MINISTERUL EDUCATIEI ~I iNVATAMiNTULUI

ANATOLIE HRISTEV

VASILE FALIE

; IK

--Manual pentru clasa a IX-a

EDITURA DIDACTIC4. Sl PEDAGOGIC.!.

BUCURESTI

DUMITRU MANDA

Manualul a fost elaborat pe baza programei aprobate de M.El

cu nr. 3448/28 IV 1979 ~i avizat de Comisia de fizica a M.EJ.
Revizuit in 1981.

Cap. 1; 2; :3 ( . 1 - 5}; 5 ~i 6 au fost elaborate de A. Hriste"

Cap. 4: R ~i 9 au fost elaborate de V. Falie
C~l'- 3 l 6 - 8); 7 ~i 10 au fost ~laborate de D. Manda

CUPRINS
CAP. 1.

REFEREN;fl:

MI~CAREA ~I

REPAUSUL

1.1. Sistem de referintli ................................

1.2. Punct material ........................................
1o3. Traiectorie. Coordonate. Legea mi~clirii ........... ~- - .~ ........ .
1./i. Vector de pozitie ........................... - - ..... - - .
1o5. Deplasare ...........
~
o.......... .
1.6. Mlirimi vectoriale ........................................... - ...........
1.7. Viteza _ ................................................... ' .... ........... .. .
1.8. Acceleratia ........._.................. .
1.9. Clasificarea m~clirilor punctului material .................................... .
1.10. Relativi~atea mi~clirii mecanice - ............ - ........................... .
1'.11. Compui:lerea mi~clirilor ........ - ....... - .................. - ............ - ....... .
1.12. Reprezentarea graficli a legii mi~carii .... - .1:. .............. - .
Probleme rezolvate ............ - ..................................................... .
lntrebari. Exerci1ii. Probleme ....... - ................................ .
o o

C. VREJOIU, conf. dr. Facultatea de Fizica

Bucure~tiC. CRISTESCU, ~ef de lucrari I.P. Bucure~ti
I. POPA, profesor
A. PETRESCU; profesor

o _. o

PAUl~ ~TEFANESCU, ~ef lucrari

Redactor: ELISABETA MESARO~ prof.

Tehno.redactor: PARASCHIVA GA~P AR
Coperta: NICOLAE SlRBU

...

..........

...........

o o

. . . . . . . . . . . . . . . . . -

............

..........

o o

7
8
9
11

12
1~

18
23
26

27
28
29
31
32

CAP. 2. PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE

2.1.
2.2.
2.3.
2./i.

Principiul inertiei - ...... - .............. - ..... - .. . .... .. . .... . .. ... .. . . . . . . . . .

Sisteme de referinta inertiale ......~ .. - - .... ... .... .... ... ... . . ... . . . . . . . .
Principiul fundamental al dinamicii ......................... ; . . . . . . . . . . . .
Principiul . actiunilor reciproce ................................. - . . . . . . . . . .
2~5. Principiul suprapun~rii fortelor .... - - .... . . . . ... .. . . . . . . . . . . . . . . .
2.6. Principiul relativitlitii tn mecanica newtoniana - ...... -.... ... . . . .
Probleme re,..olvaiie ................ -~ .... - ....... .:.. - ................ - ........ : . . ..
lnttebilri. ExerciJii. Probleme .... - - -- ......... - ........... -..........

CAP. 3.

3~

35
38
~li

ii8

51
52
57

~Il~CAREA PUNCTULUI MATERIAL SUB ACTIUNEA UNOR

TIPURI DE FORTE

3.1.

Mi~carea rectilinie uniformli .....,.................................

Probleme rezolvaiie ............ - ......................................
lntrebilri. Exercifii. Probleme .........................
o

60

62
,62

3.2. Mi!lcarea rectilinie uniform variata ............................. .

64.

fi.5.* Centruldemasaalunuisistemoarecare de particule ............. .

69
rezolvate ... - _..................................... ~ . -
71
Exerci#i.
Probleme . .... - ..........................
72
M~area corpurilor sub actiunea greutatii. ....... - - .................. ....,
77
Probleme rezolvate :,. _ _.. ~- - _ - __ ...... - ........ - - ... - ....... .
80
lntrebiiri.
ExerciJii.
Probleme - ~ ............. ~~ -- -. ~ - - -
Fortele de frecare .... ~- _ .- ........................ - ... - ....... _ .... 83
Probleme rezolvate _ ... - ................................ ' - - ... .:. ..
92
lntrebiiri. ExerciJii. Probleme._ ... - ............................ - .
9~
Mi~Jcarea circulara un iforma : - __ - ... _ - .... _ . _ ....
~
Problema rezolvata ... __ - ... ____ ................................ - _
105
lntrebdri. ExerciJii. Probleme~. ~ .................... .;. - _..
106
Forte elastice .._ - . ~ ................... - -- .. -
108
Probleme rezolvate ...........
111
lntrebiiri. Exercijii. Probleme .... ............ _.. - ....................... - .,..
112
Legea atractiei universale a lui Newton. Ctmpul gravitationaL ........_.
113
Masa gravifica. Relatia dintre masa gravifica l}i masa inertiala,
Satelitii artificiali ~ ... _............. __ . . .. .... ... . .. 119.
Problema. rezolvata: . """ ~ .................. - - _....... - ........ - ..,..
122
lntrebar~. ExerciJii. Probleme.~ . . - .- ........... - .. ~ - .... - - - ...
122

Prebleme
lntrebiiri.

3.3.

3.lt.

3.5.

3.6.

3.7.

3.8.

.............. -

,..;

4.2.
4.3.

4.5.*

- .............. 4

"

172

6.2.

1 J7

118

-17~

CAP. 7*. CINBMATICA ~I DINAMICA RICHDULUI

7.1..
7.2.
7.3.
7.4.

CAP.

~-

Notiunea de rigid ....... -- ... - .. ~..............................

Viteza ~i acceleratia unghiulara.. ... . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . .
Energia cinetica de rotatie. Momentul de inertie al unui rigid......
Legile cinematicii :;;i dinamicii solidului rigid .... -................
Probleme rezotvute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
lntrebari. Exerrijii. Probleme .. ...... - .................... _......

ECHILIBRUL

\1ECAJ\IC

AL

1~1
-181
184
186

190
192

CORPURILOH

8.1. Sis tern. de forte concurente. Rezultanta. ~fi~carea de translatie. .

8.2. Compunerea fortelor paralele. Cuplul de forte. Mi~carea de rota tie ..

8.3. Centrul de greutate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8.4. Echilibrul mecanic. Conditii de echilibru ..................... _. .
8.5. Echilibrulin cimp gravitational. Echilibrul_ ~i energia potentiaHi . .
lntrebari. ExerciJii. Probleme. ... . . ...
.. . . . . . . . . . . . . . .

193
J 97

204
208

21'7
220

Teorema impulsului pentru punctul material. Conservarea impulsului

Teorema impulsului ~i legea conservarii impulsului pentru un sistem
de doua particule ............ - ........... - - .. - . - - - .......... - ... .
5.3.* Teorema impulsului ~i legea conservarii impulsului pentru un sistem
oarecare de particule - - - - ........... - ..... - - ................ -
5.~. Centrul de masa al unui sistem de doua particule. . . . . . . . . . . . . . . . . .

147

148

I CAP.

9. MECANICA FLUIDELOR
9.1.
9.2.
9.3.
9.4.

Starea flu ida .......... ~ ...... - ............ -~ ... . . ~. . . . . . . . . . . . . . .

Notiunea de presiune ...... ~-~ ...... - ................... ~. . . . . . . .
Statica fluidelor: hidrostatica !]i aerostatica ........ -. . . . . . . . . .
Dinamica fluidelor ... ..- - .................. _. . . .. . .... ... .... .. . . . . .. . . . . . . . .
lntrebari. ExerciJii. Probleme .... .... .. .... .... .... . . - ... .. . ... . . . . . . . .

225
226
227
24~

252

153

--5.2.

Momentul fortei. Momentul cinetic al punctului ~aterial.:........

Teorema momentului cinetic pentru punctul material. Conservarea
................................. -......
momentului cinetic
6.3*. Teorema momentului cinetic total al unui sistem meeanic. Conservarea momentului cinetic total - .................... ~.............
lntrebari. Exercifii. Probleme .. ............................. _.. . .

6.1.

Probleme rezolvate -~ __ - .......... - - - __ - ..... -~ -........

lntrebari. ExerciJii. Probleme __ .......,. - - .... ,..,.. .. - .. ......

5.1.

158
159
167
168

CAP. 6. MOMENTUL CINETIC

Lucrul mecanic efectuat la mi~Jcarea punctului material intr-un cimp

de forte
....................,.. -- .............. - ........... ~ .. -- .... .... . . . . . .
124
Energia cinetica. Teorema variatiei energiei cinetice _a punctului
material ......... -~ _ _.. -~ - - ................................... -........
135
Energia potentiala a pun~tului material in cimp conservativ de
Iorte. Energia mecanica a punctului materiafin cimp consft'vativ
139
de forte .... --- - - - ..... -~ .
Conservarea energiei mecanice - ......... - .............
14~
Sisteme de puncte materiale. Forte interne ~i forte externe . . . . . .
145
o4

4.4.

Ciocniri ...................................................... .
Probleme rezolvate ..... ...................................... .
lntrebari. Eierci/ii. Probleme ....... ........................ .

- - - . . . . . . . . . . . . . .4 - -

CAP. 4. ENERGIA M~_gi\_N'.!.C_A""~--r!lN.CTDLULMA.T.ERIAL

_$I__ A. ~J.~TEl_MPLDL . DELEUN~--MNI'ERIALE
4.1.

5.6.

\ CAP. 10. UNDE ELASTICE. NOTIUNI DE ACUSTICA

154
10.1 Oscilatorul liniar armonic. Compunerea oscilatiilor ,
10.2. Peridulul gravitational. Rezonanta
............. - - -.. ... . . . .
1.0.3. Propagarea mi~dirii oscilatorii -4 , - . . . . . . . .
0

-155
156

255
267
270

10.4. Unde transversale, unde longitudinale. Viteza de propagare.... . . . . 274

Bcuatia undei plane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
282
Clasificarea undelor elast ic-P dnpa freeventa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
285
Conditii de audibilitate a osrilatiilor elastke...................
2R5
Reflexia ~i refractia undelur. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
286
Difractia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
292
Interferenta. Unde staponare................................
293
10 .11. * Co;1rde 9i tuburi son ore . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
300
lntrebari. Exercijii. Probleme .................... ........
302
Probleme recapltulatlve ..................... , . . . . . . . . . . . . . .
307

10.5.
10.6.
10.7.
10.8.
10.9.
10. to.

1
MI~CAREA ~I

REPAUS.UL

Fizica studiaza diferite fenomene ale naturii: mecanice, termice, electrice.

optice, atomice etc. Cel mai simplu dintre ele este mi$carea mecanica, studiata
in cadrul mecanicii.
Mecanica, numita clasica newtoniand. a fost elaborata in esen~a de
ISAAC NEWTON (1643-1727) i expusa in celebra sa ca.rte ,PrincipiilP
matematice ale filo.zofiei naturale" (1687), unde sint formulate cele trei legi
sau principii ale mecanicii, precum i legea atrac~iei universale (gravita~ionale) (aplicata la micarea sistemului solar)..
.
Mecanica se imparte de obicei in trei capitole: eine:rnatica se ocupa cu
descrierea geometr~c~, spa1io-tem po~aHi, -~l!li..c_~!'i!_lq()<:)fQ()}l!!t~ 1 timp,_ ltaiectorie, viteza, acceleratie}; dinamica studiaza i cauzele micarii (for~ele, impulsul, lucrul mecanic, energia); statica studiaza echilibrul corpurilor. Mecanica
se mai imparte in: meca.nica punctului material, mecanica sistemului de puncte
materiale, mecanica. solidului rigid, mecanica fluide1or etc.
In capitolul 1 sint expuse no~iuni de cinematica a punctului material.

1.1. SISTEM DE REFERIN TA

Deplasarile oamenilor, micarile diferitelor piese ale mainilor unelte,
deplaS'area vehiculelor, curgerea apelor, curentii de aer - iata exemple. de

micdri mecanice.
Cind vorbim de mica.rea mecanica a unui corp, in~elegem totdeauna
schimbarea pozi~iei sale fata de alte corpuri, de obicei fa~a de Pamint sau Jata
de diferite obiecte'iixe-pe':Pimh}.t (case,.bornekiiomet~ice etc.).
Se numete mi$care mecanica a. unui corp schimhB:rea pozitiei sale fa ~a
de an-e-corpuri~---- . -
_ _fl~~~~~-e~~~--!:!!1:_~~~-E~~~!Q:t!lar__ ~Lr:n!~~~~~!~ ~ .l!!l:. ~()rp ~s.teJn r.epa us .:dac<1
~.zi!J~.!Lf&Ltie.alt~L~Q[PJJJ:Lnu.Ae..~himbi.

Pentru a studia micarea unui corp trebuie sa alegem totdea.una un alt.

~2orp, numit corp lie referinJa (ci~ e~emplu, Patnintul), la care sa' raportam in/
fiecare moment pozi~ia corpului studiat. Desigur, orice corp de referint(

este la rindul sau in micare fa~a de alte corpuri. Pentru a determina pozilia
eorpului studiat la diferite momente sint necesare o rigla i un ceasornic.
Corpul de referinta, impreuna cu rigla pentru determinarea pozi~iei
corpurilor studiate i cu ceasornicul pentru indicarea momentului, constituie un sistem de referinta, numit pe scurt referential.

. aproxirnata de cele rnai :rp.ulte ori pi'intr-un punct material, nu insa, d.e exemplu,
. in cazul rostogolirii sale pe o suprafa~a.:.
{:ind toate punctele unui corp se mici1 identic (micarea de translatie),
at unci micarea unui singur punct oarecare al corpului ea.racterizeaza , pe
deplin micarea intregului corp, indiferent de dimensiunile acestuia, deci putem
aplica roodelul punctului material.
~ Daca nu intereseaza masa corpului (in cinematica), punctul material se
nume~s,t_~_ -~~b il.

1.2. P UNCT MATERIAL

) n mi~~_I':~a~me~_a~:Q_~9-~_JLc()Xp~rilor nu sint dete:minante unele proprietati

ale acestora, ~e exemplu, cele termice, cele optice, i de aceea le putern neglija.
'lnmulte probleme nu ne intereseaza nici deformarea corpurilor, de exemplu,
la caderea i aruncarea obiectefor, de acee a in astfel de probleme o put em
neglija, considerind corpul rigid.
Mica.rea solidului rigid este totni complicata, _de a.ceea se studiaza mai
intii miijcarea unui corp a.le carui dimensiuni i rota~ii proprii sint neglijabile
in problema datiL Acesta este punctul material, cara.cterizat numai prin masa
-~1! (deci un corp eu dimensiuni neglijabile fa~a de distan~ele sale pina la corpurile i~conjuratoare).
Un acelai corp poate fi considerat punct material intr-o problema i
intr-o alta problema, nu.
~
De exemplu, in micarea unui vapor pe ocean, dimensiunile sale nu sint
esentiale i pot fi neglija,te (fig. 1.1), H1sa ,in cazul manevrarii in rada unui
port, ele nu pot fi neglHate. 0 piatra in
sa in atmosfera poate fi

1.3. TRAIECTORIE. COORDONATE.

LEGEA MI~CARII

Curba deserisa de un mohil in timpul mis,earii sale se numete traiectorie

(fig. 1.2). Jr~iectoria poate fi rectilinie sau curbilinie. ~Traiectoria curbilinie
poate fi situata: intr-un plan - micare plana (de exemplu, micarea circulara), sau in spa~iu (de exemplu, micarea. u_nui punct periferic al unui Urub).
Mi~carea rectilinie i micarea circulara sint cele mai simple s,i mai freevente Inicari.
1.3.1. Cazul micirii rectilinii. Pentru a deterifi~na p()zi~i~ corp11Iui i:l)
fiecare moment, alegem pe dreapta mi~c.arii un punct origine 0 ~i un sens
_pozitiv. (obtinem astfel ax a. coordonatelor Ox). ~Coordonata .x a corpului este
distan~a de }a originea 0 pina }a corp, prevazuta i'U Semnu} plus SaU minus,

5
l<~ig~ ~~ L':l vapor pe un ocean se.., poate aproxi:ma printr-un punct a earui
pozttte m flecate moment este data de coordonatele sale geografice: lati
tndinea t?i longit.udinea.

f'ig. 1.2. Pal'ticulele atomin deplasindtHw in

'camera cu eeata determina in drumul lor formarea
unor pir:'lturi fine de apa (vizibile l& mieroscop
prin ilnminare laterala).

~Ji!@.

l
z
I

:-3

., M'
-2~-~

~,

x'=-1,6

..

x=3,2
y

Fig.1.3. Pozi~ia mobilului pe traieetoria sa rectilinie este determinata de coordonata

sa x. Coordonata este pozitiva daca mobilul se afla de. partea pozitiva a axei (M)
~i este negativi1, daca mobilul este de partea eealalta (M').
y

_dupa cum corpul se afJa de partea po,zitiva sau de c~a negativa a axB~
(fig. 1.3).
Pentru a descrie mi~carea mobilului pe traiectori~ sa rectilinie trebuie
sa, cunoa~tem pozi~ia mobilului in fiecare moment pe aceasta traiectorie,
adica co~rdonata sEl x in func~ie d.e timpul t:
X=

Fig. 1.4. Pozitia unui mobil in plan

este data de cele doua coo~donate ale
sale: abscisa x =OM'. f?l or~onata
y = M'M =OM". A~se1sa x f?l ordonata y se obtin pro1ectind pe ax;e~e
de
coordonate vectorul de pozl\le
~

--+

Aceasta expresie constituie legea micarii (ecuatia cinematica a micarii).

1.3.2. Cazul mi~carii intr-un plan_. Pentru a determina, pozi~ia corpului
~n fiecare moment, alegem doua axe de coordonate Ox, Oy, perpendiculare intre
ele, situate in planul m1~carii. Pozilia M a corpului este data de cele doua
coordonate: .x (~bscis~) iy (ordona.ta), ca;re se ob~in ducind din M paralele
Ja axele de coordonate (fig. 1.4)..Prntrli a. descri~ mi~care. _co~pJJ.ltii (in plan)
trebuie sa cunoatem coordonateJe sale ~x, y) in func~ie de timpul t, adica
douii fu net ii:
Y = fz(t)
(ecua~iile cinematice ale_ micarii). Fiecare ecua~ie descrie micarea proiectiei
mobilului pe axa respectiva sau mi~carea mobilului in direc~ia axei respective
(de exemplu, spre Est sau spre Nord)~Micare~ pia~~ ~-!Jl~bilului se descompune astfel in doua micari_rectilinii gupa cele doua axe alese.
Se pot alege i alte sisteme de coordonate pentru a descrie pozi~ia i micarea mobilului, de exemplu pozi~ia unui vapor pe ocean este data de coordona-tele sale geografice: latitudinea 'i longitudinea (fig. 1.1).

1.3.3. Cazul mi~carii in spatiu. A,Iegem un sistem de trei axe de roordonate Ox, Oy
Oz, perpendiculare intre ele. Attillci pozipa mo~ilului 1l.f est~ gaUf. de trei coordona

te:

(abscisa), y (ordonata) lji'i z~(cota), care se obtin dudnd di~ 2\1 paralele Ia axe, cain figura
1.5. Miljicarea corpului in spatiu este descrisa de trei ecuatit:

(eeuatiile cinematice alf' mh;;carii).

Ele descriu mi~carea corpului in spapu dupa cele trei direetii.
Se pot alege ~i alte sisteme de comdonate pentru a d.etermina pozi~ici mobilulu i
in spatju,

--+

r=OM ..

rcos<X, ,Y =~sm. <X

Proiectiile se obtin ducmd dm virful

r =OM, (x

f(t).

10

Fig. l.o. Pozitia ~obilului tn spatiu est~

data de cele trel coordonate ale s~le.
abscisa x = 01\11 , ordonata y = M1M =
_OM f?i cota z = M'M = OMa Covrdonateie x, y, z se obtin proiectind . P,P
axele de coordonate vectorul de pozi\IC

vectorului de pozi~ie r paralele Ia

axele de ~~oordonate.

1~4. VECTOR DE POZI TIE

Un alt mod de a preciza pozi~ia unui mobil este ~rmatorul: .alegemtpf el

0 I IAI unim

as e
.e referin+a un punct-origine
cu mobilul M ' obtmem

corpuI d
~
1
s~gmentul de dreapta orientat
(fig. 1.4-1.5), numit vector de poz~tte a

OM

____..

mobilului, r =OM.
El este caracterizat prin:

1) modul (sau marime) dat de lungimea r

___...

=0M

segmentului orien-

tat OM;
__,\_...,,
2) direcfie, data de dreapta definita d~ ~unctele. 0, M,
3) sen.r, dat de succesiunea 0-M, origine-mobll.

~~

Cunoa~ter~a vectorului de pozi~ie (ca

modul directie i sens) inseamna cunoa~te
rea. p~zitiei in spatiu a mobilului.
De exemplu, o instalatie radar determ~na vectorul de. pozitie al unui 'obiect-tinta. (aviOn) ~u
ajutorul unui impuls de .. unde. electromagnebce
(radio) dirijat in spatiu. ~tund viteza de p:opagare
l or (c = 300.000 km/s) ljii masurtnd tlmpul de
a un de
.
. a t +
propagare dus-intors a semnalulm, gasim . IS an,.a
r pina la obiect. Directia este data de orientarea
antenei emitatoare (fig. 1.6).

11

Fig. 1.6. (ns Iala t ia ~~dar J.e~t!l'

mini\ vectorul de poz1t1e al ob1ec
tului teperat.

In timpul mi~dirii, vectorul de pozi~ie se schimba ca modul ~i orientare,

deci este o functie de timp.
Legam de corpul de referinta un sistem ortogonal de coordonate cu ori~

-+

ginea in punctul 0. Daca proiectam vectorul de pozitie r pe axele de coordo.

-+

nate, ducind din virful vectorului r paralele la axe., ohtinem coordonatele x, y

ale mobilului (fig. 1.4 ). Conform teoremei lui Pitagora r 2 = x 2
y2

1.5. DEPLASARE

1.5.1. Caznl mi~earii reetilinii~ Fie A(x1 ) ~i B(x2 ) pozitiile mobilului la

momentele t11 . respectiv t2 (fig. 1. 7). Deplasarea mohilului in intervalul de
timp /)..t = t 2 - t 1 este segmentul AB (prevazut cu semn) Ax= Xz- x1 .
Litera A (delta ma.juscula) scrisa in fata unei marimi inseamna variatia acelei
marimi, adica diferenta dintre valoarea finala i cea initialaDeplasarea mobilului ln mifcarea rectilinie este variafia coordonatei sale.
Deplasarea Ax este pozitiva daca mohilul se mica in sensul pozitiv al
axei (Ax> 0, x 2 > x 1 ) ~i negativa daca mobilul se mi~ca in sensul negativ
(Ax < 0) (fig. 1. 7).
1.5.2. Caznl mi~earii plane. Fie A, B pozitiile mobilului Ia momentele
t11 respectiv t 2 (fig. 1.8). Daca urmarim proiectiile mobilului pe axe, se vede
ca A' B' = Lix = Xz- xl, respectiv A" B" = Ay
Y2-yl, reprezinta deplasafile in directiile axelor respectiv~.
Unind pozitia initiala A{t1) a mohilului cu cea finala B(t2) ohtinem seg~
--+

mentul de dreapta orientat AB care se numete vectorul deplasare al mohilului in intervalul de ti:rrip considerat Lit = t 2 - t1
II

t1.'

'

-3

t1.

-2

. A

-1

~ /'

--+

Fig. 1.9. Deplasarea rezu1.tanta AC este

suma vectoriala a deplasarllor componente
~

__,..

AB l?i BC.

El este caracterizat de modul (lungimea segmentului AB), directie (data de

dreapta care trece prin A ~i B) i sens (de la A la B).

--+

Daca proiectam vectorul deplasare AB pe axele de coordon~te, uci~a

.In or1g1nea
. A 81
din virful B paralele la axele de coordonate, obtm.em_ dep d
sarile pe axele de coordonate:
Ay
A'B' =Ax
Xz- Xt, A "B" = .u.

Sl

.
b"l re se misca pe o traiectorie curbilinie oare.care (fig. 1.9)
F Ie un mo I ca. . . . , .
.
I
t -t D lasarea in
rle A , B , c pozitiile
sale succes1ve la momente e t1, 2, a ep
,
~

d t'
~
(f t ) este
Interva,1u1 e Imp 1, 2
~
t d 1
ea
este BC. Ca.re es e ep asar
(t1, ta)?
Evident, este vectorul

vectorul
,

AB

'

iar in intervalul de timp (tz, ta)

globala~' sau rezultanta in intervalul de timp

AC, care se oh~ine unind originea pr~ei deplasari

Fig. 1 8 Vectorul deplasare al mobilulJii

~
-+
-+
-'lAB = fu- = rz. _ ri are drept componente deplasarile pe axe. b.x .= Xz ~ ~1.
b.iJ = Y - Yl care se o~tm prm proiec\Ie,
dudnd din originea A ~~ vlrful B paralele
la axele de coordonate.

se

;. X

cu virful ultimei deplasari.

x=3,6

--+

~pune

ca" vectorul deplasare AC este suma

vectorilor deplasare AB i BC:

II

_a

--+--+AC , AB

A'

BO

-3

-2

b
Fig. 1.7. Deplasarile AB, A' B', A;' B" ale mobilului M irt
eazul ~a) sint pozitive (mobilul se mi~ca in sensul pozitiv
al axel Ox), in cazul (b) s!nt negative (mobilul se mi~ca in
sensu! negativ al axei Ox).

Se vede ca marimea deplasarii rezultante

adunare aritmetica a marimilor deplasarilor
tri('a de mai sus.
13

12

(1.1)

De exemplu un avion se deplaseaza de la Bucureti Ia Piteti AB

105 km i ap~i de la Piteti la BraOV BC = 100 km. Deplasarea rezultanta Bucureti-BraOV este AC = 140 km.

-1

--+
+ BC.

AC nu se ob~ine prin simplii

AB i BC, ci dupa regula geomec

1.6. M ARIMI VECTOR tALE

Marimile caracterizate prin modul, direc~ie i sens (a~a cum este de exemplu, vectorul deplasare) se n~mesc marimi vectoriale sau vectori. Ele se r-eprezinta, conven~ional, la o anumita scara, priri segmente orientate (analog
vectorului deplasare). Marimile caracterizate doar printr-un numqr (pozitiv
sau negativ) se numesc marimi scalare sau scalari, de exemplu, timpul, masa,
temperatura, densitatea.

1.6.1. Adunarea 'Veetorilor. Vectorii se aduna dupa regula geometrica

~

data la. vectorii deplasare. Pentru a ad una doi vectori a i b ii desenam (la
o anumita scara) unul cu originea in extremitatea caluilalt i unim originea
primului vector cu virful celui de-al doilea. vector (fig. 1.10); Acest vector
de inchidere va da suma celor doi vectori.
~

paca in figura 1.10 ducem din originea priinului vector a un vector paralel
-?

~i

egal cu vectorul b, ob~inem un paralelogram a carui diagonala reprezinta

suma celor doi vectori. De aici rezulta:
Regula paralelogramnlni. Suma a doi vectori este data de diagonala pa-
ralelogramului construit cu cei doi vectori ,~omponenti ca laturi, avind origine
comuna.
. Din aceasta construc~ie se vede ca suma vectorial a este comutativa:
~

a+ b =

Astfel, de exemplu, vectorul de

_..

componen~i
-~

Apllcind regula paralelogramului sau cea a poligonului pentru trei veetori, ne convingem ca adunarea vectorilor este asociativa:

pe 0 M'

_..

_..

_..

_..

_..

~i 0

pozi~ie r

din figura 1.4 are drept vectori

M" :

_..

_..

r=OM=OJU'+M'M=OM'+OM". Analog in spa~iu (fig. 1.5):

~

(1.2)

Regula poligonnlni. S uma mai multor vectori este data de Zinia de inchidere
a co~turului poligonal construit cu vectorii componenti (fig. 1.11).

~~~~

nen~i. In adevar, orice vector poate fi descompus dupa...,doua direc~ii arhit.rare

coplanare cu vectorul dat (sau dupa trei direc~ii arbitrare in spatia), deci poate
fi inlocuit cu vectorii componenfi. Pentru aceasta ducem prin originea i prin
virful vectorului dat drepte pa.ralele cu direc~iile date (fig. 1.12). Se formeaza
astfel paralelogramul de compunere a vectorilor.

b +a.

Daca avem mai mul~i vectori suma lor se ob~ine aplicind succesiv regula
paralelogramului. Acelai rezultat se ob~ine direct cu ajutorul regulii poligonului.

(a

Fig. 1.11. Suma mai multor vectori este datA de linia de tnchidere a
conturului poligonal construit cu vectorii componenti.

r =OM..:_ OM1

-4-

-4-

_..

___.,

_..

+ MiM' + M'M = OM + 01~12 + OMa.

1

1.6.2. Seaderea veetoritor. Daca modulul unui vector se reduce la zero,

se oh~ine vectorul zero (nul), notat cu 0, ca ~i'numarul zero; directia vectorului zero ramine nedeterminata. De exemplu, daca adunind ma(multi vectori
linia poligonala se inchide, suma vectorilor respectivi este zero. In particular, daca adunam doi vectori egali in n10dul, de aceea~i diree~ie dar de
sensuri opuse, oh~inem vectorul zero. De aici se vede ca oridirui vector nenul
~

~.

'

a ii corespunde un vector opus a'

-a, de acela~i modul, de a,cee~H~i

~-)o

+ b) + c = a + {b + c).

(1.3)

Orice diagrama de compunere a doi vectori (de exemplu, cea din fig. 1.10)
poate fi privitA ~i ca o descompunere a unui vector in doi v~ctori compo-

Fig. 1.12. Descompunerea unui vee~

lor a dupA doua directii date D 1 , D 2

l''ig. 1.10. Vectorii se adunii dupii
regwa paralelogramului~

roplanare eu vectorul dat a.

15

AI

~--~

-+

+ (-a) =

-+

-+

0.

a- a

Aeum ;putem defini scaderea vee-

'

a' = a

tlt-____ _
I

diteqie dar de sens opus~ care prm

adunare cu primul da vectorul zero:

'

-+

'
'

'

tori1or: a sciidea un vector b dintr-un

'\

-+

vector a, inseamna a aduna la a vecto-

-b

-+

Fi~.

1.13. Scaderea vectorilor: difertmtil

eslf' data de cealalta diagonala a paralelo.
gramului.

rul opus- b:
-+

-)-

a-

b= a

-+

-+

+ (-b).

(1.4)

Din figura 1.13 se.: vede ca diferen~a a doi vectori este data de cealalta
diagonala a paralelogra.mului construit cu cei doi vectori .drept Iaturi.
Pentru a ohtine diferenta a doi vectori, ii tra.sam cu origine comuna ~i
unim virfurile lor, orientind sageata spre vectorul descazut. Ducindin figura 1.8
'

-+

vector-ii de pozi~ie r 1 = OA, ~ = OB, se vede imediat, conform. regulii de sea.

dere vectoriala, ca vectorul deplasare AB este egal cu diferenfa vectorilor de

-+

-+

-+

Daca adunam doi vectori a + b = c i proiectaro vectorii pe o axa,

ob~inem aceeai egalitate i pentru oomponentele lor: ax + hx = Cx (fig. 1.15).
In general, orice suma de vectori poate fi proiectata pe o axa oarecare ~i
se ob~ine o sum a corespunzatoare pentru coroponentele vectorilor:

-~~~"~-+-+

poz1~1e

a1 punctelor A, B, anume AB = OB- OA = t 2 - r 1 = ar, adica

vei:torul deplasare este egal cu variafia vectoru1ui de pozitie. Prin varia~ia unui
vector se in~elege (la fel ca pentru un scalar) diferenfa - binein~eles vectoriala - dintre valoarea finala si
, cea initiala.
,
Un vector este constant (in timp) daca nici modulul, nici direcfia ~i nici
sensu! sau nu se schimha in timp: Varia~ia unui vector constant este nula ..
1.6.3. Componentele nnui vector. Daca proiectam ortogonal un vector
-+

Fig. 1.14. Componentele unui vector pe axele de coordonate.

-+

-+

a1

-+

-+

+ az + ... + an

~ pr

ax = a1x

-+

a = pr. a1

+ a2x + ... + anx

pozitiv al axei Ox, daca unghiu1 a format de vectorul; si axa Ox este ascutit '
~i orientat in sensu! negativ al axei, daca unghiul este obtuz. Lungimea aGestui segment prevazuta cu semnul plus, respectiv minus, se nume~te compo-+

nenta ax a vectorului a pe axa Ox: ax

-+

-+

= .-1::

-+

(a, Ox).

(1.5)

Cmnpanenta pe axa Oy va fi ay = a cos ~ = a sin a (o cateta este

egala cu ipotenuza inmul~ita cu cosinusul unghiului alaturat sau cu sinusul.
unghiului opus).
Componenta este nula daca vectorul este perpendicular peaxa (a = 90)
~i este a, daca vectorul este paralel cu axa (respectiv oc = 0 sau 180).

(1.6)

-+

-+

-+

() A' B'.

= I a I,

am

Astfel, compon~ntele vectorului deplasare AB = llr = r2 - r 1 pe axeie de

coordona.te sint deplasarile pe axe: ax = x 2 - x 1 , Ay = Yz - Y1 (fig. 1.8).
Orice egalitate vectoriala da prin proiectare pe a~ele de coordonate egalita~i
algebrice pentru componentele vectori]or.

Componenta unui vector ape o axa Ox este data de formula:

a cos a unde a

-+

Proiecfia rezultantei este egala cu suma proiecfiilor vectorilor componenfi sau.

componenta pe o axa a. rezultantei este egala cu suma componentelor pe acea
axa a vectorilor componenfi.
.
Desigur acelasi
rezultat
se
obtine
si
in
cazul
diFerentei
a
doi
vectori.
,
,
,
J
'
.~

a = A B pe o ax a 0 x, coborind perpendiculare pe ax a din originea A ~i din

virful B al vectorului (fig. 1.14), ob~inem un segment A' B', orientat in sensul

-+

+ pr. az + ... + pr.

l<'ig. l.U). Proiectia sumei a doi

vectori este egala cu suma proiectiilor ee1or doi vectori.

16

17
2- Fizlca cl. a IX-a

-+

Prin urmare orice vector a este caracterizat prin ansamblul componentelor

sale (ax, a11 , az) intr-un anumit sistem de coordonate. Schimbind sistemul de
eoordonate, se schimba 'i componentele vectorului, spre deosebire de un scalar
a ~carui valoare nu depinde de alegerea sistemului de coordonate.

t4

------------------------------~------~----~x
x
x
x
x
x1
4

t3

t2

t1

}~ig~ 1.16. Vi.teza ~omental}a la. momentul t cind mobilul trece prin punctul P(x) se
obtme calcuhnd v1teza med1e pe mtervale de timp din ce in ce mai scurt" t - t t 2 -t
t s - t et c., ~~~ d ~o b 1'l'! 1 t rece P!lll P':lnctele A, B, C, ... Cit mai apropiat,e de P, 1deci pentru
x 2 - x, PC= x 3 - x ...
deplasar1 dm ce m ce ma1 m1c1: PA = x 1 - x, P B
0

1.7. VITEZA

1.7.1. Mi~carea reetilinie. Pentru a putea compara mi~carile intre ele

trebuie sa comparam deplasarile mobilelo~ efectuat~ in acel0-$i interval de
timp ~i anume in unitatea de timp (secunda.). Cu'noscind deplasarea Ax
efectuata in intervalul de timp At, pentru a afla deplasarea ce revine (cores~
punde) unita~-ii de timp trebuie sa tmpar~im Ax la At. Ob~inem astfel viteza
medie a mobilului in intervalul de timp considerat:
Vm

D.x
D.t

Xs - Xi
t 2 - t1

= deplasare

Viteza (1.7) are acelai semn ca ~i deplasarea, deoarece At = t2 - t1 este

totdeauna. pozitiv. Viteza este pozitiva daca mobilul se mica in sensul pozitiv al axei (ax > 0, Vm > 0) i este negativa daca mobilul se mica in sensul
~egativ al axei (Ax < 0, Vm < 0).

V2

Un biciclist pleaca din Ploie~ti (x1 = 60 km) la ora t 1 = 8,0 h ~i ajunge la Sinaia
(x 2 = 127 km) la ora t2 = 13,0 h. Viteza medie pe 'aceasta distanta D.x = x 2 - x 1
= 67 km san pe intervalul de timp respectiv D.t = t2 - t1 = 5,0 h este Vm = D.xf b.t
= 67 km/5,0 h = 13,(1; kmfh. Dar biciclistul n-a mers tot timpul cu aceasta viteza.
La lnceput a mers probabil mai repede, apoi mai incet. Cind a oprit sa se odihneasca
viteza a fost zero; dadi a pierdut ceva ~i s-a in tors, viteza a fost negativa. Viteza
medie calculata pentru alte intervale de timp sau pentru alte distante (de exemplu,
Ploie~ti~Cimpina, Breaza-Comarnic) a fost alta.
Pentru a afla viteza la un moment dat t sau intr-un anumit punct x al traiectoriei,
de exemplu, viteza biciclistului la Baicoi, in dreptul bornei kilometrice x = 80 km,
vom masura viteza medie a biciclistului pe o distanta mica~ de exemplu, D..x =.10 m
in vecinatatea bornei kilometrice respective. Luind o distanta ~?i mai mica, !lx = 1 m,
l?i folosind un ceas electric vom gasi o viteza foarte apropiata de viteza biciclistului
in momentul dnd. trece prin punctul x = S<Y km.

Prin urma,re, in intervalul At pentru care calculam viteza medie, mobilul

poate merge mai repede sau mai incet pe subintervale mai mici. Pentru a
a.fla viteza la un moment dat t cind mobilul trece prin punctul P(x) putem p~o
ceda astfel:' consideram un moment t1 apropiat de t cind rnobilul trece prin
A ( x1) 'i calculam viteza medie
Xt- X

Vl=--11 -

= -PAll -

Va

Xz- X

~-t

~-t

X4- X

etc.

~-t

valori care se apropie din ce in ce mai bine de valoarea vitezei. Ia

mo~ent~l t cind mobi~ul .trece prin P. Aceasta viteza, care se ob~ine pina Ia
urma pr1n procedeul 1ndwat, se numete viteza momentana sau instantanee
sau pe scurt, viteza:
'
=

b.x
D..t

Clnd
A

aX l u..t
i\

(descresc catre zero).

Slnt f oarte ffilCl
A

(1.8)

F~gura 1.17 ilustreaza un experiment pentru situa~ia din figura 1.16.

V1teza momentana difera in general de la un moment la altul, cum este
de exemplu in caderea libera a unei pietre. La vehicule ea este indicata permanent de vitezometru.

.., .o~servam c~ ~n (1.8~ viteza momentana v se ob~ine ca un raport a doua

~ar1m1 foar~e m1c1 .ax ~I At care descresc simultan catre zero (se spune: tind
catre zero I se Serle: Ax -+- 0 ' at -+- 0). Dei ax i at descresc fiecare catre
zero, raportulior axjf:t.t nu devine in general zero (viteza momentana nu este
in general nula). Vom conveni sa notam in cele ee urmeaza raportul a doua
vari~~ii foarte rnici, care descresc catre zero, inlocuind simbolul varia~iei A
cu simbolul d, astfel de exemplu (1.8) se scrie:
dx

cind At
v = - , adica v = !lx
~~
dt

-+

0 (at unci ~i Ax -+- 0)

(1.9)

~- /--/-~,~8

7
e
P

~~~I

A______,_._

1.17. Viteza momentana a

It?
LI
unui camion, in momentul t cir\d
, fy tl
el trece prin punctul P, se poate
- - - - - 1/''-l---,J7 .Hf . ! d.etermina calculind viteza medit> - - - -pormreaI'"'
..,

pe distante din ce in ce rna i

cronometrului
;,~.:-.:---- ..._opnrea
.
mici: PA, PB, PC, PD, ...
cronometrulUJ
Cronometrul este porn it ~~ opr it
cind camionul calca cablurile,
respec~ive.
'
J~ig.

If

19

18

V4

Xs- X

ob~inem

BXEMPLU

(fig. 1.16). Aceasta nu reda inca exact viteza din P la momentul t, deoareee
pe segmentul PA in timpul t1 - t mobilul poate sa-i schimbe viteza. Daca
luam insa momente t2, ta, t4, etc. din ce in ce mai apropiate de momentul t
(deci intervale At din ce in, ce mai mici), cind mobilul se afla respectiv in
punctele B(x2), C(xa), D(x4) etc. din ce in ce mai apropiate de punctul p
(deci deplasari Ax din ce in ce mai mici) i calculam vitezele medii corespun.
zatoare:

( 1. 7)

durata

{J

'

Conform procedeului descris, cunoscind legea mi~carii .X = f(t) {adidi ecuwa~ia ~ine
matica a m~carii), putem calcula viteza (II\Omentana). tn adevar, sa calculam v1teza
mobilului la moroentul t. Pentru aceasta sa consideram un moment apropiat t' = t + ll.t
Calculam coordonata mobilului pentru acest moment t' : x' = f(t') = f(t + ll.t). Calculam
deplasarea respectiva ll.x = x' - x = f(t + ll.t) - f(t), o raportam Ia intervalul de timp
respectiv ll.t = t' - t ~i facem a poi ca ll.t sa descreasca catr..e zero ( ll.t __. 0).

1.7.2. Mi~carea plana. (Analog se studiaza mi~carea in spatiu:-) Cunoscind

ecua~iile mi~carii x = f 1 (t), y = f 2 (t), putem calcula, exact ca n1ai sus, vitezele
medi~ ~i momentane ale mobilului in. directiile axelor de coordonate. N otam
vitezele respective cu un indice corespunzator axei:
l1x
-'
D.t

Vxrn =

EXEMPLE
1. Fie Iegea mi~carii x
2t 2 - 3. Calculam x' .= 2t' 2 - 3 = 2\t
4tll.t
deplasarea ax= x'- x = 2(t + ll.t) 2 - 3 - (2t 2 - 3)
tam Ia ll.t:
ll.x = 4tll.t + 2(!1t)
ll.t
ll.t

+ ll.t) 2 - 3.
+ 2(!1t) 2 ~i

Calculam
o rapor-

Vx

At2

x'

A(t

!1t)2

+ B(t +

de unde deplasjlrea ll.x

ll.t)

x' - x
Vm

(1.10)

ll.t:

+ A(ll.t) 2 +

2Atll.t

2Atl:it

B ll.t

A
B + ll.t.

-l:ix
!:it

2At

___.

+ A(ll.t)

Bt

B ll.t

C,

:;;i viteza medie

-+

-+

(1.1'1)

mi~carii

At+ B, unde A, B sint constante.

Calculam coordonata x' pentru t'

x' =At'+ B = A(t

ll.t ~i a poi deplasarea l:ix

B; ll.x

x'- x

x' -

-+

x:

-+

( -1) a

-+

-+

= -a 1 0 a

!:it

dt

v.

-+

-+

I r I I a I i de aceeai directie cu
-t
> 0 ~i opus lui a daca r < 0 (fig. 1.18) .

ar de modul

-+

(1.1 ;.{ )

Nici nu este nevoie sa descre~tem pe ll.t catre zero, deoarece raportul este constant;
viteza medie este constanta ~i coincide ru viteza momentana - mi~carea se nume~te
rectilinie u,niformd.

20

(1.18)

-+

-+

= -ll.x = A = const = dx

0,

Prin inmulfirea unui vector a cu un numar real r se ob~ine un vector

cu a daca r
vm

__,...

obtinem prin generalizare regula inmul~irii vectorilor cu numere reale (cu

scalari).
-+

Viteza medie

-+

Daca punem a cum:

ra

A~t.

-+

de n ori

(1.12)

= t+
!:it)

-+

+ a _: 2a. La fel pen.tru mai mul~i vectori:

a + a + a + ... + a = n a.
(1.17)

dx
v = - =2At +B.
dt

(1.16)

1.7.3. lnmultirea vectorilor en sealari. Daca ad.unam un vector a cu el

insu~i ob~inem un vector de aceeai direc~ie i acelai sens, dar de modul
dublu, ~eea ce se scrie astfel: a

Prin urmare daca Ie(J'ea. mi~carii este data de un polinom de gradul II in timp (functie
patratica de' timp) (~.10), viteza va fi un pol~n?m. de gradul I in timp (functie liniari1
de timp) (1.11). Vom folosi acest rezultat ma1 tirzm.
3. Fie legea.

-+

ll.r
= -.
ll.t
!:it

Vectorul viteza medie are directia i sensu! vectorului deplasare, ~ar modulul
egal cu modulul vectorului deplasare impar~it la intervalul de timp. Componentele 'vectorului viteza (1.16) pe axe sint tocmai vitezele (1.14) ale proiectiilor ~obilului.

Facind acum !:it __. 0 ultimul termen se anuleaza :;;i viteza devine:
'

(1.15)

dt

Vm=~.

C = At2
=

dy .

=-.

AB

-+

+ Bt + c'

unde A, B, C slnt ni~te constante (numere).

Calculam coordonata x' pentru momentul t' = t

Vy

-+

mi~carii

dx
= -:---,
dt

torului deplasare Ar (fig. 1. 8). Daca impartim vectorul deplasare la intervalul

de timp (care este un scalar), ob~inem vectorul viteza medie:

dx
v =-=Itt.
dt

(1.14)

Pe de alta parte, deplasarile Ax i !l.y sint componentele pe axe ale vee-

Facind acum pe ll.t sa descreasca (sa tinda) catre zero (ll.t __,. 0), ultimul termen se
anuleaza ~i obtinem viteza (momentana):

2. Mai general, fie legea

l:l.y
!J.t

Daca luam intervale At din ce in ce mai mici, descrescind (tinzind) catre zero.
At __. 0 (at unci ~i A;c __. 0, fly __. 0), ob~inem vitezele momentane:

Itt+ 2 ll.t.
\,

Vym

-+

a; sensu! va fi acela~i

A impar~i un vector a la un numar real p =F 0 inseamna a-1 inmulti cu

. . I -:
1
numaru
p

-+
a
p

1
p

21

-+

.a,

..

y = {2(t), z = (3(t). Vitezele mi~cari~or

componente sint componentele vectoru-

.......

-a

2t

...

___...,

i -a=0,5a
1..

-=

ln cazul mi~carii rectilinii vectorul de-

-~a=-1
s-a
2
I

-l-

plasare
_.,..
v

Fig. 1.18. lmnultirea ~i tmpar\irea vectorilor cu numere (cu scalari).

a die~ modulul vectorului dat se imparte la I p 1 , direc~ia nu' se schimba, iar

sensul ramine acela~i daca p > 0 1 se inverseaz~ dac~ p < 0. In cazul vitezei
(1.16), At este totdeauna pozitiv!
lnmul~irea vectorilor cu scalari este asociativa i distributiva:
-+

-+

-+
-+
-+
+ n)a-+ =' ma-+ + na,
m(a + b) =

-+

-~

+ mb.

(1.20)
~.7:4. Vectorul viteza. In cazul mi~carii curbilinii vectorul deplasare
m(na) = (mn)a, (m

-+

...

lui viteza v(vx, v11 , v:z) al mobilului .

In cazul plan, aplich)d teorema lui
0'
Pitagora, avem r 2 = x2 + yz, v2 = v; + v;. _....or.

IJ

Ar =. AA'

-+

~i

ma

-+

vectorul viteza medie Vm= ArjAt, pentru un interval oarecare,

au direc~ia secantei AA' Ia traiectorie (fig. 1.19). Pentru a ob~ine viteza
momentana intr-un punct A al traiectoriei trebuie sa luain un interval At =
= t' - t foarte mic, descrescind catre zero, atunci punctul A' se apropie de A,
iar secanta AA' se rotete bt jurul punctului A (AA'~ AA" etc.) pinit ctnd
devine tangenta la traiectorie (cfnd punctele A, A' se confunda), deci veetorn! viteza momentana
-+

dr

v llr
v =-, adtea-

-+

dt

'

dt

..nd
'

A 4
LU

-+

O,

'/

(1.21)

este tangent la traiectorie in punctul considerat, adica are direc~ia tangentei

Ia traiectorJe ~i sensul dat de sensul micarii mobilului tn acel moment.
Proiectind punctul m11terial pe axele de coordonate, micarea sa curhi.lirHe tn spa~iu -r = f(t), -+
v = drfdt
se descompune in micari rectilinii dupa
\lA.ele de coordonate, descrise de ecua~iile cinematice ale micarii: x . f1 (t),

vitez~

Fig. 1.19. Vectorul

. -+

vm

medie

= llrf
llt are directia

secantei la trape ill = t'

t

iectorie: AA'. F~ch1d

sa descreasc~ catre zero, punctul A'
se apropie de A {trectnd prin A" etc.),
secanta se rote~te in jurul lui A ~i de.vine tangenta la traiectorie, deci vectorul
-+

-+

viteza (momentan~) v .= drfdt estr

tangent Ia traiectorie tn fiecare moment
:;;i are sensul dat de sensul mi~dirii.,

Vx

22

!).r

!?i vectorul viteza

vm

_.,..

l~.rf ~t,

drfdt sint situati chiar pe dreapta mi~arii;

in locul figurii 1.19 vom av~a figura 1.20.
Aleg!nd dreapta mi~carii, d~ept axa 0' x' !?i

Fig. 1.20. l.n cazul mi~carii rectilinil,

_.,..

vectorul deplasare llr ~i vectorul viteza

-+

-+

_.,..

-+

-+ _.,..._
-+
Vm = llrf llt, respectiv v = drfdt, slnt
proiectind pe aceasta axa vectorii Ar, Vm, v, chiar pe dreapta mir;;dirii O'x'. Proieetati pe aceasta . axa, ei dau ~x',
obtinem deplasarea llx', respectiv viteza vm =
~x'f llt, v = dx'fdt a~a cu,m le-arn definit
Vm = ~x'f ~t, v = dx'fdt.
in t 7.1. Observam ca pentru un vector paralel
.
r~1 o axa, componenta (proiectiaLsa pe acea axa este egala cu plus sau minus modulul
vectorului, dupa cum acesta este orteu.tat in sensu} pozitiv sau negativ al axei.

Dadi vectorul viteza este constant, micarea este rectilinie uniforma (numita

pe scurt, uniforma).
1.8. ACCELERATIA

In general _vectorul viteza se st5himha in timpuln1i~carii, atit in moduldaca mohilul merge mai repede san moi incet pe traiectoria sa, cit ~i ca direc(ie - daca traiecivl'ia este curbilinie.
0 aceea~i Va!'ia~ie . ._ vectorului viteza se poate produce intr-un timp mai
lung san mai scurt. Pent:ru a compa.ra neuniformitatea diferitelor mi~ca'ri
trebuie sa calculam varia~ia de viteza in acela~i interval standard de timp
. (unitatea:de timp). De aceea, vom impar~i varia~ia vitezei la interva,lul Je
timp in care ea s-a prod us, pentru a afla varia~ia vitezei care revine (coresj.>nnde) unitatii de timp.
1.8.1. Acceleratia In micarea rectilinie. ln cazul mi~carii rectilinii,
accelerafia medie (in intervalul de timp At) este
am = ~v
ll.t

= v2 -

v1 =. variatia vitezei
t 2 - t1
intervalul de timp

(1. 22 )

Ea poate fi pozitiva san negativa dupa semnullui Av.

Accelera~ia medie caracterizeaza varia~ia globala a vitezei in 1ntervalul
At, dar pe subintervale de t._imp mai scurte varia~ia vitezei poate fi diferita.
Pentru a caracteriza varia~ia vitezei ,Ia un moment dat", vom calcula raportul
(1.22) pentru intervale At din ce in ce mai mici, descrescind catre zero, ~i vom
ob~ine astfel accelera~ja momentana (san instantanee):
a =" ~ij dnd At -+ 0 adica a = ~ .
dt

CJ.t

23

(1.23)

De exemplu, fie legea vitezei: v = 2t - 5.. Calculam viteza v' Ia momentul apropiat
t' = t
flt, anume v' 2t' - 5 = 2{t flt) - 5. Calculam acum variatia vitezei
flv = v' - v = 2(t
flt) - 5 - (2t- 5) = 2 flt ~i o raportam Ia intervalul de timp
flt : am = flvj flt = 2, deci am este constanta ~i coincide cu acceleratia momentana. Mai
general, dadi Iegea vitezei este v =At
B, unde A, B sint constante, rezulta am

= A ~i mi~carea se nume~te rectilinie uniform variatd ...

1.8.2. Veetornl aeeeleratie. ln cazul micarii in spafiu, daca

impar~im

-+

varia~ia

vectorului viteza Av (fig. 1.21) la intervalul de timp At in care s-a

produs, ob~inem varia~ia medie a vectorului viteza pe unitatea de timp,
numita vectorul accelerafie ?ftedie: "
-+

;m =

-+

flv = v 2

v1

At

t1

t2

( 1. 24 )

= variatia vectorului viteza

intervalul de timp

El caracterizeaza global (in medie) varia~ia vectorului viteza in intervalul de

timp considerat. Dar in subintervale de timp mai mici varia~ia poate fi diferita. La fel ca in cazul vitezei medii i vitezei instantanee, luind un interval
de timp foarte mic (care descrete catre z~ro), ob~inem vectorul accelera~ie
momentana (sau instantanee), numit pe scurt vectorul accelera~ie.
Vectorul acceleratie (momentana) este varia~ia vectorului viteza calculata
pentru un interval de timp foarte scurt in jurul momentului care ne intereseaza i impar~ita la acest interval (pentru a ob~ine varia~ia care revine unitatii de timp):
-+
-+

a=

Accelera~ia

flv
flt

-+

A
cind. ut

medie am are

-+

direc~ia

O, a d"ICa... -+
a

putin de am (aa cum

traiectorie).

Vm

are

direc~ia

(1.25)
-+

n descretem pe A.t catre zero, vectorul a

-+

= -dv
.
dt

1.2~).

i sensu} vectorului A.v (fig.

-+

-+

-+

ob~inut

Cind

a curbei, in sensul in care deviaza virful vectorului viteza cind mohilul se

misca pe traiecto:ie. Vectorul accelera~ie este paralel cu vectorul vitezei numai
in cazul mi~arii rectilinii, cind numai modulul vitezei variaza, direc~ia raminind neschimbata.
Subliniem inca o data ca acceleratia caracterizeaza sa u masoara variatia
vectorului viteza (calculata, pentru unitatea de timp) i nu viteza raportata la
timp. Daca vectorul viteza este constant, nu variaza, nu avem accelera~ie,
indiferent de valoarea vitezei. Accelera~ia momentana poate fi nenula, chiar
daca in acel moment viteza este nula.
Analog ca pentru vectorul viteza, componenta vectorului accelera~ie pe
0 axa reprezinta accelera~ia mobilului in dire~lia acelei axe i este egala cu
accelera~ia cu care se mica proiec~ia mobilului pe acea axa, de exemplu:
ax = . Avx
m
At

secantei, iar v are

direc~ia

tangentei la

Fig. 1.21. Variatia vectorului

\

-+

\,~/
A1"

traiectoria

-+

-+

viteza D.:v :::;:= v 2 - v1 in intervalul ae timp . flt = ta - tll

vectorul acceleratie medie
-~

am

-+

b.vf l::!,.t

~i
-+

aeceleratia
-+

momentana a = dvfdt.

24

d-Vx (adica AVx

dt
flt

cind

At -+

o) .

(1.26)

-+

ln cazul particular al micarii rectilinii, varia~ia Av, calculata pentru un

interval At suficient de mic, deci i vectorul accelera~ie, este in acelai sens
cu vectorul viteza, daca modulul vitezei crete (micare accelerata) i este in
sens opus vectorului viteza, daca modulul vitezei scade (micare incetinita)
(fig. 1.22).
.
Accelera~ia (L22-1.23) definita mai sus in cazul micarii rectilinii repre-+

-+

-+

-+

zinta componenta vectorului accelera~ie am = Av/ At, a = dvfdt pe dreapta

micarii Ox i este pozitiva daca vectorul accelera~ie este orientat in sensul
pozitiv al axei. Micarea .este accelerata,daca viteza v i accelera~ia a au acel~i
semn,i lncetinita, daca l;lU semne opuse.
EXE:M:PLU

Un tren care se mit?ca cu viteza de 90 kmfh este la un moment dat frinat astfel inctt
in 20 secunde viteza sa scade la 18 kmfh. Sa se calculeze acceleratia medie tn aceasta
mi~care tncetinita.
Rezolvare. Alegem sensul pozitiv pe traiectorie tn sensul mi~carii (al vitezei). Atunci
v 1 = {-90 kmfh = 25 mfs, v 2 = +18 km/h = 5 m/s ~i acceleratia medie:
am

ax

poate diferi, in general,

-+

0 b s e r v a ~ i e. Din figura 1.21 se vede ca vectorul accelera~ie este

totdeauna indreptat spre ,interiorul" traiectoriei, adica spre partea concava

v2

At

v1

5 20

25 m/s

-1m/s 2

Semnul minus arata ca vectorul acceleratie este orientat tn sensul opus sensului
pozitiv ales ~i cum vi~eza este pozitiva, semnul este in concordanta cu caracterul
iRcetinit al mi~carii (v > 0, a < 0}.

0 b s e r v a ~ i i. 1. ln cazul micarii rectilinii, semnul vitezei v i semnul

a depind atit de sensu! micarii mobilului, cit i de sensul ales
pozitiv pe axa m~carii. Daca schhnbam sensul pozitiv pe axa micarii, atit v
cit i a ii schimha amindoua semnuJ ,(de aceea caracterul accelerat sau incetinit nu depinde de sensul ales pozitiv pe axa micarii).
accelera~iei

25

A
0

...v1

;.

Ai

v2..

1.10. RELATIVITATEA MISCARII MECANICE

V.2

a
..;..

v1

><!

...

..v2

f'ig. 1.22. In mh;;carea rectiliniP

accelerata vectorii viteza si aceelera1.ie au acelal?i sens 'a)', iar ..Jn

miscarea incetinita ei au sensuri
'
opuse (b). e

AV

Aproape totdeauna se alege sensul pozitiv pe axa micarii in sensul vitezei

(al micarii); in acest caz a > 0 inseamna accelerare ~i a < 0 inseail).na frinare.
2. ln cazul mi~carii rectilinii, accelera~ia medie, conform fo;mulei (1.22)
ne arata cu cit variaza in medie in unitatea de timp (1 s)' viteza corpului
(pentru fiecare secunda din intervalul de timp ll:t pentru care a fost calculata
acea accelera~ie medie). ln adevar, din (1.22) avem ll:v = am ll:t ~i pentru
At= 1 s, rezulta Av = am. De exemplu, daca acceler-a~ia unui tren este
a = 2,0 m/s 2 , inseamna ca viteza sa crete in fiecare secunda cu 2,0 mfs. Caracterul accelerat sau incetinit depinde ~i de semnul vitezei: daca v > 0, trenul
este accelerat, daca v < 0, el este frinat:Doar semnul.accelera~iei singur nu
ne spune inca despre caracterul accelerat sau incetinit al micarii. .
lata inca un exemplu. Daca vectorul accelera~ie al unui lift este indreptat
in sus, aceasta inseamna fie pornire accelerata in sus fie frinare la coborire.
Daca. vectorul acceleratie al liftului este indreptat in jos, aceasta inseamna
fie pornire accelerata in jos fie frinare la urcare.
Exemple de acceleratii. Acceleratia gravita~ionala de cadere libera a corpurilor pe suprafa~a pamintului g = 9,8 mfs 2, pe suprafa~a Lunii 1,62 mfs 2, pe
suprafa~a Soarelui 271 m/s 2, pe Marte 3, 77 mfs 2 Accelera~ia unui electron
intr-un atom de hidrogen Q,9 1022 mjs 2 Un .om suporta in mod acceptabil
accelera~ii pina Ia de cinci ori accelera~ia gravita~ionala~

Am vazut ca no~iunile de repaus .~i de micare nu au sens decit relativ

Ia un sistem de referin~a. Acelai lucru este vaJabil i pentru traiectorie,
adica nu numai viteza, ci i forma traiectoriei de inde de sistemul de referinta a es. Uneori in Ioc de s1stem de referin~a se spune ,o])servator", fiindca
totdeauna un observator studiaza fenomenele fa~a de un sistem de referin~a
legat de el (sistem de coordonate, rigla ~i ceasornic) i reciproc, putem considera cii in oricare sistem de referinta se afla un observa,tor care studiaza
fenomenele.
Pentru exemplificare se considera un observator aflat intr-un vagon,
-+

ce se misca orizontal cu viteza constanta v. Observatorul tine in :mina un

obiect. Pentru observa,torul din tren obiectul este in repaus, traiectoria se
reduce Ia un punct, deplasarea i viteza sint zero. Pentru observatorul de pe
4

Pamint, obiectul se deplaseaza orizontal cu viteza v impreuna_ cu trenul i

traiectoria este o dreapta orizontala.
Daca observatorul din vagon scapa obiectul din mina, acesta va cadea
yertical in jos fata de vagon, dar fata de observatorul de pe Pam.int, obiectul
va descrie o traiectorie curbilinie i vectorul viteza va avea directie variahila in timpul caderii (fig. 1.23).
Un alt exemplu ii constituie un obiect lasat Iiber sa cada dintr-un avion
(fig. 1.24). Pentru un observator t~restru, traiectoria va fi curhilinie, analoaga

r------------------,

Fig. 1.28. Traiedoria ~i vit(zoJ

unui obiect care cade intr-un
vagon !n mi~care sint diferile
pentru observatorul din vagon ~i pentru observatorul
de pe Pamint.

Mi~carea

I
I

...I
I
I
I

uniform aceelerata
<uniform variata (
. ,
.
a = const.
umtorm 1ncetinH&
rectilinie variata :
a = 0
neuniforma
a variabil
curbilinie uniforma

curbilinie( 1-; 1= const. (de ex. circularA uniformA)

L-~

l
...... {.....
:
I
I "-..,.
I
L--~--~----~-~

punctului\
material

I
I

reetilinie uniforma v. = .const. (a = 0) (pe scurt: uniformc1)

rectilinie

~~~~)

~~,~

.
1

I
I

-~ ~~
t

1.9. CLASIFICAREA MISCARILOR PUNCTULUI MATERIAL

-

I
I

II

I
I

I
I

Fig. 1.24. Traieetoi'ia

'- curbilini~ neuniforma.

~i viteza obiEJctului lansat din avion sint diferite pentru avion ~i

pen tru observatorul terestru.

27

26

,>

celei din exemplul precedent, in. timp ce pentru aviator traiectoria va fi

practio (daca neglijam rezisten~ aerului) o liniB verticaHi, tot timpul sub
avion, daca avionul continua sa zbo~e orizontal rectiliniu uniform.
Astfel de exemple ne demonstreaza relativitatea traiectoriei, deplasii.rii

/; //(({(((({((((((('(((((((<?

%/(///W////(<<<<<<<<((<

eiI

1C

..... yb

I
I_..

I
I

------- v

I
I

i vitezei.

1.11. COMPUNEREA MI$CARILOR

Jln .crirJLpoate participa simultan la doU:a micari. Cum se compun ele

pentru a da mi~carea rezultanta?
De exemplu, un om se plimba intr-un va on, care la rindul s"
a
in mi~care (sau un o Iec ~a e 1ntr-un vagon in mi~care). Cunoscind cele
douii mi~oari, cum aflam mi~carea rezultanta a omului (obiectului) fa~a de
pamint? Sau, cunoa~tem mi~carea unui satelit a,rtificial fa~a de Pamint ~i
mi~carea Pamintului fa~a de Soare, cum calculam micarea satelitului fa~a
de Soare?
Alt exemplu: un bloc este ridicat in sus prin intermediul unui scripete
~i in acelai timp scripetele se deplaseaza orizontal de-a lungul bratului macaralei. Care va fi micarea (viteza) rezultanta (fig. 1.25)?
Care vor fi deplasarea ~i viteza rezultanta a barcii fata de mal. daca se
vislette pe o directie perpendiculara pe cursul apei unui riu (fig. 1.26)?
Studiind exem lele de mai sus, constatam ca deplasarile i vitezele se
;ompun _dupa regula parae ogramu ut, ca orice vectori.

Fig. 1.29. Blocul este ridieat vertical in sus cu viteza *

v1
fata de scripetele superior, care se deplaseaza orizontal

cu viteza ;:. Care este

vi~eza rezultanta ; a blocului fatli

de

pamtn~?

28

A /

7??>>>>>>>>>>>>??????/??/?J?/J.

I
~I

;;;;;;;;;;;;;;?);;;;;;;;;;;;/

Fig. 1.26. Compunerea vitezelor. Vite,za

b~rcii

fata de apa

-+
vb

se rom-

pune vectorial cu viteza apei va pentru a da viteza barcii fata de

~

tarm: v = Vb + va. Cum trebuie orientata viteza barciifata deriu pentru a ajunge perpendicular pe celalalt mal? Cind este pos1bil aceasta?

1.12. REPREZENTAREA GRAFICA A LEG II MI$CARII

Legea mi~carii poate fi determinata experimental

forma unui tabel:

(n: s) I

-3

-2

-1

-0,2

0,1

~i

reprezentata sub

0,2 0,4 0,8 1,4 2,2 1,2

7 8

0 -0,6 0

Este util ~i sugestiv de reprezentat grafic legea mi~carii intr-o dia.grama

,coordonata-timp". Pe axa orizontala marcam timpul t intr-o scara con.:.
venabila, iar pe axa verticala - coordonata x intr-o alta scara convenabila
(fig. 1.27). Un punct P de pe aceasta diagrama reprezinta pozitia, adica
coordonata x a mobilului la un moment t. Cind niobilul se mica, pozi~ia. sa se
schimba in timp ~i punctul reprezentativ ~escrie o curba. Daca mobilul este in
repaus (x fix sau constant in timp) curba reprezentativa devine o linie dreapta
orizontala, paralela . cu axa timpului Ot.
X
Daca mobilul se departeaza sau se
apropie de originea coordonatelor de
pe traiect.oria sa, curba reprezentativa
se departeaza sau se apropie de axa
orizontala Ot. Cind mobilul trece prin
originea cO'ordonatelor (x = 0), curba
reprezentativa taie axa. timpului. Curb<'\ 0
P'
reprezentativa a legii de micare x = f (t)
Fig. 1.27. Reprezentarea legii rni~dirii
nu are nici o legatura cu traiectoria.
x = f(t}.

29

23

18

Xinm

16 2 21

2,2
2,0
18

1,6
1,4

1.0
08

,.y

~
~2

f-1

0
-0.2

~31A)

'"

=2,0S
If
At .,.__._
---(1;0,4)
/

'\
~

\
\

I
I

'

tinS

-04

-0,6
mi~carii x

~ l/

= f(t).

In exemplul din figura 1.28 la ~omentul (initial) t = 0 mobilul se afla

la distanta x 0 = 0,20 m de origine (coordona,ta ini~iala). In ,trecut". (t < 0)
mobilul a trecut prin origine la, momentul t = - 2,0 s, venind din partea
negativa a traiectoriei. La momentul t = 4,0 s mobilul se afla la distanta
maxima de origine: x
2,20 m, dupa care a inceput sa se apropie de origine
foarte repede. La t = 6,0 s mobilul ajunge in origine i trece de partea
ceala.lta ,;negativa" a traiectoriei, departindu-se eel ma.i mult (x = -0,60 m)
la t = 7,0 s, dupa care se intoarce din nou in origine la t = 8,0 s.
Viteza medie pe diferite intervale de timp se poate calcula din tabel sau
din grafic. Astfel, viteza medie in intervalul (1,0; 3,0) s este:
_ !lx _ x 2
Vm!lt
t2

x1

t1

1,40 - 0,40 m =
3,0- 1,0 s

O SO
,

S.

Viteza medie in int_ervalul (-3,0; 0,0) s este:

Vm

0,20- {- 0,20) ~
0,0- {- 3,0) s

31
32

12V

Fig. 1.28. Reprezentarea graficA a legii

Fig. 1.29. Montaj pentru

studiul mi$ci'irii rectilinii:
66 - bara de rulare, 27 carucior, 67 - rigla gradata,
18- tntrerupator ND (1),
---- -~d~................-.....;.;;....J
23- tntrerupator Nl, (2), ~==========;;:::liJ!lv
20- electromagnet, 28- in- L
scriptor, 30 - dispozittv de L - - ' - - - - - - - - - r
inregistrare.

,,,y~

o;s
0,2
~~

.1:
1,7
J/ -~Ax=1P m

1,2

04

= ~~ ~ = 0,13 m/s.
3,0 s

Fig. 1.81. Insrriptorul.

t'ig.1.80. \lontajul elPrtrir.

1-'ig. 1.82. fnregistrarea

timpului.

(normal deschis) iNI (23) (normal inchis) i un ins9riptor (28). lnregistrarea

timpului (fig. 1.32) se fa.ce printr-o metoda chimica folosind curentul alternativ.
Se fac experien~e de masurare a vitezei medii pe diferite distan~e Ax.
Se fixeaza pe rigla gradata (67) intrerupatoarele la aqeasta dista,n~a i se masoara timpul At, atunci Vm = Ax/ At.
PROBLEME REZOLVATE

EXPERIMENT

Se vor face experimente privind micarea rectilinie cu ajutorul Trusei

de fizica pentru licee.
Montajul mecanic (fig.1.29) contine o bara (lf6) pe care ruleaza un carucioJ'
(27) a carui mi~care se studiaza. Montajul electric (fig.1.29, 1.30 ~i 1.31) contJne
un electromagnet (20) pentru re~inerea caruciorului, intrerupatoarele ND (18)

1. a) Putem visli pe un riu astfel incit barca sa ramina pe loc fata de mal? b) Se poate
deplasa un om pe o scara rulanta astfel incit sa fie in repaus fata de pamint?
Rezol~are. Daca barca are fata de apa exact viteza apei dar in sens opus, ea va ram_!ne

30

31

pe loc fata de mal. La fel, daca omul are fata de scari'i o viteza v' egala in modul, de
~

-+

direcpe, dar de sens opU:S cu viteza scarii v, adica v' = -v, ,el va ramtne
pe loc fata de pam in t.

aceea~i

..

8. Pentru m~carea din figura 1.28 sa. se calculeze: a) viteza medie a mobilului tn inter..
valele de timp: (1, 0; 4,0)s; (4,0; G,O)s; (6,0; 7,0)s ~i (6,0; 8,0)s. Pentru ce intervale
de timp viteza medi~ este nula? b) Distanta strabatuta de mobil in tot tinipul mi~,.
carii. Care a fost viteza medie, tn modul, pe tntregul interval?

~----------------

B: a) (),60; -1,1; -0,60 $i 0,0 m/s; b) 5,8 m; 0,53 m/s.

9. Poate un mobil avea o viteza indreptata spre Est ~i in acela!li timp o
tatli spre Vest sau spre Nord?

accelera~ie indrep~

B: da.

}'lg. 1.83. PentrU: problema rezolvatil 2.

10. Poate avea un corp viteza nuHi,

2. Picaturile de ploaie, care cad vertical, formeaza pe geamurile unui tramvai in m~care
urme tnclinate sub un unghi ex = 60 rata de verticala. Care este viteza picaturilor
de ploaie {fata de pamtnt) daca viteza tramvaiului este v = 12 mfs?

I~

un moment dat, !li acceleratie nenula?

B: da.

11. Po ate varia directia vitezei unui mobil daca vectorul acceleratiei este constant?
B: da.

Rezolpare .. Viteza pi~aturilor de ,ploaie fata de tramvai vr (sub ex= 60 fatfi de ve-rti-

c.ala), compusa cu viteza tramvaiului

-+
v (orizontala) trebuie
-+
-+
-+

de ploaie fat~ de pamint (verticala): vp

= v ctg ex= 7,0 mfs.

vr

+ v.

sa dea viteza picaturilor

Din figura 1.33 rezulta vp

12. Un camion, micindu-se curbiliniu, a descris o traiectorie sun forma unui sfert de cere.
Care este distanta parcursa ~i care est~ modulul vectorului deplasater

3 V2 km

B:d

= 5,0 km.

13. Un vapor se deplaseaza dl = 7,0 km spre Est, a poi in continuare dz

spre N-V. Care este deplasarea rezultanta?
iNTREBARI. EXERCITII. PROBLEME
-+

1. Un vector a are modulul a = 12 unitati ~i este orientat exact spre Est. Ce modul ~i

ce orientare au vectorii:
-+
-+ a
-+
-+
1,5 a; - . -a; -0,5a;
~ '

2. Cum se compun mai multi vectori daca ei sint pe a-ceea~i dreapta? Ce devine regula
paralelogramului in cazul a doi veetori coliniari? tntre ce limite este cnprins modulul
~i

-+-+

diferentei a doi vectori a, b, daca unghiul dintre ei variaza?

R: algebric; a

+b~

-+

15. Un tractor cu ~enile se mi~ca cu viteza v = 3,0 mfs. Care este viteza
rioare ~~a celor superioare fata de sol? Dar fata de tractorist?
R: a) 0

-+

cazul a

-+

+b=

-+

-+

-+

Ox, Ot?

R: coordonata initiala (la t

-+

b daca sint valabile relatiile: a+ b = c ~i a+ b = c? Dar in

-+
-+ -+
b? Dar in cazul a + b = c ~i a2 + b2 = c2?
-+ -+ -+

R: a II b; b

-+

-+

0; a j_ b.

6. tn ce fel de mi~care distanta parcursa coincide cu modulul vectorului deplasare?

R: in mi~carea rectilinie cind viteza nu schimba semnul.
7. Suma pe care -o platim Ia un taxi este proportionala cu: ,distanta parcursa" sau cu
,modulul vect~rului deplasare"?
R: cu distanta parcursa.

32

R: nu
-+

6,0 m/s; b) v = 3,0 mfs.

R: a) punct; b) cere; c) elice (ca filetul unui ~urub).

4. Este operatia de scadere vectoriala, comutativa ~i asociativa?

~i
-+

2v

infe-

1'1. Ecuatiile mi~carii a cinci puncte materiale sint urmatoarele x = 2t; x = 2

3t;
2t; x == 2 - t; x = 3. Sa se reprezinte grafic aceste ecuatii pe acee~i
x = -1
diagrama Otx~ Ce semnificatie au punctele de interse~tie a graficului m~ciirii cu axele

R: nu; da in anumite conditii (cind reprezinta laturile unui triungh1).

-+

~i

~enilelor

16. Un avion cu elice zboara rectiliniu uniform. Care va fi traiectoria unui virf al elicei
in sistemul de referinta legat de: a) elice; b) avion; c) pamlnt?

-+

I a b t ~I a- b 1..

3. Pot fi combinati doi vectori de marimi diferite astfel incit sa dea rezultanta (suma)
nula? Dar trei vectori?

5. Cum sint vectorii a

v1 v2 = 8, respectiv 0 mfs.

R: v'

R: 18; 3 spre Est; 12; 6; 4 spre Vest.

sumei

14. Viteza unui biciclist este v1 = 1~,4 km/h, iar viteza vintului care ii sufla din fata
este v 2 = ~.o mfs-. Ce viteza a vintului inregistreaza biciclistul fata de el? Dar daca
vintul _sufla din spate?

_.!!....?.
3

V2.

R: 1tR/2; R

Fizica ct. a IX-a

= 0}; momentul trecerii prin origine(cind

x =

0).

GALILEO GALILEI (1564-1642) mare in\'atat italian, astronom, fizician, mecanician, unul
din fondatorii f;itiintelor exacte ale naturii. A descoperit legea inertiei, legile caderii corpurilor' legile
pendulului. Pentru prima data in istoria astronomiei, cu ajutorul unei lunete confectionate de el
tnsul?i, a observat corpurile ceref;iti, descoperind
muntii de pe Luna, patru sateliti ai planetei Jupiter,
fazele planetei Venus, structura stelara a Caii
Lactee, petele pe So are. tn car tea sa ,Dialog
asupra celor doua sisteme principale ale lumii,
ptolemaic. l?'i copernican" (1632) a dezvoltat stralucit inva,Vitura lui N. Copernic asupra sistemului
solar, pentru care tn 1633 a fost osindit de un
tribunal catolic.

2
Mecanica clas!ca,_ ?laborata in esenta de ISAAC NEWTON {1643-1 727 )
se h azeaza pe tret legt foarte
I

..
'
genera. e, numtte pnnclpll. Separa.t fie aceste
. . ..
1t

"
Prtnctpu NEWTON a fo
... rmu a . prtnCiptul suprapunerii fortelor. Toate celelalte legi ale m
ecaniCn newtontene se de due at unci din aceste . . ..
teoreme.
.
prtnctpn ca
2.1. PRINCIPI UL INERTIEI {lex prima)

Un tren se. mi~~a .re~til!n~u uniform numai daca este tras de Iocomotiva
allttfel arh~e~ge Incetinit I ptna la urma s-ar opri. La fel se intimpla cu diferite
a e ve tcu1e.

:e

Sa facem o experienta s.lmpla: sa lasam o hila de otel

1 .
tal .dur i foarte hine lustruit (din sticla) vom constata ~a
un P. a~ onzon.gohnd~-se) practic re~tiliniu uniform mdit timp. 1n schimh a:e :-~~c~ (r~sto
"~ansa~a pe un plan ortzontal tot din lemn sau din cauciuc s~ oJre t e emn
Im~d~at. De ce? ~ii~dca e~te puternic frinata de planul orizonta.l a:p;uarr:og~)
pnn 1recare, dec1 pnn actlunea unui alt corp.
. l Daca am elimi~a. ac~iunile tuturor corpurilor inconjuratoare, adica am
lzo a un corp aflat In mt~care, s-ar opri el oare?
"' ~e. masura ce d~minuam frecarile ~i alte actiuni ale mediului constat"'
ca m1~carea corpului se apropie tot mai mult de mi~carea rectilinie unifor~~
(de exe~plu, m1~c~rea pe o linie cu perna de aer). De aici prin idea.li .
(
ahstractiza.re se aJunge la principiul I al dinamicii (principiul iner~~~:): sau

Acest principiu a fo~t descoperit de GALILEO GALILEI in 1632

formulat de ISAAC NEWTON drep t pr1ncip1u
J al dJnamiCn

. . . (lex prima) (1686).

l

34

Cum se explica at unci faptult- ca in practica mi~carea rectilinie uniforma

a vehiculelor trehuie permanent intretinuta prin actiunea unui agent exterior
(motor)? In asemenea cazuri. exista totdeauna actiuni opuse mi~carii, de
ohicei frecarile, care trehuie invinse sau compensate . .In ca.zul cind toate
actiunile asupra punctului material se compenseaza reciproc, acesta ramine
in repaus sau in micare rectilinie uniforma.
2.1.1. Inertia ~i masa. Pentru a pune in miscare un corp. pentru a-1 opri
sau pentru a-i curha traiectoria a-i schimha vectorul viteza), trehuie sa
ac .wnam asupra sa. a oriCe actiune exterioara care cauta sa-i schimbe starea
de repaus sau de mi~care rectilinie uniform&, corpul se ooune, reactioneazii.
Se nume~te ~nertw proprietatea unu1 corp de a-~i mentine starea de repaus
.illL de mi~care rectilinie uniformd in absepta aotiunjlor exterioare. respectiv
de a se opune (reactiona) la orice actiune exterioara care cauta sa-i schimbe
starea de repaus sau de mi~care rectiljpjQ uniforma. in care se ana.
Principiul I al dinamicii se numete i p~~ncip~ut ~nerJwi, tocmai fiindca
pro prietatea enun~ata in el este o manifestare a inertiei: un punct material
izolat se afla in repaus sau se mica rectiliniu uniform in virtutea inerfiei. 0
masura a inertiei este masa. ln aceasta calitate masa se numeste inertial
._
(sau inerta).

2.2, SISTEME DE REFERINTA INERTIALE

Dadi un corp izolat se mica rectiliniu uniform fata de stele (sau este ~n
repaus fata de stele), at unci fata de Pamint el se mica curhiliniu din cauza
rotatiei proprii diurne a Pamintului, iar fata de o nava cosmica, accelerata
fata de stele, else mi~dt accelerat. De aici rezulta evident ca principiul inertiei
nu poate fi valahil in orice sistem de referinta.
_istemele de referinja in care este valahil principiul inertiei se numes!l.
sisteme de referin~a inertiale.

35

Vom arata ca toate sistemele de referinti1 iner~iale se misca unele fata de

_altele rectiliniu uniform._
Experien~a arata ca sistemele de referin~a legato de stele sau chiar de
Soare sint sisteme de referin~a iner~iale cu un mare grad de precizie. ln
schimh, sistemele de referin~a legate de Pamint nu sint riguros iner~iale din
cauza rota~iei Pamintului fa~a de stele. ln majoritatea covir~itoare a nevoilor
practicii, Pamintul poate fi insa considerat sistem de referin~a iner~ial cu un
suficient grad de precizie.
Peste tot,in cele ce urmeaza, in rezolvarea problemelor, se in~elege ca se
folose~te un sistem de referinta inertial (de obicei Iegat de Pamint ).

.
. t (sall absolui) adiea
tnvartan
rezultatele masuratorilor d. e lungime
. ~i durata
... nu depind

.. d miscarea instrumentelor de masura, nici de mi~carea obiectelQr masurate.

n tel e
.

b'
't ( h'
Aceasta ipoteza este foarte bine verificata in domeniul v1te~e1or o t~nm e c :a.~
ntrll viteze cosmice) dar in domeniul vitezelor foarte mari, aprop1ate de v1teza lummu
pe
'
.
. .t ...
. t
c
3. tos m/s (de exemplu, in cazul particulelor atomice), aceasta 1po eza nu ma1 es e
exaeta ~i bebuie apiicata mecanica relativista.
.
...
. .
.
R amm1And in cadrul mecanicii clasice, putem cons1dera ca lungtmde ~~. duratele
~
. au
.
<.aracter invariant. Astfel, timpul ,curge" la fel in- cele dou~ sisteme de referi~ta, !?I pr~n
alegerea noastra a momentelor initiale (t = t' =
rezulta permanent t = t. ln relatta
V

of

(2 .'1) putem considera; masurat inS, iar-;; miisurat inS', astfel incit obtinem urmatoarele
transformari Galilei:

-+-

Principiile mecanicii n.ewtoniene slnt valabile ln si$temele de re(erinta

iner/iale (se va arata la 2.6)
...

Este important de stabilit legatura dintre coordonatele unui eveniment masurate

de diferiti observatori, adica transformdrile de coordonate care dau trecerea de la un sistem
de referinJa la altul.

Vom presupune ca riglele !?i ceasornicele diferitilor observatori sint qonstruite ~, etalopate identic, adicii dupa aceea!?i ,reteta" (~cela!?i procedeu tehnologic).
Fie doua sisteme de referinta S !?i S' cu axele paralele (axele Oz, O'i! nu stnt dese-

nate).
Presupunem ca S' se mi9ca fata deS cu viteza u coristanta, astfel incit originile 0, O'
au coincis Ia momentul t
t' = 0, unde t este timpul masurat in S, iar t' in S'.
Din punctul de vedere al observatorului S, aplicind regula compunerii vectoriale,
rezulta conform figurii 2.1:

-- - - r =

r<

+r

= r'

Fig. 2.1. Doua sisteme de referinta

care se mi!?ca rectiliniu uniform unul
.fata de altul. Transformarile Galilei.

-7

coordonatele (r, t) ale unui eveniment P, masurate

de observatorul S cu instrumentele sale, ~i coor.
donatele (r', t') ale aceluia~i eveniment dar mas urate de observatorul S' cu instrumentele sale. Or,
instrumentele (rigla 9i ceasornicul) din S' se afla
in m~care fata de S! Oare distanta O'P masurata
de fiecare observator cu instrumentele sale va fi
aceea~i?

1n mecanica clasica newtonianll se considera

ca lungimile (distantele) ~i duratele au caracter

36

(2.2)

t.

--+

-+

~ = rz- rt = r2- r1

At= t 2

t; - t;

t1

--).

+ u(t2 ~ 11)
At'.

tmpartind ultimele doua relatii membru Ia membru, gasim legea elasid\ de ;ompunere a .
vitezelor:

~
Vm =;

-+ +
&'-----+

At = llt'

u = v:n

u,

unde -;;, este viteza relativa a mobilului fata de S', u

v'

u,

(2.3)

viteza sistemului S' fata de S

si -; - viteza :rezultanta fata de S.

.
Daca acum consideram vitezelela doua momente consecutive:
v1
~i

-------- - --

= v 1, + u,

Vz

v2

+ U,

Aq, =
uv

Vz

V1

impartind Ia intervalul dE:' timp At= !!JJ', obtinem pentru acceleratii

am

(2.1)

unde toti vectorii sint masurati cu instrumentele

din S. Noi vrem insa sa stabilim legatura dintre

(F----------x

+ ut,

t'

u t,

Din transformarile Galilei rezulta imediat. legea clasica de compunere a vitezelor.

in adevar, considerind doua pozi\ii consecutive Ia doua momente succesive, avem:

Astfel putem vedea care aspecte ale fenomenelor !?i legilor sint relative, adica dependente de sistemul de referinta, !?i care stnt invariante, adica independente de sistemul de
referinta (acelea!?i pentru. toti observatorii).

;Q

t'

2.2.1. Transformarea Galilei. Un acela!?i eveniment. sau proces (de exemplu mi!?carea
unui punct material) poate fi studiat din doua sisteme de referinta diferite - vom spune,
de catre doi observatori diferiti. Un eveniment .este caracterizat prin coordonatele sale
spatiale x, y, z, care arata locul unde se produce evenimentul, !?i prin coordonata temporala t, care arata momentul Ia care se produce evenimentul. Fiecare observator
masoara coordonatele evenimentelor cu instrumentele sale {rigla !?i ceasornicul) !?i stabile!?te
legile corespunzatoare.

-7
r'
= r

ut',

r'

a;,. !?i a = a'.

adica acceleraJia este aceetqi in toate sistemele de referinJa in

(2.4)
mi~care

relativa rectilinie

a~este sisteme.. ...

.
tn particula" daca acceleratia este nula intr:un s1stem_ S, ad~ca p...a~ticul~
este in repaus sau se mi!1ca rectiliniu uniform, atunc1 ~ccelerat~a... va f1. nula m ~rt
care alt sistem S' mi!?cat rectiliniu uniform fata de pr1mul, adtca part1cula va ft tn
repaus sau in micare rectilinie uniforma in toate aceste sisteme~ de ~ef~ri_nta. afla_t~
in m~care relativa rectilinie uniforma unele fata d~ altele. Dac~ pr~nc1p~ul mertie~
este valabil intr-unul din ele, deci acesta este un siStem de refermta mertml, atunc1
aces~ principiu va fi valabil in toate aceste siste~e ~e ..ref~rint~, care vor. fide ase?Ienea inertiale. Reciproc, dadi doua sisteme de refermta smt mertmle, atune ele se m19Ca
unul fati de altul rec~iliniu uniform [altfel (2.1) n-ar fi valabila, adica acceleratia n-ar fi
uniforma (;; = const), deci acceleratia este invariantii fatfi de

invarianta, deci mi!?Carea inertiala, cu a

in c.elalalt].

0 intr-unul din sisteme, ar aparea accelerata

37

2.3. PRINCIPI UL FUNDAMENTAL Al DINAMICII (lex secunda)

In procesele de ciocuire a doua corpuri, de frecare intre doua corpuri

re cor uri
solide sau intre un solid ~i un fluid de atrac ie
magnetlza e sa.u e ectrizate etc., corpurile actioneaza reciproG, aael9 Asupta
~ora, adica interactioneaza. .ca efect al intQPae\hu~.ii G0 rpnrile in general ae
<k!._ormeaza reciproc si se schimba starea .]or de mi~care, adisa 88 seaim"bi
vectorul viteza.
I. NEWTON a explicat caderea corpurilor ca efect al interactiunii gravitationale dintre corp i Pamint. Acesta este un caz particular al interactiunii
gravita/ionale sau atractiei universale dintre oricare doua corpuri. Un corp
suspendat de un resort intinde resm;tul, iar lasat liber cade accelerat datorita ,
atractiei reeipruce dintre corp i PAmint.
d masura a interactiunii este vectorul orftL.o::\.stfei, corpurile care interactioneaza exercita unu asupra ce uilalt cite o forta. Actiunile diferitelor corpuri
inconjuratoa.re asupra unu1 corp dat se man1festa prin forte a plicate acestuia.
_ Prin inter~ediul fortelor aplicate unui corp se transmite micarea mecanicai
Porfele se compun dapa regula paralelogramului ca o~ice (,Jectori,
G
Exemple de forte. Toate fortele din natura se reduc pina la u"';ma la un
numar mic de forte fundamentale, cor.espunzator interactiunilor fundamentale.
a) Una dintre acestea este forta de atractie gravitationala, care se exercita
intre oricare corpuri si
depinde numai de masa lor "'Sti de distributia
substantei
'
,
, '
indiferent de- natura ei chi mica.
Legea atractiei universale a fost descoperita de Isaac Newton ~i aplicata

la micarea corpurilor cereti {1687).

b) Un alt exemplu de forte sint fortele electrice. Ele sint forte de interactiune intre corpurile electrizate. ~tim ca prin frecare, de exemplu, corpurile
se electrizeaza i intre ele se exercita forte de respingere sau de atracti.e.
Fortele elastice sint forte care apar in corpurile deformate*. Ele se reduc
pina .la urma la forte electrice. In adevar, prin deformarea unui solid, ionii,
atomii sau moleculele sale constituente sint dislocate din pozi~iile lor de
echilibru i se nasc for~e electrice care tind s~ restabileasca echilibruh

Fortele de frecare se reduc pina la urma tot la forte eleqtrice.

Orice for a a licata unui corp ii modifica vectorul vfteza, adica ii im.._prima o ac~eleratie. Din experien~a de toate Zl ele ~tim ca aceeayi for~a aplicata dder1telor corpuri produce variat-ii diferite al~ vitezei, fiindca efectul
depinde ~i de inertia corpului, adwa de masa s~. Cu cit masa. este mai ma.re cu
i,iit variatia de vitez,a, la aceeai forta aplicata, in acelai interval de iil,!lp,
este mai mica Ne putem da seama de acest fapt ,cind tragem sau impingem cu
. acee~i forta acela~i carucior gol apoi incarcat.
Aeest tip de fortti va fi studiat mai pe larg la . 3.6.

ISAAC NEWTON (1643-1727) a fost un mare

fizician, astronom ~i matematician englez. ln ce.:.
lebra sa carte ,Principiile matematice ale filozofiei
naturale" (1687) a fundamentat f?i dezvoltat mecanica clasica, formulind cele trei principii ale
mycanicii, precum ~?i legea atractiei universale. El
;( pus bazele mecanicii corpurilor cere~ti, explicind
mi~carile planetelor in sistemul solar. Pentru rezolvarea problemelor mecanicii a elaborat mijloace ~i
metod~ matematice noi ~?i de o mare insemnatate,
punind bazele calculului diferential ~i integral (in
acela~i timp ~i independent de Gottfried Wilhelm
Leibniz).
Newton este cunoscut ~i pentru cercetarile
sale in domeniul opticii. El a descoperit f?i a studiat dispersia luminii (descompunerea luminii albe
solare in culori). El este autorul unei teorii cu
privire la natura luminii care a jucat un rol
important in istoria ~tiintei (teoria corpusculara).
A perfectionat aparatele optice, a construit pentru prima datA telescoape (cu oglinda)
fara aberatii cromatice.
Lucrarile ~i conceptiile lui Newton au exercitat o puternica ~?i indelungata influenta
asupra intregii fizici; ele au dominat fizica apro~pe doua secole. Prestigiul ~i succesele
lucrarilor lui Newton au influentat imens intreaga istorie, nu numai a ~tiinfei ci ~i a culturii in general.
.
lncepind cu primele decenii ale secolului XX,s-a stabilit ca mecanica clasica newtoniana nu este valabila in domeniul vitezelor foarte mari, comparabile cu viteza luminii
tn vid (c = 300 000 km/s), precum ~i in domeniul atomic.

De asemenea; constatam u. or ca aplicind unui corp, a.flat in micare

rectilinie, o forta in direc i'a miciirii sale {a v1teze1 , nu modificam caracterul
rectiliniu al micarii, adica nu abatem corpul de la tra1ector1a sa rectiinie, nu
curbam traiectoria, ci doar il acceleram sau frinam pe aceasta direc~ie (traiectorie). Deci variafia vitezei ( accelera{ia) este in acelai sens cu forfa.
Daca insa aplicam o forta oblic sau er endicular fata de traiectorie
(fa.ta de viteza), atunci abatem corpul de la micarea rectibnie; cur am traiectoria, modificam direc{ia vectorului v:iteza. Astfel se inti~pla de -exem.plu
da,calovim lateral o hila de biliard aflata in mii}Care sa.u daM, in drum.ul u:aei
bile de otel care se rostogole~te pe un plan orizontal de sticla~,puneni ,}ateral
un magnet (fig. 2.2).

________ ......,____ _

Fig. 2.2. Forta de atractie a magnetului curbeaza traiedoria

unei bile de otel care se

rostogole~te

39

38

pe un plan

orizon~~l.

Chiar din aceste expel'i9Bte fi ah~mwQ.tii simple ilG poate hanui ca acCel.er;aia imprimata are directia fi suuuZ fgrJgi_ flplicate, fiind propgr=tiaJullR cu forta

l:L_ invers' proporfionala

cu masa corpului: ; -:--- const. :

Nenumarate experien~, efectuate cu tot felul-de corpuri, aflate in cele

mai variate stari de miCare, carora li s-au aplicat diferite for~ (gravitationale,
- electrice, elastice etc ..), au condus la ~matorul principiu:

---.....,_-;
\

vectorul forta este

asa si vectorul acce-

eraf~e

\
\

tl

const. m a.

Acesta. este continutul principiului II al dinamicii, numit i prin.cipiul

fundamental (lex securi.da). Acest principiu a fost formulat de I. NEWTON
(impreuna cu celelalte principii ale mecanicii), in cartea sa _Principiile matematice ale filozofiei naturale" (1687).
Deoarece unitatea de masura pentru masa (1 kg) este fixata, fiind chiar
unitate fundamentala in SI (Sistem International de unitati), iar unitatea de.
acceleratie a fost deja stahilita ca unitate derivata (1 mfs 2), vom alege unitatea
de forta astfel incit constanta de proportionalitate din legea de. mai sus sa
fie 1. At unci ecua.tia principiului II devine:
72

- F

ma,

- --

'Av

Fig. 2.3. Variatia vectorului viteza are directia ~i sensul fortei aplicate. (a) Forta ffind
paraleUi cu viteza, cre~terea de. viteza ~i acceleratia stnt pe acee~i directie ~i mif}carea
este rectilinie. (b) Forta fiind oblica pe viteza, variatia de viteza ~i acceleratia au directia
~i sensul fortei aplicate, deci m~carea va fi curbilinie.

Daca insa forta aplicata este oblica fa~a de viteza, .variatia vitezei va fi
in directia i in sensul fortei, deci traiectoria se va curba inspre regiunea spre
care este indreptata forta (fig. 2.3, b).

(2.5)

iar unitatea de masura pentru forta va fi egala cu unitatea de masa ori uni-
tatea de aceeleratie:
[F] = [m] [a] = 1 kg 1m -1 kgm = 1
-

sa

sa

N~

(2.6)

Aceasta un1tate in SI se numete newton (N).

N ewtonul este egal cu miirimea acelei forfe care_ aplicatii, unui corp cu masa
de 1 kg li imprima o acceleratie de 1 m/s2
lntelegind prin forta medie pe up interval de timp At, o forta constanta
care produce aceeai acceleratie medie sau aceeai varia~ie de viteza pe inte;
valul .dt ca fi forta variabila data, putem scrie (2.6) pentru valori medii:

ll.v Av
- = F
- m
m-;
/lt

-/lt ;

(2.7)

variatia eitezei are direclia si sensul (ortei (medii) aplicate (este coliniara cu

nu trebuie con-

fundata cu variatia modululU:i fJ.v ( ypde v = I v I). De exemplu, intr-o

~

miCare curbilinie uniforma avem 1 v 1 = v

= const, deci Av = 0, dar variaza

~

vectorul u1 v1teza,

d eel u.v
A
d trecf"a
#= 0 I -+
am= l!l.v #= 0 De asemenea 1 varia/l.t

I av I :1=

a I v J.

2. In cazul mi3carii rectilinii putem sctie;

Fm

for~a).

Daca forta aplica~a este coliniara cu viteza, varia~ia de viteza va fi de

asemenea coliniara cu viteza, deci _viteza lti pastreaza direc~ia, adica
mitcarea va fi rectilinie pe direc~ia comuna a fortei ti vitezei (fig. 2.3, a).

40

A.v~

tia modulului, A.v, nu trebuie confundata cu modulul variatiei vectorului

- m = mam
F

este o ecua~ie vectoriala. Varia.tia unui vector de exemplu,

mam

mdv / At, F

m dv / dt,

(2.8~

unde marimile F, v, a sint componentele vectorilor respectivi pe axa mi~carii

Ox, pozitive daca vectorii respectivi sint orientati in sensu! pozitiv ales pe
axa fJi negative daca vectorii respectivi sint orientati in sensul opus.
41

- -

I mpulsul punctului material estt;

In cazul micarii plane ecuatia vectoriaiA F - ma se proiecteaz. pe cele

dona axe ~i se ohtin dona ecuatii pi 'eempeBeaie.

--)>.

-).

F
ma --. Fx
m9-x,
F0
~"u
(2.9)
(analog in caz.ul iil'ij""carii in spatiu).
3;...In ecuatia (2.5) masa apare in calitate de masura a inertiei corpului.
d!_ aceea se numeste masa inerfialtl (sau...inerta). In adevar, acceleratia imprimata unui.corp de ca.tre o forf.a data este cu,atit mai mica, cu cit inertia
corpului este mai mare, altfel spus, este invers proportionala cu masura inertiei corpului; adica cu masa inertiala:

;.=

--

t2-tl

(2.10)

- -

marii

~i

~p

(2.12)

F-m;,=m dv = ~.
dt

traiectoria

dt

[p]=[m][v]=1kg 1m/s=1 kg.mjs=1N 1s=N s "(2.13)

Aceasta unitate este deci egala cu impulsuf unui punct material care are
masa de 1 kg ~i se mi~ca cu viteza de 1 mfs.

mg = 1 kg 9,80665 mfs 2 = 9,80665 N ~ 9,8 N.

~ivelul

- --

L\(mv)

= ..---- .= -- =
L\t
L\t
L\t

mv,

Acceleratia gravitationala la
= 9,80616 m/s 2

L\v

F orfa este egala cu yariatia imvulsului Eig. 2.4. Impulsul unui punct material,
raportata la intervalul de timp, adica ; = - are directia ~i sensul vitezei v.
Variatia impulsului are directia ~i sensul
varia~ia. impulsului care revine unita~ii
fortei aplicate.

de timp.
Aceasta est~ o alta formulare (cea mai ge~erala) a principiului II al dinamicii (de altfel aa 1-a formulat chiar Newton).
Unitatea de masura pentru impuls rezulta din definitia sa:

Acceleratia gravitationala g este orientata spre centrul Pamintului, Ia

fel ca ~i greutatea .corpurilor ~i are valoarea g ~ 9,8 m/s 2 (depinde de altitudine ~i latitudine).
Greutatea etalonului masa de 1 kg in cimpul gravita~ional normal (standard) dat de acceleratia gravitationala gn = 9,80665 mjs? ~este:

--

= P2- Pt ,

Pede alta parte, forta gravitationala exercitata asupra unui corp de catre.
un cimp gravitational, de exemplu greutatea unui corp in cimpul gravitational

terestru, este proportional a tot cu m,asa corpului:

:+

F m=mam=m-

F .

G=mg.
Se va arata mai tirziu ca cele doua mase coincid ( 3.8.\1 ).

--?-

produsul dintre masa ~i riteza sa, p=

_....
Impulsul este o marime vectoriald
care are aceea~i directie i .acelai sens
cu vectorul viteza (fig. 2.4).
Revenind la ecuatia (2.11), patem
scrie:

la paralela de 45o este g0 =

EXPERIMENT

4. Ecuatia F = ma nu ne spune nimic des re natura for ei: ea oate fi

de na.tura grav1 a wna. , e ectrica sau in particular forta elastica, forta de

- -

. In ecuatia F = ma forta apare sub forma abstracta ca un model

frecare etc.
.!!!.ecanic al oricarei interacVuni a corpurilor, independent de natura fizica a

- -

acestei interac~iuni. In modul acesta, relajia F = ma, pe linga. caracterul de

le e a naturi1, poarta ~i caracterul de defini ie dinam ca a or ei. De aceea
pentru determinarea mi~carii unui sistem: oscilator astic, sistem solar,
atom et~. trebuie cunoscuta ~i legea fortei, de exemplu legea lui Hooke, legea
atractiei gravitationale (NEWTON), legea int_eractiunii electrice (COU
LOMB) etc.
2.3.2. Jmpulsul. ~a scriem desfa~urat relatia (2. 7):
(2.11)
.se vede ca aici apare produsul'm7J dintre masa ~i viteza. Acest produs repre
zinta o nouii marime fizica important&. numita impuls.

42

Fortele produc doua feluri de efecte: efecte de de ormare a cor urilor

(num1 e e ecte statice) i efecte de acc(}lerare a corpurilor (numite efecte
dinamiCe).
a) Electele' de deformare. sint
folosite pentru a masura for~ele .
Exista corpmi, numite elastice, la
care deformatiile (nu prea mari)
dispar odata cu indepartarea fortelor care le-au prqdns, de exemplu
tot felul de resorturi.
D inttmometrele sint resort uri
elast.ice prevazute cu o rigla pentru
' rr1asurarea alungirilor, deci a for~elor
aplicate, rigla fiind gradata direct
in unitati de for~a (fig. 2.5 ). Cu
b
a
ajutorul dinamometrelor putem veriFig. 2.6. (a) Alungirea unui resort elastic
fica legea de compunere vectoriala este proportiom4Hi cu forta de intindere.
(b) Schema unui dinamometru.
a for~elor.

43

b) Etectele de accelerare pot fi puse in evidenta cu montajul din figura

1.29. Detafind inelul cu placa de prindere (22, 32) fi folosind difer~te greutati:
crestate (25, 26) vom constata ca, cu cit for'(;a de greutate a acestora este mai
mare, cu atit acceleratia iroprimata caruciorului este mai mare.
Fig. 2.7. Intera('tiunea dintre un magnet ~i o bucata de tier:
Pll forte egale tn modul ~i de senS\lri opuse.

St'

a trag reeiproc,

2.4. PRINCIPI Ul ACTI UNILOR RECIPROCE (lex tertia)

'

'\.

Prin ciocnirea a doua bile, fiecare ii schimba viteza, fiindca in timpul

contactului bilele se deformeaza reciproc fli se nasc forte elastice cu care o hila
actioneaza asupra celeilalte. La fel, la. ciocnirea a dona vagoane, x:esorturde
.t~oa.nelor de Ia fiecare figOn se_ com prima, fiecare vagon actionind asupri:
celuilalt cu o forta.
,
rln procesul Interactiunii a doua corpuri, fiecare corp exercita o forta
, a supra celuuhlt, ad1ca a par totdeauna simultan doua forte, numite. acftune I
reacftune. Care din aceste doua forte se numete actiune i care reactiune,
dep1nae de care corp se considera primul i care al doilea. Primul corp actioneaza asupra celui de-al doilea cu o forta care se va numi ac ,iune, iar corpl~l
.!!_ 01 ea actioneazi) (vom spune acum, reactioneaza) asupra primului cu o
forta numita reactiune.
Cele doua forte
actioneaza
simultan (in conceptia
~
,
.
,
f
,
claslca newtonlana
actiunn instantanee la dlsta,.nta).
.
Oriunde constatam o forta actionind asupra unui corp, ea este expresia
actiunii unui alt corp din mediul inconjurator, -este o latura a interactiunii
dintre cele doua corpuri. 0 forta unica, izolata, este o imposibilitate.

Fig. 2.S. Oricare din elevi ar trage de sfoara, ambele carucioare se apropie
mereu tn arela~i loc.
,

~i

se intilnesc

EXPERiMENT

1. Sa luam doua dinamometre, sa le cupHim prin ctrligele lor i apucindu-le de inele sa le intindem ca in figura 2.6. Oricit le-am intinde, indicatiile
dinamometrelor sint permanent identice,( forta cu care primul dinal!lometru
a.ctioneaza asupra celui de-al doilea este ~gala ca marime i opusa ca sens cu
forta cu care eel de-al doilea dinamometru actioneaza asupra primului.
.
2. Punem pe dona carucioare un magnet i o hucata defier i prindem
. carucioarele prin intermediul . unor dinamometre de obiecte fixe, ca in
figura 2.7. Oricare ar fi distanta dintre magnet i hucata de fier, fortele de
interactiu;ne aratate de dinamometre Sint egale in modul i de sensuri opuse.

Fig.

2.8.

Fiecare di'namometru actioneaza asupra celuilalt cu o forta

egala in modul ~i. de sens opus.

a~ezate pe un plan orizontal ~i cuplate

printr-un resort comprimat sint supuse reciproc unor forte egale in modul
f}i de sensuri opuse.

Fig. 2.9. Doua carucioare identice,

3 .. Pe doua carucioare stau doi elevi itrag de o sfoara (fig. 2.8). Indiferent
care dintre ei trage activ ,scurtind" sfoara, amhele carucioare se vor intllni
de fiecare data in acelai loc. Fiecare elev ac~ioneaza asupra celuilalt, prin
intermediul sforii, cu o'forta egala in modul ide sens opus (ceea ce se poate
constata cu ajutorul unor dinamometre intercalate).
4. Intr-o alta varianta a experientei doua carucioare identice sint aezate
pe o sticla orizontala i cuplate printr-un resort comprimat, legat cu un fir.
Daca ardem firul, cele doua carucioa.re se vor departa Ia fel, sub actiunea unor
forte egale in modul i de sensuri opuse (fig. 2.9).

6. Daca punem un corp pe o platforma orizontala (uoara) aezata pe un

resort, corpul apasa pe ,platformli cu o forta F egaHi cu greutatea sa G i
comprima resortul. Apare atunci o forta elastica de reactiune N din partea,
resortului, aplicata corpului, egala in modul i de sens opus cu greuta~ea,
astfel incit corpul v.a fi in repaus (fig. 2.10).
Acelai Iucru se intimpla cu orice corp atezat pe orice suprafata orizon
tala, numa.i ca la materialele dure deformarea nu se observa cu ochiulliher.
.45

/
/

/
/

l'
;'

,/~

Fig. 2.12. La contactul a doua corpuri apar ,totdeauna doua forte, egale in
modul ~i. de sensuri opuse, actiunea ~i reactiunea, cu care corpurile ,actioneaza unul asupra celuilalt. Componentele normale (perpendiculare) pe planul
de contact se datoresc deformarii reciproce a corpurilor, iar cele tangentiale (de
frecare), continute 1n planul de contact, se datoresc frecarii dintre corpuri.

_,..

sa G. Se

na~te

automat o reactmne elas.

-.+

tica N din partea resortului, egala in

modul ~i de sens _opus, aplicata corpului.

Fig. 2.11. Corpul suspendat

de un resort (fir) intincle
resortul cu o. forta ega!a

Aceste forte sint rezultatul deformarii reciproce a corpurilor si a (recarii

dintre corpuri la s
nume, prin deformarea reciproca se. nasc forte ( elastice) normale (perpendiculare) pe suprafata de contact. ~sigur corpurile se deformeaza diferit,
dei fortele normale stnt egale in modul. Prin frecare, intre corpuri se nasc

-+

cu greutatea sa G'. Se na9te

->

atunci. o forta elastica .F' din

partea resortului, aplicata
corpului, "'"llgala in modul 9i
de sens ~pus tractiunii (greu-+

-.+

Uitii} G.

6. Jn alta variiinta, suspeudam corpul de un resort (de exemplu de un

, dinamometrri) (fig. 2.11) .. ln punctul de legatura corpul ac~ioneaza asupra
resortului sau firului cu forta sa de greutate ~i il intinde. Apare atunci o for~a
elastica din partea resortului sau a firului, aplicata corpului, egala in modul
i de sens opus cu greutatea corpului (acesta fiind in repaus, in echilibru).
Nenumarate experien~e ~i masuratori dovedesc valabilitatea principiului
acfiunilor reciproce sau principiului ac{iunii i reac{iunii:

fiecarei actiuni i se opune totd.eauna o reacfiune e ala in modul si de sen

opus, sau alt e , acf~unile reciproce a doua corpuri sint totdeauna egale ca marime
.!_ dirijate in sensuri opuse..:.
Cele doua forte, ac~iunea i reactiunea, stnt aplicate unor corpuri diferite,.
*i ac~wneaza pe aceeai hnw, hn1a care unete cele doua corpuri. Daca cele
doua for~e ar ac~iona asupra aceluiai corp, acesta n-ar putea fi niciodata
acceler~t, deoarece cele doua forte ar da totdeauna rezultanta nula.
Principiul ac~iunii ~i reactiunii p<?ate fi e.x:pricnat i astfel:

*4

F{

'

= -Fr. (Uneori

fortele de frecare sint mici i pot fi neglijate.)

2. In orice sectiJ:tne a unui fir (sau cablul intins de o forta (de exemplu
de greiitatea unui corp atirnat) sau in orice secfiune a unei bare, intinse sau
comprimate, ac~ioneaza doua for~e egale in modul i de sensuri o use ac iune
i reac 1unea cu care o arte a fir (barei) ac~ioneaza asupra celeilalte
parti (fig. 2.13). Oricare din aceste doua for~e se nume e te
1c
din fir (sau bara). Tens1unea In oriCe punct al firului se poate masura cu
un dinarnometru inserat pe fir in punctul respectiv. Daca greutatea proprie
a firului este neglijabila, tensiunea din fir in orice sec~iune a sa va fi aceeai
(egala cu greutatea corpului atirnat, de exemplu) .
3. Principiul actiunii i r-eac~iunii sea plica nu numai in cazul unui contact
I!.emijlocit intre doua corpuri, ci i in cazul ctnd corpurile interactioneaza prin
cimpul gravita~ional sau electrostatic.
~--------------------~~~---

'~

,t 1:..-1
=r.,

46

-.+

forte tangenfiale, de frecare, continute in planul de contact. Avern.; N' = - N.

. r1'
2.4..1. Exemple ~i aplicatii ale principiului III. i. La. contactul onca.I'or
doua corpuri apar totdeauna doua forte, egale in modu1 'li de sensun opuse!
::icyiunea unui corp asupra celui!alt I reac~iqnea celui de-al doilea asn,pq.i
primului (fig. 2.12).

. a

.t'tg. 2.10. Corpul a~ezat pe un resort n

comprima cu o forta egala cu greutatea

/
/
/

)"lg. 2.18.. Tensiunea (elastica)

dintr-un fir tntins poate fi
masurata cu un dinamometru
inserat in fir tn sectiunea
dorita.

47

_.,..

De exem plu, o piatra esttL

atrasa de Pamint. cu o fl)rta gravi-

tationala egala cu greutatea sla.

Dar i piatra, la rtndul e1, atrage
Pamintul cu o forta egald in modul
i de sens opus, aplicata in centrul
Pamintului , (fig. 2.14). Efectele.
acestor forte, egale in modul, sint
tnsa cu totul difer~te, din canza
deosebirii colosale in ptivin~a :ntaftei
-+
-+
f=-G
celor dona corpnri
La fel, fortele de atractie graFig. 2.1-l. Piatra este atrasa de Pamtnt cu o
forta exact egala tn modul l?i de sens opus vitatlonala reciproca tntre Luna i
cu forta cu care Pamtntul este atras de pia- Pamint, intre oricare satelit i
tra. Efectele acestor forte stnt tnsa cu. totul
diferite din cauza maselor total diferite. Pamiri.t, intre Pamtnt i Soare etc.
sint egale in modul i opuse ca sens.
In cazul interactiunii electrostatic~, de asemenea, forta de atractie sau de
respingere, exercitata de un purtator de sarcina asupra altuia, este totdeauna
egala in modul i opusa ca sens fortei exercitate de eel de-al doilea purtator
de sarcina asupra primului. Cele doua forte actioneaza pe aceea,i dreapta,
dreapta care unete cei doi purtatori.
-~---"'"-

.Forta F 1 , aplicatii singurii punctului material, i-ar imprima o anumita

~

4.

acceleratie a1 , conform legii fundamentale F 1 = ma1 For~a F 2 , aplicata singura

-+
ar da o anumita acceleratie a2 , F 2 = ma2
si la fel forta F- 3
r

ma,
i-ar imprima

-+

-+

acceleratia a 3 :'-cceleratiile sint proportionale cti' fortele. Dadi fortele F r,

F 2 actioneaza simultan, acceleratia prod usa de ele trehRie sa fie egala in modul

.,.....

...

-).

~i

de sens opus cu acceleratia a 3 prod usa de Fa, de vreme ce corpul rarnine

in repaus. Prin urmare, acceleratia rezultanta se com une du a regula
paralelo ramului, din acce eratiile pe care le-ar produce se arat fiecare for~a.
componenta. daca ar ac ,wna sin ura. De asemenea acceleratia im rirnata
e o or a nu epinde de viteza momentana a corpului (in mecanica relativistii,
~leratia nu este riguros coliniara cu forta. i depinde side viteza corpului).
- Astfel de consideratii conduc la formularea prittcipiului independenfei
actiunii fortelor sau principiului suprapunerii fortelor:
dadi mai multe forte ~cponeaza in acelasi timp asupra unui punct
material, fiecare forta roduce ro ria sa acceleratie in mod inde endent
~ prezenta ce orlalte forte, acceleratia rezultanta fiind suma vectoriala
a accelerafhlor tndividuale.
I. NEWTON a formulat acest principiu separat de celelalte trei principii
sub forma urmatoare:

un corp, sub qcfiunea simultanii a douii forte, descrie diagonala unui

paralelogram avind ca laturi aceste forfe, in acela$i timp in caT:e ar descrie separat
fiecare laturii sub acfiunea forfei corespunziitoare.

2.5. PRINCIPI UL S UPRAP UNERII FORTE LOR

Fie un punct material asupra caruia actioneaza trei forte care ii iac

forte,

-+

-+

-+
3

+F F =
de exemplu, F + F

e~hilibru:

F1

- 1

0 (fig. 2.15 ). Aceasta tnseamna ca suma a. dou a

este egala in modul i de sens opus cu cea de-a

treia forta: F1 +'F:a =-Fa.

''

'

''

EXEMPLU

Daca aruncam o piatra, asupra ei actioneaza, pe de o parte, forta de greutate G,

datorita interactiunii cu Pamintul, ~i pe de alta part() forta arhimedidi ~i fortele
de frecare cu aerul, care se opun mi~carii, dar care intr-o prima aproximatie pot fi
neglijate. Care este atunci acceleratia pietrei in mi~carea sa Iibera in atmosfera?

a
-t'lg. 2.15. Punct material supus Ia trei forte ,care

48

t~i

fac

b
-+
-+
echilibru: F 1 + F 2 + F 3 = fL

-.

Conform legii fundamentale, n-avem decit sa impartim forta G la masa <:;orpului

9i obtinem vectorul acceleratiei - g

(j}- Fizica cl. a IX-a

-+
= Gfm,
orientat vertical in jos (fig .. ~t 16).

1n practica, asupra corpului ao~ioneaza aproape totdea.una simultanmai mul,te for~e,

printre care este for~a de gre-:
utate, deoarece nici un corp de
pe Pamint nu poate fi sustras
interac~iunii sale gr~_vita~io
nale cu Pamiritut In afara. de
aceasta, corpul este in contact
cu medil1l, adica in contact cu
alte corpuri (a~ezat pe un plan,
.Fig. 2.16. tn ~i~eat'ea libera in vid a unui earp
sprijinit de un perete, mi~cat
at>,celeratia sa g este tot timpul aceea9i, orientata intr-un fluid). La contactul cu
-+
vertical in jos ca ?i forta de greutate G.
un solid apar, dupa cum am
vazut, doua forte: reactiunea
nor~ala i forta de frecare. In cazul Ini~dirii intr-un fluid (Ia c~ntactul 'solidfluid) a par de asemenea doua forte: for~a arhimedica (verticala) ~i forta de
rezistenta (opusa vitezei). ln sfir~it, asupra corpului se pot exercita forte de
tractiune sau de impingere prin fire sau tije.
_Qill>a ce am ales corpul pe care vrem sa-l studiem ~i l-am izolat mintal,
reprezentam toate fortele care actioneaza asupra lui i care sint evident rezultatul interactiunii sale cu mediul exteriQ.r.

In cazul unui r anroxi a r -un unct material toate fortele se

a.E ica in acest punct, deci sint forte concrzrente si se compun dupa regula
paralelogramului sau a poliyonului.
ln cazul micarii de translatie a unui corpfortele pot fi deplasate paral~l
i comp~se_ ca la punctul material. .
:De altf~l, 1n rezolvarea problernelor practice nu este de obicei necesar
sa compunem fortele, ci mai degraba sa Ie descompunem.
ln cazul particular cind toate fortele actioneaza pe directia mi~caru,
alegem dreapta respectiva drept axa Ox (cu sensu! pozitiv ales in sensul
vitezei) ~i consideram for~ele pozitive daca actioneaza in sensu! pozitiv ales
i negative daca ac~ioneaza in sensu! negativ. Suma algebrica a acestor forte
ne da forta rezultanta, pozitiva daca actioneaza in sensu! pozitiv i negativa
in caz contrar:

"LF = ma.
(Litera sigma majuscula, 1;, inseamna su.tr~a.)
Cind toa.te fortele actioneaza in planul mi~carii, alegem in acel plan doua
directii conve:ilaliii"e de obicei perpendiCulare intre ele) I descompunem toate
fqr~ele, viteza i accelera~ia, dupa cele doua directii a ese. e cele mai ~
ori alegem axele perpendi:culare intre ele, Ox, Oy, atunc1 paralelogramul vee~un dreptunghi i componentele vectorilor se ohtin prin proiec{r;-__
ortogonala. Micarea plana se descompune in doua micari rectilinii dupsl cele
':.50

--

doua axe ~i deci pentru fiecare axa separat scriem formulele din cazul mi
parii rectilinii.

---+

-+

-+

Prin urmare, ecuatia fundamentala R = 1;F = ma scrisa pentru .un

punct material dat se aplica totdeauna proiectind-o pe axele de coordonate
; ortogonale intre ele (doua axe in cazul mi~carii plane ~i trei axe in cazul
micarii in spatiu), adica pe componente.

"*

ma

F1y

(F;z

+ F2v + ...
+ F2z + ...

(2.14)

2.6. PRINCIPI UL RELATIVIT ATil iN MECANICA NEWTONIAN A ,.,y-"

1ndi pentru Galilei era clar ea prin experiente mecanice, efectuate in intE>riorul unni
sistem (Iaborator), este imposibil de determinat mh;;carea rectilinie uniforma a acestuia
fata de stele sau fata de Soare sau ehiar fata de Pamint. lata ce scria Galilei in 1632 despre
fenomP..nele mecanice dintr-o cabina inchisa a unei corabii:
,Daca miscarea eorabiei este reetilinie uniforma, nu veti observa niei cea mai mid1
schimbare in toate fenomenele ;;i nu veti putea hotari, tinind seama de vreunul din
isca sau sta e loc. Srtrind veti arcurge e odea
aceste Jenomene, daea corabia se
ace eas1 Istante ca si atunci cind corahia se afla in repaus, adica, datorita mi~dirii rapide
a corl1biei nu veti face sarituri mai mari sp:r.e pu a d cit s- re )rora corabiei, de~i, ln tim 1~1
dt viraflati in aer, odeaua
artea o usrt s~riturii sau, "arunelnd un obiect
oarecare unui prieten, nu va trebui sil-l aruncati cu o forta mai mare, .ara w1etenul
s.e.. va a a mga prora eorabiei, iar dumneavoastrri linga pupa, decit dacii vfti
ocupa pozitii inverse idlturile dintr"o cana cu"' apa. atirnatii in t.avan vor ci'\t~ea
v
odea :;;i nict una din eie nu va cadea !ny directia pupe1, e~1 in tlmpu
dt picatura se aflii in aer, eorabia lnainteaza ..1\Iustele 1si vor continua zborul, indiferent
in ee directie, ~i nieiodaUi. nu s' w l f'
a ca de sa se t:.trlng~i spre artea ma i
-12iata e pupa, ca ~i cum ar obosi si:i. se tot tin(t duprt mersuleap1d al cori.l.biei."
Acesta este de fapt continutuJ ptincipiulu i relativilf~!ii meeaniee.
Principiul
allui Gaiilei se poate formula fl.:c;tfpl:~~i o experienVi mer.<J
nic1. dectuatl1 in interiorul
. .
de referinFi
nn rte permlte sa dete;.
1lli.ufim miscarea sa rectilinic uniformfi faFi de aUe sts emc ( e rnferinta inert,jal;~ (fat<1.
dP stele ~i nebuloase). Altfel spus:
De aici rezulta cu din punct de vedere rnecanic tonte sbtenw1e de referinta ;nertiale,
eci eele care se mi~ca. rectdmm unlf.orm une!e fa\ft de allele=;! fatii de stele, sint absolut
echoalenle niei un sistem
i~d nu 'wate l 1
este valahil
pent:u a dcl'ini accste
durate

~bt~:nt

/
in mecanica dasidi newtoniana, ...reznlta d1 ~i f9P~a este ~QQ<l5i in diferite sisteme de
referin:Vl iner~ial:t(este vorba de forte dependente numai de distante ~i viteze relative~,
~~rincipjui4JI eJ s:etinnii fiil rQagVnnii este yalabil in aceste sisteme. In sfir~it RW
aratat cu. ajutorul transformarilor lui Galilei
i accelera#a are caracter invariant fatli
de sistemele de re

tiale
ea si principiul fundamental (II) este va a 1
lnOrrce sistem de referintli inertial (masa este o cons an , m mecamca c asiCii). Prin
lirmare:
v

to ate
transformdrile lui

Gqljlf\j qdjcQ

v1R'

nvariante la trans ormarile Galilei, rezulti'i ca

consecinte ale principiilor) sint invariante la
uceleayi in tqqte si stemele de ceferj ntif j nerJiale

Dupli cum am spus, un fizician inchis intr-un laborator nu J>Oate determin~ cu

ajutorul experientelor mecanice locale mi~carea rectilinie uniformli a laboratorului sliu
fata de sistemele de referintli inertiale, dar poate determina o mi~care curbilinie acceleratli a laboratorului. Astfel, prin. experiente mecanice efectuate chiar pe Pamint se poate
dovedi mi~carea de rotatie diurnli a Pamlntului: amintim, de exemplu, celebra experientli
a lui Foucault din 1851 cu rotatia planului de oscilatie al unui pendul.

PROBLEME REZOLVATE

1. Un clirucior cu ciment, cu masa m = 100 kg, este ridicat cu ajutorul unei macaralQ
cu o forta F = 1,20 kN. Care este acceleratia cliruciorului?

-+

-+

Rezolvare. Asupra carueiorului actioneaza doua forte: greutatea G = mg, in jos, ~i

. -+

Fig. 2.1~. Un scripete ideal (de inertie neglijabiUi ~i fred1ri neglijabile

i'n lagare} schimba convenabil directia fortei: de o parte ~i de alta
a scripetelui forta de intindere a firu1ui (tensiunea din fir) este
aceea~i.

mase m 1 = 220 g ~i m 2 = 230 g. Sa se calculeze acceleratia sistemului ~i tensiunea din

fir (fig. 2.20).
Rezolvare. Un scripete ideal schimbli convenabil direc#a fortei, deci de o parte ~i de alta
a scripetelui tensiunea din fir este aceea~i.
Asupra fiecarui corp actioneazli forta de tensiune din fir T in sus ~i forta de greutate
in jos. Diferenta acestor doua forte produce acceleratia corpului. Cele doua corpuri,
. fiind legate prin fir, se mi~cli solidar, m2 in jos, mi in ~us, cu acc:'leratii egale in

forta de tractiune F exercitata de macara prin cablu, in sus (neglijlim forta arhimedicli
!;>i fortele de frecare) (fig. 2.17). Alegind axa Ox vertical in sus, ln.sensul mi~clirii, avem
F -

mg

ma, a

-~

mg

= 2,2 m/s 2

0 b s e r vat i e. Forta F poate fi exer,citatli prin intermediul unui fir trecut peste
scripete. Vom presupune totdeauna in problemele de mai jos eli firul este demasli neglijabila, subtire, flexibil ~i inextensibil.. De asemenea, vom presupune totdeauna
eli scripetele este ideal, adica de masli neglijabila ~i cu frecliri neglijabile in Jagarele
sale {cu rulmenti).
'
Un scripete ideal schimba convenabil direcfia forJei: de o parte side alta a scripetelui
forta de ip.tindere a firului va fi aceea~i. Se poate verifica aceasta cu ajutorul unor
dinamometre prinse de cele doua capete ale
Cirului {fig. 2.18).
Prin tensiunea din fir se intelege fortH ca r~
F
intinde firul ~~ care se poate mlisura taind firul
'-'"'
~i intercalind un dinamometru (fig. 2.1.9). Tenx
siunea din fir este o forta elastica care se datore~te deformarii (alung1rn) elastice a firulm.'

1.~

tI

Pitt 2.11. La problema l'ezolvata 1,

Astfel de tensiuni in cabluri sau bare din cadrul

diferitelor constructii (poduri, acoperi~uri etc.)
trebuie neaparat cunoscute pentru a alege cabin J
sau bara de grosime corespunzatoare ca sa nu
se rupa.
2. Peste un scripete ideal este trecut un fir de
capet~le diruia sint atirnate doua corpuri de

52

Fig-. 2.19. Tensrunea dintr-un fir esie

forta care intinde
firul ~i se ... poate
masura cu un dinamometru inserat pe

Fig. 2.20. Un cripete peste care ~'Ste- trecut un fir cu doua

corpuri atirnate la capete (Ia exemplul rezclvat ~)

fir.

53

modul dar de sensuri opuse. Alegind pentru fiecare corp sensul pozitiv lll axei in
sensul mi~carii sale, scriem ecuatia principiului II:
T - m 1 g = m 1 a,

m 2g

= m 2a.

Aici T, a, g reprezinta marime;:1. sau modulul tensiunii,: acceleratiei, respectiv accelerafiei gravitationale, semnul (+) sau (-) provine de la orientarea vectorilor respectivi
fata de sensul pozitiP ales de noi pe axa mi~ciirii. Daca am inversa sensul axei, ecuatiH
respectivi1 s-ar inmulti cu ( -1), adica toti membrii ~i-ar. schi~ba semnul.
Prin adunarea membru cu membru a celor doua ecu~tii, obtinem acceleratia sisttmului:
a

g m2
m1

ml = g 230 220
2

+m

0,218 mjs2.

220

+ 230

lt5

Putem obtine acest rezultat direct, scriind ca forta (m2e: - m 1g) este egala en masa
sistemului' (m1 + m2 ) inmultita cu acceleratia sistemului a.
Jntroducind expresia accele~atiei a in prima sau a doua ecuatie. de mai sus, gasim
tensiunea din fir:
T

2mtmzg = 2,20 N.
mt
Tnz

a. Intr-un lift este suspendat de tavan un dinamometru cle care aUrna

un corp cu masa
kg. Ce forta indica dinamometrul daca liftul se mi:;;d'i. cu acceleratia a
= 2,0 mjs 2 indreptata: a) in sus, b) in jos (fig. 2.21).
RezolPare. Daca liftul este in repaus, resortul dinamometrului este in tins cu o forte
egala cu greutatea corpului atirnat, acesta fiind in repaus:

m = 1,00

G = mg

= 1,00

kg 9,8 m/s 2

=: 9,8 N.

a) 1n primul caz, alegind sensul pozitiv in sus, in sensul acceleratiei, a vern pentru
rorpul suspendat:

F.,..,.. mg::::;; ma,

de unde

.I

F.= m(g

a)

1,00 kg (9,8

2,0) m/s 2

11-,8 N

>

= 9,8

N.

Ac~st caz are loc dnd liftul porne9te accelerat tn su&., Atunci corpul ramine la mceput
putin in urma datorita inertiei sale_, resortul se tntinde, se na9te o fort~ elastica suplimentara necesara pentru a accelera corpuL Exact la fel se inthp.pla dnJ' liftul coboara
9i iPcepe sa frineze (aceea9i acceleratie ca mai sus). Corpul in virtutea inertiei cauta
sa-9i mentina viteza, intinde resortul, se na9te o forta elastica suplimentara care
tl frtneaza.
b) Alegtnd sensu I pozitiv tn jos, in sensul acceleratiei, a vern pentru corpul suspe~dat:
mg - F = ma, F = m{g- a).= 1,00 kg (9,8 - 2,u) m/s 2 = 7,~ ~ < G = 9,8 N .
Acest caz are loc ctnd liftul urea ~i tncepe sa frineze. Atunci corpul cauta sa-~i mentina viteza in sus, tn virtutea inertiei, 9i sUi.be9te intinderea resortului. La fel, ct~d
liftul porne9te accelerat tn jos, corpul ramine initial tn urma 9i tntinderea resortului
scade. Daca liftul cade liber in jos cu acceleratia a= g, dinamometrul va indica forta
zero (starea de ,imponderabilitate": oricare corp din cab ina liftului cade liber cu ~ce
ea9i acceleratie de cadere Iibera, ca 9i liftul). Daca liftul ar fi tras tn jos cu o acceleratie a > g, resortul ar fi comprimat.
Caiculati ce forta de apasare simte un om d~> mas~ m = 70 kg din partea podelei
liftulu.i in , cazurile de mai sus.
0 b s e r vat i e. Un corp a~ezat
pe un plan orizontal neted, fara
frecari, exercita o fortii de apasare
asupra
planului,
deformtndu-l.
--,)>

Apare atunci o forta de reacfune N

din partea planului, exercitata asu~
pra corpului (principiul III). Forta
--,)>

'

N este perpendicular&

pe planul
orizontal 9i "compenseaza forta ver-+

-,)o

ticala de greutaie G, au. 1 N

-+

-+

-+

-G sau N + G = 0.
Daca acum asupra corpului actioneaza forte pe o aceea9i directie
orizontala, putem aplica tntocmai
consideratiile de la cazul unidimen-

m2.g

-+

sional, deoarece greutatea G a

corpului va fi permanent anulata
m

-+

____

.,___

54

de reactiunea normala N a planului

orizontal.
Acest. caz intervine frecvent in mi~
carea vehiculelor pe drumuri rectilinii orizontale.
4. Pe o masa neteda, fiira frecari,
este a!?ezat un corp de masa m 1 =
= 5,0 kg de care este prin~ un fir
orizontal, trecut peste un scripete
ideal ~i avtnd la capat un corp de
masa m 2 = 2,0 kg {fig. 2.22). Sa
se calculeze acceleratia sistemului
9i tensiunea din fir.

f
I

ma

m2g

b
Fig. 2.22. Care este acceleratia sistemului ~i
ce forta indica dinamometrul? (Exemplul
rezolvat ft.)

55

Re~ol(.Jare. Forta de greutate G1 = 1n. 1g a corpului m 1 este anulata de r.eactiunea normala N 1 a mesei orizontale. Fort.ele de fre~re slnt neglijabile. Scripetele fiind ideal,
tensiunea din fir este aceea~i de o parte ~i de alta a scripetelui.

Alegem axa Ox pentru fiecare corp in directia ~i sensu) mi~carii sale. Atunci. ecuatia
fundamentala se scrie astfel:

dt> undP

11

a= g - --2- -

m1

+m

2,8 mjs 2 ; T

5. 0 lampa cu masa m
3,0 kg este suspendata ca in figura 2.23 Sa se afle tensiunea
din fir (de lungime l = 0,50 m) ~i din bara (de lungime b = 0,40 m).
Rezolvare. Putem judeca in doua moduri:
a barei. Pentru aceasta

R: masa. minerului e mai mica (v. probl. 1).

~i

cele doua directii. Componenta G1 i:ntinde fir-ul :;;i este a_nihilata de tensiunea T 1 din
~-

'

fir, iar componenta G2 comprima bara :;;i este anihilata de tensiunea T 2 din
Prin urmare:
mg tg oc, cos oc

2. Pentru a indeparta praful, hainele sau covoarele sint scuturate sau batute. Explicati
aceste doua procedee.
R: in virtutea inertiei particulele de praf continua sa mearga inainte sau
,
ramin pe loc.

in butuc. Cum trebuie sa lovim de un suport rigid: cu butucul in jos sau cu dosul tope~
rului in jos, pentru a sparge butucul? ( Indicafie: a se oompara inertiile, adica masele
toporului ~i butucului.).
R: cu butucul in sus, daca masa acestuia e mai mare.

mg (desenat separat) paralele la

a) Descompunem greutatea lampii G dupa directia firului

~

1. Urr muncitor sparge len;1ne cu toporul. La spargerea unui butuc, toporul a ramas infipt

3. De ce atunci cind vrem sa introducem minerul de lemn intr-un ciocan, topor sau Iopata,
lovim cu capatul liber al minetului de un obiect masiv imobil?

ducem prin originea :;;i prin virful vectorului. G

INTREBJi.RI: EXERCIJII. PROBLE1v1E

1v
-12 - b2 , tg oc= b

=-

bar:~L

1
-::-=-.
Vz2 - b2

4. De ce este greu sa batem un cui intr-un gard prost fixat care se leagana? Ce trebuie
sa facem ca sa putem totu~i bate cuiul?
R: apasam de partea opusa. cu un obiect masiv (topor, ciocan).

5. Daca stam intr-o barca u~oara ~i tragem de o sfoar3, legata de un vapor, ne vom apropia de vapor. De ce nu se apropie vaporul de barca?.

R: de~i fortele sint egale in modul, acce~eratiile imprimate sint total diferite.

Deci

Observam ca un fir nu poate fi decit in tins; :in fiecare sectiune a firului actim.eaza
doua forte egale in modul ~i de sensuri opuse, actiunea ~i reactiunea, aplicate capetelor firului din sectiune, care intind respectiv cele doua parti ale firului.
0 bara poate fi intinsa, ca un fir, sau comprimata. in ultimul caz, in fiecare sectiune,
cele doua forte comprima re&pectiv cele doua parti ale barei.
h) Nodul P in care se imbina firul, bara ~i cablul de snstinere al ~ampii este in erhili.
.
"-hru, deci cele trei' fortt? trebuie sa dea rezultanta nula: T 1 -+ T 2 + G = 0. Alegem doua directii convenabile, in cazul.nostru cea Drizontala ~i cea verticala (fig.2.23,
c) ~i scriem conditia de echilibru separat pentru fiecare directie, proiectind ecucitia
vedoriala de mai sus pe cele doua directii:
~

pe orizontala T 2

T 1 sin oc

o,

pe verticala T 1 cos oc- mg

De unde

o.

6. Un dinamometru u~or este legat prin doua fire orizontale trecute peste doi scripeti,
de dow corpuri identice, fiecare de greutate G, ca in figura 2.24. Dinq.mometrul va
indica: 1) zero, fiindca cele doua forte de greutate egale se echili}4eaza; 2) forta 2G,
fiindca fiecare din cele doua forte de -greutate intinde resortul dinamometrului; 3} fortade greutate G a unui singur corp. Care raspuns este corect?
R: 3)
7. 0 sfoara este intinsa oriwntal de doi elevi. La mijlocul sforii este un inel de care este
agatat un corp cu masa de 1 kg. Poate fi sfoara intinsa perfect orizontal?
R: nu.

8. in ce consta eroarca afirmatiei: ,Nu pot mi:;;ca din loc (accelera). nici un corp, deoarece
la orice actiune de-a mea, orictt de mare, exercitata asupra corpului, acesta raspunde
automat cu o reactiune egala in modul fiii opusa ca. sens (conform principiului egalitatii acthmii ~~ reactiunii), care imi anihileaza deci automat orice actiune"?
R: actiunea i reactiunea se aplica la cerpuri diterite.

F:?

mg

Fig. 2.23. 'Descompurierea fortelor in problema rezolvta 5.

Fig. 2.24. Ce forta arata dinamomE>trul?-.

56

57

'Fag. 2.26. Cu ('e forfa impinge corpul m1

corpul m 2,?
16.; Un corp cu masa m 1
5,0 kg, sub actiunea unei forte, a caplltat acceleratia a1
' = 4,0 mfs 2 Ce acceleratie va capata u:d' Gorp de masa m 2 = 20 kg sub actiunea
aceleia~i forte?
R: a 2 = a 1 m1 /m 2 = 1,0 m/s 2

Fig. 2.26. Fortele cu care este trasll sfoara de clltre elevi slnt permanent ~gale in modul
~ji opuse ca sens. Totu~i elevul mai tare invinge ~i U ~rage pe eel mai slab spre el. De ce?
9, Doi elevi trag de un capat fji de aitul o sfoarll, opintindu-s~ cu picioarele de pllmlnt
(fig. 2.25). Cele douli forte, cu care fiecare actioneazll asypra celuilalt prin intermediul sforii, stnt. permanent ega1e in modul ~i opuse ca sens, conform principiului
egalitlltii actiunii ~i reactiunii (ceea ce se poate- verifica punind pe fiecare elev sa
tragll de sfoara nrin intermediul unui dinamometru prins de un capat). Totu1?i elevul
mai puternic va 1nvmg~, traglnd pe
slab de partea sa. Cum explicati aceasi:a?

17. 0 minge cu masa m = 0,40 kg dupa lovire a caplitat o viteza v = 10 mfs. Dacll durata
lovirii a fost ill = 4,0 ms, sa se afle forta medie de ciocnire.
R: Fm =m

10. Doull vagoane au Ia tampoanele lor resorturi identic.e.. Vagoanele se ciocnesc. Se

consider& mai multe cazuri: unul din vagoane este in ~epa us; amindoua se mi~cll;
unul este tncllrcat, celalalt gol etc. Sa se compare intre ele, comprimarile celor doull
resorturi in aceste cazuri.

'

.....

R: f=F-~
m 1 + m2

11. Un vapor ciocne~te o barca, pe care o rupe, fara ca el sll aiba vreo stricaciune, sau
un camion lovefjte un carucior ~i il strica fara a avea el lnsu1ji vreo stricaciune etc.
Nu contrazice aceasta principiul actiunii fji reacti~nii?
/

corpurilor.

12. Cum sint deformate resorturile tampoanelor intre diferite vagoane consecutive Ia
un tren tras de locomotiva fji Ia un tren tmfins de Iocomotiva?
J,t: alungirile, respectiv comprimariFe~cad de la Jocomotiva spre capatulliber.
-I

13. a) Cum explicati rasturnarea corpurilor intr-un vehicul care frineaza brusc sau
vireaza brusc?
b) Cum explicati devierea obiectelor suspendate intr-un vagon care accelereaza rectiliniu sau vireaza? tn ce sens are Joe devierea?

R: in virtu tea inertiei corpul tinde sa mearga inainte rectiliniu uniform, in timp

ce podeaua (tavanul) fuge a.ccelerat. Devierea relativa este in sensul opus

acceleratiei.

R:Fr = mg
1i~

mi~ta

980 N.

Sub acpunea unei forte F 1 = 10 N. un punct material se mi~ca cu acceleratia a 1

= 2,0 mjs 2 Cu ce acceleratie se va mi1jca acesta sub actiunea fortei F 2 = 50 N?

R: a2 = a 1 F 2/F1 = 10 m/s 2_.

58

19. Doull corpuri paralelipipedice t.iematie m 1 = 20 kg 1;\i m 2 = 5,0 kg sint a~ezate'alaturat

pe o masa orizontala neteda fara frecari. Corpul de masa rn1 este impins ~u o forta
orizontala F = 100 N (fig. 2.26). Cu ce forta corpul m1 impinge corpul m2?

R: se comprima ega I.

14. Un parafjutist cu masa m

100 kg, dupa deschiderea para~utei, tncepe sa se
uniform. Ce fortll de rezistentll intimpina el din partea aerului in acest caz?

1,0 kN.

18. 0 sirma de otel rezistll pina la o forta de intindere (de rupere} Fr = 1,20 KN. Cu
ce acceleratie maxima putem ridica, cu ajutorul acestei strme, un bloc de beton de
masa m = 100 kg atirnat la -capatul sirmei?
R: amax = Frfm- g = 2,2 m/s 2

R: intervin ~ji fortele de frecare cu solul.

proprietatil~

!lt

eel

R: nu; efectele fortelor depind "'de

~v

20 Nj

unae.

este

vecto:ru~ p.pzitie
-+

la

momentul t, iar r 0 ~ vectorul de pozt

tie Ia momentul t0 (de . mu.lte ori
t0 == O) (fig. 3.2). Ecuatii~ vectoriale
(3.3) proieotate pe axa miJ?carii O:c

v>o

dau ecuatiile (3.1).

EXPERIMENT

Se realizeaza montajul din

figura. 1.29. Bara. de rulare (66)
se orizontalizeaza cu raportorul

(17).

CaruciQrul (27) incarcat cu

MISCAREA PUNCTULUI MATERIAL SUB ACTIUNEA UNOR

"
. TIPURI DE FORTE

Cunoscind for~ele care a.c~ioneaza asupra punctului material, se poate

determina micarea sa. Vom studia numai cazurile simple, dar frecvent intilnite in practica.
3.1. MI~CAREA RECTILINIE UNIFORMA
...,..

Conform principiului inertiei, un punct material izolat {F

-+

rectiliniu uniform: vectorul viteza este constant v

medie coincide cu viteza momentana:
v =

Vm

L\.x

= -

L\.t

x- x0

= ---, x
t -

t0

x0

+ v(t -

0) se mica

const. In acest caz':lviteza

t 0 ), (v

= const.),

(3.1)

unde x este coordonata mobilului la momentul t, x 0

coordonata la momentul
t0 i v-' viteza (constanta) (v este pozitiv d~ca mobilul se mica in sensu}
pozitiv al axeiOx). In particular, daca t0 = 0,

= x0

+ vt,

(3.2)

unde x 0 este coordonata ini~iala la moment1.d ini~ial t = 0.

Daca reprezentam grafic legea micarii (3.2), luind pe abscisa timpul t
t}i pe ordonata coordonata x, ohtinem o linie dreapta (fig. 3.1). Legea micarii
(3.1) sau (3.2) este un polinom de gradul intii in timp, adica o functie liniara
de timp.
Micarea rectilinie uniforma va avea loc i in cazul in care toate ac~iunile
corpurilor inconjuratoare se compenseaza reciproc.
Sub forma vectorial::(:
-+

-+

-+

11 = Vm

= -L\.r
L\.t.

-+

-+

r - r

-+

0
= --,
r

t -

t0

60

""*'

r0

.
+ __,v(tt0),

""*'

("-'= const.),

(3.3)

greuta~i cu ~urub (34)(150 g) s~

.mi~ca ini~ia,l

sub ac~iunea for~e1

F data. de greuta~ile crestate (26).

For~a F este anulata apoi prin
opriref). greuta~ilor (26) pe placa

de amortizare (31), mi~carea caruciorului facindu-se in continuare

aproximativ uniform, for~ele de
frecare fiind neglijabile.
a) Se masoara viteza pentru
diferite distan~e Ax, in diferite
puncte ale traiectoriei, exact ca
in experimentul de la 1.12.
Ce concluzii desprinde~i?
b) Se pastreaza intrerupatorul 1 intr-o pozi~ie fixa (la
inceputul riglei gradate) ~i se
muta intrerupatorul 2 din 10 in
10 em~ Pentru fiecare (lin aceste
distan~e se mf\soara t1mpul t.
Datele se tree in tabelul urmator:

v<o
I

.6Xko
I

L--------,61

Fig. 3.1. Graficullegii mi~carii r~ctilinii u~i.forme

este o linie dreapta. a) V1teza poz1t1va.
b) Viteza negativa.

x(m) 1 0;10 0,20 0,30 0,40 0,50

t(~)

Reprezenta~i grafic legea mi~carii

ob~inuta x = f(t). Calcula~i panta

dreptei {adica Ax/ At), alegind

doua puncte dep.artate pe grafic
~i compara~i-o cu viteza ob~inuta
mai sus la punctul a). Scrie~i
ecua~ia dreptei ohvinute.

Fig. 3.2. Ecuatia mi~carii rectilinii uniforme sub forma vectoriaHL

61

x,m

PROBLEME REZOLVATE

12

Sa se scrie ecuatiile tni~?dirUor

rectilinii uniforme, reprezen tate
1n figura 3.3.
Rezol()are. Pe axa Ox, .Ia intersectia ru graficul mi~ctirii., citim
(~oordonata initiafa x 0 pentru
t,a
t = O. Gasim respectiv: 0 l 4 ;
8
~5. VitezCcJ. se gase~te luind
-4
doua puncte convenabile pe
-6
grafic (fie punctele de inter~
-a
sectie
cu axele, tie originea ~i
-10
un punct de pe grafic), ductnd
Fig. 8.3. Graficele mi~carilor rectilinii uniforme la paralele Ia axe ~i calculind
.
raportul catete)or tn triunghiul
problema rezolvata 1.
format:
v = b.xf At. CH!.sim respectiv: 1 ;2;- 2 ;0. Prin urmare, ecuatiile sint (x = Xo. + vt):
l..

t;

2.

X=

2t;

X=

8 - 2t;

X=

-5.

? scb.~~! r~I1:n1 ta.r1idicaxu~ ca~ator, aflat tn repaus pe scara, in timpul 11 =

1mo 1 tl
mobila?

Ctt tt

30 s. Pe scara
oru urea. m ~1mpul t 2 = 60 s ..1n cit timp t urea ci:Uat 1
oru pe scara

RezolCJare. Fie Vs - viteza scarii, Vc -viteza calatorului fatX de scarX

1
1
,
. . .
,tt
tt

. "'t
VI eza
ca atoru m fata de Pammt. Atunc1 d1stanta parcursa se scrie in cele trei cazuri:
d = Vst1 = vct 2 = vt, dar v = Vc + v 8 Atunci
d
V

Vc

+ Vs =

~~ ' -

djt 2

4. ln dt timp lumina parcurge- o distanta de 1,oo m, dar diametrul unui atom de

hidrogen (1,06 10-1 0 m)?
R: 3,3 ns (nanosecunde}; 0,35 10- 18 .~s.

5. Sunetul se propaga tn aer practic rectiliniu uniform cu viteza c = 340 mfs. La

ce distanta s-a produs un fulger, daca sunetul s~a auzit dupa D.t = 10 s de la observarea fulgerului?,
R: d

= c.1t = 3,4 km.

6 Un .autobuz merge prima jumatate din drumul sau total cu viteza v1 = 60 km/h,
iar cealalta jumatate cu vit.eza v2 = 40 km/h. Care este viteza medie a autobuzului pe
intreaga distanta?
R: Vm

vl

v 1v 2

48 kmfh.

Vz

7. Ecuatiile m1~carii a doi bicicli~ti sint: x 1 = 8t, x 2

200 - 12t. Sa ~e reprezinte
grafic Iegile mi~carii ~i sa se afle Iocul ~i momentul intHnirii lor. Ce reprezinta
coeficientul lui t in acest.e ecuatii?
. R: x = 80 m, t =_10 s; viteza.

8. Ecuapile mi~carii a doua mobile sint: x 1 = 1 + t, x 2

2 + 2t.
Sa se construiasca graOcele mi~carii. Sa se afle Iocul ~i momentul intilnirii mobilelor.
Care este semnificatia fizica a raspunsului obtinut?
R: x = 0, t = -1 s (s-au intilnit in originea axei in trecut).
mi~ctndu-se impotriva sensului de curgere a unui riu, parcurge o
distanta d = 9,0 km in "t"
0,50 h. tn cit tfmp va parcurge barca aceea~i distanta
inapoi, daca viteza de curgere a riului este v =-= 6,0 km/h?

9. 0 barca cu motor,

t1t2
- = 20s.
+ djt = t1 + t
1

8. Stea.ua pol.ara se afUI. la o distan~A d - 460 ani lum-inA de Pll.rntnt. Dn a,n luminA
reprezinta distanta parcursa de lumina in timp de un an. Sa se calculeze in kilometri
valoarea. unui an-luminA, precum ~i distanta pina la steaua polara.
R: 1 an-lumina
9,5 1012 km; d = 4,37 tots km.

8. Doua trenuri inerg unul spre celalalt cu viteze v 1 = 72 kmfh si v = 54 k /h 1fT ,x x

I
m . 'L n ca1ct,
2
.
t or d Ill
primu tren observa ca trenul al doilea trece prin dreptul s~<u u t"
C
. ,
.
.
a
n Imp "t" = 4,0 s.
are este lung1mea trenulm al d01lea? Care sis tern de referinta este mai ot i
pentru rezolvare?
P r Vlt
Rezolvare. Fat.i de calatorul din primui tren, trenul al doilea trece
t
d z

)
_

cu VI eza v 1
ec1 2 = (vl
V2 "t" = HO m. Se poate rationa ~i fata 'de trenui al doilea.

+ v_2'

R:

1. ln_tr-un vagon aflat .in mil?care rec~ilinie uniforma un elev arunca vertical in
,mmge (care nu se love~te de tavan;. Cum va arata traiectoria mingii-ln reperul
de vagon; dar intr-un reper
de Pam!nt?

8 ~18

"t"~-d___
. = 0,30 h = 18 min.
d

+ 2V"t"

10. Distanta d = 100 km dintre doua porturi fluviale este parcursa de o ~alupa in sensul
curentului tn t 1 = 4,0 h, iar impot.riva curentului in t 2 = 10,0 h. Care este viteza apei
~i viteza ~alupei fata de apa?
R:

1NTREBARI. EXERCIJII. P'ROBLEME

"t"'

Va

t2 -

tl

~-d
~tlt2

= 7,5 km/h;

v0
.

tl + t2 d
= ---.
=

17,5 km/h.

2tlt2

11. tn cit timp este ridicat de o scara rulanta un om care sta pe ea, ~tiind ca la aceea~i
viteza relativa fata de scara; omul urea scara nemi~cata in timpul t 1 = 120 s, iar
pe scara mobila in t2
30 s?

lt: T = ___!i!_

40 s.

l l - t2

R: dreapta vertiea.la; curba din

Semnalele de

2.16

12. Din Bucure~ti ~i Ploie~ti pleaca simultan unul spre celalalt cite un autobuz cu
vitezele constante v1 = 60 km/h ~i respectiv v 2 = 40 kmfh. 1n acela~i moment dintr-unu1
din autobuze i~i ia zborul spre celalalt autobuz un porumbel calator, care continua sa
zboare neintrerupt, intre cele doua autobuze, de la unul Ia celalalt, cu viteza constanta v = 70 kmfh, pina la intnnirea autobuzelor. Ce drum total strabate porumbelul?
(Distanta Bucure~ti - Ploie~ti este d = 60 km.)

; t

R: s = d--v__
V1

62

63

+ '1.!2

42 km.

13. Pe ~oseau.a Bucure~ti-Br~.ov, pleadLdin Bucur~ti un camton nu viteza v1 =50 km/h.

Din Ploi~ti (la dista_nta s0 = 60 km) pleaca un alt camion cu viteza v2 = 60 km/h,
dupa un timp t0
1,5 h deJa plecarea primului camion. Dupa cit timp 9i tn ce loc

variata viteza variaza liniar cu timpul sau este o funcfie liniara de timp
(adica este un polinom de gradul
intii in timp). Panta acestei drepte
este Qb._iar .. a~(;~leratia a.
Viteza ini~iala v0 (la momentul
initial t = 0) poate fi pozitiva (mobilul se mica in momentul t = 0
in sensul pozitiv al axei), negativa
(mohilul se micii in momentul
t = 0 in sensul negativ al axei) sau Fig. 3.4. Graficul vitezei in mi~carea uniform
variata (acceleratie pozitiva}.
nula (mobilul era in repaus in mov
mentul t.= 0). In ultimul caz legea
(3.5) devine v = at, adica viteza
crete propor~ional cu timpul. De
obicei alegem sensul pozitiv al axei
tn sensu! vitezei initiale vo (atunci
v0 > 0) sau al accelera~iei daca
.... ..
v0 = 0 (atunci a > 0).
Din graficul vitezei putem determina accelera~ia, Iuind doua
puncte pegrafic A(t1, Vt) 'i B(t2, v2)
i calcultnd ~v/ At, adica panta Fig. 3.5. Graficul vitezei in mi~carea uni. form variata (aeceleratie negativa).
dreptei (fig. 3.4 i 3.5).

se vor tntilni camioanele? Sa se reprezinte grafic pe

celor doui1 camioane in func~ie de timp.

r =

R:

aceea~i

v2to- so

diagrama ,coordonatele

3,0 h; L = v 1 T = 150 km.

Vz- Vt

1~. Un barcagiu vlsle9te perpendicular catre tarm.cu o viteza v0 ::::::,7.,2 km/h fata de apa.
Cursul apei deplaseaza barca cu ,o dista~:tll~ = 150 m'ln josul riului. Latimea riului
este L = 500 m. Care este viteza riului 9i durata traversarii riului?
R: v

v 0d/L = 0,60 m/s; T

Ljv0 = 4 min 10 s.

15. Pe un strung trebuie strunjita.o piesa de forma unui trunchi de con cu razele bazelor
r 1 = 15 mm, r 2 = 20 mp1 9i 1naltimea h = 50 mm. Viteza de deplasare longitudinala
a cuptului este vl d:: 5,0'mmjs. Care trebuie sa fie vit~za Vz de avans transversal~

R: v2

v1 r 2

r1 =

'o,50 mm/s.

3.2. MI$CAREA RECTILINIE UNIFORM VARIAT A

;

/'

Daca vectorul

for~a

este constant, atunci din legea fu:p.damentala rezulta

-~.: ................... ~-"""-""~--

'

ct ~i vectorul accelerafie este constant: a = F fm

.

'

= const.
~

In acest caz accele~

medie coincide cu acceleratia momentana: am = a.

Daca for~a are directia vitezei, mi~are!l va fi rectilinie. In adevar, ~ce-

ra~ia

-~

lera~ia ti variatia vitezei a.u directia 'i sensul fortei: F

-+

= ma = mAv/ At, deci

~-

'

'

3.2.2. Legea mi~cirii. Din expresia vitezei medii

f (t-t0 ), rezulta .

in acest <:az varia~ia vitezei Av are directia vitezei, care ii pastreaza astfel
direc~ia neschimbata.
Vectorii for~a, viteza i accelera~e sint to~i pe aceeai dreapta pe care o
alegem drept axa a coordonatelor Ox (a absciselor). Sensu} pozitiv pe axa se
:1lege de obicei in sensu} vitezei (ini~iale).

~ccelera~iei

3.2.1. Legea vitezei. Din definilia

a

!:l.v

tl,n = ,

/.).t

- v
=v
.........----,.
t- t
0

const.

-+

+a t (

t 0 ),

(3.4)
x = x0

unde V este viteza }a Ufl moment oarecare t i Vo este viteza }a momentu} to,
iar a este accelerafia constanta. Aceasta este ecuatia sau.legea vitezei in mifcarea
rectilinie uniform. v.ar-iatd-.

Cum v = v 0

+ a(t ~ t

In particular, daca viteza (iriitiala) va este cunoscuta pentru m-omentul

(initial) t = 0 (adica to = 0), ecuavia de mai sus devine:
11o

+at.

lixf At =

In micarea uniform variata, cind viteza este o functie liniara de timp, _

viteza medie e~te_ egala cu media ar~tmeticd a vitez~l()!' i~ilit!J8. ~i fjnaUl pe
ill.tervalul c<msiderat, de aceea (3.6) devine:

v =

(3.6)

rezulta:

v = v0

Vm

(x-x0)

0 );

+. _.!_2 (vo + v)(t -to)

ecua~ia

~ = X0
.,

(3.7)

(3. 7) devine:

+ Vo(t ' -

t 0)

1
-c-

. )2
a( t - to
.

(3.8)

Aceasta este ,.lei~~~-;,;;;i ;:;;[iinii y,niform variate.

Pentru. a s'crie ecuatia (3.8) trehuie sa cunoa,tem conditiile ini~iale,
adica coordonata fi viteza la un moment. dat: x = xo ti v = VQ pentru t = to

(3.5)

In diagrama viteza -. timp aceasta ecuatie se reprezinta printr-o linie

dreapta (fig. 3.4 ~i 3.5), de aceea fle spune ca ln mi~carea rectilinie uniform

64

65

5- Fizica ct. a

IX-~

ln parti~ul.a:, daca cuno~~tem coordonata (ini~iala) x0 ~i viteza (ini~iaJ~) vo

Ia momentulini~Ial t = 0 (adwa to = 0), ecua~ia precedenta devine m~isimpla:
x

Xo

+ vat + 21 at 2

(3.9)

(3.8J ~i (3.9) toate marimile pot fi pozitive, negative sau nule.

ReCiproc, din legea mi~carii (3.8) sau (3.9) se oh~ine legea vitezei (3.4)
sau (3.5) .

In

poi' (v < 0). Durata mi,ctlrii ptnA la oprire se ob~ine imediat, puntnd condi~ia
. v = 0:

de opr1re

ecua~iile

. " Coo~donata. ~obilulu~ in mi~carea unif~rm variata este o functie patra,.."tt~a de ~l"!f! (ad~ca un pohnom de gradul doi in timp). Coeficientul lui t este
~Iteza 1n1~Iala, Iar coeficientul lui~ t 2 este jumatate din acceleratie (termenul
hber este coordonata .fni~iala).

De obicei alegem originea .coordonatelor (de unde masuram coordonata)

in pun<:tul i~: care seafla mobllulla momentul ini~ial t = 0, atunci x = o,
0
X V
iar SenSU} pozitiv a} axei n
luam in sensu! vitezei ini~i
ale Vo, , atunci v 0 > 0. In
cazul ~0 = 0, avem
x = vot

Daca ~i
devine

x
0

+ _!2 at
vo . 0,

=I

at 2,

(3.10)

ecuatia
(3.11)

adica, daca mobilul -pleaca

din repaus din- originea
coordonatelor, coordonata
sa este propor~ionala cu
patratul timpului.

+ at,

= v0

de unde tm

=-

(3.12)

iar coordonata maximii

-(3.13)
3.2.3. Formula lui Galilei. Sa eliminam timpul t din cele doua ecua~ii,
a vite~ei (3.5) 'i a. coordonatei (3.9). Scoatem timpul din ecuatia vitezei ~i il

introducem in ecua~ia coordonatei:

x0

+. v~ + 12 at

v-

+ at,

v = v0

Xo

d e und e. t = ---0 ,
a

v- v
1 (v - v0 )~
+ Vo - +- a -~ . =
a
2
a
.

Xo

v 2 = v~

+ 2a(x -

(3.14)

xo)

Aceasta este ecuafia sau formula lui Galilei. Ea ne permite sa calculam viteza
mobilului pentru orice pozi~ie a sa. Punind v = 0 (condi~ia de oprire), regasim
(3.13).

De obicei x0 = 0, adica alegem originea coordonatelor in punctul in care

se afla mohilul la t = 0. Atunci (3.14) devine

v2

v~

+ 2ax.

(3.15)

ln particular, daca 1Ji v0 = 0, adica mobilul pleaca din repaus (Ia t

ra 3.6 (graficul' liilei functii

patratice este o parabolii). De
obicei Vo > 0 ~i ne interesea,za
mi~carea numai pentru t > 0.
.
Dadi accelera tia es te negativa, graficul are un maxim in
momentul opririi mot.ilului.

Fig. 3.6. a) D~c~ acc~leratia ~ste pozitiva, coordonata are un mm~m cmd mobtlul are viteza nula.
b) Daca. acceleratta este llegativa coordonata are un
maxmt tn momen tul opririi (pen tru v = o).

66

Daca ~ 0 > 0 ~i a <, 0

mobilul se departeaza de
origine lncetinit, la un moment dat se opre~te (v = 0,
x maxim) ~i se intoarce ina-

mi~carii

Mentionam ca ecuatiile
astfel:
~

rectilinii uniform

r = r0

0), avem

variate se pot scrie vectorial

~
~
D.v
v- v
a= a m = - = - - -0, de unde v

D.t
t - t0

(3':16)

v = 2ax
Reprezentind grafic: legea

.,--

sau

(3.9), obtinem curbele din figu-

+ v 2a v~
2

v0 (t - t0 )

1~

+-

v0

+
2

a(t - to) .

a(t - t0 ),

(3.17)

(3.18)

Binetnteles, din legea mi~carii (3.18) se poate obtine prin procedeul cunoscut legea vitezei
(3.17). Proiectind aceste ecuatii vectoriale pe axa mi~carii, obtinem ecuatiile algebriee
cunoscute (pe componente). Mai mult, aceste ecuatii vectoriale sint valanile chiar daca
vectorii ~ 9i; (;; = .const) nu sint coliniari ~i deci mi9carea nu este rectilinie ci curbilinie
tn planul definit de

ve~torii ~01 ; ) sau ~01 P), de exemplu in cazul arunci1rii tn vid in dmpul
~

gravitational terestru (atunci a =

Bl
67

EX PER/MENTE

Se folosqte montajul din figura 1.29.

a) Legea milcilrii rectilinii uniform Pariate. Se procedeaza ca la experimentul de la 3.1, (b).

Se va. reprezenta grafic legea

trebuie sa fie

X =

mi~Jcarii

x = f(t). Teoreticl

_!_ at (parabola). Daca trasam graficul

2

ecua~ia mi~Jcarii

X =

= F(t 2)

i luind doua puncte convenabile pe grafic (aproximat printr-o dreapta)

se va calcula panta aj2 deci
ac~eleratia

a.

b) Legea vitezei ln micarea

rectilinie uniform va_riata. Se mon-

teaza . dispozitivul de prindere

(31, 32) astfel tncit sa retina greutatile (26) cind. caruciorul a strahatut fiecare din distantele x
d
de la . experimentul pre~edent
, (fig. 3. 7). In dreptul fiecarei valori x, se monteaza intrerupatorul
(18) 1Ji la o distan~a convenahila
Fig. 3.7. Montaj pentru verificarea Iegilor mi~Ax' de acesta se monteaza intrecarii recti1inii uniform variate.
rupatorul (23). Pe distanta Ax
_pare ursa in timpul At', caruciorul se mi~Jca practic uniform cu
viteza avuta ln dreptul coordonatei
x, deci v(x) ~ Ax'jAt'.
Se va reprezenta grafic legea
vitezei v = f(t). Teoretic, legea
!F ' vitezei trehuie sa fie v = at
(dreapta). Se ~a calcula panta
dreptei oh~inute, deci acceleraFig. 3.8. lVlOntaJ pentru verificarea legii
tia a, ~ji se va compara cu accelefundamentale a dinamicii.
tia ohtinuta in experienta precedenta, din legea mi~Jcarii.
c) Legea fundamentala a dinamicii~- Se realizeaza montajul din ~igura 3.8
(montajul detaliat este dat in figura 1.29). Se aleg diferite distante :t (-.. 0,5 -0,7 m) de la_virful electromagnetuh;ti pina Ia intrerupatorul2_---Forta F este
data de greutatile crestate {26), dirbciorul (27) fiind incarcat cu greutatile cu IJUruh (34).
.
In prima varianta, pentru o distanta afeasa x se masoarii timpul de mi~
care t sub actiunea diferitelor forte F. Se calculeaza acce1eratia a = 2xjt2 vi
68

PROBLEME REZOLVATE

F(t 2) trebuie

sa obtinem o dreapta cu panta ~. De aceea se va trasa i graficul x

2

raportul Ffa, care trebuie sa coincida cu masa (M

m) a sistemului (carucior cu greuta~i cu turub
ctrligul cu greuta~ile crestate).
In a doua varianti, se pistreaza constanta fort& F data de greutatile
crestate (26) ti se modifica incarcarea M a ciruciorului (27).

Peste tot unde este posibil alegem originea coordonatelor in punctul in care se afiA
mobilulla t = 0 (atunci x 0
0}, iar sensul pozitiv pe axa m~ii il alegem in sensul
0}.
vitezei initiale (atunci v0 > 0) sau al acceleratiei {fortei) daci v0 = 0 (atunci a

>

1. Un ~fer incep~ sa frineze automobilul pe un drUm orizontal de Ia o distanta d

= 25 m de un obstacol. Forta de frinare e>te Fr = 1,5 kN, iar masa automobilului
m = 750 kg.
Care ?Ste viteza maxima admisibila v0 a automobilului pentru .ca acesta sa poata opri
inainte de obstacol?
Rezolvare_ Forta de greutate a automobilului e>te anulata de reactiunea normala
a solului. Ramine forta de frtnare orientata in sens invers mi~carii (fig. 3.9).
Alegind axa Ox in sensul mi~carii, avem

- Fr

-Frfm

ma, de unde a

(acceleratia, Ia fel ca ~i forta~ este orientata in sensul cpus vitezei). Aplictnd

0, avem
direct formula (3.13) cu x 0
2

Fig. 3.9. La problema rezolvata t.

a = 2F 1 m, de unde v
2
~

v.~
2Ffd/m

~0

Putem a plica. de asemenea formula lui Galilei (cu x 0

v

m/s

36 kmjh.

0), punind conditia de c::prire

0.

2. Doua corpuri pornesc din acela~i punct pe aceea~i directie cu vitezele initiale v01
4,0 m/s, respectiv v02
3,0 m/s ~i acceleratiile a 1
2,0 m/s 2 , re>pectiv a 2
3,0 m/s 2 , corpul 2 tnsa Ia un interval -r = 2,0 s mai tirziu dectt c.orpul 1. sa se
afle: a) dupa cit timp i Ia ce distanta se vor tntilni corpurile; b) vitezele medii ale
corpurilor de Ia plecare pina Ia intilnire.
Rezolvare. a) Alegem originea timpului in momentul cind pornete primul corp, atund

x1

= v01t + _!_ ll].t 2 i

2

x2

= v02 (t

In momentul tntilnirii x1
de origine):
v01t

-r)

+ __!_ a (t 2

't') 2 (pentru ai doilea corp t0 este "t").

x 2 (corpurile se afla in acelai pnnct, Ia aceeai distanta

+ _!_ a1t2
2

= v02 (t

- 't'}

+ __!_ a (t- -r)

2

2,

de unde t 2 -- 14t = 0 cu solutiile t = 0 i t = 14 s. Prima solutie este inacceptabila,

deoarece corpul 2 pleaca abia peste -r = 2,0 s. Coordonata punctului de inttlnire e;te:
x

v01 t

+ _.:;1 a1t2 =
2

252

m.

69

b) Vi~ezele medii:
V1m

.aj

dx
252
=- = -At
14

18 m/s;

v 2m

252
= --.
12

A,cderaiiil~

medii slnt;

_ L1v _ 0

21 mfs.

am -

:!1t

8. Din originea axei Ox plead! _un mobil cu viteza initiala v'oi = 2,0 m/s ~i acceleratia
2
al = 3,0 m/s ln acela~i moment, dintr~un punct de pe axa Ox,
de abscisa x 0 =
= 18 m, pleaca \m al doilea mobil cu viteza initiala v02 = 5,0 mjs ~i acceleratia a 2 =
= 1,0 mjs 2
a) Dupa ctt timp ~i lace distanta se inttlnes,c mobilele? b) Caresint vitezele medii
; ale mobilelor in acest timp?

--

. 2

.
0,

_
I -2,0 -10,0
- 2 , 25 m s 2 ,
::::::. 2,o- ( -2,0)
5,0 - 2,0
10,0- 1,0

,_

~, 0

m
- ;
s2

o,o-2,o)
- 2, o ms,
I 2 .Q. -"""' o.
- - -(-.6,0- 5,0

b) Pentru. un interval At foarte mic, descrescind catre zero, luat la t

2,0 s, variatia

Av este zero, viteza este constanta,' graficul vitezei fiind aiei orizontal, ded a

0.

R.ezol(Jare. a) Ecuatiile pentru coordonatele celor doua mobile stnt~

=

X1

Conditia de inUlnire
Volt

+ -1

Volt

2
a1t ;

Xz =

1NTREBARI. EXERCIJII. PROBLEM

+ Vozl + --12 azt

2

Xo

l. Cum va arata graficul vitezei in cazuJ acceleratiei nule?

xi

R: dreapta orizontala.

a 1 t = Xo
2

+ v t + -2

a.,t 2 ~sau t
~
'

02

'
2

3t -- 18
'

'

2. Legea mi~carii rectilinii a unui corp este data de ecuatia x

scrie legea vitezei.

'cu solutiile t = -3,0 s ~i t = 6,0 s. Prima solutie esteinacceptabila deoarece tnseamnc1

tntnnirea mobilelor anterior (t < 0) plecarii lor. Punctul de lnUlnire:

= v01 t

b)

dX

V1m

=-

At

<

66
= 6,0
-=
.

4. Fie legea vitezei v

1

tfs]

[~]

mfs;

= f(t)

+-21 a t
1

= 66-

V 2m

18

6,0

66

m.

1,0

1,0

lt,o I 2,0 I ~.o js,o jto,o

-1 1

1 1

10

/i
6
/I
;5
/ L.

-2,0

-3

8~
--2

-1

.J
0

?2

R: a= -

km/h. fntrerupindu-se curentuJ electric,

20 s. S& se afle accelerapa ~i distantu

..3!. =
!1t

-1,0 m/s 2 ; d = _! v0 dt
2

6. Un automobil porne~te cu acceleratia a = 0,40 m/s 2 Cit timp ii trebuie ca

reasca viteza de la v 1 = 12 m/s la v 2 = 20 m/s?

..os

sa-~i

v1

ma-

20 s.

1\-'

---,o

~;"
[2 ~

2 ' - - - __ _ J _ - -

dt

R:

I'

""o'

L. \ . \

----

td=3,0s

20 s. Care a fost viteza schiorului la inceputul

--1-\

--

\'

8. Un schior parcurge cu acceleratia a = 0,30 m/s 2 o portiune de pista dx ~ 100 m in

I
---t-

v1 , 2

~i

la

sfir~itul

dx
dt
=t= a !1t
2

=-

portiunii de pistil?

.
2,0 91 8,0 m/s.

'

L6

~L

8i

tins

.9. Un corp cu masa m = 0,50 kg este tras orizontal rectiliniu uniform pe o masli orizontala cu ajutorul unui dinamometru care arata o forta F 1 = 2,0 N. Cu ce acceleratie
se va mi~ca acela~i corp dadl. dinamometrul va arata F 2
3,0 N?

R: a =

Fig. a.10. Orat'icul legii vite:t.ei Ja problema rezolvCJta .~.

'70

1,2 mfs 2, v -- 21
- -- 12 m/s.
t

t2.

-~---I E

R .a -- 2l

\\

E.t

~2

200m.

\---.'

Ei

~-.

1. 0 saniuta coboara liber, uniform accelerat, pe un deal de lungime l = 60 m intr-un

timp t = 10 s. Care a fost acceleratia ~i ce viteza a capatat Ia sfi~itul dealului?

I \\
~_\\ 1

2t.

+v
+ v-~t.

trenul se opre~te (uniform incetinit) -dupa !1t

pina la oprire.

~I

//// 2

Xo

5. Un tren electric se mi~ca cu viteza v 0

~r-\
en

1,5

~/ I\
n-----

~~ /

t 2 Sa se

uniform variRta a vern:

R: dt

mi~carea

v in m/s

Sa se reprezinte grafic aceasta lege. a) Sa se calculeze acceleratia medie in intervalek

de timp: (-4; -2) s, (-2; 2) s, (2; 5) s, (5; 6) s ~i (6; 8)s. b) Care este accelerapa
momentana a mobilului Ia momentul t = 2,0 s?
R.ezol(Jare. Grafkul este dat in figura 3.10.

A'

se a rate ca pentru

data sub forma tabelului:

1 -2

r---T//

S~

X=

-a

1,5t

8. Dadi acceleratia nu este consta:rita,- se poate calcula viteza medie in mi9carea rectilinie ca media aritmetica Vm = (v0 + v)/2?
R: nu.
4.

-4

2,0

R: v

8,0 m/s.

71

F2- F1
m

2,0 m/s 2

10. Un corp porne!?te fara viteza initiala.

ln prima secunda el parcurge o distanta egala cu 1 m, tn a doua secundll
parcurge o distantll egala cu 2 m !iii
aliiB- mai depart.e, tn a n-a secundll
parcurge o distantll egalll cu n metri.
Este aceasta o mil;icare uniform acceIerata?
R: nu.

Fig. 3~11. Viteza ~i coo_rdonata tn m~carea

uniform variatll din problema 12.

11. Un corp porne~te uniform accelerat

cu viteza initiala v0 = 2,0 m/s l;ii
ajunge in punctul x 0 = 300 m dupa
"t" = 1,0 min. sa se afle acceleratia
~i viteza finala.
R: a= 2(x0

v' =

"t")/"t"2 = 0,10 m/s 2 ;

2x0 /"t" - v0 = 8,0 mjs.

V0

12. Un mobil porne!ite uniform variat din or~gmea axei Ox cu viteza initiala v0
= 15 mfs. Dupa un timp t' mobilul trece prin punctul de abscisa x' = 10 m cu
viteza v' = -10 mfs. sa se calculeze: a) acceleratia; b) timpul t'; c) distanta
parcursa in acest timp; d) viteza tn modul, medie. Sa se reprezinte grafic, pe aceea!;ii
diagrama, viteza ~i coordonata.
v'1

R: a) a=

c) d

curba

~i

2 x,

,v:+v'2

v: -

v:

= -6 25 m/s 2 b)
'

t1

'

Vo

+ ti'

= li,O s:

v2 +v'2

0
=26m; d) lvlm= - = - - = 65 m/s:

t'

v'll

2x'

2(v0

v')

'

13. Un corp m~at uniform variat parcurge rrima jumatate din drumul saud= 150m tn

_ d
R a-

1s -

t1 t2 (t1

5,0

11

s.

2.

Sa se afle acceleratia ~i viteza

d/2t1

- - at1

2,5 m/s.

~4. Din originea axei Ox pleaca un mobil cu viteza constanta v' = 1,0 mfs, iar dupa
't' = 5,0 sun al do ilea mobil cu viteza initiala v0 = 5,0 m/s ~i acceleratia a = -0,71) m/sz.
Sa se afle ~dupa cit timp de Ia pornirea mobilului 2 .se vor tntilni mobilele.
R: v'(t

+ 't") =

vot

1
2

recFara-iei ierestreain-acefloc.-

corpuriJei[s~at;iib-;;; in vid, fara viteza ini~iala, cad vertic_al,_sub ae~mnea

.
'-'?
greutatii lor, cu aceeai accelera~ie gravita~ionala g (g ~ 9,8 mjs 2}, independenta de masa corpului, natura, dimensiunile sau f<:>!~_l!_QQ!::Plli:!I.Qr. Conform
-- --------- ______=li'"___ -----~-----------------------~----------------------

legii fundainentale F

at 2 ,

de unde t

tO s si 10 s.
7

(3.19)

unde in acelaiJi loc este acelafli pentru toate oorpurile. Aceasta se poate dovedi experimental cu ajutorul tuhului lui Newton un tub de sticla vidat in
care stnt introduse diferite obiecte: Rasturnind tubul, toate obiectele cad la feJ,
cu aceea'i accelera~ie. In aer insa, corpurile cad cu accelera~ii diferite, fiindca

. partea aerupe linga greutatea lor mg, ac~ioneaza 'i o for~a de rezisten~a_din
lui, care depinde sensihil de dimensiunile ~i de forma corpului. In tot ce urmeaza
vom neglija forta de rezisten~a a aerului (deci vom considera corp uri
1nici 'i grele).

Acceleratia gravita~ionala de ~adere libera g depinde de altitudine (de

pina la centrul Pamintului) ~i pu~i~-~-~Jfl::ti:tJ:ldiua (din cauzaturtirii
Pamintului Ia poli ~i a rota~iei Pamirifului).
Accelera~ia gravitationala normalii (sau standard) se considera:
=

9,80665 mfs2----- --

(3.20)

La nivelul marii i la paralela 45: g0 = 9,80616m/s 2

Prin urmare,_tqate_Qorpu!:~!~eare _se_lfijRP-ii liberJnv.id--au aceeai caecele--

ra~ieg =

Gfm, orientata vertical in jos Ia fel ca i forta de greutate G(fig. 2.16).

Daca viteza initial~ este verticaHi (sal! J1Ula), corp11I _ se va mi~ca pe
iiy vertical in sus,
vertfc.aJ.a (for~a Jiind verticala) -;~iform~~~~i~t~-AI~gi~~f
a vern

ai:a

v = v0

3.3.1. Ciderea Iibera.,Greutatea unui corp este {or1a cu care acesta intinde
. . irul Sa.u resortul de care, este su~p~n<Jat. Ea are direc~ia ,firului cu plumb".
Sau, altfel, greutatea unui corp este for~a cu care acesta apasa asupra unui
plan orizontal pe care este avezat (planul orizontal este perpendicular pe direc~ia
firului cu plumb)., Greutatea unui corp se datorette atrac~iei gravita~ionale

G= mg,

'

3.3 . MI~AREA CORPURILOR SUB ACTIUNEA GREUTATII

' - .

ma, rezu]ta atunci

Cn

+ t . = 1,0 m/s , v =
2}

Greutatea unui corp este for( a cu care ac_e:~s~_t_:a_:.....~:_;____.~--~-~-- -----~-~------~- ----~

di

distan~a

dreapta din figura 3.11.

timput t1 = 10 s, iar cealalta jl!matate in t2

initiala ale corpului.

qintre corp 'L:Pamint. Dacl neglijam efectele rotatiei proprii diurne a Pamtnt1Ilui 'i neomogenitatile globului terestru (care stnt intr-adevar- neglijahile in
majoritatea covirflitoare a nevoilor practicii), at unci:

g(t - t 0 ), y = Yo

+ v (t 0

t0 )

__!_

g(t-to) 2 , (g ~ 9,8 m/s 2)

(3.21)

i in particular, daca conditiile ini~iale y 0 , v0 se refera la momentul t =--= 0

(adica t 0 = 0), avem mai simplu

= v0

gt, y

= Yo

+vt 0

_!_ gt 2 , (g ~ 9,8 m/s) 2

2

(3.22)

ln ecua~iile de mai ~us, y, y0 , v, v0 pot. Avea diferite semne, in func~ie de

pozi~ia i sensu} micarii corpului pe axa aleasa Oy ( -g este componenta
vectorului

accelera~ie

g pe axa Oy aleasa).

72

73

Desigur, se poate alege o axa Oy cu sensul pozitiv ln jos, atunci

v

'

= Vo + g(t- to), y =

Yo

+ vo(t -

to)

+-12 g(t -

t0) 2, (g ~ 9,8 m/s 2),

(3.23)

unde y, Yo, v, Vo au semne corespunzatoare noii axe {+c este acum componenta
vectoruluig pe axa aleasa).
~

EXEMPLE
1. Un corp cade liber (far& vitezii initiala) de la o inaltime h. Sa se afle viteza
timpul de cadere.

~i

RezolfJare. Este mai convenabil sa alegem axa verticala Oy cu sensu} pozitiv in jos
~i cu originea in punctul de unde cade corpul la momentul t = o {fig. 3.12). Atunci

gt, h

- gt 2 , de unde v
2.

'

-.

V2gh, tc

corpul cade. accelerat cu. acceleratia g.

V
2h
g

2. Un corp este aruncat vertical tn sus cu viteza initial& v 0 Sii se afle timpul de urcare
~i inaltimea maxima Ia care s_e ridicii corpul.
Rezolflare. Alegem a(x.a "(jy ve~~ical, cu ~ensul p~zitiv in sus ~i cu originea in punctul
de unde se arunca icorpul (fig. 3.13). Alund

Puntnd conditia de oprire v

0

v0

-v0 - gt, y

Dacii reprezentiim grafic pe

v = v0

Vo

gt, y

v0t - _.!_ gt

aceea~i

diagram& pe v

~i

pe y tn functie de timp:

obtinem o linie dreaptii (pentru v)

~i

o parabola (pen-

(3.25)

EXPERIMENT

0, gi'l.sim timpul de urcare ~i a poi inaltimea maxima:

gt, tu = - ' h = y m = v0tu -

2,

Fig. 8.to. MonUtjul mecanic .

pentru studiul ciiderii libere.

tru y) (fig. 3.14).

v0t - - gt2.

gtu

v~
= '

(3.26)
g
2g
corpul urea tncetinit cu acceleratia -g.
Aceste rezultate se obtin ~i din formulele (3.12-3.~3) pentru timpul pina Ia oprire ~i
distanta maxima din cazul mi~?carii uniform incetinite, daca punerri acolo a = -g.
'
Dupa atingeren iniiltimii maxime ~i oprire,
B {v;:'Q)
corpul cade tnapoi accelerat ~i c1nd ajunge din
nou la punctul de lansare va avea viteza
final a v', egala in modul ~i de sens opus cu
viteza initial& de lansare v 0 De asemenea,
timpul de urcare este egal cu timpul de
coborire:
-

Fig. 8.14. Graficul vitezei ~

coordonatei unui corp aruncat
vertical tn sus -cu viteza initiala v 0

(3.24)

Studiul diderii libere. ;Montajul mecanic este dat in figura 3.15.

Corpul a carui mi~care se analizea,za este o hila (50) din o~el. Din virful '
miezului electromagnetului (20) se lasa sa cada hila pe clapeta captorului (37).
Montajul electric este dat in figura 3.16.
Experimentul se face montind captorul~ succesiv, la diferite distan~e y
fa~a de reperul 0 al riglei ~i masurind de fiecare data. timpul t de cadere.
Se va reprezenta grlifiQ
legea mi~carii
y

= f(t). Teoretic:

1
2

g~ 2

parabola. De

ac~ea,

se va trasa ~i graficul y . F(t 2 ), care trebuie

sa fie o dreapta cu panta gj2, de unde se ob~ine

v' =V2gh =

accelera~ia gravita~ionala

8
Fig. 8.12. Ciiderea
Iibera de Ia o iniiltime h.
(Exemplul1.)

tu

Fig. 8.18. Aruncarea unui corp

vertical in sus
cu viteza initial& v0
(Exemplul 2.)

~=
g

v v~ = "\v/ v~

"\ /

g2

-v

2g

2
:

= '

g
(3.27)

Observiim eli ecuatiile (3.25) descri~ aUt urea.

rea, cit ~i coborirea ulterioara a corpului.

74

g.

3.3.2. MiCarea pe plan inclinat. Vom neglija

frecarile dintre corp ~i planul inclinat {de ex emplu, un carucior pe ~ine netede). ln acest caz
asupra corpului ac~ioneaza: for~a de greutate

G= mi

ti

reac~iunea

normala

a pianului

75

Fig. 8.16. Montajul electric

pentru studiul ciiderii libere.

T
.

inclinat (fig. 3.17). Daca desco~punem greutatea dupa doua directii: una paraleHi cu planul inclinat

(N=mgcosa.}

'-~-------~----0--o-=L-g_,sina.

i alta
pe:rpendiculara
peel,
atunci
pe
directia
perpendiculara
pe planu1
G=mg
a.
. indinat nu este accelera~ie (corpul
luneca paralel cu planul inclinat!},
Fig. 3.17. Mi~carea pe ptan tnclinat fara deci N- mg cos= 0. Prin urm8J"e
frecare.
reacpunea normal a N a planulhl
inclinat asupra corpului este egala
cu componenta mg cos a: a greutatii, cu care corpul apasa asupra planului
inclinat. ln adevar, corpul nu apasa asupra planului lnclinat cu toata greutatea sa mg, ci numai. cu componenta normala mg cos a:, cealalta componenta mg _sin IX fiind paralelii, cu planul inclinat.
Componenta mg sin_, paralela cu planul inclinat (ea este bineinteles

.s:::

rezultanta celor doua

for~e G

= F-

i N), imprima corpului o acceleratie

=

mg sin ex

= g sin

(3.28)

IX

in direc~ia i sensu! acestei forte, adica paralela cu planul inclinat i indreptata

in jos.
Prin urmare~ un corp lasat liber pe un plan inclinat fara frecari, va cohort
uniform accelerat cu accelera.tia a = g sin IX, iar lansat in sus de-a lungul
planului inclinat cu viteza initiala v0 va urea incetinit, se va opri i apoi se
va intoarce inapoi accelerat. Situa.tia este perfect asemanatoare cu cea din
micarea pe Yru-tjcala in cimp gravitational~ cu singura deosebire ca micarea
se face paralel cu plhnul inclinat (i nu pe verticala), cu acceleratia a = g sin a
(in loc ~e- g).
Da.ca no~am cu ;h inaltimea de la care coboara Iiber corpul i cu s lungimea
corespunzatoa~e--a~planului i~clinat, atunci h
s sin a:. Deci Ia coborire
lihera (fara viteza initiala):
-

v = V2as = V2g SID IX s =

V2CJi,. tc =

,- v- v-

lJ2s
a

2s
1
- .- = -.g sm ex
sm ex

2k

(3.29)

u -

~.
g sin ex

~~ ,
2g sm a.

. _!_ g sin

IX

=_~,
2g

(tc = ""'
~)
v , = -vo.

(3.30)

t 2 De aceea reprezen-

tind dependenta x =l F(t 2) i aproxi~

mind-o printr-o dreapta, panta acesteia trebuie sa fie egala ou _!_ g sin

(X '

-2

'

Fig. 3.18. Montajul electric pentru studiu! mi~carii pe planul inclinat.

in limitele erorilor experimentale.

PROBLEME REZOLVATE

= 15 m fiira vitezli initiala. ln acela~i tilbp este

aruncat vertical in sus un al doilea corp cu viteza initiala v0 = 1(}.-mjs. Dupa cit tinip
~i Ia ce 1n1Htime _deasupra solului se intllnesc corpurile?
Rezolvare. Alegem axa Oy vertical in sus cu originea tn punctul de unde este aruncat
corpul 2 (fig. 3.19). Atunci, ecuatiile mi~dirii sint:

1. Un corp cade liber de Ia o inaltime h

1 2
1 2
h - - gtm, y 2 = v0 t - - gt .

Punem conditia de intUnire y 1

la originea 0 este aceea~i):

y 2 (in momentul inttlnirii distanta corpurilor ptna

Y2 , h

gt = v0 t -

1,5 s; Ym

76

gt ,

1 2
-gtm
2

4,0m.

2. Dona corpuri sint aruncate vertical in sus cu vitezele initiale Vo 1 = 60 m/s ~i Vo2
= 40 m/s, corpul 2 Ia un interval 't' = 6,0 s dupa primul. Dupa cit timp ~i Ia ce inaltime deasupra solului se vor intilni corpurile ? (Se va lua g = 10 m/s 2 .) Rezolpare. Alegem axa Oy vertical in sus. Atunci ecuatiile mi~
1~
carii sint:
1
Yt = Vott- - gt 2, Y2 = Vo2(t- ..-) 2

tm =

= y 2,

g't'2f2
Vo2't'
g't'
Vo2- VoJ.

I
I
I

_ g(t- 't') 2

gasim

llg

10,5 s;

I
I

gtm = 78,8

Mlfcarea pe planul inclinat. Se reface montajul din figura 1.29. Montajul

electric este prezentat in figura 3.18.
Experimen~ul se realizeaza inclinind bara de rulare cu 5, fixind intrerupatorul la diferite distante x i masurind timpul de mioare respectiv.

de unde

EXPERIMENT

Nl

Punind conditia de intilnire y 1

i Ia urcare cu viteza initia.la vo:

t -

Se va reprezenta grafic
legea

1
micarii x = f(t). Teoretic (cu neglij arile respective) ea trebuie sa fie

m.

3. Un corp cade liber (in vid) fiiri'i viteza initiala dintr-un punct
A aflat Ia o iniiltime H
4,9 m. Simultan, dintr-un punct B
situat cu h == 2,0 m mai jos de A, este a.runcat vertical in sus
un al doilea corp. Cu ce viteza initiala v0 a fost aruncat a~esla,
daca a ajuns pe Pamint simultan cu primnJ?

77

2
/ 0
Fig. S.lth La problema rezolvata 1.

[~t

Aceasta este ecuatia explicita a traiectoriei --:- o parabola, deoarece y este o functie
patratica de x, de forma y = Ax+ Bx2
Timpul de urcare pina la ini1ltimea .maxima se bbtine din conditia ca tn punctul. de
tnaltime maxima C: vy = o, deoarece aici vectorul viteza este orizon tal i nu are
componenta pe axa Oy:

.r:

= 0

Vy

v0

sin

gt, de unde

tlo -

v0

lu

g!

'm=h

:I:

{3.33)

(3.34)

Ym

I
I

adic! obtinem formulele cunoscute pentru timpul de urcare ~i inaltimea maxima de

la aruncarea verticala (3.26), dar cu viteza initiala v0 y
v0 sin oc0
in timpul de urcare tu deplasarea pe orizontala va fi

voy

I
I

0
v0 tu cos

Xm

Fl!. 3.20. La pro

blema re-zolvata

Fig. 8.21. Mi~carea 1n ctmp gravitational terestru.

a.

ecuatiile mi:;;carii sint:

1

= - gt 2 ,

Y1

+-12 gt

Y2 = h- v0t

.
(comf}onenta vitezei initiale v0 pe axa aleasa este -v0 ).
Gondit,ia de tn.Ulnire la suprafata pamtntului este:

adica.~ gt 2 =
2

o.*
2

de unde

tm

hjv0

~i

V0

h "\ / g
2H

1 Vo22 Slll
. oc
0

2xm

2 .

vo s1n oc 0 cos

COS

(3.35)

tl 0

tlo

1 Vo2.
2
Slll x0 ,

= -

(3.36)

Sa se studieze aruncarea pe orizontala a unui corp (in vid).

2,0 mjs.
Vx
~

4.* Sa se studieze aruncarea oblica a unui corp (in vid) cu o viteza initiala v0 care face
tlo

Rewtvare. Alegem axele de coordonate ca in figura 3.22, unde h este inalyimea de la

care se arunca corpul. Se vede imediat ca traiectoria coincide in acest caz cu jumatatea dreapta a parabolei de la problema precedenta (daca mutam axa Oy astfel incit
ea sa treaca prin virful.C). Asemanator problemei precedente avem

+ 1 gt2 = H,

h- v0t

= -

unde am folosit o formula din trigonometrie: sin 2oc = 2 sin tl cos tl.
Daca se arunca corpurile cu aceeai viteza initiala v 0 dar ~tub diferite unghiuri fata
de orizontala, bataia maxima va fi sub unghiul ocm pentru care sin 2ocm = 1 in' (3.36),
deci 2oc.m ~ 90, de unde oc.m = lt5.

H,

<1

tlo

Distanta maxima pe orizontala OA (fig. 3.21), numita bataia (proiectilului) este 2xm:

(Problema rezolvata 4.)

Rezolvare. Alegem axa Oy vertical tn jos; cu originea tn punctul A (fig. 3.20). Atunci

uil unghi

tlo

i inaltimea maxima:

I
I

sin
g

v0

= V 0t,

Vy

const,
{

cu orizontala.
~

= -gt,
=

h -

. (3.37)

gt 2

Rezolvare. Mi~carea va avea loc in planul vertical continind forta G = mg si. viteza v0 ,
~i se descompune in doua mi9cari: in directia orizontala dupa axa Ox ~i'tn directia
~

verticala dllpa axa Oy (fig. 3.21). Deoarece forta G = mg ~i acceleratia respectiva g

sint permanent verticale, nu avem forta ~i acceleratie pe directia orizontala Ox, ~?i
mi~carea pe directia orizontala va fi uniforma cu viteza constanta vx = v0 x = v0 cos C'lo
ln schimb pe directia verticala; dupa axa Oy, avem o mi~care uniform variata cu
acceleratia - g ~i viteza initiala v0 y = v~ sin tlo:
Vx
{

=
=

Vox

cos

v0

Vv

v 0 t cos tl0 ,

{y

Scoatem timpul din, ecuatia lui x: t

y

= v0

v0 cos C'lQ

sin

1
tlo -

v0 v- gt

: 0 sin o- gt,

tl0,

v 0 tsin C'lo-

= xjv0 cos
x2

v6 cos

C'lo

C'l0 ,

(3.31)

gt2.
2

~i U introducem in ecuatia lui y:

xtg

1
Q:0 -

v6

g
ccs2 tlo

x2

(3.32)

}'lg. 3.22. Arunearea orizontala a unui corp in cimpul

gravitational terestru. (Problema rezolvata 5.)

79
78

Din aceste ecuatii rezulta imed.iat: ecuatia traiectoriei, timpul de cobortre (pun em
condipa y = o), distanta parcursa pe orizontala !?~ viteza finala t/:
x

= 0;

tc

v vo.+
2

-g"
V

R T --

2h

2
; , d = v.,tc

'2 =

V:c..

(3.3~)

(parabola ) ;

V "'' + vy

x9

= h -2 g -v3

Vo

Vv5 +

( -gtc )2

1. sa se aile iniU{imea h de Ia care cade liber un corp !iii durata T a mi17dirii sale l?tiind
a in inltrvalul de limp 't' 1,0 s inain._te de atingerea Pamintului, el strabate o
fractiune k = 0,19 din inaltimea totala de Ia care cade.

(3.39)

Observam ca ecuatiile (3.24) !?i (3.25) de Ia mi!?care~ pe verticala, c~t !iii ~cuat~ile {3 ..31)
de Ia aruncarea oblica sau {3.37) de la aruncarea orizontala se obtin Imedmt prm pro1ec
tarea pe cele C!oua axe Ox, Oy a ecuatiilor vectoriale (3.17 -3.18) (cu a
-+

-+

v = v0

+-+g(t -

-+

t 0 }; r

-+

r0

+ -+v (t .- to} + 21
0

-+

g (t .- to

-+

g):

)2

(3.41)

R: v0

iNTREBARI. EXERC/f/1. PROBLEM

~~ =
= 314 m:, dupa care t~i continua mi~area uniform pina la atmgerea PammtulUI. Sa
se afle durata rni!?carii.
R: t

2. Un corp aruncat vertical in sus are Ia inaltimea h1 viteza

initiala v0

vl.

h + h'
== :=::

(2gh'

4:. 'un corp aruncat vertical in sus a revenit pe p~mint ~u~a un timp -:
afle viteza initiala a corpului !iii inalpmea la care s-a r1d1cat corpul.

4 s.

Sa se

R: tg

~ = "

176,4 m.

+ 2gh = 49 mjs;

t'

v'

v0 =
g

6,0 ~i 4,0 s.

Vg:

vo

Vi)
R: h

v~

v0

g-r

Vn2 - 1

deasupra Vntei.

16.* Doi copii se joacli cu mingea arunctnd-o unul altuia. Ce tnaltime maxima h atinge
mingea in timpul jocului, 11tiind ca mingea zboara de Ia un copil Ia ~altul timp de
~ = 2,0 s?
. ,\

6. De la inaltimea h = 117,7 m cade o piatra dintr un aeros~at c~re: 1) urea cu ~iteza

v = 9,8 m/s; 2) coboara cu aceea!?i viteza. Sa se afle viteza p1etre1 la suprafata Pamin0
tulu i ~i durata de d'idere a pietrei in cele doua ca1.uri.

=V

2h

14.* Un avion zboara orizontal Ia tnaltimea h cu viteza constanta v0 Aviat~rul trebuie

sa arunce o bomba asupra unei tinte. Sa se afle: tinghiul (3 dintre raza vizuala spre
tinta *i verticala in moment~l arunclirii bombei, pentru ca ea sa nimereasca tinta;
distanta d pe orizont_ala pi:pa Ia tinta in acel moment. Unde se va gasi avionulin momentul cind bomba atinge tinta?

g-r/2 = 19,6 ~; h = g-. 2/8 = 19,6 m.

2 V2hfg = 4,0 s; h' = n 2h

n-hv- - 2gh. = 7;0 mfs.

_R:

= 1v9,6 .m. D~p~. ci~

timp revine el pe Pamint? La ce inaitime se va ridica corpul daca v1teza 1mtmla
este mar ita de n = 3 ori?

R: v'

='3,0 s.

13.* Un corp aruncat orizontal t*i mar~te viteza den ori dupa un timp-. de Ia inceputul
mi11carii. Care este viteza initial~ v0 a corpului?

= V~r + 2ghl.

0 Un corp aruncat vertical in sus ajunge Ia inaltimea maxima h

+ -r/2

12.* Un corp este aruncat orizontal cu viteza v0 = 10 m/s. De Ia ce in~ltime a fost

aruncat, daca aceasta inaltime este egaHi cu distanta orizontala de cadere? (g =
10 m/s 2 .1
R: h = 2v~Jg = 20 m.

18 s.

3: Considerind di 0 saritura de Ia inaltimea h ~ 1 m pe Pamint nu este periculoasa, sa

2
se calculeze inaltimea corespunzatoare pe Luna (g = 1,62 m/s }.
R: h' = h gp/ gL ~ 6 m (2 etaje!}.

R: -r

490 m:

R: nu se schimba; crete de n ori.

Sa se afle viteza

R: vo

11.* Cum se schimba durata ~i distanta orizontala de cadere a unui corp aruncat
orizon~al, daca viteza de aruncare cr~te den ori?

1,1 km !iii parcurge a~tfel o distaAnta

R: v 0

gT 2

10. Un corp cade liber de Ia o ina.ltime h = 10 m. ln acela~i moment un alt corp este
aruncat vertical in jos de Ia o inaltime H = 20 m. Sa se afle viteza initiala a/ corpului 2, daca ambele corpuri au cazut simultan pe pamint.

-+

~i tinind seama, bineinteles, ca g are proiectia zero pe Ox.

s; h =

R: T = v 0 fg

1. Un corp cade liber de Ia o inaltime h

10

9. Doua corpuri sint aruncate vertical in sus_cu aceea~i viteza iniVala v0 = 19,6 m/s
~i Ia un interval -r = 2,0 s un.ul dupa altul. Dupa cit timp ele se vor intUni? Sa se
reprezinte grafic coordonatele in functie de timp.

-+

+ Vt=::k
k

8. De Ia inaltimea h = 225 m, pe o planeta oarecare, cad liber doua corpuri unul dupa
altul; al doilea incepe sa cada tnmomentul cind primul a parcurs h'=16 m. sa se
afle distanta dintre corpuri in momentul cind primul corp,.a ajuns Ia suprafa~a
planetei.
R: d = 2 Vhh'- h' = 104 m.

(3.40)

2gh.

1
T

= -

g~2

4,9 m.

16*. De cite ori este maimare distanta (bataia) la care un sportiv ar arunca o greutate
pe Luna fata de Pamint? (Acc.elera~ia gravita~ionala pe Luna gL = 1,62 m/s 2 .)
I .

81

80
6 - Fizica cl. a IX-a

17 .~ Cu ce viteza initiala v0 tre?uie lansata o rachet& sub un unghi cx = 45 fata de orizontala, pentru ca si1. explodeze la tnaltimea maxima a .traiectoriei sale, ~tiind ~a
timpul de ardere a fitilului este -r ;;;::: 6 s?
R: v0

~
Sill

82 m/s ..

cx

18.* De pe puntea unui vapor care merge cu viteza constanta vx se trage un obuz vertical
!n sus cu viteza vy. Sa se afle ecua}ia traiectoriei obuzului fata de Pamint. Unde va
ci1dea obuzul ?' ,.,.

R: y = ~ x - ~x 2 ; pe vapor.
Vx
2vx

19.* Un vinator oche~te virful uo.ui turn de inaltime h = 20 m. La ce distanta d ie

turn. trebuie sa traga pentru ca glontul care iese cu viteza initiala v0 = 250 mfs sa
loveasca baza turnului?
R: d =

V h(2v~/g- h)

=' 505 m.

20. Cu ce forta orizontala trebuie apasat un corp de greutate G = 10,0 N, a~ezat pe un

plan inclinat fara frecari, de unghi ex= 60, pentru ca acest corp sa nu lunece?

.R:F

= G tg cx

1?,3 N.

21. Pe un plan inclinat ueted, fara .frecari, de unghi cx

30 fata de orizontala, este
a~ezat un corp de masa m = 2,0 kg, legat printr-un fir de un alt corp de ma~a
M = 3,0 ~g.

Firul este intins paralel cu planul ~i trecut peste un scripete ideal din
planului, ca hi figura 3.23. Sa se afle acceleratia cu care se mi~ca eorpurile.
R: T - Mg

= Ma; mg sin cx

cre~tetul

= ma, N - mg cos

de unde

a=g

m sin ex- M
m+M

-3,92 m/s 2 ; T = mMg

+ sin

cx
= 176,4 N.
m+M

t+

T
M

',S:

I
I

. '--a

Mg

;
I

mg

mg
(b J

(a)

/mgsino-

Fig. 8.28. La pcoblf'ma 21.

ex

o,

3.4. FORTELE

DE

FRECARE

3.4.1. For}ele de frecare Ia alunecare intre solide. Daca lansam un obiect

cu o viteza ini~iala v0 de-a lungul unui plan orizontal (pe o masa), el va avea
o mi~care incetinita de lunecare ~i pina la urmaJ,e va opri. Cum se explica
aceasta mi~care incetinita? Deoarece viteza se mic~oreaza, vectorul accelera~ie
este opus vectorului viteza, deci ~i for~a rezultanta trebuie' ~.a fie opusa ve.ctorului viteza. Greutatea corpului este orientata vertical in jos ~i este anihilata
(echilibrata) de reac~iunea normala a -planplui. b{rr-pul-nu-are 1rccelef~~ie pe
direc~ia verticala. Prin urmare trebuie sa existe o for~a orizontala de interactiune intre corp i plan. ~eeasta este forta de frecare~ Ea se datorete
intrepatrunderii asperitaHio; -~i- neregularit~vilor- 'ii1fcroscopiee ale eelor
doua suprafete care luneca una fata de _Gealalta_.~ Prin urmare, . micarea
ori~ontala incetinita se datore~te for~ei de frecare, exer.citata d.e plan .asupra
corpulut-Aceastii for{a de frecare este con{in,llta )n, .Planul lunecarii ~i este
}ndreptata in sens opus vitezei corpului (fig. 3.24). Desigur in planul de contact .exista doua forte de frecare, actiunea ~i reac~iunea, egale in modul ~i
de sensuri opuse, una ac~ioneaza asupra corpului, iar cealalta asupra planului.
Pen~~l.J._a)Ilentin:e eorpul in rni~care uni[orrnd ~e alunecare treJ?l.Iie sa
aplic~in o forta de trac~iun-e (sau-de-impingereLegala in modul ~i de sens opus
forta de frecare, de exeJUplu, o saD:ie Jn_:r;ni(;i!re]i-iiilormafrebuie~trasa~
de cal.
Pent~u a deplasa un ohiect pe podea, de exemplu un dulap,,un frigider,
o mas a, trebuie sa imp in gem corpul cu .o anumita forta.mi11im..JlJ Jl.e~esarii
pentru a-1 urni din Joe, adica pentru a invinge intepenirea (aderenta} initiala
de repaus. Dar, odata corpul pornit, este neces~ra o forta mqi mic?c p~ntru a-1
men tine in mi~carea de alunecal'ep~]iocfea. Daca dulapul sau frigiderul este
- plin (incarcat} aceste forte sint mai mari, decit.1n caziii Cind dulapul sau f~igi
derul este gol.
Ori de cite ori un corp aluneca peste alt corp, in planul de contact (planul
alunecarii), .ap_a.r. {Qr(~...il!L{re.c.arL.CO.n,fi11rUte--inaeest plan ~i orientate in se.ns.ui
opus vitezei relative a ...~f!~EJ!~f!:.i. ~()!1~~-derat, fata de (}eJ}l!q}t _.9.~!:P.___ f_Qr!&l~ __ge..
frecare frineaza totdeauna mi~carea rela-.
tiva a corpurilor care ahu1:~ca.
3.4.2. Legil~ frecarii. Experiment.
Sa punem pe o scindura fixa o placa
paralelipipedica dintr-un material oarecare (lemn, plastic, metal) prevazuta
cu un clrlig. Pe placa se pot pune diferite
. etaloane- de masa, iar de cirlig putem
Fig. 3.24. Forta de frecare in cazul alutrage orizontal printr-un dinamometru necarii unui corp pe un plan orizontal.

cu

82

83
6*

Fig. 3.29. Studiul legilor frecarii Ia alune{'al't' pe 1m plan orizontal.

sau pdtem lega un fir, intins orizontal ti trecut peste un scripete. La capatul
fi~ului se leaga un platan, pe care putem pune diferite etaloane de
masa (fig. 3.25).
Daca tragem incet de dinamometru sau adaugam treptat etaloane de
masa pe taler, constatam ca Ia inceput placa nu pornete. Cum greutatea placii
este echilibrata de reactiunea normala a scin(iurii fi in plus aceste forte sint
verticale, ele nu pot echilibra forta de trac~iune exe~citata de fir. Aceas~a
for~a de trac~iune este echilibrata de forfa de frecare. care ia na,tere in planul
de contact.
Prin urmare, chiar tnainte de a incep'e alunecarea apar fori(}. de.frecare intre
.Ql~de, numite forfe de frecare statica san de aderenfa.
Daca ma;im treptat forta de tlactiune~~ fie tragind d~ dinamometru
(fig. 3.25, a), fie adaugind etaloane de masa pe platan (fig. 3.25, b), constatam
ca la un moment dat, pentru o anumita for~a de trac~iune F s corpul pornete.
orta F 8 ~stfi_egf!@_ ~~1:!1l!J:1~ JJ!q,~}m.tl.k-fre~arf: .a.tf#f!;~~~~de aderenta). _.Qdata
miscarea
inceputa' . daca "''"
mentinem
aceeasi- for~l de tracthj:Qe F s, corpul se
.
.. -~---- ........ ,....... ,
.
. .... -'
.
. ..
misca accelerat. Reducind insa ulteriQr, convenabil, for.t!l de trac~Iune, este
. .
poslhH sa se obtini
n11,care ~niforma a
f=O
0
I

.t:";
~'?"?'n'77"J7.lv'7.="
corpului (cu diferite viteze constante); pen.,ru
o anumita for~a de trac~iune Fe mai mica
decit,Fs (fig. 3.26). Fort;a:Fc este egaJa cu
~"--_.,.. v=D {orfa de frecare la alunecare (for~a de frecare
cinetiea) ... (Cu. F r vom nota for~a de frecare
in general.)
Pentru a masura forta de frecare de
alunecare F c incarcam treptat platanul cu
mici etaloane de masa 'i de fiecare data
ciocanim u'or scindura pentru a imprima
mici impulsuri .corpulni. Cit timp for~a de
_
tractiune (tensiunea din fir), egala cu greu0
~;;;; const tatea platanului 'i a etaloanelor de masa,
t-'-1---'IF..,..= Fe
este mai mica decit for~ de frecare la alunecare F c' micile impulsuri imprimate corpu_ng. 3.26. Fortt>lt de frecare staticii lui prin ciocanirea scindurii se sting ,i corpul
(aderenta) ~i fortele d~ fr.ecare Ia nu va aluneca pe scindura. Dar in momentul

cind forta de tractiune a tinge valoarea F c' corpul odata pornit (prin ciocanirea
scindu.-ii) ii va mentine micarea de alunecare, practic uniforma, deoarece
forta
va fi echilibrata de forta
, de tractiune
,
, de frecare la alunecare.
.f\.paratul cu ajutorul diruia se studiaza legile Irecarii se numete tribometru. El este format dintr-o sci11dura care poate fi fixata twi~11ntal sau se
poate inclina -treptat i care are la un cap~tJIIl, mic scripet~u<lr;-"cU frecari
neglijabile. Aparatul mai are trei sau patru corpuri paralelipipedice ideritice
(de ohicei din lemn, dar avind fixate pe fe~ele later ale placi din alte materiale:
plastic, metal, sticla), prevazute cu cirlige pent~u a putea fi \ cuplate intre
ele sau legate printr:..un fir. Cu acest aparat se lucreaza in doua vari~nte: ca
plan orizontal (fig. 3.25, b) i ca plan inclinat (fig. 3.28). Vom studia maijos
numai fortele de frecare la alunecare,Fc.
Jn prima vari~ntii.J ca in .figur_aG:i'} masuram forta necesara pentru,
men~inerea unei nUcari uniforme de alunecare,- aaicarorta
de~lrecare
ltf
..
..
alunecare F c {prin ciocanirea UOara a scindurii).
Punind corpul paralelipipedic pe diferite fete (cu acelai material),
constatam experimental ca fortele masurate F c sint de fiecare data acelea.i,
dei corpul se sprijina de fiecare data cu suprafe~e de arie diferitli. Mai mult,
punind trei_~-~~P_lll'i identice unul pr:s_!f} altul sau legig~~p,:lf;LJ!:QJ!l duptL.altul
(fig. 3.27), pe o fa~a sau pe alta (cu acelai materiai),-gasim iarai aceea.i fo~ta'
de frecare Fe, dei aria suprafe~ej !I.~ Q9.1l1ac.t.s-a schimhat d0. -f.iecare data.~_,
insa greutatea sistemului afost aceea~i. De aici deducem prima lege a freciirii~
---.

__ ......... ---.~-

Fe intre doua. corp uri nu ~rnind~ Jle.

de contact dintre corvuri.
--'"
.

~I'hL

'

Punind peste corpul studiat diferite etaloane de masa, constatam experimental ca fo:rtele de frecare cresc f""anume:
.

fort a de . fre(~are . la.~lune_care . F c este~_})rQporJiQ!!~l!t~lL !ol'l~ -~e ~pasart

n o r m a J a exercitata pe suprafaja de ~o:ntact.

Notind cu N forta normala de apasare pe suprafata de contact dintre

corpuri (in cazul experientei descrise N este egal cu gretttatea corpului 'i a
etaloanelor de masa puse peste corp) 'i cu fl. coeficientul de proporlionalitate..
putem scrie deci
Fe = flN.
(3_.42)
Coeficientul flo
~
~

;F; I

S& numett~-~oefici~T!Ld&frecare

ta alunecare.

~-,
~-

Po

"F

.4

&??????:ow;

,ijk

b.

Fig. 3.27. Forta de frecare la aluneeare illl depinde de aria suprafetei de eontatt
corpuri.

alunec.are (cmetice).

84

"~

85

dintt~:~

Repetind experien~eJe descrise cu alte materiale, constatam ca intr-adevar

coeficientul de frecare tJ. nu depinde de aria suprafe~ei de contac1t dintre cele
doua corpuri (nelubrifiate), dar ~epinde de natura corpurilor i de felul prelucrarii suprafetelor in contact (gradul de lefuire sau contaminare cu oxizi
. sau alte substante).
De asemenea, experien~a arata ca tJ. este practic indepell_~~.Q~:_vj~_~_za
Telativa 'd.e J~Jyn~9i~_e C<?~Pl.llui (sc~idemalintli.Pu~incu 'crete~ea vitezei, ca
apoi sa creasca iarai, putin, cu viteza).
Ac~leai legi ale frecarii se ob~in in varianta experimentala cu planul
inclinat. Punem corpul pe .s.cindura tribometruluiti:tn~linam (ri~iein<U treptg,t
~e}ndura pina eind la un moment dat, pentru un anllffiit unghi a <!e Jp.{}Jjpare ..
corpul pornete. l11...a~est moment componenta grE:mHl.tiiGsin. a invinge for~a
maxima de freg~r-~s_tfl:ti~a (de ad.wenta) F s (fig. 3~28). Odafa- corpul_ pornit,
daca nu micorain ungh.iui; c_orpul va aluneca in jos acee1erat, deoarece for~a.
de frecare cinetica (de alunecare) Fe este mai mica decit cea de. frecare statica, _
F c < F 8 Reluind experien~adar ciocanind UOr scindura putem gasi un unghi
<p (mai mic decit eel precedent} pentru care eorpul odata pornit va luneca in
jos practic uniform. ln acest caz Gsin <p :P c
Exact ca in experienta cu scindura orizontala, punind corpul pe diferite
fe~e sau combinin~___llli!.L11lUlt.e. norlluri identicer-~gasim .C:a unghiul cp, nun:lit
Unght71rfrecare;-;ste de fiecare da~a ace~~,.._gd_!Q~_J!:t!_~~l!14e_de ?Ei~ supra-.
J~te-i- d~tegeal)~""Fuftfi.i({p.esii'~rp .diierite"~.t-~l~ane d~ -~a~!___gasim
c~ fortii'F;eite~projwrtiona}A.cu.a.pasareanQ:r:m!lta r)e planuTin~il~at, care este
c' cos <p .(legea II). Coeficientul de freca~~- re~u1Wmed1at din aceastif eXpe:-.
rienta:

(3.43).

Coeficientul d~ _frecar~ la al~necare tJ. ~ste_ egal .Cll tangertta , ung_hiului de

care- Ia--nifuulluies:ce egal cu unghi~l.-plaruiluTin-ciiiiat- - -- care
?<?rpuLlun.~Qi! uniform pe plan.---- ---- CoefiQ!_~ntiii:<re~f:d~llar:e~,-jl:ind '4ll raJ>_m:tde fort,e, este adimensional (numar
far{CITin~nsiuni fizice, adica fara unitati d~--~1~8\ir~}:------------------~-~
fre~are cp,-

~'ig.

'

Exem ple- de coefi~ienti de frecare la alunecare

Piele pe metal
Caramida pe caramida
Lemn pe lemn
Cauciuc. pe ~osea asfaltaUi
Piele pe lemn

0,6
0,5-0,7
0,2-0,6
0,4-0,6
0,40

Plele pe fonta
Otel pe otel .
Lemn pe gheata:
Otel pe gheata

0,28
0,17
0,035
0,020

Cele doua legi ale frecarii au fost descoperite experimental de LEONARDO

~i redescoperite in 1691) de inginerul francez
savantul francez CHARLES A. COULOMB (17361_806) a efectuat multe experiente asupra frecarii i a subliniat deosebirea
diritre frecarea statica .i cea cinetica. In cinstea lui cele doua legi ii poarta
numele.
Explicatia legifor frecarii rezulta din analiza microscopica a suprafetelor
in contact.
.<:)!,'~-~~-de _lefuite ar fi supra~etele, ele prezinta nenumarate neregu. "' .
1arita ~I- sa u a~_peritati mwroscop1c.e ... At:unCLar.la..r.e.a.ld..J:L.cont.a.ctlil ui este m ult
~~i-!fiidi deeit aria apar(mta macroscopica (poate fi de zece miX"de~~-i-~ai
mica) (fig.-3:29[!~~~8-tK arie reaHi"de-~cont-act este proportionala cu apasarea
normala, deoarece virfurile neregularitaTHor, dllca sint supuse la o apasare.
spotita, se deformeaza plastic (presiunea este foarte mare din cauza ariei
mici) i aria de contact -crete practic propQrtional. ln cazul alunecarii aceste
-~~I_l:~~~-t-~~~':!.~-~2:.~---~-~~~~~-S!lP!:.~f~t~ ~Jp.t J'Ypt~. i se formeaza continuu altele
noi.
Prin urmare, forta de frecare este in realitate proportionala cu aria reala
a siiPfareyelor-Ihicr()scop~~-~-~~~--~iltact~~~-~a:ie'e"ste ~ind~p~nde~t~ --~~. ari~.--~~a
ren~~ Illacroscopica""de- contt:l.ct, dar care este propor~lonafti cil apas~~ea normala. Rezulta ca i2T'ta de frecare este proportionalA cu apasarea normaHi
dar este independenta ..:: ' atia apa.renta macroscopica de contact.
'
DA VINCI (1452-1519)
G. AMONTONS. Ulterior

";-\;;-..,---~--------:-----;----------;---;--------------------------------------------:----------

3.4.3. Freearea in natura i in tehniea. Fortele de frecare la contactul

dintre soli de a par peste tot in natura i ii]. tehnica. ln unele ,domenii ele sint
utile, chia.r indispensabile, ia.r in alte domenii sint daunatoare si trehuie red use
cit mai mult.

Astfel, echilibrul corpurilor pe suprafete u~or inclinate este posihil numai

datorita fortelor de frecare. lnsUfi mersul oamenilor este posihil datorita fortelor de frecare dintre talpa incaltamintei i teren. La fel mersul vehiculelor
este posibil dat_orita for~elor"ile freeare dintre. periferia rotilor motoare (antre-.

a
b

a.28. Forpc~ d.e fret~are pe planul iitdinat. La ethil ibru /l~t = G sin rx. in eazul_ a1uneearii
\lniforme: Fe =G sin rp ~i Fe= !JN-= tJG cost?, de unde 1.1 = tg tp (cp- unghiul de f~ecare) .

. Fig. 3.29. Contactul mieroscopic intre solide ~i rolullubritiantului.

eo

81

nate de motor) ~i teren. Pe gheata sau polei mersul este foarte greoi (la vehicule rotile patineaza, adica se invirtesc pe Ioc ).
Trehuie ohservat ca la ro~ile motoare (actionate de motor) ale vehiculelor,
for~a de frecare asupra rotii este orientata tnaiT~Je {roata impinge Pamintul
i~a~_oi ~~_Pamintul" impi~ge roata inainte,_ a~~ cum s_e vede clar in cazul patinaru rotu). Aceasta forfa de frecare reprez1nta tocma1 forfa de tracfiune dezvoltata de motor. La. fel in cazul mersului oamenilor for~a de frecare asupra talpii
~c~~oneaza inainte: noi impingem Pamintul inapoi ~Ji Pamintul ne impinge
1na1nte.
Frinarea vehiculelor este posihila tot datorita fortelor de frecare (intre
sahoti i discul rotii, intre roti 'i ~osea). Pentru o frinare eficienta a vehicuIului nu trehuie sa intram in regimul. de ~lunecare a rotilor pe ~osea, frinind
prea hrusc pe teren lunecos sau hlocind rotile, ci sa mentinem rostogolirea
rotilor in preajma alunecarii, cind forta de aderenta este mai mare dec!t for~a
de fr.ecare la alunecare.
Transmiterea mi~carii de rotatie p~_:in curele de transmisie este posihila
datorita fortelor de_ frecare dintre curea ~i periferia rotii (fig. 3.30 ~i fig. _3.31).
Legarea nodurllor la sforile pentru amhalarea marfurilor; tinerea Ia mal
a unui vas care acosteaza prin infa,urarea funiei de amaraj de mai multe ori
in jurul hornei cilindrice fixate pe tarm; tinerea cu degetele minii a diferitelor
obiecte (creion, unelte) - toate sint posihile numai datorita fortelor de
frecare.
'

.
.,
.
Pe de alta parte for~ele de frecare sint daun~toare in diferite motoare si
mecanisme, deoarece pentru invingerea lor se consuma energie in plus in mod
inutil, energie care se transforma in caldura, ducind Ia incalzirea pi~selor in
mi~Jcare. Uneori aceasta incalzire poate duce Ia deformarea pieselor, la griparea lor. sau chiar la topirea lor.

A=-#M#l~&/4#. ##j##JN~/;J;///~#1~#d&.
a

Fig. 3.32. Frecarea la alunerare i?i

fr~rar~a la

rostogolire.

Pentru a mic~Jora fortele de frecare la lunecare se folosesc lubrifianli:

uleiuri ~Ji unsori. Acestea formeaza o pelicula care separa solidele l}i duce astfel
la lunecarea pe o patura de lichid, la care fortele de frecare sint de zeci de ori
mai mici.
0 alta cale este folosirea rostogolirii in locul lunecarii. Forta de frecare
care se opune deplasarii unui corp carese rostogole~te peste altul este mult
mai mica (de sute de ori) decit forta de frecare la alunecare. De exemplu, un
cilindru (creion rotund) pus de-a lungul unui plan, inclinat u~or, ramine in
repaus, dar pus de-a curmezi~Jul planului (pantei) sigur Se va rostogoli, chiar
la inclinari mici ale planului.
La rostogolire asperitatile sint mai degraha ,netezite" sau ,c3Jcate",
decit rupte ca in cazullunecarii.
Pentru a deplasa un bloc greu se pun sub el butuci de lemn (fig. 3.32)procedeu cunoscut cu mult inaintea erei noastre, de exemplu in Egiptul antic,
Ia constructia piramidelor.
Descoperirea rotii a marcat unimportant progres al omenirii.
Pentru a reduce frecarile in lagare, in care se rotesc arbori sau osii, se
folosesc rulmenfi cu bile sau cu role (fig. 3.33, 3~34, 3.35) transformind frecarea de alunecare din lagare in frecarea de rostogolire a hilelor.
Forta d~ frecare la rostogolire se .poate masura in principiu la fel ca i .
forta de frecare la lunecare (cu tribometrul).
Astazi exista vehicule pe perna de aer in care motoare speciale creeaza
o p~tura de aer sub vehicul, pe care acesta luneca~ De asemenea, se experimenteaza vehicule cu suspensie magnetica care se deplaseaza deasupra unor ine speciale, fiind mentinute in suspensie cu ajutorul cimpului magnetic.

.o\

}'ig. 3.00. Curele de transmisie.

Fig. 3.31. Transmisie pr in

rot;i din tate ~i prin curea.

88

Fig. 3.33. a) Rulmenti cu bile

89.

~i

b) rulmenti cu role.

- "G
Fig. 3.38. Montaj pentru studiul
frecarii pe plan inclinat.

Fig. 3.34. Rulmenti .cu bile la o biciclet~

Fig, 3.36. Lagiir de alunecare

(fiira rulmenti).

ln afara de frecarea intre solide, exista forte de frecare intre solide si

fluide sau intre straturi de fluid. Astfel, orice corp care se mi~caintr-~n fluid
intimpi~a din ~artea acestuia o forta de rezistenta, de exemplu Ia vapoare,
suhmar1ne, vehiCule terestre, avioa.ne, rachete.
EXPERIMENT

Studiul frecarii la alunecare. (Trusa de fizica pentru liceu.) Se analizeaza

frecarea de alunecare dintre carucior (cu rotile hlocate) ~i bara derulare. Pentru
aceasta se realizeaza montajul din figura 3.36 (detalii in fig. 1.29). Se hlocheaza
rotile caruciorului (fig. 3.37) pentru a realiza frecarea de alunecare.
fl) Metoda planului orizontal. Se inc arc a caruciorul cu greutati cu suruh
de 100 g. Forta de tractiune se alege prin incer~ari astfel tncit ca~ucio;ul cu
rotile hlocate sa lunece uniform dupa ce a fost pus in mi~care. Atunci forta de
tractiune F echilihreaza forta de frecare la lunecare Fe i fl.= FeiN =FfG.
Se fac mai. multe determinari pentru incarcari diferite ale caruciorului ~i
se calculeaza llt In limitele erorilor e,xperimentale se ohtine acela~i coeficient 1-l.

Fig. 3.36. Montaj pentru studiul frecarii

pe plan orizon tal.

Fig. a.37. Blocatea

rotilor caruciorului

Fig. 3.39. Componentele fortei de

greutate (la d'i.ruciorul indircat).

b) Metoda planului inclinat. Se l..ltilizeaza planul inclinat far a montajuJ

electric (fig. 3.38). Pe acesta se lasa sa lunece caruciorur cu rotile blocate.
.Forta care pune in mi~care caruciorul este componenta tangentiala_ a greutatii acestuia (fig. 3.39). In mi~care uniforma, cu unghiul q> al planului, forta de
frecare F ~ = !J.N - 1-1Gn = IJ.mg cos q> este echilibrata de componenta tangentiala Gt = mg sin cp astfel incit !1- = tgq> (cp-;- unghiul de frecare).
Se lasa carucio:cul sa lunece pe bara de rul/ilre ~i se modifica unghiul de
inclinare ~ al acesteia ptna se ohtine o m[fcare uniforma tn urma unui impuls.
Se masoara unghiul q:J cu raportorul (17). Se repeta experienta de ctteva ori
~i se ia media valorilor !J. Se va compara cu valoar~a ohtinuta tn varianta
"'
precedenta.
2~ Determinarea randamentului planului inclinat. Pentru a ridica uniform ,
un corp pe un plan tnclinat de lungirrie l i inaltime h, fara frecari, trebuie sa
efectuam lucrul mecanic Lu = G sin ~ l = Gh, la fel ca pentru ridicarea
fl. G cos~) l > Lu
directa pe vertical a. In prezenta frecarilor: Lt = (G sin ~
deci ridicarea corpului se face cu randamentul

1l = Lu
--Lt

sin-(X - = ____mgh
. ;:;_. . ___ - - - mg(sin (X + ll cos (X)l
sin (X + ll cos (X

-----<1.
1

+ !lftg (X

Cu dt unghiul ~ este mai mare (deci tg IX mai mare), cu atit 11 este mai mare,
dar ~i forta necesara este mai mare. La ungh~ri oc mici randamentul este mai
mic dar in schimh ~i for~a necesara
este mai mica.
Se realizeaza montajul din
figura 3.40 montat ca plan inclinat (rotile caruciorului sint hlocate). Se tncarca caruciorul cu greutati cu ~urub. Pe taler se pun corpuri
cu mase cunoscute M pina ctnd
caruciorul se deplaseaza unifarm Fig. 3. 40. Montaj pentru determinarea ranin sus in urma unui impuls. Atunci
damentului unui plan inclinat.

/ 90
91

G sih ex + tJ.G Cos ex = F - (mt + M)g, unde G este greutatea caruciorului

incarcat, mt - masa talerului, M ..,.... etaloanele de masa. Randamentul se
calculeaza cu formula:
Gk

m sin ex

Fl

mt +M

1)=-=

Se repeta experien~a pentru diferite incarcari ale caruciorului ti apoi pentru

alte unghiuri de inclinare. Se va compara cu valoarea teoretica de mai sus.
PROBLEME REZOLVATE
1. Un corp este lansat de-a Iungul unui plan orizontal cu viteza initiala v 0 = 4,9 mjs.
Coeficientul de frecare la alunecare intre corp ~i plan este ll = 0,20. sa se afle accele-

ratia corpului, timpul ptna Ia oprire

-+

Rezolvare. Conform figurii 3.41 avem G

~i ~istanta
-+
-+

~.tmg

11-N

ma, a

=
=

Vo

-""a=

v0

v0

- -_-!J._g_ = -Jlg- = 2,5 S: :rm

~.tG

!Jmg, atunci

mg sin ex - F f

-~g~

dar in cazul lunecarii Fr

-<--r------

, G...

3.41. Altmecarea libera a unui corp pe

un plan orizontal cu frecare.

I
I
I

r----+----i'

-L~

I
I
I

indistanta

~i.

Fe= vN

mg ~in a_ ll mg cos ex

N - mg cos ex

ma, .

ma,

0,

vmg cos ex, atunci

ac = g{sin ex - !l cos ex).

Pentru ca corpul sa lunece trebuie ca:

a > 0, sin ex > ll cos ex sau !l

Conform

< tg

-+

-+

- mg

ex

_,,_g, adi'ca rezultatul cunoscut de Ia problema rezolvata 1;

a= 0, plan orizontal, a
r
a = goo, caderea Iibera, a
g \(rezultat bine cunoscut). .
, . . .
Cunoscind acceleratia la coborire ae (3.44), putem calcula ttmpul de coborire ~~ vtteza
fi nalil:

tc

v'

= V2aes

-+

= V'2g(sin a- fl cos a)s.

y

figurii 3.42

-+

:~
v,

-+

' ...

ma; F sin ex+ N-

0; dar F 1

Fc

11N

!l (mg - F sin a),

- o:_ __ - ~ F cOS
de unde:

r~~~~~~~~~~~a~:r,
~

mg

+ (Lg)
+

m(a

----'----=--:=--cos a
!l sin a

= 40 N.

Aici
se gre~e~te uneori punind
Fr = !J.mg.

Fig. 3.-12. La problema rezolvata 2.

92

(3.44)

Cazuri particulare :

avem F + mg + N + Fr = ma,
care proiectata pe cele doua axe da
ecuatiile:

F cos ex- Fr

: -- --- -- -

21 N.

altfel corpul ramine tn ~epaus pe planul inclinat.

Rezolvare.

;s!r:': __ ~ 11-F

(mi~care

2a

4. Sa ~e studieze lunecarea Iibera a unui corp pe un plan inclinat cu fr~care...

.,
Rezolvare. a) Corpulluneca liber in jos {fara viteza initiala). Conform figurn3.44, a avem.

0,

2. Uri corp de masa m = 10,0 kg,

a!?ezat pe un plan orizontal, este
tras de o forta care formeaza un
unghi ex = 30
cu
orizon tala
(fig. 3.42). Sa se afle aceasta forta,
!?tiind ca corpul se m~ orizontal
~i
cu acceleratia a = 1,34 m/S2
coeficientul d~ frecare la alunecare
este !l
0,27.

m- f.tM ,..:_ 2 8 mfs2 T = -(1

!J.)mMg
a=g-;;;+M-'
'
m+M

v~

fmg

pentru corpul M: T - Fr = Ma,

N - Mg = 0;
Fig. 8.43. La problema rezolvata 3.
pentru corpul m: mg - T = ma.

/ ..
F
F
N - , Mg Rezolvind atunci sistemul de ectiatu,
Dar in cazul lunecarn f
e = ll
- ~"'

obtinem:

-+

Semnul minus arata ca acceleratia este tndreptata in sensul opus vitezei

cetinita). Apliclnd formulele . cunoscute pentru timpul ptna Ia oprire
parcursa pina la oprire intr-o mi~care .incetinita, obtinem:
trff=

A:_

Rezolvare. Conform figurii 3.43 av(1m:

ma, care proiectafa pe cele doua

axe da ecuatiile pe componente:

dar, deoarece are loc alunecarea, FJ =Fe

Un corp de masa M = 4,0 kg este a~ez~t ~e ~m

plan orizontal. De corp este legat un fir mtms
orizontal, trecut peste un scripete ideal.~i ~vind
la capat un corp de masii m = 3,0 kg (ftg. 3.43).
Coeficientul de frecare la alunecarc dinlre eorpul
M l}i planul orizontal este t.t = 0,25. Sa se a!le
acceleratia sistemului !?i tensiunea din ftr.

pattcursa.

+ N + Fr =

- Fr = ma, N- G

s.

mg
~a }coborire

{b) urcore

Fig. 8.44. Mi~carea pe plan inclinat cu frecare. La problenla rezolvata 4,

93

(3.46)

bfj L?:ns3a;n cobrpul cu o viteza

1guru

avem:

.44,

i~itiala

Vo

in sus dea lungul planului indinat Conforn

- me. sin et - l1't = ma',

N - mg

Fr = tJ.N = tJ.mgcoset,

au= -

Acceleratia este indreptata in sensul opus

Cazuri particulare:_

= O~_ylan orizontal, -:a = - tJ.g, rezultat

et = 90~,- arunca:re vertical 1n sus, a= -

_et

et = 0,

cos

g(sin et

6. Un camion cu masa m
5,0 t porne~te eu acceleratia a = 0,61 m/s2 ~tiind .cu
fortele de frecare (rezistenta) reprezinta o fractiune f ~ 0,040 din greutatea camionului, sa se afle forta de tractiune dezvoltata de motor.
R: F

+ ll cos rxJ.

(3.47)

't.ezei (mi~care tncetiniU'i).

VI

m(fg

5,0 kN.

7. Un tren cu masa m = 1 000 t i~i mare~te viteza de la v1 = 54 km/h la v2 = 72 km/h

intr-un timp !J.t = 1 min 40 s. ~tiind forta de tractiune a locomotivei F = 80 kN,

sa se afle forta de rezistenta.

cunoscut
g,

+ a) =

iarA~i 'rezultat cu-noscut.

R: Fr

Cunoscmd acceleratia _g.e urcare (3.47), putem calcula timpul de

parcursa:
urcare ~i distanta

-v2 -

vl

F- m - - - Llt

30 kN.

8. Pentru a evita o ciocnire un !?Ofer a frinat brusc, la maximum. Masurind lungimea

urmelor lasate de anvelope pe asfalt s-a gasit lungimea de frinare s = 22 m. ~tiind
coeficientul de freeare pe asfalt 11 = 0,'60, sa se afle daca !?Oferul a respectat viteza
maxima legala vmax = 60 kmjh.
R: v0

V2t-tgs = 16,1 m/s

= 58 km/h.
= 2,0 s. Ce

9. Un corp cade liber in aer de la o inalpme h = 14,7 m intr-un timp tc

fractiune din greri'tatea sa reprezinta forta de rezistenta medie intimpinata de corp

din partea aerului?

'

,~

tc =

2sm
Vo
ac _ g

=.

V sm

Vo

I sin et + f1 cos
V sin et -. f1 cos

tu "\

et - 11 2COS 2et

= tu

v' = V2acsm

sin C(
sm et

tg
-

C( -

!1 _.. .

!1 cos C(
!1 cos et

--.- - - - - =

10. Pentru a mentine in repaus un cofp pe un plan inclinat de unghi et = 30 trebuie

aplicata o forta minima in sus de-a Iungul planului F 1
3,5 N, iar pentru a-1 trage
unifo:rm in sus de-a lungul planului trebuie o forta in sus de-a lungul planului

Ot

"\I tg et;"';:~t.

R:Frfmg = 1 - 2hjgt'i = 0,25.

Ot

(3.49)

u'

Vo

v-tg
tg

C( -

Ot

II

+ f1

<

F2

~inu u~oare din aluminiu

R: d
(sau duraluminiu)?

R: forta de tractiune este forta de frecare la ro+ile motoare (F

G)

R: !1 > tg et.
3. Este posibil ca un vag_on (sau sanie) sa couuare .;ect1'I 1'n 1,_1
um orm pe o pan ta lin a ?

R: !1

F, (rni111ini)

.R: da (daea et = cp).

corp Iansat de-a Iungul unui plan orizontal se opre~te datorita frecarii pe
0
distanta d = 19 6 m intr-un Limp ' = 4,0 s. Sa se afle viteza ini+iala ~i coeficientul
de frecare la Iunecare.
~
"(

.
R: Vo = 2dj'r
9,8 mjs; (J. = 2dj.g;;2 ~ o 25.
5 .u~ .tren frineaza cu o forta de n =' 10 ori ~ai mica decit greutatea sa. ~tiind vi:eza
Illltia}a Vo ::::., 108 kmjh, Sa Se afle timpuJ pina }a oprire ~i distanta parcUPSa.
1

94

tg ex

0,1 7.

31 s; d = nvgj2g

460 m,

h(1/t-t -

etg ex}

38 m.'.

12. 0 saniuta lansata in. sus de-a lungul unui plan inclinat, care formeaza unghiul
et = 45 cu orizontala, revine inapoi la baza planului astfel incit timpul de coborire:
este de n = t,1 ori mai mare dedt timpui de urcare. Care este coeficientul de frecare'
la lunecare intre saniuta ~i planul inclinat?
.
'

~n

R: lm = nvofg

+ F1

11. 0 saniuta luneca pe zapada pe un drum inclinat de unghi ex = 45 de Ia o inaltime

h = 2,0 m, dupa care intra pe un drum orizontal, oprindu-se pina la urma datorite
frecarii pe zapada. Coeficientul de frecare la luneeare pe zapada t-t = 0,050. Sa se
afle distanta parcursa pe planul orizonta1.

. .
~
f. max - !1
Carle esdte c~ndit.Ia ca un corp, lansat in sus de-a lungul unui plan inclinat sa raminx
pe oc upa opr1re?
~

4.

F2- Ft

R: !1 =

(3.50)

1NTREBARI. EXERCITII. PROBLEM

1. De ce locomotivele se fac grele din otel

F 2 = 6,5 N.
Sa se afle coeficientul de freeare Ia lunecare (fig. 3.45).

a
J<'lg. 8.45. La proh lemA I O,

95

tget(n 2

1)/(n 2

+ 1} =

0,095.

13. Q,saniuta de greutate G = 0,50 kN

lunedi.. liber in jos pe o panta
p = 4% cu viteza constantd. Ce
fortA., paraleiA. cu planul, este
necesarA. pentru a urea saniuta
tnapoi cu vitezA. constanta?

R:F

Fig. 3.46. La 'problema 14.

urce pe plan. Coeficientul

ll = 0,20 (fig. 3.46).

de

frecare

R: N sin

2Gp

40 N.

14. Cu ce acceleratie ori~ontala minimii trebuie impins un plan inclinat

de unghi ~ = 45 pentru ca un
corp al?ezat pe el sa inceapa sa
dintre corp l?i planul inclinat este

+ Fr cos~

ma, N cos~ - mg- Fr sin ~

o,

Jrli~ar~a_cir.culara .uniform~ est~ () m,icare pe:riQdi.ctl deoar.ece se repet a

identic dupa parcurg~!.~B..Jntregului .. <ier.c, .la.intervale egale de timp.
Perioad~ ;;;;;cdrii circulare un~forme este in~t:rf)a.lU:l-tJ,c timp .Jn ...c.~rc
mobilul parcurg~.!.cir.~!i-_f!.tJed.TI,L'!...f~~
....

Perioada T se masoara in

Daca inmultim durata unei rota~ii, adica perioada T, cu numarul rota.tiilOI'.-ef.ectuate..in. unitatea.de..timp~. adicii.cJI.. fr~.CY~nt;!!-Y.,..tr..e.hui~L~a ..9J!ti!!~!f.l.
unitatea de timp: T 'V
1, de unde rezulta ca frecv~D~fi i perioada sint
inverse intre ele sau reciproce:

\
IL+tg~
3
Fr= !J.N, de unde a= g
=
g.
1-~J.tg~
2

3.5. MI$CAREA CIRCULARA UNIFORMA

C3a mai simpHi 'i una din cele n1ai raspindite i mai importante mi,cari
curhilinii este tn~carea circularli. ln micarea circulara traiectoria punctulu~
material este un cere.
ln structura diferitelor mecanisme, motoare, maini-unelte intra tot felul
de ro~i i osii ale e&ror particule descriu cercuri in jurul axei de rota~ie, deci au
o micare circulara.

Sa legam o piatra de o sfoara i s-o invirtim deasupra capului astfel incit

~a. de-scrie un cere orizont!ll. Piatra va avea o micare eirculara.
Mic~rc~l~:ti! __f}!t~<~~Jll!i/J!r:111d_.~!JJ!Ca
vitezan:;ohilulgi ~ste co7tstan~li tn, mod'!'l, adica
mohilul desc~ie. arce de c~rc- egale i.n intervale.
d_~,J;~.

Y~ctQ~~~~"'1 ..Ji!l!L!Q!.~~~~.1l_! tangent

Ia traiectorie, d~i ram.i.ve'' tl9lli!!n1 !li~l!i.Qt!11I~
in timpulmicarii circulare uniforme,iischimha
permanent directia (fig. 3.47).
--*

Fig. 3.47. In mi9care1 circulara

uniforma vectorul viteza este
constant in modul, dar il?i schimba mereu directia, deoarece este
tangent Ia cere sau perpendicular pe raza vectoare a mobilului.

Vectorul de pozi~ie r - .l?~~~J:IS_~U!!_Q~RtruL

ce!:_c~lui -~JP.ii _J~ ~:I!iQ_~il .._se mai .~uJil~.t~- !l!~il
vectoare a mohilului.
~---In timpul micarii raza vectoare a mohilului matura aria cercului, iar vectorul
-~-~~t.~..p.er1JlQ,J1.~I.lt Mr..p.endicu.l!!r p~ !:~~~~Y~J~:tmu:e
a moblli!luL~--3...41}r"

s~:unde.

0 car;cteristica a micarii circul~t~.l!:I!i(Qtm~, JQ.lQ.~it~ .ma,i <fes in p~ac

tic~l, este (urafia. au .{r_f!CVJ!.!JJ!J. d,e 1Q~aJie Ca[e_ [eprez.intii .llumJir:u. JJe . .f.QJafii
efectuate in unitatea de timp ~ 1 s ).

Tv= 1, v=.!.,T=
T

(3.51}

Frecventa se masoara in 1js sau s- 1 In practi~a turatia (notata de ohicei cu 71,)_

se maso~ra adesea in rotjmin (1'r~t/8"--. '60 rotfmill}." 3.5.1. Viteza unghiulara. Pozitia mohilului pe cere poate fi determinata
cu ajut~rul coordonatei <mrhilin~i care masoara lungimea arcului de cere de
la un pl}nct-origine 0, considerata pozitiva in sensul trigonometric (antiorar).
_Fie la momentul initial t = t0 mobilul in A 0 (,s-0).~iJa ~o.mentult mohilul
in/A(s) (fig. 3.48), atunci micarea liind unlforma pe traiectorie, avem analog
mi~earii rectilinii uniforme:
s

As

0
v =- = - =
~t
t
t0

const, de unde

s0 + v(t- to)

(3.52)

(v va fi negativa in cazul mi~ca~~...!!!.~.!~n~-~qrar).

,.-Fi~--6~ ~i-t};~ghi~;ile };~entru pe care le formeaza raza vectoare a mobiluluj cu raza de referin~a CO ( 6 = 0) la momentele t0 ~i t. Upghiul la centru
a 6 = 6 - 6o, masurat in radiani ' descris qe raza vectoare in .timpul at
. t-t0 est~ Iegat de arcul suhintins As ~~=.so
A(s)
prin

rela~ia

cunoscuta din trigonometrie:

(3.53)

As=s-s0 =RA6
~-~"~----~~--~~~-~---~

unde R este raza cercului.

Radianul este un ungP:!.J~.~~-~~.!!'.!t. .J!anL....

subintinde un arc de cere egal cu raza cercului.
Cum unghiul total <le '360() suhmtiride'toata
Jungimea cercului care cuprinde 27t raze, rezulta
ca unghiul de 360 are 27t radiani, deci
360

1 rad = --

-~-

27t

Fig. 3.48. In mi~carea .rin:ulcfl1

uniforma: s = s0 + v(t - tn) ~i
ft= &0 + c.l(t t~) 1fpgea ml::;;.citrii).

180
= 1t

96

97
7

Fizica cl. a IX-a

ln fiecare se.cu~~ii moh.ilul descrie arce egale, deci ~1 unghiuri Ia centru

caracter~stwa, ungh1ulara a mi~carii circulare este viteza unghiulara.
egale.
V ~teza ungh~ulara reprezinta u_T}g/i~ll,l la centru descris de raza vectoare
tn un~tatea de timp.
- -,-----1~-.--~-

punct, de exemplu din A. Triunghiul vitezelor AB/3' este a,semenea .cu tri
unghiul CAA', ele fiind isoscele i avind laturile respectiv perpendiculare.
Din asemanarea acestora avem
I

~v

~e

== --, [w]
/].t

Vit~-~~-lJ-~ghiulara.s.e masoa-~

1 radjs.

in radiani pe

JrtiUl~~f!31! CI!:Q_Ulfl:r.:~.l111:1for~.~ _w

(6.55)

s~e;y,ruiifjr~~js).

= const. Intr-o

mi~care

Pentru intervale de timp L1t foarte mici punctele A, A' sint foarte apropiate
~i coarda AA' coincide (la limita) cu arcul .L1s. Atunci

circular a oareca~e (neunifo~.r;na) u~ghiu~ la centru maturat de raza vectoare, raportat la

uni~at~a Ade t~mp, adiCa viteza unghiulara (momentana), nu este constant, ci
var1aza In tim p. .

Vom stu.dia numai mi~carea eirc,~!ar~-- ~~ifqt:~.t!: .. RL~~J3-:~-~-!:~ulta

(pentru A.t

L1s

~s

0).

....,..

I ~- I = ~~~J

(3.56)

L=.ltt

.~L-

Rw.

~i

Jmpar~ind la L1t eorespunzator, rezulta

6-~

v
R

AA'

(3.57)

c~asta estelega~ra dintre viteza v (numita ~i viteza Iiniara) ~i viteza unghiu-

ara w.

= !.:._

................. '-"'-- ---LA.,.yt;.._ _

Directia ~i sensu) accelera~iei sint date de segmentul BB' care este perpt>ndicular pe AA'. Cind At descre~te catre z~ro (At ~o) ~i A' se apropie de A,
coarda ia directia tangentei la cere in A, iar BB' ia directia razei cercului.
Prin urmare, acceleratia este radiala~ o-rieniata _pJ:f~---~t;!llnJ[i;~r~yl.y.i,.~f}._ ae~~a
num~r:eaccerera:~te-centripe.ta:--Ea :este_p;,.p_ef14i~Jl?qra. permanent pe traiectorie (pe tarigenta-la-ce-rc-saup:e 'vectorul vitez..a), de aceea se nume~te ~i
acceleratie normala:

se

In timpul unei perioade T mohilul descrie circumferinta cu viteza constanta v, deci

..
.
de unde w =

1t

2n v.

(3.5~)

'

Aceasta este legatura dintre viteza unghiulara w (in radjs) ~i perioada T (in 8 )
sau frecven~a v (in 1/s).

3:5.2.

Acceleratia centripeta.

In miscarea

->m-~"~""~~~,.~ ... -. "~--..,_~-->"

circulara uniforma

-?

const. sau L1v

"# 0, d.eoarece

_, -

0, dar

" ca
v vanaza

qf~ec{i~ ~i deci ~~~ista . ~ ac~el~~atie ; = a-;;; At.

vite~ele ~ respectiv -;, unde

(fig.

3.49).
-.:;..

-,).

Pig. 3.49. Calculul acceleraPei centripete in mi~carea

circulara uniforma.

Dlferen~a Av

= i

w-1

.-.:;,.

v' - v se ob~ine dupa cum

~tim unind virfurile vectorilor

98

1;, 1

serie 9i vectorial, folosind raza

(3.60)
Aceasta rela tie fJectoriala ne
ca directie

"J,-; du~i din acelai

~i

sens. Observam ca in

atit ca marime, cit

_,..

.., !.1 .......

circulara uniforma

~i

= const,

'

-,).

dar an variaza permanent ca direc(ie (o

--~-~--~----~-=-~---~~-~

Sa

calculam aceasta acceTeratie ' .

S~ consideram mob11ul ]a dona momenft>
sucesrv~~--t~i~-t-,--....
_punct"efe ~-A,
a,yind

(3.59)

Daca mi~ca,rea circulara nu este uniforma, adica

~i cu

variaza, atunei

1n variatia 11-; apare ~i un termen suplimentar careprovine din variatia modu-+

lului vitezei ~i atunci vectorul acceleratie a este orientat oblic fata de raza
vectoare (variind ca modui ~i direc~ie).
3.5.3. Forta centripeta. Pentru a schimba vectorul viteza, fie ca marime
fie ca directie, este nevoie de o for~a aplicata corpului. Altfel, corpul s-ar
mi~ca rectiliniu uniform, conform princip.iului iner.~iei.ln mi~carea circulara
uniforma acceleratia este centripeta (3.59-3.60) ~i conform legii fundamentale

,.

99

~----~----.~- . .

3. Schimbam corpul m (luam un alt dop cu m :::::::. 3,0 g) i repet,ihn expe~

rienta.
4. Schimbam corpul M (luam M :::::::. 30 g) sau rnentinem dinamometruJ
ht o aJta valoare a fortei P ~1 repetam experienta.
PrrlucrarPa datel.or. Trebu.:.e sa verifiram legea

- IJ1J!}7~

(3. 61)

Forta centripeta nu este uu !!911. ~~})-~<!~ f()Ft~~

Ea poate fi forta elastica de tensiune a unui fir
I~gatae corp, r~;ti~--g;;;I~fi0ila1ii-exe;Citata
c~rpul central "(de exe'Iitplli, in sistemul solar):"
forta electrica exercitata de nl!cleul atom.ulu(
asupra ~1~~-~.!"Q!!~~!"~~

Fi2. 3.00. Elementele mi~

dirii circulare uniforme.

(3.62)
Alr:Hu.im un t.abel ea eel
F sau Mg [!\I

d~

mai jo_s:

m[k~]

R[m]

2,0 to- 3

0,196

0,40

'lls])

i
'

0,41

lnr: 2m

ll/ Ti :\ J

0,188

EXPERIMENT

~----

Descrierea dispozitivului. Pentru a verifica expresia fortei .centripete

(3.61) putem face un experiment simplu. Luam un tub de sticla de diametru

~ 1 em ~i de lungime ~ 10 em cu marginile rasfrinte Ia un capat ~i un
fir de ~ 80 em. La un capat al firului Iegam un dop de masa bine cintarita (m_ ~ 2,0 g) iar la celalalt capat Iegam un etlllon de masa (M ~ 20 g)
sau un d1namometru cu un capat prins de masa (fig. 3.51).

M~dul de lu_cru. 1. ~?u~em corpul min micare circulara uniforma pe un

cere or1zontaJ. Firul va fnntins de forta,F = Mg in varianta din figura 3.51. a
san de l'oi'\<~
indic~ta ~e dinamometru in varianta din figura 3.51, b i va
a. vea o poz1t1e practlc or1zontala, deci forta centripeta va fi practic chiar F
(altfel trebuie calcula.ta componenta orizontala a tensiunii din fir).
_2. Alegem t~ei valori pentru raza R (20 em; 40 em i 60 em) ~i masura m
})f>riOa,da respect1va (cronometram timpul a 10-20 rotatii).

------- ----

--

....

'I

--------------

--

...........

m_~

...................

F:Mg

',, ____ _

__ --

...

---

---

......

valahilitatea legii fundamentale F = ma in cazul mif5carii circulare (in

m1~-

<>area rirculara uniformii P

- mcu 2r).
In mi~carile circulare neuniforme, pe linga componenta centripeta Fn =
mcu 2r, care modifica direcfia vectorului viteza, mai apare ~i o compo-nenta tangential a a fortei ( F t = mdvfdt) care mqdifica modulul vectorului
viteza.
E \. E \I P L U

in mi~cart>a dt> rotatit> pro1ll'it' diurna a Pamintnlui. sa Sf' cal .. nlez~:>: viteza unghi1
lara de rotatit> a PtunintuJui, viteza ~i aeeP.IeratiH centripet.a a unui pund dp Jk

',\

__....,/

Trebuie sa comparam valorile din prima coloana (F) cu cele d~n ultima
eo Joana (li1t 2 mRj T 2 ).
Experimentul simplu de mai sus, precum f5l nenumarate alte experiente
foarte precise s.i observatii asupra mif5ciirii- circulare din natura confirma

"'//)

F=mJR

suprafata Pamintului. aflat Ia JatitudinPa

2;r

. 2 3.1 !t rad

(} = - = -
T

t.f"

(fi~.

3.;"l:l)"
N

Re;ohare. \'iteza ung:hiulara:

= ;.29 to-" rau s

24 60 60s

Ea f'Slt> foartf' mi1a (gituliti-v[t. rit de incet

trehuit> 8~\ invirtiti 0 mingr ra ea sa far:. i1
rnta\if' in 24 h). Viteza liniar;1:
F

v = cur =. Ct>R cos ~ = 7, 29 1 ()-6 s-t.

6 380103 m cos 45 = 330 "m/s
!}i acceleratia centripeta:
a

Fig. 3.51. Forta centripeta In mi!?earea cireulara uuif.rrwi.

an= w'"r = w 2R cos~

0,024 mjs 2 ,

mult mai mica decit g(an ~ g/400 sau 0,25%

din g).

100

tO I

1-'ig. 3.52. Rotatia proprit> diurm1

a PamintuluL

3.5.4. J'orta centrifuga. Aplic~h_P_JjncmiU~ ~J!lJ~~J!!!~9!!~ -~a J;'u.nl-..Je-:am ,

formulat, sint valahileintr-11n sistem~g~.-~r.e!et'inta inertial, daexmnp1ulegat,
~qe So~re (s~stemul heif~~~~ri~f sau de stele ~i nebuloa;e sau chiar de Pamint
intr-o a _proxima tie destul de. hufi,r:-tntr-ui1-astlefde SiStenrd-e--~fffl'in:ya-e&~e
val~hil principiul inertiei: un corp if(punct material) izolat, adica -nesupu-8 la
~llrci 0 forta, S~_111i~9a rectiJini1i u:riiforin.in vfr'ftitea irter~iei, sau este i~~~pa-us~"
Daca -insa privim miscarea
dintr-un sistem. <Iereferi:ntanei'nerti'a:Z,
adici.
,
'
'
accelerat fata de stele sau fat;a de Pamint, atunci un corp izolat apare in
micare accelerata fata de noi, fara sa putem indica vreo forta - cauza a
midirii accelerate. Invers, intr-un sistem de referinta r,1einertial un corp
poate fi in repaus, de~i asupra lui aetioneaza o for~a rezultanta: De exemplu,
fie pe un disc un corp legat de centru printr-un fir cu dinamometru, amhele
aflate intr-o mi~care de rota tie uniforma (dupa atingerea rotatiei uniforme nu
este nevoie de nici o forta ~angentia.la) (fig. 3.53). Pentru observatorul terestru, inertial, forta de tractiune centripeta exercitata de resortul dinamometrului ohliga corpul sa execute micarea circular a uniforma .. Pentru ohservatorul
situat pe platforma ~orpul este in repaus (fata de acest observator) de~i este
was spre centru de forta indicata de di:q.amometru. Lucrurile se petrec ca i
cum asupra corpului ar mai actiona o ,forta", centrifuga, -egala in modul ~i
opusa pa sens cu fo.rta reala centripeta.
'
J:ltudiEnn
micarea
unui
corp
intr-un
sistem
de
referinta
de
cite
ori
_Qri
--.. . ...
....--....,._
.

'

'

'

'

. neinertial, pe linga fortele reale F trebuie sa introducem anumite forte comple- _

mentare Fc pentru a putea scrie i in astfel de reperelegea: Jorta este egala cu
. '

masa

-+

inmultitir-cuacceJer~a-(F

-+ .. ,,-

-....,..

-+-Fe = ma).

Fortele complementare nu existupentr:Jfii~ ~~~,~rPator inertial, ele nu satisfac

principiul I II a{rn.~CfJnicii~( al ac{iunii ~i reactiunii sau al actiunii reciproce),

nu e:ri~tii un corp din mediuJ inc()fl,jurator care sa le exerfite}i asupra ciiruiu .~a
exercite reactiunea respectiva, adica ele. nu sint forte de iT?teractiun:e. __Forte] e
compleme'ntare se mai num~sc' pseudofor~e _s~:u for{~_dl3 .. i!!-~IHe. Observam ca
Newton a numitforte de inertie, fortele reale exercitate de corpul a?cele~a~
fata de repere inertiale, asupra legaturilor, de exemplu piatra asupra f1rulu1 1

'8 e

rniinii, Luna asup.ra Pamintului.

_
Pentru ohser,vatorul neinertial fortele complementare se manifesta insa
ca forte reale pe care eJ nu le poate discerne deJor~ele reale (gra_vi~atio~ale) c~-
ajutorul UriOf experienfe localein cadrul restrins al laboratoruJru sau, Cl llUIIla1
<lac-a examineaza ~i mediul lnconjurator.
.
In cazul miscarii circulare uniforme a unui corp, pentru observatorul
rotit solidar cu co~.pul, pe linga forta centripeta, apa.re ~i o forta complemerltara
-+

3.63. Mi$car,ea eirculal'l1 uniform:1 lntr-un sistem de I'l-"ftrintil inertial $i ln sistt>nnd de referinta propriu.,
102

-::.

2., a) Pe maina .centrifuga fix am o t ij~ orizontala pe care aluneca libN

doua bile de mase diferite m1, m 2 , legate printr-un fir (fig. 3.54). Daca punem
bilele la egala distanta de axul de rotatie i rotim tija, constatam ca hila dP
masa mai mare m 2 este aruncata la margine, tragind dupa ea i hila de mas<'\
mai mica m 1 In adevar, in reperul legat de tija ::tsupra hilelor actioneaz<l
for~ele cenll'ifuge F 1 ,= rn 1 w 2 R, 1
m2 u/R in sensuri opuse, dar F 2 > F,
eeea ce explica deplasarea lor.
.
Daca aranjam bilele la distante invers proportionale cu masele: R1/ R2
m 2 jm 1 sau m 1 R 1 = m 2 R 2 , atunci fortele centrifuge sint egale in modul ~J
de sen.suri opuse ~i bile!e ramin in echilibru relativ la or~ce tura.tie.
1
'-:.

~1 ig.

2
centrifuga (forta de inertie centrifuga) F c =
mw r, care explic~ repau~ul
_relativ al corpului. De multe ori acest punct de vedere este mal sugest1v,
deoarece reduce problema dinamica la o problema de statica, de echilibru
intre aceste doua forte.
lata citeva exemple.
1. Intr-un autobuz care vireaza brusc sinten1 azvirliti in afar a de cat l'e
forta (complementara) centrifuga, care va fi echilihrata de forta centripet ft
produsa de peretele autohuzului sau de scaun. Pentru observatorul terestr11
inertial, rw exista aceasta forta centdfug?, podeaua ~i peretele vehieulului
sint deviate in timp ce noi a vern tendinta sa ne _mi~c~~ in co!lti~uare
rectiliniu uniform, in virtutea inertiei. Forta centnpeta exermtata d.e
perete ne obliga atunci sa ne inscriem in rni~carea circulara a autobuzulu1.

:.:.

b) 0 alta experienta se face

fixind la maina centrifuga un pahar
bombat umplut cu mercur i apii
colorata (fig. 3.55). In repaus,
mercurul se a~aza la fund i apa
deasupra, din cauza for~elor de greut::lte (mercurul avind densitate mai
mare decit apa).

Fig. 3.64. Echilibrul unor bile la ma$ina

erntrifuga.
103

Punind _in rota tie rapid a

paharul, constatam ca mercurul
urea ~i se a~aza ca un man~on
Hg
Ia periferia bombata a paharulu;.
iar apa in stratul urmator spre
b
centru. Aceasta stratificare se
explica cu ajutorul fortelor centrifuge, care sint proportionale cu
ma'Sa (~i cu distanta pina la axa).
Ia fel cum se explica stratificarea
Fig. 3..55. Echilibrul lichidp)or Ja rna!? ina
in cazul repausului prin fortele
centrifn~.-~.
de greutate.
c) Sa punem pe ma~ina cen~
trifuga un inel elastic de otel
care poate culisa liber pe axu l
,/r_. vertical de . rota tie (fig. 3.56) ~
--~= ___/
Punind in rotatie inelu]. el se
turte~te, datorita fortelor centrifuge care sint proportionale cu
distanta pina Ia axa de rotatie~
t'i2. 3.{)6. i Mlorita rotatif:"i inelul Sf' turt~tf'.
Un astfel de efect explica
turtirea Pamintului Ia poli.
3. Pentru a preintbnpina solicitarea inegaHi a ~inelor ~i chiar rasturnarea
vagoanelor Ia curbe, ualea ferata este suprainaltata Ia ~ina exterioara. La viraj
for~ centripeta este produsa de ~jine (asupra carora se exercita actiunea rotilor ).
~

-'>

l 1 nghiul de inclinare a dn1mulul este dat df'

tg

ot

Fe
G

v2
gR

mv2JR

{3.63)

= - == - - == -
mg

El nu depinde de masa vehiculului,' ci de viteza

acestuia si de raza de curbura R a drumului.
Anal~g, /la viraje, bicicli~tii ~i motociclitii se inclina spre centrul de rota-~ie (de
eurbura) pentru
nu cadea {fig. 3.58):

tg

ot

Fe
G

v2

==gR

adica acelai rezultat ca pentru inclinarea

drumurilor.

Fig. 3.98. La viraje bieicli~ti1

!?i motocicli~ii se inclina spre
centrul de curbura pentru a nu
cad ea.

4. a) Separatorul centrifugal. Pentru a separa rapid particulele in suspensie intr-un Iichid, se aaza vasele Ia maina centrifuga. La turatii mari [forta
centrifuga Fe = mC2 R este foarte mare _i impinge particulele cu masa mai
mare spre fundul vasului, upde ele se de~un. (fig. 3.59). .
b) Usciitorul centrifugal. Separ?-rea hcllldehH' de sohde se face pe baza
aceleiai metode. Corpurile sint aezate intr-un vas cilindric perforat fixat
intr-un vas cilindric mai larg (fig. 3.60). Prin rotirea rapida a vas_ului interior,
liehidul este impins spre exterior, iese prin orificiile peretelui ~i se scurge In
vasul exterior.
Un astfel de uscator este folosit la mainile de spalat. Un aparat asemanator servete pentru scoaterea mierii de alhine din faguri.

Forta r.entrifuga F c se f'Ompune cu. greutatea G pent.ru a da rezultanta R.

Daeii areasta rezult.anf.a cade perpendicular pe drum. ~inelP vor fi ega] sol;it at f' (fig. 3.:l7).

l<'ig. 3.60. Uscatorul centrifugal.

'ig. 3.5. Sepa1atoru 1 eentrifugal.

PROBLEMA REZOLVATA

t'ig. S..'li. La t'UI"L~t lwla exterioara t".ste suprainaltaUi pentru a preintimpina

solitit.ar..-a inegala a :jinelor ~i ehiar rasturnare-a vagoanelor,

104

Pendulul conic. Un corp de dimensiuni neglijabile, suspendat de un punet fix~

printr-un fir de lungime l = 0,40 m, este pus sa descrie 0 circumferinta tntr-un
plan orizontal. Firul de suspensie descrie atunci plnza unui con cu . desrhiderea
2C( = 2 .60 (fig. 3.61)0

105

~.

Sa se afle perioada de rotatie.

Cu ce viteza

~i

tn ce sons ar trebui

a vedea Soarele

Rezoware~ Asupra corpului actioneazA doul forte:

greutatea ~i tensiunea din fir. Rezultanta lor trebuie
sA fie forta centripetl, egalA cu m(l)8r, deoarece corpul
are o mi~care circulara uniforma. Din para.lelogramul
fortelor se vede ca

sa

zboare un avion deasupra Ecuatorului pentru

sta~ionar?

R: v = 2nR/T = 4p0 m/s spre vest.

9. Care ar trebui sf\ fie durata unei zile !]i nopti pentru ca la Ecuator corpurile sa. n-aiba
greutate?

= 2nt/ Rfg

R: T

F
mw 2r
47t2r
tgot=- = - - - mg
mg - T 2g.'

= l sin

dar r

T =

Daca eonsideram

v-g-

sistemul

de

(3.64)

0,9 s.
referinta

atunci adaugam forta centrifuga Fe

scriem conditia de echilibru relativ.

t'ig. 3.61. Pendulul conic.

mg =F mv 2JR = (98 =F 22,5) kN.

R: N

-+

propriu
->

+mw 2r

!?i

11. Un corp de masa m

5,0 kg (o c<1hlaJ'e eu apa), legat de o sfoara de lungime l
= 1,00 m, este rotit intr-un plan verticaL Care este frecventa minima de rotatie pentru ca sf oara sa ramina in tinslt- (apa sa nu curga)? Care va fi tensiunea in sfoar a in
acest caz, dnd corpuJ trece prin punctul inferior?
R:

' y-

Vmin

= _!__

27t

JL
l

1. Cum trebuie sa cireule automobili~tii la curbe, daca vremea este umeda (mizga) sau
este polei? De ce?

.2. Ct- viteza unghiulara !?i ce perioada are o placa de patefon cu turatia
1,1

r. ~

= 2mg = 98 N.

R: cind piatra este la capatul diametrului orizontal cu viteza tn sus;

h

R: cu viteza redusa (pericol de derapaj datorita fortei centrifuge 9i aderentei

0,50 rotjs; T

12. Un copil invirte~te o piatrajcu frecventa v = 120 rot/min intr-un plan vertical, legati'i
de un fir de lungime l
1,0 m. In ce moment trebuie sa lase firulliber pentru ca
piatra sa zboare vertical in sus? Pina lace inaltime se va ridica piatra?

1NTREBARI. EXRCIJII. PROBL'EME

R: w-= 27tn

h _25 min.

10. Un autobuz de masa m

10,0 t merge cu viteza v
54 km/h peste un drum (pod)
curbat: a) convex; b) concav, cu raza de curbura R = 100 m. Ce apasare exercita
autobuzul asupra drumului in punctul superior, respectiv eel inferior, al dr~rriului?

ot, de unde

"/t cos~ =
27t

= 1

scazute).
33 rot/min?

n =

3,5 radjs; T

=- =

13. Cu ce unghi trebuie inclinat drumul la o curba de raza R

circul;;ttie cu viteza v
54 km/h ?

v~

= -2g
=

2 2 2

27t n l
=-=
g

8 0 m.

100 m, prevazut pentru

1,8 s.

3: Viteza liniara periferica a discurilor de polizor nu trebuie sa depa~easca v

Ce turatie maxima poate avea un disc de diametru D
20 em?
R: n

4. Sa se afle durata a N =
4 1t rad/s. ,

100

_v_
nD

16 rotjs

100 mjs.

960 rot/min.

f'Otatii efectuate de o roata cu viteza unghiulara w

21rN

..

R: t =-=50s.
w

5. Care este perioada df rotatiP !?i viteza unghiulara a acelor unui ceasornic?
R: orar T = 12 h, <)
1,45 to-~ 1 radjs; minutar T 1 h, w = 1,75 10-:-s radjs;
secundar T
1 min, oo = 0,1.05 radfs.
6. Virful minutarului unui eeasornk dintr-un turn s-a deplasat cu D.s = 15,7 em intr-un
timp b.t = 1 min. Care este lungimea minutaru1ui?

R: l =

T~

~- =

27t b.t

1-,50 m.

7. Un automobil se nli!?eil cu viteza v = ?2 km/h :,i are roti cu diametrul D = 60 em.

Care este t'urat.ia rotilor ~i acceleratia normala a punctt3ior periferice ale rotilor?
R: n = vfnD = 10,5 rotjs; an
106

v2 /R

= 1 330 m/s 2 = 136 g.

14. On camion face un viraj de raza R = 100 m eu viteza v = 54 km/h. Care trebuie
sa fie coeficientut-de frecare la alunecare minim dintre anvelope ~i ~osea pentru ca
autocamionul sa nu lunece?
R:

!lmin =

/Rg = 0,23.

15. La ce distanta maxima de centru poate fi a~ezata o

moneda pe un disc de patefon care se rote~te cu
turatia n =-= 78 rot/min pentru ca moneda sa nu
lunece? Coeficientul de frecare la lunecare !.l = 0,30.
R: Rmax

= (J.g/47t 2 n2

~,4

em.

i=,
m

N=-mw~r

mg

16. Cu ce turatie minima trebuie rotit un cilindru de

raza r = 1,0 m in jurul axei sale verticale, pentru
ca un 'corp a~ezat pe peretele interior al cilindrului
sa ramina in repaus rata de cilindru (fig. 3.62)?
Coeficientul de frecare intre corp ~i cilindru
(.1. = 0,25.

R: n,

-<=

(1/27t)t/ gfw

= 1,0 rotfs.

107

"'"
Fig. 3.62. Un corp in echilibru
pe o suprafata in rotatie (pro
blema 16).

3 .6. FORTE ELASTICE ,

3.6.1. Deformiri elastice. Legea lui Hooke. Cind o fortaaetiQ_:Qf:1a:la 1\~upr-a

unui corp, atunci acesta i~i modifica starea de mi~care saUt s~ deformeaziL Vom
analiza cazul eind forteJe produc numa.i deformari asupra corpului cu care in~
terac~io_:ueaza.

Daca tnlocuim..firul cilindric de lungime l 0 cu un altul de aceea~i lungime~

din acelai material dar cu aria sec~iunii 28 0, suspendind de el un disc vom
observa ca alungirea lui devine Al/2 (fig. 3.63, e). Pe aceasta cale- se ajungt
Ia concluzia:
alungirea este invers proportionala cu aria sectiunii transversale a matePia-

lului solicitat Al .......,. _!_

So

Sa tragem de un fir (tija) dintr-un material oar~care (cauciuc, otel, P~!l_fl1b,

material plastic). Vom observa ca firul se aluhge~fe, J;e deformeaza. Dac~.
ac~iunea fortei inceteaza sint po~i})jle doua situa~ii:
a) deformatia-"nu" a!s=p~~;
b) deformati~ _dispar~.

In primul caz deformarile sint permanente ~i ele caracterizeaza materia-

lele nrimite plqs~ice. In .aceasta categorie deosehim rnateriale ca: ceara~
tilina, plumhul, smoala etc.
in al doilea caz deformarile sint elastice. Majoritatea corpurilor prezinta
ac.easta proprietate numita elasticitate. Corpuri perfect elastice nu exista, '
dar daca fortele care actioneaza asupra lor nu depa~esc anumite limite, atunci
aeforrnatiile sint considerate elastice ..

pias-

EXPERIMENT

Rezultatele 'ob~inute pe cale experimentala pot fi puse _sub forma:

ill "-' Fl0

s.

Daca lungimea initiala 10 , aria se~c~-iunii(transversale) initiale 8 0 i forta F

care ac~ioneaza asupra firului vor ramine neschimhate, dar vom experimenta
cu fire din materi~le diferite vom oh~ine alungiri diferi_~-Q~formari!~_Q~Jl.in~
deci iiJ~Jl!.l!-Jl!-.!..~_,!llJJf}f~g_l_y,_lu_i supns solicitMii. Aceste constatari experimentale
pot fi sc:r-ise sub forma:
1
. !!_!o_ sau .!_ = E M cr
ill
EE,
(3.65)
E

S0

S0

10

'

unde E este un factor de proportionalitate.

Raportul F)~o.. ~--cr_ 1 _Qe _reprezintaJor~a exercitatiL.p.e . unitatea da~pra
fa~a, se numete tensi11-_ne $(J,U efortZJn,itai~ &fl0~= E~reprezintarapo.rtuLdintre
alungirea absoluta i lungimea initiala- i --~e numete .alu_ngire rf!.[ll_tivti_ s~u
deforma~ie specifica; factorul de _propor~ionali tate E este o constanta de
aterial ~i se- nume~te modul de. elasticitate longitudina( sau modulu1 lui
Young, se masoaril,_Jn~Nfm 2
Rela~ia (3. 65) ara~a dtf.lJ!!!!gjrile".r.elatixe..AlJ4"sinL.proJH1rliQ!!l!lfLQ!L eforturile-unltare-FjS~~- pent;~ un material d~\-!; Aceasta dependenta ..reprezintli~/egea lui Hooke sal1Jez~i,deform.arilor.~elastice... LegeaJui lfg_oJ~e e~te Qlege
empirica, ohtinuta experimental, valahila pina 1~ anumit~ valori ale efortului
'unitar, valori caracteri~tice materialului solicita( motiv pentru care este,
d(mumita ~i lege de material.
Scriind rela~ia (3.65) sub

Un fir cilindric (de ot~l sau cauciuc) de lungime l0 ~i arie S 0 {aria 'sectiunii
transversale), este suspendat vertical la un capat (fig. 3.63, a). De capatul
inferior se suspenda discuri identice cu masa cunoscuta. Sub ac~iunea gre.utatii unui disc lungimea firului devine l (fig.
:3.63, b). Diferenta l - l0 = .6.l se num~~te
alungire ahsoluta. Daca suspendam de fir
doua discuri, adica daca duhlam forta de greutate se constata ca ~i alungirea se dubleaza
(fig. 3.63, c). Daca forta cre~te de trei, de patru
sau de mai multe ori, se constata ca: ~i alungirea
cre~te de ace1a~i numar de ori. Concluzia care
se imp une este :
alungirea este p_ropol:ti()rtf!liJ.fU Jqr__ta defo!matoare dl""' F. -
2.11
Alegeni acum un fir din acela~i material
avind aceea~i sect.iune dar lungimea initiala
dubla 2l0 Suspendind un disc ca in figura
3.63, d, se _poate observa ca in acest caz a1ungirea este dubHi fata de cazul din figura 3.63, b.
Fig. 3.63. Alungirea barei este
Deci:
direct proportional& cu forta
deformatoare :;;i cu lungimea sa
alungirea este pro portionala cu I ungimea
initiala :;;i invers proportionala
initz~lii ill "'"' /.,.
cu aria sectiunii transversalP.

nostru, un resort et.c.) putem pune ES 0 fl 0 = k (constant) expresie numita

constanta de elaflticitate (a firului sau a resortului) avem:
= kdl.
Constanta k se masoara In Nfm.
Notind deformarea elastica (alungirea san comprimarea) .6.l cu X obti.
nem, pentru forta care provoaca deformarea, expresia
F = kx.
(3.66)
Putem determina pe cale experimentala constanta de elasticitate a. unui
resort elastic, utilizind legea defurmari]or elastice.

108

109

i ohservind ca pentru un s~stem fizic (de exemplu: firul din experimentul

EXPERIMENT

Din tr-usa de experien~e de mecanica, alegem din&n1ometrul etalonat pen.

tru masurarea for~elor pina la 1 N i fixam pe marginea lui o hirtie milimetrica
ca in figura 3.64. Pe ea vom masura alungirile. Dinamop}etrul se fixeaza\
apoi, pe un suport aa cum se arata in figura 3.65, iar de cirligul sau se
suspenda cirligp.l pentru discuri crestate, cu ma.se cunoscute. Se introduc pe
el diferite discuri ~i pentru fiecare valoare a masei discului (a greutatii) Sf'
noteaza alungirea resortului. Fiecare determinare permite calculul factoru1ni
k din rela~ia F = k.6.l, unde F = G = mg.
Se inlocuie~te dinamometrul de 1 N cu eel de 2,5 N ~i se repeta determinarile. Rezultatele ob~inute se tree intr-un tabel (km este valoarea medie pentru k):

~
(J'lJJJJJSSJj ~ 0
~

O~'_:::.__-l----X

IF=O

F(x)bt:_
-~
1

..

kx --0"

Determin area

I F~G
1/!.l
(N) '(m) I (N7m)
--1-~1

+-1-'

Dinainometru 2,5 N
km

(N/m)

F
(N)

D.l

1--~--1

(m)

1 (N%.) I

km

(~/m)

1---1

. 3.6.2. F.2.-I:lad~lasti~~!.lnJ.i.rnpu1.defpr~!~~!_!!.!!~i ,2rQ1>-1. in el apa: f.~~l~.f.(t.~.

egale ca valoare cu for~ele deformatoare F ~i orientate in sens ~E~s. aces tor a
(fig~ 3.66). Deci aceste for~e sint de foriD.a:

kx.

Fig. 3.68. Graficul dependentei dt

alungire a fqrtei deformatoare, egalr1
~i de sens opus cu forta elastica.

"

Se ob~in valori identice pentru fiecare deterrninare? De ce? Pute~i deter_mina eroarea facuta?

.~Fe=-

Fig. 3.67. Un resort elastic. Forta

exercitata de resort este aratata in
fiecare caz. Corpul aluneca pe o
masa fara freeari.

=kx

+X

Dinamometru 1N

(3.6i)

Porta Fe, propor(ionalii cu. ~aloarea ~eforn:atiei ~i orientatii in sens OJ!U-"

..
"'se nume~~te~~rorUf~iliistTCa: ~~ -~---~-------~~~-~ -.....~. -~- ..

cre.~ieriT de~'ormatle1:,
,

..

I'- ,

Forteie.efa.strce s~ilt. forTeifit:;;~e care a par intre regiunile depiasate aie

solicitate ~i sub actiu_J!ea carora ele I'evin la forma ini~iaHi. Urr exemplu de forta elastica este forta care apare"fiitr-un res.ori.de.~otel stipus unei
deformari (intindere sau comprimare). Figura 3.67 ilustreaza for~a F care
deforme~za resortul cu 11l
x ~i for~a elastica Fe
kx care apare in resort ~i care tinde sa~I readuca la forma initiala. Figura 3.68 prezinta grafieul
x, a fortei deformatoare, egala ca valoare cu
dependentei de alung1re, 11l
for~a elastica.
c~qr.p.urilor

PROBLEME REZOLVATE

1. Un ascensor cintare~te 980 kg, iar cablul srw de aetionare, din otel, are lungimea dt>
25 m ~i cintare~te Q,800 kg/m. Pornirea se face uniform aecelerat eu aeceleratia de
1,96 m/s 2 Efortul unitar admisibil in cahill Ga este de 11?,60 10 6 Nfm 2 , iar pentn1
otel modulul de elasficitate este E == 1,96 1011 :K/m 2 . Se cere :a) forta de tractiune
suportati'i de cRblu In pornire; b) sec_t,iunea eablului, p.entnJ a n11 se depa9i d~)rt11l
unitar admisibil; c) alungirea cablului datorita fortei de traetiune la porn ire; d) fort.a

elastica care apare in cablu, la pornirea ascensorului, daca sectiunea cablului este n'n
de la punctul b.
Bezolvare. a) Ascensorul ~i cablul au imprenna m = 980 + 25 0,8 =-.:. 1000 kg. Forta
de tractiune la porn ire a~e valoarea:
F = m(g

Fig. 8.64. Dina.

mometru.

Fig. 3.65. Dispozitiv experimental

pentru determinarea constantei
elastice.

110

Fig. 8.66. In orice moment.,

forta elastica este egala cu
forta deformatoare ~i tndrep,
ta ta in sens opus ei.

b) Din relatia

Ga

= ---

a.)

1000 11,?6

rezulta S =

S
c) Din D./

Ga.

10

11 ?60 N.

11 ?60 =
= ----4

,
t0-4 m2 =< 1 cmz.

11 ?60' 10

11 ?60. 25

Fl se obtine !ll

SE

19,6. 1010

111

0,015 m

1,.5 em.

d) Din p

= SE
l

-k~unde k

= _1o-" 1,96 1011

25

15. 1o.:...a
.

"
.
. l t.
F
rez.u.ltil valcarea forte1 e a~ Ice

11 ?60 N, egaUi

cu forta

= lSE

D.l

de tractiune exercitatu

2. Doua cabluri metalice de otel cu sectiunile egale S 1

S 2 = S = 1 cm 2 sint fixate de
cite un zid, iar capetele libere ale lor trebuie prinse impreuna in prelungire. Distanta
dintre ziduri este l
12 m, iar lungimile cablurilor stnt 4 = 6,930 m !?i l 2 = 5,065 m.
Lungimea totala a cablurilor fiind mai mica dectt distanta dintre ziduri, cablurile trebuie intinse bine, pentru a se putea prinde intre ele. ~tiind eli efortul unitar admisibilla intindere aa
11?,6 106 N/m 2 ~i ca modulul de elasticitate al cablurilor ~te
E = 2,1 1011 Nfm 2 se cer: a) tensiunile din cabluri; bf este posibila prinderea cablurilor fara ca aces tea s}i se rupa?
Rezolvare. a) Dupa prinderea capetelor cablurilor tensiunile care apar au areea~i
valoare:
T 1 = T 2 = T.
Suma alungirilor celor doua cabluri trebuie sa fie egala cu dist:anta dintre capetele
care trebn ie unite :
D.l = ~1 1 + ~l 2 =- I - (11. + 12 ) = 12 - 11,995 = tl,Oo:) m.
_

_Tl 1

ES

A vem a cum: D..l =

ES

si M 2
(l1

T 2l 2 = Tl 2

ES 2

4 mgl-

0
---

R: a) d0

N1r:E til

F
1 mm; b)
..
S0

til

E - = 15 107 N/m 2
lo

6. Un corp de masa m = 510 kg este deplasat pe un plan orizontal cu ajutorul unui cablu
paralel cu directia planului. Cablul are lungimea l 0 , sectiunea S0 = 16 cm2 !?i
modulul de elasticitate E
2,15 1011 N/m2 Considertnd g = 10 m/s 2 ~i coeficientul
de frecare la alunecarea a corpului pe plan t.t. = 0,215, sa se calculeze:
a) raportul alungirilor cablului in cazul deplasarii uniform~ a corpului ~i in cazul deplasarii uniform accelerate cu acceleratia a = 2,5 mjs2 ;
b) alungirile relative tn cele doua cazuri de deplasare.
R: a) ~!1!:
tila

ES

= -1 .

pg18 ~ 7,85 . to-s m.

2E
5. Un cablu de otel are lungimea 10 =20 m 9i este format din tmpletirea aN= 70 fire de otel.
Cu cablul de acest profil se ridica un corp cu masa m .== 904 kg. ~tiind ca alungirea
cablului a fost b.l = 15 mm ~i E 2,15 1011 N/m 2, g
10 m/s 2, sa se calculeze:
a) diametrul unui fir de otel;
b) efortul in cablu.
R: M

asupra cablului, dar de sens opus acesteia.

Dar: t:J _ T 1l 1
1
ES1

4. Sa se calculeze alungirea unei bare de otel de seetiune patrata ~i de iungime 10 = 20 m

7,85 103 kg/m 3 ~i E
sub efectul propriei greutati. Densitatea barei este p
2
11
2
= 2,1 10 N/m Se eonsidera g :::=:: 10 m/s

= __ f.l3._ ~
a

~g

0 46;

~lu
10

+ 12 ) si de aici rezulta:

T- ES b.l - ll ,_ l2 -

-~~~~~ 10-" . 5_:_!_~-a = 8 753 N.

3.7. LEGEA ATRACTIEI UNIVERSALE A LUI NEWTON.

CfMPUL GRAVITATIONAL

11,99ft

b) Eforturilf' unitare .in cabluri sint.:

a2

Pentru d'l a1

= a2

= -

753
= 8----

to- 4

= 87,53 106 'K/m 2

< aa rezulti'i c.~. eele dona cabluri pot fi intinse 1ara Pa ele sa

S<'

rupa.

iNTREBARI. EXERCifll. PROBLEM

1. Care este diferenta intre forta exprimatii prin legea lui Hooke i forta elastica?
~. 0 bara de otel cilindrica cu lungimea lo:19,8 m s-a alungit datoritii. unei forte de intindere F = 98 N cu b.l
0,455 mm. Sa se calculeze raza barei. Se cunoa~te modulul de
elasticitate al otelului B = 1,96 1011 N/m 2
R: R 0

"'\/~Flo =

V 1r:B M

0,26 t0-2 m.

3. Pentru a masura moduiul lui Young, se suspenda un corp cu greutatea G = 4 410 N

de un fir de otel cu lungimea l 0 = 5 em ~i sectiunea S 0 = 0,0625 cm 2 ; se giis~!?te di
alungirea absoluta a firului este b.l = 0,18 em. Sa se ealeuleze: efortul umtar a,
alungirea relativa e: ~i modulul de elasticitate E al firului de otel.
G

R: o = ~
S0

7 056. 105 N/m 2 ; e:

D..l

0,0036; E

3.7.1. Legea atracjiei universale a lui Newton. Proprietatea unui corp de

a cadea catre Pamint, greutatea sa, a fost privita ca o proprietate inerenta
tuturor corpurilor pina in secolul al XVII-lea. Newton este acela care a afirmat
ca greutatea unui corp trebuie privita ~a o forta de atrac~ie dintre Pamint
~i acel corp.
Mi~carea corpurilor cereti, in particular cea a planetelor i a Soarelui, era
pe vremea lui Newton un subiect de mare interes. Legile micarilor acestor
corpuri erau considerate ca fiind cu totul diferite de cele ale micarii corpurilor de pe Pamint. Newton a considerat ca aceeai for~a a gravita~ieLcar,e
atrage un corp (de exemplu un mar) catre Pamint, ar putea atrage de asemenea
i Luna-catrePamint, altfel ea s-ar rnica pe o traiectorie rectilinie i nli pe Ullfl
(aproape) circulara.
Datorita anestei for~e de atrac~ie apare o accelera~ie centripeta car:e
poate fi calculata tiind perioada de revolu~ie de T = 28 zile i raza orhitei
pe care se midi Luna in jurul Pamintului, RpL = 380 000 km. Din expresia
accelera~iei centripete se ob~ine

a
11 N/ 2
= -(
= 1,96 10
' m.

a L = 41t2 !!J>.f. = 2 7 10-3 m/s 2

lo

T2

112

'

113
8 - Fizica cl. a IX-a

Aceasta valoare, aL = 2, 7 10-s m/s 2, este dP

aproximativ 3 600 ori rnai mica decit g, adica
,

aL = 3 600

a=cJR

Pamlnt

Fig. 3.69. Luna ~i un corp de la

suprafata Pammtului sint atrase
spre centrul Pamintului.

9,8
3 600 m

I8 2

Newton a explicat aceasta diferen~a, hazindu-se pe ideea ca accelera~ia unui -corp in

cadere este invers propor~ionala cu patratul
distantei sale pina la Pamin~, 1/R 2 Considerind masa Pamintului concentrata in centrul
sau, un corp cB;re cade la suprafa~a Pamintului
se afla la o distan~a de o raza terestra, R P ~
~ 6 400 krn de centrul efectiv de atrac~ie. Dar
Luna se afla la aproxirn~tiv 380 000 ij:m distan~a (RpL) de Pamint. Patratul ra,portului
acestor distan~e
.
Rp

)2 _ _(6 ~00)2 __ ~--1 _

(380 000) 2

Rp

3 600

este in concordanta cu raportul aLfg.

For~ele exercitate asupra Lunii ~i asupra corpului de la suprafa~a Pamintului depind de masa Lunii ~i respectiv de masa corpului pre cum ~i de rna sa
Pamintului. A~adar Newton a presupus ca forta de atractie gravita~ionala
depinde atit de masele corpurilor oare se atrag cit ~i de inversul patratului
distan~ei dintre ele. Mai rnult, el a considerat ca toate corpurile. din Univers,
indiferent unde s-ar afla ele, exercita o forta de atrac~ie gravita~ionaHi
({jg. 3.69) unele asupra altora.
h

j,

---,---~

Rela~ia

(3.68) exprima valoarea

de atracyie gravita~ionala dintre doua corpuri punctiforme. Pentru
corpuri ca Pamintul, Luna, Soarele
I
etc. se va presupune ca intreaga
masa este concentrata in centrele
Fig. 3.70. Fortele gravitationale dintre douil
lor de masa.
Lege.a atrac+iei universale i.m- corpuri sint forte de atractie ~i constituie o
.
Y
pereehe actiune-reactiune.
plica ideea ca for~a gravita~ionala
dintre doua corpuri este independenta de prezenya altor corpuri sau de
proprietatile spayiului dintre ele.
for~ei

Constanta K poate fi determinata pe cale experimentala. Pentru aceasta trebuie

masurata forta de atractie dintre doua corpuri de mase cunoscute. Prima masuratoare
de acest fel a fost facuta de Cavendish in 1798. Astazi, pentru constanta atractiei universale, este. acceptata valoarea .!f;;,..=;.J! 1 2:.l:~: 111-:;:~ 1 . N m~/kga.
Constanta K a~fost determ.mata cu aJutorul balantei de torsiune care este re11reumtata in figura 3.?1.
De capetele unei tije rigide ~i u~oare de lungime l sint fixate doua sfere mici, fiecare
de masa m(50 g). Tija prevazuta cu cele doua sfere este suspendata, printr-un fir vertical
foarte fin din euart, astfelinelt axa ei sa fie orizontala. Doua sfere mari, fiecare de masa
M(50 kg) sint situate in vecinatatea capetelor tijei ~i determina, datorita atractiei gravitationale, ribucirea firului de cuart. Masurind pe scala unghiul cu care s-a rasucit firul, se
poate calcula valoarea fortei de atractie dintre sfere, pentru ca aceasta forta este propor_tionala cu unghiul de rasucire a firului, Fl = constanta a:.

~
q_,

de cuor)

' i
,,I

Fof1a ~avit.ationali dintre doua corpuri cu masele m 1 ~i m 2 considerate

:\ ' punctiforme fatA de distanta dintre ele, situate la o distantA r unul lata
I \de altul, este o for~a de atrac~ie care ac~ioneaza de-a lungulliniei ce une~te
''frpurile ~i are valoarea:

\/ i

(3.653)

mlm~'

r2
>

unde K este o constanta universala avind aceea~i valoare pentru orice perecho
de corpuri din Univers.
Rela~ia (3.68) exprima legea atractiei uniPersa(e.

sursa de
lumina

---

0 b s e r v apt i i. Fortele- gravita~ionale dintre doua rorpuri con~i!.uie

~-~------------------------------~--~ ---~----~..
t_J?~!:._edJe ..ac.tin.n.e:i'.~~tiun~!-. .C.orpul de masa m1 exercita, asupra eorpului
lde masa m2, o'for~a F 12 , avind direc~ia data de dreapta care une~te cele dona
jeorpuri ~i sensul a~a cum se arata in figura 3. 70. La ri~dul sau corpul de masa
~

-+-~

exercita, asupra corpului de masa m1 , o forya F 21 egala 1n valoare cu F 12 ,

~_vind aceea~i direc~ie cu aceasta dar sensul opus.
m2

114

Fig. 8.71. Balanta lui cavendish folosita peutru

determinarea constantei K.

115

I>in:

~i

daca m 1 = m 2 = 1 kg, iar distan~a r = 1 m se ohti~e K = F. Adica:

Constanta atrac1iei universale K este numeric egala cii~fiir(a, exprimata
in newtoni cafe~se eierCittrfiiire-aoua corpuri punctiforme avind fiecare masa
~
~-~-"""''""""''--.,.<
,-,'"-'""-~"""'~.------1"""""'""~-"""de l . kg i fiind situate .. ~f!-arstaTJ-li!-..Jl.fLJ._meU!u-~-~
Rezutta~ca:{f();:ii corp uri punctiforme, cu masa de un kilogram fiecare,
aflate la un metru departare unul de altul se atrag cu o for~a egala cu
' .

..., - , , - o ,

.,,

'

"'-c-.,,,

"''''

6673- 10- 11 N ceea ce reprezinta aproximativ_!_ 10- 9 Nl Acum se poate

'

15

in~elege

de ce for~a de atrac~ie dintre doua corpuri afiate la suprafa~a Pa-mintului nu poate fi observata direct. In timp ce doua corpuri CJI masa de
cite 1.1-n kilogram fiecare, aflate la un metru departare unul de altul, se
9
atrag cu o forta
., de F - _!
15 10- N, fiecare dintre ele este atras de Pamint
cu o for~a de F' = 9,8 N, deci o for~a de 147 109 ori mai mare decit" F~For~a gravita~ionala mare pe care Pamintul o exercita asupra tuturor
corpurilor de la suprafa~a sa se datorete masei foart~ mari a Pamintului.
Stiind valoarea lui K putem determina masa Pamintului. Sa -consideram Par~1intul de masa .1.ll,1 i un forp de pe suprafa~a sa cu masa m. Forta de H.t !'Hetie gravitationala este data atit de legea a II-a a dinamicii F = mg cit ~i de

relatia F

Astazi se considera ca ori~e corp modifica proprietatile fi~~?~e__ ~le sp~:

tiullii inconjurator, hi aa fel incit in acest spa~iu-asupra unui cor~- ca~~-~~~
caracteristica particulara masa, masa grea sau gravifica,_~~~- e~~~cita~~-f~~t~
Cu alte cuxfut~_,__t.~Yh~!!: d~n lfpalili-~In: ca:Nfexista un corp de masa data
~te--p~~tatoarea unei propiiet~li...fiziCe~noi;---uare---tn-lfbs-eJ$: uorpului 'IlU se
manifesta. In ace?-St~ regiune se manifest a uri. sistern fizic_ numit -ciinp gravitalional sau cfmp gravific.
Cimpul_ ~ravitational, f_o_r_~a de existenta ~~~eriei~e --~u~:_
stanf~; facej9~Il>1iK=Itao~m1~-~~e-a--?inapr()apein aproape a ~trac~~ei dintrecorpuri. ~-~gea at~~~1t~l-J!n.ixer_~!~- ne---~j-~tl1
co::e-~!~nuie ~ privit ca -o
sursa,- uii-izvor, ~e _Q!ffiJL_grS!yitg.tionaL
lYe exemplu; fie Pamintul o sursa de cimp gravita~ional izolata de alte
surse (Luna, Soare, planete). Daca in vecinatatea Pamintului este adus un
corp de masa m ~ Mp, denumit corp de proba, atunci asupra lui se va
exercita o forta de atrac~ie F pe direc~ia razei Pamintului (presupus sferic)
care trece prin acel punct (fig. 3. 72). Valoarea acestei for~e este:

c-i-orfce-

F = KmMp,
r2

uncle r este distan~a dintre centrul Pamintului

Pamintului, m masa corpului de proba.
Raportul

~i

corpul de proba, Mp masa

F = r,
-

= Km~p, de unde rezulta:

(3. 70)

Rp

=
MP -_ gR~
K

(9,8 mjs2) (6,37 106 m) 2

6,67 10-11 N m 2/kg 2

defineste marimea fizica numita intensitatea_ c_lmpului

f!oriaia-care~~~e!ir~j~~~~P,~ ~ni!a_~~a. Q~."!l'l~_!J_~leL_~~~~-~-l!. ~:~r_I_lJ!~ulu<i_; Di__n

Din mg0 = K m~p rezulta valoarea accelera~iei gravita~ionale la su~

Rp

prafata Pamintului, go
are valoarea

K Mp care la distant a r. de centrul Pamtntului

R~'

Mp
g = K -.

(3.69)

,.z.

3. 7.2. Cimpul gravita~ional. Din capitol ell:! anterioare se ~tie ca_ for~a
inseamna actiunea unui corp asupra altui corp. Actiunile, fortele, . care se
exercita intre corp uri presupun fie un contact direct .intre corp uri, fie leg aturi materiale (tije, sfori, ine) prin care ele actioneaza unele asupra altora.
In cazul atrac~iei gravitationale, situa~ia pare sa fie deosebita. De aceea s~_a
vorbit la inceput despre atractia gravitationala ca despre o iorta care actioneaza instantaneu ~i la distanta fara intermediul unei legaturi materiale intre corpuri.
Cel care a formulat ideea ca in cazul gravita~iei este vorba de un efect
eare se transmite din aproape i~ aproape, de la un punct din spa~iu la altul,
a fost Faraday.
116

gra~itationqLJ)Io.duft_de

-;~~~-;_- ~raviflcii. Parninti!l_~~~LJ2!l~_~:t. __I_ ~..e.NnifiQj_J9xti_c1_~~~~!~.1~~g~~.;:L!L1 -

S,9 7 . 1024 kg.

d efinitia
data intensita Fi cl.mpului.<gLi.U:ita:t-ionaL.rez.ult.!L_'
.'
'

r = !!__m =

!I.E.
r2

(3. 70')

Deci marimea r nu depinde de corpul de proba, ea depinde numai de

sursa gravifica (Mp) i locul (r) ! n care se analize!iza cimpul gravitational.
Comparind relaHile (3.69) i (6. 70') se })()ateeonstata egalitatea int~~ valorile
rriarimilor r i g (acceleratia gravitationala).-- De--a~emeriea din (3.70) s-e

-- _____,__.._,r-om

, I

\
~

'\ ! I

./

'

"-..

/
r(r)=Q(r)
r

-~I

II

\ ' "
1
,, \

\/
I
I

Fig. 3.73. Un clmp grayitational radial,

genera t de un corp sferic omogen ~i
vectorii intensitate ata~ati acestui
dmp.

Ffg. 3.74. Reprez.entarea unui ctmp

gravitational prin I inii de ctmp.

prezenta (fig. 3. 73). peoarece~c~sJ:gL_2!!!!l?_JjEQ i' ~~JlQ~t~_aSJlJ:li1l._ un eJmp de

~vectorise sp~!!e_ ~Jt el e~t_~ -.;t!l: __~!!!!:P_yect_Qrial. Cimpul gravitational pro~11s.
de- "di~friJi~~ie ~~-~tiQ!._dat~ a masei unui_Qg:r.p __ este i un exemplu de c{mjl''
~~~E~!!!!.lj____~~-~~.. ~~-2-~~-~-i~~~-~,sitapi ..ci~p_l1Il1_i_~~~t~~~~-~-~~~I~~~~t-~Iili. :va;i-

_..~imp.

-~ Cin1pul gravitational, ca orice cimp fizic de altfeh po~te fi reprezentat

. i prin linil de cimp: Liniile de cill1P sint linii a caror tangenta coincide in
cu directia '\Tectorului intensitate a-CimpuiuT re.spe-ctiv.~Pentru.
l fi~care_punct
un corp sferic omogen I{niile de dmp arata caJnJigura 3.74 ~Lele ..oincid
cu directllle razelor care pofnesc din centrul sur12ei de cimp; un a,stfeL_d~cimp este un clmp radial sau central.
Masuratori efectuate la distante mari (de ordinul 102 - 104 km), cu
ajutorul satelitilor artificiali, au dus la concluziay_~J~_Qi!Z,Ul :p_~_g.ti,!!hJ.l~pul sau gravitational este un
radial.
-~-r;;~i~~st~-{rivestigat, cerceta.t, cimpul gravitational al Pamintului in
imediata sa vecinatate, in regiuni de mica intindere, de exemplu intr-o sala
de clasa sau de laborator' at unci se poa.te constata ca in puncte diferite
.~,-

,. '~'~ ~. ..;-"~''

"""""'"""~'"""'""""""""~"'-"''""-?

....,..

Fig-. :l.76. Intensitatea dmpului gravitn ~ ional prod us de doua corpuri (dona
surse gravifice) este suma vectorialtt
a intrnsitap!or cimpurilor gravifict
prorlusP de fif>care corp (sursa) in partP.

Fig. 3.76. Ctmp gravitational uniform.

ale spatiului investigat r ar~ aceeai valoare, iar directiile vectorilor intensitate sint pa,ralele._ R~~eL~Jn.~a.sJfel Mde regiuni eimpul gravitall~~~l_al Pamin:t ului poat c fi desuis prin linii de cimp parah~le~-re~hi.ciT~t;nte, intensit~te~
cfrrl:pului avind aproximativ a.ceea~i valoare in to!}te punctele (fig: 3:75) .. Un
astfel d~_ei mp
nume~te clmp uniform.
..
. .
' .
1n cazul unui sistem de s~rse.. ~wavifice, intensitatea cimpului intr-un
punct este surna vectoria.la a i!lt~Q.si~~lU.ox cirnpurilorgray~tajj().Dale.. prod use
d.e fiecare sursa in punctul considerat (fig. 3.76}.

se

118

3.8. MASA GRAVIFICA. RELATIA DINTRE MASA GRAVIFICA

~I MASA INERTIALA. SATELITII ARTIFICIAL!
Y\}1-*"
3.8.1. Masa gravifica. Relatia dintre masa gravifica .~i masa inertia.Ui.. in capitolul II
....,..

paragraful 2.3.1 s-a aratat caIn ecuapa (2.5), F = ma, masa apare in calitate demasurii
a iner1i~iCQ!:.Pl1l'ttL 1ntr-adeviir daca incercam sit impingem un corp aflat in repaus pe ~
suprafatii oriz-ontal&, fara frecari, constat&m di este necesarA o anumit& forta pentru a-1
pune tn mi9care. Aici se manifesta inertia corpului, gravitatia nu se manifesta. Experimentul se poate face ~i intr-un spatiu lipsit de gravitatie (stare de imponderabilitate).
tn acest caz pentruaccelera~~a Q9:rpttll1i arfinecesara acee~~i
m este niaEa ~ in.ert.a::-~
-~----~

---

F = ma, deci masa

1n cele ce lirmeaza "r?m ari1ta di ~~_i_s~t~~ ~.it~~iii ~geri te -~~ ~-~_<!~ ~n terioara in
de asemenea este implicata h.~:s-a.corpufui. De exemplu, pentru a tine -un corp
repaus
deasupra PAmintului este necesarc1 o fortc1:=-~in-caz-contra:rla:s1ft''Ub_er._corpu1-cade-spre
Pamint-in.Tr~o mi9care accelerata. Forta care tine corpul este egala ca- valoar~e- cu "forta
<!e atractie gravitationala dintre er i Paniint. tn aceasta sihiitieinei'Fa'nu "'To-aacnrcr
un rol; aici e~te impo:rtan,ta proprietatea corpurilor 'materiale' de-a fi alras"e"<IeaTfe. corpuri,
,
..
curii"ar ..li -Pamintul. Forta de atraetie gravitational& este:
F ~- K mgMp

--

R1:> ,

~---~~---

unde

mg este
~orpu(u],.. __

masa

gravita~~2!!~~~;~.Jnl:.lJia

grea a

Sint masele .'~rtY (masa gravitational&) 4i

(mas~ hiert]f~aTe~cclui~i corp . identiee?

_fl~_<!ou_~ QQl'I>.!!r.LA ~i ll. __cl~.. !Jl i~~ c:f.}~!:.I'l.S.!~~~!,

<~ mas_e!~ grayita~i'!'lla.Ie ~.9! mgB asup~~.. _earora
actioneaza un al treilea corp C cu masa grayit~t_i
-~ ~nala mgc ~_e corpul C la egala dista~t~ r_ c:J.~
-celelalte doua (fig ... 3.?7): Forta gray!tfl.tionala
exereitata asupra lui' A. de catre C este.

Ji'

.4C

= /(

gA

r2

Fig. 3.77. Fottele exercitate de un

corp C asupra a doua corpuri A
9i B aflate la egala distanta de C.

gC

119

forta gravitationala en care C actioneaza asupra lui B este:

liber tn punctul A~ se va mi~ca dupa. directia razei r, adica. dupa linia de cimp, ~i vn
~

(<:"tdra in punctul L, dt> lasuprafata Pamiritului. Daca in punetul A corpul are o viteza v

Raportul dintre fortele gravit~tionale exercitate asupra lui A ~i B de dHre corpul

C este egal cu raportul maselor lor gravitationale:
FAc

mgA

-~=--

FBc

C'esfe

maB

A~adar legea atractiei universale impiic[ faptul di greutatile diferitelor corpuri,

in acela~i loc pe suprafata Pamintului sint exact proportionale cu masele lor gravitationale.
Sa masuram masele inerte m~ ~i mB ale corpurilor A ~i .f3 pe o cale oarecare (de exemplu prin metoda ciocnirilor). Sa lasam apoi aceste corpuri sa cada spre Pamint dintr-un
anumit loc ~i sa masuram acceleratiile mi~carilor lor. Se afla experimental,
ca obiecte,
corp'uri,- cu mase inertiale dlferite cad cu aceea~i acceleratie g datorita atractiei
gravitationale terestre. Dar fortele de atractie gravitationale exercitate asupra corpurilor
reprezinta chiar greutatile lor, astfelincit din legea a doua a dinamicii obtinem:
GA= mA g ~i Gn
GA
mA

sau

mB g

-=--

GB

pe o curba C2 ~i va ajunge in B 2 Se observa., ea pe masura. ce viteza v cre~te, corpul

ajunge pe Pamint intr-un' punct din ce in ce mai departat de B. lnseamna ca poate
4

sa existe o astfel de valoare a vitezei v pentru care corpul nu mai ajunge pe -Pa.mint
ci descrie o mi~care circulara in jurul Pamintului. Un astfel de corp se nunie~te salelit

,fA = mnA.) .
'fiB

-+

eimp. Pentru o anumita viteza v1 a corpului, acesta se va deplasa pe curba C1 ~i

va ajunge pe PAmint ln punctul B1 Pentru o alta. viteza v 2 > v 1 corpul &e va deplasa
-+

mgB

Daca eel de-al treilea corp

:Pcf~i~;tl~1',' atunci F Ac ~i Fnc sint ceea ce numim
greutaple corpurilor A ~i B , in cimpt gravific al I_>amintului. Avern deci:

ori~mtata perpendicular pe d.irectia inte_nsitJHJLc:hnpului gravitational din acei punct.

atunci else mi~ca descriind o traiectorie curba care nu mai coincide cu directia Iiniei dt

artificial al Pamtntului.

Cind satelitul descrie o

mi~care

circulara in jurul Pamtntului, in fiecare punet al

-+

traiectoriei, directia 'vectorului viteza v este perpendiculara. pe directia intensitatii

dmpului gravitational radial. Acceleratia centrip_~t!a satelituluia := v2fr. este iinprimata
de {9rta gravitationala a Pamtntului, F ~ mr. Din legea a doua a dinamicfC avem:
F

T,nv2
ma ~ir

va
mr, de unde rezulta
.
r

r(r).

Deci pentru a descrie o traiectorie de raza r viteza satelitnlui trebuie sa ajunga la

valoarea:

mB

-Deci greutatile corpurilor in acela~i loc de pe Pamint sint de asemenea exact proportionale
cu masele lor inerte.
Madar masa inerta ~.( rn_a_~l}: .~ra_Pi,!(ltif!'!(l{fi:. si11t ~e.!.J2~tti.'! E':.?PorJiQnlJle intre eJe. As tazi
se conSra'eracr~masaTnertiala este echivalenta cu masa gravitationala. ln anul 1909 Eotvos a construit un aparat care putea detec.ta o diferenta de 5 10-9
in valoarea fortei gravitaponale. El a aflat ca masele inerte egale sufera totdeauna forte
gravitationale egale in limitele preciziei aparatului sau.
ln fizica clasica, newtoniana, echivalenta dintre masa gravitationala ~i masa inert.l
a fost considerata ca o coincidenta remarcabila fara vreo semtrificatie mai adinca. ln
fizica moderna, insa, echivalenta masei grele ~i a masei inertiale este considerata un fapt
fundamental care duce !a o intelegere mai profunda a gravitatiei.
3.8.2. Sateli*ii artiflciali. ~a considera~ un punct A sitnat)n chnpul gravitational
al Pamintului Ia distanta r de c'(mtru1 acestu1a (fig. 3. 78). Un corp de masa m Iasat
A
,,.A

Vrr(r),

(3.71)

unde r(r) este il!~ensitat~a dmpului gravitational 1n punctele corespunzatoare traieetor1ei satelitului. Ea este numeric egala cu valoarea g a acceleratiei gravitaponale din
acel loc r{r) = g(r).
Un satelit artificial al Pamintului care are traiectoria tn imediata vecinatate a
suprafet~ii~r trebuie sa aib~ viteza Vo = ."'7 R . g"o = 7'9. kmjs, unde R = 64()6Im este
raza Pamintulur~r g0 = 9,8 m/s'r este aeceleratia . gravitatio~aTa.rrcstip~a:flitaParnin
.tului. Valoarea Vo = 7,9 km/s se nume~te prima fJitezd cosmic(f" ~i este o'va!oarf'caiac~
teris~~~~~!!!P~~L .gE,~!i!,~}~~~!. ~~...~~~t.~!~lu i.
.,
--
Daca satelitul se afla la distanta r = R + h de centrul Pamintului din relatiilt~

-- T~"~~--;----

. (C1}\ "{C2J/'xM
_
.. \
.

\
\. \

~i

";::

<>)r.=mg \

71 . :':a2
/;~

. ...

120

tnlo_cuind in exprcsia lui v se obtine:

v

Fig. 3.78. Exista o valoare

a vitezei cu care un corp
lansa.t din A se deplaseaza
pe o traiectorie ce !neonjura
Pamintul
devenind
satelit artificial.

R1/R ~~

Pelt t ru ea t.raiectoria satelitului sa fie relati,r stahilrt este neeesar ea asupra lui
nu se 0xereite forte de frecare cu aerul (forte perturbat.oare) motiv peutru care alti
tudin(a h la care se plaseaza un sa tel it este mare, de ordinul a 10 2 km, aculo unde rarefierea
aerului este pronuntata. (mare),

sa

121

PROBLEMA REZOLATA

lntr-o sfera masivit. de. masil m 1 ~i de raza R se".

practica o cavitate sferica de raza R/2 care este
tangentii Ia suprafata sferei masive.
Sa se exprime f9rta gravitatrionala dintre sfera
~i unpunct material m 2 aflat la distanta x(x ~ R)
de centrul sferei masive ~i pe directia care
une~te centrul sferei cu centrul caviU1Jii.
Fig. 3.79. La problema rezolvata.
Rezolpare. Deoarece in enunt
se f:pecifica
x > R vom considera aUt sfera cit ljli cavitatea sferica drept puncte mate~iale situate
in centrele sferelor.
Distingem doua cazuri:
a) punctul material se afla de aceealjli parte cu cavitatea (fig. 3.79). ln acest caz
fOTtele de interactie stnt F 1 , F 2 iar rezultanta lor este:

5. Un corp cu masa m1 = 800 kg se afla la distanta r = 0,25 m de un alt corp cu masa

m 2 = 600 kg. Sa se calculeze intensitatea ctmpului gravitational tntr-un punct situat
la r 1 = 0,20 m de m1 ljli la distanta r 2 = 0,15 m de m 2
R:

r =

,
V r 21 + r22 + 2 r lr2 cos a. , r 1= K 2m1
rt

cos a.= o, r

r z = K -mz2

r2

2,2 . 1o-a N/kg.

= 3S4 103 km !?i camp= 81 mL,

sa se afle la ce distanta de centrul Lunii cimpul gravitational rezultant este nul.

6. Cunosctnd ca distanta dintre Pamtnt l?i Luna este d

R: x

+ V mp/mL

= !!:...

38,4 10 3 km.

10

7. Doua corpuri sferice cere!?ti au raportul razelor 1/2 iar raportul acceleratiilor gravita. tionale 3/2. ~tiind ca valoarea masei primului corp este M 1 se cere sa se determine
masa celuilalt-corp~eresc M 2

(1)
8.

punctul material se
Avem in acest caz:

b)

Km1 m 2 7x 2 - 8xR + 2R 2
8
x 2 (x - R/2) 2

afla in

partea

opusa

R: da

mimz

{x +%

~i

ravit11tii.

tnloruind 1n (1') avem:

lNTRt.BARI. EXERCITII. PROBLEM

1. Considerind Pam1ntul ~i Luna doua corpuri punctiforme, explicati cum variazit. greutatea unui cosmonaut tntr-o calatorie de Ia Pit.mint la Luna.

2. Explicati de ce toate corpurile cad la fel de repede in vid cu toate 'ca. forta de atracf.ie
gravitationala este proportionala cu masa lor.

3. Undeva. intr-un punct de pe suprafata Pamintului se a:;aza un tun uria~. Se poate lansa
un satelit artificial al Pamintului folosind acest tu~? (Se neglijeaza dificultatile tehnice
~i frecarile cu aerul.)
4:. Se confectioneaza un proiectil suficient de mare ca sa incapa in el oameni ~i materiale.

Proiectilul este lansat in vid dintr-un tun special. Pasagerii afirma ca 'Ia un moment
dat au incetat sa mai simta atractia gravitationala. Cind a fost posibil acest lucru?
R: tot timpul {din momentul parasirii bmului pina la atingerea Pamintului).

122

= -~Rap.s

rz.

3n

(1')

----'::.__;::'--

~tiind ca raza Soarelui este, R !?i densitatea medie a materiei solare este ps, sa se determine distanta Pamtnt-Soare, daca perioada de rotatie a Pamtntului tn jurul Soarelui
este T.

9. De pe o planeta cu raza R = 1/8 din 'raza Pamtntului, trebuie lansat un satelit

artificial pe o orbita circulara la inaltimea h = 600 km. ~tiind ca masa planetei
este m = 8 10 21 kg sa se calculeze: a) viteza tangentiala care trebuie imprimata satelitului; b) viteza unghiulara ~i c) perioada lui de rota tie.
R: v

V1t:

h"' 0,6 km/s;

"'=

R : h"" 0,75 10-' radfs; T

2
: ""8 320 s.

Fig. 4.2. Lucrul mecanic efedua t

-+

de forta F, pentru o depl:1sare d

a punctului sau de 8plicatie
pe suportul sau este: L = Fd.

tate de catre alte corp uri de care este legat sau cu care este in contact,. se
nume~te corp supus la legaturi sau neliher. Exemple: o u~a fixaifin balamale, o lustra fixat~ printr-o tija de tavan, un vagon de tren care. se mi~ca
pe ine.
Un corp care nu este legat de alte corpuri i care se poate deplasa in orice
directie din spatiu se numete corp liber. Exemple: tin halon care plute~te in
aer, un elicopter in timpul zborului.
Sa consideram un corp liber asimilat cu un punct material, care este

4
ENERGIA MECANICA A PUNCTULUI MATERIAL Sl A
SlSTEMULUI DE PUNCTE MATER[ALE

-+

4.1. LUCRUL MECANJC EFECTUAT LA MI$CAREA PUNCTULUI MATERIAL

lNTR- UN ClM P DE FORTE

4.1.1. Notiunea de lueru mecanic. In activit.atea sa fizica, omul intrebuinteaza fie propria sa forta musculara, fie aceea a animalelor de munca sau a
ma~inilor, cu scopul de a pune in mi~care o unealta, un vehicul prin invingerea unei alte forte, care se opune micarii, sau inertiei:
Astfel, un muncitor actioneaza asupra unui carucior deplasindu-1
"""*
(fig.4.1.). Forta F
cu care actioneaza muncitorul asigura deplasarea
caruciorului invingind forta de frecare.
in toate procesele in care se transmite micarea de la un corp la alt corp,
un rol e_sential il joaca o marime fizica numita lucru mecanic.
Masura lucrului mecanic este legata de notiunea de forta ~i de deplasarea
pp.nctului de aplicatie al fortei.
Se spune ca o forta efectueaza lucru mecanic cind aceasta actionind asupra unui corp ii deplaseaza punctul de, apficatie pe o anumita distanta.
st~

4.1.2. Lucrul mecanic al nnei forte constante al carei punct de aplicaf.ie

deplaseaza pe suportul sau. Un corp ale carui deplasari in spatiu sint lirni-

f.;ig. 4.1. t:n om deplaseaza un dirucior pe un drum orizontal. Lucrul meeanic

dectuat in timpul atestei deplasari este determinat de for~a de tractiune F

~i de deplasarea pwnctulu i ~e aplicatie al acesteia pe distanta d.

124

attionat de o for~a constanta F i care il deplaseaza pe distanta d intre doua

puncte A i B, de coordonate xi i x 2. Corpul fiind liher se Q.eplaseaza pe
directia i in sensul for~ei (fig. 4.2 ).
~

_RF~:g~-g~fintier lucrul mecanic al U7Jei ZJ,nei forte constar_tt~_J!, l1:_l care~_P'!:'!ct d_~
'}:pliqa#e se deplaseazii pedistan{a.d, indirecJ.ia $iJn, sensul fortei, este e[l!:_~ cu
produsul dintre marimea
imdJ:imea depl:amrtt:
-
--

(4.1)

L=Fd,

uncle d = x 2 - x 1. este distan~a dintre punctele A i B, intre care se deplaseaza punctul de aplicatie al fortei.
F'o!'tr1 eare pwduce mi~carea se munete forta mutoare, iar for~a fare se
opune micarii se numete forta rezistenta. Lucrul mecanic al for~ei motoare
se nume.te lucru mecanic motor, iar eel al fortei rezistente se nume~te lucru
mecanic rezistent.
Lucrul mecanic definit prin relatia (4.1)- se poate calcula i printro
-+

~etoda

grafica. Reprezentam grafic varia.tia for~ei F in functie de distan~a,

F
f(x), intr-un sistem de coordonate FOx. For~a F, fiind constanta intre
xi i x2 graficul functiei f(i) este o dreapta paralela ou axa Ox (fig. 4.3). Prod usul F (x 2 - xi) = F d, reprezinta
-- (N)
aria suprafetei limitata de curha
F = f(x) de axa Ox i de segmenF
tele perpendiculare pe aXB: 0 x in
punctele A(xi, 0) i B(x2, 0). Acest
produs este egal cu lucrul :mecanic efectuat de for~a pe disx(m)
tanta AB.
0

Aceasta metoda de aflare a

lucrului mecanic este valabila i Fig. 4.3. Lucrul mecanic efectuat de forta con-+
in cazul in care forta F nu este stanta F
pe distanta d = x 2 - x 1 este egal ell
constanta.
aria sup1afetei ha!;iurate.
125

....

I.

---;,

Li

/I

, ...

Fx

o~_x-1.....-~

fX>D

(}

lJ

1~~

fx <IJ

F face

Fit!. !.5. Clnd forta

-+

Daca in relatia (4.1) se ia F

1 N i d

un

1 m se ohtine unitatea de lucru

Un joule este lucrul mecanic efectuat de o forta de 1 newton al carei punct

de aplicafie se deplaseaza cu un metru pe suportul forfei ,i in sensul fortei.
4.1.3. Luerul meeanic al unei forte eonstante a earei direetie face un ungbi
eu direefia deplasarii. Sa consideram un corp, asimilat cu un punct material,_
supus Ja legaturi, care se poate deplasa pe directia Ox, sub actiunea une1
-+

forte F, a carei directie face unghiul oc cu directia Ox.

-+

Pentru calculullucrului mecanic al fortei F, se poate folosi, i in acest caz,

relatia (4.1).
S~

-+

....

1 joule = 1 newton X 1 metru.

un unghi ~ <. rt
cu direetia
deplasarii, Pfeetunaz:'i
2
'

. motoe, L
lucru mecamc
>.u; pentru-1t < ct. < -:l rt ftF~ft
or\'a
e ec ueaz.t.tx
' 2
2
un lucru mec:anic rezistent, L < 0.

Daca unghiul ~

mecanic in SI, numita joule (J):

<

IX

(fi~. 4.5, b), forta

3
7t
2

<

se

opune

\.,

deplas'arii.

F este o forta rezistenta ~i efectueaza un lucru mecanic rezistent; in acest

eaz cos IX< 0, deci L = Fd cos oc < 0; pentru oc = 7t, L = -Fd.
EXEMPLE
1. Un om pune 1n mi~care, pe o suprafata orizontala, un corp cu masa m = 20 kg, actio:
nlnd asupra lui cu o forta F = 50 N, a carei directie face cu orizontala un ungh1
ex = 3? 0 {cos 37o = 0,8). Actiunea omului asupra corpului dureaza 3 secunde. Neglijind
..
fortele de frecare, sa se calculeze lucrul mecanic efeetuat de om asupra corpului.
Rezolvare. a) Calculul deplasarii corpului. Vom calcula mai intii aeceleratia eorpultu .
aplicind relatia fundamentala a dinamieii (fig. 4.6):

descompune forta F in doua componente, dupa directiile perpendiculare Ox i Oy (fig. 4.4):

.
.X

/;

Fig. 4.4. Lucrul mecanic al fortei F, a carei directie este oblica tn raport
cu directia deplasarii, este egal cu produsul dintre componenta forte~ pe
directia deplasarii ~i marimea deplasarii: L == Fd cos ~.

-+

N
Proiecttnd

relatia

(4.4)

pe

(4.2)

+mg +F
-+

-+

directia

-+

= ma.

deplas:'irii

F x = F cos ex

(pe

directia

Ox),

obtinem:

ma,

de unde:

Lucrul mecanic al componentei F y este zero deoarece ea nu produce nici

o deplasare pe directia Oy.
Corpul se deplaseaza pe distanta d, intre ptmctele A i B de abscise x 1
i x 2 .sub actiunea componentei F x Lucrul mecanic produs de aceasta componenta este:
(4.3)
L = Fxd . Fd cos oc,
-+

naca unghiul oc este ascutit (fig. 4.5, a), forta. F contrihuie la deplasarea
punctului material, aceasta este o forta motoare i .efectueaza un lucru mecanic motor; cos oc > 0 deci L = Fd cos oc > 0; pentru oc = 0, L = Fd i pentru
oc = 3.., L = 0.
2

a = 50 N. 0,8

c=

tn 3 secunde, corpul s-a deplasat pe distanta

d

v0 t

+-

at 2

= - 2 9
2

9 m; v 0

b) Calculul lucrului mecanic. Calculam lucrul

mecanic aplicind relatia (4.3):
L

Fd cos ~

.=

50 9 0,8

0.

0
X

360 J.

2. Un copil trage o sanie de masa m

4 kg,

-+

cu o forta F care face cu directia deplas:\.rii un unghi ex, impr1mtndu-i o acceleratie

a~ 3 m/s 2.

126

2 mfs2.

20 kg

mg
Fig. 4.6. La exemplul 1.

127

Daca forta de frecare dintre sanie ~i

zapada este Fr = 5 N, ce lucrul mecani1
a efectuat copilul asupra saniei, pe distanta d = 4 m?
Rezolvare. a) Calculul forJei care produce
lucrul mecanic. Forta F x = F cos (X, care
produee lucrul mecanic o determinam
:lplictnd relatia fundamentala a dinamicii,
la mi~carea saniei {fig. 4.?):

- -- - -

"'!!
f'lg. 4.7. La e:xemplnl 2..

Ft

+F +

mg

ma.

Analizind relatia (4.6) observam ca:

+F

cos or. = ma; F cos or.

ma

= (Fr +.ma) d =

+ {!kg

(5 N

= -1t ,

cos
-1t = 0) .

'

-- --

0;

c) produsnl scalar este comutativ:

(4.5)

a b = ba

+ F t

= ab

cos ex;

d) produsul scalar are i proprietatea de distrihutivitate fata ,de adunare:

b) Calculullucrului mecam:c. Lucrul mecanic~ produs de forta F este dat de relatia:

oc

h) produsuJ scalar este maxim cind vectorii sint pa.raleli (ex cos 0 = 1);

ProieeUnd relatia (4.5) pe directia dPplasarii, adica pe directia Ox, obtinem:

- Fr

~~

a) prodnsnl scalar este zero, (a h = 0), cind nnul dintre vectori are
modnlul egal en zero- (a = 0 san b = 0), sau ctnd vectorii sint perpendicularf

3 m/s 2 ) 4 m =68 J.

+ c) =

---

a (b

4.1.4. Produsul scalar a doi vectori. Vom defini o noua opera~ie cu vectori

--

ab

+ a-+-+
c.

Produsul scalar al unui vector prin el insui este dat de

re~atia:

~i anume o opera~ie de inmul~ire a vectorilor.

Regulile de inmultire a vectorilor sint diferite de regulile de inmultire

a marimilor scalare. Se pot defini doua feluri de prod use a doi vectori:
a) produsul scalar, al carui rezultat este o marime scalar a; .
b) produsul vectorial, al carui rezultat este o marime vectoriala.
Produsul vectorial urmeaza sa fie definit in capitolul 6 { 6.1); a cum
vom defiJ!.i produsul scalar a doi vectori.

--

Sa c(msideram doi vectori a ~i b, orientati dupa djrectiile (D 1 ) ~i (D 2 ),

care fac intre ei unghiul ex (fig. 4.8).

--

--

S e nurrteyte prod us scalar al vectorilor a i b numarul real notat cu a b,

egal cu produsul modulelor celor doi vectori prin cosinusul unghiului dintre ei.
AstfeJ:
+

s
Rela~ia (4.6)

ab

ab cos ex.

(4.6)

(a

eos oc)b

a(b cos ex) = a1b

ab 11

;1

doi vtrtol'i a

__,.

este .numarul real a b

--+

~i b

ab eos or..

128

~i

--+

-+

--+

b, adica c = a

-+

-t- b.

~i facind produsul scal~r al vectorului --; prin el insu~i, obtinem:

c- c- = (a

+ b)
--?-

de unde
c2
und~ oc

a2

~i

+ 2a b + b

a--?-2

+ b + 2ab
2

cos oc,

este unghitJI dintre cei doi vectori.

Notind ru

v(~.ctorul

facind produsuJ

~calar

diferenta al veotorilor -+
a

--

al vectorului d prin el
(a
_:: -b) 2 = -a 2

~i

insu~i,

b, adica -d = -+
a; -

-+

b,

obtinem:

--?- 2a
b

din care rezulta

a 1 = a cos oc

reprezinta

-;..

scalar

--+

dd

componenta. vectorului a pe
directia (D 2 ), iar b1 = b cos oc

~->rodusul

1ezultantei a doi vectori. Notind cu csuma vectorilor a

-lo-

unde

4:.8.

Aplicilm aceasta proprietate a produsului scalar pentru a obtine moduluJ

se mai poa.te scrie ~i astfel:

s

i~.

(4.7)

este componenta lui b P.e ,directia (!Jt)

Prin urmare produsul scalar
a doi vectori este egal cu produsul dintre nwdulul unuia dintre
e1 prin com ponenta celuilal t pe
direc~ia priroului vector.

a2

+b

2ab cos oc.

Tinind seama de relatia de defini~ie a produsului scalar (4.6), putern

- ...

spune ca lucrul mecanic al unei forte constante F, care-i deplaseaza punctul

de

aplica~ie

--

pe distanfa d este egal cu produsul scalar al vectorilor F i d, deci

L = F d

= F d cos

oc.

(4.8)

Daca forta ~i deplasarea au acelai sens lucrul mecanic este pozitiv (lucru
rnecanic motor), iar daca for~a ~i deplasarea sint de sensuri opuse luerul
mecanic este negativ (lucru roeranic rezislent).

129
9

Fizica cl. a IX-a

dis~ributivitate

a prod,usului scalar, fata de adunare,

rezulta ca lucrul mecanic al rezultantei

f!. a unui sistem de for~e concurente

Din proprietatea de

Rezulta ca:

--).

--).

.F h .F 2 , ,Fn este egal cu suma lucrurilor mecanice ale fortelor componente:

-~

~-

+ F2 + ... + FrJ d = F1 d + F2 d + ... + Fn d;

L = L1 + L2 + ... +Ln.

-l--

.L = R d = (F1

-l-

-l-

-cr

-'>-

4.1.5. Lucrul mecanic al fortei de greutate. Sa consideram o regiune

restrinsa din apropierea Pamintului ~n care c!mpul gravitational este uniform.
In aceasta regiune liniile de cimp sint drepte paralele, ia,r acceleratia gravitationala este constanta, adica are in toate punctele aceeai marime, directie
fji se:ns. Greutatea unui punct material care se mica in acest cimp ramine
constanta in to~ timpul micarii lui.
lntr-un punct A al acestui cimp, la inaltimea h fata de suprafata P amintului, se afla un corp de masa m, asimila~ cu un punct materiaL Punctul
material se poate deplasa de la nivelul A la nivelul B, pe verticala, sau urmind unul dintre drumurile urmatoare: CD; FGHJJKL sau .NO (fig. 4.9).
Vom calcula lucrul mecanic al greutatii corpului, cind. acesta cade liber
pe vert_icala '~i apoi cind corpul se deplaseaza pe planul inclinat CD, considerind frecarea neglijabila.
Lucrul mecanic al greutatii pe distanta AB = h este
L

mgh.

(4.9)

Lucrul mecanic al greutatii corpului, cind acesta se deplaseaza pe distanta CD = l, se poate calcula aplicind formula {4.1). ln acest scop,inlocuim
greutatea cu componentele sale G t = G sin ex pe planul inclinat i Gn = G cos ex.
norma.la pe planul inclinat.

Rea,ctiunea normala N a planului inclin.at ~i forta compone,nta Gn' nu

efectueaza lucru mecanic. Prin urmare, efectueaza lucru mecanic numai forta
~

cp:mponenta Gt:
L = G,l = mgl sin oc = mgh,

(4.10)

deoarece l sin :x = h.
F

lucrul mecanic al greutatii este independent de drumul mu:c.~uJrlS

greutatii
1naterial i de legea mielrii aeestuia i este eg~l cu
diferenta de nivel h, dintre
~~ cea
material.
Greutatea efectueaza acelai Iucru mecanic fie ca se deplaseaza pe drurnul AB, fie pe drumul FG ... KL sau pe drumul NO. . .
..
Q. IQ!:l!_~~~~ ac~2?~-1~AJl~!U~r~-~!l~_i,_p_~.!1:~-~- ~~t_e~~-~}-~.-~!~.?;~?~~~~-~~~-~~1 ( r ~~
88
mec;-nic __i_gQ~]?~!lif~~~-.. -~-~~Ji!-~ID!!~~J!.m:..1!~.:}! -~~--!~-~~ duE~-~~~a!~ .. ~~;~~~
punciuT material i d~p,inde n~~c~~--~-2:-J>.Q~-~t~!l~ p~_!letelor extre~e=~- .tr..a.~~+-riei.MLPumete _forta conservauva. ~-~e~_P.~~~~~-!~E1~_<;_?E~~!:Y.9J~!Y2......gr:e.uta-~,
forta eiastlcli~-foita-erectr.osfutiCa etc.
'
.
- .... ' Q regiune din sea~iu, limitatasau nelimitata,. und~}J1.fte~~are_ pu_f1d Sf:
face sim~ita actiunea unei forte determinataJn m9dul, direct~eJI!~~s"-~~"~~~:t,n
ca formeaza un cimp de forte. Cimpul ale carui forte sint conservative se
numeste Clmp de forte conser,v(ltiy. Cimpul gravitational~ste un exemplu de
cimp de forte conse~va~i:, ..nelimitat: creat in jurul unei mas_e gravi~ati~nale:
'Forta care se face s1mt1ta In acest cnnp este forta de a~ractie gravitatwnala
exercitata asupra corpurilor plasate in punctele dmpului.
EXEMPLE
1. Se transporUi un punr.t material de masa m, in ctmp~l gravit~tional uniform, p~
drumul in chis FGH ... LMF (fig. 4.9). 1n timpul ace$tei dei>_lasart asupra punctulUI
material actioneaza mai multe forte, printre care gre~tatea ~i f~rta de frecare. ,Sa se
calculeze Iucrul mecanic al greuUitii ~?i lucrul mecamc al fortet de frecare pe acest
drum tnchis.
RezolrJare. a} Calculullucrului mecanic a1 greutafii. Calculam mai intii lucrurile mecanice
partiale pe diferi tele portiun i de drum:
Lpa = o, forta este perpendiculara pe deplasare;
LaH=mgGH; LHJ=O; LIJ=mgIJ; LJK=O; LH.L=mgKL; LLM=O:
LMF = - mg MF, lucru mecanic rezist~nt.
Lucrul mecanic efectuat de greutate pe mtreg drumul este egal eu suma lucrurilor
mecanice partiale:

Lpp= mg (GH

+ IJ+ J(L -MF) =

O.

deoarece segmentul MF este egal cu suma _segmentelor GH, IJ ~i KL. Rezulta di

lucrul mecanic al greutatii pe un drum tnch1s este egal cu zero. .
.
b) Calculul lucrului mecanic al fortei de frecare. ln cazul exemplulm ?rez~?tat, t~ flgura
forta de frecare este paralela cu deplasarea ~i de sens opus m1~~ru. D_eci, l~crul
49
~e~anic al fortei de frecare este egal cu pro~usul dintre marimea acestei forte ~tlungtmea
drumului total parcurs dt- pnnct.ul materml:
LFf
Fr (FG +HI+ JK
LM
MF),

OM
Pi~.

4.H. Lucrul mecan k al greutilt.ii este egal cu produsul rlintre

modulul si'iu prin diferenta de nivel dintre punetul initial !;'i punctul
final al drllmlllui urmat dr tmnctul sau de aplicatie (centrul df'
greutate): L -- mgh.

130

pe GH, I J -l?i KL forta de free are fiind nula.

Lucrul mecanic al fortei de frecare depinztnd de lungimea drumului parcurs, rezultii
ca forta de frecare nu este o forta conservativa. Se spune C"a for~a de frPcHrt> este o
fortd disipativd.

131

2. l n copii arunul o minge cu masa m = 100 g pe vertkala in sus ~i o prinde in pundu(

din care a fost arunc,ata. Mingea a tinge tnAltimea maxim! hm = 5 m.
se calculeze

sa

lucrul mecanic al greutatii tn timpul Urdlrii mingii Ia tnllltimea hm. Ia coborirea mingii
pe aceea~i distanta ~i pe toaUl distanta parcursa. de minge. Se va lua g ~
= 10 m/s 9
Rezolvare~ a) Lucrul mecanic al greuUitii mingii, in timpul urcllrii acesteia, este un
lucru mecanic rezistent, dat de relatia:
Lu
b)

mghm =

-5 J.

tn timpul coboririi mingii, greutatea acesteia efectueam un lucru mecanic motor

Lc

mghm =

5 J.

c) Lucrul mecanic al greutAtii, pe tot parcursul, este:

= Lu +

Lc

= -

5 J

5 J

0.

4.1.6. Lucrul meeanic al forj;ei elastice. Am studiat lucrul mecanic al

fortelor constante/tnsi( in practica intilnim foarte des for\e care variaza in
functie de pozitia corpului asupra caruia ele ac\ioneaza. Un exemplu de astfel
de forta este forta elastica:
(4.11}
F=-kx,

F(N)
este pozitivar deci ~i lucrul mecanic . este
pozitiv (fig. 4.10, a), iar daca f(x) ~ 0, at unci
x(m)
aria S este negativa, deci ti lucrul mecanic
este negativ (fig. 4.10, b) .
Vom calcula lucrul mecanic al fortei
elastice F = -kx folosind graficul
de
varia~ie al acestei forte in func~ie de :c,
intr-un sistem de coordonate FOx (fig. 4.11).
Graficul func~iei F = -kx este o dreapt~
care trece prin originea axelor de coorFig. 4.11. Lucrul nwcanic al for\'-''donate.
elasticeF = - kx, pentru x E [O,.r]
.Lucrul mecanic al fortei elastice este este egal cu aria suprafetei ha~urA I e.
egal cu aria supra.fe~ei Iimitata de dreapta
P = -kx ~i segmentele de dreapta OA *i AA 17 deci este egal cu aria triunghiului A 1AO:
.r

JJ=

unde k este constanta elastica a resortului ti ~ este deforma.rea resortului.

For~a elastica este egala ti de sens opus fortei deformatoare F 1 = kx.
ln timpul deformarii resortului, se deplaseaza pe distan\a x, atit punctul
de

~plica~ie al fortei deformatoare F1 cit ti eel al fortei elastice F. Ambele

for~e e,fectueaza Iucru I9,ecanic. La intindere sau comprimare, lucrul mecanie

al for~ei jeformatoare F 1 este 11:n lucru mecanic motor, pe cind eel al fortei
elastice F este un lucru mecanic rezistent. Aceste doua lucruri mecanice sint
egale ~i de semn contrar.
Lucrul mecanic L, al unei forte variabile F = f(x), al carei punct de a plica tie se deplaseaza pe distanta AB {fig. 4.10, a ti b), este egal cu ariaS, a
suprafetei Iimitata de curha f(r), un segment din axa Ox- ti doua ordonate
(cele ale puncteJor At B1). Dadi in intervalul [a, b1 f(x) ~ 0, atunci aria S

'i

F
/

AA 1 0A
2

kx X
= ----
2

(4.12)

L=

Din relatia (4.'12) rezulta di lucrulmecanie al iortei e!astice depinde numai

de pozitia punctului ini~ial i a celui final al drumului parcuts dn pund.ul de
aplicat.ie al for~ei. Deci f'orfa elastica este o for(li conserc'atiPa. Fort~le din interiorul resortului constituie lin ciq1p de forte eonsr.evativ unidimensionaL

EXEM:PLE
l. 0 for-ta, care actioneaza asupra unui corp, varitu:a. hl funcpe de di~tan\ii rh1pi:'< legeH
F = 3x, unde F este exprimata in newtoni ;;;i distan\a x in metri. Sa sc caleukw lucrul
mecanic efectuat de forta intre punctele A(2, 0) ~i 8(6, 0).
Rezolvare. Lucrul mecanic efectuat de forta
Bt
este ega! cu aria suprafet.ei limitaUi de dreapL>
18
F = 3 x, de segmentul AB ~i de ordonatele
F(x1 ) = AA 1 ~i F(xz} = B B 1 (fig. 4.12). Prin !5
urmare lucrul mecank al fortei p -:: :. :;x este
IE
egal cu aria trapezului AA 1 B 1 B:

//

' ' ~;=~-~,----~

A,(~-F,

_ _~,..~
" B{h,o) r

-+---e:----_-:_=::1_-:.~~.-

A{o,o)

Flg. 4.10. a) Aria

~1~~!)_2-_fJ:~} (.r.,

-i.:i1 + B B! A II
2

//

'

~,

I
I

/"

4H J.

1<---;-

.(.tfb, -~)

a
S e~te

'

pozitiva dad! se iiflii deasupra i!xei Ox; b) aria S este h;.gati\-A

,
daca se a rta sub H xa Ox.

132

IJin relatia de rnai sus rezulU\. ea luerul meea-nie al fortei variubile P

3x poate fi cakulat
inmul~illd media aritmetidi a valorilor in i~ia1ri.
~i finala a fcwtei cu deplnsarea punci ului flu
aplica1 it> al fortei.

133

()

~rm/

I//

Fig.

2
J
A[x1 ,0}
~.12.

8~ 1 0)

La exemplul 1.

F(N)

F(ll}

40

30

I
I
I

2
1

10

1
(}

A'x!ml

20

t
1/)

x(m)

o~--o.~s,----,~~---,.~s,--~2~,--7
2~.5,--,.
I
I
j
-i

.f

f'ig. 4.13. La exemplul 2.

Fig. 4.14. Lucrul mecanic efectuat de forta

n

variabilll F este: L

= 22 Fi!lxi.

tri inal~ime in 60 secunde. Se pune intrebarea care dintre cele doua mararaJ
este mai productiva?
Prima efectueaza lucrul mecanic L 1 = 5 000 N X 2" m ==~ 10 000 J, iar
intr-o secunda produce un lucru mecanic de 200 J fs. A doua macara produce
Jucrul mecanic L 2 = 8 000 N X 3 m = 24 000 J, iar pe ~ecunda produee
lucrul mecanic de 400 J fs. A doua macara este mai productiva deoarece pro
duce un lucru mecanic mai mare in timp de o secunda, deci ea este mai puternica decit prima. Puterea este o marime care caracterizeaza viteza cu ca.re se
efectueaza un lucru mecanic.
Prin definiH~.LE~~ea mJ!di~___!ntr-un interval t$e timp d.~te. egala c~
raportul din!r:~ }JJ.Crl mecanic efectu~LiLJJ!t!&!!tLllll.C..fl!.!!:'l produ_~erit_~iifil'Jit:t1];c:rumecan[c:
~-

- __ ....

-~""""~~~="'~""'"'

(4.13)

i
+

2. 0 forta F ce se exercita asupra unui corp variaza tn functie de deplasarea :punctului

sau de aplicatie dupa cum se arata in graficul din figura 4.1::J. Ce lucru mecanic Pfec~
tueaza. forta pe intervalul [0 m; 4 m]?
-+

Rezolvar.e. Lucrul mecanic al fortei F este egal cu aria suprafetei OABCDO. Observllm
ea acea;ta. suprafata se cornpune din: dreptunghiul OABEQ 9i trapezul EBCDE.
Valoarea lucrului mecanic cautat este egala cu suma ariilor dreptunghiului OABEO
~i trapezului EBCDE, deci:
L=OA x OE

+ (BE+CD)ED,
2

6 1\ 2 m

, {6 N

+.

+
2

2 N)

.2

f(x). Sa se calculeze lucrul mecanic total efectuat de catre forta F, intre limi-

tele intre care variaza x, 9i care sint indicate pe figura.

Rezolvare. Lucrul mecanic total este egal cu aria suprafetei ha9urate pe figuriL Se
imparte suprafata ha9urata intr-un numar de dreptunghiuri, de baza !lxi, astfel ca pe
intervalul LlXi, forta Sa fie COnstanta.
-+

Luerul meeanic total efectuat de forta F este egal cu suma ariilor Fi!lxi, a dreptunghiurilor, deci:
'
sau

(10

+ 20 + 30 + 40)

0,5

50 J.

4.1. 7. Puterea. ln considera~iile pe care le-am fa cut pina a cum nu am

~inut seama de timpul in care 0 for~a efectueaza un anumit lucru mecanic.
For~a care produce lucrul mecanic se poate datora unui motor sau unei insta ..
Ja~ii. In activitatea practica,timpul in care o instala~ie sau un motor efectueaza
un anumit lucru mecanic prezinta o deosebita importan~a.
Spre exemplu, sa presupunem ca o macara ridica o sarcina de 5 000 N
-la 2 metri inal~ime in 50 secunde~ iar alta ridica o sarcina de 8 000 N la 3 me
134

(4.14)

Daca in rela~ia (4.14) se ia L = 1 joule ~i t = 1 secunda, se

pentru putere numitii watt, cu simholul ~:

1 watt

-+

P=-

rn = 20 J.

8. 0 forta variabila F actioneaza asupra unui punct material,deplasindu-1 pe o anumita

distanta !lx. in figura 4.14 este reprezentata variatia fortei ,in functie de distanta,
F

Am definit puterea medie deoarece, in general, lucrul mecanic nu se efec.tueaza

in mod uniform in timp.
ln cazul cind puterea este constanta, ea este data de relatia:

1 joule ;
1 secunda

ob~ine

unitatea

1 J

t W=-.
1 s

4.2 ..ENERGIA CINETICA. TEOREMA VARIA fiEI ENERGIEI CINETICE

A PUNCTULUI MATERIAL

4.2.1. Notiunea de energie. Energia este O!fl:~~i~eJi~i~!~.~all!ra ce .ca.rac

terizeaza ca.pacitatea unui corp sau- unuisistem de corpuri de a ~r.~?uce

lucru mecanic.
Daca un corp are capacita.tea sa efectueze lucru mecanic da.torita unor
factori mecanici cum ar fi schimharea. pozi~iei lui intr-un cimp de forte, defor.?'
ma~iei sale sau accelerarii sale spunem caposeda r:nergie mecanica. Spre exemplu un corp in cadere poa.te ac~iona meca.nismul unui ceasornic punindu-1
in ~i~ca.re (fig. 4.15). Apa zagazuita de un haraj poate ac~iona paletele unei
turbine punind in func~iune un gater, o moara sau o hidroceQtrala (fig. 4.16).
Hesortul comprimat, al unui pistol jucarie, prin destindere arunca proiectiluJ
la o ~numita distan~a.
Din exemplele date rezulta ca un corp efectueaza lucru meca.nic numai
daca acesta trece dintr-o stare in alta. Astfel, resortul comprimat al pistolului
jucarie efectueaza Iucru mecanic numai cind acesta se destinde.
(

135

4.2.2. Energia einetieii a punetulni material. Corpurile in mi~care poseda

energie, deoarece actionind asupra altor corpuri le pot deplasa, deci pot ~a
efectueze luc.ru mecanic.
Energi.a pe CllJ'{} () p()~_eda 11n corp datorita mi~carii sale (in raport cu un
sist001 de. referinta dat) se nume~te ~nergie cineiic(["" lata cfteva exerople de
corp uri care posed a energie cinetica: vintul, care reprezinta mi~carea unor
mase de a'er, prin actiunea sa poate pune in m,i~care o moara de vint, o nava
cu vele, poate smulge copacii din pamint sau poate avaria cladiri cind viteza
sa depaete o anumita valoare; un ciocan in mi~care care love~te un cui i il
introduce intr-un material oarecare; o apa curgatoare (apa unui riu) care poate
transporta pe suprafata sa plute facute din trunchiuri de copac.
E~ergia cine~ica a unlli cor.[h este definita prin lucr!JJ ..mecanic p_e cal'e
treb'iiie -s~-refectueze acest corp--din momentul frlnarii sale ~i pina Ia oprireA
sa, sau prin lucrul mecanic efectuat pentru a-i imprima o 1lD.umita vite~ij._._
Sa consideram un punct material in mi~care rectilinie uniform variata

~l
.
0

ll

f--f-~

--*

sub actiunea unei forte F. Viteza punctului material variaza pe distanta

f'ig. 4.15. Ft:nepo"

narea ceasorn icul u i
reprezentatin figura
f'.ste asiguraUi prin
actiun~a u'nui corp
in didere asupra
mecanismului sau.

Fig. 4.16. Apa zagazuita. de barajul unei

hidrocen trale are inmagazina ta in ea
energie. Aceasta apa poate actiona paletela unei turbine producind un lucru
mecanic.

d
x 2 ...a.... x 17 dintre doua puncte A ~i B de pe traiectorie, de Ia v1 Ia v 2
(fig. 4.17). Legatura dintre cele doua viteze este data de formula lui Galilei:

vi- vi= 2ad.

Variatia ~E (creterea sau descre~terea) a energiei este masurata prin Jucrul

mecanic efectuat in timpul acestei variatii.
Energia este o marime fizica de sta.re, caracterizind corpul (sisteJnul)
in fr-o stare stationara. LucruJ- ~ffi.ecanic-earaet~rizeaza corpul (sistemul)
cind acesta ia parte la procesul de trecere dintr-o stare A intr-o stare B:
Deci, lucrul mecanic este o marime de proces.
Energ~~ mecanica E, pe care o studiem in continuare, are dona parti:
energia cinetica Ec, sau energia de micare.J i energia potentiala Ep, numita
9i euergie de pozi~ie ~au energie. de ~onfiguratie.
Energia are aceea~i unitate de masura ca ~i Iucr\l.l ~ecanic (joule: .J ).
136

(4.15)

inlocuind in (4.15) acceleratia a, prin valoarea sa data de relatia fundama, ohtinem:

mentala a dinamicii F
2

Deoarece energia unui corp (sistem de corpuri) este lega.ta de posibilitatea

aeestu:i eorp (sistem.ului de corpuri) de a efectua lucru mecanic, este norma.l
ca energia corpului (sistemului) sa scada cind el efectueaza Iucru mecanic
asupra a,ltor corpuri ~i invers_, sa creasca cind se efectueaza lucru mecanic
asupra lui.
" Fiecarei stari a _corplJJ!ILJsi~~-~1!1l!D!L~orespunde o ~~~r_gje, p~ car~ o
notam cu E, iar la trecerea corpului (sistemului) -"dfri.-starea A in starea B
ener_gia- varrazli-cu"valO"are~i:----~--'\

--*

~~~-

m;t =

Fd.

(4.16)

Termenul F d reprezinta lucrul mecanic al fortei F pe distanta d

x2

x 11 deci
2 .

- ffl7'2
L AB
_T_

2
ffll't

(4.17)

2-

--+

Din relatia (4.17) rezulta ca lucrul mecanic efectuat de forta F tare

act1oneazK as~pra puD.-ctuiui mater!aTa contr1huit,Ia variatia marnnii

= _!__
2

mv 2

(4.18)

'

numita prin definitie energia cinetica a Pllnctului material.

Deci, en~~gia cineticii a unu(~~;p.de rnasa m. care se aflil in mi~care de
lranslafie.cu vteza v, in raport cu un sistnn df referirita inertial este egalii cu
~-s-;;;;il;~rod ~suraz~rlire-fi~as(i--corJiulili '~T

Fig. 4.17. Lucrul mecanic efectuat d

-).

forta F pe distant_a AB este egal eu

variat ia energiei cinetice lntre punc
t('lt> A ~i B,

patraTiiC71ttezeiaceslzii-.'
0

-v

--v2

--o-----o~--------~o------~~------

x,

137

Rela~ia

(4.17) exprima teorema yaria~iei energiei cinetice pe care o enun

,,_;,

()in relapa {4.20) rezulta ca lucrul mecanic al fortei F ~f>te egal eu luerul tneoanic al

ta!fl astfel:

variatia energiei cinetiee a

---=-.... ~-- eu un sistem
__
de for(;a rezultanta care aetioneaza asupra Dtnlctttulluiiurlnai;eri:iil
. -+.--------
timvul a~estei
variatii.
-

~-

ln concluzie. putem spune ca energia cinetica a punctului material este

o marime care caracterizeaza mi~carea sa mecanica. Fiecarei stari de mi~care
a punctului material ii corespunde o energie cinetica, iar la trecerea punctului
material dintr-o stare de mi~care (1) intr-o alta stare de mi~care (2) energia
lui cinetica variaza cu valoarea:

6.Er = Ecz- Ec1

Modificarea starii de mi~care a runctului material se datoreaza for~ei
rezultante care actioneaza asupra lui. lnseamna ca lucrul mecanic L al for~ei
rezultante este o masura a efectelor acestei forte in procesele de modificare a
starii de mi~care. Ded, lucrul mecanic al for~ei rezultante este ega.l cu varia~.ia
energiei Qinetice a punctului material:
*"

Ft

fortei
!?ide semn contrar. Aceste lucruri mecanice ~tnt o masura IJ inl(:)raotluni~
tnsotite de modificarea pozitiei corpului. Cum corpul se deplasea~a, ?cesi~
l\lQfHt'l
mecanice sint diferite de zero. Din relatia (4.20) obtht~m:

F = Ft

b) Puterea medie este data de relatia

j,L

= Ec2 -- Ect

(4.19)

EXEMPLE

At

energiei cinetice;
b) p,uterea medie de_zvoltata de om. Se da g

-+-+-+-+

Rezolvare. a) Lucrul mecanic rezultant, efeetuat de fortele F, Fr. N :;;i G

care a.ctioneaza asupra corpului, este 0 masura a efectelor fortelor, pentru procesele insotite de
schimbarea vitezei corpului. Cum viteza corpului :riu se modific.a, lucrul mecanic rezul.
tant este nul:
L

-+

= (F + Fr + G +

-+ -+

(lt.20)

N) d = Fd- Ffd = 0.

ttg. t.i8. La problema rezolvn tiL

138

Fvm.

Fv

50 0,8 = 40 W.

2. Un automobil cu masa de 1 000 kg porne:;;te din repaus :;;i ajunge la viteza de 30 m/s
dupa ce parcurge 500 m, pe un drum orizontal. Sa se calculeze forta de tractiune a
motorului, daca forta de frecare este de 200 N.
-+

Rezo[Qare. Asupra automobilului actioneaza fortele: greutatea G, reactiunea

normala

forta de tractiune
:;;i forta de frecare F~. Suma algebriea a luerurilor mecanice
ale fortelor ce act.ioneaza asupra automobilului pe distanta d este:

N,

= Fd- Ffd.

Acest lucru meeanic fiind diferit de zero, el este folosit

mobilului.
Aplicind teorema variatiei energiei cinetice, obtinem:
mv 2

2
dt>

pentru

accelerarea auto-

(F - F r)d,

unde
mv2

F =2d

+ Ft =

1100 N.

10 m/s 2

At

Deoarece viteza este constanta, rezulta

I. Lin om deplas~aza un corp cu masa m = 50 kg, pe o suprafata orizontala cu viteza

v = 0,8 m/s (fig: 4.18). Coeficientul de frecare dintre corp :;;i suprafata orizontala ~ste
!L = 0,1. Sa se calculeze:
a) forta de tractiune exercitaU'i. de om asupra corpului, aplidhd teorema variatiei

FAx

= ---

= -

~Li

p.m.g = ~o N.

4.3. ENERGIA POTENTIAL.A. A PUNCTULUI MATERIAL

iN CiMP CONSERVATIV DE FORTE. ENERGIA MECANICA A PUNCTULUI
MATERIAL IN ClMP CONSERVATIV DE FORTE

4.3.1. Energia potentiala a punetului material in cimpul gravitational.

Consideram un punct material de masa m plasat intr-un punct A din cimpul
gravita~ional al Pamintului considerat uniform (fig. 4.19). Punctul material
~i Pamintul, care interac~ioneaza prin cimpul gravitational, alcatuiesc un
sistem fizic deform,abil in cadrul caruia actioneaza for~e conservative (fortele de greutate). Configuratia .. sistemului (st:area sistemului) este determinata de inaltimea h a punctului material fa~a de un plan orizontal P de Ia
:;uprafa~a Pamintului, luat ca -nivel de referin~a. Spunem ca inal~imea h este
un parametru de stare al sistemului.
Lasam punctul material sa cada-Iiber din punctul A tn punctul Ao, aflat
Ia inal~imea h0 Lucrul mecanic efectuat de greutatea punctului material
pc distan~a h - h0 este
(4.21)
L = mg(h - ho)
139

--,A- G=mg

Astfel punctul material apropiindu-se de

Pamint poate efectua un lucru_ mecanic. Din
acest motiv noi spunem ca sistemul alcatuit
diri Pamint 'i punctul material- sistem deformabil (cu interac~iune gravita~ionala) poseda energie. Aceasta energie, care depinde
de pozi~ia p\mctului material fa~a de Pamint,
se nume~te energie de pozi~ie sau energie

potentiald graPitOlionald.
p

Fig. 4.19~ Variatia energiei potentiale a sistemului Pamtntpunct material, pentru deplasarea punctului material din A
tn A 0 este egala ~i de semn
contrar cu lucr.ul mecanic efectuat de greutate pe distanta
AA 0 : !1Ep = - mg(h
h0 ).

Cu toate ca energia potentiala oaracterizeaza starea sistemului Pamint-punct material,

datorita unei comodita~i de exprimare se spune
adesea: energia poten~iala gravita~ionala a
punctului material, lasind impresia ca se
face ahstrac~ie de rolul esen~ial a I Pamintului
care genereaza cimpul gravita~ional.

Fiecarei configuratii (stari) a sistemului ii

corespunde o energie poten~iala Ep, iar modificarea configuratiei sistemului determina
varia~ia energiei potentiale. Astfel, daca punctui material se deplaseaza din
pozitia initiala A, de altitudine h, in pozitia finala A 0 de altitudine h0 (fig.
4.19}, energia poten~iala a sistemului sufera varia~ia:

,,

(4.22)
llEp = Epo - Ep.
Energia poten~iala Epa sistemului nu se poate determina in mod absolut,
se pot masura variatiile acestei energii, prin lucrul mecanic efectuat de eatre
fortele de greutate.
Prin conven~ie, variatia energiei potentiale intre doua stari (configuratii
date} este egala ~i de semn contrar cu lucrul mecanic al fortelor de greutate~
exercitate asupra punctului m.aterial, intre aceste stari, deci:
(4.23)
D.EP = Epo - Ep = - mg(h - ho),
sau

Eno -- E P = mgho - mgh.

Daca se alege starea careia ii eorespunde parametrul h 0 = 0, ca stare de
referint~i ~i ca~eia i se atribuie energia potentiala Ep 0 , atunci energia potentiala a sistemului in starea eorespunzatoare parametrului h va fi data de
relatia:
(4.24)
0

Alegerea

Configuratia (starea) peiltru care s-a convenit sa se ia energia poten~iala a

sistemului egaHi. cu zero Epo = 0 se nume~te configuratie zero (starea zero).

140

zero, adica a nivelului de referinta pentru energia

configura~ie

minima

~i

zero acea configura~ie in care energia potentialS. a sistemului este

careia i se atribuie in mod conventional valoarea zero.

EXEMPLE
1. ln figura (1.20 se prezinta o poJ.i.iune a ctmpului gravitational din apropierea unei pla-

nete. Se indica, de asemenea, valoarea energiei potentiale, pentru diferite configuratii

ale sistemului alcatuit dintr-un corp cu masa m = 2 kg ~i planeta (sistemul corp-planeta cu interactiune gravitationala).
Sa se calculeze:
a) lucrul mecanic necesar deplasarii corpului din punctul A in punctul B, ru viteza
Constanta;
b) lucrul inecanic al greutatii cind corpul cade liber din punctul C pina Ia. suprafata
planetei;
c) lucrul mecanic al greutatii, efectuat in timpul deplasarii corpului, cu viteza con
stanta, din punctul A in punctul D.
r

RezolPare. a) Lucrul mecanic efectuat de forta externa sistemului, care _deplaseaza

corpul din A in B, este egal ~i de semn contrar cu lucrul m:ecanic al greuUitii, eare
la rindul sau este egal ~i de semn contrar cu diferenta dintre energiile potentiate din
starile B ~i A, deci:
LAB

-LG(AB)

-(EpB- EpA)

-6 J.

Pentru deplasarea corpului din A in B s-a cheltuit un lucru mecanic egal cu 6 J, iar
energia potentiala a sistemului a crescut cu 6 J.
b) Lucrul mecanic al greutatii pe distanta CO este egal ~ide semn contrar cu diferen~a
energiilor potentiale din starile 0 (sol) ~i C:
La(co>

(Epo- Epe)

-(0- 8 J)

8 J.

Prin deplasarea corpului din C in 0, energia potentiala a sistemului a scazut cu 8 J.

c) Putern deplasa corpul din A in B pe unul din drurnurile ~ notate de la 1 Ia 4 pe
figura 4.21. Greutatea fiind o forta conservativa, lucrul sau mecanic nu depinde dP
dtum. Indiferent ce drum am urma, pentru deplasarea corpului din A in D, lucrul
mecanic al greutatii este acelal;)i. Alegind drumul1, adica dl'Umul ABD, lucrul mecanic
<au tat este:
LG(AD)
La(AB) + LG HD) = 6 J + 0 = 6 J,
1

Pe distanta BD greutatea nu efectueaztl lncrn mecanic deoarece diferenta de nivel

dintre B ~i D este nula.

o.
D

----o---o-- /OJ
c

Din rBlatia (4.24) rezuH.a ca energia potentiala nu este total determinata, ea

este determinata pina la constanta arbitrara aditiva Ep 0 , careia i se poate
da in mod conventional valoarea zero. In acest caz
(4.2f))

configura~iei

poten~ialii, este cu totul arbitrara. ln rezolvarea problemelor se ia drept

'-........... -,

~~4~~---------A--- 8J

I 171 = 2m

__t_

-o

'-"''"

.,__"\

'

o---~J

- _--....., __ ,

.....

Ej;u =(}

,,
...

,
A

Fig. 4.20. La exempiul L

141

:!. lln corp en masa rri .-;;;;: ;j kg eade liber de la lniHP

mea h = 5 m. Sa se calcu1eze energia cinetidi a

corpului ~i energia potentiala a sistemului corp

Pamint, cind corpul se afll1 la inaltimea h1 = 2 m
deasupra Pamintului. Se va lua g = 10 m/s 2
Rezofpare: Energia cinetica la inaltimea h 1 este:
2

Ec = !?!..;~

E c = mg(h - h 1 ) ~ 90 J.

F.nergia potential& a sistemului, dnd corpul se

afla la inaltimea h1 fata de Pamint, este:
Ep

mgh1 = 60 J.

Am considerat suprafata Pamintului nivel zero pentru energia potentiala.

10 rnjs. La c~ inaltim~ e!ler8. Un corp este aruncat pe verticala in sus cu. viteza v~
gia cinetica a corpului este egala cu energ1a potentiala a s1stemulm corp-Pammt?
Se va lua g = 10 m/s 2
RezolPare. a) Vom considera. ni':elul. zero pentru energia p_otentiala. su~pra~ata Pamintului !?i nivelul la care energ1a cmet1ca este egala cu energta potentiala, mvelul corespunzator punctului A (fig. 4.22}.
~
Deci
EpA= Ec.4.

mv 2

(4.26)

Variatia energiei potentiale tntre nivelele A !?i 0 (sol) este egala ~i de semn contrar cu
lucrul mecanic al greutatii pe distanta OA, deci:
EpA- Epo

= -

La(oAl

= - ( - mgh).

(4.27)

Am luat La = -mgh, deoarer.e La este un lucru mecanic rez-istent.

Av!nd in vedere relatiile (4.26) ~i (4.27), obtinem:
mv 2
mgh= - .

---

(4.28)

unde Ep 1 este energia poten}iala a sistemului in stare ini}iala i Ep 2 este energia

potentiala a sistemului in stare final a.
ln caz_ul sistemelor in care actioneaza forte neconservative nu se poate
defini o energie poten~iala. Spre exemplu, in sisteme1e in care actioneaza:
fortele .de presiune dintr-un gaz, forte electromagnetice, forte de frecare.
4.3.3. Energia potentiala in cimpul fortelor elastice. Sa ne inchipuim un
area care ~i-a incordat arcul (fig. 4.23). Pe coarda intinsa a arcului se sprijina o sageata. Sistemul arc-sageata are inmagazinat in el o energie mecanica, numita energie potentiala elastic~. Acest srstem este capabil sa produca
un lucru mecanic in momentul cind se da drumul corzii care arunca sageata
spre ~inta. Deci cind sistemul ii roodifica configuratia.
Sa coroprimaro un resort i sa aezam a poi pe el un corp (fig. 4.24). Cind
resortul este lasat Iiber, el se destin de ~i se lanseaza corpul, efectuind un
lucru mecanio. Deci, resortul compriroat (acelai lucru i pentru resortul
intins). poseda energie potentiala elastica.
Energia potentiala de deformare a unui corp elastic, spre exeroplu energia potentiala a unui resort elastic, depinde de pozitia relativa a diferitelor
plrti ale acestui corp.
Variatia energiei potentiale elastice a resortului este egala ~i de semn
contrar cu lucrul mecanic al fortelor elastice. Deci, conform relatiei (4.12).
ob~inem:

(4.30)

Variatia energiei cinetice pe distanta OA este egala eu lucrul mecanic al greutatii pe

aceasta distant a:
2
E cA - E co _m1
- 2 -

m7'n.

2-

= -mgh.

~-

L = ~-(Ep2 - Ep1) b Epi - EP2'

unde vi= 2g(h - h1).

deci

f'ig. 4.22. La exemplul 3..

tate). Deci, se poate defini energia poten}iala a oricarui sistem in care actioneaza forj.e conservative: for~e gr~vita}ionale; for~e elastice, datorate deformarii temporare a unui solid; for~e electrostatice; for~e magnetice care se
exerci~a intre mag~eti permanen~i.
Lucml mecanic efectuat de catre fo:rtele conservative ca:re
in
sistem este
~i de semn opus cu va:natla An.o. ... oPJAJ vo1~entiale

(4.29)

Comparind relatiile (4.28) !?i (4.29), obtinem:

2

mgh - mvo
2

-mgh,

de nnde
2

= ~ = 2,5 m.

4g

4.3.2. Generalizarea notinnii de energie potentiala. Am putut defini energia potentiala a sistemului alcatuit dintr-un punct material i Pamint (pentru
deplasari mici cind cimpul gravitational este uniform) numai datorita faptului ca in cadrul sistemului actioneaza forte conservative (fortele de greu-

142

Fig. 4.24. Resortul comprimat are tnma

gazinati1 in el --energie poten~ialA.. Daea
resortul este li1sat tiber, el se destinde
~i lanseazil corpul care este a~ezat pe el
efectuind lucru mecanic.
~

Fig. 4.28. Sistemul a.rc-eoai'

da are inmae-azinat~ in el
energie potenttala. Se va pro
duee lucru rnecanic numai
daci1 se dA drumul corzii care
va arunca sageata din arc. -

143

4.3.4. Energia meeanica a punetului material in eimp eonserva tiv de

forte. Fie un sistem alcatuit dintr-un punct material .f}i un alt corp (pre~upus
fix), interac~ionind printr-un cimp de for~e conservat1v (spre exemplu c1mpul
gravita~ional). Presupunem ca asupra sistemului nu ac~ioneaza for~e provenind de Ia alte sisteme, adica, sistem ul este izolat.
Consideram ca punctul material se deplaseaza in cimp sub ac~iunea for~elor cimpului. in timpul deplasarii punctului material se produce o varia~ie
continua atit a energiei cinetice cit f}i a energiei potentiale a sistemului. Astfel
Ja momentul t0 = 0, sistemul poseda energia cinetica Eca f}i energia potentiala
Epo, iar la momentul t poseda energia cinetica Ec f}i energia poten~iala Ep
Conform teoremei varia~iei energiei cinetice L = Ec- Ec{J f}i a defini~iei
energiei poten~iale L = -(Ep .- Epo), unde L este lucrul mecanic al for~~i
rezultante aplicata punctului material in intervalul de timp At = t - to, deci:
L

Ec- Ec0

-(Ep

Energia rneeanica a sistemului~

material se afla in punctul A, este

EA = EpA + EcA = mgh,

deoarece EcA = 0, punctul material fiind imobil in A
(fig. 4.25 ). '
In A se lasa punctul mate~ial sa cad a liber;
el ajunge in punctul B cu viteza '
v8

V2gx,

unde x = AB.
Energia mecanica a sistemului, cind punct 111
material se afla in B, este

En

Ep8

Epo),

+ EcB =

mg(h -

x)

+ mgx =

deoarece E cB

de unde

(4.31)
Din relatia (4.31) rezulta ca in timpul modificarii configuratiei unui sistern fizic izolat, in care actioneaza forte conservative, suma

tin d pultd ul

= -mvB
2

= mgx.

mgh,

Fig. 4.25. In timpul mi~

carii unui punct materi<~l
tn cimpul gravitational,
energia mecanidi PSte constantll.

Energia mecanica a sistemului este constanta in timpul caderii libere a punctului material. In timpul acestei mi~cari variaza atit energia cinetica cit i
energia poten~iala a sistemului.

(4.32)

4.5. SISTEME DE PUNCTE MATERIALE.

numita energia mecanica a sistemului, are o valoare constanta pentru orice

stare (configuratie) a sistemului.

FORTE INTERNE ~I FORTE EXTERNE

4.4. CONSERVAREA ENERGIEI MECANICE

Rela~ia (4~31) reprezinta legea conservarii energiei mccanice pentru forte
eonserva,tive, care se enunta astfel:

energia mecanica, E = Ec + Ep, a unui sistem izolat in care acjioneaza

for~e conservative este constanta, dooi energia mecanica a acestui sis
tfm se conserva.
Conditia necesara pentru ca sa se conserve energia mecanica este ca
asupra. pu~ctului material, respectiv in sist~m, sa nu ac~ioneze ~ici _o for~a
neconserYiltiva. Aceasta implica ca foryele de frecare sa ftP nule, 1ar ststemul
sa nu cuprinda maini termice sau ma~ini electrice.

4.4.1. Conservarea energiei mecanice in mi~carea de cadere Iibera. Fie un

punct material de masa m, plasat intr-un punct A, din cimpul gravita~io~al
uniform al Pamintului. Consideram sistemul fizic Pamint-punct matertal,
izolat.

4.5.1. Sistem mecanic. Corpurile ~i sistemele de corpuri din natura pot fi descrise
din punct de vedere al echilibrului ~i al mi~carilor lor relative, precurri :,;i din punctul de
vedere al interactiunilor care influenteaza aceste mi~cari, ca sisteme de puncte materiale
tntre care, In general, se exerciUi anumite forte de interactiune. De exempln, si!:>temul
~olar poate fi considerat in prima aproximatie ca un sistem de puncte materiale (planetele
~i Soarel~ ale caror dimensiuni sint mici in comparatie cu distantele reciproce) intre
care se exercita fortele de interactiune gravitationale. Un atom poate fi considerat ca
un sistem de particule (nucleu ~i electroni) considerate punde niateriale, 1ntre care se
exerciUi forte electrice de atracpe (nucleu - electroni) sau de respingere (electron
- electron).
Tot astfel, un corp oarecare poale fi descompus mintal intr~un numa; foarte mare
de elemente de volum foarte mici care pot fi aproximate prin puncte materialr. Apt'll
x.imatia este buna daca luam aceste eiementn de volum suficieut de :nici.
Prin sistem mecanic vom lntelege un sistem de puncte materiale careuu sinl iudt>pendente intre ele, ci supuse la legaturi reciproce, astfel dt formeaza un ,intreg" mai mull
sau mai putin stabil, mai mult sau mai putin deformabll.
Sistemul mecanic este un model al realitaJii care refleeta mai mult sau mai pti\il!
exact proprietatile mecanice ale. corpurilor reale.
4.5.2. Sistem material. Mai general, prin sistem material se ilf'telege orice portinne
d!n Univers, bine delimitata fie prin frontiere naturale fie min tal. pe care o considera.rn
~i o studiem la un moment dat.
Astfel, un sistem material poate fi: o planeta, o piatra, o ma~ina, gazul dintr- tm
vas, sistemul de corpuri reprezentat in figura lt.26, alciHuit di11 doua ccrpnri lege~te de
capetele unui fir trecut peste un scripete etc.
145

144
lO - Fizica cl. a IX-a

Sistemul material este ddormabil daea distarrt01e

dintre partile sale componente sint variabile. D~ exempl 11
1m resort, sistemul solar, sistemul reprezentat in flgura lt.26.
Sistemul material este nedeformabil sau rigid daf'tt
distantele reciproce dintre elementele care ti alcatuiesc nu
se modifidi in procesul mi~d\rii mecanice.
4.5.3. Forte externe. Odata sistemul ales ~i bine preeizat, interactiunea cu restul Universului este luaUi in
considerare prin fortele exercitate de acesta, numite forte
externe.

f~or*ele externe sint for*e,le exercitate asupra sistemului

din partea eorpurUor exterioare care nu fae partt> din
sistemui considf'rat.

1ntre d.ouil mom.ente date ( t 1 ~i t2 )

materiale este
care

Ec2- Ect

--

Pxterne ~
Glt G2 -~i fortele
~
interne T
1 , T2.

'

--

1. Un punct material de masa m aluneca fara frecare pe o suprafata curba AB (fig. 4.28).
Sa se determine viteza punctului material in punctul B, daca mi~carea se face fara
viteza initiala.
Rezol"are. Sistemul alcatuit din punctul material ~i Pamint (interactiontnd prin dmpul
gravitational) este actionat numai de forte conservative. Energia mecanica a sistemului tn starea A este egala cu energia mecanica a sistemului in starea B:
2

Luind nivelul B, ca nivel de referinta pentru energia potentiala gravitatiohala ~i tin!nd

seama dt VA = o, obtinein:

- . ;; f .,. 1 1 nterne. Forfa-; este forta exercitata de Ramlnt asupr~ Lunii, iar &' 12 este
'12"'21 or.,.e e
.,. 21
... l .
'I . I d'
...
forta exercitata de Luna asupra Pamintului. Conform prmc1ptu u1 al tre ea a mamiCn

mgh

= -

Sl"21;

Sf12

+ SF21

Fig. 4.27. Fortele mterne care se ~x~rrita

intre punctele materiale ale unm s1ste!fi
mecanic sint doua cite doua .egale ~~
mcdul ~i de sens opus (actmnea ~~

- -- -

reactitmea) SF 12

0.

2.

tanta lcr f'ste nula:

SF12

SF21

O.

2. Un corp de masa m = 1 kg este HL.1mt sa..cada liber de la iniHtimea It = ~ m, pe un resort

cu constanta elastica k = 200 N/m (fig. 4.29}. Sit se calcule-ze .viteza cu care corpul
ciocne$te resortul ~i deformarea x a resortului.

-----,

Pt'ntru un sistem de puncte materiale,

energia cinetidi este egaHi cu suma energiilor cinetice ale tuturor punetelor din
sistem:
n

!
lh

I
I

Vom. enunta, fara a o demonstra,

teorema variatiei energiei cinetice pentru
un sistem de puncte materiale.

E~mivi.

i=l 2

.c.

(4.33}

Ec

-SF 2lt de aceea rezul-

VB= V2gh.

Rczultanta tuturor forfelor interne din sistem cste nula. ,

4.5.5. Teorema. va.ria.tiei energiei einetiee a unui sfstem de punete ma.teria.le. Pentru
un punct material,~ energia cinetid\. are expresia

1. .

- mv11:

deci

fortele interne -;2i ~i -;12 stnt egale tn mcdul ~i de sens opus:

8f 12

mvA + E pA_ -2~

mvB +
-2.. E p B

Vom nota fortele interne cu litera :J rond, cu indici.

Fortele interne stnt fortele de interactiun~ dintre punctt-le materiale (partile) ale
sistemului considerat.
.
Sa analizam din nou sistemul Luna - Pamint (fig. 4.27), in care.am no~t cu

- -- -

(~.34:

PROBLEME REZOLVATE

Vom nota fortele interne eu litera SF rond cu indiei1 dl

exemplu daca conslderam sistemul Luna - Pamint supus
atractie.i Soarelui (fig. 4.27), atunci prin F 1 ~i F 2 .am reprezentat rezultantele fortelor externe care se exerc1ta asu!_)ra
Lunii,respectiv Pam.intului.
4.5.4. Forte interne. Asupra fiecarei particule (parti)
din sistem. se exercita aUt forte externe din partea corpurilor care nu fac parte din sistem cit ~i forte interne din
partea tuturor celorlalte partieule {j>arti) ~in sistem.

= Lint. + Lext.

tn cazul sistemulm defor~abil, lucrul mecanic al fortelor interioare este, in general,

diferit. de zero.
In cazul imni solid indeformabil, luerul mecanic al tortelor interioare este egai
cu zero.
Variatia energiei cinetice a unui solid indeformabil intre doua momente date este
egala cu suma lucrurilor mecanice efectuate intre aceste momente de catre toate fortele
exterioare carp actioneaza asupra solidului.

Fig. 4.26. Siste!Uul. material este alcatmt dm corpurile A ~i B legate de

capetele un:ui fir trecut
peste un scr1pete cu J:J?-asa
neglijabila: Asupra sistemului actwneaza fortele

cin.etice a unui sistun de

cu suma lucrurilor mecanice ale tuturor
attt interioar<: ctt
asupra
materiale din sistem.

};ig~ 4.28. La problema

Fig~ :i.29. La

rezolvata 1.

146
10

twoblema

rezol va ta.

147

Rezolvare. In sisternul a~dltuit din corp, resort ~~ Pamint actioneaza doua forte con
servative: forta de greuta te ~i fo:rta elastica. Consideram ca nivele de referinta, nivelul
H pentru energia potentiaHi elastica !1i nivelul C pentru energia potentiala gravita
tionala..
j.~nergia mecanica to tala la nivelele A, B !1i C este:
'EA

En= mgx

mg(h + x);

+- mv
2

Ec

= - kx

(4.05)

Sistemu l Hind izola t, aces te energii mecanice sin t egale.

Pentru calculul vite~ei ]a nivelul B folosim primele doua relatii {4.35) ~i obtinem:
mg.(h

+ x) =

mgx

+-1 mv2,

a) forta aplicata corpului;

b) lucrul mecanic efectuat asupra corpului.

cos

ex

+ !L sin ex

V2 10 2 =

b au

Fd eos

r:/.

a8lt ,L

= 8 unita"i
c~nventi~nal~. Sa se calculeze produsul scalar al celor doi vectori,luind 'pentru unghiul ~
t

~
2

r.,

R: 32, 16 V3, 16 V2, 0, -1. (tn unitati conventionale corespnnt ;i-t-n:~~e.)

10 m/s 2

Sa

,...;.. ,...;..

se ernonstreze dt produsd i"<"<lbr a doi vector{ u ~i b sr' poate serie astfe):

6,32 mfs.

+ x) = -1

rnarirnile, respectiv a =-= 4 unitati conventionale si b

dmtre ce1 dm vee tori valorile;

Pentru ealculul deformarii _x a resortului vom folosi prima

obtinem:
mg(h

R: L

6. Doi vectori ;; 9i

V2gh.

Pentrn ealculul vitezei vom considera g

u..

0, r. ' ..::..
. 6
4

"'

5. Asupra unui corp actioneaza o forta F = 24 N,... care fuc:e un unghi rx = 37., cu orizontala. Sa se calculeze luerul mecanic efectuat de forta F pe distanta d = 20 m.
Frecarile sint neglijabile_ {cos 3-?' = 0,8},

de unde
v

b) L = FdCv:5a. ~ 4'287 .1.

R: a) F= ____r:-mg ___ '"":.<'1 \

r;. (;
~?i

ultima relatia

(4.3~) ~~

kx 2,

unde (ax, ay) ~i {b;c,

dieu lar!' {/ :L ny

,, a.rbx

:ompnpnt,,ie

Yl't

,. a,,!Jy,

torilo:

i'' dt.Hl[l

axe de coordonate prl';> n

.... ::-\;1 se enduFZ~' prodnsul ~-i.~lb! .d \'(:dor!ld

,., F'''Z!'ntatl in fignra !LJO, iJ.,h
:::i c. Marimile ved~wi!m ;;int jndi:.d: IW ~.trnfi in \lllitup convent)onale.

sau
10x 2

x - 2

0,

de nnde
x

0,5 m.

H. U maeara rh:tica un corp cu ~;u,;l r::

;~ou kg 1~:: ;n:!H;irnea h
Iucrul metan!c efedua t. d.: mdcar~~ in c;;zu1ile ur!w:Uc;:Jt<::
a)

eorpul este rhlieat

c11

iNTREBARL EXERCITII. PROBLEM

1. Ce lucru mecanic efectueaza forta centripeta in tirnpul unei rotatii complete, intr-o
mi~?Ca.re circulara uniforma?
R: L = o (F .J.. vJ.
2. Un corp se deplaseazrt cu o viteza constanta pe un drum orizontaL 'Forta rez.ulla11Li
care actioneaza asupra corpului este nuHL Se efectueaza lucru_ mecanic asupra corpului't
Justificati raspunsul.

R: a) L '-'""' m. gh

a) L 0 = (.Lm gd = 4 000 J; b) Lr = - 4 000 J; c) L = 0_;

2 a) L 0 = ({L mg + ma)d = 4 500 J; bJ Lr = -4 000 J; c) L= 500 J.
4. Un corp cu masa m = 20 kg se deplaseaza cu viteza constanta pe distanta d
60 m.
pe o suprafata orizontaHL Coeficientul de frecare este ll = 0,45. Forta a plica t.~ corpiJ-hli fat:.e on unghi . = 30 cu orizontala. Sa se calculeze:

15 103

.) ;

b) L

m (g +a) h =

;r.

~;;:1 .1

R: 1.

-= -

mgh

= --

!lU J

11. Un. corp cu masa m se dep1asea:di dintr-un P'HH.:t A intr-un punct C, in cimpul gr<n i
tatJOnai terestru, pe trC!fi"Ui ABC, indicat in Jigura 4.31. S~\ se rtemonstreze a lucttd
rw::r~<mk <:Ofectuat ne ;.ueqt;:de ;:.s1e

(J

II

148

10. lin copil arunca o minge cu masa m

l oo g care se urea la inaltimea h = 2fJ rn. :~
se calculeaza iucrul mecanie al greuUitii mingiL Se va lua g =,to m/s2

3. Un om deplaseaza pe o suprafata orizontaHi, pe distanta d = 10 m, o lada cu masa

m = 100 kg. Coeficientul de frecare dintre lada ~?i suprafata pe care se deplaseaza
este 1-' = 0,4. Forta de traetiune are directia orizontala (g = 10 m/s 2 ).
1 Se presupune viteza constanta. Sa se calculeze:
a) lucrul mecanic efectua t de om asupra lazii;
b) lucrul mecanic al fortei de frecare;
c) !ucrul mecanic total efectuat asupra lazii.
2 Se presupune ca lada are acceleratia a = 0,5 mfs 2 Sa se raspunda la acelea~i inLrebari ale. punctlllui 1.
R~l

vitez;) eonst;inU.:

----~----.-----~~--._~

Fh;. 4.#kt\ La problema ~:L

"'U

ze1o.

12. tn timp ce un alpinist escaladeaza peretele vertical al unui munte,

un turist de
aceea~i greutate ca ~i alpinistul urea in virful muntelui pe o carare in serpentina ~i
ajunge in acela~i loc ca ~i alpinistul. Care dintre cei doi a efectuat un lucru mecanic
mai mare impJtriva gravitatiei?

R: EfectueazA

acela~i

= 0,5
R: L

k( !J.l) 2 /2

0,5 .J

16. Un motor cu puterea P = 10 kW este folosit pentru a ridica o sarcina cu masa m =

= .'JOO kg la inaltimea h = 40 m. ln cit timp va ridica motorul sarcina respectiva?
( ~ =~ 10 mjs 2 .)
R: t = mghf.P = 20 s.
17. In t'igurile 4.33, a, b, c ~i d stnt reprezentate dependentele de distant& ale fortei F
care actioneaza asupra unui corp. Sa se calculeze lucrul mecanic al fortei in fiecare
caz.
R: a) 180 J; b) 60 J; c) 150 J; ,d) 2,5 J.

18. Sa se calculeze puterea minima a unui automobil pentru a se deplasa cu viteza constanta v = 100 km/h, daca forta de frecare care actioneaza asupra automobilului
este Ft = 1,8 10 8 N.
R: P = F fV = 5 1 04 \'\'.
19~ Punctul de aplicatie al unei forte F = 2,35 N se deplaseaza,cu viteza constant& v
= 0,456 m/s, pe directia fortei. Care este puterea pusa in joe in aceasta deplasare (

R: P = F u

1, 0? vV.

20. Depinde energia cinetica de sistemul de referinta in raport cu care se calculeaza l

F(N)
8flfl

.J(J(J

,/

v
v

b_f(N)
. R:
20

X(c.m)

x(m;

150

x(m)

U
~
}'lg. !.8!. La problema 24

0,5 kg este mur11:at

vertical in sus cu vite~a v0 = 4 mfs. S:i se

calcu~e~e: lucrul mecamc al greutatii, variatia

ener~Iel potentiale ~i var.iatia energiei cinetice la urcarea corpului ptna Ia tnxlt'

maxima.
a. ylmea
R:

La =

- mv0 2/2

=-

4 J ' tillp

4 J.I

L.lLJC -

'f, ,,,

23. ~ &ageata cu masa m = 50 g' este Iansata, dintr-un arc cu viteza v - 30 ;

.
tlcala in sus sa s
1
.
.
.
'
o m s pe ver.
.
e f'acu 1eze energ1a cmeboa ~i energia potentiala a sa etii d a
timp t = 2 s dt' Ia lansare. Se va lua g = 10 m/s2.
g up Ull
)

R: Ep

..!.

u~ c~rp

mg (v0 t - gt 2 /2)

20 J; Ec

= m~v0

gt)2/2 = 2,5 J.

cu rn_asa "! .= 2 kg se ?eplaseaza din punctul pl in punctul p2 in dm ul . raVltatwnalumform,. m care g este constant ~i egal cu 10 mjs2 (fig. ~.3ft).
p g
a) Sa se calculeze lucrul mecanic al greutatii pe traiectoriile pAP p BP
2 ~1

b) Dracal se presupune energia potentiala a sistemului corp-Pamint nula. in PI, carp

va 1 va oarea sa in P 2 ?
.
c) Ce valoare are lucrul meeanic efectuat de ctmp pe traiectoria p cp ?
1

d) Care este valoarea energiei potentiale in punctul de coord

t
y = 3 m?
,
on a e x

tt: L1

= -

40 .T : L 2

= -

40 J ; b) E P

t m :;; i

= _ 40 J :
d) Ep = 40 .J.

40 J ; c) L

25. Cu dt trebuie alungit un resort cu constanta elastira k =

20 ~/m penti'tl ca energia
inmagazinata in resort sa fie Ep = 14,4 J?

R: x =V2 Epjir 1,2 m.

26. l!n corf cu masa m = 2 kg aluneca pe o suprafata orizontala fara frecare Corp I
cwcne~ e tm resort pe care-1 comprima cu x = 0 5 m lnainte de
. .
u
elastica a resortului este k 20 N/m Car
t 't '
. as~ opri. Constanta
.
e es e "\1 eza corpulm mamte de ciocnire?

F{N}
J

7 .x{m)

x(m}
-2

R: v = 10 m/s.
.
one c1ocne~te un obstacol cu viteza v _
-. ,2f m s. Res?rt~rlle ta~poanelor se comprima fierare cu x = 4 em. Sa se det~
mme orta maxima ce actwneaza asupra resorturilcr.

29. LJn vagon de cale ferata cu masa m __ 0

I
.
-

20 t

R: F

J<'fg. 4:.33. La problema 17.

}'lg. !.32. La problema t:l

-------4 A

- P,;;r:

? 875J.

R: Ep = Fx/2 = 0,3 J.
28. ;.;n pistol juc~rie este prevazut cu un resort de constanta elastica k _
mcarcarea pistotului, resortul a fost comprimat cu x
- 800 Njm. La
I
t 1 t 1
5 em. Cu ce viteza est ..
ansa g on~u cu masa m
20 g, pe directia orizontala?

mC\ .
0t

22. Un corp. cu masa m =

8,....._______.1

.
.
R: v ~ a:Vkfm = 1,58 m/s.
t7 La comprtmarea resortului unui piston jucarie cu a; - 3 em 8 a t
t
maxima F
20 N Sa
- ac)'Iona cu o forta

=
.
se calculeze energi~ potentiala a resortului comprimat.

I
I

b(m} Q

rN}

Da.

..-----""!

1
1

o.

~0(.

(J

I
I

1/

E2C

y(m)

!L

2/J

R: E 1 c .::::: o;

em, un resort eu

16. Pentru a tntinde un resort cu lll1 = 4 mm, trebuie sa se efectueze un lucru mecanic
L 1 = 0,02 J. Ce lucru mecanic trebuie efectuat pentru a intinde resortul cu Al2
= 4cm?
R: L,. = L 1 (Al1 / Al1 ) 1 = 2 J.

M[t(N~

lucru mecank.

13. ln figura 4-.32 este reprezentata dependenta alungirii unui resort de marimea fortei
deformatoare. Sa se calculeze lucrul mecanic al fortei deformatoare intre punctelf'
de abscise 0 em ~i 8 em. Sa se spun a care este sensu I fizic al tangentei unghiului ex. ~i a I
ariei triungltiului de sub segmentul OA de pe grafic.
R: tg ex.= k, L ~ Fx/2 = 32 J.
14. Ce lucru mecanic trebu.ie efectuat pentru a intinde, cu !J.l
constanta elastica k = 40 kN/m?

21. Un om sUi pe o banca intr-~n autobuz carl'

se deplaseaza cu viteza v = 15 mjs. Masa
o.mului este m = 70 kg. Care este energia cinrtlca a omului in raport cu ceilalti pasageri?
Dar tn raport. cu Pamintul?

151

= m?P/23: =

10 kN.

corp a~~ioneaz<i u forta care

\ariaza cu distanta dupa Iegea: F = 50 - 0,5 x, unde x este exprimat in metri
~i F in newtoni. sa se calculeze lucrul
mecanic al fortei, ci!ld punctul sau de
aplicatie se deplaseaza intre punctele df'
abscise x 0
0 m !?i x = 20 m.

:tu. "\supra uuu i

n-t~l--~-~c
Fig. 4:.35. La

:n.

pro11e~ui ;31.

Un corp cu nnsa 111 ( = ::! kgl coboara fara frecare pe l!n plan inclinat de inalthne
h = 1 m. Ajnnglnd la haza planului, corpul se deplaseaza cu frecare pe o suprafata
plana pina intr-un pund C, parcurgind distanta d
2 m. Coeficientul de frecare
tste ;t = 0,3 .. In punctul C, corpul urea fara frecare, pe o suprafata curba CD (rig.
!i.3[)). Sa se calculeze:
u) viteza v 1 a corpului la baza planului inclinat ~
f,) viteza v 2 a corpului in punctul C;

IMPULSUL MECANIC
-+-

c) ;-,L~dtimea 1a rar~ urea corpul pe suprafata CD .

Am definit impulsul punctului material in, 2.q.2 prin relatia: p = mv;

el are directia i sensu] vectorului viteza, iar varia~ia sa pe unitatea de timp -

d J S,i se determine pozitia punctului !n cart"' se oprqte corpul (pe suprafata plan<">).
'fa}i'l de punetul B. Se va lua g = 9,8 m/s 2
'

I'eprezinta forta: F

R: a) v1

1/2 gk=4,4i mfs; b) v2

-+-

= t/-ig{h-- f!'d} = 2 8 mfs;

1

-,)-

dpfdt (lex secunda).

5.1. TEOREMA IM PULS UL Ul PENTR U P UNCT UL MATERIAL

CONSERVAREA IM PULSULUI

) h1 = h- ttd=0,4 m; d) d 1 = 2d- h/iJ. = 0,66 rn fata de JJ.

-,)-

Sa transcriem ecnHtia (2.12)

~

F m !l.t = llp sHu P,,(tz -

-,)-

t1)

-+-

Fm

Apflit sub forma:

-,)-

Pz -PI

= mvz- mv1.

(5.1)

Produsul H = Fmlit se numete impulsul forfei. Ecuatia (5.1) exprima t~orema

impulsului pentru: punctul material:

YariaJia impulsului punctnlui material este egala cu impulsul fort;ei

aj)ii;ati
punctului material.
.
____./-

= -=

Daca impulsul fortei aplicate este zero, de exemplu daca forla aplicata
este nula, adica punctul material este f,zolat (P

-)-

va fi nula: Ap

= 0, deCi inipulsul

-+

0, H

0), variatia de impuls

p = mv ramine neschimhat (constant).

Impulsul unui punct material izolat se conserva, p

'

ronst~

adicii punctul

-,)-

material izolat se mica rectiliniu uniform sau este in repaus (v = const) (in
sistema de referinta inertiale).
Impulsul se poate schimba numai sub actiunea unei forte exterioare.
Itt procesul interae~iunii reallzat prin intermediul fortei seface un transfer
de mi~care de la un corp la altul, n1asurat prin transferul de iropuls ~i de ener
gie einetica. adica prin irnpul~ui fortei egal cu variatia de impuls a empului,
153

respectiv prin lucrul me.canic al foitei, ega! cu varia.tia de ~nergie cinetica a

corpului.

lmpulsul este o masura a mi4carii. Impulsul punctului material

= m-;;,
este o masura a mi,carii mecanice pe care el o poseda (de aici provine ti denumirea de cantitate de micare). Teorema impulsului exprima o lege de conservare a mi$carii materiei.
.
_
Verificarea experimenta]a a legii impulsului se reduce In fond Ia verifj ....
carea l~gii fundamentale a dinamicii~

Pe de alta parte)impulsul total aJ sistemului este suma vectoriala a impul

surilor particulelor componente:
-4-

.......

..

621

exercitata asupra particulei m 2 de catre particula m1 , adica

..

8112

- + ..

..

-SF 21 sau SF12

SF 21

0.

(5.2)

Cele doua forte actioneaza de-a lungul dreptei care unete cele doua particule
(fig. 5.1) i rezultanta lor este nula.
'
In afara de aceste forte de interactiune care constituie forte interne pentru
sistemul nostru, fiecare particula interactioneaza in genera.] cu mediul exterior, ceea ce se traduce prin fortele externe:

F asupra particulei m F
1,

-+

__,..

SF12).6.t

-+

__,..

ll(m1v1); (F 2

__,..

__,..

SF21)ilt

:c

il(m 2v2).

(5. 7) se poate transcrie sub forma cunoscuta a legii II:

(F 1

__,..

+F2

..
+

8F12

S'2t)llt

__,..

il(m1v1)

m,

~
1

-------

__,..

..!:../

F,

m2

+ il(m v2) =
2

__,..

il(m1v1

5.3. TEOREMA IMPULSULUI Sl LEGEA CONSERV ARII IMPULSULUI

PENTR U UN SISTEM OARECARE DE PARTIC ULE

(5.3)

Rezultatele obtinute 5int valabile pentru un sistem format dintr-un numar oarecare
de particule. In adevar, particulele sistemului interactioneaza intre ele prin forte interne
perechi, doua cite doua egale in modul ~ide sensuri opuse, conform principiului actiunii
~i reactiunii. De aceea,daca le insumam pentru intregul sistem, ele se anuleaza doua cite
doua ~i dau rezultantii nula.
Rezultanta forJelor interne ale' unui sistem de particule este nuliJ..

Scriind legea impulsului pentru fiecare particula ~i adunind ecuatiile membru cu

membru, a~a cum am facut pentr1l un sistem format din dou(t particule, gasim lege1 impulsului pentru un sistem oarecare:
-?

2 2)

(5.4)

Dar, conform lui (5.2), rezultanta

fortelor interne este nula. Suma vectoriala a fortelor 'externe da rezultanta
forfelor externe:

Fig. 6.1. Sistem 'de dcuii particule care

interactioneaza tntre ele ~i ru mediul

. (\Xterior.

__,..

.. +

F = Ft
154

__,..

F2.

__,..

F m !:lt

__,..

+mv

(5.8)

unde F este rezultanta for~elor externe ~i P impulsul total al sistemului.

Fortele interne ale sistemului nu contribuie la varia~ia impulsului total
al sistemului, adica nu pot schimba impulsul total al sistemului (rezultanta lor
fiind nuHi). (Ele pot insa redistriEuiTmpulsuTintre particulele sistemului prin
ciocniri.) ,
Daca rezultanta fortelor externe este permanent zero sau daca sistemul este
izolat, adica nu interactioneaza cu mediul exterior, impulsul total se conserva
( ra mine constant).

Adunind membru cu membru cele doua ecuatii, gasim:

,..

(5.6)

asu-

pra partioulei m2 (fig. 5.1). Am notat fortele interne cu ii rond.

Sa scriem legea impulsului pentru fiecare partic~Hi. Daca fortele nu sint
constante, atunci pentru un interval llt oarecare trebuie considerate fortele
medii pe acel interval, de aceea mai jos toate fortele sint constante sau
medii pe intervalul llt:
(F 1

.......

en

5.2. TEOREMA IMPULSULUI $1 LEGEA CONSERV ARII IMPULSULUI

PEN-r:R U UN SISTEM DE DO UA PARTIC ULE

ele. Conform principiului actiunii 'i reactjunii forta 12 exercitata asupra particulei m1 de catre particula m2 este egafa in modul i de sens opus cu forta

+ Pz

(5.7)

Ecua~ia

Fie un sistem format din doua particule m1 , m2 care interactioneaza intre

.......

P = m1v1
m2v2 = P1
Tinind seama de aceasta, ecuatia (5.4) devine:

_,.

__,..

unde Fm este valoarea medie

+

m2v2

-7

+ ... + mnvn

,__,..

= p1

a rezultantei F
-~

p 2 ...

__,..

-~

= uP = P 2

P 11

= F1

.......

+ F 2 + ...

-?

t Fn

-~

~i P

..

m 1v 1

__,..

+ Pn sau sub forma legii

II:

(5.9)
ln acesie legi ale impulsului nu apar decit fortele extern.e care actioneaza asupra siste,
mulni (cele internP dau rezultanta nula).

(5.5)
155

"' sistemul este izolat ~Sau dael rezuUanta

Daei
iiJlpulsuJ total al sistemului se eonserva.

lortei~r

e:derne

permanent

Aceasta lege este attt de generala !li de importanta inctt uneori este formula til
~i nmoscuta sub numele de principiul conser"drii impulsului pentru sisteme izolate, alaturi

dt principiul conser"arii energiei.

N umai prin interac#une cu mediul exterior se transmite mifcare ,i se schimba impulsul
tt;lal al sistemului.
D~i fortele interne nu pot schimba impulsul total al sistemului, ele schimba in gene~
ral impulsurile piir/ilor componente ale sistemului, adica redistribuie impulsul in interiorul
si_stemului, tocmai ca urmare a interactiunii dintre piirlile sistemului..

De exeJnplu, alegind axa Ox pe directia celor dona particule (fig. 5.2).

cu originea in m 1 ~i sensu} spre m 2 , avem:

= 0,

X1

Xz

.
= d 1

m 1 0 + m 2d

mt + m2

XcM

Vom demonstra doua proprieta~i remarcahile ale centrului de masa.

a) Sa calculam viteza centrului de masa. Pentru doua momente succes1ve
t, t' avem (notam m = m 1
m 2 - n1asa sistemului):

-+

mrcM = m1r1

5.4. CENTRUL DE MASA AL UtJUJ SISTEM DE DOUA PARTICULE

+ nizrz; mrcM

- mlr;

-+

+ mzr;.

De unde prin scadere memhru cu memhru:

Vom introduce acum no~iunea de centru de masa (CM) al unui sistem -un punct asociat sistemului care caracterizeaza oarecum ,global" distrihu~ia
de masa a sistemului i se hucura de proprieta~i 'remarcahile.
Pentru doua particule de aceea~i masa m 1 = m 2 , centrul lor de masa
se afla la mijlocul distan~ei dintre ele, pe dreapta care unete cele doua particule. Daca particulele au mase diferite, centrullor de masa se va gasi tot pe
dreapta. care le unete, dar mai aproape de particula de masa ma.i mare. l}i
anume, distan~ele CM pina la cele doua pa.rticule sint in raport i'nvers cu ma;;,
sele lor (fig. 5.2):

~! =
~

sau m 1d 1 = mzdz, de unde d1 =

~+~

d, unde d

= d1

Sa gasim vectorul de pozitie reM al centrului de masa. Ohservam ca

reM

-+.

-+

m 1 (r~ -

r1)

-->-

+ mz(r; -

i impar~ind la intervahll de timp ~t

-+

m1~r 1

_,.

+ m f:t.r-2
2

t' - t:

_,.

+ mzvz

Pt

->-

+ Pz

P.

(5.13)

cu

Observatie. Centrul de masa se poate defini plecind de la expresia impulsului total al sistemului. ln adevar, srriind impulsul total al sistemului astfel:
-+

P =

-+
m1v1

-+

+ mzVz

~(Tntrt

-+-

+ m~2) =

~-(~rt

-+

m2r2

J.

, (m

~t

~t

fflt

+ mz),

se vede ca punctul definit prin vectorul de pozitie:

1

-+

reM= - (m1r1

Relatia
vectoriala (5.11)
scrisa pe componente, de exem
plu tn cazu.l plan, ne da !;omdonate)e centrulni de masii:

-+

+ mzrz)

are proprietatea remarcahila ca viteza sa tnmultita cu masa sistemului ne

da impulsul total, ca f" cum toata masa s1stemului ar fi concentrata in centrul
demasa ~I s-ar miCa cu v1teza acestu1a.

-: b) Sa caiculam acceleratia centrului de masa:

-+

-+

-+

mvcM = P, mvcM
Fi~.

cu

se coinpune din r 1 plus vectorul d 1 dus din m1 spre C JJtl. Dar d1

rz) sau m~reM

-+

mtVJ.

sau

sa u

+ d2 (5.10)

-->-

m(rcM - reM)

-+

-+

P', m(vc.M- veM) = P'- P,

(5.12)
5.2. Centrul de masa (Ci\tl) al unui sistem
d t' doull patticule.
~i

150

tinind seam a de (5.8):

+

..

macM =F.
157

(5.1'.)

externe este egali eu masa sistemului inmulHta eu

t

aeeeleraj~

eelltWotun
Prin urrila.re, centrul de masa se comporta ca un punct material avind
rnasa eg~la cu masa sistemului ~i supus fortelor externe, ca ~i cum intreagH
masa a sistemului ar fi concentrata in CM ~i for~ele externe ar actiona in CM.
Daca sistemul este izolat (sau rezulta.nta for~elor externe este nula),
e.entrul de 1nasa va fi in repaus sau in mi~care rectilinie uniforma.

CM (xcM'Yc,.,J

b\

t--~. L

mg

I[d

Yc

0\~-------~0------~1

Fig. o.a. Calculul pozitiei ttntrului de

masa (CM) al unei pla.d onlt)gene.

}'ig. 6.4. Centrul de masa al unui obuz

continua sa se mi!?te dupa explozie, ca
centru de masa al schijelor, neperturbat
pe parabola (in vid).

5.5. CENTRUL DE MASA AL UN Ul SISTEM OARECARE DE PARTICULE

Formula (5.11) se generalizeaza U!?Or pentru un sistem format dintr-un numar oarecare de particule.
Fie 3 particule. Calculam intli centrul de masa a doua particule, de exemplu
-+

-+
r12

mtrt
~

-+

+ m2r2
+
m

!?I, i;nlocumdu-le cu o singura particula de masa (m1

+ m2)

EXEMPLU
Sa 'se calculeze CM al placii omogene din figura 5.3.
ltezolfare. :fllaca fiind omogena, masele sint proportionale cu ariile !?i in (5.16) putern

folosi ariile respective. Aleglnd axele ca 1n figura, avem

situata
ad

-+

in r12 , calcuHim centrul de masa dintre aceasta !?i particula m3 :

-+
(
_ m1
rCM -

)-+

-+

-+

-+

-+

+ m r12 + mara = --=:.-=--:...__--=:..-=--.;:...__...:L..::

m 1r1 + m r + m:ta
(m 1 + m 2 ) + m:J
m 1 + m 2 + ma
2

2 2

Procedind astfrl din aproape in aproape obtinem in general:

-+

reM

-+

-+

-+

+ mar2 + ... + mnrn = -1 "t....t" m~trk

-+
m1 + m2 + ... + mn
m k=l.

m1r1

(5.15)

Dadi un corp omogen poseda un plan de simetrie, atunci grupind ca mai sus doua
cite doua particulele identice simetrice (situate de o parte !?i de alta a planului de simetrie), gasim ca CM se afla in planul de simetrie. La fel se intimpla in cazul unei axe
de simetrie sau in eel al centrului de simetrie.
Dadi un corp omogen poseda un plan de simetrie, o axii de simetrie sau un centru de
simetrie, centrul sau de masa se va giisi in planul de simetrie, pe axa de simetrie sau ln centrul de simetrie.
De exemplu, CM al unui cilindru omogen se afla pe axa sa; CM al unei sfere ornogene

.ClJ!

:-;e .a~la

in c~ntrul sferei;
al unui paralelipiped dreptunghic se afla in centrul paraIelrpipedulm; CM al unm disc omogen subtire se afla in centrul discului; CM al unei
placi omogene dreptunghiulare este in eentrul ei.
Subliniem ca G_JJf este un punct geometric asociat sistemului. a carui pozit.ie este
determitwta de distributia masei. 1n C"lf pcate sa nu fie deloc mas'l, ca in cazul unui
inel omogen.

t.n formula (5.~5) putei_U gru?a ter~enii sumei corespunzatori unui subsistem !?i
mlocm cu masa subs1stemulm (M} mmultita cu vectorul de pozitie al CM corespunzator
-+

al subsistemului (R):
(5.16)
-+

unde Mj sint masele .subsistemelor ~i R; vectorii de pozitie ai centrelor lor de masiL

Formul,a (5.16) se scrie pe componente tntr-un sistem de coordonate convenabil.

158

mg

CJl

!!:..
2

+ (b ~' d)c ~2

=-- 1d +

(b

d)c

ad

"2d +

YcM =

( + -b-- d) 2

(b - d)c d

ad+

(b- d)c

Cele doua teoreme privind CM, de la 5.3, ramin valabile 9i in cazul unui sis tern
oarecare. Astfel, de exemplu, dacii rezultanta fortelor externe este zero (sau daca sistemul
este izolat), centrul sau de masa va fi in ;epaus sau in mi~care rectilinie uniformii, de~i partile sistemului se pot mi!?ca accelerat.
Mi!?carea centrului de masa este dfctata de fortele externe, fortele interne nu influenteazii 1ni.~carea centrului de masa. De exemplu, daca un obuz care se mi9ca liber in vid
(sub actiunea greutatii) explodeaza Ia un moment dat, centrul sau de masa continua
sa semi9te, ca centru de masa al schijelor, neperturbat pe parabola, ca !?i cum nimicnu s-a
tntlmplat, pina cind macar una din schije atinge pamintul !?i apare o forta externa care
va devia CM de pe parabola (fig. 5.4).
tntr-un cimp gravitational omogen centrul de masa coincide cu centrul de greutate
(punctul de aplicatie al rezultantei fortelor de greutate).

5.6. ~leCNIRI

Prin ci1cnirea a doua sau mai multe corpuri se intelege un proces de interactiune care dureaza un timp finit, astfel incit atit inainte, cit ~i dupa ciocnire corpurile nu interactioneaza. La ciec.nirea corpurilor ma,croscopice interactiunea dur_eaza atit timp cit corpurile sint in contact i acest timp de contact
este foarte scurt fata de duratele obinuite (timpul de contact este de ordinul
milisecundelor).
La c.iecnirea a doua cwpuri (macrtscopice) putem distinge dua faze
sau etape. 'Imediat ce cerpurile vin in c,ntact incepe frinarea lr recip~ca,
brusca, ~i def~marea lr. Energia cinetica de micare relativa a unui tt>rp
fata 'de celalalt se transfrma, prin lucrul 1necanic. al fr~elor interne de cite~
nire. in energie peten~iala de deftrmare a c~purilor. La un mment d:d
159

'
vitezu relutiva a unui eorp fat a de ce1ala1t se redut:e
la zero: iar defoi'HHt tiile

lor sint maxime. Energia cinetica de mi~are relativa s-a transformat in energie
potentiala de deformare i in alte forme de energie (in special caldura). In
acest moment corpurile au o vitez.a com una, se mica soli dar i in acest m.oment
se termina prima faza a ciocnirii, numita faza comprimiirii. Imediat incepe faza
a doua a ciocnirii: faza separarii. Corpurile incep sa se departeze unul fata de
altu], viteza relativa a unui corp fata de celalalt crete, deformatiile lor se
reduc, corpurile cauta sa revina Ia forma lor initiala. Energia poten!iala de
deformare se transforma partial in energie cinetica de micare relativa a corpurilor. In momentul cind se separa complet, se termina faza decomprimarii sau
separarii.
La ciocnirea unor corpuri elastice (bile de otel, bile de filde~), deformatiile
dispar dupa ciocnire, corpurile ii recRv.ata forma lor initiala, energia cinetidi
,relativa" se restituie aproa.pe integral i ciocnirea se cheama elastica. Dar, in
general, dupa ciocnire ramin deforma~ii remanente, de exemplu I~ bilele de
plumb sau de plastilina.
in timpul ciocnirii apar forte de interactiune mari intre corpurile care se
ciocnesc, dar aceste forte dureaza foarte putin, atita timp cit dureaza ciocnirea
(contactul dintre corpuri). Con'form legii actiunii i reactiunii, fortele cu
care actioneaza cele doua corpuri, unul asupra. celuilalt, sint egale in modul
i de sensuri opuse (fig. 5.5). Fortele normale se datoresc deformarii elastice
reciproce a celor doua corpuri, iar fortele tangentiale se datoresc frecarii dintre corp uri in planul de contact (intrepatrunderii asperita~ilor sau rugozitatilor suprafetelor in contact).
Pentru sistemul format din cele doua corpuri fortele care apar in procesul
ciocnirii sint forte interne i dau rezultanta nula. Prin urmare aceste for~e nu
,pot schimba impulsul total al celor doua corpuri, dar il redistribuie intre cele
doua corpuri. De exemplu, daca un vagonet Jove~te un altul aflat in repaus,
acesta din urma va capata un impuls pe sea.ma impulsnlui primului corp: avem
un transfer de micare mecanica ide impuls de la un- corp la altul prin ciocnire.
In timpul foarte scurt cit dureaza ciocnirea, for~ele externe obinuite (de
exemplu forte1e de. frecare sau fortefe de greutate) nu pot modifica sensihil
impulsul total al sistemului. De aceea chiar daca
corpurile care se cio~nesc sint supuse la forte
externe, putem totui scrie cons'ervarea impulsului total al sistemului in sensul urmator:
Suma vectoriala a impulsurilor corpurilor
imediat inainte de ciocnire trebuie sa fie egala cu
/ . suma vectorialii a impulsurilor corpurilor imediat
/''.,~L---t..J
dupd ciocnire:
',
,N

-;..

F'=-F
Ft~.

6.5.

f~ortele eal'e apar

ci(knirea a doua rorpuri.

Pinitial

= P1

la

_,_

+ Pz + =

m 1v1

+ m2v2 =
~

m1v;

mzv;.

(5.18)

Ecua~ia de conservare a impulsului este o egalitate vectoriala. Ease scrie

pina la urma pe componente intr-un sistem de coordonate ales converiahil.
Astfel, daca inainte i dupa ciocnire particulele se mi~ca pe acee~i dreaptd
- cazul unidimensional
alegem aceasta dreapta Ji'ept axa Ox i atunci
ecua~ia de conservare a hnpulsului devine:

m1v1

m 2v2 = m1v;

+ m2v;,

(5.19)

v;,

unde vitezele initiale v1 , v2 i cele finale

v;, pot fi pozitive sau negative dupa
cum pa.rticulele se mica in sensul pozitiv ales sau eel negativ al axei.
5.6.1. Ciocnirea plastica (total neelastica). Un caz particular important al
ciocnirilor este ciocnirea total neelasticd sau plasticg. ln acest caz, prin ciocnire corpurile se cupleazii, se lip esc ~i ii continua micarea impreuna, cu aceeai viteza com una. Exemple: cind aruncam o piatra intr-un vagonet sau
alergam dupa un vagonet (tramvai, harca) i sarim in el sau.,_ cind un glont
ramine infipt intr-o tinta sau un obiect fragil cade jos pe podea etc. Reversul
acestor ciocniri este cazul descompunerii sau desfaeerii unui corp in mai multe
fragmente (de exemplu cazul exploziei unui ohuz). Dadi filmam acest proces
~i proiectam filmul in sens invers, ohtinem exact cazul ciocnirii plastice; i
invers, o ciocnire plastica filmata i proiectata in sens invers apare ca o dezagregare, descompunere sau e.xplozie. De aceea i aceste procese de descompunere pot fi inglohate in categoria de docniri plastice. De exemplu, sarim
din mers dintr-un vagonet (carucior, barca) sau aruncam dintr-un vagonet sau
harca diferite obiecte etc. In toate aceste cazuri se aplica evident legea conservarii impulsului.
-+

-+

Fie doua particule cu masele m1, m 2 i vitezele v11 v2 care se ciocnese plastic., '
.

-+

lnainte de ciocnire avem doua corpuri cu impulsurile m 1v1, mzvz, iar dupa
ciocnire a.vem un singur corp de masa m 1
m 2 i viteza v'. Scriem legea conservarii impulsului total:

(5.20)

Viteza finala se poate afla

~i grafic.
Reprezentam la o
anumita sca.ra vitezele ~i impulsurile (fig. 5.6). Compunem
-+

vectorial impulsurile m1v1

Pfinal

-+ -

De exemplu, in cazul a doua particule:

==

Pt

P::.

+
(5.17)

m 2v2 ( dupa regula paralelogramului) ~i rezultatul il impartim

la. masa tetala m1
m2.

160

Fig. 5.6. Cioenirt>a

161
11 - Fizica cL a IX-a

pla~lidi

a doua pt-ulicule.

In

cazul unidimensional forJ!lula (5.20) devine

v'
f

+ m2v2
mt + m2

mtvt

(5.21)

Ciocnirea este perfect elastica daca energia cineticd a corpurilor se conservd

prin ciocnire, adica energia cinetica totala a co~urilor inainte de ciocnire este
egala cu energia cinetica total a a corpurilor dupa ciocnire:

nA c.wcnirea plastica o parte din energia cinetica a. corpurilor se transorma In alte forme de energie (in special in cal dura):
1

2 mlvt

+ 21 mzv~ =

2 (mz

+ ml)v'2 + Q,

-1 m1v12
2

+ -21 m v

2 2

A.E

c=

mlvt

+ 2 mzv~ 1

(ml

..!

unde

Vr

V1 -

Vz

m1m2

-~.::o.._

m1

+ m 2 (vl -

+ m2)v'2.
=. -1

Vz)2

m v2

este viteza relativa (a particulei 1

(5.23)

r r'

fa~a d~

particula 2), iar

~r se. nui_fle~te ma~a redusa a celor doua particule. Prin urmare numai imergia einetwa d.e mi~care relativa (a unei particule fa~a de alta)' dis .~l"A prin
cuplarea partiCulelor, transformindu-se in alte forme de energie.

P~~..,

Doua carucioare de mase m - 1 oo ka

cu vi't I
t ,
o mz = 2,00 kg se ml~ca unui spre eelaialt
eze e vt = 1,00 m/s v 2 00 I p
.
.
(ciocnire I t' a) C
' 2. - . - '
m s. rm cwcmre carucwareie se cupleaza
pierduta/ as Ic . .are va fi viteza lor comuna dupa ciocnire ~i energia cinetica

+ m2v2

~vt
v' =

(ml

+ m2}v',

..

~.

(5.26)

v'

mlvl + m2v?.
mt+m2 ,

1,00 kg 1,00 m/s - 2,00 kg 2,00 m/s

1,00 kg + 2,00 kg

-1,00 m/s.

Semnul minus arata ca d

.
.
upa ciocmre ~~ cupiare carucioarele se vor mil?Ca In sensul
fc~:t~va:~~:e~ ~lese 10~, ~~icia in. sensul vitezei initiale a celui de-al do ilea carucior
.
Impu s m1..,1a ma1 mare).
Ener~Ia cinetica pierduta (vr = v 1 _ v 2 = 1,00 _ ( _ 2 ,oo) = 3 , 00 m/s);
v

Q -_

(5.24)

scopice, dar de multe ori corpurile elastice (de exemplu hilele de filde~, de o~el,
carucioarele prevazute cu tampoane-resorturi elas.tice) la ciocniri u~oare verifica hine condi~ia (5.24).
De obicei cunoa~tem masele ~i vitezele ini~iale ale corpurilor ~i vrem sa
aflam vitezele lor finale. Avem o ecua~ie de conservare a energiei cinetice
(5.24) ~i trei ecua~ii algebrice (pe componente) de conservare a impulsului
(5.25), deci 4 ecua~ii, ~i 3
3 = 6 necunoscute pentru componentele vitezelor finale. Prin urmare, in cazul general al ciocnirii in spatiu a doua particule, datele ~i ecuatiile de mai sus nu sint suficiente. in cazul ciocnirii in
plan vom avea 1 + 2 = 3 ecua~ij ~i 2
2 = 4 necunoscute, deci trebuie sir
mai cunoa~tem o data asupra ciocnirii.
In cazul unidimensional, cind atit inainte, cit ~i dupa ciocnire particulele
se mica pe aceea$i dreapta pe care o alegem drept axa Ox, avem dona ecua~ii
de conservare I doua necunoscute:

1
8
t.
.
ensu mi~carn pr1mului carucior, de aceea viteza v 2
e nega IVa. Scriem conservarea impulsului:

Rezol(}are Am ales axa Ox in

e:

m 2 v2'2

EXEMPLU

+ -21

m 1v1 +' m 2v2 = m1v; + mzv;.

(5.25)
In natura nu exista riguros ciocnire perfect elastica intre corpuri macro-

(5.22)

Introducind aici pe v' din (5.21), oh~inem~:

Q = - AEc

'2

Binein~eles, mai a vern ~i ecua.~ia de conservare a impulsului total:

~

Q-

1
2

= - m 1v1

c=-

m1v1

+ m2v2 =

m1v~

+ m v;.

(5.27)

Sistemul se rezolva astfel. Trecem termenii care con~in pe m 1 in stinga ~~ pe

cei care con~in pe m 2 in dreapta:
ml(vi - v?) = m2(v; 2 - v~)
sau

m1m
---(v ml + m2 1
2

v )2
2

lmpar~im membru la memhru cele doua ecua~ii:

3 00 J
' - .

. 5:6.2 . .Cioc.nirea perfect elastica. Un alt caz particular simplu al ciocnirllor... es.te c~ocnirea P_erfe~t el~sticd. In acest caz deforma~iile corpurilor dis ar
dupa .Ciocnire, .en;rgia Cinetwa ,relativa", transformata in timpul ciocnirifin
e~:rgie ~ot~n~I~la de deformare elastica, se restituie integral in energie cinetwa dupa cwcmre.

7h

+ v~

= v;

+ Vz sa;u

v;

v~- v;

-(Vt -

Vz) = -

'L'r

(5.28)

Aici v~ - v; reprezinta viteza relativa v;, a particulei 1 fa~a de particula 2,

dupa ciocnire, iar v1 - v2 reprezinta viteza relativa vr imiinte de ciocnire. Prin
urmare, in ciocnirea perfect elastica unidimensionala a doua particule una.
din ele (de exemplu prima) se apropie de cealalta cu o anumita viteza
relativ~ vr=v1 -v2 , o lovete.i se intoarce inapoi cu o viteza relativa.
egala in modul dar de semn schimhat.

162
163

ll*

~cuatia (5.28~ im~reun~

cu ecuatia de conservare a impulsului (5.27) ne

pe~~Ite sa. aflam 1med1at v1tezele finale vi, v'2 dupa ciocnirea. perfect elastica
umd1menswnala a doua particule;

I
Vt

nt 1 -/m2

- - - - 'l1 t,

m2+ ml

v2 =

"

ml

+ m2

v1

(5.30)

~e :ved~ ca in acest ca~ corpul 2 va capata o viteza v; in sensul in care este

.ovit ~v2 es:e de acela~I semn cu v1), in timp ce primul corp se poate intoarce
1nap01 daca masa sa m1 este mai mica -deeit a celui de-al doilea corp.
b) Daca masele sint egale, din (5.29) rezulta ca v1' = v 2 v' = v corpurile
h' b" .
.
.
' 2
ll
sc. 1m a v1tezele intre ele, ca i cum ar trece unul pe linga celalalt fara sa se
atmg~, unul luind locul celuilalt. In acelea~i condi~ii (adica m 1 = m2 ), daca
~I dollea. corp era in repaus {v 2 = 0), at unci primul corp se opre~te (v;
0),
Iar a~ dmlea porne~te cu viteza primului (v~ = v1). Aceste rezultate sint frumos Ilustrate de urmatorul experiment.

at unci o parte din energia cinetica se trans forma in alte forme de energie (caldura sau alte forme disipate in mediu). In cazul exploziilor (descompunerilor)
se creeaza energie cinetica pe seama altor forme ale energiei interne (chimica
etc~).: Bineinteles, energia totala a sistemului izolat se conserva (principiul
conservarii energiei).
5.6.3. Cioenirea eu un perete. In copilarie ne-am jucat cu mingea, aruncind-o pe podea sau pe perete i apoi prinzind-o. Observatii simple ne arata
ca daca aruncam mingea perpendicular pe perete (sau pe podea), ease intoarce
inapoi tot perpendicular pe perete cu o viteza egala in modul, dar de semn
schimbat, fata de viteza initiala.
In teoria ciocnirilor se intelege pri~ ciocnirea cu un perete - ciocnirea cu
un corp de masa foar~e mare, astfellncit oiteza acestuia nu se schi"!ba prin ciocnire.

Acesta este cazul ciocnirii unei mingi cu podeaua sau cu un perete (eventual mobi.l) sau cazul ciocnirii unei molecule de gaz cu peretii vasului in care se
gasete gazul sau cu pistonul (mobil) daca gazul se afla intr-un cilindru cu.
piston.
Sa consideram ciocnirea perfect elastica (unidimensionala) cu un corp de
masa m2 foarte mare (fata de m1 ). Sa transcriem atunci formulele (5.29) sub
urmatoarea forma:

EXPERIMENT

. Suspend am doua bile identice pe fire paralele egale (fig. 5. 7). Daca deviem
o hila cu un anumit unghi ~iii dam drumul sa se ciocneasca cu cealalta atunci
. . .
.
~
'
pr1n ~10cn1re pr~ma se va o~ri, iar a doua va fi deviata aproape cu acelai unghi
ca ~rima. Dup~ aceas~a, ?Ila a do~a,se intoarce inapoi i o lovete pe prima,
op~I~du-~e la r1ndul. ei, I aa mai departe pina ce micarea se stinge sau se
striCa (bdele nu mal rarriin in acelai plan vertical, daca nu sint perfect centrate sau daca nu sint suspendate fiecare prin 2 fire in forma literei V).
~aca :cu~ b~la deviata are masa mai mare decit cea aflata in repaus,
at unci dupa cwcn1re ea va devia in continuare; daca are masa mai mica ea
va fi deviata inapoi.
.'
Obser:am.~a i~ orice fel de ciocnire impulsul total al sistemului (izolat)
se conserva, fundca rezultanta for~elor interne de ciocnire este totdeauna
zero . .(pr~~cip~ul III), in timp ce energia cinetica totala in general nu se conserva, fundca lucrul .mecanic al fortelor interne nu este in general zero ~i

v~

= 2 -=---- - v1; v; =

(5.31.)

2 -=---- .- v2.

Daca masa m2 este foarte mare, atunci fractia

m2

va fi foarte mica i pen-

tru m 2 extrem de mare, fractia m1/m 2 se va micOra pina la zero. Atunci

formulele de mai sus devin (punind m1/m 2 = 0):
v~ = 2v2 - Vt,
v2 = v2,
(5.32)
adica in adevar viteza pereteiui (de masa m2) nu se schimba prin ciocnire
(v; = v ). Prima formula se ob~ine i direct din condi~ia (5.28) pentru viteza
2
relativa in ciocnirea perfect elastica unidimensionala, daca punem, v; = v2
. In cazul cind peretele este in repaus (v 2 = 0 = v;), ob~inem rezultatul
ateptat: v~ = -v 1 , adica particlJla se intoarce ina poi (rico~eaza) cu aceea~1
viteza in modul (fig. 5.8, a).

V=-V

...v
2

ptg. 5.7. Ciocn irea

a

a doua bile

identice, dintrr ('are una este

in repam;.

164

Fig. 5.8. Cioenirea perfect

elastica cu un perete in
repans: a) frontala,
b) oblidi.

a
165

~cua~ia (5.28~ im~reun~

cu ecua~ia de eonservare a impulsului (5.27) ne

pe~~Ite sa. aflam 1med1at v1tezele finale vi, v'2 dupa ciocnirea. perfect elastica
umd1menswnala a doua particule:

Vt

n~ 1

-/

m2

----VI,

m2 + m 1

V2

=
m1

+ m2

VI

(5.30)

Se vede ca in acest caz corpul 2 va capata o viteza v:) in sensu! in care este

~ovit ~v; es:e de acela~i semn cu vi), in timp ce primul corp se poate intoarce
Inapm daca masa sa mi este mai mica .d.Qcit a celui de-al doilea corp.
b) Daca masele sint egale, din (5.29) rezulta ca v~ = v2 v' = v corpurile
h' b" .
.
.
' 2
Il
sc. 1m a v1tezele intre ele, ca ~i cum ar trece unul pe linga celalalt fara sa se
at1ng~, unul luind locul celuilalt. ln acelea~i condi~ii (adica m1 = m2 ), daca
~I dollea. corp era in repaus (v 2 = 0), at unci primul corp se opre~te (v;
0),
Iar al dollea porne~te cu viteza primului (v~ = v1 ). Aceste rezultate sint frumos ilustrate de urmatorul experiment.

at unci o parte din energia cinetica se trans forma in alte forme de energie (caldura sau alte forme disipate in mediu). ln cazul exploziilor (descompunerilor)
se creeaza energie cinetica pe seama altor forme ale energiei interne (chimica
etc~).. Binein~eles, energia totala a siste1nului izolat se conserva (principiul
conservarii energiei).
5.6.3. Cioenirea eu un perete. ln copilarie ne-am jucat cu mingea, aruncind-o pe podea sau pe perete ~i apoi prinzind-o. Ohservatii simple ne arata
ca daca aruncam mingea perpendicular pe perete (sau pe podea), ease intoarce
inapoi tot perpendicular pe perete cu o viteza egala in modul, dar de semn
schimbat, fa~a de viteza ini~iala.
In teoria ciocnirilor se in~elege pr:in ciocnirea cu un perete - ciocnirea cu
un corp de masa foarte mare, astfel incU CJiteza acestuia nu se schimba prin cioc-

nire.

Acesta este cazul ciocnirii unei mingi cu podeaua sau cu un perete (eventual mobi.l) sau cazul ciocnirii unei molecule de gaz cu peretii vasului in care se
gase~te gazul sau cu pistonul (mobil) daca gazul se afla intr-un cilindru cu.
piston.
Sa consideram ciocnirea perfect elastica (unidimensionala) cu un corp de
masa m 2 foarte mare (fata de m1). Sa transcriem atunci formulele (5.29) sub
urmatoarea forma:

EXPERIMENT

mt

. Suspend am doua bile identice pe fire paralele egale (fig. 5. 7). Daca deviem
o hila cu un anumit unghi ~i ii dam drumul sa se ciocneasca cu cealalta at unci
. . .
.
'
pr1n ~10cn1re pr~ma se va o~ri, iar a doua va fi deviata aproape cu acelai unghi
ca ~rima. Dup: aceas~a, ~Ila a do~a se intoarce ina poi i o lovete pe prima,
op~I~du-~e la r1ndul. ei, ~~ a~a ma1 departe pina ce micarea se stinge sau se
strwa (bdele nu ma1 rarriin in acela~i plan vertical, daca nu sint perfect centrate sau daca nu sint suspendate fiecare prin 2 fire in forma Iiterei V).
~aca :cu~ b~la deviata a~e masa mai mare decit cea aflata in repaus,
at unci dupa cwcn1re ea va dev1a in continuare; daca are masa mai mica ea
'
va fi deviata inapoi.
Ohser~am ..ca in orice fel de ciocnire impulsul total al sistemului (izolat)
se conserva, fnndca rezultanta fortelor interne de ciocnire este totdeauna
zero"(pr~~cip~ul III), in timp ce energia cinetica totala in general nu se conserva, fnndca lucrul .mecanic al fortelor interne nu este in general zero i.

v~

'Vt

mt

+ v2

2
2 _m_:;__
__

vi;

v; =

- V1 +''2

2 _m~2=----,-

(5.31.)

V2

Daca masa m2 este foarte mare, atunci frac~ia m1 va fi foarte mica i penm2

tru m2 extrem de mare, frac~ia mi/m 2 se va micora pina la zero. Atunci

formulele de mai sus devin (punind mifm 2 = 0):
v~ = 2v2 - VI,
v; = v2,
(5.32)
adica in adevar viteza pereteiui (de masa m2) nu se schimba prin ciocnire
(v; = v ). Prima formula se obtine i direct din conditia (5.28) pentru viteza
2
relativa in ciocnirea perfect elastica unidimensionala, daca punem, v; = v2
. In cazul cind peretele este in repaus (v 2 = 0 . v;), ob~inem rezultatul
ateptat: v~ = -v1 , adica particlJ}a se intoarce ina poi (ricoeaza) cu aceea~i
viteza in modul (fig. b.8, a).

V=-V

},fg. 5.7. Ciocnirea a doua bile

identice, dintrr are una este
in repam;.

2
Q

164

Fig. 5.8. Cioenirea perfect

elastica cu un perete in
repans: a) frontala,
b) oblidL

165

'i

In sfir~it, daca particula love~te oblic

perfect ela,stic un perete aflat in repaus, ea
rico~eaza suhun unghi de ,reflexie" rx', egal
cu unghiul de ,inciden~a" (de c_adere) rx ~i
~

cu viteza v' este egala in modul cu viteza v

(fig. 5.8, b):
~

I v' I

I v !,

(5.33)
Verificarea experimentala a legilor de
.conservare la ciocniri se poate face de exemplu cu dispozitivul simplu din figura 5.9.
Fig. 5.9. Dispozitiv pentru verifiDoua bile de mase mh mz cunoscute
carea legilor de conservare Ia
sint suspendate pe fire paralele apropiate,
ciocniri.
de lungime l( :....so em). Bila m1 este deviata,
astfel incit firul sau de suspensie sa se deplaseze cu o distan~a x( ""5 em),
masurata pe o rigla gradata; hila m2 ramine in repaus. Dupa ciocnire not am
iara~i distan~ele x~, xk cu care deviaza firele de suspensie al~ bilelor.
Viteza imediat inainte sau imediat dupa ciocnire se exprima prin inal~imea
respectiva h : v =
2gh (fig. 5.9). Conform figurii 5.9, din asemanarea
triunghiurilor dreptunghice rezulta:
rJ.

=rJ..

JLa; =

-- h ,
d

dar y = Vl 2

(l - h) 2 = Vii(2l - h).

Considerind Jevieri cu unghiuri mici, deci h -~ l, putem scrie aproximativ

(neglijind pe h Lt tfi de l ~i 2l):

PROBLEME REZOL VA TE

1. Un corp de masa m

forta constanta F
rea corpului.

= 10,0 kg, avlnd viteza initiala v0 = 10,0 m(s, este .rrtnat cu .o

50 N (pe aceea~i directie cu viteza), Sa se afle t1mpul pmllla cprt

~i

V1

Fm

2mv
D.t

= 2 0,100

kg 5,0 m/s
1,0 to-a s

= t:o.

r"'V

Vft

Daca mingea lovel?te oblic peretele (fig. 5.10), atunci variatia impulsului se obtine
~

prin scaderea vectoriala: 6.p

ln vaJoarea absoluta

mv'- mv (fig. 5.10).

= Cx,

(5.34)
d

este constanta aparatulni pe care o calculam de la hun inceput.

Alegind o deviatie x 1 ~i masurind d eviatiile x; ~i x;, .cal~ulam vitezele
v~ ~i v; cu (5.34) ~i le c01nparam cu v itezele teoretice calculate cu (5.30) in
cazul ciocnirii perfect elastice.
In cazul ciocnirii plastice trebuie verificata relatia (v 2 = 0):
ml

+ m2

v1

3*. Un elev sta pe un carucior aflat in repaus l?i tine in miini doua bile, !ieca:e de ~asa
m = 2,00 kg. 'Masa elevului l?i a caruciorului este M = 60,0 kg. Elevulimprlm~ bil~lor
Q viteza u = 3,1 m/s relativa Ia el tnainte de aruncare (ceea ce inse~~a ca 1~pr~ma
bilelor acelal?i impuls F6.t
m Vfinal - m ViniJial = m u). C~re va f1 v1teza ~mala. a
caruciorului, daca elevul arunca bilele in acel~i sens: a) s1multan, b) succesiV? C1ta
energie cinetica creBaz:a elevul?
Re:.ol(Jare. a) La aruncarea simul tana,:
ll =

Mv'

(5.35)

ln acest caz, bilele trebuie sa se lipeasca (cupleze) (bile din plastilina sau alt
material convenabil).
Cu o anumita tndemtnare se pot masura direct tnal~imile h cu ajutorul
unei rigle atezate vertical pe masa in dreptu1 bilei respective.
166

(5.36)

~i forta este de asemenea perpendiculara pe perete.

c =Vii,

2mv cos or.

I 6.p I = 2 mv cos or., Fm = ---:--:---

unde

v'

}~ig. 5.10. Variatia impulsului la ciocnirea oblica perfect

elastica cu un perete in repaus (problema rezolvata 2).

103 N.

V2gh

.
~

-+

eonditia de ciocnire perfert elastica, atunci FmD.t =

_,.
~~
2mv
-2mu, Fm = - - - . Prin urmare, forta exereiD.t
tA.ta asupra mingii din partea peretelui este perpendiculara pe perete ~i de sens opus vitezei initiale l?i
are valoarea:

deci viteza
v =

-+

Analog, daca un corp este aruncat vertical in sus cu viteza initial~ Vo, atunci forta
de greutate il frineaza l?itimpul de urcare va fi: tv.,= mv0 /mg = vo/g (rezultat cunoscut).
2. 0 minge cu masa m = 0,100 kg lovel?te ~rontal un perete cu viteza v = 5,0 m/~. Dad\
timpul de contact cu peretele este D.t = 1,0 ms, ,sa se afle. for~a mrdJe care
apare Ia contactul dintre minge fJ'i perete.
Rezolvare. Sa scriem legea impulsului .pentru min~e
_,.
...,.
_,. . _,.
_,.
(fig. 5.S, a): Fmb.t - mu'- mv. Dar v' = -v din

Y "'"'V2hl, de unde V2h ~ ~

-+

Rezolvare. Scriem legea impulsului: F b.t = 6.p = mv -: mvo. Dac.a 6.t este tl~pul
ptna la oprire, atunci viteza finala v = 0 (conditia de oprtre ) ~~ protectind ecuatla pe
axa mil?dirii:
mv0
10,0 kg 10,0 m/s = ,0 s.
2
F b.t = 0 - mv 0 , D.t =="= - =

F
50 N

+ 2mu,
6.Ec

V'

= _\.2m u --~ M

.!!!_ (M
M

+ 2m)u 2 =

0,62
3

- 0,21 mI8 i

20,5 J.

Viteza imprimata caruciorului este opusa vitezei de aruncare a bilelcr (semnul minus)
b) La prima aruncare;
0

(M

+ m)v1 +

mu, v1 = -

m
M+m

1
M +2m
u; AEc 1 = - mu 2 ---~

167

M+m

= 9,92 J,

La a doua aruncare: (M
V2

= v1

+ m)v

= Mv 2

m(2M +m)

u- = M

M(M+m)

L~.Ec2

-.

+ m(v1 + u),
0,61

u = - -3

mu 2 M

-0,20, lv' I> 1v2

!;

= 9,93 J.

In toate ecuatiile de conservare a impulsului vitezele corpurilor trebuie luate fata de

sistem de referinta (Pamtntul), de aceea tn ultima ecuatie apare viteza bilei
vi + u fata de Pamtnt, fiindca bila are deja viteza caruciorului v 1 la care se adauga
viteza u imprimata fata de carucior. Se poate scrie ecuatia a doua ~i fata de sis-
temul de referinta care se mi~cii cu viteza v1 a caruciornlui: o =
+ mu, unde
este a doua viteza a carl!ciorului fata de prima viteza 1 Atunci fata de. Pamtnt:
V2 = V 1 +
~i regasim rezultatul de mai sus.
Sa reluam problema, dar considerind ca elevul arunca bilele in sensuri opuse:
a) simultan, b) succesiv.

a) La aruncarea simultana: 0 = Mv' + mu- mu, v' = 0, ceea ce era de a~teptat;

cele doua impulsuri imprimate se compenseaza fiind egale in modul ~i de sensuri
opuse:
acel~i

v;

Mv;

v;

l:!J.Ec = mu2 = 19,22 J.

b) La

prima aruncare: 0

(M

+ m)v1 + mu,

v1

~- u ~i la a doua

m+M

aruncare:
(M

+ m)vl =

Mv2

+ m(v1 -

u), v2 =v1

+ !!!_ u =
M

m u
= _.!_ ~
M(M + m) 300 s

0,0033 m/s,

deci caruciorul va capata ptna la urma o viteza in sensul primei arundiri, ceea ce. era
de a~teptat deoarece a doua aruncare are efect mai puternic asupra caruciorului, acesta
avind acum o masa mai mica. Energiile cinetice create slnt acelea~i ca la aruncarea
succesiva In acelal]i sens.

lNTREBARI. EXERCITII. PROBLEME

1. Un meteorit arde in atmosfera, fara a ajunge la suprafata Pamtntului. Unde dispare

impulsul sau?
R: partial in particulele de ardere, partial in moleculele de aer lovite.

2. Un disc omogen se

rote~te

in jurul axei sale fixe. Care este impulsul sau total?

R: zero.

3. Cum s-ar putea intoarce un cosmonaut, ie~it in spatiul cosmic, tnapoi la nava cos-mica, daca cablul care-lleaga de nava se rupe, ~tiind ca cosmonautul are cu el o trusa
de .Jnstrumente?
R: arunca instrumentele in sensul opus.

4. Pe o scindura sta un om. Cum se va incovoia sdndura in primul moment cind omul
brusc se

ghemuie~te?

6. Poate un om sa se ridice pe el insuf;ii, traglnd de un capiH al unei sfori, care este trecuta peste un scripete (cu axa orizontala. fixit) ~i leg-a til cu celalalt capat Ia briul sau?
Cu ce forta trebuie sa traga de sfcari1?

'1. S-ar putea propulsa o barca cu pinze, suflind aer spre pinze cu ajutorul unui ven~
tilator instalat in barca? Dar daca suflam alaturi de ptnze (adica tara a nimeri in
pinze)?
R: nu; da.

8*. Def;ii fortele interne ale unui sistem nu pot modifica impulsul total (rezultant) al sistemului, ele pot 'crea sau anihila doua impulsuri egale tn modul ~i de sensuri opuse
purtate de doua parti componente ale sistemuluf (de exemplu in cazul exploziilor sau
al ciocnirilor plastice). Cum ati putea explica inaintarea vapoarelor l?i a avioanelor
cu elice?
R: impulsul navei este opus impulsului imprimat fluiduluL
pina la 60 m/s, ejectind periodic apa pe
care o absorb. Pe ce principii se bazeaza deplasarea lor?
R: conservarea impulsului.

9. Caracatitele se pot deplasa cu o viteza

10. Daca umflam un balcn de cauciuc cu aer ~i fara a-llega la orificiu ii dam drumul eu
orificiul in jos, ce se va intimpla?
R: se .va ridica in sus.
11. Ce se intimpla cu o barca w;mara cind ne deplasam pe ea de la un capat la celalalt?
R: se deplaseaza in sens invers.
12. Daca pe un carucior este suspendat un pendul ~i H dam drumul sa cscileze, ce se
va intimpla cu caruciorul?
R: va oscila~Jn sens in vers

18. a) De ce cind atingem Pamintul dupa o saritura trebuie sane mai ghemuim (indoind
putin picioarele)? Dar daca am sta tea pan?
b) De ce putem sari fara pericol de la etajul doi sau trei pe o piasa elastica intinsa
deasupra solului?
c) Cind un fotbalist prinde mingea, el relaxeaza putin inu~chii miinilor ~i se retrage
putin inapoi impreuna cu mingea. De ce'? Daca ar sta teapan ~i ar tine miinile teapan,
ce s-ar in timpla?
R: forta: medie de impact (ciocnire) este invers proportianala cu durata ciocnirii
(v. 5.36).

14. Pe o masa de biliard stau doua bile de diametre egale, dar probabil de mase dife-rite. Cum putem determina fara cintar sau alte aparate, daca bilele au mase egale
sau care anume are masa mai mare?

R: prin ciocnire, v {5.30).

15. Impulsul unui cotp e::ste p
masa ~i viteza corpului.

4,0 N s, iar energia cipetica Ec = 8,0 J. Sa se

1,0 kg; v

~. lnthnplarea povestita de Munchhausen ca ar fi ie~it dintr-o mla~tina (cu cal cu tot)

tragindu-se cH putere de par in sus poate fi adevarata.?
R: nu.

168

2Ec

= -

afle

=4,0m/s.

16. Ecuatia de mi~care a unui punct material de masa m

Sa se scrie legea de variatie a impulsului.

0,20 kg este x

Rap= mv

Dar daca, odata ghemuit, se ridica brusc?

R: se ridica ; c9boara.

= G(l.

R: F

2 - t

-0,2

+
0,~

t.

17. Un punct material cu masa m = 1,0 kg se mi~ca circular uniform cu viteza v = 10 m/s.
Sa se calculeze variatia de impuls in timpul: a) unei perioade, b) unei jumaUiti de
perioada, c) unui sfert de perioada.
~

R: ! 11p I= 0; 2mv

169

20 N s;

V2 mv =

tt.,t ~s.

18.

o biHI. cu

masa m """ 100 g a cazut liber pe un pl9:n orizontal avlnd in momentullovirii

viteza " = 10 rn./s. SEI. se afle variatia impulsului prin lovire, considerlnd ciocnirea:
a) perfect elastica, b) absolut inelastic& (plastici\). DacE!. durata ciccnirii a fost At =
= 20 ms, care a fost forta medie_ de lovire?

R: a) Ap

= 2mv =

b) fj.p

2,0 N s; Fm = Ap

At

20. Ce forta constanH'I. de frlnare trebuie aplicata unui tren de masa m

mi~dl. cu viteza v0 = ?2 km/h, pentru a-1 opri in At
10 s?
R: F

ciocnire
R: 2.

22. Un vagonet de masa M = 20 kg se mi9ca cu viteza v

vagonetul daca in el cade vertical un sac en masa m

mv 0 / At

'1,2 MN.

___!!___ -= 2,0 m/s.

M+m

23. Doua bile de mase m 1

1,0 kg ~i m 2 = 2,0 kg se mi~ca una spre cealalta cu vitezele
v 1 = '1,0 m/s ~i v 2 = -2,0 m/s. Sa se afle pierderea de energie cinetioa (caJdura) prin
ciocnirea lcr plastica.
AEc

_!_ - m m<>. 1

2 m1 +m2

(v 1

v2

)2

2 70 k j

~ ~t'

9,0 m/s; v'

=== v'

g/n

= ~-- v = 3,0 m/s;

m1 +m2

v'2

.
30 s; Ax' = ~-- = 45 m.
2gjn

28. Un obuz de masa Nl

?0 kg zboara cu viteza v
300 m/s. La un moment dat
el explodeaza in dona fragmente. Unul dintre ele de masa m 1 = 30 kg continua sii.
se mi~te inainte cu viteza v1 = 500 m/s. Care este viteza celui de-al do ilea fragment?
Cita energie cineticii se creeazii?

= ?0 kg parcurge lungimea unei barci (de Ia ,prora Ia pupa)

4,0 m. Cu cit se deplaseaza harca fata de -apa in acest timp, daca masa ei este
M = 30,0 kg?

26. Un om de masa m
=

__!!!_ l
m 1 M

29. 0 molecula de masa m

.5,0 10- 2 6 kg, aflata intr-un cilindru cu piston, se mi~dt
cu viteza v1 = 500 m/s ~i ajunge din urma pistonul care se mi~ca cu viteza v9 =
= 1,0 m/s ~i de care se ciocne~te frontal perfect elastiC. Sa se afle variatia energiei

cinetice

~i

a impulsulni moleculei in urma ciocnirii.

R: AEc

-2mv2 (v 1

v2 )

2,8 m.

27. Un vagon eu masa m1

10,0 t se d~:Jplaseaza pe o cale ferata orizontala en viteza
initiala v0 = 10,0 mjs. Dupa un timp ~~ = 10,0 s,el se ciocnel?te l?i se cupleaza cu un
al doilea vagon de masa m 2 = 20,0 t aflat in repaus. tn timpul mil?ciirii, atit inainte
cit ~i dupa ciocnire, asupra fiedirui vagcn actioneaza o forta de frecare egala cu n
= 98-a parte din greutatea respectivului vagon. Sa se a~le viteza primului vagon

= -5,0 10-23 J;

-~P

=
=

-2m(v1 - v2 )
-5,0 t0- 23 N s.

30. Douii bile de mase m 1 ,m 2 sint suspendate pe fire paralele, astfel incit bilele se ating.
Prima bila este deviat~ pina Ia o inaltime h 1 l?i lasata libt=>r. La re iniiltime se ridica
bilele daeii ciocnirea este: a) elastica; b) plastka. (') Cita ulldura se degaja
in ul timul caz '?
R : a)

h~

= ht ( mt - m2
ml
m2

b) h '

25. Un om aflat intr-o barca trage cu afutorul unei sfori o a doua barca cu o forta constanta F = 1CO N. Masa primei barci impreuna cu omul este m 1 = 100 kg masa
celei de-a doua barci este m 2 = 50 kg. Neglijind rezistenta apei, sa se afle vitezele
barcilor dupa tit = 2,0 s.
R: v = F titjm 1 = 2,0 m/s; v 2 = F At/m 2 = 4,0 mjs.

+ m2

.!L ~~ =

3,0J.

24. 0 hila de lemn cu masa M = 1,00 kg sta pe un suport inelar. Un glont de masa
m = 10,0 g vine de jOS In SUS, love9te CU viteza Vo
300 mjs bila ~i ramine infipt
in ea. Care va fi timpul de urcare al bilei pina Ia inaJPmea maxima? Cit a dildura
se degaja?
m
v
1
mM
2
R: fu =
~- = 0,30 s; Q = -vo = 4!t6 J.
m +Mg.
2m+ M

R: s

600 t, care se

3,0 m/s. Ce viteza va capiHa

10 kg?

R: v' = v

=v

m 1 m 2 v~

2 m1

21. Un corp cu masa m1

0,40 kg ~i viteza v1 = 5,0 m/s lovel?te un alt corp . care se
mil?ca spre el pe aceea~i directie. Dupa ciocnire corpurile se opresc. Care a fost impul"
sul celui de-al do ilea corp?
R: p 2 = -m1v1 = -2,0 N s.

170

= 1._

mv =- 1, 0 N s ; F m = 50 N.

ciocnirii elastice, fata de forta din cazul ciocnirii plastke, dadl. timpul de
este acela~i?

R: v

100 N.

19. Un corp love!?te frontal un perete. In ce raport este forta medie de contact, in razul

R: Q =

inainte de ciocnire, viteza vagoanelor cuplate imediat dup& ciocnire, caldura degajata
prin ciocnire, timpul ~i distant~ pin&_ la oprirea vagoanelcr euplate.

= hl

(
.

mt
mt

+ m2

)2 ; h; =

hl

) 2 ; c) Q

(--~ )2 ;
ml

+ m2

mtm2
gh t
-~. m2

---

ml
.

'

31. 0 particula de masa m 1 love~te o alta particula de masa rna aflata in repaus. Sa se
afle ce fractiune din energia cinetica initiala a particulei 1 este transferaUi padirti
lei 2, dacii ciocnirea este unidimensionala: a) perfect elastidi; b) plastica. c;Ce fractiune se transform& in cal dura in ultimul caz?
R: a)

4m1 m 2
(ml + m2)2

c) __m--=-2-

Prin urmare, efectul de rota.tie se poate masura prin produsul dintre forta
~i bra.tul ei: F b. Mai mult, tinind. seama de directia axei de rota tie ide sensul
rotatiei produse, putem introduce un vector avind modulul Fb, directia data
de axa de rota tie ~i sensul pe aceasta ax a dat de sensul de ina intare al unui
~uruh (drept~ rotit de forta aplicata (ca i cum corpul ar fi un Urub r9tit
--').

'

cu forta F). Acesta este vectorul moment al fortei in raport cu articulatia.

\'

--').

Pozitia fortei pe dreapta suport este data de vectorul de pozitie r

___.

OA,

--').

care formeaza unghiul ex cu vectorul forta F, at unci bratul fortei va fi b

= r sin ex ~i modulul momentului:
M

MOMENTUL CINETIC

6.1.1. Momentul fortei in raport cu un pun ct. Daca un corp are o articufixa in jurul careia se poate roti liber, atunci aplicind o forta corpului, el
se va roti in jurul unei axe trecind prin articulatie. Axa de rotatie va fi perpendiculara pe planul definit de articulatie i forta (fig. 6.1).
Efectul de rota tie este acel~i, oriunde am a plica forta pe dreapta sa suport,
de exemplu prin intermediul unui fir mai lung sau mai scurt. Daca supor.
tul fortei trece prin articulatie, forta nu poate
produce rotatie, ci doar trage de articulatie.
Efectul de rotatie este determinat atit de
marimea fortei, cit i de distan 4~a dreptei-suport
a fortei pina la articulatie.
S e nume~te braful forfei fat a de un punct
distan(a de la acel punct pina la dreapta suport
a fortei, adicii lungimea perpendicularei coborit e
r/in acel punct pe dreapta suport a for(ei.
la~ie

Fig. 6.1. 0 forta aplicata unui

~orp, avind o articulatie, il rote~te in jurul unei axe trecind
prin articulatie, perpendiculara
pe planul definit de forta !?i
articulatie. Efectul de rotatie
este dai de morrientul forlei in
raport cu articula1ia.

De exemplu,. daca inurubam o pi-ulita cu

cheie, efectul depinde atit de marimea fortei
aplicate, cit i de hratul fortei, adica de lungimea cheii, daca aplicam forta la capatul cheii,
perpendicular pe cheie.

rF sin (r, F) = rF sin ex.

'

--').

--').

--

= rF sin rt., cu directia perpendiculara pe cei doi

vectori deci pe planullor [r, F] i cu sensul pe aceasta directie dat de sensul

de inaintare al unui ~urub sau burghiu a~ezat pe aceasta directie i rotit de

--').

la r la F. Se introduce astfel o noua opera tie intre vectori (fig. 6.2).

~

vector c

nume~te

--').

--').

--').

produs vectorial a doi vectori a, b, notat a X b, un al treilea

...,..

--').

a X b, avfnd modulull c

I=

--').

-...,..

= I a I I b I sin (a, b) =
--').

ab sin rt.,

direcfia perpendicularii pe planul vectorilor (a, b) deci pe fiecare din ei, iar
sensul dat de regula burghiului.
Regula burghiului: se a~aza burghiul pe direc~ia respectiva 'i se rotete

--

astfel incit primul vector a sa se suprapuna pest'e eel deal doilea b, atunci
~

'

sensu! de inaintare al burghiului va fi sensu} produ_sului vectorial a X b.

Din figura 6.2 se vede ca modulul produsului vectorial, adica ab sin ex,
este egal cu aria paralelogramului construit cu cei doi vectori (de exemplu
QX b
baza b inmultita CU ina}~imea a Sill rt.).
Produsul vectorial a doi vectori coliniari sau paraleli este nul (sin 0 = 0,
-+

--').

sin 180 = 0) (de exemplu daca r ~i F

sint paraleli sau coliniari: for~a trece prin
articula tie).
Daca schimbam ordinea factorilor,
...,..

atunci trebuie sa rotim pe b catre a,

deci se schimba sensu! produsului vecto-.
rial. Prin urmare, produsul vectorial este
necomutativ:

172

(6.1)

Prin urmare, din doi vectori r iF se ohtine un al treilea vector M cu mo~ulul

Se
6.1. MOMENTUL FOR TEl. MOMENTUL CINETIC
AL PUNCTULUI MATERIAL

---').

=
--').

I r I IF I sin (r,~F)
Alaturi de mari~ile fiZice impuls ~i energie cinetica, momentul cinetic
joaca un rol important in fizica, in special in caracterizarea mi~carii de
rota(ie.

bF

...,..

-+

a x b = - b x a,

(6.2)
(se spune in acest caz ca produsul este
anticomutativ).
173

Fig. 6.~1. Prodtisul vedorlal a doi

...,. ...,.
vee tori a X b este utt 'Vectoi' cu tnodului
ab sin ~. cu diractia plrpandictdar.l pe
(a, b) ~i ~u Mrtsu1 dat de regul~ burghht1ut ,
~

J
Daca schimbam sensu! unuia dintre vectori, se schimb~ ~i sensul vectorului p~dus.
Se poate verifica faptul c~ produsul vectorial este distributiv:
~

-+

X (b

+ c)

=;::

-+

-+

+a X

-+

c ~i (a

+ b)

-+

c= a x c

+ 6" x

-+

c,

(6.3)

unde, bineinteles, nu trebuie schimbata ordinea factorilor l

Momentul .une~ forte in raport. cu un punct, numit pol, es_te definit prin
pro~usul Pectonal d~ntre Pectorul de pozitie al originii fortei fata de pol gi Pectorul

forta:

-+

=r

F, l M I

(6.4)
= M = rF sin cx = bF.
r x F ~i nu F x r. Daca schimbam sensul

Trebuie retinuta ordinea factorilor:

fortei, se schimba ~i sensu! vectorului moment.
Momentul fortei se masoara in N m.
(Atentie, produsul N m nu trebuie inlocuit cu joule, fiindca nu reprezinta lucrul mecanic.)
.
Din figura 6.1.se vede ca momentul fortei nu depinde de pozitia fortei
pe dreapta suport: nu se schimba nici modulul rF sin cx = bF (dublul ariei
triunghiului OAB), nici directia sau sensul. Momentul fortei este zero daca
polul se afla pe suportul fortei deoarece atunci bratul f~rtei este zero (;~iF
sint paraleli).
Daca asupra unui punct material P actioneaza
mai multe forte
concu'
'

F F

--

rente

1,

2, ... ,

.M1

F n' at unci fiecare forta da un moment in raport cu un pol 0:

-*.~

= r X

~-+

F h M2

""*

r X F 2~

... ,

Mn

~--+

r X F n' (r

= 0 P).

Adunind aceste egalitati membru cu membru, avem:

""*
= r X

""*

(F1

+ F""*

""*

+ ...

""*
+ F,J
= r

""*

-+

X
~

""*

F = M,
~

(6.5)

unde F este rezultanta fortelor concurente ~i M = r x F - momentul ei.

Suma Pectorialii a momentelor forfelor concurent~ ln raport cu un pol e$te
egala cu momentul rezultantei acestor forte in raport cu acela,i pol (teorema lui
Varignon).

este perpendicular pe axa de rotatie ~ti

tin de sa indoaie axa. Numai forta com.

ponenta transversala F ..L (perpendiculara pe axa de rotatie) poate roti corpul

in jurul axei in planul ( n) perpendicular pe ax a; momentul ei M11 = F ..L b
in ra.port cu punctul C - piciorul. perpendicularei din p pe axa, este paralel
cu axa. i el este acela care rote~te
corpul in jurul axei.
~

Momentul unei forte F in raport

cu 0 axa este egal cu produsul dintre
componenta transversala a fortei F ..L ~i
bratul sau b pina la axa, in planul perpendicular pe axa (,1t ), prePat.ut cu semnul plus sau minus, dupa cum rotafia
produsa corespunde sau nu (dupa regula
burghiului) sensului pozitiv al axei:
M11 = b F J.
""*
Daca luarn momentul fortei F fata
~

..,...

de un pol 0 de pe ax a, M = r x F,
atunci componenta vectorului M pe
axa va fi tocmai M11 = bF.L
Daca asupra unui corp actioneaza mai multe forte, atunci momentele lor fata de acela.i pol se compun
dupa regula paraielogra.mului, ca orice
vectori. Momentele lor in raport cu o
axa se aduna a.lgebric (tinind seama de
semnul lor). Daca momentul rezultant
t
" t
I
I
f'
lll rapor cu o axa es e nu , corpu va 1
in echili:Oru de rotatie fata de acea axa.
A

~ig. 6.8. Componenta Fll para~ela cu axa

de rotatie nu 'Produce rotatie, momentul
ei M..t este perpendicular pe axa (tinde
doar sa indoaie axa). Componenta F .L
perpendiculara pe axa rote~te corpul in
jurul axei ~i da moment: in raport cu axa

M11 =bF.

47

38

Fig. 6.4. Mcntaj pentru studiul compunerii momentelor.

Experiment. Compunerea momentelor in raport cu axa de rotatie.

pe axa. Forta componenta F11 nu poate roti corpul, c~ doar indoaie axa (trage
corpul paralel cu axa); momentul ei in raport cu un punct de pe axa ( M.L)

Montajul este aratat in figura 6.4. Se aleg doua orificii in discul gradat
(38) in ca.re se introduc cepii de plastic (47). De cepi se suspenda cirligele (24)
pentru greuta~i crestate prin intermediul a doua fire. Fortele sint date de
greutatile crestate iropreuna cu cirligele i cepii (5 g).
Se calculeaza momentele celor doua for~e in raport cu axul discului; ele
sint de semne opuse i trebuie sa fie egale in modul - discul fiind in repaus.
Se schimba greuta~ile i orifi~iile ~i se repeta experien~a.
6.1.3. Momentul einetie. al punctului material. Analog momentului unei
for~e in raport cu un pol sau o axa, se poate defini momentul oricarui vector.
Interes fizic deosebit prezinta momentul impulsului.

174

175

6.1.2. Momentul fortei in raport eu o axi. Fie acum un corp care se poate
roti liber in jurul unei axe fixe (fig. 6.3). Daca forta aplicata corpului este
paralela cu axa de rota tie sau intersecteaza axa de rotatie, ea nu poate roti
corpul, ci doar indoaie axa sau trage de axa. De aceea descompunem forta
-+

-')o

in doua forte componente: Fu paralela cu axa de rota tie ~iF.l perpendiculara

~

M omentul cinetic al unui punct material

in raport cu un pol este momentul impulsului
(fig. 6.5):
....;..
_,.
_..
L = r X p = r x m'if.
(6.6)

,Momentl}l cinetic se masoara in J .s.

Fig. 6.5. Momentul cinetic al

unui punct material este mo-

Momentul cinetic L definit mai sus se ma1

moment cinetic orbital, deoarece este
legat de mi~carea particulei pe orbita sa. (Particulele atomice pot avea i
-+

-+

mentul impulsului: L = r

-+

Sa calculam variatia momentului cinetic pe unitatea de timp. La momentul

-+

t, momentul cinetic este L

nume~te

Snumit

-+

x p. La un m,oment apropiat t' = t

= r

-+

-+

vectorul de pozitie r devine r'

-+

mv.

un moment cinetic propriu

-+

6.2. TEOREMA MOMENTULUI CINETIC PENTRU PUNCTUL MATERIAL.

CONSERVAREA MOMENTULUI CINETIC

-+

iar impulsul p

-+

-+

mv devine p'
-+

-+

-+

+ Ar

-+

~i

viteza v devine v'

-+

+ Ap-+

mv' ..:_ p

-+

-+

-+

+ mAv.

mv

+ At,
-+

Av,

Atunci

momentul cinetic L devine:

spin, atunci momentul cinetic total al

-+

-+

L' __:_ r' X p' = (r

-+

particulei va fi J = L +S.)

-+

-+

-+

-+

-+

-+

-+

+ Ar) X (p + Ap) = r X p + r
-+
-+
-+
+ Ar X p + Ar X Ap,

tip

->

de unde variatia momentului cinetic raportata la intervalul de timp respectiv At:

EXEMPLE
1. Momentul cinetic al unui punct material izolat, in raport cu orice pol, se conser"a (este
constant) . .
-+

tn adevar, in timpul mi~carii sale rectilinii uniforme impulsul mv este constant, ctoar
luneca pe dreapta mi~dirii, de aceea L = mv b = const., la fel, directia ~i sensu I ramin

neschimbate (fig. 6.6).

-+
ill
ll.t

-L'-L
-

-+

-+

-+

ll.p

ll.r

-+

ll.p

-+

rx ~+Tt xmv+Arxilt

/l.t

Pentru a gasi varia~ia ,momentana" (sau ,insta.ntanee") a momentului ~inetic

pe unitatea de timp, facem, dupa cum ~tim, pe At sa descreasca catre zero
(sa tinda catre zero: At
-

-+

0), atunci,

binein~eles, ~i

-+

-+

'Ar

~i

-+

Ap descresc catre

-+

-+

zero, dar raportul Ar/At devine viteza momentana

v, iar ll.pfAt devine egal
.
cu for~a F (conform principiului II). Atunci ultimii doi termeni din expresia
~

-+

de mai sus se anuleaza: v

-+

X mv =

0 deoarece sint vectori coliniari (paraleli),

-+

L=rxmv

iar ultimul termen se anuleaza fiindca factorul ApfAt devine_egal en

for~a

-+

F,

-+

iar factorul Ar se anuleaza cind At -+ 0. Ramine numai pri~ul termen din

membrul drept care reprezinta momentul fortei. Ohtinem astfel teorema md, mentului cinetic pentru punctul material.

Momentul fortei tn raport eu nn pol este egal cu variatla momentului

einetie pe unitatea de timp, in report eu aeela~i pol.

2.

In

t:,L
cind
ll.t

Fig. 6.7. La mi~area circulara

uniforma, momentul cinetic al
punctului material in raport cu
centrul cercului ~e conserva (fiindca
momentul fortei este zero fata de
acest po,l).

Fig. 6.6. Momentul cinetic

al unui p~nct mater.i~l ~zola~,
deci in mi~?care rectthme u!ii
forma, in raport cu or1ce
pol, se conserva.

pli~carea circulara uniforma, momentul cinetic al punctului material 1n raport

centr'ul cercului se conserva (fig. 6.7):

tn ad~var, modulul momentului este constant: L

0, (adica

M=

dL)

(6.7)

dt

Daca momentul fortei rezultante in raport cu un pol este p.ermanent nul.

momentului cinetic al punctului material va fi zero, adicii momentul
cinetic in raport cu acel pol se conserva. Un punct material nu-~i poate schimba
momentul sau cinetic decit sub actiunea unui moment al fortei.
~

cu

De exemplu in cazul unui punct material izolat, F

~

0, deci M

fatii de orice pol, de. aceea momentul cinetic Lin raport cu orice poise conserva.

nu se schimba.

176

-+

varia~ia.

mur = mr w, iar directia ~i sensul

2

ll.t

12 -

Fizica cl. a IX -a

In mi~earea circulara uniforma for~a este centripeta, deci momentul ei in

raport cu ~entrul cercului este permanent zero, de aceea momentul cinetic al
p'unctului material in raport cu centrul cercului se conserva.
In micarea plane tel or in jurul Soarelui for~ a de atrac~ie gravita~ionala
exercitata de Soare asupra planetei trece permanent prin centrul Soarelui, de
aceea momentul for~ei in raport cu Soarele este nul, deci fmomentul cinetic
al planetei in raport cu Soarele se conserva. Analog se intimpla in micarea
electroni1or in jurul nucleului intr-un atom.
Daca momentul rezultant al unei for~e in raport cu o axa este zero,
atunci momentul cinetic in raport cu acea axa -se conserva (este constant).
Analog impulsului, mom_entul cinetic este ~i el o masura a mi~carii din
punctul de vedere al rota~iei: teorema momentului cinetic exprima o lege de
conservare a mi~carii mecanice, transmise de la un corp la altul prin intermediul momentului for~ei in procesul interac~iunii.Ecua~ia (6. 7) este analoaga
cu ecua~fa fundamentala a dinamicii: fqr~ei ii corespunde momEmtul fort,(i,
iar impulsului ii corespunde momentul impulsului, adica momentul cinetic.

Ecua.~ia (6. 7) exprima legea fundamentala a dinamicii pentru micarea

de rota~ie.
6.3. TEOREMA MOMENTULUI CINETIC TOTAL AL UNUI S~STEM MECANIC.
CONSERVAREA MOMENTULUI CINETIC TOTAL

_r .

Fie un sistem de doua particule (fig. 6.8). Momentele celor doua forte interne SF 12
!?i ~
8F21

= ---:-

= - ~21

~
8F 12 in raport cu un pol 0 sint egale in modul ~i de sensuri opuse &m
12

sau

~2

= I SF~21 lb (avind

+ si21 =

acela~i

0. ln adevar,

mo~ulele momentelor sint egale:

brat, b); directia, este

'

aceea~i-perpendiculara

SF 21 ), iar sensurile sint opuse deoarece fortele SF12 ~i

"t

12 1

=
b

pe planul (0, SF12 ,

'21 sint de sensuri opuse.

Momentul rezultant al lof'telor int&me ale unul sistem de particule, in raport cu orief'

pol, este nul.

Rezultatul este valabil pentru un sistem format dintr-un numar oarecare de parti. cule. ln adevar, fortele interne de interactiune dintre particulele sistemului sint totdeauna .
perechi, actiunea ~i reactiunea, egale in modul ~i de sensuri opuse !?i actioneaza pe aceea~i
dreapta care un~te cele doua particule (principiul Ill). Deci momentele lor, fata de
orice pol, vor fi egale tn modul ~ide sensuri opuse. De aceea daca tnsumam momentele
pentru tntregul sistem ele se anuleaza doua cite doua ~i
momentul rezultant ya fi nul.
Sa scriem teorema momentului cinetic pentru fiecare
particula (se considera maijos momentele medii pe inter
valul de timp ~t):

Flg. Q.S. Momentul rezultant

unde M 1 , M 2 sint m9mentele fortelor externe care actio-

al fortelor interne ale unui

aistem de particule, tn ra port
cu orice pol, este zero.

neaza asupra particulei 1, respectiv 2, iar 8'1tJ> am2 sin t

momentele for:t.elor interne care actioneaza asupra acestor

particule (fig. 6.8). Aduntnd membru cu membru cele doua ecuatii ~i tintnd seama ca
momentul rezultant al fortelor interne este nul, obtinem:

Rezultatul este valabil ~i pentru un sistem format dintr-un numar oarecare de puncte
materiale:
(6.8)

nnde
este momentul rezultant al fortelor externe, iar
sistemului.
ProiecUnd ecuapa ( 6.8) pe o axa, obtinem

J momentnl

~Jfl

Mil=---,

cinetic total al

(6.9)

!}.t

unde M, este momentul rezultant in rapurt cu ax;\, iar J li este momentul cinetie total
tn raport Cli axa.
~

Daca sistemul este izolat (M

oriee pol sau ax<'5, se conserPa.

= 0),

momentul cinetic total al sistemului, fata de

Daca momentul rezultant al forfelor externe tn raport cu un. pol sau tn .raport cu o axa
este permanent nul, momentul cinetic total al sistemului tn raport cu acel pol sau acea axa
~e conserPa.
Prin urmare forfele interne nu pot modifica momentul cinetic total al sistemului (il

pot doar redistribui intre partile sistemului). Numai prin interactiune cu mediul exterior
se transmite mi~carea ~i se schimba momentul cinetic total al sistemului.
Dadi momentul rezultant al fortelor externe aplicate unui corp, in raport cu un
punct, este nul, corpul nu se va roti in jurul nici unei axe trecind prin acel pun ct. La fel,
daca momentul rezultant al fortelcr externe aplicate corpului in raport cu o axa, este nul,
corpul nu se va roti in jurul acelei axe (se presupune ca initial corpul nu se rotea in jnru]
acelei axe).

iNTREBARI. EXERCIJIL PROBLEME

1. 0 particula in mh;;care este supusa la o forta a carei dreapta suport trece printr-un
punct-Cix. Ce se poate spune despre momentul cinetic al particulei?
R: se conserva fata de punctul fix.

2. Se conserva momentul cinetic in raport cu Soarele al unei comete care ocole~te Soarele
pe o tr:aiectorie parabolica? Dar i~ cazul planetelor care nu se mi~ca pe traiectorii
circulare?
R: se conservr1.
3. Daca vectorul moment cinetic al unei particule este constant (se conserva), trafectoria
sa este plana. De ce? Dar daea numai directia vectorului moment este constanta, cum
este traiectoria?
~

Rt L are dirertie fixa; plana.

178

179
12*

--+

. 4. Asupra unui satelit artificial al Piimintului acticneazii o fortii de frecare cu aerul Fr

--+

= - kv. Se conservii momentul siiu cinetic tn raport cu centrul Piimtntului? Riimtne

traiectoria sa planA?
R: nu; da.

li. Se conservii momentul cinetic total. alJ?articulelor rezultate in urma exploziei unui

corp izolat?
R: da.

6. 0 particulii se mi~cii in vid sub actiunea fortei de greutate. Momentql cinetic in raport
~u orice axil din planul mi~dirii se conservii. De ce? Ce valoare are? .
-+

-+

R: G l?i p stnt incidente cu axa: M

11

L II

0.

7. 0 particulii suspendatii printr-un fir oscileazii tntr-un plan vertical (pendul simplu).
Care este momentul cinetic fata de verticala prin punctul de suspensie? Care- este
variatia pe unitatea de timp a momentului cinetic in raport cu punctul de suspensie't
-+

R: zero; I tlLj tl.t I

C\INEMATICA $1 DINAMICA RIGIDULUI

mglsin 0..

7.1

NOTIUNEA DE RI<?ID

Pe un plan inclinat se Iasa sa se :rostpgoleasca un cilindru gol ~i unul plin, cei doi
cilindri avlnd acela~i diametru ~i aceea~;>t masa. Se constata ca cilindrul plin ajunge jos
intr-un timp mai scurt decit cilindrul gol.
Experienta arata cain acest caz nu mai putem considera corpurile ca puncte materiale; modelul de punct material folosit pina acum in mecanica nu mai poate explica rezultatul acestei experiente. Trebuie sa luam in consideratie forma, dimensiunile ~i felul in care
este distribuita masa corpurilor.
Un corp cu anumite dimensiun) poateaveain urma actiunii unei forte in afara mi9carii centrului de masa ~i mi~cari suplimentare. Aceste mi~cari pot fi efectuate de intregul
corp sau numai de anumite parti ale lui ~i se suprapun peste mi~carea de translatie.
Sa consideram un caz simplu, acela in care corpul nu are partl mobile independente.
Punctele materiale din care se considera alcatuit corpul nu efectueaza decit mi~cari de
ansamblu. Acest corp se nume~te rigid.

Un corp ~igid ,este un slstem de pun~t(' ma.teriale ale clror distan1e reclproce rlmin
neschimbate.
Ca ~i punctul material, eorpulrigid este un model. Aeest model poate fi reaiizal cu
buna aproximatie de o hila de otel, de o roaUi, un cilindru,. o bara, un dirucior etc.

7.2. VITEZA ~I ACCELERA TIA UNGHI ULARA

EXPERIMENT

Pe
o
I

plan tnelinat sau un jgheaL, lle 1as1i sa se mi~te Jiber o hila. Bila efertneaza
de translatie accelera,ta ~i in acela~i tlmp efectueaza ~i o mi~care de rota tie

1111

mi~care

(fig, 7.1).

181

tele e> alei1tuiesc rigidul, ca prod us

~

torial al vectorilor w
~

~i

VPt'

r.:

(7.3)

v = w X r.
4

---

....

Vectorul prod us vectorial v = c.> x r

este perpendicular pe planul format de
,rei. doi vectori, avtnd sensu! inaintarii
unui ~urub drept (fig. 7.4). M&rimea
............
~

acestui vector este v = wr sin (w, r}

............
~

wr

FJg. 7.4. Viteza unghiular/1 w este o ml\rime

vectoriall\.

deoarece ttnghiul ( w, r)

90.
~

l<'lg. 7.1. U bill1 in mi!;;car('

pe un plan inclinat.

Fig. 7.2. fn mi~carea de translatie traiectoriile, vitezele ~i

acceleratiile tuturor purictelor corpului stnt identice.

AUt a:ceastl1 experientl1 cit ~i altele aseml1nl1toare ne aratl1 ell un corp rigid se poate
afla in mi~care de translatie, in mi~care de rotatie in jurul unei axe sau intr-o mi~care
elicoidala, rotatie ~i translatie simultan.

~(l)

(7.4)

~~

Mi~carea

corp

i~i

de transla/ie a unui corp rigid este mi~carea in care orice dreapta legata de
pastreaza orientarea, adica se -.mifca paralel cu ea insa~i.

Dac& vectorul vitez& unghiular& w este constant in timp, mi~carea de rotatie este
uniform&.
1n cazulin care rigidul se rote!?te in a~a felincit viteza unghiular& (.!) cre~te sau scade
in timp, mi!?carea de rota tie este neuniforma, atunci relapa:

ln aceastl1 mi~care toate punctele corpului rigid au traiectorii, viteze ~i acceleratii

identice ~i de aceea aceastl1 mi~care este determinat& prin mi~earea unui singur punct
material ce apartine corpului (fig. 7.2).
Mifcarea de rotaJie a unui rigtd este mi~carea in care toate punctele sale descriu cercuri
ale caror centre slnt situate pe o dreapta perpendiculara pe planul cercurilor descrise, dreapta
numita axil de rota/ie (fig. 7.3).

Razele vectoare ale punctelor diferite din corpul rigid vor descrie acela~i unghi ~<l
in intervalul de timp ~t. Deci viteza unghiular& w va fi aceea~i pentru toat.e punctele
corpului rigid in rotatie:
(7.1)

Vitezele liniare ale diferitelor puncte ale

rigidului sint diferite deoarece !?i razele cercurilor
descrise stnt diferite:
(? .2)

Viteza unghiular& w este considerata o inarime vectoriala, deci poate fi reprezentata printr-un

J-)
f'ig. 7.3. Punctele unu i solid rigid
aflat in mi~c..are de rotatie descriu
~Prcuri .cu centrul pe axa de rota tie.
/

vector. Vectorul viteza unghiular& : are directia

axei de rotatie, este deci perpendicular pe planul
traiectoriei. Sensu I acestui vector este determina t
prin regula ~urubului drept (fig. ?.3}.
Datorit~ relatiei v = wr, a felului i,n care s-a
ales directia :;;i sensul vectorului : , se poah~ re~

prezenta viteza liniara v a

182

mi~carii

unuiH din punc-

define11te mllrimea numit/1 acceleraJie unghiulara. Ca

~

unghiularA e se reprezint& printr-un vector

~i

viteza unghiulara w, acceleratia

tn cazul unei axe de rotatie fixe directia

acestui vector este aceea~i cu directia vectorului

[w]si = radjs

~?i

(.!).

ln

= rad s-1 respectiv

SI marimile w ~i e se ml1soarl1 in
[e]si

rad s-:2

EXPERIMNTE

a) Determinarea vitezei unghiulare w. Se realizeaz/1 un m ')Dtaj experimental a!?a

cum arata figura 7.5. Masurarea timpul_ui in care este descris un unghi oarecare oc se realizeaza cu dispozitivul electrochimic ata!?at trusei de mecaniea sati cu ajutorul unui eeas
cu secundar. Montajul electric este eel indicat in figura 7.6. Pe discul gradat din
montaj, se fixeaza dona intrerupatoare in sensul rotirii tamburului pentru un anumit
unghi oc. Actionarea intrerupatoarelor o face lin indicator care se rote~te cu intregul sistem.
De firul trecut peste scripete, se suspenda cirligul pen tru discurile:crestate. La un mic
impuls, tija cu cele doua discuri Ia capete incepe sa se roteasca aproape uniform. Masurind
timpul t in care este descris unghiul <l se determin& viteza unghiulara w = <ljt. Repetind
experienta pentru alte unghiuri, rezultatele obtinute pot fi comparate ~i inscrise intr-un
tabel de forma:
t(s)
<l

(rad)

w (rad/s)

h) Determinarea accftl,er.JJiei unghi'1.lare e. La montajul anterior se face o modificare,

introducind peste tamburul eu raza de 20 mm un alt tambur cu raza de 40 mm. Dispozitivul de masurare a timpului nu mai este folcsit acum. Se suspendrt drliguJ pentru discurile crestate de f!rul trecut peste scripete. Pe drlig este hitrodus an disr cu masa d'e 10 g.

183.

Sa consideram un rigid rare se rote!?te ru vitr-

Fig. 7Ji. Montaj experimental pentrn

determtnarea vitezei unghiulare.

za unghiulara,} constanta, tn jurul unei axe fixe

(fig. 7.7). Un punct material de masa m aflat Ia
distanta r de axa de rotatie are viteza liniari'l
<'
wr ~i energia cinetica:

_!_ mv2
2

_!_ mr2 w 2
2

... ~xpresia mr1f ~e numette D1C)m-.,nt de 'ineqie,

F'lg, '1.6. Montajul electric pentru ex-

perimentul din figura 7.5.

--~~llui ~~t

material fat~ ~e 0 ~xi.

Daca insumam energiile cinetice ale tuturor
punctelor rigidului, obtinem energia cinetica totala
a soli.dului aflat in mi~care de rotatie cu viteza
unghiulara eonstanta w:
k=n

Ec, rot =

k=f

~
2

mkrZc.}=

1
')

k=n

c.> 2

1!=1

mkr~.

(7.5)

Expresia:
(7-.6)

Pe bara divizaUI. a montajului, se aleg doua repere, unul superior ~i altul inferior care
delimiteaza o distan1fi h.
Se rote~te bara (tija) pina cind cirligul cu discurile crestate ajunge in dreptul repe.
rului superior. Din acest moment sistemul este lasat liber ~i se masoara timpul t in care
este parcurs spatiul h. Timpul se masoara cu ajutorul unui ceas cu secundar sau cu un
cronometru. Din ecuatiile
r

mi~d1rii

uniform accelerate w

r:::t

fiind raza tamburului, rezulti'i_ pentru acceleratia unghiulara

r::: =

~i
r:::

IX

_!_ t 2, unde
2

IX

hjr

~
Fig. 7.7. Momentul de inertie' al
unui rigid este egal cu suma momentelor de inertie ale particulelor
componente.

se nume~te mDment de iner{ie al rigidului fata de

axa de rotatie considerata.
Din definitia momentului de inertie (7.6) rezulta di. unitatea de masura in
SI este
[I]si

[m][r 2 ]

kg m 2

Observati ca momentul de inertie al unui rigid este egal cu suma momentelor de

inertie ale particulelor componente ale rigidului. Din relatia (7.5) ~i tinind seama de relatia
(7.6) obtbem:

expresia:
(7.7)

2h

7.3. ENERGIA CINETICA DE ROTA TIE. MOMENTUL DE INERTIE AL

UNUI RIGID
.

Pentru un w dat, energia. cinetica de rotatie este cu aUt mai mare cu cit punctele
materiale, care alcatuiesc rigidul, sint distribuite la distante mai mari fata de axa de
rotatie, deci cu eit moment~l de inertie este mai mare.
Energia cinetica a unui solid rigid aflat in mi~care de translatie ~ide rota tie se poat.e
calcula prin relatia:
1 I w2
(?.8)
Er = -1 msv 2

+ --2

'!

unde ms reprezinta masa rigidului, v- viteza centrului de masa, I - momentul de inertie

f.ata de axa de rotatie ce trcce prin centrul de masa.

EXPERIMENT

Se realizeaza montajul pentru determinarea vitezei unghiulare (fig. 7;5J. Pe ctrlig

se a~aza discuri crestate cu mase de 50 g. Se infa~oara firul pe tambur pina cind.cirligul
eate adus la partea superioara a barei divizate. Se Iasa sistemulliber. Acesta va efectua o
mi~care de rotatie uniform accelerata. Dupa desfa~urarea completa a firului, mi~car~a de
rotatie continua, firul cu discurile crestate urea, sistemul efectueaza un lucru mecan:ic
pentru ridicarea discurilor. RezulUi de aici ca in timpul mh;;carii de rotatie la coborire,
variatia energiei potentiale a greutatii a produs variatia energiei cinetice (cre~terea acestei
energii) a sistemului care a realizat un lucru mecanic, adica ridicarea discurilor.
De cine depinde energia cinetka de rotatie?

184

Dadi se face comparatie intre energia cinetica de translatie Ec, trans =

m 8 vz

~i energia cinetid't de rotatie,

Ec, rot

_1_ I w 2 se observa ea rolul masei ms Ia

2

mi~earea

de translatie, il are, la mi~carea de rotatie, momentul de inertie I. Valoarea n;tomentului

de incrtie 1 depinde nu numai de valoarea maselor punctelor materiale care alcatuiesc
rigidul considerat ci ~ide distantele (distributia) lor fata de axa de rotatie.
La o aceea~i masa totalii, sclidul care are punctele materiale mai departate de axel ()a
avea un moment de iner{ie mai mare. De exemplu, momentul de inertie al unui cilindru

gol de grosime neglijabila, este mai mare deeit eel al unui cilindru plin, omogen, de
185

<l('t>ea!?i masa cu primul: ambele calculate fata de axa lor de simetrie. A!;iadar, ptmtru a
obtine un moment de inertie cit mai mare substanta din care este format_,rigidul respectiv
trebuie distribuiHi cit mai departe de axa de rotatie.
"
" Valoarea nio'fientului inerJie se schimbd dacd se schimhd pozitia axei de rotatie.
Pentru corpurile omogene de forma geometrica regulata momentele de inertie pot
fi calculate prin metcde matematice. Pentru corpurile de forma oarecare momentele de
inertie pot fi determinate experimental.

ln mi~area de rotatie a rigidului in jurul axei fixe,

fiecare punct material se poate deplasa numai in planul
perpendicular pe axA pe cercul de raza ri, unde ri este distanta de Ia punctul material mi ptnA Ia axa de rotatie.
Astfel, pentru a descrie mi~carea de rotatie a punctului
material putem considera numai relatia tntre componenta

~J -~Fi
<,_f9

tangential& Fit a fortei Fi ~i acceleratia tangentiala ail:

Fit
EXPERIMENT

Montajul experimental folcsit pentru determinarea acceleratiei unghiulare (fig. ? .5)

poate fi utilizat pentru a pune In evidenta momentul de inertie. Se pune sistemul in mil?care cu o acceleratie mica, sub actiunea discurilor crestate. Se observa cu atentie aceasta
mil?care. Se muta corpurile (greuHitile) cu ~urub de la capetele tijei mai spre centru.
Se lasa iara~i sistemul liber l?i se o.Qserva ca mil?earea are o acceleratie mai mare.
Deci pentru aceea~i forta, pentru aceea~i masa dar altfel distribuita,efectele sint diferite.
Se repeta experimentul ~i se tnlocuiesc corpurile de pe tija cu alte doua mai mici, de
100 g fiecare. Se va constata ca pentru acelea~i pozitii ale corpurilor, efectele nceleia~i
forte sint altele.

Rezulta di intr-o mi~care de rotatie, inertia sistemului depinde aUt de -masa lui
dt l?i de distributia aeestei mase in raport cu axa de rotatie. In tabelul urmator sint date
expresiile momentelor de inertie pentru dteva corpuri rigide, omogene, de forma geometrica regulata fata de axele de rotatie indicate.
Tabelul i' .l.
pmncru plin

Cilindru gal

lnel dJindric

Sfera ~ina

I Bara

sub~ire

ait

unde e

= -~vi
- ~~ vi =
~t

~(J)

= - - este
~t

I
I

{7.10)

miait

d em

(J)l'i ~~

ait

~w
ri ----~t

rie (7
, . 11)

I
I

/'.-

--+-.._
I
I

t,

'\
__.

'--.~-----

acceleraJia unghiulara.

Dupa <'llm am vazut tn paragraful 6.1.2 momentul

fortei ~ fata de axa de rota tie este definit de produsul dintre

Fig. 7.8. ~Ii~carpa de rotatir a unui rigid sub ac-

componenta transversala Fi.J.. (proiecpa fortei Fi pe planul

thmea unei forte F.
perpendicular pe axa) ~i bratul acesteia pina Ia a~a, ceea
ce este totuna cu produsul riFit dintre componenta tangentlala a fortei ~i distanta de Ia punctul materialla axiL Astfel, notind Mill = riFit, membrul
~

~I$

sting din relatia (7.12) reprezinta valoarea momentului fortei Fi fata de axa de
rotatie. A~adar, pentru intreg corpul rigid, putem scrie valoarea momentului rezultant fata de axa de rota tie:

adica:
(7 .13)

.
7.4. LEGILE' CINEMATICII $1 DINAMICII SOLIDULUI RIGID

Sa analizam mi~carea de rotatie a unui rigid sub actiunea unei forte F san a unui
sistem de forte, dnd axa de rotatie este fixa (fig. 7.8). Asupra fiecarui---pU:ru~-t material de
~

masa mi' actioneaza fort a Fi:

4

Fi
ai

lffii
I

lnmultind ambii membri ai ecuatiei (7.10) cu ri ~i

tintnd seama de (7.11) avem:
riFit = mir~e:.
(7.12)

n
~ mir~ este momentul de inertie al rigidului fata de axa de rotatie.
l""

unde

adica ecuatia {7.9) proiectata pe tangenta la traiectoria

circulara a punctului material considerat. Dar:

unde I

I.

-lo>

(7.9)

mi ai
~

Pste acceleratia mi~d1rii ptmctului material sub aetitmea fortei Fi

186

Tot tn paragraful 6.1.2 am vazut ca momentul unei forte fat~. de o axa este totuna
cu proiectia pe axa respectiva a momeritului acelei forte fata de un pol de pe axa. Astfel, avtnd tn vedere di momentul rezultant al fortelor interne fata de orice pol este
nul, tn relatJa (7.13) M 11 reprezinta valoarea momentului rezultant al fortelor exterl'le
fata de axa de rotatie sau, ceea ce este totuna, proiectia pe axa de rotatie a momentului
rezultant al fortelor externe fata de ua pol de pe axiL
Observam ca ecuatia (7.13) reprezinta particularizarea ecuatiei (6.9) din paragraful6.3
Ia cazul rigidului cu axa fixa. lntr-adevar, valoarea momentului cinetic Ji 11al punctului
material mi fata de axa de rota tie' estP 'ill.= rimivi = mir1w de unde rezulta pentru tntregul corp rigid:
n

=B
t=

- 1: J.tJ87
<

oU-

Avind in vedere ca momentul de

iner~ie I ~ste constant ~i cv ~ = e ~i tintnd cont de

At

ecuatia (6.9) rezulta ecuatia (7.13).

. . . Relati:. (_7.13) reprezinU1. legea a u-a a dinamicii pentru mi~carea de rotatie a unui
r1g1d cu axa f1xi1.

.Aeceleratia 'tmghiulari .l.mprJmati de lof1el~ exterloare unul rigid cu axi llxi de

rotatle este direct :proportfonali cu momentul rezul~t al acestor 'lof1e in raport. cu

axa de rotatfe.

Dac~ ~omel1t~l rezultant al fortelor exterioare fatil de axa de rotatie este permanent
. nul aAtunc1 dm relatia (7 .13) rezulta ell acceleratia unghiularll ~ este nula deci corpul rigid
este m repaus sawse rot~te in. jurul axei cu o viteza unghiulara w constantll.

EXPERIMENT
IJ_eterminarea mo~ntului. de iner;ie al unui corp. Realizilm montajul folosit pentru
determmarea acceleratiei unghmlare (fig. 7.5). Se fixeazll corpurile cu ~urub cu masa de
150 g fiecare Ia capetele barei. Momentul de inertie al sistemului este suficient de mare
pentru a putea fi 'neglijat momentul de inertie al barei. Suspendlnd de fir cirligul, se
realizeaza o mi~car~ d~ rotatie uniforma. Se ma.i pune apoi un corp cu masa m = 20 g

care va imprima sistemului o acceleratie unghiulara e: ~i o acceleratie; pe verticala. Din

legea fundamentala pentru mi~carea de rotatie M = Ie: rezultil:
. .
I ,_.

D!n M

Tr unde T

m(g

.J....

expresie din care se ved~ ca variatiile vitezei unghiulare ~c.u pentru un moment M al
fortei, determinat, sint cu a tit mai mici cu cit momenful de inertie 1 al mal?inii este mai
mare .
. Marirea considerabila a momentului de inertie al unei ma~ini se obtine cu ajutornl
unei roti (disc) mari numita volant, montata pe arborele ma~inii.
Volantul reprezinUf un ,acumulator" de energie cinetica. In decnrsul unui ciclu de
functionare al ma$inii, in timpul cind lucrul mecanic al fortelor motoare depa~e~te pe
acela al fortelor rezistente, energia cinetica a ma~inii cre~te !iii volantul ,,acumuleaza"
energie cinetica. Excesul de lucru mecanic al fortelor motoare fata de eel al fortelor rezistente fiind consumat pentru cre~terea energiei cinetice a volantului, acesta va mic~ora
cre~torea vitezei ma$inii peste valoarea ei medie (de regim).
In timpul cind lucrul mecanic al fortelor rezistente depa~e~te pe acela al fortelor
motoare, energia cinetica a ma~inii scade ~i deci scade ~i viteza ma~inii. Volantul ,restituie" acum, ma~inii, sub forma de lueru mecanic motor, energia cinetica acumulata anterior
0 parte din lucrul mecanic al fortelor rezistente consumindu-se pentru incetinirea volan. tului, rezulta ca in acest interval de Hrnp din ciclul ma$inii, volantul mic9oreaza scaderea
vi tezei sub valoarea ei medie.
In consecinta, in decursul unui ciclu energetic al ma~inii, volantul acumuleaza energia
cinetica in exces pe timpul cit ma~ina tinde sll se ambaleze pentru a o restitui atunci cind
ma~ina i$i incetine$te mersul, mentinind astfel variatiile periodice ale vitezei ma~inii in
jurul valorii vitezei medii (de regim).
Intre mi~carea de translatie ~i mi~carea de rotatie se poate face un paralelism, o
corespondenta anaJogica. M~rimile ~i ecuatiile tntre care se pot stabili corespondente stnt
date tn tabelul care urmeazll:

a) (vezi fig. 7.9)

~i

= ~~

avem M

Rota tie

mr (g _a).

. d
.
.
Dar, e: "'""' -2h ~. m Iocum
in expres1a momentuJui de inertie I. vom obtine:
~

CINEMATICA

Mdrimea;
2h

(gt 2

2h).

Se masoara timpul t de cadere, masa m eare produce

mi~carea uniform accelerata ~i spatiulh pe care se depla-

seaza discul crestat suspendat de cirlig. Cu valorile obtinute se calculeazil momentul de inertie al sistemului.
Volantul. Pentru ca o ma~ina sa functioneze in
bune conditii trebuie ca variatiile vitezei de mi~care
sll nu depa~easca anumite valori stabilite prin con
structie.
La majoritatea ma~inilor se .cere mentinerea
vitezei constante, astfel inctt in orice moment sa avem
egalitate intre energia mecanica primita ~i energia consuma til de ma~ina.
In cazul variatiilor periodice ale vitezei din rela~ia M = b: care poate fi scrisil ~i sub forma M llt ==
= 1 ~() rezulta

ffg. 7.9. Fortele ce actioneaza

asupra corpului din experiment.

tipul de
mi$care

fu

Vectorul
deplasare
Timpul

IY

Viteza
Mi!?carea
uniforma

Acceleratia
Mi~carea

uniform
variata

Unghiul

Timpul

-+

m/s

=6.t
=

r0

llv

mfs2

a=-/}.t

-+

-+

-+

Acceleratie
unghiulara
Rota tie
uniform
variata

v 0 +at

r = r0

Viteza
unghiularll
Rota tie
uniforma

-+

+ vt
-+

-+

Mdl'imea;
tipul de
rru:;;care

-~

-+

188

Unitatea
de
masura

Ecua#a;
s1:moolul

1 -+
at 2

+vt +2
0

189

EcuaJia;
simbolul

Unitatea
de
mifsura

radiani

s
radfs

CU=

OC

0Co

Colt

radfs 2

Marimea;

Ecuatia;
simbolul

DJNAMICA
b) Din rela~iile de mai sus: a

Vnitatea

Marimea,

de

Ecua[ia;
simbolul

rna sura
Masa

Forta

kg

N.

Impulsul

Momentul
de inertie
Momentul
fortei

Unitatea
de

mdsurd
kg m 2

.lf

Nm

= mv

-).

kg m/s

Momentul
cinetic

J, = lw

Nm

tl.p
-:.
F=--=ma
tl.t .
~

Energia
cinetica

Ec =

- tl.J

11
Mu = - -

Llt

mv 2

Ii:

Energia
cinetica

,J

g sin ot
== ------=
R + _!!!_

mR2

u~ plan indinat de unghi {fig. 7.10) se lasa liber din punctul eel mai tnalt al pla~ulu~ un corp rotund ~i omogen (cilindru, ,sfercl) de masa m, raza R ~i moment de
mertie I. Se cer: a) forta de frecare ~i coeficierrtul de frecare minim dintre corp ~i

plan astfel in cit corpul sa se rostogoleasca fara sa alunece pe plan; b) acceleratia cu

care se deplaseazii corpul pe plan; c) acc~leratia unghiularii.
Rezol"are. a) Pentru ca tntre corp ~i planul inclinat sii nu existe alunecare trebuie indeplinite conditiile:
mg sin

ot -

Fr = iha

mg cos

ot -

R+-1~

2
I 2
~+ mv

= ~

(R este raza sferei), deoarece viteza de translatie a centrului sferei (centrul

.
de masa) este egala cu viteza periferiea ou care se rote~te sfera fata de ceritrul sau ~i
w

deci putem scrie:

2

lv2R 2

Ec

mv == -v
+ -2
2

-RI 2 + m ) .

~ ~2 + m) =

Din egalitatea Ec = EP se obtine

mgh, de unde rezulta

2mgh

-RZ +m

Din ecuatia vitezei in mi~carea accelerata v

2

a= eR.

V 2al se

obtine valoarea accelerapei a =

= _!::__ 9i inlocuind valoarea lui v 2 se obtine:

2l

De unde rezulta:
R

mR

v2

FrR =It

.: = ~

ot

2. Scl se dete.rmine acceleratia cu care se deplaFig. 7.11. Pentru problema rczol.

seaza o sfera care se rostogole~te, fara alunevata 2.
ca~e, pe un plct'fl inclinat de un unghi ot = 30.
Rezol"are. In virful planului inclinat Ia inaltimea h fata de planul orizontal (fig. 7.11) sfera are. energia potentiala maxima Ep- = mgh, iar la baza plamilui aceasta energie se
tr:ansforma in energie cinetica. Considerind sistemul izolat, din legea transformarii l)ii conservarii energiei rezulta Ec
Ep. Energia cinetica a sferei este determinata de energia
einetica de rota tie ~i de energia cinetica de translatie, adiea:

dar

1. Pe

+mRS
-

g s.in

Ec
PROBLEME REZOLVATE

ot

1
c) e = -

sin

din ultima relatie

-

~i FrR

fnlocuind tn prima ecuatie: mg sin

,;., sin

ot-=

Fr ( 1

ot-

Ft

m:2);

mFr R
I
Fr

I
--.t-m
R2

rezultcl:
mg sin

Dar h

l sin

ot

mg sin

ot

~----.

I
-+m
R2

+-~
I

mg
tg <

ne: a

mg.;,_sin
cc
= __
_____
=

5
7

g sin

ot ~i

= -2

mR 2, expresia acceleratiei devi

pentru ea sin 30

, acee1era)'1e1
r .
-1 va Ioarea
2

---+m
R2

(1 + m: J.
2

(l

:;;fiing ca momentul de inertie al sferei este

!mR 2

ot

1 -+- mR2

SQH

~i se obtine pentru acceleratie

a=

tg

190

ot

I ar eonditia de nealunecare:
Fr < (lN = (lmg cos ot adid1

Ftr. 1.10. Pentrtr probiema rezolvata i.

mg
h
----..

R2
I - a_ sau a= Fr-.
2
R
I

= I_!!._ => Fr
R

este a = 3,5 m/s 2

Ca ~i in caznl mi~dl.rii de translatie, valoarea acceleratiei In cazul rostogolirii pe plan nu
depinde de masa sferei ei numai de inclinarea planului.

191

TNTREBARL. EXERCITII. PROBLEM

1. Imaginati-va uu punct pe obada unei roti

tn mif}eare. Daca roata se mi~ca cu viteza
unghiulara constanta, are punctul considerat
o acceleratie normala? Dar tangentiala? ,
2. Se fac experimente cu o sfera omogena din
lemn f}i cu 2 plane. 1nclinate de unghiuri
diferite. Sfera e pusa, pe. rind, pe fiecare
plan la aceeaf}i inaltime. Pe ~are d~ntre plane
viteza la baza este mai mare? Cum vor fi
timpii de mi~care? (Sfera se rostogol~te
fara alunecare.)

Fig. 7 .12. Pentru problema 3.

R:

v; = v;, t /t
1

4. Se masoara viteza unghiulara a unui disc de pick-up ~i se gase9te valoarea n = 33 rot/min.

Care este viteza liniara a dona puncte de pe dise unul aflat la distanta r 1 = 14,9 em ~i
altul la distanta r 2
7,3 em de centrul discului?

= Cllr 21t'rn = 305 em/min; 152 em/min.

Viteza unui automobil cu diametrul rotilor D = 76 em este ~ = 96,6 km/h. a) Care este
R: v

viteza unghiulara a rotilor? b) RotHe sint frinate uniform in timpul aN = 30 de rotatii.,

Care este acceleratia unghiulara'? c) Pe ce distanta s-a deplasat aiitomobilul in timpul
frinarii?

B:

COo=

2vfD:::::::: 70 radfs;

= cJ/41tN::::::::-

13 rad/s 2 ; s

1tND:::::::: 73 m.

.6. Discul unui pick-up se rote~?te cu n = 78 rot/min. La un moment dat discul incetin~te ~i
se opre~te dupa tm= 30 s de la deconectarea motorului. a) Sa se calculeze acceler:atia
unghiulara a mi~d\rii tncetinite. b) Numarul de rotatii efectuate de disc in acest timp.
R:-e ='= 27t nftm

0,27 rad/s 2 ; N

ECHILIBR~L

(sin cx2)/(sin ext}

8. Un mosor avtnd un fir -subtire infa~urat pe

el (fig. 7.12) poate fi actionat suecesiv prin
intermediul firului de trei forte dupa directiile indicate tn figura. lndicati directiile
de mi~?Care posibile ale mosorului pentru fiecare dintre cele trei forte.

5.

ntm/2

20 rotatii.

MECANIC AL CORPURILOR

8.1. SISTEM DE FORTE CONCU~ENTE. REZULTANTA. MI~CAREA DE

TRANS LA TIE (REDUCEREA LA UN PUNCT MATERIAL)

Starea de echilibru sau de mi~care a unui corp depinde de caracterullegaturilor mecanice cu celelalte corpuri, adica de apasarile, atrac~iile sau ,respingerile ce rezulta din ac~iunile lor reciproce. Dupa cum ~tim, corpurile din
natura a.c~ioneaza unele asupra altora reciproc, aceste interac~iuni fiind caracterizate prin for~e, care sint marimi vectoriale.
Daca asupra unui corp ac~ioneaza simult.an mai multe for~e spunem ca
acestea formeaza un sistem de forte. Cind suporturile for~elor se intilnesc in
acela~i punct, fortele sint concurente .
~

Sa consi~eram un corp asupra caruia actioneaza sistemul de forteF 1 ,F 2 ~iF 3

aplicate in punctele A, B i C (fig. 8.1). Daca se inlocuie~te sistemul de forte
dat prin ~It sistem, care produce aceleai efecte .asupra corpului ca i sistemu1
initial, spunem ca cele dona sisteme
de forte slnt echivalente. Doua sisteme de for~e echivalente cu un al
treilea sint i ele. echivalenLe. Daca
sistemul dat este echivalent cu 0
singura forta, aceasta este rezultanta sistemului de for~e .
.Rezultanta for~elor _se ohtinB
prin operatia de compunere a fortelor, care este identica cu ope~
ratia de compunere a vectorilor Fig. 8.1. Fortele Fh F 2 f?i F 3 care actioneaza simultan asupra unui solid constituie un sistem de
cunoscuta din paragraful 1.6.
forte.

--

193
13 - Fizica cl.

a IX-a

In _cazul cind corpul este un punct material, adica dimensiunile lui sint
-neglijahile, distan~ele dintre punctele de aplica~ie ale for~elor fiind foarte mici,
acestea sepot confunda cu un singur punct pe care n notam cu 0 (fig. 8.2).
Rezulta ca for~ele care ac~ioneaza asupra unui punct material sint concurente.
' Ca urmare a neglijarii dixnensiunilor corpului, acesta nu poate efectua
micari de rota~ie in jurul vreunei axe trecind prin el insui. Punctul material
poate efectua numai mi~cari de translatie sub ac~iunea for~elor care ac~io
neaza asupra lui.
8.1.1. Compunerea for{;elor prin metoda analitica. Asupra xnetodelor
grafice de compunere a fortelor, cum ar fi metoda paralelogramului sau metoda
poligonului fortelor, nu vom mai insista ele fiind cunoscute din paragraful1.6,
unde au fost aplicate 'pentru compunerea vectorilor. Voni prezenta numai
metoda analitica de compunere a fortelor.
Metoda analitica de compunere a fortelor 8e bazeaza pe notiunea de
proiec~ie a fortei pe o axiL
-+

Proiectam o for~a F pe axele perpendiculare Ox ~i Oy, ducind din extremitatile A ~i fJ ale for~ei, perpendiculare pe aceste axe (fig. 8.3).
Componentele
mulele:

for~ei

-+

F pe axele de coordonate Ox ~i Oy sint date de for,

Fx = F cos oc;
'Fv =.F sin oc.
(8.1)

Vom a plica metoda analitica pentru determinarea rezultantei a doua

-+

-+

forte coplanare F 1 ~i F 2 care fac intre ele unghiul oc. Metoda comporta urmatoarele etape:
1. Se iaun sistem de axe per pendiculare xOy orientat astfel incit ax a Ox
sa aiha orientarea uneia d1ntre forte. Apoi se proiecteaza fiecare forta pe cele
doua axe (fig. 8.4) i se ohtine:

_,.. F~ pe axele de coordonate este egala cu

Fig. 8.4. a) Sum9; componentelor forte l or F 1 !}I . 2
_,..
~

-+

} g te
1 de forte F !}iF este tnlocmt cu
componentele rezultantei R, pe ae~lea!}I axe. b IS ~u
. 1
2
_,..
. 1 t R-+ c::.i
Aceste sisteme de forte admit aceea!}I rezultanta R.
s~stemul de f orte ech 1va en
x '(
y
.

. ln paragraful 1.6 g,.a demonstrat ca orice suma de vectori poate fi ~roi~c

tata pe o axa oarecare ~i. se obtine o suma corespunzatoare ~en~~u prOiec~nle
vectorilor. Pr-oiec~ia rezultantei fiind egaHi cu suma prOiec~nlor fortelor.
.
F..,..
F..,..
Dupa cu1Il rezulta si din
A licam acest rezultat 1 in cazul for~e1or 1 I 2
.
, .
p
-+
-+
. 0
t
li' pe axele 0 x I Y es e
figura 8.4, a, suma componentelor f or~e1or F 1 I '"\' 2,

R, pe aceleai axe, deci:

(8.2)
R = F + F = F + F cos oc,
(8.3)
Ru = Ftu + F2Y = 0 + F2 sin r:t.
. t mul initial de for~e F i F este inlocuit cu un sistero echivalent
,
2 SIS e
R si R care fac intre ele un unghi drept (fig. R4,b). I\ezultanta R,
f t

egala cu componenta rezultantei

2X

lx

X,

<

Jf1x

= F1;

F1v = 0,

d e or e x y,
h' 1
fortele
a ace:tor doua for~e este data de diagonala drept"!Jng IU ui care are
r

= Fs sin oc.

Ji'2 11

-+

i:fx i

Ry. drept laturi. Aceasta rezultanta este identica cu rezultanta fortelor

_,.. F-+ deoareee cele doua sisteme de for~e sint echivalente.

F 1 ~I 27
.
Modulul rezl!ltantei
este _dat de rela~ia~

Fy
A

R 2 = R~ +.R~.
A

~~~~_.~----~c

lnlocuind in (8.4) valorile

fi
X

0
-+

Fig. 8.8. Componentele fortei F pe

axele de coordonate Ox *i Oy stnt date
de reliitiile: F :x == F cos a.; F y = F sin a..

Fig. 8.2. Fortele care actioneaza

asupra unui punct material sint
forte concure~te.

l~i Rx ~i Ry date de (8.2) ~i (8.3) ohtinem:

R2 = (F 1

Fx

(8.4),

+ F 2 cos oc) 2 + F 22 sin 2 oc,

sau, dupa efectuarea calculelor:

R2 = Ft -f F~

+ 2F1F2cos oc ..

195
194
13*

(8.5)

u.ngh.ml ~' care da

dat de relapa:

.
or~entarea

rezultantei R fa+a de a
Y

:s:a

0 X (f.tg. 8.4, b) este

tg~ = Ry.

~= 12N

(8.6)

Rx

prezinta
. mareMetoda
de .tOr~e.
avantaj, cind sistemul este alcatuit

f5= t 7JN F, _. !SN

dintr~un numar

~=tON
0

E'XEMPLE
1. Asupra unui punct material actioneaza un sistem d
,
curente, a~a cum se indi .:
f"
e forte alcatuit din cinci forte con

S~ se determine rezullanta ar.est~i

ca m Igura 85 a.

sistem de forte.

Fig. 8.6. La exemplul 1 : a) fortele ce actioneaza asupra

punctulul material; b) fiecare forta se descompune in
doua componente, dupa directiile axel or Ox ~i Oy; c)
-+

rezultanta R a fortelor este diagonala dreptunghiului.

R~z:_va~e.

In eazul acestui

exempl: este avantajos siise aleagil axa Ox pe directia for.

tei Ft ;>I axa Oy pe directia fortei F (fi . 8

.
componente dupa directiile axelor
~ 0 .5,( ~}. Se descompune fiecare
forta tn doua
orientate dupa directii oarecare, am
a
8.5, b) .. tn locul celor cinci forte,
culare. Valoarea numerica a rezultantei fo:teYo fo:.te .coh~~are pe ~oua axe perpendisuma alg~brica a valorilor numerice a f + I, r p . directnle Ox ~~ Oy este egala cu
or~e or componente:

o~ti~u~ f~~

+ F + ... + F 5X
Ry = F tY + F 2y + ... + F sy
Rx

F tX

2X

Unghiul de orientare al rezultantei fata de axa Ox este dat

de relatia:
tg

e=

6
Ry =
= o,75;
Rx
8

e=

37.

2. Sa se determine rezultanta a trei forte coplanare ~i concurente care au valorile numerice F 1 = F 2 = Fa = 200 N. Unghiul dintre prima 9i a doua forta este egal cu unghiul din,tre
a doua 9i a treia forta 9i egal cu 60 (fig. 8.6, a).

Astfel sistemul dat a fost redus la dona for R .

lare. Rezultanta acestor forte este dat~ d 1~ x ~~ Ry, care au directiile perpenc:licufortele Rx ~i R (fig. 8 5 c), Mx .
a e Iago~ala dreptunghiului care are ca laturi
.
Y
,

urimea rezultantei este data de relatia:

Fig. 8'.6. La ~xemplul 2.

V R; + R;.

s~

Pentru efeytuarea calculelor este foarte comod a se f o1oseasca

tabelul urmator:
Forta (N)
F1

-F2

15

15 cos 0

15

12 cos 60

Componenta pe axa Oy (N)

15 sin

oo

12

10

-- -Fs I 1,73

-10 cos -37

-10 sin 60

-5

1,73 cos 90

1,73 sin 90

0
5

Fix = 8 ~;

Ry

i=1

B
Fiy
i-1

6N

Valoarea numerica a rezultantei este data de relatia:

R

V,Rx2 + Rij =
?

v-

196

6ft

+ 36

13

a fortelor -+
F1

8,66
1,73

direc\ie, sens

~i valoare numericii

c<t *i

Valoarea numerica a rezultantei sistemului de forte este:

R

10,39

-+

~i F-+,, are aceea~i

10 sin 37 = 6

-8

-10 cos 60

Rx

12 sin 60o

-+
Rezultanta R

forta -+
F

.--

---10
Fa
- - --F4

Componenta pe axa Ox (N)

-+

Rezolrare. Compunem mai intii fortele F 1 9i Fa dupli,regula paralelogramului (fig. 8.6, a).

R 13

+F =
2

400 N.

8.2. COMPUNEREA FORTELOR PARALELE, CUPLUL DE FORTE. Ml~CAREA

DE ROTATIE (IREDUCTIBIUTATEA LA PUNCT MATERIAL)

Consideram un solid, r.lgid, adica un sistem. mecanic in care distan~ele

dintre elementele care n alcatuiesc nu se modi fica in procesul mi~carii mecanice.
Solidul rigid, sub ac~iunea unui sistem de for~e poat e efectua o -micare de
transla~ie, o :micare de rota~1e sau amindoua Inicarile simultan. Consideram
ca solidul este ac~ionat- de un sistem. de forte paralele. Vom deter:q1ina rezultanta siste:mului de for~e paralele in doua cazuri particulare.

toN.

197

 8.2.1. Compu,uerea foJ1elor paralele de

aeela~i sens. Sa consideram un solid rigid de
forma unei hare, Ia capetele careia actioneaza
-+

-+

dona forte paralele F 1 ~i .F 2 , care au punctele

de a plica tie in A ~i B (fig. 8. 7). Compunerea
'ortelor pa.ralele poate fi red usa la operatia de
eompunere a fortelor concurente .. In acest scop

.......

Fig. 8.7. Rezultanta R 1 a doua

forte paralele de. acela$i sens,
este para lela cu aces tea; are
acela~i sens ca ele :;;i are modulul
R = F 1 + F 2

se aplica

punctele A i B dona forte egale

-+

i de sens opus notate cu

-+

f 1 respectiv f 2

-+
((1

-{2), care actioneaza de-a lungul harei AB.

=
~

i~

'

Fortele f1 ~i {2 , fiind egale ~i de sens contrar, nu au nici o influenta asupra

starii de mi~care sau de repaus a solidului rigid.
-+-

Compunind fortele {1 , F 1 i

-+-+
f2, F 2

-+

-+

fortele rezultante R 1 respectiv R2. Deplasam fortele R 1 i R2 pina in punctul C

de intersectie al dreptelor lor suport. ln acest punct descompunem fortele
-+

R1

-+

Efectele fortelor

f1

~i

Fig. 8.8. Pozitia P.unctului de ap1icatie al rezult"antei fortelor paralele

este independ~nUi de sc~Imbarea
directiei fortelor para~ele I~ raport
cu solidul asupra carma actioneazlL

EXPERIMENT

Pentru verificarea experimentala a compunerii fortelor. pa.ralele, se poate

folosi dispozitivul prezentat in figura R9.
. ". .
d
Se suspenda rigla gradata 1, de dinamometrul 2. Pe ~1gla se 1ntro uc

i... R 2 in componentele lor initiale.

-+

In concluzie, rezultanta a douii (o71e

paralele fi de acelafi sens, aplicate aceluiafi
solid, este o (orta paraleld fi de acelafi sens cu
componentele fi are modulul egal cu sa_ma
modulelor componentelor. Punctul de q,plwafie al rezultantei imparte segmental de dreapta
care unqte punctele de aplicafie ale componentelor in doua segmente invers propor. fionale cu modulele foryelor componente.

dupa regula paralelogramului, ohtinem

-+

-~

de directia initiala cu un anumit unghi ~'

a~a cum indica figura 8.8, momentul rezultant al fortelor in raport cu punctul
C, este:
F 1 CA sin <X - F 2 CB sin <X = 0, sau
F 1 CA- F 2 CB = 0.

-+

{2 anulindu-se reciproc, le eliminam din sistem.

-+

-+

Ramin in sistemul de forte numai F 1 i F 2 care au aceeai dreapta suport

~i acela~i sens. Rezultanta lor are deci modulul:

calareti, notavi pe figura cu 3. Dinamometrul indica o

f~rta F'

egala in ro.odul

...

-+ este rezultanta fortelor paralele F- 1 iF

- 2 a plicate in A i B. Punctul 0
Forta R
-+

de aplicatie al fortei R, il determinam tinind sean1a de asemanarea triunghiurilor AOC ~i A 1C1C, ~i a triunghiurilor BOG ~i B 1 C2C.
Daca no tam AO cu b1 ~i 0 B cu b2 , din asemanarea triunghiurilor amintite
mai sus, obtinem:
bl

oc .

b2

oc

ft

Ft

f2

F2

Ar-----c-t----, s

-=-~I-=-

Impartind relatiile de mai sus membru cu membru, ohtinem:

!!. =
b2

F2
Ft

sau F 1b1 == F 2b2

(8.7)

Relatia, (8.7) ne permite sa determinam pozitia punctului de aplicatie 0, al

->

Fig. 8.9. Dis:pozitiv pentru studiul

compunerii fortelor paralele.

rezultantei R. Aceasta relatie este independent& de schimharea directiei

fortelor paralele in raport cu solidul. Daca fortele paralele sint rotite fata
198

199

Fig. 8.10. Rezul tan ta fortelor

-:)-

--l>

paralele F 1 t?i F 2 E1Ste o forta

paralela cu fortele componente ~i de modul egal cu suma
mod~lelor compoilentelor.

cu gteuta.tea riglei i a ca.laretilor. Se ~ine seam a de marimea acestei forte

in determinarile ulterioa.re.
De calare~i se suspenda ~irlige cu discuri crestate. Discurile suspendate
de fiecare calaret vor actiona asupra riglei cu fortele 1 ~espectiv 2
deplaseaza calaretii pe rigla pina se obtine pozitia orizontala a acesteia. Rigla

4-

este in echilibru sub

4-

breaza fo.rtele F1

actiun~a

4-

fortelor paralele F 1 , F 2

4-

~i

F Se

~i

4-

F 3 Forta .F3

echili~

4-

-)>

F2 (fig. 8.10). Forta. R = -Fa,de

acela~i

suport

~i

EXPERiMENT

Pentru verificarea experimenta.la a compunerii

fortelor paralele de sens opus vom. folosi dispozitivul
pre,zentat in figura 8.9. Rigla folosita in acest dis~
pozitiv este in echilib'ru sub actiunea fortelor paralele
~

~i

-+

4-

-)o

asemenea forta Fa, este echivalenta cu sistemul de forte F 1 i ,F2 Forta R

-

4-

-)>

este deci rezultanta fortelor paralele F 1

demoostreaza ca;
~

a) forta R are
-+

aceea~i

directie

4-

~iF 2 ,

~i

4-

-)>

R = F1

acel~i

+F

sens ca.

2,

~i

~l

fort;ele F 1 ~i F 2,

experimentul
~

4-

-)>

_,..

--4-

b) modulul fortei. R este egal cu difere""fa modulelor forfelor componente:

R=F2-F1.
Daca_ notarri cu b1 segmentul OA ~i cu b2
segmentul OB, ~i avind in vedere asemanarea
triunghiurHor OAC l CA 1D, precum ~i a triunghiurilor OBC i OD 1Bll avem:
bl.

oc

b2

oc

-=
,1-=-
f1
F1
f2
F2

lmpartind relatiile de mai sus, membru cu

membru, obtinem:

:: = ~~, sau.
_,..
Fig. 8.11. Rezultanta R, a doua
forte paralele de sens contrqr,
este o forta paraleHi eu acestea
~i are sensul fert.ei celei mai
mari. Modulul rezultantei este
F2- F 1

b1P1

= b2F 2

(8.8)

Relatia (8.8) ne permite sa determinam pozitia

punctului de aplicatie al rezultantei. Pe figura
8.11 se observa ca el este in afara segmentului AB ce unete punctele de aplicatie ale
componentelor, ~i situat de partea fortei celei
mai roari.

200

fortele F 1 ~iF a i ca for~a R = -F 2 este rezultanta

4-

4-

fortelor F 1 i Fa:
4-

4-

4-

F"1

F2'

echilibreaza

R = -F 2 =F1 +Fa.
R =Fa -F1.

a) forta rezultanta R are directia- fortelor F 1 ~i F 2 ~i sensul fortei F 2 , adica

sensul forfei celei mdi mari;

Modulul rezultantei este dat de relatia:

fortelor pa.ralele de sens opus vom proceda Ia fel ca. Ia compunerea fortelor
paralele de acela~i sens (fig. 8.11). Conform figurii 8.11, rezulta ca:
.

in echilibru, putem spune ca forta

8.2.2. Compunerea for}elor paralele de sens opus. Pentru compunerea

-'>-

Fortele paralele F h F 2 ~1 Fa (fig. 8.12) fiind

deoarece R = -Fa;
b) R =F 1 +Fz.

Fl, F2 ~i Fa

de.

de sens opus acesteia., care poate echilibra de

4-

->-

4-

acelai modul ca forta. Fa

'Fig. 8.12. Rezultanta for-)>

telor F 1 ~i F 3 , paralele l}I

de sens opus, este para!t>W
ru fort~>le componente l:ji
a1e serisul fortei celei rna i
mari in modul. Modulul
rezultantei este egal cu
dife,renta modulelor componen tel or.

8.~-.3. Compunerea unui numar oarecare de forte paralele. Fie un sistem

4-

_,..

de forte paralele de acela~i sens F 1, F 2 , ... , F ~' care actioneaza asupra unm
solid (fig. 8.13). Se compun fortele doua cite doua. Se compun rnai intii
--4-

4-

_,..

fortele F 1 iF 2 A poi rezultanta R 1 se compune cu forta Fa N oua rezultanta.

se compune cu forta 4 i aa Inai departe. Rezultanta generala

a siste2
rriului de forte are aceea~i directie ca i cornponentele sale; modulul sau este
egal cu surna modulelor componentelor:

R=F1+Fz+ ... +Fn.

Punctul d~ aplicatie C al rez-ultantei generale se numete centrul fortelor
paralele. Acesta este un punct fix aJ solidului, a carui pozitie este
independenta de:
a) sistemul de referin~a;
b) ordinea in care se corn pun forteie
paralele, doua cite doua;
c) schimbarea directiei for~elor paralele in raport cu solidul (daca toate forvele
para]ele se rotesc cu acelai unghi in
raport cu solidul);
d) modificarea modulelor fortelor paI'alele in acela~i raport (spre exemplu dacil
toate modulele se micoreaza sau sc maresc
de n ori in raport cu valoarea lor initiala).

201

Fig. 8.13. Rezultanta unui sistem de

forte paralele este aplicata intr-un
punct numit (~t:mtrnl fortelot paf'clele,


Daca for~ele paralele nu au toate acela~i sens, se com.pun rnai intii fortele
de un anurnit sens ~i apoi fortele de sens contra.r. Se ob~in doua rezultante
partiale, paralele ~i de sens opus. Prin compunerea rezultantelor partia.Ie se
oht ine rezu1tanta generala, cu punctul de aplicatie in centrul fortelor paralele.
~ Se poate intimpla ca rezultantele par~iale de sensuri opuse sa aiba modu-Iele ega]e i suporturile diferite', atunci ele alcatuiesc un cuplu de forfe.
8.2.4. Descompunerea unei for(;e in doua componente paralele cu ea,
Cu ajutorul rela~iilor (8.7) i (8.8) se pot rezolva problemele de descompunere
a unei for~e date in doua forte ,paralele, cu forta data i orientate in a.cela~)
sens sau :in sens opus.
EXEMPLE
1.

A'

Extremita~ile

unei bare de mascl neglijabiHi ~ide lungime 1=2,4 m sint a~ezate pe doi
1,6 m de unul dintre stilpi, se suspenda un corp cu greutatea
sUlpi. La distanta b 1
G = 640 N. Sa se calculeze fortele de apasare pe fiecare dintre sUlpi.
-+

-+

Rezolvare. Fie F 1 :;;i F 2 fortele care se exercita pe stilpii care sustin bara (fig. 8.14). Comform relatiei (8.7), avem:

=
l - b1

cum F 1

F2

8:2.5. Cuplul de forte. Cuplul de for~e este

un sistem .de doua for~e paralele, de sensuri
contrare, de acela~i modul ~i de suporturi diferite, aplicat~ aceluia~i solid. Planul definit de
cele doua for~e se nume~te planul cuplului, iar
distan~a dintre suporturile lor se numete bratul
cuplului (fig. 8.16). Cu toate ca rezultanta
cuplului If=~+ F2 = O(ceea ce :face sa nu
existe micare de transla~ie), totui cuplul are
o ac~iune bine determinata asupra corpului
diruia i se aplica, rotindu-l in jurl!l unei l!Xe
Fig. 8.16. Cuplul de forte.
perpendiculare pe planul cuplului.
.
d
Exeniple de cupluri de for~e: ac~Iunea muni.lor as~?~a u~u1 vo1an . e
automobil sau asupra ghidoriului unei biciclete, ac~Iunea tiJ~I une1, ~u~ubelni~e
asupra crestaturii unui ~urub, ac~iunea m\inii asuprp. unui tirhuon (fig. 8.17):
8.2.6. Momentul unui cuplu. Momentul unui cuplu de for~e este acela~
in raport cu orice punct din spa~iu, fiind o proprietate intrinseca a cuplului
\ (fig. 8.18).
.
.
Sa consideram un punct oarecare 0 din spa~iu. Momentul cuplului in
raport cu acest punct este:

=G

F2
F1

-+

obtinem:
F2

= 42 7

N; F 1 = 213 N.

...

2. Extremitatea unei bare de greutate neglijabila :;;i de lungime l = 2,4 m este fixatcl
intr-un perete. La distanta d = 1,6 m de perete, bara este sustinutcl de un stilp (fig.
8.15). La extremitatea libercl a barei actioneaza o forta F = 640 N. Scl se calculeze
fortele cu care bara apasa asupra peretelui :;;i asupra stllpului.
-+

Rezolvare. Forta F, a:;;a cum rezulta din enunt, este descompusa in doua componente
paralele :;;ide s{ms opus. Marimile acestor componente le calculam folosind relatia (8.8):

- = -FF
l- d

2,4
F
sau - = -2.
0,8
F1

-+

M = r1
-+

-+

-+

x F 1 + r2 x

-+

-+

-+

F 2 = (r1 - r2) X F,

-too

deoarece F 1 = -F2 =F.

-+

Dar r1

r2

-+

= ro

deci

-+

_,..

M = r 0 X F.

F2

unde b = r 0 sin (X este bra~ul cuplului.

F1

Fl

'

rll:' unde

~-~~'_O_m______~
f,IQm

--

f'

J.'ig.

s.t4~

1'1~.

La exemplul 1.

S.lo. La exemplul ?.

Fig. 8.17. Cuplul de forte

are ca efect producerea
unei mi~c~ri de rotatie.

Fig. S.ts. Momentul unui cuplu.

203

202

-+

Momentul cuplului este perpendicular pe planul definit de fortele Fh F2

i are modulul
(8.10)
M = Fr 0 sin (X = Fb,

.Din aceasta ultima relatie ontinem: .

2,4 - 0,8
0,8

(8.9)
-~

iar forta uni<.:a G, echivalenta cu fortele

sistemului, se numete greutatea sstemutut
de puncte materiale.

y2Yc

-+

Modulul fortei
, G este dat de relatia:
. ,
G

m1g

+ mzg + ...
+ mz + ...

mng = (m 1
mn)g,

Yt

sau
t'ig. 8.19. Punctul de aplicatie al

momentului unui cuplu poate n

orice punct din spatiu.

Fig. 8.20. Doua- cuplur1. sint echivalente dnd

produc acela~i efect.

Sensul momentului cuplului coincide cu sensu! ae 1naintare al unui ~urub

drept, a carui axa coincide cu suportul momentului, pe care il rotim in sensul
in care cuplul. tin de sa roteasca corpul.
Punctul de aplica~ie al momentului ouplului poate fi orioe punct ctin
spa~iu (fig. 8.19) (in cazul corpurilor rigide).
Dona sau mai multe cupluri se spune ca sint echivalente, daca aplicate
succesiv aceluiai corp, produc acelai efect (fig. 8.20). Cuplurile echivalente
se pot inlocui unul cu altul. Toate cuplurile echivalente au acelai moment,
deoarece efect"!ll de rota~ie este caracterizat numai de c~ltre IIlOmentul cuplulp.i. ln cazul corpurilor rigide un cuplu poate fi rotit, deplasat in propriul
sau plan sau intr-un plan paralelt efectul sau raminind acela~i, deoare~e
momentul sau nu se modifica.

Mg,

-+

-+

-+

-+

Forte)e paralele G1
m1g i G 2 = m 2g au drept rezultanta forta G, cti
'punctul de aplicatie inC, numit centru de greutate. Conform relatiei (8.7), avem
G1b1

h1
G2
G2 bz, sa u -= -- .

(8.12)

Gt

b2

~!. si

Y c - Y1
Y2-Yc

b2'

(8.13)

'b2

Comparind relatiile (8.12) i (8.13), ohtinem:

Aceste relatii ne permit sa determinam coordonatele centrului de greutate:

-+

de greutate Gi = m.g, unde g este un vector

co~stant oricare ar fi pozitia punctului material. Fortele de greutate care actioneaza
asupra punctelor materiale ale sistemului
constituie un sistem de forte paralele, care
au directia i sensul verticalei descendente
(fig. 8.21). Acest sistem de forte paralele este
totdea.una echivalent cu o forta. unica, aplicata in centrul fortelor paralele.
Centrul for~elor de greutate paralele se
numete centrul de greutate al sisteiJ?.ului.
204

referinta fix, centrul de greutate al

unui sistem de doua puncte materiale
are coot dona tele .Xc !;li y c

Din asemanarea triunghiurilor AEB i ADC, precum i a 'triunghiurilor

.

sideram un sistem alcatuit din n puncte materiale A 17 A 2, ,An, de mase

respective m1, m 2 , mm care au pozitiile fixe unele fata de altele deoarece
sistemul este nedeformabil. Sistemul de puncte materiale este plasat in
cimpul gravitational uniform. Fiecare punct
al sistemului este supus actiunii unei forte

l<~ig. 8.21. Centrul. de greutate . al

unui sisteiil rigid de puncte mate.
riale.

}'ig. 8.22. In raport cu nn sistem de

(8.11)

_::__-=:

x2

unde M = m1 -t- mz + .:. inn, reprezmta

masa sistemului de puncte materiale. Centrul de greutate se comporta ca un punct materia.! de masa M, egala cu suma
maselor mi ale tuturor punctelor materiale ale sistemului ..
V om determina pozitia centrului de greutate al unui sistem de 2 puncte
materiale in raport cu un sistem de coordonate.
Consider am deci un sistem alcatuit din doua puncte materiale de- ma.se
m 1 i mz i_ de coordonate x1, y1 i x 2, y 2, raportate la un sistem de axe perpendiculare xOy (fig. 8.22).

8.3.1. Centrul de greutate al unui sistem rigid de punete materiale. Con-

-+

;cc

A.H B i AFC (fig. 8.22), ob~inem:

8.3 .. CENTRUL DE GREUTATE

-+

)(f

~~-...:.__.-=...._::_

Yc

~----

Gl

G2

(R14)

Daca raportam sistemul de puncte' materiale la trei axe de coordonate,

ohtinen1 a treia coordonata a centrului de greutate:
(8.15)
Relatiile (8.14) ~i {8.15) se pot generaliza pentru un sistem format dintr-un numar
oarecare d.e puncte materiale ~i obtinem p:mtru centrul de greutate al acestui sistem,
coordonatele:
Xc

~-~__:.__:__Q~~

...::1 + _:___:.:._ f Gn_::_~

G1 + Oz + .. + Gn

G1

205

+ G2 + ... + Gn

(8.16)

Centrtd de greutHte are urmatoerele

propri~tati:

a) pozitia centrului de greutate al

unui sistem de puncte materiale fata
de punctele sistemului este independenta de pozitia sistemului fata de
sistemul de ,referinta;
b) daca sistemul de puncle materiale are un centru de. simetrie, acest
punct coincide intotdeauna cu centrul
de greutate al sistemului;
c) daca sistemul de puncte mate~ig. 8.23. Pozitia centruhti de greutate al
'lmui solid este independent& de orientarea riale are o axa de simetrie, centrul de
solidului tn raport cu un sistem de refegreutate al sistemului este situat pe
rinta fix.
aceasta axa;
d) rlaca sistemul de puncte materiale are un plan de simetrie, centrul de
greutate este situat in acest plan.
8.3.2. Centrul de greutate al unui sQlid rigid. Orice corp ~olid poate fi
desconipus mintal intr-un num~r foarte mare de elemente de volum, foarte
mici, care pot fi aproximate prin puncte materiale. Fiecare punct material
I

'

de masa mi este supus unei forte de greutate mig (fig. 8.23). Totalitatea fortelor de greutate care se exercita asupra elementelor de volum de masa mi,

constituie un sistem de forte .paralele. Rezultanta G a sistemului de forte

paralele este greutatea corpului ~i are punctul de aplica~ie in centrul for~elor
paralele, care este centrul de greutate al corpului.
Centrul de greutate este un punct fix al corpului ale carui proprietati
sint identice cu acelea ale centrului de greutate al unui sistem rigid de puncte
materiale. ln plus trebuie sa mentionam ca pozi1i_a centrului de greutate a1
un~i solid omogen este independenta de masa.cuprinsa in acelai contm:.- Spre
exemplu, centrul de greuta.te al unei sticle goale are aceea~i pozitie ca ~i
centrul de greutate al aceleiai sticle umpluta complet cu un lichid. Deci
toate centrele de greutate ocupa pozitii identice in raport cu contururi
identice.
Centrul de greutate al unui corp omogen ~i cu form~ geometrica regulata
depinde de elementele geometrice ale corpului, nu ~i /de natura materialului
din care este alcatuit. Daca aceste corpuri au, un pla.n, o axa sau un centru
de simetrie, atunci centrul de greutate se gasete in planul, pe axa sau in
centrul de simetrie respectiv. Spre exemplu, centrul unei bare omog-ene se
afla la mijlocl!l sau; al unui disc Cir,cular omogen se afla in centrul sau; al
unei sfere om ogene se afla in centrul sferei; al unui cilindru se afla la jumatatea inaltimii cilindrului etc. Centrul de greutate al unei placi triunghiulare
se afla la intersec~ia medianelor., triunghiului.
206

Experjmenta1. centrul de greutate al

unui corp se determina in felul urmator. Se
suspenda corpul intr-un punct al sau A, de
care se leaga un fir cu plumb. Directia: firului
se marcheaza pe corp. Apoise suspend a corpul
intr-un alt punct al sau B ~i se marcheaza,
din nou pe corp, directia firului cu. plumb.
Intersectia celor doua linii marcate pe corp
arata pozitia centrului de greutate C
(fig. 8.24). Se poate verifica experimental ca
centrul de greutate al unui corp_ este un
Fig. 8.24. Determinarea
punct unic.
experimentala a centrului
Dupa cum se poate arata, intr-un cimp
de greutate al unui corp.
gravitational omogen, . centrul de greutate
coincide cu centrul de masa. Totul}i notiunea de centru de ma~a este mai
general a decit aceea de cenfru de greutate, deoarece centrul de masa a.l unui '
sistem fizic se poate determina intotdeauna, independent de fortele gravitationale, ceea ce nu este adevarat pentru centrul de greutate. Spre exemplu,
'un experimentator din spatiul cosmic, aflat intr-un satelit, nu va putea sa
determine centrul de greutate al unui obiect deoarece forta gravitational& nu
are nici un efect in locul in care se face experimentul. ln schirt1b, experimentatorul va putea determina centrul de ma,sa al obiectului.

EXEMPLE
1. Pe o tija rigida de masa neglijabila sini introduse doua sfere 0 1 ~i 0 2 d-e inase respective m 1 ~i m 2 Centrele sferelor se afla la distantele x 1 respectiv x 2 de extremitatea 0
a tijei (fig. 8.25). Sa se determine pozitia centrului de greutate al sistemului alcatuit

din cele doua sfere.

Rezolvare. Greutatea G a sistemului alcatuit din cele doua sfere este aplicata in punetul C, centrul de greutate al sistemuluf.

Momentul fortei rezultante G, in raport cu punctul 0, este egal cu suma momentelor

fort-elor componente in raport cu acela~i punct, deci:

de unde

deoarece G = G1

+ G2.

2. S:l se determine pozitia centrului de greutate C al unui disc omogen cu grosimea uni
forma ~i de diametru D 1 = 40 em, din care s-a taiat o bucata c\&culara cu diametrul
D 2 = 10 em. Centrul 0 2 al orificiului circular se afla la 10 em de centrul 0 1 al discului
dat (fig. 8.26).

207

...,...

-l-

Conform principiului fundamental al dinamicii, R = ma, cauza

deter~

-l-

minanta a varia~iei vitezei unui corp este rezultanta R, a for~elor care ac~ioneaza asupra corpului. Pen:tru ca un sistem de forte sa nu influenteze mi~ca
rea corpului pe care il actioneaza, trehuie ca. rezultanta lui sa fie nula.
Sa consideram un punct materiallihBr, adica un punct material care nu
este legat de alte corpuri i care se poate deplasa in orice directie in spa~iu.
-+

Fig. 8.26 La prnblema rezolvata J

Fig. 8.25. La problerMl r~zolvaHi 1.

7tRihpg a di~cului intreg ~i greu-

Rezol are. Calculam raportul dintre greutatea G1

9

tatea G2

1tR~hpg

&:

partii scoase din disc:

Ri

16

G2

R~

1
-=-:::=;-J

unde R 1 este raza discului 9i R 2 raza partii decu~ate.

.
~
.
._
Greutatea discului incomplet se obtine din relatla de mal. sus facmd o proportie dert
vata:

= G1 - G2
15 G2.
Presupuniflil ca discul este lntreg, greutatea lui,

deei: G

telor paralele

~lomentul

G 9i G..
2

fortei rezultante

compone:o.te
Deci

Gl, aplicata in Ov este ~ezultanta for-

Gl, in raport eu Ot e~te egal cu ~nma

momentelor fortelor

0,

0,67 em.

Fn,

--'1-

-l-

+ F z + ... + F n = 0,

(8.17)

Daca proiectam ecuatia vectorial a (8.17) pe doua axe de coordona.te.. perpendiculare. Ox i Oy, conditia de echilib.ru (8.17) este inlocuita prin urmatoarele conditii de echilihru:

G2 0102 = ~
15 G2
15

atunci punctul material ramine in repaus sau se mi~di rectiliniu ~i uniform

fata de un sistem de referin~a iner~ial. Spunem cii punctul material este in
echilibru. Echilihrul este static cind punctul material ramine in repaus i
echilihrul este dinamic cind se mica rectiliniu i uniform in raport cu sistemul de referin~a dat. Alegind convenabil sistemul de referin~a, echilihrul
dinamic p oate fi privit ca echilibru static. ln continuare ne vom referi
numai la echilibrul static. Relatia (8.17) reprezi~ta conditia de echilibru
pentru punctul material )iber. Deci:
.
conditia necesara i suficienta pentru echilibrul unui sistem de forte
aplieate unui punct materialliber este ca rezultanta forjelor sa fie nula.

G 9i GIn raport cu acela~i punct.

de unde

-l-

R = F1

-l-

Daca punctulmaterialliber este ac~ionat de un sistem de forte P 1 , F 2 ,

tn a,a fel dispuse tncit rezultanta lor sa fie nula:

Rx

Ry

+ F2x + ... + Fnx = 0,

F1y
F + ... +FnY = 0.

F1x

21J

(8.18)
(8.19)

Conditia necesard ~i suficientd pentru echilibrul sistemului de forte care action,eazd asupra punctului material liber, este ca suma componentelor for{elor pe
dqua axe perpendiculae Ox s,i Oy sa fie zero.

8.4.2. Eehilibrul punctului material liber supus acjiunil a doua forje.

8.4. ECHILIBRUL MECANIC. CONDITII DE ECHILIBRU
EXPERIMENT

8.4.1. Eehilibrul punetului materialliber. Ech~lib~ul de .~ra~sla~ie. Pnnctul material, fiind considerat un corp cu dim~nsium ne~hJabi~e, acesta ~u
poa,te efectua mi~cari de rota tie in jnrnl unm axe treCind ~r1~ _co~p. Sub .
.
i sistem de forte punctttlrnateria,l poateefectua m1~. can de transac t 1unea, unu
, '

t 1
te
la,tie. Echilibrul sistemului de forte aplicate punctulul rna er1a se nume~ .
f'chilibru de translatie.
"
s n e c~ un sistem de for\e este in echilibru sau ca are efect nul
e spu
'"'
d.
a
pului pe care
atunci cind nu influenteaza micarea sau starea e repau 8 cor
_
il actioneaza.

Vom folosi dispozitivul experimental reprezentat in figura 8.27, realizat

. cu componente ale trusei de fi.zica pentru li_peu. Acest dispozitiv este schematizat in mod simplificat in figura 8.28.
Corpul studiat este un inel foarte u~or, asimilat cu un punct material.
Greutatea. inelului se neglijeaza in raport cu for~ele care actioneaza asupra
lui. De inel se leaga doua fire, care tree peste doi scripe~i. La extremitatile
acestor fire se leaga ni~te cirlige suport pentru discuri crestate. Pe ambele

209

208
14 - Fizica cl. a IX-a

Fig. 8.27. Dispozitiv pentru studiul

echilibrului fortelor.

Fig. 8.28. Echilibrul unui punct material snpus actiunii a doua forte.

-+

Fig. 8.29. Un punct material

.este in echilibru sub actiunea a
trei forte coplanare conctirente
cind rezultanta tor e5te nula.

ctrlige. suport se pun in numar egal disc uri. Se constata ca firele legate de inel
se intind in linie dreapta, iar inelul ramine in repaus.
Interpretam acest experiment simplu astfel. Asupra inelului ac~ioneaza
doua

for~e

-+

-+

F 1 i F 2 care au a.celai suport, sensurile opuse

-+

Rezultanta R a

for~elor

~i

-+

-+

R =F1 +F 2 = 0.

Cele doua for~e se echilibreaza.

Un punct ~materialliber supus actiunii a doua forte este fn echilibru daca
cele doua forte au acelOli ~uport, acela$i modul # sensurile opuse.
8.4.3. _Echilibrul punetului materialliber supus aetiunii a trei forte.

Deci,

Prin urmare
condifia necesara $i suficienta ca punctul material liber supus acfiunii a
trei forte sa fie ln echilibru este ca rezultanta lor sa fie zero.
Experimentul descris mai sus permite sa se verifice faptul ca: rezultanta

F F

a doua forte 1 i 2 concurente intr-un punct 0 este definita in direc~ie, sens

i modul prin diagonala care p~eaca din 0, a paralelogramului care are ca
Iaturi cele doua for~e (fig. 8.29 i 8.30).
Pentru verificarea experimentala de care am vorbit mai sus, roasuram
-+

EXPERIMENT

-+

unghiul dintre fortele F 1 iF 2 cu ajutorul unui raportor in forma de disc, cu

Se folosete dispozitivul din figura 8.27 care este reprezentat simplificat

in figura 8.29. Corpul studiat este inelul -din experimentul precedent. De acest
inel se leaga trei fire, dintre care doua se tree peste cei doi scripe~i ai dispozitivului. De unul dintre firele trecute peste scripe~i se suspenda, spre exemplu,
patru discuri crestate, iar de celalalt trei discuri crestate. ~asat liher inelul
nu mai ramine in echilibru i, pentru a-1 echilibra, se suspenda de al treilea
fir un numar de discuri_ crestate, spre exemplu cinci.
Asupra punctului material ac~ioneaza trei
Yom inlocui

-+

unica R, numita rezultanta sistemului

de forte.

modulele egale.

este egala cu zero:

-+

-+

Fig. 8.80. Sistemul de forte F 1 l;li F 2 concurente in 0 este echivalent cu o forta

for~ele

afla in echilihru sub

-+
1

for~e

-+

-+

-+

care este prevazut dispozitivul, i apoi reprezentam la scar a

i

for~ele

-+

-+

F 1, F 2

R pe o foai~, de hirtie milimetrica. Din reprezentarea grafica constatam ca

1

R este orientata dupa diagonala paralelogramului construit pe fortele

forta

F1 ~i F2 ca Iaturi i are modulul egal

cu lu~gimea diagonalei.
. Acelai experiment permite sa se verifice ca fiecare dintre cele trei forte

F F
1

2,

~i

este direct opusa rezultantei celorlalte doua (fig. 8.29).

concurente: F 1 , F 2 i F 3
-+

~-+

F iF2- prin rezultanta lor R 1 Punctul material se

'

ac~iunea for~elor

-+

-+

F 3 i R 1 Deci R 1 trebuiei sa aiba

EXEMPLU

'

acela~i

De mijlocul unui fir 0 este legat un inel U$or, asimilat cu un punct material, a carui
greutate este neglijabila tn raport cu fortele care actioneaza asupra lui. Capetele
firulu~ care sus tin doua corp uri cu greutatile G1 = 6 N l;li Gz = 8 N ~ stnt trecute

-+

suport fi acela'i modul ca F 3 i sensu! opus acesteia:

.....
... ..... .....
Rt =-Fa =Fl +F2.

211

210

14*

, G3

ty
Ffg. 8.31. La problema rezolvutit

Fig. 8.82. Punctul material este In "

echilibru sub actiunea fortei
.

-+

F fi!i a
1

-+

fortei de Iegatura N 1
peste doi scripeti mici. De inel se leaga un al do ilea fir, care sustine un corp de greutate Ga = 10 N (fig. '8.31). Sa se determine unghiurile ex: ~i {3 pentru pozitia de echilibru a punctului material 0.
,
Rezolvare. Punctul material 0 este liber. Pozitia sa in spatiu fiind determinata numai de fortele care actioneaza asupra lui. Asupra punctului material actioneaza
-+

-+

Se nume~te legatura ~ orice cauza uare liJni

teaza mi~carea unui punct material sau a unui corp
oarecare in spatiu. Legaturile obliga punctul material sa ramina tot timpul pe D anumita Suprafa~a
sau pe o anumita curba sau sa nu paraseasca un
anumit loc din spa~iu.
Citeva legaturi simple ale punctului material Je
cunQa~te~i din capitolele precedente. Spre exemplu:
legaturile realizate prin fire care dau na~tere unor
reactiuni numite tensiuni in fire, sau legaturile reaIizat~ prin anumite suprafe~ plane sau curbe pe care
sint a~zate puncte materiale. Acestea dau na~tere

-+

-+

-+

-+

=o.

N a suprafetei pe

~re

unor reac~iuni N orientate de-a lungul normalei

este rujezat- acesta.
comune Ia suprafe\ele corpurilor in contact (fig. 8.33).

-Reac~iunile (for~ele de Iegatura) pot inlocui legaturile geometrice. Urmea

za ca. atunci cind eliberam un punct material de o legatura, sa aplicam a.supra acestuia, cite o for~a de legatura. Procedind astfel, _inlocuim legaturile
cu un sistem de for~e de legatura.

fortele T1, T2 9i T 3 Punctul material fiind in echilibru, rezultanta fortelor care

actioneaza asupra lui es te zero.

Tt+T 2 +T3

Fig. 8.33. Greutatea

a
punctului material este
_echilibrata de reactiunt>.a

~i

snfieienta ea un

sa fie in echilibru este ea rezultanta

a

(8.20)

de

1e2~at1ll'a

Proiectam, ecuatia vectoriala (8.20) pe doua axe de coordonate Ox ~i Oy. Directia

-+

EXEMPLE

axei Oy coincide cu directia fortei T 3 , iar axa Ox este perpendiculara pe Oy tn o.

Efectui~d proiectii~e, 9i avind in vedere ca T 1 = G1 , T 2 = G2 9i T 3 = G , phtinem:
3
- G1 sm a. + G2 sm {3 = 0; G3 ' - G1 cos a. - G2 cos {3 = o, sau
G: sin ct.
G2 sin {3; G3 - G1 cos a.
(; 2 cos ~Ridicind Ia patrat relatiile (8.21) ~i apoi adunindu-le, obtmem:

cos

ct. =

G~

+ GG~G
2

G~

-+

Pe un plan orizontal se afla un punct material de greutate G, asupra diruia actio-:neaza 0 forta -;: formind cu orizontala unghiul a. (fig. 8.34). sa se determiD:e forta
maxima pe~tru care punctul material ramine-inca in echilibru. Coeficientul de fre.
care dintre punctul material ~i plan este p..
Rezolvare. Aceasta problema se refera Ia punctul material supus la legaturi. Se inlo:.
cuiesc Iegaturile geometrice prin fortele de legatur~ !iii se scrie conditia de echilibru:

(8.21)

0,6; a. ~ 53.

ln mod asemanator se ohtine 9i

2

cos {3
.

G3
V

+2GG2G 2

G~

0,8; {3

~ 3?

-+
-+
G+Fr+F
+N=O,

8.4.4. Echilibrnl punctnlui material supus Ia legaturi. Suprimam unul

dintre firele legate de inelul folosit in experimentul descris in 8.4.2. ~i a poi
prindem inelul de' un cirljg (fig. 8.32). Asupra inelului, care este in echilibru

ac~ioneaza forta F 1 lnsa aceasta forta singura nu poate

sa echilibreze inelul.

Trebuie sa admitem existen~a unei a doua forte N1 Aceasta for~a care se

exercita din partea cirligului, adica din partea legaturii, este o for~a de Iegatura sau o forta de reacFune sau simplu reactiune. For~a de iegatura

(8.22)

0 ,

are acelai suport, acelai modul ca forta 1 i sensul opus acesteia. Deei
.:ele doua forte se echilibreaza, rezulta~ta lor fiind egala cu zero.

G este greutatea- punctu...u.i material, Fr forta de

frecare, F forta de -tractiune, N reactiunea normala

unde

a planului.
Proiectind ecuatia {8.22) pe doua axe de coordonate
perpendiculare Ox !iii Oy, care au directiile o~izontala
!iii verticala !li sensul indicat pe figura, obtmem:
F cos ex,.:_ p.N= O,
(8.23)
N + F sin a; - G
0,
(8.24)
unde p.N este modulul fortei de frecare Ia limita lunecArii. Din relatia (8.24) scoatem valoarea lui N, o introducem tn (8.23} Iii dupa ~ectuarea calculelor obtinem:
F cos :z + p.F sin - (LG. = o.

213

'G
Fig; S.84. La problema rezol
vata.

 Din relatia de mai sus obtinem forta maxima pentru care punctul material ramtne
tnca tn echilibru :
Fmax

!J.G
= ---'--

cos ~ + fl. sin oc

Pentru torte mai mici dectt Fmax corpul va fi tn echilibru.

8.4.5. Echilibrul de translatie ~i de rotatie al unui solid ~igid. Un solid

rigid, sub ac!iunea unui sistem de for~e, poate efectua o mi~care- de transla~ie
sau o micare de rota~ie. Deci, in acest caz sint necesare dona condi~ii de
echilibru pe care Ie vom studia in cele ce urmeaza.
a. Un corp solid este in echilibru de transla~ie, in raport cu un sistem de
referin~a iner~ial, daca este in repaus (echilibru static) sau cind se afla in
micare rectilinie i uniforma (echilibru dinamic). Putem transforma orice
caz de echilibru dinamic in echilibru static, plasind solidul intr-un sistem
referin~a convenabil ales.

Condi~iile de echilibru de transla~ie pentru solid~l rigid sint acelea~i

ca i pentru punctul material.
Solidul rigid este in echilibru de translatie cind rezultanta sistemului de
for{;e .care actioneaza asupra lui .este zero.

de

Condi~ie

-+

R =
Rela~ia

rela~ia

exprimata prin

-+
F1

(8.25) exprirna prima

Proiectind

ecua~ia.

urmatoare:

-+
F2

-+

+ ... + F n

condi~ie

0.

(8.25)

de echilibru.

vectoriala (8.25) pe doua axe perpendiculare Ox i

figura 8.35, a, este in echilibru sub ac~iunea for~elor

cu punctele de aplica~ie in A, B, C, el va ramine
mai departe in echilibru fJi cind punctele de aplica~ie ale for~elor sint in A 1 , B 1 , C1 (ng. 8.35, b). Pozi~ia
a
punctului de aplica~ie al fortelor influenteaza numai
echilibrul de rota~ie.
2. Condi~iile de echilibru depind de. natura sistemului de for~e care ac~ioneaza a.supra solidului rigid.
Distingem urmatoarele cazuri pa:ticulare:
1) Daca solidul rigid este supus ac~iunii a doua
b
for~e, el este in echilibru c'ind cele doua for~e au
acelafJi modul, acelai suport f}i sensurile opuse.
2) Daca solidul este supus ac~iunii a trei for~e,
a plicate in trei puncte :uecoliniare, et este in echilibru
cind:

Fig. 8.35~ Echilibrul de
este indepena) suporturile for~elor sint cuprinse in planul translatie
dent de pozitia punctelor
determinat de punctele lor de aplica~ie;
de aplicatie ale fortelor.
b) suporturile for~elor sint concurente;
c) rezultanta a doua dintre cele trei forte are acela~i suport ~i acela~i
modul ca for~a a treia, sensu! ei fiind opus sensului celei de a treia
foJ1,e.
3) Daca solidul este supus a.c~iunii unui sistem de for~e situate in acelai plan, el este in echilibru cind rezultanta sistemului de for~e este egala cu
zero:

Oy, ob~in~rn:

..;..

Rx =Ftx +F2x

+ ... +Fnx = 0,

(8.26)

(8.27)
Ry = FlY + F 2Y + ... + F ntt = 0.
Deci, pentru ca un sistem de forte aplicate unui solid rigid sa fie tn echilibru
de translatie {lntr-un plan), este nec~sar ~i suficient ca suma componentelor
fortelor pe doua axe perpendiculare Ox ~i Oy sa fie nule.
b. Efectul de rota~ie produs de o for~a asupra unui solid este masurat
prin rnomentul for~ei in raport cu un punct sau cu o axa.
Solidul rigid este in echilibru de rotatie cind se afla in repaus san cind
se rote~te uniform in jurul unei axe. Pentru a fi indeplinite aceste conditii
este necesar ~i suficient ca momentul rezultant al fortelor aplicate sou..
dului sa fie nul.

""*
.
M=M1+M2 +:+}rfn=O.
-+

-+

(8.28)

Rela~ia (8.28) exprima a doua condi~ie de echilibru, numita i condi~ia de

echilibru de rota~ie.
Observatii. 1. Echilibrul de transla~ie este independent de pozi~ia punctelor de aplica.~ie ale for~elor ca.re n ac~ioneaza. Daca .solidul reprezentat in

214

-+

=Ei Fi = o.

ObserPalie. Daca rezultanta for~lor este zero (adica este indeplinita

de eehilibru Ia. transla.~ie) at unci momentul rezulta.nt al for~elor in
raport cu oriee punct din spa.~iu nu depinde de a.cest punct {a.dica condi~ia.
de anulare a. momentului se poa.te pune ~~~a de orice pol).
condi~ia.

EXEMPLE
1. Echilibrul unui solid sub actlunea unui sistem de forte paralele.
0 bara AB, de greutate neglijabila
punct 0 aflat la distanta b1 =

~i

de lungime l, este

~ l de punctul

a~ezata

pe un suport tntr-un

A (fig. S.36, a). tn ce rapo:rt trebuie

.

sa se afle fortele, care trebuie aplicate la extremitatile barei, pentru ca a.ceasta sa fie
tn echilibru?
Rezolflare. Aplicam conditia de echilibru (8.28) sistemului de forte r.are actioneaza
asupra barei (fig. 8.36, b):

{8.29)

215

-- -

Rezolvare. lnlocuim legaturile Ia care este supusa bara prin fortele de legatura N ~i

T. Asupra barei actioneaza sistemul de forte N, T ~i G. Bara fiind in echilibru, suporturile celor trei forte se intersecteaza intr-un punct M (fig. 8.37}.

,..

Lt
3

0~

_2
b,-yl

F,

Reactiunea Neste perpendiculara in A, numai pentru una dintre pozitiile de echilibru

ale barei, caracterizata prin distanta d = AC, pe~ care trebuie sa o determinam. ln
triunghiul CAB, dreapta OM este paralela cu latura AC l?i intersecteaza laturile AB
~i CB Ia jumatate. Deci MC = (V3J2)l.
.
Din triunghiurile dreptunghice CAM l?i AMO,, obtinem:

AM2 = CM 2

AC2 =

Momentele fortelor le calculam tn raport cu punctul 0:

Mo{Ft}=
-b1F1

= -

AM 2

2 F1; Mo{F
- 2 } = bsFz
:-l

1
-lF
1

lF1

--

0, sau Fa

= o,

+ F 3

F1

c
F 1 0 - Fa

Fs

F2

l =

2F1

Calculati momentele forteJor tn raport cu un punct C aflat Ia

1

distanta - l de A.
~

2. Echllibrol unui solid sub acJiunea unui sist.em

neparalele.

Fig. 8.37.
La exemplul 2.

de

forJe

0 bara omogena de m;u;a m ~i Iungime l se reazema. cu

capatul ei superior A de un perete neted. De capatul barei B
este prins un fir inextens~il BC, fixat de perete in punctul
f". Lungimea firului este l

V3.

l2

aa

It

=- -

d2 =

!!_ -

d2 '

It

8.5. ECHILIBRUL iN CiMP GRAVITATIONAL ECHILIBRUL

~I ENERGIA POTENTIALA

8.5.1. Echilibrul punctului material. Vom studia echilibrul unui punct.

material in ciropul gravita~ional uniform, unde acesta este sup us .ac~iunii
for~elor de greutate i ac~iunii for~elor de legatura ..
Spunem ca un punct material este in echilibru static daca este imobil in
raport cu un sistem de referin~a iner~ial. Condi~ia necesara ca punctul material sa fie 1n echilihru, in raport cu un sjstem de referin~a iner~ial, este ca
surna vectoriala a tuturor for~elor . care ac~ioneaza asupra lui sa fie nula.
Aceasta este condi~ia necesara ca punc.tul materjal sa fie in echilihru, dar
este ea i suficienta pentru ca. echilihrul sa fie sta.bil?
Sa consideram o suprafa~a al carei profil este reprezentat in figura 8.38.
Vom aeza in diferite punc.te ale acestei suprafe~e o hila de dimensiuni reduse,
asimilabila cu un punct material. Constatam ca hila este in echilihru in
punctele A i,B de pe por~iunea curha a suprafe~ei, precum i in toate punctele
de pe por~iunea plana orizontala M P a suprafe~ei, deoarece in toa;te aceste
puncte rezultanta for~elor care ac~ioneaza asupra punctului material este
egala cu zero :

SA se determine pozitia de

echilibru a barei pentru care reactiunea

clllara pe perete in A (fig. 8.37).

216

OM 2

Pozitia de echilibru a sistemului dat este independent~ .de greutatea barei.

{8.31)

Avind in vedere relatia (8.31), obpnem:

d=v~~-

Cind solidul este tn ecliilibru de translatie, conditia :ElV(Fi) = 0 ramlne valabiHi, oricare
ar fi punctul sau axa tn raport en care se calculeazA momentele. Putem verifica
acest lucrn in cazul exemplului dat mai_sus. CaleulAm momentele tn raport en punctul A:

A0 2

Sjl.U

(8.30)

Bara este in echilibru pentru toate fortele care satisfac reJatia (8.30).
Cum bara este ~i in echilibru de translatie, rezultanta fortelor care actioneaza asupra
barei este zero, deci:
Fs - F 1

1. [2 -

de unde:

Fa

=--- d 2 ,

Din relatiile de mai sus obfinem:

Momentul fortei F 3 tn raport cu 0 e8te zero.

- lnlocuind valorile momentelor in relatia {8.29), obtinem:
3

~ l2
It

Fig. 8.18. La exemplul 1.

N este

-+
R- =G+
N=
0,

perpendi-+

unde G este greutatea punctului material

217

~i ]\l reae~iun.ea suprafe~ei

de

sprijin~

_Jiala a punctului material este canstanta. punctul material se afla tn echilihru indiferent .
. 8.5.2. Eehilibrul soUduiui rigid suspendat. ConsidJra~iile facute asupra
;echilihrului punctului material in cimpul gravita~ional se pot extinde foarte
UOr la echilihrul solidului rigid. Par~ile componente ale solidului sint ac~io.
nate de for~ele gravita~ionale a caror rezultanta este aplicata ih centrul da
greutate al corpului. Putem sa inlocuim solidul printr-un punct material .
plasat in centrul sau de greutate in care presupunem concentrata intreaga
masa a corpului.
Cunoaterea pozi~iei centrului de greutate al unui solid este de mare
importan~a pentru diferitele aspecte ale echilihrului ace_stuia.
Suspendam o rigla omogena cu una dintre extremita~ile sale de un cui
(fig. 8.39, a). Constatam ca centrul sau de greutate se afla sub punctul de
suspensie i pe aceeai verticala cu acesta. For~ele ca~e ac~ioneaza asupra

Fig. 8.88. Pozitia de echilibru stabit a unui punct material suh

actiunea fortelor de greutate corespunde minimului de energie
potentiaHL

Daca indepartam foarte pu~in hila din pozi~ia de echilihru static, pot
interveni trei situa~ii:
a) indepartind-o din punctul A, asupra hilei ac~ionea.za o for~a rezulta.nta care o indeparteaza i mai mult de pozi~ia ini~iala. Se spune ca echilihrul este instabil;
b) indepartind-o din punctul B, hila este ac~ionata de o for~a rezultanta
care o readuce la p~zi~ia ini~iala - se spune ca echilihrul este stabil;
c) indepartata din punctul C, hila ramine in echilihru in orice punct al
suprafe~ei plane orizonta.le - se spune ca echilihrul este indiferent.
Prin urmare, for~a rezultanta egala cu zero este o condi~ie necesara,. dar
nu suficienta pentru echilihrul stahil al punctului materia,! intr-un cimp de
for~e conservativ.
Echilihrul punctului material (al hilei) poate fi considerat i din punctul
de vedere al energiei poten~iale a sistemului alcatuit din punctul material i
Pamint. Energia poten~iala a acestui sistem se exprima prin rela~ia Ep =
= mgh, unde h reprezinta diferen~a de nivel dintre pozi~ia punctului material
i nivelul corespunzator energiei poten~iale l).ule. ln cazuf descris mai sus i
reprezentat in figura 8.38,vonl lua. planul orizontal care trece prin punctul B,
ca nivel de referin~a pentru energia poten~iala, a carei valoare la acest nivel
o consideram nula, EpB = Epo = 0. Punctul A corespunde maximului de
energie poten~iala, iar punctul B corespunde minimului de energie poten~iala.
Pe planul orizontal care trece prin punctele C i D energia poten~iala este
constanta.
. Deci, _pozi~ia de echilihru stahil a unui punct materil!! sub ac~iunea
for~elor de greutate este aceea care corespunde minimului de energie poten
tiala, in compara~ie cu valorile din pozi~iile vecine. _b.ceasta proprietate este
valahila pentru orice punct material supus ac~iunii unor for~e conservative.
In pozi~ia de echilihru instahil, energia poten~iala are o valoare maxima
in c~r-atTe c~alo~ile din punctele vecine. Iar in cazul cind energia po~
218

riglei, greutatea G i rea.c~iunea N a suportului se echilihreaza. Be indeparteaza rigla din aceasta pozi~ie. Centrul sau de greutate urea, iar energia poten~iala crete. Lasata liher, rigla este read usa in pozi~ia ini~iala de ciitre
.
cuplul alcatuit din for~ele G i N. in acest caz. rigla se afla in echilibru st~hil.
Pozi~iei de echilihru stahil ii corespunde energia poten~iala minima.
Se rotete rigla cu 180, aa cum indica-figura 8.39, b. Centrul de greutate a urcat deasupra punctului de sprijin, iar energia poten~ia.la a sistemului
a crescut la valoarea maxima. in acest caz avem de a face cu un echilibrti
instahil. indepartind foarte pu~in rigla din aceasta pozi~ie, aceasta, sub ac~i~

, I

unea cuplului de for~e G i N, tinde sa ocupe pozi~ia. corespunzatoare ~nergiei

poten~iale minime; deci, pozi~ia de echilihru stahil.
. Daca se. suspend a rig1a in centrul sau de greuta.te, oricare ar fi pozi~ia in
care o aezam, ea ramine in echilihru. in acest caz rigla este in echilihru indiferent.
in concluzie, modificind foarte pu~in pozi~ia de echilihru static a unui
~olid suspendat, se pot ivi tr~i cazuri: N

//'\.

,>

Fig. 8.89. Solidul (rigla) este in echilibru: stabil in pozitia a;

instabil in pozitia b; indiferent in pozitia c.

219

'i

1,21!1

F,

Fig. 8.40. Baza

de sprijin a trepiedului este un
triunghi.

Fig. 8.41. Un corp a~eza\ pe o suprafata plana este

tn echilibru ctnd verticala coborita din centrul.sau de
greutate cade tn interiorul suprafetei de sustinere.

I 0,5m ~I
\.

Fig. 8.42. La problema 8.

a) solidul revine la pozi~ia initia.la - se spun~ ca echilibrul este stabil;

b) solidul se indeparteaza ~i mai mult de pozitia de echilibru - se spune
ca echilibrul este instabil;
c) solidul ramine in repaus in orice pozi~ie - se spune ca echilibruJ este
indiferent.

8.5.3. Eehilibrul solidului care are o baza de sprijin~ Cladirile, vehiculele,

obiectele din gospodarii a~ezate pe suprafete plane sint in stare de echilibru,
deoarece ele au o baza de sus~inere. Un scaun sau omasa se sprijina pe podea
in patru pu~cte, un taburet in trei puncte. unind punctele corpuJui aflate
in contact cu suprafa~a plana ~i a.nume pe cele mai indepartate, ohtinem un
poligon convex, a carui suprafa~a se numete baza de susfinere. Figura 8.40
aratif ca baza de sus~inere a unui taburet este un triunghi.
Un corp solid aezat pe o suprafa~a plana, se afla in echilibru, atunci cind
verticala coborita din centrul sau de greutate cade Jrt interiorul bazei de sustinere. De exernplu cilindrul din figura 8.41, a este in echilibru deoarece
greutatea i reac~iunea se echilibreaza reciproc. CilindruJ din figura 8.41, c,"
pentru care verticala coborita din centrul de greutate nu cade in interiorul
bazei de sprijin, nu este in echilibru, deoarece greutatea ~i reac~iunea formeaza un cuplu care tinde sa~l rastoarne. Cilindrul din figura 8.41, b este Ia
Iimita echilibrului.

li. Sa se determine rezultanta a trei forte eoplanare ~i concurEnte care au milrimile

F 1 =Fa= F 3 = ~0 N ~i care fac intre ele unghiuri de 120.
R: R = 0.
6. De cablul unui funicular aUrna un corp cu masa m
100 kg. Cablul face intre cele
doua parti intinse unghiul ex.
120. Ce forta de intindere actioneaza in cablu?
R: T = 980 N.
'Z. Se dau 6 forte concurente egale in modul care fac intre ele unghiuri de 60. Sa se af1e
rezultanta sistemului de forte.
R: R = 0.
8. Sa se caJculeze prin metoda analitica, rezultanta sistemului de forte reprezentat in
figura 8.~2. Se dau F 1
Fa
F 3 = ~0 N, F ~ = 20 N.
R: R ~ 39 N.
9. 0 bara cu greutatea neglijabiHi se sprijina In A ~i B pe douii suporturi (fig. 8.~3).
La extremitatea C a barei se suspenda o sarcina G = 500 N. Sa se calculeze reactiunile suporturilor asupra barei, tn punctele de sprijin.
'
R: NA = 1200 N; NB = 700 N.
10. 0 grinda de greutate neglijabila se sprijina in M ~i N pe doua suporturi (fig. 8.44).
De grinda sint suspendate trei sarcini F 1 = 200 N; Fa
300 N; Fa = 150 N, in
punctele A, B ~i C. Sa se determine:

R a fortelor F ~i F
b) modulul ~i pozitia punctului de aplicatie al rezultantei Ra a fortelor R ~i Fa.
a) modulul

~i pozitia punctului de aplicatie al rezultantei

O.Jm

500 N; Ia 18

.i 0.3m
I

em de A; b) R 2 =

D,7m

.I.

IJ,Jm

2. Se descompune o forta pe doua directii oarecare coplanare cu forta. Este posibil ca una
d~ntre componentele fortei sA. fie mai mare dectt forta?

R: da.
8. Daca_ rezultanta unui sis tern de forte concurente este zero, demonstrati cii ~i momen
tul rezultant al aces tor forte in raport cu un punct oarecare este zero.

220

650 N; la 63 em dec

l. 1n ce caz,doua sau mai multe sisteme de forte,sint echivalente?

4. Demonstrati dl un cuplu riu poate fi et?hilibrat dectt de un alt cuplu,

B: aiR1

I
lNTREBARI. EXERCITII. PROBLEM

Fig. 8.43. La problema 9.

fj= fS!JN
Fig. 8.44. La probiema tO.

221

.:

-F

Fig. 8.49. La problema 18.

0
b
Fig. 8.46. La problema 13.

Fig. 8.40. La problema 12.

.
~
orizontala F. Care trebuie sa fie marimea fortei F, pentru ca unghiul <X dintre AB
~i verticala ~a fie egal cu ~5o (g = 1o mfs2)?
R: F = G tg <X = 2 0 N.
13. Sa se calculeze tensiunile din firele A, B :;;i C din montajele reprezentate in figurile
8.46, a ~i b. Se da G = so N.
~

80 N; T 2 ~ 113 N; T 3

19 ~i 20.

18. Sa se ca:lculeze momentul greutatii corpului suspendat tn. B (fig. 8.49}, in raport cu
punctele A, B ~i C, dad! CB = 1 m, <X = 30 ~i masa corpulp.i m = 4 !tg.

11. 0 ~ina de cale ferata cu lungimea l = 10 m ~i cu masa m = 900 kg este ridicata cu

doua fringhii paralele. Sa se determine tensiunile din frtnghii, daca una dintre ele este
fixata Ia un capat al ~inei iar cealalta la distanta d = 1 m de celalaJt capat.
R: ~ 000 N ; 5 000 N.
12. De un f~ fixat tntr-un punct A , se suspenda un corp cu masa m = 2 kg. Un al doilea fir este legat de primulin B (fig. 8.~5). Asupra firului al doilea se exercita o forta

R: a) Tt ~59 N; T2 ~ 72 N; Ta = 80 N; b) T 1

Fig. 8.50. La problemele

80 N.
14. Trei forte paralele cu intensitatile F 1 = 1 N; F 2
~ N; Fa = 7 N sint aplicate in
trej puncte A, B ~i C, a~ezate in linie dreapta, astfel ca AB = BC = 10 em. A treia
forta este de sens contrar celorlalte doua. Sa se determine intensitatea ~i punctul de
aplicatie D, al rezultantei celor trei forte.
R: R
2 N; AD= 50 em; CD= 30 em.
19. U n solid es te actiona t de doua forte concur en te F 1
5 N ~i F 2 = 10 N care fac in tr e
ele un unghi de 120. Sa se determine forta Fa, concurenta cu primele doua, ce trebuie
aplicata solidului, pentru ca acesta sa fie in echilibru.
R: F 3
8,66 N, perpendiculara pe F 1
16. Un corp A, cu~ masa m = 500 g, este a~ezat pe un plan inclinat (fig. 8.~7). Ce masa
trebuie sa aiba corpul B, suspendat la extremitatea firului care trece peste scripetele
S, pentru a men tine corpul A in echilibru? Se neglijeaza frecarile.
R: mB = 250 g.
17. 0 forta F = 100 N, orizontala:, mentine in echilibru static un corp a~ezat pe un plan
tnclinat cu unghiul <X
~5o fata de orizontaH1 (fig. 8.48). Frecarile sint neglijabi1e.
Sa s~ calculeze greutatea corpului ~i reactiunea planului inclinat.
R: G:::::; 100 N; N = 100 j/2 N.

R: 20 j/3N.m; oN.m; 2oj/aN.m.

19. ln figura 8.50 este reprezentat un muncitor care tine o sctndura. 1n ce caz munci-.
torul actioneaza cu o forta maxima, ctnd forta este perpendiculara pe scindura sau
cind forta este tndreptata vertical in sus?

20. Un muncitor tine o scindura de un capat, astfel incit scindura sa faca un unghi <X=
= 30 cu orizont~la (fig, 8.50). Masa scindurii este m =. 40 kg. :Sa se calculeze marimea fortei cu care muncitorul sustine scindura, daca directia fortei este perpendiculara pe scindura.
R: F = 173 N.

JU. Un corp de forma cubica cu latura l

= 0,4 m ~i cu masa m = ~o kg se afla pe o

suprafata or-izontala. in fata corpului se afla un mic prag B. La ce inaltime h trebuie
aplicata o forta F = 400 N pentru ca reactiunea normala .in punctul A sa fie nula
(fig. 8.51)? (Indica#e: reactiunea normala in A este nula cind corpul tncepe sa se
~

ridice in 4. deci cind momentele fortelor G

--+
~iF

in raport cu punctul B vor fi egale.)

R~ h = 0,2 m.
22. 0 bara cu masa m 0 = 10 kg este montata a:;;a cum se araUi in figura 8.52, astfel tncit
sa poata sustine uneorp cu masa m = 100 kg. Sa se calculeze tensiunea tn cablul AB.
R: T = . (2m

+ mo)g CQS ~5o

_;;::: 2 8~9,6 N.

2 sin 15

28. 0 bara omogena, de grosime constanta, are lungimea l = 50 em ~i greutatea G1 =

= 40 N. La una dintre extremitatile barei se sudeaza o sfera cu raza R = 5 em ;~i
greutatea G8 = 10 N. Sa se determine pozitia centrului de greutate a sistemului
astfel format.
R: d = 24 em, de la eentrul sferei.8

F
~c

..G

FiJC. k.47~ La problf'nta 16.

Fig. 8.48. La problema 17.

222

""

Fig. 8.51. La problema 21.

Fig. 8.52. La problema 22.

223

I., .EJ
Fig. 8.03. La problema 27.
24.

Fig. 8.54. La problema 28.

o pladi. patrata omogena este impartita in patru patrate. Se taie ~i se inlatura un

patraL Sa se determine pozitia centrului de greutate al portiunii ramase. Latura
patratului este l = 1m.
R: d = o, 116m, fata de centrul placii.

25. De la cap~itul unei bare cilindrice s-a t~iiat o portiune cu lungimea l = 40 em. Sa se
calculeze distanta cu care s-a deplasat centrul de greutate alportiunii ramase fata. de
centrul de greutate al barei intregi.
R: d = 20 em.

MECANICA FLUIDELOR

26. Doua bile cu razele egale sint fixate tn punctul de contact. Masa uneia dintre bilP
este de doua ori mai mare dectt a celeilalte. Sa se determine pozitia centrului de greutate al sistemului.
R: d = {2/3) R, fata de centrul bilei cu masa mai mare.

27.

Mecanica flui~elor se ocupa cu echilibrul ~i mi~carea fluidelor ~i cu ac~i ..

unea lor asupra pere~ilor ce le inconjura sau asupra corpurilor cufunda,te
in ele.
Problema fundamentala a mecanic.ii fluidelor este determina,rea reparti~iei presiunilor ~i a, vitezelor in interiorul fluidelor.
Mecanica fluidelor are urmatoarele par~i:
a) statica fluidelor, care cuprinde statica lichidelor (hidrostatica, care
studiaza lichidele in echilibru) ~i statica gazelo r (aerostatica, care studiaza
gazele in echilibru);
b) dinamica fluidelor, care cuprinde dinamic.alichidelor (hidrodina.mica.,
care studiaza micarea lichidelor) ~i dinamica gazelor (aer~dinamica, care
studia,za Illicarea gazelor).

o bara cilindrica cu lungimea l = 30 em este tacuta jumatate din otel ~i jumatate

din aluminiu (~ensitatile otelului ~i aluminiului stnt p1 = 7 860 kg/m3 ~i Ps
2 700
kg/ma). Sa se. determine pozitia centrului de greutate al barei (fig. 8.53).
R: xcG = 11,34 em, fata de extremitatea Iibera a partii din otel.

28. tn figura 8.54 este reprezentata o placa metalica. Sa se determine raportul dintre
tnaltimea x a partii triunghiulare ~i lungimea l a partii dreptunghiulare astfel ca centrul de greutate al placii sa fie in punctul 0.
x: x =l

va.

9.1. STAREA FLUIDA

Corpurile~

i'

I
I

fli n punctul de vedere al starii de agregarel se impart tn trei

mari ca.tegorii: solide, lichide ~i gaze. _?ichidele i gazele poarta 'Jd
... umirea
6 ..,
.
.de. fluide.
Solidele ~i flqidele se disting u~r prin caracteristicile Jor diferite.
No~iunea de solid este inseparabila de cea de forma. In solide, moleculele
fiind repartizate la distan~e mici unele fa~a de altele, for~ele de atrac~ie dintre
ele sint mari, asigurind solidelor o forma proprie. Din contra, no~iunea de
fluid exclude complet notiunea de forma.
Un fluid este, prin defini~ie, o substan~a care poate curge ~i care ia forma
vasului c.a.re o con~ine.
Lichidele ,sint practie incornpresibile. For~ele de coeziune dintre moleculele lic.hidelor fiind mici, forma. lor poate fi modificata de o forta foarte

225
15

Fizica cl. a IX-a

mica. Ele i~i recapata forma ini~iala, in momentul cind forta inceteaza sa
actioneze.
Un li~hid ~ste totdeauna marginit de o anumita suprafata care il separa
de corpurlle sohde sau gazoa,se,. Suprafata de separare dintre lichid si gaz se
nurne~te suprafafa libera.
"
~azele sint perfect elastice i umplu totde~una volumele ce le c.ontin.
Ca ~I lichidele i gazele la volum constant nu opun o rezisten~a apreciahilii Ia
sch1mbarea formei.
. Gorpurile gazoase nu au suprafete libere.
~luidele real~ opun o re~iste?ta la alunecarea unui strat peste altul sau
la 1na1ntarea unu1 eorp in flu1de I de aceea ~punem ca sint viscoase. Viscozitatea este deci rezultatul frecarii dintre straturile paralele de fluid care aluneca unul peste altul.
"': Un fluid incompresibil i lipsit d~ viscozitate se numete fluid ideal.
Fl~Idu1 Ideal este un model fizic, el nu exista in realitate, insa este foarte
utll, ~eoarece Uureaza studiul anumitor fenomene i ofera un term en. de comp~ratie comod. Acest model de fluid ideal constituie o aproximatie satisfac~toare pentru un. numa~ m~r~ de lich_ide i chiar de gaze, atita timp cit
V1tezele acestora s1nt ma1 m1c1 decit viteza sunetului.

9.3. STATICA

F; care apasa normal i uniform pe o suprafa.ta i aria S a acestei suprafete

.

'
F

p=-s

~~

AEROSTATICA

EXPERIMENT

Preshinea este o marime fizica egala cu raportul dintre mar1mea fortei

(fig. 9.1):

HIDROSTATICA

Un fluid este in echilibru cind fiecare portiune de fluid este ilL r~pal_!S.
Presiunea in fluidele in echilibru (in repaus) "~nu qepinde tlecit de pozitia
punetului in care este definita.
9.3.1. Forja exercitata de catre un fluid ~n echilibru pe peretele ''asului
care il conjine. Consideram un vas in care se afla un lichid (fig. 9.2). Da.torita
greutatii sale, lichidul exercita o forta pe peretele vasului. Conform principiului actiunilor reciproce i vasul exercrta asupra lichidului o forta care echilibreaza greutatea lichidului.
Sa consid~ram un element din suprafata peretelui vasului, notat cu S
(fig. 9.2 ). Forta exercitata de lichid, pe elementul de suprafata S, este nor_,.
mala pe a,cest element. Daca aceasta forta, pe care o no tam cu F, nu ar fi
norm.ala pe S, a.m putea sa o descoropunern intr-o forta, componenta nor_,.
malii, F n ~i o forta, componenta tangentiala, Ft. Sub actiunea componentei
tangentiale,lichidul s-ar deplasa in lungul peretelui va.sului ~i nu ar putea fi
in echilibru.
Existenta fortelor de apasare, exercitate de catre gaze pe peretii vaselor
in care sint in~hise, poate fi pusa in evidenta printr-un experiment sirnplu.

9.2. NOTIUNEA DE PRESIUNE

-+

FLUIDELOR:

(9.1)

Se introduce intr-o camera de rninge de fotbal o anurnita eantitate de

pudra de talc Joa,rte fina ~i apoi se urnfla camera cu ajuto.rul unei pompe.
Pe.retele elastic al camerei se intinde, sub actiunea fortelor exercitate pe
suprafata interioara a acesteia ~i camera ia o forma sferica. Aceasta forrna ne .
determina sa admitem ca fortele exercitate de gaz, pe peretele interior al
carnerei, au aceea~i intensitate (fig. 9.3). Daca se gaure~te camera cu urt ac

~eoarece apas~rea fo~tei nu poatefi uniforma pe orice suprafata, atunci

relatia ~9.1) reprez1nta presiunea medie pe o suprafata.

Un1tatea de masura pentru presiune este egala cu raportul dintre unitatea de masura a fortei i unitatea de masura a ariei, adica Nfm 2 Aceasta unitate se .,:numete
Pascal "fj;li se noteaza cu Pa '
J..
i:

--~

1 Pa = 1-.

Fig. 9.1. Presiunea este

raportul dintre marimea
fortei ce apasa normal pe
suprafata ~i aria supra.

fetei.

Pentru presiune se mai Jolosesc i unitatile urmatoare_: torrul (torr), atmosfera fizica (at~), atmosfera tehnica (at).
r 1 torr = 1 mm Hg ~ 133,3 Nfm 2 ~
.1
1 a.tm = 760 torr = 1,013 105 Nfm 2 ,
1 at = 98 066,5 N/m 2,
1 torr = 13,6 mm H 20.

Fig. 9.2. Daca lichidui ar exetcita

Fig. 9.3. Vn gaz in echililH'H

- c.a ~i un lichid in echilibrc - exercita pe orice elf'
ment de suprafata 'in col!
tact cu el o forta de apa"
sare perpPndiculara pe acest
element de suprafaVL

o forta de presiune oblidi pe peretii

vasului in care se afla, atunei ll-chidul ar curge din vas.

227

226
15*

foarte fin, continutnd sa introducem in

ea aer cu ajutorul pompei,. constatam
ca din camera iese un jet de gaz perpendicular pe suprafa~a acesteia, facut
vizibil de catre particulele de talc.
.Direc~ia de mi~care a particulelor de
talc, care ies-din camera de minge, da
a
direc~ia de ac~iune a for~elor de preFig. 9.4. Forta care acticneazfi pe o suprafata din interiorul unui lichid este siune exercitate de gaz.
perpeJ?-diculara pe sup~afata ~?i nu de}>inde
9.3.2. Fort;a de apasare exercitata
de or1entarea aceste1 suprafete In jurul i:
centrului sau.
~e un fluid in echllibru pe suprafaja
unui corp cufundat in fluid. Se introduce _un solid in interiorul unui fluid (fig. ~9.4). Fluidul exercita forte de
apasare pe toate par~ile suprafe~ei solidului care sint in contact 'cu el.
Pentru acelai motiv, aratat in paragraful precedent, ~ceste forte sint
perpendicula~epe suprafe~ele_l)e. care se exercita. "

~-- . . Existen~a f~rt~Io<de ~ ap.asa;~ -;~e-~~Uat;-d~~ii~hide pe suprafetele corpurllor ~ufundate 1n hchide poate fi pusa in evidenta cu ajutorul dispozitivului

experimental prezentat in figura 9.5.

~cestei forte si s-ar desprinde de cilindru. Se inclina cilindrul i se constata

ca discul ~u ~e deplaseaza (fig. 9.5, c). Se readuce cilindrul in pozi~ie verti-

cala i se toarna apa in el pina la nivelul apei din vas. Se constata ca

discul se desprinde de cilindru, deci pe ambele fe~e ale discului se exercita
ior~e egale i de sens opus (fig. 9.5, d).
9.3.3. Presiunea hidrostatica. ln acest paragraf precum ~i in paragrafele
urmatoare vom studia fenomenele speci{.ice fluiclelQr li9.Q.icl~, dar concluziile
/
. se aplica i fluidelor gazoase.
Hidrostatica studiaza lichidele in repaus. Static a lichidelor reale se con.:.
funda cu statica
lichidelor
fortele de viscozitate. nu intervin
..
. ideale deoarece
..
in cazullichidelor in repaus. Un lichid in ech~libru se afla numai su~ ac~iunea.
propriei sale greuta~i. Datorita greutatii lor, paturile de lichid care se afla in
contact exercita presiuni unele asupra altora; in cazul in care lichidul este in
echilibru, presiunea exercitata Ia un anumit nivel se numete presiune
hidrostaticii.
Pentru a gasi factorii de care depinde presiunea intr-un punct dintr-un
lichid in echilibru vom folosi capsula manometrica. Se leaga capsula manometrica hi un tub (4) in forma de u (fig. 9.6), prin intermediul unui furtun
(3). Tubul (4) con~ine un lichid colorat, care are acela~i nivel in ambele ramuri. Exercitind o apasare pe membrana elastica, aceasta comprima aerul
din cutie care determina o scadere a nivelului lichidului din ramura A a
tubului in forma de U i o cretere a nivelului in ramura B. Acest apara~
permite compararea presiunilor exercitate pe suprafa~a S a membranei,
(fig. 9.7).
.

EXPERIMENT

. Se folosete un ~ilin~ru ~e sticla ?eschis la ambele capete i care poate

fi astupat la partea Inferwara cu un disc de plastic foarte usor. De disc este
legat ~n fir foarte subtire cu ajutorul caruia i1 tinem in cont~ct cu cilindru]
atune~ cind nu se afla in lichid. Daca se slabete firul, cind cilindrul este i~
aer, discu1 cade sub ac~iunea propriei sale greuta~i (fig. 9.5, a).
Se introduce cilindrul, astupat cu discul Ia partea inferwara intr-un vas
cu apa. Se slabete firul i se constata ca discul nu cade. Asu,pra discului

ac~ioneaza o for~a F orientata

. .disc (fig. 9.5, b). Daca

de jos in sus. _For~a

for~a F ar

)>

X
)>

""tl

F este perpendiculara pe .

fi oblica, discul s-ar deplasa sub

'.

Po

:xJ
Ill
Ul

ac~iunea

p1

~- p2

0
:xJ

p4

-+

228

'

~iF' egale ~i opuse. tn acest

C?~

discu_l se desprinde de~

Clhndru ~~ cade sub actiunea
propriei sale greutati.

- - - - ~~----------------------~

Fig. 9.5. Un lichid exercita .

pe orice suprafata In contact
cu el. o forta de apasare perpendiCulara pe aceasta su.prafata. In cazul d din figura, apa exercita pe cal!e doua
fete ale discului fortele

I
l

Fig. 9.6~ Capsula manometric& folosita pentru punerea In evi. denta a fortelor exercitate pe 'suprafata
unui solid introdus
tntr-un lichid este alcatuita dihtr-o cutie
metalka 1 eare are un
perete elastil' 2.

},ig. 9.7. Presiunea lntr-un lichid in repaus; a) cre~te cu

adincimea; b) are1 o valoare constanta in toate ))Unctele
unui plan orizonlal; c) tnt.r-un punct din interiorul
lichidului are aeeeat;>i valoare in toate directiile.

229

EXPERIMENT

1. Se introduce capsula 1ntr-un vas cu apa, Ja o adincime din ce tn ce

mai mare ~i se com para presiunBe la diferitele nivele {fig. 9. 7).
.e constata ca presiunea intr-un lichid in repaus crefte cu adincimea.

2. La o
directii incit
Se constata
.
Rezu1ta

anumita adincime in lichid se orienteaza membrana in diferite

centrul sau c sa ramina in acela~i punct din interiorullichidului.
ca denivelarea in tuhul in U ramine constanta (fig. 9. 7).
ca, presiunea intr-un punct al lichidului este independenta de

orientarea suprafefei pe care se exercita. lntr-un punct din interiorullichidulu{

presiunea are aceeayi valoare in toate direcfiile.

3. Se deplaseaza capsula astfel ca centrul membranei sa ramina in

plan orizontal; denivelarea h ramine constanta.

acela~i

_Presiunea exercitata de un lichid in rep a us este aceeayi in toate punctele

unui plan orizontal-4 Deci, lntr-uri. lichid fn repaus. planele orizontale slnt
suprafete de egala presiu1w.
-

4. Se introduce succesiv capsula manometrica, la o adincime H, in

alcool, apa distilata, saramura (solutie de sare in apa) ~i se constata ca denivelarea h variaza in functie de densitatea Iichidului (fig.- 9.8).

unde p este densitatea liehidnluL h =~ h2 - h1 este

inaltimea paral~lipipedului i S aria baz.ei paralelipipedului. _
Presiunea exercitata de catre lichid pe fata inferioara B a paralelipipedului, a,flata la adincimea h2, are
va,loarea p 2 Pe fata superioara aflata la nivelul ht se
exercita presiunea p 1 For~ele de apasare exercitate de
catre Iichid pe fe~ele paralelipipedului sin~ normale pe
aceste fete. For~ele care actioneaza pe fetele lat~rale
ii anuleaza reciproc efectele, ele avind vaJori egale i

-.

de sens opus. Pe fata superioara ac~ioneaza for~a F 1,

Fig. 9.9. Fortele care
de intensitate F 1 = p 1S, iar pe fa~a inferioara actio- _ aetioneaza pe fetele

neaza for~a. 2 , de intensitate F 2 = p 2 S. Scriind conde echilibru pentru paralelipiped, ob~inem:

(9.3)

la t'erale ale paralelipipedului de lichid sint

egale ~i opuse. Diferenta fortelor F 2 9i Ft
este egala cu greutatea
paralelipipedului
de lichid.

Proiectind ecua~ia vectoriala~ (9.3) pe axa Oz ob~inem:

p2S - P1S -

pgSh

= 0,

de unde

(9.4)

P2- Pt = pgh,

unde p 2 - p 1 este diferenta de presiu~e intre nivelele h2 i h1 iar h = h2 - h1.

Putem enunta principi~l fundamental al hidrostaticii:

AP.ti tlistilf/li StJIU/14 tl~ sq~ in qpi

!zl.fftm 1
! 3 l,lfJ/t'm1
17ntru/l-t:tJt111qnl !1 < ! 2 < f1 rervltti 111 <.h2 .<.h1

. . Akt111l 3
f,rc41//t:lfl

,i

Diferenta de presiune intre dona punete dhitr-un lichid in eehilibru este

numeric egala cu greutate~ unei eoloane din a.cel Iichid avind ca bazA
unitatea de suprafaji ~i ca inal~ime distanta dintre planele carl' eontin ..
punctele respective.

Fig. 9.8. Presiunea In puncte situate Ia aceea9i ad!neime in

lichide diferite depinde de natura lichidului.

_E.resiunea in punctele aflate la. gce.f(,Pi adincime in lichide di{erite devinde

de natura lichidului, fiind gro_portionala cu densitatea lichiduluj.

9.3.4. Diferenta de pres{une dintre doua puncte din interiorul unui lichid.
Jntr-un recipient se afla un I1chid in repaus. Limitarn un volum V de lichid
de forma paralelipipedica cu aria ba.'zei S i inaJtimea h. Presupunen1 ca
Jichidul cuprins in volumul V a fost delimitat printr-o pelicula foarte subtire,
fara greutate ~i inextensibila, ceea ce nu modifica echilibrul volumului de
lichid astfel delimitat (fig. 9.9). Lichidul cuprins in volumul V are greutatea:
G = pgS(h 2 -h 1) = pgSh,
230

(9.2)

Daca Ia nivelul 2 presiunea este p, iar nivelul 1 coincide cu suprafata

Iibera a lichidului, at unci:
p-:-- H

pgh sau p

+ pgh,

(9.5)

H fiind presiunea atmosferica.

Se constata ca presiunea hidrostatica este fndependenta de forma vasul~i
in care se afla lichUlul $i ca este aceeasi in toate unctele aflate l~ aceeafi
adincLme in lichLd. Din relatia (9.5) rezulta ca daca se marete presmnea pe
suprafata Iibera a Iichidului, presiunea p din interiorul lichidului crete cu
aceeai cantitate.
231

.EXEMPLU
8

iiltr-un tub in fol'lna de V (fig. 9.10) se toarna apa cu densita.

tea p1 = 1,00 gjcm 3 ~i a poi in una dintre ramuri se toarna un lichid
.
x
cure nu se amestecli cu apa, de densitate p2 necunoscuta. 1naltilllile coloanelor de lichid, in. cele doua ramuri, deasupra ~uprafe-
t.ei de separare a lichidelor, slnt indicate pe figura 9.10. Sa se calCuleze densitatea p2
Fig. 9.10. Pentru
RezolPare. Suprafetele de separare apa-aer, apa-lichid, lichid-aer
problema rezolvata. slnt plane orizontale. tn 417i B presiunile p A ~i Pn sint egale cu presiunea. atmosferica H(p A= PB H).
Pe suprafata d,e separare xx' apa-lichid, p:r:esiunile in apa ~i in lichid sint egale (p =
1
= p 2 ). La acest nivel presiunile sint:

r
.c:.

Pt
P2

Deoarece p 1

H
H

+ Ptgh presiunea in apa, :;;i

+ P2gh2, presiunea in lichid.
1,

p 2 , rezul ta:
Pt ht

P2h2 ~~ P2

Ptht
=h.=
0,79 g/cm

9.3.5. Masurarea presiunii atmosferiee. Aerul este eel mai raspindit gaz.
El inconjura toata suprafa~a Pamintului intr-o patura foarte groa.sa numita
atmosfera terestra.
Aerul este peste tot in jurul nostru, insa noi nu-l vedem el fiind incolor,
fara gust ~i fara miros.
Atmosfera este alcatuita dintr-un amestec de gaze cu vapori de apa,
cristale de ghea~a, praf ~i diverse impurita~i. Compozi~ia atmosferei variaza
a.tit cu altitudinea cit ~i pe suprafa~a terestra. Atmosfera nu are o Iimitare
precisa, ea trece treptat in spatiul interplanetar.
Masa atmosferei este enorma, ea fiind egala cu 6 105 tone.' Greutatea
acestei mase de aer exercita o presiune continua pe suprafa~a P~mintului,
num.ita presiune atmosferidi. Datorita presiunii atmosferice, pe suprafe~ele
aflate in atmosfera, se exercita forte de apasare foarte mari.
Datorita greutatii aerului straturile inferioare de aer sint. com primate
de catre cele superioare. Deci .densitatea atmosferica scade cu inal~imea.

EXEMPLU
Sa se deh~rmine forta de apasare exereitata de eatre aerul atmosferic pe una dintre
fetele geamului unei ferestre de forma dreptunghiulara cu laturile de 80 em ~i
120 em.
Presiunea atmosferica are valoarea H

1,013 10s

m2

flezolvare. Forta de apasare are intensitatea:

HS = 1,013 106 N/m 2 0,96 m 2 = 9,?2 10 4 N.

Forta de presiune exercitata pe geam echivaleaza cu greutatea tmei mase de 9,72 tone.
Geamul rezista ar.estei presiuni mari, deoarece el este presat pe ambele fete.

232

, Aerul aflat deasupra noastra ~i in jurul nostru apasa din toate partile
pe corpul nostru. For~ele de presiune rnari exercitate asupra noastra nu sint
suparatoare pentru ca organismul nostru s-a adaptat acestor conditii de presiune. Nu am putea sa respiram normal sau _chiar sa traim,daca aceasta presiune s-ar modifica mult.
Presiunea atmosferica intr-un punct al atmosferei este egala cu greutatea unei coloane de aer, cu sectiune egala cU. unitatea ~i cu inaltimea ega.la cu
diferenta de nivel dintre acel punct ~i suprafata Iibera a atmosferei. Aceasta
presiun~ nu se poate calcula, deoarece nu se cunoa~te cu precizie limita
superioara a atmosferei i datorita fapt.ului ca atmosfera nu este statica.
Presiunea atmosferica se poate determina experiment~! printr-o metoda
simpla propusi de catre fizicianul italian .Torricelli in a.nul 1643.
Pentru determinarea presiunii atmosferice se foiosete un tub cu lungimea de aproximativ un metru ~i inchis la unul dintre cat>ete, numit tub
barometric sau tubul ~Torricelli. Tubul barometric se umple cu mercur,
apoi se astupa cu degetul ~i se rastoarna intr-o cuva cu mercur. Hetragind
degetul se constata ca o parte din mercurul din tub cob~ara.., in cuva. Co:
loana de mercur ramasa in tub, masurata de la suprafata bbera a mercurulul
din cuva pina Ia suprafata Iibera a mercurului din ,tub, are o inaltime h de
aproximativ 76 em (fig. 9.11, a i b). Pe suprafata libera.a mercurului din t~b
presiunea este zero (p0 =0), ""'deoarece deasupra aceste1 suprafete_ este v1d.
Por~iunea tubului in care se afla vid se numete camera harometrica.
Mercurul fiind in echilibru, presiunea in toate punctele planului orizontal AB, care cuprinde i suprafata Iibera a me!curului din cuva, este constanta (fig. 9.11, b). Deci presiunile in punctele A i B sint egale (PA = PB>
ln A se exercita, presiunea atmosferica pe care o notam cu H, deci PA =H.
In. B actioneaza presiunea hidrostatica datorata coloanei de mercur:

'

pgh,

PB -pc

deoarece Pc = 0, rezulta
PB

pgh.

Deci presiunea atmosfericaeste egala cu 'pre~iu

nea 'hidrostatica a coloanei de mercur din tub.
E
E
Masurarea presiunii atmosferice, intr-un anumit
0
tO
r:--punct din atmosfera, se reduce l~ ma~_nrarea.., l~n~
gimii coloanei de mercur h; p ~~ g fund mar1m1
cunoscute.
Cum presiunea hidrostatica este independenta de forma i sectiunea vasului, rezulta
ca daca se inclina tubul sau se face experienta cu
a
b
tuburi de forme diferite, inaltimea coloanei de Fig. 9.11. Experienta lui
Torricelli.
mercur h nu se modifica (fig. 9.12).

Presiunea atmosferica variaza:

cu altitudinea, datorita greuta~ii aerului.
Masuratorile au ar~itat ca aceasta varia~ie nu
este uniforma (fig. 9.13);
E
u
- cu starea vremii. Starea vremii depinde
~
de deplasarea maselor de aer atmosferic,
adica de micarile ciclonilor i anticiclonilor
atmosferici;
- de la un Zoe la altul. Pe har~ile meteoroFig. 9.12. inaltimea c.oloanei de
mercur este independentll de logice se observa linii continue, care unesc
forma, de secthmea ~i de 1nclipunctele in care presiunea are aceeai valoare '
.
narea tubului.
Ia un moment bine determinat. Cu.rbele
acestea se numesc izobare i sint foarte utile pentru prevederea starii vremii.
Avind in vedere ca presiunea variaza de Ia un loc la altul i chiar in acelai Joe de Ia o ora la alta, se impune definirea unei presiuni de referin~a,
numita presi11rne atmosferica normala.
Presiunea atmosferica normala este presiunea corespunzatoare nivelului marii la latitudinea de 45 i la temperat:ura de ooc i are valoarea de
76 em coloana de merc-qr.
Exprimata in Nfm 2 presiunea atmosferica normala are valoarea H 0 =
= 1,013 105 Nfm 2
""
Instrumentele cu care se masoara presiunea atmosferica i se observa
schimbarile ei se numesc barometre. In practica se folosesc doua feluri de
barometre: a) barometrul metalic, a carui func~ionare se bazeaza pe echilibrarea for~elor de presiune atmosferica de catre fortele elastice ale unui resort;
b) barometrul cu mercur, a carui func~ionare se bazeaza pe echilibrarea presiunii atrnosferice de catre presiunea hidrostatica a unei coloane de mer cur.
Prirnul barometru de acest tip a fost tuhul lui Torricelli.
9.3.6. Masurarea presiunii gazelor. Manometrul cu lichid. Presiunile in
"fluide (gazoase sau Iichide) se.rnasoara cu instrumente numite manomerre.
Vorn descrie doar manometrul cu lichid folosit pentru masurarea presiunii
gazelor.

Gaz

Gaz

P> H

p<H

Fig. 9.14. Prineipiul manometrului cu lichid. .

Manometrul cu lichid este alcatuit dintr-un tub in fo~ma de U, deschis

Ia ambele capete, in care s-a turnat un lichid de densitate p (spre exemplu
mercur sau apa).
0 ramura a tubului in U comunica cu atmosfera, iar cealalta. ramura
comunicaeu gazul de presiune p. In cazurile prezentate _in figura 9.14, daca H
este presiunea atmosferica, presiunea de masurat este data de rela~ia
p H pgh.
(9.6)

ln relatia (9.6) se ia semnul plus cind p > H i semnul minus cind P < H.
Diferen~a

de presiune
p-H= pgh,

(9.7)

se numeste presiune relativa sau presiune manomet rica.

Lichidul manometric se alege in func~ie de presiunea de masurat. Spre
exemplu, un manometru cu apa da o denivelare de 13,6 ori mpi mare decit
un manometru cu mercur.
Pentru masurarea directa a presiunii p, se
Gaz
Vid
folose~te, in locul tunului in U deschis, un bap<< H
rometru cu sifon racordat cu un tub de
cauciuc la recipientul care con~ine gazul
(fig., 9.15.) In acest caz presiunea gazului este
echilibrata de presiunea hidrostatica a unei
coloane de mercur h:
},ig. 9.15. Manometru cu lichid
eu tubul inchis, numit manometru barometric.

p = pgh.
P( mmool Hg)

EXEMPLU
Un manometru cu mercur {fig. 9.14, b) este pus 1nlegatura cu un gaz de presiune p.
Denivelarea manometrica este h = 5 mm. Preshinea indicata de un barometru este
H = 753 torr. Care este presiunea gazului? Care este denivelarea ha, !n cazul folosirii unui manometru cu apa? .
RezolcJare. Presiunea gazulni fiind mai mica deelt presiunea atmosferica, rezulU'i
0

.3

6,

10

11

12
h(km)

Fig. 9.13. Presiunea atmosferica

variaza cu altitudinea.

= H- pgh.

235

234

Tintnd cont de vaiorile numerice obtinem:

p =?53 torr= 753 torr

1 atm
?60 torr

0,99 at.m =

0,99 1,013 105 N/m 2 e::: 105 N/m2

= t at.

Daci'ilichidul barometric ar fi apa, acest lichid ar trebui sa produd'i o presiune hidro

sta tica egala cu aceea produsa de mercur:
PHg ghllg =

Pa gha; ha

13 600. 5

= - - - =
1000

68 mm.

9.3. 7. Transmiterea presinnii. in lichide. Legea lui Pascal

EXPERIMENT

Se umple complet cu apa un vas cu doua deschideri tubulare (fig. 9.16)

i se a.stupa fiecare deschidere cu un dop de cauciuc uns cu grasime. Se are in
vedere ca dopurile sa fie in contact cu apa.. Daca se presea.za puternic pe unu]
dintre dopuri celalalt este a.runcat in- aer. V a.riatia presiunii din B se transmite
i in A i determina dopul A sa sara din locaul sau.
Experimentul descris mai sus ilustreaza legea lui Pascal care se
eminta astfel:

Presiunea exercitata pe o snprafata oarecare a unui lichid aflat in reJ!aus

se transmite in toate direetiile si cu acee~i intensitate in tot lichidul
cit i la peretii vasnlui ~are-1 contine.
Legea lui Pascal este o consecinta a legilor staticii fluidelor i rezulta
din acestea.
Fie PA i PB presiunile in punctele A i B dintr-un lichid in repaus
(fig. 9.17). Conform principiului' fundamental al hidrostaticii rezulta:

PB- PA = pgh.

--Fig. 9.16. Dispozitiv experimental

pentru punerea in evidenta a trans4
miterii presiunii printr-un lichid.

Fig. 9.17. Transmiterea presiuniiprintr-un

lichid.

236

Cum marimile p, g, h stnt constante, dife

renta de presiune este i ea constanta,
chiar daca se marete sau--se" micoreazi-presiunea diliPunctele A--fi B. Deci, orice .
varit:tt;ie_:__de presiun.e. in A provoaca o va- c:::::J-======"=9=~
-,riatie egala de presiune in B, precum i in
toate punctele hchidului.
- ~ ---9.3.8. Aplicatii ale legii lui Pascal. Pr,esa
hidraulica. Una dintre aplicatiile principale
R
a
ale legii lui Pascal este presa hidra.ulica al
carei principiu este dat in figura 9.18. Doua
vase cilindric~ comunica intr~ ele pr.in partea inferioara. Cef doi cilindri sint inchii
la partea superioara prin doua pistoane Fig. 9.18. Principiul de functionare
a presei hidraulice.
.
mobile P i J>1
4-

Se exercita pe pistonul P, de sectiune S, o forta _no.!Jll.ala F. Aceasta

forta produce in toate punctele lichidului o cretere a presiunii, egala cu:
F

(9.8) -

p= --

Aceasta presiu~e este integral transmisa pe fa.ta inferioara a pistonului P1,

4-

de sec~iun(j ,)\) care este astfel actionat de o for~a F 11 de marime:

F1

= pS1.

Din relatiile (9.8)

~i

(9.9)

(9.9) obtinem:

F1 =F

81

(9.10)

I ntensitatea for{ei F 1 este cu atlt mai mare cu

cU raportul ariilor fefelor pistoanelor este mai mare.
Presa hidraulica este folosita pentru a comprima paiele i bumbacul in baloturi, pentru a extrage uleiul din diferitel~ seminte, la fabricarea
caroseriilor de automobil ~i a obiectelor din material plastic etc.

0 aplicatie a presei hidraulice este i siste- mul de frinare al automobilelor, schematizat in

figura 9.19.
0 apasare pe pedala 1 produce o cretere a
presiunii in cilindrul 3. Aceasta cre~tere de presiune este transmisa prin intermediul Iichidului 2,
-pistoanelor 4, care imping sabotii 6, pe tamburul 5.

237

Fig. 9.19. Frina

hidraulica.

BLAISE PASCAL (1623-1662).

Matematician, fizician~ filozof ~i scriitor
francez. Pascal a fost un spirit precoce
care s-a manifestat foarte timpuriu. La
t2 ani, el regase~te singur, primele teoreme ale geo111etriei lui Euclid. La 16 ani,
scrie un ,Tratat despre sectiunile conice".
Pascal este fondatorul teoriei probabilitatilor. A inventat _o ma~ina de calcul in
anul 1642.
1n domeniul fizicii, activitatea lui
indreptata,
mai ales,
Pascal a fost
asupra presiunii atmos.ferice ~i asupra vidului. Pascal a descoperit legea fundamentiHa a hidrostaticii care sta la .baza tuturor
sistemelor hidraulice.

9.3.9. Legea lui Arhimede. Pentru a introduceo sticla goala :intr-o caldare cu apa, trebuie sa se exercite asupra ei o forta de apasare destul de
mare. 0 minge de tenis de masa introdusa pe fundul unui vas cu apa ~i
apoi lasata Iibera, iese singura la suprafa.~a. Daca o piatra grea. este introdusa
in apa, cind este ridicata, ea pare mai UOara decit in aer. Greutatea pietrei
nu s-a modificat, pentru ca fortele de atractie gravita~ionala sint independente
de natura mediului care separa corpurile. Fie ca piatra este in aer sau in apa 1
forta de a.tra-c~ie pe care o exercita P'iimintul asupra ei, este aceea~i. Rezulta
ca Iichidul impinge corpul vertical in sus. Vom dovedi aceasta experimental.

EXPERIMENT

Se suspend a un cilindru de fier, cu ajutorul unui fir, de un dinanwmetru.

Citim pe dinamometru greutatea sa, de exemplu 2,5 N. Se cufunda corpul in
apa. Se constata ca directia firuJui de suspensie nu s-a modificat. Dinamome-
trul indica acum o for~a de numai 1,5 N (fig. 9.20).
Rezulta ca un corp cu(undat lntr-un lichid este lmpins de ciitre licbid cu
o forta Perticala orientata de jos ln sus. Aceasta or a se nume te or a arhime zca.
lnlocuind cilindrul metalic cu un alt corp mai voluminos se constata ca
forta arhimedica este mai mare. Deci, lorta de lmpingere exercitata asupra
unui corp cu(undat lntr-un lichid ereste cu volumul de lichid dezlocuit.
Se cufunda acum corpul intr-un alt lichid, in alcool sau in solutie de sare
de bucatarie in apa i se constata ca indicatiile dinamometrului s-au modificat.
Deci, (orta de lmpingere exercitatd de UR licbid, asupra unui corp cu(undat in
el, 'depind-e de densitatea lichidului.
'
238

Tz
Fig. 9.21. Orice corp cufundat
mtr-un fluid este tmpins vertical in sus .cu o forta egala cu
greutatea fluidului dezlocuft.

Fig. 9.20. Apa exerciU1 asupra

cilindrului o forta de apasare ver- ticala, orientata de jos in sus.

Legea lui Arhimede se enunta astfel:

un corp cufundat intr-un fiuid in repaus este tmpins eu o fodi yerticali

de jos iJi sus, egali cu greutatea volumului de fiuid. dezlocuit de eorp.
Legea lui Arhimede este; de asemenea, o consecin~a a legilor fundamentale
ale staticii fluidelor, ~i deci se poate deduce din acestea.
Consideram un corp de forma unui cilindru drept cufundat in pozitie
verticala intr-un Iichid in repaus (fig. 9.21). Notam cu S aria bazei ~i cu h
inal~imea cilindrului.
Conform principiului fundamental al hidrostaticii, fortele de apasare pe
suprafata laterala a cilindrului ii fac echilibru. Rezultanta fortelor de presiune
verticale, normale pe bazele cilindrului, este:
FA = F 2

sau tinind s.eama de

rela~ia

..f.L=

F 1 = (p2 - PI)S'

(9.4), obtinem:
pg(~ .- h1)S =

phSg = Gt,

(9.11)

unde h = h 2 - - h1 este inaltimea cilindrului, p este densitatea lichidului, iar

Gl este greutatea lichidului dezlocuit de corp.
.
~.
Deci, rezultanta P'A a fortelor de presiune exercitate asupra corpului cufundat in fluid, numita for~a arhimedica, este e.gala ~i de sens opus cu greutatea volumului de fluid dezlocuit de corp. Punctul tn care se aplica forta
arhimedica se nume~te centru de presiune. ln general, centrul de presiune este
- diferit de centrul de greutate, in afara de cazul particular cind corpul cufundat
in fluid este omogen. 1n acest caz~ -centrul de greutate ~i centrul de presiune
coincid.

239

Fig. 9.22. Echilibrul corpurilor cufundate tntrun lichid.

Legea lui Arhimede se aplica fluidelor lichide sau gazoase, lichidelor neomogene in rep a us (de exemplu in cazul a doua lichide care nu se amesteca,
turnate unul peste altul) .cit i pentru corpurile necufundate complet.
9.3.10. Plutirea eorpurilor. Un corp introdus intr-un lichid este supus

ac~iunii a doua for~e: greutatea sa Gaplicata in centrul de greutate al corpului

i for~a arhimedica
ivi (fig. 9.22):

FA aplicata in centrul de presiune C. Trei cazuri se pot

~

a) G. >FA. Rezultanta Ga = G +FA se numete greutatea aparenta i

. are modulul:
(9.12)

unde Pt este densitatea fluidului iar p8 ete densitatea solidului. Daca Pt < Ps
co;pul se cufunda.

Condi~ia de plutire a corpurilor se enun~a astfel: daca un eorp plutete

ln echilibru in interiorul sau la suprafata unui lickid in repaus, greutatea-co~pu
lui este egalii cu greutatea volumului de lickid dezlocuit de corp.
9.3.11. Conseeinte i aplieatii ale plutirii ~orpurilor.
A. Corpuri ln eckilibru in interiorul unui lickid.
Submarinul este o nava care. poate pluti I~ suprafat;a apei. SubmarinuJ
poseda nite rezervoare laterale numite balast-api. Cind aces tea se umplu
cu apa nava se scufundl, iar eind apa este evacuati cu ajutorul pompelor,
submarinul urea la suprafa~a (fig. 9.23).
Batiscaful destinat explorarilor submarine fun-e~ioneazi pe acelai principiu ca i suhmarinuJ.
B. Corpuri care plutesc la suprafafa apei.
,
.
.
I cebergurile sint blocuri u.ria,e de ghea~a care plutesc pe mare, deoarece
densitatea ghe~ii este mai mica decit densitatea apei (fig. 9.24). Por~iunea din
volumul unui iceberg cufundat in apa reprezinta 11/12 din volumul total.
NMele, datorita formei lor, dezlocuiesc un volum foarte Jllare de apa, 1n
consecinta forta arhimedica este mult mai mare decit gr.eutatea lor. 0 nava
de 10 000 tone trebuie sa dezlocuiasca eel pu~in ~0 000 m 3 de apa pentru a
putea pluti.
Plutirea. navelor este stabila cind centruJ de greutate se afla P,C. aceeaiverticala cu centrul d-e presiune i deasupra centrului de presiune (Jig. 9.25 ).
Cind nava oscileaza centrul de presiune ii schimba pozitia. In acest caz greu-+

tatea G ~i for~a arhimedica FA formeaza un cuplu care tinde sa readuci nava 1n

pozi~ia ini~iala. Suportul fort;ei arhimedice intilnete verticala de stahilitate
intr-un punct .M numit metacentru. Echilihrul este stabil daca metacentrul'
este deasupra centrului de greutate. Punctul Mare o pozi~ie fixa'in raport cu
nava.
C. Densimetrele sint instrumente utilizate pentru determinarea densita~ii
lichidelor.

b) G- FA Greutatea aparenta este zero. i corpul ramine in echilibru

in interiorullichidului. Daca corpul este omogen, condi~ia se scrie: Pt = Ps In

acest caz~centrul de presiune coincide cu centrul de greutate. Daca solidul este

neornoge~, centrul de presiune i centrul de greutate nu co~ncid. Pentru ca
echilibrul sa fie stabil este suficient ca centrul de greutate I centrul de presiune sa fie pe aceea,i verticala, iar centrul de greutate sa se gaseasca sub centrul de presiune.
r) G<FA- Rezultanta-Fa =
+FA se num~te for~a ascensiona~a. Un
corp cufundat este adus la supr~fa~a lichid~lui
catre for~a ascenswn~la.
Pe masura ce corpul iese din lich1d for~a arhimediCa scade. In mornentu~ ~md
greutatea corpului echilibreaza for~a arhimedica, corpul plutete in ech1hbru
la suprafa~a lichidului.
Pentru un corp omogen.,.condi~ia ~ plutire la supra.fa~a lichidului se
scrie: Pt > Ps

?:

---lest
(pruiiib}

Fig. 9.23. Submarinul.

240

Fig. 9.24. Iceberg.

241
16

Fizica cl. a IX-a

.Y

Fig. 9.95. Echilibrul unei nave.

Un densimetru este a]c~tuit dintr-un tub de sticla numit plutitor, in care

se afla la partea de jos alice de plumb sau mercur, prelungit cu o tija de
,
sticla sub~ire.
Densimetrele se gradeaza in unita~i de densitate. Grada~iile se fac pe tija
de sticla.
Exista doua feluri de hensimetre:
- densimetre pentru lichide cu densitatea mai mica decit a apei, gradate
de la 0,6 la 1. Introduse in apa, acestea se cufunda pina la baza tijei, unde se
afla grada~ia 1 (fig. ~.26). Grada~ia 1 de la baza tijei reprezinta densitatea
apei de 1 g/cm 3 ;
- densimetre pentru lichide mai dense decit apa, gradate de la 1 la 2.
Introduse in apa, ele se cufunda pina aproape d'3 extremitatea superioara a.
tijei, unde se. afla grada.~ia 1 (fig. 9.27).

Fig~

9.28. La exempiul L

Fig. 9.29. La exemplul 2.

Rezolvare. a) Cai:culul vitezei' sferei tn momentul ctnd atinge suprafata apei. Aplict*d
formula lui Galilei obtinem:
Vo

V 2gh1

20 mfs.

b} Calculul ~el~rajiei sferei tn .timp.ul mi~carii e1: in apllr. tn timpul mi!?cfirii in apa.
asu~ra sferet_acttOneaza forta arhimediCa FA= p2,Vg !?i greutatea saG = mg (fig. 9.28),
Scrtem relatia fundamentalfi a dinamicii pentru mi~carea sferei in apfi:
FA- mg = ma.

(9.13)

Din relatia {9.13), obpnem:

FA
m

a = - - g.

EXEMPLE
1. 0 sfera cu densitatea p1 ='500 kg/m 3 cade fara viteza initiala de la inaltimea

= 20 m, intr-un bazin adinc, plin cu apa

h1

lnlocuind in aceasta relatie forta arhimedic<l prin valoarea sa ~i masa corpului prin
m = p1 V, obtinem:

~fig.

9.28). Sa se calculeze adincimea la care

se va opri sfera 1n apa. Densitatea apei este p2 = 1 000 kgfm 3 ; g = 10 mfs 2

1) = 10mfs

g ( :: -

c) Calculul adtncimii h 2 , la care se opre~te sf'era;

2:

hz =~=20m.
2a.

0,6

2. Un aerostat cu masa m = 500 kg ~i volumul V = 600 m 3 se ridica pe vertica.la. intr-o

mi~care

uniform ~acceleratfi (fig. 9.29).

,
Sfi se calculeze tn<lltimea la care se ridica aerostatul tn timpul t = 10 s. Densitatea
aeruJui este p = 1,3 kg/m 3 ; g = 10 m/s 2 Se neglijeaza rezistenta aerului.
Rez~lvar~ .. a) Calculul acceleratiei aerostatului. Asupra aerostatului actioneaza forta.
arhtmediCa FA= pgV (unde p este densitatea aerului) ~i greutatea.. G = mg., Scriind
relatia fundamentalfi a dinamicii pentru mi~ca:rea aerostatului 1, obtinem:
FA- mg

Apo

Benzine

ApO

Fig. 9.2G. Den'3imetre pentru

lichide cu densitatea mai
midi decit densitatea apei.

GlicerinO

Fig. 9.27. Densimetre pentru

lichide cu densitatea mai mare
decit densitatea
apei.
_,

242

= FA
- m

g=

pgV
--
m

ma ..

"

.,
5,6 mjs.

b) Calculul tni:tlJimii la care urea aerostatul in timp ul t =' 10 s :

at 2
h = - =280m.
2

243

9.4. DINAMICA FLUIDELOR

9.4.1. Curgerea stationari._Pril! C!!rg!!r~~--!!,ll,ui fl"l!~_<:!_~~- iD:~~~ ~-~pJa_s~

_rea acestuia fa~a:de 1Ut si~tem de_r.eferintiL dat. _Y~D: Jluia ideal, adica un
.fluid incomp~sibil i__lip~i~ de; vi::;cozitate, poate fi pus in micare datorita
gre'!~~FJ.~~!~~,L~!ferentei de presiune mtre diferitele punc.te din interiorul sau.
--- Fenomenele de-miljcare.,a--Ifuideio~-au un caracter macroscopic, fluidele
fiirid asimilate eli medii continue. In cazul fluidelor continue_ este posibila o
mJcare care sa constea din deplasarea diferitelor parti ale ~celuiai corp una
fatii de alta. Pentru deserierea curgerii unui fluid, 11 vom considera alcatuit
dintr-un numar foart-e-pt1}l'e-ne-particlile, caracterizate prin aceea ca au un
volum foarte mic in raport cu acela a1 corpului.
Studiem micarea particulelor fluidului in raport cu un anumit sistem de
referin~a, fata de care fixam pozitiile particulelor de fluid.
Micarea unui fluid este caracterizata prin distributia vitezelor i a presiunilor in interiorul fluidului. Aceste marimi variaza de la un punct la 'altul.
In acelai punet ele pot 'varia, de asemenea, in functie de timp. in acest caz
curgerea (micarea) fluidelor se numete nepermanenta (nestationara) . sau
variata. De viteza este legata. i notiunea de linie de curent._ Se numeste linie..
de curent la un moment dat t, Zinia curba care are proprieta~ea ca, la acel moment,
.. vitezele di(eritelor particule care se a(la pe ea ii sint tangente (fig. 9.30). In general
aceste particule aq traiectorii care nu se confunda cu linia de curent pe care
se afla ele la un moment da t t.
Cind viteza in diferitele puncte ale spatiului ocupat de fluid nu depinde
explicit de timp. ci numai de pozitia in care se afla particula de fluid considerata, curgerea se numete stationara.
ln cazul curgerii nestationare, forma liniilor de curent se schimba de Ia
un moment la altul. In cazul curgerii stationare, aspectu}liniilor de curent ramine neschim.bat, forma lor fiind independenta de timp si atunci traiectoriile particulelor de fluid coincid cu liniile de curent. In curgerea stationara
putem fixa pozitia unei particule de fluid de-a lungulliniei de curent cu ajutorul coordonatei curbilinii s-Uig. 9.30). Cum viteza i presiunea variaza de la
un punct ia altul, inseamna ca ele sint functii de s:
v

== v(s); p

= p(s).

------

(9.14).

Fig. 9.30. Linii de curent in interiorul

unui fluid ideal. in cazul mi~carii stationare acestea coincid cu traiectoriile particulelor. de fluid. Pozitia unei particule
de fluid pe linia de curent se poate determina cu ajutorul coordonatei curbilinii s, luata de-a lungul liniei de curent.

244

In curgerea stationara li
niile de curent nu se intersecteaza. Astfel, liniile de curent,
in . cazul fluidului ideal, pot
rnaterializa peretii unui tub,
prin care curge un nuid. De
a.ceea liniile de curent -;;;;tree prin toate punctele unui
contur inchis formeaza un tub
de curent lfig. 9.31).
9.4.2~ Eeuatia de eontinuil'~ig. 9.JU. Tub de curent.
tate. Canti:.1tea de fluid care
!!fdbate a anumitii arie in unitatea . de timp reprezinta debitul de fluid pr(n
acea arie.. Debitul poate fi de masa sau de volum, dupa cum cantitatea d.e
.llluid reprezinta omasa sau un volum .de fluid.
Debitul de masa se evnrima prin relatia:
. _fj.m
Qm - - ,
!:.t

unde f:t.m este masa de fluid care strabate o anumita arie in timpul t\t. Iar
debitul de volum este dat de relatia:

unde .6. v este volumul de fluid care strabate 0 anumita arie in intervalul de
timp ilt.
Sa consideram uri fluid in curgere stationara i din acesta sa separam un
tub de curent (fig. 9.32). Debitul de volum prin ariile 8 1 ~i 8 2 are valorile:

1 'U 1 /j.t
- -

/j.t

= S1v1;
'

Fluidul fiind incompresibil, ariile 8 1

de fluid in unita,tea de timp, deci:

~i S 2

Q2 = S2vz.

sint strabatute de

S1v1 = Szv2

aceea~i

cantitate
(9.15)

Relatia (9.15) se nume~te ecuatia de continuitate.

9.4.3. Legea lui Bernoulli. Aceasta lege se a plica curgerii stationare a unui
fluid ideal. Reamintim ca un fluid ideal are urmatoarele caracteristici: a)
nl! are viscozitate; }!} este i~COIJlpr~~i}:)_H .i c) viteza l:Jnei par_ticule de fluid este
. . -"
independ(mta de timp.
Consideram un tub de curent cu sectiuf!:_ea variabila. Vom studia curgerea
, fluidului cuprins intre sectiunile S 1 i 8 2 din tubul de curent (fig. 9.32).
Ca urmare a incompresibilitatii fluidului, volumul V1 de fluid care traverseaza sectiunea 8 1 in'lnt~rvalul de timp At este egal cu volumul V 2 de fluid
care traverseaza sectiunea s2, in acela~i interval qe timp.

245

lnmul~ind

' cu

at

rela~ia

(9.15)

obtinem:
S1v1At = 87-p~At,

sau St A 1C1 = 82 AzCz,

de unde rezulta ca
V1

Yz

V.

Totul se_p_~t~~ce ca~i cum

in interval11l Ji.ft timp llt s-ar
transf_~.f'~ c._dire~ct__ ~in ~ozi~ia
Slvl = S2v2.
AtBtC1D 1 o masa de fluid
De-a lungul liniei de curent p + _!_ pv2 + pgz =
m = pV, in pozitia AzB2C2D 2,
.
2
fara
ca lichidul intermediar sa
= constant.
se fi micat.
mv~,
Masa de fluid m are la tra.versarea sectiunii 8 1 energia cinetica

WJY//////////&/////////&P/Yd'/&//////////////////7(1/m
Fig. 9.32. Debitul de-a lungul unui tub de cilrent
de fluid- ideal in regim permanent e&te con,stant:

Pt

sau

(9.16)

i ea trebuie sa fie egala cu lucrul mecanic al for~elor ce se exercita asupra

sistemului considerat i:p. intervalul de timp llt. Aceste forte sint fortele de
pzS z care actioneaza asupra lichidului cuprins intre
presiune. F 1 -- p1S1,F2
sectiunile 8 1 i 8 2 i greutatea mg a lichidului transferat.
ln intervalul de timp llt in care masa m traverseaza sec~iunea 8 1 sub

pv2

+ pgz =

+ i1 pv2

(Q- 18)

Ecua~ia

lui Bernoulli se mai

(9.19)

constant = C.

.Constanta C este aceeai de-a lungul liniei de curent i este independenta de

_timp. Termenii din rela.tia (9.19) au to~i dimensiunile unei presiuni. Pentru
a-i <listinge, in enunturi se utilizeaza denumirile: 12 presiunea statica" pentru p,
,presiunea dinamic~" pentru (1/2) pv2, ,presiunea de pozitie'' pentru pgz,
termen datorat energiei potentiale.
In cazul actiunii fluidului asupra unui perete, pe un element de suprafata
ll.S al peretelui se va. exercita o forta de presiune pAS, unde p se scoate din
rela~ia (9.19).

In cazul particular ctnd tubul de curent este practic orizontal sa u ctnd

energia potentiala este neglijabi:Ia, ohtinem:

p

cinetice a masei m, in intervalul de timp in care a fost transferata din poziA1B 1 C1D1 in pozitia AzBzCzDz, este:

pgzz

Aceasta este ecuatia lui Bernoulli (1700:..._1782).

..scrie i astfel

iar la traversarea sectiunii 8 2 are energia cinetica _!_ mv~. Variatia energiei
~ia

+ pgz1 + i1 pv12 = Pz +

+ -12

pv 2 =

c.

(9.20)

9.4~4.

Aplicatii ale legii lui Bernoulli. Sa consideram un fluid care curge

printr-o conducta cu sectiunea variahila. In por~iunile inguste ale conductei
prin care curge fluidul viteza acestuia cre~te; conform legii lui Bernoulli (9.20)
crete ~i presiunea dinamica, de aceea,1trebuie sa scada presiunea statica, pentru ca SUID!_lor sa ramina CO~:- Presiunea statica la gituitur~ poate
scadea suo presiu~!-atmosferica, astfel a pare fen.omenul de aspira~ie (fig.--9..33)
pe car.e se bazeaza unele aplica~ii practice, cum ar fi pulverizatorul {fig. 9.34),

-+

actiunea forteiF 1 al carei punct de aplicatie se deplaseaza pe distanta A 1C1 ,

se efectueaza urmatorul lucru mecanic motor:

Lt

F 1 A1C1

= PtSt A1C1 = Pt V = P1 ~.
p

ln. acelai interval de timp forta F 2 . p 2S 2 care se exercita perpendicular pe

sec~iunea 8 2 efectueaza urmatorul lucrfi mecanic rezistent:

Lz = -F.z CzAz

=-

pzV

=-

Pz~
p

Lucrul .mecanic a] greutayii masei de lichid transferate este:

La =-mg (zz- z1 ).

al

Egalirid variatia energiei cinetice a masei m cu lucrul mecanic rezultant

ce se exercita asupra acestei ma.se, obtinem:

for~elor

(PI -

+ mg(zJ p

P2)-

246

zz) = - m(v~ - v~),

2

Flg. 9.34. Pulverizatorul. DatoriHi ae

rului suflat prin tubuli, in punctul A
cre~?te presiunea din arnica ~?i sea de presiunea statica sub valoarea presiunii atmosferice. Datorita acestui fapt lichidul
urea in tubul 2 pina in A unde
curentul de aer il preface in picaturi
fine.

Fig. 9.33. Presiunea statica in portiunea

ingusUi A a unei conducte poate sa scada
sub valoarea presiunii atmosferice ~?i pro
voaca aspirarea lichidului din vasul v.-

(9.17)

247

,.,.,.._

9.~.5. Viseozitatea. La viteze nu

z
prea mari, curgerea fluidelor e8te
A
F
laminara (in straturi), adicii liniile de
curent sint bine determinate :;;i nu se
v=v(z)intersecteaza niciiieri intre ele, fiecare
pb.rticula de fluid ramine mereu in
interiorul unui acela:;;i tub de curent.
La viteze mari, mi:;;carea devine
turbulenta, neregulata,
portiunile Fig. 9.38. Antrenarea straturilor de liehid vede fluid se amestecii :;;i se formeaza
cine datorita viscozitatii.
virtejuri.
sa ne imaginam doua suprafete solide plane A :;;i B a:;;ezate la o anumita distanta

lampa Bunsen, trompa de apa, sonda de

presiune, debitmetrele etc.
a) Trompa de g,pa (fig. 9.35) func~io
neaza astfel: in regiunea A presiunea dina
mica crette, scade presiunea - statica ti ia
na,-tere absorb~ia aerului din vasul V, aer
care este antrenat de jetul de apa. b) Sonda de presiune este un tub manometrie montat perpendicular pe 0 conFig. 9.80. Trompa de apa.
ducta prin care curge un fluid ti care servette Ia determinarea presiunii statice a fluidului (fig. 9.36).
c) Tubul Venturi- se folosete Ia masurarea debitelor de volmp ale fluideJor
(fig. 9.37) . . Pentru masurarea debitelor se inlocuiete o p~rtiune orizontala
de conducta cu tubul Venturi cu sectiunea de intra.re S1 i sectiunea portiunii
mai inguste S 2 ln sectiunile S 1 i S 2 vitezele fluidului sint v1 i v2 Aplicind
relatia (9.20), se ob_tine

-----

una de alta intr-un fluid viscos in repaus {fig. 9.38). Actionam cu o forta F asupra suprafetei A deplasind-o cu o viteza v const~ta in raport cu suprafata B. 1n timp ct}
suprafata A se deplaseaza in propriul sau plan, suprafata B are tendinta sa. se deplaseze in aceea:;;i directie. Ne putem inchipui cii in interiorul lichidului deci ~i intre cele
~oua suprafete plane exista mai multe straturi paralele care alunec~ unele fata de altele,
,intre care apar forte_de frecare interna sau de viscozitate. Stratul care se afla in contact
cu suprafata mobila are aceea~i viteza ca ~i aceasta, in timp ce lichidul in contact cu
cealalta suprafata se afla in repaus. Viteza straturiltrr intermediare cr~te uniform de
Ia o suprafata Ia alta, a:;;a cum araUi figura 9.38. Stratul cu viteza mai mare cauta sa
accelereze stratul cu viteza mai mica peste care el alunecc'i, :;;i invers stratul cu viteza mai
mica cauta sa frineze stratul cu viteza mai mare cu care este in contact. Astfel, ia nas-

- -

de unde

ll.p = Pt- P2

_!_ (~- vr)p.

(9.21)

Folosind in rela.~ia (9.21) ecua~ia de continuitate (9.15'), oh~inem:

. ll.p =

n~:r- J~-

"

-Debitul de volum este dat de rela~ia:

Qv

- s "\ I
tVl -

2 Ap

p[(Sl/Ss)2 -

1] -

I Ap

k "\

aceea!?i forta F suprafetei A, aceasta va clpata o viteza mai mare: v

z. Dadi se
mar~te ariaS a suprafetei A se constat~ o mic~orare a vitezei plA.cii, cind este actionata
de aceea:;;i for~: v ,.., ifS. 0 cr~tere a modulului fortei
produce o cr~tere proportionala a -vitezei 1J : v ,.., F. Astfel viteza este proportionala cu forta F, cu distanta z
!?i cu 1fS. Putem scrie urmatoarea relatie:

s.s, 1/s~~ sf

'""J

Fz

V= - ,

(9.22)

IJS

sau

unde k eate constanta aparatului

k=

tere forta de frecare F'

- F, care actioneaza in planurile de lunecare, a caror
viteza de curgere variaza de Ia un strat la altul.
Dacii grcsimea z a stratului de fluid dintre cele doua suprafete cr~te, aplieind

Fz
11 = - ,
Sv

(9.23)

(9.24}

unde IJ este un factor care depinde numai de natura fluid1,1lui :;;i de temperatura sa. Acesta
se nume!?te coeficientul de viscozitate al fluidului.
Unitatea de masura pentru coeficientul de viscozitate in SJ se num~te decapoise,
dupa numele fizicianului Poiseuille.
'
Avind' in vedere relatia (9.24) obtin~m:
1 decapoise = 1 N sfm 2

9.4.6. Fort& de rezistenta Ia inaintarea in Duide. Din experient-a noastra c~ cicl~ti,

sau ca pasageri in diverse vehicule, am constatat ca aerul tinde sa se opuna
miciirii corpurilor.
Mi:;;carea unui corp intr-un fluid face sa r..para o forta de re#sten/4,_ care este tntotdeauna opusa miciirii.
'
'

motocicl~ti,

FIJ. 8.87. Tubul Venturi.

)'lg. 9.86. Sonda de presiune.

248

249

8ord de

fuq(j

Fig. 9.40. Formarea turbioanelor in spatele unui cilindru de revolutie intr-o

curgere laminara.
'

}'ig. 9.39. Liniile de curent in

jurul unei sfere 1ntr-o curgere
laminara.

Sa consideram cazul unu i corp care poseda o axa de simetrie ~i care se deplaseaza
in aer cu o viteza constanta care are aceea~i directie ca 9i axa de simetrie a corpului.
Rezistenta pe care o opune aerul mi~carii corpului se datoreaza fortelor de frecare :;;i
fortelor de presiune. Distingem cazurile urmatoare:
a) Daca mobilul se deplaseaza in aer cu o viteza pina la 0,5 mjs, perturbatiile datarate fortelor de presiune sint neglijabire. Mi~cai'ea este perturbata de fortele de frecart:.'.
Fortele de frecare se datoreaza
viscozitatii aerului. Acesteasint tangente la suprafata corpului ~i admit o rezultanta care areca dreapta suport, axa de
simetrie a mobilului, numita rezistenfa
de frecare. tn acest caz, rezistenta este
proportionala cu viteza. Fluidul aluned'i in lungul peretilor corpului ~i curgerea lui se nume~te laminara (fig. 9,39).
b) Daca mobilul se deplaseaza cu
b) F proportional cu S
a) F proportional cu y2
o viteza cuprinsa intre 1 m/s ~i 280 mjs,
rezistenta de frecare (datorata viscozitatii aerului) este mica in raport en res o--y-~ 15(unitati relative
zistenta datorata fortelor de presiune.
_~
pentru for!al
La aceste viteze, se produce in fata
mobilului f) zona de suprapresiune ~i in
s
_y_
-- F.2 26
spatele mobilului o zona de depresiune,
---------care da nB:_~tere turbioanelor (fig. 9.40).
1n acest caz rezistenta se datoreaza
diferentei dintre fortele de presiune
din fata f;ii din spatele mobilului.
Studii experimentale, in tunele
100
aerodinamice, au condus la concluzia
ca rezistenta de inaintare in aer este
proportionala cu :
320
- patratul
vitezei mobilului
(fig. 9.41, a);
- densitatea aerului p, in con-------640
.dipile experimen tului;
.cl F depinde de forma corpului
- aria S a suprafetei obtinuta
prin proiectarea corpului pe un plan
Fi~. 9.41. Forta de rezistenta a
obiectelor
aflate intr-un lichid in mi~care este proportio- perpendicular pe vectorul viteza, nunala cu: a) patratul vitezei fluidu~ui; b) cu mita contur aparent (fig. 9.41, b).
sectiunea transversala S a corpulm. Depmde,
Rezistenta mai depinde de forde asemenea 1 de forma eorpului (c) ~i de denma corpului.
sitat.ea fluiduJui.

!{)F

250_~

a
b

Fig. 9.42: -a) Unghiul de atac .al un~iplAci 'plane; b) bordul de fugA. al
une1 plac1 plane.
,
Marimea fortei de rezistenta este data de relatia urmatoare:
1
F = - CSpv 2
2

Faetorul 1/2 este introdus din considerente teoretice. Coeficientul de proportJonalitate C.,
este o constanta adimensionala. Acest coeficient depinde de forma corpului f?i se ntai
nuwe~te ~i coeficient de formil tn regim turbulent.
.
9.4.7. Zborul avionului. Sa consideram aripa unui avion de f(}rffi.a unei olaci plane.
dreptunghiulare, care se mi~ca intr-o atmosfera calma cu viteza v. Fie IX unghiul pe care-1
face placa cu vectorul viteza v (fig. 9.42). Unghiul IX se nume~te unghi i:te atac. Partea frontala a placii se nume~te bord de atac, iar partea diametral opusa se nume~te bord rle fuga
(fig. 9.lt2). Experienta arata ca asupra placii actioneaza un sistem de forte care admit
o rezultantil R. Aceasta satisface urmatoarele conditii:
- are punctul de aplicatie 0, lao treime de bordul de atac;
- are directia normala Ia placa;
- are un astfel de sens in cit tin de sa mareasca unghiul IX; .
-+

- intensitatea fortei R este proportional& cu densitatea aerului, suprafata pHicii,

unghiul de atac ~i patratul vitezli:

() _____53
__ _

s0~~

s()~~-~()~----------

sQ __=_)-

250

(9.25)

nu

Cp1XSv 2

(9.26)

Aceasta formula este valabila perttru unghiuri mici de atac

300 km;'h.

~i

pentru viteze cara

depa~esc

-+

Proiectam forta R pe o axa paralela cu viteza ~i pe 0 axa perpendicular& pe viteza (fig. 9.43).
Componenta P = R cos oc se nume~te portanta
aripei (sau forta portanta) care invirtge greutatea
avionului. Componenta T
R sin IX se nume~te rezistenta frontalii ~i trebuie invinsa de catre forta de
tractiune a avionului.

Fig. 9.43. Forta portanta..

(_.. ~~
PROBLEMA REZOLVATA

Un rez~rvor cu apa este prevazut cu un orificiu de sectiune S 2 toarte mica in raport

cu sectmnea S1 a rezervorului. Orificiul este construit astfel1ncit ghideaza curgerea.
Sa se calculeze viteza de curgere a apei prin orificiu, neglij1nd frecarea (fig. 9.44, a
li'i b). Nivelul apei din rezervor se mentine constant la valoarea h ;;.;: 1,8 m(g = 10 mjs 2 ).

251

-1v.--

- - Jl1

"
Fig. 9.44. a
Q

~i b. La
rezolvatA.

problema

Rezowtue. Notlm cu p 0 presiunea atmosfericA, cu v1 vit-eza licbidului Ia nivelul

&Au superior ~Ji cu v3 viteza Hcbidului Ia nivelul orificiului. ~rii fluidului (presupus
ideal). i se aplicA legea. lui Bernoulli:
2

pv 1
pv~
Po++ pgh=Po+-2
2

obtinem:

V2gh

s~

t-

V2gh

6. Doua mingi de cauciuc se suspenda a~a cum se arata in figura 9.47. Daca intre cele ,.
doua mingi se sufUi aer, aces tea se vor apropia. Explicati fenomenul.
7. Se realizeaza dispozitivul din figura 9.48 alcatuit dintr-un disc ~r A facut din

carton ~i a~ezat in apropierea unui alt disc-.B prevazut cu un orificiu pus in lega-.
tura cu un tub C. Daca se sufla aer prin tubul C, discul A. se apropie de discul B.
De ce?

9. Un tub Torricelli are o lungime l =1m. Se tnclina pina cind se umple complet cu
mercur. In acest moment el face un unghi = 4910' cu nivelulliber al mercurului
din cuva. Sa se determine presiunea atmosferica in acest loc.

S2
1

R:H = 756,6 mm col. Hg.

700 kg/m 3 ~i cu masa m 1 = 0,250 kg, este prinsa
de o bucata de plumb. Corpul format se introduce in apa ( p = 1 000 kg/m 3 ). Sa se

Cum sectiunea S.,. este foarte mica in raport cu S 1 , avem:

v2

9.46. Pentru exercitinl 5.

8. Un manometru cu lichid se compune dintr-un tub in forma de U care are o ramura

deschisa iar cealalta este legata Ia un recipient care contine un gaz sub o anumita
presiune. Tubul se poate umple cu mercur, (p1 = 13,6 gfcm3 ), apa (p3 = 1 g/cm3 }
sau cu ulei (p3 = 0,6 gjcm 3 ). Sa se discute avantajele ~i dezavantajele utilizarii fieca.rui
lichid. in ce conditii, fiecare dintre cele trei licbide, va fi mai util?

Tintnd sea.mA de eWatia de continuitate:.

v2

Fi~.

10. 0 bucata de lemn cu densitatea p1

mfs.

calculeze greutatea plumbului penhu ca:

a) corpul format sa pluteasca in echilibru in apa;
b) ~umai f = 8/10 din volumul total sa fie cufundat in apa. Densitatea plumbului este
p2 ~ 11 350 kg/m3 , iar g = 10 mfs 2

1NTREBARI. EXERC/f/1. PROBLEM

R: (m1 + ms)g =

1. Un balon de cauciuc umflat cu ,hidrogen urea in aerul atmosferic. Acest fapt, poate
fi o proba a existentei .fortelor de presiune datorate aerului atmosferic? Justificati
rA.spunsul.

(';: '+

';:)fpg: a) G

11. Densitatea apei de mare este de 1,026 g/cm3 Care este presiunea datorata apei de
mare Ia o adincime de 1 km?
R: p = pg h = 10,055-1oe N/m".

2. Un pahar care contine o cantitate de apA e8te acoperit cu o foaie de hlrtie. Se tntoarce
pabarul cu gura th jos acoperind tn acest timp foaia cu podul palmei. Foaia ramtne
lipitA de gura paharului ~i apa nu curge (fig. 9.45). Este aceasta
o probii a existentei presiunii atmosferice?
3. Se cufunda un corp intr-un vas cu apa, .. astfel incU sub corp mai
ramtne un strat foarte subtire de apa. sa va exercita, tn acest caz,
o presiune bidrostatidi orientata de jos in sus? Justificati r~s
punsul.
4. Daca o persoana se a~za tn apropierea unui tren care se deplaseazA cu o viteza oarecare, exista riscul ca persoana sa cada sub
tren?

Fig. lAO. Pentru 5. Un remoreher trage dona

exercitiul 2.

cele doua

~lepuri

~lepuri

(fig. 9.46). Explicati

au tendinta sa se apropie.

252

de ce

= 1,18 N; b) Ga = 0,38 N.

...... c- ~

Ql

<(

Fig. 9.47. Pentru

exercitiul 6.

Fig. 9.48. Pentru

exercitiul 7.

253

12. Pistonul mic al unei prese hidraulice are un diametru d1 = 1 em ~i este supus actiunii
unei for~e F 1 = 10 N. Care trebuie sA fie. diametrul pistonului mare d1 pentru a suporta
o sarcina F~ =to ooo N?

= 20 kg ~i densita.tea p = 7 500 kgfm 1 poate s~ pluteasca pe suprafata mercurului de densitate p1 = 13 600 kg/m 3 Calculati volumul
portiunii din corp cufundate tn IJlercur ~i volumul total al corpului.

18. Un corp din fonta cu masa m

R: V1 = m/PJ = 1 ~70 cm3 ; V = 2 667 emil.

14. 0 sfera din aluminiu are greutatea tn aer G = 2,58 N. Greutatea sa aparenta in
apa mi este dectt Ga = 1 N. Demonstrati ca sfera este goala tn interior ~i calculati
volumul cavitatii. Densitatea aluminiului p = 2 580 kg/m 3 (g = 10 m/s 2 )

R: Ga

= G- (V1

+G/pg)poK; V

=58 cm

15. Masa unui vapor este m= 57 800 tone. Sa se calculeze volumul partii cufundate in apa
de mare cu densitatea (( 1 = 1 028 kg/m 3 , ~i apoi in apa dulce cu densitatea
p2 =

10
UNDE .ELASTICE. NOTIUNI DE ACUSTICA

1 ooo kg/m 3

10.1 OSC!LATORUL LINIAR ARMONIC. COM PUNEREA OSCJLA Til LOR

~

45. Cu cit se deplaseaza mercurul in. tub~ctnd

'presiunea atmosferica variaza de la H 1 ::;:::: 758 la H 2 = 764 mm coloana de mercur?

16. Un tub Torricelli este inclinat cu

R: !lh

17. Printr-o conducta orizontala, cu seetiunea transversaHi variabila, curge apa (fig. 9.lt9).
Sa se determine debitul de' volum al apei ce curge prin condu.cta. Se dau sectiunile
transversale s l = 10-3 m2, s2 = 2. 10-3 m 2 ~i diff:lrenta de nivel dintre coloanele de
lichid din sondele de presiune montate pe conducfa D.h = 0,2m.
R: Qv

S1

S2ii2g !lhj(S~- sj)

2~29

10-3 m3/s.

18. Sa se afle cu ce viteza scade nivelul apei dintr-un rezervor cu aria sec~iunii transversale S 1 = 1 m2, daca viteza de curgere a apei printr-un orificiu, facut in peretele
lateral al rezervorului, este v = 2 mfs. Diametrul orificiului este de d = 2 em.
R: v1

nd 2v/lf S1

6,28 10--4 mfs.

19. Sa se determine viteza de curgere a bioxidului de carbon printr-o conducta, dac<?'t

prin sectiunea transversala a conductei se scurge In timpul t = 30 minute o masa
m = 0,51 kg. Densitatea gazului este p = ,,5 kg/m 3 i;>i diametrul conductei este
d = 2 em.
R~ v = 4 m/p nd'll t = 0,12 m/s.
20~

Apa se scurge dintr-un tub cu diametrul interior d

Qi-' = 8 litrifmin. Sa se. determine viteza apei in tub.

2 em cu debitul de volum

R: v = 4 Qv/~ da = 42,4

cm/s.

. 2l. l)n lichid cu densitatea p = 900 kg/m 3 ,

curge printr-o conducta cu diametrul d =

em. lntr-o secthm~ unde diametrul sea4,2 em, presiunea este cu 1 600
de lo d 1
Njm 2 mai mica dedt presiunea din cealaH.a
secthme a conducteL Sa se caleuleze viteza
liehidului in sectiunea conduetei de diametru d.
6

R:

Fig. 9.49. La problema 1?.

254

10.1.1.

(llH)/pg cos ex= 1,4. mm.

vF::\1.2 D.p)f p[(d/dl)' -

tr

1,1 mjs.

Mi~earea

oseilatorie

EX PER/MENTE

1. De un fir 1ung ~i inextensibil, suspendam un corp (hila) pe care-llovim

astfel incit sa nu-i imprimam o devia~ie prea mare fata de pozitia de repaus
(fig. 10.1, a). Un astfel de sistem mecanic este numit pendul gravitational.
2. De un resort de o~el, suspendam un cor}t ~i prin intermediul lui tragem
resortul in jos (fig. 10.1, b). Sistemul incepe sa se mi~te in sus ~i in jos. Un
astfel de sistem este numit pendul elastic.
3. Fixam o banda de o~ella unul din capete ~i apoi o deviem din pozi~ia
ini~iala ca in figura 10.1, c. Sistemul se nume~te pendul cu arc lamelar.
4. Turnam apa intr-un tub indoit, din sticla, cu diametrul de ci~iva em.
Astupam unul dintre capete cu un dop de pluta ~i'suflam aer la. celiilalt capat.
ln acest fel coloana de apa este pusa in mi~care (fig. 10.1, d).
5. Pe marginea unui disc fixam intr-o pozi~ie oarecare o hila. Rotim discul
cu viteza unghiulara constanta. Cu ajutorul unei lam pi de proiec~ie, proiectam
pe un ecran mi~care~ hilei de pe disc (fig. 10.1, e). Vom constata ca umbra
hilei are o mi~care alternativa, dus-intors.
ln toate. cazurile studiate mai sus are loc o mi~care continua de o parte
~i de alta (dus-intors) a pozi~iei initiale (de repaus) a corpului (sau a umhrei
saJe in cazul experimentului 5).
Aceasta ~i~care prezinta urmatoarele caracteristici:
255

Cnitatea de masura tn S.J. este:

/)r-~
b-f
I I
I

II

[ T]sJ = 1s.

II
I I/

I II

I /I

,,,,

I II

I
I
....L...

'

("~

,/
.

F_recPenta mi~cltrii v este numarul de oscilafii efectuate in unitatea de timp:

n
= -.
t

Unitatea de masura pentru frecventa in S.I. este hertzul (Hz):

[ vJsr = 1 s- 1

~
,-<,
,_..

1 Hz.

Din relatiile de definitie ale frecventei ~i perioadei rezulta relatia:

vT

= 1.

Elonga{ia mi~carii notata cu x sau y reprezinta deplasarea ( departarea)

oscilatorului fata de pozifia de repaus la .un moment a'at.

Din ddinit.ia elongatiei rezulta ca ea variaza in timp. Aceasta rnarime are

o Yaloare, o directie ~i un sens, deci poate fi repreze'ntata printr-un vecfor
'"
X

snu

,tj.

In S.I. unitatea de masura pentru elongatie este metrul:

[x]SI = 1 m.

Amplitudinea mi~carii A este elonga{ia maxima

oscilatorul in cursul oscilafiei.

e
Fig. 10.1. FAXemp1e de oscilatori: a) pendul gravitatio~al; b) pendul
elastic c) pendul cu arc lamelar; d) coloanll de apll oscllantll; e) pro' Iectia pe un ecran a u:nei mi~ciiri circulare uniforme.

a) d9pi intervale de timp egale, procesul individual de mi~care; se repeta, este un proces periodic;
.
.
.
.
. .
b) mitcarea are Joe de fiecare qata stmetrtc fa~a de o anum1ta pozitie,
pozitia de repaus sa~ de echilihru a oscilatorului.
~a unui eorp san a unui sistem material, care se repeta Ia int~r
vale de timp egale ~~ eare se faee simetric fat& de o pozitie de repaus se
nume~~ m~eare oscilatorie sau oscilatie mecanica.

Pentru studiul mitcarii oscilatorii se definesc urmatoarele marimi fizice:

Perioada mifciirii oscilatorii T, reprezinta timpul necesar efectuarii unei

oscilaJii complete.
Daca notam cu n numarul de oscilatii efectuate de un oscilator tn intervalul de timp t atunci avem:
T =-.!..
n

Xmax

pe care o poate avea

Daca in experimentele anterioare 1, 2, 3, 4, se lasa sistemele (corpurile) sa oscileze uninterva.I de timp Jnai mare, seobserva ca amplitudinea
mi~carii oscilatorii nu rarnine constanta in t.imp. In experimentul 5, .insa,
arnplitudinea mi~carii '(a ,proiectiei mi~carii) rarnine neschirnbata. Distingem
deci doua ca,zuri:
a) mi~carea oscilawrie ( oscilafia) este neamortizata, arnplitudinea ramine
neschimbata de la o oscilatie la alta;
b) micarea oscilatorie (oscilafia) este amortiz'ata, amplitudinea scade de
]a,. o oscilatie la alta.
10.1.2. Oseilatorulliniar armonic. Sa analizam un resort elastic care are
lungimea lin stare nedeformata (fig. 10.2, a). Dupa legea lui Hooke deform ab
d
rea unui resort elastic este proportional&
0
cu forta care actioneaza asupra resortului. Forta elastica care ia na~tere in
resort este, de as~menea, proportional a cu
l
deformarea resortului <!ar de sens opus
acesteia. Avern, d eci:
-+

k.'f sau Fe

- ky,

Yo

unde sint considerate pozitive valorile

citite incepind de la punctul eel mai de
jos al resortului netensionat, in jos.

256

257
17

Fizica cl. a IX-a

Fig. 10.2.

Oscilator armonk liniar.

Daca se suspendll de resort un corp cu masa m, el se va alungi cu y 0 da-+

-+

toritll fortei G = mg (fig. 10.2, b) ide aici rezultll:

-+

-+

mao

-+

-+

'(10.1)

ky 0. = -F eo

relatie valabilll pentru pozitia de repaus a pendulului elastic.

Scotind pendulul . din pozitia de repaus el incepe sa oscileze vertical,
-+

-+

Fig. 10.5. Mi~carea oscilatorie a

punctului P' poate fi descrisa ea
proiectia pe diametrul B 1 B 2 a mi~~
carii circnlare a punctului P.

,~-~~

Fe

forta G indreptata in jos ii pastreaza valoa.rea, in timp ce forta elastica

din resort variaza in functie de alungirea y a acestuia (fig. 10.2, c,d). Suma
vectoriala a celor doua forte. sau diferenta valorilor lor da ca rezultanta forta
care la orice moment tinde sa aduca pendulul spre pozitia de repaus. Se obtine pentru aceasta forta -expresia :
-k(y -

Fig. 10.4. Mi9carea concomitenta a puneoolui P ~i a.

proiectiei sale P'.

I
I

'

-+

Yo)

sau

F = -k(y -- Yo)

(10.2}

Aadar forta care actioneaza asupra pendulului elastic in timpul oscila

tiei este proportionala cu deplasarea (departarea) fata de pozitia de repaus.
i de sens contrar acesteia adica este o forta de tip elastic.

r n punet material care se mi~ea reetiliniu sub aetiunea unei forte d~

form3 F = -ky (sau F = -kx) se nume~te oscilator liniar arro'oui
:Hi~earea sa de oseilatie este numita mi~eare oseilatorie armoniea.
Oscilatorul liniar armonic este un oscilator ideal.
Pentru a stabili legea micarii oscilatorului armonic, dependenta elon .
gatiei y de timp, y = y(t), ne vo~ folosi de micarea circulara uniforma a
Y
unui punct material i de proiectia
acestei micari pe unul din diametrele
traiectoriei.
Sa urmarim, in acelai timp, mi'Carea circularS. uniforma cu viteza unghiulara w, pe un cere de raza R = A.
a unui punct material P de masa m
i micarea proiectiei sale P', proiectie
ortogonala pe axa Oy (diametrul B 1 B 2 ,
infigura 10.3).ln timp ceP face o rota tie
completa plecind dinA1 tn sensul indi-cat pe figura, proiectia sa P' efectueaza
o oscila tie cu am plitudine constanta A,
Fig. 10.3. Proiectia ortogonala a mi~carii . plectnd din 0 aa cum arata figura
circulare uniforme a punctului P pe unul 10 4 S
b
d!.n diametrele traiectoriei (B 1 B 2 ).

e 0 serva UrJilatoare}e: compo-

nenta pe axa y a deplasarii lui P este totdeauna aceeai cu .deplasarea lui P';
componenta pe axa y a vitezei lui P este totdeauna aceeai cu viteza lui P';
componenta pe axa y a a.cceleratiei lui P este totdeauna aceeai cu acceleratia lui P'. Deci micarea oscilatode a punctului P' poate fi descrisa ca
proiectia pe dia.metrul Oy a .micarii circulare uniforme a punctului P. Sa
aratam ca aceasta micare oscilatorie este o micare oscilatorie armonica.
are
Se tie ca in micarea circular a uniformS.' accelera~ia ceiltripeta
valoarea w2 R. Componenta sa pe diametrul B 1 B 2 (fig. 10.5) reprezinta accelera~ia micarii punctului P' i are valoarea:

;cP

Din figura 10.5 se observa ca putem scrie:

y = R sin rp.

ln acest caz

rela~ia

(10.4)

(10.3) devine:
- w 2y

-+

sau a = -

-+

w2y
-+

(10.5)
-,-.

unde semnul minus semnifica faptul ca accelera~ia a i elongatia y au sensuri

opuse.
Punctul P' se mi~ca la fel ca i cind ar fi un punct material de masa m
i asupra lui ar ac~iona o for~a F care sa-i imprime accelera~ia data"de (10.5).

L.

258

(10.3)

a = -w 2 R sin rp.

259
17*

Deci:

It
<U,

ma , =

-mc../'y.
.

(10.6)

k =

Din rela~ia k = niw2 tinind seama de rela~ia (10.10) obtinem:

m 47t2/T 2 de unde rezulta:

Pentru valori determinate ale n1asei m i ale vitezei unghiulare constante

produsul m<U 2 = k ~i relatia (10.6) devine:
F

-ky ..

(10.6')

A~adar r.aicarea punctului P' se face ca si in cazul in care forta sub actiunea careia are loc micarea este o for~a de tip elastic i deci acest punct m.'aterial descrie o miscare oscilatorie armonica.
.

. ~tiind ca ({) .= <Ut i ca R

latia (10.4) devine:

A este amplitudinea miscarii oscilatorii re-

A sin <Ut.

= A

cos <Ut.

y = A sin cut sa u x = A cos cut

'

descrie o rvti$care oscilatorie armonica.

Tinind seama de relatia (10. 7) i de rPlatia (10.5) expresia acceleratiei
levine acum:
a = - cu 2 A sin cut.
(10.5')
Componenta vitezei
liniare Vt = cuA, pe diametrul B 1 B 2 reprezinta

.
':-1teza de mi~care a lui P', adica viteza micarii oscilatorii armonice:
v = cuA cos cut.
(10.8)
F a~a ~i perioada mi~carii oscilatorii armonice. Argumentu] functiei
y =A sin cut, ({) = cut, se numele faza micarii oscilatorii. Faza se masoara
in radiani i este una dintre marimile de stare ale oscilatorului. Daca in figura 10.~ oscilatorul P' ar fi fost Ia momentul initial in P~ (corespunzator
punctului Po de pe cere) faza Ia momentul t 0 = 0 ar fi fost <'Po Atunci Ia mo<po
cut . .Ecuatia elongatie{ se va scrie in ac~st caz:
mentul t faza este <p

A sin (cut

+ <p

0 ).

(10.9)

. Pentru ~i~area os?ilatorie marimea cu se numete pulsatie i reprezinta

v)teza de var1at1e a fazei. Aceasta marime se masoara in S.I. in radfs.
.c~ i la micarea circulara, intre frecventa v, perioada T i pulsa~ia c.>,
mar1nu caracteristice micarii oscilatorii, sint valabile relatiile:

_ (10.11)

EXPERIMENT

Cu un montaj ca eel din figura 3.65 se pot face determinari ale perioadei
i frecventei unui pendul elastic, evident neglijind frecarile interne i cele cu
aerul. Se pune in oscilatie pendulul, tragindu-1 UOr cu mina i apoi lasindu~l
l~ber. Se numara oscilatiile n ef~tuate intr-un interval de timp dat, t. Se modifica masa pendulului m prin adaugarea de discuri cu masa cunoscuta.
Se pune din nou pendulul in stare de oscilatie. i s e numara oscilatiile
efectuate intr-un timp determ,inat. Datele obtinute se tr~c intr-un ta.bel d(~
forma celui de mai jo~:

II

Dinamometrul 1 N
Nr.
crt.

Nr. de
osciiatii

(s)

--- --

--

m
I(kg)

Tmediu

(s)

Nfm

(s)

Dinamometrul 2,5 N
Nr.
crt.

- -1 -

-- -

t
(s)

Tmediu

(kg}

(s)

(s}

(N/m)

- - -- - --

Cu datele obtinute studiati dependentele T

--

= f ( V m) i T _

t( ~

Ati putea indica eventualele surse de erori? Ce ar trehui fa cut pP,ntru a mari
precizia determinarilor?
10.1.3. Energia oscilatorului armonic. Dupa cum titi, un punct material
de masa m, sub ac\iunea unei forte elastice F = -ky, descrie o micare
oscila,torie armonica. La un moment dat t, elongatia este y = A sin <Ut iar
viteza mi~carii v = <UA cos <Ut (considerind <po = 0).
Cum energia de pozitie in cimpul fortelor elastice este Ep =
oscilatorul liniar armonic avem:
!_ ky 2
2

k:

2
, ..

pentru

_!_ kA 2 sin2 cuf

2

(10.12)

'

iar pentru energia cinetica a oscilatorului:

Ec = _!_ mv 2 = _!_ mCil2A 2 cos2 wt =.! kA2 oos2 iilt

2

(10.10)
(pentru
260

27t'"' /-;;,.

(10.7)

Putem formula acum o alta definitie a micarii oscilatorii a~monice:

.
orice p.unct n:taterial care se mi~cii rectiliniu, fata de un S R, astfel lndt
legea de mlcare est e de forma

Aceasta relatie reprezinta perioada o~cilatorului Tiniar armonic i ea arata

ca perioada unui oscilator depinde de proprietatile sale inertiale, prin masa
m, si
, de cele elastice ' prin constanta elastica k si n u dBpinde de conditiile
initiale in care se afla oscilatorul.

'

Aceasta relatie reprezinta ecuatia elongatiei oscilatorului Iiniar armonic, adica reprezinta legea de micare a oscilatorului, dependenta y = y(t).
D~ca proiectia micarii plinctului P s e face pe diametrul A 1 A 2 at unci
se ohtine pentru ecuatia elongatiei expresia:
X

ea

m6l2

2 .

= k).

261

(10.13)

Nm

Nm

k1

/.

k2

k1

10-1.

~k~

2
Q

lq

.-~.

'II

o.

r'

Fig. 10.8. Pentru problema rezolvatii 2.

Fig. 10.6. a) Spectrul unei oscilatii; b) sehema nivelelor de energie a douii oscilatii.

2. Sa se calculeze perioada de oscilatie a unui corp de masa m suspendat prin intflrmediul mai multor resort uri de constante k1 , k2 , ... kn, cup late: a) tn serie; b) in

Energia m.eca.nica totala a oscilatorului liniar armonic este:

-=

EP + Ec

~ kA 2 (sin2 oot

+ cos

oot)

1kA2

~ moo2 A2

(/

paralel.

= 27t2v2 A 2m.

Rezol"are: a j Forta elastica care actioneaza asupra intregului sistem este:

(10.14)
Din rela~ia 10.14 deducem ca energia totala a oscilatorului lin.iar armo17:ic
este constanta lnJimp -:- este un invariant.
Se folosesc doua mod uri de reprezentare a energiei unui oscilator:
a) se reprezinta grafic energia in func~ie de frecven~a (energia pe ordonata i frecven~a pe abscisa). Se ob~ine astfelun spectru al procesului respectiv.
0 oscila~ie armonica se reprezinta printr-o linie spectrala (fig. 10.6, a);
b) printr-o schema de niCJele de energie. Intr-o schema de nivele de energie,
energia oscilatorului se reprezinta printr-o dreapta orizontala situata la o
ina.l~ime corespunzatoare valorii energiei (fig. 10.6, b). Se spune ca oscilatorul
se afla pe un anumit niCJel de energie.

F = kes

unde kes este constanta echivalenta a resorturilor legate in serie. Se observa, din figura 10.8, a, ca fiecare resort va avea o deplasare proprie xi. Deci suma tuturor deplasarilor va fi tocmai deplasarea intregului sistem de "'resorturi:

x1

+ x + ... + Xn =
2

x.

Dar (neglijind masele resorturilor) a vern:

xl

= -F '

x2 =

k1

' ... Xn =. -- ~i

k2 .

kn

!?i inlocuind in relatia deplasarilor obtinem:

+!_-+ +

F
k1

k2

F
kn

=.!_
kes

Dupa simplificare obtinem:

1

-=

PROBLEME REZOLVATE

1. Un corp de masa m fixat de un r~sort de constanta k este deplasat cu distanta x 0 fata

de pozitia de echilibru sub actiunea unei forte F. Lasat apoi liber, corpul incepe sa
oscileze armonic (fig. 10.7). Se cer: a) constanta elastica a resortului presupunind
valorile luiF ~i-x 0 cunoscntr: b) perioada oscilatiilor; c) viteza maxima atinsa de corp.
(Se neglijeaii'i fredi.rile.)

~tiind

ca m<0 2 = kes. rezulta:

<O

b)

ln

'=."\I kes ~i

=- mr..) 2

obtinem <)

= "'VI -;k;:;,

Resorturile avind fiecare

~~.

T=2r."'

I-;;;_.

}'ig. 10.7. Pen tru probl0rr1a

rezolvata 1.

k
c) Viteza oscilatorului este data de relatia t'
A <0 cos ( <Ot + cp) ~i es te maxima cind cos ((l>t + <p)

deci

Vmax

1'max =

Xo

A<0 unde A

VkJm.

262

:r.,) .;;i <0

= Vk./m

l?i

F1

aceea~i

kepx; F 1

2r. "\ J.m

kes

= 2r.Vm

-1

i=1 ki

+ F 2 + ... + F n

deplasare x. peci vom avea:

k 1 x; F 2 = k 2 x, ... , Fn

knx.

inlocuind in expresia fortei Ji' obtinem:

~i dcci

<0

acest caz din figura 10.8, b se vede c.J forta rezultanta este

Rezol,are. a) Alungirea resortului pe di::slanta x 0 este prodnsa de forta F. Deci k =-- FjxiJ.
b) Din k

= 2r..=

Vm

kepX
kep x

(k1

k 1x

k 2x

+ ... + knx

~~

+ ka + ... + kn)3:; dupa simplificare

n
k ep = k1 + ks + ... + kn = E ki
+1

263

rezuW1:

(t}

-kep

2 'It Dec1 T=2n

.
~~ T =~.

(I)

y-;;;

-=2n
kep

t;-; ;-

cu viteza unghiuJara constanta w, fata de punctul 0, llnghiul dintl'e veetorii

-+

/-n-.-"'

ki

i=

10.1.4. Compunerea oseilatiiiot:. Am vazut ca sub actiunea unei forte de

tip elastic un punct n1aterial descrie o mi~care oscilatorie armonica a ~arei
ecua~ie este de forma :
x

a cos (wt

+ q>)

sau y

a sin (wt

Y2 =

+ q>
a2 sin ( wt + q>

a1

sin (wt

--=-~c

w_-y--/ j i
-

I I
I

Y1

Fig. 10.9. Compunerea vectorilor rotitori care reprezinta mi~dir~ oseilatorii

armonice de aceea~i pulsatie.

* 1\iei

--+-

a1 sin ( wt

+ rp

-+

-+

zentate prin fazorii a 1 i a.2 care se rotese

am uotat an1plitudinea cu Jitera a pt.ntru a nu o cunfunda cu litera A di 1,

264

~i

ai

+ a~ + 2a1a2 cos (9z

-+

evident, vectorul rezultant a se

-+
a1

rote~te

cu

(.10.18)

- q>t)

aceea~i

viteza unghiulara w ca

-+
a2

Yectorii
i
Tot din figura 10.9 ohtinem i relatia:

tg y =

a!- sin ({1 1

rela~ie

<'US

~1

+ a 2 sin

cp 2

en

2 CUS

92

DO

+a

(10.19)

din care se poate determina unghiul q>, faza initiala a oscilatiei rezul-

tante.
Oscilatia rezultanta va fi data de componenta vect?ruiui a>- pe axa Oy
adica va fi de forma:
y

(10.20)

Aadar, micarea rezultanta este o mi~care oscilatorie armonica care are

aceea~i directie ca oscila~iile y 1 i y 2 ~i aceea~i pulsa~ie w. Amplitudinea a ~i
faza initiala q> ale oscilatiei rezultante se determina in functie de amplitudinile
ide fazele ini~iale ale oscilatiilor componente, dupa relatiile (10.18) i (10.19).
De re~inut ca, potrivit relatiei (10.18) amplitudinea oscila~iei rezultante
depinde de diferenta de faza dq> = q> 2 - <p 1 a oscilatiilor initiale, care se com~
pun.
a} Daca dq> = 2krr., (k ~ 0, 1, 2, ... ) at unci cos 2k7t = 1 ~l ob~inem:

1 ),

relatie care reprezinta 'tocmai ecuatia

unei mi~cari oscilatorii armonice.

A~adar, putem reprezenta grafic prin

vectori ,rotitori, fazori, o micare oscilatorie armonica.
Deci cele doua mi~cari oscilatorii
descrise de ecuatiile (10.15) pot fi repre-

figura In 9.

~i

2).

0-la A, adica vectorul a1 = OA i daca

acest vector ~e va roti cu viteza unghiulara w ( constanta) in sens trigonometric,
atunci proiectia sa pe axa Oy la un moment oarecare t va fi:

a2

a1

(10.16)
Sa efectuam aceasta adunare cu ajutorul metodei fazorilor sau vectorilor
rotitori.
Daca vom considera un segment de dreapta de lungime a1 (fig. 10.9)
care face cu axa 0 x unghiul q> 1 , drept un vector cu originea in 0 I sensul de }a

,.----+--- ------

din suma vectoriaHi:

(10.17)

'(10.15)

1)

-+

ob~ine

Din figura 10.9 a vern:

Deplasarea y fata de pozttia de echilihru va fi data de suma algehrica a

deplasarilor y1 ~i y 2 adica:

-+

reprezentata prin vectorul rezultant a, care s e

+ rp)*.

Ce se va intimpla atunci cind un punct material va fi solicitat sa descrie

in acela~i timp do1la mi~cari oscilatorii armonice? Ce fel de miscare va a-vea
in aceasta situ.a~ie punctul material?
~
V om considera cazul in care cele doua oscila~ii care solicita punctul material au aceea~i directie ~i aceea~i pulsa~ie (perioada) dar amplitudinile si fazele
initiale diferite:
,
Y1 =

-+

a1 ~i a 2 ramine neschimbat ~i are valoarea q>z - q> 1

Deoarece suma proiectiilor a doi vectori pe o axa este egala cu proiectia
pe aceea~i axa a vectorului rezultant inseamna ca oscilatia rezultanta poate fi

. Amplitudinea oscilatiei rezultante este egalii cu suma amplitudinilor oscilatiilor compone~tte a 1 i a 2 In acest caz se spune cii oscila{iile sint in fazd.
b) Daca dp = (2k
1)1t, (k = 0, 1, 2, ... ) atunci cos (2k
1)1t = -1 i
obtinem:
a2
ai
a~ . .:.__ 2a1a2, a = ! a1 - a2! .

pentru' ca amplitudinea nu poa.te fi decit 0 marime pozitiva.

Amplitudinea oscilafiei rezultante este egala cu valoarea absoluta a diferentei amplitudinilor oscilatiilor componente, a 1 i a 2 ln acest caz se spune ca
oscilafiile slnt in opozitie de faza.
265

c) Daca A~

(2k

+ 1)

; (k = 0, 1, 2, ... ) atunci cos (2k

1 0.2. PENDULUL GRAVITATIONAL REZONANTA

+ 1) ~

~i ob~inem:

a =a~+ a~
2

se spune. ca oscilatiile slnt in cvadratura sau ,la sfert".

10.1.5. Oscilajii amortizate. La studiul mi~dirii punctului material sub
ac~iunea unei for~e elastice, am presupus ca nici o alta for~a nu ;mai ac~io
neaza asupra lui. In realitate, orice oscila~ie a unui punct material care nu
esle intre~inuta din exterior, se amortizeaza; amplitudinea oscila~iei scade
cu timpul (fig. 10.10).
Cauzele amortizarii sin for~ele care frineaza mi~carea, de exemplu for~a
de frecare in locul de suspensie la oscila~ia pendulului sau for~a de rezisten~a
a mediului. In cazul unor rezisten~e mari ale mediului mi~carea devine ~perio. dica (fig. 10.11).
Teoretic, oscila~1ile unui punct (sistem) material ar trebui _sa inceteze
complet numai dupa un interval de timp foarte mare - infinit. In realitate
oscila~iile inceteaza dupa un interval de timp relativ scurt deoarece in situa~ia
in care amplitudinea oscila~iei ajunge sub o anumita valoare (de ex~tnlplu,de
ordinul dimensiunilor moleculare) micarea sistemului material, luat ca tntreg,
devine imposibila.
Energia transmisa unui sistem osc_ilant, in cazui amortizarilor, ~ste cheltuita treptat sub forma de lucru mecanic necesar invingerii for~ei de frecarr.
Pentru a intre~ine oscjla~iile adica pentru a ob~ine oscila~ii neamortizate
trebuie ca sistemul oscilant sa primeasca mereu energie din afara.
Un sistem material in care amplitudinea oscila~iel esLe men~inuta neschimhata, datorita unei surse energetice care face partt din sistem se nume~te
sistem autooscilant. (Un exemplu de astfel de sistem este ceasornicul cu
pendul.)

10.2.1. Pendulul gravitational. Un pendul gravita~ional este un corp idealizat (experimentuf 1 de la pag. 255) redus la un punct material de masa m,
suspendat de un fir inextensibil ~i de masa neglijabila. Da.ca pendulul este deplasat din pozi~ia sa de echilibru ~i este las.at liber, el oscileaza intr-un plan
vertical datorita for~ei de greutate; In figura 10.12 este reprezentat nn pendul de lungime l, masa m, care formeaza cu verticala un unghi e numit
elongatie unghiulara. For~ele care actioneaza asupra lui sint:
.

G= mg,

forta

de greutate i T tensiunea din fir. Componenta lui~G pe direc~ia firului este

Gn = mg cos e iar componenta tangentiala Gt. mg sin e. Componenta
tangentiala este for~a de restabilire sau de revenire care actioneaza asupra
pendulului spre a-1 readuce in pozi~ie de echilibru. Aadar, forta de restabilire este:
{10.21)
F = Gt = mg sin e.
Remarcam ca for~a F nu este proportional a cu elongatia unghiulara e
ci cu sin e. Mi~carea pendulului nu este deci o micare oscilatorie armonica.
In acest caz nu se mai poate vorhi de o perioada proprie de oscila~ie. Doua.
oscilatii cu amplitudine diferita au perioade diferite, oscilatiile nu mai sint
Izocrone.
Daca unghiurile e sint mici atunci sin e este foarte apropiat de e exprimat in radiani. Analizind tabelul urmator observam ca pentru unghiuri sub
5 putem scrie ca sin e ~ e in radiani. .
Dnghiul e
gradP
radiani

1-~

oo

sin

a,

0,0000

0,0000

q,0349

0,0349

0,0873

0,0872

I
I

20

~--------

50

A,

Daca expr1mam unghiul e in radiani

avem e = ~* ~i vom obtine inlocuind sine

'

cu

e:

F = -mge

-mg!!..
l

=-

mg

= -kx, unde, semnul minus indica faptul

ca aceasta for~a este totdeauna de sens
opus elonga~iei.

Fig. 10.1 t. Mi~care aperiodiea.

Fig. 10.10. Oscilatii amortizate. ValoarPa

amplitudinii scade in timp.

*Am notat cu x distanta de la pozitia de echilibru, masurata pe eerc astfel: x > 0

tn dreapta pozitiei de echilibru !jii x < 0 in stinga pozitiei de echilibru.

267

266

Fig. 10.12. Fortele care actioneaza

asupra unui pendul gravitational.

A~adar pentru unghiuri mici,forta de revenire spre pozitia de echilibru

este aproximativ de tip elastic (forta cvasielastica) i micarea pendulului
gravitational poate fi considerata in acet caz o micare oscilatorie armoni~a.

Cum ~g = k, perioada proprie de oscilatie a penduiului devine:

T = 27t "\ j-;;,_

27t

mg

==

V/l

27t "\

(10.22)

EXPERIMENT .

Din relatia (10.22) retinem ca perioada pendulului gravitational este

independenta de masa pendulului. Deoarece, pentru unghiuri mici, perioada
pendulului /gravitational este independenta de amplitudine, pendulul este
folosit ca indicator de timp.
Pendulul gravitational ofera o metoda simpla ptmtru determinarea
valorii acceleratiei gravitationale g, masurind cu eroare cit mai mica lungimea l
i perioada proprie T a pendulului.
EXPERIMENT

De un fir lung i suhtire cu lungimea l = 1 m, suspendat Ia un capat,

se atirna o mica sfera de plumb (otel sau bronz) cu uri. diametru de 2-3 em.
Se scoate pendulul astfel format din pozitia de echilibru, deplasindu-1 fata de
verticala cu un unghi 6 care sa nu depaeasca 5o i se lasa apolliber. Sistemul
incepe sa oscileze. Se noteaza un anumit numar n de oscilatii i timpul t corespunzator a,cestora. Perioada de oscilatie se determina din relatia T
= tfn. Considerind sistemul hila - fir un pendul gravitational, din expresia
-rrZl
VI gl obt,Inem g = 4--;;;:,

. dei. T = 21t "'

perroa

t d"In care
" putem d etermina
.
reIa,Ie

va~oarea

acceleratiei gravitationale locale. Rezultatele unui numar mare de

determinari se tree intr-un tabel de forma:

nr.l

crt.

--

oscilatii

(s)

I T ~(s) tfn I T~
(s)
1I

exercita o actiune asupra unui alt oscilator mecanic R cu perioada proprie

de oscilatie T 0 , pe care-1 numim rezonator. Experienta arata ca sistemul R
are totdeauna o micare armonica cu perioada T pe care i-o impune oscilatorul E. Se spune ca rezonatorul efectueaza oscilatii fortate sincronizate cu
cele ale e~citatorului. Actiunea mecanica exercitati de ~xcitator asupra rezonatorului se. numete cuplaj.

(m/s2 )

a)

Do~a ~en~u~e

simple (fig. 10.13), unul masiv P 1 s,i altul us,or

tact 02 al pendulul_ui [)_2 S,I care va oscila cu frecventa (perioada) impusa de p

1
ln acest c~z a~pl~tud1nea de oscilatie a lui P 2 este mult mai mica decit in
cazul an~hzat Illainte. C~plaj~l este ma.i slab. Transferul de energie dintre
eel e doua pendule - oscllatori se realizeaza cu pierderi mari.
c) Pe o coarda bine intinsa sint suspendate mai multe pendule rezonato~r~ dar. cu ~ungimi diferi~e (fig. 10.15) unele avind pulsatia (perioada) proprie Infer10a:a, .altele super10ara~ pendulului excitator P 1 Daca P 1 este pus in
stare de oscdatie, se poate observa ca celelalte pendule vor incepe sa oscileze
~---or1________o~2~~

gm

(m/s 2 )

II

Ce observatii puteti face? Coincid rezultatele determinarilor? De ce?

Care sint erorile pe care credeti ca le-ati facut? Cum s-ar putea inlatura sau
mics,ora aceste erori?
10.2.2. OseUatii fortate. Transfer de energie intre doi oseilatori. Rezonanta. Sa presupunem ca un sistem mecanic E, pe care-I vom numi excitator,
care efectueaza oscilatii armonice de perioada T ~i amplitudine constanta,

~ 2 ,sus

p~ndate ~rin fire rigide, cu amortizare mica, sint legale intre ele prin interme, diul ~nu~ resort de ma.sa neglijabi!~ care nu este deformat at unci cind pendulele s1nt I~ repa~s ..Pendulul P1, fnnd pus in mis,care, exercita de fiecare data
asupra l~I P2 pr1n Inte~~.ediul resortului, o forta care va,ria,za cu elongatia sa.
Are lo?,In ~ceste con~Itnlun transfer de energie de la pl catre P2. Pendulul
P~ osclleaza c~ aceeas,I frecventa ca P 1 s,i daca P 1 este ales mult mai greu ca
P2 forta _exerCI~ata de .P2, ~especti: energia transmisa catre P 1 este neglijabila.
b) AceeaI exper~enta se ma1 poate realiza suprimind resortul R si sus. pen~~~d doua pendule de o c.oarda bine intinsa (fig. 10.14). P 1 exercita ~supra
corzu In punctul de_ susp?ns1e 0 1 o forta care se transmite punctului de con-

p2

Ffg. 10.18. Oscilatii fortate

ale pendulului p 2 , cuplaj
strins.

Fig. 10.14. Oscilapi fortate

ale pendulului P 2 , cuplaj
slab.

269

datorita transferului de energie prin

coarda de la pendulul excitator. De remarcat un fapt interesa.nt ~i anume ca
amplitudinea oscilatorilor este diferita.
Ea este cu atit ma.i mare cu cit perioada proprie de oscila.~ie a rezonatorului este mai apropiata, ca valoare,
p
de perioada excitatorului. Daca unul
1
dintre pendulele rezonatoare are pulsaP2
- ~ia (perioada) proprie de oscila~ie foarte
Fig. 10.16. Pendule rez~~atoare cu diferite
apropiata de cea a excitatorului, atunci
pulsatu.
, amplitudinea sa de oscila~ie, in condi~iile date este cea ,mai mare, este maxima. Are loc deci un transfer maxim
(optim) de energie intre cei doi oscilatori.
Transfe.rul energiei de la excitator la sistemul excitat, transfer care se face
pentru oricr perioada a excitatorului, este maxim pentru perioadele ( pulsatiil/0,)
apropiate de perioada proprie a sistemului excitat. Procesul.-selectiv de transfer
de encrgie intre doua sisteme fizice se num~te rezonanfa.

fiecare componenta influentind numai

pe cele imediat apropiate. Acesta este
motivul pentru care ,raspunsul" siste. mului apa.re intirzia.t fa~a de perturha~ia externa aplicata.

1 0.3. PROPAGAR-EA MI~CARII OSCILATORII

10.3.1. Propagarea uneiperturbatii. a) Un cahlu lung de cauciuc (o coarda,

un resort) bine intins, lovit la unul din capete ne permite sa ohservam transmiterea unei mici deforma~ii pina la celalalt capat al cahlului, dupa un anumit
timp din momentul lovirii. .
,
~) Ne aflam pe marginea unui hazin cu apa a carui supr~fa~~ ~ste netulhurata de valuri. Aruncind 0 piatr a in apa, observam valuri ffilCl de forma
unor cercuri concentrice a caror raza cre~te foarte repede. Mai tirziu veaem
aceste mici valuri la distan~e mari fa~a de locul in care am aruncat piatra.
Perturha~ia provocata prin caderea pietrei pe suprafata a.pei n-a ramas localizata ci s-a transmis pe suprafa~a apei din hazin.
. . c) Ne aflam pe un stadion. Asi~tam la o intrecere sportiva: cursa cu oh~tacole, ~tafeta etc. S-a dat startul. Vedem mai intii mica flacara ~i fumul
prod us de pistolul de start i ceva mai tirziu auzim i pocnetul (sunetul) prod us
de cartuul percutat.
.

. .
. .
..
lata in exemplele anterioare, citeva cazuri partiCulare ale unei s1tua~n
generale 'in natura: sistemele materiale nu ,raspund" la perturha~iile exterioare, decit dupa un anumit timp de la producerea lor. ~ti~i deja ca un sistem
material este un ansamhlu de corpuri (eventual cimpuri fizice) intre care se
exerciia interac~iuni, for~e. Aceste for~e depind in general de distan~ele relative dintre componentele sistemului. Mai mult, chiar, _interac~iunile interne
scad, uneori foarte repede, cind distan~ele dintre componente cresc. In acest
fel, de multe ori, deforma~ia sistemului se realizeaza din aproape in aproape

270

Fig. 10.17. La n t de bile

~i

resorturi, model de mediu elastic.

271

ren~a dintre tensiunea din resortul 1-2 ~i cea din resortul 2-3 (aceste ten-

siuni sint de sensuri opuse cind sint aplicate asupra bilei 2).
Da.ca acceptam ca tensiunea din resortu11-2 este eel rnult egala cu forta
externa, rezulta ca asupra bilei 2 va acFona mereu o forta mai midi decit asupra bilei 1. lnseamna ca acceleratia bilei 2 va fi mereu ma,i mica decit cea a
bilei 1 ~i deci, Ia orice moment intermediar, intre aplicarea fortei externe ~i
intinderea ;maxima a resortului 1-2, hila 2 va avea o departare mai mica
fata de pozitia de echilibru decit hila 1. Considerind tensiunea din resortul
1-2 ca o forta externa aplicata bilei 2 consta,tam ca departarea de pozitia
de echilibru a bilei 2 va fi totdeauna mai ma,re decit cea a bilei 3. ln acest fel,
continuind rationamentul, se poate intelege de ce fiecare hila - particula se
departea.za de p~zitia. de echilibru cu o distanta ma.i mica decit precedenta ~i
mai mare decit urmatoarea (fig. 10.18).
Considerind lantul suficient de lung ajungem la concluzia ca trebuie sa
existe 0 bila-particula in acest lant, fie n aceasta, care pina la un anumit mo-+

ment de la aplicarea fortei F nu se dPplmH'aza din pozitia de. echilibru.

1) este nula ~i deci nici
Aceasta inseamna ca tensiunea din .resortul1i-(n.
1), (n
2), ... nu se dep~aseaza din pozitiile lor in,itiale. Aceasta
bilele (n
situatie are loc pi~a la un a.numit moment t. In momentul in1ediat urmator,
1). ln acest
particula n intra in mi~care ~i incepe sa intinda resortul n-(n

-+

fel lantul tinde sa repartizeze uniform, raspunsul la forta externa, F, intre

toate resorturile sale. Dar, dupa cum am constatat, aces tea nu se intind in
.

-+

acela~i timp ~i putem ajunge la situatia in ca.re forta F poate sa dispara la

un moment dat, ~-i sa gasim totui in lant resorturi intinse sau comprimatt.
Mi~carea se transmite, se propaga, astfel din aproape in aproape, de la un
capat la celalalt al lantului chiar i dupa incetarea actiunii externe.

10.3.2. Surse de oscilatii. Principiullui lluygens. Sa reluam analiza Iantului de hile-resorturi. Se poate intimpla ca la un moment dat hila 1 sa revina
in pozitia. de e~hilibru dupa un numar oarecare de oscilatii. S-ar parea ca mica,rea ar trebu1 sa inceteze, sa se stinga, in lantul de resorturi. Dar a~a ceva
~use in~impla. In_ momentul in care hila 1 se afla din non in pozitie de echihhru ex1sta o alta hila, chiar mai multe, c~re se afla in situatia identica cu
cea din momentul initial al hilei 1: Totul se petr~ce ea ~i cum perturhatia
externa ar fi fost aplicata acestei bile ~i nu primei bile din lant. De retinut ca
aceste afirm.atii au sens daca free area este suficient de mica ~die a d~ca me.
'
di~l. de pr?pagare a undei este slab disipativ (pierderile de energie sint foarte
IDICI). Mal mult, se presupune ca fortele interne care apar la transmiterea
perturhatiei sint. numai forte elastice. (Astfel de medii de propagare se
numesc medii elastice iar undele care apar in astfel de medii sint unde
elastice.}
,Punctul" in care se aplica perturhat'ia externa se mai numete sursa sau
~entru de oscilatie, deoarece de cele mai multe ori perturba,tiile au o forma
oscilanta ~i sint aplicate in regiuni restrinse ale mediului, de;tul de mici fata
de dimensiunile mediului perturbat.
'
Co~statarea fac_uta mai sus, in cee~ ce prive~te propagarea perturbatiei,
poate f1 exprimata astfel:
punctul unde .a ajuns unda la un moment dat poate fi considerat centru de
oscilatie ln locul celui initial.
'
'
.~c~asta ~:opozitie .constituie up, caz particular a unei Iegi de propagare
speCifica mednlor elastrce, denumita principiul lui Huygens.
. 10.3.3. Vectorul de oscila}ie._Ba presupunem ca perturbatia initiala nu
m~1 are !oc ~n lungul lant_ului bile-resorturi ci pe o directie oarecare (fig. 10.19}.
Sa cons1deram un anum1t moment al mi~carii t i o anumita hila n din lant.
In acel moment hila n este deplasata fata de pozitia ei .de echilibr~ ..
.'

Sa ata~am bilei nun vector~ care are originea in pozitia de echilihru a hilei n

Fenomenul de transmitere a unei perturbatii intr-un mediu material

se numete unda.

~ari~ea ~gala c. .u departarea bilei fa~a de pozitia initiala la momentul respec~

Daca Zn mediul material perturbat apar numa_i forte. elastice spunem ca

unda care ia natere este o unda elastica.
Multimea particulelor-bile din sistem (mediu) care la momentul t nu au
fost inca solicitate, dar care vor intra in micare in momentul imediat urmator
constituie ceea ce se nume~te frontul undci.

t1v, d1rect1a data de dreapta care une~te cele doua pozitii ~i virful in locul unde
se afla hila in momentul considerat. Acest vector se nume~te vector de oscilafie.
Va.lo~r~a sa la un mome~t ~at poarta numele de elonga~ie, iar elonga tia
~axlilla se ~ume~te a~pbtud1ne~ Daca sint cunoscutf vectorii de oscilatie
a1 tuturor hdelor la once moment atunci spunem ea cste eunosc~uUi unda
elastica respectiviL

n - - - -2

- - - - - - - - - - - ( n +.1 )

}iig. 10.U). Lant dt> bile-resorturi prin tare st" transm i h, o JWr

turbatie pP. o diJpctie

Fig. 10.18. Lant de bile-resorturi sub actiunea unei forte.

272

273
18

Fizica cl. a IX-a

OiH't''Hl'P.

Ohservam ~a. vectorul de oscilatie u este dependent de timp iar pentru

acelai moment el difera de la o hila la alta aqica depinde de departarea fat<1
de pozitia de echilibru a fiecarei -bile.
Sa analizam un caz real. Vom presupune deci ca avem un (corp) mediu
prin car; se propaga o unda initiata de o anumita perturhatie externii. C~
oricare altul, mediul material considerat este format din microparticule (atomi,
molecule). Aceste particule se vor comporta asemenea. h!lelor din lantul de
resorturi, intre ele exercitindu-se forte care pot fi_ a.similate cu tensiunile fortele elastice, din resort. Sint insa ~i deosebiri mari: a) in primul rind particulele u.pui mediu real formeaza o structura spatiala ~i nu una liniara ca modelui Iant de resorturi-bile; b) in al do ilea rind fortele dintre ele pot sa nu fie
elastice, adica nu sint proportionate cu departa.rea fata de pozitia de echilibru.
Aceste deosehiri, cu toate ca sint importante, nu due la rezultate mult diferite
de cele care se ohtin_ cu modehil lant (liniar) de resorturi-bile.
De precizat ca, in cazul real, :ri.u fiecare particula oscileaza separat; se
tntimpla,in cazul unor unde1 ca grupuri intregi de particule sa se mi~te la fel i
deci sa joace impreuna rolul unei bile-particule din lant.

1 0.4. UNDE TRANSVERSALE. UNDE LONGITUDINALE

VITEZA DE PRQPAGAR,_E.
10.4.1. Tipuri de unde. Sa consideram, fata de un sistem de referint~
triortogonal Oxyz, pozitia de echilibru a unui grup de particule din mediu,
cnre se mi~ca la fel (fig. 10.20). Grupul de particule care oscileaza la fel ocupa
un anumit volum pe care-I consideram mic in raport cu dimensiunile mediultii. Fiind foarte Dlic, este putin importanta forma acestui volum ~i de aceea

il putem considera de forma paralelipipedica. Pozitia fata de sistemul de refe-

r1nta Oxyz se fixeaza cu ajutorul vectorului de pozitie r al centrului acestui

mic paralelipiped.
Sub actiunea undei, grupul de particule s.e va deplasa din pozitia initiala
intr-alta pozi~ie. Vectorul de oscilatie une~te centrele celor dona paralelipipede
aa cum arata i figura 10.20. Marimea ~i orientarea acestui vector depind de
timp ~i de pozitia de echilihru a grupulu.i de pa.rticule. Putem scrie deci ;
~-+

=,= u(r, t). Sa consideram un centru de osuilatie C in care s-a aplicat o pertur-

hatie externa. Dupa un timp ea s-a transmis pina in punctul A. Dreapta CA

se nume~te directie de propagare sau raza de unda, deoarece mi~carea se transmite, se propaga, in mediul considerat dupa direc~iile unor ,raze" care pleaca
din C. Pe o astfel de directie lucrurile se petrec asemanator cu cele analizate
la modelul Ian~ de resorturi ~i bile.
Distingem doua cazuri particulare importante:
a) este posihil ca vectorul de oscilatie, variahil in timp sa fie mereu ~i
pentru orice particula perpendicular pe direc~ia de propagare;
b) vectorul de oscilatie sa a.iba direc~ia identica cu directia de propagare.
In primul caz unda este trans()ersala, iar in celalalt unda este longitudinala
Din nou trebuie precizat ca Q unda nu apare intr-un mediu real decit daca
i:qtre componentele acestuia se exercita interactiuni. Astfel, undele transversale nu se pot produce decit in medii in care se manifesta interactiuni perpendiculare pe directia. de propa,gare, forte de forfecare (de torsiune ). Sa luarn de
exemplu fluidele, acestea. sint caracterizate prin proprietatea de eurgere, adica
particulele constituente nu interac~ioneaza prin forte perpendiculare pe dreptele care: unesc centrele particulelor intre ele, ci numai prin forte de-a Iungul
acestor drepte. A~adar, o deformare de forfecare nu se poate propaga prin
fluide pentru ca nu exis.ta forte de revenire, for~e elastice, care sa rea,duca particulele in pozitiile lor initiale. Prin fluide se pot propa.ga numai deformari]e
(comprimarile) de-a lungul razelor de unda, situatie in care vectorii de oscilatie sint paraleli cu directia de propagare, adica se pot propaga numai unde
longitudina.le.
In (corpurile) mediile soli de se manifesta forte in toate directiile si deci
in aceste medii undele pot fi a.tit transversale cit ~i Iongitudinaie. '
10.4.2. Lungime de unda. Viteza de propagare. Sa reluam analiza modelului initial. Presupun6nl ca perturha.tia externa este periodica, cum se ~i intimpla in realitate de mu~te ori. Astfel, dupa un timp T egal cu o perioada,
hila 1 s-ar putea afla exact in situat.ia dinaintea a.plicarii perturhatiei. Sa notam cu m hila pina IR care a ajuns unda Ia momentul t
T. Atunci bilele m si
1 se afla in aceea~i situatie ~i se vor mi~ca la fel, adica vectorii lor de oscila.tie

Fig. 10.20. Transmiterea unei perturbatii pentru Ui'!

grup

dt~

partieul(' identice. Vect.orul u est.(1

dP. oscilatie.

274

v1trtor~~~

-+

-+

vor fi egah la oriCe moment ulterior, um_ = u1 Se spune ca bilele 1 ~i m osciJeaza in faza, sint in concordanta de faza. Punctele, particulele, care osciIeaza la fel intr-un mediu prin care se propaga o unda se numesc puncte de
egala faza. Aceste puncte se dispun pe sup-rafe-~e inehi&e in jurul centrului de

275

f'ig. 10.21. a)

Unde sfel'ict":
b) unde plane.

oseilatie, numite suprafete de egala faza sau suprafet.e de unda. Se poate demonstra ca razele de unda sint perpendiculare pe suprafetele de egala faza.
Forma suprafetei de unda depinde atit de proprietatile mediului cit ~i de
forma. sursei. 1n n1ediile. om ogene i izotrope, daca. sursa de oscilatie este
punctiforma san sferica, suprafa.ta de unda 1 deci ~i frontul de unda, sint sfere
concentrice. Undele care se formeaza in acest caz se numesc unde sferice
(fig. 10.21, a).
Cind sursa de oscilatie este o suprafata plana a.tunci unda care se transmite este o unda plana (fig. 10.21, b).
La. distante mari de sursa de perturbatie o unda sferica p-oate fi considerata, intr-o regiune mica a mediului, ca o unda plana, pe regiuni restrinse /
asimilindu-se suprafata sferei de raza mare cu o suprafata plana.
Sa aplicam a cum principiul lui Huygens: daca hila m oscileaza la fel ca
1),
hila 1 putem considera ca unda care se propaga de la hila "!- la hilele (m
(m
2) etc. ii are centrul de oscilatie in hila m. Cum toate hilele din l:mt sint
identice. si lantul este suficient de lung rezulta ca prima hila. can~ va oseila
exact la fel ca hila m va fi cea cu numarul 2m .a.m.d. Aadar hile1t: 1m. 21~ :,
3m, ... vor fi bile care oscileaza in faza. Acela~i rationament se po<' le Hpli .. a
oricarei particule-hile k (1 < k < m). Concluzia este ca, ;e o raza llP unda,
punetele care oscileaza in faza sint ega] departate.

Distant a dintre doua puncte veci ne ( sur~cesive) de egalii faza se nume.yt"

I nngime de unda ~i se noteaza cu f....

ln general, lungimea de unda nu este aceeai pentru toate ra,zt5le

de unda, pentru orice directie de propagare din mediul respectiv. Mediile
(corpurile) in care lungimea de unda nu depinde de directia de propagare se
_
numesc medii izotrope.
Cu ce viteza se deplHseaza o unda, frontul undei, intr-un mediu elastic?
In timp de o perioada T und" parcurge distanta dintre doua puncte de
egala fa.za, situate pe aceea~i direct ie de propagare, adica distanta A. i deci
putem sr.rie

vf

).

=-:

(10.2~1)

unde t't se nume~te Piteza de faza. viteza de propagare a frontului de unda,

fazei.

276

FiJ{. 10.2.2. l nda transn>rsal;1 pe un rnbh1 (o),

Trt'n de unde tra.nswrsall~ (b) s,i (c).

Fig. 10.23. Unda transversalti. pre

supune deformari de forfe<:are.

10.4.3. Unde transversale

EXPERIMENT

a) Un cablu de cauciuc (o coarda, un resort elastic) este lovit lateral.

Se observa ca propagarea acestei perturhatii se face prin deformari perpendiculare pe directia de transmitere a mi~carii (fig. 10.22, a). 0 astfel de unda
este un exemplu de unda transversala.
Daca se produce o perturbatie exterioara la intervale egale de timp sau
este produsa o oscilatie armonica, atunci pe cahlu sau pe coarda se vor
transmite p'erturhatii succesive. Acest grup de perturhatii formeaza un
tren de unde (fig. 10.22, b ~i c).
Producerea _undelor transversale intr-un cahlu, o coarda, un resort etc.
este posibila datorita faptului ca orice parte a nlCdiului solid poate antrena
in micarea sa partile invecinate, provocind solicitari de forfecare (fig. 10.23).
In figura sintprezentate trei parti vecine antrenate in propHgarea perturhatiei.
l\Ii~carea partU b (din mijloc) nu se poate face far a antrenarea partilor a (-forta
-ll'

-+

-+

-+

Fba) ~i c (forta Fbc) care se opun prin fortele Fab respectiv Feb Acestelegaturi
asigura cuplajul partilor a, b, c ~i determina a,paritia deformari]or elastice ~i
deci a fortelor elastice de revenire. Evident numai in corpurile .solide pot aparea
deformari ela.stice de acest fel pe cind in fluide nu. Aadar undele transversale
pot aparea numai in mediile (corpurile) solide.
Daca sursa de oscilatie produce oscilatii intr-un plan oarecare, atunci
orice punct de pe directia de propagare oscileaza in planul initial (planul de
oscilatie al sursei). Deplasind de-a lungul corzii (cablului)5 in planul de oscilatie
al sursei, o fantal vom constata ca ea nu impiedica transmiterea perturhatiei
(fig. 10.24). Se spune ca undele transversale sint unde polarizate.
b) Un .model de mediu in care se propaga o unda transversala il reprezinta bilele suspendate, reprezentate in figura 10.25 ('are pot fi asimilat ('

277

neperturbat

t:I

t=I
2

drept pendule gravita~ionale; Lantul de pendule cuplate modeleaza un mediu

omogen i izotrop.
.
.
Daca punem in micare de oscila~ie un pendul din ca,patul lan~ulu1, de
exemplu pendulul 1, printr-un impuls transmis perpendicular pe direc~ia lan~ului de pendule, datorita cuplajului, energia se transmite de la pend~lul 1
tn Ian~ul de oscilatori. Pentru mediul forma.t din lan~ul de ~endu~e, exCitarea
pendulului 1 constituie o perturba~ie ~i acest pendul poate f1 cons1derat drept
0 sursa de oscila~ie. Men~inind micarea sursei,se constata ca micarea celorlalV oscilatori continua. Fiecare oscilator executa oscila~ii for~a.te cu frecventa
impusa de frecventa sursei. Evident, procesul de propagare are loc in
timp. Daca masuram timpu1 necesar ca o per~urbatie ~a ajunga.la un pendul
oa.recare din Iant, v(:nn observa ca acesta dep1nde de d1stan~a d1ntre sursa de
oscilatie i pend~lul considerat. Fiecare pendul intra in st~re de oscila.~i~ mai
tirziu decit eel precedent. Faza midirii fiecarui pendul dlfera de a celu1 precedent si de a celui care urmeaza. Pentni ca toti oscilatorii sint identici i
cuplajel~ sint de acelai fel, viteza de propagare a oscila.~iei este constanHi,
in absenta fortelor disipative (forta de frecare). Cit timp viteza de propagare,
viteza f~zei sau viteza de faza ramine constanta, distanta dintre doi oscilatori
consecutivi, care os.cileaza in faza (1 i 9; 2 i 10, figura 10.25) este constant~.
Aceasta distanta reprezinta chiar lungimea de unda, fapt ce justifica afirmatia ca aceasta marime este caracteristica unei unde cind propagarea are loc
intr-un inediu izotrop i omogen.
Din relatia (10.23) i din descrierea procesului de propagare, rezulta ca
lungimea de ;1nda este determinata de doi factori: unul care depinde de sursa
(perioada sau pulsatia sursei) ~i :1. doile.a (vite.za de !a:a) care d~pind.e de
mediul de propagare, de proprietatlle lu1 elastrce, adrca de ouplaJul dmtre
p:-1rticulele mediului.
.
,
Se demonstreaza ca viJeza vt de propagare a une1 unde transversale pe o
eoa,rda depinde de tensiunea Tm la care este solicitata coarda i de masa f1.
a unitatii de lungime a corzii:

Tm

7't=

-
jJ.

278

t=~ T

F'lg. 10.26. Propagarea unei oscilatii

armonice pe un lant de pendule gravita
tionale.

t<'ig. 10.24. Unda transversala plan polarizata.

t =T

Fig. 10.2tl. Uudl'l lohgitndinala intr-un rPsort elm;ti<'.

Daca oscila,~iile sur~ei nu sint intre~inute, a.mortiza,rea este foarte rapida,

energia sursei fiind tra.nsferata lantului de oscilatori i disipata prin frecari.
Unda se stinge foarte repede.
10.4.4. Unde longitudinale. Sa co~sideram un resort de otel cu spirele
in repaus ~i echidistantat~ (fig. 10.26.) Resortul 11 putem Iua drept un ir lant de spire (oscilatori) cuplate elastic, fiecare spira putind oscila de-a lungul
axei sale in jurul unei pozitii de echilibru. Provocam o perturbatie a resortului,
tragind de o spira
lungul axei resortului i Iasind-o dupa aceea libera. Pert urbatia se propaga in resort in lungul axului sau prin punerea in starea de
oscila~ie a fiecarei spire. Unda care a aparut in resort, in acest caz, se numete
uno~ long:twlinala. Datorita frecarilor cuaerul i indeosebi da,torita frecarilor
interne din materialul spirei, oscilatiile lor se sting, resortul atingind destu}
de repede star_ea de repaus.

in

Oaca prima sp.ira va fi pus1:1 in mi~care, pe o cale oarecal'e i daca aeeasta

mi~care este oscilatorie arrnon~ca, atunci i spirele urmatoare vor descrie
mi~ca.re asemanatoare dupa trecerea perturbatiei initiale. Figura 10.26 Sill'
fH'inde r~sortul parcurs de o undl'i longitudinala, la diferite momente expri
mate in frac~iuni din perioada oscilatiei armonice a sursei de oscil~tie (spira J):

Se observa ca in timp ce comprimarea avanseaza spre dreapta, fiecare spir<l

care intra in mi~care continua sa oscileze in jurul pozitiei de echilibru. De
exemplu spira 1 face o oscilatie completa intre t
0 i t = T, cind apare
o noua comprima.re care se va transmite in lungul resortului. Exista spire
care oscileaza in concordanta de faza cum sint, de exernplu 1 spirele 1 ~i (; 1
2 i 6.
Considerind resortul un medlu omogen i izotrop, propagarea perturbatiei
se VH fH<"e de-a lungul resortului cu aceea~i viteza v. In timp de o perioada T

279

h) Fietar~ punrt dE' pe Cir oscileaza fcrtat cu frecventa impusa

= vT ~i v1'
1 avem:

de oseilatiile diapazo-

nului. Din A.

v
v.=-

.fig. lU.2"i. Unda lougitndinala iutr--u11 corp solid

i11 nue spira 1, de exemplu, descrie o oscila~ie completa, distan~a parcursa de

pt't'turbatie este v T. Perturba~ia a ajuns pina la spira 5 care incepe sa oscileze
in faza cu spira 1. Distan~a dintre doua spire consecutive (1 ~i 5, 2 i 6) care
mwileaza in faza este lungimea de unda i constituie o caracteristica a undei

respective. Unda longitudinala nu este polarizata ca unda transversala. Acest

lucru se poate demonstra pe cale experimentala.
Undele longitudinale se pot forma atit in mediile solide cit ci in cele fluide
(lichide i gaze). Un exemplu de unda longitudinala intr-un solid este transmiterea perturba~iei produsa de o lovitura de ciocan la capatul unei bare, in
lungul acesteia. Acest lucru poate fi verificat,daca la celalalt capat al barei
se alatura o hila de bara fixata rigid. Cind perturba~i~ va ajunge la ca.patul
barei, hila este proiectata pe direc~ia barei in sensu} propagarii perturba~iei
(fig. 10.27).
'
Ca ~i in cazul undelor transversale, viteza de propagare a undelor longitudinale depinde de caracteristicile mediului de propagare. Se demonstreaza
ca viteza v 1 a unei unde longitudinale este
'l'l

v/~

= "'\

i'

unde E reprezinta modulul de elasticitate iar

de propagare.

p densitatea

mediului

= 4Cl r.n I0-m/s m =

2

c j \{asa corpului ~.n~.pendat este acum n1 1

n;rsah~ va fi

102

--"

s-1

= 1oa Hz .

2m 1 ;;i viteza de propagure a ~tndel .tr;;tns

\{E. Raportul vitezelor de propagare este:

v-2
-v; =
-T = Vi;;;
m=

,.; =

y-r

Vt

2. u~ m~m~itor de la. calea ferata love~te C1l ciocanul cap<'Hul unei ~ine. Sunetul transmis
p_rm ~ma este auztt dupa _0,20 ~ de un ~I doilea II!uneitor care asculta <n urechea pe
~mii. Se cere sa se determme d1stanta dmtre cei doi muncitori ~tiind d1 !;)ina Pste din
otel tu p ,::: ? 800 kg/rn 3 $i modulul de elasticitate este E = 20 toto \jm2.
Nezo[()are. Daca se cui1oa$te viteza Vl de propagare a perim:batiei pe care o vom considPt'a Ga se transmite sub forma unei unde lungitudinale atunci distanta ponte fi determinata din relatia d = vlt:
v =
l

VE
-

d =

vzt

20 101o N/m2
78 000 kgfm3

5,06 ioa- m/s 20 J0- 2 s

5,06 . 10~ m/s.

t 012 m.

. . 10.4.5. lnte~sitatea ~nd~i. Sa conside:ram, intr-un mediu elastic omogen

~~ Izotro~, o sursa de osclla~Ie care transfera continuu aceea~i energie in unitate. de t1mp. Sur-sa .are, deci, o putere constanta. Daca E este energia emisa
in timpul t de mul~Imea punctelor ce aJcatuiesc sursa atunci relatia.
E

P=-=<I>
t

PROBLEME REZOLVATE

I II
I I
I
I
/ \\
I

uu

1. La capatul unei ramuri a unui diapazon (fig . 10.28), se leaga

un fir de lungime l = 2 m $i masa m = 12'g. De fir se suspenda
un corp cu masa m1 = 960 g. Diapazonul oscileaza. Sa se calculez.e: a) viteza de propagare a undelor in fir; b) frecventa de oscilat i;, a diapazonului, dadi lungimea de trnda este de 40 em.
,. ) Cum se schimba viteza de propagare a undei,daca se dubleaza
masa t'Orpului suspendat?
Rekol()are: a) In fir se propaga unde transversale. Neglijind
efectul masei firului asupra tensiunii din fir a vern:

Fig. l 0.28. Pen tru

- exerdtiul t.

= '\ /960 IQ-

kg 9,8 m/s' 2 m

.12.

280

J()-:l

kg

40

mjs.

(10.24)

define~te puterea emisa de sursa sau fluxul de energie errlis, marime masurat)a
i~ watt. Energia emisa de sursa este transfera.tg in intreg Jnediul. Raportul
d.Intre fluxul de ener~ie P ~i aria S a unei suprafete perpendiculare pe directia de propagare prin care are loc transferul de Energie

define~te densitatea de flux de energie sau intensitatea I a undei, marirrw

Gare in S.I. se masoara in Wfm 2
Deoarece energia transferata printr-o portiune a unei suprafete de. undit
este suma energiilor tuturor oscilatorilor de pe aceasta suprafata de und<'l ~i
p~ntt:u c~ ~~ergia. unni oscilator armonic este proportionaJa cu' A 2 (p<HraLt;l
amphtu~Inn) rezulta ca densitatea fluxului de energie este direct proportionala cu patratul amplitudinii oscilatqrilor de pe aceasta suprafa~a de unda
I .-~ A2
(10.2f))
Ob~ervatie importanta!

P~~fri,etatea cea mai impo~tanta a unei unde este aceea de a transfera

,enagte . Transportul de ,,energt.e" are Zoe fiirli transport de substan{a!
281

1 0.5. EC UA TIA UN DEl PLANE

' F

F'
l~e

forte elastice, oscilatia sa va fi tot armonica i, unda fiind plan~, amplitudinea va fi aceea! Deci elonga~ia hilei n va fi de forma:

propunem sa stabilim care este expresm

func~iei ;

u = A sin ( c.vt

;(;, t) pentru uh caz concret: unda

plana.
$tim ca acest tip de unda se caracterize':l.za
prin faptul ca suprafetele d~ egala faza si~t
------ _,_--- plane, adica sint suprafete care se inchid la infinit. Avem de-a face, evident,. cu o idealizare. 0
_ - - - - - - - - . suprafata de egala faza poatefi considerata plana
pe o portiune mica,daca este mult departata de
sursa de oscilatie. Se mai pot .ob:t;ine insa unde
.. plane i altfel, anume folosind un numar mare
de. surse de oscilatie' dispuse pe un plan i care
sint in faza. Undele produse de aceste centre,
separat, se compun ~i rezultatul este o unda
I
/
plana (fig. 10.29).
I
Indiferent de modul de obtinere, undele plane
I<'ig. 10.29. Unda plauit ge- sint caracterizate de faptul ca amplitudinile oscinerfl ta de mai mul te surs~ latiilor tuturor punctelor mediului sint aceleai.
de' oscilatie situate in acelal?l
Acest fapt este o consecinta a legii conservarii
plan.
energiei: energia unui plan de oscilatori este preIuata de un plan similar (acela~i numar de particule) ~i prin urmare energia repartizata unui oscilator va fi aceeai (mediul de. propagare este presupus nedisipativ). Cum energia. de oscilatie este proportional a. cu puterea
a doua a amplitudinii, A 2 , "consecinta a pare evident&.
Sa reluam in discutie modelul lant de resorturi i bile. Acest model este
suficient pentru studiul undei plane intrucit ne putem imagina o multime de
Ianturi avind bilele in plane paralele intre ele i perpendiculare pe resorturi.
Da~a toate lanturile sint perturbate .simultan i ~dentic,vom obtine o unda
plana care se propa.ga prin sistemul lor. Cum fiecare lant se c~mp?rta la f~~
ca celelalte este suficient sa studiem numai unul, pentru a ohtine Informatn
despre intreg sistemul.
Vom presupune ca perturbatia externa este armonica, adica elongatia
bilei 1 va fi o functie de forma u1 = A sin wt. Oscilatiile sint presupuse paralele sac. perpendiculare pe lant. Pulsatia perturbatiei se presupune a fi egaHi
cu pulsatiile proprii ale bilelor; se presupune deei existenta unui cuplaj strins,
a unui transfer optim de energie.
- Cum depinde elongatia unei bile oarecare n din lant de timpul de propagare de la sursa de oscilatie i de distanta fata de sursa?
Bila n va intra in oscilatie mai tirziu decit hila 1 i deci intre cele doua
bile va exista un defazaj q;. Cum fortele Dare actioneaza asupra bilei n sin1

(10.27)

Defaza.jul dintre cele doua _bile se datoreaza intrarii mai tirziu in oscilatie a
bilei n fata de hila 1, adica timpului -r necesar undei sa parcurga distan~a x
de la hila 1 la hila n : -:- = x beci putem scrie acum
Vf

A sin c.v(t - -:-).

(10.28)

. Aadar hila n incepe sa oscileze cu o intirziere -r fata de hila 1 (momentul

ini~ial fii11d acela in care este aplicata perturhatia). Adica, la momentul t,
hila n are aceea,~ielongatie pe care o avea hila 1 la momentul (t - -:-), 'deci
mai devreme. lnlocuind pe -r rezulta
u

._/

282

+ cp) = A sin w (t -+- ~)

21t

dar cum w = -~-- ~i v1

T

~) =

A sin "' {t -

= -A.

A sin {"'t - :;)

rezulta:

x) .

(t

. u = A sm
. 21t _T -):

(10.29)

Rela~ia (10.29) reprezinta a~a-numita ecuatie a undei plane sau legea de mi~
care a undei.
0 b s e r vat i e. Daca m este un numar intreg,
in loe de t-+ t
rezulUi:

+- mT

( + m T, x ).= A sm

ut

=A sin

(t + mT

pastr!nd x constant ~i puntnd

x) = A sm.

27t - - - . - T
A

[2r.(~- f) +

2r.m]

A s;n 2r.

t
27t --

(#-f)=

x) =

m - -

'J.

u{t, x),

adica funet]a are perioada T.

Pastrind t constant avem u(x, t) = A sin 27t (~-f)
u (x

l
+ mA.) =
+ mA., t ) ~"" A sm. 27t ( T--~--X

A sin
~

(2r.(~ -f)

2r.m]

'*

. 27t (Tt -):X ~ m ) :::::

A sm

~A sin 2r.(~ -f)~

u{x, t).

Hezulta ca: u.
u(t, x) este periodica atlt in timp (eu perioada T) cit ~iin spatiu
(cu perioada :A}~ ln ar,est fel unda trebuie conceputa in dona privinte ca un proces
periodic. Perioada temporala este perioada de oscilape T, ,perioada" spatiala este

lungimea de unda /..

283

10.6. CLASIFICAREA UNDEL.OR

U undA este un Jenomen periodic in timp ~i spatiu.

Relatia. (10.29) ne perrnite sa exprimam defazajul dintre doi oscilatori

aflati }a distan~a x 1 respectiv x 2 de o sursa de oscilatie, pe aceea~i raza de
unda, Ia acelai moment t. 1ntr-adevar dacii
u1

'

A sin 2n (~ -

~) i Uo = A

~-

sin 2n (

i)

reprezinta elonga~iile eel or doi oscilatori, at unci defazajul este:

Acp = cpz - cp 1

Xa)
): -: 2n ( Tt

= 2n T t

.Acp

X1)

27t (
-:- ):" = -:; X1

X2

A
= 21t
--- ~x.

(10.30)

Daca .Ax0 diferenta de drum dintre cei doi oscilatori, respectiv dintre
suprafelle de undii cS.rora a paJ1in, este de forma 2k

~ { un numiir par de ~ )

atunci .Acp, defazajul, este 2kn i cei doi oscilatori, suprafetele lor de unda,
sint in faza.
ln cazul in care .Ax= (2k
1) ~ , ( numar impar de
atunci defa-

"i-),

zajul Acp

(2k

E x ere i

+ 1)n i cei doi oscilatori sint in opozi~ie de faza.

~ i u. 6

sursa de unde plane oscileaza dupa ecuatia u.

3 10- sin ;

t.

Daca viteza de propagare a undelor este de 2 mfs: a) sa se scr~e ecuatia und~"i;

b) sa se affe diferenta de faza intre oscilatiile a dona puncte M ~~ N aflate la dis-

ELASTICE

DUPA

FRECVENTA

Am retinut din paragrafele anterioare ca undele care se formeaza in

mediile elastice se nurnesc unde elastice. Considerind ca izvorul de perturba~ie este un osci1ator armonic, adica un oscilator sinusoidal, atunci i undele
care se transmit in mediile elastice sint sinusoidale. Daca astfel de ttnde provin de la izvoare de oscilatie, a caror frecventa este cuprinsa in intervalul
16 Hz _._ 20 000 Hz, deci care pot produce senza~ia de sunet, ele se numesc
unde sonore sau sunete. Oscila~iile, respectiv undele, a caror frecven~a este
situata intre 20 k Hz i 100 G Hz se numesc ultrasunete, iar cele cu frecven~e
sub 16 Hz infrasunete.
In ultimii ani au inceput studii sistematice asupra prodttcerii, propagarii
~i absorb~iei infrasunetelor datorita constatarii ca -acestea au o mare influen~a asupra organismelor vii. Aceasta influenta se datore~te faptului ca ritmurile specifice organismelor vii se produc cu frecven~e. infrasonore ~i deci
transferul de energie dintre un infrasunet i un organism viu devine im portant (la rezonan~a).
0 categorie aparte de unde elastice o constituie undele seismice. La
adincirni de ordinul sutelor de kilometri in interiorul globului pamintesc,
se acurnuleaza,in timp, tensiuni foarte ma;ri datorita carora se produc brusc
rupturi i deplasari care se resimt sub forma unor perturba~ii violente, numite cutremure. Regiunea din interiorul Pamintului in care se produce ~i~
carea se numete focar sau hipocentru, iar locul de la suprafata aflat pe vert~cala locului se numete epicentru. Mediul alcatuit din roci cu proprieta~i
elastice insemnate ,face posibila transmiterea perturha~iei sub forma unei
unde, unda seismica. Unda seismica consta din: unda seismica transversala
i unda seismica longitudinala. Frecventa undelor seismice este cuprinsa in
intervaiul 10-25 Hz.

tanta de 3 m respectiv de 4 m de sursa.

1 0.7. CONDITII DE AUDIBILITATE A OSCILATIIlOR ELASTICE

Rezolvare. a) Ecuatia undei plane este

u =~ A sin 27t ( Tt -

X)

-:;

Senza~ia

Comparind legea de oscilatie a sursei cu relapa u

A sin ((t}t + cp) ob_servam ca (t} =,
21t

. .. d e un da :
= _::_ radfs, de unde T = - = 18 s, ceea ce perm1te caIcuIarea, 1ung1mn
9
(t}

A = vT = 2 m/s. 18 s = 36 m. Putem scrie acum eeuatia undei plane:

u

. 27t { -t 3 1o-1 sm
18

X)

-
36

b ) Pun dele M 9i N oscileaza dupa legile

UM = 3. 10-1 sin 27t (~-~_),UN=

3 1o-1 sin 27t t'~ _!:_},
18
36
18
36
faza este deci <P1

<Pa =

~cp =

21t ( / 8

fs) - 27t ( / 8 -

diferenta de

~} = fs rad.

de sunet se datorete punerii in vibra~ie, in anumite condi~ii, a

nervull!i auditiv, prin intermediul diferitelor organe o.le urechii.
Pentru a fi percepute ca sunete, oscila~iile din mediile elastice (apa, aer,
lemn sau o~el) care ajung la ureche, trebuie sa indeplineasca anumite condi~ii
de frecven~a i de intensitate~
$tim ca frecven~ele oscila~iilor sonore (sunetele) sint cuprinse intte 16
Hz ~i 20 000 Hz. Aceste limite sint diferite de la individ la inJivid, in nwd
deosebit limita superioara (care pentru acela~i individ scade cu vir'sta).
In ceea ce prive~te intensitatea sunetului ea trehuie sa fie cuprins.:i, de
asemenea, intre anumite limite. Spre intensita~ile slabe exista un prag sub
care sunetele nu mai pot fi percepute, I min= 10-12 W/m 2 (la v = 1 kHz).
iar spre intensitatile mari exista o limita peste care senza~ia auditiva st

termina~iilor

285
284

transforma in senzatie de durere,

= 10 2 W/m 2 (la v = 1 kHz).
~
1....--r---r-......
ln figura 10.30 s-au trasat, apro/
""-...
ximativ, limitele inferioara i su~
/
:/
perioara de intensitate audibila
~r--.
/
pentru diferite frecvente. Se poate
\
observa ca largimea &uprafetei
I
intensitatilor audibile variaza cu
I
6
frecven~a, ingustindu-se spre frecven~e foarte joase i foarte irialte,
~
8
atingind
valoarea f'Pn rnai mare
1'-t--i
500
2000
sooo v(Hz) in jurul frecven~ei v = 1 000 Hz.
125
31,3
In .afara de limi ltle de freeFig. 10.30. Limitele de audibilitatt.
venta i de intensitate se mai
imptHH.-' undelor sonore ~i o limita de durata. Pentru ca o oscilatie elastica.
care se afla intre limitele audibile de freeventa i intensitate, sa poata fi
perceputa ca sunet, ea trebuie sa dureze un timp minim. Pentru un observator
] 8

"'"'-

""

standa,rd (mediu) aceasta durata este de eel putin i~o s. Daca timpul esV
mai mic decit eel limit a, oscilatia elastica este perceputa sub
pocnet.

forma

dP

1 0.8. REFLEXIA ~I REFRACTIA UNDELOR

10.8.1. Unda reflectata, unda refractata. Sa presupunem ca avem douu

m(3dii in contact adica, pe o anumita suprafata, particulele unuia dintre ele
interactioneaza cu particulele celuilalt. Sa notam cele doua medii cu A i B
i sa presupunexn ca prin mediul A se propaga o unda catre suprafata d~
separare (a, b) (fig. 10.31). In momentul in care unda ajunge la particulele
de mediul A, situate pe suprafata (a, b), acestea incep sa oscileze. Cum partieulele rnediului B, af]ate pe suprafa~a de contact, sint in interactiune cu cele

ale mediului A, rezulta ca oscilatiile se vor transmite ma1 cteparte in mediul

B i odata cu ele i o parte din energia initiala.
Oscilatorii din mediul A, de pe suprafata de separare (a, b), dupa ce au
pus in stare de oscilatie particulele mediului B, vor continua sa oscileze
tnsa cu amplitudini mai mici. Ace~ti oscilatori devin surse pentru o unda care
se va propaga tot prin mediul A, dar .care va fi diferita de cea initiala. (Energia transportata de aceasta noua unda vafi diferen~a dintre energia initiala
i energia transferata mediului B.)
Unda care ia na~tere in mediul B se numete unda. transmisa san unda
refractatii, iar cea care se formeaza in mediul A, undii reflectatii.
Cum se propaga cele doua unde? Cum se pot determina noile directii de
propagare?
Principiul lui H uygens enuntat, acun1, pentru cazul general ne va ajuta
sa obtinem raspuns la intrebarile puse.
Fie o undii care se propagii printr-un mediu; dacii la un anumit moment t
se inlocuiqte frontul ei de undi1 cu o mulfime de oscilatori, ce constituie fiecate o
sursd pentru cite o undd sfericd ( undii secundard sau elementard) care se propagii tnainte, atunci frontul undei principale la un moment ulterior t + 11t
este suprafatd tangentd (inf~urdtoarea) la fronturile undelor elementare (Ia
m.omottul At de ln genr>rnrPa lor).
0 alta formulare a principiului lui Huygens este urmatoarea:
Orice punct depe o supra[atd de undd JlOate [i considerat ca un nou centru
d"..!.erturhatie de la care se propagd inainte unde sferice secundare ( elementare).
Figura 10.32, a i b ilustreaza construirea frontului de unda cu ajutor'ul
principiului lui H uygens: a) pentru unde circulare ~i b) pentru unde Iiniare.
Se poate ilustra principiul lui Huygens prin undele superficiale de Ia
s~prafata unui lichid, folosind aparatul de produs unde (fig. 10.33 , a). Un
vibrator produce perturbatia stratului superficial de apa din cuva C ~i gener~~za unde circulare pe suprafata ape! (fig. 10.33, b). Daca a~ezam pe apa un
cihndru de tabla cu -multe fante inguste ptauticate de-a lungul generatoarei
F

F'

,J

--:---------\

..>~

ig. 10.32. Prindpipl lui Huygens. Comd.,llin~a frouturilor dt!

unda pentru un.de drculare (a) ~i twd" I in iarl-' (b).

286

287

in punctul de

/griia
front de undo

, Fig. 10.33. a) Cuva de prod us unde la

suprafata lichidelor; b) ~i c) ilustrarea principiului Huygens. ,

c
( urila dirl fiaura) astfel .indt axa lui sa tn~<J,il. prin centrul de oscila.Pe, vorn
ubserva ca hontul circular al undei se reface dincolo de eilindru. Dadi inchidem toate fantele cu exceptia uneia, vorn observa und~ circulare care se
propaga inainte din aceasta fanta ~i care se comporta ca un nou centru de

inciden~a

I. Unghiul 'fiN

se

nume~te

unghi de incidenta

./""'-..

Iar unghiUl N I R = r se numete unghi de reflexie.

b) Refractia. La acelai aparat, modificind adincimea unei parti din apa
prin aezarea pe fundul cuvei a unei placi, schimbam caracteristicile mediului (viteza undelor- in regiunea mai putin ad inca este mai mica). Fotografia
din figura 10.35, a arata cum se schimba direc~ia undei incidente la. trecerea
in alt mediu. Direc~ia SI, dupa trecerea liniei care separa ce}e doua regiuni,
devine I R (fig. 10.a5, b).

Schimbarea direc~iei de propa.ga.re a undei la suprafata de separare intre

doua regiuni in care vitezele de propaga,re sint diferite, o numim refrac~ie.
Unghiul r se nume.f}te unghi de refrac~ie. Se observa, in cazul dat, ca unghiu1
de refrac~ie este mai mic decit unghiul de inciden~a.
10.8.3. Legile reflexiei ~i refrac.tiei. a) Legea reflexiei. Sa consider am o
por~iune a frontului de unda plan AA' care avanseaza cu viteza v pe directia
Sf catre suprafata d.,e separare P pe care o atinge la un moment dat t
' (fig. 10.34, b). La un anumit moment pozi~ia frontului de unda este IA 1 ide la
fiecare punct al frontului care va atinge suprafat~ P vor pleca unde elemen
tare care conform principiului lui H uygens se vor propaga in acela.~i mAdiu.
\

oscila~ie

(fig. 10.33, c).

.
.
.
10.8.2. Reflexia ~i refractia undelor superficiale. a) Reflexw. In cuva
aparatului de produs unde se produc unde Ii_niare. Aezin~ un o~sta.col in
calea undelor, se observa fenomenul de reflex1e, undele em1se de 1zvorul de
oscilatie revenind in mediul in care s-au propagat la incidenta cu obsta_colul
(peret,ele) p .care constituie un mediu cu alte caracteristici decit mediul ini~ial
(fig. 10.34, a).
.
. . .
.
_
De observat ca directia de propagare Sl a undei 111Cidente se schimlw
devenind I R (fig. 10. 34. b). Se eonstruie~te perpendicul,ara N I pe peretele .p

-4,

I
~

288

Fig. 10.34. Reflexia tmdt>lor: a) fotografie in cu vi1:

b) sdwma geometrica eo respunz;'itoarp situatiei din a).

IT

,P
b

Fig. 10.35. Refractia undclor:

a)

t'otogr:tfie in tuva; b) schema geometridi corespun.

ziHoare si_tuatiei din a).

289
19 - Fizic~ cl. a IX-a

tn intervaluf de timp At, incepind cu momentul t ~i sfirind cu momentul

(t +- At}, moment la care punctele frontului de unda I A 1 au luat contact cu
peretele, undele elementare produse suecesiv de toate punctele dintre I ~i
B se propaga de la perete ina poi in mediul din care au venit. Suprafa~a tan-.
genta fronturilor de unda.ale tuturor acestor unde eleJuentare{infa~uratoarea)
formeaza noul front de unda B 1 B care se deplaseaza pe direc~ia I R. Se _observa ca triunghiurile dreptunghice I A.1 B i BB1J.sint egale avind I B la'tura

comuna si A 1 B ~ IB 1 = vAt. Rezulta ca 1::A1ll} = 1::BtBI sau

'

r.

(10.31)

Deci, la reflexie, unghiul de reflexie este egal cu unghiul de inciden~a.

. b) Legea refrac[iei. Por~iun~a BB 1 a frontului de unda incident avanseaza cu viteza v1 pe direc~ia SI spre.suprafa~a de separare P pe care o atinge ~
in Bla momentul t i in I la mC?mentul (t
At) (fig. 10.35, b).ln. intervalul
At, succes.iv, din toate punctele situate intre B i I, se propaga unde elementare cu viteza v2 #: v1 Tange.nta tuturor fronturilor acesto:r: unde formeaza
At} ocupa pozitia A1J. Din
frontul undei refractate care la ~omentul (t
triunghiurile BB 11 i BA 11, triunghiuri dreptunghice, putem scrie:

sin

BE! =
1

B 1 1 =-

dent~) iar ~

~t i sin

Rl

'ff;BJ
Daca facem . raportul sin
-sin

v1

Bl

ob servam
"

~1

lfiA

"
ca:

BA 1
Bl

B~BI =
1

= ~2 ~~.
BI

.. sin
~ 1ocu m
. d eu d a t eIe d'
. :
. I egea refractiel
Rezolvare. a) D m
--:---i = -vt -.n
.. m elnm ~ a vern

sin 19 = V1
sin 30 .Vz

10.8.4.

= ~. b)
3

.
Refle:xie

Slll r

EXPERIMENT

Se produce o perturba~ie transversala, puternica (un Oc) pe .o <;oard!i

sau pe un tub de cauciuc al carui capat este lasat mobil cu ajutorul unei sfori
sau inel (fig. 10.36, a), sau este fix (fig. 10.;36,b). Se observa, d.e-a lungul corzii,
propagarea unei ,creste" de unda spre capatul ei. In cazul a) ea se h1to.arce
cu deviere in aceeai parte adica tot ca o .creasta. In cazul b) unda se intoarce
1
ea o .. depresiune" (adincitura).
In ambele 'cazuri, perturbatia este reflectata la capatul corzii (ca la
1ntilnirea cu un perete - obstacol), dar felul reflexiei depinde de faptul daca
capiHul corzii poate oscila liher transversal, numindu-1 in acest caz capat
liber, sau daca la capat nu poate aparea nici o oscilatie, numindu-1 capat fix.
Aadar ,crea.sta" unei unde transversale se reflecta (se intoarce) la capatul liber ca o ,creasta" de unda, iar .la capatul fix ca o ,depresiune:.

de unda.
U~da sufera la capatul fix un salt de fa.za e.gal cu 1t sau o ,pierdere''
de !: pentru ca dupa reflexie toate puncteJe vor oscila de cea.lalta parte
2

-:"~ (ung h'Iu I de 1'nc1 -

-.-..,.i = 1J- = n.2l.

~Ill I'

1}

a tubului (corzii), fata de unda incidentiL

(10.32)

Raportul ~ = n 21 s~ numete indice de refractie al_mediului 2 fata de mediull ~

v2

~tiind ca A

i_l

eu sehimbare de sens

derefrac~ie) obtinem legea refrac~iei:

~in

~-.

"'

BIA 1

= ; (unghiul

Vz

Din relatia (10.33) putem scrie ~- =

.
i-~

vT putem scrie: A1 = v1 T, respectiv 7-:z

==

v2T, lungimile

de unda ale undelor care se propaga in cele douii medii. Relatia (10.32) poate

fi scrisa:
(10.33)
EX ere it i u. Undele produse intr-o cuva cu apa tree dintr-o regiune mai putin
adinca in una mai adinca ~i se refracta. $tiind ca unghiul' de incidenta este de 19
iar eel de refractie de 30 sa se afl~: a) raportul vitezelor in cele doua regiuni; b)
Nlportul lungimilor de undli din eele doua regiuni.

Fig. 10.36. Reflexia unei perturbatii care se propaga pe o coarda

(desenele sint distantate uniform .in
timp). a) La capiHulliber faza nu
se schimba, dupa reflexie~ b) prin
reflexie la capatul fix se schimba
faza cu 180.

290

291
l9

0 undit ir~nsversala se peflecta la cap/itul liber fara schimbare de faza, lar

la capatul fix cu o schi~bare de faza de 7t sau o ,pierdere"

Concluzii identice

se

de~

1-1-

ob~in daca ~e analizeaza reflexia unei unde longitu

dinale.
10,9. DIFRACTIA

Ce se intimpHi atunci cind undele care se propaga intr-un mediu oarecare

intilnesc ,obstacole de dimensiuni comparabile cu lungimea de unda?

EXPERIMENT

ln calea unor unde plane produse pe suprafa~a apm, In cuva de producere- a undelor, se a~aza succesiv obstacole liniare de diferite dimensiuni
(fig. 10.37, a, b, c) sau se las a sa treac~ undele prin deschideri (fa.nte) diferite
(fig. 10.37, d, e, f).
I~ primul caz observam ca undele patrund cu atit mai mult in ,spa~iul
umbrei" geometrice din spatele obstacolului cu cit dimensiunile obstacolului
devin mai mici. ~i in al doilea caz se observa ca regiunea in care se propaga
unda in zona de ,umbra" este cu atit mai mare cu cit deschiderea este
.mai mica.

Abaterea unei unde de la directia initiala de propagare la trecerea pe lingii

obstacole $i la traversarea fantelor se nume$te difractie.

Fig. 10.37. Difractia undelor pe obstacole

fante de diferite latimi.

~i

Fig. 10.38. Efecful unui orificiu asuprn unor nnde en

lungimea. de unda mult mai
mie[t decit orificiul, respeetiv
cu lungimea de unda comparahila cu dimensiunile orificiului. -

Fenomenul de difrac~ie poate fi explicat pe baza principiului lui Huygens. Se considera frontul de unda -care a atins_ obstacolril ca fiind format
dintr-o munime de centre (surse) noi de oscila.~ii de la care pleadi unde elementare (fig. 10.37). In figura 10.37, f se observa formarea unei unde elementareindividuale; are loc o difrac~i_e pronunvata.

0 b s e r vat i e. Difractia este un fenomen distinct de eel de refractie. Hefraetia

a pare la trecerea unei unde di.n tr-un mediu in altul cu viteze diferite' de propagare:
difractia apare Ia propagarea 1mdei in acela$i medin fara schimb?rea vitezei de propagarf.

1 0.10. INTERFERENTA.' UNDE STATIONARE

EXPERIMENT

Sa repetam experimentele de mai sus cu unde a caror lungime de unda

difera mult fa~a de dimensiunile fantelor (obstacolelor). Figura 10.38 ilustreaza efectul unei fante asupra unor unde eu lungimea de unda mult mai
Inica decit deschiderea sa, respectiv cu lungimea de unda comparabila cu
dimensiunea fantei.
Experien~a arata ca factorul determinant pentru fenomenele de difrac~ie
este raportul dintre lungimea de unda ~i dimensiunea obstacolului difrac~
tant. Difrac~ia este deosebit de pronun~ata atunci cind dimensiunile ohsta1~o
lelor difractante sint comparabile cu lungirnea de unda.

292

EXPERIMENT

La capetele unei corzi (tub de cauciuc, lan~ de resorturi), se produc,

printr-o perturba~ie, doua creste de unde, ambele de acee_ai parte sau una
de 0 parte i alta de cea.lalta parte a corzii (fig. 10.39, a, b).
Se observa ca ambele creste de unda se deplaseaza de-a lungul corzii
ne.stingherite atit inainte cit i dupa ce se intilnesc. In locul in care ereste1e
de unda se t_ntilnesc apare o creasta vizihila mai inalta (fig. 10.39, a) sau def.P-rmarea dispare complet (fig. 10.39, b). Experimentul poate fi realizat .~i cu
293

\.

Fig. 10.40.' lnterferenta a doua unde eu aceea9i lungime

de undi'i: a) cind. diferenta de drmn este nula 9i b) cind
diferenta de drum este de o jumatate de lungime 'de und8.

l<~lg.

10.89. Sl1prapunerea a doua perturba~ii: Q) cu areea!jii fa zit; b) cu

faza opusa.

ajutorul Ian~ului de pendule.

ln

acest caz,in momentul intilnirii perturba~iilm:.

unul din pendu]e deviaza mult mai mult decit celelalte (a) sau abia se
mi~ca

(b).

Ne intilnim aici cu o situa~ie deosebita, caracteristica propagarii undelor.

Peste unul i acelai Ian~ de oscilatori pot trece in acelai timp .perturba~ii
diferite, provenite de la doua unde, fara ca undele care se produc pe lan~ul
(mediul) de oscilatori sa se perturbe- una pe alta. ln locul in care cele doua
und-e se intilnesc ele se suprapun intr:.un mod foarte simplu: amplitudinile

unde sint in fiecare punct de intilnire,Jn faza. Cele doua unde se ,intaresc"
una pe alta, oscilatia rezultanta se face cu amplitudine 'maxima. 1n figura

10.40, b diferenta de drum dintre

oscila~iile

produse de cele dona unde este

~x = ~. Oscila~iile prod use de cele doua unde, intr-un anumit punct, vor
de faza .LlmT = ~.
2.. =
Prezenta o diferenta
,
A 2 '

1t.

Cele doua unde se ,slab_ esc''-

. reciproc, amplitudinea oscila~iei rezultante este minima. Daca amplitudinile

oscilatiilor prod use de cele doua unde se ad una ( algebric ).

undelor sint egale, oscilatia rezultanta este nub'i, ce}e do'!la unde se ,sting"

Fapttil ca dupa intUnire undele tree mai departe complet neschimbate,

,iar tn timpul int,ilnirii 'amplitudinile lor se a,duna, poarta denumirea de supra-

complet una pe alta.

punere neperturbata sau de principiul superpozi~iei neperturhate. a undelor.

importan~a

deosebita o prezinta cazul in care undele care se intililesc

au aceea~i lungime de unda ~i determina oscila~ii de aceea~i frecventa (pulsatie), unde denumite coerente~~Suprapunerea (compunerea) neperturbata in

acela~i

--loc, dintr-un medill.

a douii sau mai rnultf! undP de aceea$i lungime de unda sau aceea$i pu1.~at!e se

ObserCJa(ie.- Doua uri de care interfera, se intensifica sau se slabesc la-maximum

intr-un anumit p~nct, Ctnd diferen~a de drum este zero sau ~. Pentru amplitudini egale ele s~ anuleaza complet daca ~x

"A

Daea tinem seama. d~ relatia (10.30) se observa ea Ia interferenta avem:

a) amplificare maxima, cind difertmta
.

es. t e un numar par d e

. n ume~te interferen(ii.

Pentru fenomenul de interferen~a a doua unde care se propaga pe aceeai

2rr

de drum

~X = kA

Din ~~ = -- Ll.:r rezulta ca pentru Ll.c

= 0, L 2, ... ).

j,

_'2k).
2

= kl.

direc~ie este importanta diferen~a de drum dintre cele doua oscilatii care se

avern l~([i

suprapun in acela~i loc. In figura 10.40, a, diferenta de drum .L\x dintre oscila-

unei diferente de drum de forma 2k !-_ sau unei d ifef'ente de faza de 2k7t:

tiile produse de cele doua unde este nuh'i ~i deci oscilatiile provocate de antbele

2k7t(k

Dec1 un maxim de oscihitie corespunde

2

295

294

b) atenuare maxima, dnd diferenta de df'um Ax

numar impar de ~.
2

In

(2k

acest caz rezulta pentru A~ condi~ia

.

+ 1) -~2

este un

A~~. (2k+1)7t.

Adica atenuarea maxima. a doua unde corespunde unei diferente de drum de

forma (2k

+ 1) ~

2_n (_-t_ T

Y2

A 2 sin 2n

(~

:I )

~cp

= 2-7t

'\

\
1

'..,
......

' >-

Fig. 10.4,2. Pentru fiecare va.loare a

diferentei de drum se cbtin dou~t
curbe simetl'ice in raport cu mediatoarea segmentului clc2.

Valoarea amplitudinii csdlatiei fiecarui punct din cimpul de interferenta depinde

de diferenta de drum ~x. tn zona de interferenta exista puncte care au ~ceea~i dife.

-i)

cum se ~tie de la compunerea oscila-tiilor paralele ~i de aceea~i pulsatie aceasta mi~

care este osdlatorie armonica. Amp1itudinea mi~carii rezuHante este data de relatia:

- cum
Dar

Punch~l P va descrie o mi9.care rezultata din compunerea celor doua oscilatii ~i dupit

A2 =

"' \ "\

sa-u unei diferente de faza de forma (2k _+ 1)7t.

Zona in care se produce suprapunerea undelor se nume~te dmp de interferenta. Sa

consideram un _punct p din zona de interferenta a undelor plane ~are provin de la
doua centre de oscilatii C1 ~i C2 , care au acelea~i pulsatii (fig. 10.lt1).'Vom presupune ca oscilatiile care ajung in pnnrtul P sint oscilatii armon ice ,-;.i au elongatiile
paralele de forma:

.........

/
/

Ai +A~+ 2A 1A 2 cos

~cp.

"
rezu1tante:
ux,
avem pen t ru amp l'1tu d'mea osc1'I a tiel

(10. 34)
Rezulti:i. ca amplitudinea oscilatiei In punctul P depinde de amplitudinile oscilatiilor
care se suprapun ~i de diferenta de drum ~x = x 2 - x1 dintre oscilatii in punctul
de interferenta.
~
In ipott<za ca propagarea oscilatiilor se face intr-un mediu in care nu exista amortizare, amplitudinea oscilatiei rezultante va depinde numai de diferenta de drurn
D.x dintre cele doua oscilatii.
In situatia in care aceasta 9-iferenta de drt~m "este constanta- ~i amplitudinea oscilatiei rezultante din punctuJ P este constanta.
Interferenta in care toate punctele din dmpul de interferenta oscileaza eu o ampli~
tudine constanta in timp se nume!'?te interferentd staJionard.

renVi de drum
amplitudine.

fata

de

cele

doua centre de

oscilatii ~i care

aceea~i

au

Curbele care unesc aceste puncte reprezinta un loc geometric cu prgprietatea ca diferenta de drum fata de doua puncte fixe este constanta (hiperbola). Pentru fiecare
valoarea_diferentei de drum se obtin d?ua cmbe simetrice fata de mediatoarea segmentului C1 C2 ' (fig:. 10.42), de egala amplitudine !iii care se numesc franje de
interferenta.
Dupa cum s-a afirmat mai inainte, exista valori ale diferentei de drum pentru care
oscilatia rezultanta poate avea amplitudine maxima sau minima. Aceste valori, ale
diferentei de drum, se pot obtine din relatia (1.0.34) punind conditiile:
')

'

a) cos ::.::: (x 2

xi) = 1, pentru amplitudine maxima (A

x1 )

2n

sau -

(x 2

21t
b) cos -(x2

21t
A

2/m, conditie din care rezulta:

x1 ) = - l ,

pentru

(x2 - x11= (2k

amplitudin_e

minima

1)1t, de unde se obtine:

x2

x 1 = (2k
.

1) .
2

A!iiadar toate punctele din cimpul de interferenta pen.tru care dif~rentade drum este
un numar par de

~ , oscileaza cu amplitudine maxima A

A1

Fi~.

10.41. Doua eentre de

oscilatie de aceea~i pulsatie
intr-un medili elastic.

296

'

care diferenta'de drum este un ntimar impar

'

de~, oscileaza cu amplitudinea minima

2

297

+ A 2, iar cele pentru

'

Fig. 10.45. Punctul P de pe fir este antrenat In mi~care aUt de unda incidenta cit ~i
de cea reflectata.

unde

~
.reprezinta
2

difererita de drum (pierderea) introdusa

fix al firului ( reflexie cu pierdere de

Pig. 10.43. Unde staFonare pt>
fir in tins.

Ffg. 10.44. Dispozitiv pentru producerea

undelor stationare pe fir.

110

dar cum A 1
21t

~i ~ql = -

lung, provocind apari~ia unor und~ transversale cu pulsa~ii diferite. Sa lasam

undele sa se reflecte la capatul fix sau.Jiber .. Se co:nstata cain int~egulsistem
se pro due stari de oscila~ie caracteristice care . nu se ,deplaseaza" in timp ci
ramin pe. loc, sta~ioneaza. Fenomenul se produce datorita suprapunerii undei
incidente, prod~sa de sursa perturbatoare i undei reflectate, la s:apatul fix
sau la eel Iiber.
Acest caz deosebit de interferenta se nume~te unda sta~a. Unda
statwna~li ap.are cind douli unde de lungimi de undli egale, cart se pn~ii in
scnsuri opuse, se suprapun.
Unda sta~ionara prezinta la distante egalti cu } locuri in ca,re oscila~ia

= A2 =

('

l- X

298

)=

A
2 X+. --,

nedisi~

Ax obtinem:

V+

2
2a' cos A" ( 2x

2a'

Considerind cunoscuta relatia 1

+ cos q~

+) ,

= 2 cos 2 !_ se obtine:
2

deci

+!_).

2a cos 2:.(2x
A

(10.35)

. Din relatia (10.35) observam ca amplitudinea oscilatiei rezultante_ este indenendenta

de timp dar variaza periodic cu pozitia punctului pefir (cu distanta x fata de capatul
.
A r 2kA
.
B al firului din figura 10.45). Toate punctele pentru care 2x + - = osclleaza
.
2
2
cu amplitudine maxima. Aceste puncte sint tocmai punctele numite ventre ~i se
afHt fata de punctul de reflexie Ia distantele.
v

.
xv

)..

(2k -

1)

--+

k ~ 1 ~i iritreg.

+ -A =

"A

(2k + 1) ~, au amplitudinea zero (puncte In

2
2
repaus), stnt punc'tele numite nodJiri ~i sint situate fatl1 de punctul d~ reflexie Ia
distantele
Punctele pentru eare 2x

+ --i.) -

ln ipoteza ea firul este un mediu

(~apatul

a (unda reflectata are aceea~i amplitudine cu cea incidenta)

este stinsa complet, noduri de oscila~ie ~i intre ele locuri in ca,re punctele
oscileaza cu amplitudine maxima, .ventre de oscila~ie.
Daca in experien~ele care pun in eviden~a undele sta-t;ionare partea sursei
de oscila~ie se considera capat fix atunci figura 10.43 reda citeva cazuri de
formare a undelor sta~ionare ~e un fir intins, cind celalalt capat este tot fix.
Figura 10.44 prezinta a,paratul cu care pot fi produse i puse in eviden~a
astfel de unde , sta~ionare.

."C

pe

10.10.2. Unde stationare. Sa perturbam o coarda sa,u un resort elastic

Pentru a .expliea aparitia nodurilor :;;i ventr~lor dt> oseilape sa consideram tm ptmct P de pe firul intins (fig. 10.45), solicitat simultan de unda incidenta ~i de
unda refledaH\. Diferenta de drum, dintre aceste doua nnde, este

l~ reflexia

pativ, amplitudinea oscilatiilor ra.mine constanta tn timp, rezultii dt amplitudinea

rezultanta este

A = A 1 - A 2 Curbele care unesc punctele de maxima ~i minima amplitudine se

numesc franje de maxima ~i minima interferenta. Evident pentru cazul particular
A 1. = A 2 = a obtinem A = 2a pentru amplitudine maxima ~i A = 0 pentru ampli-
tudine minim~.

oaref~are

~).

Xn

=:= 2k --,.
4

299

~,
2

~ 0 ~i

tntreg.

Pozitia nodurilor ~i ventrelor, pe fir, nu se schimba: punctele care oscilea.za cu amplitudine maxima, respectiv minima (zero), ramin tot timpul
acelea,~i, de. aici i numele de unde stationare.

Pentrri cazul firului fixat la cele doua capete, reflexia se face cu schimbare
de semn pentru elongatie (pierdere de ~).

Fig. 10.46. AnGie cu douu lame.

se formeaza unde statio-

= n ~ , adica lungimea firului este

nare daca este indeplinita conditia l

.

In fir

_[IC0_jL

egala cu un npmar intreg de -.

a) Coarde sonore. Coarda sonora este sursa sonora pentru toate instrumentele dr
corzi. 0 coarda sonora poate fi pusa in oscilatie !n mod diferit, aUt longitudin~l cit 1;\i trans.
vt>rsal. Frecventele componentelor emise de o eoarda sonora pot fi determinate eu ajutorul relatiei:

'llpr

10.11.1. Proprietatile caracteristice ale unui sunet. ln paragrafullO. 6 au fost denu.

mite sunete undele elastice a di.rorfrecventa estecuprinsa intre 16 Hz-20 kHz.
Un sunet perceput de ureche are- anumite proprietati care pot fi explicate prin marimile fizice cara,cteristice sunetului ~i prin particularitatile organului auditiv. Se dis'ting trei proprietati fizice: inaltimea, intensitatea ~i timbrul.
a) lnJilfimea. Senzatia fiziologica de sunet ascutit (inalt) ~i de sunet grav (jos) este
d.eterminata numai de frecventa undei sonore.
b) Intensitatea auditi9a. Senzatia fiziologica de intensitate a sunetului se masoarft
_prin intensitatea auditiva (taria sunetului). Auzul nuda pentru douasunete diferite senzatii in acela~i raport de tarie ca raportuf intensitatilor lor sonore. Dadi se eonsiderit
audibilitate I 0 = 1o-l2 '\V /m 2 (I a 1 ':kHz l,
ca intensitate de referinta I O pragul :minim
atunci se define~te (L} nivelul de intensit.~te sonora al unui sunet d~ intensitate I prin
relatia:

ae

L = lg

I.

de intensitate S<Jnora se masoara in belli (B)

1, 2, 3, ...

(10.37).

b) Tub uri sonore. Tuburile sonore constituie o parte principala- a instrumentelor

..dt> suflat, avind rolul de rezonator. Sursa sonora propriu-zisa o. constituie ancia (mu~
tiucul), reprezentata in figura 10.46, prin intermediul direia se produc oscilatii ale aerului
~i care formeaza _:uide stationare in tubul sonor. Ventrul de oscilatie se formeaza intotdeauna la ancie. In figurile 10.47, a ~i b este reprezentatmodul in care se formeaza com,ponentele sunetului in tuburile sonore inchise sau deschise.
Se observa ca pentru tuburile deschist:> lungimea l a tubului este un numar

in treg de ~~-
2

A.
l = n-.

(n = 1, 2,

3, ... ) $i

din i,n

rezul (;1

"n

v = __1'., n

= __ ..

An

(10.38)

2l

relape prin care pot Ji ohtiniltt> r-omponentele sunetuJui errtis de un tub sonor deschis.
~i

in decibelli (dB).

c) Timbrul. Un sunet emis de o Sl!rsa sonora (coarda, tub etc.) are un caracter complex. Alaturi de sunetele principaie 1 numite sunete fundamentale, o sui'Sa sonora emit<'
simultan ~i citeva din a:r:,mpnid h~ sunetului fundamental. De exemplu, frecventa fundamentala pentru nota la sau armonica Ja este de 440 Hz; orice multiplu intreg al acestei

'./<
,...."'

frec9ente este o armonica superioara.

\'></

10.11.2. Surse ~onore. Corpurile care pot oscila cu frecvente lntre 16Hz- 20kHz ~i
care pot genera unde so1w.re se numesc surse son ore. Printre ca tegoriile de surse son ore
importonte distingem: a) eoardele sonore 9i b) tuburile sonore.

f\
I I

"
,><,
/

Simetul fun,damental ~i armonicile care-1 lnsotesc sint denumite componentele

sunetului.
Caract~ristica unui sunet care se exprima prin numarul componentelor. care inso. tesc sunetul fundamental ~i nivelul lor de. intensitate sonora se nurne~te timbrul acelui
sunet.

300

jr' n =

\1

2l

(10.36)

Io

~ivelul

_!_ \

unde '~~pr reprezintrt ~recvt>ntele proprii ale coardei sonore, care depind de lungimea z
corzii, tensiunea T din coarda ~i de !l masa unitatii de lungime a corzii.

1 0.1t! COARDE $1 TUB URI SONORE

'

\
I
I

'/
,.x,

Pig. hJ.4\1, Und~" stationa:rP: u) in tubul'i desddst. ~~

/J J in t.ub11r'i indlisP.

301

Din conditia l

=:.

(2n -

J) A , pentru tuburile tnchise, se obtine pentru componen.

4
'

tele sunetului relatia:

"n

= -v

3. Un punct material oscileaza armonic dup& o lege sinusoidala. Se masoara elongaJiilt:

= - (2n An
41

(10.39)

1}.

PROBLEME REZOLVAT"E

rel~tia

(10.38) ne da l

n A sau n
2

=E.=

1. Rezulta ca

340 mfs

1m

\1=-=

= -At4 s1' . At =

2 m. Rezulta " = .!!_ =

At

At
sau daca pun em
4

1) -

(2n 340

m/s

2m

trebuie indeplinita conditia l

A
2

pentru ca

v
A

v:

v x~~ =

7,025 s;

21t' '\ /

Vt -

V2

b} ama:r

4,40 cmfs"'.

1,55 em.

un resort cu constanta elastica k. ~tiind ca dupa ciocnire ccrl'ul ramine pe platan,

sa se calculeze amplitu~inea mi~iicilrii efectuata de sisterriul platan-corp.
R: A

mgy

= -

+ 2hk
-=--
mg

O'~iii Fm = 142 N ~i cu lungimea scalei l = 10 em

este suspendat un corp care, datorita unei cauze externe, tncepe sa oscileze vertical cu o
frecventa v = 2 oscilatii pe secunda. Ce masa are corpul?
' ~ R: k Fm/l, m = k/4 1t2 v 2 = 8,6 kg.
, 7. Un pendu,l matematic (gravitational) se fixeaza de un cadru a~ezat pe un carucior.
Sa se gaseasca perioada pendulul~i dnd caruciorul se mi~ca; a) oriz?ntal cu a.ccelerapa
a; b) vertical in sus cu acceleratJ.a a; c) vertical in jos cu acceleratia a < g. Se
!jtie lungimea pendulului l ~i amplitudinea 11nghiulara initiala o:0 ~ 5.

VV a

kg/m 66 2 Hz 2

4. m 2

g2

b)21t"\/

l;

Va +

c)21t'\/

S71,2N.

R: T

=
.

1NTREBARI. EXERCIT/1. PROBLEM

27t'V-vg'l+ ~
R2

9. Dona. pendule gravitationale oscileaza in acela~i loc cu frecventele v1

v2 """'" 7 Hz. Ca_re este raportul Iungimilor lor?

:::::

28 Hz ~i
2

!L =(~) =

. X a unm osc1'1 a t or armo

= kA
..- , . un'de amax este acce1erat1a. maxlrne~.
m
nic, k constanta elastica, A amplitudinea ~i m masa oscilatorului. Ar~tati c~ aceastll
relatie are dimensiunile unei acceleratii.

ll

. amax
1. Se da relatia

302

l.

g -

mi~te eu viteza eonstanta v pe un cere. de raza R In plan orizontal. Se cere perioada pendulului.

to-3

1
2

8. Pendulul fixat pP diruciorul de la problema 7 este obligat sa se

rezulta pentru valoarea tensiunii din coa_rda:

T == ll v2A2 = 50

4, Un bloc cu masa m = 3,62 kg este suspendat de un resort cu cohstanta elasticcl

k = 520 Njm. Un glonte cu masa m' = 4,5 este tras de jos tn sus cu o vitezi1 v =
= 150 m/s ~iii se opre~te tn bloc.
Aproximtnd mi~carea sistemului bloc-glonte ca o mi~care oscilatorie armonici'i, sll
se afle amplitu4inea mi~c<'irii ..

R:a)21t'\/

\1=-=--=--

= !!.!:

6,87 em;

6. De un dinamometru cu diviziuni intre

Rezolvare. tn caznl sunetului fundamental

unde ll

v2

170 Hz: ln acest caz.

2. 0 coarda de violoncel are o lungime l = 1 m. Masa corzii este de 50 g. Lli ce tensiune

este supusa coarda daca ea trebuie sa vibreze Ia frecventa fund,amentala de 66. Hz?

~iii

VJ -

Ei. Un corp de masa m cade de hi tnaltimea h, pe un platan de masi1 neglijabila atirnat de

sunet.!!Ldevine mai grav.

deci A = 2 m

=- 340 Hz.
'b) Astupind tubul, ohtinem din relatia (10.39), l

~ "\ / v~x~- v~xi

este emisa prima armonica (sunetul fundamental) cu frecventa

..-..;:

n = 1, l

xt ~i Xa lamomente diferite 9i s~ gase~te xJ. =7 6 em, x 2 = 4 em iar vitfzele corespunzatoare stnt Vt'= 3 cr;njs, v2 = 5 cmfs. Sa se det-ermine: a) amplitudinea ~iii perioada
oscila~iei arnionice; b) acceleratia maxima .

. R: a) A

1. Un tub deschis cu lungimea l = 0,5 m emite oscilatii cu lungimea de unda A = 1 m.

Sa se calculeze: a') ce armonica produce tubul ~iii ce frecventa are sunetul produs?
b) Se astupa tubul, (~iii) se cere lungimea de unda a aceleialiii armonici a sunetului emis.
Viteza sunetului in aer, v
340 mjs.
Rezolvare. a) ln acest caz

2. Ooua resortur1 elastice de constante k 11 k 2 stnt legate o daUi.tn serie, o dat~ tn paralel;
ce conditie trebuie sa indeplineasca k1 , k 2 a~a in cit perioadele de oscilatie in ce1e douit
cazuri s& fie egale?

16.

\12

10. Cum sat putea dovedi experimental ea pr-opagarea unel perturbatii intr-un mediu
transrniterea de energie't
inseamna ~i propagarea

303

11. Prin intermediul undel0r

~2.

se transmite

!;lnergi~. Pal

impult; se transmite

~w~n

unne:25. Un fragment de metal este analiza! milsurihd Yilew snnetului lntr-o bar::i racuta din
aoest Hletal. Bara are masa de ;Jo kg ~i volumul de 2 10--a rna. Viteza sunetului In
_i}~ra (:l:::;te <fe 4 QQO mjs. Sa ~e calculeze modulul dt> eJostic1tate.

Undele de torsiune {forfecare) slnt transversale sau longitvd!nale?

13. Cum pot fi create unde plane? Dar unde sferice?

14. Daca medh1 este omogen ~i izotrop, iar sursa de oscilatie este punctiforma unda care
ia na~tere este sferica. Ce fel de unda se va produce, daca mediul este izotrop dar nu
este omogen? Dar daca este omogen dar nu ~i izotrop?

26.- 0 sursa produce oseilatii en frecven~a de 50 Hz carr se propaga ~n dona medii direrit(.
Cunosclnd vitezele de propagare v 1
5 ono m/s :;;i u 2 = 14!'JO rn/s in celr. doua medii
sa se ca lculeze Jungimile de unda eores p tlll7.<Hoa ''".

15. Undele transversale dintr-o coarda pot fi polarizate. Dar undele-son ore sin t polarizate?
J..1,2

~~~~ = 100m; 29m.

~) ( mm)

ecuatiile care descr iu

U:

16. Daca doua unde- interfera, perturba una din ele propagarea celeilalte?

27. Fie u1

Vmin

"max

16 Hz

20 kHz

Vaer =

3~0 ffi/S

Votel =

5 000 mjs.

~i

u,

3 sin { 2uu

r.l .,_

"

os_eilatiile a doua surse S 1 ~i.Sa situate la 6 em una de alta. Sursele p1od.uc oscila~ii
tTansversale cu Plongatjile paralele 1;3i 1ar't' se propaga eu viteza de 80 cm;s pe suprafa~a unui lichid. Sa se determine diferenta de faza intre mi~carile care sosesc tn acela$i
moment intr- un punct situat la distanta dl de sl ~i la distanta da de s2.

17. Cind interfera undele, exista o pierdere de energie?

18. Care slnt limitele lungimilor de unda pentru undele sonore in aer? Dar in otel? Se

3 sin 200 "' (mm)

~tie:

28 F .
1 f ' '
1e osc1 a yule u1

R: 21,25 m; 17. 10- m; 312,5 m: 250 10- 3 m.

19. 0 unda sonora are frecventa de 4~0 Hz. Care este l_ungimea de unda a acestui sunet
in aer (vaer = 3~-0 mjs)? Dar in apa (vapa = 1 ~00 mjs)?

21t

3 sm -

t mm)

~~ u2 =

R: 200" - - - - - .
v
:l
. 21t (
4 sm - t mm) care produc unde cores-

punzatoare. Sa se calculeze ramplitudinea undei rezultate prin interferenta eel or doua

unde intr-un punct M, ~tiind ca diferenta de drum este d = 0,50 em, viteza de propagare v
0,5 cmjs ~i perioada 4 s.

R: 0,77 m; 3,27 m.
20. Un difuzor are un diametru de 15em. Lace frecventa, lungimea de unda a sunetului
emis de el, in aer, va fi egala cu diametrul sau?
'

R: .:lq> = 21t dfi., A =VAT+

A~+

2A 1A 2 cos

R: 22,66 _10 2 Hz.

21. 0

d2- dl_

29. Prin suprapunerea a doua unde produse de doua surse care oscileaza cu

mi~care

oscilator.ie se propaga sub forma de "unde intr-un mediu elastic strabatlnd

in 5 s o dist;:1nta de 1 700 m. Cunoscind lungimea de unda :A = 3.' m, sa se calculeze
viteza de propagare a undelor, perioada ~i frecventa acestora. -

tudine A1

~tiind

5 cm,aceea9i frecventa'v

= 1kHz ~i

5 em.

aceea~i ampli-

car,e sosesc defazate cu .:l.:p

= 2:..

3
:intr-un punct, rezulta o oscilatie cu amplitudinea. A. -~tiind ca undele se propaga in
mediul respectiv cu viteza v = 2 000 m/s, se cere sa se scrie ecuatia oscilatiei rezultante
~i diferenta de drum in punctul considerat.
.

R: 340 m/s; 0,01 s; 100Hz.

22. Sa se calculeze lungimea de unda a oscilatiilor cu frerventa de 1,32 kHz

acestea se propaga cu viteza de 330 mjs.

~(/) ~

c<i
R: A= 2A 1 cos Ll.:p,
2

u= 8,65
l0

sin 21t

(~t-- .x);
1 o-a

.r

x =

ALl(/)=~
6

21r

R: 0,25 m.
23. Sa se calculeze viteza maxirpa a particulelor mediului prin care se propaga o und;1
cu frecventa v = 0,5 kHz ~i cu amplitudinea.A = 0,25 1 o-2 m. Se ~tie ca J.. = o, 7 m.
Se cere viteza de propagare a undelur in mediul considerat.
R: vm= 27tvA

0,785 mjs;

Vf

J...v

24. Care este viteza de propagare a undelor transversale intr-un fir de cupru cu
relativa p = 8,9 ~i sectiunea S = 1 mm2 1ntins de o f~rta F
100 N?

R:

'l!t =

VFfpS

30. Dona surse emit

plane descrise de ecuatiile u = 3 sin 2" t (em)

1

~i

u, =

= 2 siu 2:<
4 t

350 mjs.

iem ). l\ii

8<' "" lculeze:

a) "mplilu<Jinoa nndei ewlta nte din I r. un punol i"

rare diferenta 1ntre drumul parcurs de cele dotia unde este de 5 1_0;3 m. VitezP1e dt=>
propagare ale telor doua unde sint egale ~i au valoarea v =' l0- 1 m/~. b) Ce V<'l loaN~
ar trebui sa <dha diferentele de. ~rum parcurse de eele doua nndf'pltl<lla punctul c vnc
siderat, pentru ca amplitudinea sa fie maxima? Se considera undele plane.

densitalt~a

oscila~ii

106 ms.
R: 4,9 t0- 2 m: 2k ~l.

304

2
~0

- Fizica cl. a IX-a

305

31. 0 surs& 0 aflata tntr-un mediu elastic produce oscilayii de forma u

0,25 sin
100 1rt (m~). Lungimea de ;,unde a undelor j>lane longitudinale produse este
= 1om. a) Dupa cit timp va incepe sa oscileze un punct M situat la distanta x = 8 m
1a de sursa? b) Sa se afle defazajul In tre sursa punctul M. c) La ce dis tan \3 pe

f~

~i

dreapta Oil.f se afla doua punete ale caror oscilatii sint defazate intre ele cu ~ ?

~~

xT . = 16 10-a s:
= .!- 360=288; 0,83:1 rn.
~
~
.
32. Cum putem localiza experimental pozitiile nodurilor ~i ventrelor intr-o coarda? Dar
intr-o coloana de aer?
R: t

33. 0 coarda cu lungimea l = 15 m fixata la un capat prime~te la celalalt capat impulsuri

ritmice transversale de mica amplitudine cu frecventa v
2 Hz. Viteza de propagare
a oscilatiilor in coarda este v = 20 . mjs. Se negli,ieaza toate amortizarile. Se cer:
a) lungimea
.
' de unda; b) numarul de fuse ce se formeaza in coarda.

R: A.

tom; N

2[

= -

"A

=--=

PROBLEME RECAPITULATIVE*
l. Un punct materialse mi~ca pe un cere de raza R = 2,00 m. Care stnt distantele par.
curse ~i vectorii deplasare dupa: a,) o ~esime de cere; b) un sfert de cere; c) o juma tate
de cere; d) trei sferturi de cere; e) un cere intreg?

3.
1tR

R: a)3

:!,10 m; R = 2,00 m;

b) 1rR = 3,14 m;
2

n V2 =

6,28 m;

2,82 m;

d)

31tR
2

9,42 rn; R

2R = 4,00 m;

V2 =

2,82 m;

e) 27tH = 12,56 m; zero.

2. Un automobil parcurge rectiliniu pe strada o distanta d 1

10m, face l:n viraj cu raza
R
10 m ~i intra intr-o strada perpendiqilara pe care merge d 2 = fo m. Sa i se
deseneze traiectoria. Care sint: distanta -parcursa l?i modulul vectornlui deplasare?
-*

R: d ~ 36 m; I ~r I

28 m.

3. Un biciclist se misca rectiliniu uniform pe o bidcleta. Cum va arata traiectoria unui

punct de pe perif~ria (obada) rotii !ntr-un sistem de coordonate Iegat de: a) roata;
b) rama bicicletei; c) Pam!n t?

R: a) punct; b) cere; c) bucle, aseman:Hoa1'e unor semicereuri (cidoida).

4. Cum se schimba graficul coordonatei x $i al vitezei v in functiede t, d;:ea schimbam
sensul pozitiv ales pe axa Ox a mi~carii?
R: tree in simetricele lor rata 9-e axa Ot.
5. Sa se calculeze vitezele $i accelerat.iile (mementane) m.obile1or, daei'i legile mi$carilor
sint: a) x = 3 - 2t; b) x = 3t 2 + I 0; c) x = 2t 3

R: a) v "'": - 2 ; tJ = o ;
b) v = of : a = I) :

--------* Aceste

2ll*

c)

""

probleme nu sint. obligatcrii.

307

ot;;, a

12 t.

t}.

cuapa

+- Bt

rni~carii

+ C,

frect.ilinli) ur1td mobil Pst: a}.x

+ 1,51 +

t2; b) x .= _1 At2

unde .4, .B, C sint ronstante. Sa se scrie 1egea vitezei

~: a) v
b) v

~i a

-+
13. lJn corp porne:;;te uniform accelerat fara viteza initiala ~i parcurge astfel un drum
d 1 = 6,0 m, dupa care merge uniform 1ncetinit ~i parcurge astfel un drum d = 4.,0 m
2
1o,o
al mi~carii, si'i se ralculeze acceleratiile
pini'i I a oprire. ~tiind timpul total T

acceleratiei.

1,5 + 2t; a= 2;
At + B, a = A.

in acele doua mi:;;cari.

~lupa parcurge distanta dintre doua portHri in sensul curgerii riului in t = 1,00 h
1
9i impotriva curentului in t 2 = 2,00 h. In cit timp va parcurge aceasta distanta lm
co lac. de sal vare scapa t in a pa?

7. 0

8.

u'ii

dilator aflat intr-un tren. de lungime 11 = 900 m, care se mi9ca cu viteza v ,_-=
54. kmjh, vede un timp t1 = 60 s un tren vecin de lungime 1 '= 600 m, caro1 se
2
mi9ca para lei cu primul tren ~i in acela~i sens. Care este viteza trenului al do ilea?
Daca trenurile se vor mi9ca acum. in sensuri opuse, cit timp va vedea fiecare calator
trenul ceHUalt? Care sistem de coordonate este mai potrivit?

v2

v1

l /t
2

R: SC Ieg~t de primul dilator (tren),

25 rrij':!t = 90 kmjh sau 5 . .mfs = 18 kmjh;
12

vl

15 s sau 30 s;

R:

(c + v) 2 Tj2c -=--' 25 km.

10. Un autoturism se rni~ea cu viteza v1 = 22 mjs in spalclt unui autocamion care are
viteza v2
15 mjs. Cind distanta dintre autoturism ~i autocamion devine d = 20 m,
1
conducatorul autoturismului se angajeaza in depa~irea autocamionului, dar
ohserva
in acela~i timp un autobuz venind din sensu! opus cu viteza v = 18 mjs. Cedis3
tanta minima d 3 trebuie asigurata intre autobuz ~i .autoturism pentru a efectua in
siguranta manevra de depa~ire, astfel ca, dupa depa~ire,. autoturismul sa fie la dis.
tanta d 2 = 50 m in fata autoeamionului?
Care sistem de coordonate este mai potrivit?

R:

Va

,= 400 m.

vl- v2

11. Un tren se mi~ca cu viteza v

36 kmjh spre rasarit. Un calator de pe platforma vagonului simte vlntul suflind dinspre nord. Cind viteza trenului se dnbleaza, cahltorul
simte vintul suflind dinspre nord-est. Care este viteza :;;i direqia reala a vintului (fata
de Pamint)?

R: v0 = v V2 14,1 m/s dinspre N- V.

12.
intr-un atelier ~de reparatji dintr-o gara loviturile unui ciocan se suceed la un interval de timp T = 1,00 s. Ce interval de repetitie a loviturilor va inregistra un calator
dintr-un tren care se departeaza, respectiv se apropie de gara eu viteza v = ?2 km/h~
Sunetul se propaga rectiliniu uniform cu viteza c ,= 340 mjs.
R: T'

Tcj(c l= v)

J ,06

V1

v0

Vt=k -"""
1,02

17. Sa se irnparta inaltimea h = 100 m de Ia care cade liber un corp in n

vale de lungimi si(i = 1, 2, 1, ... 10), parcurse in acela!?i tirnp fiecare.
R:

+ 1)/(n --

1) ~""' 1,5.

16. Un corp este aruncat vertical in sus cu o viteza initiala v0

10 mjs. Care este viteza v 1 a corpului la timpul t1 , atunci dnd corpul se afla la o inaltime egala cu o fractiune k = 0,19 din inaltimea maxima la care el poate ajunge? Sa se reprezinte pe
aceea~i diagrama viteza ~i coordonata corpului in functie de timp.

d 2 ) vt

M-m

15. Peste un scr:ipete ideal este trecut un fir cu doua corpuride mase m , m la eapete.
1
Care este raportul maselor m 2 /m 1 daea dupa un anumit timp corpul cu 2 masa m a
2
cohorlt cu n =s-a parte din distanta pe rare el ar parcurge-o in caderea liber<1
In acela~i interval de timp?

R: d

(d

d---.= 10,0 km.

(n

68 s?

.. de camwn,
. . d3
R: Sc I eg<tt

s.,..,.

+ v2

9. Doui1 avioane zhoara unul spre celalalt cu aceea~i viteza v

5?6 kmjh fiecare. Care
a fost (initial) distanta dintre ele, daca un semnal sonor (care se propaga rectilini11
uniform cu viteza c = 34.0 mjs), emis .de un nvion :;;i. reflectat de celalalt, sr intoarcp
ina poi dupa un timp T

,....

14. De un tren de masa M = 100 t, care merge rectiliniu uniform, se desprinde la un

moment dat ultimul vagon de masa m ~ 10 t. Acesta parcurge o distanta d = 9,0 km
pina se opre~te. La ce distanta de vagon se va gasi in acest moment trenul, daca
forta de tractiune a locomotivei R J;:ilmas a(:eea9i? Toa te fortelp de frecare sint proporJionale cu grr.11tatea.

18.

2i- 1
si "'= - - -

n2

9,0 injs:
~i 19,4

s.

10 inter-

h(= 1, 3, 5, 7, ... , 19m).

Doua corpuri sint aruncate vertical in sus, cu aceea9i viteza initiala v = 4,9 mjs, Ia
0
un interval T unul dupa altul. Sa se determine T astfel ca cele doua corpuri sa se
intilneasca lao inaltime egala cu o fractiune k = 0,36 din inaltimea maxima la care
ele pot ajunge.

R:

2vo
-

'g

v--k =
1 -

0,8 s.

19. Delao 1naltime h = 4,9 m cade liher un corp. Cu ce vitezi'i init.iala v trebuie aruncat
0
.in jos de la aceea~i inaltime un al doilea corp, la un interval -r = 0,5 s dupa prirrllll,
pentru ca cele dona corpuri sa se 1ntilneasri'i chiar Ia suprafata Pamintului?

s, r'espediv 0,95 s.

R: v0 =

gT.

308
309

V'2hfi-

V2hfg- ...

= 7,35 m!

,s.

20. Doufl. corpuri slnt aruncate verti~al tn sus c11 vitezele initiale v =: llo rnjs ~i fJ
01
02
= ~0 rn/s, corpul 2 la un interval .. dupa prirnul. Care sint limitelP permise ale lui -.
pentru ca cele doua corpuri sa se poata fntilni in aer? (Se va lua g ,.;_ 1u m/s 2 .)
Rr 2

Vot -

Vo2

4,0

r<

2voi
< -

12 s.
g
21. Un corp este aruncat vertical in sus cu viteza initiala v01 = 9,8 rnjs. Dupa un timp.. = 1,0 s se arunca dupa el un al doilea corp. Sa se afle viteza initiala v02 a acestuia
astfel ca cele doua corpuri sa se inUlneasca in momentul dnd corpul 2 este Ia lniiltimea sa maxima. Sa se repre7;...inte coordonatele in funepe de timp pe a(eea~i
diagrarna.
S

R: v02 = 7,0 mjs.

22.

drumul unui glonte tras orizontal s-a a~ezat un paravan de carton la distanta d.
$tiind diferenta de inaltime h dintre Plll?Ca 9i orificiuf facut de glonte in paravan, sa
se afle viteza v0 a glontelui ~i unghiul ex. sub eare love~te glontele paravanul (fata de
dirertia orizontala)'.

tp.

R:

1'0

V gj2h;

tg ex. = -2h .
d

27.

~tiind ca pentru a mentine in echilibru un corp pe un plan inclinat dEhmghi rx = 30,

trebuie aplicata corpului o fortil minima normala pe plan de n = 2,5 ori mai maro
decit o forf<l minima orizontala, sa se calculeze coeficientul de frecare dintre corp ~i
pla_n.
R:

l
-g-.
=
2
.Q

1,22 m; v 0

d/ -.

V vf + 2gh

v'

10 m Is;

lt,l m/s:

45o fata de orizontala.

24. Un corp este aruncat cu viteza v0 = 10 m/s sub un unghi cx.0
Corpullove~te un perete situat Ia o distanta d = 3,0 m. Sa se afle: pe ce portiune,
ascendenta sau descendenta a traiectoriei, se produce c;iocnirea; la ce inaltime se
produce ciocnirea; viteza v' in momentul ciocnirii?

10m); h

= d tg cx.0 v' =

'gd2
2v5 cos 2 cx.0

V v5 -

2gh

R: h

=
tu

ex.~

v5/2g(1
11.ctg ex.)= 4,25 m; v' = v0 f(tg
f.l): (tg ex.+ (1)] 1 12 = 8,16 mjs;
v0 /f5 (sin ex.
!J.COS ex.) = 1,2 s; tr. -;=: (,v,J!g) (sin 2 ex. - f1. 2 cosz cx.)-1!2 = 1,5 s.

29. 0 pana cu unghi de deschidere ex. = 30 este batuta intr-un butue de Iemn. Care trebuie sa fie coeficientul de frecare minim intre pani\ ~i butuc pentru ca pana sa nu sara
ina poi?

orizontala, este st1spendat de tavan ,printr-un fir un corp. Cu ce unghi

ticala deviaza firul in pozitia de echilibru relativ a corpului?

e=

0:

7,6 mjs.

e fata

de
de ver-

legate intre ele printr-un fir orizontal care 'rezista' pina la o tensiune maxima
= 100 N. Coeficientul de frecare la alunecare este acelal?i pentru ambele corpuri.
Cu. ce forta
maxima putem trage corpul m1 pentru a nu se rupe firul in
Urnp11l mi~carii?
,:;j

orizontal~

= tg _:_

11,27.

80. Doua corpuri de mase m 1 = 3,0 kg, m 2 = 2,0 kg sint a~ezate pe un plan tnclinat
de unghi ex. = 30 ~;>i cuplate intre ele printr-o tija fina paralela cu planul inclinat.
Coeficientii de frecare la lunecare sint respectiv (J. 1 = 0,20 9i f1.
0,30. Sa se calculeze
2
acceleratia sistemului l?i tensiunea din tija.

R:

81. Se tra_ge un proiectil in direcpe vertical<l, de Ia suprafata Pamintului. Sa se caleuleze

in<lltimea maxima la care urea proiectilul, daca viteza lui initiala este de 1o kmjs ~i
raza Pamintului de 6 400 km. Se neglijeaza frecarile l;li rotatia Pamtntului.
(IndicaJie. Se considera sistemul p:rokctiJ-Pamint un sistem izolat
conservarii energiei.)

~d

se aplica legea

~R: 2,5 10 4 km.

(firul Ya fi perpendicular pe planul inclinat).

26. Doua corpuri de rnase m1 = 3,0 kg, m2 = 2,0 kg sint a~ezate pe un plan orizontal

Tnnx

R: fl

2,1 m;

25. intr-o sanie care 1unerti 1iher, fara frecari, pe un plan inclinat de unghi ex. fata

R:

0,43.

V2gh/v 0 ; ex.'= 2621'

tgcx.'

R: ascendenta (b

ex.

----- =
n -sin rx

.28. De-a Iungul unui plan inclinat de unghi ex. = 45 este Jansat in sus un corp cu viteza .
initiala v0 = 10,0 m/s. Coeficientul de frecare Ia alunecare 11. = 0,20. Sa se afle:
tnaltimea h Ia care se ridica corpul, viteza v' cu care revine corpul inapoi la baza planului, timpul de urcare ~i timpli1 de coborirf'.

28. Un corp a fost aruncat orizontal dintr-un turn !;li a eazut pe pamint dupa 't" = 0,50 s
Ia distanta d = 5,0 m (pe orizontala). Sa se afle: 1nalpmea de la care a fost arunrat
corpul, ~iteza initiala v 0 , viteza finala v' ~i unghiul format de ea cu orizontala.

R: h

t'OS

11

32. De la distanta h de la supraf'ata Pamintului se lasa sa cada liber un corp. Care este
viteza Iu~ la suprafata Pamintului,daca si:nt cunoscute g , Rp l?i h (h ~ Rp)?
0

(Indica{ie. Se aplica legea conservarii energiei, pentru sistemul corp-Pam1nt).

U: v2 = 2h g0 ~ Rp
Rp + h

R: Fmax

310

38. Vn vagon cu masa il-'1 = 10 tone, supus acpunii unei forte de frinare eonstanta,
coboara pe un plan inelinat eu unghiul o: (sin ex. = 0,05). Vagonul nn are viteza initiala

311

~i, atinge viteze v = 12 mfs, dupa cp a parrurs distauta d

forta de frinare (g = 10 m/s 2 ).
R: F

= 200

M ( g sin

m. Sa se calculezn

(X -

;; )

1 300 N.

34. Un automobil cu masa M = 800 kg coboara cu viteza inipala v0 = 60 km/h, pe un plan

inclinat cu unghiul ot fata de orizontala (sin ot = 0,0/f). Forta de tractiune a moto.
rului este constanta. Automobilul sose~te Ia baza planului cu viteza v = 90 km/h,
1
dupa ce a parcurs distarita d = 200m. Forta de frecare dintre cauciucurile automobilului ~i drum este Fr ~ 1 000 N. Sa se calculeze forta de tractiune F(g = 10 m/s 2).
R F =

M(vr- v3)
2d

4Mg = 1 '-00 N'

100
-~
.

F f

35. Un ciocan cu masa m = 1 kg love~te cu viteza v = 5 mjs un cui care patrunde -in
lemn cu x = 1 em. Sa se calculeze forta de rezistenta a Iemnului (g = 10 mjs 2 ). Se
va neglija greuta:tea ciocanului in raport cu celelalte forte.
mv 2

R: Fr = - 2x

b) Sa se demonstreze ca pentru o anumita valoare a unghiului ot, tensiunea din fir,

la trecerea pendulului prin pozitia de echilibru, este egala cu dublul greutatii. Sa
se calculeze in acest caz aceasta valoare ot1 a unghiului (X.

= 2gl

(1 - cos ot); v = 1,45 m/s; T

b) T 1

= mgcos

a.1

.
mg

2 mg ( 1

mv 2

+=
l

R: a) v1

1,24 N;

37. De ce deviaza ramura unui copac a tunci cind de pe ea i~i ia zborul o pasare?

38. De un aerostat, aflat tn repaus in atmosfera, este legata o scara de sfoara pe care
sta un om. Masa aerostatului cu scara este M, iar a omului m. Ce viteza va avea aerostatul,daca omul incepe sa urce pe sca'ra cu viteza u fafa de scara? Cita, energie cinetica
dezvolta omul punindu-se in mi9care?
m

!\

+ --.!!!._ u,

b)

V1

sau v1

= v

mM

u l..l.Ec = - u2.
m+M'
2m+M

patina tori de mase m1 = ?0 kg ~i m2 = 50 kg, tinind de capetele unei sfori, stau

pe gheata lucwasa unul in fata celuilalt. Primul din ei incepe sa traga de sfoara scurtind-o cu viteza u = 1,20 mjs. Cu ce viteza se vor mi9ca patinatorii? (Se neglijeaza
frecarile.)
V2

__m_t_u_- -0,?0 mjs.

m 1 +mil

v, v3

m.

M+m

u, v2

m u
+ ---:--_----;
v3 =

M(M -t- m.)

rn

v- ------ u;
M-t-- m

2m)
v - -m(M-+
---- u
(M
m)2

m(M +2m)

+ ------ u;

v2

(M -t- m) 2

= v-----}lf(M + m).

v3

'1'-

u.

M+m

4:1. Dona bile de mase m 1 = 0,173 kg, m 2 = 0,200 kg se mi~di pe directii perpendiculare
cu vitezele v1 = 10,0 mjs, respectiv v2 =. 5,0 mjs. Dupa ciocnire hila m se opre~te.
2
Care va fi viteza primei bile dupa ciocnire?
Sa se traseze diagrama conservarii impulsulu i total.

42. Fata de care puncte se conserva momentul cinetic al unei particule care love~te oblk
~i perfect elastic un perete .(fig. 5.8)? Care este momentul cinetic in raport cu normala Ia perete.'in punctul de contact?

R: fata de punctele normalei la perete in punctul de contact; zero.

43. La pendulul conic (fig. 3.61), fata de care punct se conserva momentul cinetic al
particulei ~i ce valoare. are? Care este variatia pe unitatea de timp a momentulu i
dnetic fata de punctul de suspensie?

R: fata de centrul cercui_ui; L

m_vr = ml si~ 2

I AL/ D.t l = I M I

(XV

-+

mgr

mgl sin ot; ALf!J.t

g~cos

ot;

L este

vertical;

M este tangent I a cere.

44:. 0 particula se mi~ca Iiber, fara frecare, sub actiunea fortei de greutate, pe suprafata
interioara a unei sfere. Sa se arate ca momentui cinetic al particulei fata de diame.
trul vertical al sferei se conserva.
4:5. Doua particule se mi9ca rectiliniu uniform cu viteze egale in sensuri opuse pe doua
drepte paralele. Sa se arate ca momentul cinetic total in raport cu orice punct din
spatiu, nu depinde de alegerea acestui punct.
-+

R: L

:J!I. Doi

0,50 m/s;

Jill+ m

-+

R: conservarea impulsului.

,
R: v = -

1 250 N.

36. Un pendul gravitational simplu de masa m = 100 g1~i de lungime l = 80 em se inde. parteaza de pozitia de echilibru cu un unghi (X = 30. a) Sa se calculeze viteza ~i ten. siunea diri fir -cind pendulul trece prin pozitia de echilibru.

R: a) v 2

40. Trei barei merg una dupa alta en viteza v fiecare. 1n fieeare barca se afla cite 1111
om, astfelincit lllasabarcii~ia omului este M, iadn barca din mijloc mai e-xista doi
sacidemasamfiecare. Din barcadin mijloc stnt aruncati cei doi saei, 1111111 spre
l).l;lrca din faf,a, celalaltspre barca din spate, nt aceea~i vitPz<'t relativa u {afcl de barcii
inainte de aruncare. Care vor fi vitezele finale ale barcilor, daca sacii sint aruncati:
a) simultan; b) succesiv?

(!'1

-i>

r2 )

'X

mv.

46. 0 hila de masa m = 0,100 kg, legata de un centru fix printr-un fir de lungime l =
1
= 0,60 m, executa o mi~care circulara uniforma pe un plan orizontal neted. fara
frecari cu turatia n 1 = J,OO rotjs. Ce turatie va avea bila daca. firul se scurteaza
1
pin a Ia Iungimea l 2 = 0,30 m? Ce lucru mecanic a efectua t forta care a scurta t firul?
1
4,0 rot,s;
W

312

313

= -21

2 2( 2 2
m41t.2 ntlt
ltfl2- 1 )

= 2,12

J.

Fig. It~47. Pt-mhu problema 47.

(lndicaJie. Daca cilindrul se rostogole9tf~ pe plan atunei se poat.e gcrie:

T +Fr.,., {1/2)m]a; m~g- T ~,, mga; (T- Fr) R

Fig. R-48, Pentru prohh'ma 4g_

~L~~----------------

47. Un cilindru de masa m1 are tnfa~urat in jurul sau un fir de care este suspendat Ia
capatulliber un corp cu masa m 2 (fig. R-47). Calculati tensiunile din fire ~i acce]p.
ratia cu care coboara cilindrul cunosdnd raza R,~i momentul de inertie al cilindrului I.

(1/2) m R 2
1

.!!:..
m2

~i de a lei rezulta a.)

50. Un om cu masa m 1 se deplaseaza pe circumferinta de raza r a unui 4isc orizontal,

aflat initial in repaus. Discul are masa m 2 9i raza R ~i se poate roti u9or in jurul
unui ax vertical care trece prin centrul sau. Cu ce viteza unghiulara (J) se rote~te
discul, cind omul se deplaseaza cu viteza v fata de disc?

(IndicaJie. Se scrie conservarea momentului ~inetic pentru cele doua corpuri: L =

=I (J) + I 1 (J) unde L-= m 1 rv; I (J) = rnomentul cinetic al discului: / (J) = momen1
tul cinetic pentru om. De aici rezulta valoarea lu~ (J).)

R:

48. Pe un plan inclinat de unghi a: este a9ezat un corp rotund, omogen, de masa m, razii.
R ~i moment de inertie I. Corpul rotund este legat de un alt corP. de masa m , orin
2
intermediul unui fir inextensibil trecut peste un scripete cu inertia negl\jabila (fig_
R - 48). a) Care este coeficientul de frecare minim necesar pentru ca sa nu alunece corpul? b) Sa se calculeze acceleratia mi~carii corpului ~i tensiunea din fir: Apli. catie numerica: corpul este o sfera; m 1 = m 2 , a:.= 30, !l
0,20.

lndicati('. Din relatiile: m1g sin a:- T -Fr = fflJa1 ; T- mag= m a ; aa- a = eR;
2 2
1
(Pr- b T) R = ei, se scot Fr, a1 12i T. Din conditia Fr < !J.gm cos a: rezulta
!lmin

<

!l

R: a) !lmin

0,154

<

{l,

b) a

deei nu avem alunecare

0,205 g; T = 0,47 m 1g.

-19. Un fir trecut peste un scripete de inertie neglijabila are la un capat un cilindru plin de
masa m 1 ~i raza R iar la celalalt un corp de masa m 2 (fig. H-49). Sa se afle acceleratia mi9carii corpului m 2 , in cazul cind cilindrul nu aluneca pe suprafata orizontala.

R: R = 3 N.
52. Doua resorturi R 1 9i R 2 de mase neglijabile ~i de lungirni egale, se alunges.c respectiv
cu D.l1 = 1 em, ~ub actiunea unei forte deformatoare F 1 = 0,1 N ~i cu lll = 120 mm,
2
pentru o forta F 2 = 1 N. Se suspend& resorturile in doua puncte C ~i C aflate in
1
2
acela9i plan orizontal. Se fixeaza o tija rigida, de masa neglijabila, la extremi1
2
tatile libere A ~i A , ale resorturilor. ,Apoi.se atirna o greutate G intr-un punct
D al tijei.
a) Sa se determine pozitia punctului D, caracterizata prin raport.ul DA /DA , pentru
1
2
ca tija AfA 2 sa ramina orizontala.
b) Sa se determine
L\G = 1 N.

alun~irea suplimentar;l M a

rescrturilor,ctnd greutatea G cre$te f'u

R: a) DA 1 /DA 2 = k 2 /k 1 07~ 5/6;

m1~1

>;;;;;;~

51. Cind forte actioneaza asupra unui punct material. Punctul de aplicatie comun al fortelor se afla intr-unul din virfurile unui hexagon regulat, iar extremitatile.lor in celelalte virfuri. Sa se afle rezultanta fortelor, luind marimea, celei mai mari dintre ele
egala cu 1 N.

b) D.l

D.G

~-- = 5,45
k1

53. Un cilindru gradat are grosimea e

m2
Fig. R-4Sf. Pentr11 problPrn::-1 t_.g,

+ k2

nm.

2 mm, inaltimea h = 20 em 9i diametrul interior.

D 1 = 4 c~. Baza eilindrului are diametrul D 2 :::;=:: 6 em 9i grosimea e = 2 mm:
a) Sa se determine pozitia centrului de greutate al cilindrului gradat., in raport cu
punetul aflat la jumatatea inaltimii cilindrului.

314

315

-~

b) Se umple cilindrul cu ap<l. p1na la jurnatate, sa se determine ~i in aeest eaz poziti;t

centrului de greutate al cilindrului ln raport cu aeela~i punet.

58. $tiind ca energia totala a unui oscilator armonic este E

trala 1 ,

R: a)

~2 ky

ooc

2
,

2..:l

sa se-rrprezinte iulr-un sistem dt> axt E

kA 2

~i

~i

energia poten-

gmficul erw.rgiei

cinetice ~i potentiale a oscilatorului armonic.

;x;

54. Un tub cilindric care contine o anumita cantitate de mercur, plute~te in apa scufundlndu-se cu h = 10 ern din lungimea sa. 1ntr-un lichid de densitate necunoscuta, tubul
plute~te scufundindu-se cu h'
12,5 em din lungimea sa. Sa se determine densitatea
relativa a lichidului, fata de apa.

R: d

59. 0 oscilatie armonica y =A sin w t se propaga ca o perturbatie transversala cu vit za

0
v = 7,5 10-~ m/s de la orig-ine de-a lungul axri z, A = 1 . 1o-2 m ~i w = 7t/2 rad/s.
Si'i se determine: a) perioada T, frecvr11ta v :;;i l11ngimea de unda A; b) ecuatia undei
c) irnaginea momentana (un desen Ia sc;ll'<tl a JWrlurbatiei dupa t = lt:s t _' 6s t __'
1
2'3~ s.
-

h'

55. Pe un carucior se afla un vas cilifldrir, in _ci:lr ~e gase~te apa pina la inaltimea h, faFi
de baza cilindrului. 1n peretele cilipdntlui, p~ parti diametral opuse,sint facute dow1
orificii identice, cu sectiunea S
10-a m~.
o'rificiu se afla la inaltimea h = 0,25 m,
1
iar celalalt Ia inaltimea h 2
0,5 m, fata de baza cilindrului.
s::t se determine sensul ~i intensitatea fortei ce trebuie aplicata caruciorului, pentru ca
acesta sa ramina in repaus, dnd se deschid orificiile ~i prin aces tea incepe sa_curga
apa.

Un

.)

60. Legea de propagare a undei plane intr-un mediu elastic, omogen 9i izotrop este y
.A sin 27t

= - =-= 0,8.

(_!_
T

-=-).
A

a) Cum se reflecta planeita tea undei in aceasta expresie?

-

Ce conditie trebuie pusa intervalului de timp t, pentru ca expresia matematica a

legii sa aiba sens fizic?

b)

: daca unda pleaca din x

0 la t

= o at unci

t -X

X
~ o sau t ~ --

HL Dona s~1rse de oscilatie S 1 ~i S 2 emit unde de amplitudine A 1

2 mm ~i respectiv A =2
5 mm. Frecventa undelor emise este v = 160 Hz, iar viteza lor de propagare in
mediul considerat este v = 320 mjs. Sa se afle amplitudinea de oscilatie a unui punct
sit nat la distanta x 1 = 6,5 m de prima sur2a 9i x 2 = 32/3 m de a doua sursa, 9tiind
ca cele doua surse oscileaza in faza.

R:F
R: A= 6,8 mm ..
56. Un ceas cu pendul care bate secunda ('f0 = 2 s} la suprafata Pamintului este muta,t la
o altitudine h = 200 m in aceea~i localitate; Ce influenta va avea aceasta mutarc
asupra mersului ceasului? Cu cite secunde se va modifica mersul lui in D = 2ft: ore?
Raza Pamintului R = 6 lt:OO km.

62. () ~iiniuta de ma~a m !nneca liber pe un plan inclinat de lao inaltime 'h, a poi se opre te
9
unrleva p.e planul orizontal. Ce lucru mecanie trebuie efectuat,.pentru a aduce saniuta
inapoi Ia loCJ,d de plecare?

R: 2mgh.

1) = - 2,70

s~ intlrziere.

57. Densltatea unui 1:orp de mici dimensiuni este t' = 2,6 to~ kg/m 3 Acest corp esto
suspendat de un fir ::;;i determinat sa oscileze intr-un mediu cu densit.atea Po ~ 1,3
kg/m3. J\fbti ce relape existalntre perioada de oscilatie 1' a ~.end~lulm care cscileaza_
ln acest mediu ~i perioada lui de oscilatie in vid 7'0 Se neghJeaza fortele de frecare.

R: T = T,

v~ !p~

63. De ce vina _de apa dintr-un r-obinet (in curgere lenta :;;i lin<1, neturbulenta) se ingusteaza
trep!at pe masura ce coboarii?

R: Sv

const, v cre~te, deci S scade.

64. Putem masura masele cu un dinamometru,daca avem Ia dispozitie 9i o ruti(' cu etaloane

de masa?

R: da. (prin metoda substitutiei).

1}5. Un corp este tirit uniform pe uu plan orizontal cu unghiul de frecare tp, cu ajutorut

unei forte care face unghiul

tractiune va fi minima?

cu orizontala. Pentru ce valoare a unghiului forta de

R: ~ ~ tp (un~hi de frcc:arei.

316
317

66. Doi pescari trebuie sa treaci1 peste un rlu exaet ln punctul opus. Amindoi vislese cu
aceea~i viteza Vb = 2,0' rnjs fata de apa, iar viteza apei este peste tot va = 1,2 m/s.
Primul orienteaz<l barca astfel indt inainteaza rectiliniu ~i ajunge exact rn punctul
opus tntr-un timp t1 Celala~t orienteaza barca perpendicular pe tarm, ajunge Hnga
celiHalt mal, apoi visle9te de-a lungul acestui mal pina ajunge in acela1i;i ptinct final
fn timpul t 2 Care este raportul t1 jt 2 ?

74. lln corp este a!?ezat p{' un plan indinat de unghi ot = 60", fara frecari.Cu ee aeceleralie
va Iuneca liber corpul de-a lungul planului inclinat, dad\ aeesta este tmpins cu o ac~~e
]eratie orizontal~ a' .= 5,0 mjs2'?
R: a

= g sin

oc.

a'cosoc.

6,2 m/s 2 sau 10,7 m/s?.

= 1/2.

75. Intr-un lift care se mi:;;cii cu o acceleratie a' = 2,2 m/s 2 lndreptaUi in sus, este fixat
pe podea un plan indinat neted fara frediri, care formeaza un unghi ex = 30 eu podeaua. Cu ce acceleratie va cobori liber de-a lungul planului, un corp de masa m = 1,0 kg
a9ezat pe acest plan inclinat? Care va fi apasarea pe plan'?

67. {Tn pescar mergind cu barca in susul riului scapa,in dreptul unui pod, un colac in api'L
Dupii un timp "t' = 1/2 h i~i da seama de aceasta 9i se intoarce inapoi, gi1sind colacul
la distanta d = 5,0 km mai departe de p:od. Care este viteza apei, dacii pescarul

R: mgsinoc. = m(a- a'sinoc.): ~N

mg('OS ()(. = macos rt.,dP unde
a= (g +a') sin oc. = 6,0 m/s 2 : 1V
m(g + a')eosoc. = 10,4 :\.

R:

v/vb-+

= "'\

tlft2

Va

Vb

Va

visle~te mereu cu aceea~i intensitate? Care sistem de referinta este mai potrivit?

R: SC legat de apa; v

5,0 kmjh.

= dj2"t' =

68. Experienta arata ca particulele mici care cad liber in aer inUmpina din partea aerului
o fort& de rezistenta (de frecare) proportionala cu viteza particulei :;;i orientata in sensul
/

op11s vitezei: Fr = -kv, unde k este o constanta de proporFonalitate. Viteza acestor

particule atinge destul de repede o valoare maxima (limita) constanta. Sa se calculeze
aceasta viteza limita de cadere Iibera, daca masa parti.culelor este m=10 mg ~i constanta
dn proporponalitate k = 2,0 1Q-3 N sjm.

R:

c = mgfk

Et,9 cmjs.

= 100 g este suspendata printr-un fir de tavanul unui vagon. Cind

vagonul merge uniform frtnat, firul eu bila se afla in echilibru relativ, deviat cu
unghiul 6 = 60, fata de verticala. Sa se afle acceleratia vagonului :;;i tensiunea
din fir.

69. 0 bi1i1 de masa m

R: a= -gtge

-17 m/s 2 ; T

1,96 N.

mgjccse =

7(). Dr o parte 9i de alta a unui dublu plan inclinat (unghi diedruf<.u unghiu,rile rt. 1 =: 30"
~i oc. 2 = 60 fata de orizontala, slnt a~ezate doua eorpuri de masa m1 , respeetiv m 2 ,
legate printr-un fir trecut peste un scripete ideal din virful planului. Se neglijeaza
1,00 m. Dupa T = 0,70 s
fred1rile. Diferenta de nivel dintre. corpuri este initial h
cele doua corpuri ajung la acela9i nivel. Care este raportul maselor~
3,0.

77. De ce Ia elicoptere, pe linga elicea mare cu axa verticala, mai exista inca o elice mica
la coada, cu axa orizontala?
R: pornind elicea mare, corpul elicopterului s-ar roti in sens invers (cons~r
varea momentului cinetic), ceea ce este impiedicat de elicea mica.
71'. int r-o bart:;1 aflata penn lac stau la capete doi elPvi. Vlasa lor ~i a bardi este M. Prirnul
elev arunca celui de-al doilea o minge de masa m cu viteza u fata de apa. Cu ce
viteza relativa va lovi. mingea pe al doilea elev?

70. Un tren in cepe sa frineze uniform,. parcurgind astfel o distanta s = 180m plna Ia oprire.
Un pendul sim2Iu suspendat tn vagon este deviat (la echilibru relativ) cu unghiul 6 = 5~
in timp.ul frinarii. Care a fost viteza initiala a trenului?
R:

V2gs tg6 = 17,6 mjs.

V0

71. Un corp este aruncat (in vid) cu viteza initiala v0 = 20 mfs sub un unghi oc.0 = 45
fata de orizontala: Dupa cit timp l?i la ce inaltime vectorul viteza formeaza un unghi
ot = 30 cu orizontala?
R: t

= ~.~cos
g

= - vo cos

2g

ot0

(tgoc.0

oc0 (tg

tgoc.)

ot0 -

tg 2oc.)

=
=

6,8 m.

73. 0 tinta de pe tin deal se' vede sub unghiul ~ fata de orizontaHL Distanta pe orizontal:"t
pina la tinta este d. ~tiind viteza initiala v 0 a obuzului, sa se afle unghiul oc.0 de tragere.
Care este viteza minima necesara pentru a a tinge tinta?

Vo2

~
gd

~-2
2v0 - - -2vo- tg.~ - 1; v0 ,~
g d2
gd
<

318

gd

--

cos/ ~

(.

Sill ~

Vrel

+ 1).

M+w

u ---'--

79. Un c.orp de masa m 1 love~te cu viteza v1 un alt corp de masa m2 aflat in repaus. Dupa
ciocnire direct-iile de mi:;;care ale corpurilor formeaza unghiurile 611 respectiv 62 cu direc~

tia ini~iala de mi:;;care (v 1 ) a primului corp. Sa se afle vitezele finale.

el
+ ()2)

vl sin
sin ( el

0,63 s;

72. Dona corpuri sint aruncate din acela~i punct cu aceea~i viteza initiala v0 7"' 1 o mjs
sub unghiurile oc1 = 30, respectiv oc 2 = 60. Care este distanta d dintre corpuri dupa
t=2,0 s?

R: tgoco

R:

80. Pe o masa este intins un lant. Un capat allantulni, de care este prins un corp greu de
dimensiuni neglijabile, atlrna liber peste marginea mesei. Ctnd portiunea de lant de
pe masa are lungimea l 0 , lantul incepe sa lunece. Sa sa calculeze vUeza lantului in momfjn tul cind el ~arase9te masa.

R: v = V gl~

Indicatie: daca m este masa lantului

m -

~ -l..0

g = tJ.m

+ ,m ~g.~
l

10

g. Scaderea

~i

.M masa corpului greu at unci initial: J.lfg

energiei potentiale

este egala cu energia cinetica (M

. l
l
de free are tJ.m _Q_ g __!!._

319

+ m)v /2
2

.M

l - lo ) l +
m - -g o
1

plus lucrul mecanic al fortei

'