UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GH.

ASACHr' L~l

Prof. Dr. ing. GHEORGHE LOZONSCIIl

Şef lucrări ing. TEONA LOZONSCHI
Şef lucrări dr. ing. CARMEN PANAITE

PARTEA ÎNTÂI

TERMODINAMICA, AER UMED

CURGEREA FLUIDELOR

IAŞl-2003.
 Cuprins ' ' , . I~ ~~ fl ~:s·,
,_. :i:,î. i! 0-,, 51 'i1', .• .- il
!rr ·0 · 0 :i.

Baule termodinamicii tehni«

l Nopuni fundamenwe . .. . .. ·. .. . _... ...... . .... . . . . . .q
1. I Sistem termodinamic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . - ... .. ... . 9
1.2 Sta.--ta sistemului. Parametrii-de stare.E':hilibm
ten:nodicamic Ecm$a de stare. . . . ...-.. .• ... ..... . ... . ... .1O
L3 .Schimbul de ffief~ dintre llD sistem termodinamic şi
· ~ambiant ..•....................... .. ......... 12
-1.4 ~ -.· ...• ·...•.... •·• ............ : .. ·............ 17
LS Energia ,n~emă ~ eamlpia. . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . 17
2 Proprit'tiţDe temuce ale corpurilor.................. : , . .19
- J n,,.,......tt!,t,j~ ..;.,.._;,_ ~..: ___.._ . . 10
L... ·~ • - , . U ' - ' "SuuilUi -~ .............· • • •. . • • • • • . . . • . .
"t [•~......_fi -~;1.:-.._;....;
. 2... ~ ~ - · · • • • · - . . . . . . • .• • • • • • • • • • • • • • .
211

2~3 ~ ~ ; ... ·: ..... ........... .... ,. ·• . . . . . . . . . 22

.3 Principiile termoomamidi .•. . . , .. . . . . . . . .• . .. . . . .. . . . . . . . . . .29
_3.lPff.mn,t~al -~ :.· ·· ···· ~-. :•"~·:-•· .... .. :29
3.2 Ptincipiet~ doilea al temwc1Îdanncn ........, .. -~. . . . . . = • 31
3_.2: î ~ele aplicarii.primului principiu al
- -· .temiudinamîcii ......•...•...... •• .......•.• ~-.•. 31
·~.i2 _&unturile principildoi al doilea al teimodiDamicii • . . 33·
- 3.23 Inteipz~ statistici a principiului aldoilea. ........ 36
.·_ 3.2.4 · I)iag.alBa·Î .- -S .<·.·.. -. ..... . _
_- ..... ·.. .-. . . . . . . . . . . . 38
.3.2.s Encrgie,mrgieşiaergie.....•-~: . .•.·........ .. ... -~
· ·3.2.6 ··_Qdct.alw exergiei şi anergiei. Exergia şi auagia
··
.. agenpiortennici . _;.-,... ·... :·.... -: .. .- ; ............ 40
..
,3:3 ~
. ., ·.
AI tteiiea
.· . ..ăl temiodinamicii
,. . .
.•......•......
.··
. . .
: . . . . . 43 ,• ~
.. 3.4 EnergiaJibcra..şu:ma1pia liberi. ... ~ .••.•..•........ - .....4 ..

~.·.~5-s;~.tS:i~:-:-: ~~;~.~:~:~:~: :E
-A 4.. 2Aplicaţii ~umence -~
;~ :...· ~ .. ; ..... ; ..•._....... ·. . .... Sl
4,3 Tninsfoonările de stare ale gamlui perfect. ....•..••. : . . • . 53
., · 4.3 .l -Trari..cformarea izocoră ,..- _. ~ • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
.• ~.3.2 · Transfurmarea-izobară ... : ... _ . . •. ·. • . • . . . • • . . . . . 54
,:4'.33 '1'1:ansfurmarea izotermA. ...... ~ . . . . . . . . . . . . . . . . . ¾
-·4 .3.4 Tnmsformarea adiabatici. : . . . .. ~. . . . . . . . . . . . . . . 57
.:- 43.5 Transformareapolitropidl .. . .... : . . . . . . . . . . . . . . 58
·:.- .A
• ·-4. .,~-.111·,,.,., ·-·n111i'lence
rift 1......,.11 . -- · . . . . . .• . . • .•.. .. • . • . . •• . ••. .• . . . . . . -6-11

.: ?. :5 : ~ ~: ~::::::::::: ~-:::: ~:: :~:::: ~-: : : ~:::::: : : !~

-- - . Un!v r'!Ifotea Tct....,.. ----
1 l!o!l(! foş~
.L .t'.t1CA
 7. 3 Pierderi de presiune prin frecare în conducte de
secţiune constantă, ale fluidelor incompresibile. . . . . . . . . . 131
7.3.l Pierderi de presiune pe porţiuni orizontale. . . . . . . . 13i
7.3.2 Pierderi de presiune 1n fitingmi şi armătwi. .. . . . . 132
7.3.3 Pierderi de presiune ale unui tronson. . . . . . . . . . . . 132
7.3.4 Coeficientul de frecare în concb1cte; la curgerea
laminară şi turbulentă.. . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . 133
7. 4 Pierderi de presiune prin frecare în conducte, Ja ·
fluide compresibile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
7.4.1 Pierderi de presiune pe porţiuni re<..1ilinii.. ... . . .. 137
7.4.2 Pierderi de presiw1e în fitinguri Ş!. a.-mături . . . . . . . . 138
7.4 .3 Pierderi de presiune ale unui traseu. . . . . . . . . . . . . . 138
7.5 Scurgerea prin orificii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
7.5.1 Scurgerea fluidelor incompresibile. . . . . . . . . . . . . . 139
7.5 .2 Scurgerea fluidelor compresibile. . . . . . . . . . . . . . . . 14 i
7.6 Ejectorul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
7. 7 Hidroelevatorul (elevatorul). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
. 7.8 Măsurarea debitelor cu fţjutorul diafragmei . . . . . . . . . . 146
A 7 Aplicaţ!i numerice .. . ..... _. .. . .. .... . . ~ . . . . . . 148
Anexă aplh:aţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . · 154
- Unităţi de măsura (SI) şi conversia lor ......... ~ . . . . 15-1
- ·unităţi de măsură care nu fac parte din (SI) ... .. . .- . . . 154
- Transformarea relaţiilor la schimbarea unităţilor de ·
măsură .. . . ..... . ... . . .. ......... ·.. ; 164
0

• • • • • • • • •

BIBUOORAFIE ...... -. ..... .- . ... . . ... ~ ..... .- . ... _;. 165

 I. BAZELE TER..lVlODINAMICII TEHNICE

Capitolul 1. NOŢIUNI FUNDAMENTALE

L 1 SISTEM TERMODINAMIC

În general, prin sistem termodinamic se înţelege un ansamblu de

elemente aflate în interdependenţă constituind un întreg organizat. Într-o
altă exprimare, un sistem termodinamic este reprezentat de un domeniu .
finit din spaţiu asupra căruia se efectuează analiz.a termodinamică.
Tot ce se află în afara sistemului şi interacţioneaz.ă cu acesta
reprezintă mediul înconjurător sau mediul ambiant. Sistemul este
delimitat de suprafeţe reale sau imaginare, care pot fi în repaus sau în
mişcare, numite graniţe sau limitele sistemului.
Interacţiunea unui sistem cu mediul înconjurător se manifestă prin
schimburi de energie şi substanţă. După natura acestei interacţiuni
sistemele pot fi : închise, deschise sau izolate.
Sistemul închis este sistemul prin graniţele căruia se schimbă numai
energie cu mediul înconjurător. În Fig. I. I este prezentat. un cilindru plin cu
gaz care primeşte căldură d_e la o sursă extericarlt ~ este .un sistem
închis întrucât !· I Fluid ;;,
'f curgere
Lucr u
mecanic

\l- ~.~;I~t~-\ ~~;~ic

~ ':] j
Masă. . de control
.,
~i~~l.
:--"= :, Căldura
[-
_· _Fig 1.J~:
\U
i -~Ig. . 1 ~= 1.fig. 1.2 :· . . .
schimbă energie sub fonnă- · qe căldură ş1 lucru mecaruc cu mediul
înconjurător, fără a schimba substanţă cu acesta. Graniţele sistemului sunt
suprafeţele reale materializate de pereţii cilindrului şi piston. Aceste graniţe
pot să-şi modifice forma şi poziţia ca urmare a deplasării pistonului. Masa
de gaz rămâne însă invariabilă. ·
9 :
 · -- ~~termice ·de stare suntlegate· între ele prin ecuaţia termică
-de stare: ·

i.1
'. .··M"~:::.- _ :: . _,-· ·- ~- .
Ecuaţia 1 (1 . l ) iletermmă · complet· starea wmi sistem tennodinamic; toate
.celelş.lte mărimi" de stare se pot.detennina din această ecuaţie. În ecuaţie il
-'-- _ repteziniă presiunea, jri N/m2 ; v - volumul specific, îii m3/k.g ; T -
temperatura absolută; în K ·
în· ecuaţiile termodinamicii _se introduce presiunea absoluti p„
calculată în·fun~ţie de presiunea Telativă : ·

1.2

riilde ~ este presiunea baro~etrică, iar Pm., p., - ·presiunea manom~trici'.,

respectiv presiunea vacumetrică. . .·
. Unitatea de presiune este presiunea produsă de o forţă de I Newton,
normală şi uniform repartizată pe o suprafaţă_ de 1 · metru pătrat (N/m:).
Acestei unităţi de presiune i se mai spune şi Pascal {Pa) : 1 Pa= I N/m2. In
tehnică se utilizează foarte . mult m1,1ltiplul acestei unităţi cu valoarea de
105N°lm2 7' ldaN/cm2 =lbar. ·. . · . ·- . .
. "Volumul specific (masic) V· reprezintă volumul unităţii de masă V=
Vim şi . se măsoaţă _în· m3/k.g. . Valodfea inversă .a volumului specific
reprezintă densitatea, sau masa specifică (volumică) : p = mN şi se
măsoară în kg/m 3• · ·· •. ·· · ·
Temperatura T ţste o mărime fundamentală, măsurată în SI, în K şi
caracterizează · starea de încălzire a sistemului. Ea exprimă potenţialul
termic al corpului, ca măsurăa energiei de mişcare a moleculelor şi indică
diferenţa dintre energia de . mişcare moleculară prezentă şi o stare de
referinţă. ·Se consideră ca stare de referinţă aceea la care energia internă a
corpului este nulă. Temperatura corespunz.ătoare acelei' stări reprezintă zero
absolut şi este socotit că nu se poate atinge niciodată. ·
• I
Scara termometrică, pornind de la zero absolut, indică temperatura
corpurilor în grade abso1ute sau grade Kelvin.
Obişnuit, se exprimă starea termică la un moment dat prin
compararea ei cu .
aceea la care 'se topeşte gheaţa,. notându-se .cu zero,
~

această stare, iar starea la care fierbe apa, sub presiunea de 1,013.JO· N/m-
cu 100, se obţine scara termometrică Celsius. Punctul zero al temperaturii
astfel fixat nu are nici o semnificaţie fizică, el fiind ales arbitrar. Faţă de
acest punct, zero absolut este situat la -273,16 grade în scara Celsius.
Temperatura absolută - Ta unui corp, cunoscându-se teinperatura lui t, în
grade_Celsius, se obţine cu relaţia: T = t + 273,16 )K]

H
 Lucrul mecanic este negativ când este absorbit de sistem şi pomiv
când este efectuat . de sistem. Maşinile termice funcţionează ciclic,
-..producând sau consumând lucru mecanic. Din acest ptmet de vedere se
deosebesc : · ·
' ., ~ maşini telinice de forţă . . funcţionând după ciclwi pozitive,
prodticătoare de hicru mecanic ; .
-· ..,; maşini termice _: ~ lucru - funcţionând după cicluri negative,
: consumatoare de lucnî mecanic.. .

-\ Căldura ,este ' o fonnă de ,energie, existentă în ' OI ice .materie sobdă,
lichidă sau gazoasă. · Ea este.suma energiei cinetice a mişcării moleculdor şi ·
· ·a : energiei ·. potenţiale a moleculelor. Prezenţa · ei · este marcată prin
temperatura. Dacă un corp cedează căldură, mişcările moleculelor masei lui
se micşoreaz.ă Şi temperatura .se . micşorează .; Şi . învers,
Ja UD aport de
·• · ·: căldură, mişcările -moleculare cresc şi temperatura creşte.' Unui corp i se
. poate fwniza căldură direct, ca
atare, de la un-alt
corp mai cald, sau prin
.acţiuni @.ecamce:exteri~e. Q de. exemplu ftecarea, deformarea elastică şi
. compresiunea gaz.clor. .. .. . .. .. . . , -•
· Căldura -. poate
fi . produsA ·din .·lucru mecanic şi -se poate
transforma in lucru mecanic. Prin lucru mecanic se poate obţine orice
: _efect, âre- este r ~ i l cu un consum ·echivalent de căldură ; nu însă şi
... invers. Astfel, · lucrul mecanic·
este o formă de energie mai ·înaltă, mai
- -· · valoroasă . decât căldura, _ aceasta din urmă aparând ca o fonnă specială a
, : en~giei mecanice. Ca durată . în timp, atât lucrul mecanic cât şi ~dura sunt
efemere, servind numai în stări intermediare între doua energii, existenta
- _lor: limitimdu"-se la timpul transformării, respectiv al. tran:miterii. Nici
lucmI··mecanic şi nici - căldura Jiu pot fi înmagazinate .~ atare, deoarece în
. acel moment îşi pierd existent,,
· Energia temlică '--- ·ca orice energie - este
măsurată şi exprimata în
joule . IJJ ;
un joule reprezintl cantitatea ,de căldură echivalentă lucrului
m~c de un joule (lucrul mecanic efectuat de forţa de 1 N, al carui punct
de aplicaţie se deplasează cu 1 m în direcţia şi sensul forţei).
· Energia termică schimbată de un sistem termodinamic şi mediul
ambiant ·sub formă de căldură (numai prin contact tennic, ca urmare a
agitaţiei termice a moleculelor), se calculează cu una din relatiile :
. . . ,.
• dQ = mcdT; Qu = mQ(T2-T1) {J]
.· dQ = Vc' dT; Q12 = Vf'(T2 -T1) (J] 1.6
~Q = nCM~ ; Q12 = n~2;... T1) [J]

unde :· m este masa corpului Jkg] ; c, ~ ~ căldura masică, respecti" căldura

masică medie [J/kg.K] ; dT, T2 - T1 reprezintă variaţia temperaturii [KJ ~ V
- voiumul corpului în m
3
; c'. ~· - căldura volumică, respectiv ca!dura
 ( Temperatura de topire -a diferitelor materiale
f'alx:l i. 3

.
I 'Iemp~atura d e
I
Temperatura de
Demamirea materialului topire [•C} . . topire ["CJ

Metale ,şi aliaje Sodiu 98

Tantal 3000
Alama 'YOO • "'olfram 3380
·Aliaj de lipit moale 13.5-210 Wood 60
.».luminiu 6!8 Zinc 4 19
· Antimoniu 631
-~ rgÎilt . .960 Alte materiale
Argint de Jiplt 720-8.5.5
Ardezie 2000
Aur _ .- :... _ _ . .. 106.3 --~zbest . . .
271 11.50 -1.5.50
. Bismut _<\sfalt 70- li.5
Bimlut cu aliaj _
de lipit 70-128' . .
Cauciuc ,. 12.5
Bronz . _ 900 CA.rbune (diamluit,, grafit) .
Cadmia . 321 l-540
Coruri de calciu 772
Calciu 8.51
Cobalt 1190
Gheaţă o
Grăsime 30-.50
Cositor ?32 . , Ipsos
. 181 -271 .,. H.50
<:oaitor-de -Upit ··· ,. Mic:1 11.50-1290
Czom . 1800 Na!talină
. 80
Cupru .1083
-Xisip . 1.500-1600
Fier par 1.530
Nitrat de sodi11 337
Font& alhl 11.30
Parafină ~
Fon~ cenofie l:?00
. Porţelan 1.5.50
)laguezhl 6.50 Şellac 1.50
Mangu U.50 Şmirghel 2200
Mercur -39 Sodă 3~
:Molibden 2600
Sodă caustic.I. 328
Xichel 14.55 S•earină
13.50- H.50 .50
Oţel
Sticlă 1100-UOO
Platinl 1773 Sulf 113
Plumb 327 1:nt :H
Potuiu 63 Zahăr 160
Siliciu lilO Zgură 1300-1430

-y-- · • • ·- • · - - · - ·- c- .-c-~-c " · - :· c i Tabel 1.4 ·

. Coef10enţil de dilatare (mumicl) af Jic:hfdelor ·
------------ · .-

I ...
CoefJc:ieatul de clllatarc
Udiidal .,..
YOl.mriol
Ul"Cl

.Apt. 0;11
Acdod 1,43
Acid. azotic 1.24
Acid clorhidric 0,44
Acid smlaric 0,'7
-Alcool 1,10
- Alcool etilic 1,10
Alcool ·metilic · 1,19
BemiDl 1,GO
Benzol 1.06
1,62
Eter ~ c
.·-Glic:eriul ,.oo
0,18 .i.
Mercur
Metanoi 1.20
. "Petrol .' .0,92-1;0
' Sulfură de carbon 1,46
Ti:icloretilen .· . . 1,19 .
Ulei de terepenti~ 0,10
tlrâdalam.. . 0,712
 . volumic.ă medie [J/m3 ,K]; n - numărul. de kn....,f; CM, hM- căldura moimă,
respectiv că1dura molară medie [J/kmol.K] : ~ = c.M.
La starea normală, căldura volumică se raporteazll la un metru cub
nom1al, se notează cu CN, se măsoară în J/(m 3N.K), iar: dQ = V-,.re;N dT.
Căldura masică a gazului perfect este independentă de temperatura.
La gazele reale, variaţia căldurii . specifice cu temperatura e-ste
pronunţată şi nu se poate neglija.
Căldura . primită · de un corp în cursul unui proces termodinamic este
pozitivă, deoarece conduce la creşterea temperaturii sistemului (dT > O), iar
căldura -cedată este negativă,,
Olldura- primitA sau · cedati de un corp într-o transformare fru-ă
variaţie de temperatură (izoteffilică) - căldura latenti - . serveşte numai la
modificarea stării de agregare a corpului respectiv. În acest sens, există
căldură latentă. L de topire, de solidificare şi de sublimare, tabelele 1.1
\..J~l:?~.L~ şiJ*l· 13J4] ·{
·· Temperaturile la care · au loc transformările termice latente .
poartă denumirea corespunzătoare fazelor la care se referă. De asemenea.
se .utilizează noţiunea de călduri latentă masică ! a unei mase de 1 kg.
corespunzătoare
. transfonnarilor: .de agregare menţionate.

~:g DILATAREA.
Căldura . produce dilatarea corpurilor: · Acesta este aspectul vizibil al
. diminuării coeziunii şi al majorării distanţei .intermoleculare sub efectul ·
ap01tului de căldură. Dilatarea este funcţie de temperaturi şi de un factor
- numit c-0eficient de dilatare- care·constituie o caracteristjcă a substanţei
corpului, foarte ptiţin
, .
depentjent de. temperatură;
' . .
tabelele\
.
1.4 şi. l.5- [4]. ~: ,

. Corpmile solide se dilată relativ puţin, lichidele

dilată mai mult, iar se
gazele se dilată cel mai mu!C
. . . . . . .. . . . . . . .
· :· -. Dilatarea liniară Ai'- â 1111ui corp •~li~· de ]ungime I şi având
coeficientul dedilatare Iiruară tt; atunt1$}d este incălzit cu At grade, este
/,: :::_:::,,/iif: .·. ,. . . :_', . . _. . ·',_.i . ,. ·. ·.. .
·,:·;:,.-:cr_':
. ~."·· :•· ~-··. x· • '., /. •.·i .::.. ' . \.,' :, .•
Âl~~.iAt :imJ\- 1.1
•. :,~

. , . . :'. Dimensiunea ··linia~l a unui · CO!')) sbli,d de mărime 11,

. ~r~unzătoare une{ teniperatun t1, având coeficientul de dilatare a.. dupa
.· .ce,'s-a dilatat sub efectu] incălzirii, de _la temperatufaJ1 la o temperatură t2
·.,,·este
'
·. ·.·.·. .· ·; .> ., .
: ' ,· ~ -._.. ·.··
..,,. :

. :·,~-

i' . li~
'
li[l+a(t2 ~t1)l; . ftt=t2·~11· ; _· h0=~11(l .+ a.&)
. ''·. ·- . _,,,·,:-., ."7"
l„8
 de presiune. La gazul perfect energia internă depinde numai de
temperatură,u = u(T).

dU = mCvd'f 1.12

unde Cv este căldura specifică la volum constant.

Entalpia este o mărime extensivă de stare, egală cu suma energiei
interne U a sistemuiui şi produsul dintre presiunea p şi volumul V al
sistemului, adică lucrul mecanic de dislocare pV. Entalpia se noteazA cu I
sau H şi se măsoară în jouli. Entalpia se defineşte prin relaţia

I=U+pV [J] sau i=u+pv [J/kg] 1.13

(mai demult această mărime termodinamică se mai numea şi conţinut

caloric sau căldură totală). Dacă gazul evoluează într-un proce_s la presjune
constantă (dp = O) atunci .

dQp=ci =dl= mep dT [J] sau d(]p=ct = di= epdT [J/kg] l.14

Entalpia fiind introdusă pe cale matematică prin definiţi~((13)sensul

•fizic este implicit. Ea are o deosebită importanţă în studiul maşinilor
termice unde transfonnările au uncaracter continuu (ca exemplu la turbine
la care, într-un proces continuu, intră un fluid cu parametri ridicaţi, se
destinde în turbină, producând un lucru mecanic tehnic şi iese apoi cu
parametri scăzuţi).

Capitolul 2 P!l.OPRIETĂŢILE TERMICE ALE CORPURILOR

_ 2.1 DENSITĂŢILE ' STĂRILOR CONDENSATE. .

·. · · ·. Densitatea p este masa, în ·kilograme, a unui corp omogen, cuprinsă

într~un metru cub (kg/m\ .
. · · Densitatea· Meritelor corpuri' - solide:· lichide ·şi gazoase este dată în
lucrări de specialitate. Astfel, în tabelul 2.1 sunt cuprinse densităţile
. lichidelor la 20°c, în -tabelul 2.2 densitatea corpurilor solide, în tabelul 2.3
densitatea aparentă a materialelor în vrac sau în straturi, iar în tabelul 2.4-.
densitatea apei gîele la presiunea atmosferică. · .· ·

19
 ,:Oensitatea aparentă a materialclor m vrac (grl~dă) sau hi straturi

Denumirea materialului Densitatea c:,

[kg/dm 1 J Denumirea materialului

Argilă umedă natural 1600 -2000 Lignit uscat şi granulat

· Argilă. umezită complet 2000 600-800
Lignit brichetat grămadă i00-750
Azbest - foi 1200 Lignit brichetat aŞezat
Azbociment 1(,20
1800-2200 Li nă (î n grămadă)
&zalt 1500-1600 i50
Lină presată
Beton 1900 1300
Linoleum 1100
Bumbac 32 Lut uscat
,Cauciuc .spumos 1600
60-90 Lut umed 5~~ apă
Cenuşă · 1800
700-900 · Lut umed satura-; 210{.l
Cim,ent in vrac 1200-1400 :Mangal
Ciment scuturat (·;ibrat) 150-30(1
1900 ~Ionar de. ipso.; i2()i)
Cocs . ,350-550 l\lortar de var
F.în (aruncat în . grămadă1 16l>U-1800
70 l\lortar de var ş: ipsos 1700
Fin presat . · • · . 170 .• · N'isip uscat •
Funingine 1500 - 1650
70-200 Kisîp umed 1700-2 100
.Hîrtie . 1100 Xisip cu amestec de formare 1200
Huilă scoasă din mină . 750-900 la turnătorii-•;ibrat
Huilă brichetată 1000-1200 Xisip hătut 1650
. I psos .în vrac . 600-850 Paie
• Ipsos bucăţi, scuturat iD-70
1000-B00 Pai1.' presate
Kieselgur praf . . . 100-350 . 250
Lemnebuşteni de · brad 320-3-40 ~ămint uscat 160i)
Lemn-buşteni · de fag Pămin t uscat rambleu
-400 HOO
Lemn~buşteni de stejar -420 Pămint în rambleu, umiditate 1600
Lignit scos din mină 750 naturală

PA.mint rambleu, umiditate 1800 Talaş uscat 1.500- 17C-O

saturat Turbă uscată 320 - iOO
Pămînt lutos umed 1900 Turbă umedă . 550-650
Piele usca tă 680 Var gras (ars şi pulverizat) 500
Pietriş (de prund) u scat 1500-1700 Vată de %gură .50-100
Pietriş u:ned 2000~2100 Zahăr 750
Plut'l. plăci Zăpadă proaspăt cazutll. 80-200
100- 300
Zăpadă înmuiată şi cu apă 200-800
.Praf de cărbune 400-500 Zgură de la cazane 1100
. Sare 1250 Zgură de furnale (buc) 1.500

Tabel 2.4

t, 0 e .t p, . gJ~mr. . r
t, o~ .
.
.P• g/':_ma
.
l_t, oe p. ~/cm' t. °C' ;. g/cm 3

3,8 ' · 1,10.M11 · 30 : 1; 10324, 60 1,09060 s., l,07-t71

.5
10
1, 10-'6Po
1,10600,
35
1 •.1Q11~
40 · · ·t,099971
6.5
70
1,087i,
1,0817,
90
9.5
l.0710.
1,0673.
15
20
1, 10587,
1,10536:
4.5 . ·1,0919,
50 1,09.571
7.5
80
l,08U1
1!07Slt .
100 I 1,063\
1,062;
_101.1'
. 25 1,104,U. 5.5 1,09321
 Ţinând seama de expresiile de ddiniJie ale coeficienplor
termodinamici se poate scrie relaţia de interdependenţă : y = pp7.,.
1~---- ---·· - ---- - --- -----

. .
- !i
I
(°'
--·) l-op" (of) -
8p T ~),.. __
--
,ev~~----
-- 1 -
2.3 CĂLDURI SPECIFICE

Căldura specifică a unei substanţe omogene reprezintă energia

termică necesară unităţii de cantitate din acea substanţă pentru a-şi mări
temperaturacu un grad, ffiră ca procesul să producă o schimbare de fază
.· sau de stare de agregare. În procesele cu schimbare de fază sau stare de
agregare, transformarea fiind izoterm-izobară noţiunile de căldură specifieâ
şi capacitate calorică sunt lipsite de sens. Căldura specifică variaz.ă cu
temperatura şi în mai mică măsura şi cu presiunea.
Pentru substanţe incomprestbile (cum sunt considerate solidele ş•
lichidele până la presiuni de =
200 daN/cm 2) vmiaţia ei cu presiunea este
practic neglijabilă. De aceea. se disting ia substanţele incompresibile
d.ldura masid reali (adevirată) c, care se raportează la o temperatură
· precisă şi ciildară masică medie \ .f , corespunzătoare unui interval de
temperaturi de la t 1 ( unde căldura masică reală este c 1) la t2 (unde căldura
masică reală este Cl}
Cllldura specifi~ reală instantanee c este :
- - ---
i ; -~~ _!(:1
·-- -

c=:!o~= 2.6

în care q 12 reprezintă energia termică primită de unitat~ de cantitate.

-· Pentru o creştere finită de temperatură :
· I 2

Q12=mq12=m
:z
lait =m~fdt =mgt2-t1) .z ,_ 1J .d
saujc= - - c t
I I I tJ-tll
.
ultima relaţie exprimă dependenta dintre căldura specifică medie ~ şi cea
mstantanee C.
În tabele sunt indicate valorile căldurilor specific.e ir.e-dii, între
temperatura de u°C şi temperatura t°C. Valoarea căldurii specifice medie, în
intervalul de temperaturi t 1 şi t2, se poate calcula cu relaţia:
C = C1.t1 - C1t1 . 28
-- t2----
-t1
-- - -· -· -···----·~ -- --
în care ~1 şi ~ sunt valorile căldurilor specific.e medii între temperaturile
0°C şi t1,..respectiv G°C şi t2. . . .
Între căldurile specifke masice c, cele vohmrice c' şi cele moiare
·(moleculare) CM exista relaţia:

22
 Tabelul 2.5 ' Căldur.i maskă t a cor puriior soiidt: 1la tcm:-eratur.:. ..:0'C)

Denumirea
--
1\lefa!e şi aliaje
Alama: i0% Cu; 30% Zn o. ;s1
.-\la.ma: 61,.5% Cu; 38,5% Zn 0,38.5
_\lpaca: 22~~ Zn; 62°~ Cu; 15% :ii 0,393
Aluminiu ➔ ,912
Antimoniu 0,209
Argint 0,23-i
Aur 0, 123
Beriliu 1,730
.Bismut 0,1: 1
Bronz 10° 0 Sn 0.351
Bronz fosforos l2 •·:~ Sn O. J60
Cadmia o,z.,o
Calciu 0,7-l I
Cobalt V,J.S9 .
Constant:u1 0,414'
Cositor 0 ,226
Crom o.~39
Cupru 0,3S5
Dur.aluminu, 0 ,912
.Fier 0, ➔6-!
Fontă · 0,5-!0
Iridiu 0, 1.H
Litiu ➔ ,572
'..\1agnezit1 !,Oli
llangan 0,-!85
Mereur O, JJS
Molibden 0,25 1
Xichel O,-H3
Oţrl 1,3% C O,·H2
~ l de transformatori 0, ➔ 56
Oţel \ "2 A . 0,-177
Potasiu 0,230
Platina o, 13'1
Plumb 0, 129
Seleniu · 0,33-!
Siliciu 0,703
Sodiu 1,205
Tantal _ 0, 138
Uraniu o, 117
Wolfram o. 13'4
~~
1,465
0,.305

J)iferite materiale solide [ )'a~lul 2.6

Ardesie 0,7.53 Ciment 0,795

Azbest 0,795 Cocs (O - IOO"C) 0,837
Asfalt 0,921 Cocs ( 100 - 1 000°q 1,-i60
Bachelită 1,590 Cuarţ 0,753
Beton , - 0,879 Fructe 3,64-3,89
Beton reular 0,i95 Gheaţă 2,030
Bumbac 1,297 · Grafit 0,711
Calcar 0,337 Granit 0,753
. _ Carne(slabă) . . 2,9-3,3 Grasime 2,.510
- ':Cartofi 3,330 Gresie 0,711
'.- c;: Cauciuc 1.i.20 Hera.clit 1,46.5-1,83
Cărămidă 0,837 Hirtie (us.cată) 1,339
Celuloză 1,.549 Huilă (O - 100°C) 1,256
Cenuşă 0,79.5 Ipsos 1,083
Cereale 2,090
 Clldura maslcl o a · apei (H8 0) la presiuni ridicate
fâbe12s ,
.J· · · . .'50at _= . . 100 at - . 1.50 _at ~ · . 200at = 2.'50at = I· 300at = I
' ·\ . , P - -49,0332.'5 bar .,.. 98,066.'50 bar =-1_47,09975 bar = 196, 13300 har. = 24.'5, 1662.5 ba·· ;,::, 291, 19950 b , r
/ i i -. 1 · T '
. ' ' ' ' . . ' '
,, , oe' _· . : · K kcal ,
~ 1:l_ kca..!._ ~ kcaL . • kJ
kcal kcaJ ; ~ kca.l _!:1.
. . .. - _ .. k• Kkg kg K ,kg K . kg Kkg K _ kg K \ kg K
,ci I kg K kg K kg K \ •• ,

'• O 273, 1.5 1,004 . 4,204 1,002 4,195 1,000 4,187 . 0,998 · 4, l?S: 0,99~· 4, 170 0, 994
I 2
·. . 20 293, 1.5 · 0,996 , , 4,170 . 0,949 4,162 '0,992 ·. 4, 1.53 ·. 0,989; 4,141 · 0,98 4i 132 , 0,984 o
. 40 . 313, 15 0,994 4, 162 0,992 4, 153 0,989 4, 141 0,986 4,128 0,98 ·,t, 120 0,98 l 2.
60 333, 1.5 0,99.5 4,166 0,992 4, l.'53 . 0;939 4, 141 0,986 4,128 . 0,983 4, 116 0,980 o
80 . -,\3.53, 15 0,999 4, 183 0;99.5 4, 166 0,9.92 4,153 0,!>89 ' 4,H 1 0,98.5 · 4;-1~4 0,982
i Ol
100 373, 1.5 100,4 4,204 1,000, 4,187 0,997 4,174 0,993 i, 1.57 0,989 4,14 1 ' 0,986 28
120 .. 393, 1.5 · 1,011- -!,233 1,007' 4,216 . 1,003 4,199 0,9!>9 4,183 0,99.5 4,166 0,99 1
140 413, 1.5 . 1,019 4,266 1,015 4,2.50 1,009 4,22•1" 1,606 i,212 1,00~ · 4, 19.5 0,997 :~
160 · 433, ,., 1,033 4;32.5 1,028 4,304 1,023 4,283 1,018 4,262 1,01j 4,241 1,008
180 "153, 1.5 1,0-'0 4,396 · 1,0H 4,371 1,038 4,346 1,032 4,321 1,027, 4,300 1,021 ~
, :lOO 473, 15 1,071 4,484 1,064 4,4.5.5 1,057 4,425 1.050 4,396 1,043 4,367 1,037 - ~
220 493, 1.5 1,097 · 4,.593 1,088 4,5.55 1,080 -4,522 1,072 4,488 1,064 4, 455 1,056 1
240 -' 13, 1.5 · 1,132 4,739 I, 121 : -4,693 1, 110 4,647 1, 100 4,60.5 1,090 4,564 1,08 1 tl
260 -'33,1.5 1,181 4,94.5 1,166 4,882 1,1.52 4,823 1,139 4,769 1,127 '1,719 l , lH
280 j.53, 1.5 - - 1,231 -'• 1.H 1,212 5,074 1, 194 4,999 1, 171 -1,928 I, 16 1 t
300 „73, 1.5 - - 1,3.52 .5,661 1,300 5,443 1,266 j,300 t,212 5,200 1,223 o
310 -'83,1.5 ·- - - ·- 1,372 5,744 1,318 .5,.518 1,283 .5,37Z 1,2.57 t
320 593, 1.5 -· - - - 1,480 6,196 · 1,.391 .5,824 1,355 .5,673 1,293 34
330 603,1.5 · -- - - - 1,6.53 6,921 1,.501 fi ,284 1,409 .5,899 1, 352 1
340 613,1-' - - - - 1,939 8,118 1,67.5 7,013 t,529 6, i 02 1,42.:1 n
3.50 623, 1.5 - - - - - - 1,96) R,219 1/i<lJ 7,088 l,.5JG

lat - 1kgf/c1n1 - 98 066,., Pa • 98 066,S N/m1 - 9,80665 N/cm1 - U,98066-' t.i....r t kcn1 = -4, 1868 I r
; · ~1 .. • •
 ' - Căldura htentă de topire a dn"t!rselor materiale

Căldura de topire
llinnmi.,ea m aterialului lkJ/kg] D~numirea :.iaterlalutai

_\ cetonă 96,29 Hidroxid de sodiu 167. 47

. -.UCf?ol m etilic 100,48 Litiu 138. !15
AJ.cool etilic UH,6i :Magneziu 209,94
Aluminiu 355,87 Ma ngan 2.51,20
· Amoniac 339,13 . .Me.c~r ll.i2
. -~pă 133,-40 Xaf:a1:t:.ă. 150,72
.
Argint_ 10-1,67 Xichel 293,07
.f
Aur . 66.,9~ Pla1i:.:~ 113,0i
.BM!Wl 125,60 Pl_u mb . 23,S,i
.,,
.Bis~uţ 5-i.~1 Potasii: ~ .-t:
Clor ·. · 188,i0 Sod:u 113,0i
·cositor .58,61 Sulf
Eter de etil 100,-iS Toluo! 12,1) 1
Fier 2'72,14 Zah1:- . 56,10
Gheaţă .3J2,·i3 Zinc 112,20
~ 20-4,96

tabelul 2.1 i -

, Căldura
-~ •-· ·- -
--:-·-
latentă
- .
de---vaporizare
.
a diferitelor materiale.
.

Dmnmirea materialul i l ~ ~ li ~j Den::mirea m.aterialulni

. Cupru i6i7 Nichel 6196

Etan .540 · Plumb 921
Eter 360 Sodă caustică 3307
Fier 6363 Sodiu 1168
Frigen 167 Sulf 293
Magneziu .56.52 Toluol 3.5.5
Mangan 1186 Uiei de~ terepentină 293
Mf"rcur
Mc .n
JO 1
543 I Zinc 1800 '

28
· sau sub forma diferenµală : .

_ dQ=dU+dL; dq=du+dl 3.3

. .

·aceasta fiind una din ecuaţiile fundamentale ale primului principiu, unde s-
a ·ţinut seama de semnul convenţional pentru energii : cil dura est,e
.pozitivi atunci când sistemul absoarbe energie . termici şi negativi
când cedează, iar lucrul mecanic este · pozitiv când este efectuat de
• citre sistem şi negativ când este primit de la mediul înconjurător.
Într-un proces ciclic, unde AU = O, se poate scrie . Le = Q" adică o
maşină motoare nu poate produce lucru mecanic ciclic Le decât dacă
consumă energie termică (căldură) în cantitate echivalentă.
Diferenţiind relaţiile de definiţie ale entalpiei (1.13) :

dl = dU+ p.dV + V.dp şi di = du+ p.dv+ v.dp

şi ţinând seama de relaţiile 3.3 :

dl = dQ + V.dp şi di ={iij'+ v.dp 3.4

Dacă
sistemul schimbă energie sub formă de lucru mecanic de fţecare
Lr 12 , sub formă
de lucru mecanic absolut (de variaţk a volumului) şi sub
formă de căldură ·
. ~

Q12 + Lr12 -jp.dV= U2_=--U1 3.5

!.
Pentru un sistem închis de masă m ce se rnişc .1 cu viteza w şi se
găseşte la o înălţime z faţă de o linie de referinţă, între două stări l şi 2,
expresia primului principiu este :

sau sub formă diferenţială :

dQ -dLr = m(du + w.dw + g.dz) 3.7

La sistemele deschise, în expresia primului principiu mai intervine

lucrul mecanic de dislocare P1V1 şi P2V2: ·

"
' Q12 - Ln2 - m(P2v2 - p1v1) = m [ll2 - U1 + ½<wl ~ wi2) + g(z2 - Z1)} 3.8

30 .
disipative imprimă ptocesel01 caracterul de ireverstbilitate, deoarece
energia neordonată se transmite mediului ambiant sub fonnă de căldura, la
temperatura acesteia, şi nu mai poate fi transformată în altă ·formă de
energie într-o maşină tennică.
· Realizarea unui ciclu în care să se producă lucru mecanic consumând
căldura se p..1ate obţine cu ajutorul unei maşini de tip motor (de forţă).
E:-,._istă mai multe mod$tăţi de a realiza o maşină de forţă. În Fig. 3. i se
reprezintă o iI:stalaţie tennică prin care curge, în regim staţionar, un agent
de lucru (ex. Ah~). Fiecare parte compom:ntă poate fi analizată ca un
sistem deschis, .dar în ansamb!l! este o maşină termică în care agentul de
lucru evoluează ciclic:
~-- -~-~~--
I ·. I I·
I:;; ·'.
1cazan:
· , -1-----""'il -
· .·
-------.I
·j . · · ...: ·,~-Îl J ~resor
__ · 11-
-➔ ' -----: ➔ rbtnă,. I T
.j iP pi. /~n.4~':: 1j J . . ~~ ____ I
k-..:.., ~tor-:. _ _jJ L - _1zator _ _ _ _ J
_._·
IF1g~-3.f i -'lo _.
I . • • •
/)ifg:f2 ~ •

Sistemul primeşte de la o sursă cu temperatura ridicată căldura Q pe care o

transfera agentului de iucm din cazan. Sursa de căldura poate fi
reprezentată de gazele de ardere din focarul cazanului, sau de un furnizor
de energie solară, geotermală, nucleară, etc. Aburul se destinde în turbină
producând lucru mecanic. O cantitate de căldură Q0 este transferată sursei
cu temperatură scăzută, care poate fi apa de răcire. -Transferul de căldură
are ~oe într-un schîmbător de căldură numit condensator, în care are loc
'condensarea aburului . Lichidul obţinut este pompat în cazan şi ciclul se
reia Pompa conslll!l.ă o parte din lucrul mecanic produs.
. Maşina tennică funcţionează ciclic transfonnând căldura în lucru
mecanic. -Experimental a rezultat că lucrul mecanic produs este limitat la
valori mai mici decât cele ale căldurii primite. Măsura în care căldura se
transfonnă .în lucru mecamc produs este exprimată prin randamentul
tennic al maşinii :

3.11

unde Qo este căldura transferata sursei reci.

·.· N.Jţiunea de randament al maşinii termice a fost introdusă de
·iginerul francez N. L. Sadi Carnot care a pus bazele principiului al doilea

32
 un corp -către care şi de 1a care .căldura poate fi transferată infinit de mult,
fără ca temperatura ei.să se modifice.
· O primă fomu„a..:e a principiulu1 al doilea a fost dată de Sadi Camot :
O maşină termică nu poate produce În mod continuu (ciclic) lucru
mecanic, decât dacă agentul termic schimbă căldură cu doul surse de
. . . .. căldură de temperaturi diferi~
A doua formulare a principiului al doilea a. fost dată de Rudolf
· Clausius ~:
Căldura nu poate trece de la sine (in mod natural) de 1:-. un corp cu
temperâtur.ă scăzută la un corp cu temperatură ridicati.
A treia ·formulare a principiului al·doilea . aparţine lui W. ·Thomson
(Kelvin) : . · . .. .
·un perpetuuin mobile de speţa a doua este imposi„iL
Un perpetuum mo.bile _de speţa a doua reprezintă o maşină termică
- imaginată ca preluând căldură de la o singură sursă şi transfo1;:nând-o
-integral în lucru mecanic. Randamentul unei astfel de maşini ar fi .100 %. ·. .
. S. Carnot a definit un ciclu total reversibil~ format din două izoterme
şi două ~diabate. În Fig..3.3 _este' prezentat ciclul Camot al unei maşini cu
. randament termîc maxinL Agentul de .lucru absoarbe de la sursa caldă
. căldura Q, la tempenitura constantă T şi cedeaz.ă .sursei re~i căldura Qo la
temperatura TO • Randamentul tennic al ciclului Camot este :
..- ..l'I~LI QL _ Q_:.JQ,I,;,
.
I -~T,,-!
-Q T· 3.14
•----...~-"----,-,..~~-·
: şi depinde numai de t e m ~ celor două~- ·.. ' ·,> - - .
· . · ·Îri Fig. 3.4 este prezentat ciclul Carnot inversat, care este ciclul ideal
de funcţionare al unei maşini frigorifice sau al unei pompe de călduri.
.·
·p' " .
/J .
-~
',, "
.
J>
i J \
' -.() ·'·"
.1•()
.:.O : ,
aT„ 0

' .· - · /'Fig: 3.3-:I

- -·. ----- ,. -
v . I.fif_~:~
. Maşina frigorifică funcţionând după ciclul .. Camot inversat . are
eficienta maximă &re iar pompa de căldură f:pc: · ·
~ -~
i' I -
T . ,i·-i ,· - ~
Ere= · . Epc = 1
· _ (· 3.15
..> ·. .- T-T, ,l ~ ~- -..Ţ-'fo ; -
-.. -·-c= • . . , .
Randamentele ·tuturor maşinilor care lucrează după cicluri reverstbile,
între aceleaşi surse de călduri. sunt egale şi au o valoare maximă. ·

34
 . 3.21

~3.2.3 Interpretarea statistică a principiului al doilea

1n procesele adiabatice ireversibile entropia creşte. Boltzmann a fost
acela care a arătat că această afirmaţie este o lege statistică, valabilă numai
pentru sisteme macroscopice, .formate dintr-un număr suficient de mare de
·particule microscopice. În consecinţă, pentru particule microscopice
individuale sau pentru sisteme cu un număr redus de asemenea particule,
. entropia fie că nu mai are sens (în primul caz) fie că nu mai creşte, ci poate
"oscila" în jurul unei valori medii.' Se spune că apar fluctuaţii de la swrea
de echilibru. Mărimea acestor fluctuaţii depinde, evident, de numărul de
particule din sistem : pentru sisteme macroscopice cu un număr mare de
particule, de ordinul 10 , aceste fluctuaţii sunt, de obicei, atât de mici încât
25

ele sunt practic inob3ervabile, iar legea creşterii entropiei devine

certitudine.
Pentru a scoate în evidenţă caracterul statistic al principiului ÎI,
Boltzmann a introdus noţiunea de probabilitate termodinamică (P) şi a pus
această noţiune în legătură cu noţiunea de entropie (S) introdusă de
Clausius .
. Prin definiţie, probabilitatea termodinamică P reprezintă numărul de
posibilităţi care fac ca N obiecte să poată fi aranjate în ,,m" compartimente,
câte D1, ·02, D3, •• ·. -Dm în fiecare compartiment. •· . ,
' N! .
. P=
n1!n2!n3!..-..nm!
în care N = n1 + D2 + n3 + ·.....+ Dm
Deci, prin probabilitate termodinamici se înţelege numărul de
microstări corespunzătoare aceleiaşi stări de echilibru termodinamic a
sistemului ~ rezultă de_ci că probabilitatea termodinamici se exprimi
printr-un numlr foarte mare.
. Nu . numai -stările . de · ec~brn termodinamic dar şi stările de
neechilibru, la scară macroscopică, se realizează printr-un număr mare de
.microstări diferite: , '
În consecinţă, se poate · aplica probabilitatea termodinautică atât
pentru un sistem aflat în echilibru termodinamic, cât şi pentru sistemele
aflate în dezechilibru .tennodinamic. Se face observaţia că probabilitatea
termodinamică a stărilor de neechilibru este mai mică decât probabilitatea
stărilor de echilibru. · '. ·
·Trecerea sistemului · de la dezechilibru la echilibru este însoţită de
creşterea entropiei, afirmă principiul al doilea, în formularea dasic:a
(Clausius). În formularea lui Boltzmann, cu ajutorul probabilită~lor
termodinamice, se afirmă că sistemul respectiv trece de la o probabilitate
.•;":!.

1 36
- - răspunsul este negativ, atât din cauz.a număruiui mare de particule din care
este fonnat practic orice sistem, cât şi datorită diferenţei mari între
probabilitatea termodinamică de echilibru şi cea corespunzătoare unei stări
oarecare de echilibru.

· 3.l.4 Diagrama . T-S

. Diagra.-nele care au pe una din axele de .coordonate entropia (de

obicei pe abscisă) se numesc diagrame entropice. Cele mai răspândite sunt
diagramele T - s şi i - s. În diagrama T - s , numită şi diagrami calorici
(Fig. 3.5) suprafaţa cuprinsă între curba transformării şi axa entropiei
T . .,-

. •. 'I . ... _,I A ., . a. . . -6 ..

· . . . , · Fig. 3.S / -~ . . · · /Fig. 3.6 , -
reprezinta, la /o anumită scară, căldura schimbată cu mediul ambiant în
cadrul acestei transformări.

dQ=T.<iS J.24

Transformările adiabatice reversibile, ·fiind· izoentropice, se reprezintă

în diagrama T - s prin drepte perpendiculare pe axa entropiei. Astfel, ciclul
Carnot are forma unui dreptunghi (Fig. 3.6). Aria închisă de ciclu este
echivalentă cu energia termică transformatli în lucru r.iecanic.
Diagrama T - s este, de asemenea, foarte . ·utilă în · compararea
ciclurilor maşinilor frigorifice şi a1e pompelor de căldură.
, În. Fig. 3. 7 sunt reprezentate ciclurile Camot pentru_ aceste maşini.
1----:_.,==--,--;,;â._ _....... Ambele lucreaz.ă după un ciclu care
consumă lucru mecanic, . transferând
i-7;
71•r-----+4~--...,;..l_m..,.edi.,..·u'-_' căldura de la sursa·rece la cea caldă.
J "i&DlQ!m.tt i . Nivelurile de teniperat1.lfă ale surselor
· sunt cele care introduc diferenţa între
_,_,____~________ s cele două maşini,.
/ J:ag.}:7i
3 2.5 Energie, exergie şi anergie

Diferenţele existente între diferite fonne de energte~ în ceea ce

priveşte capacitatea de transformare a energiei, detennină diferenţe
corespunzătoare în ceea ce priveşte posibilităţile de utilizare· a energiilor

r38 i
 Energie = Exergie + Anergie sau W=E+A 3.25
Relaţia (3 .25) este valabilă pentru orice fonnă de energie. În cazul
-~~itor fonne de energie, un.a din cele două componente poate lipsi.
, J.2.6 1iCalculul exe! ~ei şi anergiei.
; Dacă se dispune de o cantitate de căldură q 1, la o temperatură T 1, iar
temperatura mediului ambiant este To, lucrul mecanic maxim realizabil este
cel corespunzător ciclului Camot, care se desfltşoară între temperaturile T 1
şi To :

sau 3.26

,_ Din sistem se evacueaz.ă, în exterior, cantitatea de căldură :

··
.Q1 Qo =(1 - T1c),Q1 ~ i
3.27
r.,_ .
Cunoscând că exergia cotespunz.ătoare unei cantităţi de căldură este
partea maximă din ·căldura _respectivă care se poate transforma în lucru
. mecanic, pentru o stare dată a mediubµ ambiant şi că ciclul Camot
reversibil cuprinde maximum de posibilităţi de transfonnare a căldurii în
lucru mecaliic se - poate considera că relaţia (3.26) reprezintă exergia
căldurii: .

.·
eq'=
.
(l- ~-Ql == 1lc-Ql •
, ~ ' ' .·
'3.28

Anergra · corespunde ·căldurii netransformata în l_uci'u mecanic şi

cedată mediului ambiant, adică :

-_.aq= ~-Qt
7j
e:(l-11c).q1
' ·, .
' 3.29

În Fig. 3.8 ·este·reprezentat ciclul Carnot în coordonate T- s, unde

~, - ,S,t.

I Fig. 3.8 ·:
-·-- - ... ·-- • - i. .
 ·- -·;... -- ·1 .
_In aceste condiţii rezul,(Fig. 3.10) :· :

e1 = 1tmax = 11,1-a + lt.a--0 = aria (alab) + aria (bcxOc) = aria (alaOc)

Combinând primul principiu al termodinamicii cu principiul al doilea

rezultă: ..

· dq= di+ dii sau T.ds = di+ dit ; rezultă dlt =:-di+ T.ds

Lucrul mecanic tehnic maxim, efectuat în procesul (l-a.-0) este egal

cu lucrul mecanic. efectuat în procesul (1-a.) şi respectiv în procesul (a-0).
în destin®{'~~
I
(1~) luCil!l me~~ic tebriic e ~
· 1ll . a . · , ,
·· . -1.t... = f-di+JT~cts::=-i,,+it +o _ ·.
· Deoarece în d6stmaerea i01abat1~ vanaţia de entropie este nulă (ds = O). ·
· În destinderea izo~ă (a~}-:i~rul JPiCanic tehnic~~-~-

. · · • · .· · ·
11~ = J- di+ JTods = To (So - sa)
a a
·Deoarece în oesanaerea IZOtemiă vaftaţia de enftojneeste nulă (di'"' O, ia=
. io). . . . . ,
Lucrul mecanic tehnic maxim este :

în procesul adiabatic entropia este constantă, deci sa= si. rezultă :

3.31

Deci, în procesele termocl.inamice însoţite de curgere, expresiile

exergiei şi anergiei agentului termic sunt : ·

în procesele fară curgere .: .

e/ = u-no-T0(s- So)-Po(v0 ~v) ; a"=Uo + To(s- So)+ Po(vo·-v) 3.33

în care : i, io, u, 11o sunt entalpiile, energiile interne şi volumele masice

(specifice) ale agentului termic• în stare · iniţială,- respectiv în starea de
echilibru termodinamic cu mediul ambiant ; ~ :.: s - So reprezintă variaţia
errtropiei ·m procesul de trecere de la starea dată la starea de echihbru cu

42
 În reacţiile chimice dintre faze condensate, lichide sau solide, lucrul
mecanic reversibil şi entalpia de reacţie sunt egale la punctul zero
absolut şi în vecinătatea lui.
Această fonnulare precizează implicit că variaţia entropiei tinde către
zero în apropierea punctului de zero absolut.
M. Planck a formulat principiul al treilea astfel :
Entropia oricărui corp solid, cristalizat, format din particule cu aceiaşi
orientare în reţeaua c rista lină, tinde spre zero, în apropiere de zero
absolut
Formularea lui Planck poate fi extinsă sub fonna:
Entropia tuturor substanţelor ajunse în echilibru termodinamic intern
tinde spre zero, în apropierea temperaturii de zero absolut
Această formulare face posibilă detenninarea valorii reale a entropiei
pentru toate substanţele solide, lichide şi gazoase, aflate la orice
temperatură.
Deoarece toate entropiile parţiale ale substanţei tind să se anuleze, în
cazul unui (ristal perfect, aflat în echilibru termodinamic intern, entropia de
zero So devine şi ea nulă, când temperatura tinde către zero absolut.
Entropia S0 fiind o constantă independentă de celelalte mărimi de stare ale
substanţelor, poate fi admisă ca nulă, atunci când substanţa se găseşte în
echilibru termodinamic. Există substanţe care nu pot să se găsească în
echilibru tennodinamic · intern la temperatura de zero absolut, cum sunt
glicerina şi oxidul de carbon ; pentru acestea entropia de nul este mai mare ______ _
decât zero. Aceste substanţe restrâng sfera de valabilitate a legii, conform
căreia la zero absolut entropia se anulează.
Punctul de zero absolut este imposibil de atins pe cale
experimentală, constituie o altă afirmaţie de bază a principiului al Ill-lea.
El mai poate fi denumit . : Principiul imposibilităţii atingerii
experimentale a punctului de zero absolut
Postulatul lui Nemst joacă un rol important în fizică şi chimie,
deoarece prin cunoaşterea entropiei se permite abordarea problemelor de
afinitate chimică şi stabilirea sensului transformărilor pe care le suferă
sistemul în evoluţia lui.
Din expresia entropiei gazului perfect : s = ev.ln T + Rin v = So ,
pentru T➔O, s➔oo, deci teorema lui Nemst nu este satisfăcută ; cu alte
cuvinte, în vecinătatea punctului de zero absolut gazul perfect nu se mai
supune legilor clasice. Abaterea gazului perfect de la legile gazelor, în
apropierea punctului de zero absolut, este denumită degenerare.
Temperatura de degenerare a gazului perfect este de 1 K.
Dacă T➔O, valorile coeficientului de dilatare volumică şi coeficientul
de creştere de presiune (elasticitatea termică) tind către zero.
 Capitolul 4 GAZUL PERFECT

Gazul perfed este o substanţă ipotetică, constituită din molecule de

fonnă sferică, perfect elastice, de volum neglijabil (covolum neglijabil).
Moleculele gazului sunt lipsite de coeziune şi se influenţează reciproc
nwnai prin ciocniri şi transmiteri de impulsuri. În mişcarea lor dezordonată,
moleculele au o mişcare rectilinie cu viteză unifonnă, până întâlnesc alte
·molecule. Gazul · perfect nu are . vâscozitate. El îşi păstrează aceste
· proprietăţi indiferent de presiunea şi temperatura la car~ este supus. În
- . vecinătatea . temperaturii de zero absolut, gazul perfect nu se lichefiază, iar
· volumul sau tinde spre zero; , ····. . - - .·· _
·· ·· Gazul perfect are căldurile specifice Cp şi Cv constante, atât în raport cu
temperatura, cât şi cu presiunea, .pe când gazele asimilate gazti~ui perfect,
au căldiµ'a specifică mai _mult sau·. mai puţin ·variabilă cu _temperatura,
·_· numite gaze semiperfede. · ·.· . _ .. ·
În practică, gazele la ·presiuni nu prea·ma.ri şi temperaturi ridicate, în
·rapQrt cu temperatura punctului critic,.satisfac cu şuficientă precizie ecuaţia
tennică de stare ·a gazului perfect şi deci · cmî'ctuziile . obţinute în unna
studiului termodinamic al acestuia se pot aplica şi la gazele reale în aceste
. cazuri. .
. . ., .

4.I ECUAŢIA TERMICĂDE STARE A GAZULUI PERFECT

Ecuaţia termică de stare (ecuaţia caracteristică) exprimă relaţia între

parametrii tennici de stare, pentru cazul când gazul ·se află în stare de
echilibru termic. Ea reprezintă fonna explicită a ecuaţiei : ftp,v,T) =O.
Pentru un .kg de gaz are _
.forma : ·
'. . ~

··_ p.v = R.T . 4.1

-în care : presiunea p este măsurată în N/m2, volumul specific V în m3/kg,

temperatura abşolută T în K. iar constanta specifică - a gaztilui R în J/kg.K.
-Pentru masa m, în kg, ecuaţia lui Clapeyron (ecuaţia tennică de stare) are
forma: · ·
p.V = m.R.T 4.2

Pentru gazul perfect ecuaţia ( 4.1) reprezintă un paraboloid hiperbolic.

Legea lui Avogadro. Două sau mai multe gaze diferite, care la
aceeaşi presiune şi temperatură.ocupă acelaşi volum, au şi acelaşi număr de
molecule. ·'
Acest număr de molecule, numărul A vogadro-Loschmit, a fost
determinat teoretic şi experimental şi are valoarea
· N = 6,022.1026 molecule /kmol
I
i 46 ' .
 A.4.1 APLICAŢII NUMERICE

Aplicaţia A.4.1 - 1 Un compresor de aer aspiră 10 m:l/min aer şi î1

refulează într-un rezeivor cu volumul .de 100 m3• La umplerea rezervorului
presiunea din interior ajunge la 7. 105 N/m2 , iar temperatura la 40°C. Să se
afle -· timpul . necesar .pentru încărcarea rezeivorului, dacă presiunea
atmosferică este de 0,975.105 N/m2, iar temperatura de I8°C.
· Rezolvare : . Cantităţile · de aer existente în rezeivor la începutul
încărcării (la starea atmosferică) şi la sfărşitul îricarcării (oonfonn ec. 4.2)
mi = pjJ-'; 0,97xI0' xIOO 117 kg ;
· R7; 287x29l

, 1>2=0.975.105 +7.105 =7,975.105 N/m2

m = 7,975.rlO' .rlO = 880 k
~ 287.r313 g

D b "tul .1 .. V = 0,87xlO' xlO' = 11 7 kg/min

- e I compresoru Ul. ~ 287x291 , .

Timpul de încărcare : t = m2 -m1 = 880 - 117 = 65,2 min.

· V, · ·11,7

Aplicaţia 4.1 - 2 Să se determine volumul specific şi densitatea

aerului la presi,mea de 0,997 .105 N/m2 şi la temperatura de I o0c.
Rezolvare : Din ecuaţia (4. I) rezultă :
V~ RT = 282x303 , = o 875 m3/k ,
p 0,997.rl0' ' · ~
. 1 1 -
P = _V
- =- - = l ' 143- m3/kg
0,875

Aplicaţia4.1- 3 O butelie cu ocapacitate de 50 l conţine 4 kg dintr-

un gaz oarecare, aflat la presiunea de 58,7% daN/cm2 şi temperatura de
· so0c. Să se stabilească ce fel de gaz conţine butelia
Rezolvare : Se aplică ec. (4.2) :
, R = pV = ss;/96.rIO' x0,050 = 208,20 Nm/kg.K
· mT 4(273 + 80) - _
Din tabelul 1.2-1 [4] rezultă că această valoare corespunde argonului.
Aplicaţia 4.1 - 4 O butelie de oxigen, cu capacitatea de 40 l şi
conţinând cantitatea de 6 mi oxigen, are temperatura de 50°C şi presiunea
de 179,7 daN/cm 2• Să se determine. cantitatea de oxigen din butelie, care
poate fi utilizată dacă temperatura buteliei scade la 20°C şi presiunea
minimă a oxigenului pentru consum este de 6,0 daN/cm .
0
·

48
 pV=;,mRamT=fm~iÎ sau Ram =fg Jli · 4.11
I

· Presiunea parţială Pi a componentului :

Pi = gi .!i.. p sau în funcţie de participaţia în volume Pi = r1 p 4.12

R_
Densitatea amestecului de gaze, respectiv masa moleculară aparentă
se calculează cu relaţiile :
4.13

Volumul specific al unui amestec poate fi exprimat în funcţie de

volumele specifice ale componentelor şi de participaţiile masice ale
acestora

. V= g1V1 +giv2 + ...... + &!Vn =!:&Vi 4.14

Fiind date participaţiile în volum (volumele parţiale ale
componenţilor), pentru .aflarea participaţiei masice a unui gaz oarecare se
poate folosi relaţia : · · ·

· . . R_, = P, r· .
gI·=r I • l · 4.15
. Ri p

Fiind date participaţiile masice ale componentelor, pentru aflarea

participaţiei în volum a unui gaz oarecare se poate folosi)~laţia:

4.16

Temperatura şi căldura specifică a amestecurilor de gaze. Gaze

diferite, fără a reacţiona între ele, având masele m1, .... mj...mn căldurile
specifice Cj, ... Cj, . . . Cn, aflate la temperaturi t 1, •• •ti, ... tu, amestecate, ajung
la un echilibru termic, stabilindu-se o temperatură finală tam egală cu :
..
Lm,c1t 1
tmn= .....:1_
,. __ 4.17
Lm,c,

50
 2. Pentru azot: J>N = ~ RN p = O 76
295 3
• p = o 781 p
R_ ' 287 '
Ţinând seama că p = 1,013 daN/cm2 , rezultă :
Po = 0,217 X 1,013 = 0,2198 daN/cm2
PN= 0,781 x 1,013 = 0,7911 daN/cm 2

Aplicaţia A.4.2 - 3 Gazele arse uscate, evacuate dintr-o instalaţie de

·· cazane, au unnătoarea compoziţie volumică: COi = 12%, COi -t 0 2 = 20%
şi N2 = 80%. Să se determine presiunile parţiale ale gazelor în amestt::c la
temperatura de o c şi presiunea de 1,013 daN/cni2.
0

Rezolvare. Se aplică ecuaţia (4.16) se obţine:

0 2
Pco = rco p = ·: p = 0,12 p = 0,12 x 1,013 = 0,121 daN/cni2
0 8
Po =ro p = ·~ p = 0,08 x 1,013 = 0,081 daN/cm 2

PN = rN p = os p = 0,8 x 1,013 = 0,810 daN/cm2

1

Aplicaţia A.4.2 - 4 Un dirijabil cu capacitatea de 200000 m' poate fi

· umplut, la alegere, cu hidrogen sau cu heliu. Umplerea se face astfel încât
celulele dt: gaz să fie pline la 4500 m altitudine, unde se admite presiunea
de 5,3329.10 N/m2 şi temperatura de - I2°C. Câte kilograme de hidrogen ,
4

respectiv heliu, necesită umplerea dirijabilului ?. Ce fracţiune din volumul

celulelor este _plină la sol, la presiunea de l O, 1325.104 N/m 2 şi temperatura
de 20°C ?. Cât de mare poate să fie masa dirijabilului în ambele cazuri?.

Rezolvare. Se aplică ecuaţia ( 4.2) pentru ambele gaze şi rezultă :

a) Pentru hidrogen : m = 5•3329x10x2ooooo = 9905,25 kg
H 4125x261
b) Pentru heliu : m = 5,3329x10xiooooo = 19665 60 kg
H 2078x261 '
La sol, r.elulele vor fi pline în raportul :
V2 _ p, T2 = 5,3329x10 293 = O
4
59
J:'i p 2 7; 10,1325xl0 4 261 '
Masa dirijabilµlui va putea să fie egală cu diferenţa dmtre masa
aerului dislocat de el / şi masa gazului
a) În cazul hidrogenului:
4
m -m = p 1J:'i (-- 1___1_) = 5,3329xl0 x2x1C:' ( - 1_ _ _1_) = 132472 ,Skg
aer H I; R_. R8 261 287 4125,6
b) În cazul heliului :
4
m _m = 5,3329x10 r2x10' (-1- _ _1_) = lZ2595,4 kg
ae,- H 261 287 2078

i 52
 Procesul este reprezentat în diagramele p - v şi T - s în (Fig. 4. l ).
·.2 7

t1·j;;J~
- .._/ ·
t J.
f~J
t'
I _,_-c--_ s
!Fig.
I
4.1
Folosind expresia primului principiu (şi pentru ev = comti rezultă
expresia căldurii schimbate cu mediul exterior: ·
2

f
Q12 = .1.U12 = U2 - U1 = m cvdT = mev(î2 - T,) 4.23
J

Ţinând seama de relaţia (2.14) se poate srie:

mR
Q12 = - (T2 - T1) 4.23
,r-1
Lucrul mecanic total este nul :
1.
f
L12 = pdV = O 4.24

Deci, într-un proces izocor-toată căldura schimbată de gaz cu mediul

exterior serveşte pentru variaţia energiei sale interne.
Variaţia entalpiei :
Af12 = li - l1 = mCp(T2 c- T1) = ~mR(T2- T1)
,r-1 .
4.25

Relaţia (4.25) este valabilă pentru orice proces deoarece entalpia este un
parametru de stare.
· Variaţia entropiei în procesul izocor: ds = dq = c.dT, adică:
T T
(.1.s)v =(s2 ·_ s1)v = Cv 1n T2 ; şi T2 = î1 (e "~'•)
\ z;
În diagrama T - s curbele izocore sunt curbe logaritmice, orientate cu
concavitate~ în sus : în ipoteza unei călduri specifice constante. Subtangenta
la curbă, într-un punct dat, reprezintă căldura specifică la volum constant,
în starea figurată de acel punct (Fig.4 .1 ). Suprafaţa de sub curba izocoră,
mărginită de axa entropiei, reprezintă energia internă.

4.3.2 Transformarea izobară

Ecuaţia transformării este :

54
- -unnat de o tra.'lSfonnare adiabatică prin care energia internă a gazului să se
transforme în lucru mecanic.
Variaţia entropiei la presiune constantă, în diagrama T - s :
2 dq 1C dT T. . .,_.,
S2-S1 =J- =mf-P-=mc:Jn 2-~ T2=T1e •, 4.33
. l T l T i;
Curbareprezentativă are aceeaşi formă ca şi izocora, fiind o curbă
logaritmică. Subtangenta izobarei reprezintă căldura specifică sub presiune
constantă Cp (Fig.4.2). Pentru & construi o familie de izobare s~ trasează o
sigură curbă, iar celelalte se obţin prin translaţie paralelă cu entropiei, axa
la dreapta sau la stânga. Presiunile merg crescând de la dreapta spre stânga,
deoarece entropia scade când presiunea creşte. Aria cuprinsă sub izobară,
între axa entropiei şi două verticale reprezintă variaţia cantităţii de căldură
în transformarea izobară.

4.3.3 Transformarea izotermici

Este definită de ecuaţiile: T = const., sau dT = O şi pV =const.Din

ecuaţia termică de stare rezultă legea Boyle-Mariotte:
p1V1 =P2V2 sau .!!i_ = v2 = A_ 4.34
. P2 Vi P2
În diagrama dinamică p - V, f Î
izoterma apare ca o hiperbolă
echilaterală, iar în diagrama
tennică T - s izoterma este o J.
dreaptă orizontală (Fig. 4.3).
Căldura specifică este : c =
±oo, deoarec-e : q = cdT :;; O, iar dî - -~..,_,._..~~-
= O. v, _ -I.I" .
Lucrul mecanic este: Fig. 4.3 I
p
L12= jpdV ;,,,p1V1J- =p1V1In---L = p1V1ln.!!i_ ;=mRTln-'
2 2<.fl,' V
4.35
l - I V Vi . P2 Pi -
El depinde de valoarea temperaturii izotermei şi de raportul presiunilor
extreme. Căldura schimbată în acest proces are valoarea : _
. dQ = pdV şi Q 12 = L12 4.36
Temperatuna fiind aceeaşi, variaţia energiei interne şi a entalpiei este
nulă.
Variaţia entropiei ·:
2dq 12 . 1 V p
.1.812 = J-:-- = - Jdq = - fdl = R 1n . i = - R 1n - 2 4.37
7_ T
1 Tl . Vi P1

56
 . J2 2, dV pV.- p ,V pV. (p -s(-?l
L12 = U1 -U2= pdV = P1V? J1-_ = 1 1 • 2 = .:...!....LI ]-l-1..)
r
. I l Vz .l - I X- 1 l P1

L12 = Piv;
· z- 1
[1-(v.v; ).r'-1] = z-l
2 -
PiVi (1-T2
I;
) = mR7; (1-T2 Îl
x- 1 "Fii
4.42

Lucrul mecanic tehnic :

Lu 2~ 11-I, ~ mc,(T, - T2) ~ p,l{-(::f] .

X~
1
4.43

Comparând ecuaţiile (4.42) şi 4.43) rezultă:

Li12 = xL12 4.44
Deci, lucrul mecanic tehnic este de x ori mai mare decât lucrul mecanic de
expansmne.
. Variaţia elementară a entropiei este nulă (ds = O), evoluţiile adiabatice
sunt şi izoentropice, iar .căldura masică este nulă c= O.

4.3.5fransfonnarea politropică

Transformarea politropică se apropie cel mai mult de realitatea fizica.

În practică, destinderea sau comprimarea gazelor nu se poate realiza în mod
riguros adiabatic şi nici izotermic. În procesele reale, schimbul de căldura
între agentul termic şi organele maşinii nu poate fi împiedecat complet,
după cum nici nu poate fi intensificat atât de mult încât temperatura
agentului să se menţină constantă în cursul comprimării sau destinderii.
Procesele reale de comprimare şi de destindere din instalaţiile termice
pot fi considerate transformări politropice.
Transfonnarea politropică poate fi definită printr-o lege de variaţie a
presiunii şi volumului de forma :
pV11 = const. 4.4 5
în care n reprezintă exponentul politropic, ce poate avea (teoretic) orice
valoare cuprinsă între -oo şi +oo. Exponentul politropic este exprimat prin
relaţia: .

4.46

în care Cn reprezintă căldura specifică a politropei :

Cn = Cv n - .l 4.47
n- 1
Formulele de calcul stabilite pentru transfonnarea adiabatică se
mentm şi pentru transfonnarea politropică, înlocuind exponentul k prin n :
_ · ., • TVn- 1 = const sau T,v,n- 1 = T2V2n-1 · 4.48

58
 J>
I

.s
./Ip·1g. 4.6
Transformările pentru care n < :x, se numesc subadiabatice (cazul
compresoarelor cu piston răcite cu apă sau cu aer, etc.), randamentul fiind:
' AT
11 = ~
AT""
Pentru n > "/.., transformările se numesc supraadiabatice (compresoare
centrifugale), având ca randament expresia :
.· . _ lliad _ c/J,Ta,1 __ ATad
T'lad - - - - ~ . - -
/li pc,l C PATpol . Tpol
. În toate transformările analiz.ate, raportul dintre . creşterea energiei
interne ~U şi cantitatea de căldură Q12 este constant. Notând acest raport cu
<p rezultă : ·
~U/Q12 = q> ; q,., = I ; <J)p ,,,; Cp/Cv = "/.. ; <PT = O ; q>q = co

În transforID3rea politropică :
q,= &I = c,(Tz - T.) = ~=const. sau q,= n - l
.. qll . c.(Tz-J;) cn . n- z
Variaţia entropiei este :·
. idq dT T. .n- . r. ·
f-T Jc. -
·· 2
~= = = eulni = Cv~tni 4.54
1 . 1 T · r; n-1 T.,
Determinar:a exponentului politropic n al unei curbe politropice
, ,!>ţinute experimental. Este cazul unei curbe de destindere · sau de
· 0mprimare politropică obţinută pe cale experimentală (la un oscilograf, cu
un indicator pe calculator, etc).
De obicei, exponentul politropic al curbelor f
de transformare, obţinute pe cale experimentală,
nu este constant în tot ·1ungul curbei. Din acest
motiv este necesar ca exponentul să fie determinat
în mai multe puncte ale curbei. O ·metodă de · ·
.leterminare este cea a subtangentei (Fig. ·4. 7). . ·
Valoarea expouentului politropic î,:i punctul l .este · 2
n = V 111b, Jn care ab . reprezintă proiecţia V1,_ .
t gentei la curbă, în punctul 1, pe axa OV. .
· I Fig. 4.7 !

60
U2-U1 = mc.,(t2- ti) - p(V2 - Vi)= mevt.t2 -t1) -p(mRT2/p -mRT 1/i1) =
= jX}082(1000-30) - 3x287(1273-303) = 2,32.106 J
. Aplicaţia A.4.3 - 4 Într-o butelie, având capacitatea de V1 == l 00 I, se
află aer comprimat la presiunea p 1 = 49,033 daN/cm2 şi temperatura T =
293 K. Să se determine lucrul mecanic obţinut în cazul expansiunii :
a - izotermice ·şi b - adiabatice, dacă aerul din butelie expandeaz.ă ia
presiunea mediului ambiant. În ipoteza că butelia nu efectuează nici un
schimb de căldură '-11 mediul ambiant, care este temperatura aerului clin
butelie după ce a expandat până la presiunea mediului ambiant. Care este
creşterea de entropie după ce temperaturile s-au egalizat.
Remlvare: Lucrul mecanic izotermic se determină cu ec.(4.35):
49 033
Lu =p1Y1In l i =49,033xl00x0,l ln • = 1918,2 kJ
Pl . 0,98
Aplicând ec. (4.34) se obţine volumul ocupat de aerul expandat:
3
V2 = 5 m
Învingerea presiunii atmosferice necesită un lucru mecanic de
dislocare ce se determină cu relaţia (4.30) :
lOOJ>2(Y2 - V1) = 100x098(5,0 - 0,l) = 480,5 kJ
Lucrul mecanic obţinut în cazul expansiunii izoterme :
1918,2 - 480,5 = 1437,7 kJ
În cazul expansiunii adiabatice, aplicând ec.(4.42) se obţine :

L12 = -I- 100x49,033x0,l

·
1,4-- 1
[(-O'
98- ):::
49,033
-Il = 780.24 kJ

Aplicând ec.(4.41) se obţine volumul final -Y2 . = · 1,636 m3 ş1

temperatura minimă :
(,r-1)/ Z )(1,4-1)11.4
T2 = T 1. Pz Î
0 98
( P1;I = 293 1( • = % K · h = -1 7î°C
, ,033
40 ' -
Lucrul mecanic pentru dislocarea aerului ambiant :
P2(V2 - V 1) = l00x0.98(1,636 - 0,10) = 150,63 kJ
Lucrul mecanic rămas: 780 - 150,63 = 629,61 kJ
Creşterea de entropie, în ipoteza transformării izotermice complete :
1437 : 293 = 4,9 kJ/K

02
 5.2 ECUAŢIILE CARACTERISTICE ALE GAZELOR REALE

Pentru studiul comportării gazelor reale au fost propuse mai multe

ecuaţii caracteristice de stare, pe considerente teoretice sau empirice, care
· însă nu satisfac integral această comportare.
Studiul gazelor reale are la bază, în primul rând, datele experimentale
rezultate din măslll"ători precise, sub forma tmor tabele sau diagrame.

5.2.1 Ecuaţia Van der Waals.

Ecuaţiile caracteristice stabilite pentru gazele reale se bazează pe

consideraţii cinetico - moleculare aplicate gazelor reale de către Johanes
· Diderik van der Waals. Faţă de presupunerile din teoria cinetică a gazelor
referitoare la faptul că moleculele sunt punctiforme, lipsite de volum
propriu şi că sunt lipsite de coeziune, van der Waals a introdus doi tenneni
de corecţie.
Volwnul propriu al moleculelor (b), numit covolwn, neglijabil la
presiuni 111:ici şi mijlocii, nu poate fi neglijat faţă de volumul (v) ocupat de
gaz la presiuni foarte înalte ; volumul care variază în mod real este cel al
spaţiului intennolecular (v - b).
. Presiunea reală din masa unui gaz ' corespunde atât presiunii .(p ),
·măsurată cu manome!:rul şi care reprezintă presiunea exercitată de molecule
asupra pereţilor vasului, cât şi presiunii de coeziune (p~), datontă forţei de
atracţie rezultante care se manifestă în cazul repartizării neuniforme a
moleculelor. În ecuaţia caracteristică trebuie să se introducă presiunea reală
din masa gazului (p + Pc)- .
. Cu aceşti factori de corecţie, ecuaţia caracteristică se poate scrie :

5.)

Dacă se admite că presiunea de coeziune este independenta de

temperatură şi ·invers proporţională cu pătratul volumului specific, ecuaţia
caracteristică van der Waals se poate scrie :

(p+ ~Xv-b)=RT 5.2

. V

· îa care R reprezintă constanta gazului, iar a şi b sunt constante ale căror

. valori depind de natura gazului.
Considerând temperatura T ca un parametru, ecuaţia (5.2) ordonată
după puterile volumului specific se scrie :

64
 - - Curba ·c are uneşte punctele B (Bi, I½, 83, ~ ••• ), corespunde stării
când întreaga cantitate de gaz real (vapori) s-a transformat în lichid, se
numeşte curbă limită inferioară şi se notează cu x = O.
Ramurile AB şi FG al izotermei reprezintă stări de echilibru stabil ;
prima AB în zona lichidului, iar cea de a doua FG în zona vaporilor. Între
curbele limită inferioară şi superioară, izotermele van der W aals (Fig. 5. I)
coresp1md parţial unor stări metastabile, care sunt de fapt stări reale de
echilibru termic nestabil. Porţi.unea EF a izotexmei {Fig.5.1) ~orespunde
stărilor de lichid a cărd temperatură este mai mare decât temperatura de
vaporizare, adică stările de lichid supraîncălzit, iar segmentul de curba BC
{Fig. 5_1) corespunde stărilor de vapori subrăciţi. Pe segmentul de cur.ja
CDE {Fig. 5 .1 ), care uneşte punctul de minim cu cel de maxim din
izoterma van der Waals, nu sunt îndeplinite condiţiile de echilibru termic ;
stările punctelor de pe acest segment nu pot fi realizate fizic, astfel că
această porţiune de izotermă este instabilă şi imaginară.

R - .

, ' '

,;'' ·, t':>?
\ cr
~
1="\.
C ' I
'--- -.!<~n. .
'
I

I Fig. 5.1 ·l · 41" · Fig. 5.2 _ r

Ecuaţia van der Waaţs redă corect alura fenomenelor, în toate
domeniile ·observabile, dar consecinţele cantitative ale ecuaţiei sunt
nesatisfăcătoare pentru toate domeniile, cu excepţia celui învecinat
punctul.µ critic K. Importanţa teoretică a ecuaţiei van der Waals constă în
aceea că redă, din punct de vedere calitativ, particularităţile de comportare
·ale gazelor reale şi urmăreşte fenomenul modificării stărilor de agregare.

5.2.2 Alte ecuaţii caracteristice ale gazelor reale

Pentru ·calculul mărimilor utilizate în tabele sau ·pentru construirea

diagramelor au fost propuse mai multe ecuaţii caracteristice pentru gazele _
reale. · · .
·_ Ecuaţia caracteristică, folosită în prezent pentru calculul mărimilor de ·
stare ale apei şi vaporilor de apă, este cea propusă de M. P. Vukalovici şi
colaboratorii, scrisă sub forma :
66
 - să ·se traseze un proces pe diagramă (deschis sau ciclic), să se
analizeze variaţia tuturor parametrilor de stare şi să se .· detennine
schimbul de energie cu exteriorul.
Diagramele în coordonate (p - v) sunt utile când se urmăreşte
determinarea lucrului mecanic schimbat cu exteriorul. Diagramele în
coordonate (T - s) sunt utile în studiul schimbului de căldură şi ai
randamenteloL Diagramele în coordonate (i - s) sunt folosite în studinl
proceselor din maşinile şi instalaţiile unde transfonnările au un caracter
continuu. Diagramele în care una din coordonate este exergia (sau sunt
reprezentate liniile de exergie constantă) sunt utile pentru studiul efectelor
ireversibilităţii şi, în general, .pentru determinarea căilor de îmbunătăţire. a
proceselor termoenergetice. _

5.3.2 Diagrama de stare a vaporilor în coordonate (p-v)

· Diagrama cuprinde domenii distincte de stare a sistemului.

În domeniul D 1, întreaga
/> cantitate de fluid este în stare lichidă,
în domeniul Di sistemul cuprinde
. k. fluidul în stare lichidă în echilibru cu
. starea gawasă (vapori) şi în domeniul
· D 3 tot fluidul se află în stare gazoasă
(vapori). Se consideră un pooct A ce
ţ reprezintă starea lichidului aflat la
~ 1' .• Di -t-~,:::, ...,.,..- iT presiunea (p) şi la temperatura (T)
"'l.r ' ·· - · (Fig.5 .3) Considerând procesul izobar,
i Fig. 5.3 · · -I- etapele producerii vaporilor sunt:
procesul (A- li) de încălzire a lichidului până la starea de saturaţie,
ÎB = Îs şi Vs> VA· Punctul B reprezintă starea de lichid saturat
- Procesul de vaporizare (B - C), în care lichidul -saturat se transformă
în vapori saturaţi uscaţi, reprezentaţi prin punctul C ; Te= r. şi Vc
> VA· Între punctele B şi C este un am1:stec între lichid şi vaporii săi
saturaţi . Vaporii saturaţi antrenează cu ei particule fine de lichid în
suspensie, fonnând amestecul numit vapori saturaţi umezi. În cazui
particular al apei abur saturat umed ;
- Procesul (C - D), de suprâmcălzire a vaporilor peste temperatura de
saturaţie, To > r. şi V0 > Vc. Punctul D corespunde stării vapori
supraîncălziţi.
Reluând fenomenul la altă. presiune (de exemplu la P1) se obţin
punctele Bi, Ci, D 1 care marchează aceleaşi stări ca şi omoloagele lor B şi
C. Procedând la fel şi pentru alte presiuni şi unind punctele caracteristice se
obţin curbele I şi II care se unesc în punctul K. A~stea sunt curbe limită~
I
I
/ 68
 q.\B= fcp1dt = fdu+ pJdv
0 • A •A

unde Cp1 - căldura specifică

a apei la presiune constantă. Dacă se ~onsideră
Cp1 constantă pe intervalul O - t şi .ţinând seama de convenţia că la o c
0
· energia internă-este nulă, uA = O, rezultă :
QAB = ept~= u' + p(ve - VA} sau
QAe = ep1,.= u' + p{v' -vA} 5.8

Energia internă a·lichidului saturat este:

u' = QAB - p{v' -vA) 5.9
Entalpia lichidului saturat este :
B

ia - ÎA = <}AB + Jvdp 5.10

' A
Corespunzător co.nvenţiei că la o0c, iA = O, şi în condiţiile procesului AB
izobar, dp = O, rezultă: ·
i'=qAB 5.11
sau QAB=i-io 5.12
în care io este entalpia apei la o0c
Deoarece variaţia volumului lichidului între stările A şi B este practic
neglij(lbilă, VA= V B. rezultă că :
QAB~i'=u'
. Pentru apă c-= 4,186 kJ/kg, deci :
n"11\D
_ .~. =i' =u' = J'
~cdt =4186t
, . ,o · . · 5.14
o
·. Entropia lichidului saturat, pentru t = o0c s = O{ convenţional),
· · · · '!c dT r,d1, T
· s'= J-p1- =c J-· =cin_!_ 5.15
. AT T,, · r. T
unde Ts - temperatura de saturaţie, To - temperatura absolută a punctului O
c - căldura specifică a lichidului, considerată constantă, ·

5.3.3.2 Calculul mărimilor calorice ale . vaporilor saturaţi

uscaţi.

Cantitatea de căldură necesară transfonnării lichidului saturat în

. vapori saturaţi uscaţi, este :
. .
.
.
.
. ,, ,
<b3c = u - u + p(v_ - v
,, ')
=r 5.16

în care r - reprezintă dldura latentă de vaporizare. Confonn relaţiei

(5.14); căldura latentă de vaporizare poate fi privită ca fiind fonnată din
două componente : u" - u' = p şi r~prezintă căl~ura internă a procesului,
I
/ 70
 -.,----Entropia:: -
s = x.s
. ,,
-l · (I - x).s
. 5.23
sau: . • s=s'+x.~
1s
S.3.3~4 Calculul -mărimilor calorice ale vaporilor
supraîndlziţi

Căldura necesuă transformării vaporilor saturaţi uscaµ· în vapori

supraîncălziţi (Fig. 5.:S) :
D

Qco= fcdt 5.24

C

Căldura specifică â vaporilor depinde de temperatură şi presiune. Dacă se

foloseşte căldura specifică medie :

atunci: . 5.25

Cantitatea de căldură necesară pentru producerea vaporilor

supraîncălziţi dintr-un lichid aflat la temperatura t :

5.26

Energia · internă. Ţinând seama că procesul este· izobar, folosind.

primul principiu al termodinamicii, rezultă :
tf . H
U = U + ~(t»- ls)- p(v - V) 5.27

Entalpia:. .,,
l-1 =qco sau 5.28

Entropia:
., r.
s = s + Cpm ln~ 5.29
. 1s
5.3.4 Diagramele vaporilor

Diagramele vaporilor permit citirea directă a mărimilor de stare şi

redau o imagine intuitivă a desfăşurării proceselor termodinamice in
domeniul vaporilor.
Diagramele se obţin prin · reprezentarea grafică a datelor
experimentale. În aceste diagrame sunt trasate, în general, fascicule de
curbe : v = ct: p = ct: t = ct; I = ct; s = ct; x = ct .şi e = ct.
I
. ,.,.., •
; f ...
 Curba limită inferioara (x=O) ,µ
porneşte din origine, considerându-se,
convenţional, la o0c, I = O şi s = O
;(Fig. ~:7) Curbele limită x = O şi x = 1
se unesc în punctul critic K, care se
află lateral pe ramura din stânga.
În domeniul aburului umed
izobarele sunt drepte înclinate,
tangente la curba lichidului (x = O).
Izotermele, · în domeniul aburului
umed, se suprapun peste izobare.
În domeniul aburului
supraîncălziţi izobarele devin curbe
logaritmice ascendente, cu o pantă mai
mică decât a izocorelor. Izotermele
schimbă panta la intersecţia cu curba x
= 1, devenind curbe cu concavitatea în •...
jos, tinzând către asimtote orizontale, <l
deoarece . la scăderea presiunii gazul
real se apropie de cel ideal. Dar pentru
gazul ideal I = f{T) şi deci linia T = ct
va coincide cu curba I = ct, izotermele
coinci~ cu izoentalpele. IFig. 5.8 :
In prezent, pentru studiul proceselor cu abur din . _ll1asinile şi
instalaţiile termice se utilizează diagrama I - s tehnică j(Fig. 5.8), care
cuprinde, în special, zona superioară a diagramei. - ·

5.3.4.3 Diagrama energo-entropică (e- s) a vaporilor

· Diagrama se construieşte pentru

o temperatură a mediului ambiant de ·
el
o0c. punctul critic"Kj(Fig. 5~9)'. se af!l
lateral, pe ramura din - stânga. In
domeniul abmului saturat umed i-::
izobarele (p = ct) sunt apropiate de o · ._..,.__ _~--"'
linie dreaptă. în zona aburului ·
supraîncălzit izobarele de\-'in curbe e.
logaritmice. Curbele . de entalpie '
constantă (I = ct) sunt drepţe
înclinate. La presiuni mici, în zona de
supraîncălzire, · izotermele · ·.sunt . .1~~..JIC.----::=-1..---
paralele cu curbele de I = ct.

74 ;
crească,. DaGă starea miţială se află in vecu,âta\ea curb-ei ~""O, ,; ,unei odată
cu scăderea temperaturii la v = ct. tit1u1 x creşte. Dacă starea iniţială se află
în apropierea curbei x = 1, odată cu creşterea temperaturii la v = ct.. titlul

T
1-> ~

.r t --+------- -
~
- - - - - - -·-s
/Fîg. s.11
- . 2

scade. în procesul izocor, lucrul mecanic 112 = Jp .dv = O :

I

. âu = t1i - u1 =h:_ ii - v1(J>i - p1) 5.~1

Dacă vd la sfărşitul procesului aburul este umed ; dacă V>v" aburul
va fi supraîncălzit. În Fig_'. 5.11 se reprezintă procesul în diagramelt: p - v ;
T - sşil - s.
. .
5.3.5.2 Procesul izobar (Fig. 5.12)

În diagrama p - v procesul izobdf (p = ct.) se reprezintă printr-o

dreaptă paralelă cu ~ v. în .domeniul umed procesul izobar coincide cu
procesul izotenn se reprezintă printr-un segment de dreaptă. În diagrama
T - s izobara, în domeniul aburului •\Hlled, este o dreaptă orizont,tlă, iar în
domeniul supraîncălzit . este o curbă cu concavitatea orientată în sus
(Fig.S.12).
; ,(,

<·: v- / F_ig. 1._12 ; , s

Variaţia
de energie internă este :
rui = u2 - u1 = h - i1 -'- p(v2 - v1) 5.32
iar lucrul mecanic : ·
~12 = p(v2 - v1) = Q12 - ~u 5.33
Căldura scbimbaw într""un proces izobar, la abur, este dată de relaţia:

16
 - · ·ta·· destinderea adiabatic~ presiunea şi temperatura scad ; aburul
supraîncălzit trece în abur saturat uscat, apoi în .abur umed. În diagrama p -
v (Fig. 5.14) procesul este după o curbă oarecare.
Lucrul mecanic în procesul adiabatic este :
h2 = u1 - u2 = (i1 -p1v1)-(ii-p2v2) 5.37
Variaţia energiei interne se determină cu relaţia :
~u = (h -P2v2)- (i1 - P1V1) = -112 · 5.38
deoarece Q12 = O.

5.3.6 Procese tehnke cu vapori.

S.3.6.1 Producerea vaporilor

Producerea vaporilor de apă are loc în generatorul de abur, nunnt

caz.an, a cărui schemă termodinamică se redă în Fig. 5.15. Apa de
alimentare, aflată la presiunea Po şi temperatura To, este pompată în caz.an
cu ajutorul 1D1ei pompe de alimentare, la presiunea Pa- Teoretic procesul
este adiabatic -reversibil. În preîncălzitor, denumit şi economizor, apa de
alimentare se . încălzeşte izobar până la temperatura de saturaţie Îs,
· corespunzătoare presiunii din cazan. -

:r~'rl
\Vapo ·-
/ SupraîncAlntor 1·

ri r
T
.
i

I
I
Po
· 1
I -- A
ăi
•
tF:-==----5
j 1g. .
- ~15~---
.
+-
1Fig. 5.16 .r
I
. .s
In vaponzator se produce vaporizarea, proces termodinamic izobar-
izoterm. Printr-o încălzire suplimentară, la p = ct., aburul saturat uscat este
supraîncălzit, în supraîncălzitor, ajungând la o temperatură T> Ts• Agentul
tennic primar din aceste schimbătoare de căidură este reprezentat de gazele
de ardere, obţinute prin arderea combustibilului în focar.
În Fig. 5.i6 sunt reprezentate procesele din cazan, în diagramele T- s
şi I -- s. Conform relaţiilor (5.12), (5.18) şi 5.28), căldura consumată izobar
pentru fiecare proces este :
5.39
5.40
5.41

78
 Când un fluid curge staţionar pnntr-o
porţiune îngustă, cum ar fi un ventil, un
orificiu, sau un dop poros, are loc o cădere
importantă de presiune. Procesul se numeşte
laminarea fluidelor. 1. jFig. 5.19 i.
Viteza creşte în regiunea îngustată, dar revine la valoarea din amonte,
astfel că vai ;aţia energiei cinetice este nulă sau neglijabilă. Sistemul
delimitat de volumul de control (Fig. 5.19) schimbă energie sub fonnă de
lucru mecanic, iar transferul de căldură este neglijabil. Ecuaţia primului
principiu al termodinamicii devine :
11 = 12 5.46
Relaţia (5.46) nu trebuie înţeleasă în sensul că entalpia se menţine
constantă în decursul procesului, ci că entalpia stării finale este egală cu cea
a stării iniţiale.
În condiţiile laminării gw..elor real~ şi vaporilor :
dq = T.ds = di - v.dp
şi deoarece di= O, se obţine:

ds =- ~dp
T
Procesul de laminare este ml proces cu scăderea presiunii (dp<O), deci
ireversibil. deoarece dS>O .
. '

,l

..- .
A - - - - j Fig. ~ .20. . -~
In Fig. 5.20 SWlt repre7.elltate m diagrama 1 - s procese de lami1 Jre
ctraeteristice vaporilor. _
Astfel, pentru laminarea vaporilor supraîncălziţi (procesul Ib - 2b)
presiunea şi temperatura se micşorează, iar volumul, entropia şi gradul de
supraîncălzire cresc.
Prin laminarea vaporilor saturaţi umezi (procesul 1a - 2J vaporii
ajmg la starea de saturat uscat, apoi în starea de vapori supraîncălziţi . .
Prin laminarea vaporilor umezi (procesul l - 2) se obtine creşterea
~itlului X.
l.aminarea vaporilor umezi .(procesul I. - 20 ) constituie una din
metodele experimentale care conduce la determinarea titlului x,.
grafic,
f . JSind diagrama i - s.

80
 Căldura cedată agentului de răcire este echivalentă cu aria suoraf'.!te,
cuprinsă între curba procesului de răcire şi axa absciselor .12 23451 : · ·
qr = i, - h 5.47
Puterea termică a condensatorului :
Qc = D.Qc := D.{i1 - ii) 5.46
Din ecuaţia de bilanţ tennic scrisă pentru condensator ·
Qc = D(it - h)llc = DaCe(Tat - T.)
se Jetermină debitul de apă de răcire necesar :
Da= Qc. ~ 49
c&T -·
. C
unde : D - debitul de abur condensat ; llc - randamentul condensatoruh,1 •
Ca - căldura specifică medie a apei, egală cu = 4, 19 kJ I kg K ~ 6.TG-
variaţia de tt-~tură a apei în cond~tor.
Subricirea lichidului este procesul izobar de scădere a temperatuni
lichidului sub temperatura de saturaţie. Procesul este realizat in
schimbătoare de căldură de suprafaţă, nwnite subrăcitoare, în care căldura
lichidului saturat este preluată de un fluid de răcire. Procesul de subrăcire a
lichidului. este reprezentat în diagramele T - s şi i - s de procesul 2 - 3
(Fig. 5.22 a şi b)
· Din relaţia de bilanţ termic :
Qsr = D(h-h)11. = D~Tar
unde D - debitul de lichid subrăcit ; Tlsr - randamentul subrăcitomlui ; 6.T"
variaţia temperaturi agentului de subrăcire.

rezultă debitul agentului de subrăcire : o. =· cAT

~11,.: 5.50
4

; 5.3.6.5 Ecuatia Oapyron - Ciausias

'" vn ~ Ş' ,. 5
Se oonsideră un ciclu elementar ,l-2-3-4 în wna vaporilor saturaţi
umezi, din diagramele p - v şi T- si (Fig. 5.23) .
Lichidul saturat, aflat în starea 1, rle pe ramura din stânga a curbei
Llă, este vaporizat comp~ i.a presiunea (r + .dp) şi temperatura (f + dT)

82
 Aplicaţia A.S - 2 Să se determine căldura necesară pentru
supraîncălzirea unui kg de abur saturat de la 1O daN/cm2 până la 623 K. Cu
câte procente creşte entalpia totală a aburului.
Rezolvare. Se utilizează diagrama T - s sau i - s, sau tabele pentru
abw', determinând wmătoarele :
Entalpia aburului supraîncălzit la 623 K (350 °c) şi 1O daN/cm2:
i = 3 156 kJ/kg, entalpia aburului saturat la 1O daN/cm2 .: t ,;
2 778kJ/kg şi
i - i" =3 156 -2 778 = 378 kJ/kg . Entalpia totală creşte cu : .
. (378 / 2 778).100 = 13,6%

·. Aplicaţia A.S - 3 Abur supraîncălzit, având 15 daN/cm2 şi 38,'.>°C,

este răcit izocor până la 120°C. Să se determine căldura cedată de abur în
timpul răcirii.
Rezolvare. Se utilizează tabele sau diagrame . .Aburul de 15 daN/cm2
şi 380°C are i = 121 lkJ/kg şi v = 0,1962 m3/kg
În timpul răcirii volumul masic trebuie să rămână constant, situaţie io
care presiunea scade. Aproximativ acelaşi volum masic de 0,1962 m3/kg
corespunde şi aburului saturat de 1O daN/cm , când entalpia aburului este
2

t' = 2 778 kJ/kg. · Rezultă că până la curba de saturaţie aburul supraîncălzit

va veda: 3 211-2 778 = 433 kJ/kg. .
. În continuar<:, de la curba de saturaţie, aburul se răceşte în domeniul
saturat, deci condensându-se parţial, până ajunge la temperatura de l 20°C,
=
unde are presiunea de 2 daN/cm2, volumul masic ,/' = 0,8854 m /kg şi
3

v' .,;, 0,00106 m3/kg şi entalpia I' = 2 707 kJ/kg. ··

Având · în vedere că volumul masic trebuie să rămână constant, la
valoarea de 0,1962 m 3/kg, rezultă că aburul se condense37.ă până la un titlu
de: .
X= ~ , ~ 0,1962 -0,00106 = 0,22 .
1, '!.v" 08854-0,00106 .
În domeniul saturat aburul se răceşte, cedând diferenţa de entalpie
2 778 - 2 707 ,,;,_71 kJ/kg; iar (1-x) = l - 0,22 = 0,78 kg abur cedează şi
căldura latentă de condensare, care este de 2 202 kJ/kg.
Căldura totală cedată de 1 kg de abur :
433 + 71 + 0,78x2202 = 2 221 kJ/kg ·

Aflicaţfa A.S - 4 Să se determine masa a 1O m abur umed de 8

3

daN/cm, ştiind că umiditatea aburului este de 12%.

Rezolvare. Se utilizează tabele sau diagrame şi se calcule37.ă :• ·
Titlul aburului : x = 1,00..,.. 0,12 = 0,88,
Volumul masic al aburul~ : v = v' + x(v· -
3
v)
= 0,0011149 +
. 0,88(0,2403 - 0,0011149) = O,il t6-m /kg . .
Masa celor 10 m 3 abur : m = 10/0,2116 = 47,25 kg

84
 · G= 20000(268 l,l - 62,971 = 3 9 I 4 kgtb
. 0,76.r176C0

· Aplicaţia A.S-8 Să se determine căldura necesară pentru

·tranSformarea .20 kg apă. · av-.ind temperatura de l 5°C, în abur cu presiunea
de 16 daN/C"12 şi titlul 0,97.
. . .·Rezolvare.· Se.titilize32.ă· tabele sau diagrame şi se determină :
Q =m(i' + xr-i) ..:: 20(858.3 + 0,97.1 935 - 62,97) = 53 445 kJ .

86
 Pentru o temperatură dată .,.i presiune totală cunoscută, corespllllde wt
conţinut maxim posibil al vaporilor de apă din amestec. Aerul
corespunzător ace" .r i stări este numit aer umed saturat. Pentru aerul umed
saturat corespunde o /valoare _maximă a presiunii parţiale a vaporilor de apă
din amestec, numită presiune . .de sah1raţie a vaporilor notat.ă cu p,.
Presiunea de · saturaţie a \ v~ril_or este independentă de presiunea
barometrică şi variază în funcţie de temperatură, fiind cu atât mai mare cu
cât temperatura este mai ridicată.
·Pentru aerul umed· nesaturat corespunde, la aceeaş: temperatură, o
presiune parţială a vaporilor de apă Pv< Ps şi poate fi exprimată în funcţie
de presillllea de saturaţie Ps prin relaţia. Pv =<p.p5 •
Din cauz.a presiunii parţiale scăzute sub care se află vaporii de apă,
este posibilă evaporarea apei la temperaturi mult inferioare celor de
vaporizare sub presiunea totală (care este de I00°C, pentru 1013 mbar). Pe
această evaporare se bazează existenţa vaporilor de apă în atmosferă, chiar
la temperaturi mai mici de 0°C. Din aceşti vapori se formează ceaţa, ploaia
şi zăpada;
- Presiunea parţiali a aerului uscat ·Pa, reprezintă presiunea pe care
ar exercita-o aerul uscat din amestec, dacă ar ocupa singur, la aceiaşi
temperatură, volumul întregului amestec. .
În .conformitate cu legea lui Dalton, pentru aerul umed · şi
componentele sale, la o temperatură T a amestecului, se pot scrie relaţiile :
· - pentru presiunea totală p= B = Pa + Pv 6.1
-pentru presiunile parţiale Pv == PvRvT 6.2
. Pa= paRaT 6.3
oode : Pv şi Pa sunt densităţile vaporilor de apă, respecti" a aerului uscat, în
kg/m3, corespunz.ătoare presiunilor lor parţiale şi temperaturii T ~ Rv -
constanta vaporilor de apă, egală cu 461,5 J/kg K ; Ra - constanta aerului
uscat, egală cu 287 J/kg K.

6.2.2 Temperatura

În calcule cu aer umed se definesc mmătoarele temperaturi :

- Temperatura termometrului uscat t. Ea este temperatura aerul~
măsurată cu un termometru obişnuit, cu o precizie de sutime de grad, cu
rezervorul de Hg uscat, protejat împotriva radiaţiilor tennice ~
- Temperatura termometrului umed tu (sau t' ). Ea este temperatura
indicată de un termometru obişnuit, cu aceiaşi precizie de sutime de grad,
pe al cărui rezervor Hg se înîaşoară o pânză de tifon îmbibată cu apă. Mai
este definită ca temperatura de saturaţie adiabatică a aerului umed.

88
 nÎvs pe care o poate conţine în- stare de saturaţie, la aceeaşi presiWlC şi
· aceeaşi temperatură. Deci : · . .
- p
q> - ·_ Y - _
pV
V -
m
V -
·p ·
V 6.2
. Pvs p.,,.V m.,,, p,
Rezultă _ că umiditatea relativă q> reprezintă, în acelaşi timp, raportul
dintre presiunea parţială a vaporilor de apă şi presiunea de saturaţie. .
Umiditatea relativă q> se exprimă fie prin valori absolute ale raportului
p,, fps, fie prin procente. Pentru aerul umed saturat q> = I sau <p =- 100 % iar
pentru aerul umed nesaturat q> < I respectiv q> < I 00 %. ·

Conţinut de umiditate x reprezintă masa vaporilor de apă conţinuţi

într-un kilogram de aer uscat :
_ m, [kgvaporiapa] 63
X- m kgaeruscat
0

. Conţinutul de umiditate x exprimă proporţia dintre cantitatea · de

vapori de apă · mv şi cantitatea de aer uscat IDa din aerul umed, ·Ia o stare
oarecare dată.
La o anumită presiune PB şi o anumită temperatură t, conţinutul de
vapori de apă la un kilogram de aer uscat nu poate depăşi oanumită valoare
limită Xs, corespunz.ătoare stării de saturaţie a ·aerului umed, pentru care
presiunea parţială a · vaporilor de apă devine egală cu presiunea lor de
saturaţie Ps,la aceiaşi temperatură t. Dacă aerul umed are un conţinut de
· umiditate x < Xs el este nesaturat şi vaporii de apă din amestec au o presiune
<
parţială Pv Ps; aflându-se în stare de vapori supraîncălziţi la temperatura t,
superioară temperaturii .de .rouă ( care reprezintă temperatura de saturaţie
corespunzătoare .- presiunii Pv)- Dacă, în aceleaşi condiţii; aerul are un
conţinut de umiditate x > Xs el este suprasaturat şi surplusul de vapori
(x - xs) trece, prin condensare, în stare lichidă. Se formează ceaţa, care
reprezintă •de fapt un amestec de aer umed saturat cu picături de apă fin
dispersate în el, la aceeaşi temperatură.

Gradul de saturaţie 'I' al aerului umed este dat de raportul dintre

conţinutul de umiditate x şi conţinutul de umiditate la saturaţie Xs :
X
w=-
x.
6.4

Deoarece Ps > Pv rezultă că gradul de saturaţie este mai mic decât

umiditatea relativă q>. Totuşi în gama de temperaturi T > Îs,
corespunzătoare lui PB, cele două mărimi sunt foarte apropiate ca valoare.

90
-~-·-~- --~ -6.3.f~Diagrama I - x pentru aerul umed .

- Diagrama I - x este cea -mai _utiliz.ată în studiul aerului lUiled. În

diagramă se ia în ordonată entalpia it+x a aerului umed, iar înabscisă
conţinutul x <k• apă. Qiagrama este trasată pentru o presiune B bine
detenninată, 'rorespunzătoare presiunii barometrice mediejanuală ·'din zona
unde se va folosi diagrama (presiunea standard este B = 1,01325 bar = 750
mmHg),-- cât· şi pentru intervale de temperaturi dependente de domeniul ei
- de utilizare; .
. Digrama·I - x stabileşte grafic legătura între mărimile principale care
··- caracterizeză aerul ·umed ce conţine uµ. kg · de aer uscat : entalpia I,
_ temperatura după -termometrul uscat t, conţinutul de umiditate x şi
umiditatea relativă <p. _ _
. Pentru ca -izoterma de or:ic să fie orizontală şi pentru ca să apară
_distinct curbele de umiditate relativă <J> = ct., diagramele I- x sunt trasate în
coordonate -oblice. De obicei, .între axa absciselor · şi axa ordonatelor se ia
. UD imghi de· 135°. - -
· ·· Pentru o bună utiJÎ7..ar~ a spaţiului diagramei, ·deoarece partea situată
. sub orizontala ce trece prin origine nu prezintă interes practic, valorile x de
· pe -ax.a înclinată se proiectează pe axa orizontală.

- -:~_- ·
.
- _- -
. .
·- 1· !· t::, 100°c!
-~ - -- d-·
__;·,.L-----'--....,,.
~ -1' t=ct ·
. • ;- ~
,- ·· ~ -
. )tP...d--P.~~-:---:;:;;:>111,j ! • . . ... ' ..

. . _. ··,

I x ix... : · · -
·•. c,.: 1-- Ftg:~·2_,_.-
Ix (kl
_·_ /leg.aer_ ~ :1 ·
Pe diagramă sunt traSate (Fig. 6.2) :
- dreptele I = ct., echidistante ,şi înclinate faţă de axa x, paralele cu axa
· originală X (N) ; . - _
dreptele x = ct., verticale şi echidistante ; _ • · ·
dreptele t ·= ct., neparalele, uşor divergente în sensul pozitiv ·aJ axei
ili· . .
-curbele <J> =:=' ct., sub forma un~ fascicul divergent.

92
2(x2,h), ca în Fig. 6.3. În acest proces apare o creştere a entalpiei
o
Af = h - ii şi creştere a conţinutului de umiditate 6.x = x2 - x1.
_Pentru un anwnit debit de aer D [kg/h], creşterea conţinutului de
căldură şi de umiditate este : __
- Q = D.(h - i1) - [kJ/b] 6.7
, Gv = D.(x2 - x,) (kg/b) 6.8
Caracterul schimbării stării aerului poate fi exprimat prin raportul de
termoumiditate &. (raza procesului) :
& -- -Q D.(i2 -il) -- -& [kJ/kg vapon·1
, -- ~~----.- 6.9
Gv D.(x2 - X1 ) lu
Rapoiţul de tennowniditate (raz.a procesului) & indică, pe diagrama
I - x, direcţia procesului de preluare a căldurii şi wnidităţii.

! . ;
iI
\I t2 'L - - - - - - - - 7 ' ~

2500

j Fig. 6.3
Pe · perimetrul diagramei 1 :-- x sunt trasate direcţiile procesek>r
posibile de schimbare a stării aerului, corespunzătoare unei game largi de
valori &. Aceste direcţii (raze ale proceselor) sunt capetele extreme ale unor
drepte ce converg în punctul O al diagramei, pentru care la t = O,
convenţional, valorile x = O şi I = O.
Scara marginală, cu direcţiile proceselor &, are o deosebită importanţă
pentru practică, întrucât orice proces de _preluare a căldurii şi umidităţii,
pentru care se cW1oaşte valoarea & = ru poate fi uşor trasat pe diagramă,
- lu
printr-o dreaptă paralelă cu direcţia E din scara marginală.
Trasarea fiecărei direcţii & se face alegând o valoare arbitrară ~ şi se -
calculează Af = &.&. Pe diagramă, pornind de la starea iniţială a aerului t
(Fig. 6.3), cu parametrii x 1 şi ii, se găseşte punctul 2 la intersecţia lui I= ct.
cu dreapta x2 = &c. + x 1 ,.__ ct. Se măsoară pe verticala x2 = ct., mărimea Af

, 94
 :l
~
~
~r1J
I
1
~
't.112

~
l
~
<::f.
... ~
:,a:::
~
~ .i.~
~
'!:>
~
"'~ ~·
:-§
~
.~·~
~-l
~
.a -~~~-·
~-
~ d I I P"... I I I I 'f f2~ ,
ml/9

/0 H.JIIML/0»<.

- J ' ..... I I 1'5 I I I I CS'.i I I I Do I I I Ni ,. I I r,..-, I I N I I I [\I I I I l\'-"I I I '"' I I I ' " I I I I ', I I l',i I I I I , , I I I I . • I I I v, '>I
IQ lQ JO 4/J SO Cil 7(7 _tl/J .9fJ . /{JfJ !l(J 1211 /J(l -14/L ___ JIIJ
- F-:-, x (kg v/ kg a] -·
1g.6. 5
 DIAGRAMA PSIHROMl:TRlCA x -1
Temperatura Normală Nivelul Mării
.••
"1
u , 325 kPa - ,_
, , , ,. , - -....' - , 3o i-,.
' rf r . ""-. ·7 ·
I .., I .., - ~ '.""'Io.. -

IJo " ~ " \ I - Jt , r,-..

10 I T I \ " ,. '
...
1
• ,o I 51-• • .- _ ~ r · ' ·y ~ : 7 f , .,,_ \ ...._ ~
·•• ••• . #~ ••
"o , . -.1
' ... I/
, - '
f1
~ ae~
• 8,•F•ctorde clldurt •• ~. ... "- ,, '4 , ~.,. ,

't a- ••
pfl'ffpdlAlli

' •~ o
..,~ •
-~ o
rO
O

~"
Gt,, !_'\.
~ I
·•
-
J
'
7\r .._ '
,
A
-.. \ /
-.._. ·•
.. _
\
.,
;.,
·y 2•
'""'-'
.....,
·~f. -• . 14
I

•• : ~. ~ r ,..r v , , ~q. ,...._ A ' ' -~-L ,:-,.. 1

1 ' 0
o _ , ,, : -~
~ '<:t. 22 r-...
t „ jj
"""T -, ·o -"- . \ ,.... ~'?: ./ :'-
:· ':, ~.. >o RIS- --. ...... .., 7 r-
1 ~I
& • Uapo11 de (j~ · ' . ' ' , , ,-,~- ; i=,20,
lennoumldltale „P ··., " ·- ~ 1
i! :a
--.C.:
• ·'"V
-, -, '' .
•· ~' " ~' ~,~ :-,,..
· ~ «O '• ' A .., ,I ... .""tdl ~....._ 0u i
..:l.. • ' • • -- , ~,....=t-->'1----ll--'...,-+- "' 18
F ....
„v s ., r,,, ,_, ~-te.;;,. ,.,• """· • ~- ., , ·r
' C.. ~ , , ~ :, ~- .I <1t; , \ ~, ' I\ ,,
..:'i."'::1 / ,/ .._ ✓ ......_ :.,,. ~,t f, \ -\ l'-C .._
4lo. y \. . ii IJ ...,,_,, \~ "- ._ ..•
' ~V 8 • <,'K.._ - ,, !flo,_. - J ,, 18 r-...
0 O • 8' 2 ' ~ , ,u ,.,_ , n:,_l)i_ ,,, • ~ ~
1
7 , r ' -., ., _, ' •.
... \'.
o~ ..., l'lo. ._, ..... u ,,.
~~ -+-+...+-"'4~.:1~4---
v·· ~
..,
.,,v .. V X , ', •A , I , - lf; 14
~ ...., ...... "' ' o ... .... ,/
,...... <f .._. ' _, / 't./.O ·•· ' - " y i..:::, ~
\..: Q ' ~ -., I .... ,1' V"i .,_ ._ r--...
....... ~ V' • • \. ~- ... ,I{
• :...(\.. I : ~ • ' ; ' ' " , 7' 12 I'.
.......... 11 ' ~ ~ ._, ... ...
~... . ., - ~ 'L - ' ,.., -- ,, ~ ~ •o
" - - ., , - , ' ·- - -
~ . JI,.
..,,, ......_ ~ ... -. ~ ~'""... o-~ li: ..., _ \ - .. ,;.;,_·' ... •
'5 \ ~
. , . 1,,, ,-.. ....... '• ,,;, \. 'i: ~-..... ~. .,,,, ... .... ... ~i _!!r,-...
. -,, ' ,. ; . ~ '" --. ' · ' ' _, ' . ,- - '-, ~ - .._, .
. ........... 10.-. .,,,. ..., _,. .., -... .._ , J , , ...., ~ " ....... , \ .. ~
1
o ', ,.. ,. ~ -~ ~ , •t
·. / - ,, , .... _,,. ~ \ '""'-'. ~ ,.. . ... ........
·. ,
' ,.· -....., .., 'o ... "'4'-
.. _... ... - .,;. -, ... 'o
......... · ... . . , . ., ... ....... -...... ,... ... ... ... , ....
• • , --- --.... . :-..A ;;;- -. _ ... .., ~ . _......._ ... ...... ...._.. - I ....__
I • •• >< ...... . - ,__ ~ .. I ~ ... ..... .... ... -... ... ... .... ..
~ ... -- """'.s ..... ;a ... :-\ţ ... ' ... ... ,.,
,..---. .- fW' . .._ ,......, l - -~ , -. .._ .._ • -...... \ .._ '• t" • ._ ..... • \ ... _ ..\._ ... • °'
o ... '!'•": ... ... ... ~ ~ ... • ,:. -~"-r"' ... , ~......
- .._ ,"0 .._ -., .._ .._ ... " • .._ ~ , , ;'Εf . ' l 'L r .._ .._ '\ --...-.._ '
•o
..;.,lt.c,
.::.... ~~--c"•. ... . . - '\. - ' ~ ... ...
\. ... - ~- ,_ -
•, ... ..._ ... -...... ... -...
. ... \...... .... ' 2 ......
... "' ... ... ,..,__ ... ....... ... \ .... ... ... \ ' '
... ..., ... .... ... ....
·-... ... . ... ... ... ... ... ... ...... -... . ...
--... ' """
..... -- ...... - - -.;;;- "'li,7 ~ ....... ...... -. -- ... - ... r""- ... ... ... ,.. , ...
-- -.. """- -.....-. ' .................... ' .......... ""
o 10 C, IO
• •
Fig. 6.6 Ternperatu.-a termometrului uscat°C
 .,. .se duce. izota1na ţA aftemiometiiili:u:USCat până - la intersecţia CU
cp == l 00%: şi se obţine punctul B , conţinutul de umiditate al acestui
punct reprezintă c~nţinutul de umiditate al aerului din încăpere, la
starea
-
:de saturaţie.
· ,. •·. . ·• ...
·.

•. , ,.:•::·_ ." .:~ . ,~'. r

· . · Exemplu .: Citiţi diagrama I .;.. t proprietăţile aerului umed cu

pe
t=24<!C şf tu ~17°C, Ia·o presiune standard la ilivelulmării.
. · - :Soluţie : • Intersecţia liniilor corespunzătoare temperaturilor t = 24°c
·. •şi tu = I 7°C · defineşte starea aerului umed. Acest punct pe diagrama I - t
· este punctul de referinţă pentru _toate celelalte proprietăţi ale aerului.
. Conţinutul de umiditate x : se deplasează pe orizontală, către partea
dreaptă, şi se citeşte. x pe scara verticală, x = 9 ,25 g. vap / kg aer. uscat ;
. •Umiditatea ·relativă <p : dacă_ punctul de stare a aerului se află între
· două curbe de .umiditate relativă constantă se interpolează şi se găseşte
'valoarea mtennediară, în acest caz q> = 50% ;
. .. Eh..alpia I : urmăriţi o linie de entalpie constantă, în sus către stânga,
. şi tjtiţi I= 48 kJ I kg.aer usc.; pe scara oblică;
.. . . Volumul specific v : interpolaţi, între liniile de 0,85 şi 0,86, şi citiţi
. . 3 •
v=0,854kg/m · ; · .
Temperatura ·punctului de rouă tr : din punctul de stare determinat
se deplasează, orizontal, către stânga, şi citiţi . tr = 12.6°C, pe curba de
_saturaţie:.· .. ·
6.S Transformări simple de stare ale aerului umed

· Aerul umed este utilizat ca agent termic în diferite instalaţii de

ventilare, de condiţie nare ( de climatizare), sau în instalaţiile de uscare şi de
ridicare a ceţii. Aerul trebuie tratat în prealabil pentru a ajunge la parametrii
necesari în instalaţii. ·
Prin tratarea aerului se înţelege un proces sau o succesiune de procese
pe care le suferă acesta : încălzire, răcire, umidificare, amestec, uscare, etc ..
Aceste procese au la bază unnătoarele ipoteze :
- pe parcursul desfăşurării lor presiunea aerului rămâne constantă, deci
din punct de vedere termodinamic sunt izobare ;
- variaţia vitezei de curgere prin utilajele în care au loc procesele se
~onsideră neglijabilă.

6.5.1 ·Încălzirea aerului umed

· În schimbătoarele de căldură de suprafaţă are loc încălzirea uscată a

aerului la contactul cu suprafaţa caldă şi uscată a acestora. Se produce
creşterea temperaturii aerului. Ne existând sursă de.umiditate, conţinutul de

100 ·
în schimbătoarele de căldură de suprafaţă (baterii de răcire) poate fi diferit,
după raportul între temperatura ~die a suprafeţei de schimb de căldwci t8 R
şi temperatura ~unctului de rouă ţ. a aerului la intrarea în bateria de răcire.

Cazul I, dnd •• > tr .

Procesul de răcire (Fig. 6.8) decurge de fa starea iniţială l la starea

= ct., neexistând aporturi de umiditate.
finală 2, după x ·
tBA.LA.$~ d~ ricire !. i
. ~ :'\. ' .

! Aer\
. @t,/f',_ ,

X
Fig. 6.8

Curentul de aer îşi micşorează temperatura de la valoarea t1 la ti, cedând

căldură suprafeţei reci, realiz.ând transformarea 1-2, pen~.u care :

Corespunzător unui debit de aer D [kg/h], rezultă : ·

Q12 = D.(i1 - iz) = O.ăi [W] 6.13

· Direcţia transformării (raportul de tennoumiditate) e = - 00.

Cazul II , când tuR < tr

În acest caz o parte din vaporii de apă conţinuţi în curentul de aer se

condensează pe .pereţii bateriei, astfel încât odată cu răcirea aerului se
obţine şi uscarea lui. · .
În diagrama i - x (Fig. 6.8) procesul de răcire decurg~ după o dreaptă
care uneşte punctul 1 de stare iniţială a aerului cu punctul 2· de intersecţie a
izotermei t BR cu ip= i, respectiv până într-un punt 2 pentru care fi> tBR -
.
102
 --.: · · ecuaţia bilanţului termic : ·
. .· Dâ1.;+0ii2 =D.iM 6.17
-- .. ecuaţia bilanfului de umiditat.e : - .
.. . .. . D1x1+.D.?x2 = D.xM 6.18
· ·Prin elimfuarea mărimilor D1 şi D2 din sistemul -format cu relaţiile
(6.l7)şi(6.l8}seobtirie: · .- · _ · · · . ·
.. iM - i1 . i2 - i1'1 =t [kJ/kg vapori} 6.19
_xM'..;.; x1 x2 - xM

Prima egalitate a expresiei ( 6.19} reprezintă ecuaţia unei drepte care

trece prin trei puncte în sistemul de axe i - x, ceea ce demonstreaz.ă că
punctele de stare l, 2 -şi M sunt coliniare si aoartin dreptei de amestec.
·_ =
Notând cu m . Oi/01, denumit i!!J>_O_~ -~~_am_ţŞ~~ şi explicitând
_mărimile ÎM şi XM din relaţiile (6.17) şi (6.18) rezultă :

. _ i 1 + m.i2 _ x +m.x
IM --=---=- XM - -1- - ~2
6.20
J+m l+m

Starea ·amestecului M se determină pe diagrama i - x la intersecţia

dreptei de amestec 1-2 cu dreapta iM ·sau XM. Punctul M împarte segmentul
1-2 în părţi invers proporţionale cu debitele de aer ce se amestecă. Astfel :
. D2(h - iM) = 01(iM - i1)
D.?(x2 ~ XM) = D1(XM - X1)
sau

m= _!>2 = iM - i 1 = xM - x1 · IM . 6.2 1
D1 i.2 - iM x 2 -xM M2

Dacă punctul de amestec M se situează în domeniul de ceaţă, aşa cum

este cazul dreptei de amestec 1'-2' (Fig.6.9), o parte din vaporii de apă se
· vor condensa, iar ·punctul de stare a aerului saturat se va găsi în M situat la
1

intersecţia lui iM = ct. cu <P = 1. cu coordonatele x., i•. Cantitatea de

D(XM - Xs) kilograme de apă, provenită din condensarea vaporilor, se va
găsi în aerul saturat, sub fonnă de ceaţă.

r 6.~~j Tratarea aerului cu apă

În camerele de tratare a aerului cu apă între aer şi picăturile de apă se

produce schimb de căldură şi de vapori de apă, fenomen complex care face
dificilă tratarea pur teoretică a problemei. Evoluţia stărilor aeruJui umed
depinde, în primul rând, de temperatura apei şi de coeficientul de stropire.

104
 (Fig. 6.11) că. dacă punctul 1 repre,.::1mă stf.fea inii-ială a aerului,
posibilităţile de trata.·e cu apă sunt limitate.
Astfel, procesele de schimbare a l f
·stării aerului în contact cu apa se pot
desfăşura numai între tangentele l A ~
şi 1B la curbă _d e saturaţie. În C3L.7ll t; .,.; ,.,
când . · temperatura corespunzătoare „ t---~ir.:-==:=-=,---;:-<::___..,--
punctului . A este sub 0°C, limitele i«.1----+--1+>.;;L_~
se
.proceselor posibile . restrâng între
0D şi 0B; temperatura stării- D fiind tA- 1---11~
de minim ~ c (~pa : în stare lichidă). i=<J
0

Apa pulverizată m · camera .de tratare

-a · aerului .· poate · .avea temperaturi
. corespum.ăţoare punctelor : de ·· 1a D xÎ __:.__ '. , ><
până la B de pe curba de saturaţie. . 1 . . Fig. 6.11

.=Anama proceselor posibile trebuie .făcută pentru. ~ct~~ele a, b, C şi

d; ~ t e între.ele de liniile t = ct., i = ct şi x = ct ale căror direcţii sun.
respecti_v : E == iv, t ~ o şi E =<XI.Temperaturile apei vor filuate în raport cu '
temperatura . t · ţletlJ]ui ·. după termometru uscat, . temperatura după
termometrul umed .fu, şi temperatura punctului de rouă tr. Se admite că în
·timpţJI contactului dintre aer şi apă temperatura apei rămâne constantă. .
- · procesele din zoria (a), pentru care ta > t, E > iv, în care âJt. >O,
. âi>O şi Ăt>O ~ t politropice şi are loc o · umidificare cu încatzirea
.·.· aerului; :.. ' . - . . . . '. . . . ' ·. ,. .
:. procesul 1a:H= ct; unde ta.= t. e .>iv, , în care!Ai··; o ru >O şi14ţ ""-~ _
. :· este politropic şi are loc o umidificare izotermă ·aaerului ;. .. .
procesele .din zona (b), pentru care t > -ta > lu şi o < E < iv, în care
Ax>. O, ăi . > O _ şi ât < O, sunt politropice şi are loc o umidificare a
.aerului şi creşterea entalpiei aerului .~·
- procesul la i = ct., unde ta= tu; E =ta, în care âx >O, ru
= O şi ăt<O,
este adiabatic şi are loc o umidificare a aerului ~
- · procesele din zona (c), pentru care tu > ta > ti- şi -cxi<e _<O, în care
. .1.x>O, L\i<O şi .1.t <O, sunt politropice şi are loc o umidificare cu
răcire şi scădere a entalpiei aerului ;
- procesul lax = ct., unde ta= ti- şie = -00, în care L\x =O, Af < O şi
ât< O, este politropic şi are loc o răcire lax'= ct. ;
- procesele din zona (d), pentru care tr >ta>0°C, în care E >O, .1.x<O,
.1.i<O şi ăt<O, sunt politropice în care se realizeazăo răcire cu
uscare a aerului. -.
În general procesele de schimbare a stării aerului •sunt politropice şi se
obţin prin pulverizarea apei în circuit deschis, cu excepţia procesului de
umidificare adiabatică (i = ct.), care se obţine prin recirculate a apei.

106
 . · Dacă debitul de abur iajectat în aer esce mare, procesul de umidificare .
ajtmge .de la starea l la starea 3, pe curba de saturaţie q, = 1 şi poate
continua până la o stare finală 4 de-a lungul acestei curbe (Fig; 6.13).
Umidificare . , a~ui cu abur . ·
viu · este cel o:iai · ·simplu procedeu, i
comparativ cu alte metode (prin
contact cu :apa). Din cauza mirosului
~ c ..· (datorită · · impurităţilor din
caz.an) aburul nu trebuie luat de la · i
· centrala .. termică pentru încălzire. ,i,-,-.,.___.,...,___,.
Pentru· înlăturarea mirosului, aburul
trebuie să . fie preparat într-un ·
generator. special, reali.z.at · numai în .
scopul ·· 1JIDidificării aerului · şi care ,1·
poate fi încălzit electric.
/ -- -t--x~i--x:-:-.z-------x
·l ~5.6 .Uscarea ~crului J_!J~~-~J_~
. Micşorarea: conţinutului de umiditate al aerului se poate obţine prin
mai multe procedee : cu baterii de răcire având t8R<ţ. ; cu apă pulverizată
având ta ·< tr ; cu .gheaţă ; prin. absorbţie; folosind substanţe solide ; prin
- tratare_folosind substanţelichide ; prin detenta aerului.
, ·În instalaţiile de ventilare şi climatizare, uscarea aerului se realizează
·.cu primele metode.: În instalaţii speciale se pot folosi şi celelalte metode.
l· ;
. -• J 6.S.6.l ·/Uscarea _aerului prin absorbţie cu substanţe solide.
'- ·. .. -- ~ ! . . .
Uscarea cu substanţe solide se bazeaz.ă pe proprietatea acestora de a
capta şi fixa umiditatea . din aer. Fenomenul este pur fizic, substanţa
-, nemodificându-şi compoziţia chimică în timpul tratării. Substanţele sunt
poroase .· şi .umiditatea se acumulează în stare lichidă. Procesul este
·reversibil, astfel. că prin încălzire, la temperaturi de aproximativ 200°C,
substanţa îşi recapătă proprietatea de absorbţie datorită pierderii mnidităţii
prin evaporare: ·· ·
Ca substanţe · absorbante sunt folosite granule de silicage1 (Si O:z) şi
. granule de ·atumogel (Afi03). Capacitatea de absorbţie este dependentă de
.viteza de trecere a aerului, de temperatura aerului şi a absorbantului, de
·porozitatea acestuia şi de umiditatea relativă ·a aerului.
Procesul de schimbare a stării aerului, tratat cu substanţe absorbante
solide, se poate considera că St: petrece în condiţiile menţinerii constante a
entalpiei aerului, cu creşterea temperaturii, adică un proces de uscare
adiabatică. Aceasta se
explică prin faptul că, prin condensarea vaporilor de
 \A 6 : APLICAJll NµMERlcE ; · ·

f
. rA.6- 1 Să se calculeze entalpia aerului satuiatla o temperatură de 16°c
'····----- ···presiunea atmosferică standard de 101,039 kPa. • ··
şi

· Rezolv11re _ ... .· . . _ . ·. .
Pentru a calcula entalpia aerului.se vot utiliza relatfile : -. .
„
.· i i 1 + x.i~ =c,. .t + x(c~-. t + i;} sau ..·
· _ 1•1,o.t+x(1,86;t+250t,3) ·_ [kj l kg...~J .
in care: . . .
c,. = 1,0 [ltj / kg. •c J; c,.. = 1,86 ckj / kg. c1
0

·.i...:. entalpia vaporilor saturaţi (căldura latentă de vaporizare)

. . . ic==2S01,3 [kj / kg) · . . .
··Mai întâi,•sc va calcula conţinutul de umiditate·al aerului.
_. Pentru aer umed, aplicând ecuaţiile de stare ale gazului perfect, vom obţine :
. m,.
x•-----
·-"·,. m.
· -· . . , Pv•Y . Pv•V~M;
m =----= -
v. llv .T · R.T, ,
p1 .V p 1 ~V.M 1 ·
m.= - -. == -
Ra•! .. R.T

· · m Mv Pv ·
⇒
x =- -
-· x= - v
.. m1 . M1 °Pa _
Mv, -M. ::,masa molară a vaporilor, respectiv a aerului uscat, şi se găsesc în tabelele
din anexa t: ' ·
. Deci, .
· x=0,6219Pv .·
. . . . . . p• ·. . .
În. cazul aerului saturat, relaţia de mai sus devine :
"

. ~ =0,6219Pv =~
Pa P · Ps
p..., presiunea barometrică a aerului în: condiţii standard; p = 101325 Pa
Din tabelele din anexa 1, rezultă pentru presiunea la saturaţie a aerului,
Ps = 1767,9 Pa. --·-~--- ----,
110
·-;:.6_:3 ·· 1să se calculeze cantitatea de căldură necesara pentru a încălzi un debit de aer
;_______ . L.:::; 8492,4 m3 / h de lat= 16 °c şi cp 1 =90 % la t2 = 49 °c , fără aport de
· umiditate ( la ~ = ct. )

Rezoivare
Ecuaţiile ·

o.~il +q=D •. i2 ⇒ q =D.(i2- i1) sau

q = D8 .cpa .(t 2 ".' t 1 )
· pot fi folosite pentrua găsi debitul de căldură cerut.
Mai întâi, este_necesar să se g~ască de~itul masic al aerului umed.
. ' . ' ., . 3
_·::'_,·_ D,=L• ~S 4~, 4 ~--c,. ~ =10195 -[kg/h J
· · · . :v 1 0,833 h .m ·
în care: _
v·1 - volumul specific, care se citeşte pe diagramă lat= 16°C şi cp 1 =90 °/4,
sau din tabelele din ânexa 1 ; v1 = 0,833 m3/kg
Deasemeni, din diagramă, i1 = 42,S kj/kg şi iz = 76 kj/kg .
Apoi, utilizând ecuaţia anterioară, obpnem :
_ q = D 1 (i 2 - i1 )= 10195 .{76 .:_ 42,5) = 341532 ,5 [kj / h]
3
= 341532 5~! =
q . - ' h
341532
3600
.l0 =94870 [ kW )
Corespunz.ătcr temperaturii t2= 49°C ⇒ cp 1 =14 %.
Din acest exemplu, rezultă că umiditatea relativă scade.atunci când aerul umed este
încălzit.

112
•'l Ă~6-_"s- / Aerul umed, la temperatura t = t6°C şi umiditatea relativă q, 1 = 20 °/4
intră în camera de încălzire şi de tratare cu apă cu un debit volumetric
L~ = 2718 m /h . Aerul trebuie încălzit după care este umidificat adiabatic
3

astfel .încât •aerul iese din camera de încălzire şi tratare cu apă cu o

temperaturi de 46°C şi ~ timiditate relativă cp 1 = 30 %. Se injecteaz.ă
•·· vapori de apă saturaţi la temperatura de 100°c. Să se determine cantitatea
·de căldură necesară pentru încălzirea aerului şi debitul de abur introdus.

Rezolvare .. . .
figura umlătoâre este o schemă a aparatului :

,_ Mediu ·
încălzire

.Jb · . • ...
(j
. . -
I

I __.,. f
I Da
-1,
x, I.
$
I
ftt )('2.

,
.
• 1.

d) ® ~pă.@
lvoporJ .

(.

· '. Mai întâi>este necesar să se stabilească, pe diagrama i-x, stările aerului aşa cum sunt
prezentate. în figura de mai jos, din infonnaţiile date şi utiliz.ând scara marg~îală a
diagramei i-x. Procesul l-a este o încălzire la x = ct De aceea, se construieşte o linie
verticală la x = ct. J>rocesul a-2 se detemină din ecuaţie şi scara marginală :

. Ax
Af =i vapon. =2676,1 kJ"/kg
· unde ivapori =2676,1 kj/kg, s-a citit din tabelul din anexa 1.
Starea (a).este detenninată de intersecţia liniilor l-a şi 2-a. Cantitatea de căldură
schimbată este dată de :
. . q = D.(i.-i 1 )
unde La= 2718 m /h şi v1= 0,821 m3/kg:
3
- Se calculează debitul masic de aer :

114
/ A 6- 6-_. O cantitate de aer L 1 = 3398,4 m3/b, la temperatura t =·38°C şi t'= 24°C
' se amestecă L 1 = l 699ţ2 m /b de aer la temperatura t = 16 °c şi t'= 10°c.
3

Procesul este _adiabatic, cu o curgere uniformă a aerului la presiunea de

1bar. Să se determine starea aerului amestecat.

Rezolvare

Se obţine,mai întâi, o soluţie combinată între grafică şi analitică. Se fixează stări1 e

iniţiale pe diagramă aşa cum s-a arătat în figură şi se unesc cele ·2 puncte d'! stare cu o
linie dreaptă. Se aplică relaţiile şi se obţint. :

D 81 + DIii = Da,
Da1 ·X1 + D112 .xi= Da3 .X3

3
D = 3398,4 = 4119 3 m .·kg = 4119,3 kg/h
Di 0,825 ' h m3 ·
3 3
. Vt = 0,825 m /kg ; Vi = 0,899 !D. /kg

D = 1699 •2 =1890 1 kg/b D •1 = 6009 ,4 kg/h

~ 0,899 '

De pe diagramă se determină : Xi= 14 [g vapori/ kg aer uscat) ; X2=5[g vapori/ kg aer uscat 1
D113 = 6009,4 kg/h . •

X3 = s.10 - 3 + 1890 '1 (14 ._ si10-3 =7,83 [gvaporl /k~er uscat I

, . 6009,4

Intersectia dintre dreapta x3 = ct. cu linia care uneşte stările 1 şi 2 dă starea de

amestec a' aerului 3. Temperatura după termometrul uscat este t = 22,5 °C şi
temperatura după termometrul umed este t'= 15°C.

116
/ A 6- 7 \Aerul condiţionat este intr~us într-o încăpere lat= 1511C şi t' = l411C cu
. un debit de 18()0 m3/h. Factorul este &p = 0,7 şi spaţiul este menţinut la
t =248C. Să se determine sc.rcina perceptibilă şi sarcina latentă de răcire
pentru încăperea respectivă.

Rezolvare ·'
. Pentru a rezotva·această problemă se utilizează diagrama psihrometrică x-t.
Se trasează o linie pe raportor printr-o gradaţie corespunz.ătoare valorii 0,7 pe scala
ep. Prin .punctul corespunz.ător stării iniţiale a aerului ( t = 158C şi t' = l 4°C ), se
trasează pe diagramă, o linie paralelă cu linia trasată pe raportor, până la intersec~a
cu linia t = 248C , care reprezintă unul din parametrii stării finale a aerului. ·
Sarcina · termică totală pentru procesul descris este:
. q=Da(i 2 -ii)
şi - cantitatea de căldură perceptibilă este dată de:
4p =Ep•4
3 '
şi La= Da= 1800 ~ . kg =2176,54 kg /h
Vt 0,827 h ml

... 2,

.'i,~ : .
J. I
I I
I I

'
I .
I
'I
I
' .

t ·- -- - IS't

Deasemeni din diagramă, rezultă ii =39,3 (kj~r uscat] şi h = 52,6(kjlk~tr usca,] .

. Apoi, . .
q = 2176,54(52,6 - 39,~ ~ . : = 28947 ,98 ~ =:: 8,04 kW
.. . . q 5 = 0,7.q ~ 0,7.8,04 = 5~63 kW
şi . . q=q1 + q 5 ⇒ Q1 = q -q 5 = 8,04-S,6l = 2,41 kW
Procesul 1-2 .reprezintă linia de condiţionare corespunzătoare condi~ilor
încăperii.
118
 -1----
. I
Xt
I
!> __ ~ - - - - X1
I
I i
'
-t - - :- - - - X2.
I I
I I
.I f

t .
1-2 - Proces de răcire şi uscare a aerului în serpentină ; 3-E - Proces de amestec ;
· 2-3 - Proces de preluare a căldurii din încăpere ; 3 = S ( t, , tt'>

Starea 2 poare
fi orice punct de pe linie şi este determinat de caracteristicile
· operaţionale ale echipamentului, calitatea. dorită a aerului interior şi de orice condiţie
ce trebuie îndeplinită pentru a respecta confortul· pentru ocupanţi. Aceste aspecte ale
problemei se vor dezvolta ulterior. Deocamdată, se presupune că temperatura după
termometrul uscat 12 nu poate fi mai mare cu mai mult de 7"c decât tJ.
=
· · · Apoi, t2 t9°C, ~tarea 2 fiind detenninată. Debitul de aer necesar introducerii în
încapere poate fi determinat pornind de la un bilanţ energetic aplicat încăperii
.respective.

.D (·1 • ) D
sau .
•
q= a
•. 2
3 - 12 ⇒
,•
a
J
=. 13
. -q Iz
.
Din diagramă, rezultă b = 69,8 kj/kg ; h = 53,6 kj/kg. Astfel; rezultă :
. D =D = 17585.3,6 =3908 kg/h
82
, -53,6
698a,
Deasemeni, din diagrama x-t, v2 =0,825 m3/h şi
- kg m3 ml
L8 = 0 8 .v2 = 3908.0,825 = 3224-.- = 3224-
1 b kg h
În continuare atenţia este canalizată pe unitatea de răcire şi uscare a aerului. Totuşi
trebuie determinată starea punctului 1 de stare a aerullli, înainte de a continua.
120
 j_A_6.~-9-\ Se consideră o încăpere care trebuie menţinută lat= 248C. şi. cp = 50%.
Raportul de.tennoumiditate al încăperii este & = 5250 kj/kg. Debitul de aer
exterior necesar este Le= 0,472 m 3/s şi se află la temperatura tE = 2°c şi
umiditatea re1ativă (l)E = 80%. ·
· Să se detennine debitul de aer recirculat, introdus la tempe.ratura de 498C,
starea aerului introdus, mărimea serpentinei de încălzire şi caracteristicile
de umidificare.
Se cunoaşte, cantitatea de căldură totală q = 127748 W =127,748 kW,
transferată în timpul proceselor de încălzire şi umidificare .

. Rezolvare . ·.
· În figura următoare este prezentată o schemă a problemei, câte conţine informaţiile
: date şi punctele de referinţă.
. L.= 0,472 m/s
0

Camera de amestec
- t. =ic ·
, ~=80o/e E: Recirculare

qh ţ­
f
,
,...........-,....- ·- - .
B.I. ..
w:..._...,. ·. 1 Unitate de încălzire .
.I -f'li umidificare a · Încăpere
I I aerului ·
I
Dapă.i., I
I I
ll"T....-..+tC:.T-Aj

B.I. - baterie de jncălzire; C.T.A. - camera de tratare a aerului cu apă

Se va considera, mai întâi, aerul condiţionat. Starea aerului ce trebuie introdus se

află pe o linie trasată prin starea aerului condiţionat 3, paralelă cu d~eapta & = 5250
kj/kg , ce uneşte punctul o0c al diagramei i - x cu segmentul corespunz.ător de pe
scara marginală. · · - · ·
Starea 2se află la intersecţia izotermei de 49°C cu această linie paralelă cu &,
trasată prin punctul 3. ,~
Punctul 2 este .caracterizat de parametrii h = 97,81 kj/kg, X2 = 18,6 gvaponlk~erusc.1•
Aplicând bilanţul termic al încăperii, rezultă : _
Da2 .i2 =q + DaJ .i3 sau lDaz = Da3}
q = Da % (i2 - i3) •

122
 Starea 1 este definită de pararnetni t = l9°C şi t' = 14(.IC. Linia 12 construita pe
diagramă, în figura de mai sus,. reprezintă procesul de încălzire şi umidificare- a
aerului care trebuie să aibă loc în aparatul de încălzire şi umidificare.
Din bilanţul termic rezultă :
Da1 .i1 + qb + Dap .iap = Da 2 j2
şi din bilanţul masic aplicat apei, rezultă :
Da 1 .x 1 + Dap = Da 7. .x2
sau Dap =Dai (x2 - X1) [ kg/h]
Apoi,
qh =Dat (i2 - ii}- Dat (x2 - x1iiap
Se presupune c.ă apa din reţeaua de alimentare cu apă (obişnuită) - de refulare, se află
la o temperatură de 13°C şi se fo'. ,>seşte pentru umidificarea aerului. .
Astfel, Îapă =53,75 kj/kg, vaioare care rezultă din tabelele din anexă.
Din diagramă, rezultă ii = 39,2 kj/kg şi X1 = 8 g,·apori~e1 uscat şi ştiind că Xz ,.-.: 18,6
gvapori~r uscat, se obţine :

qh =9233[(97,81 -39,2) - (o,Ol86-0,008is3,75] = 535886kg. kj = 148,86 kW

b kg
Cantitatea de apă pulvc.izată în camera de umidificare este:
Gap· = Da (x2 -x1) = 9233(0,0186-0,008) = 97,87kg. kga =1,631 kg/mio.
. 1 b .kgv
De obicei, este necesar să se utilizeze o serpentină de preîncălzire a aerului exterior
(o baterie de preîncălzire a aerului exterior)la o temperatură mai mare decât
temperatura punctului de rouă tr, a aemlui în camera echipamentului astfel încat, să
uu apară condensarea vaporilor de apă în canalele de aer cart preced serpentina de
încălzire obişnuită.

2-3- proces de cedl\re

. --....-_
,---. -~."C.----------,------,
.
. . .~=----------~ a căldurii io sali :
E-3- proces de amestec:
E-P- proces de preîncăl­
zire a aerului exte-
rior;
P-3- proces de amestec a
aerului preîncilzit
na aerul din iocipe-
re;
l '-2-proces de îodtzire
şi umidifica~ • ae-
rului (dupi prein-
cilziren 11erului) ;
1-2- proces de îocilzire ·
X şi umidificare firi
prcincilzirca aena-
lni.
124
 Tabel A-2a AER UMED, PRESIUNE AT1\1OSFERICĂ STANDARD2 101 2325 kPa
Co nţi nut Condens Presiu-
de umidi- . Volum Entalpia Entropia Entalpie Entropia nea vapo-
Temp. tate,kg/kg. rJ /kg aer uscat kj/kg aer uscat kJ/(kg aer uscat . K) kj/kg kj/(kg.K) rilor, kPa Temp.
u. . , i. ,. .s• ,.. $, ,. s„ .,.
.. "· '-
-18 0.00077 11 0,7222 0.(l()()IJ 0.7231 -18.103 1.902 -lf,.201 -0.0686 0.0079 -0.0607 - 370.02 - 1.35% 0. 1249~
-
-18
- 16 0 .0009303 0.7279_ 0.0011 0.7290 - 16.092 2.299 - il.793 -0.0607 ').0094 -0.0513 -366.06 -1.3441 0. 15068 -16
- 14 0.0011191 0.7336 0.0013 0.7349 ,.. .14.080 2.769 - 11.311 -0.0529 O.Ol 13 - 0.0416 -362 .07 - 1.3287 0.18122 -14
-12 0 .0013425 0.7393 0,0016 0.7409 -12.069 3.327 - 8.742 -0.04.52 0.0134 - 0.0318 -358.06 - 1.3132 0.21732 -12
-10 0.00 16062 0.7450 0.0019 0.7469 -10.057 3.986 -6.072 -0.037.5 0.0160 -0.0215 - 354.01 - 1.2978 0.25991 -- 10
- 8 0.0019166 0 .7507 0.0023 0.7530 ~ s.046 4.764 -3.283 -0.0299 0.0189 -0.01IO - 349.93 - 1.2824 0.309'J9 - 8
- (j 0.002281 1 0.7563 0.0028 0.7591 -6.035 S.677 -0.357 -0.0223 0.0224 0.0000 - 34.5.82 - 1.26159 0 .36874 ·- 6
- 4 0.0027081 0.7620 0.0033 0.76.53 -4.023 6.7.51 2.728 - Q.0148 0.0264 0.0115 - 341.69 - 1.251.S 0 .43748 - 4
- 2 0 .0032074 o. 7677 0.0039 0.7717 - 2.011 8.007 5.995 -0.0074 0.0310 0.0236 - 337.52 ~ 1.2361 0.51773 2
o 0.0037895 0.7734 0.0047 o. 7781 -o.OOO 9.473 9.473 0.0000 0.0364 0.0364 -333 .32 - 1.2206 0.61117 o
2 0.00438 1 0 .-77910.0055 0.784.5 2.012 10.970 12.982 (l.0073 0.0419 0.0492 8.49 0.0306 0.7060 2
4 0.005054 0.7848 0.0064 0.7911 4.024 12.672 16.696 0.0146 0.0480 0.(1627 16.91 0.0611 0.8135 4
6 0.005818 0.7904 0.0074 0.7978 6.036 14.608 20.644 0.0219 0.0550 0.0769 25.32 0.0913 0 .93.53 6
8 • 0.006683 o. 7961 0.0085 0.8046 8.047 16.80.5 24.852 Cl.0290 0.0628 0.0919 :n.12 0.1213 l.0721J 8
10 0.00766 1 0.1101110.0098 0.8116 10.059 19.293 29.352 0.0362 0.0717 0. !078 42.11 0. 1.511 1.2280 10
12 0.008766 0.8075 0.0113 0.8188 12.071 22.107 34.179 0 .0433 0.0816 0. 1248 50 ..SO 0.1806 1.4026 12
14 0.010012 0.8132 0 .0111 0.8262 14,084 .:.S.286 39.370 0 .0503 0.0927 0.1430 58.88 0.2099 1.5987 14
16 0.011413 0.8188 O.OISO O.IB~ 16.096 28.867 44.963 0.0573 0.1051 0.1624 67.26 0.2389 1.8185 16
18 0.0129119 0.8245 0.0172 0.8417 18.108 32.900 51.008 0.0642 0.1190 0 . 1832 75.63 0.2678 2.0643 18
20 0.0147.S8 0.8302 0.0196 0.849K 20.121 37.434 51.555 O.o711 0.1346 0.2057 84.00 0.2965 2.3389 20
22 0.016741 0.8359 0.0„24 0.11583 22.133 42.527 M.660 O.On9 11.1519 C.22911 92.36 0.3249 2.6448 22
24 0.018963 0.8416 0.0256 0.8671 24.146 48.239 72.385 0.0841 0. 1712 0.2~S9 100.73 0.3BI 2.9H52 24
26 0.021448 0.8472 0.0291 0.8764 26. 159 54 .638 80.798 0.091.S Q.1927 0.2842 109.09 0.3812 3.3633 26
28 0.024226 0.8529 0.0331 0.8860 28.172 61.~ 89.976 0.0982 0 .2166 0 .3148 111.4.S 0.4000 3.7823 28
JO 0.027329 0.851!6 0.0J76 O.R9f,2 )0. 185 m .1120 1()0,006 o. 1()48 0 .202 0.34111 12!1.111 0.4'.\67 4.2462 JO
· Unde factorul de proporţionalitate 11 ţine seama de frecarea interioară şi se
nwneşte vâscozitate dinamică sau vâscozitate absolută. Dimensiunile
vâscozităţii dinamice sunt [kg/m.s]. .
Raportul dintre vâscozitatea dinamică şi densitate se numeşte
vâscozitate Cinematici :
·v = !l . [m2/s] 7.2
p
La lichide .vâscozitatea dinamică . scade la temperaturi mai ridicate,
iar la gaze cre~te cu temperatura. Variaţia vâscozităţii în funcţie de
presiune se neglijează la lichide, dar trebuie luată în consideraţie la gaze, în
cazul presiunilor înalte. La abur influenţa presiunii asupra vâscozităţii este
foarte importantă. Vâscozitatea cinematică include şi densitatea, astfel că,
în special .la gaze, pe lângă influenţa presiwlii, intervine şi influenţa
temperaturii. .· . · · . · . ·
· , Vâscozitatea relativă, măsurată în grade Engler sau alte unităţi
convenţionale, reprezintă o comparaţie a vâscozităţii fluiduhii respectiv cu
vâscozitatea apei sau a altui fluid etalon, la aceeaşi temperatură.

7.2 ECUAŢIILE FUNDAMENTALE ALE.CURGERil

7.2. l Ecuaţia continuităţii~ ·

Debitul masic al fluidelor este acelaşi în oricare secţiune ; aceasta

se exprimă prin ecuaţia continuităţii ·:

. Dm = P1A1W1 = P2A2W2 = pAw = Aw /.v [kg/s) 7.3

unde p - densitatei:i fluidului [kg/m3) ; A - aria secţiunii prin care curge

. fluidul [m2] ; w ~ viteza de curgere a fluidului prin secţiunea respectivă
[m/s); v - volumul masic al fluidului [m 3/kgl
· ·. În ·cazul fluidelor incompresibile P1 = P2 = p = ct, debitul volumic
este:
7.4

. În cazul mediilor incompresibile (lichide) densitatea şi, deci, viteza

rămân constante. În cazul mediilor compresibile presiunea scade în sensul
mişcării, din cauza :frecărilor în conducte şi, în consecinţă,
densitatea lor se
micşorează, volwnul lor creşte, iar viteza de curgere creşte. .
· Viteza fluidului în aceiaşţ secţiune a unui tub nu este aceeaşi ; ea
:creşte de la zero, în apropierea pereţilor, până la maximum în axul tubului
de curent.

I
I 128
 A e1 = e2 sau p1/p + gZ1 + w/-12 '"" p 2/p + gZ2 + w/- 7.6
ln general, pentru orice p.ract al lichidului În mişcare, rezultă :
p/p + gZ + w2 /2 = e = ct. 7.7
Ecuaţia (7.7) este ecuaţia conservării energiei ( ec. lui Bernoulli), care
arată că, în mişcarea staţionară, fără frecare a fluidului în conductă, suma
energiilor în orice punct al conductei este constantă.

şi
Dacă

(Fig.7.4),
conducta este
ec':;'/ia (7 7) devine:
P + p - = Pt = Pst + Pd
d~ci, _presi~~a total~ Pt. este
orizontală,

_egală
~u s~a
7.8
~
:
·'
i'=E,==--·tR t
·f
z
➔

presmnilor statJ.c.e p1 ş1 .dinamice Pd m once . t 2 ·~

~ cJ~
1 1

~::i:et:ul~~
dinamică
presiunea
1:::ieşi în~:~c~~ ~~'/
~ ~~
sunt -man, presumea _. _ _
statică trebuie să fie mică şi invers. f Fig. 7 .4 ·
Din ecuaţia 7.8 se poate calcula viteza locală în secţiune:
w= ✓~(p1 - p 2) 7.9
În aceiaşi ipoteză (conductă orizontală) ecuaţia (7.7) se poate scrie:
. 2 .

Ift=Hst+~=_.e__ + ~ ~ w=.J2.g(H,-H.,) 7.10

p.g 2.g
Curgerea unui fluid printr-o conductă se realizează numai dacă se
inving continuu rezistenţele produse de frecarea fluidului. Lucrul
mecanic de frecare se transforn1ă în căldură, care nu oiai este recuperată
ulterior în procesul de mişcare a fluidului, . astfel încâ• energia totală de
mişcare a sistemului se diminuează cu această pierdere de energie
hidraulică h~, în sensul de curgere de la punctul 1 la punctul 2 (Fig. 7.3).
Ecuaţia conservării energiei (ecuaţia lui Bernulli) aplicatl
curgerii cu frecare este :

p1lp + gZ, + w/12 = Pz/p + gZz + w/12 + hw 7. l 1

sau în general :
p w2
- + gZ + - + hw = ct. 7.1 2
p 2

7.2.3 Ecuaţia conservării cantităţii de mişcare (impulsului)

Impulsul (notat cu I) este produsul masei m în mişcare, cu vitez.a ei

w , deci : I = mw.
Forţa F este produsul masei m în mişcare cu acceleraţia (variaţia
vitezei) dw/dt, adică chiar variaţi~ imoulsului : •
130 .
 Ecuaţia (7 .17) este cunoscută sub numele ·de relaţia lui Darcy -
Weissbach.
Valabilitatea ecuaţiei (7. 17) poate fi extinsă şi pentru conduf."te
înclinate dacă diferenţa de n1.vel între punctele l şi 2 este ±Lih = (Z 1 ± Z2) ;
atunci ecuaţia (7 .1i) se scrie :
. . l i
'1p = P1- Pi = "-..:.... . .!_ p ± Afl.p.g 7. 18
. , . _d 2
Semnul pozitiv corespunde conductelor care urcă, iar semnul negativ celor
care coboară.
Dacă în ec.(7. 17), se înlocuieşte viteza w = . ~ . în care Dv esie ·
1Tli2 /4 .
debitul în m3/s, se obţine :
.1p=o,s11."-.l.,.o/.p 1.1 9
. d .
Relaţiile ·precedente, referitoare Ia pierderea de presiune în general,
sunt valabile pentru orice fonnă a secţiunii a tubului de trecere dacă se
introduce în locul diametrului d (de Ia forma circulară) diametrul hidraulic
echivalent, a cărui valoare este dată de ecuaţia ~ = 4.S/L ; unde
S - secţiunea de curgere a conductei şi L ..., perimetrul secţiunii prin care se .
· face curgerea fluidului (perimetrul udat de.fluid).

7.3.2 Pierderi de presiune în fitingnrişi armături

Traseul unei conducte se compune din tronsoane rectil~, de diferite

diametre şi din curbe sau coturi, pentru schimbarea de direcţie, organe de
închidere, teuri pentru ramificaţii, etc. Datorită acestor fitinguri şi armături
repartiţia \-itezei şi a presiunii se schimbă şi, local, apar şocuri şi turbioane.
Această mişcare se suprapune peste mişcarea principală, astfel · că local se
vor produce, în afară de pierderile de energie prin frecare, pierderi de şoc şi
vârt~juri. Pierderile de presiune în fitinguri şi armături se exprimă tot în
funcţie de presiunea dinamică, · prin multiplicarea acesteia cu un factor ~.
denumit coeficient de rezistenţă locală :
w2
.1p = ~--P 7.20
2 . .
7.3.3 Pierderile de presiune ale unui traseu

Dacă pe un traseu de conductă se calculează cu ec. (7 .17) pierderile

de presiune datorate fiecărei porţiuni rectilinii (corespunzător diametrului
respectiv) şi Ia acestea se adaugă pierderile de presiune locale datorate
fitingurilor şi armăturilor, calculate cu ec. (7 .20), se obţine pierderea cde
presiune totală pe acel traseu .:

' 132 l
 mai mare decât 1a mişcarea laminară, deoarece în afară de forţele de frecare
datorate vâscozităţii mai apar forţele de inerţie suplimentare datorită
turbioanelor.
. În acest caz, .dependenţa dintre coeficientul de frecare şi criteriul
· Reynolds este : ·

li .fi, = i lg (Re./i,)- 0,8 7.25

din care se observă că valoarea coeficientului de frecare în conductă

· depinde numai de criteriul Reynolds. ·
O canductl se consideră rugoasă hidraulic dacă asperităţile
existente pe pereţii ei nu mai sunt acoperite de stratul limită laminar - care
se subţia7.ă continuu când Re creşte. Coeficientul de fr~care în conducte, în
această situaţie, nu mai depinde de criteriul Reynolds, ci numai de mărimea
relativa a proeminenţelor K faţă de diametrul d al conductei, rezultând :

1 K
r:.-
vl
= 1,14 ... 2 lg-
d
7.26

· Rugozitatea unei conducte nu rămâne aceeaşi ~ ea se măreşte în

timp; din cauza îilcnistărilor, ori a coroziunii (Tab. 7. 1). Alegerea prin
apreciere a ·valorilor rugozităţilor .din (Tab. 7.1) · şi eroarea comisă cu
aceasta ocazie nu influenţea7.ă prea mult asupra coeficientului de frecare,
deoarece în calcule intra numai logaritmul raportului d/K. Mărimea relativă
a proeminenţelor ·K depinde de natura conductei, de modul de prelucrare a
·acesteia,.de modul de exploatare, etc.
În ·domeniul de tranzitie - de la conductele lustruite la cele
· rugoase - toate asperităţile ~ţilor pot să fie acoperite cu stratul limită
laminar, dacă criteriul · Re are valori mici. Dacă viteza creşte, criteriul
Reynolds creşte şi el, iar stratul limită laminar se subţia7.ă, până ajunge atât
. de subţire, încât şi cele mai mici asperităţi îl străbat şi ies afară peste el. În
această · situaţie, . coeficientul de frecare depinde numai de rugozitatea
. relativă, confonn ec. (7 .26). La valori mai mici ale lui Re se constată că
· apare şi influenţa vâscozităţii. ·
---: Domeniul numerelor R~ynolds mai mici, în care coeficieatul de
frecare este influenţat atât de rugozitatea relativă, cât şi de vâscozitatea
fluidului, este denumit domeniul de tranziţie şi pentru el este valabilă
următoarea relaţie :

l · (Kld 2,51 )
./i, = ~2 lg 3,71 + Re,./i, 7.27

134
 ·I.TO
OXJ
IJ,09 _. 1-4-ţ-- J I .1 ~-H,·t·
4±-·
• ~- I
~ i -~ - ' ; -H · I !_''.:,l::lt' I'j I_''.", . f I J _lJ
I';;;:;; r
0,0'.f
?,08 J .1-t-t--r--,1 1 I" C. r • · .. I
C
'"'i=~ţţţ=ţ+1ii_;•tl-:J]::ţ'.1~- ' I " . r_ h·r IJ 0.08
0;01
,.. J 0/)7
--r · • r ' · ,·r · •
r--'-+~tt:+ttiîî:•I ,niu ,O•
i),08 .........,rr,.
1- -· I +l++ttffin~ î', '
- +'-+-l+r''"'i.:lr-rrr· - 1
t-'.;---r7--c1 I\
.... r " , " . 1 o.oe;
~'/.+
"~ a.o~ --l-. . ' ' " . 'l,. -• • . ' '
~__
,.;, 0,05 '
t-1--r-r I I ,, 'o"r
ţ:ţ::fi-iH=-:f - O.Ol.73t-H-,-, 1J0..L
~-r- ·• li '7 ·.-,,,,<,,/
. l
• •:--l-+t+ti77__1":~ +-+-i-r-,, .,i,,
+-+-iH,'fT-r" I . · r• _l J T 11c .
..
t-::t=:t:î:Ţ.:r:::•-{,□--\"
l, , "' " .4,,,: ,
-~ ' ' ,-
:~ 0.04
- 1 f2tgf.•1.11J-+-++--t-ţ,rŢ =.Ţ;:c
H-t'"'t"7rr- 1.ft1
1 \10' , '•1 ' • o •F.I, ' upa 200 0,01.
r r
<> ,_ •
' A'o~ , ]~-... -o··-~ ...!-'
t
. l-l-rT711 .- I
~ .. .
!· - ,..... ' · .1 ~o,'b~ 1-_-1.~T1,,,111v,iku_rodse j.1 j-!
~ ~d=jfj=q -~IS~~~~l"'~ltJli~F-$~~~ ;,.
~/ 0,03
::....>'\ t.=-~.:'?~~{{T~ţf:i~~~t=IJ+1+ ~·H, .~ ,- '
1
H-r177r„
l- 1!\'i'-\ ' _ ·
W:~-i--H-HH-r·n~~~r<"'f:,, "''»,;,.• . "' ,°'~1 ,<::,..,-I""'. ,
I .,,,,. ,..._, 4 -t-;-r-"rr I -~ •~ -SIXJ
J-lH++-t-t--t-.îttr,;;;;.; .u 0,03
......"' ' ~ 0 75
+++it-trrr T..\l.~ · ·0.,., ~~r- ,. ., "'-"~ ! J • D... :,,,.-,
1 .....
I \I-:-, ' ~ ~~ ,,.,._ . " ~ ... ,-
- ' ,.r- ,. ' r.-,,..I ..... LU•+l-+lt+-±±±:i:it:++ttll::1000
~
. .,_ ' _...-~.. ,,.
1
2 o.o{ .
;v_,.A
........ "'"- ~-,"" --~' , -
.
. " •"':f'b:.. ' 2000-
0,02
J , .
," , Ai;
__ _ . ' "
.~ 0,018: ,..., n
v ": a . .,. "lo,._-. .. - ·- 5000 0.018
;;:· 0,016 . . •-. ..~-~, . 0,016
,. ' ---
li, . ".., .,.,
0
.., 0,011.
1-~ • • • I • • .• •r • J
~.,.,
>
'~.
.,0/J/XJ c
' · ~ - . '""""'-,:". 0.01,
• ..
.,. J . . . . . . ' ,... . , ,. 20/J/XJ
'):01~. . . . •' . . .. . r . . J--!t•<'t, '"•• 0,012
. -· . . . , I , Y-<i,..-.... ~ 50{X}().
0,012 0010
, · - -.: . UW--W+-+-Hjjtt:t:P:H ~.. .:. --, 1 -0~- .... p 'ctJ~-
0,009 0.(X:)9
: j
. .1 ', .. I.• ...
. ·r
;.... - o!"!
-a=-mi:,i k",...11,
0.008 ' 0 J)()8
,
- 1 - t - · ţ - ţ , -„c i - · ,-t
- tB-~tt~1~
1 ~±
· r i~11=
· f fffrfrj~H*nţ±.ttEl= .
J-~4--,:.
'J.007 l--44+-tt--r-rrTd:: ;+-ţţţţq~HTit!t:tŢ-f-f '=~·l·
1' ! 4+-1-tttt17,1 I-c-1 ..... _·- ·•·,::Q+.~++ttîTinu I ' 11 l 0,00
1
I j II I

2320____ N u rn ă r J I R e y n oI d s
· _Fig. 7.5 Coeficientul de frecare în comluctc în funcţie de criteriul Reynolds.
gazului este în general mică., se presupune că schimbul de căldură cu
mediul ambiant compensează variaţiile de temperatură, ·astfel încât
curgerea este izotermă şi legea Boylle-Mariote se poate scrie:
p=p1L 7.28
P1
iar ecuaţia continuităţii. se poate scrie în ipoteza transfonnării izotermice :
_w.p = w1,P1 ; w=w1_P, 7.29
p

Cu aceste valori ecuaţia (7 .17) ,se scrie astfel ·:

L\p -;,_ PI _:P i ~ -)._dl w2} P,: P, p„
·- - p,,,- P,
_ Daci se admite ci presiunea. inedie între punctele I şi 2 este
Pm = l /2(pI + P2) ecuaţia .precedentă se scrie :
. . · -2 .
, I W1 2) 1 .. · . 2 2 • . 'l / 2 '
PI - P2 = 1 1 , - - -.- - p , ; PI - Pz = 11.- W1 ·PIPI 7.30
- . d 2 P1 + Pz . ·. d ·
·Ecuaţia (7 .30) este incomodă pentru calculul pierderilor de presiune
prin frecare la mişcarea prin conducte .a- fluidelor compresibile. Ecuaţia
(7.17), stabilita pentru fluide incompresibile, îşi păstrează valabilitatea şi în
cazul cu,rgerii gazelor, daci pentru densitate se ia valoarea medie de-a
lungul conductei.. · Aceastl apro:mnaţie se consideri admisibili, nwnai
dacă lungimea ·conductei nu este · prea· mare •-(pierderea de presiune
s -2 ,... 6 N/ctn2) . Valoarea medie a de!tsităţii se calculează cu relaţia
p = p/RT . pentru presiunea medie Pm ~1/2 ti>1 + 1>2) astfel încât · ecuaţia _
generali a sdderii -de presiune prin frecare În conducte a fluidelor
compresibile este : ·
. - · I w1
~ = P1 - Pz ?
Â-'-- p,,, 7.31
. d 2
7.4.2 Pierderea de presiune în fitinguri şi armituri

Ecuaţia (7 .20)° stabilită pentru fluide incompresibile 1ş1 menţine

valabilitatea şi în cazul curgerii cu expansiune (gazelor) dacă pentru
·densitate se ia yaloarea medie :
7.32

7.4.3, Pierderile tle presiune ale unui traseu

Pierderea totală de presiune a unui traseu de conductă , care

cuprinde porţiuni rectilinii şi diferite fitinguri şi arm~turi este :

138
 ~t = w:z(A2'A1) = w:z(d/Df , astfel că din aceste două ecuaţii se obţine
· viteza în orificiul de scurgere : .·
. . . . .· w2= ✓2PJlp[t --(d!D}4] [m/s] 7.37
Cu, această valoare. a vitezei se calculează debitele, ca în ec.(7.35) şi (7.36).
.. 3. Un lichid aflat într-un rezervor deschis. .
· ·. ·3.a · Un . lichid aflat într-un _ ; ~
'reze~or des~his este_ me~ţinut în . i r-.kk.,..·___- . . . . .
pennanenţă (printr-un aport nemtrerupt) · "':.·--=----;;_ :-
la un nivel H ·de la fundul rezervorului, - - - -
· în. timp ·ce printr-un orificiu practicat în . t·
.. ·fu~ul . rezervorulw lichigţi! ~ Şt!_ scurge . ,--....._...,__ ®
contin}luîn atmosferă\(Fig. 7.7a) : !i.1..1.
In . această situaţie · ecuaţia lui
Bemoulli, · l~ .. nivelul · planului . de
referinţă ce trece prin centrul orificiului
j b
. de scurg~e. ţinându-~ seama că . PI = . ~
1>2,w1 =0 •."Zi=H şi ~=O.~scrie , .:.

astfel : · · · · .
.· P1/g.p+Ht0;:;J)2/g.p+O+w//2g ·
Viteza teoretică .de scu.rgere (fără
.: ..-Jrecari) este·: ·• .
· J2g1F
· _. w2 = [mis] · 7.38 - - • ~·
.. Relaţut . . este similară cu legea · l~-:: :
~ ~
căderii libert; a unui corp: Deci, vitez.a .· " • - -J " . . 1!.~
teoretică de scurgere, depind.e numai de • .~
înălţimea geodezică, ·1n m · şi este . :f· ~ ·J: @
independentă de densitatea lichidului, { ~ 1· 11 c
· precum şi de marimea şi forma secţiunii ol-=- ~:-· ,.._:_,.
orificiului . · - · _ / Fig. 7. 7 .
Cu valoarea_ vitezei dată de relaţia 7.38 se calculeaz.a debitele, ca în
ec-.(7.34) şi (7.36). Relaţia (7.38) este denumită legea de scurgere a lui
Toricelli.
3.b ·în ipoteza că scurgerea din rezervor se produce (fără frecare)
printr-o conductă/(Fig.- 7.7 b). relaţia (7.38) este valabilă, cu observaţia că
aici căderea H v'a fi reprezentată de distanţa dintre nivelul lichidului din
rezervor şi planul paralel (de referinţă pentru aplicarea ecuaţiei lui
Bemoulli) ce _trece orin centrul secţiunii de ieşire a lichidului din conductă.
· 3.c . În ,! (Fig. 7.7 c) se arată scurgerea liberă printr-o conductă
dintr-un rezel'V()r "fu . altul, situate la niveluri diferite, dar menţinute
invariabil la aceleaşi cote datorită aportului şi scurgerii continue de lichid
Se scrie ecuaţia lui Bemoulli în raport i;:u planul care trece prin punctul 2 :

140
 7.43

sau numai în funcţie de mărimile critice de stare Pk şi vk :

Wk = ..Jz-Pt.V;. [m/s] 7.44

Ecuaţia (7. 41) se poate scrie şi astfel :

7.45

Unde 'I' este funcţia de debit a lui E. Schmidt, a cărei expresie rezultă din
substituirile efectuate înec. (7.41). Dacă se ţine seama de relaţia p 1v 1 = RT 1
debitul masic devine : ·

- Bi
Drn - A.w.p1 -. -
R.T;
[kg/s) 7.46

. ceea ce înseamnă că, la un anumit raport al presiunilor, debitu] de gaz

printr-un orificiu depinde numai de starea iniţială din rezervorul de
pregune ; şi că la aceeaşi presiune iniţială debitul de masă al gazului scade
cu temperatura iniţială. Destinderea adiabatică se ·realizează printr-o.
scădere de temperatură proprie, care se calculează cu relaţia :

b. Daci viteza iniţială nu se poate neglija, adîcă gazul intră în

orificiul de scurgere cu viteza w 1 şi cu mărimile de stare P1 şi v1, atunci
vitezJl_de scurgere prin orificiu este :
.....-~----------
w, - 2,t~IP,{-(::f ]u,' [m/s] 7.41

Formulele de la (7.37), pentru fluide incompresibile, pot fi utilizate în

calcule aproximative şi în cazul fluidelor compresibile (gaze sau vapori) cu
diferenţe mari de presiune, dar prin multiplicarea lor cu un coeficient de
expansiune e. Astfel pentru debite rezultă :

.
Valorile medii ale coeficientului de expansiune sunt date în Tab. 7.4 .

142 ·
 • 2t - 3t şi ·o-: 3t procese reversibile de amestec ~
• · 3 - 4t comprimare teoretică a amestecului de fluid.
· În realitate, procesele sunt ireversibile şi din acest motiv apar pierderi
energetice în elementele eje~orului. Procesele reale sunt I - 2 şi 3 - 4,
adiabatice .ireversibile. Procesul de amestec este de asemenea reversibil,
· starea finală 3 .corespunde unei creşteri de entropie. Bilanţul tennic al
ejectorului : :
_ . _ -- Go.io + Gt-i1 = (G1 + Go).i.i 7.49
Se noteam factorul de ejecţie :
7.50

. _ ui +i . •
4-- -0 -1 7.51
.. _ l+u
Pentru camera de amestec, bilanţul termic este :
.. . G1.h + Go.io = (G1 + Go).h 7.52
Din ' relaţia'(7.52) se determină entalpia stării de amestec: ·
+uio
. -3i2-
1 -- 7 . 53
. . _ . l+u
Deci punctul 3 se află pe izobara Po, .împărţinând segmentul 2 - O în
raportu! 11. . . . ,
· ,. Determinarea vitezeforotluidului în secţiunile caracteristice o, 1, 2, 3
..şi 4: se'. face cu relatiile generale : -_ -
--- - - , Wz = J2(i 1
~; }
2
= J.-2-_,,-A-; 1
---;-)
21
7.54
·, uride 'Id este randamt:ntttl îzoentri>pic al destinderii. - -
-
_
- _
. ,, _
== l2(; '-i ) = _
·, . W,i
; -· ,
,z,, (i -i )
'V 4 .· 3 -·· ~ . < 4t 3
7.55
,îit care·11c-~ randamentul izoentropic al comprimării.

- 7_~7 HidroetJatorul (elevator)

C
Hidroel~orul este un ejector apă - apă. .
Schema de legături a aparatului
este prezentată. _în . Fig. 7,9. În
hidroelevator _intră apa fierbinte din
conducta de ducere (termoficare), G1, Crj,t3
ti, care se amestecă cu apa caldă din
conducta de .întoarcere a instalaţiei de Ga , t~
Gţt'y l:.l.
încălzire G 2, tz, plecând apa caldă în
instalaţia inte1ioară de încălzire (iJ, t3. Fig. 7.9
.Din bilanţul termic rezultă :
G1 +G2 = G3- _7.53 -
G1c1t1 +G2c2ti = G3c3tj ,!';
7.54 . .

144 ;
 .: · .Pentru cazul.frecyent al reţelelor.de apă caldă cu temperaturile 95n5,
racordate la tennoficare, cu temperatura de l 50°C în conducta de ducere
. ,. (t1 = 150°C'-; ti = 95°C ,12 = 75°C) rezultă: .
. . •· ;~ ·, . -. -· -· .. 11 :._ :(;2 ..:. ,1 ·-13 - )50-95 -2 75
'. ~ - ' G, - ', _ ,l - 95 - 75 - ' .
_·• . · . Pcmiru a avea ~ randament TJ = 0,25 este necesar să se obţină :
·, - ---. -._ .:->·· ,._ r ~:~-~-1
-~. ~:+I =12_ ·•...
· . > şf co~espunzător unor ~<vi h :::;:J;2 '-1;5 mH2O :· .-
..- . . -.. .· '- H== 14•4..: 18 inH O
' . . ' . . . ' ' , , 2 . ' '
~
. Rezul~ restricţia .de utilizare a hidroelevatoarelor nunuri pentru .cazul când
: în reţeaua 9e apă,. fierbinte (termoficare) există o ,presiune dinamică
disponibili ·de circa· 20 mH20. De asemenea, pentru .a avea -în instalaţia
---- :'. interioara o .pierdere _de .sarcina de_:: numai -1;2 -..:t;s in': H20 rezultă că
: .in~ţia~e de._~ i ~ ~ ; •. · · . ►.;. : :'. · · ...

7.•
·. .
M~r,_
·~
' ·:•: .'
dtbltelor,cu
. . . ·:: -~·
aju~rid 4iafragmâ
- ·.- ' ..
.. ·-
\'. - ,. . -

. _· . -~ -este o))ie'sa tn roiina de-dişc,-.cu mî orUit~practicat în ei: ·

.:.care
se monteat.i "pe <>: condu~tă" şi;serveşte Ja · măsw'aJ:ea 4tbitelor. La
. ,trecerea prin • diafragmă secţiunea hoeră de . trecere a· fluidului se .
micşored, vite:za ~ se măreşte şi pe b37.a diferenţei 'de presiune se
·_ >> · · · · ·-•
< •

. . · poate determina debitul . :

Diafragmele sunt de mai multe tipuri (Fig. 7.1 O) .: dreptunghiulare

·- . (pentru conducte . de aer ·cu secţiunea dreptunghiulară), segment (pentru
conducte în care se transportă medii cu suspensii solide) şi circulare.
Diafragmele circulare sULt cele mai indicate deoarece solicitarea hidraulică .
este · simetrică. -La diafragma dreptunghiulară este obligatorie
proporţionalitatea laturilor. · _. . · . · ,
_Diafragma se montează pe porţiunile 'drepte ale conductelor,
• asigurându-se îri amonte şi îri aval cel puţin pe o distanţă de 10d

146
 ' ~-
D -~ A2w 2p --
- µA o / .P-✓ -"'!ip --
rp I µ.<p .•,j.,, .,1;.p6p
r;:;-::.2- 1. .64
.. vl - µ2 mi p v1- µz mz
Deoarece coeficienţii .µ. şi <p nu se determină separat, în locul lor se

introduce un coeficient de debit : a = Jt ~;m 2

şi relaţia pentru calculul
-debitului devine :
D = a.Ao. .J2.p..6p · 7.65
În practică coeficientul de debit a se calculează cu o relaţie de forma :
. a = exo.a1 .a2.a3 _
în care se. ţine seama de influenţa vâscozităţii a1 , rugozitatea conductei a~ şi
de gradul de prelucrare a muchiei de atac a diafragmei a3.
Coeficientul CXo = ftR_e, m) este cuprins între 0,6 şi 0,8.
Pentru fluide compresibile (gaze şi abur) se introduce un coeficient de
corecţie pentru expansitme &, care ţine seama de variaţia greutăţii specifice,
datorate comprimării înainte de diafragmă : ~ = e.a.
Măsurarea debitelor se poate face şi cu alte dispozitive ca : ajutaje,
dispozitive Venturii, tub Pitot, etc.. _

· ·. - ,: A 7 APLICAŢII NUMERICE

Aplicaţia A 7-1 Cu ce viteză curge apa printr-un robinet de 1/2';

complet deschis, dacă pentru umplerea unei găleţi de 1O l a fost necesar un
timpde44 s.
· Rezolvare : Se detennină diametrul şi aria secţiunii :
25 4
d =.. 1/2". = 3
2• . mm= 12' 7xl0- m.
A= mt'/4 = 1t{l2,7.10~3)2= 126,7.10~ m2
Prin definiţie - relaţia_ • dintre ·debitul. şi volumul lichidului scurs în
unitatea de timp este :
D= V/t = î0/44 == 0,227 1/s = 0,227.10~3 m3/s
Din ecuaţia{7.4) rezultă: .-_ · · -•·· __.·
.. ·_ . w = D /A =0~27.l0-3/l26.10~=1,8m/s
,,
Aplicaţia
A. 7 - 2 Să se determine viteza critică într-o conductă cu
diametrul de 200 mm prin care circulă apă cu temperatura de 20°C.
Rezoivare-: Trecereade la mişcarea laminară la mişcarea turbulentă
- are loc pentru Re c1~tic de 2300.
_. · . · . . 1002.101
.:.. =·-• Wcrt-dlv
Rew, · -
= 2320
-·
deci
,
Wat = ·2320. l=2320.
p.d
- - - = 0,0_116 m/s
· · 998.0,2
Wcrt = 0,0116 m/s

148
 3. Pentru . determinarea presiunilor statice din punctele l şi 3 ale ·
· ·· conductei, se aplică ec.(7.7). Deoarece aria secţiunii orizontale a
rezervorului este . foarte mare în raport cu aria secţiunii de scurgere a
conductei, viteza din rezervor este foarte mică · şi se neglijează faţă de viteza
apei în conductă. .Se admite că presiunea atmosferică este aceiaşi, atât la
nivelul apei din rezervor cât şi la orificiul de scurgere al acestuia Faţă de
.. pbuiul de referinţă N - N, ecuaţia lui Bemoulli aplicată ia nivelul orificiului
·: ·cte intrare a apei în conductă (punctul 1) se scrie :
. 2
. H = P1lgp + h1 + W1 /2g
· . p1/gp = H-h1 -w.212g = 18- 16- li/2.9,81 = - 5,30 m
ceea ce înseamnă că, în punctul de pătrundere a apei în conductă se produce
o depresiune ·de :
P1 = -5,3.gp =-5,3.9,8.1000 = - 5,1993.104 N/m2 = -0,51993 daN/cm2
•· Pentru punctul 3 de pe conductă se poate scrie :
· H =_J>Y'gp + h3 + w/12g ; 1>3/gp = H- h3 - w/l2g = 18-0,2 - 122/2.9,8
4 2 2
J)3 = 10~5.9.81.1000 = 10,3.10 N/m = 1,03 daN/cm
ceea ce înseamnă că în punctul 3 există o suprapresiune 1,03 daN/cm2.
4. Înălţimea h2 a punctului 2 de pe conductă; unde J)i/gp = O se
. deduce din relaţia: · ·
.· · .H =O+ h2 + wi212g; bi= H- w/12g = 18- 122/2.9,8 = 10,70 m

. · Aplicaţia A. 7 - 5 Să se calculeze forţa exercitată de un curent de aer

cu temperatura de 10°c având debitul de Dv = 0,10 m3/s şi viteza de
w = 1O m/s asupra unei plăci plane, aşez.ate perpendicular în calea
curentului. ·
· Rewlvare. Se aplicăec. (7.14):
. F = Dvp(w2 -w1) = 0,1.1,248(10 - O)= 1,248 N

Aplicaţia A. 7 - 6 Într-o conductă cu diametrul nominal de 200 mm

şi lungimea de I OOm, circulă apă având temperatura de 20°C, debitul de
1 m3/min şi densitatea p = 998 kg/m 3. Dacă rugozitatea conductei este K =
1,0 mm, să se determine : I - criteriul Reynolds al curgerii ; 2 - î., ipoteza
că pereţii conductei ar fi rugoşi, care ar fi coeficientul de frecare şi
pierderea de presiune în conductă.
Rezolvare.-
I - Se aplică ec, (7.5), determinându-se mai întâi :
* debitul de apă Dv= 1 m 3/min. = l m3/60 s = 0,0166 m /s
3

* aria secţiunii conductei: A= 1td2/4 = ,r.0,22/4 = 0,0314 m

2

* viteza de circulaţie a apei : w = Dv/A= 0,0166/0,0314 = 0,53 m/s

Din tabele se determină vâscozitatea cinematică a apei, la temperatura
de 20°c, V = 1,004.10-6 m2/s.

150
 ·. ,W2 = . 2.60.104 . = 35 79 m/s
10~{1-({:J] . ' .
2 - Conform ecuaţiei continuităţii :
~ 8,94 m/s
2
0 02
.w1 = W2 A 2 = 35,79.l/ • )
. •. Â1 0,04
3- Debitul prin ajutaj :
3
Dv=: .o,oi.35,79 = 0,0~123 m /s = 0,01123.103.601/min = 673,8 l/min

Aplicaţia A.7 - 10. Un vas deschis (Fig. 7.6a) conţinând apă,

menţinută la un nivel constant de 650 mm de fund, printr-un aport
· pennanent, are practicată o deschidere în.fundul său prevăzută cu un ajutaj
având diar11etrul de 35 mm şi coeficientul de debit a = 0,98 (determinat
experimental). Să se calculeze debitul care se scurge prin ajutaj.
ec.
Rezolvare : Se aplică (7.38) rezultând viteza de scurgere :
w =:= .J2.9,8.0,65 = 3,57 m/s
Secţiunea de scurgere a ajutajului :
. A = 1t(3,5. 10~2 ţ/4 = 9,62.10-4 / m2
Debitul:
Dv= 0,98.9,62.104.3,57 = 3,365. 10-3 m 3/s = 12,12 m 3/h

Aplicaţia A. 7 - 11 În peretele unui rezervor de aer comprimat se

. . practică un. orificiu cu diametrul de 1O mm. Aerul din rezervor are
presiunea de 60 N/cm2 şi temperatura de 30°C. Să se detţrmine viteza de
ieşire a aerului din orificiu şi debitul care scapă în atmosferă, pentru un
·coeficient de debit a = O, 72.
. Rezolvare. Se calculează următoarele :
Presiunea critică (7.42):
2
Pt = 60. ( - -· ) .._1-:_
1
=; 1,20 N/cm2
1,4 +l
·Volumu!•specific al aemlui din rezervor (pv = RT) _:
V= 287.303
I 60.1 0
= O 146 m3/k
4 g ' ·

Funcţia de debit :

.==
\JI
(31,608)\~. -~[1
14:...1
-(31,608.)0.216]· = o' 472
'
Debitul(7.45):

152
 A ANEXĂ APLiCAŢ1l

A l UNITĂŢI DE MASURĂ (SI) ŞI CONVERSI.A LOR

Sistemul Internaţional de unităţi de măsură, notat prescurtat SI, este

·1egal şi obligatoriu în România din anul 1961.
Sistemul Internaţional de unităţi cuprinde trei categorii de unităţi de
măsură şi anume : unităţi fundamentale, unită~ suplimentare şi unităţi
derivate, precum şi multiplii şi submultiplii zecimali ai acestora.
Sistemul internaţional de unităţi are :
I. Ca unităţi fundamentale : .
- pentru lungime - metrul, cu simbol m ~
- pentru masă ~ kilogramul, cu simbol kg ;
- pentru timp - secunda, cu simbol s ; ·
- pentru intensitatea curentului electric - Amperul, cu simbol A ~
- pentru temperatura termodinamică - Kelvinul, cu simbol K ; ·
'. · - pentru intensitatea luminoasă '"" candela, cu simbol cd .
. 2; Ca unitlti suplim•e :
- pentru unghiul . plan - radianul, cu simbol rad. Radianul este
. unghiul · plan · cuprins într~ .două raze care interceptează pe
. _ circumferinţa unui cerc un arc a cărui lungime este egală cu raza ;
- · pentru unghiul solid - steradianul, cu .simbol sr. Steradianul este
unghiul solid care, având .vârful în centrul unei sfere, delimitează pe
• suprafaţa sferei o arie egală cu aria unui pătrat a cărui !atură este
cu
egală raz.a sferei. . · -
Ca unităţi derivate : conform tabelului O. I
Multiplii ~i submultiplii zecimali ai unităţilor de măsură SI se
formează cu ajutorul prefixelor, înscrise în tabelul 0.2 [I].
·Denumirile prefixelor .SI • şi simbolurile lor se scriu înaintea
denumirilor, respectiv a simbolurilor unităţilor SI cu care sunt combillate,
fără spaţiu h'ber, liniuţă .de unire sau punct între ele. Combinaţii între
prefixe mi sunt admise. ·

A. 2 UNITĂŢI DE MĂSURĂ CARE NU FAC PARTE DIN (SI)

Pe·lângă· unităţile ciiprinse în si în practică se folosesc .şi unităţi de

măsură care nu fac pm:te din Sl de unităţi, dar care joacă Wl rol important şi .
sunt larg răspândite. · · ·
în tabelul 1.3 sunt pr~zentate, după STAS 9446-85, unităţile de
. măsură care ·nu fac parte din SI, dar sunt admise a fi utilizate în paralel pe
_timp nelimitat cu unităţile SI.

154
 Tabeî 0.2 (continuare):

o I 2 j 6

II. l:nităţi ale · m.irimilor caracteristice fenomenelor periodice şi conexe

1 Perioadă. T f(-:) = iT ' secund ă. ! s

=f(-:..:.. T) i
!
2 Frec7enţă. j, V j = 1/T : r-1 · !
I
hertz i Hz

I} ,. !j
3 Frec'lentă. de n II n = .1/T
rotaţie; ·tura.ţie
! unu pe
4 Frec·.renţă
ghiulară;
pulsaţiţ
un- (,> (() = 2~1 secundă. I} 1/s

5 Lungime de ). ;, = ,. T L metru m.
undă
6 Amplitudinea şi A, X X=
. elongaţia
mărimi
unei
peria. ,~!Js (eu-;7
L
I metru
m

dice 1
- . ..;. ... -'-II!:-7:rru tăfr-aTe-·m.ă.rim.ilor- câia.cteristice··mfuinicii --·

1 · Densitate hn~să p p = m/V L"'SM kilogra.m pe kg/m'

volumică} ___ _ metru cub
2 ·volum inasic
-(spetifie)
V V=
•
Vfm
_ _ _* _ _ _ --
L3M-l
.. __,. __._ metru cub
-pe-kilogram
m'[kg
.... --- - . . -

3 Impuls (canti- H H=M·C L\frl kilogram- kg· m/s

tatea de miş-. metru pe
care) secundă

4 Momentul -im- b, P 0 , b = H·l L!MT""l kilogram- .kg• m1 /s

·pulsului, .mo-; k metru pă.-
-~ment ţin!??,; . · trat pe se-
·•
cundl
.5 Fartă : .
·- G~ta1:b:: ··:.-.--
F
G
F = m·a
G =m · g } LMT-1 } newton }N
L:__!MT"'1
::~i~~~ă) = G/V
6- r y newton pe N/mi
metru cub
,.- .

7 Mome~tul_; ,'\,[ ,lf = .F · l LZl\rrt newton- N·m

. forţei: metru

8 Moment de VM kilogram- kg· m'

inerţie.
(dina-· J I = ~r-dm metru pă- .
mic) trat
l

156
 l Tabel 0.2 (continuare) ,
o 2 -t 5 6

Cap~tate
electrică
C ·I C = QiL- farad F

5 Rezistenţă elec~ R · 1 R == ['IT I L~:'.\rr- 1-:

3 ohm
trică r. . I
'i V:'.\rr-31-:
6 Reiisti-ritate • p · ;; = R.-lfl ohm-metru
'
7 Conductanţă. G G = I 1R
'
i L- :'.\r-1r-1~
I
2 siemens s
8 Intensitatea H ( I L-11 ampe r re
cimpului -· mag- Im= )c H-dll metr u
netic
9 Inducţie mag- B F = Q(c X B) i :'.\IT-i1-1 tesla. T
netlcă I

'10 Flux magnetic .Cb ; weber W l>

=lB-n·dA
).& ,
11 Inductanţă .: L L = Cb/I VM!!r-2 henry H
12 Impedanţă z z ~:U/I_ } L:a~rr-ir:i } ohm _ }n
Reactanţă X X .- Z.sincp ·
13 Putere activă ' p p = VMT"' watt w
=UI·coscp
l4 Putere reactivă Q Q= LIM:r' var Var
=Ul· sin cp
l5 Putere apa:. ·_.: ' s ·S = Ul L1 Mr"' volt-amper V· A
rentă. · · ·

V. Unită.ţi~ mărimilor caracteristice că.ldurii şi chi~ei fizice

1 -Temperatura ·.,: t. 8. t= e grad Celsius °C

Celsius =T-273,15
2 Gradient de adTgradT= kelvin pe K/m
ar.... metro ·

~l
temperatură
= · - n .,
an· .
3 Coeficient de
~,=· ·· _1l dT

l
dilatare liniară kelvin la
. 1 dV
·e-1 p~terea
Coeficient de aunusunu
dilatare volu• r =- v -
dT
mică

Cantitate de Q = liU+L VMr-9 joule J

că.ldură

158
 i Tabel 0.2 (continuare)

o I 1 2 J. 3 .- I 4
J 5 6

VI. Unităţi ale mărimilor caracteristice luminii şi radiaţiilor el~o~gneti~ conexe

1 Fluxul energe-
'tic, putere ra-
·diantă ·
l watt w

Intensitate Ie, I le= dcI>tfdO V 1Mr2 I watt pe W/sr

energetică --:: I
steradian
3 Emitanţă M~.M! Mt=dcI>cfdA , . · ·· ··
.energetică watt pe
Iluminare MT-3 metru W/m1
Ee, E Ee=dcf>t/dA
energetică. · pătrat

.5 · Flux luminos cf>v,cf> dcI>i-=l·dO J lumcn lm{cd·sr)

6 Cantitatea . de . lumen-~ lm•s
lumină, en~rgi~ Q.,,Q Q11 =~cf>11·dT TJ cundă
luminoasă

7 Luminanţă
(luminoasă)
·. Lv, L Lv = ·
dl 11/dA. cos6'
L-t J I candelă.
metru
pe
pătrat
cd/m1

8 Iluminare (lu- Er, El E 11 =d<l>11 /dA L-!J lux lx

minoasă)

9 Expunere lu- H "' H!I ~ L- 2TJ lux-secundă lx · s

minoasă 1
Hv= Ev· dT,; · ,

..
Eficacitate lu..-
minoasă
K IK=cr,.f<i>e Il L-2~1'f3J
I
lumen pe
watt
lmjv.

VII. l'nităţi ale mărimilor caracteristice radiaţiilor ionizante

1 I Act_ivit~te
{a_ : A, .1 i A=dS/d-:- ! r:: I becq u~rel I Bq
unuirad1onuc-l id) . t I I
2 Doză abs~rbit~:/ D ; D=,j,EDf.:::,,m' L~T-! graY I Gy(fkg}
3 Debitul dozei .6 ;
'
D=dD;'d-:-
i 3 VT- gra:, pe
secundă
!I (l\',k;)
G<s
absorqitc
4 Expunere de
ionizare
Echivalent de
X

DE
.Y=.:::,,(1_';.\m

nr. -
i Tl',1- 1 1 c0ulomb pe I C/kg
I kilogram I
5
doză absorbit.l '
dD-: ··t:;-F'
\ .. '
-(Dr: ,
l! VT-~ Î\
11 ...
.,;,.-,,,rt
~
S·i
(J/kg)
6 Doză biologic~ B
; •
: B=:J,RDE •.J
'
'!"'I I_'

. f. .
7 Doză biologică.
' B, B1 = B·m I L2.l\1T-2 joule J
;,
intes-rală. I ,· 160
 Tabel 0.4

Unităţi de măsuri care nu fac parte din SI şi relaţii d~ conversiune in SI

Unitatea de măsură
Nr.
M~mea. Relaţia. de conversiune
crt. ·

o.- L
·- Denumire

2
I I
I
Simbol

3
în unitatea. SI

.1. Umtăţi ale mărimilor de spaţiu şi timp

l '·. - Lungime ăngstrom A 1 A = l x 10-10 m
micron 11 1 µ = l x 10➔ m
inch m 1 in = 25, 4 x 10-2m.
foot ft 1 ft = 0,3048 m
· yard yd 1 yd = 0,91H m
i:niie ,,.. 1 mile :;= 1,6093i-t X toam
an-lumină a.l 1 a.I ~ 9,-i60 x 1011 ~ ·
2 .. Volum, ca.pa. ster. st · 1 st= 1 m3
citate: ;; UK galion li'Kgal l UKgal ;::: 4,54609 x 10-2m.'
US~on li'Sgal -1 USgal = 3,785-tl~ 10~•
j ,'' .Vi~d: - •. kilometru pe oră . km/h 1 km/li = 0,277778',,;n/s
·~, -t·. ~ '. Acceferaţie' gal Gal .. 1 Gal= 0,01 r:afsl
.. t t . ~ .:•.
;_>.<':;;'. .IL -Uuitlţi ale mărimilor caracteristice mce&Qicii
; ,:Sr~ .->-~ ;.. --4 .'!' · _. .:._ : : -. - .
1 .Mâsl , , - . -. q1JÎntal q .: 1q = 100 kg .
'!' .. ,·:: · · ~~ ~ -~··: . :· -=:-: · -pound . . _; · · 1b ~1 1 lb = O, -t,359237 kg
.2. ~tate ·.::·· :_r . pound per _cubic lbfm1_. · 1 l~/in1 == 27679,9 •kg/m1 .c
. .,. · , - ...
. .. l .
uich ,_ .
, J
-- pound per cubic lb/~ : .
..
1 lb1~= 16,018.5 q/m1
. ~,,. ." ~) .. . _... .:.
.foot
3 , .
Debit de volllDl metru ·~b pe oră m3/h l m'/Jη.;,;2, 77778 x 10-'m3/s
litru ·. ~ '.or; _1/h 1·1/h = 0,277778x 10--tm.'/s
4
..
.11,0~,•
.-.. ..
:, - dynă
kilogram forţă
dyn
kgf ,
1 dyp = lx 10-1 N
1 kgf == 9,80665 N

, P_,reshine ·
. pound-force
'. kilogram forţă pe
lbf
kgf/cm1
1 lbf = -i, H822 N
.
1 kgf/cm.2 ~9.8066.5x lO'Fa
.
, •. :;; L centimetru pătrat
milimetru coloană mm.Hg 1 mm.Hg(Torr) =- 133,322 Pa
" de mercur (torr) ·
. ::•j -. 1·..;
' ;~
· milimetl'!l coloană m:m HsO 1 n:unH.O = 9,80665 Pa.
de apă

, i , . :-,• atmosferă. _ fizică , atm 1 atm=a 101,325 X loaPa.

-
atmosferă tehnică : at 1 at =a 9,80665 X 10' Pa.
~ Viscozi~te poise p 1 P = 0, 1 Pa.s
dinamică centipoise cP 1 cP z:a lx 10-3Fa.s
162 ·
 Unităţi de măsură şi reiuţii de lran~form:ire
lbif
. Unităţi de măsur!I. ·· 1 I
Mărimea
I . ~·~~~
. u I. . ~ . . . I.
I F0<\a I N I kgf , , ••r-9•'°'°' N . . I ··-1
Pa (N/m 8) kgf/m1 1 br.r=101 Pa=1,019272 at . .. . . i
Presiunea · bar at 1 k.gf/m8 =1 mm H 2 O:::9,80665 Pa:=10-• nt=o:0,0735559 torr i
mmH20 1 at=l kgf/cm2 =98066,5 Pa=0,980665 bar=735,559 torr î
torr 1 .torr= l mm Hg=133,322 Pa=13,5951 t~rn HaO=0,00135951 at I
J 1-k-g~f-m- -~-,-t_k_g_f_m..,.=-9-,-80-
. 6.,...6_5_J_=_2-,7-2-41-
, _-,1-o---k-V._rh_=_,2....;-
34_3_.-1-
o-a-k-·c_a_1
--------1'
0
111
kWh kcal 10 1 kcnl 11 =4185,5 J=426,79 lcgfm=1162,64 •10-• kWh
Energia .. kcal 20 1 kcnl 2 n=4182 ,J=426,45 kgfm=0,0011614 kWh
kcalsuA. 1 kcal.suA=4184,09 J=426,06 kgfm::.:0,001162 kWh
kca!JT 1 kcal 1 :r=4186,85 J =426,94 kgfm==0,0011628 kWh.

w kcnl/h · 1 kca1 1:r/h=1,163 W=0,11859 kgf·m{s=0,0015812 CP

P uterea C.P. 1 C.P.=735,499 W=75 kgf-Jn/s=632,42 kcallT/h
. 1 . . . ...
kgf ·m/s 1 kgf •m/s = 9,80665 Vf = ;... CP;,,,8;4322 kcalr:i/h
. . · ·_ 75 .· - ·

Cllldura masică . J/(kg·K) kcal/(kgf •0 C) . 1 kcal/(kgf ·°C)=4186,85 J/(kg •K)

Cocflclentul de transfer
de căldură W/(m1 •K) kcal/(m2 ·h ·"C) l kcal/(m 8 ·h ·°C)=1 ,163 W/(m• ·K)

r·..nductlvitaten t ermicii W/(m·K) kcal/(m ·h •0 C) 1 ki:al/(m ·h ·"C)=l,163 W/(m ·K )

Vfs•.:oz, tutea dinamicii 1'g/(m ·s); · N ·s/m2 kgf ·~/m 2 1 kgf •s/m 2 =9,8OGG5 N ·s/m 2 =9,806G5 kg/(m ·s)
-·-
 BIBLIOGRAFIE

l. *** - Manuaiul inginerului termotehaician, E.T., Bucureşti 1972,

2. G. D' ALBON ş.a-Termodinamică, E.D.P. Bucureşti, l969,
3. I. VLĂDEA ş.a-Tratat de termodinamică tehnică şi transmiterea
. căldurii, E.D .P Bucureşti, 1971,
4. B. POPA ş.a. - Termotehnică şi instalaţii termice, E,D.P.
· Bucureşti 1977,
5. E. ŞANDRU, ş.a. -Termotehnică şi aparate termice, E.D.P.
Bucureşti 1982,
6. N. LEONĂCHESCU-Tennotehnică, E.D.P. Bucureşti , 1981,
7. AL. DĂNESCU, ş.a. - Termotehnică şi maşini termice, E.D.P.
Bucureşti 1985,
8. V. PIMSNER ş.a. - Termo.tehnicătebnică - culegere de probleme
E.D.P., Bucureşti 1985,
9. A.V. KIRILIN, ş.a -Termodinamica, Ed. Ştiinţifică şi enciclo-
pedică, Bucureşti, 1985,
10. D.ŞTEFĂNESCU, ş.a. - Tennotehnică, E.D.P. Bucureşti 1983,
l l. S. ŢIŢEICA- Termodinamică, Ed. Academiei, Bucureşti 1982,
12.R. VÎLCU, ş.a. - Termodinamica proceselor ireversibile; E. T.
Bucureşti, 1982, ·
13;T. SĂVULESCU - Îndreptar de instalaţii de încălzire şi ventilare,
. E.T. Bucureşti, 1984,
. 14. B. POPA, ş.a. -Termotehnică şi instalaţii termice - probleme,
E.D.P. Bucureşti, 1977,
15. C. MIHĂILĂ, ş.a. Termotehnică - culegere de probleme,
· Institutul de construcţii Bucureşti, 1977

166
Data aparitîei: iunie 2003
Comanda nr. 84, Tiraj: 110
Coli tipar: 10,5

I<)~
,'-ii-
w IASI 'lf.]
:îî-ft- TEIL''1fC,1 "C

J>,..
~
1:,]
t
-~
TIPOGRAFIA

Str. Lascâr Catargi nr. 38

Tel./Fax : 0Z32- 21 59 49