C\IVERSITATEA „ŞTEFA\ CEL :VIARE" SUCEAVA

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI GEOGRAFIE

CATEDRA DE GEOGRAFIE

lect. univ. dr. Liviu Apostol

METEOROLOGIE Şl CLIMATOLOGIE

Curs

Suceava - 2000
 Descrierea CJP a Blbllotecll Naţionale
APOSTOL, LIVIU
Meteorologie şi climatologie : curs I Apostol Liviu.
Suceava: Editura Universităţii din Suceava, 2000
p.; cm.
Bibliogr.
ISBN 973~9408~80~X

551.5
551.58

Referenţi ştiinţifici: prof. illlÎV. dr. Costică Brânduş

Universitatea „Ştefan cel Mare" Suceava
prof. univ. dr. Gheorghe Lupaşcu
Universitatea „Al. I. Cuza" Iaşi

Redactare: Liviu Apostol

Coperta, prelucrări după: I, Diercke Weltatlas, analiza sinoptică a imaginilor
satelitare; II, La Recherche, nr. 44, Meteosat şi riwheta lansatoare Ariane.

I.S.B.N. 973-9408-80-X

Copyright © Editura Universităţii Suceava

Lucrarea, inclusiv părţîle sale, silllt protejate prin dreptul de autor.
Orice folosire a datelor este pem1isă numai cu acordul editurii.

Multiplicare şi k?gare: Tipografia Universităţii „Ştefan cel Mare" Suceava

 -3-

METEOROLOGIE ŞI CLIMATOLOGIE

CUPRINS

1. METEOROLOGIE ......... ,.......... ,„ ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• ~.············· 5

I. I. i\oţiuni introductive .„.„ .. „„„ .. „„„„ ... „„.„„„ .... „ ... „„„.„.„ .. „.„„„ .. „„„„„„„„.„.„„„„„„ 5
I. I. I. Obiect si definiţie .. ............. „ .................... „ .................. : ... „ .............. „ ................ 5
I. I .2. Ramurile meteorologiei .„ ........................ „ ..................................................... „ ......... 6
I.1.3. Istoricul meteorologiei .„ ................................ „ .................. „ „ .................................. 6
J. 2. A t1tl<)sfcrc1 tercstrit ............................................................................... ,......................... -.. 9
1.2. I. Originea şi fonnn nttnosferei „.:„.„.„.„„ .. „ .. „ „ . „ .......... „.„ .. „ „ . „ .. „ . „ „ ..... „ .. „ „ .„ .... „ 9
l .2.2. Compozitia aerului atmosferic „ .... „ ......... „ ................. „ ........ „ . „ „ .. „.„.„ ........... 9

1.2.3. Legile fundamentale ale gazelor si densitatea aerului atmosferic .•...... „ ...... „ ..... „ ...... I I
1.2.4. Structura verticală a atmosferei ,.. „ .. „ „ . „ ....... „ .... „ „ ... „ „ „ „ „ „ „ . „ „ ... „ ... „.„ ..... „ ... „. 12
J. 3. Radiaţia solară, terestră şi atn1osferkă „„„„„ .. „„„.„ ..... „ .. „„.„„„„ .... „.„„„.„„„.„„.„ ... J 5
1.3. J. Soarele şi activitatea solară .....l .. „ .... „ „ ......................... „ ................. „.„.„ .... „ ........ 15
I.3.2. Principalele legi ale radiaţiei .. ::;..„.„ ... „.„ ....... „.„ ..... „ „ .. „ „ .. „ . „ .. „ •......... „ ........... „ .. l 7
1.3.3. Compoziţia spectrnlă a radiaţiei solare .:/.„ ...... „ .... „ ....... „ ..... „ . „ ..... „ „ ........... „ ....... 18
1.3.4. Radiaţia solară directă. Constanta solară. lnsolatia . „ „ ... „ ...•........... „ ......... „ .•........... 19
1.3.5. Radiaţia difuză .„ ... „ .. „ ....... „ ... „ .... „ ....... „ ....................... „.„ .. : .. „ ..... „ .. „ „ „ . „ „ . „ ...... 21
1.3.6. Radiaţia totală .„ ..•.. „ ... „ .... „ ... „ .... „ „ „ .................. „ ....... „ ••.... „ •... „ ....... „ ............... „ . 22
1.3. 7. Radiaţia reflectată. Albedo .. „ ....... „ „ ................... „ .... „ ........ „ ....... „ .. „ „ .. „ .............. „ 22
1.3.8. Iluminarea si luminozitatea ............ „ „ . „ ................. „ ... „ ...... „ . „ ... „.„ .................. „ .... 23
1.3.9. Radiaţiă terestră si a atmosferei ....................... „ ...•. „ . „ ........................ „ . „ ... „ ...•. „.„. 23
1.3.10. Bilanţul radiativ-calor1c la suprafaţa terestră şi 1n atmosferă .... „ .... „ ....... „ ......... „„. 23
1. 4. Temperatura solului şi a marilor bazine acvatice „.„.„„.„„.„„„„„.„„„„„ ... „.„.„„„„. 25
1.4.1. Proprietăţile calorice ale solului „ .•......•. „ „ .... „ ............ „ ..... „ ..... „ ......... „ ... „ ........... 25
1.4.2. Propagarea căldurii în sol .. „ •. „ „ ........ „ .....•......•. „ ...•. „ ..... „ ..•......... „ ........ „ „ ..... „ •. „. 25
1.4.3. Regimul zilnic şi anual al temperaturii solului „ .... „ . „ .•..... „ „ ... „ ... „ ........... „ ......... „ .. 27
1.4.4. Îngheţul solului ... „ ..... „ .. „ ............ „ ... „ . „ ............ „ ....• „.„.„.„ ..... „ .............. „ .... „ .. „ .. 28
l .4.5. Regimul termic al marilor suprafeţe acvatice .............. „ .. „ „ ... „ . „ ... „ ........................ 30
1. 5. Te111pci·atura acrului .......................................................................... ,.............. ,.............. 3 I
1.5.1. Transportul de căldura ln atmosfera .. „.„ ............... „ ...•... „ ........... „ ... „ .•.................... 31
1.5.2. Regimul zilnic şi anual al temperaturii aerului ... „ .......•........... „ ... „ ..... „ „ ..... „ ......... 31
1.5.3. Procesele adiabatice din atmosferă .. „ .•... „ •............•......•...... „ . „ „ .....•.. „ ................ „ . 34
1.5.4. Condiţiile de stabilitate verticală în atmosferă ... „ .... „ ...•.... „ ... „ .................. „ ........... 34
1. 6. Presiunea atrnosferică şi vântul .0„„.„ .. „.„.„.„„ .. „.„ .• „ •••••..••...••• „.„ ••.• „.„„ ....... „ ..• „.„ .• 39
l.6.1. Presiunea atinosferică ................. „ ......... „ .... „ ... „ ....... „ . „ „ .. „ . „ . „ „ ... „ . „ „ ...... „ . „:'. .. 39
1.6.2. Vântul .. „ ...................•...... „ ......... „ ..... „ ......... „ ................... „ ......•................ „ „ ..•. „ .. 42
1. 7. Vaporii de apă din atmosferă, condensarea lor şi precipitaţiiJe atmosferice „„ .•. „„„„ 50
I. 7.1. Sistemul de faze al apei şi mărimile ce definesc wnezeala aerului .... „ ...... „ ..•.....• „ ... 50
1.7.2. Evaporarea ..... „ „ . „ ... „ „ ............ „.„ .................. „.„ .... „ „ ............. „ ................ „ ... „ „ ... 51
1.7.3. Tensiunea vaporilor de apă şi umezeala relativă a aerului .. „ .... „ . „ ........... „ ..... „ .. „ .. „ 52
1 7.4. Condensarea vaporilor de apă ............. „ ... „ . „ . „ ..... „ .... „ „ „ ........ „ ...•. „ „ ........ „ .•.. „ .... 53
l. 7.5. Precipitaţiile atmosferice ............ „ „ „ .........•...•.... „ „ .... „ ... „ .... „ „ ...........• „ ...•............ 59
I. 7.6. Bilanţul umidităţii la suprafaţa Pământului ...... „ . „ . „ „ ..................... „ . „ „ .......... „ ...... 62
 -4-

I. 8. Procesele sinoptice şi prevederea tiinpului „„.„„.„„.„„„„.„„„„.„„„„„„„„.„„„„„„„.„„ 63 .

1.8.1. Masele de aer ...................................................................... „ ................................... 63
1.8.2. Fronturile atmosferice .......................................................... „ .•.........•...............•...•.. 65
l .8.3. Ciclonii şi anticiclonii .................................................... „.„ ... „ .................. „ .... „ ...... 69
1.8.4. Prognoza vremii .............................. „ ............. „ .... „.„ ........ „ ... „ ...... „ ............. „ .. „.„. 76

2. CLl~'lA~fOLOGIE ·····································~··········,···························································· 79
2. 1. Proble1nele de bază ale clirnatologiei. „.„.„„„.„.„„„„„.„„„„„„„„„„„„„.„„„„„.„„„„„. 79
2. l. L Noţiunea de cli1nat .. „ „ ..... „ ........................... „ ............... „ . „ ........... „ ...... „. „ ........ „ .. 79
2.1.2. Climatologia si ramurile sale ..... „.„ ........... „ ........ „ ..... „ ................. „ ...... „ ..•... „ „ . „ ... 80
2. 2. Factorii ge11etici ai cli111ej .......... „ ...... „ .•.•.••..•••.•. „ ..•................ „ ••••.•• „ ...... „ ••••....••...•••••.• 81
2.2.1. Radiaţia solară. Bilanţul radiativ caloric si componentele sale .. „ ..•. „ . „ . „ „ .... „ ....... „. 81
2.2.2. Suprafaţa subiacentă activă ........... „ „ „ .... „ ... „ ....•.•.. „ ... „ ... „ ... „ „ ........ „ ... „ „ „ ...... „.„ 85
2.2.3. Circulaţia generală a atmosferei „ „ . „ .... „ „ ..... „ .... „ ... „ ....... „ ........... „ .......... „ ... „ „ „ . „ 92
2. 3. Repartitia geografică a diferitelor elemente climatice „„„.„.„„„„„„„.„„„.„„.„„„.„„. 100
2.3. l. Temperatura aerului şi a suprafeţei solului „ ..•...............•........... „ .„ .......... „ ..•... „ .. „ 100
2.3.2. Repartiţia geografică a umezelii aernlui ........ „ „ ... „ .... „ ....... „ . „ „ . „ ...... „ .... 105
„ •••••.•••••

2.3 3. Repartiţia geografică a nebulozităţii ... „ ...... „.„.„ ........ „ .. „ „ .. „ „ ... „ „ .......... „ „ ... „ .. „ 107
2.3.4. Repartiţia geografică a precipitaţiilor atmosferice .„ .. „ „ .... „ .... „ .... „ „ .. „ ............ „ ... 108
2. 4. Clasificarea cli1natelor „.„„.„.„„„.„„„.„„„.„„„„„.„.„„„„.„„„.„„ .. „.„„„.„.„„.„.„ .. „„ JI 6
2.4. L Clasificilri climatice „ ........ „ . „ „ „ . „ ... „ „ .... „ ........... „ ... „ „ ... „ .... „ „ „ „ . „ .. „ „ .. „ „ ... „.„ 116
2.4.2. Clasificarea climatelor W. Koppen ............ „„.„.„ ..... „ .... „ „ .. „ ...... „ „ . „ .. „ ..... „ . „ „ . „ 117
2.4.3. Clasificarea climatelor B.P.Alisov ........ „ ..... „ . „ ..... „ „ „ ... „ ... „ . „ „ „ ... „ ....... „.„ ..... „. 117
2.4.4. Tipurile geografice de climat după clasificarea B. P. Alisov „ „ ........ „ . „ „ „ ....... „„. „ 120

BIBLIOGRAFIE „„„„„.„„„„.„„„„„„„.„„„.„„.„ ... „„„„.„„„„ .. „.„„„.„„„.„„„„.„„.„.„„„„. 131

 - 5-

1. METEOROLOGIE

I. 1. NOŢIUNI INTROJ?UCTIVE

L 1. 1. OBIECT ŞI DEFINIŢIE

coi Meteorologia, ramură a geofi;:,icii, studiază fenomenele şi procesele fi::ice din atmosfera terestră, 1/1
scopul cunoaşterii legirăţi/or ce le determină apariţia şi evoluţia, interrelaţii le !>"i i11terco11ditio11area lor
Meteor, in limba elină desemnează un fenomen ce se produce în atmosferă, ceva ce există sau se
produce în atmosferă. Cuvântul, pătnms în mai tooate limbile europene, a stat la baza denwnirii acestei ramuri
de ştiintă, meteorologia, denumire pătrunsă în limba română, pdn intermediul limbii franceze. Ca atare,
desemnează fenomene ce se produc în atmosferă, cauzate de prezenţa apei, luminii, electricitătii, particulelor de
pe scoarţa terestră si altele)'~ ,
·, Principalul scop al meteorologiei este ~a. De bază în problematica meteorologiei, ca şi a
climatologiei, este studiul energiei solare, a proceselor sale de transformare, a dinamicii atmosferei. Studiul
meteorologiei şl climatologiei se face prin analiza integrată~ Învelisul atmosferic, component al geosistemului,
este studiat sub rapo1tul conexiunilor, al relaţiilor reciproce, reversibile, al intercondiţionării cu celelalte
invelisuri terestre. Integrarea geografică se realizează raportând şi încorporând fenomenele şi procesele
atmosferice în complexul geosistemic. Pent111 cunoasterea numeroaselor procese şi fenomene din atmosferă, a
cauzelor ce le generează si a legăturii de interdependent:ă dintre ele, meteorologia foloseşte un ansamblu de date,
rezultate, inijloace şi metode preluate din întreaga stiint:ă, în principal din fizică, apoi din matematică, geografie,
utilizand cele mai avansate tehnologii.
Principalele fenomene si procese fizice ce se desfâşoară în atmosferă sunt de natură ~illlQ:9illiY~1<1i'lă~i
au ca sursă primară de energie radiaţia solară transfonnată în căldură la nivelul suprafeţei terestre. Aceste
fenomene şi procese din atmosferă, depind de modificările principalelor însuşiri fizice ale aemlui, care, ca şi ale
oricămi gaz sun: temperatura, volumul şi presiunea. Aceşti ~ri, strâns legaţi intre ei, se supun legilor
fizicii gazelor. Umezeala aemlui, impurităţile şi ionizarea gazelor inăresc complexitatea legităţilor cărora se
supune atmosfera, ca şi faptul că volwnul de gaze al atmosferei nu este închis, ci în contact cu suprafaţa terestră,
extrem de diversă, care îl influenţează dinspre partea inferioară, iar limita superioară este difuză, contactul cu
spaţiul cosmic făcându-se prin strate de gaze diferite, din ce îrl' ce mai rarefiate, întâi în stare moleculară, apoi
atomică. Mişcările de rotaţie şi revoluţie ale Pământului conferă o dinamică specifică atmosferei. Procesele şi
fenomenele principale ce se produc în atmosferă sunt însoţite de fenomene secundare, generate de prezenţa apei,
electricităţii, de fenomene optice sau acustice. În stratul inferior sunt dominante influenţele suprafeţei terestre,
cu care au loc schimburi permanente de căldură şi umezeală. Schimburile de enrgie dintre atmosferă şi suprafaţa
terestra sunt controlate de către factorii geografici, fapt din care rezidă legăturile meteorologiei cu geografia: 1
Totalitatea fenomenelor şi proceselor atmosferice ce caracteri:::ea:::ă starea fî:::ică a at1110.):ferei 1/1/r-1111
11111m1it moment si loc, constituie vremea.'*?
Succesiunea lfl timp a d{feritelor stări ji::.ice ale atmosferei, !fi co11ti111tâ schi111hare, repre:::intâ 111e1:w!
sau evo!11tia vremii.
Vremea se caracteri:::ea:::ă prin totalitatea determinârilor cantitative şi calitative ale diferitelor !11suşiri
de stare a atmosferei ca şi asupra proceselor.fi::ice ce se produc În at111osjerâ, numite elemente meteorologice.
Acestea sunt: radiaţia solară (acest element fiind si principalul factor climatogenetic), temperatura, presiunea,
vântul, umezeala, nebulozitatea si precipitaţiile. Parametrii elementelor meteorologice sunt detenninaţi prin
măsurători meteorologice.t>i
:SC adaugă man(festări fi:::ice secundare, insuşiri fi:::ice secundare ale elementelor meteorologice,
generate de pre:enta apei 1/1 atmosferă, t/1 suspensie, cădere sau depusă pe suprafaţa terestră, .fenomene optice,
electrice, acustice sau alte caracteristici secundare, care poartă numele de fenomene
meteoro!ogice.iiMăsurarea şi aprecierile asupra fenomenelor meteorologice se efectuează de cele mai multe ori
fără aparatură. '
Principala categorie de fenomene (numite şi meteori) o constituie hidrometeorii, produşi de prezenţa
 -6-

apei în atmosferă, în suspensie, cădere sau depusă pe suprafaţa terestră. Se adaugă fotometeorii, produsi de
prezenţa luminii, electrometeorii, produşi de electricitatea atmosferică şi alte fenomene ce nu se încadrează în
categoriile menţionate.

t. 1. 2. RAMURILE METEOROLOGIEI

Studierea aprofundată a unui număr crescând de probleme si specializarea metodologiei de cercetare a

tâcut posibilă delimitarea mai multor discipline ale meteorologiei.
Meteorologia generală studiază parametrii fizici ai atmosferei la înălţimea de 2 m deasupra solului
(pentru precipitaţii la înălţimea de I ,5 m, iar pentru vdnt la IOm).
Radiometria (actinometria) studiază radiaţia solară, terestră si a atmosferei şi bilanţul radiativ al
suprafeţei terestre, atmosferei si al Terrei.
1v!eteorologia dinamică se ocupă de sh1diul teoretic al miscărilor aernlui atmosferic si al transfonnărilor
de energie, în scopul perfecţionării meteorologiei sinoptice,
Meteorologia sinoptică (ştiinţa vremii), studiază macroprocesele atmosferice (geneza şi evoluţia
ciclonilor si anticiclonilor), a maselor de aer si a fronturilor), în scopul prognozei vremii.
Fi::ica atmosferei libere, are două ramuri, aerologia si eronomia. Aerologia sudiază atmosfera între
altitudinile de 2 m şi I00 km, iar aeronomia, la peste I00 km.
Micrometeorologia studiază parametrii fizici ai atmosferei între suprafaţa solului şi nivelul de 2 m.
Jnframeteorologia sh1diază parametrii fizici ai aerului din spaţii închise, interioare (clădiri, hale
industriale, pesteri etc.).
Fi::ica atmo.~ferei grupea?11 discipline speciale ale meteorologiei, precum electricitatea, optica, acustica
atmosferei.
Vremea şi implicit climatul influenţează întreaga evoluţie a societăţii umane. Exemplele sunt
numeroase. De-a lungul istoriei, migraţii, războaie, alianţe, perioade de foamete, rata mortalităţii si politicile
demografice, dezvoltarea şi decăderea unor civilizaţii, au fost influenţate si de evoluţia vremii şi modificările
climatice. De aceea, meteorologia şi climatologia sunt de cea mai mare importanţă practică, modificările
celorlalte învelisuri geografice fiind mai lente, uneori strict locale, evoluţia lor fiind rezultatul schimbărilor de
vreme si climat, forţele interne µcţionând de regulă mai lent si mai constant.
Necesităţile practice au dus la aparritia unor ramuri ale meteorologiei, strâns legate de activitatăţile
societăţii omenesti. Se detaseaz'l în special hf ometeorologfo, care studiază influenta schimbărilor de vreme
asupra întregii lumi vii. Între subramurile biome'teorologiei mentîonam agrometeorologia, care poate dispune si
de o reţea meteorologică proprie, în care se efectuea71l măsurători specifice interesand cultura plantelor si
meteorologia silvică. Biometeorologia 11ma11â studiaz.1 rolul factorilor meteorologici în dezvoltarea societăţii, in
detenninarea comportamentJlă. Unele aspecte ale biometeorologiei umane, interesând strict rolul pozitiv sau
negativ al tipurilor de vreme asupra stării de sănătate a populaţiei, a mortalităţii, sunt studiate de meteorologia
medicală. S-au dezvoltat şi alte ramuri speciale ale meteorologiei apliacte, referitoare la influenţa elementelor si
fenomenelor meteorologice în urbanistică si sistematizarea teritoriului, în stabilirea amplasamentelor unităţilor
industriale cu potenţial de poluare, influenţa factorilor meteorologici în emisia, transportul, dispersia sau
stagnarea noxelor atmosferice, asupra activităţii balneoclimaterice, sau a turismului.

1. 1. 3. ISTORICUL METEOROLOGIEI

Odată cu dezvoltarea civilizaţiei, oamenii s-au deprins cu succesiunea diurnă si anuală a elementelor,
fenomenelor şi proceselor meteorologice si au început să-si adapteze activităţile în funcţie de ele. Fenomenele
exceptionale, furtuni, ploi torenţiale, grindine de excepţie, secete de durată, au rămas puternic înscrise în
memoria colectivităţilor umane. O dată cu dezvoltarea societăţii, au început să apară întrebări asupra cmizelor
stării nonnale a atmosferei, sau a fenomenelor deosebite. Multe probleme aveau să rămână fără răspuns, p<înă în
vremurile modeme. De-a lungul timpului, explicatiile au fost de natură religioasă, iar mai rar, când se stabileau
cauzalităţi, acestea erau uneori greşite. Cunoasterea atmosferei a fost un proces lung si anevoios, lJ care si-au
adus contribuţia mari personalităţi ale stiintei mondiale, dar abia saltul tehnologic al vremurilor modeme va duce
la elucidarea majorităţii problemelor.
Meteorologia s-a conturat ca stiinţă încă din antichitate. Aproape odată cu primele documente scrise,
apar şi referiri la vreme, întrucât, mai ales in cazul unor civilizaţii antice, preponderent agricole, vremea, care
decidea soarta recoltelor, decidea şi viitorul respectivelor comunităţi. A devenit evident, încă de atunci, că omul
trăieşte pe suprafaţa terestră, dar în stratul inferior al atmosferei. Din China dinastiei Yin (sec. XIII î. H. ), provine
 -7-

o bucată de os pe care sunt înscrise date asupra norilor., zăpezii şi vântului, pentrn un interval de observaţii
continue, de zece zile. Reţeaua meteorologică a fost extinsă pe intreg teritoriul Chinei, în secolele VII - V î.H î.
H. , efectuiindu-se în special observaţii pluviometrice, al căror scop era estimarea recoltelor. în India, în poemele
Rig Veda, scrise cu un mileniu î. H., sunt prezente numeroase însemnări..c.4 caracter meteorologic, asa cum apar
sî în epopeile lui Homer. La 600 î.l-I., Thales din Milet ·făcea prognoze meteorologice în Egipt, la curtea
faraonilor. fn sec Vi. H., matematicianul grec Heron a sustinut că aerul este format din mici particule invizibile.
În sec. IV î.H., în cartea Meteorologia, Aristotel a facut prima tentativă de a explica cauzele unor fenomene
meteorologice si relaţiile dintre ele. ln sec. III î.H., Philon din Bizanţ, a contruit primul tennometru. Era un tub
de sticlă, închis, gradat, în care nivelul apei crestea sau scădea, in funcţie de variaţiile temperaturii, termometru
care a fost perfecţionat de către Heron din Alexandria. În jurul anului 100 î.H., arhitectul Andronicus a construit
staţia meteorologică a Atenei. Era un „turn al vânturilor", cu puncte cardinale, giruetă, ceas solar, clepsidră.
În sec. VII, englezul Bede a scris primul tratat de meteorologie al Evului mediu. În secplul IX, arabii
au explicat cauza culoarii albastre a cerului, stabilind la 80 km, limita superioară a atmosferei. La 1270, englez~]
Roger Bacon a făcut studii de optică şi acu..c;tică a atmosferei şi a pus bazele matematice ale meteorologiei. ln
secolele XJJJ-XIV, mayaşii aveau în principalele oraşe, turnuri ale vântului, putându-se aprecia direcţia şi viteza
vântului cu ajutorul unei mingi de cauciuc, suspendate. În secolul XIV, 1n Anglia, s-au efectuat observaţii
meteorologice continue, în două localităţi, iar în secolul XV, în China, a fost reânfîintată o reţea pluviometrică
extinsă. Leonardo da Vinci a efectuat proiectul unui higrometrn cu fir de păr, asemănător celui utilizat şi în zilele
noastre. Un tennometrn suficient de precis, bazat pe dilatarea şi contracţia aerului la schimbările de temperatură,
a fost inventat de Galileo Galilei. Isaac Newton a demonstrat că aerul este compresibil şi are greutate. Torricelli
este părintele barometrului cu mercur, iar Pascal a demonstrat scăderea presiunii cu altitudinea. Ducele de
Toscana a iniţiat o reţea meteorologică europeană, trimiţând în mari oraşe europene, termometre si barometre
standard. Germanul Otto von Guericke a început în anul 1660, efectuarea de prognoze meteorologice pe baza
variaţiilor presiunii atmosferice. În anul 1724, germanul Fahrenheit a stabilit scara termometrică care îi poartă
numele, scară utilizată si în zilele noastre în lumea anglo-saxonă, iar francezu.! Reaurnur, o altă scară
tem1ometrică, în anul 1730. Remarcabilă avea să fie scara termometrică introdusă de suedezul Celsius, în anul
1742, având puncte fixe, punctele de topire îngheţ si fierberii apei, scară în sistemul zecimal, dominantă în
prezent. În anul 1774, chimistul francez Lavoisier a stabilit compoziţia chimică a aerului. În secolul XVIIl, în
Franţa, importanta meteorologiei devenise atât de mare, încât regele Ludovic al XVI-lea a dispus ca toţi oameni
de stiintă si medicii să efectueze observaţii meteorologice
În anul 1778, la Baden, în Gennania, s-a înfiinţat primul institut meteorologic din lume, iar în anul
1780, la Mannheim, tot în Gemrnnia, s-a înfiinţat prima clasă de meteorologie, ce a funcţionat în cadrul
Societăţii Meteorologice Palatine, din cadrnl Academiei de Ştiinte. În anul 1820, în Gennania, la Leipzig, a fost
efectuată prima hartă sinoptică şi a început să funcţioneze w1 serviciu de pronoză pe baza hăiţilor sinoptice. În
anul 1830, francezul Coriolis a definit si studiat forţa ,de abatere produsă de mişcarea de rotaţie a pămânmtului
asupra corpurilor în miscare, lege care alături de legile termodinamicii, mecanicii fluidelor, frecării, va
fundamenta studiul dinamicii atmosferei. În anul 1848, englezul Kelvin va stabili scara termometrică care îi
poartă numele, pornind de la O absolut, fără valori negative si cu ecart în grade Celsius.
Meteorologia are o istorie prestigioasă, pe măsura importanţei ei în cadrul ştiinţei, şi în dezvoltarea
societăţii. Aproape toţi savanţii vremii, figurile cele mai proeminente ale stiinţei, uneori si ale culturii, au avut
preocupări în domeniul meteorologiei. Între 1772 si 1826, filozoful american Thomas Jefferson, care a fost si
presedinte al S.U.A., a efectuat observaţii meteorologice.
Aerostatul, telegraful, telefonul, radio, utilizarea electricittăţii, dezvoltarea fizicii si a tehnologiilor
modeme, va marca un salt cantitativ şi calitativ în dezvoltarea meteorologiei. Ca şi in celelalte stiinţe, principiile,
metodologia, descoperirile, invenţiile de aparatură, au fost de cele mai multe ori rodul unor evoluţii îndelw1gate.
a efortului mai multor autori, de multe ori din vremuri diferite, fiind rezultatul unei acţiuni constante şi
perseverente pentru progres. Paternitatea unor descoperiri sau invenţii este de multe ori dificil de atribuit, în
unele cazuri fiind atribuită unui autor care nu a făcut decât o perfecţionare.
În anul 1853, la Bruxelles a avut loc prima Conferinţă internatională de meteorologie, iar în anul 1873,
la Viena, primul Congres meteorologic internaţional.
In anul 1888, în S.U.A. a funcţionat prima maşină de calcul. Meteorologia a fost dotată întotdeauna cu
cele mai puternice calculatoare existente la data respectivă. În anul 1921, norvegienii Bjerknes şi Solberg au
descifrat originea ciclonilor. În anul 1929, în Franţa a fost lansată prima radiosondă şi tot în Franţa, in anul
1934, a început să funcţioneze primul radar. În anul 1947, în S.U.A au fost lansate primele rachete
meteorologice tip V2 . Tot în anul 1947 a luat fiintă organizaţia care coordonează eforturile conjugate
ale omenirii în domeniul meteorologiei, Organizaţia Meteorologică Mondiala (O.M.M., în limba engleză, World
 -8-

Meteorologica! Organization, W.M.O.). ~ceastă o:gaJ!ÎZaţie a înlocuit Organi:aţia Meteorolo.gică I~t~rnaţional.ă:

În anul 1957 rnsii au lansnt primul satelit, Sputmk. In nnul 1960, S. U.A. a m ceput lansările sene1 de satehţ1 ·
meteorologici TIROS si tot în anul 1960 debutează. programul internaţional Veghea Meteorologică Mondială.
' ,,,. ţ

Dezvoltarea meteorologiei în România.

Cronicele Brasovului, ţinute de administraţia săsească a oraşului Brasov, în perioada 1420-1845, au un
caracter enciclopedic. Oparte importantă a lor se constituie în adevărate buletine anuale ale vremii, ·succesiunea
diferitelor stări de vreme fiind notată cu meticulozitate.
Primele observaţii meteorologice de pe teritoriul României, au fost efectuate la Iasi, de către medicul
militar ms, Lerch, în ;mul 1770. În anul 1773, la Bucuresti, medicul Caracas a început un program de observaţii
meteorologice, care, cu întremperi, va fi efechiat pană în anul J 829. Observaţiile meteorologice efectuate în anul
J 829, au apărut în publicaţiile Icoana Vremii si Albina R.~)lmînească. Observatiile meteorologice de la Timisoara

au fost iniţiate începând din anul 1780, de către Kl;;ipka. Incepând din anul 1789, la Sibiu, farmacistul Sigerns '1
efechiat observaţii meteorologice timp de 8 ani. Cu întreruperi, acest program de observaţii va fi efectuat până în
anul 1851, iar datele observaţiilor au fost public8fe în Gazeta de Transilvania. Din anul 1851, programul de
observaţii meteorologice de la Sibiu avea să fie continuat prin statia meteorologică Sibiu, prima staţie
meteorologică înfiinţată pe teritoriul României. Începand din anul I833, la Cluj este iniţiat un program de
observaţii meteorologice de către Hornay.Sub îndrumarea Comisiei Europene a Dunării, în anul 1857 s-a
înfiinţat staţia meteorologică de la Sulina. Reţeaua meteorologică avea să se dezvolte în oraşele dunărene, ca si
în alte orase şi să fie completată cu posturi pluviometrice, mai ales în Câmpia Română.
Începând din anul 1840, la Academia Vasiliană din Iasi, se introduce obiectul meteorologiie. Academia
Vasiliană a fost a doua instituţie de învăţământ academic din lume, la care s-a predat meteorologia, după
Academia de Stiinţe din Mannheim.
În anul 1884, a fost înfiinţat Serviciul Meteorologic al României, având ca prim director pe inginernl
Şt. Hepites, o personalitate a meteorologiei românesti. La acen dată exista deja o strnctură de reţea
meteorologică, constituită din 3 staţii meteorologice şi 1O posturi pluviometrice. Din anul 1885 a început
publicarea Analelor Serviciului Meteorologic din România, iar din anul 1892, Buletinul zilnic si lunar al
observaţiilor meteorologice. Acest buletin, care conţinea principalele date ale măsurătorilor meteorologice,
metodologii de măsurare, prezentare de aparntură, miicole asupra unor fenomene meteorologice deosebite,
descrieri de staţii meteorologice si istoricul lor, note nsupra nctivităţii Organizaţiei Meteorologice Internationnle,
prezentări ale principalelor manifestilri stiintifice în domeniu, ale unor personalităţi ale meteorologiei mondiale,
dar si a activităţii oneste de o vinţă, a unor slujbasi ai Institutului Meteorologic, dezbateri de idei, prezentarea
noilor ipoteze ln meteorologie, recenzii de carte, prezentare a cărţilor intrate în biblioteca Institutului
Meteorologic, articole stiinţifice de meteorologie şi climatologie, a avut un rol important în dezvoltarea
meteorologiei romi\nesti. Nu sunt multe publicaţiile stiinţifice romanesti, care să fi apărut lunar, aproape fură
întrerupere, începand lncă din secolul trecut. Dezvoltarea reţelei meteorologice are loc impetuos. In anul 1938
existau deja 30 de statii meteorologice cu program de observaţii sinoptice, J80 de staţii cu program climatologic
si peste 1100 de posturi pluviometrice, reţea putiind rivaliza numeric si ca ncoperire în teritoriu, cu reţeaua
actuală. Sub coordonarea diferitelor ministere, mutat din cartiernl Filaret (unde a rămas staţia meteorologică,
reprezentativă pentru spaţiul urban), pe bulevardul Maghern, apoi la Băneasa, unit într-o vreme cu Observatorul
astronomic, Institutul Meteorologic isi continuă dezvoltarea. În fruntea sa au stat directori de prestigiu, oameni
de stiinţă de mare valoare, precum Coculescu, Otetelisanu, sau Herovanu.
în învătământul superior modern din România, meteorologia s-a predat prima dată începând din anul
1919, la Şcoala Superioară de Silvicultură din Bucureşti, scoală care a fost înglobată npoi în cadrnl Politehnicii.
La Facultatea de Ştiinţe din Bucuresti, meteorologia a fost predată începând cu anul 1923, apc_>i la Şcolile
Superioare de Agricultură din Bucuresti si Cluj, scoli transforn1ate în scurt timp în Academii de Inalte Studii
Agricole. În anul I941, la Facultatea de Fizică şi Chimie a Universitătii Bucuresti, s-a înfiinţat o catedră de
Fizica atmosferei si meteorologie.
Începând cu anul 1946, la Institutul Meteorologic se iniţiază un program de prognoze de lungă durată,
coordon:it de N. Topor. În anul 1947, România a fucut parte din cei 14 membri fondatori ni noului organism
internaţional de coordonare a activitilţii meteorologice pe plan mondial, Organizaţia Meteorologjcă Mondială. În
anul 1949 se înfiinţează Observatorul de Fizică a Atmosferei de la Afumaţi (lângă Bucuresti). In anul 1951 M
lnfiinţat Direct ia Generală de Hidrometeorologoe, iar în anul 1956, Comitetul de Stat al Apelor, care vn
coordona si activitatea de meteorologie.Începând din anul 1961 se trece la programul de observaţii
meteorologice continue, cu observaţii si pe timpul nopţii, iar Buletinele lunare meteorologice sunt înlocuite de
Anuarele meteorologice, a căror publicare s-a efectuat până în anul 1972. Institutul Meteorologic devine din anul
 -9-

I 970, Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, apoi Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie. Număml
c\e staţii meteorologice a fost variabil, înglobându-se şi staţiile agrometeorologice, numărul de staţii fiind
variabil, între 180-220, iar numărul de posturi pluviometrice a ajuns în perioada de maximă extindere, la circa
J400. Organizarea în teritoriu a fost subordonată Direcţiilor teritoriale ale. Apelor, după anul 1990, Regiei
Autononie Autonome Apele Române, prin Serviciile Meteorologice ale filialelor locale ale regiei, organizate pe
mari bazine hidrografice. Din anul 1999, Servuiciile teritoriale au fost subordonate Centrelor meteorologice
zonale, iar reţeaua meteorologică a fost restrânsă.

I. 2. ATMOSFERA TERESTRA

I. 2. I. ORIGINEA ŞI FORMA ATMOSFEREI

învelişul gazos ce înconjoară globul terestru, alcătuit dintr-un amestec mecanic de gaze, conţinând
vapori de apă şi impurităţi, se nwneşte atmosferă.~
0/ Atmosfera este proprie şi celorlalte planete, cu excepţia planetei Mercur, w1de nu se poate menţine
datorită temperaturilor foarte ridicate. Spaţiul cosmic conţine în proporţii foarte reduse gaze, vapori de apă si
particule electrice. Există trei ipoteze principale privind geneza atmosferei: o concentrare gravitaţională si
electromagnetică a gazelor cosmice; un rest al nebuloasei iniţiale; gaze provenite din emanaţiile magnelor în
răcire (degazeificarea magnelor!.'. Pentru originea apei atmosferice există de asemenea mai multe ipoteze, legate
de ipotezele fonnării atmosferei.lfCea mai plauzibilă presupune că apa provine din meteoriţi, la intrarea în
atmosfera, datorită cresterii temperaturii generată de frecare, gheaţa meteoriţilor s-a transfonnat în apă si apoi în
vapori, care au coborât apoi ln stratele inferioare şi au intrat în circuitul apei. Sondele spaţiale care au studiat
compoziţia cometelor, au depistat mari cantitati de gheaţ!l, în care apa are structură identică cu cea de pe Terra.
O altă ipoteză a considerat că apa atmosferică provine din vaporii de apă emişi la degazeificarea magnelor,
existând şi ipoteza originii mixte a apei din atmosferă, din meteoriţi şi din degazeificarea magmelor.
Atmosfera este mai densă în stratele inferioare datorită gravitaţiei şi presiunii mai mari. Densitatea ei
scade odată cu departarea de suprafaţa terestră, constituindu-se strate cu diferite caracteristici. Trecerea de la un
strat la altul se face lent, odată cu trecerea de la o stare la alta schimbându-se caracteristicile fizice, in special
temperatura, densitatea, presiunea, iar în stratele înalte şi compoziţia chimică. Limita exterioară a atmoferei este
difuză si de aceea controversata. Limitele stratelor inferioare sunt diferite în funcţie de latitudine~'
Masa atmosferei este de 5,157 x 10 12 t, reprezentând l/l milion din masa planetei. Din aceasta masă,
50<~'0 se află până la înălţimea de 5 km, 90% până la înalţimea de 18 km şi 99% până la înălţiomea de 36 km.
"<'.Grosimea atmosferei este diferită în funcţie de latitudine. Ea este influenţata în special ·de miscarea de rotaţie a
pamântului, care produce dilatarea la ecuator şi turtirea la poli, datorită forţei centrifugei. În stratele superioare se
produc deformări datorită mişcării de revoluţie ca şi fluxuri şi refluxuri generate de atracţia Lunii, Soarelui si
chiar a planetelor. Se produc de asemenea defonnari în funcţie de dilatarea şi contractarea produsă de cresterea
şi respectiv scaderea temperaturii gazelor constituiente, în funcţie de variaţia radiaţiei solare, produsă de
schimbările succesive zi~noapte. În stratele inferioare, forma atmosferei este elipsoidală, asemănătoare cu fonna
Pământului, dar forta centrifugă acţionează mai evident asupra gazelor atmosferei decât asupra scoarţei terestre,
ceea ce face ca dilatarea de Ia ecuator şi turtirile de la poli să fie mult mai mari decât cele ale Terrei. În stratele
superioare, atmosfera are fonnă de pară, cu coada indreptată în directie contrară Soarelui. Această deformaţie nu
se datorează mişcării de revoluţie a Pamântului prin spatiul cosmic, ci vântului solar. Stratele superioare nu se
mai supun decât în mică măsură forţei de gravitaţie si nu se mai rotesc odată cu Pământul:"'"'

1. 2. 2. COMPOZIŢIA AERULUI ATMOSFERIC

v Aerul atmosferic poate fi considerat un aerosol, un sistem coloidal, unde în gaze, sunt prezente
particule lichide şi solide. Prin condensarea vaporilor şi retinerea particulelor lichide şi solide, rezultă aerul pur.
Compoziţia chimică a aemlui atmosferic din stratele inferioare, a fost dete1minata de către Lavoisier, care a dat
şi denumirea oxigenului. Până la înalţimea de 20 km, aem! are o compoziţie identica. El se compune din gaze
principale şi gaze secundare. Gazele principale sunt: azot, 78%, oxigen 21 % şi argon 0,9%. Tot din gazele
principale face parte gruparea gazelor inerte (altele decât argonul), care totelizează procentul de 0,03<Yo. Această
grupare conţine: neon, heliu, kripton, xenonj şi. radon(gaz radioactiv provenit din dezintegrarea mineralelor
radioactive ). Gazul cu cea mai redusă participare la gmpa gazelor principale este hidrogenul, provenit din
 - JO -

disocierea apei, în stratele înalte ale atmosferei).

În compoziţia atmosferei se adaugă gazele secundare, care totalizează un procent de 0,07%). Între
acestea, principalul constihiient este bioxidul de carbon, cu un procent de 0,03%. Se adaugă oxidul de carbon,
metanul, ozonul si alte gaze. Dacă compoziţia atmosferei în gaze principale este relativ constantă, la nivelul
gazelor secundare au loc usoare variaţii, unele cu caracter natural, altele cu caracter antropic. Aceste variaţii. desi
extrem de reduse si produse asupra unor componenti ce au pondere infimă, se impun însă prin modificarea unor
caracteristici fizice si chimice ale atmosferei, care actionea7~ asupra penetraţiei si stocării radiaţiei solare, a
radiaţiei terestre si a contraradiaţiei atmosferei, ceea ce are un impact asupra mediului terestm si implicit asupra
societăţii umane. Astefel, cresterea concentraţiei bioxidului de carbon din troposferă, de la 0,028'Yo, la 0,030%,
în ultimul secol, a dus la ampli fi carea efectului de seră, ceea ce a ridicat temperatura medie a atmosferei
inferioare, cu 1° C, cu urmări vizibile asupra întregului mediu înconjurător. Bioxidul de carbon prezent în
atmosferă a provenit în special din erupţiile vulcanice. Există un ciclu natural al bioxidului de carbon,
asemănător cu circuitul apei în natură. Bioxidul de carbon participă la fotosintez.:'1, este produs actualmente de
procesele ce sunt prezente în stratul de sol si este absorbit de către suprafaţa oceanului. Procesele biologice si
biochimice sunt influenţate de conţinutul în bioxid de carbon al troposferei. Dezvoltnrea industrială a dus la
cresterea explozivă a cantităţilor de bioxid de carbon emise în atmosferă, mai ales prin procese de combustie.
Această crestere, ce echivaleaz:'l cu doar 0,002(Yo din compoziţia atmosferei, a putut totusi produce perturbaţii in
lanţ, ceea ce probeaZ<'l încă o dată fragilitatea echilibrelor Terrei si mai ales ale atmosferei.
Oxidul de carbon este un gaz extrem de stabil, cu timp de rezidentă în atmosferă, foarte mare. El
provine în special din activitatea vulcanilor si mai ales din arderi incomplete în industrie, transporturi si alte
procese, în special combustii. Gazul metan provine din putrefacţii si procese biologice, procentul său în
atmosferă crescând în ultimele secole prin activjtatea societăţii omenesti. El are un rol in amplificarea efectului
de seră si în distrugerea stratului de ozon. Ozonul, fonnă moleculară, cu trei atomi de oxigen, se fonneaz.:'1 mai
ales în troposfera înaltă si în stratosfera joasă si medie, prin desfacerea moleculei de oxigen în atomi, de către
radiaţia ultravioletă. Atomii liberi se vor atasa moleculelor de oxigen formiind 0 3• Ozonul este un gaz:, foarte
instabil la căldura, în troposfera inferioară fiind prezent mai ales pe munţii înalţi. El poate fi produs însă si prin
procese industriale, cum ar fi sudura electrică si altele, ca si prin aspersiunea apei. În concentraţie mare, ozonul
este un oxidant foarte puternic, bactericid si toxic. Concentraţia sa mare în stratul inferior al atmosferei este
considerată poluare. Adus la densitate nom1ală, tot ozonul prezent în atmosferă fonnează un strat cu grosime
medie de 3 cm, cnre înconjoară planeta. El este distrus foarte usor de către clorofluorocarboni (freoni, C.F C.),
compusi chimici utilizaţi ca agent de refrigerare, iar în industria cosmeticelor, ca agent de puverizare pentru
sprayuri. Distrugerea stratului de ozon mai este produsă de zborul avioanelor în stratosferă sau în troposfera
înaltă, de zborul rachetelor, de metan, oxizi de azot şi alţi poluanţi. „Găurile din stratul de ozon " sunt de fapt
subţieri consistente ale acelui strat mediu de 3 cm. Prin aceste găuri, radiaţia ultravioleta trece suferind un proces
de absorbţie mai redus si ajunge la suprafaţa terestră, într-o cantitate mai mare. Această crestere a radiaţiei
ultraviolete este nocivă pentru om, putand produce cancere de piele, cataractă, etc. Datorită eforturilor
întreprinse de comunitatea internatională în ultimul deceniu, s-a ajuns la o reducere aproape totală a emisiilor de
freoni, înregistrandu-se o refacere lentă a stratului de ozon ..
Apa atmosferică este prezentă în principal sub formă de vapori si în mai mică măsură sub fonnă de
picături de apă sau cristale de gheaţă. Ea este rezultatul circuitului apei în natură si ajunge în atmosferă prin
procese de evapotranspiratie, în principal prin evaporarea de pe suprafaţele acvatice. Cantitatea de apă prezentă
pennanent în atmosfera terestră este relativ constantă, iar aceasta, raportată la cantitatea de precipitaţii care cad
anual pe întregi ul glob reprezintă doar 1142. Acest raport pune în evidentă faptul că, în medie, cantitatea de apă
prezentă în atmosferă se,reînoieşte de 42 de ori pe an. La înălţimea de peste 2-10 km si în sezoane reci, deasupra
diferitelor zone ale globului, apa poate fi prezentă în atmosferă doar sub formă solidă. De regulă, conţinutul în
apă al atmosferei inferioare nu depăşeste 4% din volum. Cantitatea de apă aflată în atmosferă, scade cu
altitudinea, lipsind aproape total, la nivelul tropopauzei.
Alături de gazele menţionate în atmosfera terestră se mai află impurificatori sub formă de aerosoli
lichizi sau solizi si gaze străine compoziţiei naturale a atmosferei, ca si gaze fhcând parte din gazele ce compun
în mod natural atmosfera, dar care au fost introduse si antropic în atmosferă şi au dus la concentraţii mai mari
decât existau în starea naturală a ntmosferi. Există si o irnpurificare naturală a atmosferei ..

Impurificarea naturală a atmosferei

i>In atmosferă sunt prezente sub for~1ă de aerosoli, particule lichide si solide<:'Ele ating numărul mediu
de 10.000/cm , chiar sute de mii)ntr-un cm-' în atmosfera marilor orase, a căilor de transport şi a platfonnelor
3

industriale, scăzând sub 1000/cmj, la înălţimea de 2 km şi sublOO/cm"', la înălţimea de 5 km.

 -II-

r»< Aerosolii prezenţi în atmosferă sunt de origine naturală sau antropogenă.ix

Aerosolii naturali sunt constituiţi di11 particule de apă, lichidă sau soli$, în suspensie, constituind la
nivel superior norii, iar lângă suprafaţa terestra, ceaţa, aerul ceţos, sau în combinaţie .cu particulele solide
provenite de pe suprafaţa terestră, pâcla. Se adaugă cenuşa şi fumul vulcanic, fumul din incendiile pădurilor şi
turbăriilor, praful de pe suprafaţa terestră, reactivat de către vânt, transporturi, lucrări agricole, particule ce pot
r genera alergii, precuni polenul sau sporii, încărcarea bacteriană produsă de bacterii în stratele inferioare expuse şi
particule fine de sărnri marine. Particulele de sărnri marine, higroscopice, provin din evaporarea picăturilor de
apă marină introdusă în atmosferă de către valuri şi ele au un rol important ca nuclee de condensare, in geneza
precipitntiilor

Poluarea atmosferică
Aerosolii de origine antropogenă provin în majoritate de la combustii, apoi din gazele de eşapament, ca
şi din alte activităţi industriale. Ei sunt constituiţi din fum, cenuşă, praf de ciment, oxizi metalici, metale sub
fonnă de pulberi, în cndrul cărora este mai frecvent şi nociv plumbul rezidual provenit din gazele de eşapnment,
nocivitate ridicată prezentând deasemenea arsenul si mercuml.
Aerosolii lichizi, se încarcă chimic în zonele poluate, in special prin adiţionarea gazelor acide,
devenind acizi, a căror nocivitate este mai ridicată decât a gazelor poluante din aria respectivă. Aerosolii solizi,
de multe ori particule cu conţinut ridicat de carbon, sunt încărcaţi chimic încă de la sursa de emisie, carbonul
fiind un bun absorbant pentru noxele gazoase. O fonnă aparte de aerosoli lichizi si solizi, când sw1t în cantităţi
mari, combinaţi cu ceata, genează smogul, frecvent mai ales în dimineţile de iarnă, în marile metropole şi
deasupra platfonnelor industriale. Tennenu] provine din Anglia, unde fenomenul era tipic şi provine din
cuvintele smoke, pentru fum şi fag, pentru ceaţă. Există şi o varietate de smog uscat, generat de acţiunea
rndiatiei ultraviolete asupra oxizilor de azot si a gazelor de esapament. Calmul atmosferic si invrsîunile termice
duc la cresterea concentraţiilor de poluanţi în ăriile cu surse de poluare atmosferică, iar umezeala crescuta a
aerului agravează toxicitatea atmosferei poluate prin transfonnarea unora dintre poluanţi în acizi. Aerosolii
lichizi si solizi, cu mare încărcare chimică actioneaz,ă prin depunere pe sol, plante, apele de suprafaţă, sau
modifică puternic încărcarea chimică a precipitaţiilor atmosferice, modificându-le pH-ul si generiind „ploi
acide". Se constată o acidifiere lentă şi progresivă amediului planetar.
Poluarea cu gaze a atmosferei este fonna de poluare a mediului care afectează cele mai întinse
suprafeţe. Factorii climatici au un rol foarte important în emisia, transportul, dispersia sau stagnarea noxelor
atmosferice. Prin conţinutul în apă, atmosfera acţionează asupra poluanţilor gazoşi, rezultiind în final aerosoli
Iichizi, care in timp, vor fi depuşi pe suprafaţa terestră, lent, sau sub fo1mă de ploi acide.
Radiaţia solară produce reacţionarea rapidă a noxelor acide, în special asupra oxizilor de azot, în cazul
cărora, în zonele senine, procesele de fotooxidare generează un ciclu al oxizilor de az.ot. Incidentele grave
petrecute în ultimul secol, ca şi acţiunea lentă, dar constantă, produsă de acumularea i11 atmosfera terestră a
noxelor gazoase, in special oxizi de sulf şi de azot, a dus la instituirea in toate ţările, a unor sisteme naţionale de
monitorizare a poluării aerului. În ultimele decenii s-a pus din ce în ce mai acut problema poluărilor
transfrontieră si a globalizării problemelor poluării atmosferice. Pentru emisfera nordică, principalele zone cu
potenţial de poluare sunt constituite de concentrările industriale din regiunea Marilor Lacuri şi bazinul fluviului
Ohio, din S.U.A., concentrarile industriale din Anglia centrală, zonele siderurgice din nord-estul Franţei şi ţările
Benelux, bazinul Rurh-ului, Silezia, zona Moscovei, a Uralului central şi zona Kuzneţk, ca şi marile concentrări
industriale din Japonia. Avându-se în vedere predominanta vânturilor de vest, ce înconjoară ca un inel zona
temperată nordică şi slaba circulaţie dintre această zonă şi zonele climatice vecine, în zona temperată nordică
poluarea de fond este mai puternică decât oriunde pe planetă. Eforturile conjugate ale co1mmitătii internaţionale
au dus în ultimele două decenii Ia o reducere a poluării cu pulberi industriale, l<t scăderea concentraţiei medii a
bioxidului de suH: la stagnarea emisiilor oxizilor de azot, la stoparea aproape totală a emisiilor de freoni si la o
scădere a acidităţii ploilor acide.

1. 2. 3. LEGILE FUNDAMENTALE ALE GAZELOR SI DENSITATEA AERULUI

ATMOSFERIC

Legile fundamentale ale gazelor

t,'Aerul atmosferic este un amestec de gaze care se supune legilor fizicii gazelor. Cu excepţia vaporilor
de apă, restul componenţilor gazoşi ai atmosferei lichefiază la temperaturi foarte scăzute. Aerul uscat se supune
legilor gazului ideal. Pentru gaze sunt esenţiale modificările de volum, presiune si temperatură~CDin cele trei legi
 - 12 -

t'Jundamentale ale gazelor ideale, sunt importante pentru meteoro~ogie, legile B~yle-Mariotte. si Gay-L~1ss~c:
Legea Boyle-Mariotte presupune temperatura aerulm constantă (t : :; k}. Presiunea vana~'l mvers
proporţional cu volumul gazului, iar yrodusul p • v = constant. Rezultă că densitatea este proporţională cu
.
presmnea. "
Legea Gay-Lussac (a transfonnării izobare), presupune presiunea constantă (P k). Rezultă că pentm
fiecare creştere a temperaturii cu 1° C, toate gazele se dilată cu 11273 din volumul lor. Toate gazele se dilată
egal. Volumul este direct proporţional cu temperatura absolută (în grade Kelvin), iar densitatea este invers
proporţională cu temperatura absolută.

Densitatea aerului
Densitatea aerului uscat la presiune nonnală si temperatura de 0° Ceste de 1,293 kg/m . Vaporii de
3

apă au densitatea 0,62 din densitatea aerului uscat. Densitatea aerului umed este suma dintre densitatea aerului
uscat şi densitatea vaporilor de apă conţinuţi (p0 p + Pv)· La temperaturi joase, densitatea aerului umed diferă
foarte puţin de densitatea aemlui uscat, dar la căldura aceste diferenţe se accentuează si aerul umed devine foarte
usor în comparntie cu aerul uscat si intră în convecţie tennică, fenomen care justifică frecventele si intensele ploi
convective din zonele calde si umede.

Variaţia densitlţii aerului în raport cu înălţimea

La suprafaţa terestră, densitatea aerului prezintă o mare variabilitate legată de schimbăârile de presiune,
temperah1ră si conţinut în vapori de apă. fn atmosferă se produc acţiuni cu efecte contrare. Scăderile de presiune
ce se produc odată cu cresterea altitudinii duc la scăderea densităţii. Dar odată cu cresterea altih1dinii. scade
temperatura erului, ceea ce duce la o crestere a densităţii. De aceen scăderea densităţii nu este ntât de accenhrnta
în nltitudine, cum este scaderea de presiune. În Europn, în medie, nerul atmosferic cântăreşte 1,250 kg/m: ln
3
altitudinea de O m; O, 750 kglm la altitudinea de 5 km; 0,400 kg/m 3la altitudinen de 1O km; 0,090 kg/m-' ln
altitudinea de 20 km şi 0,004 kg/m la altitudinea de 40 km. La altih1dinea de 300 km, densitatea aemlui este de
3

300 miliarde ori mai mică decât densitatea aerului la suprafaţa terestră.

1. 2. 4. STRUCTURA VERTICALĂ A ATMOSFEREI

Pe verticnlă, ntmosfern nre~ mni multe strate a căror temperatură, compozitie chimică, stare electrică si
structură n mnteriei este deosebită. In funcţie de pnrametrii menţionnţi, de-a lungul timpului s-au efectuat mai
multe delimitări ale stratelor atmosferice1.,'Există deosebiri in aprecierea întinderii si caracteristicilor diferitelor
strate, datorită evoluţiei în timp a nivelului de cunonstere a stării ntmosferei la înălţime ca si alegerii unor criterii
diferite de departajnre.
Cel mni frecvent utilizntă este depnrtnjnrea efectuată în nnul l 965 de către englezul L. W. Donn, care a
utilizat în specinl criteriul tennic, c!nsifîcare cnre n fost preluată si de c.:'ltre Organiznţia Meteorologica Mondial!l
(fig. l ). Strntele se cnrncterizează printr-o nnumită tendinţă a tempernturii aerului. deasupra fiecărui strat aflându-
se un strat subţire de tranziţie, în cnre gradienţii tennici verticali sunt nuliYConfonn ncestei departajări, stratele
atmosferei sunt: troposfera unnată de tropopauză, stratosfera unnntă de stratopnuză, mezosfera unnată de
mezopauză, tennosfern unnată de tennopauză, apoi exosfera prin care se face contactul cu spaţiul cosmic.;
Troposfera conţine 4/5 din masn ntmosferei. Ea are grosimea până la 9 km în zonele polare, până la 11
km în zonele temperate şi pânâ ln 17 km în zonele tropicale şi in zona ecuatorială. Troposfera nre trei etaje:
troposfera inferionră, troposfera mijlocie şi troposfera superioară. Troposfera inferionră se extinde de la suprafaţa
terestră până la înălţimea de 1-3 km. Aceasta conţine mnjoritatea vaporilor de apă, aici se fonnează norii
inferiori, iar influenţa suprafeţei terestre este predominntnă, detasându-se topoclimate specifice, în funcţie de
nntura suprnfeţei terestre. Troposfera mijlocie se situează între înălţimile de 1-3 km şi 6-7 km. Aici se produc
puternice miscări advective si convective si se realizează schimbul de aer între troiposfera inferioară si restul
troposferei. Troposfera mijlocie este sediul norilor mijlocii. Troposfera superioara se întinde între înălţimile de
6-7 km si 9-17 km. En este sediul norilor superiori, constituiţi din cristale de gheaţă si care, datorită conţinutului
redus în apă, nu produc precipitaţii. Troeosfern superionră înregistreaz.1 la limita cu tropopauza, temperaturi
medii anunle de -8o' C Jn ecuator si de -60 C ln poli. Acenstă anomalie se produce datorită faptului că ln ecuntor
1 1

limita cu tropopnuzn este de două ori mni înaltă deciît la poli. Tropopnuzn are grosime de 1-2 km si în ea,
gradienhtl tennic vertical este O.
Stratosfera se extinde între înălţimile de 9-17 km şi 35-50 km. în zona inferioară n stratosferei sunt
prezente izotennii. Începând cu altitudinea de 25 km, temperaturile încep &'1 crescă datorită prezenţei ozonului.
 - 13 -

10001<.m 1800°1<. Majoritatea ozonului atmosferic

este cantonat între altitudinile de 20-35 km,
PHESIUNEA
(mbar) -/J DENSITATEA atingând concentraţia maximă la înălţimea
_JQ_ (gm/cm 3) de 30 km. Tot ozonul atmosferic, adus. la
~ temp~ratura şi presiunea normală, adică cea
100- care se înregistrează în medie la suprnfata
TERMOSFERA
lntreguluî Pămiint, ar constitui un strat cu
grosimea medie de doar 3 cm, care
80 ~1conjoară planeta. La înâlţimea de 50 km,
temperatura medie anuală este de 0°C si
umezeala relativă este foarte scăzută.
80 Puţinii vapori de apă prezenţi la limita
superioară a stratosferei, pennit rareori
fonnarea unor nori transparenţi, norii
?O sidefii, care sunt vizibili după apusul
soarelui. Un11ează stratopauza, cu grosimi
medii de 2-3 km, strat în care gradientul
60 termic vertical este O.
Mezosfera se extinde între
altitudinile de 35-50 km şi 80 km. Încă din
50 !O stratele inferioru·~ au loc scăderi rapide ale
temperaturii aerului şi se produc turbulenţe
0
intense . Temperatura scade de la o c la -
8d'c. Umezeala aerului este aproape
inexistentă, dar în unele cazuri, în unele

:o' sectoare în care în mezosferă pătrund

30 cantităţi reduse de vapoti de apă, pe timpul
nopţii se pot observa nori argintii. Unnează
mezopauza, situată la altitudinea de 80 km,
20 strat în care gradienţii tennici verticali sunt
nuli, de la acest strat în sus temperatura
gazelor începând să crească.
JO Tennosfera se extinde intre 80-
1200 km. Este un strat cu gaze extrem de
rarefiate. Temperatura aemlui creste
constant, ajungând la 3000°C in partea
superioară a tennosferei, temperatură
onvenţională, întrucât datorită rarefierii
Fig. l. Structura fizică vericală a atmosferei (după Donn) gazelor, nu poate fi măsurată cu aparatura
clasică. Urmează tennopauza, cu gradienţi
termici verticali nuli, acest strat tacând legătura cu ultimul strat al atmosferei, exosfera.
Exosfera, strat în care densitatea gazelor este de sute de miliarde de ori mai scăzută decât la suprafaţa
terestră, nu se mai supune gravitaţiei. Acest strat se extinde de la 1200 km la 1O.OOO km, după unele opinii pană
la 65.000 km, distanţ,1 la care încetează orice influenţă electromagnetică şi gravitaţională a Pămiintului. În
stratele superioare ale exosferei, temperaturile sunt şi mai dificil de măsurat decât în tennosferă, datorită unei
rarefierii si mai mari a gazelor. Aici temperatura depinde de expoziţie, în faţa radiaţiei solare se înregistrează
temperaturi foarte mari, iar la umbră se înregistrează temperaturi aproape la fel de scăzute ca şi în spaţiul
cosmic. Acest fapt este utilizat în principiul de funcţionare al bateriilor solare cu care sunt echipaţi sateliţii şi
navele spaţiale.
O altă definire a stratelor atmosferei se bazează pe natura gazelor care sunt prezente la diferite nivele
ale atmosferei si pe procesele fizico-chimice care au Ioc în aceste strate. Între suprafaţa terestră şi înă.lţimea de
l 00 km, se situeaz.ă omosfera, care cuprinde, din clasificarea precedentă, troposfera, stratosfera şi mezosfera. în
omosferă compoziţia chimică a aerului este constantă, aceeaşi cu cea întâlnită la suprafaţa terestră. Gazele se află
ln stare moleculară.
Eterosfera se lntinde între altitudinile de I00 km şi 10.000 km, conţine stratele termosfera şi exosfera
din clasificarea Donn şi prezintă o mare rarefiere a gazelor, care sunt dispuse stratificat, în funcţie de greutatea
 - 14 -

rnoleculnră si sunt disociate ionic. Corespunzător termosferei, stratele inferioare ale eterosferei sunt: stratul de
azot molecular care se extinde între 100 km si 200 km, unnat de stratul de oxigen atomic, care se extinde între
200 si 1.100 km. Urmează stratele corespunzătoare exosferei: între 1.100 si 3.500 km se află stratul de heliu
·atomic, iar între 3.500 km şi 10.000 km, stratul de hidrogen atomic. În compoziţia eterosferei, primele două
strate sunt alcătuite din componenţi majoritari ai aerului atmosferic, azotul şi apoi oxigenul. Gazele din celelalte
două strate superioare ale eterosferei, sunt generate prin procese specifice. Heliul este rezultat al dezintegrării
uraniului şi thoriului din scoarta terestră, iar hidrogenul provine din disocierea moleculelor de apă.·
Datorită ionizării produsă de radiaţiile Roentgen şi gamma, în stratele înalte ale atmosferei se
constituie un strat aparte, corespunzând unei a treia clasificări, efectuată în funcţie de starea electrică. În
tem10sferă, între 60 km si 400 km, se constituie stratul numit ionosferă. Aici, azotul şi oxigenul molecular pierd
electroni şi devin ioni pozitivi. Electronii pierduţi fonnează un flux electric la scară globală. Ionosfera conţine
mai multe strate. Primele trei strate sunt constituite din azot molecular. Cel mai important este stratul D
(Kennelly-Heaviside), situat între 60-80 km, strat care reflectă preponderent undele rndio. Urmează stratul E,
situat între 80-130 km şi stratul F, situat între 130-200 km. Ultimul strat al ionosferei, G, situat între altitudinile
de 200-400 km, este constituit din oxigen atomic.
Există un flux continuu de electroni din atmosferă spre zonele polare şi un flux continuu de electroni
din interiorul Pământului spre suprafaţă. Aceste fluxuri detennină distribuirea sarcinilor electrice într-un câmp
electrostatic. Pe lângă acesta, planeta are şi un câmp magnetic, cu doi poli. Pămimtul poate fi considerat un
dipol, asemănător unei bare magnetice ce are înclinaţia de 11° faţă de axa polilor. Câmpul magnetic este generat
de nucleul metalic, magnetic al Pământului, iar punctele în care axa magnetică străpunge suprafata terestră,
constituie polii magnetici. Atmosfera este menţinută în jurul Pământului de acest câmp mixt, dmpul
electromagnetic, care îşi exercită influenţa până la magnetopauză. În drumul său prin cosmos, în miscarea de
revoluţie, atmosfera terestră are în partea dinspre Soare, frontul de soc care stopeaz.:1 şi devia.z:'î pe laterală vântul
solar. Spre margini, acest front este penetrat de particulele corpusculare ale vântului solar, care sunt perturbate
de impactul cu frontul de şoc si îşi continuă miscarea ondulatoriu, formând zona de turbulenţă a vântului solar.
Magnetopauza prezintă în partea opusă Soarelui o „coadă" care se disipează în spaţiul cosmic până la distanţa de
6.400.000 km, asemenea cozii unei comete (fig. 2).

Fig. 2. Magnetosfera sub impactul vântului solar (după Strahler, 1973).

Atmosfera terestră, până la magnetopauză, constituie o capcană pentru particulele materiale emise de
Soare si cosmos, fltnrnl energetic electromagnetic străbătând atmosfera superioară aproape neperturbat.
Concepţia geofîzică plede:iză pentrn extinderea atmosferei până la magnetopauză, ultima barieră până la care pot
fi decelate influenţe terestre. Cea mai mare parte a captărilor provine de la Soare, sub fonnă de plasmă solară, la
!'·
care se adaugă particule provenite din spaţiul cosmic, praf cosmic, care desi redus cantitativ, poate, prin
depunere de-a lungu[ a milioane de ani, constituie strate groase de sute de metri, pe fundul ariilor centrale ale
oceanelor, unde praful continental nu ajunge. Nu întâmplător, celebrul cercetător şi om de televiziune american,
1
Carl Sagan, spunea că suntem făcuţi din pulbere de stele. Plasma solară este constituită din electroni, protoni si
n.
 - 15 -

le atomi cu sarc1111 pozitive (hidrogen). Particulele de

re plasmă (a patra stare de agregare a materiei) provin din
iu cromosfeiă, se deplasează cu viteză între 300 km şi I.OOO
lă km/s şi constituie vântul solar. Emisiile de plasmă ale
te cromosferei, primite la suprafaţa exterioară a atmosferei
'11 sub fonnă de vânt solar, sunt maxime în anii maximei
activităţi solare. În anii cu activitate solară maximă, pe
Soare se produc mari erupţii de gaze incandescente,
percepute sub.fom1ă de pete solare. Numărul acestor pete
(numărul \Volt) este maxim, în medie, odată la 11 ani,
te conturând o ciclicitate care are asupra atmosferei, mai ales
D influenţe de natură electromagnetică. Aceste erupţii
solare, asemenea unor uricişe furtw1i, emit în spaţiul
le cosmic, deci si spre Pământ, mari cantităţi de particule
materiale, încărcate electric. În aceste perioade se
11 A intensifică aurorele polare, furtunile magnetice,
p perturbaţiile radio şi ale telecomunicaţiilor, se intensifică
n câmpul magnetic spre frontul de şoc si se lungeste
1t „coada" atmosferei în spaţiu] cosmic. Plasma solara
1, circulă, odată captată în atmosferă, în sensul meridianelor,
11 pe .liniile de foiţă ale câmpului electromagnetic al
le Pământului, în spirale (fig. 3a),
1! Plasma solară prezintă concentraţii zonale,
e numite centuri de radiaţie (brâuri de radiaţie). Două dintre
r. acestea, cele mai apropiate de Pământ, sunt cel mai bine
.e conturate. Ele au fost descoperite de către sateliţii
americani, 'in anul 1958 şi se numesc centurile de radiaţie
Van Allen. Prima se situează la distanţa medie de 2600
km faţă de Pământ, iar a doua la distanta medie de 13.000
km -19.000 km, faţă de Pământ (fig. 3 b).
Şi pe orizontală surit difrenţieri între diferitele
sectoare ale atmosferei. Aceste diferenţieri, mai ales în
Fig. 3. Captarea radiaţiei corpusculare în ceea ce priveste temperatura, umezeala şi opalescenţa,
câmpul electromagnetic al Pământulu (a); centuri- swlt evidenţiate sub fonna maselor de aer, care sw1t des-
le de radiaţie Van Alien (b ), (după Peterssen, 1969). păiţite de fronturi atmosferice principale. Diferenţierile de
presiune generează cicloni, anticicloni şi alte fonnaţiuni
barice. Aceste configuraţii pe orizontală, dau specificul vremii şi influenţează clima diferitelor regiuni, studiul
lor fiind obiectul meteorologiei dinamice şi sinoptice.

1.3. RADIAŢIA SOLARĂ, TERESTRĂ ŞI ATMOSFERICĂ

1 .3.1. SOARELE ŞJ ACTIVITATEA SOLARĂ. RADIAŢIA SOLARĂ.

Soarele, una dintre cele circa 100 de miliarde de stele ale galaxiei Calea lactee se situează într-un brat
spiralat al acesteia, la distanţă de 26.000 de ani lumină de centrul galaxiei şi la 49 de ani distanţă faţă de planul
ecuatorial al galaxiei. Soarele efectuea?ll o mişcare de revoluţie în jmul centrului galaxiei, cu viteza de 200
km/sec. si o miscare de rotaţie în jurnl propriei axe, care dureazc'l 25-27 zile la ecuator si 35-37 zile, la poli.
Vars ta Soarelui este apreciată la 4,5 mii arde de ani:"' Raza sa este de 695.300 km, masa de 2 • I027 t, densitatea
3 3
medie de l ,4 g/cm , densitatea în nucleu de 150-160 g/cm , presiunea în interioml nucleului, de 100-200
1
miliarde de atmosfere, turtirea la poli nesemnificativă, temperatura la suprafaţă de 5. 7i0° K, temperatura in
centrn de circa 15 milioane grade Kelvin, iar distanţa medie până la Pământ, de 149,6 milioane kmi?'zSoarele face
parte dintre stelele de mărime mijlocie, din categaoria pitice galbene. Este alcătuit predominant din hidrogen şi
hefot:{Posea, Armas, l 998).
Soarele a luat nastere prin acumularea gravitaţională a unui nor de gaze şi praf cosmic, devenind in
 - l6 -

faza iniţială, rece, o protostea. Prin comprimare gravitaţională si cresterea presiunii în interior si-a ridicat
temperatura, declansându-se mişcări convective în interiorul său. După circa 100 milioane de ani de existenţă în
faza de protostea, acum 4,5 milarde de ani, în interiorul Soarelui s-au declanşat reaţiile nucleare, moment al
apariţiei Soarelui, ca stea ptică galbi?nă. Din momentul prezent, reacţiile nucleare vor mai putea continua încă 5
miliarde de ani. După aceea, hidrogenul din nucleu va fi tot transfomrnt în heliu, nucleul se va contracta, iar
învelisurile exterioare se vor dilata, extinzându-se până pe aliniamentul pe care se af1ă acum orbita planetei
Marte, incluzând si spaţiul oc1!pat de planeta noastră, Soarele devenind o stea gigantică rosic, fază· care va dura
aproximativ l miliard de ani. In această fază se va pierde spre cosmos, jumătate din materia solară, va urma o
răcire si o contractare a materiei rămase, Soarele devenind o stea pitică albă. Continuarea procesului de răcire,
contractare şi cresterea densităţii va face ca Soarele să nu mai lumineze, devenind o stea pitică neagră~'
!"Energia solară, este energia care a pus în miscare materia pe suprafaţa Pământului de-a lungul erelor
geologice, ajungându-se la înfaţisarea nctuală. Energin solnră asigură substratul energetic al miscărilor si
transformărilor mediului si energia indispensabilă apariţiei si dezvoltării vieţii pe Terra. Este factorul principal
în dinamica atmosferei, fiind sursa energetică a tuturor transfonnărilor ce au loc neîncetat în atmosferă. Dacii
Pământul nu ar dispune decât de căldura sa internă, în stadiul actual al evoluţiei planetei, temperatura suprafeţei
snle ar fi aproape de O absolut (- 273°q;-
•v"Soarele emite energie prin radiatii de natură electromagnetică. Din radiaţia emisă de Soare în spaţiul
cosmic, Pământul primeste a doua miliarda parte, adică 1,37 x 10 24 calorii. Într-o zi si jumătate, Pământul
primeste de la Soare o cnntitate de enrgie egală cu toată energia produsă de societatea omenească, într-un an. De
la stele se primeşte pe Pământ o cantitate de energie infimă, egală cu a suta milioana parte din energia primită de
la Soare. De la cosmos, Pămânh1l primeste o cantitate de energie şi mai redusă, echivalentă cu a doua miliarda
parte din energia primită de la Soare (Pop, 1988).\'~
!":<Soarele este o sferă având raza echivalentă cu 109, 1 raze terestre. În miscarea sa de revoluţie în junii
Sonrelui, Pământul descrie o elipsă. Soarele este situat într-unul din focare. Distanta minimă până la Soare este
în 2 ianuarie, la periheliu (perigeu),(147 milioane km), iar distanţa maximă este pe 4 iulie, la afeliu (apogeu),~
(152 milioane km)i~:în mişcarea sa pe eliptică, Pământul are o înclinaţie de 66°33' faţă de planul elipsei. Aceastit
înclinare creează anotimpurile. Începuturile astronomice ale anotimpurilor sunt date de echinocţii si solstiţiî. ti
;Compoziţia chimică a Soarelui constă din gaze incandescente, hidrogenul ocupând procentul de 50%,
heliul, 40%, iar metalele grele, în stare gazoasă, 10%Pl~nergia solară este produsă de reacţiile tennonucleare,
similare celor produse la explozia unei bombe nucleare cu hidrogen (fuziune) şi în secundar de reacţii nucleare
de fisiune, asemănătoare celor ce se produc la explozia unei bombe atomice. Reacţiile de fuziune se produc mai
ales în nucleul solar, unde prin unirea a patrn nuclee de hidrogen rezultă rezultă un atom de heliu si energie
emisă ca radiaţie gamma. Materia solară se disociază în atomi ai elementelor simple si particule elementare:
electroni, protoni si neutroni. Nucleele de hidrogen (protonii) se miscă în interiorul Soarelui, se ciocnesc cu
nucleele altor elemente, provocând dezintegrarea (fisiunea) şi refacerea (fuziunea) nucleară a materiei solare. În
finnl, întreaga cantitate de hidrogen se va transforma în heliu.';rt
,1Desi Soarele este alcătuit în întregime din gaze, sub formă de plasmă, şi ar fi impropriu să se spună că
are atmosferă, fiind vorba doar de strate de gaze cu densitatea din ce în ce mai redusă, spre exterior, comparativ
cu densitatea din nucleu, stratele exterioare, cu densitatea redus.:'1, poartă numele de atmosfera solară;;,
vt'Atmo.\jera solară se compune dintr-un strat inferior, numit fotosferi1, cromosferă si coroană_t,
Fotosfera este partea vizibilă a Soarelui, discul alb care este sursa majorităţii radiaţiei sobre (foton
însemnând lumină, în limba greacă). Fotosfera este primul strat cu densităţi reduse, la exterior de masa
propriuzisă a Soarelui~\Orosimea fotosferei este de I00-500 km. Unele conceptii consideră fotosfera ca ultim
strat al Soarelui, deasupra sa, atmosfera solară începând cu cromosfera.~~Iemperatura scade în fotosferă odată cu
depărtarea de Soare; de la 5770° K, la bază, la 4300° K, în partea superioară. Fotosfera are densitate redusă, egală
cu densitntea atmosferei terestre la înălţimea de 50 km. Hidrogenul constituie 92 % din masa fotosferei.
Cromo~f'era este un strat cu grosimea de 10.000-15.000 km, vizibil doar la eclipsele totale de Soare,
sub fonna unui inel rosu (în limba greacă, cromos înseamnă culoare), fiind atmosfera solară propriuzisfi:'
Temperatura cromosferei creste de la 4300° K, la bau1, până la circa l milion de grade Kelvin, în partea
superioară. Unele ipoteze pun această crestere de căldură pe seama transformi'lrii energiei mecanice în energie
calorici!, acesta fiind primul strat, în care se pot intruni condiţii pentru aceasti'l transfornrnre. Cromosfera este
alcătuită din hidrogen (78%), heliu (7,8%), restul fiind elemente grele.
""Coroana solară este cel mai extins strat al atmosferei solare, numit si atmosfera exterioară,
extinzându-se până ln distanţa de 3 milioane de km de Soare, fiind vizibilă la eclipsele totale de Soare, sub
forma unui halou alburiu, din care, spre spaţiul cosmic, se propagă vântul solaf"!\"Îemperatura coroanei solare
scade de la 1 milion de grade Kelvin în partea inferioară (în părţile cele mai active, până la 3 milioane grade
 - 17 -

Kelvin), la l 00" K, la limita sa difuză spre spaţiul cosmic. Prin coroana solară străbat jeturi de gaze ionizate, la
tqmperaturi ridicate, până la înălţimi egale cu 3-4 rnze solare, coada lor extinzându-se in cosmos, până la
distanta de 10 raze solare, faţ'l de suprafaţa Soarelui. Coroana este compusă majoritar din hidrogen ionizat.
?;'."',Atmosfera solară are o dinamică accentuată, fiind uneori mai calmă, cel mai ades puternic perturbată
de fluxuri de energie si curenţi de particule, ca si de rniscările violente produse de ernpţiile solarex,,,:
Ciclicitatea erupţiilor solare, procese strâns legate de fenomenul petelor solare, are o perioadă de 9-
12,6 ani, cu media de 11 ani, numărul de pete solnre fiind u11 indicativ stabilit acum două secole de fizicianul
german Wolf (numărul Wolf reprezentând numărul anual de pete solare vizibile instrumental de pe Pământ).
Numarul maxim de pete solare observat (263 ), s-a produs Jn anul l 957, an de maximă activitate solară (ani ai
Soarelui cald, spre deosebire de anii cu activitate minimă, numiţi ani ai Soarelui calm). Petele s.olare sunt arii
aparent mai puţin active, ce apar mai întunecate, datorită temperaturii mai reduse (4000" K), comparativ ~u
restul suprafeţei Soarelui, fiind înconjurate de vi\rtejuri de gaze incandescente, cu tenipeiiiiuri mai ridicate. In
realitate, numărul mare de pete solare indică o activitate sola.ră intensă, marcată de ernptii solare, la marginea
petelor, care se transmit în coroana solară sub formă de jeturi si protuberante formate din gaze ionizate si având
temperaturi ridicate. Diametml petelor solare poate ajunge la l 00.000 km. Petele solare pot persista până la
câteva luni, sunt mobile, se deplasează în general spre vest şi spre ecuatornl solar, forn1i'mdu-se majoritar între
latitudinile solare de 35-40°, rareori migrând spre polii solari. Intensificările produse de emptiile solare in anii
de activitate maximă, ca si scăderile de activiate din anii calmi, nu pot modifica mai mult de ± 3-4 % energia
transmisă de Soare în spaţiul cosmic. În anii de maximă activitate solară se intensifica radiaţia corpusculară si
ultravioletă
/lEnergill so/tlrli se propagă dinspre nucleul Soarelui, prin trei catţgorii de procese. Prin
conductibilitate tennică se transmit spre exterior cantităţi neglijabile de energie. Prin. radiatie, procesul este mai
intens, dar cantităţile transmise rămân mici, datorită faptului că pe parcurs, energia prezentă iniţial ca raze
gamma, este absorbită de electronii si atomii materiei solare, fiind transformată în radiaţie X, cu lungimi de undă
din ce in ce mai mare. După repetate reacţii, fluxul caloric ajunge la suprafaţa Soarelui, abia după un milion de
ani de la pornirea sa din nucleu. Aproape întreaga cantitate de energie produsă în interiorul"' Soarelui, se
transmite spre exterior prin convecţie tennică."'"'
tl(Energia solară se transmite în spaţiul cosmic prin radia/ii electro111ag11etice, având lungimi de undă
cuprinzând întreg spectrul electromagnetic, de la razele X, la undele radio.\:Radiaţia electromagnetică nu are
nevoie de mediu material pentru a se putea transmite,şi se deplaseaz1 cu viteza de 300.000 km/s (viteza luminii).
Pentm razele X şi razele ultraviolete de undă scwiă, sursa de emisie este coroana solară; pentrn spectrul vizibil si
domeniul lungimilor de undă ale radiaţiei infrarosii, fotosfera; pentru undele radio, cromosfera si coroana.
!I:'. Soarele emite şi radiaţie corpusculară, cu încărcare electrică, compusă din electroni si ioni, care poartă
abia a milioana parte din energia ~o lară, se deplasează lent, in comparaţie cu radiaţia electromagnetică (300-1 OOO
km/s), constituind vântul solar.0rântul solar se propagă până la distanţa la care presiunea sa devine nulă,
presiunea în spaţiul respectiv fiind doar cea a radiaţiei cosmice. Acest spaţiu pe care Soarele îsi exercită
influenţa prin inte1111ediul vântului solar, se numeşte helio.~fi::râ. ·

1. 3. 2. PRINCIPALELE LEGI ALE RADIAŢIEI

;(Corpurile care au temperatura de peste -273°C (0°K) emit radiaţii cu diferite lungimi de undă, în
funcţie de temperatura, culoarea şi natura lor.
Puterea de e111isie (e) este cantitatea de energie emisă într-un minut de pe o suprafaţă de 1 cm2• Similar,
puterea de absorbţie (k) este cantitatea de energie ce poate fi absorbită într-un minut de o suprnfată de I cni2, iar
puterea de reflexie (a) este cantitatea de energie reflactată. într-un minut de pe o suprafat<'l de 1 cn{ Pentru
corpul absolut negrn (inexistent în natură) teoretic, k = O, a = l. În cazul reflexiei 1, reflexia este totală si ar fi
produsă de oglinda perfectă, inexistenta în realitate. Oglinzile eficiente, de argint sau platină, se apropie doar de
aceasUl valoare.
~(Sunt trei legi principale ale radiaţiei, cu mare aplicabilitate in meteorologie.i,
'"Legea Kirchoff. La o anumita temperatură, pentru o anumită lw1gime de undă, raportul dintre puterea
de emisie si puterea de absorbţie este o mărime constantă, aceeaşi pentru toate corpurile şi egală cu puterea de
emisie a ,,corpului negru", în aceleasi condiţii. Conform acestei legi, rezultă unnătoarele:
- corpurile emit radiaţiile cu lungimi de undă pe care le şi pot absorbi la aceeaşi temperatură;
- corpurile care absorb bine, radiază de asemenea bine, iar corpurile care absorb slab, radiază slab;
- corpurile din natură, nefiind niciodată absolut negre, emit numai o anumită parte din radiaţia pe care
o emite coqml absolut negru, la aceeaşi temperatură:,,
 - 18 -

k>tLegea Stefan-Boltzman. Puterea radiantă totală a „corpului absolut negru" este proporţională cu
temperatura absolută (°K) a acestuia la puterea a patra.,,,. . . ..
Legea de ~eplasa.re Wien-Planck. Pro~usul dmtre. lungnnea d~ undă care c~respunde putem de
emisie maxime a unm corp ş1 temperatura absolută ( K) a acestuia este o mănme constantă. ·
Rezultă că la temperaturi ridicate, puterea de emisie maximă este cu lungime de undă tot mai mică.

t. 3. 3. COMPOZltIA SPECTRALĂ A RADIAŢIEI SOLARE

Soarele emite două feluri de radiaţii, radiaţia tennică, de natură electromagnetică şi radiaţia
corpusculară. Energia radiantă etnisă sub influenta căldurii se numeste radiaţie tennică. Viteza ei este viteza
luminii (300.000 km/s). Această radiaţie nu necesită mediu material pentru propagare. Radiaţia corpusculară este
alcătuită din particule cu încărcare electrică (ioni), protoni, electroni si neutroni, particule care au energii înalte,
generate de plasma solară. Radiaţia corpusculară transportă spre Pământ, o cantitate de energie de IO miliarde de
ori mai mică decât radiaţia tennică, din această cauză turnând n anliza doar radiaţia tennică.
în domeniul măsurării lungimii de undă a radiaţiei electromagnetice se utilizează unităţi de măsură
specifice: 0,00 I mm I micrometru (micron), (~un; I~lm I nm (mmometru); O, I nm = I Â (angstrom).
Spectrul radiaţiei solare începe cu radiaţiile X care au lungimea de undă de câţiva Â, la undele herziene
(radio, radar), care au lungimea de undă pană la câţiva cm.
Totalitatea radiaţiilor electromagnetice emise de Soare, ordonate în funcţie de lungimea de undă,
înregistrate fotografic sau fotoelectric, poartă numele de spectru solar. În ordinea lungimii de undă, spectrul
solar se împarte în mai multe zone: ·
- zona radiaţiilor X (Rontgen) este prezentă la lungimi de undă sub 2900 Â. Acest tip de radiaţii,
folosit la rad1ografo, este deosebit de nociv. Aceste lungimi de undă sunt de regulă reţinute în atmosferă, la
suprafaţa terestră ajungând o cantitate infimă;
- zona ultravioletă (UV) se extinde între lungimile de und<'l de 2900 - 3600 Â. Rndiatiile ultraviolete au
puternice efite chin:ic~, nu~i~d~-se si radiaţii ch!mice~; . .
- zona radiatnlor v1z1b1le (VIZ) se extmde mtre lung1m1le de undă de 3600 - 7200 Â. Ele pot fi
desfăcute prin refracţie în culorile componente: violet, indigo, albastru, verde, galben, oranj si rosu. Refracţin
razelor solare vizibile în picăturile de apă, fonnează curcubeul. Prin compunerea acestor tipuri de radiaţie, cu
lungimi diferite de undă, se obţine lumina albă;
- zona radiaţiilor infrarosii se extinde între 7200 - 3.000.000 Â. Acest tip de radiaţii are un efect cnloric
pronunţat. Obiecte care nu sunt incandescente emit radiaţie infrarosie, chiar si acelea care au temperaturi
negative, cu putin deasupra temperaturii 0° K. Pe măsura cresterii temperaturii obiectului ce iradiazll, se
scurtează si lungimea de undă a radiaţiei emise;
- undele herziene (radiofonice) au lungimi de undă de peste 3.000.000 Â (0,3 mm). Între l.600
40.000 Â se situează 99(Yo din energia radiantă infrarosie. Lungimile de undă care deţin energie decelabilă,încep
cu radiaţiile X, care deţin energie în partea lor cu lungime de undă mai mare şi se continuă până în partea cu
lungimi mici de undă a radiaţiei infrarosii. Radiaţiile infrarosii cu lungimi mari de undă şi radinţiile herziene
transportă cantităţi infime de energie.
Spectrul solar nu este continuu, ci are benzi negre în compoziţia sa, benzi numite linii de absorbţie.
Acestea indică lipsa unor radiaţii în domeniul lungimilor respective de undă. Aceste lungimi de undc'î au fost
cnptate de către ntmosfera solară si de cea terestră, pierderile de energie în spaţiul cosmic fiind extrem de mici.
La limita superioară a atmosferei, aceste întreruperi sunt mai puţine, indicând ecarturile în care radiatin a fost
reţinută de către atmosfera solară. Absorbţia atmosferei este foarte puternică, chiar totală, pentru anumite
lungimi de undă, aceste linii de absorbţie numindu-se linii de absorbţie telurică.
Cantitătile de energie ajunse la suprafaţa terestră, aparţin în proporţie de 48%, spectrului vizibil; 43 '%,
spectrului infrarosu; 7 %, radiaţiei ultraviolete şi 2 %. rndinţiei X (fig. 4). Practic, peste 40.000 A, energia
primită de la Soare poate fi considerată O. Radiatiile importante caloric si vizual sunt doar cele de undă scurtă.
Dncă pentru Pămilnt se consideră o temperatură medie de 15uC, lungimea de undă n emisiei maxime este de 103
OOO Â. Intensitatea radiaţiei scade spre lungimi de undă mai redu&'i, ajungilnd să fie O, la lungimea de undă de
40.000 A, întrucât plnneta are temperatura medie, cât si temperaturile maxime, destul de reduse. Valoarea de
40.000 Â, poate fi considerată ca limită între radiaţia terestră si radiaţia solară.
Moleculele constituiente ale gazelor atmosferice, dar mai ales vaporii de apă si bioxidul de carbon reţin
raze din spectrnl lungimilor mari de undc1, emise de suprnfaţa terestră si de contraradiaţia atmosferei (acea parte
îndreptată spre spaţiul cosmic), 11,articu\ele respective se încălzesc si emit radiaţia captată, in toate sensuri le, deci
si înapoi spre suprafata terestră. Intre Pi!milnt şi atmosferă se formează un flux continuu şi dens de radiaţie, cnre,
 - j9 -
r/ 2'
C31; cm J!ilii. captată în stratul inferior al atmosferei, duce la
încălzire.a acestui strat. Atmosfera inferioară este
::.o penetrabilă pent111 radiaţia solară cu lungimea
mică de undă, dinspre
Soare spre Pământ, dar este
o capcană pentrufluxul radiativ care se
2,D deplaseaz..'1 dinspre Pămilnt şi stratele inferioare
ale atmosferei, spre cosmos. Acest fenomen
constituie efectul de seră. Datorită cresterii
'J,O cantităţii de bioxid de carbon şi a altor poluanţi ce
produc efect de seră, in stratul inferior al
,o ,--,---., , atmosferei, efectul de seră s-a amplificat continuu
2 4 6 8 IJ 12 /lt 16 18 20 22 24 m11 A odată cu dezvoltarea industrială. S-a produs o
Fig. 4. Reparliţia energiei in spectrul solar, la limita crestere a temperaturii troposferei inferioare, cu
superioară a atmosferei şi la suprafaţa terestră. I, zona 1° C, numai in ultima sută de ani.
ultravioletă; II, zona vizibilă; III, zona infraroşie.

1. 3. 4. RADIA TIA SOLARĂ DIRECTA. CONSTANTA SOLARĂ. INSOLAŢIA.

Fluxul de radiaţie ce provine direct de la discul solar şi care ajunge nemodificat (nedifuzat, nereflectat,
nerefractat), la suprafaţa terestră., constituie radiaţia solară directă (S').
O parte din radiaţia solară directă se întroarce în cosmos prin procese de reflecţie, sau se trnnsfonnă în
atmosferă, în alte tipuri de radiaţie. La limita superioară a atmosferei, radiaţia solară directă este puternică si
constantă. Mici modificări sunt datorate cresterii activităţii solare pe timpul petelor solare si la apropierea
Pământului de Soare (in iama emisferei boreale). Convenţional, valoarea standard, acceptată internaţional, este
de 1,98 cal/cm /min, valoare de11umită co11sta11ta so/arâ. Variaţia ei anuală este de ± 3'~o. Radiaţia directă
2

măsurată pe suprafaţa perpendiculară pe razele soarelui este notată I.

Fluxul r~diaţiei solare directe, ce cade pe o suprnfat:a orizontală, reprezintă iuso/aţia (1 '). Aceasta se
măsoară în calfcm !min. ,
I' = I sin h0 în care : I radiaţia directă măsurată pe suprafaţa perpendiculară; h0 = unghiul de
înălţime al Soarelui deasupra orizontului.
I' doar când Soarele se află exact în mijlocul
bolţii cereşti.
Pe suprafaţa orizontală, comparativ cu aceeaşi
suprafaţă perpendiculară pe razele soarelui, densitatea
fluxului radiativ este mai mică, iar cantitatea de energie
primită este de asemenea mai mică (fig. 5). În zona
intertropicală, radiaţia directă cade perpendicular pe suprafaţa
terestră orizontală, doar la amiază, în două zile pe an, iar pe
tropice, Ia amiază, în solstiţiul de vară al fiecărei emisfere. La
ecuator, această situaţie se înregistrează doar la amiază, la
cele două echinocţii. Pe suprafaţa terestră înclinată, unghiul
de incidenţă este diferit, ceea ce va duce la diferenţieri ale
insolaţiei rezultând diferenţieri tennice locale
(topoclimatice). De exemplu, în zona temperată, la
echinocţii, la amiază, pe o pantă înclinată spre sud cu 45'1,
radiaţia directă este perpendiculară pe suprafaţa terestră, iar
pe un versant nordic înclinat la 45°, radiaţia directă va fi
paralelă cu suprafaţa terestră. Diferenţierile de temperatură
între versanţi ar fi foarte mari, dacă mişcările turbulente nu
mişcările turbulente nu ar unifonniza parţial temperaturile în
stratul inferior de aer de pe cei doi versanţi.
Fig. 5. Radiaţia directă şi insolaţia pe suprafaţa Expoziţia şi înclinarea versanţilor constituie princi-
orizontală (Pop, 1988). palul factor de diferenţiere topoclimatică.

Slăbirea intensifaţii radiaţiei solare la trecerea prin atmosferă

.>:La trecerea prin atmosferă se modifică compoziţia spectrală şi intensitatea radiaţiei. Razele X sunt
 - 20 -

unt absorbite aproape total, iar rndin~ia ultravioletă înt:-o prop?rţie mare. P~·oce~el~. de absorbţie, reflexie.' ~~fuzie .
., f' t' duc la scăderea constantei solare, de la limita supenoară a atmosferei, µ,mă la suprafaţa terestiă: .
s1 re rac,1e . . ., r ·i · ·
t\bsorbtia este un proces selectiv. Eficienta mare a ei m atmos1era terestră este 1 ustrată ce1 mtens1tatea,
frecvenţa ~i extinderea liniilor telurice. Radiaţiile .cu lun~im! de undă mai mici de 2.2?0 Ă, ~ra~iati.ile X), ~unt
absorbite de către oxigen si nzot aproape în totalitate. B1ox1dul de cmbon absoarbe bme radiaţule mfrarosn cu
lungimea de undă între 40.000.- SO.OOO~ si aproape total pe .ce~~ c~ lungi~ea de un:1'1 ~ntre 130.000 -. 11oyoo
Apa absoarbe foarte puten;.1c, .absorb1~d apronp~ t?tal rndrn!11le :nfrar~şu cu lung1m1 ,de u.nili'. cupnnse mtre
40.000 _ 80.000 A si radiaţiile mfrarosu cu Iungnm de unda mai man de 130.000 A. B1ox1dul de carbon
absonrbe radiaţii infn:irosii dintr-un ecart mare, în special pentm lungimi de undă sub 40.000 Â, ceea ce face ca
cresterea concentraţiei sale în atmosferă să ducă la amplificarea efectului de seră.
Difuzia este procesul de împrăstiere a radiaţiei de către moleculele gazelor si vnporiJor din atmosferă,
cn si de către aerosoli atmosferici de mici dimensiuni. Sunt difuzate în special radiaţiile vizibile.
Reflexia se produce în atmosferă, concomitent cu celelalte procese de transfonnare ale radiaţiei solare.
Reflexia este produ&'\ În special de către aerosoli. Difuzia si reflexia depind de grosimea stratului atmosferic
străbătut. Grosimea ntmosferei, ml1suratl1 de la suprafaţa terestră, până în cosmos, pe perpendiculara locului, se
numeste masă optică normală si valoarea ei este egală cu 1. La diferite înălţimi ale Soarelui deasupra orizontului,
masa optică este foarte diferită si ea creşte într-un ritm mult mai mare, comparativ cu scăderea unghiului de
incidenţă a radiaţiei sobre directe (tab. 1).

Tab.I. Creşterea masei optice a a mos erei, odată cu sa:ăd erea un 1111ll
. 1Ul. de .tnCI'd enţă a1ra d'ra.1e1
f . so are directe.
Unghiul de incidenţ{t al radiaţiei solare directe 90° 45° 30° 10° Io 00
Masa optică străbăh1tă 1 1,5 2,0 5,6 27,0 34,4

evidentă cresterea foarte puternică a radiaţiei directe, la mijlocul diminetii si scăderea brnscă la
ci\teva ore după nmia.?.Jt. Orele de răsărit si de apus înregistrează cantităţi de radiaţie directă infimă. Schimbările
tennice bruste se petrec la orele 8 - 9 şi 16 - 17. Dacă în domeniul radiativ modificările pe parcursul zilei, mai
ales la mijlocul dimineţii si la mijlocul după amiezii sunt tranşante, pentru temperatură nu se întâmplă acelaşi
lucru, întmcât atmosfera, ca şi suprafata terestră, nu ine1ţii tennice proprii mari, accentuate de prezenţa apei care
acumulează căldură în momentul încălzirii şi o cedew.2. în momentul răcirii. Schimbările de fază ale apei măresc
si mni mult inerţia termică a atmosferei, astfel încălzirea si răcirea sa se produce cu o întârziere si mai lent decât
variaţia radiatiei solare directet,~
Coeficientul de transparenţ,'1 este raportul :
p II !0 în care I este radiaţia directă ajunsă la suprafaţa terestră, iar [0 este constanta solară.
Coeficientul de transparenţ:ă este selectiv. Astfel pentrn lungimea de undc'l. de 4.000 A, p are o valoare
medie de 0,72; pentru 6.000 A, 0,94; pentru IO.OOO A, 0,99. Rezulta că în partea stânga a spectrnlui vizibil,
atmosfera stopează mare parte din radiaţie, iar la dreapta sa, spre radiaţia infrarosie, atmosfera este foarte
transparentă, radiaţiile infrarosii străbătând cu usurintă atmosfera. Când grosimea atmosferei creste aritmetic,
radiatia solară scade în progresie geometrică. Regula este valabilă pentm totalul radiaţiei solare, dar se aplică
diferit pentm fiecare lungime de undă.
Fractiunea din radiatia directă, reţinută prin absorbţie si difuzie se exprimă prin coeficienh1l de
extincţie. Coeficientul de extincţie este suma extincţiilor exercitate de către gazele atmosferei (ntmosfern ideală).
La aceste extincţii se adaugă extincţii exercitate de către vaporii de apă si aerosoli. Raportul dintre coeficientul
de extincţie al atmosferei reale (atmosfera ce conţine vapori de npă şi aerosoli) si coeficientul de extincţie al
atmosferei ideale (fără vapori de apă şi aerosoli), reprezintă factorul de opacitate al atmosferei. Valoarea acestuia
este de 2 - 3 în munţii înalţi şi ajunge la 4, în zonele urbane. Factorul de opacitate este mai mare vara, când
atmosfera este încărcată cu vapori de apă, praf si diferiţi aerosoli si mai scăzut iarna, cilnd atmosfern este mai
curată.

Mersul zilnic şi anual al intensităţii radiaţiei solare directe şi al insolaţiei

"':J<Oupa cum s-a mni '1rătnt, mersul zilnic si '111lrnl al intensităţii rndiatiei solare directe si al insolaţiei este
in runctie de grosimea atmosferei străbătute si de opacitatea sa. Vnlorile cresc, odată cu cresterea unghiului de
incidenţă al radiaţiei solare directe, spre prânz în mersul diurn (fig. 6) şi spre solstiţiul de vară, în mersul anual.
La ecuator, creşterea de la amiază nu este atât de evidentă datorită cresterii continutului de vapori din
aer. Rndiaţia solară directă, creste odntă cu altitudinea, dntorită scăderii masei ntmosferice străbiHute şi
scllderii opacitaţii.
 - 21 -

1,25

f,00
-~
~f2 o,75
§
~0,50
~
0,25

o 4 8 12
Timpul in ore

Fig. 6. Variaţiile zilnice ale radiaţiei solare

directe (I) si ale insolaţiei (I') într-o zi de vară (a, b), şi
intr-o zi de iarnă (a', b'), (Bacinschi, 1966).

Mersul anual al radiaţiei solare directe

prezintă curbe care cresc dinspre sezonul rece spre
sezonul cald, de la începutul anului spre mijlocul său,
scăzand apoi până la sfiirsitul anului. Excepţie face doar
zona ecuatorială, unde se înregistrează două plusuri, de Fig. 7. Insolaţia la diferite latitudini în emisfera
primăvară si toamnă şi două minime, de vară si iarnă. nordică (Strahler, 1973).
Mărimea zilei polare, face ca radiaţia solară directă să
nregistreze în zona polară, în timpul lunilor iunie şi iulie, valori mai mari decât cele înregistrate în aceeasi
perioadă, în zona ecuatorială (fig. 7)i""-' ·

1. 3. 5. RADIAŢIA DIFUZĂ

Difuzia se produce în atmosferă prin dispersia fluxurilor radiative de către moleculele gazelor
constituiente ale atmosferei, vaporii de apă şi mai ales de către aerosoli (nori, ceaţă, pâclă). Prin aceste procese,
25% din radiaţia directă se transformă în radiaţie difuză. Din radiatia difuză rezultată, 1/3 se pierde în cosmos.
Suma radiaţiei directe si a celei difuze constituie radiaţia totală. Intensitatea radiaţiei difuze este în funcţie de
raza particulelor ce difuzeazll, de natura lor, de densitatea lor pe unitatea de volum şi de lungimea de undă a
radiaţiilor care vor fi difuzate.
Particulele mici, chiar şi moleculele, difuzează bine lungimile scurte de undă. Acestea difuzează intens
radiaţiile ultraviolete, violete, indigo si albastre, din aceste procese rezultând culoarea albastră a cerului. Atomii
difuzează doar radiaţii cu lungime mai scurtă de undă, cum sunt radiaţiile ultraviolete si cele violete, de aceea la
altitudini mari si chiar de pe munţii foarte !nalţi, cern] se vede violet. Apa difuzeaz.1. bine lungimile de unili1. ale
întregului spectru, dar mai ales pe cele ale spectrului vizibil, rezultând culoarea albit Prin combinaţie cu
albastrul provenit din procesele menţionate, atmosfera umedă produce o culoare albastru deschis a cerului.
AlbastruJ şi violetul se absorb sau se difuzeaz:1. în atmosferă, spectrul vizibil ajungand la suprafaţa terestră sărăcit
în aceste două culori. De aceea culoarea compunerii restului culorilor spectrului, ajunse masiv la suprafaţa
terestră, are o rezultantă gălbuie. Este nuanta luminii solare.
La suprafaţa terestră, energia maximă revine radiaţiilor galbene şi verzi, în atmosfera mijlocie, celor
verzi şi albastre, iar în stratosferă, celor albastre.
Pentru particule mai mici decât lungimea de undă, difuzia este invers proporţională cu lungimea de
undă la puterea a 4-a. Pentru particule mai mari decât lungimea de undă, difuzia este identică pentru toate
lungimile de undă. Difuzia produsă de particule mari are o rezultantă cu compoziţie spectrală asemănătoare cu a
radiaţiei directe, ce conţine la proporţii nonnale şi culorile cu lungimi mici de undă din spectrul vizibil, violet,
indigo si albastru. Radiaţia difuză are deci culoarea albit Particulele ce au diametre mai mari de 1,2 microni, nu
mai pot difuza, ele producând reflexia radiaţiei incidente. Radiaţia difuză (D) se măsoară pe suprafaţa orizontală
şi se exprimă în cal/cnhmin.
Difuzia este maximă când razele solare cad pe suprafaţa terestră în unghiuri mari, deci valorile ei sunt
mari la amiază si vara. Norii pot creste radiaţia difuză până la valori de 8 ori mai mari decât radiaţia difuză ce ar
 - 22

· · t fi· · trată în acel moment, pe timp senin. Stratul de zăpacL.'1, prin reflexie, trimite înapoi în atmosferă,
pu ea 1 mreg1s , . . f1 · ă- f' d'f' - ·
triare parte din radinţia inci~entă pe ~uprafaţa sa. ~c.east~ ,r~drnt1e re ec~ată, aJUn& m .~tmos e;"ă, 1 uz~az~. s1 ea,
·ca st.· rad'rn ţ'a
1,
directă , mănncl cantitatea de radiaţie
.
difuză prezentă m atmosferă . .
s1. crescand
. .
lum111oz1tatea.
.
Reflexia de pe stratul de zăpadă este foarte puternică în zonele P?lare, unde r~diaţia d1rectă mc1?entă cade foarte
oblic, cantitrttea de radiaţie difuză prezentă în atmosferă este foarte mare, rnr cerul capătă dm această cauză,
culoarea albă.

l. 3. 6. RADIAŢIA TOTALĂ

Radiaţia totală (globală) este egală cu suma radiaţiei directe si a celei difuze, ambele înregistrate pe
suprafaţa orizontală :
Q=S'..:..D
Intensitatea radiatiei totale este :
I,, I sin h,,. D J' • d"
Raportul dmtre rarnaţrn irectă s1. ra d'rntia
. d·r. b'l " l ·1 . - f'
nuză este mo 1 • va on e acestm raport sunt m unct1e ce
. I
înălţimea Soarelui deasupra orizontului (care depinde de momentul din zi si din an si de latitudine), de
trnnsparenţa atmosferei, de opacitatea ei si în special de nebulozitate. Difuzia este totală înainte de răsăritul si
după apusul Soarelui, sieste de doar 10-20110, la amiaza zilelor senine. Nebulozitatea superiomă crescută măresre
difuzia si scade valorile radiaţiei directe, în final rezultând o valoare mai scăzută a radiaţiei totale. Nebulozitatea
parţială, dar care nu umbreşte Soarele pentrn locul de observaţie, va creste radiaţia totală. Acest fenomen se
produce prin păstrarea constantă a radiaţiei directe, prin cresterea radiaţiei difuze, atât în norii respectivi dt si
prin difuzarea radiaţiei ·reflectate de aceşti nori. Nebulozitatea inferioară ridicată duce la o crestere a radiaţiei
difuze, dar la o scădere şi mai mare, chiar totală, a radiaţiei directe, ceea ce va face ca suma lor, înglobată în
radiaţia totală, s.'1 scadă. Radiaţia difuză creşte în zona ecuatorială, datorită transparenţei reduse generată de
cantitatea mare de vapori de apă. În Antarctida, cantitatea de radiaţie totală este mai mare decât în Arctica,
deoarece aerul uscat, continental, de pe platourile Antarctidei, este foarte transparent, nebulozitatea este scăzută,
inr radiaţia directă este p1Jternică.

1.3.7. Rl\DIAŢIA REFLECTATĂ. ALBEDO

Radiaţia directă si radiaţia difuzA cad pe suprafaţa terestră, o parte a acestor radiaţii este absorbita, iar
altă parte este retlectntă. Radiaţia reflectata este acea parte a radiaţiei solare care este reflectată de corpurile pe
care cade si returnată în atmosferă, la aceleasi caracteristici. Suprafeţele plane, lucioase si de culori deschise,
reflectă în majoritate fluxul radiativ primit, alte suprafeţe retransmit în atmosferă doar o mică parte din radiaţia
primită, ca rediaţie directll sau difu71!.. Radiaţia reflectată se măsoară în cal/cm /min. Capacitatea de reflexie a
2

suprafeţelor se numeste albedo {A).

A = RJQ· l 00% unde R este radiaţia reflectată, iar Q este cantitatea de radiaţie totală primită de
respectiva suprafaţă.
Valoarea albedou!ui nu ajunge practic, niciodată la 100%. Restul radiaţiei, ca diferenţa dintre Q si
A, este radiaţia ce a fost absorbită de suprafota respectivă. Valorile albedoului sunt în funcţie de unghiul de
incidenţă al rndiatiei solare pe suprafaţa respectivă, planitatea, luciul, culoarea, ca si de starea umedă sau uscată :i
acelei suprafeţe. Suprafeţele umede absorb mai bine decât suprafeţele uscate. Valorile albedoului suprafetei
subiacente active sunt foarte diverse. Ele v:iriază si în timpul anului, în funcţie de starea umedll sau uscată,
acoperita sau nu, de strat de zăpadă, de stadiul de dezvoltare al vegetaţiei. Zăpada proaspătă si uscată are
albedoul de 80-98'%; zăpada umed.'L 60-70'%; zăpada muradară, 40-50'%.ă; gheaţa marină, 30-40'%; norii 50-
80%: nisipul 30-40%; stepa 20-30%; culturile, în funcţie de stadiul de vegetaţie, 5 - 25%; pădurile de foioase 15
-20%: pădurile de conifere l 0-18%. Suprafeţele umede au albedoul mic, deci absorb bine radiaţia solară. Rezultă
o încălzire puternic,\ deci suprafeţele irigate se încălzesc mai puternic decât regiunile înconjurătoare, desi o parte
din energia calorică se consumă in procesele de evaporare. Plantele reflectă radiaţiile infrnrosii si pe cele verzi,
care conţin energie mare, prin culoarea verde ele fiind protejate de radiatia intensă, ferindu-se astfel de ofilire.
În zonele subpolare, în tundră, multe plante au culoarea gri, fiind în acest fel adaptate pentru absorbţia radiaţiei
verzi, purtătoare de mari energii.
Valorile reflexiei sunt maxime dimineaţa şi searn. Apa are la amiază albedoul de 2-5%, deci absorbţia
este extrem de mare. Dimineaţa si seara, albedoul suprafeţelor acvatice este de 80-90'%, în aceste intervale de
timp, radiaţia incidentă fiind aproape în totalitate reflectatll.. Acest fapt se observă bine în cazul apelor
continentale stătătoare, puţin adanci, a căror încalzire în timpul dimineţii este slabi!., saltul termic producandu-se
 - 23 -

brusc, la amiază. Atmosfera de pe malul opus Soarelui, al acestor lacuri, primeste dimineaţa şi seara, pe lângă
radiaţia directă solară şi mari cantităţi din această r<idiatie directă, ce a fost reflectată de oglinda de apă. Radiatia
albastră si verde pătrund adânc in apele limpezi, difuzand în stratele inferioare si generand culoarea albastră­
vcrzuie '1 acestora. Apele tulburi si cele cil turbulent<l m<lre absorb bine, încălzindu-se puternic.
Datorită suprafeţelor ocupate de zăpadă si gheaţă, zonele polare au un albedou mediu de 80'i(). Zona
ecuatorială are un albedou mediu de 25'~i. Măsurătorile efectuate de către sateliţii meteorologici, au stabilit
pentru Tcrrn, un nlbedou mediu de 35-'W'~i~i. Această valoare, relativ ridicată, se datore<l2<'1 suprafeţelor mari
acoperite cu nori.

1. 3. 8. I.LUMINAREA Şl LUMI.NOZITATEA

Iluminarea este cantitatea de flux de lumină pe unitatea de suprafaţă. Ea este produsă de către radiaţia
solară din spectrul vizibil (cu lungimi de undă între 3600-7200 A). Unitatea de masura pentru iluminare este
luxul (Ix) care reprezintă fluxul luminos de un lumen, uniform repartizat pe o suprafaţă de 1 m . Iluminarea
2

detennină o luminozitate a supra fetei corpurilor, in funcţie de caracteristicile lor (culoare, rugozitate).
Luminozitatea este foarte puternică deasupra regiunilor acoperite cu strat de 7~'lpadă sau gheaţă, seara si
dimineaţa, d<ltorită reflecţiei puternice, ca si pe malul apelor. Luminozitatea este puternică si în cazul în care
So<1rele lumineaz:'i. printr-o spărtura în stratul de nori. ln acest caz, la radiaţia directă se aduagă cantităţi de
rndiatie difuz.'1 produse la trecerea razelor solare prin nori, ca si rndiatie directă reflectată de nori, ajunsă în locul
de observaţie, ca atare, sau difuzată de atmo::;feră. În timpul verii polare si subpolare, în verile scurte, vegetaţia
se dezvoltă rapid datorită faptului că, la cantitatea mare de rndiaţie solar:l primită în lunga zi polară, se adaugă o
luminozitate puternică.

1. 3. 9. RADIAŢIA TERESTRĂ ŞJ A ATMOSFEREI

Suprafaţa terestra se încălzeşte şi emite radiaţia suprafeţei terestre (Et). Dacă se consideră temperatura
medie a planetei de 15° C, confonn legii Srtefan-Boltzman, radiaţia ei medie va fi de 0,54/cal/cm /min.
2

Confonn legii Wien-Planck, temperaturii medii a Terrei îi corespunde o energie maximă cu lungimea de undă A
I 00.000 A, deci radiaţie infrarosie.
Suprafaţa terestră câştigă energie în intervalele de zi ale sezonului cald si pierde în sezonul rece
si pe timpul nopţii. O parte din radiaţia emisă de către P<1mant este absorbită de vaporii de apă, de bioxidul de
carbon, de aerosolii de diferite origini, ca si de moleculele gazelor componente ale aemlui atmosferic. Atmosfera
încălzită astfel, va iradiu în toate direcţiile, contraradiatia atmo~fereî (Ea). În 24 de ore, valoarea acesteia este
aproximativ egală cu valoarea radiatiei totale. Diferenta dintre intensitatea radiaţiei terestre si intensitatea
contrnradiaţiei atmosferei poartă numele de radiaţia efectivă (Re): Re= Et - Ea
Radiatia efectivă are valori pozitive pe timpul nopţii şi în sezonul rece, iar valoarea ei depinde de
factorii fizico-geografici si climatici. Cresterea umezelii aerului duce la scăderea radiaţiei efective, în deserturi
valorile pe timpul nopţii fiind foarte mari, datorită atmosferei uscate. Prezenţa norilor duce la scăderea radiaţiei
efective si la creşterea temperaturii în nopţile cu cer noros şi acopetit. În nopţile senine de toamnă sau primăvară,
cand se lnregistrează temperaturi scăzute, pierderile de căldură prin radiaţie efectivă pot fi reduse prin aspersare
de apă sau creearea de perdele de fum. Inversiunile termice scad radiaţia efectivă, prin stratul de nori prezent de
regulă la limita stratului de inversiune. Radiaţia efectivă creste odată cu altitudinea, fiind una din cm12eJe scăderii
temperaturii aemluî în altitudine. Suprafata 1erestră umedă, deşi emite mai puternic, înmagazinează ziua mai
multă c..'tldură, ceea ce duce la temperaturi medii mai ridicate deciit ale suprafeţelor uscate. Vegetaţia protejează
' solul de răcire, dar se răceste ea, iar în condiţlle conductibilităţii sale termice reduse, produc5nd frecvent
condensări sau sublimări I'e suprafaţa sa (roua, bmrnu). Relatia generală a radiaţiei efective este unnătoarea:
2
Et (0,54 cal/cm ?an) - Ea (0,40 cal!cm ?an) = Re (Ee) (O, 14 cal/cm2?an)

I. 3. 10. BILANŢUL RADIATIV-CALORIC LA SUPRAFAŢA TERESTRĂ ŞI ÎN

ATMOSFERĂ
'\
Atmosfera este permanent străbătută de fluxuri radiativ-calorice, unele îndreptate spre suprafaţa
terestră, altele spre cosmos. Bilanţul radiativ se constituie din diferenţa dintre radiaţia primită. şi radiaţia cedată..
r Suprafaţa terestră primeşte radiaţia totală, Q = S' + D, unde S' este insolaţia. În afara radiaţiei totale,
suprafaţa terestră primeşte şi contraradiaţia atmosferei, Ea, primindu-se suma S' + D + Ea. Pierderile sunt
 - 24

reprezentate de radiaţia reflectată de pe supra'.aţ~ terestr~ (A, albedoul) si de radiaţia de und;l lunga. a .sup~afeţei
terestre, Et, deci suma A + Et. Bilanţul radrntJv-calonc la suprafaţa terestră este dat de suma cast1gunlor s1
pierderilor:
B = S' + D + Ea - A - Et
întrncat S' + D = Q, inr Ea - Et = Ee, prin înlocuirea acestor tem1eni rezultli:
B = Q (1 - A) - Ee
Bilanţul suprafeţei terestre este pozitiv ziua şi pe total sezon cald. Bilanţul radiativ-caloric regleazli
toate procesele fizice de pe suprafaţa terestră şi din atmosferă, ca si celellate procese chimice, biologice etc.

Bilanţul radiativ al sistemului Pământ-Atmosferă

Br-a = Q (l- A)+ Q' - lmde Q' este radiaţia absorbită de către atmosferă, iar E.,) este radiaţia netă
emisă de Pii'mânt si atmosferă spre spaţiul cosmic.
Bilanţul radiativ al sistemului Pămiint-atmosferă este pozitiv între latitudinile de 0-35') si negativ la
latitudini mai mari. În bilanţul radiativ Pămiint-atmosferă intervin vnporii de apă, prin evnporări si conden&'iri.
Căldura latentă de vaporizaţie-condensare, LE, este detenninntă pe bnza mnsei de npă evnporată smt rezultntă
prin condensare, cunoscându-se consumul, respectiv elibernrea de căldură corespondentă unui volum de un
centimetru cub de apă. P este fluxul caloric transmis de la suprafaţa terestră spre atmosferă, prin turbulenţă. V
este fluxul caloric trnnsmis spre si dinspre straturile ndanci ale Pământului. Bilanţul radiativ caloric Pământ -
suprafaţa terestră-atmosferă este: B = LE+ P + V
La limita superioară a atmosferei, Pământul primeste o cantitate de energie care poate fi detrerminată,
fiind egală cu 10 n R2 cal/min, unde I0 este constanta solară, iar n R2 este suprafaţa cercului corespunz.1tor
suprafeţei Pământului, pe care cade perpendicular radiaţia dhectă primită de la Soare (constanta solară).
Valoarea energiei solare primită de Pământ, pe o suprafată. de un cm 2, într-un an este de 263 kcnL

Bilanţul radiativ-caloric al Terrei

Bilantul radiativ-caloric al TerreL după M. I. Budâko, este :
- Cel~ 263 kcal/cm 2/:m, primite la limita superioară a atmosferei, sunt repnrtiznte nstfel: 38 kcnl/cm hm
2

sunt absorbite <le atmosferă; 7. kcal!cm /an sunt absorbite de către nori; 124 kcal/cm /an ajung să fie absorbite
2 2

de către suprnfaţn terestră. Rezultă o sumă de 169 kcal/cm 2/an, care este in total absorbită. Din cantitatea de 263
kca~/cm /an, răman 94 kcfl/cm /.an, c~re se pier~ în cosmos. Di.n această cantita1e, J~ierd~rile p:·in refle~ ie de pe
2 2

non sunt de 63 kcal/cm /an, pierdenle pnn difuzie nlmosfenc<l, de 15 kcal/cm-,1an, iar pnn reflexie de pe
suprafaţa terestră, se pierde o cantitate de 16 kcal/cnhan-.
Din cele 124 kcal/cm /an, absorbite de către suprafaţa terestră, 52 kcal/cm /an se pierd prin radiaţie de
2 2

undă. lungă, rămfmând 72 kcal/cm /an. Rezultă că bilanţul suprafeţei terestre este pozitiv. Cantitntea de 72
2

kcallcm /an rămasă la suprafata terestră se consumă nstfel: prin evnpornţie (LE), o cnntitate de 59 kcal/cm hrn,
2 2

iar 13 kcal/cm /an, sunt transmise în ntmosferă prin turbulenţrt.

2

Bilantul caloric al atmosferei

Atmo;fera p:rimeste prin radiaţie solnră directă 38 kcal/cm 2/an sî prin condensări (LE), 59 kcnl/cm /an,
2

iar prin miscare turbulentă, de ta suprafaţa terestră, 13 kcal/cm /an. Prin aceste procese, atmosfera primeste o
2

sumă de 110 kcal/cm /an. Întrucât, an de an, ntrnosfera, pe totalul ei, nu se încălzeşte şi nici nu se răceste, rezultă
2

că întreaga cantitate de energie primită de către atmosferă, este pierdută spre spaţiul cosmic, prin radiaţie efectivă
(Ee).

Bilanţul radiativ-caloric general al sistemului Pământ-atmosferă

Sistemul Pămiint-ntmosferă primeste prin rndintie solară (Q), o cantitate de 263 kcnl/cm /nn. Toată
1

această cantitate este în final pierdută în cosmos. Prin reflexie si difuzie spre cosmos, se pierde o cnntitnte care
depinde de albedoul sistemului Pământ-atmosfera (A), cnre este de 94 kcnl/cm /nn. Restul de 169 kcal/cm /an,
2 2

este rad~aţin netă de undă lungii, care se pierde spre snptiul cosmic (E1. ). Din cei J69 kcnl/cm /nn" donr 20
2

kcal/cm-/an străbat spre cosmos, atmosfera, direct, liber, ca radiaţii cu lungimi de und.:'î. între 85.000 - l 10.000
A. Acest tip de radiaţii are lungimi de undă cnre sunt bine absorbite în atmosferă, de către v'1porii de apă si de
către bioxidul de cmbon. Restul, de 149 kcal/cm 2/an, se pierd spre spaţiul cosmic prin absorbţii si radiaţii lente,
de la strat la strat.
Pentru Pămant, 82% din căldura primită se consumă 1n procese de evaporaţie. De pe oceane, pierderile
prin ev;iporaţie, ale d\lclurii primite, ating 90%, iar de pe suprnfoţa continentelor, 50'Yo. Suprafaţa Pl'lmantului
 25

primeste intre latitu<lînile de 0-40°, cantităţi de energie mai mari dedt cele pe care le cedeaza, cu pană la 25%,
iar. între latitudinile de 40-90°, cantităţi de căldură mai mici decât cele pe care le cedează, care ajung la poli, -
75%1 (Houghton, 1953, citat de Strahler, 1973). Echilibrarea calorica intre latitudinile mici şi cele mari, se face
prin curenţi atmosferici si prin curcnti oceanici.

1. 4. TEMPERATURA SOLULUI ŞI A BAZINELOR ACVATICE

Temperatura înmagazinată de către sol are o mare importanţă in procesele care se produc în sol si
această căldură va fi cedată atmosferei inferioare. Procesele biochimice care se produc în sol, dizolvările,
precipitările, toate procesele fizico-chimice, activitatea biologică a microorganismelor, stmt influenţate direct de
către temperatura solului. încolţirea şi dezvoltarea plantelor este nsigurata de către căldura prezentă în sol,
procesele biologice producându-se în general la temperaturi de peste 4° C. Temperatura solului în ndâncime, dar
mai ales a suprafeţei solului, au o importantă deosebită si în meteorologie, ea influenţând temperatura aemlui din
stratele inferioare ale atmosferei.

1. 4. 1. PROPRIETĂTILE CALORICE ALE SOLULUI

Solul reflectă sau absoarbe radiaţia solară primită. Aceste procese depind de compoziţia, stmctura şi
albedoul solului. Albedoul suprafetei terestre este în funcţie de culoarea, rugozitatea şi umezirea sa.
Principalele însusiri fizico-cnlorice nle solului sunt: capncitatea calorică, conductivitatea tennică si
conductivitatea calorică.
Capacitatea calorică reprezintă cantitatea de căldură necesară ridicării temperaturii unui corp cu I C.
0

Capacitatea calorică se poate exprimn prin căldura specifică, care poate fi masică snu volumică.
Căldura sp<!Cijicâ masică (c) este cnntitatea de căldură necesară pentru a ridica cu l ° C, temperatura
unei mase de I kg substanţă şi se exprimă în kcal/kg.
Ciildura 8pecijică volumica (C) este cantitatea de căldură necesară pentru ridicarea cu 1° C a
temperaturii unui metru cub de substanţă şi se exprimă în kcal/m . Pentru soluri, valoa.rea căldurii specifice
3

volumice este în jur de 200-300 kcal/m . Valorile sale depind de proporţiile coinpoziţiei trifazice a solului
3

(solid, lichid, gaz), fiind foarte variabile, în funcţie de tipul de sol si starea sa. Pentrn apă, căldura specifică
volumică este de 1OOO kcal/cm 2/an, inr pentru aer de doar 0_,3 kcalfm 3. Rezultă de aici, diferenţierea extrem de
mnre dintre modul de încălzire şi răcire nl solului, apei si aerului. .
Conductivitatea termică este proprietatea ce exprimă viteza de propagare a căldurii. Ea este
desemnată de coeficientul k, care reprezintă raportul dintre conductivitatea calorică si căldura specifică volumică.
Coejidentu/ de cmu/uctfritate calorică (.:i) este o mărime egală cu cantitatea de căldură transmis.'l în
timp de o secundă, printr-o secţiune de l m , a unui strat cu grosimea de 1 m, ciind diferenţa de temperatură
2

dintre cele două feţe ale stratului este de l 0 C. Coeficientul de conductivitate calorică se m!l.soară în cal/m · s.
Coeficientul de conductivitate cnlorică nl solului are vnlori mijlocii, pe când ni aernlui, are valori foarte mici.
Solurile afânate şi uscate se încălzesc foarte puternic ziua, dar numai în stratul superficial si se răcesc la fel de
rapid noaptea. Solurile wnede şi tasate, se încălzesc mai greu ziua, dar se răcesc la fel de greu, noapten.
Procesele termice în sol şi la suprafaţa sa, depind şi de albedo. Solurile închise Jn culoare, se încălzesc
puternic. 'încălzirea depinde şi de expoziţia şi panta suprafeţei terestre. Temperatura medie a suprafeţei terestre
diferă, în medie, cu 5 - 6° C, între versanţi nordici si sudici, cu înclinare de 30-35°. Vegetaţin are un rol în
distribuţia temperaturilor medii şi extreme la suprafoţa solului, cat şi a temperaturilor în adancime. Ea răceste
suprafaţa terestră, pe timpul zilei, prin umbrire şi prin procese de transpiraţie. Nonptea, vegetatia opreşte o parte
din radiaţia plecată de pe suprafaţa terestră.. Un rol izolator ii c;xercită şi stratul de zăpadă, care împiedică răcirea
radiativă foarte puternică n solului. La suprafaţa solului se primesc tipuri diferite de radiaţie, au loc reflecxii, sau
recepţii, transfonnări de lungime de undă, schimburi termice pe laterală, dar mai ales spre şi dinspre interiornl
Pământului şi schimburi tennice cu atmosfera (fig. 8).

1. 4. 2. PROPAGAREA CĂLDURII ÎN SOL

Propagarea căldurii în sol

Căldura se transmite în adâncul solului şi de acolo spre suprafaţă, prin conductivitate. Cantităţile de c!l.ldură
vehiculate în ambele sensuri în stratele inferioare ale solului, scad odată cu adâncimea.
 - 26 -

~;;fiG J'tJÂ;lr,;/
direct/
.....
.. ·.·
...
.....
.. .
...... .:. . Rdda.lia ek-clivJ
. . .. ·

Fig. 8. Schimburile de căldură fo suprafaţa solului. a, ziua; b, noaptea. (după Geiger)

Legile propagării căldurii în sol au fost descoperite de către J. Fourier si sunt redate mai jos:
1. Perioadele oscilaţiilor tern1ice sunt aceleasi la toate adâncimile.
2. Cand adâncime.a creste în progresie aritmetică, amplitudinile oscilaţiilor termice scad în progresie
geometrică. Rezultă că vor exista nivele la care temperatura va fi neschimbată în 24 ore si nivele la care
temperatura nu mai variază în timpul anului.
3. Momentele producerii temperaturilor maxime si minime întfirzie proporţional cu adâncimea.
4. Adancimile la care se amortizează oscilaţiile tem1ice pe perioade diferite, sunt proporţionale cu
rădăcinile pătrate ale perioadelor oscilaţiilor respective: ·

::::
fi ::::
z' f365 19
Rezultă că amplitudinile termice anuale se sting la o adâncime de 19, Iori mai mare deciit
adâncimea la care nu se mai înregistrează amplitudinile zilnice.
Gradientul tennic vertical (y,) este raportul dintre diferenţa de temperatură si diferenţa de adâncime:
y, =Li. T / ll z si se exprimă în m/grad.
Treapta geotennică este adancimea în metri, de la care, sub nivelul temperaturii anuale constante, se
înregistrează creşterea de temperatură si se exprimă în rn/l 0c. Valoarea ei este de cca 30 m/ 1°c. Rezultă sub
nivelul temperaturilor medii anuale constante, o încălzire medie, odată cu cresterea adâncimii, de 3,3°C/100 m.

Repartitia temperaturilor pe verticală în sol

Repartiţia temperaturilor pe verticală în sol este reprezentată prin tautocrone si te1moizoplete.
Tautocronele sunt linii ce reprezintă repartitia temperaturii solului în rnport cu adăncimea, la intervale
egale de timp (de regulă orele de observaţii climatice), (fig. 9).
Repartiţia tempernturii in sol prezintă două tipuri, de insolatie si de rndiaţie. Tipul de insolaţie prezintă
scăderi odată cu cresterea adâncimii, pe timpul zilei si al sezonului cald. În tipul de radiaţie, temperatura solului
creste odată cu cresteren ad<încimii. Acest tip este prezent noapten si în sezonul rece.
Ta11tocro11ele sunt izolinii reprezentând repartiţia temperaturii solului în ad:încime. Distributia lor
poate prezenta tip11l de insolatie, caracterizat prin descresterea temperaturii solului în ad;'\ncime, p;înă la strntul
cu temperatura invariabilă, sau tipul de mdiafie. care prezintă cresteri ale temperaturii solului odată cu
adâncimea, în condiţiile în care stratul superior a pierdut căldura prin radiaţie.Geotennoizopletele prezinta
variaţia în timp a temperaturii solului în adâncime, a temperaturilor medii anuale, sau Ia una din orele
de observaţii (fig. 1O). Este vizibllă, chiar si pentm adâncimi mici, întârzierea înc.1lzirilor şi a răcirilor, odată cu
 - 27 -

cresterea ad<încimii.

7 ;g !Jh

8 6 lj. D 2 I/. /6 /8 20

Fig. 9. Tautocronele repartiţiei temperaturii solului în ILJI~ile ianuarie şi iulie la Cluj (după Belozerov).
z
cm ;oa zoo JOo l./{)I} i;.r/
o~~\\\\\~~"'-'~V::::--.:::~'7"""7771177~rm7-n1.:..,,rr-r-1

10

20

JO

Li(}

I F M A M I I A S o N D
Fig. IO. Geotermoizopletele la om 14 la staţia meteorologică Bucureşti-Filaret (după Berbecel et al.).

l. 4. 3. REGIMUL ZILNIC ŞI ANUAL AL TEMPERATURII SOLULUI

Regimul zilnic al temperaturii solului

Mersul zilnic al temperaturii solului se exprimă bine in zilele senine. Valorile maxime pentru suprafaţa
solului se produc de regulă în jurul orei 13. Amplitudinile termice sunt mari atunci când capacitatea calorică este
mare, iar conductivitatea calorică este mică. Capacitatea calorică si conductivitatea calorică ale solului sunt mari
comparativ cu cele ale aerului. Amplitudinile termice sunt mici în interiornl solului si mari la suprafaţa sa.
Amplitudinile zilnice la suprafaţa solului cresc de la poli spre ecuator, dar nu sunt foarte mari în zona
ecuatorială, datorită. nebulozităţii ridicate si umezelii crescute a solului. Amplitudinile zilnice la suprafaţa solului
si în adâncime, depind de umezeala aerului, ceată, nebulozitate, precipitaţii, prezenţa covomlui vegetal,
expoziţia şi înclinarea pantelor, altitudinea reliefului etc. Variaţia diurnă a temperaturilor solului la suprafaţă si la
diferite adâncimi, intr-o zi senină, in climatul temperat continental, sunt prezentate în fig.11. Se observă că,
există o întârziere în producerea celor mai mari temperaturi, în zilele senine, odată cu cresterea adâncimii.
 - 2,8 -

Regimul anual al temperaturii

oe solului
lt5 Mersul anual al temperaturii solului in
climatul temperat continental este prezen-tat în
l/.O fig. l 2. La tropice si la ecuator, regimul anual
JS prezintă nmplitudini medii anu11le scăzute,
diferenţierile de temperatură depinzând mai ales
JO de succesiunea sezoane-lor ploioase şi secetoase.
Amplitudinea medie anuală la supra-
25 faţn solului creste odată cu latitudinea. Pe
suprafaţa solului inierbată ca si în pădure,
20
ocm amplitudinile anuale ale tempernturii supra-
10 feţelor solului sunt mai reduse.
Temperatura const<mtă în adi1ncime, pe
o 13 !8 I 7 73 19 !h pmcursul întregului an se înregistrează la
I 7
adâncimea de 1 m, în zona ecuatorială, la adânci-
Fig. 11 Mersul zilnic al temperaturii la suprafaţa solului mea de 5-1 O m, în zona tropicală, la adilncimea
si în adâncime (Borislav, 4-5 VIII 1954), (Pop, 1988). de 15 - 20 m, în zona temperată si la ndâncime<1
oe de 25 m, în zona subpolară. Varintiile diurne de
tempernrură se produc, în medie, până la
35 adâncimi de J9, 1 ori mai scăzute.
Om
JO
1. 4. 4. ÎNGHEŢUL SOLULUI

20 Fenomenul de îngheţ al solului, ca şi

adâncimea la care pătrunde îngheţul în sol, sunt
.• „„ rezultatul acţiunii unui mare număr de factori:
inrtensitatea şi durata gemlui, umiditatea si
JO proprietăţile calorice ale solului, prezenţa şi
grosimea stratului de zăpadă, caracteristicile
vegetaţiei etc.
D Solurile umede îngheată greu,
-5-l---.-.........,.~...,-.....,............,-~r-1,-~-,--,---,~,-1
deoarece la îngheţul apei se degajă căldura
DIFMAM /ASOND latentă de îngheţ. În regiunile cu vegetaţie
abundenta, în mlaştini, în regiunile în c:ire
Fig. 12. Mersul anual al temperaturii solului la diferite pânza freatică este mai aproape de suprafaţă,
adâncimi la Thilisi (Pop, 1988). îngheţul se produce mai târziu si dispare mai
târziu.
Fenomenul de îngheţ se produce datorită cresterii cantităţii de radiaţie transformată în căldură, la
suprafaţa solului si în mai mică măsură, ca efect al aportului de căldură dispre stratele adâmci. Primăvara, la
încălzire, când stratul de zăpadă este subţire, se topeste întâi stratul de zăpadă, apoi se dezgheaţă solul, când
strnhil de zăpadă are o grosime mijlocie, topirea începe concomitent, de la suprafaţă si dinspre suprafaţa solului.,
iar cănd stratul de zăpad'î este gros, înghetul începe de la suprafaţa solului. Aceste simaţii favorizează
acumularea apei în sol in anii cu zitpezi bogate si pmduce scurgerea putinei ape rezultate dintr-un strat subţire de
zăpadă.
Efectele pozitive ale îngheţului solului sunt procesele de afonare si granulare. Zona temperată, cu
frecvente îngheţuri si dezgheţuri, bencficiaz,'\ din plin de ;1ceste procese, alăn;,uca si granularcn, pc l;îng:t
conţinutul in humus, dând calitntea deosebită a solurilor din zonele temperate. Sub stratul lngheţat, solul se
umezeste, întmcât la acest nivel se opresc vaporii de apă ce urcă neiintrempt dinspre stratele adfo1ci, spre
suprafaţă. De aceea, chiar si după o iarnă secetoas,1, la mică adiincime, sub nivelul la care pătrunsese îngheţul, la
incepuhil primăverii există o mică rezervă de apă necesară încoltihilui si declansării nctivitătîi biologice. În
zonele de altitudine, ca şi în zonele subpolare, caracterizate prin vânturi puternice în sezonul rece, îngheţul
fixeaz:'î t:adăcina arborilor, micsorfmd procentul doborâturilor de V<înt, favorizând o relativă inaintare în altitudine
si respectiv spre poli, a vegetaţiei arborescente.
Între efectele negative menţionăm situaţia prezentată, cazul stratului subţire de zăpadă din regiunile
aride, care la încălzire se topeste în scurt tim, până ca solul să se dezghete, iar întreaga cantitate de apă provenită
 29 -

provenită din topirea zltpezii, se va scurge. Astfel regiunile aride devin si mai aride. în ~n'.dră, de~~heţul de ~ară
nu. pătrunde la adâncimi mai mari de 1 m, ceea ce face ca stratul inferior să nu fie acces1b1l rădăcmdor arbonlor,
acesta fiind unul dintre factorii ce limittează înaintarea vegetaţiei arborescente in zonele subpolare.
Temperatura medie anuală a acestor zone este sub O, masn de sol îngheţat produce inerţii tennice si dezgheţ
1ârziu, superficial sau inexistent. De acea, taigaun inaintează spre nord mai degrabă în ~one uscate, desi acestea
au temperaturi medii mai scăzute decât ale zonelor umede de la aceleasi latitudini. lngheţul îndelungat sau
permanent, diminuează sau stopează activitMile biologice, viata microorganismelor si procesele biocliimice
. Suprafaţa terestră ocupată de inghet veşnic ocupă procentul de 20 'Yo, iar !n cazul unei tari ca Federaţia
Rus{l, un procent de 47'?o. ln ariile continentale ale Extremului Nord, adâncimea 1ngheţului pătnmde la
adâncimea de l 500 m in scoarţa terestră. În zonele temperate, la limita cu zona subpolară, grosimea stratului
dezgheţat vara, este suficienlfl pentru instalarea taigalei, în schimb, prezenţn slrntului cu !ngheţ vesnic ;:ipro;:ipc de
suprafaţa nu permite infiltrarea asa încât suprafaţa ocupată de mlastini este mare.

1. 4. 5. REGIMUL TERMIC AL MARILOR BAZINE ACVATICE

Din cei 5 IO mil. knl ai suprafeţei Terrei, 362 mii. km 2, adica 71 %, sunt ocupati de mari şi oceane, la
acestea putându-se adăuga şi apele continentale, al căror regim tennic este însă în mai mare masmă influenţat de
regimul tennic al suprafeţelor de uscat. Marile bazine acvatice acţionează hotărâtor asupra maselor de aer de
deasupra lor, cât şi asupra cel.or din teritoriile învecinate şi asupra tuturor parametrilor meteorologici.
Regimul tem1ic al mnrilor suprafeţe acvntice depinde de adâncimea si salinitatea lor. Oceanul planetar
este un sistem 1n echilibru, cantitatea de energie absorbită fiind egală cu cantitatea de enrgie cedată, µe ansamblu
temperatura oceanului planetar fiind constnnW. Regimul termic al marilor sunrafe(e acvntice este net deosebit de
cel al si1prafotclor de uscat, datorită propriet:itilor calorice diferite ale apei, faţă de cele ale uscatului. Este vorba
de c<lldurn specifică (de 3-4 ori mai marc decilt a solului), conductibilitatea lermicil si albcdo. in plus, comparativ
cu solul, masele de apă sunt transparente si mobile. Pentru incălzirea maselor de apă se consumă cantităti
enonne de caldură, care vor fi eliberate la răcire, efectul moderator fiind principala caracteristică tennică a
bazinelor acvatice.
Căldura apei provine din absorbţia selectivă a radiaţiei solare. Radiaţii vizibile, roşii, oranj şi galbene,
pătrund doar in primii 50 cm ai masei de apă, pe când radiaţiile verzi, albastre, indigo şi violet pătrund în adânc,
difuzează şi oferă masei de apă, culoarea albastru-veizui. Radiaţiile ultraviolete penetrează adânc masele
transparente de apă, ajungând până la adâncimea de 100 m. Până Ia adâncimea de 10 cm sunt absorbite 50(Yo din
radiatiile intrate în maasa de apă, absorbţia fiind practic totală până la adâncimea de 10 m. Impurificarea cu
suspensii a maselor de apă, duce la cresterea capacităţii de absorbţie, radiaţia intrată în masa acestor ape fiind
practic absorbită în primii centimetri. În cazul apelor tulburi, nbsorbtiile sunt moderate datorită unei reflexii mult
mai mari de pe suprafaţa acestor ape, comparativ cu cea produsă de către suprafeţele apelor limpezi. Transmisia
căldurii receptate în stratele superioare, spre adâncuri, se face mai ales prin amestec, care transporta spre adânc,
cantităţi de căldură de IO.OOO de ori mai mari, decât procesele de transmitere prin conductibilitate calorică.
Amestecul pe verticală al maselor de apa, este rezultatul convecţiei. Aceasta este de trei tipuri: tennică,
te1111ohalină si dinamică.
Co~wectia tem1ică este specifică maselor de apă dulce sau cu salinitate redusă (sub 25%0, ape
salmastre). Aceste categorii de ape pot fi considerate că au densitatea maximă, la temperatura de 4° C. Procesul
se dezvoltă nstfel: la răcirea atmosferei şi odată cu scăderea cantităţii de radiaţie solară primită, spre sezonul rece,
stratele de apă superioare se răcesc, le creste densitatea şi coboara în adanc, procesul putând continua pană
întreaga masă de apă capătă temperntura densităţii maxime, 4° C, după care, masele de apă din stratul de
suprafaţă se pot răci, rămânând la suprafaţă, unde vor putea îngheţa. La 1ncălzire, în aceast~. categorie de ape, nu
se produc procese convective, temperatura trnnsmiţânduse de ln suprnfaţ,1 spre adânc, prin turbulenţă si
conductibilitate.
La salinitatea de 25°100 , apa îngheaţă fa temperatura de -1< ,3° C, care este şi temperatura maximei
densităţi pentru această salinitate. La salinităţi mai mici de 25\10 , temperntma maximei densităţi este mai mare
decât temperatura de îngheţ, deci Ja salintăţi mai mici de 25°/o0 , apa sărată se va comporta din punct de vedere
te1111ic, la fel cu apa dulce.
Convecţia tem1ohalină se produce in apele care au salinitatea mai mare de 25°/00 , la care, temperatura
maximei densităţi este mai coborâtă decât temperatura de îngheţ. Pentru apele sărate, temperatura maximei
densităţi este de -3° C, iar temperatura de îngheţ este de -2° C. Convectia în apele sărate este mai îndelungată
decar la apele dulci. Pe suprafeţele marine din zonele reci, când temperatura scade la suprafa(:ă până Ia valori
la care aceste ape sunt mai dense decât stratele din adânc, masele de apă de Ia suprafţ<l se scufundă, procesul
 30 -

. " .;nă la atingerea temperaturii de -2° C, când o parte din apă îngheaţă, alta coboară spre adânc, iar
con t mun p„ ' ' I· b I d Id · · f" ·
procesul continuă până la înce~erea încă!zirii. In zone!e calde, se 1111:1 :1 „ e ~ă ură cu mteuorul ~st.e onr te
· întmcilt densitatea straturilor superioare creste pnn cresterea salm1tăţ11 piodusă de către evapo1aţ1a foarte
m1ens . · · b· 1 · · · ·
intensă. Aceste mase de npă calde si oxigenate intreţm în aceste zone, o act1v1tate 10 og1că mtensă, o vegetaţie St
faună abundentă până la adâncimi mnri.
Convecţia dinamică este produsă de l'idicarea din adâncuri a unor mase de apă mai rece, acolo unde
domină vânturi dinspre continent, generându-se curenţi oceanici reci, de compensaţie. ·

Regimul zilnic şi anual al temperaturii marilor suprafeţe acvatice

Datorită proprietăţilor calorice diferite de ale solului si n faptului că schimburile calorice se dezvoltă
până la ndâncimi mari, pe suprtafeţele acvatice, inerţia tem1ică este mult mai mare decât pe suprafeţele de uscat.
Diurn, maximele zilnice se înregistrează pe marile suprafeţe acvntice la ora 16, iar minimele zilnice, cu
2-3 ore după răsăritul soarelui.
Amplitudinile medii diurne sunt de 2-5° C, pe suprafaţa lacurilor, 1-2° C, pe suprntta 1rn1rilor
continentale şi de doar O, 1-0,2° C, in ariile centrale ale oceanelor (urcând la 0,5° C, pe suprafţa oceanelor din
zone le tropicale).
Oscilaţiile termice diurne dispar la adâncimen de 15-20 m, faţă de valonrea medie de I m, pentru
suprafeţele continentale.
Anual, se constată mari întârzieri în producerea temperaturilor maxime si minime, fată de suprafaţa
solului. În emisfera nordică, în medie, temeraturile medii lunare cele mai ridicate se înregistreaz.:'l pe suprafeţele
oceanice, în wgust-septembrie, iar în emisfera sudică, în luna septembrie. Cele mai scăzute valori medii lunare
se înregistrează pe suprafaţa oceanelor din emisfera nordică, 1n lunile februarie-martie, iar în emisfera sudică, în
lwrn martie.
Amplitudinea medie anuală este pe suprafaţa lacurilor mari şi a mărilor continentale, de 15-30° C.
Marea Neagră prezintă la suprafaţă, o amplitudine medie anuală de 25° C. Pe suprafatn oceanelor, amplitudinea
medie anuală este de 2-3° C în zonele calde, de 10° C, în zona temperată nordică si de 5°, în zona temperată
sudică.
Oscilaţiile anunle ale temperaturii aernlui se resimt până la adâncimi de 150-400 m. Ca si ln cazul
solului, propagarea spre adiinc se produce cu întâr.liere proporţională cu adâncimea, in cazul maselor de apa,
acest decalaj ajungând la o lună, pentru adâncimea de 60 m.
Temperatura medie anuală n marilor suprafete acvatice scade din zona caldă, de la circa 26° C, spre
zona polară, unde coboară la temperatura de îngheţ a apelor sărate, -2° C. Cea mai ridicată temperatură medie
anuală de pe suprafeţele mărilor si oceanelor se înregistrea?..ă în Golful Persic (35,6° C).
În Oceanul Planetar, temperaturile scad rapid până la adâncimea de 600 m, după care sc.:'lderea continuă
lent, pfrnă la adâncimea de 2-3 km, sub cnre, în întregul ocean planetnr, temperaturile sunt în jur de :2° C. În
apele polare, temperatura creste uşor până la adâncimea de 300 m, după care scade usor până la adâncimea de 2-3
km, adâncime sub care, temperatura este la fel ca in întregul ocean planetar.

Circuitul caloric în sol şi în apă

Atât stratul de sol, cât si în bazinele acvatice nu se produc cresteri nici scăderi ale temperaturilor medii,
întrucât intrările de căldură sunt egale cu iesirile. Zilnic si nnual se petrec schimburi de căldură cu stratele
interne, cât si cu ntmosfera.
. În circuitul caloric zilnic, atât ln sol cât si în apă, pe timpul zilei au loc intrări iar noaptea, iesiri.
Circuitul caloric diurn este legat de circuitul caloric anual. Astfel, in climatul temperat, din sol si mai ales din
npă producându-se ieşiri si pe timpul zilei, în prima parte a sezonului rece, când chiar pe timpul zilei, acestea
sunt mai calde decât atmosfera. Pentm sol, circuitul caloric anual este negativ în zonele temperate, în perioada
septembrie-nprilie. O rocă compactă transmite în adâncime 57% din cantitatea de căldură, pe dnd npa 99,6'Yo.
43'Yo fiind transmis atmosferei de către rocile compacte si numai 0,4% de către suprafeţele acvatice.
Circuitul calorjc cu stratele interioare este deci mult mai intens la ape. În Marea Neagră, circuitul
caloric nnual are valori de ± 48 kca1/cm 2 . Stratul de 7i\padă cedează atmosferei, în special prin reflecţie, 84'1!, din
energia primită si transmite spre adânc, 16%.
Din cele menţionate rezultă deosebiri transante între regimul tennic al suprafeţelor continentale şi
oceanice, fiind generate şi tipuri diferite de climat.
 - 31 -

tr
e 1. 5. TEMPERATURA AERULUI
e
;j
1. 5. J. TRANSPORTUL DE CăLDURĂ îN ATMOSFERĂ
e
. incalzirea atmosferei se produce îndeosebi prin absorbţia energiei radiaţiei infraroşii, cu lungime mare
de tmdă. Atmosfra se încălzeşte prin mai multe procese: schimbările de fază ale apei, radiaţie terestră, radiaţie
solară directă, tUJbulenţă, convecţie, advectie si conductibilitate calorică moleculară. Trebuie subliniat că cel mai
intens proces de încălzire a atmosferei terestre se produce prin co11de11sări si sublimări ale vaporilor de apă.
Pentru vaporizare se consumă 600 calorii pentru un gram de apă, o energie mare, dacă se are în vedere că
pentru ridicarea temperaturii unui gram de apă de la 0° C la l 00" C, sunt necesare doar JOO calorii. Pentru
dezgheţ sunt necesare 80 calorii pentru fiecare gram de gheaţă, iar la îngheţul unui gram de apă. se degajă aceeasi
r cantitate de căldură.
Radiaţia i1!fi'aroşie, de origi11e terestru, este preluată de către atmosferă, treptat, de la strat la strnt de
jos în sus,_ răcirea făcându-se pennanent de sus in jos, iar uneori si de jos in sus.
ln mod direct, atmosfera nu preia decât 14% din e11ergia radiaţiei solare.
lncălzii·ea prin turbule11ţâ se produce prin mişcări ascensionale, în formă de turbionae elicoidale cu
diametrul de la câţiva centimetri, pâna la sute de metri. Turbulenţa are cauze tennice, rezultiind din îndl.lzirea
diferenţiată a diferitelor compartimente ale suprafeţei terestre, în ariile cu insolaţie puternica. producându-se
încălziri si scăderi ale densităţii aerului. Turbulenţa mai poate avea şi cauze dinamice (mecanice), datorate
gradienţilor barici diferiţi, care produc vântul.
Convectia termică constă în amplificarea turbulenţei şi deplasarea pe verticală, în mod compact, a
unor mari mase de aer. într-o mişcare convectivă există două regiuni, una în care aerul se mişcă ascendent şi una
în care aerul se mişcă descendent. Ca si turbulenţa, convecţia poate avea origine tennică sau dinamică. Convectia
de origine tem1ică provine din amplificarea fenomenului de turbulenţă tennică, unui întreg areal corespunzându-
i doar miscări ascensionale sau miscări descendente, turbioanele ascendente nemaifiind amestecate cu curenţi
descendenţi. Convectia ascensională are de multe ori aspectul unui jet, a unui vânt ascendent cu viteze ce pot
njunge la 20 m/s. Descendenţa creează echilibrarea maselor de aer. Ea se produce cu. viteze mai scăzute
decât ascendenţa, de aici rezultând ca mişcările descendente se produc deasupra w1or suprafete mai întinse dcât
suprafeţele deasupra cărora se produc mişdl.ri ascensionale. În diferite regiw1i se fonnează celule convective, for-

oe mate din areale cu mişcare ascensională

însoţite de areale cu mişcări descendente.
Condiţiile cele mai bune pentru convecţia
50 tennică sunt intrnnite deasupra uscatului.
4,5 Prin advecţie, o suprafaţă poate fi
încălzită sau răcită de catre masele de aer cal şi
1f{) respectiv rece, care traversează regiunea.
Prin conductibilitate tennică molecu-
35 lară se produc transmisii tennice nesemnifica-
tive, avându-se în vedere conductibilitatea ter-
JD mica redusă a aemlui, efecte decelabile ale
25 acesteia producându-se doar în primii centime-
tri de lânga suprafaţa terestră, deasupra acestui
20 nivel, încălzirea producându-se pe seama
celorlalte procese.
15 Datorită faptului că multe dintre
/D...._,~--...---------------~.--.,.-~ procesele de îndl.Jzire a atmosferei sw1t
2 l.ţ 6 8 JO 12 11/. 16 18 20 22 2L/.h aporturi venite de la suprafaţa terestră, faţă de
momentul temperaturilor maxime la sol, se
Fig. 13. Mersul zilnic al temperaturii la suprafaţa solului şi în produc întâizieri, atât în mersul zilnic, aer,
la Bucureşti-Filaret, în 8 VI 1956 (după C.Stoica, N.Cristea) cât şi în cel anual.

1. 5. 2. REGIMUL ZJLNIC ŞI ANUAL AL TEMPERA TURU AERULUI

Regimul zilnic al temperaturii aerului

Temperatura se transmite în atmosferă aşa cum se transmite în sol şi mai degrabă în apă, care
 - 32

mediu transparent si mobil, sensul propagării, ca si alte caracteristici fiind deosebite. Ţemperatura troposferei
este în strânsă legătură cu factorii ce o gen:rează, în princi?,al cu t~mper.atura s~p~~fe~e1. act1:e, ~u ::olumul de·
vapori ce condensează et~ ..In at1:1o~feră, r.eg1m~l temp~rnt~m aerului ~rezmtă van.aţ;1 zilnic~ s1 v~n~ţn a~1u~le.
Temperatura mm1mă zilmcă se rnreg1strează marnte de răsăritul soarelui, iar maxima z1lmcă, rn Jur de
ora 14. Se înreaistrează o uşoară inerţie: dacă friaxima radiativă se produce la ora 12, maxima la suprafaţa solului
la ora 13, maxima în aer se produce la ora 14. Acelasi fenomen se produce si în cazul temperaturii minime (fig.
14).
Diferenţa dintre temperatura maximă si cea minimă
...
a unei zile este amplitudinea termică a zilei respective,

J
"°'~:H=.
amplitudinea zilnică putându-se referi la o singură zi, la
medii pentru o lună, an, sau la medii multianuale. Mărimea
nmplitudinilor zilnice si nnuale depinde de lntitudine, timpul
din an, relief (altitudine, expoziţie, pnntă, morfologie),
O 2 4 5 8 /(} 12 14 IS fi 2(} 22 24ore
nebulozitate, vnnt, umezeală, natura suprafetei nctive etc.
Amplitudinile termice scad cu înălţimen, periondele
înciilzirilor şi răcirilor rămnn aceleaşi pe întreaga grosime a
ntmosferei pe care ele se mnnifestă, iar momentele de
producere a maximelor si minimelor zilnice si anuale înt;lrzic
odntă cu cresteren altitudinii.
0 J 4 O 8 /(} f? f4 /6 /f J.f/ t2 Jţ IJl"C~ Amplitudinea zilnică este în medie de I O" C la
ecuator, crescând în zonele tropicale la 12° C (în regiuni
Fig. 14. Mersul zilnic nl temperaturii aerului desertice chiar 20° C), în zonele temperate, 8° C (12° C pe
la Bucuresti, în lunile ianuarie si iulie (după timpul verii si 4° C, iama), în zonele subpolare, 4'' C, inr
Bacinschl, 1966). în cele pofare, 2° C. În zonele polare, amplitudinen medie
zilnică este 0° C în 24 ore, pe thnpul nopţii polare si de l ° C,
în 24 ore, pe timpul zilei polare, valorile fiind mai mari pe timpul anotimpurilor de tranziţie. În condiţii de relief
fragmentat, amplitudinile sunt mici în partea superioara a versanţilor si pe culmi, unde contactul cu atmosfera
liberă este puternic şi mari în formele negative de relief (văi şi deptresiuni), unde este mai puternic contactul cu
suprafaţa terestră,care prezintă amplitudini mari.
În atmosfera liberă, la altitudinea de 200 m, maximele şi minimele termice se produc cu întârziere de 2
ore, la 1000 m, cu întnrziere de 4 ore, inr la 2000 m, cu întârziere de 6 ore, aici amplitudinen zilnică scăznnd la
JoC.

Regimul anual al temperaturii aerului

În zonele temperate si la latitudini mni mari se înregistrează o mare variabilitate a valorilor medi
:muale ca si a mnplitudinilor anuale, datorită vnriaţiei mari a dinmnicii atmosferei, aici producându-se frecvente
advecţii de aer tropical sau arctic (ant<Hctic)1' mmitim sau continental (fig. 15 ).
Mersul anual al temperaturii pe suprafeţele oceanelor si
3 în centrnl mnrilor continentelor este net deosebit. În regimul
continental, amplitudinile termice sunt mari, iar lunile cu cele mai
mari si cele mai mici valori medii, sunt lunile următoare celor în
care se produc solstiţiile, pe când în regim ocennic, amplitudinile
medii anuale sunt mici, iar vnlorile medii lunare cele mai ridicnte
si cele mni scăzute se produc cu cel puţin o lună întnrziere faţă de
regimul continental Pentrn suprafeţele de uscat, cele mai mici
oscilaţii anuale se produc pe ţărmurile insulelor si peninsulelor.
Suprafeţele ncvatice reduc amplitudinile medii imu1iie, în
funcţie de mărimea suprafeţei lor si de depărtarea de continente
(fig. 16). De exemplu, în Ocemml Pacific, în zona calci'!,
amplitudinile medii anuale sunt de 3" C, ntât în emisfera nordică,
cât si in cea sudică. La latitudinea de 60° îns.:'1, în emisfera nordică,
unde suprafaţa sa ln acenstă lntitudine este mai redusă, este de 15"
f)fAJJllASONO C, iar în emisfera sudică, unde la nceastă latitudine, Oceanul
lunile Pacific are extensiune mare, amplitudinea medie anuală este de
Fig. I5. Variaţia anllală a temperaturii la doar 5° C.
diferite \atitudini (Bacinschî, 1966) Amplitudinea medie anuală creşte de la ecuator spre poli
 - 33 -

(fig. 17). La ecuator, datorită pendulării unghiului de

30 incidenţă al radiaţiei solare, între cele doua echinocţii (când,
la amiază, unghiul razelor solare este de 90° ), există totuşi
20 deosebiri între mediile lunare de temperatură, materializate
printr-o amplitudine medie anuala de 5° C. În
JO zoneletropicale, amplitudinea medie anuala este de 10° C, în
zonele temperate, de 20° C şi atingând v~Jorile cele mai
o ridicate, de circa 40° C, în zonele subpolare. In zonele polare,
amplitudinile medii anuale sunt de circa 35° C.
Ca şi în c~zul amplitudinilor zilnice, relieful îsi
-!O exercită influenţa şi asupra amplitudinilor medii anuale.
Acestea, sub influenţa amplitudinilor din atmosfera liben1,
-20 scad cu câte 2° C, la fiecare creştere a altitudinii cu 1OOO m.
Formele convexe produc scăderi ale amplitudinilor medii
-30· anuale, sub influenţa atmosferei libere, a intensităţii
proceselor radiative pe timpul zilei şia pierderilor radiative de
-L/D pe timpul nopţii, a lipsei inversiunilor tennice, pe când, în
fonnele concave de relief, amplitudinile medii anuale sunt
-5o mari. Umezeala mare, nebulozitatea ridicată şi precipitaţiile
' -.---i---,-~..-. . . . . -..--....--. de durată scad amplitudinile tennice medii anuale, datorită
IFMAMI IASONOI scăderii temperaturii în lunile cele .mai calde, în care, de
Fig. 16. Mersul anual al temperaturii aerului pe regulă, aceste elemente înregistrează valori mari. Producerea
continent (Iakutsk) si pe litoral (Thomshavn), la lor în sezonul rece, scade amplitudinea medie anuală, prin de
62° lat. N (Pop, 1988). cresterea temperaturilor medii ale lunilor în care se produc,

60 30 . o JO 60° s
Fig. 17. Variaţia amplitudinii medii anuale în raport cu latitudinea (Pop, 1988).
prin căldura latentăde condensare.

Există patru tipuri fundamentale de regim anual al temperaturii aerului, corespu11zătoare tipurilor de
mase de aer şi zonelor climatice principale (fig. 15).
1. Tipul ecuatorial. Razele solare cad perpendicular de doua ori pe an, la amiezile celor două
echinocţii, Ia amiezile celor două solstiţii unghiul de incidenţă al razelor solare fiind de 67 ° C. fn aprilie si
octombrie, temperatura medie este mai ridicata cu 5° C decât în lunile ianuarie şi iulie.
2. Tipul tropical. Prezintă amplitudini tennice medii anuale de circa 10° C. Pe litorale acestea sunt de
doar 5° C, în ariile centrale ale continentelor sunt în jur de 20° C iar în deşerturi şi mai mari.
3. Tipul temperat. Prezintă amplitudini de circa 10° C pe litorale şi de circa 20° C, în interioml
continentelor. Subtipul excesiv continental prezintă amplih1dini mult mai mari. la Iakutsk, amplitudinea medie
anuala este de 62,5° C, ca diferenţă între mediile lunii iulie, 19,0° C şi ianuarie, -42,5° C.
. 4. Tipul polar P,rezintă amplitudini medii anuale de circa 25° C în zonele litorale şi de circa 35° C în
rnteriorul continentelor. In zona subpolară excesiv continentala, la Verhoiansk, amplitudinea medie anuală
prezintă valoarea maximă de pe glob, de 65,2° C, ca diferenţă ca diferenţă intre mediile Junii iulie, 15,1° C şi
ianuarie, -50, 1° C.
 - 34 -

1. 5. 3. PROCESELE ADIABATICE DIN ATMOSFERĂ

în atmosferă se produc frecvente mişcări convective. Dacă aceste mişcări sunt rapide, masele de aer în
ascensiune nu au timp să realizeze schimburi ten11ice semnificative cu masele de aer înconjurătoare, prin procese
de radiaţie, conductivitate, mişcări turbulente sau browniene. Deplasarea pe verticală a aemlui fără schimburi
cnlorice cu mediul înconjurător constituie un proces adiabatic (în limba elină, adiabathos înseamnă izolat).
în asemenea mişcare au loc transfonnări tennodinamice de densitate, presiune şi temperatură, numite
procese adiabatice. La ascensiune, presiunea scade, aerul se destinde, consumă pentm aceasta energie, ceea ce
duce la scăderea temperaturii. La ascendenţă presiunea scade, aeml se destinde, proces în care consumă energie,
deci se va răci. La descendenţă., aerul se· comprimă, presiunea creşte, energia cinetică se transformă în energie
calorică, iar temperatura creste.
în natură, în stratele inferioare ale atmosferei nu există aer perfect uscat Masele de aer în care nu se
produc condensări poartă numele de „aer uscat" sau ,,umed nesaturnt", întrucilt aerul umed nesnturat, în care nu
se produc condensări, se comportă asemănător aerului uscat. Aerul umed în care se produc condensări poartă
numele de „aer urne d saturat".
Varintii\e tennice ndiabntice se carncterizează prin gradienţi tennici adinbatici.
În aerul uscat (umed nesaturat), la urcarea masei de aer, temperatura scade, iar la coborârea Sil,
temperatura creste cu valoarea gradientului adiabatic uscat Ya 1° C I I00 m. În ascensiune, temperatura scade,
se produc condensări, care elibereaz.:1 căldură, aerul se încălzeste, iar răcirea sa odată cu ascensiunea, nu se nwi
produce după valoarea gradientului adiabatic uscat, ci după vnlonrea grndientului adiabntic umed Yb ?:: 1° C I I00
m. Cînd aerul urcă, cantitatea de vapori ce o conţine scade datorik'l condensărilor, deci va scade din ce în ce mai
mult si c.'ildura latentă de vaporizare, eliberată de condensări, iar gradientul adiabatic umed creste,
apropiindu-se de gradientul adiabatic uscat. Scăderile de presiune si de densitate, odată cu ascensiunea, sunt
însoţite si de scăderea capacîtăţii calorice, ceea ce duce la scăderea gradientului adiabatic umed. Influenţn
temperaturii este însă mult mai mare decât cea a presiunii, deci gradientu\ ad1abatic umed va creste pe timpul
ascensiunii, apropindu-se de valoarea grndientului adiabatic uscat.
În miscarea .aiabatică descendentă, atât aerul uscat, cât si cel umed nesaturat, se încălzesc după
gradientul adiabatic uscat Dacă aeml conţine apă sub fonnă dt picături sau ace de gheaţ'l, o parte din căldură va
fi consumată pentru evaporarea lor, iar aerul se va încălzi după gradientul adiabatic umed, pană la completa
evaporare a apei licide sau solide. Dacă pe versantul de ascensiune se produc precipitaţii, pe versantul opus, la
acelaşi nivel, se înregistrează temperatu.ri mai ridicate. Este un proces pseudoadiabatic, asa cum se produce în
cazul foehnului.

Temperatura potenţială, echivalentă şi echivalent-potenţială

Temperatura unei mase de aer varia?..ă în funcţie de presiune.

Penim a compara temperatura maselor de aer, ele trebuie aduse la acelasi nivel, sau presiune standard.
Este presiunea de 1000 milibari (apropiată de presiw1ea nivelului marii). Această aducere se face după valoarea
adiabatei uscate. Rezultă temperatura potenţială, care constituie o proprietate conservativă.
Temperatura la care aj1mge aerul prin condensarea întregii cantităţi de vapori pe care o
conţine, în condiţii de presiune constantă, se numeşte temperatură echivalentă.
Pentm caracterizarea tennică completă a unei mase de aer, se 1idică temperatura prin condensarea
teoretică a întregii cantităţi de vapori, apoi se coboară teoretic ma.sa de aer la presiunea de 1000 mb, rezultând
temperatura echivalellfă potentială (echipotentială).

1. 5. 4. CONDIŢIILE DE STABILITATE VERTICALĂ ÎN ATMOSFERĂ.

Miscarea convectivă depinde de stratificarea tennică a atmosferei. Există trei stări de stratificare
verticalăa atmosferei, în funcţie de temperatură: instabilă, stabilă si indiferentă (neutră). Stabilitatea verticală în
atmosferă se va analiza în funcţie de valorile gradientului tennic vertical (y), gradientul adiabatic uscat (Ya) si
gradientul adiabatic umed (yh).
in aerul uscat sau umed nesaturat, exista cele trei stări de stratificare verticală în funcţie de valoarea
gradientului tennic vertical faţă de cea a gradienţilor adiabatici.
Stra~ficareainstabilă. cea mai frecvent întâlnită, se fonnează atunci când y , Ya· În acest caz, răciren în
masa de aer în convecţie se produce mai încet decnt în mnsele de ner înconjurătoare şi masa de ner convectivl't îşi
 - 35 -

poate continua ascensiunea. Fenomenul se produce deasupra uscatului, pe tot parcursul zilelor semne din
sezonul cald.
1 Stratificarea i11difere11/r1, este prezentă când y Ya· Egalitatea celor doi gradienţi se întalneşte mai rar,
de regulă dimineaţa şi seara, sau în zilele cu cer noros. în aceste condiţii se pot produce slabe mişcări verticale,
ascendente sau descendente.
Stratificarea sta bi fă se produce când y < '(a· În aceste condiţii răcirea în masa de aer respectivă, se
produce pe altitudine, mai puternic decât în masele de aer înconjurătoare. În acest caz, masele de aer cu aceeaşi
temperatură cu a maselor de aer înconjurătoare, nu vor putea căpăta tendinţe ascensionale, iar masele de aer mai
calde isi vor incetini, apoi stopa ascensiunea. deci în situaţii de acest tip nu se produc miscări convective.
Stratificarea stabilă este prezenta mai ales noaptea, în sezonul rece şi în situaţii anticiclonice.
Cele trei situaţii sunt prezente si în cazul aerului umed saturat
Stratifica(ia umed 11stabilă, cea mai frecvent întâlnită, se formează atunci cand Ya y Yb· În acest caz,
masa de aer umed, mai uşoară decat masa de aer înconjurătoare, mai uscată, începe ascensiunea. Ascensiunea
1 poate continua, întrucilt în masa de aer wned saturat se produc condensări, care elibereaz:.1 căldură, iar gradientul
adiabatic umed se păstrează în continuare mai mic decât gradientul termic vertical. O ma&'l de aer umed, aflată la
o anumită înălţime şi având aceeaşi densitate cu a mediului înconjruător, poate coborâ. În această fază se va
încălzi, o parte din căldură va fi consumată pentru evaporarea particulelor de apă sau gheaţa, iar după evaporarea
totală, cresterea temperaturilor la descendentă se va face după adiabata uscată, temperatura masei de aer
respective va deveni mai mare decât a maselor de aer înconjurătoare, iar descendenţa va înceta.
) Stratificaţia 111nedâ i11difere11tâ, este prezentă când y Yli· În aceste condiţii se pot produce slabe mişdlri
verticale, ascendente sau descendente.
Stratificaţia umedă stabilă se produce când y . Yb·
În troposferă gradientul tennic vertical, care este media diferiţilor gradienţi adiabatici uscaţi şi umezi,
are o valoare medie, deasupra uscatului zonelor temperate 1 de 0,6° C/lOO m. În cadrul acestei situaţii medii,
încălzirea puternică pe timpul zilelor senine din sezonul cald, a suprafeţei terestre şi a atmosferei inferioare, ca si
încărcarea puternică cu vapori de apă în urma intenselor procese de evapotranspiraţie, ceea ce duce la formarea
1 în stratul inferior al atmosferei a unor mase de aer încărcate cu vapori de apă, mai u.şoare decât aerului din
stratele superioare (mai uscat), duce la generarea unor frecvente stări de stratificaţie umedă instabilă a atmosfe-
1 rei. În aceste condiţii sunt generate convecţii de
1 amploare, în urma cărora se produc precipitări.
1 h Energia potenţială rezultată din distribuţia
pe verticală a temperaturii, se numeşte energie de
D instabilitate.
În cazuri de excepţie, când intervin şi alţi
c factori, aerul poate staţiona şi în cazul m1ei
atmosfere instabile şi poate să capete mişcare
ascensională, chiar în cazul unei atmosfere stabile.
1 în procesele de convecţie, un rol important îl au
factori declanşatori precum temperatura suprafeţei
solului, dinamica frontală, poziţia formelor de relief
în fata vântului etc. Mişcările convective se pot
1 dezvolta pe verticală pană la un anumit nivel, numit
i nivelul de convecţie.
în funcţie de raportul în care scade
...._________________..A __ ...,.t temperatura aerului odată cu creşterea altitudinii
s-a construit graficul curbelor stratificării, pe care
Fig. 18. Condiţiile de stabilitate şi instabilitate în atmos- curba stabilităţiiface unghiul cel mai mare cu abcisa
feră, pentru aeml uscat sau umed-nesaturat. AB - adiabata (fig. 18).
uscată, AC - curba stratificaţiei instabile, AD - curba
stratificaţiei stabile (Pop, 1988).

Inversiunile termice
De regulă, în troposferă, temperatura scade conform gradientului tennic vertical. Gradientul tem1ic
vertical, exprimând scăderea temperaturii odată cu creşterea altitudinii, are in cele mai frecvente cazuri si ca
valoare medie anuală şi a majorităţii lunilor, în orice regiune a globului şi orice zonă climatică, valori pozitivre,
 - 36 -

care exprimă această scădere. În cazuri particulare, temperatura aerului creşte odată cu creŞterea altitudinii, se
ăstrea71l constantă, sau scade mai lent decât în masele de aer învecinate. .
p Se individualizează inversiuni termice, atunci când gradientul termic vertical este negativ şi izotermii,
atunci când acesta este nul. Sunt situaţii particulare, toate situaţile în care, într-un strat de aer, gradientul tennic
vertical este mai mic decât gradientul. tennic vertical normal al regiunii respective. Inversiunea tennică se
produce în orice situaţi~ în ~are, într:o m~ de aer, la o anumită înă.lţime, ~empe!aturile s~nt m~i ridic~te decât
întNm strat de aer infenor. In cazul m care mtr-0 masă de aer, datontă unm gradient ternnc vertical mm scăzut,
temperatura este mai ridicată decâ! în masele de aer învecinate, pe orizontală, la aceaşi altitudine, nu suntem în
prezenţa unei inversiuni termice. In situaţiile de inversiune termică, stratificarea termică verticală a atmosferei
este stabilă, iar în cele de izoterrnie, neutră (fig19). DeŞi aceste situaţii sunt destul de frecvente în troposferă, ele

t°C în t° C în atmosfera
h(m) inversiune instabilă

900 6,5 6,5

Strat cu instabilitate termicii
y = 0,5° C/100 m
800 7,0 7,0
Strat de revenire
Y1 >y
700 9,7 7,5
Strat de izotermic
y1 = 0° C/100 m
600 9,7 8,0
Strat de inversiune
Y1< 0° C/l 00 m
500 9,2 8,5
Strat de izotermic
Y1 = 0° Cil 00 m
400 9,2 9,0
Strat de pseudoinversiune
0° Cil 00 m < Y1 < y
300 9,5 9,5
Strat de instabilitate termicii
y = 0,5° Cil 00 m
200 · Suprafaţa terestră..
Fig. 19. Stratele 1mei inversiuni termice.
sunt totuŞi stări anormale. Aceste situatii se pot produce începând de la suprafaţa terestră, sau la altitudine.
Fenomenul respectiv poartă numele de inversiune termica la sol, respectiv inversiune termică în altitudine.
Inversiunile teimice se caracterizează prin înălţimea la care se produc în funcţie de suprafaţa terestră,
grosimea stratului de inversiune, intensitate (diferenţa dintre gradientul termic vertical normal al regiunii şi
gradientul tennic vertical prezent în stratul de inversiune) şi amplitudinea, ca diferenţă între temperatura stratului
la care s-a ajuns Ia diferenţa pozitivă maximă de temperatură în comparaţie cu masele de aer învecinate sau cu ·.
suprafaţa terestră. Stratul de pseudoinversiune estte stratul în care scădereă temperaturii cu altitudinea se face
mai lent decât în atmosfera înconjurătoare. Sub stratul de inversiune termică din atmosfera liberă, există
succesiv, strate mai groase sau mai subţiri, începând cu pseudoinversiune, urmând izotermia.
Toate situaţiile menţionate au un nivel de intensitate maxima, la care gradientul termic vertical are
valoarea cea mai scăzută, un nivel în care amplitudinea termică dintre nivelul cel mai cald şi ba7.ă, este cea
maimare şi un strat de revenire în care temperaturile revin la valori identice gradientului tennic vertical normal
pentru regiunea respectivă, pentru acel moment, pentru acea altitudine. Regula nu se aplică pentru cazurile în
care una din situaţiile particulare de valoare mai mică decât normalul a gradientului termic vertical începe de la
 - 37 -

suprafaţa terestră, situaţia respectivă putând să înceapă cu oricare dintre stratele menţionate, inclusiv cu ultimul,
stratul de revenire, păstrându-se însă ordinea firească menţionată. Stratul de revenire se poate situa după
pseudoinversiune, izotermic, sau inversiune termică. Gradientul tennic vertical, dintr-un anumit sector vertical
al troposferei, mai mic decât gradientul nomrnl al momentului în regiune, numit gradient de inversiune (yh),
delimitează strate cu diferite caracteristici.
În funcţie de diferenţa dintre gradientul termic vertical nomrnl pentm o anumită zonă într-un anumit
moment si gradientul „anomrnl" al masei de aer în discuţie, pot fi evidenţiate mai multe situaţii, în funcţie de
evoluţia acestei diferente. În primul riind, o stabilitae foarte redusă poate fi creeată printr-un gradient tennic
vertical normal, pozitiv, dar mai mic decât gradientul tennic vertical al regiunii. Extinderea mare pe verticalii a
unui asemenea strat poate duce, la un anumit nivel, la existenţa unui strat cu temperaturi cu mult mai mari deciit
cele prezente 1n mod normal la acea altitudine. Urmează situaţia în care gradientul termic vertical ln masa de aer
este 0° C/JOO m, izotermia. La fel ca şi în cazul precedent, un strat gros de izotennie poate avea la partea
superioară temperaturi mult mai ridicate deciit a maselor de aer de la aceeaşi altitudine. Unnează stratul de
inversiune termică propriuzisă, în care gradientul termic vertical devine negativ, generand o stabilitate tem1ică
verticală puternică a atmosferei. Revenirea la identitatea nonnală, la gradienţii tem1ici verticali pozitivi, egali cu
cei ai respectivei zone în momentul respectiv, se face printr-w1 strat „de revenire", în care gradienţii tennici
verticali sunt pozitivi şi mai amri decât cei normali.
în atmosferă, pot fi la un moment dat, mai multe strate de inversiune sau de situaţii asimilate
inversiunilor, la anumite nivele.
De regulă, inversiunile tennice sau situaţiile asimilate sunt detenninate pe baza măsurătorilor de
temperatură efectuate la staţii meteorologice situate la altitudini diferite, din regiuni relativ apropiate şi relativ
asemănătoare din punct de vedere al condiţiilor fizico-geografice. Este ll11 mod operativ şi des utilizat de
interpretare. Translaţia de la un teritoriu la altul este însă hazardantă. De exemplu, deasupra unei arii joase, în
situaţie de ecranare a soarelui de către nori, distribuţia temperaturii aemlui pe verticală poate să fie normală,
prezentând sc.1dere continuă, deci situaţie de instabilitate. 'Prin comparare cu o staiie apropiată, situată la
altitudine mai ridicată, la care este senin, ar părea că aria joJ}asă se află în situaţie de inversiune tennică, când de
fapt ambele staţii sunt în situaţie de stratificaţie termică verticală instabilă a atmosferei. Situaţii de acest gen se
pot produce frecvent, din cauza menţionată, ca şi din alte cauze. De aceea, o analiză precisă asupra stratificării
termice verticale a atmosferei, implicit asupra situaţiilor de scădere a gradientului te1111ic vertical faţă de valorile
nonrnle (inversiunile tennice ), poate fi făcută doar pe baza aerosondajelor.
În funcţie de modul de analîză, aceeaşi inversiune tennică poate fi în unele cazuri considerată ca
inversiune termică la sol, sau în atmosfera liberă. În condiţiile în care un strat de inversiune situat la altitudine,
cuprinde un versant montan, detenninarea acelui strat prin măsurătorile de la o staţie meteorologică situată pe
versant, comparativ cu datele înregistrate la staţia de pe culme, inversiunea poate fi considerată o inversiune
tennică la sol. Acelaşi strat de inversiune depistat prin aerosondaje, dintr-o arie mai joasă, poate fi considerat ca
aparţiniind unei inversiw1i termice din atmosfera liberă.
Tipurile de situaţii cu gradienţi tennici verticali mai mici decât gradienţii termici verticali nonnali ai
regiunii respective, numite generic inversiuni tennice, acţioneaxă asemănător, dar la intensităţi difeite asupra
celorlalte elemente şi fenomene meteorologice, dar la intensităţi diferite, în funcţie de diferenţa faţă de gradientii
nonnali.
Stratele de inversiune blochează convecţia şi mai sunt numite strate de reţinere, sau baraj. La nivelul
superior al acestor strate, în special al stratelor de inversiw1e, schimbarea caracteristicilor tem1ice produce şi
schimbări ale parametrilor altor elemente şi enomene meteorologice, fiind marcate prin nori stratifonni, ceţuri la
înălţime, schimbări ale caracteristicilor vantului, generează mişcări ondulatorii etc. Aceste strate blochează la
nivele inferioare umezeala aemlui, care creşte la baza acestui strat şi scade în strat, favorizează acumularea lângă
suprafaţa terestră a poluanţilor atmosferei etc.
Pot fi evidenţiate două tipuri de inversiuni tennice.
Inversiunile tennice absolute cuprind strate groase ale troposferei, Sllllt generate de multe ori de câmp
baric anticiclonic, sunt extinse pe mari suprafeţe, au intensităţi, durate şi amplitudini mari. Sunt tipice în partea
de est a României, inversiunile tem1ice generate de anticiclonul siberian, pe timpul iernii. Stratul inferior este
foarte rece, are grosimea de circa 600 m, stratul de revenire este ocupat de nori stratifonni deasupra cărora se
deplasează ciclonii calzi meditreraneeni.
Inversiunile tennice relative sunt generate de cauze locale, de insolaţie, morfologie a reliefului,
diferenţieri în natura suprafeţei active. Ele sunt puţin intense., cu amplitudini mici, durată scurtă, de regulă
specifice doar anumitor momente ale zilei.
După îni'l.lţimea la care se instalează, inversiunile tennice pot fi la sol sau în atmosfera liberă.
 - 38 -

După geneză se evidenţiază cele mai numeroase ~ip uri .de. inversiu.n.i. Din. ac.est. pun.ct de vedere se
deosebesc inversiuni termice de radiaţie, care sunt de regulă mversmm la sol s1 mversium dmam1ce, care apar de ·
re<rulă în atmosferil liberă.
e Inversiunile termice de radiaţie sunt de radiaţie nocturnă, radiative de iarnă si de zăpadă (de primăvară).
Inversiunile termice dinamice sunt de comprimare (sedimentare) în anticicloni, de h!rbulenţă, ale
vi\ntului de altitudine, de advecţie, orografice şi frontale.
Inversiunile termice de radiaţie
Jnversiwdle nocturne se produc npronpe în fiecare nonpte, dar mai nles în nopţile senine, ci\nd
suprafaţa terestră se răceşte datorită radiaţiei efective. Fenomenul este foarte intens în zonele în care a avut loc o
încălzire puternică pe ti1Ţ1pul zilei, umezeala nemlui este redusa, iar nopţile senine, aviind manifestarea maximă
în deserturik tropicale. In România acest tip de inversiuni este frecvent primăvara, cilnd încălzirea de zi este
superficialil, solul se încillzeste doar la suprafaţă, stratele sale inferioare rămânând reci. Câştigul de temeprntură
din stratu! superior al solului se pierde în primele ore ale nopţii, solul se răceste radiativ, iar ele la el, stratele
inferioare ale atmosferei. Astfel de inversiuni termice se produc si toamna, cilnd în condiţiile unei radiaţii solnre
ce scade constant, solul devine din ce în ce mai rece, chiar pe timpul zilei, noaptea, răcirea accenuându-se, iar de
la suprafaţa terestră, răcindu-se şi stratele inferioare ale atmosferei. Acest tip de inversiune este mai intens în
regim anticiclonic, în situaţie de calm atmosferic. Iarna, stratul de inversiune generat de acet tip se extinde până
la 1500 m, iar vara doar până la înălţimen de l 00 m.
!11versi1111ile de iarniî se produc frecvent în regim anticiclonic, mni ales datorită răcirilor radiative pe
timp senin, atingiind mari grosimi.
Inversiunile de zăpadă (de primăvară) se produc primăvara, în condiţiile în cnre mase de aer cald se
deplasează deasupra suprafeţelor acoperite cu zăpadă, a cărei topire, cu consum de căldură răceste si mai mult
suprafaţa terestră. De la acesată suprafaţă răcită, se răceşte stratul inferior pe grosimi reduse, generându-se acest
tip de inversiuni.
Inversiunile dinamice
Inversiunile de comprimare (.ţedimentare) în anticicloni se produc prin descendenţa, comprimnrea si
încălzirea nerului în ariile centrale ale acestor formnţiuni barice. Fenomenul se produce la câteva mii de metri
deasupra suprafeţei.terestre, unde staţionează o masă de aer mai rece. Acest fenomen este pennanent si de mare
întindere în anticiclonii subtropicali. O situntie specială se produce în zona alizeelor, unde nivelul de inversiune
este foarte jos, iar convecţin termică în masele de aer oceanic umed nu se poate dezvolta până la nivelul
condensării, neputându-se produce precipitaţii. Pe timpul iernii, inversiunile de comprimare din anticiclonii
continentali se contopesc cu inversiunile de radiaţie de la sol, stratul de inversiune incepând în acest caz de la
sol. Aceste inversiuni au o grosime mare, intensitate mare, amplitudine si persistentă mare.
Inversiunile de turbulentă (de frecare) se produc atunci când în stratul de aer din apropierea solului,
gradientii termici verticali sunt aproape de gradientul adiabatic uscat (1° C/100 m), inr peste stratul de frecare
(600-1000 m), scad la 0,6° CI IOO m.
Imusi11nile vântului de altitudine se produc în atmosfera libera, deasupra unui vânt cu viteze mari.
Acesta antrenează în curentul principal, prin nbsorbtie, mnse de aer din ariile înconjurătoare. Mnsele de <ier de
deasupra, antrenate, ln coborâre se comprimă şi se încălzesc.
Inversiunile de advectie se produc frecvent iarna, ci\nd mase de aer cnld se deplnsea711 deasupra solului
rece si se răcesc pe grosime mică, la contactul cu solul. Acest tip de inversiune este frecvent primăvara deasupra
oceanelor, când mase de aer cald de pe continent se deplasea?.ă peste suprafaţa oceanului.
Inversiunile orogrqfice se produc în a doua parte a nopţii şi în prima parte a dimineţii, ln văile
montane. Aernl răcit radiativ pe culmi, devine dens si coboară sub fonna vântului de munte în văi, ridicând
deasupra aerul cald existent aici.
!11versi1111ile frontale se produc la traversarea unor regiuni de către fronturile atmosferice. Suprafaţa
frontală face un unghi de câteva grade cu suprafaţa terestră, masa de aer cald aflându-se deasupra. Sistemele
frontale se extind pe lăţimi mari, de sute de kilometri, iar lungimea lor depăşind uneori IOOO km. Acest tip de
inversiune se produce atât în cazul frontului cald, când aerul cald înaintează pe densupra aerului rece, cât şi în
cazul frontului rece, când aerul rece dislocuieşte aerul cald, pătrunzând pe sub acestn.
Majoritatea inversiunilor termice au caracter mixt.
 - 39 -

l. 6. PRESlUNEA ATMOSFERICĂ ŞI VÂNTUL

!
1. 6. 1. PRESIUNEA ATMOSFERICĂ

Noţiuni generale
Atmosfera terestră se menţine în jurul Pământului datorită forţei de gravitatie. Tot forţa de gravitaţie dă
atmosferei o greutate proprie. Apăsărea exercitată de către atmosferă se numeşte presiw1e atmosferica. Dac:1
atmosfera ar fi statică, valoarea presiunii atmosferice ar fi eg<'lă cu greutatea coloanei de aer de deasupra
suprafeţei respective.
Torricelli a măsurat în anul 1643, presiunea atmosferei cu un tub barometric cu mercur, avand o
secţiune de l cn{ Convenţional, la nivelul mării, la latitudinea de 45", pe o suprafaţă de 1 cnl, presiunea
atmosferică este egală în medie, cu presiunea realizată de coloana barometrică de mercur Jnaltă de 760 mm, la
temperatura de O'' C. În milibari valoarea este de 1010,8 mb. Aceasta se numeste presiune atmosferică normală.
I mm coloană de mercur (mm Hg) 1 torr= I ,33 milibari (mb)
1000 mb"'" 1 bar
I mb O, 75 mm Hg (torr)

Variaţia presiunii atmosferice cu înălţimea

Presiunea scade cu înălţimea datorită scăderii coloanei atmosferice şi scăderii densităţii aerului odată cu
înălţimea. La un nivel superior, presiw1ea este mai scăzută decât la nivelul d1e referinţă cu ti. p. Valoarea acestei
diferenţe este detem1inată conform ecuaţiei principale a staticii:
f.. p - p g Li n unde p este densitatea aerului; g, acceleraţia gravitaţională; ~ n, diferenţa de
altitudine dintre cele două nivele.
Atmosfera este însă diversă ca temperatură şi densitate, aplicarea formulei fiind aproximativă. La
1na.Itimea de 5,5 km presiunea este jumătate din cea de la nivelul mării, iar la î11ălţimea de 18,4 km, 1110 din
presiunea de la nivelul mării.
Cartografierea presiunii atmosferice se face după reducerea valorilor la nivelul mării, alcătuindu-se
hăiţi cu izobare ale situaţiei de la un anumit moment în climatologie se utilizează şi hăiţi ale situaţiei medii.

Gradientul baric vertical şi treapta baricii.

Gradie11tul baric vertical reprezintă scaderea presiunii pe unitatea de distanţă verticală;
G1i == - ~ p I~ n (mb/100 m)
Relaţia inversă este treapta barica (distanţa pe verticală pentm care se înregistrează o descreştere a
presiunii cu 1 mb:
h 1 - Li n I Ll p (număr de metri pentru care presiunea scade cu 1 mb)
În condiţii de presiune atmosferică nonnală, până la altitudinea de 500 m, treapta barică este egală cu
7,8 m I mb. Ridicarea temperaturii cu 1° C, are ca rezultat creşterea treptei barice cu 4 %. Rezultă că lu masa de
aer cald, presiunea scade mai încet cu altitudinea decât în masa de aer rece.

Variaţiile periodice şi neperiodice ale presiunii atmosferice. Variaţiile zilnice şi anuale.

Îndl.lzirea inegală a diferitelor compartimente ale suprafeţei terestre, deplasarea şi schimbul maselor de
aer cu lemperaturi si densităţi diferite, anumite mecanisme ale circulaţiei atmo::;fcrice care provoacă comprimarea
sau rarefierea în masele atmosferice în anumite regiuni, determină modificarea greutăţii coloanei atmosferice
verticale, deci variaţii de presiune.
Observaţiile asupra presiw1ii atmosferice sunt strict necesare meteorologiei sinoptice.
Tendinţa baricii este variaţia locală a presiunii atmosferice într-un interval de 3 ore.
Valoarea maximă absoluta a presiunii atmosferice pe glob, valoare adusă la nivelul mării, a fost
înregistrată la Bamaul, în Siberia, în ltma ianuarie a anului 1900 şi a avut valoarea de 1078 mb. Valoarea
minimii absolută s-a înregistrat la Murato, în Japonia, în luna septembrie a anului 1934 şi a avut valoarea de 884
mb.
Oscilaţiile periodice şi neperiodice ale presiunii atmosferice diferă în funcţie de latitudine şi altitudine.
Variaţiile periodice ale presiunii atmosferice prezintă un mers zilnic şi unul anual.
Regimul zilnic al presiunii utmosferice este asemănător pe glob, indiferent de latitudine. Mersul
 - 40 -

medîu zilnic are cauze ten11ice, dar si alte cauze. Maxima zilnică pri~cipal.ă ~e înr~g~streaz,ă la ora 10, iar maxima
secundara la ora 22. Minima zilnică principală se produce la ora ! 6, iar mm1ma zilnică secundară, la om 4.
Amplitudinea medie zilnică a presiunii atmosferice scade de la ecuator spre p~li, de la 3-4 mb în zona
intertropicală, Ia 0,3-0,6 mb în Z6n<l temperată şi n~r~?pe de O mb,. la P?li. In zonele temperate si
subpolare,amplitudinile zlnice sunt perturbate mult de vanatnle produse de c1rculaţ1e.
Regimul miualal presiunii atmosferice depinde de nahira suprafeţei terestre~ (continent sau ocean),
latitudine şi altitudine. În ceea ce priveşte amplitudinile medii anuale, latitudinea acţionează invers decât în cazul
amplitudinii medii zilnice. La ecuator, amplitudinile anuale sunt scăzute, iar în zonele temperate si su~polare se
produc cresteri semnificative sub efechll încălzirii inegale a suprafeţei terestre de-a lungul anului. In zonele
temperate şi reci, un rol important ii are si circulaţia atmosferei.
Pe glob se disting 4 tipuri fundamentale de regim anual al presiunii atmosferice.
Tipul continental prezintă maximele iama si minimele vara. Acest tip se produce pe continentele cu
mare extensiune si în climatele musonice. Amplitudinile medii anuale în Europa centrnlă si ră&1riteană sunt de 7-
l Omb, iar în Ciimpia Siberiei de Vest ajung la 20-30 mb.
Tipul oceanic prezintă caracteristici inverse tipului continental. Prezintă două variante. Varianta polara
are maximele la începutul verii şi minimele iarna şi are amplitudini madii anuale mnri. Varianta temperată are un
maxim principal vara si unul secundar iarna, minimul principal toamna, iar cel secundar, primăvara.
Amplitudinea medie anuală este moderată (5-6 mb). În zona intertropic:-ilă, amplitudinile medii anuale ale
nce~tei va rinnte, scnd
T1/J/lf.polar şi .~:uhpolar prezintă maximul primăvara, ciind suprafaţa terestra este încă rece, iar minimul
se produce inma, în condiţiile amplificării activităţii ciclonice.
Tipul montan prezintă caracteristici aseămănătoare tipului oceanic si inverse cu ale tipului continental.
Maximele se produc vara, iar minimele iarna.
Variatiile neperiodice ale presiunii atmosferice provin din încălzirea inegală a suprafeţei terestre, care
duce la schimbări de densitate si de presiune. Formaţiile barice stabile conservă aceste însuşiri, iar formaţiile
barice mobile le transmit la distranţă, în alte regiuni.

Câmpul baric. Topografia barică. Izobare.

Repartiţia presiunii pe verticală şi orizontală poate fi reprezentată prin suprafeţe de egală presiune,
numite suprafete i:::obarice:
Distribuţia spaţială a presiunii atmosferice la un moment dat, caracterizată prin sistemul suprafeţelor
izobarice defineste câmpul baric.
Llniile de-a lungul c~,rora suprafeţele izobarice intersectea?..ă suprafeţele orizontale la nivelul mării, la
alte nivele de altitudine, sau suprafaţa terestră, sunt denumite i:::obarc.
Harta baricâ se întocmeşte cu valorile presiunii atmosferice aduse la nivelul mării, la latitudinea de
45°, la tempcrah1ra de 0° C şi are izobarele din 5 în 5 mb. Pentru altitudini de peste 500 m, aducerea la nivelul
mării nu se poate face pe baZt1. de formulă, asa încăt aceste regiuni răman necartate. Izobarele delimitează pc
aceste hărţi suprafeţe închise si suprnfcţc deschise, situaţia prczcntattă fiind vnlabilă doar pentm u11 anumit
moment.
itletoda topografiei barice constă în izohipse ale nivelului la care se situează o anumită suprafată
izobară fată de nivelul mării (topografia harică absolută), sau deasupra unei alte suprafete barice (topografia
harică relativă).
Rgiuni!e cu presiune atmosferică crescută sau scăzută, se numesc sisteme barice. Există sisteme barice
cu izobare închise şi sisteme barice cu izobare deschise.
Sistemele barice cu izobare Închise sunt ciclonul (depresiunea, minima), notat cu D ;;i anticiclonul
(maxima), notaili cu M.
C'iclomd este o regiune cu presiunea scăzuta, circulară sau eliptica, cu izobare inchise. Presiunea scade
în ciclon de la periferie spre centru. În secţiune verticală, izobarele apar în fom1ă de pâlnie.
Anticiclonul este o regiune cu presiunea crescută, circulară sau eliptică, cu izobare închise. Presiunea
creste în anticiclon de la imiferie spre centru. În secţiune verticală, izobarele se bombează sub forma unei
cupole.
Sistemele barice cu izobare deschise sunt: talvegul depres1onm, dorsala anticiclonică si saun
barometrică.
Talvegul depresionar este o fom1aţiune barică cu presiunea scăzută, ca prelungire a unui ciclon, intre
doi anticicloni. Are o formă alungită, este delimitata de izobare deschise în formă de V, fom1ă pc care o are şi
secţiunea verticală.
 - 41 -

Dorsala a11ticiclo11ică este o formaţiune

barică cu presiunea ridicată, ca prelungire a unui
anticiclon ,ntre doi cicloni. Are o formă alungită,
este delimitată de izobare deschise în formă de U,
iar în secţiune verticală are formă de cupolă.
Şaua barometrică este o regiune a
câmpului baric cuprinsă între doi anticicloni si doi
cicloni (fig. 20).
Pe verticală, strnctura ciclonilor şi
anticiclonilor este in funcţie de temperatura lor.
Dacă cic,llonul este rece, cu
temperaturile cele mai coborâte în centru,
ciclonul urcă mult în altitudine, iar ciclonul
cald, având în centru cele mai ridicate
temperaturi are înălţime redusă. (fig. 21 ).
În anticicloni situaţia este inversă. faţă
de cicloni. Astfel, anticiclonii reci au înălţime
Fig. 20. Principalele sisteme barice (Pop, 1988). redusă, iar cei calzi, înălţime mare (fig. 22)

mbar
~oo M
l

600
'
~mbar
I QOO
'I
----~-+--~----&{)()

~800

~OOO
b
Fig. 21. Strnctura barică verticală a ciclonului a, înalt (rece); b,jos (cald). (Pop, 1988).

mbar D
'IOD~
I
I
fi{JO I
I
I

800~
100~
a
Fig. 22. Strnctura barică verticală a anticiclonului a, jos (rece); b, înalt (cald). (Pop, 1988).
 - 42 7

1. 6. 2. VÂNTUL

Noţiuni generale
Masele de aer din troposferă se miscă continuu pe orizontală si verticală.
Mişcarea aerului pe direcţie orizontală se numeşte vânt.
Vântul are un important rol climatologic, mediind diferenţierile de temperatură şi umezeală care se
creează permanent in troposfera plnnetei. Vântul are cauza în repartiţia neunifonnă a presiunii atmosferice, are
viteză mare dacă diferenţele barice sunt mari şi vitezA mică, dacă aceste diferenţe sunt mici si încetează la
egalizarea presiunilor.
Gradientul haric orizontal
Variaţia presiunii în spaţiul ntmosferic se caracterizează prin gradientul baric. În general un grnclient
baric poate fi determinat pe verticală sau pe orizontală, dar si pe direcţi;i pe care parametrul respectiv arc
sci'tderea cea mai rapidă .. În plan orizontal pmametrii cresc, respectiv scad cel mai rapid pe o direcţie
perpendiculară pe izoliniile reprezentând distribuţia orizontali'! a parametrilor elementului meteorologic
respectiv, în cazul câmpului baric. pe izobnre. .
În situaţia unor suprafeţe izobare paralele, o moleculă din componenţa aerului isi păstrează în general
poziţia în echilibm la acea altitudine, gradientul baric vertical fiind în mod nonnal, la o anumită altitudine (Gv ).
egal cu forţa de gravitaţie de la acea altitudine (g), (fig. 23. a). Cel mai frecvent, izobarele nu sunt paralele,
gravitaţia acţione~ perpendicular pe suprafaţa terestră, iar gradientul baric vertical, perpendicular pe
suprafeţele izobare. Intre cei doi vectori de forţă se fonnează un unghi, fo1ţele se compun după paralelogramul

mbar moar
----------985 990

/995

g
------+-'-----995

Fig. 23. Starea de echilibru a aerului în cazul suprafeţelor izobare orizontale (a) si geneza
vântului în condiţiile unor suprafeţe izobare înclinate (b ), (Pop, 1988).

forţelor, rezultând gradientul baric orizontal (G), care produce vântul (fig. 23, b). Cu cât gradul de incidentă a
suprafeţelor izobare fata de suprafaţa terestră este mai mare, cu atât gradientul baric orizontal, deci si viteza
vântului vor fi mai mari. Valoarea gradientului baric orizontal este:
G - f.. p I 6 n unde· - /'., p este diferenţa ele presiune dintre suprafeţele izobare, iar f.. n este distanta
dintre suprafeţele izobare. Rezultă că cu cât distanţa dintre două suprafeţe izobare oblice este mai mică, cu at:'\t
vântul are viteză mai mare.
Gradientul baric orizontal se exprimă în mb/ grad meridian (J 11 km). Chiar gradienţi barici orizontali
mici, dar care se menţin timp îndelungat, pot produce prin acceleraţie, vânturi puternice.
Asupra corpurilor în mişcare pe suprafaţa Pământului sau în atmosferă, se exercită diferite forte. Odată
începută deplasarea maselor de aer sub formă de vânt, asupra Ior îşi încep acţiunea trei forţe: forţa de abatere a
miscării de rotaţie a Pământului (forţa Coriolis); forţa de frecare; forţa centrifugă.

Forţele care acţionează asupra vfrntului

Forfa de abatere a mişcării de rotaţie a Pământului (j(1rţa Corioli.,)
Orice corp aflat în deplasare pesuprafaţa Pământului sau în atmosferă, suferă o abatere spre dreapta
în sensul deplas.1rii în emisfera nordică şi spre st:1nga, în sensul deplasării, în emisfera sudică. Mărimea forţei
 - 43 -

Coriolis este direct propo1ţională cu viteza vantului si cu valoarea latitudinii. La latitudinea de 0° (la ecuator,
valoarea ei este O, inr valoaren maximă se înregistrează la poli. Acceleraţia forţei Coriolis:
A 2 rn unele ul este viteza unghiulară de rotaţie a Pământului
Forţa Coriolis se manifestă şi pe verticală. La deplasaren aemlui de la vest la est, devierea se manifestă
in sus, iar la deplasarea est-vest, în jos. in cazul mişcărilor pe verticală, aerul în urcare este abăh1t spre vest, iar
cel în coboriire, spre est.
Forţa de fi'ecare
ln cazul mişcării aemlui la suprafaţa terestră se produc două feluri de frecare, frecarea externă, cu
suprafaţa terestră si o frecare internă, între moleculele gazelor cornponente ale aerului, datorată vâscozităţii
gazelor. Forţa de frecare reduce viteza vântului, dar îi modifică şi direcţia. Mărimea forţei de frecare este direct
proporţională cu viteza vântului şi este îndreptată în sens contrar direcţiei vântului, făcând un unghi de 35° în
stanga acesteia. Mărimea forţei de frecare depinde si de rugozitatea (fragmentare a reliefului, obstacole de
diferite mărimi etc) suprafeţei terestre. Pe continente, mărimea forţei de frecare este în medie de 4 ori mai m<lre
dedt pe oceane. D<ltorită miscărilor convective, masele de aer de lângă sol, care si-au redus viteza datorită
frecăriî, sunt ridicate în altitudine, locul lor fiind luat de mase de aer din altitudine, care au viteze ale vântului
mai muri. Între masele de aer cu diferite viteze, astfel amestecate, se produce o frecare internă ce suplimentează
frecarea internă produsă de vâscozitate. Frecarea internă scade în altirudine odată cu scăderea densităţii aerului,
im frecmeu externă scade dutorită depărtări de suprafata terestră. Frecarea externă nu se transmite la înălţime mai
mare de 600-1000 m, faţă de suprafaţa terestră. Înălţimea până la ere este prezentă frecarea externă se nume~te
nivel de frecare, sau strat limită planetar. În cazul prezentei convectiei termice, acest strat se poate ridica până la
!500 111.
Forţa centrijiLgâ
La mişcarer.unui corp pe o traiectorie curbilinie, intervine şi forţa centrifugă.. Ea este orientată spre
exterior, pe direcţia razei de curbură. Mărimea forţei centrifuge este direct proporţională cu pătrătul vitezei şi
invers propo1ţio1rnlă cu raza de curbur.1.
Vântul geostrofic, vântul de gradient şi vântul geoâdostrofic
La înălţime, în atmosferă, nu există practic forţa de frecare. Forţa Coriolis şi foiţa gradientului baric
orizontal ajung să se echilibreze, iar vântul va avea directia paralelă cu izobarele. Direcţia şi viteza sa sunt foarte
constante. Acest tip de vânt se numeşte vânt geostro.fic.
De regulă, izobarele sunt curbe, caz în care se manifestă si forţa centrifogă. Sub acţiunea comună a
celor trei forţe se fonnează vd11tul de gradient.
în cazul izobarelor circulare, vântul de gradient devine wint geocic!ostrofic. În jurnl ariilor barice,
acest vânt bate circular, în sensul acelor de ceas, în cazul maximelor si in sens invers, în cazul minimelor.
Viiutul În prezenţa forţei de frecare
în stratele inferioare ale troposferei, forţa
de frecare are o acţiune puternică asupra vitezei si
direcţiei vântului.
--------J------::-:;r--------9!J5 Forţa gradientului . baric (G) este
perpendiculară pe izobare, orientată spre presiunea
mai scăzută, forţa Coriolis (A), este perpendiculară
pe direcţia de mişcare, orientată spre dreapta în
emisfera · norciică, forţa de frecare (F), în sens
contrar mişcării, într-un unghi de 35°. În aceste
condiţii, prin compunerea forţelor, direcţia vântului
t--\----------1000 deviază la dreapta faţă de forţa de gradient, pânn
rezultanta dintre forţa Coriolis şi frecare ajtmge să
aibă direcţie contrară forţei de gradient. .În
acel moment, vântul devine staţionar, cu mişcare
Fig. 21. Forţele care acţionează asupra vântului în uniforn1ă şi rectilinie, vectornl reprezentând direcţia
stratele inferioare ale troposferei şi rezultanta lor, viintul şi viteza sa fiind V (fig. 24 ).
rectiliniu staţionar (Pop, 1988). Unghiul de deviere al vânh1lui faţă de
forţa gradientului baric, nu poate ajunge la
w1ghiul de 90°, datorita forţei de frecare, motiv pentru care vântul nu va bate paralel cu izobarele, ci
oblic faţă de ele. Valoarea w1ghiului a este:
tg a = 2 rn sin <p/ k unde ffi este viteza unghiulară de rotaţie a Pămânhllui; <p, latitudinea; k,
coeficientul de frecare.
 - 44 -

Mărimea unghiului de deviere de la direcţia forţei de gradient este direct proporţională cu viteza
unghiulară a Pămânrului şi latitudinea, ambii parnmetri concretizându-se în latitudine si invers proporţionalâ cu
coeficientul de frecare. La ecuator valoarea unghiului a este egală cu O, iar vântul bate în direcţia gradientului.
Cresterea latitudinii duce la creşterea devierii faţă de direcţia forţei de gradient iar creşterea coeficientului de
frecare, la micşorarea unghiului de deviere. Pe continente valoarea medie a acestui unghi este de 40-50°, iar pe
oceane de 70-80°.
Slăbirea frecării duce la cresterea vitezei vântului odată cu cresterea altitudinii, iar devierea faţă de
direcţia forţei de gradient este O, realizându-se vântul geostrofic care are direcţia paralelă cu izobarele.

Directia şi viteza vântului

Direcţia vântului este apreciată în funcţie de punctele cardinale marcate de roza vânturilor prin 16
direcţii. Direcţiile mai pot fi exprimate si în grade de cerc. fn telegramele meteorologice transmisia se face
codificat, prin cifrepare de la O la 30, 00 reprezentând calmul atmosferic, 2, direcţia nord-nord-est, 4, nord-este,
până la nord, 30. în climatologie se utilizeazl\ doar 8 direcţii.
Viteza vântului este pulsatorie, de aceea rezultatul măsurătorii este de fapt o medie pentru 120
secunde în cnzul măsurătorii cu girueta si 100 secunde în cazul măsurătorii cu anemometrul. Rezullntul se
exprimă în m/s sau în km/oră. Se mai utilizează şi scara de apreciere Beaufort, având grnde de la I la 17, în
funcţie de efectele vizibile ale vânh1lui, 1 reprezentând calmul atmosferic, iar 17 uragan, cu viteza de 180
km/oră. Vitezele maxime înregistrate pe glob pot depăşi valorile acestei scări.
Viteza vântului creşte cu altihidinea, ajungând dublă la înălţimea de 1000 m deasupra solului.
Viteza maximă a vântului înregistrată pe glob, s-a produs în insula Jan Mayen (Marea Norvegiei), în
data de 9 III 1935, când s-a înregistrat timp de un minut, viteza de 84 rn/s (300 km/oră). în România, vitezele
maxime ale vântului au fost înregistrate la Tasi şi Botosani, în 5-6 I 1966, când s-au înregistrat 55 m/s (180
km/oră).
Cen mai ridicată viteză inedie anuală de pe glob se înregistrează pe t<'innurile Antarctidei (8 m/s). În
Românin, cea mai mare viteză medie a vântului se produce la staţia meteorologică Ceahlău-Toaca (I 0,5 m/s). În
altitudine, vitezele medii ale curenţilor jet, din troposfera superioară si stratosfera inferioară se situează la 200-
300 km/oră.
Vântul exercitn. influenţe complexe asupra întregului mediu geografic. Pe lângă rolul său climatologic,
vântul produce dezagregarea rocilor şi transportul prafului rezultat, erodează solurile cu vegetaţie săracă, sau fără
vegetaţie, pune în miscme curenţii oceanici, transportă polen ,spori, seminţe, insecte şi microorganisme. Studiul
parametrilor vânh1lui fundamentează proiectele de utilizare a potenţialului eolian.

Structura vântului
Turbulenţa generează fluctuaţii pennanente ale direcţiei si vitezei vântului, motiv pentru care
observaţiile asupra vântului nu sunt instantanee, ci durea?..ă 100-120 secunde.
Din punctul de vedere al poziţiei liniilor de curent, vântul ,poate fi turbulent sau laminar, iar din punct
de vedere al variaţiilor în timp ale vitezei; în rafale sau constant.
În mod obişnuit, vântul este turbulent. Turbulenta are natură dinamică, provenită din neregularităţile
suprafeţei terestre, sau tennică, când scurgerea orizontală a maselor de aer este deranjată de curenţi ascensionali
sau descendenţi (procesele de convecţie tennică). Turbulenţa dinamică a vântului creste odată cu creşterea
vitezelor. Turbulenta termică este maximă in perioadele calde si minim'î în cele reci. Turbulenţa totală, provenită
din însumarea celor două tipuri de hnbulentă, este maximă în după amiezile de vară si minimă în nopţile de
iarnă: Turbulenţa este mare deasupra uscatului, în special în regiunile montane si minimă deasupra oceanelor.
Vântul laminar, în care liniile de curent sunt paralele este prezent doar la viteze mici ale vânh1lui,
deasupra suprafeţelor mărilor si oceanelor.
În ceea ce priveşte viteza, v5ntul este de regulă pulsatoriu, în rafale, datorită turbulenţei. Vântul
constant ca viteză este v:lntul laminar..
În unele cazuri, vânturi cu viteze mari, care traversenză lanţuri montane paralele, cap!ltă o miscare
ondulatorie în plan vertical, vântul în unde. Aceste caracteristici se păstreaZ<'i, estompându-se încet si după
traversarea obstacolului, generând uneori nori de undă, ondulatorii.

Variaţia zilnică şi anuală a direcţiei şi vitezei vântului

Variaţia zilnică 11 direcţiei vântului are fluctuaţii periodice si neperiodice. Fluctuaţiile periodice
sunt generate de circulaţia tennicl:l, datorată încălzirii şi răcirii inegnle a diferitelor sectoare din suprafaţa terestră.
 - 45 -

Acestea au loc doar în regiuni cu contraste mari între caracteristicile diferitelor sectoare ale suprafeţei
terestre,litoralele şi munţii. În aceste regiuni sunt prezente vânturile periodice locale, cu inversarea direcţiei
vântului, între zi si noapte (brizele marine si montane). Fluctuaţiile neperiodice sunt mai frecvente şi extinse pe
întreaga suprafaţă a planetei. Ele sunt datorate factorilor de circulaţie generafa a atmosferei si sunt mai puternice
in ariile ctt intensă activitate ciclonică, zonele temperate.
Variaţia anuală ale direcţiei JJiintului este generată de caracteristicile circulatiei generale ale
atmosfrei. Unele zone climatice se înscriu cu predominante ale unor circulaţii; vânturile de est polare, vânturile
de vest ale zonelor temperate, alizeele din nord-est, pentru zona tropicală a emisferei nordice şi alizeele de sud-
est ale zonei tropicale a emisferei sudice. Circu1'1tia musonică prezintă îns.:'1 direcţii inverse de 1'1 un sezon 1'1
altul, vara dinspre oceane spre continente si iarna dinspre continente spre ocem1e.
Variaţia diurnă a i•itezei vântului este în fi.mcţie de insolaţie, încălzirea şi răcirea suprafeţei terestre, a
stratului inferior de aer şi a mişcărilor convective. Maximul diurn se înregistrează la ora 14, iar minimul nopatea
si spre dimineaţă. Aceste caracteristici sunt prezente în stratul inferior al troposferei, până la înălţimea de 100 m,
vara si de 50 m, iarna. Deasupra acestui nivel situaţia se prezintă invers. Acest fenomen se produce datorim
faptului că pe timpul zilei, masele de aer de lângă suprafaţa terestră, care au viteze scăzute datorită frecării şi
turbulenţei, sunt ridic.ale la înălţime de către convecţia tennică, unde îsi păstreazll o vreme aceste viteze scăzute.
În locul lor, la suprafaţa terestră coboară mase de aer de la înălţime, care îşi păstrează o vreme vitezele mari. Pe
timp de noapte, însă, deoarece convecţia terică lipseşte, stratele de aer îşi păstrează poziţia, la înălţime cele cu
viteze mari, iar la suprafaţa terestră, cele cu viteze scăzute. Deorece vara au loccele mai itense schimburile de aer
pe vericală, variaţiile zilnice ale vitezelor sunt mai bine exprimate. Deasupra oceanelor, variaţiile zilnice ale
vitezei vântului sunt mai puţin evidente si au un mers invers faţă de uscat. Pe timpul nopţii, de la suprafaţa caldă
a oceanelor, masele de aer cu viteze mai reduse se ridică în altitudine, unde transmit aceste viteze scăzute, iar
masele de aer de la altitudine, cu viteze mari, coboară lângă suprafeţele oceanelor. Diferenţierile mai scăzute fată
de uscat se datoreaz.ă faptului că deasupra oceanelor viteza vântului este mare. comparativ cu cea de deasupra
uscatului, iar diferenţele fată de viteza vi\ntului în altitudine sunt mai mici. În plus, deasupra oceanului, mişcările
convective nu sunt ati\t de puternice ca cele de deasupra uscatului, întrncilt suprafaţa usciltuluî si stratul de aer de
li\ngă aceasta se încălzeşte nrni puternic în zilele senine, decât suprafaţa acvatică.
Regimul anual al vitezei vântului este în functic de particularităţile climatului şi caracteristicile
suprafeţei active. În zona temperată nordică, la periferia vestică a continentelor, vitezele maxime se înregistrează
iarna, când se înregistrează cele mai mari contraste tennice între temperatura Buprafeţelor acvatice şi a celor
continentale, iar cele minime, vara. În interiorul continentelor, vitezele minime se înregistrează iama, în
condiţiile predominării regimului anticiclonic, iar maximele prin1ăvara, când se înregistrează contraste tennice
dintre diferitele sectoare ale uscatului, iar masele de aer prezintă o mare instabilitate. Această situaţie este
caracteristică şi României.

Circulaţia termică a aerului

Starea medie, norn1ală a distribuţiei presiw1ii în altitudine, presupune suprafeţe izobare paralele. Dar
această situ..1.ţie este medie, provenită din situaţii foarte diverse, paralelismul acestor suprafeţe fiind o situaţie rar
întâlnita. Defonnările suprafeţelor barice, Ia toate nivelele de înălţime, este unnarea încălzirii diferentiate a
suprafeţei terestre şi a stratului inferior de aer, diferenţieri care se transmit în înălţime.
Într-o regiune în care suprafaţa terestră se încălzeşte, caldurn se transmite si stratelor de '1er de
deasupra. În acestea, treapta barica creşte, iar presiunea scade pe verticală mai incet decât in aerul rece
înconjurătbr. Suprafeţele izobarice se vor distanţa, înălţiindu-se deasupra regiw1ii încălzite, mai ales cele de la
nivelele superioare, situaţie în care, la nivelul superior, presiunea va deveni mai ridicată decât în regiunile
lnconjurătoare, la acelasi nivel. Forţa gradienţilor barici orizontali va fi orientată spre regiw1ile periferice,
declansând la altitudine, curenţi divergenţi de tip anticiclonic, dinspre centm, alunecând pe suprafeţele izobarice,
spre periferie. Procesul va produce descărcare, cu scăderea presiw1ii in aria centrală şi încărcare, cu cresterea
presiunii în ariile periferice de altitudine. Suprafetele izobarice din stratele inferioare se curbează în jos spre aria
centrală. Foiţa gradienţilor barici orizontali va fi orientată în stratele inferioare spre centru, în sistem ciefonal.
Aerul va aluneca pe suprafeţele izobarice, de la periferie spre centrn. Se produce la nivel inferior o scădere a
presiunii în ariile periferice şi o crestere a ei în aria centrală. Se vor declansa curenţi de compensaţie pe verticală.
La periferie, aerul dens din altitudine va cobora în aria periferică de joasă presiw1e de la sol, iar în aria centrală,
aerul cu presiune mare va fi antrenat în mişcare ascensională spre aria centrală de joasă presiune din altitudine,
astfel închizându-se cele două circuite (fig. 25). Mişcările se menţin atât timp cât suprafaţa terestră din aria
centrală se menţine mai caldă decât ariile periferice. Sistemul de circulaţie format este caracteristic circulaţiei
in ciclon. La suprafaţa terestră, aerul e deplasează la suprafaţa terestră, din regiunile mai reci spre cele mai calde,
 - 46 -

mb2r~
- _1
700 --~~~ţ-~~~-

~~~ +-- t t
850 - - - - - - - - - - - - - - -
-+
800 i-------J-ţ--t
950 - I
!OOO

Fig. 25. Circulaţia tennicăa aerului. A, ntr-o regiune încălzită si în ariile limitrofe; B, într-o
regiune rece si în (Jriile limitrofe.

curentii de altitudine fiind în aceste arii, dinspre centru (zona mni cnldă), spre periferie (zona mni rece).
Deasupra regiunilor în cnre nerul se răceste, treaptn barică scade inr izobarele se apropie, curbr1nclu-se
in jos la nivele superioare şi in sus, ln cele inferionre. Presiunea creste în aria centrală, în stratele inferioare, forţa
gradienţilor barici verticali se îndreaptă spre exterior, iar aerul se deplasează divergent, după sistemul circulaţiei
în anticiclon, spre periferiile mai calde şi cu presiunea mni scăzută. Se va produce o descărcare de presiune în
centru si o crestere la periferie. La nivel superior, în arin centrală presiunea este mai scăzută, iar aerul clin
regiunile înconjurătoare se va deplasa converget, alunecând pe suprafeţele izobarice, spre aria centrală, după
sistemul circulaţiei în ciclon, unde se va produce încărcare si cresterea presiunii, la periferie producându-se
descărcare si scădereă presiunii (fig. 25). În continuare se declansează curenţi verticali de compensaţie. În aria
centrală se declansează curenţi descendenţi, de la nivelul superior, unde presiunea a crescut, la nivelul inferior,
unde a scăzut. La periferii, aerul se va deplasa ascendent, din aria încărcată de la nivelul inferior, spre nivelul
superior, unde presiunea este în scădere. Sistemul circulaţiei în regiunile în răcire este cel care se produce într-un
anticiclon. Cele două circuite vor funcţiona atâta vreme cât aria centrală se menţine mni rece. La suprafaţa
terestră, aerul se deplasează la suprafaţa terestră din regiunile mai reci spre cele mai calde, iar în stratele
superiome, invers.
Sistemele de circulaţie termică a aerului sunt prezente şi în mecanismul de fonnare al vânturilor
periodice locale, brizele.

Vânturile lofale
Vânturile care se formeaz'l. sub influenta factorilor fizico-geografici locali si care acţionează în regiuni
geografice restriinse, se numesc vanturi locale.
Sunt două categorii de vanturi locnle: cele care iau nastere datorită circulaţiei tennice a aerului (brizele)
si cele care se formează prin schimbarea temperaturii si umezealii curentilor circulaţiei generale n ntmosferei, de
către orografie (foehnul si bora). O categorie aparte a vanhlfilor locale o constituie cea constituită de curenţi ai
circulaţiei generale a atmosferei, determinaţi de anumite condiţii de repartiţie a microproceselor sinoptice. Prin
intensitate, mod de manifestare şi efecte, vânturi locale care au frecventă şi intensitate ridicate, conferă trăsături
climatice specifice, regiunilor încme se produc. Aşa sunt Simunul din nordul Africii şi Sirocco din Mediterana
Centrală iar în România, Crivăţul, Austrul (Băltăreţul) si Suhoveiul.
Brizele de mare şi uscat se produc în regiunile ţănnurilor mărilor si ocennelor, dar şi ale lacurilor
mari, ale fluviilor mari, deltelor şi chiar în reginite cu mlastini. Direcţia lor oscileaz'l. în sens contrar, de ln zi la
noapte.
Briza de mare (de zi) se produce datorită incălzirii puternice pe timpul zilei, prin insolaţie, a uscatului.
Se fom1enz.'1 unul din cele două circuite ale situaţiei de circulaţie termică a aerului în regiunile care se încălzesc.
Ln înălţime ia nastere antibriza pin nlunecare pe suprafetele izobarice lnclinate către mare, iar la nivel inferior,
aerul rece si umed alunecă pe suprafeţele izobarice spre uscat. Circuitul se închide prin descendenţa nerului din
ariile de altitudine, încărcnte, de deasupra mării, incălzirea prin comprimare producând încălzire ~i cer senin
deasuprn mării. În interiorul uscatului, aerul umed mnrin se încălzeste, se produce o încărcare în ariile periferice
sî ascensiune spre ariile periferice de altitudine, unde presiunea este în scădere (fig. 26). Răcirea adiabatică
produce conden&'lri si nebulozitate în interioml uscatului, dar precipitaţiile lipsesc. Briza de zi este mai puternică
decât briza de noapte, pentm că contrastele termice dintre uscat şi mare sunt mai puternice pe timpul zilei.
 Briza de zi înainteau'l. în interiorul continentelor 30-
40 km (in zonele tropicale aride, până la 100 km), cu o viteZ:'l
medie de 4-7 m/s. Între mări şi delte, brizele sunt sl<1be
întrucât diferenţierile termice sunt mici, deltele fiind
suprafeţe în acre predomină suprafeţele acvatice, iar
suprafeţele terestre sunt umede. Circuitul brizei de mare si
antibrizei se dezvoltă pe o grosime de 1500-3000 m.
Briza de uscat (de noapte) se produce după
mecm1ismul circulatiei termice din regiunile ce s-au răcit.
ivlecanismul de acţiune reprezintă unul <lin cele două circuite
prezentate pentru circulaţia termică în regiunile care s-au
răcit. La răcirea radiativă a suprafeţei terestre si a stratului de
aer de deasupra ei, suprafeţele izobarice se apropie, la nivelul
inferior se înclină spre mare, iar aeml de deasupra uscatului,
rece şi uscat, cu presiune mai mare, va aluneca spre mare pe
aceste suprafeţe, producând desărcări de presiune deasupra
Fig. 26 ..Briza de mare (Pop, 1988). izobarele se înclină spre uscat, aeml de deasupra mării are
presiunea mai mare pentrn acelaşi nivel de altitudine si se
deplasează spre uscat, sub formă de antibriză, producându-se

~~ descărcări de presiune deasupra mării şi încărcări deasupra

uscatului. Curenţii verticali vor închide circuitul, prin
descendenţă pe uscat şi ascendenţă, pe mare, unde aerul a

I devenit mai uşor şi prin umezire. Ascendenţa de deasupra

mării va produce răcire prin detentă, condensări şi
nebulozitate (fig. 27). Dacă ziua este mai senin pe mare,
noaptea este mai senin pe uscat.
Briza de uscat, mai slabă decât cea de mare,
înaintează pe mare circa 1O km, cu o. viteză medie de doar 2-
3 mls. Circuitul brizei de uscat şi cel al antibrizei se dezvoltă
pe o grosime mai redusă decât în cazul btizei de mare.
Brize1e marine, prin componenta de zi, au influentă
Fig. 27. Briza de uscat (Pop, 1988). topoclimatică, generând un topoclimat specific de litoral.
Brizele de zi transportă in interiorul uscatului umezeală,
produc o nebuklozitate care protejează vegetaţia în timpul zilelor toride, aduc răe.oare pe litoral, generând
condiţii optime curei heliomarine.
După mecanisme identice cu cele ale brizelor rnarine se produc şi l?rize\e de pădure, ziua dinspre
pădure spre câmp, iar noaptea invers. Prin briza de pădure, pădurea işi transmite pe timpul zilei, în spaţiile
învecinate, aeml mai umed şi mai răcoros, generând favorabilităţî pentru vegetaţia din aceste arii. Briza de
pădure nu se manifestă decât în sezonul cald, în zilele şi nopţile senine.
Brizele de munte şi de vale se produc în regiuni montane dar şi în cele de dealuri înalte. Componenta
lor descendentă, vânturile de munte, coboară la mare distanţă de munte, pe văile marilor râuri.
Briza <le V(lfe acţîonează pe timpul zilei, in zilele senine, în cazul încălzirii versanţilor de către
insolaţie. Suprafeţele izobarice se îndepărtează una de alta, generând pante dinspre ariile joase spre munte in
stratele inferioare şi dinspre munte spre ariile joase, în stratele superioare.
Mecanismul de producere este asemănător brizei de mare, putându-se utiliza schema din fig.28, cu
substituirea mării de către vale şi a uscatului de către munte. La nivelul culmilor, la atingerea nivelului de
condensare, în primele ore ale după amiezii se fonnează ceaţă in cazul ascensiunii lente şi nori, în cazul
ascensiunii rapide, producându-se frecvent precipitaţii de convecţie orografică. Curentul de altitudine, antibriza,
se produce la nivelul de 500-1000 m deasupra suprafeţei terestre. Spre deosebire de briza de mare, care are
viteze mai mari decât briza de uscat, viteza brizei de vale este mai scăzută decât a brizei de munte. În cazul
ambelor brize de zi, de mare si de vale, curentul brizei de zi propriuzise, de la suprafaţa terestră, are grosime
mault mai mare decât curentul de la sol al brizelor de noapte.
Briza de munte prezintă curenţi deescendenţi, noaptea şi în prima parte a dimineţii. Pe timpul nopţii,
versanţii şi culmile se răcesc radiativ mai puternic decât văile. Deasupra versanţilor şi culmilor, suprafeţele
izobarice se apropie, la nivelul inferior, pantele lor coboară spre văi, iar pe acestea coboară masele de aer ră.cit
radiativ, cu presiune iidicată, generând briza de munte. La nivel superior, pe suprafeţele izobarice înclinate spre
 - 48 -

Fig. 28. Brizele de munte-vale. A, briz;i de vale; B, briza de munte

culmi, aluneca aernl de deasupra văilor, pentru a compensn descărcnrea de presiune genrată de vantul de munte,
prin curenti de atibriză. Încărcarea la nivelul văilor generează curenţi ascendenţi spre altitudine, unde s-a produs
descărcarea (fig. 28, B):
Briza de munte pune în mişcare strate de aer rece, dens, fiind limitată la un strat cu grosimea de doar
200-300 m, cu viteze mari. Viteza maximă în cadrul brizei de munte se produce la o înăltime egală cu 1/4 din
grosimea curentului descendent. Aerul descendent îsi intensifică viteza în coborâre pe versanţi si văi Briza de
munte se poate produce şi pe timp cu cer noros sau acoperit, aerul rece si dens coborilnd si gavitaţional. În timp,
ca valoare medie, briza de munte are durată aproape dublă faţă de briza de zi. O medie zilnică pentru întregul an,
în climatul temperat continental, pentrn munţi de înălţime mijlocie, prezintă în zilele senine, briză de zi între
orele l 0-18, calm atmosferic la schimbarea direcţiei curenţilor de aer, între orele 18-19, briză de noapte între
orele 19-9 şi calm atmosferic intre orele 9-1O.
Brizele de munte şi de vale au rol în producerea precipitaţiilor de convecţie dinamică de după aminză
din ariile montane înalte, încălzesc regiunile montane pe timpul zilei, răcesc văile pe timpul nopţii si al
dimineţii, generează inversiuni tennice în văi si depresiuni ln a doua parte a nopţii si dimineaţa, cilnd aeml rece
al brizei de munte pătrunde sub aerul cald din văi si-l ridică in altitudine.
Vânturile descendente locale (catabatice) se produc prin descendenţa aerului după
traversarea unui lanţ montnn sau staţionarea într-o zonă înaltă.
Foehnul este un vânt catabiltÎc cil Id si uscat. Este tipic Munţilor A !pi, regiune de unde provine si
denumirea. Se produce aturici cilnd o mas.:1. de aer umed traversează un lanţ montan, iar în timpul ascensiunii se
produc precipitaţii. Mecanismul schematic al foehnului este prezentat în fig. 29.
În exemplul prezentat, o masă de aer având temperatura de 15° C, tensiunea vaporilor de apă de 8, 7 mb
si umezeala relativă de 50 %, pornind de la nivelul mării, escaladează un lanţ montan înalt de 3000 m. Pilnă la

t=l5°R=5o ·
I

-5 JO 15 20 25 °C
Fig. 29. Mecanismul de formare al foehnului (Pop, 1988)
 - 49 -

înălţimea de 1000 m nu se produc condensări, iar aerul se răceşte In urcare prin detentă, după adiabata uscată, cu
I~ Cil 00 m, temperatura coborând la 5° C, tensiunea vaporilor de apă păstrandu-se constantă, iar umezeala pe
relativă urcând la I 00 %. La această temperatură se atinge temperatura punctului de rouă pentru tensiunea
care o au vaporii de apă si încep condensările şi precipitatiile în masa de aer care îşi continuă urcarea, precipitatii
care se vor produce pană la atingerea culmii. Da;orită căldurii latente eliberate de vaporii de apă la condensare,
de la l OOO m, pană deasupra culmii, la nivelul cel mai )nalt Ia care urcă masa de aer, la 3000 m, răcirea nu se
mai face după adiabata uscată, cimili slab, după adiabata umedă, considerată. în cazul prezentat de 0,5°C/100 m ..
Astfel temperaturn V'1 ajunge, deasupra culmii, la '1ltitudinea de 3000 m, -5° C. Umezeala relativă, în conditiile
condensărilor continue se păstre<iză pi\nă deasuprn culmii, 100 'Yo. Datorită vaporilor pierduti prin condensare si
prccipitatii, tensiunea vaporilor coboară la 4,2 mb. Pe vrsantul opus, în descendentă, masa de aer se va încălzi
după gradientul adiabatic uscat, cu l ° CI l 00 m, ajungând la nivelul inferior, la 25° C, cu .1 O° C mai mult decât la
plecare. Încălzîreă este datorntă căldurii latente de condensme. În conditiile cresterii temperaturii, intHm aer
relntiv uscat, umezeala relativă coboara la l 3(%.
Încălzirea unei mase de aer se produce si atunci când condeusarea şi precipitaţiile au !oe într-o masă de
aer care se deplasează la altitudine, pe verticală, insă efectul de încălzire nu este perceput puternic la nivelu!
solului (totuşi se spune că după precipitaţii, ploaie, sau ninsoare, se încălzcste). Simpla condensare şi încălzire în
ae111l în acensiw1e nu sunt suficiente, filră îndepărtarea apei din masa de aer prin precipitaţii, pentru evaporarea
norilor, pe versantul opus, va fi consumat întregul plusul de căldură castigat prin condensări, la ascensiune. Fără
cunoaşterea parametrilor de temperatură, tensiune a vaporilor de apă şi umezeală relativă de la pornire, este
hazardantă clasificarea unui vânt catabatic cald şi uscat, ca foehn. Pe lngă temperaturile ridicate, foehnul se
caracterizează printr-o umezeaiă relativă foarte scăzută (sub l 0%). Aerul uscat este foarte limpede, iar
vizibilitatea eşte perfectă, <liminuandu-se efectul <le perspectivă creai de reducearea progresiva cu distantă a
claritâ(ii obiectelor. Foehnul este mai frecvent iarna si primavara si cel mai rar întâlnit, vara.
În Alpii elveţieni se ·inregistrează o medie anuală de 40 de zile cu foehn, iar pe versantul sudic al
Caucazului„ la Kutaisi (în Grnzia), 114 zile. Peste Muntii Stâncosi, în preriile cauadinene, .bate o variantă de
foehn, numită Chinook.
În România fenomenele cele mai intense de foehnizare se produc în Subcarpaţii Curburii, Circulaţia
predominantă de vest şi nord-vest este concentram ca într-o pâlnie de lantulrile Carpaţilor Orientali şi a
Carpaţilor Meridionali, dirijată peste aria mai joasă a Depresiunii Braşovului şi forţată la traversarea şirului
extern al Carpaţilor Curburii. Climatul local mai cald, datorat si expoziţiei sud-estice, este mai cald si mai uscat
şi datorită foehnului, iernile sunt blânde, iar stratul de zăpadâ nu persistă perioade îndelungate. Nu întâmplător,
ici se află cea mai mare regiune viticolă a ţării. Vegetaţia naturală şi microfauna prezintă elemente
submediternneene. La această distantă de Marea Mediterană şi în acţa poziţie fizico-geografică, nu poate fi vorba
de clin1.at submediteraneean propriuzis. Urmează ca amploare, foehnul Munţilor Apusen[, prezent în Culoarul
Mureşului şi chiar în bazinul inferior al Tamaveior. Mai paote fi citată Coşava din Banat, Vântul Mare din Ţara
Făgărăşului. Fenomene foehnule pot fi observate chiar si în arii deluroase, unde dealuri mai înalte sunt situate pe
direcţia vest (Cornari, Husi).
Bora es;te un vant rece, cu viteze foarte mari (lnttre 100-200 km/oră). Produce condensări în masele de
aer cald, marin, de pe litoralele unde se produce. Se fonnează chiciură, polei, depw1eri lichide şi solide, îngheţ.
Condiţiile de producere se concretizeaza în
Suprafata de ii7versiune stagnarea şi acumularea unor mase de aer, de
------ regulă anticiclonic, în spatele wmi lanţ
montan, situat în apropierea mării sau a unui
mare lac. În condiţiile învecinării cu o arie cu
aer cald şi umed, de joasă presiune, gradientii
barici orizontali mari, vor produce
traversarea prin zonele mai joase a lanţului
montan, de către masa de aer rece (fig. 30 ).
Gradienţii barici verticali în aria litorală
trebuie sa fie mai mari decât gradientul
adîabatic uscat (y > Ya ), deci mai mari de 1°
C/l 00 m. Aceşti gradienţi sunt frecvent
intâlniti pe litorale, unde în stranii inferior <li
atmosferei, aerul este încălzit iarna de
suprafaţa acvatică, revenirea la temperaturile
Fig. 30. Mecanismul de fonnare al borei (Pop, 1988) norn1ale ale regiunii, fllcându-se destul de
 - 50 -

rapid în altitudine. Denumirea de ,,born" provine de la vântul rece ce bate dinspre platourile montane din Muntii
Dinarici, spre Marea Adriatică. Este bine cunoscut Mistralul, care bate dinspre Masivul Central Francez, spre
coastele Mării Mediterane. La extremitatea nord-vestică a Munţilor Caucaz, la Novorosiisk, pe litoralul Mării
Neagre, se înregistrează în medie 46 de zile cu bora pe an. Frecvenţa mare a acestui vnnt in arii adăpostite de
litoral, unde de regulă iernile sun fomte blânde, climatul submediteraneean sau mediteraneean, cu vegetaţie
tipică si culturi de plante mediteraneene, produce prin îngheţ, mari pagube. Un vânt de tip bora a scufundat flota
aliaţilor europeni, în timpul războiului Crimeei, în golful Balaclava. Evenimenhil a dus la înţelegerea· de către
guvernele europene, a necesităţii unei reţele meteorologice care să cuprind.a întreaga Europă, avân ca scop
principal prognoza. A fost factoml care a dus la creerea unei reţele meteorologice internaţionale.
Fenomenul se produce si pe ţănnurile unui mare Jac situat în regiune montană, cum este Baikalul.
În România, un vnnt de tip bora este Nemira. Aerul rece al anticiclonului eurosiberian, acumulat în
sudul Moldovei, traversea?11 sudul grupei centrale a Carpaţilor Orientali, peste Munţii Nemira si prin pasul Oituz
şi capătă caracter de vânt catabatic rece, în Depresiunea Braşovului,

1. 7. VAPORU DE APĂ DIN ATMOSFERĂ, CONDENSAREA LOR ŞI

PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE

1. 7. 1. SISTEMUL DE FAZE AL APEI ŞI MARIMILE CE DEFINESC UMEZEALA

AERULUI

Sistemul de faze al, apei

Schimbul de faze al apei are loc prin trecerea treptată, dintr-o fază în alta, rareori sărindu-se peste o
fază (sublimarea), a unui număr de molecule. În natură au loc procese reversibile: evaporare-condensare, topire-
înghet, evaporare-sublimnre.
Schimbarea de faze are loc invariabil la aceeaşi parametri, exprimaţi prin graficul de echilibru al
sistemului de faze a apei (fig. 31)
După cum se observă, temperatura de 0° C si tensiunea vaporilor de apă de 6, I mb sunt parametri
importanţi. La întâlnirea acestor două valori se află p1111ct11 ! trip/11 al apei, punct la care apa sub formă de vapori,
liohida sau gheaţă, se află în echilibm, putând coexista. Din punch1l triplu pleacă curbele de echilibm intre
fazele apei, ce coincid cu curbele tensiunii lor de saturatie. Se observă ec'l într-o marjă îngustă, apa poate exista
lichida, suprarăcită si la temperaturi mult sub 0° C, de regulă până la - 15° C, dar rareori chir până la - 60') C.
Tensiunea de saturatie pentru gheaţă este puţin mai
scăzută decât pentru apă, ceea ce va face ca într-un
E sistem coloidal, norul, să prevaleze sublimările ln
mbar· fata condensMilor, iar evaporările particulelor de
~ ....-~...-~.-~-r-~--.~~...-~- apă să se producă mai rapid decât s-ar putea
transfonna în vapori, particulele de gheaţă. Norii
care conţin apa si gheat\ sunt cei care produc cele
JO + - - t - - + - - - + - - mai intense precipitaţii.
Schimbările de fază ale apei se produc cu
consum sau eliberare de căldură. Pentru topirea
unui gram de gheaţă sunt necesare 80 cal, căldura
latentă de topire, care este eliberată la îngheţul unui
gram de apă, sub forn1ă de căldură latentă de
solidificare Pentru evaporare la temperatura de 0°
C, sunt necesare 597 cal, căldură latenta de
e~aporare, care la 100° C, este de 539 cal, cantităţi
de căldură ce sunt eliberate la condensare sub fonnă
de căldură latentă de condensare. Procesul de
0+--1f--_,..__..,...__ ,__-4___. sublimare, produs în ambele sensuri, evaporare de
-18 -J2 -8 -1.j.. O 4 8 't pe suprafaţa gheţii sau transformare a vaporilor
direct în gheaţă, consumă şi respectiv eliberează
cantităţi de căldură egale cu sumele proceselor
Fig. 31. Graficul de cchiliDm al sistemului de faze al apei topire şi evaporare, respectivcondensare şi îngheţ.
 - 51 -

Mărimile ce definesc umezeala aerului

Prezenţa vaporilor de apă în atmosferă determină o însuşire fizică a sa, umezeala, care este determinată
prin mai mulţi parametri .
Tensiu11ea vaporilor (e), este acea parte din presiunea atmosferică care se datoreau'\ apă&"'lrii exercitate
de vaporii de apă. Se măsoară în milibari (mb).
Tensiunea de saturaţie (E), (tensiunea maximă), este tensiunea maximă pe care o pot avea vaporii de
apă la o anumită temperatură, tensiune peste care începe condensarea. Se măsoară în milibari. Cresterea
temperaturii aerului produce cresterea valorii tensiunii de saturaţie. Sunt posibile trei situaţii: e < E, caz în care
aeml este nesaturat; e = E, cand acrul este saturat; e > E, cand aerul este supmsatifmf.
Umezeala absolută (a), este, cantitatea de vapori de apă exprimată în g/m'.
Cantitatea de vapori în g/nr' necesară pentru a satura aernl la o temperatură dată se numeşte umezeala
absolută de saturaţie, sau umezeala absolută ma:·âmii(de saturaţie)(AJ.
Umezeala spec~ficii (q) este cantitatea de vapori de apă exprimată în g/kg aer.
Umezeala specificii ma.ximă (de saturaţie) este cantitatea de vapori în grame, necesară pentm a satura
8 kg de aer la o temperatură dată.
Umezeala relatii1ă (R) este raportul dintre tensiunea vaporilor de apă (e) la o anumită temperatură si
tensiunea de saturaţie (maximă) pentru acea temperatură (E). Se exprimă în procente dintr-o sută ('~10). Valoarea
ei arată cât la sută din cantitatea de vapori necesari saturaţiei (condensării) se află la un moment dat ln atmosferă.
R"" e IE· 100 %
Deficitul de saturaţie este diferenţa dintre tensiunea de saturaţie şi tensiunea arului la un anumit
moment.
D =E-e
Punctul de rouă (r, tau) este temperatura la care trebuie să cohoare un volum de aer pentru a deveni
saturat (în volumul de aer respectiv pot incepe condensările fără vre-un aport supli,111entar de vapori).

I. 7. 2. EVAPORAREA

Vaporii de apă din atmosferă

Vaporii de apă sunt prezenţi în atmosfera inferioară a întregii planete, fiiind în stratul inferior al
troposferei într-o proporţie ce variaz:ă de la aproape 0%, la maxim 4% din volumul de aer analizat, în funcţie de
caracteristicile climatice, caracteristicile suprafeţei active, anotimp, moment al zilei etc. În ţara noastră, această
proporţie varia~ de la 0,4 % iama, la 1,3 % vara. pe pe suprafţa Terrei se evaporă anual, în medie, o cantitate
de 525.100 km-' de apă, din care 86% (452.600 kmJ), de pe suprafaţa mărilor si oceanelor.
Apa sub fonnă de vapori se împrăştie de la locul evaporării, în troposferă, prin turbulenţă, convecţie,
advecţie (vânt) şi în mai mică măsură prin difuzie moleculară. Difuzarea în altitudine este favorizată de faptul că
la temperaturile obisnuite, vaporii de apă au densitatea de 5/8 din densitatea aerului uscat, aernl umed fiind mai
uşor decât aeml uscat.

Evaporarea
Există trei moduri în care se poate produce evaporarea de pe o suprafaţă wnedă. În cazul aemlui
nesaturat, de pe suprafţa respectivă se ridică în atmosfera un număr mai mare de molecule de apă decât se aşează,
din atmosferă, pe acea suprafaţă. în cazul aerului saturat, numărul moleculelqr care părăsesc suprafaţa umedă
este egal cu numărul moleculelor ce se întorc pe acea suprafaţă. În cazul aernlui suprasaturat, numărul
moleculeleor de apă care se depun pe acea suprafaţă este mai mare ca numărul de molecule care se evaporă.
Comparativ cu suprafetele orizontale, pe suprafeţele convexe, procesul de evaporare este mai intens,
iar pe suprafeţele concave, mai redus. Picăturile mici, cu grad de convexitate mare, se vor evapora foarte usor,
iar picăturile mari, mai greu, având raza de curbură mai mare. Procesul de evaporare al picăturilor mici este
extrem de puternic, doar salinitatea crescută a acestora încetinindu-l. Apa care urcă. prin capilarele solului, având
o peliculă concavă, se evaporă greu. Pe spatii largi acţionează lnsă alte creiterii. Suprafeţele convexe (culmile) au
o insolaţie mai bună, iar vântul înlătură stratul inferior de aer care s-a umezit, înlocuindu-l cu aer mai uscat din
atmosfera liberă, evaporarea putând continua la fel de intens, pe când suprafeţele concave, văi şi depresiuni, au
insolaţie mai slabă, iar gradul mare de adăpost, generează calm atmosferic frecvent, sau viteze slabe ale vântului,
stratul cu tensiune ridicată a vaporilor de apă menţinându-se lângă sol, sau fiind înlocuit de mase de aer care s-au
deplasat până in acel moment, tot în contact cu suprafaţa terestră, de la care au putut prelua vapori.
Viteza de evaporare se exprimă prin cantitatea de apă evaporată într-o secundă de pe o suprafaţă de un
metru pătrat. Ea este direct propm1ională cu ten:perat~ira supra fetei ?e pe care se i:roduce evapor~i~ea, cu deficitul
de saturaţie, cu viteza vântului si turbulen.ta s~ s1 este mvers proporti?na!ă .cu p1:es1un:a armosfonca. . .
în condiţiile varietăţii suprafeţei active, vlteza de evaporat1e mm depmde, m secundar s1 de alţi faeton.
În cazul solurilor, c~pilnrele cu dian1etre 1nici asigura ascensiunea rapidă spre suprafaţa [} apei din stratele ir1~i
adânci ale solului. Evaporarea deasupra unuor astfel de soluri, cum ar fi solurile argiloase, este mai puternică
decât de pe soluri nisipoase, care nu, capilare cu dian1etre 1nai n1ari. \l egetaţia înlesneste prin absorbţia din
. . I S01U
m!enoru . l lu1,a
. a11e1,
' : .. : ~x.:li\c1·~:
pl1!11u.Ud. '"'.ar" "" ...~~re~
i'" }''- ,. . V\'~ "'
„t:~:n~ „~;„ t'~O~l'SP rl~ t··"N\'f';l.'l'i" s1· a"O: „,„.., ,....„
" ' j ' l l l l t"·'--· - U<;.
"llllll "'"··''·I·"·' 'F .1 c.·u,u01d/r.:.,
reunite sub denurn1ren de evafJOtransJJiraţie. Denuinirea este utilizată pentrLl a dese111na p-rocesele de evaporaţie
în regiunile în care este prezentă vegetaţie. De pe o suprafat:ă acoperită cu vegetaţie abundentă se evaporă
cantităţi de apă mai mari decât de pe aceeasi suprafotă acvatică, întrucât vegetnţia se încălzeste m:::i atre decilt
masa de apă, iar suprafaţa frunzelor (pe ambele feţe), măreste mult suprafaţa de evaporare. Evapotranspiraţia
reală este catitatea de apă evaporată de pe o suprafaţă într-o unitate de ti1np, iar evapotranspiraţia potenţială
exprin1ă valoarea care~ în condiţiile n1eteorologice respective,.sau 1nedii, în conddiţii de aprovizionare optirnă cu
apă, ar putea fi evnpor~tă .
.Reg.imu'. zilnic ş! ~nmtl a! cvapori!~ii într-o regiune nnumită este cs în fu~:ţie de tem.peratura
supra11"et„. u"C.l"e
t .,
1,--'-'l s• " aarnh1 -1 ~ de ~uj
,lu '"'u. d-;;;; ·Usn'"Z re " ~\.{
-t"f''"'
("'lUH
1
J_ " pr·"""'"
u.l"'~"'l 0-
1
1"'
1
.l 1. Lu
u ,-.-„-ţere'l te11-µerat.u-1·
r" v1\..:';i
11
1
1
"l l l Cl""-t"
..... ~h"' C""t1t"'"" V'-'
l u „j., UJH Hi.Î.'l.d.I

energie calorică disponibilă penlm ridicarea temperaturii apei, a procesului de evaporare, creste tensiunea de
saturaţie din aer, aernl înmagazinând mai usor vaporii de apă produsi şi creste deficitul de saturatie. Evaporarea
cea mai puternică se va produce de pe uscat la ora 13, de pe ape continentale, la l 4-15, iar de pe mări si oceane,
mai târziu. Încă un motiv pentru care evaporaţia maximă se produce ziua, este cresterea vitezelor si a turbulentei
vântului, pe tin1pul zilei.'
D en1'n1u r.nur.1 a~1 C":lpotransp1'1·a•: <> .C:rlel regin1ul ten1peranJrii aert1lui. Procesele de
1
• •\. o pc-1· '1.,....1""
7
\,.L~ ~ \_ l_J.~ ...,~
dJ.„
j_ : I
0 !.tJ_ t_ '
0
1J.'\..J- J

evapor3ţ1e sI subhn1are, pe t1n1pul 1en111 ~unt nesen1n1ficatrve.

1. 7. 3. TENSIUNEA VAPORILOR DE APĂ ŞI UMEZEALA RELATIVA A AERULUI.

Tensiunea vaporilor de apă

Densupra oceanelor, v~lorile n1~,xin1e ale tensiunii vaporilor se înregistrează după an1iază, iar valorile
minime, înainte de răsăritul soarelui. Deasupra uscatului,
R°lo oe în sezonul rece, maximele zilnice se înregistrează după
IDO 22 prânz, iar minimele pe timpul noptii, datorită evaporărilor
reduse. În sezonul cald, maximele zilnice se produc
„.,,. ., 20 din1inenţa şi senra:i întn1c{tt Jnasele de aer încărcnte cu
18 vapori de apă sunt antîenate ziua în convecţie terrnică şi
I \
I :\ 16 se deplasează în stratele înalte ale troposferei, locu! lor
90 / '(2 /lţ fiind luat de mase de aer descendent, mai uscat, minmele
I \ înregistrându-se la ora 15. În ariile montane cu altitudini
I \ 12 medii şi mari, maximele zilnice se înregistrean1 la ora J5,
I \ 10 în condiţiile unui aport de umezeală dinspre văi, iar
II '\ 8 minimele, noaptea.
I \ Regimul anual al tensiunii vaporilor de apă esle
80 I 6
I asemănător regimului temperaturilor aerului. Tensiunea
/_/.
I vaporilor are în medie, în ţara noastră, valori de circa 2
2 mb, vara şi 0,4 mb, iarna.
\ o
70 \ -2 Umezeala relativă a aerului
-1/- Reginul zilnic şi anual al umezelii relative
este de regulă invers celui al temperaturii aerului
-6 (fig. 32). La cresterea temperaturn, creşte evapor::trea
-B ('; tP.tiC'~11-rlP.'1
1..Vl,l,~~\.-f.lJVU,
"";T""""iQr"Îlr.r dp r"U"\?i
\vj,
( P::. \ dt"jT' f;::iq-"H.• ;1tt'\'PJ. di'>
BO..r.....--.-..........--.-_,........,......,r--r__,,_...,._.,...i..-;o saturatie (E), creste mai repede, ducând h scădere::i
>Ji YU,iJ 1.ll'--'1 ...., 1...tyu Ll_l_ 1..Vl1J11..l.-l1V "'-""

IFMAMI IASOND raporiuluî e.IE, care este umezeala relativă. Amplitu-

Fig. 32. Mersul anual al umezelii relative ( 1), dinile zilnice şi anuale ale umezelii relative sunt
în raport cu temperatura aernlui (2), la Cluj reduse deasupra oceanelor. Deasupra uscatului, am~
(după Belozerov). plitudinile zilnice ale umezelii relative a aerului sunt
 - 53 -

mari vara, pe timp senin.

1. 7.4. CONDENSAREA VAPORILOR DE APĂ

Pentru a se putea produce condensarea, este necesar un aport de vapori de apă care să detem1ine
ajungerea vaporilor din atmosferă la tensiunea de saturaţie sau suprasaturare ( e ~ E), sau ajungerea Ia această
teJ1siune, prin atingerea punctului rouă, în urma răcirii aerului (t :5 t). condiţii în care umezeala relativă a aernlui
poate aajunge la condţia necesară condensării (R 2: 100 '%). Procesul condensării este favorizat de prezenţa
nucleelor de condensare. ÎSe vor analiza procesele de răcire ce pot produce condensarea, nucleele de condensare,
procesele de condensare-sublimare şi produsele lor..

Rolul răcirii aerului în procesele de condensare

Răcirea aerului sub temperatura pw1ctului de rouă se poate produce prin: radiaţie, advecţie, amestec,
sau prin procese adiabatice.
Condiţiile de răcire prin radiaţie se produc în troposferă suu doar pe suprafaţa terestră, caz în care
condensările se produc doar pe suprafaţa terestră. Când răcirea are loc din strat în strat, în partea inferioara a
atmosferei, se produce ceaţa, iar când are loc în stratele mai înalte, se produc norii.
Răcirea prin advecţie se produce într-o masă de aer cald ce se deplasează peste o suprafaţa rece. Se
poate produce frecvent, noaptea şi dimineaţa, pe tot parcursul anului, iar toamna şi iarna, în orice moment al
zilei, când aerul mai cald de deasupra suprafeţelor acvatice, se deplasează peste suprafaţa terestră, mai rece.
Procesul se produce ziua, în sezonul cald, iar primăvara, în orice moni,ent al zilei, cand aerul mai cald de
deasupra suprafeţei terestre, se deplasează peste suprafeţe acvatice mai reci. Fenomenele se pot produce pe
suprafeţe maritime şi litorale, dar şi la prezenţa unor suprafeţe acvatice mai mici (lacuri, .fluvii, mlastini). Uneori
conditiile se întrunesc şi la prezenţa unor suprafeţe continentale învecinate, diferit încălzite. Fenomenul se
produce aproape permanent pe suprafaţa marilor, la contactul curenţilor oceanici cu temperaturi diferite, în cazul
advectiilor de mase de aer.
Răcirea prin amestec se produce la amestecul a două mase de aer aproape de saturaţie şi cu temperaturi
diferite. Fiindcă valoarea tensiw1ii de saturaţie se reduce la jumătate la fiecare reducere a temperatmii cu 10° C,
amestecul nou fonnat poate întruni condiţii de producere a tensiunii de saturaţie.
Răcirea prin procese adiabatice, cel mai frecvent şi intens proces de răcire, se poate produce în aer
nesaturat, atunci când efectuează mişcări ascensionale, se răceşte după adiabata uscată ( 1° Cil 00 m), iar după în
ceputul condensărilor, în care aer umed saturat sau suprasaturat, cu valori ale adiabatei umede :s; 0,65° Cil 00 m.

Nucleele de condensare
Atmosfera conţine sub forma de aerosoli, particule lichide şi solide. Numărul lor este deosebit de mare
şi scade cu altitudinea. Sunt sute de mii într-un centimetru cub de aer, în atmosfera marilor arase şi pe
platformele industriale, zeci de mii în stratul de aer de la contactul cu suprafaţa terestră şi doar câteva mii, în
aerul din ariile montane. Sunt în principal mici particule higroscopice de săruri marine cu diametre de O, 1 - l
microni, provenite din evaporarea picăturilor fine de apă marină ce ajung în aer, de pe creasta valurilor.
Higroscopicitatea şi natura chimică a acestora au un rol deosebit de important în declansarea condensării si
menţinerea în atmosferă a picăturilor minuscule de apă rezultată din condensare, în final în producerea
precipitaţiilor. ,
Procesele de condensare si precipitare au o ordine general valabilă. Într-o primă fază, în starea de
saturare sau suprasaturare a aerului, pe aceste nuclee de condensare microscopice se depm1 primele molecule de
apă rezultată in unna condensărilor. Se fonneaza picături microscopice, care au rază de curbură mică, caz în care,
deasupra lor, tensiunea de saturaţie creşte, iar în anumite condiţii, o parte se evaporă. Salinitatea mare a acestor
minuscule picături impiedică insă evaporarea unei părţi dintre acestea, care continuă creşterea, prin depunere pe
ele a unor noi molecule de apă condensată, sau prin adiţionarea altor picături. Salinitatea picăturilor scade, însă
ele sunt protejate împotriva evaporării prin creşterea razei de curbură, deasupra cărora sm1t necesare, pentru a se
putea declanşa evaporarea, tensiuni de evaporare mai mari. În conditiile prezenţei unor picături mai mari, aerul
care a pierdut din umezeală prin repetate condensări, îşi poate mări tensiunea prin evaporarea picăturilor mici.
Aceste picături, care sunt prezente printre picăturile mai mari, se vor evapora, asigurând creşterea tensiunii
vaporilor în masa respectivă de a~r, continuarea coi1densării pe picăturile mari, care işi continuă cresterea pe
seama dispaiiţiei picăturilor mici. ln funcţie de temperatura norului, aceste picături pot îngheţa. La temperaturi
scăzute, procesele de condensare sunt inlocuite de procese de sublimare. În condiţiile în care, la temperaturi
 - 54 -

negative, tensiunea vaporilor nu este suficient de mare, vaporii nu sublimea?ll. ci se condensează, apa suprarăcită
putând fi prezentă frecvent într-un nor, până la temperaturi între - 12° C şi - 17° C, uneori chiar până Ja -40° C.
ca si în cazul unei condensări, caz în care sunt necesare nuclee de condensare şi într-o masă de aer având
picături de apă suprarăcită, îngheţul poate fi favorizat de prezenţa nucleelor de înghetare.

Condensarea vaporilor de apă pe suprafaţa terestră

Condensarea vaporilor de apă pe suprafaţa terestră se produce în condiţiile unei răciri rapide de scurtă
dun1tă, doar a suprafeţei terestre si a unui strat de aer de câţiva centimetri de la contactul cu aceasta suprafaţă,
caz în care condensarea sau sublimarea se va produce doar pe suprafaţa terestră si pe diferite obiecte. Rezultă apă
în stare lichida sau solidă, depusă pe suprafaţa terestră, de diferite tipuri: rouă, brnmă, chiciură, piei, depuneri
lichide sau solide, toate acestea numindu-se produse de condensare la sol sau precipitaţii orizontale.
Roua se produce mai ales în nopţile senine de vară sau în prima parte a toamnei. Pentru producerea ei
sunt necesare tensiuni mari ale vaporilor de apă în stratul de contact cu suprafaţa terestră, răciri puternice ale
ncestei suprafaţe şi a obiectelor de pe ea, pe timpul nopţii si vant slab, care să permită un contact suficient al
aceluiaşi strnt inferior de aer, cu solul, pană la coborilren tempernturii sub punctul de rouă în acest strat de aer si
înlocuirea sa cu alt aer umed, după relativa sa uscare în urma condensărilor. Capacitatea calorică mică si
conductivitatea calorică redusă a diferitelor obiecte de pe sol, şi din stratul de aer subţire de lângă sol, cum ar fi
vegetaţia ierboasă, favorizează depunerea de rouă pe aceste obiecte. Umezeala din stratul de aer de la contactul
cu suprafaţa terstră, se menţine constant mare, prin transipraţia plantelor si prin vaporii de apă ce provin din sol.
În unele „deserturi umede", cum ar fi deşertul Namib, umezeala relativă este mare, dar nu se întrunesc condiţiile
condensării în stratele de aer superioare ale atmosferei, deci producerea precipitaţiilor, caz in care unele plante
sunt bine adaptate pentrn asi asigura mare parte din necesarul de apă prin adaptări pentru colectarea şi absorbţia
de rouă, care are produce în cantităţi mari în condiţiile răcirii radiative puternice la sol, în nopţile senine. În
întreaga zonă caldă, cantitatea de rouă depusă anual este semnificativă, in condiţiile climatelor uscate având un
rol benefic pentru vegetaţie si chiar faw1ă. ŞI valorile înregistrate în tipurile de climate oceanice, sunt ridicate. in
pădure roua se produce în cantităţi reduse, in special pe coroanele arborilor.
Bruma este un produs de sublimare, care se formează în condiţii asemănătoare cu roua, dar la
temperaturi negative. Cantităţile de rouă si brumă căzute în medie în România nutotalizează decât o medie
anuală de 1-3 mm de apă, însă în climatul temperat oceanic ajung la 10-30 mm.
Chiciura se produce în condiţii de vânt slab, când aernl este răcit la contact cu solul pe un strat mai
gros. Este necesară prezenta unui aer foarte umed, cu apă suprarăcită si cristale de gheaţă. Chiciura moale,
normală, cea mai frecvent întâlnită, se produce prin sublimare pe obiecte şi prin adiţionare de ace de gheaţă, în
special pe crengile arborilor, care au capacitate calorică mică si conductivitate caloricfl redusă. Chiciura tare,
grăunţoasă, se produce în cazul prezenţei picăturilor de apă suprarăcită în stratul de aer de lângă sol si se poate
produce şi în condiţii de vânt puternic.
Depunerile lichide şi solide pe suprafaţa terestră se produc în cazul invaziilor de aer cald si umed în
regiuni in care suprafaţa terestră este rece. Sunt mai frecvente pe timp acoperit sau când se produce ceaţă.,
Depunerile lichide se pot produce şi pe suprafeţe acvatice reci, la advectia peste ele a maselor de aer cald şi
umed. În România sunt frecvente în cazul invaziilor de aer maritim tropical, în sezonul rece.
Poleiul provine din ploile suprarăcite care cad pe suprafeţe terestre cu temperaturi negative, de regulă
între 0° C şi - 1° C. Este un fenomen meteorologic rar, prezent mai ales în regiuni montane. Mai rar se poate
produce poleiul secundar, care are Ioc în conditiile în care o ploaie cu temperaturi pozitive cade pe o suprafaţ1
terestră foarte puternic răcită.

Condensarea vaporilor de apă în stratu] inferior al atmosferei

Prin condensarea sau sublimarea vaporilor de apă în stratul inferior de aer al atmosferei se formează
ceaţa, aernl ceţos şi pâcla. În cazul în care vizibilitatea este sub 1 km, fenomenul produs poartă numele de ceată.
Un caz particular se produce în ariile puternic poluate, unde ceaţă devine acidă datorită dizolvării gazelo acide,
putându-se adAuga şi poluanţi solizi (pulberi în suspensie) fenomen ce se numeste smog. Atunci când picăturile
de apă sau cristalele de gheaţă sunt mai rare si de dimensiuni mai mici, vizibilitatea fiind intre I km si I O km,
fenomen lui produs se numeste aer ceţos. Când vizibilitatea este tot între I km si lO km, dar în aer sunt prezente
impurităţi solide de pe suprafaţa terestră, se formează pâcla, care este litometeor, nu hidrometeor, a cărui
producere este legată de prezenţa apei. Hidrometeorii sunt produsele de condensare din atmosferă. La umezeli
relative mai mari de 70%, când pâcla este amestecată cu aer ceţos, fenomenul poartă numele de pâclă umedă,
spre deosebire de pâcla obişnuită, numita pâclă uscatti.
 - 55 -

Ceaţa
Ceaţa se produce în stratul inferior de aer al atmosferei (uneori şi la înălţimi dep~ind l km), când
umezeala relativă este lOO 1YQ, sau puţin sub această valoare. Întmcât tensiunea de saturaţie deasupra gheţii este
mai mică, în cazul temperaturilor negative, ceaţa cu ace de gheaţă se poate produce şi la umezeli relative mai
scăzute (începând cu 80%). în cazul µarticular în care ceaţa, la temperaturi negative este compusă din picături de
apă suprarăcită, aceste pierituri au d.iametre foarte mici (2-5 microni). Picăturile de apă ce compun ceţurile
pr9duse la temperaturi pozitive au dimepsiuni mai mari, diametrele lor ajungând pană la 50-60 microni. Ceţurile
contin o cantitate de apă intre 0,02g/m·' si 1 glm', cantitate redusă, care le deosebeste de nori, care sunt foarte
8semănători, dar conţin o cantitate de apă mai mare la metru cub. Ceţurile au origini destul de diverse,
prezentate mai jos.

Tab 1. Condiţiile de fonnare ale ceţurilor

Condiţii slnoµtice Procese fizice Tipul Variantă generată de factori:

zonali locali sau de poziţie
ln aceeasi masă de aer de răcire de radiaţie înaltă de radiaţie
joasă de radiaţie
urbană
smog
de advecţie a aemlui tropical
de litotal
maritimă
joasă; µost frontală
de versant de relief
de evaporare de suprafeţe acvatice
din µreciµitaţii c în inversiune
prefrontală
înaltă, post frontală
La contactul a două de amestec de front: rece, în front
mase de aer (frontale) cald, sau oclus

Ceţurile în aceeaşi masă de aer sunt cele mai frecvente.

Ceţurile de răcire se produc la rrăcirea maselor de aer din stratul inferior de aer al atmosferei.
Ceţurile de radiaţ;e sunt cele mai frecvente ceţuri din ariile continentale.
Ceaţa fnaltă de radfoţie se produce iarna, în regim anticiclonic. Se fonnează la înălţime, până la
nivelul de inversiune tennică din anticicloni, adesea coborând spre suprafaţa pământului. Persistă perioade
îndelungate.
Ceata joasă de radiaţie se produce prin răcirea radiativă puternică a suprafeţei terestre şi a stratului
inferior de aer, până la stratul de inversiw1e, de regulă pe o grosime până la IO m, rareori până la l 00 111. Se
formează în nopţile senine, de regulă în fonnele negative de relief în care se cantonea:ză inversiuni tennice.
Zonele cu vegetaţie abundentă favorizea:ză instalarea acestui tip de ceaţă, datorită răcirii puternice pe care o
suferă vegetaţia pe timpul nopţii, datorită capacităţii sale calorice mici şi conductivităţii termice reduse. De la
vegetaţie se răceşte superficial stratul inferior de aer.
Ce/urile urbane apar mai ales în oraşele cu mare densitate şi masivitate a constmcţiilor, în partea a
doua anoptii şi dimineaţa. Sunt produse prin răcirea intensă pe timpul nopţii a suprafeţelor betonate, asfaltate si
constmcţiilor din oraşe. Este favorizată de prezenţa unei densităţi mari a nucleelor de condensare.
Un caz special al ceţii urbane este smogul, care se produce în ariile puternic poluate. Aerosolii lichizi
adiţionează noxe acide, gazoase, lichide sau solide şi devin acizi. Concentraţia de pulberi în suspensie, cu
încărcare chimică mare, este ridicată. Smogul corespunde de multe ori unor situaţii de inversiuni termice, cu
cern! acoperit şi se produce cel mai frecvent în situaţii anticiclonice, de preferinţă iarna. Sunt cunoscute
catastrofe produse de smog, frecvent în Londra perioadei antebelice, Donora, Valea Meusei etc. Uneori smogul
se poate produce şi pe cer senin, în regiuni cu radiaţie solară puternică, în orele dinaintea amiezii, în atmosferă
poluată cu oxizi de azot şi gaze de eşapament. Este smogul fotooxidant care se produce în zonele subtropicale şi
tropicale, deasupra marilor oraşe, a platfonnelor industriale şi a zonelor cu trafic auto intens. Sunt clasice
situaţiile produse în marile aglomeraţii urbane japoneze, in California etc.
 - 56 -

Ceturile de advectie sunt ceţuri produse de situaţii în care răcirea se produce într-o masă de aer cald ce
se deplaseazi deasupra unei suprafeţe reci. Sunt frecvente în sezonul rece, sunt ceturi groase ce se extind mult în
altitudine şi acoperă regiuni foarte întinse.
Ceata aerului tropiazl este o ceaţă de advecţie produsă de deplasarea în zona temperată, în sezonul
rece, a unor de mase de aer tropical maritim. La deplasarea peste suprafeţele reci, în stratul inferior de aer se
produce răcire intensă si condensări intense. Intensitatea acestor ceţuri pennite persistenţa lor chiar si pe timp cu
vânt. Din ceata aerului tropical pot cădea bumiţe iar pe timp de iarnă se produce chiciură. ·
Ceara de litoral este o ceaţă de advecţie care se produce pe uscat şi pe mare în regiunile litorale. Iarna
se produce în situaţiile în care peste suprafeţele continentale din apropierea litoralelor, mai frecvent incepiind din
zona tropicală până în cea subpolară, se deplasea?li aer maritim, umed şi mai cald. Acest aer se raceste în stratul
inferior, în care se vor produce condensări. Vara şi primăvara, ceaţa de litoral se produce deasupra mărilor, în
apropierea ţărmurilor, în cazurile în care aerul cald de deasupra continentelor se deplasează deasupra mărilor.
Acest aer se răceste în stratul inferior, în care se vor produce condensări, dar mai puţin intense decât în cazul
ceţurilor litorale care se produc iarna deasupra uscatului, întmcât umezeala maselor de aer ce provin de pe
continente, este mai redusă.
Ceafa maritimâ este o ceaţă de advectie care se produce deasupra mărilor si oceanelor, în regiunile de
întâlnire ale curenţilor oceanici reci şi calzi. Se fonnea.til penrnment şi sunt intense, indiferent de direcţi;:i de
deplasare a maselor de aer, fie dinspre curentul rece spre cel cald, fie dinspre curentul cald spre cel rece. Se
produc în stratele inferioare de aer, atunci c5nd direcţia de deplasare a masei de aer este dinspŢe curentul cald
spre cel rece. Masa de aer cald şi umed se răceste în stratul inferior, unde au loc conden&'î.ri. In cazul în care
sensul de deplasnre al masei de aer este dinspre curentul rece spre cel cald, vaporii ridicaţi de pe suprafaţn
acvatică caldă, con.densea.til în aerul rece, formându-se ceţuri joase. Aerul rece se încălzeste în stratul inferior de
la suprafaţa curentulqi cald, se instabilizea.til si devine convectiv, producând ceaţă la înălţime şi nori. Ceturile
maritime sunt mai frecvente primăvara şi vara, când contrastele tennice sunt mai mari, ele putându-se fomw la
periferia curenţilor calzi, când n1asele de aer se depla..sea.til dinspre suprafaţa curentului spre ariile învecinate în
acre pot să nu se afle curenti reci, ci doar suprafete acvatice normale, mai reci decât aerul ln timpul primăverii si
la începutul verii. Sunt cunoscute, pe glob, câteva regiuni în care ceţurile marine sunt groase şi foarte frecvente,
cum ar fi regiunea Terra Nova, unde apele reci ale curentului Labradorului se întâlnesc cu apele calde ale
ramificaţiilor curentului Golfului, sau in regiunea Mării Ohotsk, a Peninsulei Kamceatka si a Insulelor Kurile,
unde apele reci ale curentului Oya-Shivo se întâlnesc cu apele calde ale curentului Kuro-Shivo. Se forme;:i.til
aproape permanent primăvara şi vara,deasupra Oceanului Îngheţat, unde în această perioadă, masele de aer cald
dinspre sud, se deplasează pe deasupra banchizei polare.
Ceata joasă postfrontală este de origine advectivă. După trecerea frontului cald, masa de aer cald se
deplasează advectiv peste solul care se mai păstrează o vreme, rece. În m;:isa de aer cald, la nivelul inferior, se
produc răciri, apoi condensări care generea.til ceaţă joasă.
Ceafa de ve1:m11t este produsă de factori locali de relief Este o ceaţă datorată tot proceselor de răcire în
stratul inferior de aer, ca şi tipurile de ceţuri precedente. Prin sistemul brizelor montane, aernl din zonele joase,
care este mai umed decât cel de la înălţime, se încălzeşte în prima parte a zilei daorită insolatiei puternice,
câstigă un plus de wnezeală datorită intensificării evapotranspiraţiei si începe ascensiunea direct pe verticală, sau
de-a lungul versanţilor, sub formă de vânturi de vale. În aceste mase de aer, răcirea produsă de ascensiune,
produce ceţuri de versant. Dacă ascensiunea este lentă, se formeaza ceaţă de versant, iar dacă se produce rapid,
se fonnenză nori.
Ceţurile de ei aporare se produc prin cresterea tensiuni vaporilor până la tensiunea de saturaţie, prin
1

procese de evaporare.
Cetur1le de supmfete acvatice se produc când densupra unor suprafete acvatice sau a unor suprafeţe
umede si calde, se deplaseaza o masă de aer rece, sau masa de aer de deasupra lor se răceşte radiativ. De pe
suprafaţa acvatică caldă se ridică vapori de apă care vor condensa în aerul rece. Ceţurile de evaporare de pe
suprafeţele acvatice se produc cel mai frecvent toamna, deasupra apelor, peste care se produc advecţii de aer rece
de pe suprafaţa solului.
Ceţurile de evaporare din precipitaţii se produc atunci când o ploaie cnldă intră într-o inversiune
tem1ică in care există ner rece aproape saturat. În prima faza se produce evaporarea ploii, aernl devine saturat,
condenseaza în picături fine si se produce ceaţa. Fenomenul de evaporare al ploii poartă numele de virga.
Ceata prefrontală se produce în fata frontului cald, în masa de aer rece peste care se deplasează aerul
cald. Precipitaţiile calde e vor evapora în masa de aer rece, aerul se va satura, se vor produce condensări care vor
genera ceaţă. Este o ceaţ.:1 de evaporare. Fenomenul este identic cu cel al ceţii de evaporare din precipitnţii, c11
specificarea că acel tip, prezentat mai înainte, se poate produce şi în alte tipuri de inversiuni tem1ice, decât cele
 - 57 -

frontale.
Ceafa postfromală i'11altă se produce în spatele frontului rece, ci\nd precipitaţii calde intră în masa de
aer rece instnlată. Procesul este identic cu cel petrecut în cnzul ceţurilor prefrontale.
Ceţurile de Ia contactul a douămase de aer (frontale) se pot produce în cadrul fiedlrni tip de front,
cald, rece sau oclus, în zona suprafeţei frontale. Ele sunt ceţuri de amestec, caz în care două mase de aer cu
temperaturi diferite si ajunse aproape de tensiunea de saturaţie, în unna amestecului, la noua temperatură
căpătată, tensiunea amestecului rezultat va atinge tensiunea de saturaţie.
Multe ceţuri au origine mixtă.

Condensarea vaporilor de apă în atmosfera liberă. Norii.

Procesele de condensare din atmosfera liberă se produc în mare parte asemănător celor din stratul
inferior de aer al atmosferei, care creează ceaţa. De multe ori, ceaţa la înălţime. mai ales în arii montane, poate
fi confundată cu norii.
Norul delimitează un spaţiu în care există condiţiile de temperatură si umezeală relativă necesare
condensării.
Continua schimbare a condiţiilor duce la schimbări continue ale fonnei. mărimii, transparenţei norilor.
Geneza norilor
Pentru formarea norilor este necesar un aflux continuu de vapori de apă şi o răcire a aerului sub
temperatura punctului de rouă.
Răcirea se poate produce prin trei procese: detenta adiabatică, mişcare turbulentă şi răcire prin radiaţiie.
Răcirea prin detenti! adiabatică este principalul proces de fonnare a norîlor, prin care rezulta nori convectivi.
Detenta adiabatică se produce in urma convecţiei, alunecării pe suprafeţe frontale, sau ascensiunii aerului din
cauze orografice. Răcirea prin mişcare turbulentă este un proces cu intensitate redusă, care produce nori de
turbulenţă, ondulaţi. Răcirea radiativă este de asemenea un proces puţin intens, care produce nori de radiaţie.
Viteza convecţiei în nori este de 3-6 rn/s, ajungând uneori chiar la 20 m/s. într-un nor există mai multe
nivele caracteristice. De Ia sol spre înălţime, acestea sunt: nivelul condensării; nivelul de îngheţ (0°C); nivelul de
-10°C (peste care, particulele de apă sunt aproape exclusiv în stare solidă); nivelul convecţiei.
Nivelul conden&'trii este nivelul la care temperatura ajunge egală cu temperatura punctului de rouă (î =
t). Nivelul de îngheţ se află w1eori sub nivelul condensării (iama, dar şi vara, în cazul aernlui uscat). În cazul
norilor joşi şi cu slaba dezvoltare verticală, acest nivel poate lipsi. Nivelul deasupra cărnia norul este fonnat
predominant din gheaţă (-J0°C) este prezent în sezonul cald, doar la norii cu mare dezvoltare verticală, iar iarna
acest nivel se poate afla sub nivelul norului. Nivelul convecţiei este nivelul superior al norului, marcat de regulă
de un strat de inversiune.
Structura microfizică a norilor
Structura microf12ică a norilor depinde de: starea de agregare a elementelor componente; mărimea lor,
densitatea particulelor (munărul de particule pe unitatea de volum); conţinutul în apă pe unitatea de volw11;
temperatura aemlui.
La temperaturi de sub -40°C, norii sw1t formaţi exclusiv din gheaţă. Dimensiunile particulelor de apă
sau gheaţă. sunt de la fracţiuni de microni, până Ia sute de microni. În faza de condensare, picătuiile ajung până
la dimensiuni de 50 microni. În faza unnatoare, de fuziune, picăturile cresc până la dimensiw1i de 200 de
microni, dimensiuni la care începe căderea. În cădere, prin adiţionare, picăturile pot creşte până la diametre de 5
111111, dimensiune peste care se fragmentează. În faza initială de îngheţ, apa cristalizează hexagonal. Se fonnează
cristale pline, atw1ci când răcirea se produce lent. La colţurile cristalelor hexagonale, tensiunea de saturaţie se
atinge mai uşor, de aceea cristalele cresc la colţuri. in cazul răcirii rapide, crfotaJele hexagonale se pot dezvolta
pe verticală, rezultând prisme hexagonale (ace de ghiaţă). Cel mai adesea, 111 unna proceselor de îngheţ rezultă
cristale ramificate (fulgii de zăpac11). în cazul w1or temperaturi apropiate de 0° C sau chiar o0c, se produc
adiţionari, iar dimensiunile fulgilor cresc. Sferocristale!e se produc în nori,la temperaturi sub -30°C. Apa
suprarăcit.1 aderă pe boabele de gheaţă, mărindu-le dimensill!1ea. în norii de api!, vizibilitatea este între 5 şi 50 m,
iar în cei de gheaţă, ~âi:,ă. la 1 km. Norii conţin 0,2-5 g/m apă, faţă de ceaţă, la care conţinutul în apă este mult
3

mai mic (0,02-1 g/m ). In norii de gheaţă, conţinutul în apă este de 10-100 de ori mai mic decât în norii de apă.
Clasificarea norilor
Clasificările norilor sunt efectuate după mai multe c1iterii.
După inălţimea bazei, norii sunt grupaţi in patru familii, corespunzătoare
etajelor de altitudine în care
îşiau baza, altitudina etajelor mcând de la poli spre ecuator, odată cu creşterea grosimii troposferei. Cele patru
familii sunt:
- familia norilor superiori, cu baza la peste 6 km altitudine;
 - 58 -

_familia norilor mijlocii, cu baza la 2-6 km altitudine;

_familia norilor inferiori, cu baza.sub 2 km altitudine;
_ familia norilor cu mare dezvoltare verticală, care se extind pe cel puţin două etaje de altitudine.
Dupăfo1711ă, norii pot fi: ·
_ de tip Cumulus, constituiţi din mase izolate, cu dezvoltare verticală, care înainte de dispariţie se
lăţesc. Din ei cad precipitaţii însemnate cantitativ şi cu intensitate mare;
_ de tip Stratus (St), constituiţi din strahiri, văluri unifonne, groase, compacte, extinse mult pe
orizontală;
- de tip Stratocumulus (Se), ca nori de tranziţie între tipurile menţionate, constituiţi din aglomerate
stratiforme, groase, cu aspect vălurat.
Genetic:
- norii produşi de răcireă lentă, sau prin ascensilme produ&1 de alunecare si produc precipitaţii slabe sau
moderate, de lungă durată si extinse pe mari arii;
- nori produsi de convecţia termică sau dinamică, care sunt nori cumulifonni, compacţi, cu mare
dezvoltare verticală, precipitaţii însemnate, de scurtă durată, extinse pe arii restrânse, cu intensitate mare, sr
fluctuantă, averse, numeroase pauze.
După starea de agregare a partic11lelorcompo11e11te:
nori compusi din particule de apă;
- nori aviind compoziţie mixtă;
- nori compuşi din particule de gheaţă.
Norii sunt notaţi cu cifre reprezentând prescurtarea denumirii, pot fi notaţi pnn simboluri, iar
denumirea lor este nume propriu, începând cu litere majuscule,
Principiile de· bază ale clasificării norilor sunt înălţimea bazei şi fonna. Norii sunt identificaţi cu atlase
de nori, efectuate în confonnitate cu clasificarea internaţională a norilor. Astfel, cele patru familii detenninate în
funcţie de etajele de altitudine, ilii contin un număr de zece genuri, determinate după fonna norilor (fig. 33) ..

Fig. 33. Familii si genuri de nori (Strnhler, l 973)

-familia norilor superiori, (A), cuprinde genurile Cirrus (Ci), Cirrocumulus (Cc), si Cirrostratus;
- familia nrilor mijlocii (B) conţine genurile ĂAltocumulus (Ac) şi Altostratus (As);
- familia norilor inferiori conţine genurile .Stratocumulus (Se), Stratus (St) şi Nimbostratus (Ns);
- familia norilor cu mare dezvoltare verticală conţine genurile Cumulu (Cu) şi Cumulonimbus (Cb ).
 - 59 -

În Atlasul internaţional de nori, clasificarea conţine familiile norilor cu baza la înălţime (H-high):
familia norilor cu bazA la înălţimea medie (M-midlle) şi familia norilor cu baza la joasă înălţime (L-low), norii
cu mare dezvoltare verticală fiind inclusi în familiile cu care sunt asemănători prin înitlţimea bazei, de regulă L.
Strnctura, forma si densitatea particulelor de apă componente ale .norului generează specia nomlu,
denumită tot ln latină, sub fonnil de aqjectiv, deci scris cu literă mică şi prescurtat prin trei litere. Se ad<iugă
rnrietatea, dată de procese genetice; particularită{i supli111e11tare şi nori anexă; nori origine desemnând norii de
origie din care provin norii prezenţi la momentul respectiv pe bolta cerească, denumirea având terminaţia
ge1ritus si genul în care sunt semne că se vor transfonna norii observati, denumire având tenninaţia mutatus.

Nebulozitatea
Tot<ilitatea norilor observaţi pe bolta cerească, respectiv gradul de ,acoperire al cerului cu nori, se
numeşte nebulozitate. Nebulozitatea se apreciază în zecimi de cer acoperit, din totalul boltii ceresti. După
procentul de cer acoperit cu nori, ceml este considerat senin, atunci când nebulozitatea are valori de la 0-2; noros
pentm 3-7 si acoperit, la valori ale nebulozităţii cuprinse între 8 si 1O. în meteorologia sinoptică se utilizează
optimile de cer acoperit cu nori. Nebulozitatea este totală, atunci când este apreciată după toţi norii, indiferent de
nivelul lor de înălţime si parţială (inferioară), când se referă l'1 norii ce au baza în stratele inferioare <lle
troposferei.
Mersul zilnic al nebulozitâţii. Norii Stratus si Stratocumulus apar frecvent noaptea şi dimineaţa. Norii
de convecţie ating maximul de dezvoltare la amiază şi după amiază, deasupra suprafeţelor continentale. Pe
continente se înregistrează un maxim principal la amiază şi după amiază şi w1 maxim secundar în a doua parte a
nopţii şi dimineaţa. Minimele se înregistrează, cel principal în prima parte a nopţii, iar cel secw1dar în partea a
doua a dimineţii. Pe oceane, apa caldă instabilize<iză aerul răcit radiativ, iar nebulozitatea maximă se
înregistrează noaptea. La munte, briza de vale trnnsportă pe timpul zilei, spre inăltimi, ac:;r mai umed din ariile
jo<ise, Jâdnd ca maxima să se înregistreze la amiazA si după ami<iză, iar pe fondul unor mişcări descendente a
maselor de aer, noptile sunt senine.
Mersul anual al nebu/o;,ităţii. În zonele temperate si reci, nebulozitatea cea mai ridicată se produce în
sezonul rece, iar valorile scăzute, în sezonul cald, în special la sfârşitul verii şi începutul toamnei. In Europa,
maxima din sezonul rece se datorează activităţii frontale produsă în cadrul intensificării activităţii ciclonice. În
centrul continentelor, în zonele temperate si subpolare nebulozitatea este minimă iarna, datorită predominării
regimului anticiclonic .• Deasupra oceanelor se înregistreazA valorile maxime vara şi toamna, datorită
intensificării convecţiei termice deasupra suprafeţelor acvatice calde. Minima se înregistreazA primăvara, când
aernl se menţine rece, deasupra suprafeţelor acvatice care au o inerţie tennică. mare. În zona subtropicală,
minimul se produce vara, în condiţiile instalării anticiclonilor subtropicali, iar maximul se produce iama, în
condiţiile intensificării activităţii ciclonice. În zona tropicală, zona de predominare a alizeelor, nebulozitatea cea
mai ridicată se produce vara, iar cea mai scăzută, iarna. În zonele musonice, nebulozitatea are un regim anual
asemănător cu al zonelor tropicale, dar mai accentuat. Temperaturile maxime se înregistreazA în zonele
musonice, în luna mai, lună în care radiaţia solară este destul de puternică, iar musonul de vară nu s-a instalat
incă. in zonele subecuatoriale, nebulozitatea este crescută în timpul verii (anotimpul ploios) şi scăzută, în timpul
iernii (anotimpul secetos). în zona ecuatorială, nebulozitatea maximă se înregistreazA, ca si media lunară de
temperatură cea mai ridicată, in lunile următoare datei echinoctiilor, adică în lunile aprilie şi octombrie. Cea mai
scăzută nebulozitate medie lunară în zona ecuatorială se înregistrează în lunile următoare datei solstiţiilor, lunile
iulie si ianuarie. În munţii din zona temperată, minimul se produce, pentru muntiii mijlocii si înalţi, iarna, când
nivelul norilor Stratus este la altitudini mai scăzute decât ale acestor arii montane.

1. 7. 5. PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE

Forme şi tipuri de precipitaţii

Totalitatea particulelor de apă lichidă sau solidă care cad din nori şi ating suprafaţa terestră, se numesc
precipitaţii.
După starea lor de agregare, precipitaţiile pot fi sub fom1ă lichidă, solidă, sau mixte.
Tipurile de precipitatii lichide stmt ploaia şi burnita. Tipurile de precipitaţii solide sunt: zApada,
măzărichea, ploaia îngheţată, grindina si acele de gheaţă. Există un singur tip de precipitaţii cu stare de agregare
mixtă, lapoviţa.
Sunt considerate precipitaţii si produsele de condensare la suprafaţa terestră, despre care s-a mai
amintit şi care se numesc precipitaţii 01izontale.
Precipitaţiile lichide. Ploaia este constituită din picături de apă lichidă cu dimensiuni între 0,5 mm şi
 - 60 -

5mm.
Burniţa este constituită din picături de apă lichidă, având diametrele între 0,2 mm si 0,5 mm. Bumita
cade din norii Stratus, Stratucumulus si din ceţuri. Viteza ei de cădere este cuprinsă între 0,3-l m/s, această
viteză redusă dând impresia-că picăturile fine plutesc.
Precipitaţiile solide. Zăpada este constituită din aglomerate solide în formă de fulgi. La temperaturi
joase, fulgii au diametre mici, diametre care cresc odată cu cresterea temperaturii.
Măzărichea se poate produce ca varietate moale sau tare. lvlă:::ărichea moale este constituită din
granule mate, sferice, conice, afânate, s:fărfonicioase, cu diametre intre 1 si 5 mm. Când diametrele măzărichii
moi sunt sub 1 mm, se evidenţiază alt tip de precipitaţii solide, zăpada grăunţoasă. Aceasta cade mai ales din
nori Stratus, dar si din ceţuri si este echivalentul solid al burniţei. Aglomeratele au dimensiunea si aspectul
particulelor de gris. Măzărichea. tare este formată din grăunţe sferice sau neunifonne, uneori conice, parţial
transparente, cu miezul albicios şi opac. Particulele sar în sus când se lovesc de solul îngheţat sau de obiecte.
Ploaia fogheţată este o ploaie care străbate o inversiune termică puternică, în apropierea solului.
Sferele de gheaţă transparentl1, provenite din îngheţarea picăturilor ploii, în apşropierea solului, au diametre de I
• 3 mm. Când ploaia devine suprarăcită, dar nu se produce îngheţul ei în acest strat de aer si ea cade sub fonnă
lichidă pe sol, unde îngheaţă, se produce poleiul secund<lr.
Grindina este constituită din sfere de gheaţă, mai rar fragmente de gheaţă cu aspect neregulat,
cristalizate sau amorfe, cu diametre cuprinse cel mai frecvent între 5 şi 1O mm, uneori până ln 50 mm si în mod
excepţional, chiar mai mari. În cazuri excepţional;e, sferele de grindină pot ajunge la o greutate de 300 g.
Grindina cade în sezonul cald, din norii Cumulonimbus, însoţind aversele de ploaie.
Acele de. gheaţă sunt bastonaşe neramificate sau solzi. Se formează la temperaturi scăzute si au o
cădere lentă, plutind în aer. Sclipesc în lumina soarelui. Forma şi modul lor de producere sunt asemănătoare cu
cele întâlnite in norii Cirrns.
Regimul precipitaţiilor poate fi continuu sau în aversă.
Precipitaţiile continue cad frecvent din sistemele frontale, cel mai ades din sistemele noroase nle
frontului cald. În ncest caz, zonn de precipitare se extinde pe suprafeţe foarte extinse, care pot atinge chi;ir sute
de mii de km • Interysitaten acestor precipitaţii este moderată, ele sunt uniforme, de lungă durată, picăturile sau
2

fulgii pe care îi conţin, au dimensiuni mijlocii. Acest fel de precipitaţii este majoritar în zonele temperate.
A i'ersele. constituie precipitaţii de scurtă durată şi de mare intensitate, care cad din nori convectivi. Se
declanşează şi se opresc. brusc, in cadrul unei ploi, ninsori sau lapoviţe, putându-se înregistra numeroase
episoade de averse. In,tensitaten averselor este foarte variabilă. Vara produc picături mari si uneori căderi de
grindină, iar iama fulgi mari si desi. În zona caldă, majoritatea precipitaţiilor se produc în averse.
După condiţiile de formare a precipitnti ilor, majoritaten sunt produse ca unnare a cmn•ecţiei.
Convecţia poate fi tennică sau dinamică. Convectia dinamică este produsă în sisteme frontale sau în zone
montane (orografică). Î1:r um1a. convectiei termice se produc nori convectivi din care cad averse. Dinamica
frontală produce sisteme noroase care se formează prin alunecarea ascensională a aernlui cald pe suprafeţele
frontale. în cazul frontului cald se produc predominant precipitaţii continue, iar în cazul frontului rece,
predomină aversele. În cazul convecţiei dinamice de relief (orografice), se produce ascensiunea aerului umed şi a
norilor pe pante, producându-se condensarea şi precipitaţiile. Uneori convecţia orografică accentuează convectin
dinamică frontală.

Geneza precipitaţiilor
Fonnarea precipitaţiilor presupune cresterea diametrelor picăturilor de apă sau a particulelor de gheaţă
până la dimensiuni care să învingă rezistenţa aernlui si curenţii ascensionali si sub acţiunea gravitaţiei să cacl1 si
să atingă suprafaţa terestră.
Viteza de cădere este iniţial o viteză accelerată, care după atingerea unor dimensiuni mari ale
picăturilor sau particulelor de gheată, devine viteză terminală . Viteza terminală este, pentru picături cu dimnetrul
de 5 mm, între 9-1 Om/s, dimensiuni şi viteză, care, în cazul cresterii picăturilor peste diametrnl de 5 mm, le vor
diviza. Fulgii de zăpadă au viteza de cădere între 0,3 mfs şi 2,5 m/s, în functie de fonna, dimensiw1ea si de
cantitatea de apă în stare lichid:'\ pe care o pot conţin.
Procesele de condensare constituie baza fonnării precipitaţiilor atmosferice, dar singură, condensarea
nu poate asigura precipitaţii consistente, întrncât creşterea picăturilor, doar în unna proceselor de condensare,
dureaza foarte mult.
Norii de apă şi gheaţă constituie un sistem coloidal instabil, în care sunt realizate cele mai optime
condiţii pentm condensare şi fonnare a precipitaţiilor. O anumită cantitate de vapori, care nu constituie o
lensiune suficientn penim condensare; poate constitui o tensiune a vaporilor de apă suficientă pentru sublimare.
 - 6l -

Vaporii respectivi sublimeaza pe firi5oarele de gheaţă, tensiunea vaporilot de apă din acea parte a norului scade,
iar ca unnare, se evaporă picăturile fonnate. Deci există o tendinţa de creştere a particulelor de gheaţa, pe seama
evaporării picăturilor de apă. Urmează o crestere prin coagulnre, . care c.onstituie faza a II-a. Căderea
grnvitatională a picăturilor sau particulelor solide se produce cu viteze dife1~ite, în funcţie de dimensiunile si
greutatea lor. În cădere, picăturile continuă să crească, datorită atingerii lor, favorizată de mişcări browniene,
atracţii electrice si miscări turbulente ale aerului.

Regimul zilnic al precipitaţiilor atmosferice

Mersul zilnic al precipitaţiilor atmosferice depinde de mersul zilnic al nebulozităţii şi de condiţiile
locale. Există un regim zilnic continental al precipitaţiilor atmosferice şi un regim maritim sau de litoral.
Regimul continental prezintă un maxim convectiv principal de după amiază şi un maxim secundar,
care se produce din norii Stratus, dimineaţa devreme. Regimul maritim prezintă maximul principal noaptea sau
dimineaţa, datorită evaporărilor puternice de pe suprafeţele acvatice calde, pe timpul serii şi al noptii si răcirii
maselor de aer, spre dimineaţa. Minimul se produce după amiază.

Regimul anual al precipitaţiilor atmosforice

Regimul anual al precipitaţiilor atmosferice se exprimă mai clar decât regimul zilnic, întmcât regimul
zilnic poate fi puternic perturbat de condiţiile sinoptice. Pe lângă cantitatea de precipitaţii, regimul lor anual,
constituie, alături de temperatura aerului, principalul criteriu de clasificare a climatelor. Regimul anual al
precipitaţiilor atmosferice depinde de factorii de circulaţie ai atmosferei şi de condiţiile fizico-geografice. Există
7 tipuri principale de regim anual al precipitaţiilor atmosferice.
I. Tipul ecuatorial, este ploios pe tot parcursul anului, cantitătile sunt mari şi sunt produse în special
de procese convective. Maximele diurne se înregistrează după amiază. Există sl<ibe oscilaţii anuale ale
cantităţilor medii lunare de precipitaţii, oscilaţii determinate de oscilaţile lunare ale temperaturii aerului. Ca si în
cazul temperaturii aerului, se produce un decalaj faţă de momentele radiaţiei solare maxime. Cele mai mari
cantităţi medii lunare de precipitatii se produc în lw1ile ce unnează echinocţiilor, aprilie si octombrie, iar cele
mai scăzute cantităţi medii lunare, în lunile următoare solstitiilor, ianuarie şi iulie.
2. Tipul subecuatorial prezintă cantităţi mai scăzute faţă de tipul ecuatorial. Scurtele şi puţin intensele
perioade secetoase din regimul ecuatorial se accentuează. Cele două perioade ploioase se apropie, perioada
secetoasă dintre ele se scurtează şi se estompează, generând un sezon ploios, de vară. Cele două perioade
secetoase se apropie, perioada ploioasă dintre ele se scurtează şi se estompează, generând un sezon secetos, de
iarnă. ·
3. Tipul tropical se caracterizează printr-o scădere şi mai puternică a cantitaţilor de precipitaţii. Cele
două maxime apropiate, prezente în tipul subecuatorial se unesc, generând un sezon ploios, de vară, iar cele două
minime se unesc într-un sezon secetos, de iarnă. Sezonul ploios de vară este dominat de musonul ecuatorial, iar
sezonul secetos de iarnă, de către alizee. În cadrul tipului tropical, când precipitaţiile medi anuale scad sub 250
mm, în condiţiile unei temperaturi ridicate a aerului, se instalează subtipul deşertic. Subtipuri deşertice pot apare
şi în cadrnl altor tipuri de regim pluviometric, în cazul depărtă.rii mari de ocean, al curenţilor oceanici reci care
scaldă ţărmurile dinspre care se produce circulaţia atmosferică dominantă, de prezenţa unor bariere montane in
faţa circulaţiilor care aduc mnezeală î.n respectivele regiuni etc.
4. Tipul subtropical se produce in condiţiile predominării regimului baromet1ica anticiclonic. Doar
iama se înregistrează cantităţi moderate de precipitaţii produse de o intensificare a activităţii ciclonice generată
de instalarea frontului polar. Datorită inversiunilor tern1ice din alizee, cantităţile de precipitaţii sunt scăzute. Pe
faţadele vestice ale continentelor (aria Mării Mediterane, California, Chile, Africa de Sud, sud-vestul Australiei)
apare subtipul mediteraneean, mai bine exprimat în bazinul M:lrii Mediterane. Se caracterizează prin veri
secetoase, ln condiţiile predominării anticiclonilor subtropicali şi ierni ploiase, detenninate de desele pasaje ale
ciclonilor formaţi pe frontul polar, ca si de instalarea în aceste regiuni, a frontului polar.
5. Tipul temperat prezintă două subtipuri, continental şi oceanic.
Subtipul tempemt co11ti11ental prezintă cantităţi moderăte de precipitaţii, care scad odată cu creşterea
distanţei faţă de ocean şi în spatele barierelor montane. Precipitaţiile au în principal natură frontală, în sezonul
cald adăugându-se precipitaţii convective. Ultima lună de primăvară şi primele luni de vară conturează un sezon
ploios, situat optim, în perioada cea mai necesară pentm vegetaţie. Minimele se înregistrea.z.:'1 iama.
, Subtipul temperat ocea11ic este prezent pe oceane, pe ţarmuri şi în regiunile apusene ale continentelor.
In condiţiile în care păJtile vestice ale continentelor sunt ocupate de câmpii, regimul oceanic al precipitaţiilor
atmosferice se imprimă până la mari distanţe de ocean. Cantită.ţile sunt ridicate, producându-se constant pe tot
parcursul anului. Extinderea influenţei oceanice spre est este favorizată de predominarea circulaţiei atmosferice
 - 62 -

vestice în zonele temperate, ca şi intensei activităţi ciclonice, cu direcţie predominantă, vest-est. Cantităţile de
iarnă sunt putin mai mari decât în celelalte anotimpuri, datorită intensificării activităţii ciclonice. Minimele se
produc vara.
6. Tipul musonic este caracteristic regiunilor periferice nle marilor continente, mai ales în zona
tropicală. Acest tip este predominant de regulă pe ţănnurile sud-estice 1n zona tropicală şi estice, în zonele
subtropicală si temperată. Se dezvoltă datorită circulaţiei atmosferice periodice dintre continent si ocean. Sezonul
de vară, al musonului de vară, oceanic, este ploios, iar cel de iarnă, al musonului de iarnă dinspre continent,
secetos.
7. Tipul polar prezintă două subtipuri, continental si oceanic.
Subtipul polar continental prezintă cantităţi scăzute, cu maxime vma, datorate creşterii umezelii în
condiţiile intensificării evaporaţiei si a frecvenţei mai mari a circulaţiei sudice, activitatea ciclonică fiind redusă
pe tot parcursul anului.
Subtipul poillr oceanic prezintă cantităţi moderate, maximul,producându-se iarna, pe fondul
intensificării activităţii ciclonice, iar minimul vara. De exemplu, în Antarctica, la Mimâi, din cantitatea madie
anuală de 606 mm, în iulie se produc 106 mm, iar 'in ianuarie doar 4 mm.

J. 7. 6. BILANŢUL APEI LA SUPRAFAŢA PĂMÂNTULUI

Cantitatea de apă de pe Te1Ta rămâne constăntă de la an la an, asa cum rămiine constantă şi cantitatea de
apă aflată pe continente sau în atmosferă. În cadrul circuitului apei în natură, se realizează pennanent un
echilibm între cantităţile de apă aflate în oceane, cele de pe continente si cele aflate în atmosfera planetei. Se
realizează două tipuri de circuite, circuitul mare, între ocean si continent si circuitul mic, produs pe continent
(fig. 34).
Precipitaţiile, scurgerea si evaporarea sunt componentele bilanţului apei la suprafaţa Pămiintului.
Întrucât cantitatea medie anuală de precipitaţii de pe suprafaţa Pămiintului este de 42 de ori mai mare decât
cantitatea de apă aflată în atmosferă, rezultă că anual trebuie să se producă 42 de cicluri complete de circulaţie a
apei. Aceasta presupune că durata medie de rezidenţă în atmosferă a apei este de 9 zile.

I li

1./11.600 106;000 + 7500

1./52.600 65.000 + 7500

nn ~~~
~
î î~
Regwn 1 endoreice
#
CONTIN NTE
_______ ,
-'4...rliixm•a•--· 2 ~===·3
Fig. 16. Bilanţul general al apei la suprafaţa Pământului (după Lvovici, 1974).
1, precipitaţii; 2, scurgere; 3, evaporare.
 I. 8. PROCESELE SINOPTICE ŞI PREVEDEREA TIMPULUI

l. 8. L MASELE DE AER

'.\;tasele de aer
Troposfera este neomogenă, se poate diviza în plan orizontal în unităţi cu însuşiri diferite, unităţi
numite mase de aer. Aceste w1ităţi au extindere mare, comparabilă cu a continentelor, uneori mai redus.:'!,
caracteristici omogene si staţionează sau se deplasează. Pe verticală ele se pot extinde la câţiva kilometri, uneori
pe întreaga troposferă. Se deosebesc între ele prin însuşirile lor conservative. Acestea sunt: temperatura
echivalentă potenţială, umezeala specifică si transparenta. Însusirile enumerate au fost dobândite de masa de aer
prin staţionare îndelungată deasupra unei anumite suprafeţe, continentale sau oceanice, într-o anumită zonă
climatică. Pozitia lor pe glob este diferită de la vară la iarnă. "
Formaţiunile barometrice mari, cu caracter staţionar, în care se dezvoltă si din care pornesc masele de
aer, se numesc centri de acţiune. Centrii de acţiune cu influenţă asupra vremii în România sunt: anticiclonul
azoric, ciclonul islandez, anticiclonul euro-siberian, ciclonul mediteraneean, anticiclonul african, ciclonul arab.

Clasificarea maselor de aer

Masle de aer pot fi clasificate după trei criterii:
- după criteriul tennic, ele pot fi calde sau reci;
- după natura suprafeţei deasupra căreia s-au fonnat, ele pot fi continentale sau maritime;
- după însuşirile tennodinamice, ele pot fi stabile şi instabile.
În drumul lor, dintr-o regiune aglobului .în alta, prin contact prelungit cu noua suprafaţă activa si prin
contact cu alte mase de aer, însuşirile maselor de aer se pot schimba. Atunci când aceste schimbari stmt esenţiale
si se produc mai ales asupra însusirilor conservative, pe care le transfonnă total, masle respective se vor
transfonna în alt tip de mase de aer. Un tip geografic de masă de aer se poate schimba în alt tip geografic de
masa de aer, prin deplasarea pe latitudine. Masele de aer continenrtal care vor staţiona sau se vor deplasa o
perioadă îndelungată deasupra spaţiilor oceanice se vor transfonna în mase de aer maritim, iar masele de aer
maritim care se vor deplasa sau staţiona timp îndelungat deasupra spaţiilor continentale, se vor transforma întâi
în mase aer maritim vechi, apoi în mase de aer continental. Uneori ambele feluri de schimbare se pot produce
consecutiv, de exemplu aerul tropical maritim se poate transfonna in aer polar continental. ·
În Europa, ca de altfel şi în România se pot întâlni trei tipuri geografice de mase de aer: arctic, polar si
tropical (fig. 35).
Aerul arctic (A) se fonnează in anticiclonii din Oceanul Îngheţat. Este rece pe toată grosimea sa.
Aerul contiltental arctic (cA) se fonnează îla nord şi nord-est de Europa, în mările Barents şi Kara.
Este extrem de rece, uscat, produce nori cumulifonni, fără ca din ei să cadă precipitaţii.
Aerul maritim arctic (mA) se fonnează la nord-vest de Europa, deasupra Groenlandei. Se umezeşte şi
se încălzeşte puţin la traversarea Mării Norvegiei. Vara produce vreme rece şi închisă, cu ploi reci, iar în munti,
zăpezi.
Aerul polar (P) este aerul zonelor temperate. Poartă această denuire întrucât provine majoritar din aer
adus din ZQnele polrae prin intermediul ciclonilor şi mai ales de anticiclonii de invazie de pe fronturile acrtic şi
antarctic, dar uneori si din transfonnarea aerului tropical.
Aerul continental polar (cP) se formează iama 1n Europa răsăriteană si în Asia, uneori în Peninsula
Scaudinavică. ln aceste c<lzuri prezintil inversiuni de temperatură, este mai rece chiar decât aerul arctic
continental, uscat şi mai stabil deciit aerul arctic continental. Produce vreme foarte rece, minime absolute de
temperatură, precipitaţiile sunt reduse sau lipsesc. Vara, această masă de aer se fonnează în anticiclonii slabi din
Europa şi din estul Asiei. În stratele inferioare este cald şi uscat ca şi aerul continental tropical.
Aerul maritim polar (mP) se fonnează iama în Canada ca aer continental polar, traversează Atlanticul
de Nord, unde se încălzeşte şi se umezeşte, transfonmlndu-se în aer maritim polar. Produce încălzire, vreme
închisă şi precipitaţii bogate. Vara, aeml maritim polar se fonneaz1 deasupra Atlanticului de nord. Patrunderea
sa deasupra Europei produce răcirea vremii, cer acoperit şi precipitaţii bogate.
Prin pătmnderea aerului maritim polar, adânc in interiorul continentului european, in timp, acest aer îşl
pierde parţial umezeala, devenind aer/ maritim polar vechi (mPi). Acest tip de masă de aer este predominant în
centrul Europei si în România.
Aerul tropic~il (T) care ajunge in Europa, se fonnează în zona anticiclonilor subtropicali, pe Oceanul
 - 64 -

Pcw ~Te M Tm

PmK PrnW Et E

Fig. 35. Masele de aer. A, decembrie-ianuarie; B, iunie-iulie.

A, arctic si antarctic, fără specificotie; Pck, pobr continental rece; Pcw, polar continental în curs de
încălzire; Pck, polar maritim rece; Pmw, polar maritim în curs de încălzire; Te, tropical continental; Tm,
tropical maritim; Et, ecuatorial extensiv; E, ecuatorial nonnal; CIT, linia de convergenţ.:'l intertropicală (Peguy,
1961).

Atlantic, în nordul Africii si în Asia de sud-vest. Are temperaturi ridicate si stabilitate mare.
Aerul maritim tropical (mT) se fonneaz.:1 în anticiclonul Azorelor. Ajunge în Europa peste Mnrea
 - 65 -

Mediterană, prin dorsale calde sau in sectoarele calde ale unor ciclon! mobili. Are umezeala ridicată, dar nu
produce decât ceaţă groasă, nori Stratus şi burniţe. Este opalecent deoarece conţine prnf fin adus de alizee din
Sahara, în aria sa de formare şi în dorsala sa.
Aerul co11tine11ta! tropoical (cT) se form'ează în Africa de nord si Arabia, iar vara şi în Iran, Lcvant,
Anatolia, chiar şi în Peninsula Balcanica, sudul Ucrainei şi al Rusiei cumpene. Apare în Europa mai frecvent
vara, iarna producându-se doar invazii de scurt:'l durată. Are temperatura ridicată pe grosimi mari, produc
maximele anuale de temperatură. Este uscat, opalescent, dar nu atât cât aerul tropical maritim, la care praful este
amestecat cu ceaţă. Este instabil, produce convecţii si ploi mai ales sub formă de aversă.
Aerul ecuatirial nu ajunge niciodată în Europa. Aerul ecuatorial are temperatura echivalentă potenţială
cea mai ridicată si umezeala specifică cea mai ridicată dintre toate masele de aer. Nopţile sunt calde datorită
căldurii eliberate la condensarea vaporilor, producându-se ceaţă şi rouă. Radiaţia terestră este impiedicată de
cantitatea mare de apă din atmosferă. Aerul ecuatorial circulă prin pendularea alizeelor, de la o emisfera la alta,
prin înten11ediul musonilor ecuatoriali.
Fiecare masă de aer geografică este specifică unei zone climatice principale. Zonele climatice
secundare (subpolare, subtropicale şi subecuatoriale) nu cantonează mase de aer specifice. În ele se succed, într-
un semestru masa de aer din zona situată spre latitudini mai mari, iar în celălalt semetru, masa de aer specifică
zonei climatice de la latitudini mai mici. De exemplu zona subtropicală este ocupată iarna de aernl polar, iar
vara de cel tropical, în anotimpurile de tranziţie având loc deplasarea fronturilor principale şi schimbarea
maselor de aer. Nu este strict necesara o invazie a maselor respective de aer, ci masa locală, prin staţionare
îndelungată,sub influenţa încălzirii sau răcirii suprafeţei terestre, se poate transforma în altă masă de aer.

1. 8. 2. FRONTURILE ATMOSFERICE

Probleme generale
Fenomenele din aceeaşi masă de aer sunt reduse ca intensitate si puţin frecvente, fenomene intense
producându-se doar la contactul a două mase de aer diferite.
Zona de tranziţie dintre două mase de aer se realizează de-a lungul supri?feţelor frontale (numite
fronturi atmosferice). Fenomenele ce au loc în cadrul fronturilor s(: munesc fenomene frontale. Stratul de
tranziţie este gros de câteva sute de metri, el fiind redus convenţional la o suprafaţă. Înclinarea acestei suprafeţe
faţă de suprafaţa terestră este de sub l , dar uneori ajtmge la 2-3°. Intersecţia suprafeţei frontale cu suprafaţa
0

terestră, generează o linie numită linia frontului.

Procesul de fonnare a fronturilor atmosferice se numeşteji·ontogene::â, iar cel de destrămare, distmgere
a fronturilor se numeşte frontoliză. Pentru frontogeneză sunt necesari curenţi contrari, iar pentru frontoliză,
curenţi divergenţi.

Fronturile atmosferice principale

Masele de aer sunt despărţite între ele de fronturile atmosferice principale.
Fronturile principale pendulează spre nord şi sud odată cu schimbarea anotimpurilor.
Pe linia celor mai ridicate temperaturi, vara între ecuator şi Tropicul Racului şi iarna între ecuator şi
Tropicul Capricornului se află frontul tropical care pendulează între cele două tropice. Vara desparte aeml
ecuatorial împins mult la nord de musonii ecuatoriali, de aeml tropical, alizeele tropicale ale emisferei sudice
depăsind spre nord ecuatoml, transfonnându-se în musoni ecuatoriali, iar aerul tropical al emisferei sudice
nemaifiind delimitat prin front principal de aerul ecuatorial. Iarna, frontul tropical desparte aerul ecuatorial
împins mult la sud de musonii ecuatoriali, de aerul tropical, alizeele tropicale ale emisferei nordice depăsind spre
sud ecuatorul, transfonnându-se în musoni ecuatoriali, iar aeml tropical al emisferei sudice nemaifiind delimitat
prin front yrincipal de aerul ecuatorial.
Intre aeml tropical şi cel polar se află .fi-011tu/ polar ce prezintă curburi spre tropice, numite fronhrrile
alizeelor.
Între aerul polar şi cel arctic sau antarctic se află frontul arctic, respectiv frontul antarctic.
Cu excepţia frontului tropical, celelalte fronturi au mari sectoare despărţite de mari arii în care frontul
lipseste. Aceste sectoare capătă denumirea marii regiuni în care sunt situate, de exemplu frontul polar atlantic,
frontul polar asiatic etc. Fronturile principale sunt într-o continuă pendulare, dar ele pot fi reprezentate pe hărţi
climatologice, ca poziţie medie într-o anumită lună, purtând denumirea de fronturi climatologice, întrucât
pozisia lor de-a lungul anului are o importanţă majoră în generarea tipurilor de climat (fig. 36).
 - 66 -

IANUARIE
150° 120° 90° 50° J0° 0° J0° 60° 90"

IUL!E
!50° i20° 90° 50° J0° 0° JO'J 50° 90° 120° !50° !80iJ
~~:;:.__ 80°
I ,,,,,..i. • .-..N:
,.,......_~---„'--150°

40°~+-__,~':__+-.-k)ţ:_~f---tt~>\41:~1;)-t~-ţ-~:::t:Jr::c.~~11 L/!Jo

2001---1-~+-:~~~~-+-t:~::m-:::::M:t-::;~ţ("'"t<x:-t':r4~~-r; zoc
Do

20°
I
't /fOC

_ ...... Frontul _Frontul =Frontul -=-= Frontul

arctic polar alizeelor tr'opical

Fig. 36. Fronturile climatologice (Pop, 1988).

Fronturile secundare
Fronturile secundare se fo1111eazi1 în aceeasi masa geografică de aer, în care se produc cd mai ades mmi
contraste ten11ice între aerul maritim sau polar, sau între sectome calde si reci din interiorul ciclanilor. Ele apar
cel mai frecxvent în aerul polar.
lntr-un front se întâlnesc ele regulă aernl rece cu cel cald, în cazul fronturilor ocluse întâlnindu-se cel
puţin trei categorii de aer. Frontul atmosferic secundar capătă numele nerului care se nfiă în înaintare. Din acest
punct de vedere se cleosebescjl-011turi calde sijl-onturi reci, iar în cazul amestecului celor două tipuri de fronturi,
ji-011t11rile ocl11se.
După direcţin de deplasare pe verticală a aerului cnld, se deosebesc a11afro11t11ri, când nerul cald urcă pe
suprafaţa frontală şi caf(?fronturi, cand nerul cald coboară pe suprafaţa frontală.
Fronturile atmosferice secundare se deplaseaz1 perpendiculnr sau oblic pe izobare. Fronturile
 - 67 -

atmosferice perpendiculare pe izobare se deplasează mai repede decât fronturile atmosferice care sunt oblice pe
izobare. Cu ci\t izobarele sunt mai dese, cu atât deplasarea fronturilor atmosferice de-a lungul lor, este mai
rapick1. Pe talvegurile depresionare se pot instala fi·o11t11ri cvasistafionare, care pendulează timp îndelugat fata de
o poziţie fixă. ·
I<'rontul cald se caracterizează prin viteze reduse şi extindere mare pe lăţime a ariei de desfâsurarea
fenomenelor frontale. Predomină sistemele noroase stratifo1111e si precipitaţiile atn~osfelice liniştite şi de durată
(circa 12-16 ore). Presiunea scade in faţa frontului, vântul bate spre stânga, iar după trecerea frontului, din spate,
lrntin deviat spre dreapta. În aerul rece, o parte din precipitaţii se pot evapora, generând ceaţă. Temperaturn
creste usor, sclizand apoi în zona în care se produc precipitaţiile., apoi rămâne mult ridicată. Fenomenele frontale
se desfaso<lră pe o lăţime de circa 800 km, din care aria de precipitaţii are lăţimea de circa 300 km. O schemă
generală a frontului cald, în secţiune verticală si în plan orizontal, este prezentată în fig. 38.

km
9
8
7
6
5
4
J
2
I
o1';a.'il18;
300 @O 500 800 700 800 km
\
\
\
I
:2'~~--0-,rr-J

Li.'771ta As

Fig. 37. Profilul chematic al frontului cald.

Tipuri de nori - iniţiale; curenţi - sageţi albe (aer cald) şi negre (aer rece); gradul de nebulozitate
- cercuri înegrite proporţional; vântul - săgeată indicând direcţia, barbele, prin număr şi mărime,
viteza ( l 3-4 mls, 112 = 1-2 m/s); precipitaţii - liniute verticale întrerupte (Pop, 1988).

Frontul rece prezintă în sectorul inferior o suprafaţă frontală mai abmptă, datorită forţei mari de
frecare care se exercită ln cazul vitezelor mari cu care se deplasează acest front. Viteza mare de deplasare şi de
desfăşurare a întregului cortegiu de fenomene, panta mai abrnptă a suprafeţei frontale, condensarea îrapid.:1 a
vaporilor de apă, duce la procese frontale foarte intense, dar destaşurate pe o zonă îngustă, redusă comparativ cu
cea a frontului cald.
După viteza de deplasare se disting fronturi reci cu deplasare lentă şi fronturi reci cu deplasare rapidă..
Fronturile reci cu deplasare lentă (de ordinul I) sunt anafronturi.
Fronturile reci cu deplasare rapidă (de ordinul II, secundare) sunt anafronturi în partea inferioară a
suprafetei frontale şi catafronturi in partea superiomă.
Frontul rece de ordinul I (fig. 38) are lăţimea arieide manifestare a proceselor frontale de circa I I 00
km, din care aria de precipitaţii are o lăţime de circa I 00-150 km, mai rar pânîl la 250-300 km. Van tul bate în
fota frontului din direcţia dreapta-spate. La sistemul de nori, acest front seamănă cu frontul cald. O parte din
aerul cald este ridicat bmsc în sus, generand nori Cumulonimbus, altă parte alunecă pe suprafaţa frontală,
generând succesiv, nori Stratus, Nimbostratus, Altostratus si Cirrostratus. Se declanşează precipitaţii puternice
 - 68 -

.km
tJ
7
B
..5
LI
J
2
1
D-.~~~wm~--~~~~~

900 8/JO 700 500 500 l/fJO 300 200 100 O 100 200 km

~\~ I
I
I
Limita As .
ZONA DE PREC!PITATf!

Fig. 38. Profil vertical si orizontal in frontul rece de ordinul L (Pop. 1988).

cu l 00 km în faţa liniei frontului din nori Cumulonimbus si apoi Nimbostratus, unnate de n1cire. După trecerea
liniei frontului plouă liniştit din nori Altostratus, presiunea creste, vantul bate din stanga-spate. Pe cer apar norii
Cirrostratus, apoi cerul devine senin.
Frontul rece de ordinul II (<;ecumlar) (fig. 39) are laţimea de desfăşurare a fenomenelor frontale de
circa 900 km, din care aria de precipitaţii ocupă două benzi înguste, prima de 10-20 km. iar a doua de 5 - 15 km.

km
9
8
7
6
5
4
3
2
J
/ .

Fig. 39. Profil vertical si orizontal în frontul rece de ordinul li (Pop, 1988).
 • 69 -

În partea superioară, aernl cald cu viteze mari, coboară pe suprafaţa frontală până Ia altitudinea de 2-3 km, fiind
o arie de catafront, lipsită de nori. Sistemul de nori va fi presat pe o bandă foarte îngustă, vântul cald de
altitudine va contura în fota norilor Cumulonimbus, streaşina ce indică direcţia de deplasare a frontului.
Fenomenele produse sunt violente: averse, ploi torenţiale, grindină, oraje. Fată de frontul rece de ordinul I,
frontul rece ele ordinul li se deosebeşte prin circulatîa aerului cald l8 palierul superior, sistemul de nori, regimul
si extinderea precipitaţiilor, viteza mare de deplasare, restul fenomenelor frontale semănând.
Frontul oclus poMtă ;Jcest nume deoarece o masă de aer mai cilld este ridicată la înăltime si izolată
(inchi&1.) la acel nivel. Fronturile reci au viteză de deplasare mai mare decât fronturile calde, care de multe ori
sunt ajunse din urmă de fronturile reci. Aerul rece de desubtul frontului cald poate fi mai putin rece ca aerul din
spatele frontului rece sau mai rece decât acesta. în funcţie de această situaţie, se vor poziţiona pe altitudine cele
două mase de aer rece care s-au întâlnit. intre cele două mase de aer de la sol, una rece şi cealaltă mai puţin rece
se va fonna un front 1n stratele inferioare ale
atmosferei. Dacă masa care a venit din unnă este
mai puţin rece decât cea din faţă, frontul va fi
oclus cald, iar dacă masa de aer care a venit din
~~l1'i'.4Sl~'fJ!f?..,,~n"7.ii~:..; unnă este mai rece decât cea din faţă, frontul din
stratele inferioare ale atmosferei va fi oclus rece.
La înălţime se va forma un front rece, între masa
de aer rece care a venit din mmă şi aerul cald
ridicat deasupra celor două mase de aer rece.
Poziţia acestui front va fi în faţa frontului de la
,sol în cazul frontului oclus cald şi in unna sa in
cazul frontului oclus rece (fig. 40).
La întâlnirea fronturilor, sistemele
noroase ale celor două fronturi se amestecă, ca
şi tipurile de precipitaţii speci fice fiecărui front.
Fig. 40. Frontul oclus cald si frontul oclus rece După ce cele două mase de aer rece au luat
contact la şol sub fon11a wmi front oclus cald
sau rece, întreaga masă de aer cald este ridicată la înălţime, iar suprafaţa sa de contact cu aerul rece în vechiul
front, împreună cu cea realizată cu masa de aer rece ce a venit din unnă, se constituie într-o suprafaţă de
inversiune. Energiile frontului oclus sunt reduse, stmctura sa complicată, vremea închisă sau instabilă având
durată mare.

1. 8. 3. CICLONU ŞJ ANTICICLONU

Cicfonii
Geneză şi evoluţie La latitudinii mijlocii şi superioare, deplasarea maselor de aer se face prin
formaţiuni barice mobile, ciclani şi anticicloni, care se deosebesc din w1le pm1cte de vedere de ciclonii şi
anticiclonii stabili, din centrele de acţiune.
Ciclanii mobili apar de regulă ln familii şi se deplasează de la vest la est. Între indivizii unei familii
sunt de regulă anticicloni, iar familiile de cicloni sunt despărţite între ele printr-un anticiclon mai puternic,
anticiclonul de invazie. Indivizii unei familii de cicloni ca şi anticiclonii intercalaţi nu unnează trasee identice.
În Europa Occidentală se deplasează în medie pe an, circa 60-70 de se1ii (familii) de cicloni. Viteza
media a unui ciclon este de 20-30 km/oră, rar ajungând la 80-100 km/ora. Direcţia generală de deplasare este
vest-est. Existenţa unui ciclon este, în medie, de 1-2 zile, rar ajungând până la o săptămână.
Studiul activităţii ciclonice este esenţial pentru meteorologia sinoptică întrucât diversitatea stărilor de
vreme în zonele temperate este conferită tocmai de activitatea ciclonică.
Ciclanii apar de regulă, evoluează şi dispar de-ă hmgul frontw-ilor principale.
În legătură cu apariţia şi evoluţia ciclanilor şi anticiclonilor s-au fom1ulat mai multe ipoteze. Prima
teorie complexă asupra genezei si evoluţiei ciclonilor şi anticicloniJor a fost elaborată de către norvegienii
Bjerknes şi Solberg la începutul secolului XX, ipoteză ce a fost urmată de un sistem teoretic mai complex,
elaborat de către ruşii Pogosian si Taborovski.
Teoria wulelorfrontale elaborată de către Bjerknes si Solberg, stabileşte faptul că ciclonii mobili se
fon11ează pe fronturile atmosferice principale, polare, actic şi antarctic, după mecanisme asemănătoare. Cele 8
faze de geneză, evoluţie şi dispariţie ale unui ciclon, sunt prezentate, pe baza acestei teorii, în fig. 41. De o parte
şi alta a fronturilor climatologice menţionate, aerul rece se află în masa de aer dinspre poli, iar cel cald, în masa
 - 70 -

de aer dinspre ecuator. Curentii circulaţiei genernle a atmosferei

sunt orientaţi în sensuri contrare ln cele două mase de aer (fig.
41, A). Pe suprafaţa frontală se formează permanent ondulaţii
generate de intensitatea, diferită acelor doi curenţi si de
turbulenţă. Oscilaţiile sunt uneori reversibile, frontul principal
revenind fa poziţia iniţială. Cndele cu lungime mai mare de
l OOO km, sunt bine evidenţiate, nu vor mai reveni lâ poziţia
initială în front, se vor dezvolta si evolua independent, formând
ciclonii mobili. În cazul prezentat în fig. 41, B, curentul de aer
rece dinspre est capătă o devi'1ţie spre sud, contumd un front
rece, iar curentul cald, dinspre vest, capată o deviaţie spre nord,
conturând un front cald. În faza C, din nceste deviatii se
fonnează ramificaţii care capătă un trnseu circular, edificând un
ciclon tânăr, cu fronturile cnld si rece individualizate, începând
condensările, formându-se sstemele de nori si începând
precipitatiile. În faza D, de maturitate, frontul rece se apropie de
cel cald, linia frontului având aspectul unei pungi. În faza E,
secluzia semnifică ajungerea frontului cald de c[ltre frontul rece,
cu viteză mai mare. Se conturează un front oclus, iar aerul cald
este izolat în „punga" din centrul ciclonului. Urmează ocluzia
ciclonului (fig. 41, F). Masa de aer cald din centrul ciclonului a
fost oclusă prin ridicnre în altitudine. Există un singur front,
oclus. Curentul circulnr de aer cald se mai exprimă doar in
altitudine, la sol curenhil circular fiind produs de aeml rece. În
faza următoare (G), precipitaţiile incetează, în regiune este
.....- ._ prezentă o inversiune tem1ică extinsă pe mari suprafeţe, între
masa de ner rece de la sol şi cea caldă din nltitudine, cerul este
( ~ acoperit cu nori stratifonni, minima barometrică scade, la sol se
· '... ~ \ menţine curentul circular în masa de ner rece. în ultima foză (H),
ciclonul dispare. Minima barometrică dispare, miscările
circulare se diminuează si dispnr, inversiunea termică se
distruge, cerni se înseninează.
-------
- ... ....."""::-:::.:----· -------------
~
Uneori se unesc niai n1ulţi indivizi ciclonici, în diferite
H ""'""""="""""""" stadii de evoluţie, fo1mând un ciclon central. extins, care se
deplnsează cu viteză mai redusă. O familie de ciclani conţine 2-
6 cicloni mobili, cel mai frecvent, 4. Ciclanii tmei familii sunt
-----! ---2 separaţi intre ei, în faza iniţială, de dorsale anticiclonice, din
Fig. 41. Stadiile de evoluţie ale unui ciclon care se desprind ciclani mobili, care evoluează o vreme
mobil, în plan orizontal. l, linia frontului; 2, împreună cu familia de ciclani, apoi pot căpăta alte
liniiile de curent din aeml rece; 3, liniile de traiectorii, după care şi ciclonii familiei pot căpăta trasee
curent din aerul cald; 4, zonele de precipitaţii diferite, ciclonii cu intensitate mai redusă dispărând mai repede.
(după Bjerknes). În cazul frontului polar, în spatele unui ciclon, nerul
rece pătrunde spre sud sub formă de dorsală, apoi de anticiclon
mobil, până când aerul său se va încălzi, iar anticiclonul mobil va ajunge să conţină aer tropical. În zona
de desprindere n anticiclonului mobil, frontul principal se va întreupe temporar (fig. 42). Anticiclonii prin

Fig. 42. Circulaţin maselor

de aer în cadrul nctivitaţii
ciclonice de pe frontul
pol nr (după Bjerknes)
 - 71 -

intermediul cărora aerul polar pătrunde in zone temperate se numeşte a11ticic/011 de inva:ie. Anticiclonii de
inv:azie se deplasează spre sud-est, ajung la altitudini subtropicale, se stabilizează şi se transfonnă în anticicloni
s11htropica/i. Transformarea completă a aerului polar în aer tropical are loc în anticiclonii subtropicali.
Schimburile între aeml polar s1 cel tropical au loc intermitent, anticiclonii de invazie încheind de
rcgul<1 o familie de ciclani.
Ciclanii au un sector anterior cald şi unul posterior rece, iar anticiclonii au sectorul anterior rece şi
scctornl posterior c;ild.
În ciclonii formaţi pe frontul polar, aeml tropical patnmde dinspre sud-vest în partea anterioară a
ciclonilor, este ridicat în sus la ocluzie, se răceste si devine aer polar. Pe. fronturile arctic si antarctic se întâmplă
la fel, produdindu-se schimburi între aerul arctic, respectiv antarctic şi aerul polar. În cazul frontului arctic,
anticiclonii de invazie vor ajunge si deveni stabili în marii anticicloni de origine barică din centrul marilor
continente nordice, America de Nord si Asia, intensificând anticiclonii canadian şi euro-siberian.
Prin cicloni si anticicloni se realizează un schimb foarte activ, intermitent, între masele de aer de la
altitudini mijlocii şi mari.

Vremea în ciclonul tânăr

Fronturile cidonului se rotesc în jurul wmi ax central, ochiul ciclonului. Faţă de acest centru, aspectul
vremii este dife1it, Ia nord de el, unde se produc doar fenomene secundare şi la sud, unde teritoriul va fi traversat
de cele două fronturi. Analiza succesiunii fenomenelor într-un ciclon tânăr, se va face după o schemă în plan
orizontal şi două sceţiuni verticale, una la nord de centrul ciclonului, cealaltă la sud (fig. 43).
Pentm secţiunea a-a, efectaută la nord de centru ciclonului, suprafeţele frontale nu se intersecteaz.1. cu
suprafaţa terestră, ci se situeaz.:'l în altitudine. într-o fau'l iniţială, vântul cu viteze moderate, bate de la sud si sud-
est, iar cerul se acoperă de nori specifici frontului cald, apoi nori Nimb9stratus. Aerul cald este ridicat la
altitudine, w1de vântul cald bate dinspre sud-vest. Presiunen scade uşor. Se instalează inversiune tem1ică.
Unnează precipitaţii linistite, de durată, iar vântul bate dinspre est. Se răceste puţin, iar presiunea creste uşor.
Apar nori Altostratus, se opresc precipitaţiile apoi se înseninează. în masa de aer rece şi umed care acoperă o
suprafaţă terestră umedă şi încă caldă, se produc instabilizări şi scurte averse de precipitaţii. Vânt rece bate
dinspre nord. Se înseninează, air vremea devine mai rece.
Pentm secţiunea b-b, de la sud de centrul ciclonului, evoluţia debutează cu vânt dinspre sud-vest, cu
temperaturi moderate. Apoi se instalează stratul de nori, începând cu Cinus, apoi Cirrostratus, Altostratus si
Nimbostratus. Unnează precipitaţii liniştite, 10-12 ore, unnate câteva ore de burniţă. Temperatura creşte
constant, iar presiw1ea scade constant. În timpul producerii burniţei, linia frontului cald traversează regiunea,
presiunea scade, se încălzeşte, se înseninează. Urmează vreme frumoasă şi caldă. ln sezonul rece, după trecerea
frontului cald se pot produce ceturi advective, nori stratiforn1i si burniţe. Vânt cald bate dinspre sud-vest.
Apariţia frontului rece este prevestită cu 4-6 ore înainte, în ordine, de nori Cirrus, Cirrostratus şi Altocw11ulus.
Unnează norii Cumulonimbus cu precipitaţii în averse, grindină, oraje, vântul se intensifică. Aceste fenomene,
ca şi precipitaţiile, vor avea durată scurtă, producându-se atât înainte de trecerea liniei frontului rece, cât şi după
trecerea ei. Precipitaţiile în masa de aer rece produc evaporări şi ceaţă Ia înălţime. Imediat după traversarea
regiunii de către linia frontului rece, presiunea creste, temperatura scade, vântul îşi schimbă direcţia, va bate
dinspre nord-vest şi va fi vânt rece. Apar nori Altocumulus, pentru scurt tmp, apoi se înseninează. În aerul rece
si umed, deasupra suprafeţei terestre umede si care se mai păstrează încă caldă, se produc instabilizări, iar pe
timpul zilei apar nori Cumulus sau Cumulonimbus izolaţi, din care cad averse. :Nopţile sunt senine.

Traiectoriile ciclonilor mobili în Europa

S-a observat că ciclonii mobili au nişte drumuri preferenţiale, care ţin seama de relieful major al
Europei, de repartiţia uscatului şi a marii, dar mai ales de configuraţia câmpului baric. O formaţiune stabilă, cum
ar fi cazul unui anticiclon înalt, blochează saudeviază traiectoriile ciclonice mai puternic decât un lanţ montan
cu înălţimi pana în 2500 m. Traiectoriile ciclonilor mobili în Europa au în general direcţia vest-est, datorită
circulaţiei generale specifice zonelor temperate, vânturile de vestr şi prezintă uneori abateri spre nord-est, mai rar
spre sud-est. Abaterile ajung la maxim 70° fata de direcţia vest-est. Traiectoriile retrograde sw1t acelea care se
abat de la direcţia generală cu mai mult de 90°. Ele sunt destul de rare. Traiectoriile retrograde care se abat de la
traiectoria clasică, in sensul invers acelor de cea, sw1t în&1 destul de frecvente în teritoriul de la nord şi est de
Marea Neagră şi au un rol important în producerea precipitaţiilor în estul României. Schema traiectoriilor
ciclonilor mobili in Europa a fost alcătuită prima dată de către Van Bebber (fig. 44).
Traiectoria I este cea mai frecventă în toate anotimpurile, totalizllnd 31 % din ciclonii de iarnă şi 39'%
din cei de vară şi are trei ramificaţii Ia, Ii, si Ic·
 - 72 -
xml!

·< 7
::;( 6 6
u
,_
= 5
.......
> 4
l..U
:z: J
;;::,
.......
u 2 2
LI..J
<:!? f

o o

A)* A'

I
I
;:::
i:x::
<
:r::

B ».). e

ă::J kntt
co 7
'::î 6
23 5
;:::::
o:: 4
J..W
> J
......
:z: 2
:::::>
ţ;;,
c.;, f
......
(17 o
SEM~E CONVENŢION.AtE

PE HAflTA ÎN SECTIUNE VERTICALA

@
„'f„ Avers!'
@
~
Pto;ie de front rece

Burnl/I
. culd
® Mase. de. aer cald
@
•••••
rece
"

Utni(I norilor cirus -

• .

c:?p
Ninso<1rc
Ploa1i;

811rni1.i
Ilari rirvi
~

u
Lm11/J nuci1:cfor d1.• f/l//,11.1

Suprt1lc(c de o1.scon:11::.;1/Jtc·

Supr,1fr,(r.
Norr
fronW1

ţi/mul~ -r.mbu.1

Fig. _34. Schema ciclonului tanăr (după Bjerknes). l, averse; 2, aria cu precipitaţii din masa de aer
rece; 3, aria cu precipitaţii din masa de aer cald; 4, aria cu burniţă; 5, linia frontului cald; 6, linia froniului
rece; 7, liniile de curent din masa de aer rece; 8, liniile de curent dinmnsa de aer cald; 9, limita anterioard a
norilor Cirrostratus; 10, suprafeţe frontale; 11, traseul secţiunilor verticale; 12, nivelul inferior al nucleelor de
gheaţă; 13, precipitaţii pe secţiunile verticale; 14, sistemele noroase frontale.

Traiectoria II este mni frecventă iama.

Traiectoria m este mai frecventă iarna si are doua ramificaţii, IIIa si mb.
Traiectoria IV ocupă a doua frecventă după traiectoria l. Este mai frecventă vara si tomnna. Pe variantn
!Va circul~« l 2 % din cic\onii ce se deplasează Europa. iar pe varianta !Vb, 22'%.
Traiectoria V, care influentea?lt si teritoriul Romaniei, este a treia ca frecventă, are cele mai muite
rmnific~1(ii (trei, ca si traiectoria I) si cel mai mare grad de complexitate. prezenU\nd două deviaţii, inii.ii spre sud-
est, apoi spre nord-est, travem1nd si lanturi montane. Traiectoria Va este mai muli de iarnă, pe care se depiasează
13% din ciclonii ce se deplasează. iama peste Europa. Traiectoria Vb este o traiectorie mai frecventă vara.
Deplasarea ciclonilor pe această traiectorie,din nordul Mării' Adriatice, peste depresiunea Panonica, :Vîunţii
Beschizi, spre lacul Ladoga, influenteazn. de multe ori vremea în vestul Romi.iniei, producând însă precipitaţii
 - 73 -

Fig. 35. Traiectoriile ciclonilor mobili în Europa (după Van Bebber).

slabe. Traiectoria Vc porneşte din nordul Mării Adriatice, spre nordul Mării Negre, traversând sudul României,
unde produce precipitaţii bogate. Traiectoria Yc este o traiectorie de primăvară, când pe ea circulă 18% din
ciclonii mediteraneeni ce se deplasează peste Europa, primăvara. Mai rar, această traiectorie este circulată si
vara.
Depfosarea pe traiectorii preforenţiale a ciclonilor atlantici mobili peste Europa, poate, atunci când pe
respectivele traiectorii se înregistrează o frecvenţă ridicată a pasajelor, să creeze tipuri caracteristice de regim
pluviometric în regiunile străbătute de aceste traiectorii.

Ciclonii tropicali
O fonnă particulară a ciclonilor se manifestă în zona intertropicală. Ciclonii tropicali apar pe frontul
tropical, în zona de convergenţă a alizeelor din cele două emisfere, uneori şi în zona alizeelor, independent de
fronturile atmosferice. Aceste perturbaţii barice cu deplasarea est-vest, se transfonnă în 10% din cazuri, în
cicloni trnpicali. Ciclonii tropicali sunt violenţi, dar sunt mult reduşi ca suprafaţă faţă de ciclonii temperaţi,
având arii depresionare cu diametre sub 1000 km. Presiunea atmosferică este foarte scăzută în ce1ltrnl ciclonului
(960-970 mb), iar vântul are viteze de 100-180 km/oră, uneori depa.şind 250 km/oră. Regiunile inconjuratoare
sunt calme, doar pe oceane şi mări se transmit din aria ciclonului, valuri mari. Aria centrală, „ochiul ciclonului",
cu diametrul de J0-20 km, prezintă cer senin, temperaturi ridicate si calm atmosferic, datorită descendentelor cc
produc comprimare, încălzire si evaporări. Sistemul de nori, începând cu Cumulonimbus ce înconjoară ochiul
ciclonului este simetric şi circular în jurul centrului ciclonului (fig. 45).
Violenţa ciclonilor tropicali este dată de uriaşa energie înmagazinată şi pusă in miscare. Această
energie este generată de marea instabilitate a aerului foarte cald şi foarte umed. Freccarea redusă şi alimentarea
continuă cu vapori de apă care conţin căldura latentă de evaporare ce va fi eliberată la condensările generate de
convecţia termică de amploare, face ca deasupra mărilor şi oceanelor calde, ciclonii tropicali să fie persistenţi şi
intensi. Cele mai mari dezastre sunt provocate pe ţămmri. Odată cu înaintarea pe continent, frecarea mare cu
suprnfaţa terestră reduce energia acestor cicloni, care se sting destul de repede în lipsa unui aport de vapori.
În emisfera nordică, ciclonii tropicali au iniţial direcţia est-vest, apoi se deplaserazll spre nord, ocolind
anticiclonii subtropicali, în zona subtropicală cotind spre nord-est, direcţie pe care o păstrează şi rarii ciclani
tropicali care pătrund ln zona temperată. În emisfera sudică, direcţia initială este tot est-vest în Oceanul Indian,
 - 74 -

Fig. 45. Secţiune veriicală printr-un ciclon tropical (după Donn)

sud în Ocennul Pncific, inr în Oceanul Atlantic, nici o perturbaţie baric.1 nu ajunge la stadiul de ciclon tropical.
Direcţia ciclanilor tropicali din emisfera sudică devine apoi sud, este traversat brilul anticiclonic subtropical prin
sectoarele sale de presiune mai scăzută, apoi acesti ciclani se deplasează spre sud-est, pilnă la ocludere.
Maximul nctivitaţii ciclonilor tropicali se produce deasupra suprafeţelor oceanice, în anotimpul de vară
si în prima parte atoanmei fiecărei emisfere, când suprafaţa oceanelor este puternic lncălzită. În medie pe glob,
anual 60-70 de ciclani tropicali au efecte distrugătoare.
Pe glob există 7 regiuni în care acţionează ciclanii tropicali (fig. 46).

Fig. 46. Harta traiectoriilor ciclonilor tropicali (după Minina)

În emisfera nordică:
I. Vestul Oceanului Pacific, cu o medie anuală de 28 de ciclani. Jumătate dintre ei ajung la stadiul de
taifim, viteza vântului depăşind 150 km/oră.
. 2. Vestul Oceanului Atlantic, cu o medie amrnla de 6-1 O cicloni tropicali. Se numesc J111rrica11e si se
indrenptă în majoritatea cazurilor dinspre Insulele Capului Verde spre Marea Caraibilor.
3. Estul Oceanului Pacific, cu o medie anuală de 6 ciclani, numiţi, ca si cei formaţi în Oceanul
Atlnntic, l111rrica11e.
4. Golful Bengal, din Oceanul Indian. cu o medie anuală de 6 ciclani tropicali.
5. Marea Arabiei, cu o medie anuală de 2 ciclani tropicnli.
În emisfera sudică, activitatea ciclonilor tropicali este mai redusă;
6. În sud-estul Oceanului Pacific, în regiunea Polineziei si a Australiei se produc, în medie, 6 cicloni
tropicali pe nn.
7. În sudul Oceanului Indinn se produc, în medie, 2 cicloni tropicnli pe an.
 - 75 -

Anticiclonii
Anticiclonii mobili apar în comun cu ciclonii mobili, pe fronturile atmosferice principale, avand
extinderea şi viteza de deplasnre nsemănătoare. Spre finalul evoluţiei lor, nnticiclonii mobili se deplasează mni
lent dccat cicloni mobili si persistă mai mult. Gradienţii barici orizontali din anticiclonii mobili sunt mnî mici
decat cei din ciclonii mobili. La periferia anticiclonilor mobili sunt generate slabe vânturi divergente. Curentii
convergenţi din stratele superioare, care capătă în arin centrală a acestor anticicloni, o miscare descendentă,
creează comprimări si încălzirea aerului în stratele de mijloc, faţă de care, aerul de la suprafaţa terestră, mai rece,
se· află în inversiune termică persistentă. Fronturile atmosferice care pătrund în anticicloni de orice tip, se
distrug. În regim anticiclonic, aerul în descendentă si îcălzire produce evaporaţii, destrămand sistemele noroase.
Timpul este senin. Amplitudinile diurne de temperatură si umezeală relativă sunt mari. Vremea senină din
sectoarele centrale şi sudice ale anticiclonilor mobili are durata scurtă.
După origine şi rolul jucat în geneza şi dinamica maselor de aer, Hromov grnpează anticicloniî
(stationari sau mobili), în 5 categorii:
1. Anticichmii sau dorsale tmticic/011ice care separă dclonii miei familii, care se deplasează de pe
fronturile principale. Sunt puţin extinşi, reci şi se deplaseaza rapid;
2. Anticidonii care Încheie o familie de cidoni numiţi 1mticic/011i de invazie, provin de pe fronturile
arctic, antarctic şi de pe fronturile polare ale celor două emisfere. Sunt anticicloni intenşi, se deplasem rapid si
produc răciri semnificative.
3. Anticiclonii stabilizaţi Îll zona tempera/ii provin din anticiclonii de invazie care se stabilizează şi se
extind foarte mult pe timpul iernii. Anticiclonul euro-siberian şi anticiclonul canadian provin din acumularea
aerului rece al unor anticicloni de invazie succesivi, de pe frontul arctic, anticiclonii stabilizaţi extinzându-se si
intensificându-se si în urma puternicelor răciri radiative. La margine, au grosimi reduse, iar pe deasupra lor se
pot deplasa.ciclani mobili. Astfel la periferia anticiclonului euro-siberian, în Romiinia, grosimea acestuia nu
depăseşte 600 m, nereusind de cele mai multe ori să traverseze Carpaţii, iar pe deasupra sa deplasiindu-se deseori
ciclani calzi si umezi din Mediterana. Între cele două tipuri de fonnatiw1i baric e se formează un strat jos si
persistent de nori şi adesea cad precipitaţii. Nebulozitate este aici ridicată la periferiile anticiclonîlor stabilizaţi,
spre deosebire de ariile interioare, unde predomină vremea senină.
4. Âuticiclonii .rnhtropica!i sunt anticicloni aproape stabilizaţi,deasupra oceanelor ambelor emisfere,
între latitudinile de 35-40'>. Au origine dinamică. Se intensifică periodic prin înglobarea de anticicloni de invazie
de pe fronturile polare. În ambele emisfere trimit prelungiri sub fonnă de dorsale sau nuclee mobile, spre zona
ciclonică subpolară. Conform legii Coriolis, aceste deplasări sunt deviate spre dreapta în emisfera nordică şi
spre stânga în emisfera sudică, după sistemul curenţilor planetari care generează vântmile de vest. Astfel,
dorsalele si nucleele mobile se vor extinde, respectiv circula, pe direcţia dinspre vest-sud-vest, spre est-nord-est.
Anticiclonii subtropicali alimentează cu aer tropical, sectoarele calde ale ciclonilor mobili de pe frontul polar.
Dorsalele sau nucleele mobile desprinse din anticiclonul Azorelor, împreună cu aerr continental tropical din
nordul Africii, determină verile secetoase şi foarte calde, din regiunea Mediteranei.
5. Anticiclonii arctici şi antarctici sunt de
origine termică, cu fonnare aproape pem1anentă. Nu
sunt groşi, dar sunt extrem de reci.
Traiectoriile anticiclonilor mobili în
Europa
Anticiclonii mobili se deplasează cu viteze
medii asemănătoare ciclonilor mobili. În Europa,
viteza lor medie este de 27 km/ora, iar în America de
Nord, de 36 km/ora. Se stabilizează usor pe oceane, în
zonele subtropicale şi pe continente în zonele
temperate si subpolare.
Multanovski a stabilit faptul că în Europa,
anticiclonii mobili urn1ează trnsee preferenţiale numite
axe. Sunt 3 categorii de axe de deplasare ale
anticiclonilor mobili în Europa, prezentate în fig. 4 7:
I . Axele azorice sunt orientate est - vest, de
la Insulele Azore, până la Munţii Altai. Traverseazz
Europa pe la sudul sau pe la nordul Alpilor. Aerul lor,
Fig. 47. Axele de deplasare ale anticiclonilor mobili cu presiune ridicată, alimentează maxima barică din
din Europa (după Multanovski). centrnl Asiei, împreună cu anticiclonii mobili de pe
 - 76 -

frontul arctic siberian. Vara şi toamna, insti'llarea dorsalei azorice produce căldură si secetă.
2. Axele polare normale se desfăsoară de la nord-vest, Ia sud-est în întreaga Europă„ cu excepţia
Europei sudice. Pe ele se deplasează, de pe frontul a:·ctic; anticicloni interciclonici sau .d~ invazie. Axele pobr~
nomrnle ce străbat Europa, pleacă de pe frontul arctic, dm Groenlanda, Marea Norveg1e1, sau Marea Barents s1
aduc deasupra Europei, aer maritim arctic.
3. Axele ultrapolare străbat Europa estică şi centrală, de Ia nord-est spres sud-vest, pornind din Marea
Kara si din Marea Barents. Pe ele se transportă aer uscat si foarte rece în Europa nordică, de est si centrală.

1. 8. 4. PROGNOZA VREMII

Vremea şi mersul vremii

Vremea este starea fizică a atmosferei in continuă schimbare, care într-un anumit Ioc, la un rnoent dnt,
se caracterizeaz'î printr-un complex de procese si fenomene meteorologice.
Diferitele însuşiri, fenomene si procese fizice din atmosferă ponrtă denumirea de elemente
meteorologice. Acestea sunt: radiaţia solară (care este ~i factor genetic al climei), temperatura solului,
temperatura aerului, umezeala , nebulozitatea, precipitaţiile atmosferice, presiunea atmosferică si vântul.
Se adaugă manifestări fizice secundare ce definesc fe11ome11elc meteorologice. in atmosferă, cât si la
contactul acesteia cu suprafaţa terestră se petrec fenomene fizice secundare, ce caracterizează diferitele elemente
meteorologice, fenomenele meteorologice, numite şi meteori. Majoritatea sunt rezultat al prezentei apei în stare
lichidă sau solidă, în atmosferă si la contactul acesteia cu. suprafaţa terestră, în suspensie, cădere sau depuse pe
suprafaţa terestră (hidrometeorii). Se adaugă fenomene produse de prezenţa pulberilor în atmosferă (litometeorii)
si fenomene produse de trecerea luminii prin atmosferă (fotometeorii), sau de prezenta electricitţii atmosferice
(electrometeorii), ca şi unele caracteristici particulare ale elementelor meteorolgice (cum ar fi vântul tare etc).
Vremea poate fi caracterizată sintetic doar prin caracteristica de bază a elementelor meteorologice
definitorii: temperatura, nebulozitate, precipitaţii. De exemplu, se poate sintetiza vremea unei regiuni pentru un
interval astfel: vremea a fost rece, cu cerni acoperit şi precipitaţii slabe.
Programul de măsurători meteorologice se derulează prin măsurători instrumentale şi vizuale, la
anumite intervale de timp, asupra parametrilor elementelor meteorologice, cât şi asupra fenomneleor
meteorologice, având ca scop principal stabilirea tendinţelor viitoare de evoluţie.
Succesiunea în timp a diferitelor stări fizice ale atmosferei, în continuă schimbare, constituie mersul
sm1 evoluţia vremii.
Schimbările vremii sunt periodice şi neperiodice.
Schimbările periodice sunt zilt1ice şi anuale, fiind dependente de modul diferit de receptare a radiaţiei
solare, datoirită formei Pamântului, înclinării axei sale şi misc.1rilor sale, de rotaţie si revoluţie.
Schimbările neperiodice depind de circulaţia generală a atmosferei. Ele sunt foarte frecvente mai ales
în zonele temperate.

Noţiuni de prevedere a timpului

Cunoasterea legilor după care se desfăşoară fenomenele si procesele meteorologice oferă posibilitatea,
ca pe baza stabilirii unor situaţii sinoptice succesive, sa se anticipeze caracterul si evoluţia condiţiilor
meteorologice pentru anumite teritorii si intervale de timp determinate.
Termenul sinopsis înseamnă prevedere in limba greacă. Folsind metoda sinoptică, se poate stabili dacă
regiunea pentm cme se elaborează previziunile, se va menţine în următorul interval de timp în aceeasi masă de
aer, sau unnează sa fie traversată de un front meteorologic, după care în regiune se va instala o masa de aer cu
alte cnracteristici. Materialul sinoptic se transmite de la staţiile meteorologice, operativ, la centrele regionale de
prevedere a timpului şi Ia laboratorul de prognoză al I.N.M.H. Datele de la principalele statii meteorologice sunt
transmise în reţeaua meteorologică mondială.
Pentru prognoză se folosesc hărţile sinoptice de bază, pe care sunt înscrise în dreptul staţiilor
meteorologice, date codificate ale principalelor elemente meteorologice, contextul baric, zonele de precipitaţii.
masele de aer etc.
Se adaugă hărţi particulare cu privire la configuraţia câmpului baric la diferite înălţimi etc.
Metoda sinoptică se completează cu date aerologice provenite din aerosondaje, detenninări radar,
satelitare, cu ajutorul cărora se cunoaste distribuţia în altitudine a temperaturii, umezelii, vitezei şi direcţiei
vantului şi în special a topografieie barice.
Pe baza evoluţiei din interval în interval sinoptic, a tuturor acestor elemente, a tendinţelor lor de
 - 77 -

d(~plasare, de extindere, restrângere, dispariţie sau transfonnare sub influenţa suprafeţei active din regiunea
studiată si din regiunile înconjurătoare, a amestecului cu alte mase de aer etc, a cunoaşterii legilor fizicii şi
meteorologiei si pe baza unei bogate experienţe în domeniu, se efectuează prognozele. Acestea pot fi de scurtă
durată (până la 24 ore), de durată medie ( 1-5 zile) şi de lungă durată (peste 5 zile).
Folosirea metodelor statistice, ale fizicii si matematicii, utilizarea pe scara largă a electronicii si
ciberneticii, a îmbunătăţit simţitor gradul de veridicitate al prognozelor meteorologice. Este de menşţionat că în
domeniul meteorologiei se utilizează cele mai performante calculatoare ale lumii. Utilizarea sateliţilor
n-ieteorologici, a fotografiilor efectuate din cosmos asupra sistemelor noroase, a masurării prin reze infrarosii a
temperaturilor atmosferei la diferite nivele si utilizarea pe sc::m1 largă a radarnlui meteorologic, au revoluţionat
meteorologia sinoptica. Momentele importante in dezvoltarea stiintei si tehnologiei, cum ar li telegraful,
telefonul, radio, calculatorul electronic, telexul, faxul, radarul, tranzistorii, televiziunea, comunicaţiile prin fibră
optică, comunicaţiile prin satelit, staţiile meteorologice automate, rachetele meteorologice, satelitii
meteorologici etc, au impulsionat şi meteorologia, care este o ştiinţă „de vârt'. Experimentele si programele
meteorologice mondiale costă miliarde de dolari. Aceasta nu este întâmplător, deoarece, in pragul celui de al
treilea mileniu, un număr important dintre problemele globale ale omenirii, îşi au cauza în atmosferă. Suntem
mmtorii unui proces lent dar constant de încălzire a atmosferei, care a debutat odată cu industrializare. Doar în
ultima sută de ani, temperatura troposferei inferioare a crescut cu 1° fapt ce are consecinţe multiple asupra
tuturor învelisurilor planetei. Se constată o poluare accentuată a atmosferei, o acidifiere continuă a precipitaţiilor
(ploile aciede), o subţiere a stratului de ozon, care permite receptarea radiaţiei ultraviolete, la valori ce produc
efecte negative. Are Joc o aridizare vizibilă a zonelor subecuatoriale, tropicale, subtropicale şi temperate şi mai
ales în zonele calde, mai ales în Sahel. Precipitaţiile capătă caracter torenţial. Schimbările de vreme su11t din ce
în ce mai imprevizibile. Conform satisticii Agenţiei jappneze pentru mediu, din iulie 2000, în ultimii 30 de ani
s-a înregistrat o creştere alarmanta a pierderilor de vieţi omeneşti cauzată de dezastrele naturale. Aceasta crestere
este datorată măririi frecvenţei şi intensităţii dezastrelor climatice, fenomen ce a fost pus pe seama procesului de
încălzire al atmosferei. Numărul de pierderi de vieţi omeneşti, provocat de dezastrele climatice a fost estimat,
pentru aceste trei decenii,la o medie anuală de I00.000.
Prevederea timpului păstrează incă grade de probabilitate, ce variază invers proporţional cu durata
perioadei pentru care s-a efectuat prognoza. Prognozele de scurtă durată, sunt aproape lntotdemma exacte, pentru
regiuni omogene şi mai ales deasupra mărilor şi oceanelor, unde perturbaţiile produse de suprafaţa activă, sunt
m1mme.

Sateliţii meteorologici
După poziţia pe care o au faţă de Pămân, sateliţii artificiali sunt geosincroni (geostaţionari) şi
heliosi11cro11i (heliosta(io11ari).
Sateliţii geosincroni sunt poziţionaţi deasupra ecuatorului, la înălţimea de 30.000 - 40.000 km. Sunt
staţionari deasupra unui punct fix şi se rotesc cu o viteză unghiulară egală cu cea a Pământului. Reţeauă lor
urmăreşte întregul Pământ, fiind utili mai ales în urmărirea proceselor sinoptice majore. Din cauza unghiului de
observaţie, zonele polare apar mai puţin clare.
Satelitii heliosi11cro11i au planul de rotaţie în lungul meridianelor permanent staţionar pe direcţia
Pământ-Soare. Într-un interval de 90 minute, ocolesc Pământul la o înălţime în jur de 1000 km. Imaginile
receptate si transmise se fac după benzi succesive, de la est la vest (invers sensului de rotaţie al Pământului).
Benzile verticale, continue, în formă de cerc, în lungul meridianelor, acoperă atât pe partea luminată cât si pe cea
întunecată a Pământului }n cele 90 de minute. Aceste benzi compuse din imagini dreptunghiulare decalate, sunt
usor oblice datorita mişcări de rotaţie a Pămiintului. Imaginile şi informaţiile primite de la sateliţii heliosincroni
o foră dtelaii asupra parametrilor meteorologici si proceselor sinoptice din oricare regiune a Terrei.
 79 -

2. CLIMATOLOGIE

2. l. PROBLEME DE BAZĂ ALE CLIMATOLOGIEI

2. 1. 1. NffflUNEA DE CLIMAT

Climatul este regimul m11ltia1111al al vremii, sau totalitatea schimbărilor succesive posibile ale
proceselor atmm:ferice ce caracteri::.ea:ă regimul vremii u11ei regiuni oarecare, ca re:::ultat al interactiunii
dintre factorii radiativi, cirrnlatia generalei a atmo.~ferei si it?fluentele co11diţii/or ji:ico-geogn?fice, sub
presiunea tot mai acentuarâ a activităţii umane.
Noţiunea provine din limba elină, clima, însemnând înclinare, încă din vremea antichităţii fiind
cunoscut faptul că zonele climatice ale pămânnilui sunt detenninate de unghiul de incidenţă al razelor solare cu
suprafaţa Terrei.
Primele descrieri climatice care se păstrează, datează din China, din timpul dinastiei Chou (sec. XI
î.H. ). O legătură între atmosferă, radiaţia solară, supmfaţa terestră, prezenţa suprafeţelor acvatice şi a apei din
atmosferă, a putut fi stabilită încă din secolul V î.H., când grecul Empedocle a afinnat că aerul, focul, pământul
si apa sunt elementele care pot genera cele 4 calităţi de bază: cald, rece, umed si uscat. fn sec. XII, la Palenno,
geograful arab Idrisi, în cartea Recrea/ii geogrfţjice, a prexzentat un mapamond, în formă de disc, cu 7 zone
climatice, asemănătoare celor actuale, în fiecnre zonă climatică deosebindu-se câte zece subzone, fiind vorba
deci de o cartare climatică amănunţită a lumii cunoscute Ia acea vreme.
in opera lui Herodot, părintele istoriei, dar şi precursor al multor ştiinţe, se găsesc descrieri climatice,
între care unele se referă la clima Sciţiei, ţinut de care aparţinea şi Dobrogea. Tot la clima Dobrogei se refera şi
poetul latin Ovidiu, care a trăit aici, în exil, intre anii 9-17 d. H. În Tristele, el descrie asprimea iernilor
dobrogene si îngheţul Mării Negre. Deşi partea de climatologie a lucrării Descriptio Moldavie, scrisă de Dimitrie
Cantemir, în anul 1716, nu este extinsă, ea conţine observaţii corecte privind deosebirile dintre clima montană si
cea din câmpie. În capitolul de climă al lucrării Monograjia.geogrc!/Îcă a R.P.Române, (!960), St. M. Stoenescu
efectueaz.'l o sinteză cuprinzătoare asupra climei României. In anul 1962, Institutul Meteorologic editează Clinw
României voi. I (1962), voi. lI (1961), iar în anul 1966, //.tlasul Climatologic al R.S.România, principalele
lucrări de extensie asupra climei României. Contribuţii de valoare la cunoaşterea climei României au fost aduse
si prin lucrările Â.tlas - R.S.România (1972-1979) şi capitolul referitor la climă din Geografia României, voi. I
(1983).
Orice tip de vreme este o secvenţă, o particularitate a climatului. Climatul prezintă aceleaşi elemente şi
fenomene ca si vremea, dar în cazul climei, aceste elemente şi fenomene se numesc elemente şi fenomene
climatice. Influenţa acestora asupra cadrului fizico-geografic nu este comparabilă, temperatura şi precipitaţiile
deţinfmd ponderea principală, ele trasând caracteristicile principale ale climatelor.
Atmosfera terestră este sediul unui ansamblu de procese şi fenomene fizice, care se produc permanent
în unna receptării, acumuHl.rii si cec!Arii energiei primite de la Soare, spre cosmos, procese şi fenomene în care
suprafaţa terestiă, numită suprafaţa subiacenta activă, este veriga intermediara. Aceste procese sunt dirijate de
dependenţa factorilor radiativi de cei astronomici, dar şi de procesele care se produc la nivelul suprafeţei active,
procese de natura fizico-geografică dar si antropică. în transfonnările energetice intervin hotărâtor şi schimbările
de fază ale apei, produse cu mari consumuri şi respectiv ceck'lri de energie, procese ce dau un specific propriu
atmosferei terestre.
Marea diversitate a factorilor climatogenetici şi în special influenţa lor asupra temperaturii şi
precipitaţiilor, a detenninat apariţia diferitelor tipuri de climate. Influenţa acestor factori asupra w1or elemente
climatice secundare, sau fenomene climatice, vor CITea doar variante în cadrul tipurilor fundamentale de climat.
Uneori un element climatic, prin trăsăturile sale cantitative şi calitative, poate deveni preponderent, definitoriu,
imptimându-şi canicteristicile asupra climatului, cwn se întâmplă în cazul climatelor musonice.
Factorii climatogenetici sunt: factorii radiativi şi astronomici, care împreună imprimă caracteristicile
radiaţiei solare, factori aflaţi sub influenţa unui cumuJ de detenninări, concretizate prin latitudine; factorii
fizico-geografici cumulaţi generic în tennenul suprafaţa subiacentă activă; factorii dinamici, denumiţi şi prin
 - 80 -

ennenul circ11/ntia generala a atmo.\ferd.

Cnii dintre factorii climntogenetici se pot constitui si în elemente climatice, total, ca în cozul rndiaţiei
solare, sau pnrtial, cum ar fi componenta dinamică, sistemul circulaţiei generale a atmosferei, in cazul vântului.
Deasupra unor spatii extinse, regimul elementelor climatice se schimbă lent, sub influenta latitudinii, a
curenţilor oceanici şi acirculatiei generale a atmosferei, generând macroclimatele. Diferenţierile majore ale
suprafetei active, în interferenţă cu circulaţia zonală a atmosferei generează mezoclimatele. Neonwgenitatea
locală a suprafeţei active, produce topoclimatele, complexe, în cazul suprafeţelor mai extinse, la nivel de unitate
fizico-geografică si elementare, naturale si antropice, în cazul unor suprafeţe restrânse, omogene, ale suprafeţei
terestre.
În esenţă, radiaţia solară transmite Terrei un flux energetic electromagnetic. Acesta este receptat
majoritar pe suprafaţa terestră si în mică măsură direct, de către atmosferă. Receptarea acestui tip de enrgie,
transfonnarea sa în energie calorică., fluxul spre si dinspre interioml stratelor superioare ale Terrei, de diferite
mth1ri, depind în cea mai marc măsmă de caracteristicile suprafetei subincente active. Acumularea energetică
diferită pe nceastă suprafet.1 se va transmite atmosferei, care va deveni neomogenă pe verticală si orizontală. Se
vor genera forţe ce vor pune în mişcare masa atmosferică, atât pe orizontală, cât si pe verticală, asigurând
concomitent şi transfernri energetice. Circulaţia generală a atmosferei, prin transfer de masă şi energie, va
acţiona ca un factor de echilibru, omogenizator. În final, masa în continuă mişcare a atmosferei este reţinută de
forţe gravitaţionale si electromagnetice iar întreaga cantitate de energie primită din cosmos (de la Soare), se va
întoarce, 1n timp, inapoi 1n cosmos, bilanţul energetic al,Pămfmtului fiind zero.

2. 1. 2. CUMA TOLOGJA ŞI RAMURILE SALE

Climatologia studiază. geneza climatelor prin procesele climatogenetice si sub acţiunea factorilor
geografici, clasifică si descrie climatele si stabileste repartiţia lor geografică.
Prin conţinut, metodologie de studiu, relaţii interdisciplinare, climatologia face parte din gmpa
disciplinelor geografiei fizice. Ca si alte discipline ale ncesteia si climatologia are două mari direcţii complexe:
cli111atologia ge!lerală (geneticăO şi climatologia aplicatâ.
Climatologia generală studiază factorii climatogeni şi modul specific prin care sunt generate
diversele climate şi variante ale lor, diferenţierea si repartiţia lor geografică, variatiile climatelor în timp, pe
această bază încercându~se stabilirea unor tendinţe ale viitoarelor evoluţii, fonnarea, deplasarea si transfonmrea
maselor de aer, circulnţia generală a atmosferei, stabilirea unor metode indirecte de detenninare a parametrilor
unor elemente climatice din ariile în care lipsesc măsurătorile meteorologice sau şirurile lungi de date, stabilirea
unor metode de ameliorare a climatului în sensul dorit de colectivităţi umane etc.
De-a lungul timpului, dezvoltarea climatologiei generale a dus la o crestere a diversităţii si
complexităţii problematicii abordate şi la conturarea unor direcţii specifice, ce s-au constituit in ramuri cu obiect
distinct de studiu. între principalele ramuri ale climatologiei generale se evidenţiază:
- Climatologia bi!antului caloric studiază schimburile radiativ calorice ce au loc la suprafaţa terestră si
in atmosferă, ce constituie. sursa energetică a proceselor climatice.
- Topoclimatologia studiază regimurile climatice dezvoltate sub influenta condiţiilor fizico-geografice
locale.
- JV!icroclimatologia tudiază rolul particularităţi.lor suprafeţei active în geneza microclimatelor (spaţiul
microclimatic fiind situat între suprafaţa terestră şi nivelul de 2 m) si caracteristicile acestora. Principiile,
metodele şi rezultatele acestei ramuri au conotaţii practice în numeroase domenii, în special în agroclimatologie.
- Climatologia dinamică sau sinoptică studiază rolul proceselor circulaţiei generale a atmosferei Jn
geneza climatelor. Această ramură a climatologiei are aplicaţii în prognoza de lungă durată.
- Climatologia regională sau climatografia descrie climatele, geneza şi repmiitia lor spatială.
- Paleoclimaro!ogia cercetează climatele trecutului geologic, preistoric si istoric, scimbările lor si
cauzele acestor schimbări.
- Climatologia teoretica studiază legităţile generale care fundamenteazll climatologia genernlă si
ramurile sale, constituind un sprij în şi pentm dezvoltarea ramurilor aplicative.
Climatologia aplicată studiază influenta condiţiilor climatice asupra diferitelor activităţi umane,
posibilităţile de utilizare ale potenţialului climatic, efectele modificărilor produse la nivelul suprafeţei active
asupra climatului si topoclimatelor cât si a posibilităţilor de ameliorare a climatelor şi topoclimatelor în sensul
dorit de comunitatea umană.
Principia ramură aplicativă este bioclimatologia, cu subramurile sale, agroclimatologia, climatologia
silvică, climatologia medicală, balneoclimatologia etc. Unnează. climatologia transporturilor cu subramurile
 - 8I -

climatologia transporturi/or terestre, climatologia transporturilor maritime şi climatologia transporturi/or

aeriene, precum şi alte ramuri.
O parte din metodologia de cercetare si întreg fondul faptic (fondul de date) utilizat de climatologie şi
de către ramurile sale, aparţin meteorologiei, stîinţă cu care climatologia este strâns legată. Climatologia asigură
asistentă n1eteorologiei în vederea imbunătaţirii amplasamentelor punctelor de măsurare.
Suprafaţa activă este al doilea ca importantă după radiaţia solară, intre factorii climatogenetici, de aici
decurgând apartenenţa climatologiei la geografia fizică, acţiunea climei asupra învelisurilor geografice este
fondamentală. Pe lângă influenta indirectă exercitată de atmosferă prin reactivitatea sa chimică, atmosfera
asigură transferul energetic spre celelalte învelisuri, cantitatea de energie primită si cedată de atmosferă, de la
radiaţia solară, în existenţa Pământului fiind de miliarde de ori mai mare decât energia internă a Pământului. De
asemenea, transferurile energetice, circuitul apei cu toate consecinţele lor, duc la o dinamică activă, vizibilă.
Peisajul este în mai mare măsură rezultatul climei, deciÎt al factorilor interni. Schimbările climatice din unele
teritorii ale Terrei, în timpurile istorice, au schimbat rapid şi radical peisajele.
În cadrul studiilor geografice, în special al celor de geografie fizică, se efectuează cercetări
climatologice în scopul stabilirii acţiunii climei asupra tuturor învelişurilor geografice, inclusiv asupra societăţii
umane si activităţilor destâşurate de către ea.

2. 2. FACTORII GENETICI AI CLIMEI

2. 2. 1. RADIAŢIA SOLARĂ. BILANTUL RADIA TIV CALORIC ŞI COJ.\/[PONEN-

TELE SALE

Radiaţia solară
Acţiu11ea climatogenetică a factorilor radiativi se desfăşoară sub influenta factorilor astronomici ce
condiţionează intensitatea radiaţiei solare şi repartiţia sa pe sup!'.afaţa terestră. Factorii astronomici sunt; distanţă
fotă de Soare, variaţiile minore ale activităţii solare pe parcursul wmi an, sfericitatea Pământului, înclinarea axei
sale faţă de planul de rotaţie in jurul Soarelui, parametrii mişcărilor de rotaţie şi de revoluţie ale Pământului
(curnul de factori care poate fi exprimat prin latitudinea geografică). Cantitatea de enrgie primită de către Pămdnt
este detenninată. de <listata faţă de Soare si în foarte mică măsmă de fluctuaţiile periodice şi neperiodice ale
activităţii solare. Totalitatea fluxurilor radiative ce străbat atmosfera terestră constituie factorii radiativi, factorii
c\hnntogenetici fundan1entali. ,„
Repartiţia radiaţiei
solare globale (totale)
Media mială a radiaţiei globale înregistrează valori sub 60 kcal/cm /an în zonele polare şi de 60-80
2
2
kcal/cm2/an în zonele subpolare Zonele temperate primesc în medie, anual, circa 80-130 kcal/cm fan. Valoarea
medie anuală a radiaţiei solare globale este pentru România, de circa 120 kcal/cnl. În zonele subtropicale,
valori le medii se situează între 130-150 kcal/cm /an. Cele mai ridicate valori se înregistrează în zonele tropicale,
2

cu umezeală scăzută a troposferei şi in special nebulozitate redusă (150-200 kcal/cm /an). În zonele
2

subecuatoriale şi ecuatoriale, umezeala şi nebulozitatea ridicată fac ca radiaţia globală medie primită pe parcursul
unui an, să fie mai scăzută decilt cea receptată în zonei tropicale (140-170 kcal/cn}/an).
Datorită unei suprafeţe mai mari ocupată de uscat, implicit unor umezeli mai scăzute a aerului şi w1ei
nebulozităţi mai scăzute decât cele din emisfera sudică, în emisfera nordică, valorile medii anuale sunt în
general, pentru fiecare zonă climatic:'l, cu exceptia zonei polare, mai ridicate cu circa IOkcal/cm decar valorile
2

receptate de respectivele zone climatice ale emisferei sudice. Cele mai ridicate medii anuale ale radiaţiei solare
globale se înregistrează in zonele tropicale şi chiar subtropicale din America Centrală şi respectiv America de
Nord (Podişul Mexicului si Arizona}, cu valori de µeste 200 kcal/cnl, iar în zonele aride din nordul Africii,
Peninsula Arabică şi sudul Podişului Iranului, de peste 210 kcal/cm 2. Recordurile pentru întreaga planetă. sunt
înregistrate în sudul Egiptului şi nordul Sudanului şi în Hedjaz (în vestul Peninsulei Arabice, în apropierea
ţărmurilor Mării Roşii), cu medii anuale de peste 220 kcal/cm 2/an.
În arii cu µermanenţă ciclonică, din zonele subpolare si chiar din cele temperate, cum ar fi cele din
nordul oceanelor Atlantic şi Pacific, valorile medii anuale ale radiaţiei globale coboară sub 60 kcal/cm . Valori
2

mai scăzute decât cele specifice zonei tropicale se înregistrează în teritoriile din sudul şi sud-estul Asiei, aflate în
aria climatului musonic, unde sezonul cald, in care predomină musonul de vară, dinspre oceane, este excesiv de
umed şi cu nebulozitate ridicată. Umezeala ridicată a aerului şi nebulozitatea ridicată fac ca în cele mai umede
 - 82 -

$0 • • • • • • • • • • • • • • • •

T .·„r··:~····,·~~~ ....
Fig. 48. Radiatia solară totală medie anuală (kcal/cm 2/an)

zone ecuatoriale, cum ar) fi Amazon ia sau aria Golfului Guineei, valorile medii anuale ale radiaţiei globale să
cobome sub 150 kcal/cm-.
Cele mai mari şi cele mai reduse valori medii lunare se înregistrează în lunile în care se produc
solstiţiile, iui1ie si decembrie, luna iunie fiind lună de mnxim pentru emisfern nordică si de minim pentru
emisfera sudică, iar decembrie, lună a valorilor medii cele mai ridicate pentm emisfera sudică si a vnlorilor cele
mai scăzute, în emisfera nordică.
Val01ile med;; ale radiaţiei solare globale În luna decembrie este de la O kcal/cm2, !;:1 nord de
lntitudinea nordică de 70°, unde în această lună este noapte polară. Pe oceanele temperate si subpolare sudice, în
această lună se primeste în medie o cantitate de 10-12 kcal/cm 2, iar în Antarctica, unde predomină regim
anticiclonic, cu timp senin, peste 14 kcal/cm , cantitate comparabilă cu cea primită de arii temperate
2

continentale din emisfera sudică, în această lună, dar cantitatea de radiaţie globală primită de suprafaţa
Antarcticii se pierde aproape în totalitate prin reflexie de pe suprafaţa gheţii si a zăpezii. în această lună, în
centrul şi nordul Australiei se primeşte în medie o cantitate de peste 15 kcal/cm 2, iar în sudul Africii, în Desertul
Calahari si în America de Sud, la est de Anzi, în Gran Chaco, se receptează în medie, peste 20 kcal/cm2.(fig.
49).
Valorile medii ale radiaţiei solare globale Îll lwia iunie prezintă o zonalitate latitudinală evidentă doar
în emisfern sudică. Emisfera nordică, cu întinse arii continentale, ţărmuri cu mare inuozitate sipredominanţă a
unor importanţi curenţi oceanici, reci sau calzi, cu direcţie în sensul longitudinii, prezintă o distribuţie variată, in
care se impun relevant si caracteristicile suprnfeţei active.
Ariile cu valori medii lunare de peste :?.O kca\.!cm 2 sunt mai numeroase si mai extinse decât cele
inregistrnte în luna decembrie în emisfera sudică. in zona polului nord se înregistrează peste 20 kcal/cm 2, în
zonele subpolare si temperate se înregistrează în jur de 14-16 kcal/cm 2, făc~nd excepţie ariile ciclonale din
Atlanticul de nord si Pacificul de nord, unde se înregistrează sub 8 kcal/cm", si peste 18 kcaJ!cm 2, în ariile
centrale, aride, ale Americii de2 Nord (Podisul Marelui Bazin) si Asiei (Asia Centrală). ln zonele subtropicale se
înregistrează peste I 8 kcal/cm • În zonele 2tropicale, în nordul Africii, în Asia de sud-vest şi în nordul Podisului
Mexican se îmegistreaz,1 peste 20 kcal/cm , iar în zonele climatului musonic, din Asia de sud şi sud-est, datorită
 83 -
160 160

160 40
Fig. 49. Repartiţia radiatiei solare .totale medii in luna ianuarie (kcal/cm /lună), (Pop, l 964 ).
2

Fig. 50. Repartitia radiaţiei solare totale. medii în luna iunie (kcal/cm 2/lună), (Pop, 1964 ).

musonului de vară, sub 11 kcal/cm (fig. 50). În zona ecuatorială şi subecuatorială se înregistrea?..ă circa
2

11 kcal/cm , iar în zone ecuatoriale umede, chiar sub 8 kcal I cm2 . În emisfera sudică, valorile medii lunare ale
2
 • 84 - .

160 120 130 4-0 o 4{) 80 120 160 160 120 80 „!

Fi~ Sl.Repartitia bilanţului radiativ-caloric mediu anual (kcal/cm /aiD7 (Po~:-·]964).
2

Ca11tităţi/e de căldurii cor1su11wte 111 medie, amurl, pentru evaporare sunt foarte mari deasupra
suprafeţelor acvntice din zonn caldă; mari, deasupra suprafeţelor acv<1tice din zonele temperată, moderate în arii
continentale si sctrzute în zone continentale aride si în zonele subpolare si polare. Pe suprafeţa oceanelor din
zonele tropicale, evaporatia este mai puternică decât de pe suprnfaţa oceanelor din zonele ecuatoriale, datorită
radiatiei mni mari si deficitului de s;ituraţie rn;ii ridicat din zonele tropicale. Pe suprafetele oceanelor din zona
tropicală se consumă anual, în medie, o cantitate uriasă de căldură, în procesele de evaporare (peste 120
kc;il/cm /:m). Cantităti mari de căldură se consumă în procese de evaporare si de deasupra curentilor oceanici
2

calzi, în zonele temperate si reci. De pe suprafaţa usc;itului, cel mai mae consum caloric pentrn evapornre se
produce în zonele. ecmitoriale umede (circa 60 kcal/cnhan, cantitate suficientă pentru evaporarea unui strat de
apă cu grosimea de l m), iar în zonele polare continentale, consumul caloric pentru evaporaţie este aproape O. Pe
anotimpuri, consumul caloric pentru evnporaţie este mxim în vnra fiecărei emisfere, pe suprafeţele continentale
şi toamna deasupra oceanelor, iar valorile minime se înregistreaz<'L în iarna fiecărei emisfere, de pe suprafeţele
continentale si primăvara, de pe suprafeţele oceanice.
 - 85 -

Prin .flux caloric turbulent, suprnfaţa terestră cedea7l1 atmoisferei mari cantităţi de căldură. De pe
su,prafaţa Terrei, doar suprafeţe continentale din zonele polare, cwn sw1t Groenlanda şi Antarctica, sau cele în
care atmosfera este mai caldă în tot timpul anului, decât suprafaţa terestră, nu tranmit atmosferei căldură prin
flux caloric turbulent. Suprafeţele oceaniCe ttansmit valori ce varia:u1 de la Okcal/cm /an, în zona mărilor Rosie,
2

Arabiei si Golfului Persic, crescând la peste 30 kcal/cm /an, 111 ariile curenţilor calzi din zonele temeperate ale
2

oceanelor, atingând recordul pe suprafaţa Golfstream-ului, în zona subpolară si î'n ju111I arhipelag1;lui Svalb.ard,
în zona polară, unde transimisia termică către atmosafcră, prin flux turbulent, depăseste 40 kcal/cm-/an, cantitate
aproape l<l fel de mare ca si fluxul radiaţiei solare globale în această arie, putat spune că aria mai beneficiaz1 de
încă un Soare, din adâncuri. Suprafata uscătului transmite atmosferei, prin flux caloric turbulent, în medie
anuală, cantităţi de căldură care vari~'l de la Okcal/cn//an in zonele polare, la 20 kcal/cm /an, pentrn teritoriul
2

României, piină la peste 60 kcal/cm"/an în Sahara. În zonele ecuatoriale, piertderile de căldură ale supafetei
terestre, către atmosferă, prin flux caloric turbulent, sunt sub 20 kcal/cnhan, aici căldura fiind transmisă
atmosferei ca temperatură potenţiakă, sub fonnă de vapori. Zona calda este un urias receptor de căldură, care
odată preluară, este transmisă pe întregul glob, prin curenţi oceanici, sau prin intennediul circulaţiei atmosferice,
care transporta spre zone mai reci, aerul încălzit prin flux turbulen şi vaporii de apă ce conţin căldura latentă de
condensare. în zonele subtropicale, temperate şi subpolare, temperaturn troposferei inferioare este rezultatul unor
procese radiative si tennice propriii acestor zone, dar şi preluării de căldură de către masele de aer, direct de la
suprafatele curenţilor oceanici calzi, sau transmiţand spre interiornl continentelor căldura latentă de vaporizare,
conţinută de cantităti imense de vapori de apă, căldură care în unna inevitabilelor condensări deasupra
continentelor, se va transfomrn în căldură latentă de condensare. În zonele polare, aportul caloric al curenţilor
calzi nu mai poate fi transmis la suprafaţă, deasupra ba11chizei polare. Cntitatea de vapori care poate fi conţinută
de aerul rece este redusă, precipitaţiile reduse, nu sexistă un aport caloric substanţial, eliberat Ja condensări, deci
aportul tennic crre face ca în aceste arii temperatura medie să nu coboare sub -90° C, este datorat circulaţiei
generale a atmosferei.

2. 2. 2. SUPRAFAŢA SUBIACENTĂ ACTIVĂ

Factorii fizico-geografici desemnaţi sub acest generic sunt constituiţi de varietatea însuşirilor
suprafeţei terestre, care are un rol decisiv în imprimarea trăsăturilor fizice ale atmosferei inferioare.
Caracteristicile importante, cu rol climatogenetic major, ale acesteia, constau în natura sa, apă sau
uscat, ca si în alte caracteristici, între care, relieful, în special prin parametrul altitqdine, exercită
rnodificari majore.

Influenţa uscatului şi a mării asupra climatului

Între cele două tipuri majore de suprafaţ1 activă există deosebiri tanşante, în. capacitatea lor de
a alimenta troposfera cu căldură şi vapori de apă.
Transmisia calorică spre atmosferă, de pe cele două tipuri de suprafeţe este atât de diferită,
datorită deosebirilor mari dintre caracteristicile lor calorice. Astfel, apa are un albedou mediu mai
redus cu 10-20 % decât uscatul lipsit de strat de zăpadă. Spre deosebire de sol, mediul acvatic este
transparent, radiaţiile pătrund la adâncimi mari, iar mobilitatea mediului acvatic asigura o posibilitate
în plus de transmitere spre adânc, sau dinspre adânc, a fluxurilor calorice. Suprafeţele acvatice cedează
atmosferei în mod direct, doar Ioe% din cantitatea de căldmă primită, faţă de suprafaţa uscatului, care
cedează circa 40-SOcYo, căldura primită de ape fiind consumată însă preponderent în procese de
evaporare.
Deasupra oceanelor, radiaţia difuză creşte în detrimentul celei directe, radiaţia globală este mai
scăzută deasupra oceanelor, ca şi radiaţia efectivă.
Deasupra uscatului, trăsăturile climatelor oceanice pot fi transmise în interior la mari distanţe,
dacă sistemul curenţilor atmosferici este îndreptat majoritar spre continent şi dacă mari lanţuri montane
nu blochează accesul spre interior. Astfel, climatul oceanic se extinde în Câmpia Gem1ano-Poloneză,
la peste I OOO km de ţărmurile Mării Nordului.
În climatele oceanice, inerţia termică este mare, primăvara este mai rece decât toamna, lunile
cu temperatura medie cea mai ridicată sunt august în emisfera nordică şi februarie, în emisfera sudicii,
 - 86 -

iar lunile cu temperaturile medii cele mai scăzute sunt febmarie în emisfera nordică şi august în emisfern sudică.
Temeperaturile maxime si minime a!ma!e se înr~gistrea':''l. în general, .?u dou~ luni întârziere fată de datele
solstiţiilor. Deasupra oceanelor, amplttudmea medie anuala a temperatum aerului creste de la 2-3 C, la ecuator,
la l O-l 2" e, în zonele subpolare. Valorile sunt mai crescute pentru teritoriile în care usc<ltul este majoritm,
pentm to<lte zonele .climatice. în zo~ele. ten;pe~ate si _subpolare oceanic~, .amp.litudinea n:edie ~nuală a
temperaturii Demlui a11mge să fie de 6-1 on m<l1 mică dec<lt deasupra uscatulm, m climate excesiv contmentale.
De exemplu, valoarea medie a Dcesteia este de 54 '' C la Oimeakon si de doar 8° C în Insulele Shetland.
Amplitudinile zilnice ale temperaturii aemlui, nu depăsesc deasupra oceanelor valorile de 1-2° C.
Caracteristicile tennice diferite ale apei şi uscatului se răsfrâng si în cmacteristicile barice diferite.
rama se înregistrează maximele bmice deasupra continentelor, iar vara deasupra oceanelor, din aceasta rezultând
circulaţi<l musonici'!, pe teritorii lntinse, sau vanturi locale produse de vari;Jţiile barice diurne dintre Dpe si uscat
(brixele de mare-uscat).
Datoritil reducerii forţei de frecare, deasupra oceanelor viteza vântului este crescută, comparativ cu
ariile continentale, direcţia este aproape paralelă cu izobarele, faţă de ariile continentale, unde este oblică faţă de
izobare, iar diferenţierile barice se anuleaz.1 mult mai repede decât pe oceane. Acesta este unul dintre motivele
pentru care depresiuni barice foarte adânci, cum sunt ciclonii tropicali, se distrug rapid, când ajung deasupra
uscatului. '
Diferitii parametri ai umezelii aerului au valori mai ridicate deasupra suprafeţelor acvatice, dec?iî
deasupra uscntului, cu excepţia deficitului de saturatie. Astfel, umezeala absolută si umezeala relativă sunt mai
ridicate cu mult deasupra suprafeţelor oceanice. Datorită acestui fapt, ceaţa este mai frecventă deasupra
suprafeţelor oceanice, iar nebulozitntea este mai ridicată deci\t deasupra uscatului. Vnlorile medii multianuale ale
precipitaţiilor atmosferice sunt hrni mari deasuprn oceanelor si a ţărmurilor, decât în interiorul continentelor.
Survin si modificări majore ale regimului. Astfel, dacă climatul temperat continental se caracterizează printr-un
semestru cald şi ploios, în climatul temperat oceanic, valorile cantităţilor de precipitaţii din cele două semestre
este asemănător, uneori fiind cu puţin mai mari cantităţile căzute în semestrul rece.
Datorită acestor diferenţieri puternice dintre parametrii tuturor elementelor si fenomenelor climatice,
între suprafeţele oceanice şi cele ale continentelor, sunt generate două tipuri fundamentale de climat, oceanic si
continental.

Influenţa reliefului asupra climatului

Dintre factorii climatogenetici aparţinând suprafeţei uscatului, relieful, ca factor local de actiune, se
impune cel mai puternic, mai ales prin altitudine. Fată de alte fonne de relief, în cazul munţilor, influenta
altitudinii devine pregnantă, generând diferenţieri majore ale tuturor elementelor si fenomenelor clim<ltice,
conturându-se varinnta de climat de munte, climat care îsi exercită influenţa si asupra regiunilor invecinnte. Pe
lângă altitudine, acţiunea climatogenetică a reliefului se manifestă si prin expoziţia si înclinarea versanţilor si
prin morfologie. Relieful major al continentelor, prin modificarea circulaţiei generale a atmosferei, poate
influenta caracteristicile si distributia mezoclimatelor, iar fonnele de relief cu alttudini şi extinderi mai reduse,
îşi imprimă influentn la nivel topoclimatic.
Radiaţia solarii. Creşterea altitudinii duce Ia scăderea grosimii troposferei (unde se află majoritatea
masei atmosferei), fa scăderea concentraţiei în vapori de apă si înirnpurităţi, ceea ce duce la cresterea
transparenţei, rezultând o creştere a fluxului radiaţiei solare directe. În ariile montane de medie şi mare
altitudine, cresterea cantităţii de radiaţie directă este mai evidentă iarna, când aceste arii se află de multe ori
deasupra norilor din etajul inferior. În Alpi, între altitudinile de 2000-3000 m, radiatia directă este mai mare în
comparaţie cu ariile joase înconjurătoare, cu 30 %, vara si cu 50 %, iarna. Tot în Alpi, Ia altitudinea de 1800 m,
radiaţia ultravioletă este de 2,5 ori mai intensă iama si de 2 ori mai intensă. vara, faţă de altitudinea de 200 m. La
altitudinea de 3000 m, în zona temperată, radiaţia difuză este de 2,5 ori mai mică decât în văi. În etajul zăpezilor
pennanente, datorită numeroaselor procese de reflexie, radiaţia difuză creste. În urma proceselor menţionate, pe
total, radiatia globală este mai ridicată, la altitudinea de 3000 m, cu 20-30 % fată de ariile joase învecinate.
Expozitia si pm1t2 versanţilor este importantă mai ales în cazul radiaţiei directe si globale. La altin1dine, radiatia
efectiva este mare, mai ales în nopţile senine, radiatia terestra străbăti\nd usor o atmosferă mai subtire, mai uscată
si mai curată, iar contrnradiaţia atmosferei, scăzută, nu produce efecte compensatorii. Valorile bilanţului radiativ
se reduc odată cu altitudinea.
Temperatura aerultd. Temperatura aemJui scnde odată cu altitudinea după gradientul tennic vertical
de 0,5-0,6° Cil 00 m. Valorile medii ale acestui gradient sunt diferite, fiind 1n ariile continentale ale zonei
temperate, în medie, mai mari de 0,8° C /100 m, vara şi ziua şi mai mici de 0,4° CI !00 m, Î<lma şi noaptea.
Aceste scăderi sunt produse de radiaţia efectivă, mai mare în zonele de altitudine şi de contactul mai bun al
 - 87 -

ariilor înalte, cu masele de aer ale atmosferei libere, reci, datorită depărtării lor de sursa principală de încălzire a
atmosferei, suprafaţa terestră. fn ariile montane, în fonnele negative de relief~ depresiuni şi văi, mai ales în regim
anticiclonic, toamna si iama, noaptea si dimineaţa, se creează condiţii favorabile instalării inversiunilor termice.
Datorită contoctului mai facil cu stratele mai ]nalte ale atmosferei libere, o parte din trăsăturile termice ale
munţilor, sunt influenţate, într-un grad ce creste cu altitudinea, de caracteristicile termice ale atmosferei libere.
Astfel, comparativ cu ariile joase, unde în ariile temperat-continentale, mediile lunare cele mai ridicate se
înregistrează în iulie, iar cele mai scăzute în ianuarie, în ariile montane înalte, creste inerţia termică, valorile
medii lunare cele mai ridicate înregistrându-se în august, iar valorile medii lunare cele mai scăzute, în luna
februarie. Amplitudinile termice scad cu altitudinea. De asemenea, momentele maximei absolute si al minimei
absolute, sunt intarzîate fată de ariile joase. Contactul mai dificil sau mai facil cu masele de aer ale atmosferei
libere, face ca amplitudinile tennice zilnice si anuale să fie mai ridicate in fom1ele concave de relief si mai
se<lzute deasupra formelor de relief convexe. Nebulozitatea mai crescută din munţii joşi şi mijlocii reduce mult
amplitudinea termică medie anuala si la jumătate, amplitudinea zilnică.
Presiunea atmosfericii. Influenţa directă, sesizabilă senzorial, a presiunii atmosferice asupra climatului
este scăzută, fiind simţită doar la ascensiuni sau coborări rapide, pe un ecart mare de altitudine, fiind restrictivă
pentru dezvoltarea societăţii omenesti, la altitudini mai mari de 3000 m, pragul superiuor al aşezărilor umane
fîind în zona caldă, în Anzii peruvieni, de 5200 m. Prin rarefierea masei atmosferice se produce o creştere a
fluxului radiativ, iar diferenţele barice generează circulaţia atmosferică, generală si locală, cu sistemul de vanturi
si de formaţii barice mobile, care acţionează ca factor moderator, atat termic, cât şi pentrn umezeală. Influenţa sa
este sesizabilă aproape asupra tuturor elementelor şi fenomenelor climatice.
Umezeala aerului. Ume:::.eala ahsol11tă scade cu altitudiea, dar/ mai încet decât în atmosfera liberă,
deoarece suprafaţa terestră asigură un plus de vapori de apă, prin evaporări, deşi aceestea scad puternic odată cu
cresterea altitudinii, iar schimburile cu atmosfera liberă, mai uscată, sunt foarte intense. Maximele anuale se
produc vara, iar minimele iarna, indiferent de altitudine.
Ume::.eala relativă. La altitudini mijlocii si mari, valorile medi.i lunare cele mai ridicate se produc vara,
iar cele mai coborâte, iarna, invers decât in ariile joase.
În ariile joase, vara, datorită evaporărilor intense, tensiunea vaporilor creşte, dar încălzirea puternică a
aerului duce la creşterea si mai rapidă a valorii tensiunii de saturaţie. în plus, vara, vaporii de apă capătă densităţi
urnit mai mici, la temperaturi ridicate, comparativ cu aerul uscat având aceleaşi temperaturi, generându-se
condiţiile unei puternice convecţii în masele de aer cald şi wned. Aceste mase se vor deplasa pe verticală, atât în
atmosfera liberă, cât si pe versanţi montani, unde vânturile de vale, din sistemul circulatiei periodice locale, vor
accentua umezirea printr-un contact dinamic cu suprafaţa văilor, cu un potenţial mare de evapotranspiraţie.
Aerul umed din ariile jose, deplasat pe altitudine, va fi înlocuit de aer cu conţinut mai scăzut în vapori, provenit
din descendenţa din strate înalte ale troposferei. Temperaturile ridicate, ridicând valoarea tensiunii de saturaţie,
vor accentua scăderea valorilor în ariile jose, iar temperaturile scăzute din ariile înalte, vor scădea valorile
tensiw1ii de saturaţie, mărind valorile umezelii relative.
Iarna, umezeala relativă este scăzută în ariile montane, datorită aportului scăzut de vapori de apă de pe
suprafaţa terestră locală, cât si de un aport redus dinspre văi, predominând mişcări descendente, iar în văi, aerul
umed este reţinut sub stratele de inversiune, în situaţia unor frecvente şi intense inversiuni termice, cauzte de
regimuri barice anticiclonice, dar si cu alte cauze. Scăderea valorii tensiunii de saturaţie, datorată scăderii
temperaturii, nu poate compensa scăderea si mai rapidă a tensiunii vaporilor de apă.
Regimul diurn al umezelii relative a aernlui în ariile montane este deasemenea invers celui din ariile
joase, mecanismele de acţiune ce produc această situaţie fiind asemănătore celor care generează particularităţile
regimului anual. Valorile cele mai ridicate se produc la amiază, în intervalul de maxim al convecţiei, iar valorile
cele mai scăzute, îu partea a doua a nopţii, în perioada de mximă dezvoltare a mişcărilor descendente, circulaţia
periodică locală, vânturile de munte~vale având un rol important în conturarea unei astfel de distribuţii.
Această inversare a tipului de regim, fată de situtia prezentă în ariile joase, nu se produce în munţii
înalţi din zonele aride si semiaride. Acolo, schimburile de umezeală dintre altitudinile reduse şi cele ridicate sunt
limitate, tensiunea vaporilor de apă având un rol mai redus, schimbările de temperatura, care modifică valorile
tensiunii de saturaţie fiind hotărâtoare.
Nebulozitatea. Dacă în ariile joase, valoarea nebulozităţii este în special rezultatul regimului circulaţiei
generale a atmosferei, în munti intervin numerosi factori locali, cum ar fi rolul de baraj exercitat de lanţurile
montane, orientarea versanţilor fată de radiaţia solară şi direcţia vanturilor, altitudine etc. In zonele temperate, pe
veranţi cu expoziţie sudică, cu pante reduse, se creează condiţii ideale pentru dezvoltarea convecţiei tennice si
apariţia norilor cumulifonni. Nebulozitatea redusă caracterizeză munţii înalţi din zonele aride si semiaride
(munţii Asiei Centrale, Pamir, Tibet, Podişul Marelui Bazin, Podisul Mexicului etc.). Pe flancurile dinspre
 - 88 -

ocean, ale Janţurilor montane, sau pe direcţia vânturilor dominante, se produc .nori convectivi orografici si
precipitaţii mai ridicate de~at în r~giunile înconjurătoa~·e. P.e flancu~ile interne dinspre continent, ca si pe ~el~
adăpostite faţă .de ci.rc~liaţ1a d~n;mar:tă: se prod~1c m1scă:1 catabat1ce;. foeh~, care duc .Ia uscare~ aemlu1 s1
scăderea nebulozităţi1. In munţn malt1, 111 corelaţie cu regnnul umezel11 relative a aerului, nebulozitatea creste
vara, scăzând iarna, cilnd aceste arii se află deasupra norilor inferiori. Aici, la distanţă de sursele de umezire,
nebulozitatea este minimă la amiază si maximă noaptea, factorul de control fiind în principal temperatura
aemlui, a cărei crestere la amiază, duce la cresterea valorii tensiunii de saturaţie, scăderea temperaturii noaptea,
ducând la scăderea tensiunii de saturaţie.
Ceaţa este foarte frecventă în regiunile montane, Ia sol şi în inălţime, aceasta din unnă fiind adesea
greu de deosebit faţă de nori. Factorii favoriznţi sunt generaţi de turbulenta mare şi amestecul frecvent al
maselor de aer cu umezeli şi temperaturi diferite, de valorile reduse ale tensiunii de saturaţie în climat rece, de
frecvenţa si intensitatea mare a inversiunilor termice, aerul umed fiind acumulat la sol, sub stratul de inversiune
etc.
Precipitaţiile atmosferice. Convecţia orografică determină cresterea cantitătilor de precipitaţii, desigur,
în anumite condiţii si pnnă la anumite limite. Cresterea este direct proporţională cu înălţimea barierei montane,
insă, de la o limită în sus, intensificarea condensMiii produsă de scăderea temperaturii odată cu altitudinea, nu
mai poate concura cu scăderea tensiunii vaporilor de apa, intensitatea condensărilor scade, scăzand cantitaten de
precipitaţii. Nivelul de altitndine ln care precipitaţiile ating valoarea maximă, se numeste nivelul optimului
pluviometric, care este o valoare medie multianuală. Acesta este diferit de la o zonă la alta, depinzand de
tensiunea vaporilor şi de temperatură, fiind diferit si pe plan local, în funcţie de expoziţia versanţilor fată de
circulaţiile cu diverse caracteristici ale tensiunii vaporilor şi de expoziţia versanţilor. Regimul său diurn şi anual
este deasemenea determinat de regimul diurn şi anual al tensiunii vaporilor si temperaturii aerului. De regulă,
valorile acestuia sunt mai scăzute în zonele umede şi mai ridicate în zonele calde. în zona temperată, la lntitudi ni
asemănătoare, valorile optimului pluviometric sunt în jurul altitudinii de 2000 m, în Carpaţi, Ia 2200 m, in
Caucaz, la 2500 m, iar în munţii Asiei Centrale, la 3000 m. Maximele pluviometrice ale Terrei înregistrea:u'i
valori medii multianuale de peste 11 500 mm (Cherrapundji şi Mawsynram, în India de nord-est si Waialeale,
din Hawaii), fiind de natură orografică. Pe versanţii „sub vânt", în depresiuni si in podişurile interioare,
înconjurate de lanţuri montane, cantităţile de precipitaţii sunt scăzute.
Datorită scăderii temperaturilor odată cu altitudinea, creşte procentul precipitaţiilor solide, care pot
deveni exclusive. Astfel, în zona temperată, în Alpii Elveţiei, la poale, în medie, doar 5-10 % din cantitatea
anuală de precipitaţii .este sub formă solidă, iar Ia altitudinile de peste 3500 m, precipitaţiile sunt exclusiv sub
fom1ă solidă.
Durata medie a stratului de zllpada creste în zona temperată, cu 3-4 zile, la o crestere a altitudinii cu
I00 m. Distribuţia pe Terra a stratului de zăpndă este foarte variabilă, fiind în funcţie de numerosi factori, între
cnre doi sunt decisivi: temperatura aerului si regimul său, cantitatea si regimul precipitaţiilor atmosferice. Limita
gheţurilor si a zăpezilor pennanente este atât climatică cât si orografică. Limita orografică este detenninată de
altitudine, orientarea culmilor si expoziţia versanţilor, ca si de morfologia reliefului, în esentă de modul in ere
acesti factori, împreună cu n4tura predominantă a suprafeţei active, acţioneaz.:1 în corelaţie cu radiaţia solară si cu
caracteristicile circulaţiei generale a atmosferei, decizând valorile si regimul temperaturii aerului si a
precipitaţiilor atmosferice. Astfel, între latitudinile de 0-10°, limita zăpezilor pennanente poate coboară la
altitudinea de 4600 m, în emisfera nordică si până Ia 5000 m, în emisfera sudică; între latitudinile de 20-30°, la
5300 m, în emisfera nordică si Ia 5600 m, în emisfera sudică; între latitudinile de 40-50°, la 3000 m, în emisfera
nordică sila 1500 m, în emisfera sudică; între latitudinile de 60-70°, la 1100 m, în emisfera nordică si la Om, in
emisfera sudică. Datorită precipitaţiilor bogate, limita zăpezilor permanente coboară uneori şi sub latitudinea
izotem1ei de 0°. Dependenta limitei inferioare la care coboară ?.ăpezile permanente, faţă de cantitatea de
precipitaţii, este mai puternică decât dependenţa faţă de regimul termic. Acest fapt este demonstrat de situaţia
din Caucazul vestic, unde, pe versantul sudic, bogat în precipitaţii, dar călduros, limbile gheţarilor pot cobora
pană la altitudinea de 2800 m, pe când, pe versantul nordic, mai rece, dar mai uscat, gheţarii pot coborâ doar
până la altitudinea de 3400 m.
Vântul. Specificul ariilor montane este dat în special de frecventa si intensitatea mare a circulaţiei
periodice locale, vanturile de munte-vale, proces sesizabil pe versanti si predominant pe văi. Se adaugă
canalizări si chiar schimbări de direcţie în cazul unor curenţi ai circulaţiei generale a atmosferei, pe văi, stoparea
unor curenţi de către Janturile montane înalte, sau devieri ale acestora spre sectoarele laterale sau spre ariile mai
joase ale acestor lanţuri montane, prin care se va realiza traversarea, intensificări ale vitezelor la nivelul
culmilor, depăsind chiar vitezele de la aceeaşi altitudine din atmosfera liberă (datorită comprimării jetului
de aer şi îndesirii liniilor de curent. Se adaugă încetiniri ale vitezei, pe pantele pe care se face ascensiunea,
 - 89 -

intensificări sub fom1ă de mişcări catabatice si foehn, pe versanţii de descendenţă.

Foehnul tipic nu este în fond decât un proces de transfer pe versantul opus a căldurii latente de
condensare eliberate pe versantul din faţa vill~tului. Percepţia sa este mai bună pe versanţii nordici, unde mase de
aer sudice, calde, pot ajunge prin traversarea barierei montane, chiar fară condensări ale unei părţi a vaporilor, la
ascensiwie. În astfel de situaţie este uneori chiar si foehnul clasic, Ia nord de Alpi, dintr~o asemenea confuzie
pornise si ideea că V iintul Mure, din Depresiunea Făgărasului ar fi cel mai reprezentativ caz de „foehn
roirnrnesc". Ori semnul clar al frecventei si intensităţii mari a acestui fenomen este consriruita de o anomalie
termică pozitivă, vizibilă mai ales iarna si pl"Îmăvara, ca şi de o anomalie negativă a umezelii relative a aerului,
fapt ce este evident pe toţi versanţii ·estici ai lanţurilor montane longitudinale ale zonelor temperate, unde
domină sistemul vânturilor de vest. Direct proporţional, în prin~ipal cu cantitatea de vapori condensată (şi nu cu
!nălţimea lanţului montm1, care poate stopa sau devia curentii, sau poate produce condensări nesemnificative în
masele de aer uscat, înălţimea fiind un factor mai putin important decât tensiunea vaporilor de apă), acest
fenomen este intens pe versanţii estici ai lanţurilor montane situate pe ţărmurile vestice ale ariilor continentale
temperate.
În cazul răcirii puternice ale maselor de aer prin staţionare îndelungată pe platouri înalte, inchise de
lanţuri montane, dar în special prezenţei pe versantul de descendenţă a unor gradienţi termici verticali depăşind
gradientul adiabatic uscat (I °C I 100 m), se dezvoltă bora.
În muntii cu gheţari se adaugă vânturile de gheţar.
În ariile montane sunt frecvente schimbări rapide de direcţie şi viteză, turbulenţă mare, frecare
puternică, prezenţa în ariile depresionre a calmului atmosferic crescut etc.
Întrucât marile lanţuri montane constituie bariere în faţa circulaţiei generale a atmosferei, schimbând
tranşant valorile şi regimul temperaturii aerului şi al precipitaţiilor, ca şi a parametrilor majorităţii elementelor şi
fenomenelor climatice, de la un flanc la altul al lor, dar si în regiuni înti.nse situate de o parte sau alta a acestor
Janţuri montime, barierele montane majore constituie de multe ori limite ale regiunilor climatice. Lanţurile
montane majore orientate vest-est, pot delimita extensiunea unor zone climatice, iar cele orientate nord-sud, a
tipurilor de climate oceanice, de trnnzitie, continentale sau excesiv continentale. Relieful generează etajarea
climatică, având consecinţă etajarea vegetaţiei, a faunei şi a solurilor. Etajarea climatică reproduce zonarea
climatică, existând însă şi deosebiri majore.
Influenţa l!egetllţiei asupra climatului. Desi există şi o acţiune a vegetaţiei asupra climatului, aceasta
este nesemnificativă in comparaţie cu acţiunea climei asupra vegetaţiei, climtul fiind cauza; iar vegetaţia,
efectul. Distribuţia asociaţiilor vegetale este rezultatul crnnulării tuturor elementelor ce definesc climatul, dar în
special a temperaturii şi precipitaţiilor.
Vegetaţia preia uneori parţial, alteori aproape total, rolul de suprafaţă activă, modificand schimburile
radiativ calorice si de umezeală cu atmosfera, precum si parametrii tuturor elementelor .si fenomenelor climatice.
Influenţe majore nu pot fi fexercitate însă decât Ia nivelul topoclimatelor, deşi sunt frecvente expresii ca „climat
de stepă" sau „climat de taiga". Cea mai puternică influenţă este exercitată de vegetaţie asupra
mic roc! imatelor.
Vegetafia ierboasă reţine peste 80 % din radiaţia solară globală ce· ajunge la suprafaţa terestră.
Suprafeţele înierbate sunt mai reci ziua şi mai calde noaptea, decât suprafeţele cu sol dezgolit. Suprafaţa
desfăşurată însumând ambele feţe ale frunzelor dintr-un areal înierbat, întrece cu mult suprafaţa acelui areal,
absorbţia apei de către rădăcini, din stratele interioare ale solului întrece cu mult asce11siw1ea apei spre suprafaţă·
prin canalele capilare ale solului (acest proces existând şi în solurile înierbate). De aceea, în unele condiţii (în
zilele senine din perioada de vegetaţie), cantitatea de apă transferată atmosferei de c-ătre o suprafaţă
înierbată,poate chiar depăşi cantitatea transferată atmosferei de către o suprafaţă acvatică învecinată, dar mai
puţin decât cea transferată de solul wned dezgolit, care se încălzeste puternic în zilele senine, mai puternic chiar
dec:it solul usc(lt.
Pâdurea transferă majoritatea acţiunii suprafeţei active, la nivelul coronamentelor, sezonier în cazul
pădurilor de foioase şi pennanent în cazul pădurilor de conifere. Temperatura aerului este cu mult mai scăzută în
pădure decât în spaţiile neîmpădurite, în zilele sezonului cald şi mai .. ridicată noaptea şi în sezonul rece,
realizându-se astfel un echilibru, valorile medii anuale find asemănătoare. Doar în zonele tropicale, temperatura
medie anuală este mai scăzută în păduri, decât în câmp deschis, datorită pierderii de către pădure a unei mari
cantităţi de căldură, prin procesele de evaporaţie. în sezonul cald, media diurnă a temperaturii în pădurile zonei
temperate este mai scăzută cu un grad decât valoarea înregistrată în afara pădurii, iar în luna iulie, cu l,2°C, la
amiază şi pe timp senin, diferenţele fiind foarte mari. 111 India, în Câmpia Gangelui, în pădw~ile tropicale ale
Assamului, în luna mai, lrn1a cea mai caldă a anului, media temperaturii aerului este mai scăzută cu 6,4° C decât
în câmp deschis, la amiază, pe timp senin, valorile fiind duble. Diferenţa dintre media maximelor zilnice şi
 - 90 -

media minimelor zilnice, în lunile de vară, este în zonele tempernt continentale, cu 5''c mai redusă în păduri,
decât în cămp deschis, iar amplitudinea medie anuală este mai redusă cu 1,5° C.
Evapotrnnspiraţia produs.:'1 pe suprafeţele ocupate cu păduri este mai puternică decât în cazul păsunilor
sau culturilor agricole, întrucât suprnfaţa de evapotranspiraţie, constituită de suprafaţa desfăşurată a celor două
fete ale frunzelor, este mult mai mare decât respectiva suprafaţă terestră luată în calcul, iar rădăcinile trag
c;ntinuu apă din stratele inferioare ale solului, mai eficient decât rădăcinile unei asociaţii ierboase, sau decât
fmţa capilarităţii, în cazul solului dezgolit. ·
Desi umezeala relativă este mai ridicată în păduri decât în ariile degajate, roua pe suprafaţa solului este
un fenomen rar în pădmi, întruct coronamentul împiedică răcirea radiativă puternică a stratului de aer de liîngă
sol. Răcirea se produce mai ales pe partea superioară a coronamentelor, unde se poate produce rou.t
Asupra rolului pădurii în producerea sau intensificarea precipitaţiilor atmosferice, mai există încă
controverse. O parte provin din condiţiile de măsurare a precipitaţiilor, în pădure fiind ad:'lpost, cantitatea
pierdută la măsurare din cauza vântului fiind mai redusă, în poieni, adăposn1l accentuat duce la un plus artificial
în colectare, o parte din cantitatea de apă este consumată pentrn umezirea frunzelor (circa 3 mm/an), o parte se
scurge pe crengi, apoi pe tulpină etc. O p:irte a precipitaţiilor orizontale, care ar fi putut fi colectată în
pluviometm (rouă, bn1mă, chiciură, depuneri lichide sau solide), ca si o parte din zăpadă si lapoviţă, asezate pe
coronament, se pierd prin evaporare. Procentul pierdut prin evaporare de pe coronamentul pădurilor de eoni ferc,
care reţine un procent însemnat din ninsoarea căzută, este semnificativ.
Majoritatea opiniilor apreciază plusul de precipitatii .căzut în pădure, în zonele temperate, mai mare cu
3-6 (Yo decât în afara ei, maxim 15 %. Rezultatele diferitelor procedee de măsurare sunt susţinute şi de câteva
evidenţe. În perioada în care tensiunea vaporilor este mare, mai ales în zilele de vară, în pădure şi deasupra ei se
realizează un plus, iar minusul de temperatură înregistrat în pădure şi deasupra ei în aceste conditii, va duce la
scăderea valorii tensiunii de saturaţie a vaporilor de apă. Umezea] relativă în pădure si deasupra pădurii, este mai
mare. Pentru traversarea pădurii, masele de aer trebuie să facă o usoară ascensiune, transmisă în mică măsură în
stratele de aer superioare, care trebuie să ajungă la temperatura punctului de rouă la nivelul de condensare,
precum şi la o intensificare a turbulentei în stratul de frecare, care poate favoriza intensificarea condensărilor de
amestec. Aceşti factori, desi minori, produc un plus, evidenţiat în vechea convingere populară că „pădurea trage
ploaia".
Pădurea are un rol climatologic benefic, care se răsfrânge, pe arii mai mari sau mai mici, într-o măsură
mai mare sau mai mică, asupra tuturor componentelor mediului şi asupra societăţii omenesti. Ea acţionează ca un
moderator termic, reducilnd extremele, asigură un plus de precipitaţii, reduce durata ciclurilor circuitului
continental al apei „evaporare-condensare", întârzie topirea zăpezii asigurnnd o mai bună infiltrare,
regularizează scurgerea, îmbogăţeşte acumulările în freatic, retine impurităţi ale atmosferei si poluanti gazosi,
reglează circuitul oxigenului si al bioxidului de carbon etc.
Cu toate acestea, rolul climatogenetic al pădurii este redus, ca si în cazul majorităţii componentelor
geografice, climtul este cauză a lor, efectul lor asupra climatului fiind redus. Astfel, o defrişare totală pe arie
montană întinsă, va creea un peisaj dezolant. Efectele hidrologice, geomorfologice, pedologice, asupra întregului
înveliş vegetal şi a faunei, sunt imedi;:ite si evidente. Dar din punct de vedere climatic, schimbările sunt
nesemnificative, decelarea lor necesitând cercetări de fineţe, pe lungi perioade de timp. Deci rolul climatogenetic
al vegetaţiei este local si limitat ·
!t~fluenţa stratului de zăpadă şi gheaţă asupra climatului are unele similitudini cu influenţa
vegetaţiei, stratul de zăpadă si gheaţă, fiind ca si pădurea, un efect ni climatului, nu o cauză. Dar, odată fonnat,
acest strat, prin albedoul strict diferit de al suprafeţelor continentale şi acvatice, mult mai deosebit decât există
între suprafeţe terestre cu diferite caracteristici, inclusiv generate de vegetaţie, va exercita asupra climatului, în
special asupra caracteristicilor sale termice, influenţe majore. Astfel, dacă Terra are un albedou mediu de 35-40
%, zona polară are valori medii de 80 %, iar zona ecuatorială 25 %. Desi variabilitatea diumă a albedoului
suprafeţelor acvatice este mare, variind de la 2-5 % la amiază, la 80-90 'ţ'o, dimineaţa şi seara, valonrea sa medie
este mai redusă decnt a uscatului neacoperit cu strat de zăpadă sau gheată, cu doar l0-20 'Y'o. Se poate estima un
albedou mediu al suprafeţelor continentale, neacoperite de strat de zăpadă sau gheată, de circa 20-25 °/o. Rezultă
mari asemănări între orice fel de suprafeţe, fie ele acvatice sau continentale, dar deosebiri majore între toate
acestea si suprafeţele acperite cu zăpadă si gheaţă. Albedoul acestor suprafeţe este în medie 80 '%, variind de la
30-40 'Yo, în cazul gheţii marine; la 40-50 %, în czul zăpezilor vechi, murdare: la 50-60 %, în cazul gheţarilor
montani; la 60-70 'Yo, în cazul zăpezii umede; Ia 70-75 %, pe calotele glaciare continentale, la 80-98 %, în cazul
z,'1pezilor proaspete sî uscate. Banchizele ce acoperă oceanele şi mările polare, prin grosimea lor mme si
conductibilitatea calorică redusă, nu permit pătrunderea spre suprafaţă decât a unei mici părţi din fluxul caloric
adus în aceste arii de curenţii calzi, sau preluat de la stratul de ap~ cu temperatura de -2° C, aflat sub masa de
 91 -

gheaţă. Temperaturile medii si minime mult mai ridicate ce se înregistrează la polul nord, comparativ cu cele de
la polul sud, sunt în principal rezultatul faptului că, deasupra banchizei polare, absorbţia radiaţiei solare globale
este aproape de două ori mai mare decât pe calote glaciare continentale.
Pe lângă albcdo, stratul de zăpadă sau gheaţă îşi imprimă influenţa si prin puterea mare de emisie pe
care o are, deasupra sa formându-se anticicloni, inversiuni tennice, cea(11, nori stratifonni. Conductivitatea
calorică slabă, pe lângă rolul amintit în cazul banchizelor polare, ln arii continentale nu permite accesul în
atmosferă a fluxului caloric dinspre interiorul pământului. Este căldura acumulată în sezonul cald, întrucat
fl11xul căldurii interne a Pământului este nesemnificativ, doar pe baza acestui flux, temperatura suprafeţei terestre
nu s-ar putea creste cu mult deasupra temperaturii de -273° C. Stratul de zăpada, în zonele cu strat temporar,
izolează suprafaţa solului fa(11 de răcirile puternice, protejând culturile de toamnă, rădăcinile plantelor perene,
semintele. microfauna si bacteriile din stratul de sol.
. Prezenţa stratului de zăpasă şi gheaţă modifică semnificativ regimul tennic al suprafeţei solului si al
atmosferei. La topire se absorb atât de pe supraţa solului, cât şi din atmosferă, mari cantităţi de căldură,
întârziind încălzirea şi instalarea primăverii. Topirea lentă, mai ales în cazul stratului gros de zăpadă, în care
topirea începe de la suprafaţa solului, asigmă infiltrarea aproape în totalitate a apei rezultate, constituind o
rezervă de apă, ce va asigura umezeala optimă a solului, chiar în cazul în care primele luni de primăvară sunt
secetoase. O cantitate de apă provenită din stratul de zăpadă are astfel o eficien(11 dublă din punct de vedere
agricol, comparativ cu aceeasi cantitate provenită din ploi, caz în care pierderile prin scurgere sunt mari.
Gheţurile şi zăpezile penmmente ocupă circa 16 milioane km 2, reprezentând 12% din suprafaţa
uscatului.
Influenţa antropică asupra climatului. Influenţa climatului asupra dezvoltării societăţii omenesti este
cea mai importantă dintre influenţele pe cure le exercită mediul ambiant. Odată cu dezvoltarea numerică, dar mai
ales odată cu creşterea cerintelor fotă de mediu şi a posibilităţilor tehnologice de a realiza împlinirea acestor
cerinţe, societatea umană exercită o presiune dîn ce în ce mai mare asupra mediului, implicit si asupra
atmosferei. Sunt produse tranferuri de masă şi modificări de natură chimică, sunt eliberate cantit.1.ţi de energie ce
echivalează cu li I 00 din energia primită de Terra de la Soare, energii reutilizabile, solare, eoliene dar mai ales
hidroenergie, energia combustibililor fosili, toate acestea provenind din transforn1area sau stocarea energiei
solare, cât şi energii proprii ale Terrei, cw11 este energia nucleară. Utilizarea bateriilor solare in tehnica spaţială,
proiectul eşuat de a creea o nouă Lună printr-o folie reflectorizai;ită uriaşă care să plutească în cosmos, deasupra
Arcticii ruseşti, sunt semne ale tendinţelor de utilizare directă a energiei solare. Societatea omenească nu poate
acţiona încă asupra principalului factor climatogenetic, energia solară. Nu se poate acţiona nici asupra
curenţilor oceanici, cu atât mai puţin asupra circulaţiei generale a atmosferei. Doar un singur ciclon tropical,
din cei 60-70 ce sunt devastatori într-tm an, disipează energii de mii de ori mai mari decât bomba atomică
lansată asupra Hiroshimei.
În perioad<i istorică, dar mai ale în ultimul timp, s-au produs însă modificări .majore asupra unui factor
climatogenetic important, suprafeţa activă. Luarea în cultură agricolă a terenurilor favorabile pentru aceata, în
detrimentul păsunilor şi al pădurilor, a început cu mii de ani în unnă, procesul fiind încetinit astăzi, din cauza
faptului că tetitoriile ce ar mai putea fi introduse în circuitul agricol nu au grad înalt de favorabilitate, din
diferite puncte de vedere, populaţia respectivei zone este rară sau se sprijină pe alte resurse. Societatea a început
să fie conştientizată, la nivelul statal şi internaţional, de necesitatea conservării pădurilor. Irigatiile si desecările
au modificat întinse suprafeţe. Mari suprafeţe au fost ocupate de lacurile cu scop hidroenergetic) ca şi de
acumulări având alte destinaţii. Reţeaua căilor de comw1icaţie, aşezările rnrale, dar în special cele urbane şi
platfonnele industriale, au modificat total caracteristicile suprafeţei active. Deşi .o modificări de acest gen nu se
pot compara, de exemplu, ca rol climatogen, cu prezenta unui lanţ montan cum este Caucazul, este evident!
acţiunea putenică a lanţului montan, pe plan local, ca si o int1uenţ.:1 moderată a factorilor antropici enumeraţi,
da.r pe pla.n global. Mulţimea. a.cestor modificări majore şi supra.feţele mari pe care ele s-a.u produs,
echivalând cu peste jumătate din suprafaţa uscatului, impune cel putin o analiză responsabilă a punctului în care
ne aflăm. ·
O altă cale pe care s-au produs schimbări climatice, este modificarea stării chimice a atmosferei. Este
vorba în principal de creşterea procentului de bioxid de carbon, ce a dus la amplificarea efectului de seră,
cresterea temperatutii planetei, cu un grad doar în ultimul secol şi la procese de aridizare; distrugerea parţială a
stratului de ozon a dus la cresterea radiaţiei ultraviolete în unele perioade, în anumite zone, generând w1 grad de
periculozitate; poluarea atmosferei cu pulberi şi gaze, care a mărit numărnl nucleelor de condensare, a micşorat
radiaţia solară deasupra ariilor poluate, a generat ploi acide, acidifierea continuă a: mediului şi efecte negative
asupra tuturor componentelor mediului înconjurător.
Privite global, toate aceste modificări par minore. Trebuie însă gândit pemrnnent la faptul că multe
 - 92 -

actiuni sunt acumulative, sinergice, iar echilibre fragile pot fi distmse prin modif:cări aparent minore Existenta
si ~voluţia vieţii s-a făcut într-un mediu care nu si-a modificat esenţial parametrii. In trecutul geologic, schimbări
majore ale mediului plnnetar s-m: răsf:ânt în modificăt\majore. a!e fonnelor de viată. M.o~ificări de mai mică
amploare, uneori doar locale, mcepand de la apanţrn spec1e1 umane, au fost dec1s1ve pentru evoluţia
comunitătilor umnne. Evident globalizarea si nivelul tehnologic actual, permit descifrarea sensurilor evoluţiei
calitătii mediului şi pennit măsuri eficiente de păstrare a echilibrelor. Sa scurs peste un sfert de secol în care
aceste probleme au constituit preocupări majore ale comunităţii internationale. Unele tendinţe nu au putut fi
stopate, dar s-au obţinut rezultate extrnordinare: a fost încetinită cresterea emisiei de bioxid de carbon (asta
!nseamnă că s-au diminuat ritmul de crestere a combustiilor la nivelul unei planete şi asta în condiţiile cresterii
cerintelor de nenergie; diminuarea proceselor de combustie a detenniuat si scăderea concentraţiei de bioxid de
sulf şi încetinirea creşterii la emisiilor de oxizi de azot); s-a redus drastic fabricaţia şi utilizarea
clorofluorocarbonilor, principala cauză a subţierii stratului de ozon. Chiar dacă eforturile depuse, în principnl de
cele mai industrializate state ale lumii, nu au dus la chimbări benefice spectaculoase, chiar dacă programele
propuse nu s-au realizat întocmai, chiar dacă sunt unele întârzieri, primele rezultate au fost constatate, iar faptul
că opţiunile sunt ferme, justific!\ o perspectiva optimistă în acest domeniu.
Acţiunea asupra suprafeţei active se produce mai ales prin modificarea bilanţului caloric si hidric.
Modificările suprafeţei active actionează însă predominant local, modificând parametrii topoclimatelor
complexe si elementare şi microclimatele. Se întreprind măsuri penim ameliorarea localii a climatului, cum este
,,centura verde" din Maroc si Algeria, la limita cu Sahara, plantările de arbori în Sahel, modificarea regimului
hidric prin acumulări de apă, combaterea îngheţurilor si brumelor, pe plan local, prin perdele de fum, aspersare
de apă, ventilarea aemlui, combaterea grindinei cu rachete anigrindină etc.

2. 2. 3. CIRCULAŢIA GENERALĂ A ATMOSFEREI

Trăsăturile fundamentale ale circulaţiei generale a atmosferei

Circulatia generală a atmosferei, ca factor climatogenetic dinamic, asigură unifonnizarea

caracteristicilor atmosferei terestre, prin transfeml de energie calorică si de apă sub formă de vapori, particule
lichide sau solide în suspensie, din ariile cu exces, spre cele deficitare. Acţiunea sa moderatoare se află într-un
echilibru mobil cu acţi11nea contrară, diferenţiatoare, a celorlalţi doi factori climatogenetici, din care derivă. Prin
sistemul curenţilor atmosferici se asigură circulaţia maselor de aer, fonnarea, deplasarea şi ocluderen fronturilor
atmosferice, schimbările de vreme, iar în plan climatic, geneza unor variante de climat şi configuratia lor
teritorială. Un rol major ca factori dinamici îl au curenţii oceanici, a căror influenţA aupra climatelor oceanice si
de litoral este directă, influenţa lor fiind trnnsportată spre interiorul continentelor, de către circulaţia generală a
atmosferei.
Sistemul curenţilor de aer la sqiră planetară, care cuprinde întreaga troposferă, constituie circulaţia
generală· a atmosferei. Pe fondul ei se suprapun circulaţiile locale. Circulaţia atmosferei este un factor de
unifonnizre, ea tinzând să egalizeze presiunea atmosferică, în această miscare producându-se unifonnizări ale
temperaturii si umezelii. Factorii diferentiatori, constituiti de radiaţia solară si de caracteristicile diverse ale
suprafetei subiacente active îşi continuă însă acţiunea, rezultând un echilibrn dinamic al cărui termeni sunt în
continuă miscare şi modificare. Trăsăturile generale ale circulaţiei generale a atmosferei sunt date de apariţia si
evoluţia fonnaţiunilor barice. Se porneste în general de la receptarea şi transfonnarea diferită a energiei solare în
căldură pe suprafaţa activă, ceea ce generează diferenţieri barice, ere ,pun în miscare, prin forţn gradienţilor
barici, curenti de compensare.
Circulatia generală a atmosferei are un cmacter zonal întmcât predomină curentii latitudinali, fapt
generat de predominanţa gradienţilor termici si barici orizontali mari, pe longitudine. Datorită sistemelor de forţe
ce acţionează asupra aerului în mişcare, în special a forţei Coriolis, acesti curenti de compensare în lungul
meridianelor, vor deveni predominant latitudinali, mai rar oblici faţă de paralele. Curenţii estici sunt mai bine
evidenţiaţi în zona intertropicalil si la nord de cercurile polare, iar cei vestici, în zonele temperate, mai ales în
zona temperată sudică. Aceasta face ca în condiţiile unei dinamici foarte active, trăsăturile termice ale
principalelor zone climatice să fie totusi conservative, deci bine individualizte, pe când din punct de vedere
pluviometric, diferentierile în cadrul zonelor să fie mari, generând tipurile oceanic şi continental.

Câmpul baric şi sistemele curenţilor planetari din stratosferă şi din troposfera superioară
În aerul cald, presiunea scade mai încet, pentrn aceeaşi altitudine, presiunea este mai mare
 93 -

mare deasupra zonelor calde. Ca unnare, la altitudine, suprafeţele izobare se inclină de la ecuator spre poli. Se
formează un sistem de celule ale circulatiei planetare, având o circulaţie de altitudine, în troposfera superioară si
stratosfera inferioară si una în troposfera inferioara, acesstea fiind legate, în anumite zone, prin curenţi
ascendenţi sau descendenţi, formiind sisteme elipsoidale, zonale, corespunzând zonelor climatice si accentuandu-
le specificitatea (fig. 52).

Fig. 52. Schema generală a circulaţiei atmosferice (Strahler, 1973).

Sistemul curenţilor de compensare din atmosfera înaltă se deplasează în general dinspe vest spre est,
ondulaturiu, sub fonnă de „unde Rosby". Sectoarele înguste de concentrare ale liniilor de curent, cu viteze de
100-350 km/oră constituie „cure11tii jet". Ei sunt intim legaţi, ca artere principale, de geneza şi amplasarea
ciciclonilor. Linia ce uneste centrii maximelor şi minimelor barometrice este mediana unui curent jet. De regula,
curenţii jet însoţesc în altitudine fronturile atmosferice principale. Ca si ondulaţiile fronturilor pincipale (după
Bjerknes si Solberg), fluctuaţiile traseelor curenţilor jet, creează ondulatii mai mari, ireversibile, care prin
accentuare si desprindere, vor genera formaţiuni barice înalte, cuprinzând întreaga troposferă. În cazul curentului
jet corespunzător frontului polar al emisferei nordice, anticiclonii calzi tind să migreze spre sud, spre brâul
anticiclonic subtropical pem1anent, deplasându-se spre sud-vest, iar ciclonii reci, tind să migreze spre poli,
deplasându-se spre nord-est.

Câpu! baric şi circulaţia atmosferică în troposfera inferioară şi la suprafaţa terestră

În troposfera inferioară şi Ia suprafata terestră, câmpul baric şi curenţii atmosferici sunt în legătură cu
câmpul baric şi circulaţia în troposfera înaltă şi stratosfera inferioară, dar capătă un caracter mai complex.
în luna ianuarie, se evidentiaz.ă. o zonă de joasă presiune în jurul latitudinii de 15° C, în emisfera
sudică. Brâurile anticiclonice staţionează între latitudinile de 30-35° (anticiclonii Azorelor şi Hawaii, în emisfera
nordică si Sf. Elena., în Oceanul Atlantic, Mauritius, în Oceanul Indian si al Insulei Pastelui, în Oceanul Pacific,
în emisfera sudică). În zonele subpolare, deasup~·a oceanelor, sunt instalate arii depresionare: depresiunea
 - 94 -

islandeză în Oceanul Atlantic şi depresiunea Aleutinelor în Oceanul Pacific, în emisfera nordică, iar în emisfern
sudică este prezent deasupra oceanelor subpolare, brat~] subpolar sudic. Pe continente se dezvoltă maxime doar
in zonele temperate si subpolare ale emisferei nordice. In Eurasia se dezvoltă anticiclonul Eurosiberian, care spre
sud, se contopeşte cu anticiclonii subtropical~ fiind cea mai extinsă fonnaţie barică a Terrei. Pe continentul nord
american se dezvoltă anticiclonul canadian. In zonele polare sunt prezente un anticiclon slab în Groenlanda, în
emisfera nordică si anticiclonul antarctic, în emisfera sudică (fig. 53).

170 160 !BO 170

aoLI-_J_-kAc~~ef.?-~:_:_~ ~t---.......~.<---\2l~~f---+-~-~~=---+--~f-=~,.L-,:---+-~80

Fig. 53. Repartiţia presiunii atmosferice medii la nivelul mării,în Juna ianuarie in mm si în mb, ( ) (Pop, 1964 ).

4() 50 60 100 lGO 14-0 160 180

Fig. 54. Repartiţia medie a vanturilor dominante la suprafata terestră, în luna ianuarie (Pop, 1964).
 - 95 -

Legat de sistemul baric, sistemul planetar al vâ11t11rilor din !1111a ianuarie prezintă un sistem al
vânturilor de est arctice perturbat în nordul Siberiei, de intensitatea anticiclonului siberian. Marii anticicloni,
· siberian si canadian, perturba în vestul lor şi sistemul vanturilor de vest al zonei temperate. Alizeeele emisferei
nordice pătrund în cmisfern sudica, in Atlanticul de vest şi în Brazilin, în Pncificul de vest si în Australin, iar
musonul de iarnă, în Africa de vest si în aria centrală a Oceanului Indian .. Din centura anticiclonică subtropicală
a emisferei sudice, se dezvoltă vanturi de nord, spre centura ciclonică subpolară sudică, care se transforma,
datorită fortei Coriolis, în vanturi de nord-vest, apoi în vânturi de vest. Centura vanturilor de vest, între latitudi-

80 14-0 160 180 170

~~;;;;;;.f~~--i~--r:-~t~~Ţ~-ţ-~ţ--j~

Fig. 55. Repartiţia presiunii atmosferice medii la nivelul mării,în luna iulie în mm şi în mb, ()(Pop, 1964).
80 60 20 o 20 80 100 120 14-0 160 130

60

Fig. 56. Repartiţia medie a vânturilor dominante la suprafaţa terestră, în luna iulie (Pop, 1964).
 - 96 -

nile sudice de 40-66°, constituie cel mai extins si constant sistem de vanturi al planetei (fig. 54).
în Juna iulie, se evidenţiază o zonă de joas.:'l. presiune între ecuator şi latitudinea nordică de 30°, minima
africană fiind continuată de minima sud-asiatică, iar pe continentul american este prezentă minima mexicană. La
nord de zona minimelor, pe oceane, este prezentă zona anticiclonică subtropicală, în jurul latitudinii de 35L', mni
la nord decât poziţia lunii ianuarie. Maximei~ subtropicale sudice se deplasează cu câteva grade spre ecuator si
fuzionează într-un brâu de înaltă presiune. In emisfera nordică, minimele subpolare oceanice ale Jslandei si
Aleutinelor slăbesc, iar brâul depresionar subpofar sudic se adânceşte si se extinde ca suprnfaţă. În zonele polare
se menţin maximele i;iennanente, anticiclonul groenladez scăz.and în intensitate, iar cel antarctic, intensificnndu-
se si extinz~ndu-se.
Situaţia generală multianuală evidenţiază unele caracteristici. Astfel, izobarele sunt mai puţin sinuase si
um1 ează în general trnseele parnlelelor, în emisfera sudică, mai unifom1ă, cu mare predominantă a suprnfetei
oceanice, fată de emisfera nordică, unde suprafaţa oceanelor este doar cu puţin mai extinsă decât suprafaţa
uscatului. în zona temperată si subpolară a emisferei nordice, predominanţa uscatului produce cele mai mari
anomalii, intensitatea si extinderea maximei de iarnă euroasiatice intrecând intensitatea si extinderea maximei
pern1anente antarctice. În zonele calde şi umede ale planetei se instalează minime permanente, Cil cele din zonil
ecuatorială, sau cele din regiunile marilor curenţi oceanici Cillzi (intensele si extinsele minime ale lslandei sl
Aleutinelor, în aria curentilor Golfstream şi respectiv Kuro-Shiwo. În Orientul Mijlociu se instaleaZ<'l tempornr,
doar în sezonul cald, puternice minime. În zonele reci se instalează maxime, pennanente în zonele polare (de
mai mică extensie în emisfera nordică, în cazul unei calote glaciare mai redusă ca suprafaţă, cun este cea a
Groenlandei şi foarte intensă si extinsă, in Antarctica). in sezonul rece, marile suprafete continentale tempernte si
subpolare ale emisferei nordice se răcesc puternic, gemând maxime temporare de amploare, anticiclonul
euroasiatic si anticiclonul canadian.
În principiu, generalizat, impunându-se si peste frecventele, intensele şi extinsele anomalii ale
emisferei nordice, în corelaţie cu sistemul circulaţiei generale a atmosferei, la nivelul solului si în troposfera
inferioară, zonalitatea latitudinală barică si a circulatiei generale a atmosferei, respecţă principiile schematice
prezentate (Strnhler, 1973). Zonele polare, anticiclonice, pun în mişcare, la periferie, spre zonele de minim
permanent, subpolare, curenţi în sensul meridianelor, pe care farta Coriolis îi trnnsfonnă în vânturi polare,
estice. Deasemenea spre brii.iele depresionare subpolare se deplasează masele de aer din br5ul maximelor
subtropicale. Deviaţi de forţa Coriolis, acesti curenţi se constituie în sistemul vânturilor de vest, caracteri.stic
zonelor temperate. Tot din brâiele de maxim subtropical, se deplasează curenţi de aer spre zona de minim
ecuatorial. Sub acţiunea forţei Coriolis, care scade ca intensitate în zona intertropicală, devirea acestor curenţi nu
se mai poate realiza pană la un unghi de 90° faţă de direcţia iniţială, din direcţie meridianelor în direcţia
paralelelor, ca în cazul vânturilor polare şi al vânturilor de vest. Se formeaztl alizeele, care bat dnspre nor-est, în
emisfera nordică şi dinspre sud-est, în emisfera sudică.

Importanţa climatogenetică a alizeelor şi a zonei ecuatoriale

Împreună cu zona de convergentă, alizeele constituie cel mai constant si mai extins sistem de vânturi
de pe Terra.
Caracterisica acestei zone este dată de prezenţa a două strate, unul rece si umed, inferior si altul cald si
uscat, superior. În aria curenţilor oceanici reci din zona alizeelor, stratul de inversiune pomeste chiar de la
suprafaţa oceanului. Nu sunt posibile precipitaţii întrucât aerul umed nu se poate ridica până la nivelul de
condensare, datorită inversiunii tennice. Spre ecuator, stratele de inversiune sunt mai înalte, pennitând formarea
norilor Cumulonimbus şi a averselor de precipitaţii. Fată de situaţia clasică, a convergenţei celor două sisteme de
alizee pe linia ecuatornlui, practic convergenţa se formeaz..'"i în.tr-o zonă circumterestră, ce se deplasează pe tot
parcursul anului, în funcţie de poziţia ecuatorului tem1ic, peste care se suprapune în mare parte din cazuri.
Poziţia excentrică uneori a zonei de convergenţă fată de ecuatorul tem:iic, se datorează repartitiei uscatului si
mării, configuraţiei continentelor, marilor lanţuri montane etc. Ecuatoml termic este deplasat mult spre nord, pe
timpul verii, coincizând în mare măsură cu Tropicul Racului. Aria alizeelor emisferei sudice se mută spre norei,
intrilnd cu o treime din nria de desfăsurare, în emisfera nordică, unde sub nctiunea forţei Coriolis, direcţia
curenţilor va deveni întili sud, apoi sud-vest, sub fonnă de muson ecuntorial. până la nivelul Tropicului Raculi1i,
unde rniscarea va continua siva fi chiar amplificată, ca muson clasic de vară (fig. 57). Mecanismul este identic
iarna, în emisfera sudică, dar sistemul musonilor ecuatoriali se dezvoltă mai slab în această emisferă, unde, in
vara australă, ecuatorul tennic nu migrează mult spre sud de ecuator, valorile sale tennice nu sunt milri, iar
sistemul musonilor ecuatoriali nu„ poate fi „tra<s" şi amplificat de un sistem musonic clasic. Sistemul vânturilor
de vest din zona aşazisului calm ecuatorial, concură la schimbarea direcţiei, în cazul depla&'lriî sistemului de
alizee ni unei emisfere în cealalti\ emisfcril. si este integrat musonilor ecuatoriali.
 - 97

Fig. 57. Principalele tipuri de circulaţie a aerului în zona de

convergenţă intertropicală (după Hromov). a, joncţiunea alizeelor pe frontul
tropicaln în apropierea ecuatorului; b, jonctiune alizeelor pe frontul tropical
la distantă mare de ecuator (musonul ecuatori<Jl .de vară); c, zona vânturilor
vestice ecuatoriale (după Hromov).

Circulaţia musonică
Musonii sunt vanturi constante, cu regim sezonier, schimbandu-si
""') direcţia de la vară la iarnă, în sens contrar, sub acţiunea centrilor de acţiune
/ sezonieri. prin schimbarea poziţiei ecuatorului tennic, şi prin pătrunderea
alizeelor celeilalte emisfere, rezultând într-o primă fază, musonii ecuatoriali,
care se combină apoi cu musonii ce iau naştere intre continente şi oceane,
amplificându-se şi rezultând musonii tropicali.
Circulaţia musonică se dezvoltă cel mai intens la contactul între cea
mai extinsă suprafaţă continentală, Asia şi întinsele suprafeţe ce sunt ocupate
în zona caldă, de către oceanele Pacific şi Indian. Pe ţă1murile Oceanului
Atlantic, fenomenul se dezvoltă mai slab, cu excepţia coastelor de vest
ale Africii, în zona subecuatorială şi ecuatorială. Musonii se dezvoltă şi pe
coatele estice ale Africii, dar dezvoltarea lor este impiedicată pe ţănnurile
estice ale Oceanului Pacific, de către lanturi montane înalte. Slaba dezvoltare
a uscatului continental ln emisfera sudică, diminuează circulaţia musonică. În emisfera nordică, musonii sunt
extrem de puternici, ei continuându-se în zona temperată, ca musoni extratropicali, în special de vara, mai ales
pe ţănnurile estice ale Asiei si Americii de Nord. Circulaţie musonică slabă se dezvoltă local in insule si
peninsule. Schimbările de direcţie a circulaţiei musonice, producând şi schimbarea anotimpului, secetos de iarnă
şi ploios, de vară, se produc brusc.
În emisfera nordică, Mra, anticiclonii subtropicali se deplasează spre nord, minimele subpolare
slăbesc, marile suprafeţe continentale se încălzesc puternic, generând minime intense si extinse. Spre aceste
minime se deplasează curenţii musonilor ecuatoriali pătrunşi adânc în emisfera nordică.
În Asia de sud, în Afganistan si Iran se instalează o extinsă arie depresionară, brâul de minimă
ecuatorial este şi el deplasat spre nord, unindu-se cu cel asiatic. Brâul anticiclonic subtropical este anihilat.
Curenţii convergenţi spre această extinsă minimă continentală, pornesc din brâul anticiclonic"al emisferei sudice,
anticiclonul Jnsulelor Mauritius, din Oceanul Indian. Alizeele din aria central-vestică a Oceanului Jndian, care ar
fi putut confonn acestui sistem să. fie deviate spre aria Orientului Mijlociu, abordează dinspre sud-est tăm1ul
Africii, unde îsi lasă umezeala, apoi sunt atrase de minima sahariană, uscându-se în lungul lor parcurs african.
Direcţia sud-est alizeelor emisferei sudice, schimbată apoi sud $i în final în sud-vest, face ca masele de aer
maritim de deasupra Oceanului Indian să se îndrepte, confonn forţei Coriolis, spre India şi lndochina .. Alizeele
sudice, în aceste condiţii, depăsesc ecuatornl, devenind musoni ecuato1iali oceanici. Intensitatea lor va anula
cl1rentii alizeelor de nord-.est, ale emisferei nordice.
În Africa, pe timpul verii se dezvoltă puternic minima sahariană. Alizeul emisferei sudice, dinspre sud-
est, depăseste ecuatorul, îsi schimbă sub efectul forţei Coriolis, direcţia în sud, apoi sud-vest şi intră în golful
Guineei. În emisfera nordică, ţărmul estic al Africii rămâne uscat, intrncât alizeul este atras in totalitate de
minima asiatică.
În zona temperată, vara, aerul rece si umed de deasupra curentului Oya-Shivo, din Pacificu! de nord,
este atras de minima continentală din Mongolia si sudul Siberiei. în estul şi sud-estul Americii de Nord,
masele de aer din maxima azorică se deplasează spre minimele create în Podişul Preriilor şi Podişul Marelui
Bazin. Curenţii musonici se dezvoltă bine doar în treimea sudică a Statelor Unite ale Americii, întrucât, mai la
nord sunt stopaţi de Munţii Appalaşi. Sunt umede în sezonul cald doar ariile de câmpie din sud-estul S.U.A ..
întrucât potenţialul pluviogenetic scade odata cu depărtarea de ocean. in Europa, regimul musonic se manifestă
foarte sbb, în prima parte a verii, în partea vestică siicentrnlă, când se conturează m1 scurt sezon ploios.
in emisfera nordică, forna, anticiclonii subtropicali se deplasează spre sud, minimele subpolare se
intensifică, pe marile suprafeţe continentale se creează anticicloni de origine tennică, foarte puternici, iar curenţii
de la periferia anticiclonilor continentali se orientează spre ariile depresionare de deasupra oceanelor.
Toată partea nordică şi centrală a Asiei este ocupată de marele anticiclon de iarnă asiatic, ce are cauze
tennice. În Oceanul Indian, presiunea este scăzută. Musonul de iarnă asiatic, rece şi uscat, bate dinspre nord-est,
intensificându-se în zona intertropicală, unde se suprapune alizeului emisferei nordice ce are aceeaşi direcţie.
 - 98 -

în Africa, în emisfera sudică, în vara austraiă, în Desertui Kaiahari se instaieazli o minimă puternică.
Spre aceasta se intreapta masele de aer ~~n.~d din braui anticiclonic s~1dic ai Oceanulu.i Indian, din Atîciclom'.i
Mauritius. Musonul bate în sudul Aincu dmspre nord-est, umezind coastele estice ale Madagascarulm,
Mozambicul si întreaga coasta estică a Africii, din emisfera sudică.
În zonele tempe:rilte, mnsonul de iarnă se dezvoltă bine în estul Âsiei, unde, masele de aer
uscat si foarte rece ale anticiclonului a.siatic de iarnă se deplasează spre minima Aleutinelor, din nordul
Oceanului Pacific. În estul Americii de Nord, masele qe aer uscat şi rece ale anticiclonului canadian se
îndreaptă spre coastele sud-estice, scăldate de Golfstream. Releful muntos al, traseului împiedică
fonnarea aici a unui muson de iarnă intens. În Europa răsăriteană si centrală, la periferia anticiclonului
euro-siberian se dezvoltă curenti periferici reci şi uscaţi, care constituie nn pseudomuson de iarnă.
Intensitatea mare, aria extinsă pe care se ezvoltă, diferenţierile mari termice si pluviometrice
pe care Ie g~ner~<lZ<i circulaţia _musonică, permit creearen unui .ti? ~zonal ?e ~lim:1t, ~lim~tul mu.'soni~.
In aceste tentorn se contureaza cbr două sezoane, cu c::iractenst1c1 net diferite, in funcţie de direcţia
curenţilor musonici. Sezonul musonului de vard. se caracterizează prin curenţi musonici dinspre oceaa,
direcţie predominantă a vântuiui în acest sezon, temperaturi moderate, umezeală ridicatf1, nebulozitate
mare, peste trei sferturi din cantitatea anualrt de precipitaţii. Nord-estul Indiei, cu aria recordurilor
pluviometrice de pe glob, esteîn aria musonică, peste 80 % din cantitătile record de precipitabi, atât ca
medie anuală cât şi ca maximă anuală absolută sunt produse în sezonul ploios, al musonului de var;t, ca
si cea mai mare maximă absolută de precipitatii în 24 ore. Anotimpul musonului continental, anotimpul
de iarnă, este mai rece, dar cu nebulozitate scăzută, ceclt ce face ca în India, temperatura medie luna111
cea mai ridicată să se înregistreze in luna mai, ultima lună a sezonului secetos. În estul Asiei, iama este
extrem de severă, deoarece musonul temperat aduce în regiunile estice, marginale, aer răcit puternic de
pe platourile înalte ale Asiei. Vântuiare direcţie dinspre centrul continentelor. Aernl este foarte uscat,
iar precipitaţiile scăzute, evapotranspiraţa puternică, ceea ce produce cădereă frunzelor la unele specii
vegetale şi usc.area vegetaţiei ierboase.

RolulcHmatk al curentilor oceanici

Între factorii genetici di~amici ai climatului se află şi curenţii oceanici (Strahler, 1973 ). Desi
curenţii oceanici sunt un efect a1 climatului (respectiv a circulaţiei generale a atmosferei), influenta lor
asupra climatelor, mai ales în ariile litorale şi în zonele de influenţă, pe care circulaţia generală a
atmosferei, exercitată.peste ariilor cu relief de mică altitudine le poate extinde pe suprafeţe extinse, este
remarcabilă. În afara inj]uenţe1or proprii fiecărei zone climatice, pe care le exercita suprafeţele acvatice
asupra atmosferei, în funcţie de traseele .curentilor oceanici, suprafeţele acvatice oceanice pot fi,
azonal, mai calde sau mai reci decât. suprafeţele acvatice învecimte. Curenţii oceanici au un rol
climatogen deosebit. Importanţa lor pentrn clima şi deci pentrn de7voltarea vegetaţiei, faunei, :1
stratului de sol şi în ultimă instanţă a dezvoltării societăţii omenesti pe ariile continentale învecinate
depăşeşte uneori importanţa hidrologică a acestor curenţi, astfel încât, în unele tratate de geografie
fizică, curenţii oceanici sunt studiaţi la factorii dinamici ai climatului şi nu în partea de hidrologie.
Oricum, în climatologie este necesară analiza lor din punct de vedere climatogenetic.
Suprafeţele acvatice pot transmite căldură atmosferei prin contact, schimb turbulent, radiatie si
prin transmiterea unei mari cantităţi de vapori, ce înglobează temperatura latentă de evaporare. Curenţii
oceanici influenţează decisiv temperatura, umezeala relativă, ceata, nebulozitatea şi precipitaţiile din
atmosfera de deasupra lor, din ariile învecinate, iar uneori aceste caracteristici almosrerice sunt
transferate adJ.nc în interiorul continentelor, de către circulaţia generală a atmosferei. Cei mai
importanţi curenţi oceanici apar sub impactul unui sistem de vânturi regulate, predominante, cum ar fi
alizeele, vânturile de vest ale zonei temperate, sau vânturilor de est, polare. O parte din cnrentii
oceanici îsi schimbă semestrial sensul, fiind pusi în mişcare de circcilaţia musonică, cum este sistemul
curenţilor oceanici din Oceanul Indian.
Ca şi sistemul circulatiei generale a atmosferei, sistemul curenţilor oceanici este un factor de
echilibru, având tendinţa de uniformizare a temperaturii pe glob. Curenţii calzi transportă spre zonele
deficitare tcm1ic, zone.le subtropicale, temperate, subpolare şi polare, maii cantităţi de căldură. Doar pc
seama energiei solare primită de către respectivele zone, temperatura lor ar trebui să fie mult mai
 - 99 -

scazută. În zona temperată a Atlanticului de 1iord, curentul Golfului, transmite atmosferei cantităţi de caldură,
care ajung la 80-100 kcal/cnl /an, cantitate echivalentă cu cea primită într-un an de la Soare, de către suprafaţa
terestră, în această zonă. Puternice efecte de încălzire si umezire a atmosferei exercită si alti mari curenţi calzi,
care se deplasează spre zone reci, cum ar fi curenţii Alaskăi, Kuro Shivo etc. Într-o situaţie contrară se allă
suprafaţa curentului Californiei din estul Oceanului Pacific, suprafaţă ce absoarbe anual, de la atmosfera foarte
caldă, 60 kcal/cm 2/an, absorbţii mari de căldură din atmosferă producându-se si pe suprafeţele oceanice ale
curenţilor Perului, Benguelei, Canarelor, Labradorului, Oya Shivo, etc.
Sistemul global al curenţilor oceanici are legităţi proprii de distribuţie si deplasare, majoritatea derivate
din forţa de abatere Coriolis. Astfel, pană la latitudinile de 40'', sunt mai calde ţănnurile estice din ambele
emisfere, iar d-e, la aceste latitudini, spre nord si sud, ţărmurile vestice. Pană la latitudin\le de 40°, predomină
circuitele ecuatoriale: in zone ecuatoriale, curenţii ecuatoriali contrari; în zonele subecuatoriale se închid
circuitele ecuatoriale, iar în zonele tropicale, curenţii de compensaţie reci, care pleacă de hi ţărmurile vestice, ce
devin astfel reci, sub influenţa maselor de apa reci, ridicate de alizee din adâncuri, curenţi care în traversarea
oceanelor de la est spre vest, se încălzesc, tăcând ca ţărmurile estice să fie calde şi umede (fig. 58). Până la
latitudinile de 40°, direcţiile curenţilor oceanici sunt predominant latitudinale.
Peste latitudinile de 40°, forţa Coriolis devine puternică, iar devierile produse curenţilor oceanici, mari.
Devine predominant sistemul vânturilor de vest, iar curenţii oceanici vor atinge tănnurile după ce au taversat
oceanele de la vest la est, vor fi curenţi calzi, proveniţi din zona tropicală şi subtropicală, ramificaţiile lor spre
poli, de-a lungul ţănnurilor vestice vor fi curenţi calzi, care vor produce căldură şi umezeală pe ţănnuri, iar
ramificaţiile spre ecuator, vor deveni curenţi reci, Ia sud de paralela de 40°, producând răcirea şi uscarea în ariile
continentale asupra cărora au impact.

o o
20 20

4D 40

60
100 80 60 20 20 60 80 100 120 140 160 . 180 !GO
4
-
)4{) 120
/
60
100

Fig. 58. Schema repartiţiei generale a principalilor curenţi oceanici

linii continue, curenţi caizi; linii întrempte, curenţi reci; I, curenţi ecuatoriali de nord; 2, curenţi
ecuatoriali de sud; 3, curentul Guineii; 4, curenţii vânturilor de vest din emisfdera sudică; 5, Gulf Stream; 6,
curentul Antilelor; 7, curentul Caracibilor; 8, curentul Canarelor; 9, curentul nord atlantic (Gulf Stream); 10,
curentul Labradornlui; 11, curentul Inning; 12, curentul est groenlandez; 13, curentul est islandez; 14, cmentul
polar de nord; 15, curentul Spitzberg; 16, curentul Braziliei; 17, curentul Falkland; 18, curentul Benguelei;
19, contracurentul ecuatorial; 20, curentul Kuro Shivo; 21, curentul Californiei; 22, curentul Kamceatkăi; 23,
curentul Kurilelor; 24, curentul est australian; 25, curentul Pemvian (Humboldt); 26, curentul Somaliei; 27,
curentul Mozambicului; 28, curentul vest australian (Pop, 1964).

Evaporaţia medie anuală este de 1240 mm de pe supprafeţele oceanice şi 475 mm, de pe suprafeţele
continentale. De pe suprafaţa curenţilor calzi, evaporaţia medie anuală depăşeşte 2000 mm, datorită temperaturii
 - 100 -

mari a apelor, care sunt încălzite radiativ la suprafaţă, în condiţiile unei nebulozitilti scăzute, evapornţia fiind
favorizată si de tensiunea scăzută a vaporilor de apă din atmosferă. Diferenţa mare de evapornţie de pe
suprafeţele celor două categorii de curenţi este evidentă în zona temperată, unde la latitudinea de 50°, în
Atlanticul de nord. valorile sunt de 1300 mm de pe suprafaţa apelor curentului Golfului şi de 650 mm, de pe
suprafaţa apelor curentului rece al Labradorului.
Precipitntiile atmosferice în zonele continentale de impact climatic a curenţilor oceanici sunt foarte
diferite. Astfel, în zona caldă, la latitudini mai mici de 40°, diferenţa între cantităţile ce cad pe ţărmurile
răs.'lritene si cele ce cad pe ţănnurile apusene este uriasă, de la cantităţi specifice climatelor ecuatoriale,
subecuatoriale şi tropicale umede (chiar peste 4000 mm) si deşerturile instalate pe ţărmurile apusene. Diferenţele
dintre cele două tipuri de tănnuri sunt mai moderate în climah1l temperat si cel subpolar, putând în&'l fi în
anumite condiţii orografice si de până la 1Oori mai mari.

2. 3. REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ A PRINCIPALELOR ELEIVIENTE

CLI1\1ATICE
2. 3. l. TEMPERATURA AERULUI ŞI A SUPRAFEŢE[ SOLULUI

Distribuţia spaţială a temperatura aemlui este influenţată de factorii climatogenetici: factorii radintivi si
astronomici, factorii dinamici {circulaţia generală a atmosferei şi curentii oceanici) si de natura suprafetei
subiacente active, în primul rând a naturii sale, acvatică sau continentală. În cazul suprafeţelor continentale,
gradul de variabilitate, deci diversitatea de acţiune ca factor climatogenetic este mare, acţionând în grad diferit
toate componentele acesteia. Se detaşează în special relieful, în principal prin altitudine, expoziţia si panta
versanţilor, morfologie, dar şi alţi factori ca vegetaţia, solurile, gradul de umezire al suprafeţei terestre, stratul de
zăpadă, în conditiile amplificării influenţei antropice.
Pentru comparabilitatea diferitelor teritorii, se utilizeaz.:'l metoda aducerii la nivelul mării a
temperaturilor medii, utilizându-se gradienţii termici verticali specifici diferitelor arii. Sunt definitorii
distribuţiile temperaturii medii ale aerului din lunile caracteristice, având pe suprafaţa terestră, cele mai scăzute
si cele mai ridicate medii, ianuarie şi respecti~ iulie si distribuţia temperahirii medii anuale.
În luna ianuarie, în emisfera sudică, temperaturile medii lunare depăsesc 28'' C în America de Sud. în
Gran Chaco; 30° C în Africa, in Kalahari si 32° C, în Marele Desert Australian, în resul emisferei, distribuţia
izotennelor este confonnă cu Iatih1dinea, între ecuator si latitudinea de 40°, tănnurile estice fiind mai calde. În
emisfera nordică, izotenna de 0° C are un traseu foarte sinuos, coborând 111{1lt spre sud pe tărmurîle răsăritene si
în ariile centrale ale marilor continente şi urcând la latitudini mari, pe ţănnurile apusene. Traseul ei se situcaz.a
pe aliniamentul fluviului Huang-he, Podişul Tibet, sudul Kazahstanului, Munţii Caucaz, Marea Neagră, Podisul
Prebalcanic, Bazinul Vienei, Munţii Alpi, Muntii Vosgi, fluviul Rin, estul Danemilrcei, Munţii ScandinavieL
Capul Nord, traversează spre sud-vest Atlanticul, până la Capul Hatteras, apoi traversează continentul nord-
american, prin confluenta fluviilor Missouri-Mississippi, versantul vestic al Munţilor Stâncosi, Insulele
Aleutine, Insula Hokkaido, nordul Core1i. În Europa de vest, izotenna de -2° C are direcţia nord-sud, cele de -4''
C, si -6° C, au în Europa Centrală si de Nord, directia de la nord-vest spre sud-est, izotennele de -8° C, si -I0° C
direcţia vest-nord-vest - est-sud-est, în Europa de est, marcând distantele mari p~nă la care ajung în inleriorul
continentului, influenţele curentului Golfului. Valorile medii extreme sunt în Europa de 12° C, în Gibraltar si de
-24° C, in nordul Munţilor Urnii. Influenta curentului Golfului este prezentă pe intreg ţănnul vestic al Europei,
astfel,la aceeasi latitudine, media lunii ianuarie este de -4° C, la Suceava si de 6° C, în Peninsula Bretagne.
Temperaturile medii cele mai scăzute ale emisferei nordice sunt in centrul Groenlandei, -47° C, în
condiţiile unei altitudini de peste 3000 m, valoare înregistrată în climat arctic continental si depăsită de cele
înregistrate în climat subarctic continental excesiv, în depresiuni montane, la Oimeakon si Verhoiansk, unde
coboară la -50° C.
În emisfera sudică, în vara australă, distribuţia izotem1elor este confonnă cu lntitudinea, în centrul
Antarcticii înregistrându.:se valori madii asemănătoare celor din nord-estul Asiei (fig. 59).
În luna iulie, emisfern nordică este mult mai caldă pe continente decât emisfera sudică în luna ianuarie.
Centrele de frig dispar, doar în Groenlanda centrala se înregistreaz.:'1 o temperatură medie de 11 '' C, Oceanul
Îngheţat fiind delimitat de izotenna de 4° C. Temperah1ri medii lunare mai mari de 30° C se înregistrează în
nordul Mexicului, Podişul Marelui Bazin, nordul Africii, Asia de sud-vest, Tibet, China. În Iran si Afganistan,
temperaturile medii sunt de peste 36° C. Zona cea mai cald:'l se situea7"''\ în centrul Saharei, unde se depăşesc
 l o1 -

î .••
. „ J:,t\h!\11! • •

" .

Fig. 59. Temperaturile medii ale lunii ianuarie.

Fig. 60. Temperaturile medii ale Junii iulie.

 - 102 -

40° c. Oceanele sunt mai reci, în special în dreptul coastelor Californiei şi intre Spania si Mauritania, unde stmt
prezenţi curenţi reci.în zona ecuatoriala, temperaturile medii sunt în jur de 24° C. La latitudinea nordici'i de 50''
C, se înregitreazii medii de 10° C (fig. 60).
Emisfera sudică, oceanică, .are temperaturi moderate ale iernii australe. Izoterma de 0° C trece prin Ţara
de Foc, Tasmania si insula sudică a Noii Zeelande. Ţărmurile Antarctidei sunt delimitate de izotermele de - 15°
c si - 20° C, în timp ce in aria centrală, temperaturile medii ale lunii iulie coboară la 50'' C - - 70° C.
După temperaturile medii anuale, emisfera nordică. este mai cald:'l decât cea sudică, datorita 'unor veri
mult mai calde, lHoduse de încalzirea accentuată a marilor suprafeţe de uscat. Mările si oceanele sudice au o
distribuţie conformă fotitudinîi, ior diferenţierile mai mari se creeazâ doar în zonele marilor curenţi oceanici, reci
sau calzi. Ecuatorul tennic are temperatura medie de 26,2'' C. El trece µrin Pacific, pe la sud de ecuatorul
geografic, apoi prin sudul Peninsulei California, America Centrală, ţănnu! Americii de Sud la Marea Carnibilor,
unnând ţărmul Braziliei pâna la Capul Recife, de unde traverseaz"l Oceanul Atlantic pânâ la Imulele C<1pu!ui
Verde, trece prin centrul Saharei, centrul Sudanuluj, ţărnml Mării Rosii pânil la Capul Guardafui, de unde
traversează Oceanul Jndian până în sudul Indiei, de aici prin sudul Golfului Bengal, până la Peninsula Malacca,
Insula Sarnwak, ecuatorul geografic, apoi la sud de acesta.
În emisfera nordică, pilnii la paralela de 45° este m<1i cald usc<1t11l decat marea, iar la nord de acenstă
paralelă, mările sunt mai calde decilt uscatul. Izotenna de 20° C unneazii in general paralela de 30°, delimitând
zona caldă, în timp ce in emisfera sudică, izotenna de 20° se apropie mult de ecuator, pe ţănnurile apusene ale
continentelor, în Ecuador si în Namibia. În emisfera sudică, izotenna de 0° C este situată pe paralela de 60°,
delimitând zona subpolara. În emisfera nordică, această izotennă coboarand în Canada, urcând apoi la 70° în
dreptul curentului Golfului, coborând la latitudinea de 50°, în Siberia Orientală. Izoterma de 0° C coboarii spre
latitudini scăzute, pe ţănnurile rasanitene şi urcă spre poli, pe cele apusene (fig. 6 I).
100 120 1ti-0 160 180 170

o oiI

Fig. 61. Izotermele anuale pe suprafaţa terestră. Linie întreruptă, ecuatorul termic. (Pop, I964).

Cele mai scăzute ternperaturi medii în emisfera nordi<:<'1 sunt de 17° C, la Verhoiansk, - 20° C, la
polul nord, 25° C, în nordul Cmrndei si 20° C - 30° C, în Groenlanda, im în emisfera sudică, pe tăm1urile
Antarcticii se înregistrează, în medie, - 20° C, iar în centru, - 40'' C - - 50° C.
Temperatura medie .anuală cea mai scăzută de pe Terra s-a înregistrat la Vostok, in Antarctida, la
altitudinea de 3488 m (- 50° C), iar cea mai ridicată, la Lugh Ferrandi. în Somalia (31, I° C).
Temperaturile extreme ale Terrei s-au înregistrat, maxima absolută la San Luis, în Mexic, fiind de
57,8° C, la 11. 08. 1973, iar minima absolută la Vostok, în Antarctica (- 88,3° C, in 24. 08. 1980). În ţara
noastră, maxima absolută s-a înregistrat la Râmnicelu (Ion Sion), în judeţul Brăila, fiind de 44,5° C, la 10.08,
 - 103 -

1951, im minima absolută, de 38,5°°C, s-a înregistrat la Bod, înjudetul Braşov, la 24. 01.1942.
Amplitudinile medîi anuale sunt ridicate în emisfera nordica, unde uscatul ocupă aproape o jumătate
din suprafaţa emisferei, depăsind 40" C în Sibern (peste 50° C în Iakuţia) şi în nordul Canadei, izoamplihidinile
de 20'> C, delimitând de regula continentalismul climat[c (Peguy, l96 l ). Valorile din emisfera sudică depă.sesc
20" C, doar in Gran Clwco, Kalalrnri si centrul Australiei. Ocean.ul planetar prczinta nmplitudini medii nnuale de
sub l 0° C, ca si zonele c3lde continentale. Face excepţie Ocenul Îngheţat, care prezintă în :tvfarea Norvegiei
amplitudini de l 0-20° C, iar în rest. de peste 20° C (fig. 62).

r •.

r•.

Fig. 62. Amplitudinile medii anuale ale temperaturii aerului. - suprafeţele punctate,
cu amplitudini de temperatură> 20° C, marchează climatele coi1tinentale.(Peguy, 1961 ).

Cea mai mare amplitudine medie anualti se produce 1a Verhoiansk, in nord-estul Federaţiei
Ruse si este de 65,4° C. '
Cea mai sctizutâ amplitudine medie anualâ se îm:egistrează, pentru suprafaţa uscatului, în
Insulele Marshal, din Oceanul Pacific şi este de 0,4° C.
Amplitudinea maximă absolută s-a imegistrat tot la Verboiansk, la valoarea de l 03,5° C
(diferenţă între maxima absolută de 33)° C, în luna iulie şi minima absolută de - 69,8° C, în luna
ianuarie).

Temperatura suprafeţei solului

Majoritatea căldurii atmosferei este preluată de la suprafaţa terestră, pe care se face transfonnarea
radiaţiei solare de undă scurtă, în energie calorică, de undă lungă. Din aceasta rezultă faptul că valorile medii
anuale ale temperaturii suprafeţei solului, în orice tip de climat, trebuie , de regulă, să fie cu câteva grade mai
ridicată decât temperatura stratului inferior de aer al troposferei. Acest plus creşte de la circa 1° C în zona polară,
la 2-3° C în zona temperată, la 4-5° C în zona tropicală, pentru a scădea spre ecuator. În cazul existenţei stratului
de zăpadă si gheaţă, sunt luate în considerare temperaturile suprafeţei acestui strat, care se constituie in suprafot:.1
activă.
Pe parcursul a 24 de ore, fluctuaţiile temperaturii suprafeţei solului sw1t mai mari decât cele ale
aernlui. Iarna în zonele subpolare şi temperate, suprafaţa zăpezii este mai rece în a doua parte a nopţii şi în
prima parte a dimineţii cu unul două grade, fiind mai caldă ziua cu trei- patru grade, diferenţe ce se accentuează
pe timp senin. Aceste fluctuaţii sunt insesizabile pe parcursul nopţii polare sau zilei polare, când nu
se înregistrează mari diferenţieri radiative pe parcursul a 24 de ore. Pe timpul semestrtului cald, în climatul
 - 104 -

subpolar si al primăverii, verii s.i verii şi toamnei în ci im.atul. t~mperat. şi ~e tot par~ursul a~ul\!Î în cl~;nate!e
calde, in condiţii de sol neacoperit de strat de zăpadă, amplitud1mle med11 zilrnce se situează m Jur de 5 C m
zona subpolară, ajung la 10° C în zona temperată, 15° C în zona subtropicală si circa 20° C în zona tropicală,
pentrn a scădea s1~re ecuator. Temper~turi!e în:egistrate la amia?11, î~ se~o~~l c~ld, ~e timp senin, se situ.ează în
jur de 35" C în chmatul.subp.olar 40_ C, ~n climatul t.e1:1perat oceamc şi 4::> C 111 clrmatul temperat contmental,
6
la so°C, în climatul tropical $1 60 C, m climatele tropicale uscate, pentru a scădea spre ecuator.
Valorile tennice medii lunare sunt asemănătoare celor ale temperaturii aerului în sezoanele reci sau
umede si mult mai ridicate în sezoanele calde sau secetoase.
Amplitudinile medii anuale cresc de la ecuator spre poli, de la circa 1-2° C mai mult dec8t cele ale
temperaturii aerului în climatul ecuatorial, cu 2-3° C, in climatul subecuatorial, cu 3-4° C în climatul tropical, 4-
1
50 C in climatul subtropical, crescând apoi mai rapid spre latitudini mari, la 5-8° C în climatul temperat, la 8-l 2'
c în climatul subpolar şi scade in zonele polare, unde, pe timpul verii, temperatura suprafeţei solului rămâne
scăzută, datorită consumurilor calorice în procesele de topire a zăpezii si gheţii.
Repartiţia fenomenului de îngheţ al solului um1e3ză în general distribuţia latitudinală, fenomenul
fiind maî intens pe marile suprafeţe continentale uscate, unde racirile de iama sunt foarte intense. Durntn
fenomenului de ingheţ scade odată cu latitudinea, de la îngheţul pennanent al suprafeţei terestre, in zonele
polare, la 9-7 lw1i în zonele subpolare, de la 7 Ia 3 luni in climatul temperat continental, de la 3 luni, ln o luni1,
în climatiul temperat oceanic şi sub o lună, în climatul subtropical, unde există si regiuni mai calde sau mai
umede, unde fenomenul de îngheţ al suprafeţei solului nu se produce. Îngheţul de durată şi intensitate mare la
suprafaţă, se transmite spre adânc, până la adâncimi de 1,5 km, în zona polară. în zonele subpolare continentale
uscate, foarte reci în sezonul rece, dezgheţul de vară este superficial, stratele adânci rămânând vesnic îngheţate,
producându-se pennafrostul.
Îngheţu/peren (permafrostul) este preznt în srat conti111111 zonele polare si 1n nordul zonei clim:itice
subarctice continentale; în sudul zonei climatului subarctic continental, disconN111111, coboarând si în clinrnh!I
temperat continental, prlnă la latitudinile de 55° , în Transbaikalia şi în aria Golfului Hudson; sporadic. în
climatul temperat continental excesiv, coborând spre sud, până la latitudinea de 50°, în Munţii Stâncosi, sudul
Golfului Hudson, Peninsula Labrador, la aceeaşi latitudine în Asia, la est de Enisei şi char mai spre sud, la 48°
în Transbaikalia şi chiar la 46° în Munţii Sihote Alin (Primorie-Federaţia Rusă) (fig. 63).

O::, /

//~CEANUL
I
, / PACIFIC
;::iCJ
fililllill Permafrost discontinuu
180'
III Permafros1 continuu Permafrost sporadic

Fig. 63. Răspândirea permafrostului în emisfera nordică (Black, 1940).

 - 105

2. 3. 3 REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ A UMEZELII AERULUI

Parametrii higrometrici depind de temperatura aerului şi de evapotranspiraţie. Aceşti factori sunt

influenţaţipe 15ngă factorii radiativi, de repartiţia uscatului si a apei, de relief, vegetaţie etc.

Tensiunea vaporilor de apă

in luna ianuarie, valorile tensiuniî vaporilor de apă depăşesc 30 mb deasupra Oceanului Pacific, în
zona caldă si insular, în insulele Filipine, insula Borneo, zona caldă a Oceanului Atlantic, în Amazonia, în zona
caldă a Oceanului Indian şi în estul insulei Madagascar. Valorile de 25-30 mb predomină deasupra oceanelor, în
zona intertropicală, în întregul bazin al Amazonului, în Golful Guineei, Mozambic, Ceilon, Asia de Sud-Est
si l ndonezîa. ln zona temperată sudică se inregistrează l 0-15 mb, iar în zona tempera Ul nordică, 5-1 O mb. Cele
mai scăzute valori se înregistrează în nordul Asiei şi al Canadei (sub 2 mb).
in /111w iulie, valorile tensiwJii vaporilor de apă depăsesc 30 mb în Amazonia. În Asia de Sud si Sud-
Est, datorita musonilor de vată, valorile tensiunii vaporilor de apă. sunt ridicate (25-30 mb). In bazinul apusean
al Oceanului Pacific, între 0-J 0° latitudine nordică, se înregistrează deasemenea 25-30 mb. Zona temperată
sudica are valori' între 5-10 mb, iar zona temperată nordică, între 10-20 mb. Zona subpolară şi zona polară sudic,'\
au valori sub 2 mb.

Repartiţia umezelii relative

Valorile medii ale umezelii relative medii ale lunii itmuarie înregistrează valori sub 85% în emisfera
nordică la nord de latitudinea de 5°, cu excepţia nordului Golfului Bengal, Europei (mai puţin Europa sudică),
Mării Barents, nord-estului şi nord-vestului Americii de Nord, unde valorile medii depăşesc 85%. Valori medii
lunare sub 501};> se înregistrează în Podisul Marelui Bazin, Sahara, în centrul Peninsulei arabice, nord-vestul
Indiei si Mongolia. În emisfera sudică, valori mai mari de 85 % se înregistrează la 'nord de paralele de l 0-20°,
deasupra mărilor si oceanelor, în Amazonia si pe litoralul brazilian, la nord de paralela de 10°, în Africa (fig. 64 ).
În sudul emisferei sudice, valorile medii ale umezelii relative mai ridicate de 85% se situează deasupra
Oceanului Atlanitic, Ia sud de latitudinile de 60°, lângă Ţara de Foc şi 41°, la sud de Africa, deasupra Oceanului

Fig. 64. Repartiţia umezelii relative medii (%) în luna ianuarie. -sunt reprezentate liaşurat,
arealele cu valori maxime şi punctat, arealele cu valori minime (Pop, 1964).
 - 106 -

în
Indian ta sud de latitudinea de 51° în partea vestică si de 55° partea estică, si deasupra Oceanului.Pacific, ln
sud d~ ]atitudinea de 51°, deasupra curentului Perului, la sud ele latitudinea de 40°. Valorile medii lunare cele
mai scăzute,(sub 60%), se întillnesc doar în Gran Chaco, Kalahari şi centrul Australiei
Valorile medii ale umezelii relative medii ale lunii iulie depăsesc 85% în emisfera nordică în Oceanul
Pacific, Ja sud de latitudinea de 12°', în partea centrală si vestică, în partea vestică fiind în zona caldă, sub 85(%,
iar lângă ţărmul asiatic, în aria musonului de vară, peste 85%, în partea nordică, depăsind 85'%, între latitudinile
de 42-60". În Oceanul Atlantic, valorile de 45% sunt depăsite la sud de latitudinea de 30° şi Ia norei de
latitudinea de 4i', în Oceanul Înghetat2 se depăseste valoarea medie de 85'% în mălile Norvegiei şi Barents, in
alia de influenţă a curentului Golfului. In Oceanul Indian, la nord de ecuator, în aria de. influenţă a musonului de
vară, v.alorile medii ale lunii iulie sunt peste 85%. În domeniu continental, în luna iulie, vealorile medii ale
umezelii relative depăsesc 85'%, în zo.nele ecuato1ială şi subecuatorială, si în Assam şi Indochina, unde se resimte
influenţa musonului de vară.si în estul zonelor temperate din America de Nord si Asia. Arealele cu valori medii
lunare scăzute, sub 50'%, ocupă în America de nord întreaga arie de podis dintre munţii Stâncosi si Munţii
Coastei, întreg nordul Africii, Orientul Apropiat si Mijlociu si Asia Centrală. În emisfera sudică, valorile medii
de peste 85'% sunt prezente deasupra Oceanului pacific, la nord de latitudinea de l2" si la sud de cea de 45-50°.
deasupra Oceanului Atlantic, la nord de latitudinea de 5° sI la sud de cea de 50-55°, iar deasupra Ocemmlui
Indian, doar la sud de latitudinea de 50°. ln arii continentale, valorile medii ale umezelii relative mai mari de
85% ocupă doar zonele ecuatorială şi subecuatorială din America de sud, şi zona climatului ecuatorial din A frica.
Ariile cu valori sct\zute (sub 50%), ocupă 1n emisfera sudică, în luna iulie, suprafeţe restrânse (Gran Chaco,
Kalahari si centrul Australiei (fig. 65).

Fig. 64. Repartiţia umezelii relative medii (%) in luna iulie. -sunt reprezentate haşurat, arealele
cu valori maxime si punctat, arealele cu valori minime (Pop, 1964).

Valorile medii anuale ale umezelii relative a aerului, mai mari de 85'% se situează in zonele
ecuatoriale si subecuatoriale, deasupra oceanelor. Zona cu umezeală ridicată este chiar si mai întinsă, în aceasrn
categorie încadrându-se şi zonele ţărmurilor estice, din zona caldă. Valori mai scăzute (75%-85 '>~)predomină în
zonele musonice şi în zonele temperate. în zona tropicală si subtropicală; în regiunile aride, valoarea medie
anuală a umezelii relative scade sub 50% (Podisul Marelui Bazin, nordul Africii, Kalahari, Arabia, Australia).
Valorile medii cresc din nou odată cu scăderea temperaturii aerului, fiind peste 85 (% în zonele polare şi
subpolare.
 107

2. 3. 3 REPARTIŢIA GEOGRAFICÂ A NEBULOZITĂŢII

Distribuţia spaţială a nebulozităţii totale se reprezintă prin izonefe. Distribuţia nebulozităţii totale, pe
glob, este legată de distiibuba umezelii relative a aemlui.
În luna ianuarie valorile nebulozităţii totale sunt ridicate, peste 7, în zonele calde şi umede (Amazonia
şi .Africa sudicii-Angola, Mozambic şi Madagascar). Deasupra oceanelor ecuatoriale, valoarea medie lunara este
5, iar în Pacificul de Vest, 6. Cele mai mici valori, sub 2, se înregistreaz.:'1 111 Gran Chaco (Argentina) şi in
centrul Australiei, La sud de paralela de 50°, valorile nebulozităţii totale depăşesc 7. ÎU emisfera nordică, în
zonele tropicale aride se înregistrează valori sub 2, in Podisul Mexicului si chiar sub 1, în Sahara. in Câmpia
Gangelui, valorile medii lunare sunt sub 2, dntoritil musonului de iarnă, ca're este foarte uscat. Zona temperată
prezintă valori de 6-7 si chiar mai mult, deasupra oceanelor, în regiunile curenţilor calzi, iar in centrul marilor
suprafeţe continentale, în regim anticiclonic, valorile scad sub 2. Valori scăzute predomina si în Mongolia si
Asia Centrală. Zonele subpolare si subpolare înregistrează valori medii lunare ale nebulozităţii totale, de 5-6 (fig.
66) ..

Fig. 66. Repartiţia nebulozităţii totale medii în luna ianuarie - sunt reprezentate haşurat arealele cu
valori maxime şi punctat, cele cu valori minime (Pop, 1964).

În luna iulie, valorile sunt ridicate între· ecuatorul geografic şi ecuatorul tennic (situat aproximativ pe
aliniamentul Tropicului Racului), fiind de circa 6. În Asia de Sud-Est, datorită musonului de vară, foarte umed,
valorile urcă la 9. În zonele aride, în Podisul Marelui Bazin, în Africa de Nord si în Asia de Sud-Vest_, valorile
scad sub 2, iar din Libia până în Iran, chiar sub 1. Zonele musonice din estul Asiei înregistrează valoarea 8,
zonele temperate 5-6, iar zonele polare, 7-8. În emisfera sudică; pe timpul iernii australe, valorile swlt scăzute
(sub l-2), în regiunile aride si calde (Kalahari si Australia Centrală), crescând la 6, în zona temperată şi 7, în
zona subpolară. Zona pofară sudici'l inregistrează, in contextul intensificării activităţii ciclonice, valori de 5 - 6
(fig. 67).
Valorile nebulozităţii medii anuale sunt crescute în zona ecuatorială, în special deasupra continentelor.
Valorile scad în zona subecuatorială, scăderea continuă 1n zona tropicală, pentru a creşte puţin în zona
subtropicală şi din ce în ce mai mult în zonele temperate, subpolare şi polare. În zonele fronturilor atmosferice
principale, valorile nebulozităţii sunt mai ridicate.
 - 108 -

Fig. 67. Repartiţia nebulozităţii totale medii în luna ianuarie - sunt reprezentate !murat arealele cu
valori maxime şi punctat, cele cu valori minime (Pop, 1964) ..

2. 3. 4. REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ A PRECIPITAŢIILOR ATMOSFERICE

Dintre elementele climatice principale, precipitaţiile atmosferice sunt celmai variabil element, atât in
spaţiu cât si în timp. Reprezentarea spaţială a cantităţilor de precipitatii'pe face prin hărti cu izohiete. Ca medii
generale, repartiţia cantităţilor de precipitaţii pe glob înregistrează valori medii de 1450 mm, între latitudinile de
0-10°; 850 mm, între latitudinile de 10-20°; 600 mm, între latitudinile de 20-30°; 650 mm, între latitudinile de
30-40°; 750 mm, între latitudinile de 40-50°; 650 mm, între latitudinile de 50-60° si 250 mm, intre latihtdinile
de 60 -90°. Media pentm Terra, este de 770 mm. Se observa o scădere de la ecuator pâna la mmginea zonei
calde (30°), apoi o crestere pâna la mijlocul zonei temperate (50'), unnate de scăderea cantităţilor, p:îna la poli.

Repartiţia cantifaţilor medii anuale de precipitaţii

În zona ecuatoriahî, tensiunea ridicată a vaporilor, convecţia tennică foarte puternică si inăltimea
mare a troposferei, permit dezvoltarea zilnică a unor miscări convective de excepţie. Aproape tozJe precipitatiile
sunt averse, care cad din nori cmnuliformi. Cantitatea medie a zonei se situează de regulă intre l 000-2000 mm.
Pe coastele de nord est ale Braziliei si în bazinul supedor al Amazonului, pe fondul alizeelor, se produc circa
3000 mm. Pe coastele vestice ale continentelor, evaporaţia scăzută de deasupra curentilor reci si ţărmurile înalte
nu permit precipitări consistente, valorile medii anuale situându-se sub 1000 mm. În Golful Guineei valorile
depăşesc 2000 mm, iar insular 3000 mm. În Munţii Camerun, convecţia orografică produce valori medii
multianuale de peste 9500 mm, (cu recordul pentru Africa, de 10.460 mm, la Debunja, în Camerun), valorile
scăzând în Ghana, chiar sub 700 mm. În medie, zona ecuatorialil africană înregistrează J 000-2000 mm.
Platourile înalte, din estul Africii {Tanzania şi Kenia) înregistrează doar 500-1000 mrn„ În vestul Sumatrei, în
nord-vestul Insulei Borneo si in Noua Guinee se înregistreaza peste 3000 mm. ln restul Indoneziei se
înregistrează '..'.000-3000 mm.
În zona subecuatorialii, precipitaţiile înregistr.eaz.ă o scâdere a cantităţilor medii anuZ!le, de circa 1/3,
faţă de zona ecuatorială, contu.rându-se două sezoane, unul ploios, vara si unul secetos, iama. În emisfera
nordică, în America Centrală, din Panama până în Honduras, se lnregistrează 2000-3000 mm. Valori mari se
înregistreaz,ă si pe ţarmurile nordice ale Americii de Sud, din Panama pană în Brazilia, unde se înregistreaz-<'i
peste 2000 mm, iar în zonele interioare, doar 1000 - 2000 mm. În interiorul Venezuelei, valorile medii anuale
 - I09 -

coboară la 500-l OOO mm. În emisfera sudică, în America de Sud, pe coasta pacifică, pe un tărrn înalt, adăpostit
de. Munţii Anzi, faţâ de alizeele dinspre sud-est şi scăldat de curenţii reci ai curenturlui Perului, valorile medii
anuale coboară la 300-500 mm. Pe versanţii estici ai Anzilor, în bazinul Maranonului, cantităţile medii anuale de
precipita(ii depăsesc 2000 mm. În Podisul Braziliei, în zona sud ecuatorialîl, se înregistrează I000-2000 mm, In
partea estică sciizând chiar la 500-1 OOO mm, aici existând cele mai bune condiţii pentru cultura cafelei. ln
Africa, în emisfera nordică, pe Cuasta de Fildes, se înregistreazâ 2000-3000 nun. Pe o bandă latitudinală, din
Nigeria pana în Sudan si în platourile Etiopiei, se Jnregistreazţ I 000-2000 mm. Din centrul Africii, o altă bandă,
1rrin sudul Sudanului si pană în Somalia, se înregistrează 500-1 OOO mm. În Somalia, odată cu scăderea
altitudinii, cantităţile medii anuale de precipitaţii scad la 300-500 mm si chiar la J00-300 mm, ln afara zonei de
acţiune a musonului de vară din Oceanul Indian.
in emisfera sudică, în zona subecuatorială a Africii, cantitilţile medii anuale de precipitaţii sunt de
I000-2000 mm. în Asia, în sudul Indiei şi in Ceilon, cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt de 500-1 OOO
mm, crescând spre est, w1de în Peninsula Malacca şi în nordul insulei Borneo, ating 2000-3000 mm. În sudul
insulelor Filipine se înregistrează 1000-2000 mm.
zonele tropicale şi subtropical.e, valorile sumelor anuale de precipitaţii prezintă scăderi evidente
faţă de zonele ecuatorială şi subecuatoriale. În America Centrală sî de nord, cantităţile şcad sub 1000 mm, iar în
centrul Podisului Mexican, Arizona şi în sudul Podişului Marelui Bazin şi sub 500 mm. Precipitaţii mai bogate,
peste 2000 mm, se înregistrează în Peninsula Yukatan, iar peste 1000 mm, în sud-estul S.U.A. (Florida,
Louisiana). În /\frica, valorile scad spre zona centrală a Africii de Nord, de la 500-1000 mm, la sub 100 mm, în
întreaga arie nordică a Africii, între Oceanul Atlantic si Marea Roşie, în unele arii putând să fie şi un deceniu,
fâră nici o ploaie. hi Asia, precipitaţiile sunt, în zonele centrale şi de sud-vest, între 100 mm şi 300 mm, în
zonele deşertice coborând mult sub 100 mm. În India de Vest, valorile depăşesc 3000 mm, în India Centrală sunt
de 500-1000 mm, iar în est, în Assam, depă'iesc cu mult 3000 mm. Aici, in zona musonică tropicală, se
înregistrează, cL1torită musonului de vară, cantităţi record. În zona convecţiilor orografice, la Cherrnpunji, la
altitudinea de 1313 m, s-a înregistrat o medie multianuala de 12.040 mm, cea mai mare valoare de pe Terra,
pentru un sir lung de observaţii. În aceeaşi regiune, la Mawsymam, pentm şimri mai scurte de date, valoarea
mullianuală este de I 3.970 mm. Cea mai mare sumă anuală s-a înregistrat la Cherrapundji, în anul I 861 (22.987
mm). Maxima absolută în 24 de ore, pentru Terra, s-a înregistrat tot la Cherrapundji, în I 4 iunie l 876, la
valoarea de I 038 mm. Cantităţile medii anuale în Tibet, sunt de 100-300 mm. În Indochina vestică si esticii,
cantităţile medii anuale sunt intre 1000-2000 mm, iar in zona centrală, de 1000-1500 mm, valoare care
predomină si în Insulele Filipine. în partea estică a Chinei, în climat musonic, predomină valori de 1000-2000
mm. În l.nsulele Hawaii, pe versantii vulcanului Waialeale, Ia altitudinea de 1730 m, pentru şiruri scurte de date,
s-a înregistrat media de 12.090 mm, iar media anuală a numărului de zile cu precipitaţii, de 350, această staţie
meteorologică deţinând si recordul pentru durata medie anuală a precipitatiilor, putandµ-se afinna în general, că
aici plouă tot timpul.
Î1l emisfera sudică, in zonele tropicale si subtropicale, cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt sub
I 00 mm, pe coasta vestică, unde la adăpost fată de alizee şi în apropierea suprafeţei oceanice a curenţilor reci, în
Desertul Atacama, se află una dintre cele mai aride zone ale planetei. În localitatea Pirados din Chile, din anul
l 84 7, pană în anul 1992, a plouat o singură. dătă, în anul 1936. În zonele centrale ale Americii de Sud„
contităţile medii anuale de precipitaţii sunt între 500-1000 mm, iar pe coastele estice se înregistrează 1000-2000
mm. În Africa, cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt de 100-300 mm, pe platourile înalte din vest, în
apropierea suprafeţelor oceanice străbătute de curenţi reci şi scad sub 200 mm, in zona centrală, in Deşertul
Kalahari. Pe coastele vestice ale Madagascarului se înregistrează 500-1000 mm, iar pe coastele estice, se
înregistrează peste 3000 mm. În Australia predomină regiunile în care se înswnează cantităţi medii anuale de
precipitaţii de I00-300 mm, in regiunile centrale chiar sub l 00 mm. Pe coastele estice şi nordice se înregistrează
1000-2000 mm.
in zonele temperate, cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt moderate. În emisfera nordică, pe
litoralul vestic al Americii, în apropierea curenţilor calzi din Oceanul Pacific şi în condiţiile unei convecţii
orografice puten~ce, se înregistrează 1OOO mm, în Oregon, cantitate c.are creşte spre nord, depăşind 3000 mm, în
Mwltii Alaskăi. In podi~urile montane interioare, cantităţile sunt de 200-400 mm, iar în Podişul Preriilor, de
300-500 mm. În zona centrală a Americii de Nord, cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt de 500-1000 mm,
în Podisul Marilor Lacuri, yăstrandu-se la această valoare, până în Câmpia Mississippi. Pe coasta de est se
înregistrează 600-800 mm. Jn Europa, cantităţile scad lent spre est. În partea vestică a Arhipeleagului Britanic si
pe coastele Norvegiei se înregistrează medii anuale de precipitaţii de 1000-1500 mm, iar în Munţii Norvegiei se
înregistrează până la 4000 mm, valoare depasitâ doar de maximele orografice din Muntenegru, din zona în care
ciclanii mediteraneeni se angajeaza î11 traversarea Peninsulei Balcanice (Crkvice, cu o medie multianuală de
 160 40 60 80 IDO 120 140 150 180

8iJ

r r ---b
20_ 1 ~ ·~
'···-··-·-··--L::·~>;;_.. -.
,. - _„ ....
'1
o

o>---+--
LEG!;NDA · '
201 CJ <IOD mm -r--:.------
[]]] !00-300 mm
~300-500mm
(::'.;@@500-1000 mm
~1000-2000 mm
1 1
+0
(:;;;rn~u 2000-3000 mm

60
1111 >JOOOmm +
·-r-- ·-=1
14f)
--. ·--- J-
160
l I50
-· .
180
160 140 120 40 60 80
 - 111 -

4.628 mm). Europa Centrala si de Nord înreg!stre.ază 550-800 mm,'în Câmpia Europei de Est, valorile scăzând
la. 400-550 mm. în sudul acestei câmpii, spre ţănnurile mărilor Neagră şi Caspică, valorile scad sub 100-200
mm. În bnzinul mediteraneean, precipitaţiile bogate de iarnă, ridică mediile anuale, la 400-800 mm. Spaţiul
european conţine numeroase areale izohlle, unde Janţurile montane ridica, local, cantitaţile de pre~ipitatii, la
J 500 -2000 mm. În partea sudică, în Caucaz, pe versanţii sudici, se înregistrează peste 2500 mm. ln Siberia,
cantităţile medii multianuale de precipitatii se situiazâ între 300-500 mm. În Asia Centrală si în Mongolia,
cantitătile medii multianuale de precipitaţii sunt de l 00-300 mm, în deşerturile Asiei Centrale, chiar sub l 00
mm. În Primorie, Insula Salrnlin si ln Japonia nordică, cantităţile medii multianuale de precipitaJJii sunt de 500-
J OOO mm, iar în sud-estul Peninsulei Kamceatka, chiar peste 1OOO mm sub incidenţa climatului temperat
musomc.
in zonele temperate ale emisferei sudice, cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt de 2000-3000 m!11
si chiar mai mari de 3000 mm, pe coastele chiliene, scăzând la 100-300 mm, pe versantul estic, în Patagonia„ In
Tasmania, valorile medii anuale sunt în jur de 1000 mm, iar în regiunea scăldată de curenţi calzi, în insula
sudică a Noii Zeelande, crescând datorită convecţiilor orografice, la peste 1500 mm În zonele subpolare şi
polare ale ambelor emisfere, in climat oceanic, se înregistrează 500-800 mm, iar în climat continental, sub 300-
400 mm.
În zona subarctică, cantităţile medii anuale de precipitaţii sun relativ scăzute. În emisfera nordică, în
America de Nord, cantităţile medii anuale de precipitaţii se situează în jur de 300-500 mm În Mw1ţii Alaskăi se
înregistrează, la contact cu influenţele curentului cald al Alaskăi, valori de peste 3000 mm, care scad la 500-
1000 mm, în Peninsula Alaska şi in Insulele Aleutine, valori prezente şi în estul Peninsulei Labrador. În aria
centrală a zonei subpolare americane, în nordul Canadei, valorile scad la 100-300 mm. în sudul islandei se
înregistrează valori de l000-2000 mm, iar in nord, doar 300-500 mm. în Eurasia, valorile medii multianuale
scad dinspre Scandinavia, spre nordul Siberiei, odată cu degradarea climah.1lui subpolar oceanîc. Astfel, de la
1000-2000 mm, pe coasta de nord-vest a Norvegiei, valorile scad la 500- l OOO mm, pe coasta nordică a
Norvegiei, apoi la 300-500 mm, iar la est de bazinul fluviului Enisei, la J00-300 mm
În zonele arctici şi antarctică se înregistrează o nouă scădere, valorile medii anuale situându-se de
regulă, sub 300 mm.
În zona arctică, valorile sunt ridicate doar în Groenlanda de sud, unde din extremitatea sudică,
cantităţile medii anuale scad, de la l 000-2000 mm, la 100-300 mm în partea centrală şi de nord. Nordul Canadei
si al Siberiei, ca ~,i întreg bazinul arctic, înregistrează aceleasi valori. Doar Marea Norvegiei se detaşează cu
valori între J000-2000 mm, iar estul Mării Barents, cu 500-1000 mm, datorită puternicelor evaporări de pe
curentul GolfUlui.
în zona antarctică, valorile scad de la 600-700 mm, în aria litorală a cliamtului antarctic oceanic, la
circa 75 mm, în aria centrală a Antarcticii.
Din cele prezentate, se observă rolul important pe care îl au depărtarea sau apropierea de ocean,
înălţimea şi poziţia lanţurilor montane, temperatura curenţilor oceanici ce scaldă · ţănnurile continentelor şi
activitatea ciclonilor. Pe uscat şi mai ales în zonele interioare şi la adăpostul marilor lanţuri montane, se
înregistrează cantităţi scăzute de precipitaţii; pe mări si oceane, cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt
moderate si uşor crescute, pe ţănnurile răsănitene, în zona caldă şi pe. ţărmurile apusene din zona temperată şi
subpolară, cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt mari şi foarte mari. Azonal, marile înălţimi înregistrează
maxime orografice.
Distribuţia sezonieră a cantităţilor de precipitaţii relevă trei tipuri de regim anual: cu precipitatii
distribuite in toate anotimpurile; cu precipitaţii periodice (cu sezon secetos); cu secetă pennanentă (regim
desert ic), (Hromov ). Fiecare dintre aceste tipuri prezintă câteva subtipmi (fig. 69). Tipul cu distribuţie în toate
anotimpurile grupează pe suprafeţele de uscat, subtipurile:
- unifonn repartizate în tonte anotimpurile, prezent în nordul Americii de Sud, America Centrala,
Antile, zona litoralului vestic al S.U.A la nord de California, litoralul vestic al Canadei şl litoralul sudic al
Alaskăi, sud-estul si estul S.U.A., extremitatea sud-estică a Canadei, Islanda, Europa Occidentală, arhipelagurile
si ţămmrile Mării Barents. în emisfera sudică, acest subtip este prezent În jwnătăteă sudică a statului Chile,
inclusiv Ţara de Foc, pe litoralul est brazilian, pe litoralul est african şi est malgaş, in extremitatea sud-estică a
Australiei, în Tasmania şi Noua Zeelandă.
- cu două maxime si două minime (regim ecuatorial), prezent în Amazonia şi Ecuador, pe ţărmul de est
al Golfului Guineei şi în bazinul nordic si central al f;uviului Zair şi in Asia de Sud, începând cu extremitatea
sudică a Indiei, Ceylonul, Peninsula Malacca şi Indonezia.
- cu maxim de vară, specific vestului Mexicului, ariei centrale a S.U.A. şi aproape întregii arii centrale
sî nordice a Americii de Nord, părţilor de vest, sud si est a Groenlandei, Europei Centrale şi întregii benzi
 - 112 -

0
~la
~lb
2o IIIl1Ilillil 1c
EZ]za
[Z22b
-2c
c=J3

Fig. 69. Repartiţia sezonieră a precipitaţiilor (regimuri pluviometrice)

- 1, precipitaţii în toate anotimpurile: a, unifonn repartizate; b, cu două maxime si două minime
(regim ecuatorial); c, cu maxim de vară; - 2, precipitaţii periodice (cu sezon secetos distinct): a, cu maxim de
vară (regim tropical si musonic); b, cu maxim de primăvară; c, cu maxim de iarnă (regim mediteraneean); - 3,
secetă permanentă (regim desertic), (după Hromov).

centrale si nordice a climatului temperat continental din Eurasia, climatului subpolar si polar din jumătatea estică
a Siberiei, estul si sud-estul Japoniei, sud-estul Chinei si estul Indochinei. În emisfera sudică, acest subtip este
prezent în nord-estul Australiei si estLll Insulei Noua Guinee. Este cel mai extins subtip de regim pluviometric.
Tipul cu precipitaţii periodice (cu sezon secetos distinct) cuprinde subtipurile:
- cu maximă de vară (regim tropical si musonic), extins în emisfera nordică in în Llanos, Africa Subsahariană,
sudul Sudanului, Etiopia, Somalia şi Kenia India, China de est si nord-est si Coreea, iar în emisfera sudică, în
Podisul Braziliei, Africa central-sudică şi estică si în nordul si nord-estul Australiei.
• cu maximă de primăvară, preznt doar în emisfera nordică, este un tip intâlnit exclusiv în partea sudică a
climatului temperat continental excesiv. Este prezent în Podisul Marelui Bazin, bazinul Ponto-Caspic si nordul
Asiei Centrale.
- cu maxim de iarnă (regim mediteraneean) este prezent în California si în bazinul mediteraneean, în emisfera
nordică si in centrul statului Chile şi în Australia de sud, în emisfera sudică.
Tipul cu secetă pemrnnentă (regim desertic) nu prezintă subtipuri. Este prezent în emisfera nordică în
sud-vestul Podisului Marelui Bazin, în sudul Californiei, nordul Mexicului, nordul Africii, Arabia, Iran,
Afganista, sud-estul Pakistanului, sudul as iei Centrale. În emisfera sudică, acest tip este prezent ]zona tropicală a
Munţilor Anzi, pe versantul lor estic în zona subtropicală si în Patagonia, in Kalahari, Namibia sI nord-estul R.S.
Africane sl în aria mediană central-sudică a Australiei.
Variabilitatea cantităţilor anuale de precipitatii
Valorile sumelor anuale de precipitaţii prezintă un regim multianual mai mult sau mai puţin constant.
Sumele anuale de precipitaţii au cea mai mare constantă fată de valoarea medie (asa cum este ea, mică sau mare),
in centrul Africii, cu ab<iteri medii de± 10%; ea mai mare abatere, de peste± 40%; înregistriindu-se de regultl în
arii desertice'. Gila, Africa de nord, Arabia, sud-~stul Podisului Iranului, sudul Pakistanului sI Desertul Thar,
Depresiunea Tannului si Deşertul Gobi, iar în emisfera sudică Desertul Atacama si extremitatea estică a Braziliei
(aici în condiţiile unei mari variabilităţi de la an la an a condiţiilor de circulaţie a atmosferei şi a curenţilor
marini), (fig. 70).
 - J 13 -

DLETI•~
Sub 10/. 10-15/.
15-20.% 20-25%

Fig. 70. Abaterea medie a sumelor anuale de precipitaţii faţă de media multianuală (după Erwin Bief).

Repartiţia geografică a precipitaţiilor sub formă de zăpadă

O parte important[l din cantitatea de precipitaţii căzută pe glob este sub fonnă de z.ăpadă. Ariile în care
se pot produce precipitaţii sub fonnă solidă depind de latitudine si altitudine şi depăsesc suprafaţa regiunilor in
care se poate instala stratul de zăpack1.
Spre tropice, ln regiuni de câmpie, în general limita maximă la care se pot produce precipitaţii sub
formă de ::ăpadâ este latitudinea de 30°. În emisfera nordică, poate ninge (exceptând ariile montane), în America
de Nord, până pe aliniamentul graniţei sudice a S.U.A, Golful Mexic, la nord de Peninsula Floridei; în Africa, în
jumătatea nordică a Marocului, în Munţii Atlas şi la nord de ei, în nordul Algeriei şi.Tunisiei, pe litoralul libian
si egiptean; în Asia, în Orientul Apropiat, până în nordul Golfului Persic, în Irean, Afganistan, aliniamentul
Mtmtilor Himalaia şi al fluviului langtse, iar pe tănnurile Mării Chinei de Sud, până la tropice. fn emisfera
sudică poate ninge, în America de Sud, în Chile, la sud de paralela de 32°, iar în Argentina la sud de estuarul La
Plata; în Africa, în aproape toată R.S. Africană, la sud de paralela de 26°; în sud·estul Australiei şţ în Noua
Zeelandă.
În Emopa, în bazinul Mării Mediterane, numărnl mediu anual al zilelor cu ninsoare scade spre sud si
spre ţărmuri, de la 8,1 zile la Milano, la 0,1 zile, la Siracusa (Pop, 1988). Pe litoralul atlantic al Franţei, pot
cădea ninsori până în dreptul estuarnlui La Gironde.
În contrast cu. aria în care se produc atât precipitaţii lichide, cât şi precipitaţii solide, climatul polar
continental nu pennite formarea precipitaţiilor in stare lichick'i, în climatele polare oceanice., precipitaţiile. mixte
sau lichide fiind accidentale, pe timp de vară, fondul unor invazii de aer polar maritim.
La altitudini ridicate, ninsorile suJ1t prezente în toate zonele climatice ale globului. Astfel, Ia peste
2500-3000 m, ele sunt prezente în Podişul Mexican si în zonele inalte ale întregii cordiliere andine, în America;
în Muntii Atlas, chiar la altitudini reduse, în munţii vulcanici înalţi din centrul Africii şi în ariile înalte de podis
din sudul Africii, în Munţii Zagros, din sudul Iranului, pe versantul sudic al Munţilor Himalaya şi pe culmile
prelungirilor sale din nordul Peninsulei Indochina şi din sud-vestul Chinei, piină în Podişul Yunnan, în aria
înaltă. a munţilor Noii Guineei si în Alpii Australiei.
Posibiulitatea de instalare şi menţinere a stratului de zăpadă este în funcţie de latitudine şi altitudine,
factori care decid temperatura aerului şi a suprafeţei solului, cantitatea de precipitaţii căzute, ca şi fonna
precipitaţiilor, lichidă sau solidă.
Repartiţia stratului de ::ăpadă pe suprafaţa terestră, evidenţiază pe suprafaţa de uscat a Terrei, patru
categorii de regiuni (fig. 71).
 - 114 -

120

14() ~1
~-2 '~
~3 '"
I )4

Fig. 71. Repartiţia stratului de zăpadă pe suprafaţa terestră

l, teritorii acoperite permanent cu zăpadă si gheaţă; 2, teritorii cu strat de zl'lpadă stabil, care se
formează în fiecare an; 3, teritorii cu strat de zăpadă format aproape în fiecare an, dar instabil; 4, teritorii lipsite
de strat de zăpadă; 5, durata medie a păstrării stratului de zăpadă (în luni), (după Richter).

Repartiţia stratului de z,:'ipadă pe suprafaţa terestră, este în funcţie de distribuţia ariilor în care
se pot produce precipitatii sub formă de ninsoare, în plus fiind necesare intervale mai lungi sl stabile în
care temperaturile &'i fie negative la nivelul suprafeţei solului si în stratul inferior de aer al atmosferei.
Teritoriile în care este posibilă prezenţa stratului de zăpadă, ocupă mai mult de jumătate din suprafaţa uscatului.
Stratul permanent de zăpadă şi gheaţă acoperă doar Groenlanda si Antarctica, celelalte arii din zona
polara, fiind acoperite cu strat permanent de gheaţă, ca efect cumulat al latitudinii si al altitudinii, la care se
adaugă cantitatea mai mare de precipitaţii, generată în ariile sub influenta curenţilor calzi (muntii din nordul si
vestul arhipelagului canadian, regiunea centrală înaltă a arhipelagurilor Svalbard, Franz Josef, Novaia Zemlia,
Noua Siberie ).
Teritoriile cu strat de 7llpadă stabil, care se formează în fiecare an, si sunt marcate si de o durată a
stratului de zăpadă mai mare de două luni, sunt situate în S.U.A., în general până la paralela de J0°, în Europa,
limita acestei zone treciind prin centrul Scoţiei, sudul Suediei, estul Poloniei, sudul Ucrainei, Munţii caucaz,
nordul Mţrii Caspice, Lacul Aral, apoi prin sudul Podişului Pamir, cuprinde aria înaltă a Munţilor hinducuş,
Munţii Himalaya si întreg Podişul Tibet, Manciuria, nordul Coreei si Japoniei, iar în emisfera sudică în regiuni
joase doar în extremitatea sudictî a J\nwricii de Sud ..
 ,
:1

- 115 -

Teritoriile cu strat de zăpadă fonnat aproape în fiecare an, dar instabil sunt, în emisfera nordică,
caracteritice aproape întregului teritoriu al S.U.A, de la San Frnncisco, la graniţa mexicană, pe la nord de
litoralul Golfului Mexic si prin centrul statului Georgia, pînă la vărsarea în Oceanul Atlantic a râului Savannah,
in America de Nord; în Europa stratul instabil de z,1padă se instalcaz.11 in jumătatea nord-estici) a Peninsulei
Iberice, în întreaga ltalie si Grecie; în Cipru, Asia Mică, până în nordul Iranului, Munţii Hinducus, versanţii
sudici ai Mumilor Hiinalaya, Podisul Yunnan, în China de est, pană pe aliniamentul fluviului Iangtse si în
Japonia, la nord de Insula Kyushu. În emisfera sudică, strat instabil de zăpadă se instalează în Chile, la sud de
I-atitudinea de , în centrul si sudul Patagoniei, inclusiv Ţara de Foc, în America de Sud; în Munţii Scorpiei si
la sud-vest de ei, ln Africa; în Alpii Australiei si zona exterioară lor, piină pe litor«il, inclusiv Tasmania, în
Australia; în insula sudică a Noii zeelande.
În afara acestor arii, sunt ariile în care nu se poate constitui niciodată strat de zăpadă, reprezentând
zona caldă a Terrei, de regulă între latitudinile de 30°.
Se observă că în ariile interioare ale continentelor, desi gradul accentuat de continentalism reduce
cantităţile de ninsoare, temperaturile scăzute ale iernilor constituie w1 factor de influenţă mai puternic si în
aceste arii, prezenţa stratului de zăpadă cu diferite durate, coboară spre latitudini mai scăzute. în plus, azonal,
altitudinea crescută, coboară spre topice limitele teritoriilor prezentate şi izoliniile reprezentând durata stratului
de z1padă. .
Alfitudinea medie a zăpezilor permanente este rezultatul unui complex de factori, din care cei mai
importanţi sm~t temperatura aerului si precipitaţiile atmosferice. Datorită faptului că ecuatoru] termic este
poziţionat, în medie, pe latitudinea nordică de 10°, iarîn ariile uscatului (analizate pentru prezenta stratului de
zăpadă), la circa 15° şi scăderea mai puternică a temperaturilor medii în emisfera nordică, până la ]atitudinea de
70° , prezenţa ecuatorului pluviometric, la 15° latitudine sudică şi a prezenţei vârfului temperat al celui de al
doilea plus de tJrecipitaţii, la 55° latitudine sudică, faţă de 60° latitudine nordică, a faptului că centura de maxim
pluviometric a emisferei sudice prezintă valori medii anuale aproape duble faţă de cea a emisferei nordice,
preponderenta mai mare a suprafeţei acvatice în emisfera sudică, detennină altitudin medii diferite la care sunt
prezente z.'îpezile permanente, în cele două emisfere (fig. 72).

I.

/
/
I
I l .„·... ·.·.
I
I
I
.
. . I •

..
: - /$P(J AMii :
' ', \
·\
I
„/ I ..
I . \
\
11° -- --1-
I
- - - - - - - - - - - :...... - -
.·
• I
/ .
-,.KJQ(IH>J!ll- -·.- - ---:-
·.
•
.. \
_.,,,,.. -·-\-.-
: ·„ \
1
•• . I • ·.„ ,,
I ..·•.••• II •••
·... ·...
1 • • • • ••
• • • •• • • •• • ••
•• • I
- A".1Jl"J.nwM't"lt
·••
•• . • "
• .
"""""„.,_„, •••

~ Q
~ ~q.
0
H llJ lll" liU4 J'Q4 .ilJIP I/)" 0- 117" Rll"' .!li" f(1'1' .f1l" R!" Ar$

Fig. Altitiudinea medie a zăpezilor permanente (1) în corelaţie cu temperaturile medii anuale ('.2) şi
cantitatea medie anuală de precipitaţii (3 ), (Erhan, 1988).
 - 116 -

2. 4. CLASIFICAREA CLIMA TELOR

2. 4. 1. CLASIFIC4.RI CLIMATICE

Complexitatea factorilor climatogeni creează o mare varietate de climMe. Stabilirea tipurilor de climate
fundamentale, subtipuri si varietăţi, constituie clasificarea climatelor. Clasificările climatelor sunt efective sau
genetice. Clasificările efective (funcţionale) se efectueaă pe baza efectelor climatelor asupra mediului geografic
sau complexelor fizico-geografice (peisajele geografice), la care se adaugă si parametrii climatici de bnză, în
general valorile medii. Clasificările genetice au la bază condiţiile dinamice de genezl\ ale climatelor. O
clasificare climatică completă, care să satisfacă toate exigenţele, nu a fost încă realizată. Clasificările climatice
pot fi integrale, în cazul în care sunt abordate toate problemele la scară globală, sau parţiale, atunci când sunt
evidenţiate doar unele caracteristici penim teritorii limitate.
Încă din antichitate a fost efectuată prima clasificare climatică, bazată pe înclinarea di feriră cu care ajung
razele solare pe teritoriul Pamilntului, evidenţiindu-se o zonă cnldă, una temperată şi una polnră. Această
clasificare, a fost detaliată si s-a păstrat pilnă în secolul al XIX-iea, chinr şi astăzi păstrându-se, la un nnumit
nivel, aceste principii, ca şi denumirile zonelor climatice. Primele clasificilri climatice moderne au ţinut seama
de mersul izotermelor pe uscat si mare, de circulnpia atmosfericaă de indicatorii vegetaţiei si faunei.
în anul 1879, A. Supan a delimitat zona caldă, prin izotermele medii anuale de 20°C, corespunzând
limitei palmierilor pe uscat şi a coralilor în mări, spre poli sial viţei de vie spre tropice. Zonele temperate au fost
delimitate spre nord de izotennele de 10°C, iar zonele reci, de izotermele de 0°C, ale lunii cele mai calde,
urmi'ind zonele glaciale.
Wladimir Koppen a efectuat prima clasificare climatică în anul 1884, clasificare care a fost mereu
imbunăta.ţită, prin clasificări efective, de esenţă geografică, în anii 1918, 1923, 1931, ultima sa variantă, din anul
1936, fiind frecvent folosita şi în prezent.
În anul 1884, A. I. Voeikov a alcătuit o clasificnre climatică pe baze hidrologice. Tot pe baze
hidrologice a fost efectuată şi clasificarea climatică A. Penck.
Pe măsura trecerii
timpului, clasificările au devenit mai complexe, dnr mai npropiate de realitatea faptică. A apărnt criteriul
tennopluviometric, val,nbil si astăzi, bazându-se în principal pe valorile medii şi extreme ale temperaturii aerului
şi a precipitaţiilor atmosferice, la care se adaugă si principii biogeografice de analiză. Prima clasificare completă
de acest tip a fost efectuată de către W. Gorczynski, în anul 1945.
Clasificările climatice efective, alcătuite pe bnza clasificărilor modificate Koppen, de către C. W.
Thornthwnite în anii 1931sj1948 şi G. T. Trewnrtha, (1937), C. Troll, (1948) şi L. Emberger (1955), au la bnză
criteriul biogeografic. Clasificarea Thomthwaite a stabilit criteriu princiDal de clasificnre, gradul de umezire 81
climatelor pe baza raportului dintre
R kcal precipitaţii şi evapotranspiraţie (in-
cm 2an dice de eficacitate a precipitaţiilor)
IDO si temperatură. În anul 1948, M. I.
Budilko, a înlocuit indicele de
80 efîcncitnte a precipitaţiilor
(Thornthwaite), baz21 pe un indica~
:............._ tor dificil de măsurat sau caklculat,
evapotranspiraţia, cu indicele de
STEPA
Stcpa,pN:r'ia :I
lsrn1Df.,~ '
umezire, ca raport între bibnţul
:DESERTUL caloric si c!l!dura necesară evapo-
____.--·1 I
..--..--,_,.--- '
rării sumei medii anuale de preci-
pitaţii (fig. 73).
Pe baza efectelor pe ca1·e
·, climatul le exercită asupra peisaju-
~~~~~~--''..,- R
) ~, lui geografic, au fost efectuate
r r·.,
,_ 2,5 .J.O J. 5 Tr clasificările Emm. de Martonne
iig. 73 Greaficul zonalităţii fizico-geografice (geobotanice). R,bi- ( 1909) şi L. S. Berg ( 1925).
lanţul caloric, Ln căldura consumată în evaporarea sumei medi anuale de Clasificările genetice sunt
precipitaţii R!Lr, indicele de umezire de dată mai recentă. Astfel, B. P.
 - J 17 -

Alisov a efectuat în anii l 936-1941, prima clasificare genetică completă, bazată pe criterii dinamice
(circulaţia generală a atmosferei), care a fost perfecţionată în anul J 949.
Dup?i criterii mixte, atât efective cat şi genetice, au fost elaborate clasific:lrile climatice A. N.
Strahler, în.anul 1969 si B. P. Alisov, în anul 1974.
în cele ce urmează se vor caracteriza pe scurt clasificările climatice Kopen şi Alisov.

2. 4. CLASIFICAREA CLIMATELOR W. KOPEN

Clasificerea climatelor
EXOREISM elaborata de către W. Kopen în
A!?EISM IENDOREISM
fnd arrd a?fO" lndar1df0~20° Indice de aridilale >20(j anul I936 (confotm chem ei din fig.
2S 74), a fost 'îmbunătăpită de către R.
CLIMAT A
CLIMATB CLIMAT PLOIOS TROPICAL
Geiger, in anul 1954.
Pe baza temperatmilor
Tempera/ura mijlocie penlru !oale lunile pesle f /8 °
lunilor caracteristice, de regulă
luna cea mai caldă iar pentru
20 CLIMAT C climatul tropical, al lunii celei mai
CLIMAT PLOIOS TEMPERAT n:ci şi a caracteristicilor pluviome-
Temp mjjl e lunii celei mai recf„/8°-J"
trice, s-au stabilit 5 clase de climat.
Acestea sunt:
Cw· Clima/ cu ierni uscate A, tropical ploios
15 ~
w· Climat cu veri usca!e B, uscat
::;-. ·~ Cf' Climat cu precipi!afii dudnd !of anul C, temperat, cald şi ploios
~
~
::::: ~ 'j D, boreal de zăpa<11 - pildure
ci: .... ~ E, al zăpezilor vesnice
:::::,
..... §"' ~
Acestea, împreună conţin
G .~
~fO 2:f 11 ordine sau tipuri fundamentale
~ '
~ Js de climat, din care 3 au câte două
'4J
..... ~ variante. Ordinele au subordine. Se
'I:
CLIMAT O adaugă litere majuscule sau mici,
'I!; CLIMAT BOREAL CU IERNI RECI pentru alte caracteristici ale regi~
~5 !emp m!Jlode a /u171i' cele/ mai reci sub · J 0
mului te1mic sau ale precipitaţiilor,
.:::i
~
~
Tr:mp m(Jlocre a lu!71i' celei mai calde pesle ~ 18 &
pentru a delimita ordinele şi
~ subordinele şi cifre pentru a
-.:>
Q) /Jf • Clima! cu 1em1 reci ~i umede evidenţia tipurile şi subtipurile de
"'
::? I Ow .Clima! cu ierni reci ş1 uscale climat. Această modalitate de
~o
evidenţiere are în general bune
corespondenţe cu zonele de
vegetaţie şi cu caracteristicile
CLIMAT CU ZAPA DĂ ABUNDENTA
CLIMAT E Luna cea mai caldă intre 0°-!0" învelişului de sol.
A Tundra B. Cllmaldealltlude este 2500m Ul)
·5 2. 4. 3. CLASIFICA-
CLIMAT F REA CLIMA TELOR B. P.
CLIMAT CU ZAPADĂ VEŞNICĂ
Luna era mai calda pesle 0° ALISO V

-10 -----J.--.---'--------m..1..,n_nm_rn_ _ _ _ _ _..... Clasificarea climarelor B.

500mm wuv,
P. Alisov, datand din anul 1974,
150/J
M(Jlocia ~nuală a precip1!a/ii/or este o clasificare efectivă şi
genetică. La baza sa stau caracte-
Fig. 74. Repartiţia regiunilor climatice (după W. Koppen) risticile maselor de aer şi ale proce-
selor macrosinoptice. B. P. Alisov
a evidenţiat 7 zone climatice, din care 4 fundamentale, iar 3, de tranziţie (tab. 2). Zonele fundamentale se
definesc şi prin existenţa unor mase geografice de aer ce le su11t caracteristice, care. se fonnează deasupra lor.
Zonele de tranziţie nu au „personalitate proprieă în acest sens. în ele nu se pot forma mase de aer. Ele sunt de
fapt zone care s~mt ocupGte periodic de masele de aer caracteristice zonelor climatice fondamentale învecinate,
 îiO 150 14-0 lZG __
~~-

80 -

4D1-

zo -----+--- 20

.. i
-·--;---- o
.... ··-·-:~.
l 4'

20 f- :· --· --- 20

.- .... ~-· I
I I
4Df---L I I 40
Cfb I ...........„<>······--·„ ........ .
I
·····•····· ...... .\. ..
..- · .r
1 I
'---'-"-- -- 120 100 BD 60 4D 20 O 20 4D 50 80 100 120 14D 150 150

Af mmAw 1·····. ]Cw ~des llUllliJ Cfc ·~

· · Ofa
Dfb
lîffimmDwa ~ Dwc t:/'.'\!xtj ET
,,.,"" 1
0wd·; : EH
~-'--'-'--'~ Dwb

Fig. 75. Harta clîmatkă a lumii (după\\'. Ki.>ppcn). A. climak tropic;ile µloio:ise: Af climatul pădurilc-r troµ;..:ak . .'\\\.climatul de SJ\:mă: B. clin:itc t.sc:itc BS. clim~1tul ".'./.:·
d~ step:) . .8\\. clin1.1tu1 d;;;s~nurilor: C~. c11rn0!-:- t~n1p~rJ.t~ - c~L.i~. . plo!o;1:>-;!: C\\. cu î:rrn3 s~c~t0,1c;'J.. c·s. cu ·. :i.r.J sec.~toZls:l. Cfa_ C'tb. C'tC. uni:-'cn:11 Uff:ed-;. cu cLf~rir;;
p:irticubritati tcr·rnice: D. c\ima:e bore:ilc DL1. nn~. Dfr, Dfcl. unifcirn umede. cu cliforik t!:'.ls:ituri !~rnic;?, D\\a o„,b. 0\VC, D\\CL cu i:irn::i $eCetc'1sCl si diferite p:nt!L:U!Z'lritari
;::r:11ic:;;;-·_ E. c:hrn;J.tc reci {cu zJpezi Yesnicc): F~r clirn~H d~ tuncfr:.-i. EH_ clirn::n d~ n1are :dtitudin~. EF. clî111at cu în:::;h2t Yc~snlc.
 - l 19 -

perioade în care climatul zonei de tranziţie capătă caracteristicile zonei climatice fundamentale căreia aparţine
masa de aer instalată. Schimbarea unei mase de aer cu alta se face prin înlocuire sau prin transformare, în loc,
întrucât radiaţin solară îsi schimba unnghiul de incidentă, de-a lungul anului. Caracteristici proprii zonelor
climatice de tr:mzitie se resimt mai ales în anotimpurile de tranziţie.
Îb cele 7 zone climaticeîn zonele menţionate, sunt separate 22 de tipuri continentale, oceanice, ale
ţărmurilor răsăritene si ale ţărmurilor apusene, subtipuri deosebite atât ca circulaţie atmosferică cât şi prin natura
curenţilor oceanici care le influenţeaz.ă.

Tab. 2. Subtipuri de climat si peisaje caracteristice (clasificarea B. P. Alisov)

Zona Tipul de climat Peisaj caracteristic

climatică
I. Zona I. Climatul ecuatorial continental Pa.durea ecuatorială umedă
ecuatorială 2. Climatul ecuatorial oceanic Pădurea ecuatorială umedă
II. Zona l. Climatul subecuatorial musonic continental Savana
subecuntoria!rl 2. Climatul subecuatorial musonic oceanic Pădmea ecuatorială wnedă
(a musonilor 3. Climatul subecuatorial al ţărmurilor apusene Savana
1
I ecuatoriali) ale continentelor
4. Climatul subecuatorial al ţărmurilor răsăritene Pădurea ecuatorială w11edă

·-
ale continentelor
HI. Zona 1. Climatul tropical continental l)eşertul tropical
tropicală 2. Climatul tropical oceanic Pil.durea tropicală
3. Climatul tropical al ţărmurilor şi păt1ilor l)eşertul umed
apusene ale continentelor
4. Climatul tropica] al ţăn11urilor răsăritene ale Pădurea tropicală
continentelor
IV. Zona J. Climatul subtropical continental l)eşertul şi
stepa subtropicală
subtropicală. 2. Climatul subtropical oceanic Stepe subtropicale
3. Climatul subtropical al ţărmurilor apusene Mediteraneean maritim
ale continentelor
4. Climatul subtropical al ţ.'l.nnurilor răsăritene Pădurea subtropicală
ale continentelor
V.Zona 1. Climatul temperat continental Pădurea de foioase, taigaua,
temperată stepa,semideşertul
2. Climatul temperat oceanic Pădurea de foioase
3. Climatul temperat al ţărmurilor apusene ale j Pădurea de foioase
continentelor
4. Climatul temperat al ţămmrilor răsăritene ale Pădurea de foioase şi stepa
continentelor
VI. Zona 1. Climatul subarctic continental Taigaua şi silvotundra
sub arctică şi 2. Climatul subarctic şi subantarctic oceanic Taigaua si silvotundra
sub antarctică
VIL Zona l. Climatul polar continental Tundra şi gheţurile
arcti-că şi 2. Climatul polar oceanic Tundra şi gheţurile
antarctică

Influenţa curenţilor oceanici şi a circulaţiei atrnosferice se resimte mai puţin în zona ecuatorială, w1de
forţa Coriolis !ipseste sau este redusă cât şi în zonele subarctică, subantarctică, arctică şi antarctică, unde
banchiza polară şi aisbergurile limitează influenţa curenţilor oceanici asupra ţănnurilor şi regiunilor din interior.
În zonele menţionate nu s-au evidenţiat tipurile ţărmurilor răsăritene şi apusene. În concluzie, cele 7 zone
climatice au toate tipuri continentale şi oceanice, rezultând 14 tipuri, adăugându-se 8 tipuri ale ţărmurilor
răsăritene si apusene din zonele subecuatoriale, tropicale, subtropicale şi temperate. În cadrul zonelor climatice
se evidenţia.za şi variante de climat de altihldine (al mw1ţilor înalti), făcând excepţie zonele subpolare si polare,
unde difrenţierile tem1ice dintre regiunile joase şi cele înalte, nu mai sunt atât de bine puse în evidenţă.
Variantele de altitudine ale climatelor, se caracterizeaz.ă în principal pe zonalitatea verticală a parametrilor
 - 120 -

climatici. Se deosebesc prin temperaturi medii mai scăzute, amplitudini tennice medii nnuale mai reduse si
amplitudini termice medii diurne mai ridicate, vân!Hri .mai pu.ternice, ceată. si rouă mai frecvente, nebulozitate
mai ridicată şi prin precipitaţii mai bogate decât în tipurile continentale de chmnt.

2. 4. 4. TIPURILE GEOGRAFICE DE CLIMAT DUPA CLASIFICAREA P. ALISOV

În raport cu isuprnfetele deţinute snu cu importanţa pentru societatea omenească, se va face ·o sumară
caracterizare a zonelor si tipurilor de climat, după clasificarea Alisov.
Tipurile d.e climat din zona ecuatorială
Radiaţia totală a '1Cestei zone, între l 50 si 160 kcal/cm 2/an, nu se situeaz.:'1 Ia valori foarte mari, datorită
nebulozităţii ridicate. Contraradiaţia atmosferei,. ridicată datorită umezelii mari a aerului, menţine bilanţul
radiativ al suprafetei terestre la valori mari (80 kcal/cm 2/an, pe continente si l 00-J 20 kcal/cm 2/an, pe oceane).
Aerul tropical adus în zonă de către alize.e, se umezeşte, au loc intense miscări convective, care se extind până la
altitudini de 10-12 km si cnre produc în pnrtea a doun a zilei, intense precipitaţii convective. În aerul umed adus
de alizee, de pe nceane, se produc frecvene procese de condensare, care generenză cnntităti mari de precipitaţii.
Aerul umed este foarte instabil, m:e densitate reduSt'l., iar prin co~1dens.:'lrile ce se produc în aceste mase de aer, se
eliberează uriase cantităţi de căldură, care au fost consumate la evaporare. Orice răcire produce condensări ln
aerul umed, care restnbilesc temperaturile ridicate. Desi aerul ecuatorial nu este atnt de cald ca si cel tropical,
temperatura sa echivalentă potenţială este mai ridicată. Viteza vântului este redusă, iar cnlmul atmosferic are,
frecvente mari, motiv pentru care zona este cunoscută si ca zona ca!m11!11i ecuatorial. Valorile reduse pe care le
are forţa Corio!i.~ în apropierea ecuatorului, reduce la minim posibilitatea de ciclogeneză, implicit frontogenezl\.
Climatul ecuatorial co11tine11tal este caracteristic Amazoniei centrale, bazinului nordic si central al
Zairului si regiunile interioare din Borneo si din nordul Insulei Noua Guinee (fig. 76)„ Acest tip de climat se
caracterizează prin temperaturi medii anuale de 24-28° C, cu două perioade mai calde, imediat după echinoctii si
cu două perioade mai reci, imediat după solstiţii: Amplitudinile tennice medii anuale se situeaz2, între I° C si 5°
C, iar amplitudinile medii diurne, între 5° C si 10° C. Temperaturile maxime absolute depăsesc rar 35° iar
temperaturile minime absolute cobonră rar sub 20° C. Umezeala relativă a aerului nu cobooară decât rar sub
70%, iar noaptea atinge aproape întotdeauna 100%, ceea ce duce la ceturi frecvente de noapte si rouă, a cărei
cantitate depăseste ca medie anuală, valonrea de 30 mm. Nebulozitatea medie anuală este mare, depăsind
valoarea de 6, fiind mai frecveJJti norii convectivi, cu mare dezvoltnre verticală. Cantităţile medii anuale de
precipitnţii se situează cel mai ades intre 1OOO si 3000 mm, dar peste 9500 mm, în Munţii Camenm, peste 7000
mm, în ariile muntoase înalte din arhipelagul indonezian şi din insula Noua Guinee. Cantităţile: de precipitaţii
sunt în general echilibrat distribuite pe parcursul anului, cu usoare fluctuaţii ce Jnsotesc fluctuatiile termice, cu
maxime după echinocţii si minime, după solstiţii. în ariile sub influenţă musonică aceste fluctuaţii sunt mai
puternice. Astfel, în Golful Guineei, musonul de vară produce în iulie, în medie peste 400 mm, i0r in ianuarie se
înregistreaz.:'i doar 50-100 mm. În bazinul Amnzonului, vara, ,S'ub influenţa alizeelor emisferei sudice,
transfonnate în musoni tropicali, care traversează Podişul Braziliei, dinspre sud-est, este mai slab resimţită, în
luna iulie înregistrându-se 50- l 00 mm, pe când iarna, alizeele emisferei nordice, dinspre nord-est, pătnmd sub
fonnă de musoni ecuatoriali, până Ia lanţul andin, înregistrându-se, în luna ianuarie, o cantitate medie de peste
400 mm. în Indonezia precipitaţiile sunt mai echilibrat distributie. Vara, precipitaţiile sunt produse pe fondul
alizeelor de sud-est, ale emisferei sudice, transfonnate in musoni ecuatoriali, inregistrandu-se în luna iulie, 50-
300 mm, iar iamn, precipitaţiile se produc pe fondul alizeelor de nord-est, ale emisferei nordice, sau al
musonului nsiatic de iarnă, al ccăruî aer se umezeste puternic, traversând Marea Chinei de Sud. În luna ianuarie,
cantităţile medii de precipitaţii din Indonezia se situează la 300-400 mm si peste 400 mm. Peîs;1jul caracteristic
acestui tipului de climat ecuatorial continental este pădurea ecuntorială umedă.
Varianta de climat ecuatorial de munte este prezentă la peste 2500 m altitudine, acolo unde zonalitătea
verticală a vegetaţiei se exprimă tranşant prin alt tip de peisaj, corespunzător unei zone climatice mai reci, atât în
varianta continentnlă, cât si în cea oceanică. Este prezent în Munţii Anzi, în America de Sud; în Munţii
Camerun, din Africa si în munţii înalţi ai Indoneziei si ai Insulei Noua Guinee. Se caracterizează în principal,
prin temperaturi mai scăzute, precipitaţii mai bogate si vânturi puternice. Zăpezi pe1manente sunt prezente donr
pe culmile cele mai înalte ale Anzilor si în masivele vulcanice din centrul Africii„
Climatul ecuatorial oceanic se situează în domeniul oceanic din nord-vest de Ecuador, (<'1remurile
Ecuadorului, Golful Guineei şi tănnurile acestuia, Oceanul Indian, central şi estic, cuprins între latitudinile de 5°,
sudul Ceylonului, Peninsula Malaya, arhipelagul indonezian şi vestul Ocennului Pacific, cuprins între latitudinile
de 5°, inclusiv insulele aflate în domeniile oceanice amintite {fig. 76). Acest tip de climat se caracterizează
prin temperaturi medii anuale între 25° C şi 28° C. Amplitudinle tennice medii anuale şi diurne sunt la jumatatea
 - 121 -

valorii celor din climatul ecuatorial continental. Cantitatea medie anuală de precipitaţii, în jur de 2000 mm, se
p1oduce mai ales prin precipitaţii convective de noapte, generate de ascensiunea aerului cald şi umed de
deasupra suprafeţelor oceanice mai calde decat aerul. Cu excepţia regiunii Golfului Guineeii, regimul anual al
1 l
:J
1

precipitaţiilor este mai constant decât în dom.eniul continental. Peisajul caracteristic al acestui tip de climat este
pădurea ecuatorială umedă.
Tipurile de climat din zonele subecuatoriale (ale musonilor ecuatoriali)
Sunt climate calde şi relativ umede, cu sezoane distincte, generate de repartiţia anuală a precipitaţiilor.
Caracteristicile principale sunt imprimate de pendularea alizeelor în funcţie de migraţia dintr-o emisferă în alta a
ecuatorului termic. Se evidenţiază două sezoane, unul de vară, în care se instalează masa de aer ecuatorial cu
caracteristicile sale climatice, mai ales precipitaţii bogate şi wml de iarnă, în care se instalează masa de aer
tropical, cu caracteristicile sale, în special cu lipsă de precipitaţii. În vara fiecărei emisfere, alizeele emisferei
celeilalte, traversează ecuatorul geografic, deplasându-se spre e~uatorul tennic, sub fonnă de musoni ecuatoriali,
care extind în zona subecuatorială, masa de aer ecuatorial. In acest sezon, amplitudinile termice se reduc,
umezeala aerului şi nebulozitatea cresc, iar precipitaţiiile sunt de cel puţin două-trei ori mai ridicate decilt cele de
iarnă. Vânturile bat în general dinspre vest, ca unnare a modificării direcţiei alizeelor pătrunse din cealaltă
emisferă, sub fonna musonilor ecuatoriali. În ariile muntoase, convecţia orografică generează condensări de
excepţie in masele de aer ale musonului de vară, producând cantităţi impresionante de precipitaţii. Iarna, zonele
subecuatoriale sunt invadate de masele de aer tropical„ aduse de către alizee sau de către musonii de iarnă. Se
instalează inversiuni tennice lângă sol, wnezeala aerului scade, nebulozitatea scade, evapotranspiratia puternica
în condiţiile cerului senin şi unghiului mare de incidenţă al radiaţiei solare directe, producând w1 sezon uscat.
Vântul se produce în general pe componente estice. Zona climatului subecuatorial (al musonilor ecuatoriali) se
extinde incomparabil mai mult decât zona ecuatorială. În zona cald'l ţănnurile rasăritene fiind mai umede şi mai
calde decât ţărmurile apusene, datorită configuratiei sistemului de curenţi oceanici, climatul subecuatorial va
inainta spre latitudini ridicate, în părţile rasăritene ale continentelor, fapt favorizat şi de intensitatea musonilor în
aceste pă1ti ale continentelor.
Climatul subecuatorial musonic continental este prezent in regiunile în care musonii ecuatoriali se
dezvoltă adânc in interiorul continentelor, mai ales în emisfera nordică. ocupând: nordul (llanos) şi mai ales
centrnl Americii de sud (Podişul Braziliei), (Campos); peste 40% din suprafaţa Africii, cuprinzând la nord de
ecuator, Africa Subsahariană (Sahel), Podişul Guineei, treimea nordică şi centrală a ţăiilor din nordul Golfului
Guineei, centrul Africii şi sudul Sudanului, iar la sud de ecuator, bazinul sudic al fluviului Zair, platourile înalte
din Africa central-sud-estică, între ecuator si tropice, vestul Madagascarului, 'sudul şi sud-estul Asiei (inclusiv
sudul Chinei şi exclusiv sudul Ceylonului şi Peninsula Malaya); nordul Australiei (fig. 76 ).. ln arii continentale,
expansiunea sa spre sud şi mai ales spre nord este mai puternică decât în domeniul oceanic. Astfel, dacă in
emisfera sudică, acest tip de climat nu depă:';eşte tropicul, in emisfera nordică, în Pakistan, ajunge până la
latitudinea de 30°. între cele două sezoane sunt diferenţe meri de umezeală a aerului şi de precipitaţii, ceea ce va
genera si mari diferenţieri termice, regimul termic fiind unul de tranziţie. Vara, unghiul de incidenţă al radiaţiei
solare directe este mare, dar nebulozitatea ridicată şi consumul tennic mare în procesele de evaporare de pe
suprafeţele aproape permanent umezite de precipitaţiile bogate, nu permite înregistrarea mediilor lunare celor
mai ridicate şi nici a maximelor absolute anuale, în această pe1ioadă înregistrându-se minimul secw1dar de
temperatură. Iama, deşi cerul este senin, iar consumul termic pentru evapotranspiraţie scăzut, unghiul de
incidentă al radiaţiei solare directe este mai mic decât în celelalte anotimpuri, influenţa musonului rece
continental de iarnă, puternică, astfel încât nici în această. peroadă nu se pot produce valori tennice ridicate,
atunci producându-se minimele secw1dare de temperatură. În condiţiile prezentate, maximele tennice se vor
produce toamna, dar mai ales primăvara. Amplitudinea tennică medie anuală este de 4° C în Brazilia si J 0° C în
India, unde contrastul tennic ridicat se produce în condiţiile unei intense circulatii musonice. Tipul de peisaj
caracteristic este savana. Variabilitatea condiţiilor climatice ale acestui tip de climat, include însă uneori, în
funcţie de cantitatea şi regimul precipitaţiilor atmosferice, succesiw1ea: pădure tropicală lUnedă, pădure tropicală
cu frunze căzătoare, savană.
Varianta de climat subecuatorial al munfÎior Fnalti este prezentă în Anzi, atât în zona subtropicală
nordică, cât mai ales în cea sudică, în America de Sud; în Podisul Abisiniei şi în vârfurile vulcanice din centrul
Africii; in Munţii Himalaya şi în lanţurile montane de pe flancul sud-estic al Podişului Tibet, în Asia.
Climatul subeacuatorial musonic oceanic ocupă: domeniul ecuatorial şi subecuatorial atlentic (cu
excepţia Golfului Guineei); întreaga arie intertropicală din vestul Oceanului Indian, inclusiv Marea Arabiei si
Golful Bengal, faşia cuprinsă între 5-10° latitdine sudică şi întreaga arie din nord~vestul Australiei, în Oceanul
Indian; Marea Chinei de Sud, sud-vestul bazinului nord pacific, inclusiv arhipelagul Filipine, aria ecuatorială
şi cea subecuatorială de sud, inclusiv sudul insulei Noua Guinee, în vestul Oceanului Pacific şi aria ecuatorială şi
 - 122 ~

cea subecuatorială de nord, în estul Oceanului Pacific (fig. 76). în domeniul oceanic de la sud-vest de Ecuador,
in sudul Golfului Guineei si în cel de la nord-est de Noua Guinee, climatul subecuatorial musonic oceanic ocupă
0 supraHă restrânsă. Caracteristica principală este constituită de pendularea alizeelor de la un sezon la altul.
Iarna, inversiunile termice joase din alizee nu permit convecţia te1mică înaltă, până la nivelul de condensare,
iernile fiind secetoase, în schimb verile sunt foarte ploioase, în condiţiile dezvoltării intense a evaporărilor şi
miscărilor convective. Amplitudinea tennică medie anuală este scăzută (2-3° C), iar umezeala aerului mare,
chiar si în sezonul secetos. În aria acestui climat, cu excepţia sectorului atlantic, iau nastere şi se dezvoltă
majoritatea ciclonilor tropi.caii. Peisajul caracteristic îl constituie pădurea ecuatorială umedă.
Climatul subecuatorial al ţărmurilor apusene ale co11tb1entelar se dezvoltă doar în emisfera nordică:
în Columbia şi Panama, pe tănnu1 pacific american; între Senegal şi Liberia, pe ţănnul athmtic afri€~an; pe
faţadele vestice ale Indiei şi Indochinei şi în regiunea Oceanului Indian (fig. 76). Precipitaţiile înregistrează cel
mai ades medii multianuale de peste 2000 mm, doar pe ţărmurile Ecuadorului coborând la valori de 1000-2000
mm şi pe ale Senegalului, unde scad la 750-1000 mm. Două treimi din cantitatea de precipitaţii cade varn.
Peisajul caracteristic este savana.
Climatul subecuatorial al ţărmurilor răsădtene ale co11ti11entelor se dezvoltă pe ţărmul nord-estic al
Braziliei, în America de Sud: pe întreg ţărmul estic al Africii, între capul Guardafui si strâmtoarea Mozmnbic si
în estul Madagascarului, în Africa: pe ţă1murile răsaritene ale Indiei, Indochinei si cele sud-estice ale Chinei, în
Asia; în Peninsula York, în Australia (fig. 76). Prezintă cantităti medii anuale de precipitaţii de peste 2000 mm,
pe ţănnurile braziliene şi vietnameze, sub influenta alizeelor dinspre nord-est. În emisfera sudică, pe ţărmurile
Oceanului Indian si în Peninsula York se produc între 1000-2000 mm, în aceste arii sistemele alizeelor fiind
perturbate partial de circulaţia musonică. Cantităţile medii anuale de precipitaţii scad pe ţărmurile răsăritene ale
Africii de la nord de ecuator, de la 500 mm la ecuator, la sub 100 mm, la capul Guardafui, arie în care se
constituie o variantă secetoasă de climat subecuatorial. Peisajul caracteristic al climatului subecuatorial al
ţănnurilor rasaritene ale continentelor, este pădurea ecuatorială umedă.
Tipurile de climat din zonele tropicale
Tipurile de climat din zonele tropicale sunt caracterizate în principal prin predominanţa alizeelor, a
stratificării tennice stabile a atmosferei în inversiunile tennice cvasipennanente, maxime barice, procese de
descendentă ale aerului, ce duc la comprimări si încălziri Aceste condiţii nu permit convecţii înalte, până la
nivelul de precipitare, zona tropicală având nebulozitate scăzută, precipîtaţ.ii scăzute şi, cauzat de acestea,
temperaturi medii si maxime mai ridicate decât în zonele ecuatoriale şi subecuatoriale. Radiaţia globală creste la
c.irca 200 kcal/cm /an, dar bilanţul radiativ-caforic este mai scăzut pe continente decât în zonele ecuatoriale si
2

subecuatoriale, fiind în jur de 60 kcal/cm /an. Pe suprafeţele oceanice se consumă pentru evaporaţie circa 100~
2

120 kcal/cm /an. Advecţiile maselor de aer şi activiatea ciclonică se produc doar în sezonul rece, la contactul cu
2

zonele subtropicale. Extensiuneamaximă spre nord şi sud se produce pe oceane, favorizată de curenţii oceanici
calzi.
Climatul tropical continental se extinde în interiorul continentelor. În emisfera nordică ocupă:
America Centrală (fără Panama) şi Mexicul; treimea nordică a Africii, mai puţin regiuni de pe tăm1urile
Mediteranei; Arabia si treimea sudică a Iranului în Asia. În emisfera sudică, în America de Sud, ocupă sudul
Braziliiei, nordul Argentinei si Paraguay; Africa, la sud de latitudinile de 17-19°, mai puţin extremitatea sudică,
a climatului subtropical; Australia, fără extremitătile nordică ;;i sudică (fig. 76). Aceste arii se caracterizează prin
temperaturi medii şi extreme deosebit de ridicate, temperatura maximă a aerului depăsind frecvent 45° C,
temperatura suprafeţei solului putând ajunge până la 75° C, amplitudinea medie zilnică a temperaturii aerului est
1n jur de 20° C. Umezeala aerului se situează ca medie anuală, între 35-50 %1, iar media de la om 13, 1n jur de 5
%. Nebulozitatea este foarte scăzută, iar media anuală a cantităţii de precipitaţii se situează sub 200 mm, cu mare
inconstanţă. de la an la an,, lungi perioade de secetă si accidentale ploi torenţiale. Aceste caracteristici, în
condiţiile · insoloţiei puternice, a temperaturilor ridicate, duce Ia o evapotranspiraţie intensă si la instalaren
aridităţii. Accentuarea carcateristicilor de ariditate, în special scăderea cantităţilor medii anuale de precipitaţii
sub 100 mm, duce la instalarea variantei desertice a climatului tropical continental. Deserturilor ocupă mai mult
de jumătate din aria climatului tropical continental. Peisajul caracteristic climatului tropical continental este
desertul tropical. În zonele mai umede se instalează ierburi, de multe ori efemere, iar de-a lungul apelor, !n
majoritate alohtone şi în oaze, vegetaţie arboricolă. Amplitudinile diurne mari, lipsa vegetaţiei şi intensitate mare
a viintului duc la lipsa învelişului de sol, la predominanta reliefului sculptural si a acumulărilor mobile de nisip.
Precipitaţii rare, dar violente generea7~lt văi specifice, uedurile.
Varianta de climat tropfr:al al munţilor îna/fi prezintă acelasi caracter de uscăciune. Este prezent în
Muntii Mexicului si în Podisul Mexicului, la peste 3000 m altitudine, în America de Nord; în munţii înalţi din
Sahara, în Africa; Munţii Hijnz, în Arabia, munţii Zagros şi Makran, în Iran, în spaţiul asiatic. În emisfera sudică
 - 123 -

cele mai extinse suprafeţe sunt ocupate de această variantă de climat, în Anzi. Datorită precipitaţiilor reduse,
zăpezile permanente se instaleazll doar la altitudini depăşind 5300 m, în Munţii Anzi in emisfera sudică şi pe
vârfurile vulcanice Orizaba şi Popocatepetl în Mexic. În condiţii de uscăcune accentuată, creşterea cu altitudinea
a cantităţilor de precipitaţii se poate produce doar în anumite ai:ii: munţii Atlas, Munţii Yemenului, Munţii
Za gros.
Climatul tri>pical oceanic are cea mai mare extensiune în Atlanticul si mai ales in Pacificul de sud, iar
în emisfera nordică, în Oceanul Indian este substituit.de climatul subecuatorial musonic oceanic, ca şi în vestul
·Pacificului (fig. 76 ). Temperaturile medii şi in special maxime, amplitudinea medie anuală şi amplitudinile
diurne sunt mult reduse fată de tipul continental. Sistemul alizeelor este mai constant şi mai puternic decât pe
uscat, wnezeala aemlui este ridicată, dar datorită inversiunilor termice din alizee, masele de aer .cald si umed nu
pot ajunge la altitudini corespunzând nivelului de condensare, de aceea ceml este predominant senin iar
precipitaţiile reduse.
Climatul tropical al ţărmurilor apusene 11/e continentelor se extinde pe ţămmrile pacifice ale
Americii Centrale si ale Mexicului şi pe ţărmul vestic al Africii, între Capul Verde şi Gibraltar, în emisfera
nordică. in emisfera sudică, acest tip de climat se extinde pe ţărmurile vestice ale Americii de sud, între
latitudinile de 5-30°, pe ţărmul vestic al Africii, de la ecuator la vărsarea fluviului Orange şi pe ţămml vestic al
Australiei (fig. 76). Temperaturile medii şi maxime nu sunt foarte ridicate datorită aerului umed. Curenţii reci ce
scaldă ţărmurile tropicale apusene ale continentelor nu permit evaporări prea intense. Deşi umezeala aemlui este
ridicată, inversiunile joase din alizee nu pennit convecţia termică. La marginile estice ale ariilor anticiclonice
aflate pe oceane, la vest de continente, se produc mişcări descendente, gemând comprimări, încălziri şi evaporări
ale produselor de condensare din masele de aer, deci lipsă de precipitaţii (Strahler, 1973). Ceţurile sunt frecvente,
ca si roua. Precipitaţiile medii anuale sunt sub l 00 mm şi cad sub formă de burniţe, iar rar sub formă de ploi
torenţiale. În situaţia adăpostului exercitat de Anzi în calea alizeelor şi al curentului rece al Perului, la lquique,
în Deşertul Atacama se înregistrează cea mai scăzută medie anuală de precipitaţii de pe glob, 1 mm, în această
arie existând puncte în care o, ploaie poate cădea, în medie, odată la 100 de ani. Peisajul caracteristic este
deşertul umed. Vegetaţia este săracă, iar în condiţiile prezenţei wnezelii ridicate în aer, unele plante sunt
adaptate pentru a se aproviziona cu apă din ceţuri şi roUă.
Climatul tropical al ţârmurilor răsăritene ale continentelor cuprinde în emisfera nordică ţănnurile
răsăritene ale Americii Centrale şi ale Mexicului, Florida şi Antilele, în emisfera nordic.1; ţămmrile :răsăritene ale
Braziliei, ţănnul :răsăritean al Africii între strâmtoarea Mozambic şi 30° latitudine sudică şi aproape întreg ţănnul
r<lsăritean al Australiei, c;u excepţia extremităţilor nordică şi sdică (fig. 76). Impactul alizeelor de nord-est, în
emisfera nordică şi de sud-est, în cea sudică, care aduc aer tropical maritim de pe laturile apusene ale
anticiclonilor subtropicali, genereazll un tip climatic wned. Temperatura medie anuală este destul de ridicată (22-
250C), iar stratul de inversiune din alizee, ridicat la înălţime, pennite producerea unor frecvente si intense
precipitaţii convective. Media anuală a cantităţilor de precipitaţii se situeazll :între 1000-3000 mm, pe ţărmurile
braziliene, 1000-2000 mm, pe cele australiene si 750-1000 mm, pe cele africane. Peisajul caracteristic este
pădurea tropicală.
Tipurile de climat din zonele subtropicale
Tipurile de climat din zonele subtropicale sw1t tipuri climatice de tranziţie. Pe timpul verii, spre aceste
zone migeazll masele de aer tropical, cu caracteristicile lor, sau această mase se fonneazll prin transfonnarea
maselor de aer polar, datorită faptului că vara, unghiul de incidenţă a radiaţiei solare directe este mare, asemenea
unghiului mediu anual de incidenţă din zona tropicală. Anotimpul de .vară capătă caracteristicile ·climatului
tropical. Iarna, aici se instaleazll masa de aer polar, cu caracteristicile sale, specifice climatului temperat.
Pendularea pe timpul iernii, a frontului polar, ce delimitează masa de aer polar de cea a aemlui tropical, face ca
acest anotimp să fie ploios. Ieşite din sfera de influenţă a unor sisteme de vânturi pm1ial longitudinale (alizeele şi
musonii) şi intrate parţial în sfera de influentă a circulaţiilor vestice, zonele climatice subtropicale sunt primele
zone climatice, spre latitudini crescute, care sunt constituite într-o. bandă aproape latitudinală, continuuă,
aproximativ între 30-40°. Iarna se dezvoltă activitate ciclonică, uneori ninge, dar stratul de zăpadă este efemer.
Climatul subtropicul continental cuprinde, în emisfera nordică: aproape întreg teritoriul S. U.A.
(întreaga arie de la sud de paralela de 40°, între Podişul Preriilor şi Munţii Coastei, în America de Nord; centrul
Spaniei, în Europa; Podişul Anatoliei, Siria, Iordania, Irakul, centml şi estul Transcaucazei, centrul si nordul
Iranului, nordul Afganistanului, centrul si sudul Depresiunii Turanului, Depresiunea Tarim şi Podişul de loess,
în Asia. În emisfera sudică acest tip climatic se suprapu11e peste Câmpia Pampasului, în America de Sud,
inte1iornl Provinciei Capului, în Africa de Sud şi Australia de Sud. Climatul subtropical contine1:tal se
caracterizează prin veri deosebit de calde si secetoase asemănătoare celor din climatul tropical. In arii
subtropicale continentale, vara sunt generate mase de aer tropical. Iernile sunt instabile, cu nebulozitate ridicată,
 - 124 -

ploi slabe şi burniţe. În masa de aer polar instalată ~arna, pătrun~ ci:lonii masei de aer polar generaţi _la contactul
ce se produce pe frontul polar, care pend~lează m a~eastă ane, mtr~ mase_le de aer r~ce P?lar ş1 c~le calde
tropicale. Pătrnnderile succesi~e ale aerului po~ar re~e. 111 par~ea postenoar.ă ŞI ale ae~ulu1 trop~c~l c~~ld m. partea
anterioară a ciclonilor, detennmă această mare mstab1htate a 1em1lor. Cantitatea medie de prec1p1tnţn se situează
între 400-500 mm, dar în ariile interioare, mai ales în arii!~ adăpostite de lanţuri montane, scad sub 200 mm,
instalându-se varianta deşertică a climatului subtropical. ln vestul Podisului Marelui Bazin, dar mai ales în
Asia, sunt întinse regiuni în care media anuală a precipitaţiilor atmosferice scade sub 100 mm. Peisajul
caracteristic al acestui tip de climat este constituit din stepe uscate şi deşerturi.
Varianta de climat a muntilor i'nalti se situează în Muntii Sierra Nevada si în Munţii Stâncoşi, în
America de Nord; în Munţii Pirinei, Sierra Nevada, Alpi, Etna, în Europa; în Podişul Anneniei, in ariile înalte
ale Podişului Iranului şi în munţii înalţi ai Asiei Centrnle, în munţii înalţi ai arhipelagului japonez, în Asia. în
emisfera sudică, varianta montană a climatului subtropical este prezentă în Anzi, în America de Sud şi în Munţii
Scorpiei, în Africa de Sud. Temperaturile medii şi maxime se reduc, ca si amplitudinile termice, iar la altitudini
de peste 2000 m, iarna, se poate instala strat de zăpadă stabil. Zăpezi permanente sunt prezente în culmile înalte
ale Munţilor Sierra Nevada şi în Munţii Cascadelor, în America de Nord, în Pirinei, Alpi şi Caucaz, în Europn;
În Podisul Pamir, Munţii Asiei Centrale şi în Podişul Tibet, în Asia si doar în culmile înalte ale Muntilor Anzi,
în America de Sud. Cantităţile medii anuale de precipitatii depăşesc 1OOO m si chiar 3000 mm, în munţii înalţi
din Jnponia si pe flancul vestic al Munţilor Anzi.
Climatul subtropical oceanic se situea.u'1 în Oceanul Atlantic între latitudinile de 30-40° în partea
vestică, iar în partea estică, datorit{l curenţilor oceanici, rece, al Canarelor si cald, al Golfului, zona subtropicală
oceanică este împinsă cu 5-6° mai la nord ca si în estul Oceanului Pacific. Temperaturile medii, extreme si
amplitudinile tennice sunt moderate comparativ cu tipul conntinental, precipitntiile moderate, cu maxime de
iarnă, când în această arie se desfăşoară o intensă activitate ciclonică, însoţită de vânturi puternice si invazii de
aer rece, mai ales în regiunile din vestul oceanelor, activitate generată de pendularea în această arie, a frontului
polar. Vara se instalează regimul anticiclonic, cu cer senin, lipsă de precipitaţii si calm atmosferic. În regiunile
estice ale ocenelor se înregistrează frecvente invazii de aer rece, polar.
Climatul subtropical al ţărmurilor apusene ale continentelor (climatul mediteraneean) este tipic în
bazinul Mării Mediterane. În Europa mai este prezent în sudul Crimeei. În America de Nord este prezent în
sudul statului Oregon (S.U.A.) şi California, iar în Asia, în Grnzia. În emisfera sudică, este prezent în Chile,
între latitudinile.de 28-42°, în America de Sud; Provincia Capului din Africa de Sud şi în Australia de sud~vest.
Se caracterizează prin .activitate ciclonică moderată, produsă mai ales iarna, pe fondul instalării în această arie a
frontului polar. Verile sunt senine, în regim anticiclonic, călduroase şi secetoase, iar iernile blânde (cu
temperatura lunii ianuarie de 10-12° C). Cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt ridicate (în jur de 1OOO mm,
cu plusuri remarcabile în munţii înalţi, unde se înregistrează până la 4000 mm), iar maximul anunl de precipitaţii
se produce la începutul iernii. Perioada lungă de vară tropicală, călduronsă si secetoasă imprimă adaptări la
uscăciune, vegetaţiei. Peisajul caracteristic este mediteraneean maritim
Climatul subtropical al ţărmurilor răsăritene ale contiJtentelor cuprinde regiuni continentale
interioare extinse. în America de Nord, acest climat se suprapune peste estul S.U.A, de la Golful Mexic si
nordul Floridei, în sud, Podişul Preriilor în vest şi paraleln de 40°, în nord. În estul Asiei, acest tip climatic
cuprinde întreaga Chină între latitudinile de 28-40°, începând de la est de Tibet, sudul Coreei, Japonia centrală si
de sud. În emisfern sudică, ncest tip climatic se situează în Argentina centrală (Pampas), în provincia Natal, din
Africa de Sud si în extremitatea sud-estică a Australiei. Acest climat este extins pe mari suprafeţe doar în
emisfera nordică, în S.U.A. şi estul Asiei si este tipic dom în estul Asiei. Particularităţile climatului subtropical
al ţărmurilor răsăritene ale continentelor sunt date de circulaţia musonică. Iernile sunt reci şi secetoase, mai ales
în China, unde la Beijing, temperatura medie a lunii ianuarie coboară la . 4° C. Întreaga Chină, până pe
aliniamentul fluviului Iangtse este expusă invaziilor periodice ale maselor de aer continentale, reci şi uscate, ale
musonului de iarnă, invazii ce alternesză cu circulaţii sudice, de aer tropical continental din lndochins, sau
tropical maritim, din Pacificul de vest. În celelate regiuni cu acest climat, iernile nu sunt severe. În Japonia,
musonul de iarnă, ce trnversează Msrea Japoniei, aduce precipitaţii bogate. În S.U.A, activitaten musonului de
iarnă nu este atât de bine exprimată, avându-se în vedere suprafaţa mai redusă a continentului nord~american,
comparată cu cea a Asiei, iar expunerea la fatada atlantică, spre curentul Golfului, ca si orientarea nord-sud a
reliefului, în ari.a climatului subtropical musonic, favorizează dese pasaje ciclonice, care aduc precipitaţii si
menţin temperatura iernii mai ridicată decât în aria asiatică. Musonul de vară ridică puternic temperaturile medii
Eile lunilor de vară, până la 25-30° C, umezeala si nebulozitate sunt crescute, iar csntităţile de precipitaţii mari.
Intreruperea periodică a activităţii musonice ridică temperaturile şi produce scurte perioade secetoase. Peisaju]
tipic este constituit de pădurea subtropicală musonică. Umezeala mare şi temperaturile ridic;ite au pern1is
 - 125 -
l
migrarea spre nord a vegetaţiei tropicale, adaptându-se la iernile gerose, iar vegetaţia climatului polar a migrat
spre sud, adaptându-se verilor calde şi umede. Această întrepătrundere a făcut ca vegetaţia climatului subtropical
musonic să fie un amestec a vegetaţiei autohtone, cu cea a climatului temperat şi cea a climatului tropical,
caracteristică mai evidentă în estul Asiei, dar prezentă şi în S.U.A. De exemplu, în China de est, limita
palmierultiî depăşeşte spre nord, limita sudică a mol.idului.
Tipurile de climat din zonele temperate
La latitudini mijlocii, radiaţia solară globală scade la aproape jumătăte din cea înregistrătă în zonele
tropicale, datorită micsorării unghiului de incidenţă al radiaţiei solare directe, care variază mult între anotimpuri,
creşterii umezelii aerului şi nebulozităţii. Bilanţul radiativ mediu anual al suprafeţei terestre înregistrează valori
de 20-40 kcal/cm 2/an, cu variaţii foarte mari între anotimpw·i, în unele perioade de iarnă putându-se înregistra şi
valori negative. Tipurile de climat din zonele temperate sunt sub influenţa determinanta a circulaţiei generale a
atmosferei. Periadele de regim anticiclonic, instalat mai ales iama, alternează cu frecvente pasaje ale ciclonilor
mobili fonnati pe fronturile arctic sau antarctic şi mai ales pe fronturile polare. Activitatea frontală din cadrul
acestor cicloni, ca si cea produsă în zona, de pendularea fronturilor arctic şi respectv antarctic şi în principal a
fronturilor polare, produce nebulozitate accentuată şi precipitaW bogate. Precipitaţiile de natură convectivă sunt
locale, puţin frecvente si se produc mai ales în dupăamiezile sezonului cald. Pendularea peste zona temperata a
fronturilor atmosferice principale, face ca în zona temperata, pe lângă masa de aer autohtonă, aerul polar, să
pătrundă frecvent mase de aer arctic, respectiv antarctic sau tropical. Aceste mase de aer sw1t prezente şi în
sectoarele reci si respectiv calde ale ciclonilor. Aceste procese, ca şi frecventele contacte dintre masele de aer
continental şi maritim, fac din zona temperată, zona cu cea mai ridicată instabilitate a vremii. Zona climatică
temperată este cea mai extinsă zonă climatică de pe continente.
Climatul temperat continental ocupa cea mai extimx'l suprafaţţă de uscat dintre toate tipurile de climat,
deşi este prezent doar în emisfera nordică. Este o arie de mare diversitate a parametrilor climatici„ceea ce
impune zone diverse de vegetatie, în funcţie de cantitatea şi regimul precipitaţiilor atmosferice şi temperatmă. în
cadrul climatului temperat continental se distig două variante de climat: climatul temperat conti11e11tal
propriu:is şi climatul temperat co11ti11e11tal secetos.
Climatul temperat continental se extinde în Aţnerica de Nord, între latitudinile de 40~60°, mai coborâte
în partea centrai-estică şi mai .ridicate ln cea vestică; în Europa, limita sudica. coboară spre sud, din estuarul La
Gironde, în golful Burgas, ca şi limfa nordică, de pe aliniamentul localităţii Narvik, spre·extremitatea sudică a
estuarului Obi. Limita nordică asiatică .coboară pe aliniamentul paralelei de 60°, spre litoralul nordic al Mării
Ohotsk. Limita asiatică sudică a climatului temperat continental unnăreşte paralela de 40°, înaintând spre 'nord,
în nordul Depresiunii Tarim (fig. 76). Bilanţul radiativ se situează intre 20-40 kcal/cm 2/an, cu valori negative
iarna, iar jumătăte din căldura receptată de suprafaţa terestră se consumă în procese. de evaporare. În partea
nordică a zonei temperat continentale, bilanţul radiativ redus nu poate furniza căldura necesară evaporării nici
pentru cantităţi mijlocii sau reduse de precipitaţii, încât această regiune este umedă şi rece, fiind domeniul
pădurilor de conifere; bilanţul moderat, în condiţiile unei umeziri moderate a solului este domeniul pădurilor de
amestec şi al pădurilor de foioase; mai spre sud, creşterea cantităţii de căldură şi scăderea cantităţii de precipităţii
impune, succesiv, vegetaţia de silvostepă, stepă, semideşert rece. La contact cu aria subtropicală, în condiţiile
scăderii drastice ale cantitllţilor de precipitaţii şi a instabilităţii regimului pluviometric, datorită adăpostului
orografic sau depărtării de ocean, se instalează uneori chiar şi deşerturi reci (numite astfel datorită asprimii
iernilor). 1n condiţii de uscăciune, în Asia, tranziţia se face direct de la taiga, la stepe, taigaua coborând spre sud,
iar stepele urcând spre nord. În ariile joase din sudul zonei temperat continentale iernile sunt instabile, datorită
unor frecvente pasaje ale aerului tropical. Iarna, în interiorul continentelor predomină regimul anticiclonic, cu
scer senin, precipitaţii puţine şi geruri severe, aerul polar continental răcit fiind mai rece decât aerul arctic,
maritim sau continental. Temperaturile medii ale lunii ianuarie pot coborâ sub -30° C. în aceste arii sunt Centrele
celor mai mari anticicloni ai Terrei, anticiclonii de iarnă, canadian si siberian, care sunt continuu alimentaţi cu
aer rece prin anticicloni de invazie de pe frontul arctic. Masele de aer maritim pătrunse în aria temperat
continentală se usucă repede, devenind succesiv aer maritim polar vechi, apoi aer polar continental.
Amplitudinea medie anulă de temperatură creşte la 50~60° C, iar amplitudinea tennică medie zilnică poate
ajunge la 20° C. în Canada şi mai ales în Siberia, stratul subţire de zăpadă nu poate proteja solul împotriva
gernrilor severe, iar solul îngheaţă până la adâncimi mari, întinse regiuni prezentând pennafrost care are aici
repartiţie discontinuuă. În condiţiile regiunilor de câmpie din zonele nordice, scurgerea lentă şi infiltrarea
insuficientă în condiţiile solului îngheţat în adâncime, produc la suprafaţa terestră exces de mnezeala. Cantităţile
de precipitaţii sunt între 300 şi 600 mm, scăzând spre sud şi spre interiorul continentelor, ca şi în arii adăpostite
orografic, sau pe ţărmurile mărilor şi lacurilor interioare, datorită blocajelor tennobarice ~i descendenţelor în
masele de aer. Valorile medii anuale ale cantităţilor de precipitaţii scad sub 200 mm în aria montană adăpostită

j
 - 126 -

din sud-vestul Canadei, în nordul Mării Negre si sub 100 mm, pe ţănnurile Mării Caspice, la est de lacul Aral, în
Ţungaria si Mongolia. . . . _ . -''
Varianta de altitudine a climatulm temperat, se mstaleaza de regulă la peste 2000 m altttuume,
coborând în partea nordică şi la altitudini mai scăzute. Este prezentă în Munţii Stiincosi şi în Podisu! Columbiei
Britanice, din Canada, în America de Nord; în munţii Islandei, munţii Scoţiei, Scandinaviei, în munţii Alpi,
Carpaţi, Dinarici, Balcani, Uralul de Nord, Caucaz, în Europa; Munţii Asiei Centrale, cu}mile înalte ale munţilor
Sîberiei, ale Munţilor Centrali, din Kamceatka, iar în emisfera sudică, în Munţii Anzi. In sectoarele nordice ale
climatului temperat al ţănnurilor apusene si in climatul temperat oceanic, gheţ::irii pot coborâ p5nă la altitudine:i
de 1OOO m. Comparati'v cu ariile joase, temperaturile sunt mult mai reduse în sezonul cald, iar în cel rece doar cu
puţin mai scăzute, datorită instalării în ariile joase a inversiunilor termice, în regim anticiclonic. Amplitudinile
termice medii anuale sunt sci'!zute. Cantităţile medii anuale de precipitaţii depăşesc 2000 mm pe culmile expuse
circulaţiei vestice, În Munţii Alaskăi şi în Munţii Coastei, în America de Nord; în munţii Islandei, Scoţiei,
Scandinaviei, Alpi si Dinarici, în Europa; în culmile înalte ale arhipelagului japonez, iar în America de Sud, pe
faţada chiliană a Munţilor Anzi.
Climatul temperat oceanic este prezent în emisfera nordică, pe oceanele Atlantic şI Pacific, în general
între 40-60° latitudine, in bazinele vestice ale acestor oceane, mai ales !n Atlantic, zona temperat oceanică fiind
deplasată spre nord, datorită curenţilor oceanici calzi prezenţi în bazinele oceanice vestice. În emisfera sudica,
zona climatului temperat oceanic este conformă latitudinii, într-o bandă continuuă, între circa 42-58° latitudine.
Bilanţul radiativ al suprafeţelor oceanice este cu 50% mai mare decât al suprafeţelor continentale ale acestui
climat si chiar mai mare în bazinele apusene ale oceanelor din emisfera nordică. Acest surplus de căldură este
consumat în proporţie de 80% în procese de evaporare, iar '.!0% se transmite prin schimb turbulent, incăizind
atmosfera. Masele de aer polar maritim provin din transformarea maselor de aer arctice şi antarctice, pătrunse in
aria temperată oceanică, mai ales prin activiratea ciclonică, sau a maselor de aer tropical pătnms în special prin
dorsale anticiclonice. Căldura si umezeala se transmit climatului ţărmurilor apusene aie continentelor, prin
sistemul vanturilor de vest, ridicând temperatura, producând umezeală şi nebulozitate accentuată, precipitaţii
bogate, mai ales iarna. Iernile sunt calde, iar verile, răcoroase. Activitatea ciclonică este intensă, amplitudinile
tennice medii diurne si anuale sunt reduse, umezeala si nebulozitatea crescute, ceţurile frecvente, precipitaţiile
bogate, cu un regini constant de-a lungul anului, iar vânturile au viteze mari, mai ales în emisfera sudică.
Climatul temperat al ţărmurilor apusene ale continentelor este prezent în America de Nord, la vest
de Munţii Coastei, sudul Alaskăi şi Insulele Aleutine, în America de Nord; pe ţănnul european între estuaml La
Gironde şi Narvik. inclusiv arhipelagul britanic, în emisfera nordică, sudul statului Chile, la sud de Valdivin,
vestul Tasmaniei si vestul insulei sudice a Noii Zeelande, în emisfera sudică. În vestul Europei, datorită
curentului Golfului care scaldă ţănnurile vestice ale Europei, crestării adânci a ţărmurilor, sistemului vânhirilor
de vest, frecventei penetraţii dinspre vest, a familiilor de cicloni de pe frontul polar şi reliefului de câmpie,
influentele oceanice se resimt puternic în interiorul continentului, până în nord-vestul Poloniei. Intensa :ictivitate
ciclonică dă un caracter schimbător vremii. Temperaturile sunt moderate, cu ierni calde si veri răcoroase.
Amplitudinile medii zilnice sunt de câteva grade, iar cele medii anuale, de 10-15° C. Temperaturile medii :ile
lunilor de vară nu depăsesc 15-18° C, iar a lunilor de iarnă sunt pozitive. Umeze:ila aerului este ridicată, ceţurile
şi roua, frecvente, iar nebulozitatea ridicată. Mediile anuale de precipitaţii sunt de 700-900 mm, în munţi
depăşind 2000 mm şi au o repartiţie constantă de-a lungul anului, cu uşoare creşteri de iarnă, când se intensifica
sI ceţurile şi nebulozitatea. Peisajul caracteristic este pădurea de foioase, a cărei limită coboară în rnunti, datorită
verilor răcoroase, sub 1000 m, deasupra acestei altitudini instalându-se pajiştile. În câmpii şi dealuri,
precipitaţiile sunt aproape exclusiv sub formă de ploaie, iar temperaturile pozitive asigură persistenţa vegetaţiei
ierboase pe timpul iernii. ·
Climatul temperat al ţărmurilor răsăritene ale continentelor se extinde în emisfera nordică ntre 40-
580 pe ţărmurile răsăritene ale Americii de Nord; între ţărmurile răsăritene ale Coreei de Nord si istmu!
Kamceatka, pe ţărmul răsăritean al Asiei, incluzând treimea nordică a arhipelagului japonez, insula Saha!in si
insulele Kurile. Suprafaţa ocupată de acest tip climatic, in emisfera sudică, este redusă: Patagonia, în America de
Sud si ţănnurile răsăritene ale insulei Tasmania si ale insulei sudice a Noii Zeelande (fig. 76). Acest tip de climat
are o influenţă musonică, mai pregnantă în Asia de est. Condiţiile genetice de circulatie sunt analoage celor ale
climatului subtropical al ţărmurilor răsăritene ale continentelor. Musonul de vară imprimă verilor un caracter
călduros, dar mai degrabă umed, iar în predominaţa musonului continental de iarnă, iernile sunt foarte aspre si
uscate. Cantităţile medii de precipitaţii sunt de 500-750 mm, în sectoarele nordice, 750~!000 mm în cele
centrale şi de 1000~150q mm, in sectoarele sudice ale acestui tip climatic, iar în munţii inalti din sectoarele
sudice, peste 2000 mm. In America de Sud, climatul temperat al ţărmurilor răsăritene este mai uscat, cantităţile
medii de precipitaţii scăzând în Patagonia, până sub 200 mm, generându-se un regim semideşertic, datorită
 !J
-..J

fifill1 Vf
I J vu

~ ~~ ~lllll!IJ~ ~~.~
._ 160 lBO 160 lftO 120 100 80 60 4-0 20 O 20 4-0 SO 80 JOO i20 140 16.0 180 16() 140 lZO lOO &J
--- --- -· ---~--------~---·--~· ,,......-~~ ...
Fig. 76. Harta schematică a zonelor climatice (după B. P. Alisov). I. zona ecuatoriala: l, climatul ecuatorial continental: 2, climatul ecuatorial de altitudine; 3, climatul
ecuatorial oceanic. II. zona suhccuatoriala: 4a, climatul subecuatori:1lcontinental; 4b, climatul subecuatorial continental foarte secetos: :"', climatul suhccuatonal de altitudine: 6, climatul
subecuatorial de altitudine. HI, zona tropicu la: 7, climatul tropical continental; 8, climatul tropical de altitudine 9, climatul tropical de pc tarrnurilc apusene ale continentelor: I O.
de pe (âmrnri!c răsitritene ale cont inentclor; 11, climatul tropical oceanic. IV. zona subtropicalit: l 2. climatul subtropical continental: 13; climatul suhtropical de altitudine: 14.
de pc tăm1unle apusene ale continentelor: 15, climatul subtropical de pc tannurilc nlsaritcne ale continentelor: 16, climatul suhtropical oceanic. V, zona tempcrat(!: l7a, climaltd
continental: I 7b, climatul ternpciat continental secetos: 18, climatul tcmpcrat dc attitndine; 19, climatul temperat de pe tărnwrilc apu~enc ale cuutint'ntelor: 20, climatul temperat
de pe .tarmurilc răS<'iritcne ale contincnteloi: 2 l. climarul temperat occanic. ·v1, zona subnrctica: 22.climatul subarctic continental: 23. climatul subarctic oceanic VII, zona arctică: 24,
climatul arctic continental: 2". climallll arctic oceanic. VIll. zona antarctică s1 subantmctica: 26. climatul antarctic continental: 27. climatu! subantarctil' ~i antarctic oceanic.
 - 128 -

barajului exercitat de Munţii Anzi, pe directia circulaţiei dominante vestice. Aici variabilitatea vremii este mare,
dntorită unor frecvente invazii de aer maritim, polar sau antarctic, ce produc vreme închisă si ceaţă. Tănnurile
'răsăritene ale continentelor sunt scăldnte, la aceste latitudini, de curenţi reci, care nu favorizează evaporarea,
deci mărirea umezelii aerului si condensarea, generează inversiuni termice, răcesc temper::iturile de vară,
generează ceturi de primăvară şi la începutul verii. Peisajul caracteristic al tipului climatic temperat al ţă1111urilor
rnsăritene ale continentelor sunt pădurile de conifere, amestec sau foiase, în funcţie de latitudine sî stepa în
zonele mai aride.
Tipurile de climat din zonele subarctică şi suhantarctică
în zona subarctică a emisferei nordice sunt prezente tipurile continental si oceanic, iar in emisfera
sudică, doar tipul oceanic,
Climatul subarctic conti11e11tal este prezent în nordul Americii de Nord, între latitudinile de 60-68°,
din Alaska centrală până la Golful Hudson, iar în Asia, o bandă latitudinală, ce coboară spre sud si se lăţeste în
estul Siberiei, înspre aria celor mai scăzute temperaturi din emisfera nordică, extinzându-se între latitudinile de
0
66-70° în dreph1l eshiarnlui Enisei, între 63-7 l , în bazinul fluviului Lena si între 60-69°, în bazinele fluviilor
fana, lndighirka, Kolama, unde se afla polul frigului din emisfer:i nordica.
Variabilitaten acestui tip de climă este mare, fiind generată de intense advecţii nle maselor de aer din
zonele învecinate, ca şi de procese tr:msante de transfonnare în loc a maselor de aer autohtone. Astfel, iarna,
bilanţul radiativ prezintă valori negative, iarna, pe când vara, în zilele lungi subpolare, capătă valori pozitive
mari, asemănătoare celor din zona temperată, motiv pentm care, verile scurte subpolare, oferă condiţii de căldură
si luminozitae pentru dezvoltarea vegetaţiei.
Temperaturile medii anuale se situează între -5 si -15° C. Valorile lunii ianuarie au distribuţie
longitudinală, conform cresterii gradului de continentalism, începând de la -28° C în estuarul Enisei la vest si în
bnzinul Kolâmei la est şi ajung să coboare sub -40° C în bazinele fluviilor Iana şi Indighirka, unde se află cele
clouă localităţi ce deţin recorduri ale fdgului pentru emisfera nordică, Verhoiansk şi respectiv Oimiakon, cu cea
mai sdlzută temperatură.medie a lunii Ianuarie, de -50° şi respectiv cu temperatura minimă absolută, de -71°C.
De menţionat că aceste valori sunt unnare a condiţiilor locale, ambele atlilndu-se în depresiuni, Verhoianskul
într-o depresiune deluroasă, iar Oimeakonul într-o depresiune montană. La valorile negative accentuate concură
frecvenţa, durata si intensitatea mare a inversiunilor termice, din depresiuni si văi, intensificate de regimul
anticiclonic. În America de Nord, în zona climatului subarctic continetal, temperaturile medii ale lunii ianuarie
se situează între -24 şi -32° C. Temperah1rile medii ale lunii iulie sunt destul de ridicate, la valori cuprinse între
12-18° C, în Siberia şi 8-18° C, în nordul Americii de Nord, unde gradul de continentalism nu este atânt de
accentuat, iernile nefiind atât de severe, iar verile fiind mai răcoroase. În climatul subarctic continentnl se
înregistreaZ:'1 mari amplihrdini tennice. medii diurne si anuale. Amplitudinea medie de 65,4° C, de la
Verhoiansk, constituie valoarea maximă de pe glob. Pem1afrostul este generalizat, îngheţul fiind prezent până la
adâncimi de peste 100 m, iar dezgheţul de vară este superficial, până la 1-1,5 m. Strah1l inferior îngheţat
împiedică infiltrarea apei si combinat cu evapotranspiraţia redusă, creează inmlăstiniri în regini le joase.
Cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt reduse (:200-500 mm). ln condiţii de uscăciune, plusul
datorat convecţiilor orografice nu este mare, cantităţile medii anuale de precipitaţii depilsind 500 mm, doar în
Podisul Putorana, unde peste Câmpia Siberiei Occidentale se mai resimt influenţe ale circulaţiei vestice. Peisajul
caracteristic este constituit de taiga si silvotundră, iar în văi şi depresiuni, tundră. Uscăciunea mare, relieful de
podis de mică altitudine si verile relativ călduroase permit înaintarea taigalei spre nord, până la 73'', in Podisul
Siberiei Centrale. În altitudine, taigaua urcă doar până la 600 rn.
Climatul subarctic şi subantarctic oceanic este prezent în vestul Alaskăi, sudul insulei Baffin, nordul
peninsulei Labrador, sudul Groenlandei, în America de Nord~ nordul lslandei si al Scandnaviei si zona de nord a
Rusiei, din nordul Peninsulei Kola, până la Urali, inclusiv insula sudică a arhipelagului Novaia Zemlia, în
Europa~ zona de ţărm nordic a Rusiei, de la Urali la eshrnrul Enisei (fără extremităţile nordice ale peninsulelor
lmnal si Gâdnnski, ţărmurile nordice spre Marea Ciucilor si cele estice. spre Marea Bering, pilnă fa istmul
Kamceatka, în Asia. În domeniul marin, sunt incluse acestui climat, nordul golfului Hudson, unde climatul
subarctic coboară spre sud până la 58°, Maren Labradorului, Atlanticu! de Nord, nordul Mării Norvegiei, sudul
Mării Barents, :inde climatul subarctic urcă spre nord până la 76°, extremitatea sudică a Mării Kara si nordul
Milrii Barents. In emisfera sudică acest climat este prezent in extremitilţile sudice ale oceanelor Atlantic. Indian
si Pacific, incluzând insulele Falkland si Georgia de Sud.
Climatul subarctic şi subantarctic oceanic se caracterizea?.11 printr-o intensă circulatie, zona fiind
traversată periodic de cicloni fom1aţi pe fronturile arctic si antarctic, anticicloni polari mobili, dorsale ale
anticiclonilor arctic şi antarctic. Iernile nu sunt severe, iar verile sunt răcoroase şi umede. Temperaturile medii
anuale sunt între -4 şi -12° C, în Marea Bering si nordul Americii de Nord, O si - 8° C, în domeniul Atlanticului
 129 -

d~ Nord, Mării Norvegiei şi Mării Barents,coborând între -8 şi -12° C, în nordul Câmpiei Siberiei Occidentale.
Deasupra mărilor şi oceanelor, temperaturile medii anuale sunt mai ridicate, mai ales în regiunile curenţilor
calzi. Temperaturile medii ale !unii ianuarie se situează între -11 si -24° C în vestul Alaskăi, -24 şi -32° C în
nordul Americii de Nord, -6 si -28° C, în sudul Groenlandei. În spaţiul dintre Islanda s Urnii, temeperaturi!e
medii ale Junii ianuarie scad odată cu influenţele oceanice, de la -2 la -20° C. Domeniul marin este mai cald. ln
luna iulie, temperaturile medii se situează între 8-16° C în vestul Alaskăi, lntre 4-8° C , în nordul Americii de
Nord si sudul Groenlandei si 8- l 2° C, pe uscat, între Islanda de nord si estuarul Enisei, fiind mai scăzute ln
domeniul marin.
Cantităţile medii anuale de precipitaţii se situează între 300 şi 400 mm, depăşind 500 mmye tănnurile
Alaskăi şi chinr l OOO mm in sudul Groenlandei şi pe ţănnurile nord-vestice ale Norvegiei. In condiţiile
vânturilor foarie puternice, taigaua nu se poate instala, peisajul tipic fiind tundra.
Tipurile de climat din zonele arctică şi antarctică
Ca şi climatul subpolar si climatul polar are doar două tipuri, continental, predominant în Antarctica si
oceanic, predominant in Arctica. Suprafeţele terestre şi cele oceanice sunt acoperite aproape în totalitate cu strat
pennanent de zăpadă şi gheaţă, care prin albedoul ridicat generează un bilanţ radiativ negativ, doar vara
devenind pozitiv, la valori mici, desi radiaţia solară este puternică. Procentul scăzut de radiaţie nereflectată
produce puţină căldură, care se consumă în procese de topire a gheţii. Vara, în arctica centrală, temperaturile
sunt cu doar puţin peste 0° C, iar în centrul Antarcticii, între -30 si -40° C. Desi amplitudinile diurne sunt de doar
l -2° C, datorită constanţei regimului radiativ pe parcursul a 24 de ore, advecţiile dinspre aria subpolară, care se
produc mai ales iama, pot genera amplitudini zilnice de până la 20-30° C. Amplitudinile medii anuale sunt
moderate, sau reduse. Diferentele între temperaturile medii ale lunilor de iarnă sunt de doar câteva grade.
Regimul anticiclonic este stabil, în el producându-se aproape permanent inversiuni termice.
Climatul polar couti11ental este prezent in Antarctica si în aria centrala şi nordică a Groenlandei.
Temperaturile medii lunare sunt negative pe tot parcursul anului, verile reci, iar iernile extrem de reci, în aria
interioară a Antarcticii înregistrându-se cele mai scăzute temperaturi medii anuale, ca şi minima absolută de pe
glob (-88,3° C). Pe timpul zilei polare, radiaţia directă este foarte puternică în condiţii de cer senin, aer
transparent, atmosferă subţire, dar este reflectată aproapţ în majoritate, bilanţul radiativ fiind doar cu puţin peste
O. Doar în ariile stâncoase, neacoperite de gheată, receptarea de către suprafaţa terestră este mai bună, ducând la
topirea gheţii din ariile lnconjurătoare. Vânturile puternice sunt aproape pennanente, contribuind la
nefavorabilitatea climatului.
Cantităţile de precipitaţii, exclusiv în stare solidă, sunt sub 50 mm în regiunile interioare ale
Antarcticii si scad în Groenlanda illterioară, de la sud spre nord, de la 500 mm, la sub 100 mm. Aceste cantităţi
reduse de precipitaţii, căzute în special sub forma de ace de gheaţă, adunate în timp, au edificat calote glaciare,
cu grosimi de până la 3 km, peste ariile continentale. Plasticitatea gheţii la presiw1i mari, duce Ia migrarea lentă
a gheţii spre periferii şi la desprinderea aisbergurilor, mai activă pe ţărnrnrile Groenlandei, datorită cantităţilor de
precipitaţii mai mari din zonele sale interioare, mai ales sudice, comparativ cu Antarctica.
Climatul polar oceanic este prezent în emisfera nordică, în întreg bazinul arctic, cu excepţia ariei de
contact cu Oceanul Atlantic, unde, deasupra prelungirilor curentului Golfului climatul este subarctic. Bazinul
arctic este acoperit în majoritate cu banchiză, regiunile periferice având vara cu suprafeţele libere, cu aisberguri.
Sunt incluse acestui climat si insulele din Oceanul îngheţat, cu excepţia insulei sudice a arhipelagului Novaia
Zemlia, părtîi sudice şi centrale a Groenlandei si părţii sudice a insulei Baffin. Insulele, deşi nu sunt în totalitate
acoperite de gheturi perene, au ariile centrale acoperite de gheţari, doar spre tămmrile Siberiei Orientale, datorită
uscăciunii mari, nu se pot menţine gheţuri perene. În emisfera sudică, climatul polar oceanic se situează în
Oceanele Atlantic, Indian şi Pacific, la contact cu continentul antarctic, în regiunile ce sunt prinse în banchizn
antarctică în perioadele de maxima extensiune a acesteia, peninsula Antarctică cu arhipelagurile adiacente si
insulele Orkney de Sud si Sandwich de Sud, care uneori sunt prinse în banchză .
. Bilanţul radiativ este în jur de O, doar doar pe suprafaţa mării libere de gheţuri, urcând la 5-10
kcal/cm /an. Surplusurile de căldură din ziua polară, sunt consumate în majoritate pentru sublimare sau topire de
2

pe suprafeţele cu gheaţă, iar o parte din deficitul de iarnă este compensat prin conductibilitate tennică dinspre
adâncul banchizei, dinspre adâncul oceanului. Advectile frecvente de aer polar de pe timpul verii, duc Ia
condensări în stratele inferioare de aer, la contact cu gheţurile sau apele foarte reci şi produc ceţuri dense,
aproape pennanente. Acestea sunt favoiizate şi de inversiuni ce se produc în masa de aer mai cald, partea sa
inferioară fiind răcită prin consum de căldură 1n procese de topire. Deasupra stratului de inversiune, la contactul
celor două mase de aer se fonnează ceaţă de amestec, iar deasupra inversiunii plafon de nori. Vaporii de apă
proveniti din evaporări si sublimări rămân cantonaţi la nivel inferior, unde umezeala aerului devine ridicată.
Nebulozitatea ridicată şi ceaţa transfonnă o parte din cantitatea mare de radiaţie directă în radiaţie difuză, care,
 - 130 -

/1ă cu radiaţia directă, generefză

cantitate mare de radiaţie globală, apropiată de cea a lunilor de vară ale
Lonet temperate (până
la 16 kcal/cm-/lună).
Desi în arctica centrală număml mediu anual de zile cu precipitaţii este de 15-20 în fiecare lună,
cantitatea madie anuală de precipitaţii este în arctica centrală de 150-200 mm, depăşindu-se 300 mm, doar în
Marea Ciucilor şi în mările de contact cu Oceanul Atlantic (Groenlandei, Norvegiei şi Barents). Vânturile sunt
frecvente şi intense, pe litoralul antarctic înregistrânduse cea mai ridicată viteză medie de pe, glob (7-8 m/s ),
exceptându-se bineînţeles zonele de altitudine.
 - 131 -

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Alisov, B. P., Poltaraus, B. V.(1974), Klimatologhiia, Izd. Moskovskii Univ., Moscova.

Apostol, L. (2000), Precipitaţiile atmo.sferice în Subcarpaţii Moldovei, Edit. Univ. „Ştefan cel Mare'',
Suceava.
Arlery, R., Grisollet, H., Guilmet, B. (1973), Climatologie. Methodes et pratiques, Gauthier-Villars,
Paris.
Bacinschi, D. (1979), Meteorologie practicâ, Edit. Did. şi pedag., Bucureşti.
Barnea, M., Papadopo, C. ( 197 5), Poluarea şi protecţia mediului, Edit. Şt. şi encicloped., Bucureşti.
Bâzâc, Oh. (1983), Influenţa reliefului asupra principaleleor caracteristici ale climei României, Edit.
Academiei, Bucureşti.
Bâzâc, Gh. ( 1985), Din istoria meteorologiei, Edit. Şt. şi encicloped., Bucureşti.
Berbecel, O., Stancu, M„ Ciovică, N., Jianu, V., Apetroaiei, Şt., Socor, Elena, Rogodjan,Iulia,
Eftîmescu, Maria ( 1970), Agrometeorlogia, Edit. Ceres, Bucureşti.
Bjerkness, V. ( 1921 ), Meteorologia zonei temperate şi circulaţia generalâ a atmmfcrei, (i·ez.), Bergen,
Bul. lunar al I. M. ser. II, voi. I, nr. 6, Bucureşti.
Beşleagă, N. (1973 ), Elemente de meteorologie dinamicâ, I.M.H., Bucureşti.
Black, R. F. ( 1940), Apllied sedimentation, J. Wiley & Sons, New York.
Bogdan, Octavia (1978), Fenomene climatice de iprnă şi de vară, Edit. Şt. şi encicloped., Bucureşti.
Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena ( 1999), Riscurile climatice în România, Inst. de Geogr., Academia
Română, Bucureşti.
Bordei-Ion, Ecaterina (1983), New considerations 011 the origin of the great vv·inter Asiatic anticyclone
given the major relief of continental Asia, R.R. G. G. G., ser. Geogr., t. 27. Bucureşti.
Ciplea, L., Ciplea Al. (1978), Poluarea mediului ambiant, Edit. Tehn., Bucureşti.
Ciulache, S. (1971), Topoclimatologie şi microclimatologie, Fac. de Geolog.-geogr., Univ. Bucureşti.
Ciulache, S. ( 1973), Meteorologie-Manual practic, Univ. Bucureşti.
Ciulache, S. (1981), Harta climatică a lumii, se. 1122.000.000., Edit. Did. şi pegag., Bucureşti.
Ciulache, S. ( 1985), Climatele pământului, Edit. Şt. şi encicloped., Bucureşti.
Crowe, P. R. (1979), Concepts in climatology, Longman, Harlow.
Diem, K., Letner, C. (I 972), Tables scientifiques, Ciba-Geigy S. A., Bâle.
Doneaud, A. (1957), Scurt istoric asupra anali:::elor depresiunilor retrograde în Europa, Meteorolog.
şi hidrolog., an. 2, nr. 3-5, Bucureşti.
Doneaud, A. (l 958), Cercetări asupra ciclanilor europeni cu deplasare retrogradă, Memorii şi stud.,
C. S. A., I. M„ vol. IV, nr. 2, Bucureşti.
Donisă, I., Erhan, Elena (1974), Curs de climatologie a R. S. România, Univ. „Al. I. Cuza", laşi.
Donisă, L, Boboc, N., Donisă, Angelica (1998), Geografie fizică generalei, Edit. Ştiinţa, Chişinău.
Donn, W. (1965), Meteorology, Mc Graw-Hill, New York.
Drăghici, I. ( 1988), Dinamica atmosferei, Edit. tehn., Bucureşti.
Dumitrescu, Elena ( 1973 ), Curs de meteorologie - climatologie, voi. I, Univ. Bucureşti.
Erhan, Elena (1988), Curs de meteorologie - climatologie, p. a 11-a. Univ. „AL I. Cuza", Iaşi.
Erhan, Elena (1999), Lucrări practice de meteorologie şi climatologie, Edit. Univ. „Al. I. Cuza", Iaşi.
Fărcaş, I. (1999), Clima urbană, Casa cărţii de ştiinţă, Cluj.
Grimani, Doina, Beşleagă N. (1976), Climatic aspects and synoptic considerations linked with
Mediterraneean cyclanes developing over South-European mainland, Meteorology and
hidrology, nr. 2, Bucureşti.
 - 132 -

Gugiuman, I., Cotrău, M. (1975), Elemente de climatologie urbană, Edit. Academiei, Bucureşti.
Holton, R., J. (199()); Introducere fn meteorologia dinamica, Edit. Tehn., Bucureşti.
Hromov, S. P. ( 1948), Osnovâ sinopticeskoi meteorologhii, Ghidrometeoizdat, Leningrad.
Hromov, S. P. ( 1968), Meteorologhiia I klimatologhia, Ghidrometeoizdat, Leningrad.
Koppen, W., Geîger, R. (1954), Klima der Erde (hartă), Justus Perthes, Darmstadt.
Kriceak, O. G. (1956), Sinopticeskaia meteorologhiiia, Ghidrometeoizdat, Leningrad.
Lungu, I. (1962), Curs de meteorologie şi climatologie, Edit. did. şi pedag., Bucureşti.
Mason, B„ J. (1975), La nature des changements climatique et leurprevision, Endeavour, vol. XXXV,
nr. 125, London.
Martonne, Emm. de ( 1925), Traite de geographie physique, Edit. Armand Colin, Paris.
Matveev, L„ T. (1964), Meteorologie generală, I.S.C.H„ Bucureşti.
Măhăra, Gh. (1979), Circulaţia aerului pe glob, Edit. Şt. şi encicloped., Bucureşti.
Mitscherlich, G. (1973), Pitdurea, creşterea şi mediul, voi. II„ Edit. J.D. Sauerlander, Frankfurt pe
Main,, trad. I. C. P. D. S., Bucureşti.
Moraru, S. ( 1980), Emptii!e solare, sursâ dinamică a electricităţii atmosferice, Edit. Dacia, Cluj.
Otetelişanu, E. ( 1928), Un fenomen analog musonilor în Europa, Bu1. lunar al obs. meteo., ser. II, vo1.
VIII, nr. 4, I. M. C., Bucureşti.
Peguy, Ch„ P. (1970), Precis de climatologie, Masson et Cie, Paris.
Pogosian, H., P. (1972), Obşciaia tirlwlaţia atmo.~ferâ, Ghidrometeoizdat, Leningrad.
Pop, Gh. (1964), Climatologie, Edit. Did. şi pedag., Bucureşti.
Pop, Gh. ( l 988), Introducere în meteorologie şi climatologie, Edit. Şt. şi encicloped., Bucureşti.
Posea, Gr., Arrnaş, Iuliana (1998), Geografie fizică. Terra - cămin al omenirii şi sistemul solar, Edit.
Encicloped„ Bucureşti.
Scott, R. C. (1992), Physical geography, West Publishing Co„ St. Paul~ U.S.A.
Stoian, Rodica (1960), Ciclanii din Mediterana, Meteorologia, hidrologia şi gosp. apelor, an V, nr. 4,
Bucureşti.
Stoian, Rodica (1973), Vânturile violente pe glob, Terra, nr. 4, Bucureşti.
Stoica, C„ Cristea N. (1971 ), Meteorologie generală, Edit. tehn„ Bucureşti.
Strahler, A. H„ Strahler, A. N. (1992), Modern physical geography, J. Wiley & Sons Inc., New York.
Strahler, A„ N. (1973), Geografia fizică, Edit. Şt., Bucureşti.
Strnţu, Margareta (1966), Consideraţii asupra unor cicloni cu caracter retrograd, Hidrologia şi
gospod. apelor, II, 5., Bucureşti.
Şorodoc, C. (1962), Formarea şi evoluţia ciclonilor mediteraneeni şi influenta lor asupra timpului în
R. P. Română, Culeg. de lucr. ale I. M./ 1960, Bucureşti.
Swithinbank, Ch. (1993), Satelite lmage Atlas of glaciers of the World - Antarctica, U.S.Geological
Survey, Professional Paper 1386 - E, U.S Government Printing Office, Washington.
Topor, N., Stoica, C. (1965), Tipuri de circulaţie şi centri de acţiune atmo.~ferică deasupra Europei,
C. S. A„ I. M„ Bucureşti.
Trewartha, G. T. (1968), An introduction to climate, Mc Graw-Hill, New York
Ţâştea, D., Bacinschi, D., Nour, R. (1965), Dicţionar meteorologic, C.S.A., I. M., Bucureşti.
Ujvări, I. (1972), Geografia apelor României, Edit. şt., Bucureşti.
Van cea N. ( 1968), Introducere în fizica norilor şi precipitaţii/or, C.S.A„ I. M„ Bucureşti.
Walter, H., Lieth, H. (1960-1964), Limadiagram-Weltatlas, VEB Gustav Fischer Verlag, Iena.
Zverev, A.S. (1968), Sinopticeskaia meteorologhiiia, Ghidrometeoizdat, Leningrad.
* * * (1960),Monografla geograficii a R.P. Române, Edit. Academiei, Bucuresti.
* * * (1962), Clima R. P. Române, vol. !, C. S. A., I. M., Bucureşti.
* * * (1966), Clima R. S. România, voi. II, ediţia a II-a, C. S. A., I. M., Bucureşti.
* * * (1966), Atlas climatologic, C. S. A„ I. M„ Bucureşti.
* * * (1972~ 1979), Atlas-R. S. România, Edit. Academiei, Bucureşti.
* * * (1983), Geografia României, vol. I, Edit. Academiei, Bucureşti.
* * * (1984), Un secol de la înfiinţarea Serviciului meteorologic al României, I. M. H., Bucureşti.
 - 133 -

* * * (1986), Modelisation de la variabilite climatique, Rev. de Geogr. alpine, Grenoble.

* * * (1988), Satelite Image Atlas of glaciers of tize World - Europe, U.S.Geological Survey,
Professional Paper 1386 - E, U.S Govemment Printing Office, Washington.
* * * (1992), Atlasul geografic al lumii, Edit. Did. şi pedag., Bucureşti.
* * * (!994), AtlasBordas Gti>graphique, Pierre Serryn, Bordas, Paris.
* * * (1996), Diercke Weltatlas, Westennann, Brnanschweig.