A'

'
P

UNIVERSITATEA jgH N lCA A MOLDGVEt1

*

.0 ' cr e

r
Arhip .Potang Jf

r:
i

*7
\ '

Cinsinau
.

2003

f ;

Universitatea Tehnica a Moldovei

Catedra Bazele Teoretice ale ElectrotehnicM

. V

.v

Arhip Poring

'
" *?. *** *"
'
* *
*
f
BAZELE T E O R E T IC E ALE E L E C T R tlfrlE tfM '^f***

"

'

P r o c e s e tra n zito rii I n

d r q u ite linia^e'

C u a d rip o li- i fHtre e l e c t r i c ^ , v *

C irc u ite e le e trice cu v ppr&noetrii <l^stribui^i *-

' . ; . /
*
%*

.*

^
*

' *>
y > o 4

Clclu de prelegerl
f

^
t

Chi;inSu

1*. .4

Frezentul ciclu de prelegeri este destmui penitu tuul

studenfilor facultajilor de Energetics, Calculatoare,Informatics $i
Microelectronics, i Radioelectronica .

'

L-

<
S

as

n'

' - ;*

*
a,
" ,
n. >
Redactor responaabil: conf. univ. dr. Anatolie Can ea
Recenzent: conf. univ. dr. Hie Macovei

Bun de tipar 24.04.03

Formatul hSrtiei 60x84
Hirtie ofset. Tipar o fs e t. Coli de tipar 12.75.
Tirajul 200 ex.
Comanda nr. 88 .

1/16

U T M., 2004 * ChiinSu , bd. tefan cel Mate , 168

Secfia Redact are i Editare a U.T.M.
2068, Chiinftu, str. Studenfilor, 11

CUPRINS

PROCESE TRANZITORII IN CIRCUITELE ELECTRICE

LINIARE
I. M ETODA CLA SICA ..............................................................9
1.1. No|iuni fundam ental. Legile com utajiei....................... ...9
1.2. Calculul proceselor tranzitorii in circuiie electrice liniare
prin metoda clasicfi.................................... . ............... ......... 12
1.3. Metoda generals! de calcul a proceselor tranzitorii in
circuiteleelectrice liniare................. ................................15
1.4. Caz general de calcul prin metoda clafiicd a proceselor
tranzitorii (exemplu 2 ).................... . ................ ..................16
1.5. Conectarea circuitului cv r, L legate in serie la o sursfi de
curent continuu ......... ...................... ................. .................. 23
1.6. Scurtcircmitarea ramurii cu r, L ... ..... .............................. 24
1.7. Cdnectarea circuitului' cu r, L la o sursS de curent
altem ativ ........................................... ...................... ............. 28
1.8. Circuit r, C conectat la o sursS de curent
continuu........................................ ........ ................................31
1.9. Circuitul r, C conectat la o sursfi de curent
alternati v ........................... ........... ............................. ..........32
1.9.1. Circuit muitiplu ramiftcat, cu un singur

34
condensator........................................................... ..........
1.10. Scurtcircuitarea ramurii cu r, C ....... ...........................
35
1.11. Procesul tranzitoriu in circuit neramificat cu r, L, C ........ 36
1.11.1. Descfircarea aperiodicSacondensatorului...................37
1.11.2. Descfircarea aperiodicS-critic a condensatorului....... , 41
1.11.3. Descfircarea periodico - oscilantfi a condensatorului 42
1.11.4. Determinarea mfirimilor instantanee c. t Ul......... .......44

2> M ETODA O PERA TIO N A LA ...........................................47

2.1. Metoda operaponala pe baza transfomiSrii Laplace........48
49
2.2. Imaginea constantei..........................................................
2 3. Transformata Laplace a funcfiei exponentiate
/ ( ' ) * ..... ........................................................................ 49
2.4 Transformata Laplace a derivatei uriei func^ii de tim p
50
2.5. Transformata Laplace a derivatei de ordinul doi a unei
, funcpi de timp........................................................................ 51
2 6 Transformata I aplace a integrate) u r ai tiincfii de timp
//(< > *
0
' ...................................................................... ........51
2 7. Teoreine ale transformarii Laplace....................................... 54
2.8. Legea lui Ohm sub forma operational^.............................. 56
2 9 Prima teorema a lui Kirchlioff In fonna operational 58
2.10 Teorema a doua a lui Kirchhoff in formS operational^........ 58
2.11 Algoritmul de aplicare a metodei operaponale.............. 59
2.11.1. Trecerea de la imagine la funcpa de timp.................. 59
2.11.2. Formula descompunerii Deducerea............................ 60
2.12 Precizfiri privind aplicarea transformfirii Laplace la
studiul cncuiteloi electrice............... ........ .............................67

3. METODA DE CALCUL PE BAZA

TRANSFO RM ARII FO URIER. ANALIZA
s p e c t r a l A ........................................................
3.1. Transformata Fourier...................................... ..................... . ..82
3.2. Legea lui Ohm. Schemele echivalente ale caracteristicilor
spectrale (spectrele de frecvenja)............. ............................84
3.3. Algoritmul de calculul al curenplor i tensiunilor prin metoda
integralei Fourier................... ...................................................85
3.4. Metoda aproximativS de determinare a originalului prin
apltcarea caracteristicii de frecvenjS (metoda trapezului).. .89
4. METODA IN TEG R A LEL DU H A M EL................................91
4.1. Algoritmul de calcul prin metoda integralei Duharnel..........92
5. METODA VARIABILOR DE STA RE

95

Concluzii privitoare la metodele de calcul a circuitelor Tn regim

tranzitoriu...................................................................................98

CUADRiPOLI $1 FILTRE ELECTRICE

6. C U A D R IP O L I..................................

...........

.99

6.1. Nofiuni generate i clasificarea cuadripoiilor............ ........99

6.2. Ecuafiile cuadripolului pasiv................. .................... ........100
6.3. Interconectarea cuadripoiilor................. ...............................102
6.4. Parametrii secundari ai cuadripolului pasiv (Z c,g).......103
6.5. Ecuajiile cuadripolului pasiv cu func^ii hiperbolice.......105
6.6. Impedanfa de intrare a cuadripolului............... .................106
6.7. Determinarea parametrilor g, Zc pe cale experimental^. ..108
6.8. Schemele echivalente ate cuadripolului pasiv........ ......110
6.9. Diagrama cercului pentru un cuadripol pasiv.............. . . I l l
6.10.Construc{ia diagramei cercului pentru un cuadripol pasiv.. 113
7. FIL T R E L E
E L E C T R IC E ........... ..........................................
7.1.
7.2.
7.3.
7.4.

.............. 121

C onsidered generate .......... .................... ................. ...........121

Determinarea benzilor de trecere i de oprire.......................123
Filtrul electric tre c e -jo s.................................... ........... 126
Filtrul electric tre c e -jo s In regim adaptat. Diagrama
de fazori a filtrului.... ............................................ . ............. 127
7.5. Filtrele electrice trece- sus, trece- bands, oprete- bands ..131

CIRCUITE ELECTRICE CU PARAMETRI DISTRIBUIJI

8. LINII E L E C T R IC E LUNGI IN R EG IM PERM A N EN T
SIN U SO ID A L ..................................., . ..................
.... ...137
8.U Ecuafiile unei linii omogene............... ....... ............. . ...... .137
8.2. Rezolvarea ecuafiilor tiniei omcgene in cazul regimului
sinusoidal permanent.......................................... .................. 140
8.3. Constanta de propagare i impedanfa caracteristicfi ... .142
8.4. Formulele pentru determinarea U, I in orice punct al liniei
prin U|, Ii de la intrare in lime (fig.8.2)......................1 4 4
8.5. Formulele pentru determinarea U i | in orice punct al liniei
prin U2 i I 2 de la ieire din linie (fig.8.3)...... ........... 145
8.6. Unda incidents i unda feflectata in linie.... ................. 147
8.7. Coeficientul de reflexie. Viteza de fazS.
Lungimea undei........................................ ......... ................. .149
8.8 Linia ffirfi distorsiuni........................................... ................. 150
8.9. Linia adaptivS. Randamentul liniei in regim a d ap tat......... 151
8.10. Impedanta de intrare............................ ........................... ...153
8.11. Linii f3ra pierderi.................................. ..............................155
8.12. Undele electromagnetice sta(ionare............ ...................... 156
8.13. Determinarea parametrilor prirnari ai liniei din regimurile
mers in gol i scurtcircuit..................................................... 160
8 14 Analogia dintre ecuajiile liniei cu parametri distribui|i $>i
ecuafiile cuadripolului pasiv................................... . ......... 162
8.15. Substituirea cuadripolului prin linia echivalentfi lui $i
invers.......................................................................................162
8 16. Circuit in scarft.............................. ...... ............... '............... 164

9. PR O C ESE DE T R A N Z IJIE I n C IR C U IT E ELECTRICE

CU PA RA M ETRII D IS T R IB U IJ*............................... 184
9.1.
9 2.
9.3.
9.4.

Notiuni generate........................................................................ 184

Rezolvarea generals a ecuatiilor liniilor om ogene.......... 185
Relafiile dintre func^iile /j, / 2 i <Pi,<P2.................................188
Procesete electromagnetice ta deplasarea undei
dreptunghiulare de-a lungul liniei...................................... 190
9.5. Schema echivalc.itd aplicatS la studiul fenomenelor
ondulatoare n linia cu parametrii distribui{i .................... 192
9.6. Reflexia undelor la s(aritul liniei ..................................... 193
B I B L I O G R A F I E ...............................................................204

PROCESE TRANZITORII IN CIRCIUTELE

ELECTRICE LINIARE
1. M ETODA C L ASIC A
1.1. Notiuni fundam entale. Legile cornu tatiei
In procesul funcfionarii utilajelor electrice se deosebesc
douS regimuri i anume: regimul permanent i regimul
tranzitoriu. In regim permanent, in circuite de curent continuu
curen{ii i tensiunile ramin invariable, iar in circuitele de
curent aftemativ sunt func|ii periodice de timp. In aceste
cazuri procesele sunt descrise prin ecuafii algebrice, cu
ajutorul cfirora se pot determina valorile' curenfilor i ale
tensiunilor. Trecerea unui circuit electric dintr-o stare m alta este
rezultatul comutajiei: conectarea sau deconectarea surselor sau a
unui element de circuit, schimbarea bruscS a parametriior r, L, C ai
circuitului. Acest proces se numete tranzitoriu.
fntr-un circuit electric pur rezistiv (r*0, L=0, C - > . )
comutafiile nu sunt intSlnite de procese tranzitorii. Procese
tranzitorii au loc In circuitele inductive (L*0) i capacitative
( c * oo) ce se datorete faptului cS stSrile energetice ale
circuitului foainte i dupS comutafie nu corespund. Energia
L I2
cSmpului magnetic al bobinei ----- i energia campului electric al
2
CU1
condensatorului nu pot sS se modifice instantaneu deoarece o
2
asemenea schimbare bruscS a energiei ar necesita o putere
/
dW
)
p ---------->oo infinita ceea ce fizic nu poate s5 aibS loc fiindcS

dt

nu exist5 circuite cu puterq infinita. In circuitele

electrice
inductive i capacitive, procesul tranzitoriu teoretic dureazfi
foarte mult (pan5 cSnd se termina schimbul de energie dintre
eiementele reactive). Practic durata procesului tranzitoriu este
limitdta deseori la cateva secunde satf submultiple ale aceleia.
o

Studierea proceselor tranzitorii are o mare TnsemnState

practicS fiindcS permite sS se determine valorile maxime ale
tensiunilor, care pot fi foarte mari, de cateva ori mai man
decat tn regim sta{ionar
In multe cazuri, in scopul prevenirii ie$irii din funcpune
a anumitor elemente de circuit se folosesc aparate de protecpa
supratensiunilor $i curenfilor. in scopul alegeni aparatajului de
protec|ie in exploatare este necesar de tiut valorile maxime
ale curenplor i tensiunilor ce apar m procesele tranzitorii,
prec'um i duratele acestora.
Spre deosebire de procesele staponare, prOcesele
tranzitorii se exprimS prin ecuafii diferenpale in conformitate
cu teoremele lui Kirchhoff.
Unui circuit electric cu parametrii r, L, C constant fi
corespunde o ecuape diferenfialS neomogenS. Dupa cum se
tie de la matematici solupa generals a unei astfel de ecuafii
se poate scrie sub forma unei sume de douS solufii i anume:
,'( , ) = l/ ( 0 + *i(0
(ID
in care primul termen i}(0 es^e solu|ie particulars a ecuapei
neomogene i se numete solupe de rcgim forfat sau components
for|ata, iar al doilea termen se obfine la solupa generals a ecuapei
omogene (obpnutS prin anularea termenului liber) i se numete
solupe de regim liber sau componenta it (/) libera.
Solupa particulars a ecuajiei diferenpale corespunde
regimuiui staponai JupS incheierea procesului tranzitoriu. In
acest caz curenpi i tensiuntle se determinS prin metode de
calcul cunoscute pentru regimul sta$ionar al circuitelor de
curent continuu sau altemativ, considerand cunoscute f.e.m. ale
surselor $i parametrii circuitului. MSrimile care intervin in aceastS
solupe particulars sunt numite inSri mi forfate.
Solupa generals a ecuapei diferenpale omogene (fSra termen
- liber) corespunde regimuiui circuitului la care sursa exterioarS de
enregie lipsete; acest regim poartS denumirea de regim liber.
Curen(ii $i tensiunile obpnute ca rezultat la soiupa ecuapei

diferenpale omogene se determina numai cu aplicarea parametrilor

circuitului. MSrimile, care intervin in expresia solupei generale
sunt numite mSrimi libere.
Suma m rnm ilor formate i libere determine marimile
tranzitorii, adicS marimile m decursul procesului tranzitoriu:
( ) = > r(')+ '. ( ')

(1 2 )

( ') = / ( , ) + " i( ') (*-3>

Caiculul solupei generale in regim tranzitoriu presupune
deci urmStoarele operapi. Se determina expresia componentei
libere, (in care intervin constante arbitrare, inca nedeterminate),
?i expresia componentei permanente (complet determinate).
Constantele de integrare se determina |inaf\d seama de condi{iile
inipale ale circuitului considerat. Aceasta metoda de rezolvare a
circuitelor electrice in regim tranzitoriu se numete metoda
integrSrii directe. Ea se apJicS in cazul unor circuite relativ simple.
Aplicarea teoremelor lui Kirchhoif In valori instantanee
pentnr rezolvarea circuitelor electrice conduce,, in general, la
un sistem de ecuafii diferenpale. Solufia generals confine
constantele de integrare, ce pot fi determinate cu ajutorul
condipilor inipale, care reies din legile comutapei.
Exists douS legi ale comutapei. Conform primei legi a
comutapei, curentul intr-o ramurS ce confine un element
inductiv (sau fluxul magnetic al acestui element inductiy)' nu
poate sS se modifice brusc, adica in primul moment de dupS
comutape curentul prin acest element ii pSstreazS valoarea.pe
care a aviit^o in momentul anterior comutajiei:
fV(0_) = ^ (0 ) =
(1.4)
Conform legii a doua a comutapei, tensiunea (sarcina
electricS) la bomele condensatorului nu se poate modifica brusc,
adicS in primul moment de :dupS comutape, tensiunea (sarcina
electricS) de la bomele condensatorului i?i pSstreazS valoarea
pecare a avut-o in momentul anterior comuta^iei:

'

U r ( 0 . ) = U c ( 0 ) = U c (0 , ) .

( 1.5)

Conform iegilor comutapei urmeazfi, c& pentru a

determina condipile inipale independente trebuie rezolvat
circuitul electric considerand schema anterioarft comutapei.
Pentru rezolvarea ecuapilor diferenpale liniare neomogene
in matematicd se pot aplica diferite alte metode, printre care:
metoda clasicS, metoda operaponala, integrala Duhamel, metoda
spectralS.

1.2.
Calculul proceselor tranzitorii In circuite
1
electrice liniare prin metoda clasicd
Algoritmul de calcul In cazul metodei c la sice.
Metoda clasicd constS in urmStoarea:
a) Se scriu ecuapile integro-diferenpale pentru circuitul dat
aplicand teoremele lui Kirchhoff in valori instantanee;
b) Se rezoIvS sistemul de ecuapi explicand una dintre
marimile necunoscute (curentul sau tensiunea). Astfel, se obpne
o ecuape diferenpale neomogenS, In care intervine m&rimea
necunoscutft i derivatele ei;
c) Se rezolvfi ecuapa diferenpale liniarfi neomogenfi.
Exemplul 1
Se dS circuitul din fig. 1.1. Se cunosc f.e.m. E i parametrii
circuitului. Se cere sfi se determine curentul din circuit In timpul
procesului tranzitoriu la inchiderea intrerupfitorului K.
Re?olvare:
1)
Pentru schema electricS d
1 comutape se sfcrie ecuapa diferenpald a
circuitului aplicdrid teorema a doua a lui
Kirchhoff:
i
A t r . E .
(1.6)
: " ;?; di
2) Se rezolvfi ecuapa (1.6):
a) Solupa particulars a ecuapei neomogene / - if -- const;

Vr;.
..*

L -7T + l> r = E
*
,2

<0

b) solupa generals a ecuapei omogene : / = i, ; E - 0 ;

L + /, r = 0

=
J di,
JI
de unde integrala de la ambele pSrp ne dS :

si deci avem :
v

sau

In /, = - / - In C , In i,C = - j / ,
Z/
L
Ir
1 ---- *
i, = e ^ .

(4)

.
Se noteazS p = ------ rSdScina ecuapei caracteristice
L
depinde de structura i parametrii schemei; se mSsoarS in s'1;
' A = - constants, a cSrei valoare se determinS din
C
condipile inipale.
Astfel :
ij = Aepi.
(J)
c) Curentul din circuit la procesul tranzitoriu :
i = i + /, = + Aepl.
(1.7)
r
Se determinS constanta A, in conformitate cu prima
lege a comutapei, curentul Tn circuit satisface condipile:
/,(0 ) = .,( 0 ) = i ,( 0 ,) = 0.
Pun&nd condipa t = 0 din ecuapa (1.7) se obpne reiapa :

<

de timp:

i ( / ) = e'*' = (l
r r
r '

).
'

(1.8)

unde; - solupa particulars a ecuapei diferenpale neomogene;

E
epi - solupa general^ a ecuapei diferenpale omogene.
Verificarea ecuapei diferenpale (1.6).
Introducand valoarea funcpei i(t) din (1.8) se obpne :

- L p ~ e p' - E ep' + E = E ,
e ^ - E e ' + E = E
D e c i:
E=E.
Se poate observa cS funcpa din (1.8) este intr-adevSr
solupa ecuapei (1.6).
Curentul din circuit este suma a doua componente, una
dintre care este componenta formats, iar a doua - componenta
liberS, adicS :
/ = / , +/ , .
(1.9)
unde it - componenta formats a curentului (tensiunii). reprezintS
fizic componenta ce variazS cu aceiai frecventa cu f.e.m. din
circuit. Daca in schemS exists o sursS de f.e.m. de curent
continuu, la calculul acestei componente, se aplica metodele
pentru circuitele de curent continue, in acest caz se pne
seama de faptul cS prin condensator curentul continuu nu
trece. Componenta formats a curentului prin condensator este nulS.
DacS in schemS exists o sursS de f.e.m. alternative
sinusoidalS, determinarea componentei formate se face prin

aplicarea metodei simboiice ; i, = -----e* - componenta libere a

r
curentului, care amortizeaza in timp dup& o lege exponenpaie.
Cucreterea timpului factorul se mic^oreazS repede. Aceaste
componente se numete libera deoarece componenta este solupa
ecuapei cu f.e.m. E - 0 (ecuapa diferenpale omogene fiSre
coeficient liber).
Din trei componente ale curentului (total, format, liber)
importance are curentul total. Acest curent este curentul ce
parcurge elemental dat in procesul tranzitoriu i poate fi
mesurat i inregistrat pe osciloscop. Componentele if i *i ale
curenplor (tensiunilor) la procesul tranzitoriu joace un rol
auxiliar, adice sunt componente de calcul.
1.3. M etoda generals de calcul a proceselor
tranzitorii in circuitele electrice liniare
Calculul proceselor tranzitorii in circuitele electrice
liniare conste d in . urmetoarele operapi de baz&:
1) Alegerea direcpilor pozitive ale curenplor din ramurile
circuitului;
2) Deteminarea marimilor curenplor $i tensiunilor inainte de
comutape;
3)
Scrierea ecuapei caracteristice i determinarea
redacinilor ei;
4) Determinarea expresiilor pentru curenpi $i tensiunile
necunoscute in funcpe de timp.
Primele trei operapi sunt aceleai pentru cele trei
metode de calcul
?i anume:
metoda clasice,
metoda
operaponale i metoda integralei Duhanvel. Printre metodele
cele mai aplicate sunt; metoda clastcS i operaponalfi.

1.4.
Caz general de calcul prin metoda ctasicS
a proceselor tranzitorii (exemplu 2)
Se aplici metoda clasicS de calcul a proceselor tranzitorii
pentru un circuit ramificat cu schema reprezentatS In fig. 1.2 la
care se cunosc: f.e.m., parametrii elementelor din circuit (rt,
L 2 , Ci, C2, r-i, rj). Se determine curenfii din ramurile circuitului
pentru procesul tranzitoriu la conectarea cheii K.
Curenfii din circuit, tn caz general, pot fi expnmap in
felul urmStor:
h ~ h/ +

( 110 )

h ~ *2/ + ,2/
h = h f+ h r
121
iL

,w* \

T \
T)*'>

Civ
I

Fifl. 1.2.

Fig. 1.3

DupS cum se poate observa fiecare curent confine douS

componente.
Componentele permanente ale curenplor se determine
printr-o metodfi cunoscute de calcul a circuitelor de curent
continuu (dace E - const) sau prin metoda simbolice (dacfi
f.e.m. este sinusoidal^), considerand odhema dupe comutape.
Dificultatea metodei clasice conste in determinarea
componentelor libere ale curenplor. Pentru aceasta se scriu
ecuapile integro-diferenpale conform teoremei a doua a lui
Kirchhoff (schema dupe comutape, fig 1.3):

( ' i + r3) ./ + J hld t ~ r> h i = 0

. OH)
- j t + (r2 + r}) iu + L,

+ j i 2ldt = 0

Se introduc notafiile urmatoare:

ru ~ n + r3;
f|2 = r2, = / j ;

i= *
C jj = C2;

*22 = *2 *3
^22 = ^2 *
ce reprezinta
rezistenfele,
capacitafile
i
inductanfele
contururilor (buclelor). Cu notafiile adoptate, se scriu expresiile:
r\At + ~

jh idt + rnfv ~ 0
(1.12)

r2lhi + r22hl + ^2 " % + 7T~f hidt = 0

a/
Cu
' Presupunand, ca :

iu ^ A yep,\ iv = Aze p4 , iar

* p i* ; //,,<* = - V " = ^ i / hidt = (U

at
*
P
P
P
i introducand in sistemul (1.12), rezultS:

Hi +

^ 2*1/ +

p r n/ "t ^2*2/ = 0

*C/
r22 +

(113)
1
-+ P ^ 2 *21=0
22

Ecuafiile integro-diferenfiale din sistemul (1.12) cu

necunoscutele iu, j2<> 13/ s-au transformat !n ecuafiile algebrice
(1.13) cu aceleai necunoscute. O asemenea transformare se
numete algebrizarea sistemuliii de ecuafii integro-diferenfiale.
Sistemul obfinut confine dou5 efcuafii omogene cu solufii
nenule, dacS determinantul sistemului este egal cu zero :
A(p)=0,
(1.14)

pL*2 ' P
nC 22
Solupa identic^ nula (iu = i2l = 0 ) semnificS cS lipsete
procesul liber, ce poate s& aiba loc numai in circuitele
descrise printr-o ecuape diferenpale de gradul fntai.
( Din sistemul (1.13) reiese c p este rikiecina ecuapei
(1.14) care reprezinta ecuapa caracterist'cS pentru sistemul dat
de ecuapi; in cazul de faja ecuapa diferenpula este de gradul
trei, ce corespunde numarului de elemente de inmagazinare a
energiei.
Rezolvarea ecuapei A(p) = 0 se efectueaza dupS regulile
algebrei. Consideram cS radacimle p\, p 2, py sunt (in continuare)
cunoscute.
Determinantul A(p) poate ft alcatuit in felul urmator (caz
general):
Coeficienpi mSrimilor in, h/ reprezinta impedanfele
totale ale acestor contururi prin calculul regimuiui staponar cu
metoda simbolica, daca iniocuim j w prin p. Consideram ca
exemplu impedanfa conturului d o i:
2.22 ( jto ) = *22 )(&L22 +

,
jOiC22
in rezultatul inlocuirii avem:
2.22 ( P ) = r22 + P^22 +

v
PC22 '
'
Prin urmare determinantul sistemului poate fi alc&tuit
asemauator ca la metoda de calcul a curenplor de coutuiuri.
Scrierea ecuapei caiacteristice pentru determinarea
r&dficinii p se poate efectua i pe o cale mai simple.
^ :
Se alcetuie^te expresia impedanfei de intrare a circuitului de
curent altemativ Z(;u>), apoi inlocuind jiu prin p se obpne 2 (p), i

aceasti expresie se egaleaza cu zero, adicS Z (p) = 0. Ecuapa

Z (p) va coincide mtotdeauna cu ecuapa caracteristicS.
Pentru exemplul considerat se poate scrie:
1 "l
r3 * r. +
Z ( p ) = r2 + - ^ + P ^ +
pC 2
r ,+ /;+ pC x
Determinand radacinile caracteristice ale sistemului de
ecuapi, rezultS expresiile curenplor de contur.
Consideram cateva cazuri:
!) nidScinile p\, p 2, py sunt numere reale diferite i negative:
t,, = \ e M + A2e Pl' +
;
2) rik&cinile p t, p 2, ps sunt numere reale egale
negative p\ = p 2 = py = p :
/ = (/*, + /W + A , r ) e p' ;
3) radScinile p2 i py sunt numere complexeconjugate,
adici:
p2 = - b + jct)0;
. p } = - b - jto0,
unde b - valoarea reaiS, oio - frecvenfa unghiularS :
% = Ale Pl + A2e* sin (a y + v ) ,
unde A* A 2r v stmt constante, ce trebuie determinate din
condipile inipale.
* '
Ordinea de calcul nu depinde de fehil rSdScinilor ecuapei
caracteristice. Se considers cazul pentru care r&dScinile sunt
numere egaie i diferite. Se folosete schema din fig. 1.2. Curentul
din prima latura are expresia:
4 ~ h f +*u = v + V " +

015)
in continuare se aratS cum se determinS constantele A\,
A 2> Ay. Pentru adeasta se deriveazS de douS ori expresia
(1.15) $i se pune contfipa t = 0 .

Primiro:
*'i ( ) =

()+ A + A + A

i,'(0 ) = i,, (0)+ Aip, + A2p 2 + A,p,

h () = i/"() +

(1.16)

A + PzA + P3A

unde ii/O), i'j/O), i"i/0 )$i r&dacinile p'i, p 2, Ps sunt cunoscute.

Pentru a determina A\, Ai, Ay trebuie cunoscute mdrimile ij(0),
i'i(O), r,(0).
Alcatuim ecuapile necesare folosind teoremele lui
Kirchhoff (schema dupS comutape, fig. 1.2 ):
i, = i2 + ij
(I 17)

rA +4 r \ ^ d, + r^ =e>
1

r2h + L,
+ f i2dt + r3u = 0
22 ^ dt C2 J 2
*
In sistemul (1.17) mdrimile i2 (0); f/c (0); (/c (0)

pentru

1 = 0 sunt considerate cunoscute conform legilor comuta(iei.

Sistemul de ecuatii (117) la t = 0 sub forma nouS :
i;( o ) = ^ ( o )+ /3 (o )
w ( 0 ) + l / t ; ( 0 ) + % ( 0 ) = 't ,(0 )

y . (o)+i , * ( Mi+

(I 18)

( o) - % (o)= o

V
Din primele douS ecuatii ale sistemului (1.18) se
determine mdrimile i|(0) i 3(0). Se deriveazS apoi primele
doud ecuajii ale sistemului (1.17). iar a treia ecuafie rdmane
neschimbatd (1 = 0);

'>()+ r f i
1 7
3'd t

det
dt

(1.19)

di.
r j, ( 0 )+ Lj ^ U + V c , ( 0 ) - r , h (0 ) = 0
Considerand ca mSrimile i, (0), i2 (0), i3( 0 ) , ( 0 ) , t / Cj (0) sunt
cunoscute se determinS mSrimea f/ (0) din ecuafia a treia,
iar /, (0) i / / ( 0 ) din primele1doua ecuatii.
Derivand IncS o data sistemul (1.19)
urmStorul sistem de ecuatii valabil la t = 0 :
f* !i| = .Il \ + d A\ l
dt2 |,=0 d t2 I*-0 dt2
r' i

1|| i - o +
f i l
\ r d *31|- - ~j . 2e Il.=
+ c d f |=o + r)
d t1
dt
di
A l
'2(0)
di,
~ r3 U=o
<//,, w 4
M
C2
'

Considerand cunoscute /2 (0 ), i ' (0), / / ( 0 ) ,

determinS

se

obpne

( 120 )

(0 ), e ' (0) se

i * ( 0 ) ,i * ( 0 ) ,i (0) $i inlocuind in sistemul (1.16)

se determinS /%*, A 2 , Ay.

E xem plu
Se dS schema din fig 1.4 Tn
care: *5=40 0 ; r? = r, = 160 Q ;
120 V . Se cere sS se
deiermine mSrimile: /,( /) , / , ( / ) ,
L - 2 H \ =

V L(t) in ftincfie de limp.

L>1

Rezolvare: Rezolvarea problemei pfcsupune pare urgerea

urm&toarelor etape:
1) Alegerea direcpitorpozitive
iiA
ate curenfiior din laturile circuitului.
I
2) Determinarea curentului in
.......
bobinS anterior comutapei (pan* la
0,5
deschiderea mtrerupa*omUi A").
2(1)
E
120
= 1 A;
h=
80 + 40
Fig 1.5,a
r2 + r3

lJ 2 > = 0 .5 A
160
rt
Conform prim ei legi de~
corcmtafie r
i,(0 _ )= i,(0 ) = iI (0 .)= 0 .5 , A .

3)
Scrierea
ecu
caracteristiee ?i determinarea
rdd&cinitor acesteia (schema
dup& comutape).
Z .{jt* )r\
+
sau
Z ( p ) = r ; + r2 + pL = 0 ,
de u nde:
F
4
2
4) Scrierea expresiilar Tn
decursul procesului tranzitoriu:
j, ~i\j + iu ~ hj *
F ig l.5 ,c

1*2 *2/ "*Hi ~ Hf

U. =

dt

^2e

- A , p L e pt.

Componentele permanente ale curenfilor au valorile:

E
r ~^if ~
= 0 .6 A .
'i + 'i
j
. .
Componentele libere ale curenplor au valorile:
*u (0) = : / (0 ), j\, (0) = ( 0 ) - i j ( 0 ) - 0 , 5 - 0 , 6 - -O.I A ,

i2, (0 )= A , *4=0,1.

d e c i:

Astfel,rezult: *,(/) = i2 (f) = 0 ,6 -O .le -100*, A

UL( t ) = L ^ = 20e-iOO,,V
LX '
dt
Graficile acestor funcjii sunt reprezentate in fig. 1.5.
1.5.
C onectarea circuitului cu r, L legate In serie la o
sursa de curent continuu
Fie c& este dat circuitul electric cu
elementele r, L legate Tn serie (fig. 1.6).
La conectarea acestui circuit la tensiunea
de curent continuu are loc procesul
tranzitoriu.
Curentul $i tensiunea la bomele
inductanfei au expresiile urmatoare:
i( t) = it +i, =ij + Aep ,
(1.21)
= ApLe1" .
dt
Conform primei legi de comutafie, avem :

Fig. 1.6

Atunci :

UL(t) =

(1.22)

;; A = i ( 0 ) - i f -------.

Astfel, se obfine: /( /) = - ------ e ? ,

(1.23)

UL( t ) = Ue~7 .

(1.24)

Dirt analiza ecuatii lor (1.23) $i (1.24) se poate face

urmitoarea concluzie:
a)
Curentul in circuit nu se stabifete instantaneu. E
nevoie de un timp (teoretic infinit) pentru ca curentul in circuit sS
devinS egal cu ^ / . Curentul create cu atilt mai incet cu cat e mai
mare
1

constanta
(
r)

de

timp

b)
Tensiunea
fa
inductanfei create brusc, deoarece
panS la introducerea sursei UL = 0 ,
iar
in
momentul
comutafiei
UL ~ U ,
adicS
tensiunea
in
Fig, 1.7
procesul tranzitoriu se schimbS brusc.
c) In momentul comutafiei o parte din energia sursei
merge la mSrirea cdmpului magnetic al bobinei, iar altS parte
se transforms in cSldurS in rezistenfa r .
d) Graficile funcfiilor i ( t) $ iU L (f)sunt prezentate in fig; 1.7.
1.6* Scurtclrcultarea ramurli cu r, L
i
Se considers circuitul din
fig. 1.8. O bobinS
reals este
scurtcircuitatS la un moment dat. Se
inchide intrerupStorul K2. Se cere sS
se calcuicze variable in timp ale
tensiunilor i curenjilor. Curentul
inSinte de comutajie are expresia:
E
i=
n, + r

Curentul in bobinS in timpul procesului tranzitoriu:

1 = 1 7 + 1,.
(125)
Componenta forfatd a curentului dupa comutape este egala
cuzero:
if = 0 i
i = it .
(126)
Conform teoremei a doua a lui Kirchhoff pentru circuitul
care confine bobina reals, se poate serie:
_ di,
.
(1.27)
L + n, = 0
dt
1
Rezolvarea ecuafiei (1.27) corespunde expresiei:
r
--1
(1 28)
i, = Ae L .
Pentru t = 0: i,(0) = A - i (0) =

r0 + r

(129)

A stfel, se obfine:
/ \
E
~7*
>(*)=
r
7
** r0 + r e'" = r0 + r
r0 + r

(1 30)

1
L
. '
MSrimea r = r ~7 = se m&soard in secunde, se numete

constanta de timp a circuitului r, L 1 reprezinta durata in

decursul cSreia valoarea componentei liberS a curentului se
micoreaz3 de e - 2,7184 ori in comparafie cu valoarea sa
pentru r = 0 , i, ( 0 ). Intr-adevfir:

Pig 1.6

i,(T) = , ( 0 ) e - ' = i ^ = - .
(1.31)
e
e
Constanta de timp r poate fi'
determ inate, de asem enea, pe cale
graficS (fig. 1.9).
In fig. 1.9 este reprezentat
variafia in timp a. curentului /(f).
Pentru a determina constanta de
timp r pe cale graficS se duce

tangenta la curba /(/) intr-un punct oarecare C. MSrimea

subtangentei BD corespunde constantei t pentru circuitul dat.
Variatiile exponentiate se bucura de proprietatea de a conserva
valoarea subtangentei. Rezulta, procedeul C poate fi oarecare.
Subtangenta BO" poate fi determinate din ACBD.
BD = CD ctg fi =

= - V * = -^ = T .
_*1 l
!l
dt
T
, Constanta de limp este egala numeric cu iungimea
subtangentei ) Marimea inverse ccnstantei de timp este
dublul coeficientului de atenuare (amortizare):
tgP

-L ~ l
T
L
Componenta libera a curentului se atenueaza cu atat mai
lncet i regimul nou format se stabilete cu atat mai greu cu
cat este mai mare constanta de timp t* sau cu c&t este mai
mie coeficientul
adica cu cat este mai mare inductanja
X i este mai mica rezistenja r.
Constanta de integrare A se determina din condifia initials :
r0 + r
si este egala cu:

rQ+ r
Astfei , expresia curentului este:

V-

(') = ,(')= - f t *
Caderea de tensiune la bornele inductanfei U e m. indusa)

^ e L(l)= L ^ - = e T ^ - V L.
*, (1,33)
- .

. dt .. ijj + r
Din
punct
de
vedere
energetic
procesul
de
scurcircuitarc a circuitului cu r, L se caracterizeaza prin aceea cS

are expresia

toatS energia inmagazinata in bobina

se

transform^ in caldura in timpul procesului tranzitoriu :

J i 2rdt = i 2 ( 0 ) - r j e

^ dt =

^ .

134)

0
0
2
Procesul tranzitoriu decurge teoretic intr-un interval de
timp infmit de lung. Se poate observa ca limita de sus a
integralei este luata oo. Practic el decurge mai repede; in
majoritatea circuitelor electroenergetice valoarea constantei de
timp t a circuitului r, L se afla intre limitele de la cateva
microsecunde pana la cateva secunde.
In practica electrotehnica trebuie sa se fina seama de
procesul tranzitoriu la scurtcircuitarea bobinei.
E x e m p lu i 1
De exemplu,
la masurarea
rezistenfelor
infaurarilor
linui
transformator (fig.1.10). Tensiunea pe
bobina se masOarS cu un milivoltmetru
mV. Daca dup5 efectuarea masurSrilor,
transformatorul va fi deconectat de la
sursa de tensiune, atunci curentul va
Fig. 1.10
trece
prin
ramura
care confine
milivoltmetru
mV.
Deoarece
curentul
din
infSurarea
transformatorului este foarte mare in momentul deconectSrii $i
acest curent nu se poate schimba brusc, obligat fiind sS treacS
prin milivoltmetru, el poate s5 deterioreze acest aparat.
---------

CD5'-

E x e m p lu i 2
Bobina de excitafie derivafie a
unei
mainj
electrice
de curent
continuu de putere mare nu este
deconectatS de la sursa de tensiune
.

27

(in caz ca trebuie sS se exclude repede

excitapa), ce se
scurtcircuiteazS printr-o rezistenfS de descSrcare tn care energia
campului magnetic inmagazinatS Tn bobina se transforms in
cSldura (fig. 1.11). Deconectarea circuitului cu bobina de
excitafie ar aduce la micorarea bruscS a curentului pSnS la
zero, ceea ce ar determina o cretere bruscS a f.e.m. induse,
Bobina de
va fi foarte mare
dt
excjtape are inductanfa LtX de valoare mare. AccastS f.e.m. indusS
ar putea determina strSpungerea izolafie* mainii.
1.7.
Conectarea circuitului cu r, L la o sursS
de curent alternativ
Se consider^ schema din fig. 1.12
conpnand un circuit r, L conectat la o
r
sursS cu tensiunea sinusoidal^.
u
u = Umsin(o)t + y/).
(1.35)

deoarece

o
Fig 1.12

unde :

'.S'-

Curentul tranzitoriu din circuit se

determinS ca sumS:
(136)
i = i,+ in
sin (tot + \f/ ~(p)\

<P- afctg ---- ; t, = A e1" ;

r
Astfel, se ob(ine:

p~-

r
L

Z = Zel v \

Pentru determinarea constantei de inteerare se folosesc

Deci

h (0 ) = h ( ) - ' / ( 0 ) = - ^ f - s i n (V~<P),
h( )~ A = - ~ s in ( i// -<p).
Expresia curentului este:
i, (r) = ^ Lsin(ax + y/ ~ (p )~ sin(\ff-<p)ep
Z
Z
Tensiunea la bomele inductanfei are expresia:
+oos^osin(^-<p)e^

(1.38)

( I 39)

Verificbrea rezultatelor ob(inute se face introducand fn

expresiile (1.38) i (1.39), i = 0:
i<. (0) = 0; UL (0) = f/msin y /.
in realitate, in momentul conectdrii sursei de tensiune,
tensiunea se aplicS brusc pe inductanfS, deoarece tensiunea pe
rezistentd este egal& cu zero.
Variafia in timp a curentului <(/) este reprezentatS in fig.
1.13. Din grafic reiese c5 dupS amortizaiea componentei libere
curentul tranzitoriu tinde cStre curentul permanent, in funcfie

'. j '
V
^ 1
^
de valoarea unghiului
dupa un interval de timp - 7 + - T
.... .
'
-'V'
"
..4 . 4
de la conectarea sursei, curentul poate sfl atingS o valoare ce
depS$e?te amplitudinea componentei pemtanente Cea mai mare
valoare posibilS a curentului corespunde c a n tlu i. c3nr! la

conectarea circuitului tensiunea trece prin valoare maxima, adicS

7V
L1 \ . Dac5 constanta de timp este de valoare foarte
\f/ <p
2
mare

' r - 0, r oo i (p =
ft ^ componenta liberS a curentului
2 ,

se atenueaza foarte incet.

In cazul cand ip
, tensiunea aplicata in momentul
comutafiei trebuie sa treaca prin zero. Curba curentului pentru
71
iff - (p = i pentru valori mari ale lui r este prezentata in fig. 1.14.
Dupa o jumatate de perioadS (T/2), de la conectarea
circuitului, curentul atinge o valoare aproape dubla fa $ de
amplitudinea sa.
Concluzie:
1. La conectarea circuitului cu r, L la o sursa de tensiune
sinusoidala, curentul tranzitoriu poate atinge valori ce nu depesc
valoarea dubla de la amplitudinea componentei permanente.
2. Valoarea initials a componentei libere a curentului este
egala cu valoarea inifiala a componentei permanente, dar de semn
opus.
3. Dac5 in momentul conectarii circuitului i, (0) este egal
cu

zero, atunci i /,(0 ) = 0 ; componenta libera a curentului nu

exists i se stabilete imediat regimul stafionar. Aceasta va avea loc

daca y/ (p 0 sau daca y/ - (p - 7 t.
3a. La un circuit ramificat cu o singura inductanfa (fig. 1.15)
constanta de timp are expresia :
L

Curentul tranzitoriu
unde :

h(0 =v + i u =iu+Ae T,
A iu(Q) = iL (0) i,f (0 ).

Deci

(I 40)

h ( 0 = hi + [h () " V (0 )] Ae ', A
-^ r

fi

Fig. 1 1 5

1.8.
+ O-

C ircuit r,C conectat ia o sursa de curent continuu

Se considers un circuit r, C conectat
la o sursS de tensiune continua (fig. 1.16).
Tensiunea tranzitorie este :

o---------

Fig. 1.16
unde:
Deci :

i'. (')=<' ><'

unde : U(J =U , Ua = A e r \ p = - rC
Constanta de integrare rezulta din condijii
inipale :
A - Uc (0) - UCl (0) =i 11a (0 ),

V c (0) = 0 conform legii de eoinuta{ie i UC/ ( 0 ) ~ (I

A = -U

V, (/) = V ( l -

(141)

Curentul tianzitoriu in circuit (in condensatoi) aie expresia :

U
u
e
(1.42)
r \
dt
In fig. 117 sunt reprezentate curbele Vc

Concluzii:
I. Tensiunea la bomele condensatorului i curentul in
circuit nu se stabilesc momentan.
2.
Tensiunea create
curentul descrete cu atSt mai
Incet cu cat este mai mare
constanta de timp a circuitului
r*, adicS cu cat mai incet se
atenueazS componenta liberS a
tensiunii Uci3.
Procesul de
descSrcare a unui condensator
printr-o rezistenfS
are
o
fnsemn&tate practicS la calculul regimurilor tranzitorii in
circuitele utilizate in automatics, telemecanicS, in circuitele
electronice ?i de telecomunicafie.
1*17

1.9. Circuitul r, C conectat la o sursS de curent

alternative
Se considers un circuit r,C ce se
conecteazS la o sursS de tensiune sinusoidalS
(fig. 1.18). u = Umsin (art + y /).
(1.43)
Tensiunea tranzitorie are expresia
***'*

uc( , ) ~ Uqr + a ,

(T44)

Constanta de integrare A se determinS din condipa initials

Uc (0_) = Uc (0) = Uc ( 0 , ) = 0
RezultS:
l/c ,( 0 ) = /c ( 0 ) - l / f f (0 ) = 0 - ^ s i n ^ - > - |
V.

. (

a '

V - V - - .

Astfel tensiunea tranzitorie are expresia:

<145)

Curentul tranzitoriu are expresia:

i ( t ) = C ^ -= ccs<psin(a+v^-^)-sin^sin( uM+ipe'*
.(1.46)
dt
r L
'{
2)
Verificarea pentru t = 0; avem:
/c (0) = 0 i i(0 ) = ^ = - s in ^ .
Concluzii:
1) in momentul conectSrii circuitului, condensatoru! se
comports ca i cand ar fi scurtcircuitat i tensiunea sursei se
aplicS la bomele rezistenfei.
2) Expresia curentului (1.46) pentru f = 0 este egalS cu
i(0) = ^ JS-5in\f/, adicS apar salturi de curent la conectarea
r
unor linii aeriene sau in cablu fSrS sarcinS.
3) Curba Uc (t) are o formS asemSnStoare cu cea a
curbei curentului i(t) in circuitur r, L la tensiune altemativS.
T
3T
4) DupS un interval de timp cuprins intre i
4
4
tensiunea la bomele condensatorului atinge valori, ce depa$esc
amplitudinea componentei permanente.

5) Tensiunea la bomele condensatorului Uc are valoare

m axim i daca la conectarea sursei de tensiune aceast tensiune
trece prin valoarea maxima ( y - ( p = n ) , iar constanta de timp
a ciruitului r este toarte mare (tinde spre infinit). Curba uc(t) tn
cazul este analoagS curbei curentului din fig. 1.14.
6) Dupa un interval de timp ^ T de la conectare tensiunea
uc , atinge o valoare egala cu dublul valorii amplitudinii in regim
stafionar.
;
^ C max ~ 2 ^ cm '

7)
Daca in momentul ronectarii este valabila relafia
UQ (0) = 0 , atunci i Ua (0) = 0 . In circuit se stabilete imediat
regimul stafionar.
1.9.1 C ircuit m ultiplu ram iflcat cu un singur
condensator
Se considera circuitul din fig. 1.19.
Tensiunea tranzitorie are expresia:
I
uc (t) = UCf + Ua Mcy + Ae '
unde r - ( r + /;,);
pentru

t=0
- + i +I
r\
h h

de unde

A U f ( 0 ) - V Q (0 ).

4 -^-3

Deci avem:
M

'"

(U 7 )

1.10 S curtcircuitarea ram urii cu r, C

Se consider^ circuitul din fig. 1.20., un condesator in
serie cu un rezistor, care este scurtcircuitat la un moment dat
(se Tnchide TntrerupStorul K 2 ).
Se presupune cS initial condensatorul C a fost
TncSrcat de la o sursS de curent continuu p&nS la tensiunea
f/o = E. fnchizand intrerupStorul K 2 , condensatorul se va
descarcS pe rezistrorul r.
Tensiunea
la
bomele
*
condensatorului i curentul i de
descarcare au numai componente
libere, deoarece if = 0;
Ucf - 0. Conform teoremei a doua a lui
Kirchhoff pentru conturul in care se
descarcS condensatorul avem:
_ r dUcl
Fig. 1.20.

sau
rC ^ * L + t/a = 0

(1.48)

J .

deunde
Ucl(t)= A -e " =U0e *rc ,
(1 4 9 )
Constanta de integrare A se determinS din condifia initials
Uc (0) = U0 = A , iar curentul tranzitoriu are expresia :
tJ
. dUr
(1.50)
0 = c : dt
r
Curbele
tensiunii
curentului sunt reprezentate Tn
fig. 1.21.
Din punct de vedere
energetic,
procesul
de
scurtcircuitare al ramurii cu r, C
se
caracterizeazS
prin

.rausfonnarea in caldurS a
condensator pan& la comuta|ie:

energiei,

inmagazinata

in

J i2rdt = -J e ^ d t - .
(1.51)
0
2 0
2
Dacd condensatorul din ramura r, C este alimentat de
la o surs de curent altemativ, atunci tensiunea pe
condensator la momentul t = 0 va corespunde tensiunii pe
condensator in momentul comuta(iei.

1.11. Procesul tranzitoriu in circuit neramiflcat cu

r, L, C
Se considers circuitul din fig. 1.22. Un condensator C
incdrcat la tensiunea Uo se descarcS pe o ramurS r, L.
Conform teoremei a doua a lui
Kirchhoff (schema dupS comutafie) se
c
II
poate serie:
:|i/u
rii + L jL + uc, = 0 ,
(1.52)

F* 122

unde

in

(1 5 3 ,
dt
dt
Introducand valoarea i/ in ecua|ia (1.52) i derivSnd
rezultS o ecuafie diferenfialS de gradul doi:
1

d ' u , r Ju | 1
dt2
L dt
LC
Ecua|ia sarcinii libere in condehsator are expresia:

, r H , 1
t dt LC
Luand derivata de timp de la ecua{ia (1.54) cu condifia
(1 3 3 ) primini ecua)ia difcren|ialS fa(S de /:

(1 56)
Indentitatea ecuapei diferenpale demonstreaza legea
variapei a , qi, /
La rezolvarea oricSrei dintre aceste ecuapi diferenpale
se serie ecuapa caracteristicS:

Caracterui procesului liber depinde numai de parametrii

circuitului r, L, C, adicS de tipul rSdacinilor ecuapei
caracteristice.
RSdScinile se determinS din expresia:

Caracterui procesului liber depinde de semnul expresiei

de sub rSdScina pStratS, adicS de rSdScinile ecuapei
caracteristice, care pot fi numere reale sau complexe.
1.11.1. Descircarea aperiodic* a condensatorului
Descarcarea aperiodicS a condensatorului, in prealabil
incSrcat, se numegte descSrcarea in rezistor i bobina (fig.
1.22) cind tensiunea la bomele condensatorului descre$te treptat
de la V q panS la 0, adicS nu are loc reancSrcarea
condensatorului.
Din punct de vedere energetic aceasta iuscamnS cS la
descSrcarea condensatorului energia fumizatS de la el se
transform^ in tr-o micS m&surS in energia campului magnetic
al bobinei, iar cea mai mare parte a encrgici este disipatS
(absorbitS) pe rezistor. De la un moment dal, se transforms in
cSldurS nu numai energia campului electric a condensatorului,
dar $i energia inmagazinatS in cim pul magnetic al bobinei.
DescSrcarea aperiodicS a condensatorului are loc, dacS
rSdScinile ecuapei caracteristice sunt numere reale, udicd este

t u 't e

sau

r > 2M

=r-

(l5 9 )

rfr- s e numete rezistenfS critics, valoarea cea mai micS

a rezistenfei pentru care procesul liber are un caracter
aperiodic:

RSdScinile p\ i p i ale ecuapei caracteristice sunt reale

negative i diferite dacS este indeplinitS condipa:
r> r .
in acest caz solupa ecuapei diferenpale omogene de
gradul doi are expresia:
U0 =*Aiep'1+ Aiep'-',
(1.60)
unde /\| $i Ai sunt constante de integrare, care se determinS
din condipile inipale; p\ $i p 2 sunt mSrimi reale negative $i
diferite, deoarece procesul liber trebuie sS fie atenuat
(amortizat) in timp.
In conformitate cu (1.53), curentul / are expresia:
i , = C ^ = C(/Vp,<lv + ^ p !w ) .

(1.61)

La descSrcarea condensatorului uc/ - 0, i f - 0 i deci

mSrimile tranzitorii sunt egale cu mSrimile libere:
M O - W c / M ; * (') = '/ ( ')
Folosind
condipile
inipale
Uc(0)=Uo, i(0)=0, se
determinS constantele de integrare A t i A2.
Introducand condipile inipale in (1.60) i (1.61), rezultS:
1/o = A + ^2
0 = A ,p,+i42p J
de

unde

Ai = - 2 ^ 2 _ ;
P i ~ Pi

a2=

- .

P i ~ Pi

Inlocuind in ecuapi/e (1.60) ?i (1.61), rezulta.

uc ( ') = t / ( 0 = ~ - ( P2e*' - P.V*' ) ;
P i~ P\

( | .62)

i ( l ) = i '( ') = - - F-?U (e P" ~ * w ),

P2~Pi
PlP2=T c '

dar

P2~ P'

- - 2 Jj! __ L
V4L2 LC

i atunci:

Tensiunea la bomele bobinei are expresia:

M*)=

T = ^
A ^ ')
U-64)
<*t P i - P i
Curentul, tensiunea pe capacitate i tensiunea pe bobina
au douS componente exponenpale cu coeficienpi de atenuare
pi i p 2 determinap din ecuapa (1.58).
Curbele de variape ale mari mi lor k< . /..
componentele lor sunt reprezentate in fig. 1.23. a, b. Ele
demonstreaza, cfi tensiunea uc se mic$oreaza lin de la f/()l iar
curentul create de la zero pan3 la maximum, apoi descre$te,
de asemenea. Tangenia la curba w<~ m origine este orizontalS;
curba are maximjul in momentul inipal, ceea ce rezulta din
condipa i(0 ) = 0.

r ' Deoarece <- C ^ - , maximul curbei curentului i

&v! *Zs.:
V r-::' dt
r
if- f i
- i
punctul de inflexiune al curbei tenssunii uc *e obpnj in acela^i
punct corespunzator momentului t\.
c*
X
Valoarea timpului t i poate fi gfoitft din comHtia c*

derivata sS fie egala cu zero.

dt
Tensiunea pe bobina variazS de la m Crimea u0,
deoarece pentru t = 0, i i ur (tensiunea pe rezistenfS) sunt
egale cu zero ?i prin urmare tensiunea pe capacitate i
tensiunea pe bobina sunt egale tntre ele.
Tensiunea pe bobina la inceput descrete, pe urmS
trece prin zero
momentul cand curentul are valoarea maximS
uL = L i crete pana la o
dt
oarecare mSrime valoare pozitivS maxima, dup& care descrete
$i tinde la zero.

(ceea ce rezulta din

relafia

Fig 1.23
Pdn& cand curentul descrete algebric (de la 0 pan5 la
ti) f.e.m. indusS, ce menfine curentul in conformitate cu legea
lui Lentz, are semnul plus (+), iar tensiunea pe bobina
semnul negativ (-). Cand curentul Tncepe sa creasca algebric,
f.e.m. indusa se opune lui i va fi negative, iar tensiunea pe
bobina * pozitiva.
Punctul de maximum al curbei uL" i punctul de
inflexiune al curbei i coincid i au loc Tn momentul de
timp / 2, care se poate determina din egalitatea-

U = L
Ul L d t '
^ L=0
dt
Din expresia (1.58) urmeazS, cS marind valoarea
inductanfei L se mic$preazS valorile absolute ale mari mi lor
pi i p 2 i prin urmare ,se micoreazS creterile curentului $i
cSderii de tensiune la borpele condensatorului.
cSnd

1.11.2 DescSrcarea aperiodlco-critlcS a condensatorului

DacS este Tndeplinit^ condipa r - r er =

rSdScinile

p\ i p 2 sunt mSrimi reale negative i egale, adicS:

P\~ P i ~ P ~

0 65)

Solupa ecuapei diferenpale omogene

doi lea este:
pentru tensiunea la bomele condensatorului:

de

uo = u c = ( A + A l t ) e pl,

iar curentul are expresia:

i, =i' = C(i42 + py41+ pi42/ ) e p'.

gradul

al

(1 .6 6 )

(1 6 7 )

Din condipile inipale U^(0)=Uo, i(0)=0 se determinS

constantele de integrare :
4 = / 0 ; \ = - p U 0.
IntroducSnd At $i A 2 Tn (1.66) i (1.67), avem:
uc (t) = U0( l - p t ) e pl,
(1.68)
i ( t) = - C p 2U0tepl = - t e p .
Lj

(1 69)

Tensiunea la bomele bobinei are expresia:

uL( t ) = L j t = - U 0(l + p t y ' .

(1.70)

Curbele de variape ale mari mi lor j, uc, ul nu se

deosebesc dupa formula de curbele din fig. 1.23 a, b.
1.11.3. DescSrcarea periodico-oscilantS a
condensatorului
Daca

este

indeplinitS

r< rt

condipa:

descarcarea
condensatorului
va
fi
periodic^ (oscilantS).
Rezistenfa conturului este mai mica de cat rezisten{a critics i
radScinile
ecuapei
caracteristice
sunt numei-e
complex
conjugate:

r
P i- J 1 1
2
2L
\L C

r2
Al}

2*_ 1 1
T0 V LC
1
yjb2 + a)2 = JJU
4Xy
r

1
f

Aa ca

r2
AL2

la
1
a

Se noteazU

r
Pi = ------+ J 1 1
'
2L
\L C

(1.71)
r2
AL1
c

unde; (do - puisapa proprie, s j

7'o - perioada pulsapilor proprii, s.
Cu
notapile
de
mai
sus,
rSdScinile
ecuapei
caracteristice devin:
pl =~b+ ja)0 ; p 2 = - b - jaiy .
(1.72)
Din matematicS este cunoscut, cS solupa ecuapei
diferenpale cu rSdScini complexe. se poate serie sub fonna
UimStoare:
tensiunea pe condensator are expresia:
imc ( f ) Aefc*in ( a y + v ) ,
(1.73)
ajn'iitul din circuit va avea atunci expresia:

ii{t ) ~ C~ ^ ~ CAe 'X(^sin(fly+ v)+ a^cos(aj|/+ v)),- (1.74)

unde v - faza initials, A -constanta de integrare.
MSrimile A i v se determina din condipile inipale stabilite lit
conformitate cu legile com utapei:
uc (0) = U0, i(0 ) = 0.
Din ecuapile (1.73) i (1.74) rezultS pentru
f = 0:

U0 =xA sin v
0 = CA ( - b sin v + a)0 cos v )
De unde

1
A =U
"U l c -

(175)

cosv
sinv =

Introducand expresiile mSrimilor A, sin v, cos v in

ecuapile (1.73) i (1.74), rezultS:
(176)
c ( 0 = t/ c m ^ sin(ft)0f + v ) ,
i { t ) = I ne b sin(to0/ + 7r),

(1.78)
y -v ),
un
.
u,
I =
a)0L
In fig. 1.24 sunt
reprezentate curbele uc (t),
i(t). Curentul, tensiunea pe
condensator i tensiunea pe
bobinS
sunt
funcpi
sinusoidale amortizate cu
pulsapa proprie (0o
>
factorul de amortizare b",
care
depind ca i faza

ul (*) = u Ln,e'lMsin ( a

unde

U Cm

un
V u* -

(1 7 7 )

inifialS V numai de parametrii r, L, C.

MSrimile Ucm, Ulu,
h - depind de parametrii
conturului i de tensiunea inipala la bomele condensatorului
0 =wc ()
Din ecuapile (1.76), (1.77), (1.78) reiese cS intensitatea
curentului este defazatS tn avans fa{ de tensiunea la bomele
condensatorului cu ( tt- v ).
Curbele u c , i nu sunt pur sinusoidale, ci au caracter
sinusoidal - amortizat. Pentru fiecare semiperioada, zona de
cretere a curbei ocupi pe ordonatS mai pupn de T , iar
4
zona de descretere - mai mult de

, deoarece in relapi

apare factorul - e~bl.

1.11.4. Determinarea mSrimilor instantanee uc, i fi
l
AsemSnStor fun'pi lor sinusoidale, la care mSrimile
momentane se determinS prin proiecpa vectorului pe axa
imaginarS, mSrimile momentane pentru uc, i, ' ul pot fi
detenninate ca proiecpi pe axa verticals ale vectoriior
UCme~bt ^Lme~b K e bl * ce se rotesc cu viteza unghiularS 0Jb.
Lungimea
vectoriior
descrete
proportional cu marimea
e~bl.
Extremitaple acestor vectori descriu o
spirals logantmicS. Astfel, poate fi
constructs diagrama vectoriala din fig.
1.25.
Din
aceasta
diagrama
vectoriala reiese cS tensiunea uc
este defazatS tn urma curentului
cu (7i-v), iar tensiunea ut este
defazatS tn avans fa(S de curent
cu (n-v).

Razele - vectorii Utm, l,r $i Uu, formeaza un triunghi isoscel

ru numai In momentul initial:
AB + BO + OA = 0 .
Aceasta egalitate defazatS reiese din teorema a doua a
lui Kirchhoff:
Uu +ri,+Ua = 0 .
(1.79)
Viteza
de
amortizare
a
oscilatiilor
considerate
caracterizeazS raportul tensiunilor la momentul t $i la
momentul t + To:
M O
/riB*-fcs in (tty + v)
t '. ( ' + ) IV .o '"""-' sin[<D( + 7 i) + v ]
Acest raport se numete decrementul oscilatiilor i este
o marime constants care depinde de parametrii r, L, C al
circuitului i nu depinde de timp.
Logaritmul natural al decrementului oscilatiilor se
numete decrementul logaritmic al amortiz&rii:
U( (t)
A = In---- 7 ~ ~ = bT0.
V r O + r o)
Daca curba amortizeazS incet valoarea raportului
mSrimilor la momentele t i (/+7o) este aproape de unitate,
iar decrementul logaritmic este aproape de 0. Spirala
logaritmica se r&sucete incet.
DacS amortizarea are o valoare insemnatS, atunci
spirala logaritmicS se va suci destul de repede.
Concluzii:.
1
Rezistenja r influen(eaz& substantial viteza procesului
oscilant la descSrcarea condensatorului.
2. Cu micorarea rezistenjei r se niicoreaz& i jo $i
se marejjte perioada Tu.
3. DacS r ~ r if pulsa(ia coo va fi egalS cu zero, iar 7*0
tinde spre in tin it. Acest proces corespunde descSrcarii aperiodice.
45

4. La descSrcarea oscilantS a condensatorului, in cazul

bobine
ideale
(r=0)
rezultS
I
it
=
\tgy =<^\y ~ \b = 0, adicS procesul de amortizare
~T ic '
nu are loc i coo are valoarea cea mai mare posibilS.
5.
Din egalitSfile (1.76), (1.77), (1,78) rezultS,
mSrimile uc, i $i uL variazS armonic cu pulsafia Q)o:
unei

c - ^ o s i n ^ + l j ;
t/

rsin(<u0/ + w ) ;

(1.80)

Deoarece r = 0, energia inmagazinatS la inceput rfimane

neschimbatS. Energia trece respectiv din campul electric in
cSmpul magnetic $i invers.

2. METODA OPERATIONALA
Calculul circuitelor electrice liniare tn regim tranzitoriu
In afarS de metoda clasicS de rezolvare a ecuapilor
integro - diferenpale ale circuitelor electrice, bazatS pe
integrarea directi, in studiul regimuiui tranzitoriu se folosesc
i alte metode de ar. *za.
Exists metode de analizS in domeniut timp, din care
face parte i metoda de integrare directs a ecuapilor. Se
menponeazS in acest sens metoda raspunsutui tranzitoriu la
excitapi treaptS sau delta. De asemenea, o metodS, care se
impune tot mai mult in teoria modems a circuitelor electrice {
este metoda variabilelor de stare.
O aha metodS este metoda operaponalS, cunoscutS din
matematicS ca metoda de integrare a unor clase de ecuapi
diferenpale liniare. Ideea de bazS a acestei metode constS in a
asocia funcpilor de timp cate o funcpe pe baza unor
transformSri integrate; funcpa de timp se nume?te originals, iar
funcpa obpnutS pe baza transformSrii considerate se numete
funcpe transformata sau imagine. Pe aceastS cale, ecuapile
diferenpale liniare originate se transforms in ecuapi mai
simple, algebrice cu necunoscute imagini. Rezolvand aceste
ecuapi se determinS imaginea funcpei necunoscute, iar Tntr-o a
doua etapS, folosind anumite metode de inversiune, se gSse^te
funcpa necunoscutS.
In electrotehnicS o iargS rdspandire o au metodele
operaponale bazate pe transt'ormarea Laplace $i transformarea
Fourier.
-
;;
'! V

2.1 Metoda operational* pe baza

transformarii Laplace
Trecerea de la functie-original la imagine se efectueazS cu
ajutorul transformarii Laplace.
Fie o functie fit) de variabila independents f numitS i
functie original. Se numete transformata Laplace sau imaginea
Laplace functia F(p) de variabila. complexS p = a + jb definita
de integral a

( 2. 1)

0
Concordanta intre F(p) i / ( f ) se serie in felul urmStor
F(p) = f(t).
Pentru ca sS existe transformata Laplace este necesar ca
integrala (2.1) sS aibS sens, respectiv sa fie convergent^. !n
electrotehnicS avem de a face de obicei cu functii pentru care
transformarea Laplace este posibilS. FSrS a analiza problema
intr-un cadru mai general, se poate menfiona cS integrala (2.1)
este convergent^ dacS sunt indeplinite urmStoarele condifii:
a) prima condifie se refers la continuitatea funcfiei /(f), pentru
f>0, funcpa /(f) sS fie netedS pe portiuni;
b) a doua condifie se referS la partea reals a a variabilei
complexe p : Se poate observa in acest sens cS valoarea
absolutS a factorului e pt (relafia 2.1) tinde spre zero pentru
f>oo dacS co0.
Pe de alts parte, dacS functia /(f) create odatS cu fV .iar in
al doilea caz a * Re (p), integrala (2.1) are sens deoarece
descre?terea exponentialei (e pt) este mai rapidS decat creterea
funcjiei fit). Din cele prezentate mai sus rezultS cS integrala
(2.1) are sens pentru orice valoare a variabilei /? a carui
parte reals este mai mare decat an, respectiv a =Re (p)>ao.

Transformarea Laplace este biunivoci. Unei funcpi fit) i se

asociazS o funcpe F(p) pe baza integralei (2.1), i invers,
fiecSrei transformate Laplace F(p) fi corespunde pentru t>0 o
funcpe originals unica f(t). Se arata, cS funcpa original este
exprimatS, fntr-o formS generals, de integrala:
( 2 .2 )

numitS i formula lui Melin - Fourier. Pentru trecerea de la

funcpa imagine la funcpa original, In practicS se aplicS
diferite metode de inversiune.
2.2. Imaginea constantei
Se cere sS se afle imaginea funcpei fit)=A, unde A -este o
mSrime constants. Conform integralei (2.1).
- A

(2.3)
P
2.3. Transformata Laplace a funcpei

exponenpale

/(

------ .

P -a
In cazul funcpei sinusoidale /tO=sinciV, pnand seama de relapa
sin a)t = ~ ( e Ja* -e'*"*), pentru transformarea Laplace se obpne
2j
expresia

F (p) = l e " sintutdt = M ----------L - l = _ f ? - {

2j[p-ja>

p+ja)

p 2+ a i \

(2.5)
io
sin ox p2+(D*
2.4. T ransform ata Laplace a derivatei unei funcfii de timp
^ = p F ( p ) - f ( 0 ).

[ /( < ) ] ..
0
0
Se integreaza prin par^i cu notajiile e~pl = u
= dv fu d v = u v - j v d u .

(2.6)

Prin urmare

j ** 4 / ( 0 ] = * '" / ( ') J - j / ( ' M * ' '* 1i

unde
iar

-]f(t)d[eo

Astfel

# (o
(2.7)
dt
Laplace
a i
Transformata
determinarea imaginei cSderii de tensiune pe inductan(d, adicS
a funcpei
'
.di

sau

'
1* vonformitate cu relafia (2.7)

L ~ Lpl ( p ) - L i ( 0 ) ,
dt

(2.8)

dacS i(0)=0, atunci

=

(2.9)

lp H p )-

2.5. T ransform ata Laplace a derivatei d e ordinul doi a

unei funcfii de tim p
( 2 . 10)

Imaginea derivatei de orAinul doi a curentului are urm&toarea

expresie:
^

(2.11)

= P2' < i P ) - P ( 0 ) - i ' ( 0 ) .

2.6. T ransform ata Laplace a integralei unei funcfii de tim p

( I
>v
/ / ( ') < *
0
Se cere sS se determine imaginea funcpei j f ( t ) d t , dacS este
o
cunoscut
cfi
imaginea
fimctiei
fit)
este
F(p):
M

j j f { t ) d t e~p,dt = ---- J j f ( t ) d t d i e - * ] .
0 _0
_
P 0.0

Se

noteazfi

J / ( t ) d t - u ; d( e~pl) = dv $i se integreazfi prin pto\i.

P 0.0

PLo

Astfel
_F(P)
//(< > * =

( 2 . 12)

Imaginea tenstun u la bornele condensatorului uc = Jidt sau

1 1

u( = uc (0) + jid t este in conformitate cu relafia (2.12):

Hi(1)

<2.n >

Cp
p
in tab. 2.1 sunt date transformalele Laplace ale unor funcfii de
timp mai des aplicate.

N
d/o

Originalul / ( / )

Jabelul 2.1
Transformarea
Laplace F\p)

A
P

eXa

p+a
p+a>

1 -e '

p(p+a)

le ~

(!- /)*

(p+a)

V: '
| i .
:-?
m
/> (/> + )

J 1I U
nr'*
C
a-by

hc~k,\1
w

10

1 ( 1 ( e-b e " 1}
ab b - a ^ b
a )

11

sin o>t

12

COS0)1

13

shat

14

chat

15

t -sin a/

16

t cosat

17

e~0' sin at

18

e~p'-cos at

19

e '* shat

20

-chat

P ------( p +a ) ( p + b )

'

1
p { p + a ) ( p + b)
6>
p 2 +a>2
P
P_1 Q)2
a
_J
p - a_2
P
p 1- a 1
Tap
( p + a )
p_J - a2
a
(p+ flf+ a1
p+B
a
( p +f l f - a 1
p+ p - J ,
(p ^ r- i
|

'

2.7. Teoreme ale transformarii Laplace

Transformarea Laplace satisface anumite teoreme, prezentate Tn
continuare.
1) Teorema intarzierii (retardarii)
DacS imaginea functiei fit) este F(p), atunci imaginea funcfiei
fit- t ) este e ' ^ F ^ p ) .
Teorema se de~ionstreazS prin Tnlocuirea functiei fit) cu
functia fit- t ) In transformata Laplace i introducerea variabilei
noi t-x = t\:
dtm 'd tW e *
/(,)<*, = e- " F ( p ) .
o
2) Teorema deplasarii in zona imaginilor.
DacS imaginea F(p) corespunde functiei fit), atunci imaginii
F(p-X) ii corespunde funcpa eh f ( t ) .
Teorema se demonstreazS prin introducerea functiei ex> J'(t)
Tn formula transformatei Laplace
fe"
0

eXt / ( / )dt = J e~,{p~ " f ( t ) dt = F ( p - A )

0

Exemplu

SS se afle originalul functiei ----------j-, dacS este cunoscut, cS

.

(p + A)

originalul functiei

'

Rezolvare:

--------- r ~ e xt
(P + A)
3) Teorema schimb&rii scdrii (teorema asem&ndrii)
DacS functiei jit) ii corespunde imaginea F(p), atunci functiei
f a t ) !i corespunde ir*-\ginea - F i I.
a
\a)
Teorema se demonstreazft In felul urmfttor:
^

f ( a t ) d t = ~ \ e ' ^ a,)f ( <a t ) d ( a t ) ^ F ^ .

4) Teorema determintirii valorii inifiale a funcfiei de timp f(0)

prin imaginea funcfiei F(p):

f ( ) = /}}% 0PF (P)

lim

dt

e ~p,di = 0 | din relatia

)

'(>]

5) Teorema determindrii valorii inifiale a unei funcfii de timp

f(oo) prin imaginea funcfiei F(p):

f ( ) = * % > P F { p)
Aceastfi relate se obtine dacS in reia$ia
\<
^ -^e~p' d t - p F \ p ) ~ f ( Q ) se tnlocuie^te
o dt
primim, eft p oo.i e p' = \ .
co

Rezultfi:

f j / ( / ) = / ( o ) - / ( 0)= p F ( p ) - / ( ) sau
o
0
/ (t) = iim p F ( p ) .
, 4 co P~*a
v

2.8 Legea lui Ohm sub forma operational^

Fie o portiune a circuitului compus reprezentatS in (fig.2.1).
intre nodurile a i 6 se aflfi latura cu elementele R, L, C
i sursa de f.e.m. e(/). Aceasta latura este parcursS de curentul i.
Introducerea intrerupStorului K conduce la un proces
tranzitoriu. Conform legilor comutatiei curentul prin bobinS
satisface condifiei iL( 0_) - i L( 0) = iL( 0+) , iar tensiunea pe
condensator conditiei uc ( 0) = uc ( 0) = uc ( 0+), nu se schimbfi
brusc.
Se exprimS potenfialul punctuiui a cu ajutorul
potenfialului punctuiui b (schema dupS comutatie).
<Pa =<P>+uc - e { t ) + u L+ u R,
(2.14)
sau

uai =<pa -q>b = u R+uL+uc - e ( t ) ,

unde

U, = L ^~t r
Jj

- i R + L -+ J/<*+ttc ( 0) - e ( / ) .
at C
Se folosesc transform Sri le Laplace

Atunci:

' h

Fig. 2.1

(2.15)

(2.16)

UX

e(t) = E (p ).

Se obfine: U ^ (p )= I (p iR + p L + -^ ~ -Z i(0)+^ 3 - ( / ? ) . (2.17)

L
PCJ
P
Astfel, transformarea Laplace a permis sS se treacS de
la ecuatia integro-diferentialS (2.16) la ecuafia algebricS (2.17).

Din ecuafia (2.17) se otyine

Um ( p ) * U ( 0 ) - U
- ^ K
'< '> -- -------------

(p)

----------

<218'

unde Z ( p ) = R + pL + exprimS impedanfa operational*.

pC\
Structura impedarifei operationale Zip) este analog*
stnicturii impedantei acestei portiuni in curent altemativ, cu
conditia inlocuirii operatorului operational 710 prin p".
Ecuatia (2.18) exprimS legea lui Ohm in formS operational*.
Componenta Li(0) - reprezinta f.e.m. intern* determinata de
energia inmagazinata in campul magnetic al bobinei cu
inductanta L, ca rezultat al trecerii curentului prin bobina i(0)
inainte de comutatie.
Componenta Uc( 0) - reprezinta f.e.m. intern* determinat* de
energia inmagazinat* in cSmpul electric al condensatorului, ca
rezultat al prezentei tensiunii U c( 0) pe condensator inainte de
comutatie.
Legea lui Ohm, cu conditia ca m*rimile Uc (0), i(0) sunt egale cu
zero, are o form* mai simpl*

uA p )+e ( p )

(P>~

z(p)

'

2.9. Prima teorem* a lui Kirchhoff fn forma operational*

Conform prim ei*teoreme a lui Kirchhoff suma algebric*
a valorilor momentane ale curentilor in orice nod al schemei
este egal* cu zero (fig.2.2).

DupS
rezultS

*
aplicarea

ij 0
transformarii

Laplace

/ , ( p ) + / 2( p ) - ^ ( p ) - o.
Teorema
lui
Kirchhoff
in
opera{ionala este^deci:

/ , ( p ) = 0-

forma
(219)

i=l

2.10. Teorema a doua a lui Kirchhoff in form*

operafionalS
Aplicand teorema a doua a lui Kirchhoff pentru schema din
fig 2.3, se obtine
Li4jL + M 4i.+ lti
=
(2-20)
dt
dt
CJ
dt
dt
Se determina imaginile fiec&rei componente in forma
operafionalS:

M ^ = M p I , ( p ) - M i 2( 0);
at
7 l -

(P).
PC '

*2^2 = ^2 (P )^ 2
I

at

ex(# )* . ,( p |

tnlocuind
originalele
componentelor
componentekir in ecuapa (2 .20), se o btine:

.
prin

imaginile

unde

< W ? t o + / I M s 4M + / , t o 3 t o - 3 t o - 5 W + 5 ,.

Z , ( p ) = p ( I , - M ) ; Z2( p ) = p ( M - L ,) - R ,- ,

(2 ,2 I)

Fig. 2 3

(2-22)

2.11. Algoritmul de aplicare a metodei operation ale

Calculul prin metoda operafionala confine doua etape:
1) Trecerea de la originalul funcfiilor la imaginile lor in
forma
operafionala. AlcStuirea
schemei
operafionale
i
determinarea funcpei cSutate sub forma opemfionalS;
2) Trecerea de la funcfia cSutatfi in fortha operafionala la
funcfia cSutatS In forma functiei de timp prin aplicarea
formulei de descompunere.
2.11.1.
Trecerea de la imagine la functia de timp
Trecerea de la imagine la funcfia de timp poate fi
indeplinita prin doua cai:
1) Prima cale consta in folosirea formulelor de corespundere
dintre funcfia operatorului p i funcfia de timp. Formulele
de corespundere sunt folostte atunci c&nd printre radacinile
ecuafiei M(p)~Q sunt c&teva radacini egale (radacini multiple).
2) A doua cale consta in folosirea formulei de descompunere.
Formula de descompunere se deduce din presupunerea, ca
ecuafia M(p)=0 n-are radacini multiple (la existenfa rddacinilof
multiple formula descompunerii se serie in altfi forma).

Formula de descompunere este pe larg folositS In practicS ca

formula de bazS la trecerea de la imagine la funcfia de timp.

2.11.2. Formula descompunerii. Deducerea

Fie cS imaginea curentului prezintS tracfia:
<224)

Din cursul matematicii este cunoscut, cS fracfia

N (x ) _
+.>. + alx + a0
M ( x ) bmxm+ b m_lxm- '+ ...+ b lx + h0 '
cu condifia, cS pentru n<m polinomul
M (x ) = bmxm +bm_lxm~' + ... + bix + b 0 = 0
n-are rSdScini multiple, se poate de prezentat fracfia in forma
sumei factori lor simpli

- 5 ^ =4
+^
+...+ * , ! ,
M \x)
x-xx
x-x2
x ~ x,

<2.26)

sau
(2.27)
A ------- .
x x,k
unde ** - rSdScinile ecuafiei M(x)=0,
A\, A2,
Am - coeficientii, care pot fi determinafi prin douS
cSi:
{ ;:
a) prima cale - metoda coeficienfUor neidentificafi. Aceasta
metodS este elementarS, dar este legatS de calcule complicate.
b) a doua cale - la prima vedere este cofapusS, iar In realitate
mai simplS.
; r
M ( x )

Exeniplu pentru prima cale

se descompunS fracfia r----------- Sntr-o sumS de fracfii
x -5 * + 6
simple.
Se
determinS
rSdScinile
din
relapa
Af(x)=0,
adici
jr2 - 5* + 6 = 0 .
De unde x i=2, x2=3.

Astfel
I
x2- 5 x + 6

_1_

x-2

x-3'

I
j

sau
1

_ (A, + A1) x - 3 A i - 2A2

x 2 - 5x + 6
x1 - 5jc + 6
Prin compararea coeficienfilor pentru unui $i acelagi ordin a
lui jc se serie sistemul de ecuafii pemru determinarea
coeficienfilor Ai, A 2 .
In cazul de fa{S
A = -1
Al + A 2 = 0
de unde
- 3 Ai - 2 A l =1
=I

------- ------- - + *
x2 - 5 x + 6
x-2 x-3

RezultS

Exeniplu pentru a doua cale

Pentru a determina A\ se inmulfesc ambele pSrfi ale ecuafiei
(2.27) cu (jc-jc,) .
i - A -r-V a -2
v )
4=2
x~
In ecuapa (2.28) Tn partea dreaptS ftvem coeficientul Ar, iar Tn
partea stSnga

se

obfine

raportul

*
M (x)

ce

prezintS

nedeterminare, deoarece

factorui

(jc - x ,)

cond

x - + x}

se

anuleazS, iar M(x)=Q este, de asemenea, egal cu zero.

Pentru eliminarea acestei nedeterminSri se folose?te regula lui
L Hopital
lim ( * " * ) * ( * ) =
-lim
= - Af(* ) 'f ( J ~ x' ) Ar'(* )
* ( * ')
M(x)
M 'W
JC
unde: N (* |) - mSrimea N ( x ) pentru x=x^
mSrimea M' (x) pentru x=xt,

Prin urmare din (2.28) obfinem

" ( * ,)

Analogic

-A

Astfel
M(x)

Hj x , )
I | N M
M' ( x, ) * - * ,

I
x-x,

/ ( .)

M' ( x ) x - x m

(2.29)

sau
N ( x ) _ y i N ( x k) ___1
M (x)

^ M ' ( x k) x - x k

Pentru functia curentului, avem

y N{. P .)
1
& *f'(p.) P -P .'

Trecerea la originalul funcfiei

1 =ep>>; I(p) =i= i(t)
P -P k

62

(2.30)

NumSrul

componentelor

\ r&dScinilor ecuapei Af(/?)=0.

N ( p k)
- e Pl este egal cu numSrul
M ( Pt )

Coeficienpi

^ / f k\
se pot compara cu constantele de
M ( p k)
| integrare a ecuapei diferenpale a circuitului in cadrul metodei
I clasice de calcul al proceselor tranzitorii.
;
DacS printre rSdScinile ecuapei M(p )~0 este o rSdacinS egalj
cu zero (p=Q), atunci in partea drepta a ecuapei (2.32) sc
N ( 0)
W (0 )
obtine
cpmponenta
~ - r = ^r
ce
reprezintS
A f'(0)
M '( 0)

componenta curentului (tensiunii) ca mSrime de determinat, ce

este rezultatul acpunii f.e.m. de curent continuu.
Exemplu (m etoda operational#)
Se dau: =120 V, L=2 //, /?,=40 Cl, R ^ R ^ \6 0 Si. (Fig. 2.4)
Se cere sS se determine: h(t); ui(t).

R e z o 1 v a re
I, Prima etapS.

1. Determinarea valorilor inifiale conform legilor comutafiei

1*2 ( 0 ) = ------- ^ - 5 ------- = 0,5/4

R + r 2r 3 r 2 +/?,

(schema panS la comutafie).

2. Schema echivalenta se prezintS in fig. 2.5

3. Determinarea funcfiei imagine h ip )

l(p)

E lftlM

I L eI

p (R ,+ R , + p t ) M ( p ) '
II. Etapa a doua - trecerea la funcfia - timp.
1. Se determine r&dacinile ecuafiei caracteristice. Din expresia
A/(p)=0; 2 p z + 200p = 0 ; RezultS pi=0; p2=-100 s'*.
2. Folosirea formulei descompunerii
lK

'( p ,)

w ( P !)

unde
Pi

=0

N ( i ?,) = 120

Af (p, ) = 200
A /'( p ) = 4 p + 200

/V( p 2)= 20
P2 = ~100a~'

A f'(p 2) = -2 0 0

N ( p ) = 120 + p

De unde
2W

200
200
i2(r) = 0 , 6 - 0 > loo,,A ;

u, = L ^ l O O e m> V .
dt

Concluzii
1. Formula descompunerii este aplicata in cazul oricarei forme
a tensiunii, ce apare in schema.

2. Daca condifiile inifiale difera de zero, in componenta N{p)

se afla f.e.m. interne.
3.
DacS M(p ) are radacini complexe conjugate, atunci
componentele, d asemenea, sunt complexe, iar suma lor da o
componenta reaia.
4. Daca tensiunea este sinusoidaia Emsin (cot + y F) imaginea ei
fiind E m - (, = Eme it ). in formula descompunerii. la
p-jo)
trecerea la valoarea momentanS se ia coeficientul
pe lauga
. ca astfel, sS fie
P
luata in considerate componenta libera, caracterizata de energia
inmagazinata in bobina sau in condensator.
5. Daca tensiunea aplicatS are caracter sinusoidal, atunci
componentei forfate ii va corespunde radacina p=/(i)
Exem plu
*
Se dau: e(0=127sin((i)f-50) V; R \-R 2- 2
L - 9.5 mH;
(oL-3*Q.; co=314 s'1.
Se cere sa se determine curentul i(t).
Rezolvare:
1 etap8: i(0)= -25,35 A
componenta f.e.m. interne

= 4b. =
Z
/?, + R2 + ja)L

= 2 5 ,4 e ^ \ A
5e~m

i ( t ) = 25,4sin(ow -87),/4

r=0 i(0)= -25,35/4

e{t)=E -
P- JO)

E m= m e - i * r , V

- * - - + ja)Li(O)
l ( p ) - p - jQ>
y '
Rj+pL

ri o L O n
) <*/)

" J
*1)1

_ K m + / w (o ) ( p - j a >)
(p -y V y )(^ + p l)

Fig 26

-CZ3-

) _fa_
p-Jtu

vao)
1k
pO

unde

yv ( p )
A /(p )

N ( p ) = E m+ j L i ( 0 ) ( p - j a ) ) ,
M ( p ) ^ ( p - j a ) ) ( R i + pL)

RSdScinile ecuafiei 'aracte/istice

M(p)=0; pi=j(o; p 2 = ^
P\=j3\4s l; p 2 ~ 2 \0 s '1

Fig 27

sau
II etapS

/( /) = lm
= lm

f j j p i)

\ 21e* ~ * r)

N ((P>)
p
-,..1
M '( P .)
J
47ji e-J* 2io<

X 6 \ e JS + 3,61e'12' *

= 35 2 sin ( aft

I0620')+13,18 sin 40 16'e

unde:
N ( p x) ~ \ Z l e e yS0\

Pi - >3 H i 1

= 2pL t (2i? - jaj)

M { px) = 2/314 9,5 10 1 2,2r >314 = 3,6leJ

Pi

-21Os'

# ( p 2) = 47,le '324
W '(p ,) = 3,61^U3'40

2.12. Precizfiri privind aplicarea transformarii Laplace la

studiul circuitelor electrice
Aplicarea metodei transformatei Laplace la studiul
regimuiui tranz'oriu al circuitelor electrice presupune
parcurgerea a douS etape principale de calcul. in prima etapS se
aplicS transformarea Laplace pentru ecuatiile differentiate ale
circuitelor liniare. Ecuapile algebrice obtinute pe baza acestei
transformSri reprezinta ecuatiile operational, respectiv forma
opera{ionalS a ecuafiilor circuitelor respective. Rezolv&nd aceste
ecuafii se obfin imaginile functiilor necunoscute. Cea de a doua
etapfi de calcul consta in determinarea functiilor originate
corespunzfitur acestor imagini. AceastS etapS este in mod obinuit
cea mai dificilft i presupune aplicarea uneia dintre metode Ie de
inversiune (tabelul corespondenfei functiilor imagine $i a functiilor
origine, formula descompunerii). Etapele de calcul se pot urmBri
schematic.

Exemplui I
Se considers circuitul prezentat in fig.
2.8, alcStuit dintr-o rezistenfS r ?i o
inductanfS L*

L, conectate la o sursa de curent continuu cu tensiunea U. Se

cere sS se determine legea variapei curentului i\i) i tensiunii
Udt). Date numerice: IM100V; r =25 fi; 1=0,02 H.
R e z o l v a r e : Conform teoremei a doua a lui Kirchhoff, in
orice moment suma f.e.m., compusa din tensiunea V i f.e.m.

de inducpe eL - - L ~ dt

este egala cu caderea de tensiune ir

Curentul

curentul
curentul
termenul
O
neomogene (I) are expresia
U

, di ,,
ir + L = U .
(I)
dt
din
circuit consta din
solufiei parpale $i din
solupei
generale
f&ra

,iber / = / + / , .

(2)
ecuapei
solute

(/^const), ip =4A.

Solupa generala a ecuapei omogene

i,r + L = 0
dt
it = A e p>',

are expresia
unde A - este o constanta arbitrara, ifir p - radacma ecuapei
/
25
caracteristice. r + pL = 0 , de unde
= --1250 s~
P
L
0,02
Constanta A se determinS din condipa inipalS: la Tnceputul
procesului
tranzitoriu
curentul
este
egal
c
zero:
i(0 ) = - + A = G (i(0)=0, conform primei legi a comutapei), '
de unde
r

par

i = iP +i, = ( l - e " ' ) .

(3)

Tensiunea la bornele bobinei are expresia

U L = L ^ = U e p' .
at
In fig. 2.9 este reprezentatS cu^ba curentului
procesului tranzitoriu.
I .

'
E x e m p lu i 2

(4)
in

decursul

Se considera schema din fig. 2.10. La un moment dat sursa de

energie se deconecteazS. Se cere sS se determine: a) energia
acumulatS in campul magnetic al bobinei dupa r=40ms dupa
deconectarea sursei; b) f.e.m. c l in momentul comutapei. Date
numerice: =120 V, R i=20 Q, R i-30 n , 1=1 H.
Rezolvare:
1 Se determinS valoarea curentului in bobinSinainte de comutape

2. Se determinS radScina ecuapei caracteristice La determinarea

rSdScinii se aplicS metoda impedanfei de la intrare pentru circuitul
considerat dupS comutape (fig. 2.11).
Z ( p ) = /?, + R2 + pL = 0 ,

de unde p = - - = -5 0 i -1.
L
3. Expresia curentului in timpul procesului tranzitoriu
;(') = t

unde ip=0.
Componenta permanents a curentului este egal& cu zero deoarece
dupS comutape sursa de energte lipsete tn circuit.
Deci
iL ( t) = i, = Ae"50' .
4. Se determinS constanta de integrare
it (0) = A = 6A .
Astfel avem

iL(r) = 6e-50' , A .

5. Energia acumulatS in clm pul magnetic al bobinei

w ( >

I-O'

pentru /=40ms
i = 6e"50(40,0 ,) =0,8115 A
i W (m) = - (0,8115)2 = 0 ,329 J
6. Valoarea f.e.m. e*. pentru f = 0

Exemplui, 3
SA se determine curentul h(t) In procesul de tranzipe
metoda clasicS $i metoda operaponalfi (fig. 2.12).
Date numerice: =120 V, 1 = 102
C=10 s , *,=75 0 , R2= 25
n , ^3=50 o , 4= io o n .

ap lican d

R,

E( p

" i

........

*4

* r
- a Flfl. 2.12.
;
Rezo Ivare :
1. Se indicS sensurile curenplor in circuitul din fig.2.12.
2. Se determinS condipile inipale conform legilor de comutape
' W

' T T T ' 2'1 '

lW 0)-.

3. Se serie ecuapa caracteristicS i se detecminfl rftdficinile ei

( j d + K , y PL + M,)
% (p)-

0,

+^2 +

pL + Ra + + R.

de unde /?(= -103s'1; p 2 **-13-1035".

4. Se serie ecuapa diferenpalS fa|S de curentul /2(f)-'
Conform teoremelor lui Kirchhoff pentru schema din fig. 2.13
avem
(/)
/(/?, + R3)+JxRy + ]ixdt * E
i(Rl + R2) + i2R4 + L ~ = E

(2)
P)

Sistemul de ecuatii primit se rezolvS determinandu-se h(t).

Inlocuind / = i, + /, in ecuapile (2) i (J), se obpne:
|,

(i, + i2) Rn + * A + -

J'<* = E

w
(.5)

E-i,(R, + R ) - L ^
Din ecuapa (5/ avem /, = -------------------------
*12
?i introduced Tn ecuapa (4), se obpne:
E - i 2( R A+ R ) - L di

E - i 2 ( R t + R tJy - L ^ f -

dt +

12

Rll + ---------------------------------------

*.2
dt

dt - E

Rii

R) +

(6)

Deriv&nd ecuapa (6) Tn report cu h, se obpne dupfi

Tnlocuirea valorilor numerice ecuapa diferenpalS neomogenS de
ordinul doi:
| , 5 . 1 0 "

d t2

21 10 ?

dt

+ 2 0 0 /, = 2 00 ,

(?)

5. Rezolvarea ecuapei (7):

a) o solupe particular^ a ecuapei neomogene (componenta
d i d * i ,
permanents): i2 = i22 p = con st, 0,
^ = 0.
d t!
dt
200

t .

rezultS /, = ----- = 1/4.

2p 200
b) solupa generals a ecuapei omogene (componenta liberS):
h~hi

1,5 i<r5^ - Y + 2 , -H r2 ^+ 200*,, = o .

d t2

dt

1.5-10-5/?2 + 2J10~2p + 200 = 0.

(8)

Solupile ecuapei (8) care reprezinta ecuapa caracteristice a

circuitului din fig. 4.6 sunt
p, = - 10V
Aadar

, p 2 = -1 3 10V .

^ = Ale +

unde A, i A2 sunt constantele de integrare. Astfel solupa generals

a ecuapei diferenpale neOmOgene are expresia. *
h ( 0 = hP + *2/ = *+ V * ' ' +

(9)

6. Se pun condipile inipale pentru a determina constantele de

integrare A\ ?i A2.
1ov
Se folocuieste

^ 3 .( (=0= - 1 0 3A ,-1 3 1 0 3A2.

d t.

00

La determinarea ~j^|/=.o se considers circuitul dupS comutape la

t=0 i se alcStuiete sistemul de ecuapi conform teoremelor lui
Kirckhhoff: din acest sistem se obpne:
Introducand

valorile

i2' (0) = -1 03.

~ ( ^ 0 = -2 TO4 in
at
equapile (10) i (11) rezultS din rezolvarea sistemului de
ecuapi v<2= l,58; A\= -0,58.
Expresia curentului ij(t).
h(0)=2

i2(/) = 1- 0, SfcT103' +1,58e 13,o3 .

(13)
Metoda operaponalS.
Prima etapS. Determinarea imaginii funcpei cSutate sub forma
raportului a douS poiinoame.
1. AlcStuirea schemei echivalente folosind valorile inipale
independente determinate dupS Iegile comutapei (fig. 2.14).

= - , ( / , = L & = l,(p)pL-i,(0)L,
C
pC
p
2. Determinarea expresiei imaginii curentului hip)Pentru circuitul din #fig. 2.14 se aplicS metoda potenpqlelor de
noduri (circuitul se considers ca circuit de curent continuu).
Conform acestei metode avem

*
>
E 1
t/, ( 0 )
I
,,
I

jjg V H g jg V tjro

M p)

/^ 5 -I O y + 2 I 1 O V + 2 0 0 )

M p)

m q+uM
/5 + p t

....

3. Se determinS ladficinile ecuapei caracteristice din A/(p)=0

p (l,5 10_5p 2 + 2 1 1 0 2p + 200) = 0
(/<5)
de unde pr=0, p i~ - l o V , p 3=-13 10V 1.
Etapa a doua. Trecerea de la imaginea-curentului h(p) la
originalul 12(f) se aplicS formula descompunerii.
a h(p) Lp{0)

R\2

unde
= [p(l,5-10"V 2+21102p + 200)|
= 4,5 1O'5p 2 + 4,2 1O'1p +200,,

= o | iV ( p I) = 200

Pi

' ( p ,) = 2 0 0

p 2 as -1 0 ,3_-l
S

A r ( A ) - l ,M 0 2

A/'(/>2) = -l,7 5 102

,3 _ - l
P j * - 1 3 10*5

N (p j) = 23,45-102

A/'(p3) = 3 6 ,6 I0 2

/*\ 200 o, 1,1-10

jo1# . 36,6-10
( ,|/ ) = ----- e ------------ r f
H---------- :r S
2K 1 200
1*75-10
23,45-10

_
=

f.

i
( 19)

==1-0 ,5 8 e ,0)' + l,58e_,ol<

Astfel, se obpne: ia (#) = 1 - 0 ,58e ,o1' + 1,5fcTtc'.

(20)
Graficul dependencei i?(/) este pre/entat in fig. 2.15 .Calculele
sunt piezentate In tabelul I.
Tabeiul 1
Timpul
#1=0
Funcfia
'3 W
'2r N
14= W
1
1
1
1
ip= 1
-0,58
-0,215
-0,0793
-0,0293
-(W 8 T 1* '
0,001
1,58
0,0003
0,0007
l,58e'IJ,#Ji
* * + * ....

0,786

0,921

0,97
*

*...

X:

j.

3.
METODA
DE
TRANSFORMARII
SPECTRALA

CALCUL
FOURIER.

PE

BAZA
ANALIZA

O funcpe periodic& de timp / (/), de perioada

1 2n
T .= = , se poate dezvolta m serie Fourier, sub forma:
f w
/ ( 0 = A ) + 5 ) | A c o s * ^ / + flto s i n A : ~ / J .

(3.1)

AceastS dezvoitare este posibilft dacfi funcpa / (t) este

netedS pe porpuni in interioruj unei perioade (condipile lui
Dirichlet), condipi satisf&cute obinuit de funcpile ce intervin
in practice. Primul termen Ao reprezinta componenta continuS
a funcpei periodice, iar termenii de puisape ka> sunt
armonicile de ordenul A: in cosinus i sinus. Coeficienpi seriei
Fourier au urmfitoarelfc expresii:
t
/

A> == / / ( ' ) *

<3 2>

-TA
T /

A . ! - J f ( t ) - a k t d i ,
-Vi
1

2%
In
B* . m r I f ( * ) * k--r t d t .

(3.3)
- *'

(3.4)

;
TA
^
Componenta continue Ao din relapa (3.2) feprezintS de
fapt valoarea medie a funcpei periodice pe timp de o
perioadS; dacS Ao 0 funcpa J[t) este num iti funcpe alternative
Seria Fourier se poate serie $i sub forma restt ansA, free vent
TntSlnita Tn electotehnicfl/
?

f ( ') A> + 2 (Cbn s (*# + V t )) -

in care c * . = J a L + b L este amplitudinea armonicii de ordinui

"k" (pentru fc=l se vorbete de armonica 1 sau de fundamentals),
A
iar yrk = arctg s 2- .
^km

Exists diferite metode pentru determinarea coeficienplor

seriei Fourier. DacS funcpa este datS prin graficul ei, fund de
exemplu ridicatS pe cale experimentalS, se aplicS metode
aproximative grafo-analitice.
Este util sS se releve faptul cS dezvoltarea in serie
Fourier se simplifies dacS funcpile periodice considerate prezintS
anumite simetrii, respectiv satisfac unele condipi.
In cazul unei funcpi periodice la care este indeplinitS
/
f \
condipa f (r) = - f t + J , numitS i funcpe altemativS simetricS,
in seria Fourier intervin numai armonice impare.
DacS f ( t ) = f r + I, in seria Fourier intervin numai
armonice in cosinus i componenta continuS.
armonice in sinus dacS
-f).

Exists

numai

in practicS se considers un numSr finit de termeni ai

seriei Fourier, in funcpe de probtema anaiizatS (in general
fc<20).Reprezentarea graficS a amplitudinilor i fazelor armonice
caracteristicS amp 1itudine-freevenfS (sau spectrul amplitudinilor),
respectiv caracteristica fazS - frecvenfS (sau spectrul fazelor).
Seria Fourier se poate serie i in formS complexa, respectiv
cu termeni compleci. Jinand seama de identitatea lui Euler
= c o s a + / s i n a , rezultS:
s mk o ) t = -(eikOH- e - Jk0M),
2j v
'

co s k ( o t = ~ ( e jka>' + e - lkM,) t

astfel, cS termenul general al seriei Fourier devine :

B^ sin ktot +

cos ka)i = C keJkw + C .ke~ikuM,

unde s-au introdus notafiile:

s'

<3.>

C* i C.* sunt mSrimi complex conjugate (C * = C**)> iar

tnodulul |C t j reprezinta jumatate din amplitudinea annonicii
1
respective, (C*| = - * , .

Seria Fourier cu termeni compleci se serie, deci sub

forma:
*
/ ( ' ) - A . + ( , e / + ..1<''," ) = S e . o"" '(3-7)
**l
ka-oo
Valorilor negative ale lui k in acestft expresie le
corespunde formal pulsatile negative. -DacS se cunoa$te
funcfia /(f), coeficenfii > se pot calcula pe baza relafiei:
,

(3.8)
* 0
Jinand seama de aceastS expresie, in care variabila de
integrare se noteazft cu x in loc de t, seria Fourier cu termeni
compleci (3.7) se serie i sub forma:
/( )-= t

f r ( t y " " d T :.
0 .9 )
'A
Se pune problema extinderii analizei armonice (Fourier)
pentru funcfii de timp neperiodice. Considerand seria Fourier
cu termenii compleci (3 ^) tn care se notearft cu cur.
pulsafia fundamentals $i se consider# pentru eftctuafea
integralei intervalul de o perioadS cuprins tntre
+772 *e
abfine expresia:

/( )* 4

Considerarea unor fimcpi periodice TnseamnS a

presupune perioada tinzand cStre infinit, T><. Notflnd in acest
caz

k a ).-* G ),
1
devine

Pentru
expresia:

co,-Acu

T , respectiv
f {t) = ^

= L ->
T 2n
2n

Aft) 0 ,

relapa

(3.10)

rezultS la

limits

] d(o ] f ( t ) e M" t)dr ,

(3.12)

reprezentand integrala Fourier in formS complexS.

SeparSnd pSrple reals i imaginarS in relapa (3.12) se o b p n e :
/ ( T) cos(o(t-T)dT+j'jd<o$ /(r)sin cj(f-T )< frj (3.13)
Funcpa s i n f t j( f - f ) fund o funcpe imparS de 0), partea
imaginarS din relapa (3.13) se anuleazS, obpnftndu-se:
/ ( r ) = h J f ( t ) cos<w(ft)dx =? da)! f ( T) cmo) ( t - r ) dt , (3.14)
n J0 i
unde s-a pnut seama cS funcpa c o s w ( r - r )

este o funcpe

imparS de "to ", astfel cS integrarea in raport cu "u)" se poate

limita la intervalul (0, +*), expresia fiind inmulptS in acest
caz cu 2. Relapa (3.14) reprezinta integrala Fourier in forma
reals.
Este important de relevat faptul cS pentru ca fit) sS
poatS fi dezvoltatS in integrals Fourier trebuie sS satisfacS
condipile lui Dirichlet ?i, de asemenea, funcpa trebuie sS fie

absohit integrabiia in intervalul (-00 ,+,), Cu alte cuvime este

nevoie ca integrala
o*

J | / (/)(<* < 00,

(3 15 )

sfi fie convergent!!, ceea ce presupune anularea functiei pentro

t
In practice, este vorba de funcfii (curenfi i tensiuni)
care se anuleazS suficient de repede pentru r

3.1. Transformata Fourier

Introducand funcfia complexS:
( / " ) = J / ( T) e ^ d r ,
m

respectiv

(3 16)

integrala FourieY (3.12) devine

/ - / L { j ( i ) ) e M ' r)d(0.
Funcfia

F_(job)

(3.17)

se numete transformata Fourier sau

imaginea Fourier. Se poate considera c i ea corespunde unei

reprezentSri a funcfiei^r) in domeniul frecvenfelor.
Pe baza integralei Fourier (3.17) o funcfie de timp fit)
neperiodicfi se poate interpreta ca suma a unui $ir infinit .de
funcfii (componente) armonice
elementare, reprezentate In
complex sub forma

ja ))d (o eJi'Mt avand frecvenfe infinit

271

apropiate. Modulul transformatei Fourier |F (/cu)j reprezinta

cStul dintre amplitudinea

spectralS

elementarfi ~ F ( j o ) ) d o }
2n
i intervalul de frecvenffl d f = d(o(?M la care se refers, cu

alte cuvinte densitatea spectrala a amplitudinilor. Datorita

acestui fapt, transformata Fourier se numete i densitatea
specirala
complexa a funcpei f(t),
iar
uneori
funcpe
(caracteristica) spectrala.
Transformata Fourier prezinta un interes cu caracter
mai general in electrotehnicS. Reprezentand grafic modulul
transformatei Fourier, (F(ja))) se obpne spectrul funcpei J{t).
Un astfel de spectru este continuu spre deosebire de spec tid e
discrete corespunzatoare seriei Fourier.
O
relape importanta in care intervine densita
spectrala este teorema lui Parseval
J |/ (<)f

in care | ( H

/ 1( J" )f da>

0 18)

se numete i densitatea spectrala de

energie sau spectrul de energie al funcpei f(t).

In anumite probieme este util sa se caracterizeze o
funcpe de timp prin funcpa de autocorelape, definita sub
forma:
w

>(r)= / f ( t + r ) f ( t ) d t .
Aceasta funcpe se pune in
speciiala de energie pe baza relapei

legatuia

cu densitatea

i p ( i ) = ^ ] \ F ( j t o ^ e >,UIdio

care releva faptul ca densitalea spectrala de energie Jii(7w)j

reprezinta Uansformata Fourier a funcpei de autocorelape. Funcpa
de autocorelape, care se poate
determina $i pe cale
ex p erim e n tal prezinta un interes deosebit mai ales in analiza
semnalelor aleatoare.
'
a

'

3.2.
Legea lui Ohm. Schemele echivalente a
caracteristicilor fpectrale (spectrele de frecvenffi)
Se considera circuitul r,L,C din fig.
3.1, care este conectat la sursa de f.e.m.
e \ , iar la momentul t=0 reconectat la
sursa de f.e.m. e(t).
Se detennina spectrul f.e.m. e(t)
prin aplicarea relapei (3.16):

IfL

E( j a)) = je ~ JU* e ( t ) d t = E ( p ) . (3.19)

o
Legea lui Ohm pentru spectrele de
frecvenfa la condipi irfipale ce diferfi de
zero se obpne sub forma:
E ( j a i ) + L i < 0 ) ~ Vc (0.)

Fig 3.2.

(3.20)
/ ( / .) = -------------------------1 M
r + jot)L +
j(oC
Numitorul expresiei (3.20) reprezintS
impedanfa complexfi a circuitului fa|3 de
bomele de alimentare:
1
Z ( j(o ) = r + ja/L +
j(oC

Formula (3.20) permite sfi se determine spectrul de frecvenpTal

curentului l ( j ( o ) , iar apoi sS se determine curentul in
procesul tranzitoriu aplicSnd formula:
1
2n
Expresia (3.20) permite s3 se a!cStpia*sc schema
echivalenta complex^ (schem a echivalenta pentru spectrele de
frecven|2) ce este reprezentata in
fig. 3 . 2 .

La calculul proceselor tranzitorii prin metoda spectralft,

se poate mai intai sa se alcfttuiascft schema echivalentS
cotnplexa i apoi aplicand aceasta schemft sft se determine
spectrele de frecventd ale curenplor $i tensiunilor.
Din (3.20) se poate, de asem enea,sa se obpna legea lui
Ohm pentru spectrele de frecvenfft In cazul condipilor inipale
egale cu zero, adica r
*

L(ja>) =

(3.22)

z(joj)

3.3.
Algoritmul de calculul
tensiunilor prin metoda integralei Fourier

ai

curenplor

1. Pentru circuitul dat se alciltue$te schema echivalenta

complexa
2
Cu ajutorul schemei echivalente se determ
spectrele de frecvenpl ale curenplor sau tensiunilor prin
aplicarea unei metode de calcul a circuitelor electrice in
regim permanent (metoda curenplor de contururi, metoda
potenpalelor nodale etc).
De asemenea, se poate sa se aplice principiul
superpozipei aducand condipile inipale la zero.
3.
La determinarea originalului poate fi aplic
formula
descompunerii sau . tabelul
de
corespondent
considerand eft

, i(Ja
Atunci

(3.23)

unde: F2 (ju)) - este derivata funcpei f 2 ( jtu ) in raport cu

variabila ;iu; .
-1$,
v
juh - radacinile ecuapei caracteristice.

Exemplui 3.1. S se determine curentul i tensiunea la

bomele condesatorului la conectarea circuitului cu
tensiunea de form# exponential#:
Ue-U > 0
( ') = 0 < 0

r, C

la

unde a >0.
R e z o l v a r e . Funcfia u(t) este absolut integrabila in
Iimite infinite, deoarece integrala

JH 'i * - JK 4 * + f

0
0
u
este determinat# la orice a * 0.
Aplicand tabelul de corespondent# se serie spectrul de
frecvenffi, ce corespunde aceste-i funcfii
u>

f
\
Hj(o) = \ ^
=
( p + a ),,=,* cc+j i o

ca amplitudine - fazS
aplicate
U (at) =

in

1/ ~JnrciHa
=
------
V a 2+<wJ
functie

de

frecvenfa

7 - - 5 V ( ) = -art-rg - .

de
unde
se obtine
caiacteristi
a tensiunii

a
V a +o>
De aici rezulta c# o conectare a circuitului la o
tensiune aperiodic# u(t) poate fi considerate ca o conectare la
un numar mare de oscilafit armonice elernentare, ale c#ror
t'recvenfe variaza treptat de la -*> pan# la t. -In fig 3 3 sunt
reprezentate curbele u(<o) $i n/(o>) in fimcjie de to atunci cand
tu variaza de la 0" pan# la
In fig. 3.4 este prezentata caracterisiica uijw) ceea ce
reprezinta hodograful functiei complexe
la *ariatia
pulsajiei in" de la 0 pan# la =.
Impedanta complex# a circuitului este

"
jo)C
j(oC
Deoarece condipile inifiale sunt nule conform legii lui
Ohm curentul spectral de frecvenfS este:
[ , jQJ\ _ U U ) ,
Ujo>C
_ Fx( j(D )
Z ( j c o ) ( j ( o + a ) ( j ( D r C + 1) F2(j(o)

Aplicand teorema descompunerii se determinS legea de

variafie a curentului i(t):
" " S f tS ) * '
Fx( j a j ) = jw C U , F2( j a) ) = (j0) + a )(jc 0 r C + 1),

unde

F2 ( j(o ) * - 2 jo irC +1 + a r C .

RldScinele ecuafiei caracteristice rezultS din F2( j(o) = 0

(y<w+ a)(y'ct>rC + l) = 0;

j wy= - a \

j(oz =

rC

Atunci
jo)x = - a

f ; ( M ) = - a C f /;
F2 ( y'ft),) = 1- rCcx;

.
I
1(0, -------rC

i(,)= M i n i s * +4 < M
Fi ( M )
MM)
UC
1 ~k
rC
ate - ------e
arC-1
rC
sau

i(l) =

1 ^ L e~ , - m r -j,
1-rCa
-1+rCa

UC
arC-l

rC
a e u -
rC
Tensiunea la bomele condesatorului are expresia

U
If.
uc (/) = J i { t ) dt = uCJ + uci
+e
a
r
C
1
I
Exemplui 3. 2. Se considers circuitul din fig.3.5. Se cere
s& se determine curentul i\ la' inchiderea intrerupStorului, dacS:
ex = 100sin(314f+ 60), V \ e ^ - 200^ 5', V ;
r, =* 10 Q;
L = 300m H\ r2 = 20 O ; C =100 nF; r 3=30 O. r
R e z o l v a r e .
Se calculeazS regimul
comutape (fig. 3.5)

panS

la

T 0 h

i'll)
L

ri

Fig 3.5

Fig 3 6

*2 (/) = #, ( /) = l,01sin(314/ -

- Q
*. Fifl. 3.7
\ ;

Ul2 (f ) = 1.0,1 sin (.314/ - I220') V'

Probletna se rezoIvS prin metoda aportflrii la condifii

inifiale nule. Cu acest scop se determinS tensiunea la bo.nele
Intrerupfitorului..
U 34(f ) = U | j ( / ) - <?j [ i ) =* HI 1sin ( 3 1At - 12 2 0 > ~ X

Spectrul de frecven|S al tensiunii M34 are expresiai

/ \ m
-/'ft> + 1435
200
M34 ( 7ft,) = 2,16 ----------- r ------------- .
'
3 I4 1 +(yfl>)
5+ jw
Se calculeazS procesul tranzitoriu din fig. 3.1:
Kim )-

_____ =
f z + i L i a _ ) ( 2 . + Z=)
>+ . J

yft)(0,3ya>+ 20) j z 16(-y(0+ 1435)(5+ /w )-20o[(/t)2+ 3142]}

(5+yo>)(314-a))(314+w)l2(^+105,3)(J/<o+236,2)
Aplicand
teorema
descompunerii,
se
determinS
originalul curentului i |(0
i, (/) = 0,1942 sin (314/ + 310)+ 0,066l e 5' +1.685"105*' - 6,87-J36-2' , A
Aplicand metoda suprapunerii se determinS curentul i\ in
procesul tranzitoriu.
I, (f ) = -i, (f)+ij (f)=-0,88sin(314f-21, G2)+0t0661*'1 +I685e iw'' -6,87<r 2S4J'.A

DupS cum se poate observa din exemplele considerate

calculele proceselor tranzitorii prin metoda operafionalS i prin
metoda integralei Fourier sunt destul de asemSnStoare. Metoda
integralei Fourier are unele avantaje la calculul proceselor
tranzitorii prin aplicarea metodelor aproximative.

3.4. Metoda apoximativS de determinate a

originalului prin aplicarea caracteristicii de
frecven|S (metoda trapezului)
Este tiut cS spectrul / (r) se determinS prin aplicarea
integralei Fourier:
/ ( ' ) * ] F ( j w ) e-clco.

unde

(3.24)

F(ja>)= F,(a))+jF2(at)= F(a))eM<0}.

Expresia (3.24) poate fi pusS sub urmStoarea formS

/ ( f ) = f (F,cosa - FjSin (ot)d(o + j J (F,sinct)/- F7cos cot) dm.

2n
2ti z*
C onsidered caracteristica de frecvenfS obJinutS numai
pentru partea rea'I:
F, sin cat + F2cos cat = 0 - sau Fxsin cat = ~F2 cos cat
Inlocuind se obpne:

/ (/) = f F, cos (Dtdca = f F2 sin catdca.

(3.25)
it t
iti
Se consider^ cS este
data
caracteriastica
de
frecven|S Fi( to) reprezentata
in fig. 3.8.
Se calcu'eazS f[t)
dF'
a
Fi (0) = a ;
dca
2A
/ (t) =

f F2sin (otdo) = f ^ - c o s eotdco F2(0) =

7t i
Tit i dm
nt

Deci
(3.26)

4. M etoda integralei Duham el

La calculul proceselor tranzitorii Tn circuite electrice
liniare cu tensiuni de forma diferitS (impuls) se poate aplica
integrala Duhamel.
In cadrui metodei, mSrimea
de
excitafie.
u(t)
se
aproximeazS printr-o sumS de
componente treaptS, ce se
succed la anumite intervale
de timp (tig. 4.1). Treapta
initials de amplitudine u(0)
este u(0)g(t), iar componenta
retardatS corespunzStoare este
Aur g ( t - t ), de amplitudine

(*>

At

Fig 4.1.

AUr | |

' - ( f i.

Marimea

de

excitatie

se

poate

deci

AT.

aproxima

sub

forma:
i(i)*<(0)s(f)+ 4,$(r--T)*(0)$(f)+
H oi

dt

-r)
j, r

Aproxiinajia excitapei este cu atat mai bunS cu cat intervalul

de suceesiune a trejitelor este mai mic. Trecand la JimitS i
considerand intervale elernentare Ar 4 d t , amplitudinea treptei
elementare retardate devine A# = u \ r )d r . Se obpne astfel,
expresia exacts a mSriinii de excitafie u(t), in care suina se
transforms in integrals, respectiv.
/ ( l ) = M (0 )u (l)+ J ll,( T )^ (l-T )rfT ,

(4.1)

unde: u(O)g(i) - este tnSrimea curentului la actiunea tensiunii

ii(0), iar (/) - este conductanfa de tranzipe, ce corespunde
curentului la ac(iunea tensiunii (telV ,
",

j u ' ( r ) g { t - r ) d T - este curentul obfinut prin suprapunerea

o
rSspunsurilor corespunzStoare
componentelor
marimii
de

,eiretardatS
(f )L- unde

excitafie u(t), u'(x) - este derivata functiei

g(t- t) - este conductanfa
Tnlocuiete prin (t-x).

de tranzifie

se

4.1. Algoritmul de caicui prin metoda integralei

Duhamel
Calculul prin integrala Duhamel constS din patru etape:
1. Se determinS conductance de jtranzifie g(t) pentru
circuitul studiat.
Conductanfei de tranzifie Ti corespunde
curentul circuitului dat in procesul tranzitoriu la acfiunea
tensiunii aplicate de 7=1V, determinat prin metoda clasicS sau
operafionalS.
*
2. Se determinS 'g(t-x) prin tnlocuirea* t cu (f-T) In
expresia g(t).

3. Se determinS u'(t) calculand derivata funcfiei u(t) i

Inlocuind t prin x

4.
Se introduc expresiife obfinute Tn relajia (4.1) i se
rezolvS integrala Tn raport cu variabila, iar apoi se determinS
intervalele respective.
'

A p I i c a ( i a 4. I. Se considers circuitul din fig. 4.2

la care u(t) = 40e 500' V; r, = r2 = 10 Q, r3 - 5 O ; C * 100 |if.
Se cere sa se calculeze curentul i(t) m decursul procesului
tranzitoriu.
R e z o l v a r e . Conform integralei Duhamel se poate
ser ie :

j, (/) = m(0) g (r) + Jm'( r ) g (f - r ) d r .

(4.2)

I. Se determinS conductanfa de tranzipe g(t ):

, , ,
PJ
jV
u3

<rf,J
aftW

* ( ' ) <()
|a
(fig.4.2).
Conform
metodei
avem il ( t ) = il f + i xl

U =\V

clasice

Fig 4 3

unde

fj + r2

I
A;
20

A, = Ae" ;
Z(p)=0;

/>C
= 0 ; p = -1 0 V * I, (*) = - - + 44 -I0j r
1

7 20
pC
1
. .
1
: pentru r=0
*1 (0 ) = + A
A = i, ( 0 ) ------.

20
u ' 20
Se determina ii(0) din ecuapile alcStuite prin aplicarea
teoremelor lui Kirchhoff la tqomentul f=0 (dupS coniutafie):
\ +

, ( o ) = i 2 ( o ) + i, (0 )
( 0 ) ' . + *1 ( ) r 2 = U

(4 3 )
(4 O

') ( 0 ) f! + C ( 0 ) ' ' l ( ) f i = 0 ( 4 5 )

Luand in considerate cS U d 0 )= 0 din (4.5) obfinem
j 3(0 )= 2/ 2( 0 ).
Din relafia (4.3) i*i(0)=3 i 2(0), iar din felafia (4.4)

A = i ,( 0 ) - =
I W 20 40

=~ A .
20 40

Deci

g (/) = i, ( t ) = + e >l)'.
K 1 ' 20 40
2) Se determinS g(i- t)

5 W 20 40
3) Se determinS {/( t) i /(0)
U (T) = ~ (4 0 e ' so'

= -2 lO V 500' ;

(7(0)=40 F

4) introducSnd expresiiie obfinute in (4 2), lezufta

/w
( A ^ W(
i- +
20 +
40 e ,o'0J+ f ( - 2 1 O ^ 5mr)\ f 20
40 e ' . MW
f =
= 2 + * >WUl + * 5001 - 2 + e
=<? *"' + 2e " M)'
* (0 = e"5O'+ 2 i? ,000',v4.

(4.6)

5.
M etoda variabiletor de stare
Aceasta metodS permite calculul proceselor tranzitorii
in circuite liniare pe baza unui sistem de ecuatii diferenpale
de ordinul int&i. tn aceste ecuatii ca variabile intervin
variabilele de stare - mSrimi ale cSror valori inifiale sunt
necesare
pentru
calculul
acestuia,
respectiv
pentru
determinarea evolufiei sistemului dupS momentul initial, (t>0).
Aceste mSrimi sunt curenfii in bobine
i tensiunile
condensatoarelor, care satisfac condifia de continuitate pentru
t= 0.
Aplicarea metodei variabilelor de stare parcurge tn doufi
etape:
1) in prima etapS se alcStuiete sistemul de ecuatii
diferenfiale de ordinul intSi i se determinS derivatele
respective in funcfie de anumite mSrimi.
2) In a doua etapS se rezolvS acest sistem prin aplicarea
metodei numerice de integrare a ecuafiilor diferenfiale ce se
bazeazS pe ideea aproximafiei rezolvSrii la pasul "k" prin
aplicarea informafiei de la pasul precedent (dezvoltarea in
serie Tayleur, metoda Euler, metoda Runge - Kutta, metodele
Adams etc).
ApllcatiaS.l.
Se
considers
circuitul
din
fig. 5,1
la
care:
e ( t ) = 141 sin (314 + 90) V ; /=5 A; ri=40 Q; >2=100 Q;

L2=0,08 H;' C=100 \i F. SS

tranzitoriu.

se

calculeze

i|(r)

la

procesul

Rezolvare:
Conform teoremelor lui Kirchhoff pentru circuitul din fig. 5.1
(schema se considers dupS comutape), avem

i , - t j - i 4 =0
(5 1)
Vi

In

rezultatul

inlocuirii

U - i r h * fi

transformSrilor

necesare se ob|in trei ecuapi faffi de derivatele

dt

dt

$i

duc
dt

(5.2)

Diu sistemul (5.2), obpnem

;
dit Ai, _ - L j C f a + r,|) ^
j dt
A
; i
unde

+ ri*
-^

*' '

( V i - c + /5/ )

Ai,= ( h r t + w + U c - e )

-L,

0
I,
A= ^
0
dt

unde

duc
dt
ii

0 = -w ? .
c
(5.4)

(5.5)

(i,r,-ii,.V r1/ )

(.*S+Vi +"*) o n ^('(i,r1+iiri +u,.-e)

c
(,r, - + r,/)
V o
A ur at
-L, (i,r, + ,r2 + mr 0
0 0
,
Expresiile (5.3), (5.4), (5.5) pot fi scrise fntr-o formS generals
Ai, m

(5.6)
d Ur

dt ~ f i (h ^ )'
La rezotvarea acestui sistem poate fi aplicatS m etoda. Euler,
conform cSrei avem
i!**') = i,(k) + (-400i/*) - lOw/0 + 2 0 0 0 jh ;

(5.7)

+[g5a()_,250|j(*>_22.5i4*)+ l76Z5sin(360-50Jyi)+90]/j| (5.8)

? +,) =
unde *=0+500: /i=I0 4.v

;* +

104i f

(5.9)

Calculele se efectueaza prin aplicarea tehnicii de calcui cu

luarea in considerate a valorilor inifiale UdO)\ /(0); i4(0)

Concluzii privitoare la metodele de calcul a circuitelor in

regim tranzitoriu.
1. Analiza circuitelor electrice cu un numSr de elemente reactive
n<2 in regim tranzitoriu poate fi efectuatS prin aplicarea metodei
clasice sau a metodei operafionale, dacft sursa de energie este de
forma continue sau sinusoidal^.
2. in circuitele electrice cu surse in formS de- impuls prezentat in
forma analiticfi se aplicS integrala Duhamel, DacS impulsul este
prezentat in formS de caracteristicS de frecvenffi a amplitudinei i
fazei (impedanfei sau admitanfei de la intrare in circuit) obfinute
pe cale experimental^ atunci se aplicS integrala Fourier (metodele
de aproximafie).
3. Metoda vanabilelor de stare poate fi aplicatS la analiza
circuitelor in regim tranzitoriu cu un numSr de elemente
reactive ce depae$te n>3.

CUADRIPOLI 1 FILTRE ELECTRICE

6 . CUADRIPOLI
6.1. Nofiuni generale $i clasificarea cuadripoiilor
Generatoarele i receptoarele de energie sunt legate, de
obicei, printr-un circuit intermediar, care, in general, poate fi

h 2

\ U'
f
Fig. 6.1.

'4 i
2*

Fig. 6.2.

oricat de complex. Un astfel de circuit, avand doua borne de

intrare i doua borne de ieire, va fi nurnit cuadripol. Se deosebesc
douS tipuri de cuadripoli: pasivi i activi.(fig.6.1,6.2).
Cuadripolul in interiorul earnia nu exists surse de energie,
se numete cuadripol pasiv. Exemple de cuadripoli pasivi: o
linie de transport de energie, o linie de telecomunicafie, un
transformator, o punte etc.
Exemplu de cuadripol activ este amplificatorul care este
totodatS un cuadripol neiiniar.
,
Cuadnpolii pot fi , de asemenea , simetrici i nesimetrici.
Cuadripolul, la care nu importa ce. borne se considers de intrare
i ce borne sc consider? de ieire, este un cuadripol simetrjp.
Se vor folosi notajiile:
Ui, /j - parametri de la intrare;
'
Ui, li - parametri de la ie$ire
Pentru un cuadripol pasiv se poaie serie urmatorul
sistem de doua iela(ii liniare cunoscute sub denumirea de
sistem de ecuajii tie tip A:
Ui ^ AU > + M 2

i , = C U 2 + DI ,

unde 4- > C, Q - coeficient limari, dependent de

structure schemei, de parametrii elementelor pasive, de
frecvenfS.
Aceti e f f ic ie n t pot fi determinafi analitic sau
experimental. Coeficienfii A, B, C, D sunt legafi prin relafia
A D - B = i.
(6 2)
DacS cuadripolul este simetric, atunci A=D.

6.2. Ecuafiile cuadripolului pasiv

Se considers cuadripolul pasiv din fig. 6.3a la care
Ei=Ut 'y Lh-hZi- Conform teoremei de com pensate inlocuim Zi
prin 2 dirijatS in direcfie opusS curentului h. (fig- 6.3b).
L 2

i Z.

f t r

4 0 *
4

2'

L 2
3

>

' '

Fig 6 3.
Aplicand metoda suprapunerii i luand in considerare
semnul plus sau minus in functie de direcfia de parcurgere a
conturului fi directa fs.m ., curenti 11 h. se considers
curenfi de contururi i conform metodei de superpozifie. se
exprimS prin ecuafiile de mai jos:
L\ = F.K,, ~ E 2Y l2,
(6.3)
/ 2 = I I . 2 - F 2y 22.
(6.4)
Din relafia (6.4) se obfine
V
1
E, = E 2^ + I 2
.12
-12
frilocuind expresia (6.5) in relapa (6.4), se obtine
Yu)L22-n

(6.5)

1
Y Y ~v ~
; B = ; C = 22=^=-
i j
H,a
Inlocuind K\-LLu E2 -U 2 , rezultS
t / , = A/2 + f l / 21

Se noteazS A =

- * u.
t,.

6.3. Interconectarea cuadripoiilor

Formele Y $i 2 de interconectare a cuadripoiilor sunt
aplicate in sinteza circuitelor electrice.
Tabelul 6.1

L = C f/ j + D / 2J
Pentru verificarea ecuapilor se serie relapa (6.2)
y j I 4y T? - Y* I
A>- f lc =
.= 3 = i ,
v
2
K
*
i-12
12

Conec
tarea
in
serie

SchimbSnd locurile sursei E\ i .>arcinn Zi i inlocuind

Z 2 cu E2, se obpne o relape ce leagS parametrii primari /j i
/, cu U2 i &
Conform metodei suprapunerii efectuatS pentru fig, 6.4,
avem
(6.7)
i2
+&H. 2.
h 2
1 &

in
paralel

4l

(6.8)

>
;V

Dm (6.7) rezultS
Km . J _
Fig. 6.4
(6.9)
.CK, =2 4=u- + / a'V\
in ~ In
Introducand expresia (6.9) in relapa (6.8), se obpne
2s

L
H ln
^
- Yn
> -* Yu /
inlocuind 1 prin f/t i 2 prin U 2 , rezultS

& = ou.2 t f l l a) .

Hi Z\ \ L\ + 2
U.2 -

12 -2

21 -I **22 -2

i,= r{ ,+
L t ^ U i + LulL

in
serie paralel

m
paralel
- serie

U ^ l L u L + HnLLi
Li ~ tLi\L\+ tLnLLi

L ^ Q u i L + QnL
Ui =G.iibLi +QnLi

: <6 ,0 ,

: ; f ^ -(6 ; 1 1 )'

. \ Ecuapile ( 6 J ) descriu funcponarea cuadripolului la

alimentarea pe partea bomelor 1-1', cu sarcina codectatS la
bomele 2-2'. Ecuapile (6 11) descriu funcponarea cuadripolului la
alimentarea pe partea bomeior 2-2, cu sarcina conectatS la
bornele l-iV *
i" .
lOi

Schema

Ecuapile

orma

in cas
cadS

U.I ~
Zi AuLLi + &22L1

!W

5'

2>

g)
Deseori, intre sursa de
energie ?i receptor se conecteazS
un cuadripol simetric astfel incat
impendanfa de la intrare sS fie
egalS cu impendanfa de sarcini
Zs.
jchema din fig. 6.5 la care Zmu-2s--

Fig. 6.5.

Se

considers
7
~ inl

sau

ZLS1

de unde

- d H2 + b L _

a z s

u 2 + a*/ 2
c

c z s

Lr

'

= A s + B

(6.12)

C Z S+ D

Zs =

Deci mSrimea Z im - Z s =

depinde de coeficienfii B

?i C ai cuadripolului i poate fi considerate ca unui dintre

parametrii cuadripolului.
Se

noteazS

(b

prin

Zc

numitS

impendanfa

caracteristicS a cuadripolului pasiv

Regimul

in

care

Z $ -y ~ = Z c

cSnd

Zint = Z C

numete regimul sarcinii adaptate (acordate), la care

se

Pentru caracterizarea cuadripolului se mai introduce un

al doilea parametru ce caracterizeazS raportul niarimilor ~ ~
L
sau
L

La regim adaptat
11
II
K l = V tf v- = M -r n e 'b ,

(6.13)

unde
m =

(6 .1 4 a )

b = (pi~(p2.

(6.14b)

Aplicand scara logaritmicS, rezultS

a = In m = In

, sau

m = e .

U2

Deci
= e* ejb = e{ ' Jb).
Mi

Se

noteazS

(6.15)

Vi

g = a + jb

constanta

de

transfer

cuadripolului
!
a - coeficientui de atenuare;
b - coeficientui de fazi.
Constanta de transfer poate fi , de ascmenea , exprimatS
in funcpe de coefficient^ cuadripolului: .
&= I n ~ ~ I n = I n + / i ) = l n j i

. g = ln ( A + > [B C j ,
Z, -- ^

t \ - |u(,A 1ViHC ) 1
(6 .16a)
(6 16by

Exemplui 6.1. Se consider^ cuadripolul pasiv simetric din

fig. 6.6 constituit din rezistenfe active. Se cere s5 se determine
parametrii secundari g fi Zc ai cuadripolului dat.
Rezolvare:
tn conformitate cu teoremele lui Kirchhoff, avem
(/, = 280/, + 280/2 + t/ 2
C/, = 2 8 0 / ,+ 5 1 0 (4 + /2)

140

NO

140

Fig. 0.6.

sau

/, =l,55t/2 + 7l4/2

[/, = l,97 10'3C/2+l,55/2

{/ 1=

a u

(6.18)

2 + Bl_2

/, = CU_2 + >/2
Din compararea ecuapilor obfinute cu ecuafiile de baz
ale cuadripolului, (6.1) se pot serie relafiile
A = D = 1,55; fl = 714Q; C = l,97 10 3i
Verificare:
Deci Z c =

A D - B C = 1.

= 6 0 0 ft; g = In ( a + V f l C ) = 1;
e* = e a - e i0\ b = 0 ; a * 1.

6.5 Ecuafiile cuadripolului pasiv cu funcfii

hiperbolice
Conform relafiilor (6.16), (6.15)
* = I " ( a +>/b c )

Zc, 8( A + y /B C )+ (A -y f B C )

e* +e~*

A=

= chg

___ (/* + V f l C ) - ( / 4 - > / f lC ) e* - e *

v BC =
1- * " ........ . = ---------= shg
B = Z c sfbC =

c =

Jbc

= Z cshg
4bc
"

zc

Deci, avem A = D = chg ; B = Z cshg \ C -

shg

Zc
t/,

= ir 2c h g + i2z cshg

Ii

shg + LiChg
c

Aceste ecuafii sunt numite ecuapi cu funcfii hiperbolice.

Hi ~ ILichg + Li Z cshg
/,

shg + L2chg

(6.19)

Z-c

6.6. impedanfa de intrare a cuadripolului

La conectarea receptorului la bomele sursei de energie,
regimul sursei este determinat de impendan^a sarcinii. DacS sursa
de energie i receptorul sunt conectap prin intermediul unui
cuadripol, atunci U\ ?i h depind de impendan^a de intrare a
cuadripolului. Impendanfa de intrare, la randul sSu, depinde de
structure schemei, de parametrii elementelor ce alcStuiesc

cuadripolul, adicfi de coeficienpi cuadripolului i impendanfa

sarcinii.
Se exprimS impendanfa de la intrare la bomele 1-1 prin
intermediui coefficient lor A, B, C, D i impendanfa Z >
Din ecuafiile de bazS a cuadripolului
/,

C U 2+ D l 2

unde

c z s+ d

/2 = /2Z S.
La alimentarea de la bomele 2-2
r

= ! L =E L i S L . ^

C t/ ,+ A / ',

Li

1 1 .
CZ * + A

(6.21)

DetenninSm raporturile dintre impendanfele de la intrare a

cuadripolului la regimurile de funcponare tn gol fi scurtcircuit, in
cazul alimentarii pe la bomele 1-1 \ apoi pe la bomele 2-2 .
Alimentarea cuadripolului la bomele 1-1
a) regim de funcfionare in gol
Zs =

2 io =

= ~

b) regim de scurtcircuit
Zs =

Z ]SC Z lscdJlM .

Alimentarea cuadripolului la bomele 2-2

a) regim de funcponare in gol
z, =

Z =

b) regim de scurtcircuit
*0

Zasc *

Impendanfele de intrare la regim de funcfionare in gol

}t regim de scurtcircuit depind de parametrii cuadripolului,
adic& de coeficten\ii A, B, C, D.

DacS coeficienpi sunt legap intre ei prin relapa A D B C = 1, atunci se poate determina relapa dintre im pedance
Zio, Zisc. Z20, Zzsc anume
io _ A D
Zj o
D A

C B

2|SC

Z.2SC

de unde se obpne
to
Z 20
~
=^ ~ ^.ISt

(6.22)

2SC

Daca cuadripolul pasiv este determinat prin parametrii

secundari g, Zc, atunci impendan^a de intrare se va exprima
prin relapa;
7

_ Mi _ Uichg + l 2Z cshg _ Z schg+Zcshg Z schg+Zcshg

T
jj
~ 7
' z i
:
- l shg+l2chg
shg+chg
5 8+ZcChg

Zc

^ ^
w

2c

Imp&rpnd componentele numSrStorului fi numitorului cu

chg, rezultS

Z. M = Z CI
Z sthg + Z c

( 6. 24)

6.7 Determinarea parametrllor g, Z c pe cale

experimental
Se considers douS regimuri i anume regimul
funcponare !n gol fi regimul de scurtcircuit:
a) regim de funcponare in gol
Z s = ~ Z 10= % b) regim de scurtcircuit
Z 5 = 0 Z ISC = Z^thg .

de

(6 2 5 )

(6.26)

tmmulpnd expresiile (6.25) fi (6.26) intre ele, se obpne

Z e = V Z 2 u c = Z C *

(6 .2 7 )

fmp&rtind (5.26) la (5.25), se ob(ine:

t h g = J ^ = th(a + j b ) = Te'T

Pentru determinarea constantei de

aplicft o relate din matematicfi

(6.28)
transfer g=a+jb

se

..
1 . 1+ Tejr
1.
ji
g = a + j b = In------- = In We K ,

1 -7 *"

1+ 7V*
unde W" este modulul numiruiui complex - ^ ,
- argumentul numirului complex.
Deci
e2* = e2a e ,u = We*
de unde

e2a = W

e y2< =

Din
funcponare
poate avea
douft valori

a = InW' = \i\y/W
2

; b = + 7T .
2
rezrltatele m&sur&rilor impedanfelor In regim de
in gol $i de scurtcircuit, coeficientui de fazfl b"
mat mujte valori deoarece relafiile aplicate pot da
pentru <pc MSrimea t reiese din condi(ia a>0.

6.8.
Schemele echivalente ale cuadripolului
pasiv
In practice se intalnesc cuadripoli cu diferite scheme de
leg&tur& ale elementelor constitutive Prezinta interes deosebit
schemele in forma de T i in forma de *7T.

Tabelul 6.2
Schema in forma de T

Schema in forma de f7'

*i
I

2
A =l+

Z3
B Z, + Z ? +

c =

6
fl = Z 4

2i

+ & + 2.6

z,

z ,2 *
0 = l+&i

D = l+
Z,
Daca 2 i 3 Z 2, atunci

Z>
Dacft Z , = Z 6, atunci A = D

A=D

Aceste expresii sunt obfinute din ecuafiile de baza

pentru regim urile'de ftincfionare in gol -fi de scurtcircuit, de
unde reiese, cS:

J:

&.JST \fc.io ~s.isr /

c U ;
; few

0 = J L ,
fenc

Z,0 mZ, + z ,

ZlJC - Z j + M l
2i + Z j
_ z

( z 4+ z . )

1 0 --- -

2.5 + 2 4 + 2 6
7

= .i

2 ,2 ,

pentru schema in forma de 77

2< + 2 s
7
_
fe.2SC -

2 42a
2 4 + 2fi

6.9.
Diagrama cercului pentru un cuadripol pasiv
Se considers! un cuadripol pasiv (fig. 6.7) la care
tensiunea aplicatS este constants ca valoare, faz& i frecven^S.
Impendanfa sarcinii de la ie$irea
I z,
cuadripolului variazS ca modul
astfel , incat semnul unghilui de
h *--defazaj <P2 rSmtne constant.
In acest caz curenfii h, I\
Fig. 6.7.
?i tensiunea U2 satisfac diagrama
cercului.
a)
Se va construi diagrama circular^ pentru curentul &
tn acest scop schema cuadripolului, cu excepjia impedan^ei Z 2,
se inlocuiete printr-un dipol activ. Reieind din relapile, scrise
pentru regimurile de funcponare m gol i de scurtcircuit. avem

cF

3D'

U\ -Z:\\l\ + 212/2

(6.29)

U.2 Z u h + Z 22/2 .
unde t/22 0 - tensiunea la bomele 2-2 in regim de funcponare

in gol, Z int220 = Z 2SC = Z 2SCeJVlsc - impedanja de intrare fa{5 de

bomele 1-1 la scurtcircuitarea bomelor 2-2 .

Imp&rpnd numSr&torul i nutniturul p&rpi din drepta a

relapei
(6.29)
1
luand
in
considerare
faptul
ca

(6 30)

Din relapa (6.30) reiese cfi vectorul curentului I-t

alunecS pe arcul de cerc la care hsc este coardd.
b) Diagrama cercului pentru
Curentul [\ poate fi legat liniar cu h printr-o ccuape
de forma:
(6.31)
/, = a + b l 2,
unde a, b - sunt coeficienp constanp determinap din regimurile
de funcponare in gol $i de scurtcircuit.
1) regim de funcponare in gol, /2=0
Zio= a

2) regim de scurtcircuit, U 2=0 , iz-hsc

de unde
Deci
(6 32)
Lise

Introducand in ecuapa (6.32) relapa (6.30), ac obpne

sau

/, - Z 10+ -
1i

------

(6-33)

1
7
^*2sr
Ecuapa (4.33) reprezinta ecuapa arcului de cerc pentru
curentul /j.
c) Ecuapa arcului de cerc pentru tensiunea (Jnh.

La variapa modulului impedanfei Z 2 = Z 2eM

in ramura

data, tensiunea Hob poate fi , de asemenea , exprimata prin

ecuapa unui arc de cerc:
!U = S U o+

(6.34)

J 4- _ z l2 _ g j ( 9 i- 9 is c )

2SC

6.10.

Construcfia diagramet cercului pentru un

cuadripol pasiv
Ordinea construcpei diagramei cercului.
1. Se efectueaza schemele de montaj pentru studierea
regimurilor de funcponare in gol i de scurtcircuit pentru.
determinarea marimilor
7

= 7 p i* 7
e' 2 c

saw

= 7

pfao 7

* JlO e

'

i-\SC ~

p i *' - 7

sce

t2 S C

&'.*

- 7

Z~ 2 S C t

2. Se calculeaza marimile
/

_ _ / .Ao . /

10

y
S .I 0

MO^

_ 1 _ /

i-IS C ~

7
^ .I5 C

i l5 C e

ce se introduc in ecuapa arcului de cerc

I

i.1 ~ .10 +

!SC " Z l O

1+ ^ - V
7 2SC
3; Se alege scara pentru tensiune, curent:

cm

*'

=U}

4. Se dispune vectorul tensiunii U\ de-a lungul axei

verticale la scara aleasa, apoi se dispun vectorii /|5( fi /,0
sub unghiurile <p,5c fi respectiv cpI0. Unind extremitaple
vectoriior/i^c fi /jo se obpne coarda mn.
5. Se determina centrul cercului, prin construirea
coardei mn fi unghiului

1
2 ^ 1-

a+ J

~ 2^ ^

La determinarea centrulyi cercului, din punctul n sub

unghiul (p = 60 , se duce tangenta la cerc fi perpendiculara
la aceastS tangents.
egale i prin centrul
segment. Punctul de
centrul cercului. Se

Se imparte segmentul mn in doua parp

se dupe a doua perpendiculars la acest
intersecpe a perpendicularelor determinS
traseazS arcul de cerc mpn din punctul

<V.
6. Se alege scara pentru impedance

r ft

fiz = I
]_cn\

fi la

scara aleasS se dispune Zzsc de-a lungul coardei din punctul

m

spre punctul n

60,

din

variabile

punctul
Z 2- > q r

Z 2sr -> m q . Sub unghiul

se duce

linia

fi la scara aleasS

modulului
nz =

rft i

(-\|/), adicS
impendan{ei
pe aceasta

L cm J
iinie se dispun valorile pentru Z 2 de la 0 panS la <=0"..
Arcul
mpn
reprezintS
totalitatea
punctelor
extremitSpi
vectorului curentului h
la variapa Z2 =0+. DacS este
cunoscutS valoarea Z2 la care se determinS valoarea
curentului, atunci se dispune impedanfa Z2 la scara aleasS dealungul liniei qr. Se traseazS linia ms. La intersecpa acestei
linii cu arcul de cerc se obpne punctul p care reprezintS
extremitatea vectorului curentului 1\ dus din punctul 0 panS
in punctul p , adicS op > /, =

In continuare se prezintS modul de aplicare a diagramei

cercului la determinarea mSrimilor Z2, lh , P\ fi Q\-

Diagrama cercului (fig. 6.8)

servefte
nu
numai
pentru
determinarea
curentului
[\
la
variapa Z2 =0+> dar fi pentru
determinarea modulurilor fazorilor
hr
U.2,
P\
fi
Q\.
MSrimile
indicate
sunt
determinate
de
segmentele
respective
la scara
dat&.
Fig. 6.8

mp:

Q x O f .
l\

Segmentul O T reprezintS proiecpa fazorului curentului

pe
fazorul
U\
la
scara
mPi = Ujn,
sau

F (P )=

I / 0 > '
0
Proiecpa
vectorului
l\
pe
direcpa
perpendiculars
fazorului U\ determinS segmentul o f
iar la scara datS
determinS puterea reactivS Qy =(/,/, sin <p.
Astfel, pentru once valoare a impedanjei Z2 pe
diagrama cercului se pot determina mSrimile l\, l2, P\ fi Q\
fi

deci

se

/2 = / ( Z 2) ;

pot

construi

Px = / ( Z 2) ;

graficele

Q l = f ( Z 2)

funcpilor

ceea ce permite sS se

efectueze o analizS deplinS a regimurilor de

cuadripolului pasiv.
A p I i c a | i a 6. 1.
r

/, = / (Z 2) ;

funcponare

~P

Se
considers
cuadripolul
din fig. 6 9.
Se cere
sS se
determine coeficienpi A, B, C, D,
folosind:

1) ecuapile de baza ale cuadripotutui in regimurile de

funcponare in gol i de scurtcircuit;
2)
impendanjele
cuadripolului
in
regimurile
de
funcponare in gol
de scurtcircuit, prealabil calculate.
Date numerice: r= 20 Q ; X L=20 Q ; Xc= - 40Q.
R e z o 1v a r e .
I) Se determinS coeficienpi A, B, C, D din ecuapile de
bazS ale cuadripolului
'
' u, =

d u

2 + fl/ 2

/ ,= C f/ 2+ A / 2
i se considers regimurile:
a) de funcponare in gol (Z 2=; /2=0)
I U = AU_m ; /.o = C U X de unde A = ^ - ;

C=^ -.

Se exprimS mSrimile JJjo, ho, * prin mSrimea

aplicSnd schema din fig. 6.8 la regim mers in gol
U. 20 ~ Lio(~Jx c )~ r + j ( X L - X c )
Lo = - j X c { r + j (X~L - X c ) ]

= (0,025+ y0,05)t/,0-

- jX c + r + j ( X L - X c )

Deci
= 0 ,5 + ^ 0 ,5 ; A = 0 ,5 + y 0 ,5 ;
#

t/,0(0.025 + yo, OS)

(i-y)LL,0
C = -0,0125 + j0,0375,i

b) de scurtcircuit: (Z2=0; t/2=0)

U\o

Za

P ----- y I-----1 -J------V

h
'i

Z [J

ih

P
Fig 6.10.

Lise = D L i s < de unde O =

L
Lsc

Se

exprimS marimile [\Sc $i lz^

prin m&rimea Umr

aplicand schema din fig. 6.8 in regim de scurtcircuit:

Lise

L^ c------- = 0,025/lsr;
- j X c ( r + JXL)
- j X c + r + jX r

Iisc = ~ ~ x
J

= (0,25 - yO,25 ) 10 2U
L

Deci
U

Lise
S-au obpnut

valorile

Lise
A = D = 0,5 + y'O,5 - de

unde

rezulta ca cuadripolul este simetric. Verificarea calculelor se

efectueaza prin* aplicarea relapei A D - B C = 1
(0,5 + >0^X0^ + jOJS) - (20 + >20X~0,0125 + yQ.0375) = I

Se
determina
coeficienpi
A, B, C, D,
tolosind
impedanfele cuadripolului in regimurile de funcponare in gol
i de scurtcircuit.
Conform
relapilor
ce exista
intre
coeficienpi
cuadripolului fi impedanfele lui rezulta:

I &&SC
~ vj z-isc
z (z
v~io - z=usc /

d _ 17

'.

~ ~2SC

c =

D =
110

B
sc-

Introducand

npedantele

^ jo *

Z isc*

expresiile de mai sus, rezultS A = 0,5 + ,/0,5;

2 SC

*n

fl = 20 + y'20 f t ;

C = -0,0125 + y'O,0375 s\ D = 0,5+ /'0,5.

A p I i c a ( 1a 6. 2.
SS se detennine coeficienpi A, P, C, P ai cuadripolului
pasiv, impcdanfa caiacteiisticS Z< i cueficientul de transfer
g pentru schemele echivalente in forma de 7 i in forma
de 77 (fig. 6 10), dacS: Z\=Z.2=2,5Q, Z *-5 ft De asemenea,
sS se determine tensiunea tA la sarcina acordatS pentru
1/i=I0V.
Rezolvare.
1)
Se consider^ schema in forma de 7" wig 6.10a).
!n acest caz coeficienpi cuadripolului au valorile
4 = ) = l + ^ - = l + = 1,5; 0 = Z, + Z , +
.3
5

-6,2-5 f t ;

C = = = 0,25 S .
Z>
5
Impedanfa caracteristica
Z a .= J Z , Z 2

z )
l + -4i_
=
2Z2

J f

5. 6 8

Constanta de transfer
:

^ = ln (A + v 'B C )= ^ (1 ,5 + 76,25 0 ,2 ) = 0,961.

Tensiunea la sarcina cu Z<7*=5,68ft.

fi ~ In U&-. de unde U 2 = U ,e ' = ^ - = 3,83 V .

LLz
e
2) Se considers schema In formS de /7 (fig. 6.10b)
24=5ft; ,=26=100.
/4 = D = 1+ = 1+ = 1,5; fl = Z 4 = 5 f t ;
10
26
c _= 4 + i.S 6 _ 0,25 5 .
Impedanta caracteristicS
Zi.cn =

JB

~ 4,46 2.

Constanta de transfer
g = In (y4 + V 5 c ) = 0,961.
Se determinS
pentru
=10 V.

tensiunea

U2

de

la

ZrZsi.
L

sarcina

acordatS

Zj'Zn.
---- C D - * -----

L
Lrb

U>

zm

r
. 1

*------

Fig. 6.12.

2s=Zc4,46,ft.

e* ~ ~ r > de unde U 2
U-i

= 3,8,V .

A p 1i c a f 1 a 6. 3.
SS
se
determine
coeficienpi
A, B, C, D
ai
transformatorului liniar din fig. 6.11, dacS L|=0,1//; M=0,4f/;
r,=80ft; r2=20ft; c o = 4 0 0 .v 2=0,25//.
Rezolvare.

1) Se aic&tuie$te in prealabil schema echivalenta f&id

cuplaj inductiv (fig. 6.12), unde
Z, =rl + jX ^ = 80 + > 4 0 ft;
=coL, = 400-0.1 = 4 0 ;
1.2 = r 2+ j X Lt = 2 0 + >100 il-,X Li -toL^ =400 0,25 = 10012;
Z M = jtoM = >400 0,4 = 7 I 6O ft ; X M = (t)M .
Determinam
eficienpi A, B, t\ D , folosind expresiile
acestor coeficienpi prin im pedan(ele cuadripolului in regim urile
de funcponare in gol i de scurtcircuit.
Deci

A = ,L

; B = A Z 2S( ; C = ~
; D *C Z V,
V 20 2iC
10

unde
Z 10 = Z . - m + Z m = Z, = 2 0 i 7 40 ft
Z * = Z 2 - Z M + Z M = Z , = 20 4 /100 f t ;
7
_ 7 _ 7 , W( 1 A# ) _
- 2SC- - - 2
_M ' Z M , Z r - Z M

Z2
= Z 2- ^ - = 4 2 ,0 7 - >44,83 ft
.1
Introducand
valorile
2io.
&o>
& sc
corespunzatoare pentru A, fl, C, 0 se obpne
4 = 2 ,5 -> 2 ,5 = 2,55e-'HJO ;
B = A Z u c =\2ZeiW2arU ,

C = J^~ = 6,25 10 V ' * ..S' ;

Z.K)
D = C Z jo = 0,637< /n 20 .
Pentru verificarea calculelor se aplicft relapa
A D B C - I.

in

relapile

7. Filtrele electrice
7.1. Considerafil generale
in tehnica telecomunicapilor este adesea necesar s se .
permits trecerea spre receptor numai a curenplor ale cSror
valori ale frecvenfei sunt cuprinse intr-un anumit interval, in
acest scop, Intre receptor i dispozitivul de alimentare se
eonecteazS un filtru electric. Filtrul electric este , de obicei , un
cuadripol sau un lanf de cuadripoli ai cSrui constants de
atenuare este mtcS (sau nulS, dacS filtrul se considers fSrS
pierderi) Tn anumite intervale de frecvenjS, numite intervale de
trecere sau benzi de trecere; in celelalte intervale de frecvenfS,
numite intervale de eliminare sau benzi de oprire, constanta de
atenuare fiind foarte mare.
Frecvenfele care se transmit prin filtrare fSrS atenuare
formeazS benzile de trecere, iar frecvenfele care se atenueazS
formeazS benzile de oprire.
Frecvenjele limits ale benzilor de oprire se numesc
frecven(e de tSiere sau frecvenfe limits.
DupS pozipa ocupatS de benzile de trecere sau de
oprire in spectrul de frecvenje se deosebesc:
- filtre trece - jos, care au banda de trecere (0, /i) i
banda de oprire (/i, >);
- filtre trece - sus, care au bands de oprire (0, f\) $i
bands de trecere {fu )f
- filtre trece - bands, care au banda de trecere (f\, f i ) i
benzile de oprire (0, f\) i (f2, ) cu f\< fa
- filtre oprete bands, care au banda de oprire (f\, f i )
i benzile de Uecere (0, f\) i [fa, <) cu f\<fa
- filtre in pieptene, care au mai multe benzi de oprire
i trecere altemante.
Din punct de vedere al elementelor componente, existS:
filtre cu elemente reactive (L C ); filtre RC\ filtre cu
rezonatoare piezoelectrice. Principalele filtre cu elemente
reactive folosite in sistemele de telecomunicapi sunt a$a -

zisele filtre tip k , filtre tip m , filtre in punte, filtre

diferenpale etc.
Filtrul de tip it este filtrul la care produsul dintre
impedanta longitudinals i impedanja transversals este un numSr
constant it , ce nu depinde de frecven|S. Filtrul de tip m"
este filtrul la care produsul acestor impedance depinde de
frecvenfS.
Calitatea filtrului este cu atSt mai inaltS,
cu
cat
proprietSple de filtrare Sunt mai evidente. ProprietSple de
filtrare sunt bazate, din punct de vedere fizic, pe fenomenul
de rezonanfS - rezonanpi de tensiuni sau rezonan|5 de curenp.
Felul cum se transmit semnalele (curenpi i tensiunile)
printr-un cuadripol, i deci atenuarea acestora la un filtru,
depinde de impedanfa elementului conectat la ieirea filtrului.
1
Ui

Zi/2

ZA
*r1 t*
fjfc

16

Z,
1
&
- c ui }- 1
* r - { = > - r -0 ' *s d

Ui Qzz. 222 M J6
1

2
Fig 7.1.

III

ir

2& H j ,

2*
e

in teoria filtrelor electrice, se considers de obicei filtre

simetrice(cu parametrii A - D ) i se admite, pentru simplificare,
cS la ieirea fiecSrui filtru este conectatS impedan(a sa.
imagine (Z 2 = Zc). Filtrele electrice se caracterizeazS prin
curbele corespunzStoare de variape a atenuSrii a i defazajului
b cu frecventS, care se numesc caracteristici de frecvenfS ale
filtrului.
in dependents de structure filtrului, se deosebesc filtrele
electrice in fbrmS de * T , in formS de 77 , in formS de P *
(fig. 7.1 a, b, c).

7.2. Determinarea benzilor de trecere

Constanta de transfer a filtrului
notata cu g/2, se determine din expresia
2

in

9!

de oprire

fonna

de

f\

(7.1)

\4Z3

Cuadripolii simetrici in forma de 7 $i in forma de

T V pot fi considera(i formafi prin conectarea corespunz&toare
in lan| a doi cuadripoli in forma de ' T ". Constanta de
transfer a acestor cuadripoli simetrici este de doua ori mai
mare decat a structurii componente
deci este g . Se
poate serie
c A * = l+ ^ - .

(7 2 )

in ceea ce privete impedance le caracteristice ale

cuadripoiilor simetrici in forma de T " i in forma de 77 ,
notate pentru simplitate cu Z t * 2n, expresiile acestora sunt:

>

'

4Z,

(73)

Daca impedanfele Zj i Z2 care intervin In structurile

din Fig. 7.1 sunt mSrimi inverse, tar puterea de inversiune
este o constanta reaia, independentd de frecvenja, adica
Z t 2 = K \

(7.4)

Filtrele respective se numesc filtre de tip V .

Pentru ca o structure cuadripolaril cu elemente reactive
se compoite ca un filtru este necesar ca impedanfele Zt
Zz s i aiba reactan(e de semne opuse, adica: Z\ ~
. iar & =
fjX j- '
.) Imervalul de trecere. Coeticiemul de faza. y
Din teoria cuadripoiilor este cunoscut ca coeficientui de
Uouaicr are expresia:

DacS a = 0, atunci:
Z
chg = ch(a + j b ) = chjb = cosfr = 1+ -= * -;

2Z2

de unde
2Z2
sau

1< -= i< 0 ;
4Z2

DacS Z t - j X i , iar l

atunci

(7.5)
-1 < =^~ 0 .
4 2

Deci 2i < Z 2, ceea ce ne permite sS determinSm

mSrimile impedanfelor.
Intervalul frecvenjelor de trecere se determinS din
Z
T
relapile = L- = 0, adica Z 1--O sau Z2 - 00 1= =L~, adicg
4Zj
4Z2
Z i* 4 Z i.
In zona de trecere, coeficientui de fazS este teconst $i
2
poate fi dcterminat din relapa cosi> = l + - = i- .
. ?Z2
2b
Deoarece cosfc = l- 2 s in , atunci
2

Semnul coeficientului "b se determinS din structure

schemei filtrului.
b) Intervalul de oprire. Coeficientui de atenuare pentru
zona de oprire are expresia (w*0):

sau
cha cos b + jshasinb = 1 1 -= *-.
2Z2

(7.7)

Deoarece Z\ ?> la sunt impedanfele pur reactive de

semne inverse, partea dreaptS a relap ei (7.6) este totdeauna un
num&r real $i deci
i7iasinfc = 0.
fn zona de oprire a*0 $i sh a #0, deci
sinb = 0
Deci avem
cos b \
(b=Q)
(7.8)
sau
cosfc = -l (b = n )
(7.9)
Condipa (7.8) se obpne dacS impedan|ele
a au
acelai caracter, ceea ce contrazice condipile structuni filtrelor.
Coeficientui de atenuare se determinS din relapa
cha = I + - = * - ;

-v:
sau

2z2

shr M

iai coeficientui de fazA din relapa cos b = -1 (b = n).

b = n, dacS filtrul este de tip trece-jos $i b s - n pentru filtrul
trece - sus ,

7.3. Filtrul electric trece*jos

U2

U2

P'

b
Fig. 7.2.

In fig. 7.2 sunt reprezentate filtrele electrice trece * jos In fomi6

de 7* i in formS de 77 la care impedunfa 2i are carucier
inductiv, iar impedanfa Z 2 - are caracter capacitiv.
Frecvenja de tSiere se determinS din rela(ia 2 i este
2
egalS ft), =
Coeficienlii de transfer pentru zonele respective
au expresiile:
a) zona de trecere a = 0;

b) zona de oprire b = n

* nr
!/ , = S

Caracteristicile sunt reprezentate In fig 7.3

Dependence a(a>) i b{ to) sunt constiuite
sarcinS adoptatS filtrului, adicS Zi =
ab
bmn

pentru

tn acest caz se $tie cd pulsapa de tSiere are expresia

O)0

iar

parametrul

K este

dat

de

[L
relapa K = ^j ,

atunci pot fi determinate inductivitatea i capacitatea filtrului

aplicand relapile L =

; C = , unde / = .
n f 0K
2n
Filtrele e'^ctrice trece - jos permit trecerea curentului
continuu (frecvenfa zero) $i a frecven^elor joase, sub o limits
superioarS i atenueazS putemic frecventele inalte.
n fo

7.4. Filtrul electric trece - jos In regim adaptat.

Diagrama de fazorl a filtrului
Filtrul electric se considers in regim adaptat dacS
impedanfa sarcinii i impedanfa caracteristicS a filtrului sunt
egale intre ele, adicS 2a = Zc- La determinarea sarcinii adaptate
este necesar s& se analizeze caracteristiciie de fVecven{S ale
impedanfei caracteristice filtrului in formfi de " T i in formS
de 77
In acest scop se scriu expresiile impedanfei
caracteristice in funcpe de frecvenpS , reieind din expresiile
impedanfei caracteristice ale cuadripolului pasiv respectiv:
(7.10)

Zc -

T ~

(7.1))

T 7 3 T '
V
unde Z\ = ywL, iar

Za

Z 2= - j - ^

trece - jos i , deci expresiile

filtrului electric sunt respectiv:

(t)C

pentru filtrul electric

impedan|elor caracteristice

ale

(7 12)

(7 13)

Pentru uxtuo (zona de trecere) Z C/

$i r,

au caracter

activ.
Pentru uxxiio (zona de oprire)

C) $i

au caracter

reacti v.
Fftcand abstracfie de faptul c& expresiile (7.12) $i
(7.13) au pentru coxno doua valori pentru reactanfa inductiva
t capacitiva, caracterui impedanfei caracteristice trebuie sd fie
ales respectiv pentru scheme in forma de T - caracter
inductiv, iar pentru schema in forma de /7 - caracter
capacitiv. !n caz contrar coeficientui "a va avea caracter
negativ, adica in zona de oprire (aW o) Hi
b &unt mai
mari dec&t U\ ?i h de la intrare.
Pentru impedanfa caracteristicd activa coeficientui "a
nu poate fi negativ. Aceasta reiese din expresia:
a = In
2
A

In
- In U l t
2 s2
U2

f a = + = In + In ^ = - I n -& 1 .
V
2 2 2 U 2 2 ij
2
p %J
Daca a< 0, atunci p\< pi, ceea ce contrazice fizica
proceselor din circuitul electric.
Pentru unpedan|a caracteristicS reactiva in regim adaptat
cu sarcina pur reactiva, p f *0 $i pjH ), iar puierea aparentfl $
poate fi mai mare decftt 5| (cazul rezonanfei). f f[
In fig- 7.4 sunt prezentate graficele jkpendenfelor
ZCj ( )

Din fig. 7.4 se vede cfi pentru filtrul in forma de 7

se poate obpne a=0 in zona de trecere numai atunci cand
impedanfa sarcinii este pur activa i variaza cu cre?terea
frecvenjei analog impedanfei caracteristice, de la valoarea
K

pentru (0=0 pana la zero pentru u) = coo. O concluzie

analogs este vaMbiia i pentru filtrul in forma de

Zr

. it

IT
variaza de la K = y

IT\ unde

pana la infinit.

Zc

/
(
too
sarcina
activa

/sarcina
/
reactiva

to

in zona de oprire, ceea ce nu se poate face in realitate.

In practica, sarcina activa se ia egala cu o valoare apropiata
de <lfC\ deoarece Zr i Zp pentru o limita destul de mare a
frecvenfeior in zona de trecere difera pupn de valorile date
Pentru a sarcina constanta la se poate obpne un regim
adaptat in zona de trecere numai la o singura frecvenja.
Daca la creterea. frecvenfei, impedanfa sarcinii variaza
corespunzator cu impedan^a caracteristica a filtrului in forma
de 7
(fig.7.5), atunoi impedanfa de la intrare a filtrului
Zintr = Z C) rjmane activa in zona de trecere. Aceasta inseamna
cS U\ i /i sunt in faza i deci circuitul este rezonant.
Acordarea la rezonanfa pentru zona de trecere poate fi
obpnuta prin variapa treptata a impedanfei sarcinii Z 2.
in fig. 7.6 este prezentata diagrama fazoriaia a
curenplor i tensiunilor pentru un regim adaptat la o sarcina
activa pentru una i aceea$i frecvenfa a zonei de trecere, iar
in fig. 7.7 pentru o sarcina inductivS pentru una i acelea?i
frecvenpa a zonei de oprire.

lrjX

Ui

. 7.4.
M
L

U2

U2

IJX

Deci pentru un regim adaptat, la variapa impedanjei in

funcpe de frecvenfS trebuie ca impedanfa sarcinii cu caracter
activ sS varieze in zona de trecere iar cea de caracter reactiv

i M1

7.5.

Filtrele electrice
oprefte - bandi

trece - sus,

trece - bandi,

a)
Filtrul electric trece - sus (fig. 7.8) are banda de trec
deasupraunei anumite frecven|e, iar banda de atenuare sub ea
este destinat s i opreascS semnalele de 50 Hz sau 100 Hz create
de redresoare $i sfi permits trecerea semnalelor de frecvenje
inalte.
Zona de oprire

10=0 + 0)0, unde a>0 =

' frecvent*

de t&iere.
Zona de trecere uixuo.
2C

r - I I *

y
.

2C

Y \

.. p,----------L --------- P

---

b
F*a 7 8

CaraciensticiTe
Z t|| ( w)

se

de

construiesc

frecven{3
prin

u(io),

aplicarea

/>(to),

Z Cj (to),

expresiilor

obpnute

pentru filtrul electric trece-jos $i sunt prezentate in fig. 7.9.

b)
Filtrul electric trece - bandi este destinat transmiterii
semnalelor a unor generatoare atunci c&nd fiecare semnai
trebuie s5 fie recepfionat de un receptor dat (legfitura
multiplucanal) i este constituit din impedanfa longitudinals 2,

cu L\ i C i legate in serie i impedanfa transversals Zi cu Lj

i C 2 legate in paralel (fig. 7.10). Caracteristicile de frecvenfS
a(u)> i b(oi) sunt prezentate in fig. 7.11. Filtrul trece bands
are banda de trecere a semnalelor in liniita frecvenfelor de la
uji*0 panS la (O2*00 pentru care w0 =

.V

c)
Filtrut electric oprete - bands este destinat
opreascS semnalete unei benzi de frecven{e i este constituit
dintr-o impedan{a longitudinals Z\ cu L\ i C\ legate in
paralel $i iinpedanfS transversals Z2 cu Li i C 2 legate in
serie (fig. 7.12). Caracteristicile de frecven(S a(d)) $i b((D) sunt
prezentate in fig. 7.13.

Fig .7 M

Fig 7.13

A p I i c a | 1 a 1. In fig. 7.14 este reprezemat filtrul

trece - sus in formS de 7
Se cere sS se detennine frecvenfa
la o sarcina adaptata, dacS r( = 300 Q, C = 2 103p F , L=0,34 mH.
in prealab'il st detenninS impedanfele filtrului

rela

l\

2C

2 C

1
. 1
1
LTi

- r

<------------Z

Z2

-- 6; t

- 2 { + -= i= 2 = I,+ Z 2

Fig 7.14
8,41104/ + 8,47 104/ 2 -1 6 104

tniroduclnd Z 10 i

/ (- 3 .9 7 1 0 7 + 2,1310 3/ 2)
Z isc In expresia

de

mai

sus,

se

obfine
2,13 10-3/ - 8 , 4 7 1 0 4

/(2,13-101/ , 3,97-10T)
de unde J-\39kHz
A p l c a f i a 2. tn fig. 7.15 este reprezental liliiul
trece-jos in formS de 77 conectat la o sarcina adapiaift la
frecventa

Date numerice /, = lOOe'20* , ^ , L ~ 2 \U \ l i ,

' ii

1!

vl

C = 0,6 10"<, F , /0 = 8 1 0 J//z, ft)0 =50265, 5j ''.

S i se determine: I ) frecvenjele de frontiers ale zonei
de trecere; 2) impedanfa caracteristicS; 3) constanta de transfer;
4) curentii ?i tensiunile; 5) diagrama fazorialS.
I ) Se determinS frecvenfele de frontiers ate zonei de trecere

= 40824,85"' .

2 1 0 J 0,6 10^

Deci filtrul acponeazft ?n zona de atenuare, de oarece

*)><0|.
Deci frecventele de frontiers sunt ft), =0+ 4 0 8 2 4 s'*.
2) Impedanfa caracteristicS se determinS din relapa

unde

J W 0 l *

X W

, J C

j(o0C + j(o0C

3) Se determinS constanta de transfer

g = In

+ yjBC j = a + j b = 1,33 + j n ,
A = l + i l = - 2 ; Z A * jo)0L = 100,5eiW f t ;

unde

Z , = i - = 33,25<r"/90* f t ,
jm fi

de unde

g = o + j b = 1,33+ j n ;

0=1,33; >=3,14.

4) Se determinS curentii i tensiunile.

fn regim adaptat

= e * , de unde
U-2

_ U i _ lOOeJ '

<,#

,w .

e1.33eylSO

/, = ! = L = l j 6 e Jlur A ; /2 = /,<?* = 0,48* y, /I;

/j = *=L = 3,01 ll0 A ; /4 =/.,/3= 1,26e y70 A ;

2s
/j =
2
Diagrama
sc&rile

= o ,8 l e 'y70 A j U 4 = i 4Z 4 = 126,3* *' V.

fazoriald

este

p = 2 o [ 1;
[c m j

reprezentatd

in

^ = 0 , I 2 5 [ ].
LcmJ

tig. 7 It)

cu

CIRCUITE ELECTRICE CU PARAMETRII

DISTRIBUIJI
8.
L IN II
E L E C T R IC E
LUNGI
P E R M A N E N T S IN U S O ID A L

fN

R E G IM

8.1. Ecuapile unei linii omogene

tn studiul proceselor electromagnetice produse in linii le
de transport ale energiei electrice (in electroenergeticS), cum
?i tn liniile telefonice i telegrafice (in telecomunicatii),
trebuie sS se ia in vedere cS campurile magnetice i electrice
legate de aceste linii sunt repartizate de-a lungul mtregii linii
i cS transformarea energiei electromagnetice in cSldurS se
produce , de asemenea , de-a lungul mtregii linii. Circuitele
electrice de acest gen, spre deosebire de circuitele cu
parametri concentrap, se numesc circuite cu
parametri
distribuip.
La studiul iiniiior trebuie sS se pnS seama att de
rezistenta conductoarelor liniei , cSt $i de faptul cS de aceastS
linie este legat campul magnetic i cS, prin urmare, linia are
o indue anpi. Pe ISngS aceasta, trebuie sS se ia m vedere c 5
intre conductoarele liniei exists un camp electric ?i cS, prin
urmare, linia reprezintS un condensator, ale cSrui armSturi sunt
formate de conductoarele liniei. Trebuie sS se ia tn
considerape
faptul
cS,
datoritS
imperfecpei
izolapei,
conductanta intre conductoarele liniei nu este nulS.
!n fig. 8.1 se considers o linie bififarS de lungimea /,
constituitS din douS conductoare paralele, distanta de la
inceputul liniei pSnS la o secpune oarecare a acesteia se
noteazS cu X. Linia bifilarS se caracterizeazS prin urmStorii
parametri primari:
Ra - rezistenta electricS totals a acestor douS conductoare,
raportatS la unitatea de lungime a liniei
i W [ f i ] ;

Lo -

inductivitatea sistemului de douS conductoare pe

unitatea de lungime a liniei

Co - capacitatea

Lm J

sistemului

unitatea de lungime a liniei

de

douS conductoare pe

L"J

Go - conductanfa de>pierderi a izolantului dintre conductoare

* Ts 1
pe unitatea de lungime a liniei .

.3/.

i + dx
dx

DacS parametrii primari se pot considera constant de-a

lungul liniei , se spune cS linia esle o linie omogenS. in cele ce
urmeazS se vor face referiri ia circuite (lin ii) omogene i
liniare.
'
In fig. 8.1 se considers o porpune de linie elementarS
(un tronson) de lungime
infinitezimalS
dx,
pentru
care
parametrii (R 0 dx, L dx, Co dx,
Go dx) se
pot
considera
concentrap. DacS se noteazS cu u $i i tensiunea i curentul la
distanpj x de la inceputui liniei (b o m e le de intrare /-/'), Tn

secpunea

de

( # - )

la

distanfa

(jc +

Idx)

aceste

mSrimi

sunt:

5'

Exarninand o porpune de linie cu lungimea d x, vedem cS,

pe aceasta porpune, cSderea de tensiune trebuie sS aibfi douS
componente: rdxi, care mvinge rezistenta acestei porpuni i L
di
d x , care echilibreazS f.e.m. de inducpe proprie, ce apare
dx
pe aceasta porpune, adicd:
n . . . .
di
du ,
u = K^dxi + l^dx + u + dx
dx
dx
Teorema a doua a lui Kirchhoff, sau
du
.
di

~~r=R,
+Lirdx
dx

Diferenfa dint re valorile curenplor

sfaritul porpunii dx este egalft (prima
Kirchhoff):

la inceputul i
teoremfi a lui

i-| i + dx = di ,
3x
unde di este suma curentului de conducpe prin conductance
Godx i curentului de deplasare prin capacitatea Co dx
Neglijind
componentele
mici
de
ordinul
doi:

(
du , V

d C 0d x (
0u A
u + dx
dt = m 4-----dx O 0 <4c + -
I
dx
)
dt
\
0x
J
G0 ~

(t it )3,

C0

Deci, avem: .
~

& a
r* ' a
~dx
* 0

( d x f , obpnem: di = uG^dx + Ctid x ^ d x

; v.;;

'0 % i f ,-

i f *' j t o
0 ~St %*u

t%:

:
tot
~ uGo f C# *5*

Am obpnut dou& ecuapi diferenpale Tn derivate parpale:

^ ox =
f

dt

= G " " +C f

(8 >

<8 l )

<8 2)

<8-2>

Aceste ecuapi permit ca Tn condipile inipale i de

limits date, s3 se determine tensiunea i curentul Tn linie ca
funcpi de x i t, adica u(x, t) i i(x,t).
8.2. Rezolvarea ecuapilor liniei omogene In cazul
regimuiui sinusoidal permanent
SS presupunem cS la borne este aplicatS o tensiune
sinusoidalS, a cSrei frecvenpi unghiularS este egala cu (o. in acest
caz top curenpi $i toate tensiunile din linie vor fi , deasemenea , funcpi sinusoidale de timp de aceiai frecvenja.
Aplicand metoda simbolicS, vom avea:
imaginea curentului
i = L sin

, unde I = h
H '

imaginea tensiunii
u = U msin (cot + V u) > lJ_eJ0* , undeU^ =

Valorile eficace complexe ale curentului i tensiunii

sunt funcpi dependente numai de X , iar
este fincpe nurtiai
de timp.
Reprezentarea imaginilor curentului i tensiunii Tn forma
produsului din doi factori, unui dintre care este funcpe de
timp, iar al doilea funcpe de x ne d2 posibilitatea de a
trece de la ecuapile diferenpale Tn derivate parpale Tn ecuapi
de diferenpale cu derivate obinuite.

Intr-adev&r
du
JUM
>e
dx
dx
di
dx

dt

-d t

JUM dl_ '

**

C ^

dx'
= C U j ' ( e i - ) = j(oCe .

,.lntioducand expresiile obpnute in ecuapile (8. 1) i (8.2),

avem :

^ , = i0
Z /
dx

(8.3)
(8.4)

dx

unde

2 =

= G0 + jtoC0.

l a obfinerea ecuapei diferenpale

derivata fajS de V de la (8.3).
d*U

fa|a

de

i/,

ludm

dl

(8.5)
~ iL = y y
dx

Introduced
I

dx

(8.6)

fn (8 .5 ), avem:
d xu
T = Z oL > U dx

(8.7)

Ecuapa (8.7) prezintfi ecuapa diferenpala liniara

ordinul doi cu solufia:
;
i
^
? V
vl*
v. -y-^; ' ,4

+ &i r\

-c '

<
''11

de

(8.8)
.

unde A), Az - constantele de integrare, numere complexe.

Aceste constante se determini prin aplicarea condipilor de la
intrare in linie (prin Hi, h ) sau de la ieire ((/?. h).
Y=yJZ.olCo - constanta de

propagare,

numSr complex;

constanta y se prezintS in forma:

Y = cc + jP ,
unde:

a - este

coeticientul

de

atenuare , ce

caracterizeaza
1

aienuarea undei incidente pe o unitate de lungime

m
fi - este coeficientui de fazS, ce caracterizeazg schnnbarea

fazei undei incidente pe o unitate de lungime

rad \

Ecuapa diferenpalS pentru / se obpne din (8.3):

/=

l_

DU

Zo

dx

A^e'

2u

NotSm :

= m - = Z
Y
4ZLo
H 0
caracteristicS complexS.
Deci, avem:
/

>4

z.

A xe "

= z e m - impedanfa
1

e r* - g L er*

z.

(8.9)

8.3. Constanta de propagare }l impedanfa

caracteristicS
Y = + jP =

= yfcRv + j a i L t ) ^ f / r o c ; ) :

\ G 0 + jM C a

a) Linia de curent continuu, w ~ 0 :

(8.10)
(8 I| )

r - t t Z

' - f

;I

b) Linia fSrS pierderi, adicS Ro=0\ G o -0 ;

r =

= j p , a = 0; Z, = 5 T .
D

c) Linia

pierderi mici, adicS

Q
2_

i
i~ j~ ~

1~ j

( 8 . 12)

sail
(8.13)
unde
(8.14)
P = (O y [L ^

1+ 7

(8.15)
2<u7*

2ft>C0

Expresia (8.13) este obfinutS prin aplicarea descompunerii

binomului (8.12) in serie | V T + x = 1+ ^

j.

8.4. Formulele pentru determinarea y , | In orice

punct al liniei
prin J i, |i de la intrare In linie
(fig. 8.2)

Ui

Ul

Rg. 8J2
Aplic&m ecuapile:
(8.16)

U = A te r' + A 2er(
/ = 4 e - r ^ A l ey
~ Z<
Z,
Consider&m c i pentru x - 0: U. = IL\: I = Zi

(8.17)

adicfi:

= A ,-t-4 2.

L\Zu 2~ idl-

de unde

-i

-i

JW
,

= A *M ,
.
unde : Ai este mbdulul fi % argumentul
A/ este modulul i yr, argumentul AiIntrodudnd expresiile pentru A I fi A2 in ecuapile (8.16)
yi (8.17) oblinem:
i.

4/ = ! L

i L L . er + S L L L . , -r * 4/ ? t l >v -/,&

2 .

2"";'

22,

2Zr

Z,

Introducand funcfiile hiperbolice:

_JC

- X

,
e +e
chx = ------

- X

,
e -e
shx = ------

avem:
U_ = Hychyx - / , Z cs h y x ,

(8.18)

L = Lich y x - ~ s h Y x

(8.19)

Formulele (8.18) i (8.19) ne permit sS determin&m

valorile eficace ale tensiunii i curentului in orice punct at
liniei prin H\ i l\.
8.5. Formulele pentru determinarea U $1 1 in
orice punct al liniei p r in t s ?i |i de ia ie?ire din
linie (fig. 8.3)
/

L i

Fig. 8.3
Not5m distant a de la un punct oarecare ai liniei pSnS
la capital liniei prin F* i lungimea liniei prin
Deci Y ss / * x

AplicSm ecuapile (8.16) $i (8.17).

U = A terx + A 2e~r\

/ = ^ L e' yx ~ ^ L erx.
~ Z,
Z,
Consider&m c3 pentru x - I: U - U i ; [ = h Deci:
\Li = A ^ ' + A 2e~rt,

/ = 4 i e- w _ A ( ,r

z,

z.

sau
{Li = A 2e -rl + A ^ ' ,
L ilu = A 2e~r ~ A xeYl.

De unde:
A, = 2

e " .= \ e ',

A 2 = l k ^ gW = V M,
2
^
Introduced expresiile pentru A t $i A 2 tn
(8.16) i (8.17) i inlocuind (/ - jc) prin Y opfinem:
U = U 2c h Y Y + l 2Z cs h Y Y .

ecuapile
(8.20)

(8.21)
Formulele (8.20) i (8.21) ne permit s8 determin&m /
?i I >n orice punct al liniei prin lb. i h de la capStul liniei.

8.6. Unda incidents i unda reflectatft in linie

Fie cS avem expresiile pentru U $i / in orice punct al
liniei prin constantele fa i fa, adicS
U_ = A yeYS + A 2e~tx,
(8.22)
l = ^ ey
Zc

unde

dx = W
z

' ; di =

= z (em

(8.23)

- ^ L evx,

Z(

; eyx =

- e l(,x; e~rx = e ~ * e * x\

introducand expresiile acestea in (8.22) i (fe.23), avem:

U = V * '

eajr V * + A,eM e ax- e ' nu,

A ---- e _ _ e -------V ----- 1

Z etnmulpnd partea stangS i

(8 24)

(8 25)

cu

> [le IUM i

(8.24)

...

(g25|

z.<
partea

dreaptS

a ecuajiilor

aplicand formula

lui

Euler

obpnem expresia valorii momentane a tensiunii ?i curentului:

u - j 2 \ d* sii<-H/+/k)-h/2^
i a - ^/~A eut sin((Dt+vr + fix-<p, ) +
Zr

(8.26)

(8.27)

J lA

+ ----- L e 'Ui sin(wf + y , ~ P x ~ (P, )

2,
u - u , + a (;

sau

Mr

u = . +r;

i = #,+*,
Z
Z
Unda
electromagnetics * prczmtS v sums
undei
electromagnetice incidente fi undei electromagnetice reflectatiL
Unda electromagnetic* incident! * prezintl
procesul
deplasiiii sUUii electromagnetice (undei electromagnetice) de la
i*orsa de energie la consumator, in cazul de tajS in direcfia
ere$terii eoordon?tei x*. Starea electromagnetics se determinS

prin ansamblul campurilor electrice i magnetice.Unda incidenta

deplasandu-se de la sursa spre consumator confine energie
determinata de energia campului electric ?i magnetic:

Unda electromagnetics incidenta este compusS din unda

incidenta a tensiunii i unda incidenta a curentului. in fig. 8.8.
este prezentat graficul 'repartizarii tensiunii undei incidente
pentru momentele de timp: t\ i t2 < t\. La construcfia
graficului se considera (otl +y/i = 0.

Fig. 8.4.

Fig. 8.5.

Unda
electromagnetics
reflectatS
prezintS
procesul
deplasSrii stSrii electromagnetice (undei electromagnetice) de la
consumator la sursa, in cazul de fa{S fn direcfia micorSrii
coordonatei jc .
Unda electromagnetic^ reflectatS este compusS din unda
reflectatS a tensiunii i curentului. Semnul minus la unda
reflectata a curentului caracterizeazS cazul micSrii fluxului de
energie in directia opusa mi?cSrii fluxului de energie pentru
unda incidents. In fig. 8.5. este prezentat graficul reprezentarii
tensiunii undei reflectate pentru momentele de timp: fi $i /2>^iComponentele undelor incidents i reflectatS reprezintS
funcfii sinusoidale amplitudinile cSrora se micoreazS cu creterea
lui
(factorul e~x), sau cu descreterea lui *jc (factorul eax).
Argumentul este funcfie de timp i de coordonatS.
-h

8.7 Coeficientui de reflexie. Viteza de fazi.

Lungimea undei
a)
Coeficientui de reflexie K se d e fin ite prin rapor
dintre expresiile tn complex ale componentei tensiunii inverse
(reflectate) Ult componentei tensiunii directe (incidente) V i\
pentru sfaritul liniei (X=0). Jinand seama de relapile:
U

= l l c Z i er.

U = U + z M L e r*.

_ H f+ cLi
J = g i z A L L e-y*
2

2
*
i introducand X ~0 se ob|ine expresia:
U
Z -Z
ft = L i L = k i -4
(8.28)
u 2r
Z 2+ Z _
,

,
si , de
asetnenea :

^
Hv
Li
K , = -=*- = .
U
I
Llr
Lit

In general coeficientui de reflexie este o mSrime

complexS, modulul sSu flind egal cu raportul valorilor
absolute ale amplitudinilor undei reflectate i incidente, la
sfar$itul liniei.
Se consider^ cateva cazuri particulare.
Presupunem linia in scurtcircuit la sfaritul ei (22-0),
coeficientui de reflexie rezultS egal cu & =
Aceasta
inseamnS cS in acest caz la sfaritul liniei (Y = 0 ) tensiunea
reflectatS este egalS i opusS tensiunii incidente (U n = -(/?,),
iar curentul reflectat este egal cu cel incident (J2i = hi)- DacS
linia la slaritul ei este in gol ( Z 2 = > ) coeficientui de reflexie este
gal cu & * /, ceea ce insesmnS cS U j t - U u ?i h i ^ - h i b) Viteza de fazS - reprezintS viteza cu care trebuie sS
|ie depl^&Sm de-a lungul liniei pentru a observa una fi aceia$i
fa** a oscilafiei. f
I w , * Pentru V t

sin(ftj + >, - fix ) , avem :

aw + y/j p x = co/wf.
Luand derivata de timp de la ultima expresie, ob^inem:
to = f} ,
dt

unde = V .
dt

Deci
(8.29)
c)

Lungimea undei

A - prezintS distanta la care se

deplaseazS unda intr-o perioadS de timp T = :

V

2n

(8.30)

8.8 Linia W r i distorsiuni

Faptul cS a i V sunt funcfii de freeven|a, produce
distorsiunea vorbirii in liniile telefonice lungi i distorsiunea
semnalelor Tn liniile telegrafice lungi, deoarece, in aceste
cazuri, curentul confine intotdeauna armonice supcnoare. La
propagarea undei de curent de-a lungul liniei, raportul dintre
amplitudinile armonicilor variazd, deoarece pentru ele constantele
de amortizare sunt diferite. Pe langS aceasta, forma undei de
curent suferS o schimbare i datoritS faptului ca armomcile au
D
0
viteze de fazS diferite. in cazul particular c&nd ~ *= avem:
^11 c 0
a ~ sJRqC o ',

P = 0 }yjL nC l>\

V g ~

'

adicS a i V nu depind de firecvent&. ,tn acest caz dis>orsiunile

menponate dispar i, de aceea, astfel de linii se numesc linii
fSrfl

distorsiuni.

Pentru

se obtine valoarea minimi

pentru a, ceea ce imbun&tltefte , de asemenM > transmiffiuneft

telefonicS i telegraficfi.

D
g
impedantei caracteristice Zc uentru =

sau R()C0 =

adica Tn linia f3 1 distorsiuni Z este un numSr real.

8.9 Linia adaptivS. Randamentul liniei tn regim adaptat
Un caz important se refers la situafia in care
impedanfa receptorului este egalS tocmai cu impedanfa
caracteristicS a liniei. Din relafia (8.28) rezultS cS, pentru
Za-Zc se obfine K, = 0, ceea ce TnseamnS cS nu exists unde
reflectate, ca i Tn cazul unei linii de lungime infmitS. O linie
la a cSrei extremitate este conectat un receptor avand
itnpedanfa egalS cu impedanfa caracteristicS se numete linie
adaptatS. O caracteristicS pentru acest caz o constituie faptul
ca in orice secfiune a liniei raportul dintre tensiunea complexS
i curentul complex este egal cu impedanfa caracteristicS
I

in
C2

Fig . 8.6

realitate,

dacS

integrare 4 i
este
egalS
cu
zero,
atunci
unda
reflectatS va lipsi.

Pentru obfinerea formulelor ia determinarea tensiunii i

curentului in orice punct al liniei, la distanfa Y de la capatul
liniei, in formulele
U_ = U_2chyY + i 2Z tshyY, (8.31)

(*.31)

/ = ! shyY + LlchyY , (8.32)

Zc

(8.32)

se inlocue$te Zc prin Za, iar h Z i prin Hi i

Z.

prin h.

Astfel obfinem:
U = /, ( chyY + shyY) = U , e r'

(8 33)

L - L i ( shyY + chyY) = i 2eyr.

Penru Y = I, avem:

(8.34)

U { = U 2erl = U 2e lv"'ee 'l,

(8.35)
= ! * * ' e e J

unde

Ui - este

complexului Hz',
h - este

modulul
modulul

tensiunii

iar

<pb

argumentul

curentului,

iar

<p,t

argumentul

complexului hE tiut, eft randamentul se determini prin raportul puterii

active de la capfttul liniei Pi la puterea activa de la tnceputul
liniei P\, adicfi:
unde:

= -^-,
1
Pt = U 2I 2co(*><,, - # , , ) = U 2f2cos <p,

<pc - argumentul itnpedanfei caracteristice Zc.

i

Pt - U J l cos f>,

Deci fn regim adaptat, avem:

cos p .

(8.36'

4MMI. impedftnfa de intrare

Expresia

Z linlr =
L\
pentru o anumitfi impedanfS de sarcina conectatS la sfaritul
liniei

impedantei

de

intrare

liniei

, se poate stabiii i direct pe baza teoriei

L

cuadripolului. Se obtine expresia:

z, ^

chY+fshr

. (8. 38)

~Z+Zi*r

Particularizand aceasta relate pentru Z 2=

i Z 2 - 0

se obfin impedanfele in gol (Z ,0) i

n

scurtcircuit

( Z ll(.)

ale

liniei.

Expresiile

acestor

impedance sunt:
Z . o = y Li = - = 7 .
Lo
thYi

(8.39)

Zuc = = la- = Z * W
Llsr

(8.40)

JinSnd seama de aceste relafii se otyin i relafiiie:

ZioZi = Z ,J:

?>

| ^ = i h 2rl.

(8.41)

^10
PresupunSnd cunoscute, respectiv determinate pe cale
experimental!!, impedanfele in gol i scurtcircuit, relafiile (8.41)
permit determinarea simplS a parametri tor caracteristici ai liniei
respective ( & M Y

2,0

imedantei de intrare devine:

2
I'mr

= 7 2c o s s i n ^ - z - - +
' Z, cos p i * yZ 2sin pi ~ Z f + j ^ t g P l

_
2n
. 2* /
Z 2cos /+ jZ,. sm /
A
A
(8.42)
= Z,
_
2n
. 2n
Z r cos - 1+ iZ , sin r/
A
A
DacS lungimea liniei fSrS pierderi este egala cu jumState de
lungime de und& I = (sau un multiplu de jumStSfi de lungimi
2
t

A
de unda), se obfine Z imr = Z z Daca / = , impedanfa de
4
mtrare este:

in t r.

(8.43)

Z.2

Jinind seama de faptul c& la o linie fSra pierderi impedanfa

.

caracteristicS are caracter rezistiv

Z =

/I

rezultS

ca

in-

acest caz particular (relapa 8.43) linia are proprietatea de

inversare a impedanfelor. Daca, de exemplu, impedan|a
receptorului (Z i) are caracter capacitiv, impedanja de intrare
va avea caracter inductiv i invers. Deci, impedanfa de intrare
a unei linii f&rS pierderi, considerata in regimuri extreme (gol
i scurtcircuit) prezinta propriety interesante.
Astfel,
din
punct de vedere aplicativ in domeniul frecvenfelor inalte,
este interesant de relevat faptul ca astfel de linii, in lungimea

de ordinul de marimi pani la se comports ca elemente reactive

de circuit, cu caracter inductiv sau capacitiv $i parametri
echivalenfi vanabili de limite foarte largi in funcpe de
lungimea lor. Pentru linii de lungime mai mare proprietSple
se repeta periodic la fiecare .

8.11. Linii f ir i pierderi

In anuinite cazuri, in special in cazul frecvenfelor
inalte. cand iuLu >Ri) i u)C0 G 0, pierderi le in linie se pot
neglija i putem presupune in acest ca/, a = 0 ,y = jP ,

zt

(XT

multe

dintre

rela|iile

obfinute

inainte se vor siinplifica:

U * /2 cos p Y + / / 2Z ( sin PY ,

(8 44)

/ = j ^ sin PY + 12cos P Y .
(8.45)
. OLt
La mersul in gol al lin ie i, cand Z , oo $i / , =*0, avem:

IL - u 2ucos p y
(846)
// = / - sin p y
Ju
.
In regim scurtcircuit al lin iei, cand Z , =0 ji U_i =*0 ,avem.
U=
Z, sin p y
(8.47J
I = Liu cos/JK

8.12. Undele electromagnetice stafionare

In linia fSrS pierderi la mers in gol sau in scurtcircuit,
dea semenea , la o sarcinS pur reactiva apar unde
electromagnetice stafionare.
Unda electromagnetic^ stafionara prezintS unda obfinutS
ca rezultat al suprapunerii undei incidente i undei
electromagnetice reflectate de aceeai mSrime, ce se
depIaseazS in direcfii opuse. Unda electromagnetics stafionarS
este determinatS de unda tensiunii i unda curentului. Din
punct de vedere matematic unda stafionarS a tensiunii i unda
stafionarS a curentului se descriu prin produsul a douS funcfii
periodice (trigonometrice). Una dintre funcfii este funcfie de
coordonata f i x , iar a doua este funcfie de timp aw .
Unda stafionarS a tensiunii i unda stafionarS a curentului
totodatS sunt defazate in spa Mu i in timp.
Defazajul in timp dintre unda stafionarS a tensiunii fi
unda stafionarS a curentului este egal cu 90. Defazajui in
,

spafiu alcStuiete A din lungimea undei.. Punctele liniei prin

4
_
care funcfia periodicS de coordonatS trece prin zero, se numesc
noduri, iar punctele in care funcfia periodicS de coordonatS
are valoare maximalS, re numesc ventre. Deosebim noduri de
tensiune i noduri de curent, ventre de tensiune i ventre de
curent.
La aparifia undei electromagnetice stafionare n-are loc
transmiterea energiei electromagnetice de la sursS la receptor,
dar pe segmentul liniei, egal cu un sfert din -lungimea undei .
electromagnetice, se acumuleazS energia electromagnetics
W = W {,) + W(m) determinatS de parametrii Lo i Co *i de
mSrimile tensiunii i curentului in (linie. AceastS energie
'
A
inmagazinatS pe porfiunea ou // - trece dintr-o formS in
alta, adicS din energia campului electric in energia campului
magnetic i invers. Astfel, pe aceastS' porfiune au loc oscilafii

cu

frecvenfa determinate

(on = .

de

parametrii

$i C0,

adicS

. tn momentul de timp , cand curentul in linie este

egal cu zero, iar tensiunea atinge valoarea maximali, energia

undei electromagnetice trece complet in energia campului
electric.
in momentul de timp, cand tensiunea in linie este
egala cu zero, iar curentul atinge valoarea maximal^, energia
undei electromagnetice trece complet in energia campului
magnetic.
a) La mers in gol al liniei, cand Z 2 => i / 2 = 0 ,
avem:
cospY
/ = j yMi. sin (iY

(8.48)

>

Trecand la valori momentane, avem:

u = ^ 2 U2 cos fiY sin (Dt,

(8.49)

V2tA
i=
sinjSKsin (fiY + 90u).

(8.50)

Expresiile (8 49) $i (8.50) determina unda electromagnetic^

stationary deoarece tensiunea ?i curentul sunt defazate in spapu
cu $i in timp cu 90.
.
,n . -riV : l'.~ V H ; ' v
....:*:!
v'v \*z\ :
tn punctele flY = kit"; unde k = 0, 1, 2,... vor fi nodunle curentului
fi veutrele tensiunii Graficul undelor electromagnetice ate
I vUuitiii si curentului este prezentat tn fig 8.7 pentru
-

>,^35 t:

momentele de tim p : m . = 0;

i.

oJt2

wt. = ~ n .
2

b) La regimul scurtcircuit al liniei ,cand Z 2 = 0 i U_, - 0 ,

a v em :
sin fiY

IL = j 2u

(8.51)

L = Liu cos pY
Trecand la valon momentane, avem:
m =n/2 / 2 I sin /Jysin(<wf+ 90), V
\ C0

(8.52)

= V27 2 cos /ifr'sin o>r,A

Aplicand formulele (8.52) se poate de construit graficul
u(PY) i i(p Y )ce in total reprezintS calitativ graficele din fig. 8.7.
c)!n cazul unei sarcini reactive a liniei, cand
Z 2 = jX ,avem:

bill p
UIy
cos pY + -=l-- sin
X.

L -L

cos ( p y + 0 )
; urnietg 0
cos 0

-1 / ,
=

sin (PY + 0 )
sin 0

T%
3
= 0 ; cot2 = ; o>/3 = n .
2
2
ir
3'
b) - graficul curentului pentru (x)ti = 0 ;
.
2
2
Prin urmare, in toate trei cazuri exanimate de funcponare a
liniei fSrS pierderi! in linie se produc unde stafionare. Ventrele de
tensiune $i de curent, cum $i nodurile de tensiune $i de
curent sunt, in acest caz, decalate intre ele cu un sfert de
lungime de unda. Tensiunea 9! curentul fn fiecare punct ul
liniei sunt defazate cu un sfert de perioadA fi tensiunea atinge
valoarea maxima cSnd curentul !n tntraga iln ie e f te mil, iai*
curentul atinge valoarea maxima cSnd tensiunea tn tntrag*
linie este eaala cu ?ero.
a) - graficul tensiunii pentru

'"1;
,'K
.t

b)

F ig . 4 .7 .

Deoarece, Tn acest moment Tn noduriie de tensiune

u 0 i Tn nodurle de curent i = 0 , Tn aceste puncte ale
liniei puterea este totdeauna nulS i energia nu se transmite
prin aceste puncte. Pe fiecare porfiune de linie, limitatS de
noduriie de tensiune i de curent se transmite TrisS de-a lungul
liniei energia legatS de oscilafiile energiei Tntre campurile
magnetice i electrice din aceastS porfiune.
Toate trei cazuri examinate de formare a undelor
stafionare Tn linie, sunt caracterizate prin lipsa consumului de
energie atat Tn linie, clt i Tn receptor. Cand exists TnsS
consum de energie Tn linie sau Tn receptor, in linie trebuie sS
existe, inevitabil, unde progresive de tensiune i de curent
( are loc suprapunerea undei incidente $i undei reflectate),
procesul de transmitere a energiei de-a lungul Tntregii linii
putand fi legat numai de aceste unde.

Concluzii:
1) In cazul cand Z 2 = jX r se obfin unde stafionare, iar
la sfaritul liniei nu vor mai fi nici ventre, nici noduri. Pentru
impedanfa de intrare a liniei Tnchise pe o reactants, avem:
Z r = jztg (0 l + d ) = jX r ,
adicS, dependenfa impedanfei de intrare a liniei de lungimea
sa are acelai caracter ca i Tn cazurile mers in gol i

scurtcircuit,

iar

pentru

/ =
4

/ =
2

gisim ,

respectiv,

Z Y = ----- $i Z Y - jx r , Penru X, = rctgfli cand 0 = - f i l ,

jX r
4
Zr =
i atunci linia este echivalenta cu o linie
scurtcircuitatS, a cirei lungime este egala cu o linie deschisd,
a cdrei lungime este egala cu un sfert de lungime de unda.
2) In funcfie de frecven^a tesiunii aplicate, de lungimea
liniei i de impedanfa terminal^ lima f3ra pierderi, fnchisa pe
o rcactanti, reprezinta o reacian(a indue tivS sau capacitivi,
inductan{a sau capacitatea echivalenta putand avea toate
valorile cuprinse intre zero
tnitoit Posibilitatea de a reatiza
cu ajutorul unei linii corespunzitoare alese o reactanfa
induct ivS sau capacitivi de o valoare sau alta, are la
frecvenfele inalte - o impedan(& practice mare.

8.13. Determinarea paramelrilor primari ai liniei din

regimurile mers fn gol $1 scurtcircuit
Impedanfa complex^ a liniei cu pierderi se determina
prin expresia:
= 2 l i J JkJhxL
(8 53)
L
Z .+ Z 2thYl
Aplicand regimurile mers in gol $i scurtcircuit fa^a de(8.53):
a) din regimul mers fn gol, cnd Z 2 ~ , avem:
2 .o = Z <r/i y l .
(8 54)
b) din regimul scurtcircuit, cfind ^ = 0 , avem:
2Lt - Z., thyI
(8.55)
(mpedan)ele Z (0 $i. Z lu miritni complexe pot ft
determinate din rezultatele experimentale efectuale pun
aplicarea voltmelrului, ampemietrului fi fa/ometrului, de
uarece Z lu = Z 10l?'v'' i Z ,u = Z,,, e jV,' .

tnmulfind (8.54) i (8.55) intre ele parole din stanga $1

parole din dreapta, ob|inem.
Z ,= V Z ,o 2 1Jr = Z ^ yV
(8.56)
!p&ifind (8.55) la (8.54) respectiv pSrple din stanga
dintre ele $i p&r|ile din dreapta dintre ele, obfinem:

thyl = J j ^ = r e jT,
sau

a l + j p l = - in
= - In WeiC ,
2
\ - T e ir
2

(8.57)
(8.58)

de unde a l * i In W ; Pl = ( + 2 k i t ) , unde k = 0 ,1 , 2 ,3 ,...

2
2
La determinarea defazajului dintre H\ i U2 se obfin

douS valori pentru P I, ce se deosebete cu it.

La calculul coeficientului P pe cale experimentalS e
necesar de $tiutcare-i coeficientui ft.
Prin parametrii secundari ai liniei Z, i Y - & + jP se
determinS parametrii
G0, toC0 din expresiile:
= Zf ( a cos <pr - Psin <pt.y,

(o l * * Zr(pcos <pr + a s in <pr)\

_ a c o s ^ + ^ sin <pc
~
Z~

8.14. Analogla dintre ecuafiile liniei cu parametrii

distribuifi fi ecuafiile cuadripolului pasiv
Tensiunea $i curentul (U\ i /i) de la intrare in linie
sunt legate cu (S fa) de la ieire din linie prin ecuafiile:
U.X = \LichYl+WLcShY
_ U , ____,
. \.
(8 59)
/, = = i-shY +L2chYl
j-i
Pentru un cuadripol, avem:
(/, = A U 1 + f l / 2l

(8.60)

l. = CU, + D l , J
Din analogia ecuafiilor liniei (8.59), avem:
A = D = chyl\

B = Z^shyl ;

_ shyl
C=

Deci cuadripolul este echivalent liniei cu parametrii

distribuifi, ce reiese din legitura dintre tensiunile i curenfii
de la intrare i de la ieire.
*

8.15. Substituirea cuadripolului prin linia echivalenta

lui fi invers

Fie, c& ne este data o lin ie ' cu parametri distribuifi

prezentata in tig. 8.8.

Curentii i tensiunile nu se schimbS pentru linie

independent de modul unde este conectatS sursa de energie sau
sarcina, adicS se admite inlocuirea sursei de energie cu sarcina,
deoarece linia cu parametrii distribuifi posedS proprietatea de
simetrie.
E tiut ca cuadripolul simetrie poseda aceleai proprietSfi.
Deci linia omogenS cu parametrii distribuifi poate fi
inlocuita printr-un cuadripol simetrie i invers. AceastS inlocuire
consta in determinarea coeficienfilor A, B, C, D ai cuadripolului
prin parametri secundari Z , i y ai liniei i invers.
Plecand de la ecuafiile cuadripolumi avem douS scheme
echivalente: schema in T i schema in " fi" pentru care
avem respectiv expresiile prezentate in tab 8 .1.
Tabeiul8.1
Schema in T '
Schema in "IT'

&

2s

o----R ga9

fig 8.10

a) Substituirea echivalenta a cuadripolului prin linia lungi.

In acest caz se considers cunoscute impedanfele Z, ,Z 2,Z ,
pentru schema T i impedanfele Z 4,Z ,,Z 6 pentru schema
77 i se determinS parametrii secundari ai liniei.
Prealabil se determina coeficienpi A, B, C, D ai
cuadripolului prin formulele respective pentru schema 7 i
schema 77. Apoi se determinS parametrii secundari ai liniei
Zu 5i X din expresiile:

[B

. ,

. .

e2rl- l

Z' = V c ; " " = 7 i : '

!h*L
l- r h y

sau

Mej(

e = M -,al = -ln M -,2 p t = C \p l= .

2
2
La substjtuirea inversa a liniei prin cuadripolul echivalent
ei trebuie de determiriat impedanfele Z ,,Z 2Z*3pentru schema
r* i impedanfele Z 4,Z 3,Z 6 . pentni schema 77 prin
parametrii secundari Z, i y ai liniei. In acest caz prealabil
se determini coeficienfii A, B, C, D, apoi se calculeazi
impedanfele respective aplicand expresiile ce existi dintre
impedanfele i coeficienfii cuadripolului 7 sau "77'.

de unde

8.16. Circuit fn scari

Se intalnete cate odati fn practici montaj constituit
din cateva cuadripoluri simetrice identice conectate fn cascad '
(fig. 8.11). O astfel de schemi se numete schem i fn scari.
La studiul distribiifiei curentului i tensiunii de-a'lungul
schemei fn scari este comod de aplicat teoria liniilor cu
parametrii distribuifi. In punctul precedent s-a descris cazul
substituirii cuadripolului pasiv printr-un trpnson de linie
echivalentS lui $i invers. D aci numirul de cuadripoluri, ce fac
parte din montajul circuitului in scari, este egal cu
atunci

fig 811.
lungimea tronsonului liniei cu parametrii distribuifi este de #T
ori mai mare, adicS este egal cu n I.
NotSm tensiunea $i curentul de la i<*sire din cuadripolul V
prin Hi t h respectiv. Atunci tensiunea i curentul de 1a
cuadripol sunt:

U.i ={Lichynl + hZ^ shynl;

(8.61)

l t shynl + l 2chynl.
(8.62)
Z.
ExaminSm cateva exemple numerice ce se raportft la
capitolul 8.1 - 8.13.

Exem plui 1
O
linie electricS trifazatS folositS pentru transpor
energiei electromagnetice are urm&torii
parametri
lineici
calculati la proiectare:

R0 = 0,085
Co

u l

................... , \ J L \
L *m J

Lq = 1,415 10
G0 = 3,97 10

Linia electricS lungd cu t = 850 km transmite o putere nominala

52 - 300 MVA cu cos <p2= 1,0 la tensiunea nom inJS de linie
Ujx*i 400 kY i frecvenfa. noihinali f - 50 Hz.

SS se caiculeze:
1. parametrii lineici secundari ai iiniei: impedanfa
complexS caracteristicS Zc, constanta de propagare y,
coeficientui de atenuare a i coeficientui de fazS ft,
2. tensiunile i curentii de la bomele de la Tnceput ale
liniei pentru funcponarea Tn gol i apoi Tn scurtcircuit la
bomele de sfarit ale liniei cu tensiunea nominalS, respectiv
curentul nominal la bomele secundare;
3. regimul de funcponare la bomele primare ale liniei, dacS
regimul de la bomele secundare, dfe sfarit este cel nominal.
Rezolvare:
1.
Pentru calculul paraihetrilor lineici secundari unde
sunt cunoscufi parametrii jineici primari este convenabilS
determinarea prealabilS a modulului i argumentului impedantei
complexe 2o longitudinale, respectiv admitanfei complexe Ko
transversale:

Zo=Ro+j(t) U=0,085+J0.446=0r453 e,v*w

km
&=Go+j(i)Co=0.0397 Iff* +j2,86- 10b=
=2,86- I 0 6e jwnr
km
Cu acestea rezultS:
impedanfa caracteristicS
I 0 .4 5 3 .-'" '
V *
constanta de propagare

3 9 8

V2,86-10"*

y * a + j p = y [ z ^ =1J13 10 3 eJ"* r *0,115 1 0 3 ,

de unde coeficientui de atenuare a *0,115-10 1 USSL'i
km
coeficientui de fazS ft =1,113 103

2. Pentru calculul tensiunii i curentului de la bomele

primare cu bomele secundare tn gol (Z2= ; I2=0),

LLjo=Lb chyi ,

ho= ^ r -sh y l ;
A
respectiv cu bomele secundare Tn scurtcircuit (Z:=0; U2=0),
Hi sc = Z th s h y l , i IJsr = k chyi ;
trebuie calculate mai Tntai funcfiile hiperbolice ch yl i sh yl
de argument complex :
yi =(0,115- I f f3 +jl,13- I f f 3) 850=0,09785+j0,96,
e Yl _

g i * + J f i 0 _ e <

_ ^0.09773

5/1

^>0.96 _ ^0.09775 . ^>33

= i ( e > . '* - - . -' ) = 0,823*' ".

cA )< = | (e *-*/= 0,58 le1**.
Cu valorile nominale ale tensiunii i curentului de la
bomele secundare

U2=

~ 232 kV ,
^
= 3 0 0 ^ = 432
3U2
3-232

Se obfin:
Uw = U 2 chyl =232 0,581 - e j85 = 135^85' kV ;

Iw= - 2- jfc

Zr

232- --L- 0,823gy86 s 480ey91 A ;

39S-e~J

Lb sc=Zr Z2 j* s 142*'8'0 kV\ l,sc=h ch yl= 25leJ* A .

3. Tensiunea i curentul de la bomele primare ale liniei
rezultS prin Tnsumarea componentelor de la funcponarea Tn gol
$i scurtcircuit calculate anterior..

LL,-LLio-^llisc232e y4S27
ll^ J io + h u = 568e y64 5 /V .

Puterea activS primitS de linie este:

Pi=3U,I, cos <pi=3- 222 -568 cas(-1923') = 357

?>,=
= 4527'- 6450' = - 1923/ ./ ;
i deci randamentul liniei este:
p2 = -----=
300 0,84.
h
rj = -L
1 357
Linia genereazS puterea reactivS la bomele primare
Q,=3V, I, sin <Pi=3- 222 568 sin '(-1^23 )=-126 MVAr

Exemplui 2
O linie electricS trifazatS lunga cu I =900 km la tensiunea
nominalS de linie t /21 = 400 kV i frecven{a nominalS / = 50 Hz cu
pierderile de putere prin scurgere i prin efect corona la o unitate de
* w
Q.
lungime Po = 4,64 i parametrii primari R0 = 0,08 cu
km
km
2
(y
i
Lq si 0,42 , lo -toC o = 2,7 10 este conectata la o sarcina
km
km
activS Z2 = r= i9 7 2 egalS cu impedanfa caracteristicS Z = Z; = r.
SS se determine: /,, / , , / >2,/^, ri,A, y,

Rezolvare:
Constanta de propagare: y ~ yjZjoLo = + j f i ,
.9.

unde:
Lo-Go +

2* =

+ jo t* = 0,08 + >0,42 0 , 4 2 7 ,

=0,87 10 7 +7 2 , 7 - 1 0 * = 2,7-IO_V w,'0' ,

km

Impedanfa caracteristjca: Z ( -

\z
-397e~JS Q ;
Lo

Lungimea undei electromagnetice:

, 2it
2-3,14
,
A = = ---------- - = 5880 k m ;
P
1,068 10'3
Viteza propagSri undei:
= - J - = A / = 5880 50 = 2,94 10s m
P
P
s
Tensiunea de la intrare in linie:
# =

Ui =!L*<*ri+LiZcShYi=Ui chYl + ~ -sh y l |=

= 23l(o,66<?iS030 + e 'i f 23 -0 ,7 6 e'86,>) = 248<?'46,

V .= 24SejM>,k V .

L = yU- s h, Y l + L2chYl = 578e/52 A ;

I, = 578e;S2" A.
i.i
Puterile:
^ = t/,/, cos <p, =248 -578 cos ( - 5 ) = 142,56MW ;
P2 = i / 2/ 2cos <p2 =231 582 cos 0 =134 MW ;

Randamentul:

U, 2 3 I I O'
/2= ^ - =
=582 /4 .
2 Z2
397
P
134
n = = --------- = 0,94.
^
142,56

E xem plui 3
O linie electricS trifazacS lungS cu I = 400 km $i cu
parametrii secundari: f = 500 Hz,

'Y = 3, 76* 10'3 + yl 1/3 10~3 ; Z , = 7 5 2 -y 2 0 2 2.

km

De asemenea, sunt cunoscute constantele de integrare:

A, = 2 9 6 e y,21\ l M 2 =158e"y,2, V
SS se calculeze:
1. Parametrii primari ai liniei: Ro, Lo, Go, Cq.
2. Aplicfind rezultatele obpnute tn punctul 1 sS se calculeze
valoarea Ro pentru care linia devine linie fSrS distorsiuni.
3. Linia este conectatS la sarcina Z2 . SS se determine
impendanfa sarcinii Z2, dacS: A, = 296e>l2,u, VAt = 158*"'121, V .
De asemanea, sS se determine expresia tensiunii U(t) valoarea
momentanS in punctul a situat la mijlocul liniei (1/2). *
Rezol vare:

1. Parametrii primari ai liniei:
/jLo
[Rp + j
Lo
V c .o + J

= V L r o = V ( ^ + y ^ ) ( G 0 + 7ft>C0) = M *"-

y Z, = /<) + >ft>I<)= (3,76 103+ yl 1,3-103)(7 5 2 - >202) =

= 5 + /7 ,7 9 = 9,27e;57022
tti
de unde:
^ = 5 , - ; ^

= 7 , 7 9 , - ; ^ = ^ | = 2,48 10-J ;

3140

- = G0 + yt>C0 = l5,25 10 V ' 7#H =0,755 10* + >15.2 10-6

u)C0 =15,2 10

de unde: Gu =0,755 1 0 ~ \ ;
km
C

km

km

- ai^ a - 15 2 10 6 _ 1

84 10 9 F
'
3140
3 14U
km
a) = 2 n f =3140 s~'.
Valoarea Rq pentru care linia devine

2.
distorsiuni.
Peniru linia tara distorsiuni
relapa dintre parametrii primari:

U
de unde

trebuie

sd

se

~C0

linie

respecte

.
km

3 Determinant Z2 $i UM
(t). .

La determinarea impedan(ei coiuplexe

aplicam expresiile:

U.2 = i l ^ + 42^**
L i %&Le - A L ef t

Z2 a

sarcinii

Li r A 2e-Y,- A y l
Tensiunea t/a( / ) la mijlocul liniei:

u .= u ,c h r ~ i,z ,s h r j.
unde:

c h y - = +e.. ' _ 0,993e j,3^ w ; s h y - = g"~ ~-g

2
2
2
2
C/, = A ,+ A 2 =155ey239 V;
,
Deci: *

= l,l3 e j'

4 i r i L = 160e/>3" A
z,
*

Ua = 155e;239 0,993e;,39O2 -1 6 0 e y2a9 .M 3 * '" * 30 =

= 146 + >49,9-181 + >4,71 = -3 5 + >54,06 = 64<?',23 VJ

H = (Aejn r ,V Un =V2-64sin(<w/ + 123) V.

Exemplui 4
O
linie electricS trifazatS lungS cu / = 900 km,.
construitS pentru transmiterea puterii nominale S2 = 300 A/VA,
la tensiunea nominalS de linie /2i = 400 kV i frecvenfa
nominalS / = 50 Hz, este incercatS la punerea in funcpune, in
gol i apoi in scurtcircuit. La funcponarea in gol pentru
tensiune nominalS la bomele secundare s-a mSsurat tensiunea
de linie primarS C/\o\ = 234 kV, curentul primar /|o ~ 4 8 0 A i
puterile primare, cif metoda 6elor douS watmetre, obpnSndu-st
indicative P l0 = -55 W, P " ,a = 84,6 W .'
La funcponarea in scurtcircuit:
UUc, = 246 kV\ l\sc = 251 A; /,* =*19,7 W\ /*,= -64 W.

sa

se calculeze:
1. Impedanfele de intrare la bomele primare ale liniei
pentru incercarea in gol i in scurtcircuit.
2. Parametrii lineici secundari ai liniei.
3. Parametrii lineici primari ai liniei.
Rezolvare:
1. lmpedan|a de intrare in gol i in scurtcircuit.
Modulul inpendanjelor pentru ftinqionarea in gol:
Zin
'10 =

- 281 a ,
V3/,

in scurtcircuit:
z, =
=566 i i
Argumentul impedan(elor complexe se ob|ine
ajutorul raportului indicafiilor celor doua watrnetre:
m
p: P, ~ P,
/
t
<p, = arg>/3 ---- 4-

cu

Rezulta:
(pia = arctg (-8,144) = -83
pentru incercarea de mers in gol, iar pentru incercarea la
scurtcircuit:
<pXu. = arctg 3,27 = 73 .
lmpendanjele complexe de intrare sunt deci:

Z t0 = 2 8 1 e /83 Q ; Z x't = 566e,73 Q

t
2. Parametrii secundari ai liniei.
Zc ~ yjZ.io

sc ~ 398 '

thyl =
=

= l , 4 2 e /1g' ,

V2 m

_ 1+ th yl _ ^
1- ih yl

*2a' = M
ej2fil _ eJV

de unde:

a = In M
2

2/

Deci avem:
a =0,107 10"3,
km
0 = 1 ,0 6 10

km 1

Z, = 389e">5, 2; y = ce + j f i = 0,107103 + y l,0 6 1 0 '3,

3. Parametrii primari ai liniei:

z, = J p r = V ZA :

1 J-0
Zo =
*"

unde:

Z ,r = z 0 =
de unde:

y o G() + j(oC0,

+ jttfZ* = 0,08 + yo, 042, ,

km

R^ ~ 0,08, ; 0)1^ = 0,042, ;

km
km

y_
= lo = G0 + 7<yC0 = 0,013 10-6 + j2 , 7 1 0 6, 5
z
Arm
de unde:

G0 = 0,013 lO^6, ; o>C0 = 2,7 10^,

km
km
Luand in considerate cS d) = 2 f f / =314* 1, avem:

Rq = 0 ,0 8 , -i pi ; Z t,= l,3 4 10-3> W

km
km
G0 = 0,013 10"6; - i - ; c 0 = 8 ,6 10"9,
km
km

km

Exemplui 5
Se dau: Z lsc = 900eJ63f> 2; Z 10 = 360<T'78 2; 1 = 59 km f =800 Hz.
Sa se determine: Ra, Lo, Co, Go.

Rezolvare:
Parametrii secundari ai liniei:

Z c = J Z lsc-Zl0 = 570e->7#3 f i ;
r/iy/ = J = ! ^ = i,5 8 ey70<>30 ,
Zi

W,

_ i- n .5 8 g' ",!" _
l - t h y l 1 -1 ,5 8 ^

,6.

e 2*
sau

V 2*= = l,4 3 e',,6.

de unde:

e2a/ = 1,43; e72^ = eyl16 ; In e2at - In 1,43; 2 a / = 0,35;

Deci:

a = 2 ,9 7 10~3, ^ ; 2/3/ = 2,01(116); 0 = l,7 1 1 (r2,

Am
km
v

Z, = 570 c";7U3 ,2y =0,00297 + ;0 ,0 1 7 ,

km
Parametrii primari:
Z,.y =
+ 701^ = 2,84 + y3,8,
unde:

^ = 2 , 8 4 , - g - ; =9,8,-^-;^ = ^ =
1,94-KT',
i
jfcm
km
0) 6,28-800
A/n

= G0 + jo)C0 = 0,7 -10^ + A 25-1 O'6 .

unde: Gow-0,7 10 *,
: wC0 - 3,25*10^,
;C0 = /# = 6,25 w*.
i'm
Im

= 2,84, ,1^ = 1,94 10 3, ;

km
km

Deci avem:

G0 = 0 ,7 1 0 - 3, ;C 0 = 6,2510~9, .
km
1cm
Exem plui 6
Linia bifilarS fara pierderi are parametrii primari:
Lo = 3,2 10~\ ,C0 = 2 1 0 -8, ,a> = l,57 104,5 '. Valoarea
km
km
momentanS a curentului in punctul Ka = 4,17 km de la capatul
liniei are expresia:
ia = 0,25 sin(o>/ - 20), A .
SS se determine expresia 1valorii momentane a tensiunii
Tn punctul Ka pentru cazurile:.
a) linia Tn regim de mers Tn gol;
b) linia Tn regim de scurtcircuit
Rezolvare:
Ecuapile liniei fSrS pierderi:
U_ =U_2cos P y + ; 7 2Z, sin Py\
L = i 2cos p y + j =2- sin Py.
Zc
unde:

Zc = = 400, 2;

y = a + jP = j p \ a = 0;

P^uiyjLvCo = 1,57 104V3.2 103 20 lO*9 =

= 12,56 10"2, .
km
a) regim mers Tn gol (Z2 =,/2 = 0):

. Z72

t-

u
>sin/3K.

/iI.

i
e

|
0,25 _ 120** *
l = ~tt

V2 y'O,5

sin pYa = sin 12,56 10"2-4 ,17= sin 0,524 = sin 30 = 0,5
,
i
cos PY. = cos 30 =

b) regim scurtcircuit (Z 2 =0,U2 = 0)

H = j i 2 z rsin PYa, undei2 =

~a = 0,24 e-jW A

cos PK

Deci:

U * jO, 24e~JvS>400 sin 30 = 4 8 e 'W0;

w = 4 8 >/2 sin(ft)f + 70) V.
E xem plui 7

Pentru
adoptarea
unui
receptor
cu
impedan{a
Z 2 = 400 + y'225 2 la linia de alimentare a c5rei impendan{& este
Z - 300 2 se folosete o linie sfert de unda ca transformator de
adaptare si o porfiune de linie cu lungimea X, conectata in serie.
X

Sa se calculeze fracpunea minima necesara pentru porfiunea de

linie 91 impendanfa caracteristica Z c t a transformatoiUlui de
adaptare.
R e z o I v a re :
Porfiunea de linie f5r pierderi cu lungimea x trebuie
sa aiba impendanfa de intrare Z3 rezistiva i deci se impune
conditia:
= R2 + j ( X 2 + Z j g p x )
Z,
j Z 2tgpx + Z, Zc - X t tgPx + jR2tgpx

Idendificarea part 1lor reale i

sistemul:
^
_ Xj+ZjgPx
Zc - ':2tgfix
R2tgfix
sau
Z 3~ R 2 _ ___ X ,

imaginare

conduce

Zi
Zc

R2z >- z
se obpn ecuapile:

tg2fia + Zl ~.yJ - tg p a - 1 = 0;
2 i7 2 Z 2+ Z 2
% _ c_ 1 3 _ z +1 = 0.
A
* 2z c2 ~ 3
Cu valorile numerice date rezulta solupile:

tgpXy =tg2- n = -2 ,2 3 ~ = 0,5;

^
?r *
= fS 2 i = 0,447 -> 1 = 2.
X
zr
La ^ - = 0,5 corespund:
^ = 0,317; Z, = 150, QZCT =
iar la

= 212 Q ,

= 2 corespund:
^ = 0,0865; Z3 = 600, 2ZCT =
A

^ 424 2

la

<

>2

' u

3'
X/4

Pentru
adoptarea
unui
receptor
cu
impedanfa
Z 2 = 4 0 0 + ^ 2 2 5 Q la linia de alimenu.re cu Z( = 300 2 se
folosete o linie sfert de undS ca transformator de adaptare i
o porfiune de linie cu lungimea X, conectatS in paralel.
Rezolvare:
Admitanfa porfiunii de linie t3r& pierderi cu lungimea
X trebuie sa fie pur conductive, rezolvand ecuafia:
G2 - jBj - jY( ctgfHx = cu solufia: x = arcctg(-B2Zi ) = 1G7"50
din care se obfine: = 0,3.
A

Linia sfert de undd realizeaza deci adoptarea rezistenfei de sarcina

la valorile impedanfei caracteristice a liniei de all men tare.
De aceea , avem:

Exem plui 9
*
*
O
linie electric! de inaltft frecvenfS, cu pierd
tieglijabile, are impedanja caracteristicS Zt =4002 S i se
calculeze unpedanfa complex* a sarcinii, dacu . valoarea
efectivd maximS a tensiunii, indsurat& la distanfa de 0,1 m de
bomele receptorului este de 0,4 V, iar valoarea^ efecttvft
minimS este de 0,3 V i este mSsuratS la distanfa de 0,6 m de
bomele receptorului.
;
f
.
O'

U - - 0 ,4 V
yj -0 ,1 m
Umin = 0,3V Umax
Y2 = 0,6m

Impedanfa complexfi a receptorului, raportatS la impedanfa

caracteristicS a liniei:
I l =I
Z,
I- K '
unde K este coieficientul de reflexie; modulul c&ruia se
calculeazS cu ajutorul raportului valorilor extremale ale tensiunii
de-a lungul liniei:
U,jasL 1
0,33
= 1,1416,
U,
2,33
.U.m

iar argumentul sau se calcujeaza cu ajutorul distanfelor valorilor

Y
Y
<
d = 4n = 4n ! = 0 , 2n .
extreme:
A
Y2- Y x
Cu aceasta rezulta:
Z 2 \ + K l + l,1416gy36
Z, ~ l - K ~ l - l , l 4 \ 6 e iy6 '

Z 2 = 5 0 3 e'7'u Q
Exemplui 10
Pentru linia fSra pierderi cu / = 200, m,

H
= 2 10~6,
m'

m
cu Lq =0,01 10~J H sa se determine:
1. Parametrii secundari Z(, f i .
2. Sa se demonstreze faptul aparifiei undelor electro
magnetice stafionare in linie.
3
SS se determine distanfa cea mai apropiata de la capat
liniei unde vor fi cele mai apropiate ventre ale curentului ?i a
tensiunii
4.
SS se determine raportul amplitudinilor tensiunilor
curenfilor in ventru i de la capatul liniei.
Rezolvare: >
; V' I - Parametrii secundari ai liniei:

Z' = JV' r ' = 60

a = 0; 0 = 0 ,1 0 5 ,

Y = j P = j(

= 7 ,05;

rat/
m

2.
Demonstra{ia
aparifiei
undelor
stafionare.
Ecuafiile liniei fSr3 pierderi in forma complex^:
1/ = U_2 cos P y + j i 2Zc sin P y;

electromagnetice

.U -,

L = j ~ sin p y + l 2 co bpy;
JLd_
unde:

[Li =Li Z 2;
Z 2ju)L= j l n JL = y'6,28 0 ,5 -107 10'5 = >314 Q,
/ = ^ = l i - = 0 ,5 1 0 7,//z.
A
60
sau

U_ = U_2(cqs p y + j ^ - sin P v) = cos ( P \ ~ 6 ) \

Z2
cos 0
L = L ico s P y +

sin p y ) =
sin ( p y - 6).
cos o
Z
600
unde: <5 = arctg
= arctg ------- 6325 = 1,09, ra d .
Z2
314
TrecSnd la valori momentane, avem:
J 2 jj
u=
r cos ( P y - 6 ) sin (at x UImcos ( /? v - ) sin un\
~ ----cos o

i = / 2msin (Py - S ) cos cur; ^

;
Z2

/ , = J k i H e-Jr = _ y 2 i :, - y / .

yz2 z2

7 z,

71

Analizand expresiile obfinute pentru u(t), i(t) se poate

demonstra cS Tn linie apar unde electromagnetice stafionare
deoarecare tensiunea i curentul sunt defazafi In spafiu cu , iar Tn
4
n
limp cu .
2

3. Punctele cele mai apropiate pentru ventru tensiunii i a

curentului
Punctul de ventru pentru tensiune se determine din
expresia c o s (/3 y -5 ) = 1, adicS p y - S = 0 de unde:

0,1057

A
60
Pentru curent: Yz - Yx+ = 10,5 + = 25,5 m.
4
4
4. Raportul dintre tensiuni ?i dintre curenfi in punctul
de ventru i la capStul liniei.
Pentru tensiuni:

cos o

: U2 = 2,156; cos 6320 = 0 ,4 6 4 ,.

Pentru curenfi:
7J _ : / 2 = _JL = 1,12; sin S = sin 6320 = 0,8935.
sin S
sin $

9. PRO CESE DE TRANZI'JTE IN C IR C U IT E

E L E C T R IC E CU PARAM ETRII D ISTRIBU ITI
9.1. Nofluni generale
In electroenergetica, telefonie, telegrafie, tehnica de calcul,
radiotehnica i tehnica de impulse de o important5 insemnatate
au, de asemenea, procesele de tranzifie tn gircuitele electrice,
ce confin linii cu parametrii distribuifi.
in linii lungi asemanator circuuelor electrice cu parametrii
concentrafi la comutafie, adica la conectarea, deconectarea surselor
de alimentare i receptoarelor nu se stabilete imediat regim
stafionar. Regimul stafionar poate, de asemenea, s5 fie perturbat la
ruperea liniei sau la scurtcircuitarea ei - regimuri accidentale.
Procesele de tranzifie in circuits cu parametri distribuiti
ca i tn circuite cu parametrii concentrati teoretic parcurg intrun timp infinit de lung. Practic durata procesului de tranzifie
depinde de marimea parametrdor liniei (Rq, Lq, G o, C o ) pe o
unitate de lungirqe i de impedanfele surselor i receptoarelor.
Indiferent de durata procesului de tranzifie acest. regim trebuie
s3 fie analizatj de asemenea^ i in utilajele, ce confin linii lungi,
in linia de transport de energie cu tensiune tnaha in decursul
procesului de tranzifie pot sa apara supratensiuni, supracurenfi, iar
tn liniile de receptie - perturbafia la propagarea normala a
sunetelor.
Selectarea incorecta a instalafiilor la supratensfune poate
sa provoace strapungerea izolatorului la des&arcare thtre unele
parfi ale instalafiei; supracurentul - la declan$area gre^ita a
aparatelor de protecfie, la deteriorarea aparatelor de mdsurari
electrice, la arderea contactelor.
Procesele de tranzifie sunt observate $i la acftunile
surselor de f.e.m neperiodicfe. Astfel de f.e.m;* sunt create in
aparatele liniilor de receptie, tn telemecanica.
F.e.m,
neperiodice a par in linii aeriene la descSrcari atqiosferice, la
propagare^ informatiei in linii ce se afla tn apropierta liniilor
de transport de energie tn care au loc procese de tranzifie.
Analiza proceselor dc tranzifie tn circuite lu parametri dislribuift

se efectueazS reieind din ecuapile diferenpale i

aplicarea
rnetodelor cunoscute.
du
di
~ a x ~ ^ , + K dt
(9.1)
di _
, ^ du
~dx~ 0
*
Ecuapile (9.1) sunt aplicate la analiza regimuiui
staponar i procese! >r de tranzipe. Din punct de vedere
matematic integrarea ecuapilor diferenpale cu derivate parpale
reprezinta o problema complicatS. De aceea, fn cursul BTE
procesele de tranzipe se studiazS Tntr-o formS mai redusS,
adica se studiazS procesele de tranzipe in linii omogene farS
pierderi (Ro=Go-0). Studierea proceselor de tranzipe in liniile
farS pierderi (Ro-Go=0) permite de a studia calitativ
trSsSturile de baza a proceselor. Cu atat mai mult ca fn
realitate liniile cu parametri distribuip posedS relativ pierderi
mici.
9.2.
Rezolvarea generala a ecuapilor liniilor omoge
Pentru a calcula regimurile staponare in linii lungi trebuie
de tiut:
a) curenpi la intrare ?i la ieirea din linie;
b) tensiunea $i impedanfa receptorului;
c) curentul $i tensiunea la fnceputul sau la capStul liniei.
!n decursui procesului de tranzipe caracterui variapei V
?i I depinde nu numai de mSrimile de la frontiers, dar i de
condipile inipale, adicS de mSrimile tensiunilor i curenplor in
momentul comutapei sau de aparipa f.e.m. neperiodice. ....
Astfel, problema calculului procesului de tranzipe se
aportS la rezolvarea generals a ecuapilor,

du

{+ j d i

(9-2)
di _
_ du
-G0 u + C0
ox
ot
care satisfac mSrimilor inipale (t=0) i mSrimilor de frontiers
(v=0; x=l), de asemenea; marirriiior tensiunilor 51 curenplor in

acele puncte ale liniei unde ele sunt date (sursa de tensiune
sau sursa de curent).
Consider&m procisul de tranzipe m linia fSra pierderi
(R0=G0=0).
Pentru linia f5rS pierderi ecuapile (9.2) au urmatoarea
Tnf5pare:
dx

dt

(94>
dx
dt
DerivSm ecuapa (9.3) in raport cu x, iar ecuapa (9 4)
in raport cu r:
dx

dtdx

di d x * 0 d t ! '
( i
* d 2i
' *
* d 2u
inlocuim
din ecuapa (9.5) prifl ~C0 y $ i not&m:
dtdx
m
dt

v - l k
d^u_ = _ d y
d x 2 V2 ' dt

DacS ecuapa (9.3) o derivSm prin f, iar (9.4) prin x,

d 2i = 1 d 2i
oblinem respectiv: .
(9 8 )
d x 2 V 2 dt
Ecuapile (9.7) i (9.8) sunt ecuapi cu derivate parpale
de ordinul doi. Aceste ecuatii din punct de vedere matfematic
prezinta ecuapi undulare (t?legrafice). Solupa ecuapei (9.7)
prezinta suraa a doua funcpi f\ i / 2. Argumentul funcpei /S
(
X
x'
este t , iar la funcpa f 2 - ' t+
adicS :
v /

(9.9)
Cu scopul
urinatoare:

reducerii
(

inscrierilor,
X '

1 :

/ = / l

introducem

>

rej = h

notapile

t+ -

k v,
,
v )
Natura tuncpilor f\ i fo este determinatS de condipile
inipale la inceputul i capatul liniei. Funcpile j\ i fa in caz
general trebuie sS permits sS se ia derivata de ordinul 2 pe jc
i pe
adicS pentru f\ fapi de jc :
du
'
x'
t ---v \
v)
dx
v
dx
pentru fi
de t :
d \i
I
du 1 r,
i
V
^
V
d t2
dt
1
~r
./i
v*
Rezolvarea ecuapei (9.8) corespunde expresiei

H)

Deci

(9.10)

i = q>A t Noland
V

Obpueui : i =

+ irtJ ;

si

unde
-

"

....

. ^
*

v ' .

= _ aL

zc

i x i
' '
(Q i i )
r - r V* 1- . *....
x
f : - *
"
fe io
v
' reprezintS respectiv unda

incidents a tensiunii i curentului

t ---- si
f+~
reprezinta respectiv unda
vj
1
vj
reflectata a tensiunii i curentului
x
t
v
Fie ca Tntr-un punct oarecare al liniei t=t\ m irim ea funcpei
'
x'
f\ t ---- este egala cu F\. Aceasta marime "f\" va fi aceeai Tn
Exemplificape la argum entul

toate punctele liniei unde x>x\ cu Tntarziere Tn timp ^ i

v
deci determinata de viteza limitata a deplasarii undei Tn linie.
Aa, Tn punctul x=x2, marimea f\ va fi egala ou F\
pentru t=t2 =t\ + ^
v
In reaiitate:

Astfel, legea variapei undei incidente a tensiunei f\ de

la inceputul liniei se repeta Tn orice punct al liniei, dar cu
Tntarziere Tn timp.
*

9.3. Reiapile dintre funcpile /j, / 2 $i <p\, <Pz

Legatura dintre f\ i <p\ , de asemenea , dintre fa i <p2 se
determina prin rezolvarea ecuapilor liniei fSra pierderi :
d u d i

,n

r
. . /
JC
1 * 0 . 1 - - - + </>2 * +
I v J
V v,

- ' .'7 :

d(P\ t t

=<p.

d<p- i + V

Atunci ecuapa (9 12) ne da;

f\

A -

(9.16)

$i ecuajia (9.13) ne daj

(9.17)
Din (9.16) $i (9 17) obfinem :
/ / - / 2 =*' A K +
(9.18)
vC
unde

Zc sau

* v>zt>

T v ;

vC0
C0
impedanta earacteristica a liniei omogene tHra pierderi
,

urmare, avem :

/.'

f / = J . b ,' '>n

(9.19)
Or
,-r
.

<p2 =
(9.21)
Zr
Daca derivatele functiilor (cp[ i / / ) sunt egale pentru
orice x $i t , atunci reiese cS functiile ( (p\ i j\) sunt egale
cu o exactitate panS la o constants.
$i deci avem :
X

= -/>
z..
1

(9.22)

1 r
A
= f 2\ t + -

(9.23)

Z,

In ecuatiile (9.22) i (9.23) lipsesc constantele de

integrare deoarece se presupune ca undele incidenta
reflectatS a curentului i tensiunii nu contin componentele ce
depind de x i t.
Ecuajiile (9.22) i (9.23) pot fi sense Tn formS
respectiva:

iinc = ~ss:L
uref

(9.24)
(9.25)

9.4. Procesele electrom agnetice la deplasurea undei

d reptunghiulare de-a lungul liniei
Fie cS sursa de tensiune de curent continuu la care ZiMer- 0
se conecteazS la linia omogenS ne-TncSrcatS cu parametrii
distribuiti
Rq=Gq-0 . De-a lungul liniei se deplaseaza unda
electromagnetics incidents.
t
Transportul initial al undei - frontul undei (frontul
dreptunghiular) deplasSndu-se de-a lungul liniei creeazS fntre
firele liniei camp electric i c&mp magnetic.
Cre?terea campului magnetic la frontul undei fn timp
de {*" este: .
d y = i l ^ d x , 1.
creterea campului magnetic la frontul undei dS na?tere f e.m ;

La frontul undei apare f.e.m. de autoinduc{ie numeric

egala cu tensiunea generatorului.
La frontul undei are loc incSlzirea firelor liniei: firul
de sus este unit cu ; olul pozitiv al sursei, iar al doilea fir de jos - cu polul negativ.
La frontul undei apare curentul de deplasare :

dx -v d t

Fig.9.1

Astfel, curentul de deplasare, ce trece prin dielectricul la

frontul undei este egal cu curentul undei incidente, ce trece prin
firele liniei.
Unda electromagnetica, deplasandu-se prin linie aportS
pe fiecare unitate de lungime a liniei energie a campului
2

electric

i energie a cfimpului magnetic

2
Z .
poate de demonstrat cS energiile sunt egale intre ele.
Intr-adevar
Prin urmare

2C0

. Se

Atunci cand unda in cid en t atinge capatul liniei la care

este conectatS o sarcina sau o altS linie, o parte din unda
incidents trece in sarcinS, o alta parte se reflects i apare
unda reflectatS.
Care va fi forma undei ce trece in sarcinS, care va fi
forma undei reflectate i cum ele se vor deforma tn timp?
Pentru a raspunde la aceste intrebSa se tntrebumfeaza
schema echivalenta de substituire peritru studierea proceselor
undulare, ce au loc fn linia cu parametrii distribuifi.
I
9.5.
Schema echivalentS aplicatS la studiul

fenomenelor undulatoare In linia cu parametrii distribuifi

Pentru a justifica metodica de alcStuire
a schemei
echivalente aplicSm fig.9.2 ce prezintS o linie cu parametrii
distribuifi cu o sarcinS la bornele de la capStul ei. Din
momentul unde unda incidenta atinge extremitafile liniei,
curentul is circulS tn sarcinS i la bomele sarcinii este creatS
tensiunea ws.
,
*
t
2 < i introducfind Mi fn
Aplicand expresiile I o i*

2
u
loc de tj i - tn loc de ir, obfinem :
Z,
u,+ur =us
u, - u r = is zc
de unde:
2u( us + 1 z, ,
(9.26)
Astfel, tensiunea us de la extremitatea liniei i curentul i*
fn sarcinS, independent de caracterui sarcmei , sunt legate de
unda incidents u\ prin ecuapa (9.26).
"-f

Circuitul cu parametrii distribuifi reprezentat in fig. 9.3

satisface aceastS ecuajie.

ir wi,

u
Fig. 9.3
Fig. 9.2
Calculul fenomenelor tranzitorii Tn circuitele cu parametrii
distribuifi din fig.9.3 poate fi efectuat prin una dintre metodele
aplicate la calculul circuitelor electrice cu parametrii concentrap
Tn regim tranzitoriu.
Calculul cu aplicarea schemei din fig. 9.3 permite de a
determina h=f(t) i us=f(t).' Dupa determinarea acestor funcpi
se poate de determinat caracterui variafiei Tn timp a tensiunii
?i curentului undei reflectate: ur=f(t) i iT=f(t), sau
(9.27)
ExaminSm cateva exemple de
echivalente.

aplicape

schemei

9.6. Reflexia undelor la sfar$itul liniei

SS presupunem cS undele progresive de tensiune i de
curent au ajuns la sfaritul unei linii omogene, cu impedanfa
caracteristicS Zc, lnehisS pe un circuit oricat de complex cu
parametrii concentrafi. Datorita refiexiei undelor incidente la
sfSritul liniei vor aparea undele reflectate i la bomele
circuitului final, obfinem :

a)
Conectarea unei linii deconectatS la extremitatea sa
la o sursa de curent continuu (fig.9.4). in condifiile unei linii
fSrS pierderi, asemSnator unui circuit oscilant farS pierderi i-au
natere oscilafii.
Perioada oscilatiilor poate fi repartizatS Tn patru pSrji sau
stadii cu durata egala de , unde I - lungimea liniei, v - viteza
v
propagarii undei. La examinarea acestor patru stadii trebuie sS
folosim doua scheme echivalente diferite. Prima din acestea
(fig. 9.5)
corespunde extremitSjii deschise la linie ( zc =)
pentru cazul cand unda incidents ajunge la extremitatea liniei.
A doua schemS (fig. 9.6)-, corespunde cazului sosirii undei
reflectate la bomele de intrare a liniei, la care este conectat
generatorul de tensiune continuu, rezistenta interna a cSruia
este considerate zero (zs=0).
ExaminSm separat fiecare stadie a fenomenului:
1) Primul stadiu. O unda de tensiune u\t~u i o undS
de

curent

in = =i se propagS

de

la

generator

spre

extremitatea liniei. Primul stadiu este ilustrat Tn fig. 9.4a,

2) Al doilea stadiu corespunde deplas&rii undei
reflectate ur\ i iri de la extremitatea liniei spre Tnceputul
liniei. Se aplici schema din fig. 9.6 pentru determinarea ut\.
AceastS schemS este alcatuitS conform metodei expuse Tn 9.5. In
aceastS schemS se conecteazS la sursa de tensiune 2ut\=2u
impedanfa caracteristicS a liniei Zc i impedanfa sarcinii zs= 00
(linia este deconectatS la capSt).
Din schema din fig. 9.5 rezultS cS tensiunea la bomele
sarcinii este egalS cu tensiunea dublS a undei incidente. Deci,
pentru zs > , avem :
u

~ 2 u,. = 2m,. = 2 u .

z ,+ z c
Conform expresiilor (9.27) unda reflectatS a tensiunii
url = w , = 2 uit - u n = = .

Astfel, in decursul primelor douS stadii a fenomenului

tranzitoriu unda reflectatS m = u, in = - / se propagS de la
extremitatea liniei spre inceputul sSu. Starea rezultantS a liniei
este determinatS prin suprapunerea undei incidente pritnarS
(M il, /, i ) cu unda reflectatS pnmarS ( m m , <r|). Epura distribufiei
tensiunii i curentului de-a lungul liniei pentru . un oarecare
moment al stadiului doi, este reprezentatS Tn fig. 9.4b.

3) Stadiul al trei lea al acestui fenomen este acela unde

unda ur\, ith atingand inceputul liniei este reflectatS de acest
Tnceput de linie ca de o extremitate scurcircuitatS a liniei (rezistenfa
interna a generatorului este considerate zero); ceea ce da
posibilitate la propagarea undei de-a lungul liniei Tn sensul de la
generator spre extremitatea liniei, a undei incidente secunde
(wi2, 1*2) care este Tn realjtate o unda reflectatS fafSde unda wri, irt.
La determinarea caracteruiui de reflexie a undelor de la
Tnceputul liniei se folose^te schema din fig. 9.6.
In aceastS schemS Z s - O , tensiunea 2uT\=2u. Deoarece zs=0,
tensiunea la bomele sarcinii, Tn conformitate cu relafiile din
(9.27), este egalS cu suma undei incidente (Tn cazul prezent
Wri =) i a tensiunii undei reflectate de la generator spre
extremitatea liniei; ceea ce reprezinta a doua undS incidents.
Prin urmare :
0=u+u,z-

u\z--u\

De unde :

in = = - i .
Zr

Starea rezultantS a liniei Tn decursul stadiului at treilea al

fenomenului este reprezenta Tn fig.9.4c. AceastS stare decurge din
suprapunerea a trei unde: a primei unde incidente un, it\, a undei
reflectate de la extremitatea undei u t u h i , 5i undei a doua
incidente ua, in.
4) In decursul stadiului al patrulea unda a patra, determinatS
prin reflexia a doua a undei incidente de ia extremitatea
deconectatS a liniei, se suprapune la cele trei unde precedente.
Reflexia secundS a undei incidente de la extremitatea
deconectatS a liniei decurge prin aplicarea schemei echivalente
din fig. 9.5 cu singura diferenfS cS Tn loc de 2ux\=-2u.
Pentru unda reflexiei secunde uX2 --u , iti=i, starea
rezultantS a liniei la al patruiea stadiu (fig. 9.4d) este
caracterizatS prin suprapunerea urmStoarelor patm unde:
M., + M ri + u n + u r2 = u + u - u - u ^ - 0 ,
*/i +

Ki + *i2 + K i = i + i - i - i = 0 .

Astfel, la sfaritul stadiului patru, tensiunea de-a lungul

liniei, i curentul sunt zero. Linia primete starea ce a avut-o
la inceputul primului stadiu. Fenomenul se repeta panS la
infinit, deoarece Ro i Go sunt considerate zero. In realitate Ru
i Go difera de zero i fenomenul oscilatoriu amortizeazS
progresiv i un regim, corespunzator regimuiui permanent In
linia de curent continuu, se stabilete in linia considerata.
Din expresiile obfinute se poate stabiii relajia dintre
undele incidente i reflectate cand reflexia undelor se produce
la sfaritul unei linii deschise sau scurtcircuitate. In cazul unei
linii deschise, punand zs =, la sfar$itul liniei avem: ur=u
iar in cazul liniei scurtcircuitate, punSnd
= 0, la
sfaritul liniei avem: wr=-Mi, *r=*i adicS, in aceste cazuri,
undele reflectate au aceeai valoare ca cele incidente cu
deosebirea Tn cazul liniei deschise cu schimbarea semr.ului
este reflectata unda de curent, iar in cazul
liniei
scurtcircuitate, unda de tensiune. Aadar, 111 urma suprapunerii
undelor reflectate peste cele incidente, tn linia deschisa cie?te
de douS ori tensiunea de la staritul liniei, iar tn linif
scurtcircuitatS, create de douS ori curentul de la sfac^itul liniei.
Aceste rezultate pot fi explicate tn modul urmator. $i
la mers in gol
la scurtcircuit undele incidente cu energia
lor specifica sunt reflectate complet de la sfar$itul liniei,
deoarece la slaiitul liniei energia nu este consumata. De
aceea, in por|iunea de linie pana la care au ajuns undele
reflectate, energia este de douS ori mai mare decat energia
undelor incidente, prin urmare de patru ori mai mare decSt
energia campului magnetic al undei de curent i de patru ori
mai mare decat energia campului electric al undei de tensiune
incidente, deoarece aceste energii sunt egale intre ele.
l-a tnersul in gol al liniei, curentul la sfaritul liniei
trebuie sa fie nul. De aceea, cSnd unda de curent incidents
ajunge la sfargitul liniei apare o undS de curent reflectatS
egalS ca valoare $i opusS ca semn, 1 curentul la sfaritul liniei
scade pana la zero, iar energia campurilor magnetice legate cu
undele de curent incidents $i reflectata se transforma in energia

i rs -ii,

campului electric. Creterea de patru ori la sfaritul liniei, a

energiei campului electric, aduce dupS sine creterea de douS on a
tensiunii de la sfaritul liniei. AceastS cretere a tensiunii, legatS de
transformarea energiei campului magnetic tn energia cSmpului
electric, se va propaga de la sfaritul liniei spre inceputul acesteia.
In cazul scur^ircuitSrii liniei, tensiunea la sfar^itul
liniei trebuie sa fie .ulS. De aceea, cand unda de tensiune
incidents ajunge la sf3ritul liniei, apare unda de tensiune
reflectatS, egalS cu ea ca valoare i opusS ca semn, $i
tensiunea de la sfaritul liniei scade panS la zero, iar energia
carnpurilor electrice, legate de undele de tensiune incidents $1
reflectata se transforma in energie a campului magnetic.
Marirea de patru ori - la sfaritul liniei - a energiei campului
magnetic atrage dupS sine creterea de doufl ori a curentului la
sfaritul liniei. O asemenea cretere a curentului, legata de
transformurea energiei campului electric tn energia campului
magnetic, se va propaga de la sfaritul liniei cStre inceputul ei

La o iinie lungS de 1=6 km, cu impedanfa caracteristicS

c- 5 0 2, alimentatS de la o sursS de tensiune constants de E =6 kV
?i rezistenta intemS r0= 50 2, se conecteazS o sarcinS activS
cu r=100 Q. Viteza propagSrii undei

v = 1.5 108 . SS se
s
determine repartijia tensiunii i curentului dupS /= 2 0 1 0 6 s.
Se dS:
E=6 kV; r0= 50 2
1=6 km;

s
Zc=50 Q; r= 100X2
f=201 O'6 s.
u(t)-?
i(t)- ?
Rezolvare:
1.
Se alcStuiete schema echivalentS (fig. 9.7,a).
Pentru unda incidents, avem :

de unde

Pentru unda reflectatS de la sarcina activS, avem:

z ~~z
ur = N u j , unde N = ---- - - coeficientui de reflexie
z ,+ z c

Z, + z,

r + z (.

100 + 50

Oeci:

ur
103
-2 0 A.
"z,
50
Epurile
distribute)
rcnsiunii
si
curentului
reprezentale respecti 'n fig. 9.7b i tig. 9 7c.

sum

Exemplui 2
O sursS cu tensiunea constants m=10 kV este conectatS ia un cabtu
electric lung de /|= 6 0 km i rcl=50 2, iar cablul este unit la o linie
aerianS cu /2=100 km, i rc2=400 2. In punctul de legaturS
dintre cablu i linia aerianS se afla un condensator cu C=5.62
fxF. SS se determine legile mSrimilor i\(t), irft), i^lf, ujr) in
regim ttaniitoriu (fig. 9.8).
ujblu lima aerianfi

Fig. 9.8
Fig. 9.
Rezolvare:
1. Se alcStuie$te schema echivaieutS (tig 9 9 ), ce
corespunde momentului cand unda electromagnetics ajunge la
sfaritul liniei aeriene.
2. Pentru schema din fig 9 9 .se aplicS metoda clasica
la determinarea marimilor tn regim tranzitoriu.
a) Valoarea initials a tensiunii la bomele condensatorului
pentru schema pana la comutatie $i pentru #=0; ttc(0)= (legea
a doua a comutapei)
b) Se determinS radacina ecuafiei caracteristice prin
aplicarea expresiei z(p)~0 (fig 9 10) (schema dupa comtitajiel

\Zci

2U,

Fig. 9.11

Fig. 9.10
1

z(jco) = zci +

JOJC

Lr2

1
JO JC

jco
z(p) = zrl +

1
pc
pc

= 0

+ Z,c2

sau

Z,!-Z,2-PC+Zr. +Z,:2=0.

de unde

pc

+ Zc2- = -4005"'
Z ,rZ r2'C

c) Expresiile funcfii lor

*i

= hf + hi

ij(0

= *3/ + *3/;

*2( 0 = *2/ + hi
ic ( 0

= *r/ + *d

unde componentele forfate i'if, *2f, *3f, cf, se determina

pentru regimul stabilit dupS comutafie (schema se considera
dupS comutafie) i corespund respectiv expresiilor
.
2u
2u
2u
-c 2
V =
*t |+*c2
*c-l + Z c2
*3/ = 0 -

Deoarece curentul continuu nu trece prin condensator, iar

com ponentele libere ale marimiior in *21, *31, wci, au expresiile, ce
corespund caractemlui rSdScinii ecuafiei caracteristice p = -4 0 0 5 * :

iu = Aep'\
Deci,

avem:

iv = Be* ;

iv = Ce1" :

,(/) = + Ae/M;

ut1 = Depl.

i2(t) = ~ + Bem ;

Zcl + Z c2

Z c\ + Zc2

i, ) = C e";

M O ------------- z(! + De'".

*pl + *e2
unde A, B, C, D - sunt constantele de integrare i
determinS prin aplicarea condifiilor *ni|iale pentru f=0
d)
Determinarea constantelor de integrare
Pentru t - 0, avem :
2m

j,(0) = ---------- + A;
Zfi
<,(0) = C;

se

2u

^(0) = .....+ 5;
Zr| + 2rj

,(0) = ---- zc l+D .

2.1 + *,2

Luand Tn considerate cS Uc(0)=0, avem : D = ----- ---- z 2.

*,-. + Z,2
La determinarea constantelor A, Bl C alcStuim sistemul
de ecuafii prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff pentru
schema din fig. 9.11. la t=0 :
*i(0) = *2(0) + i}(0);
*i(0 ) z CI+ Mc ( 0 ) = 2 a ;

h()-Zc2 ~ur(0) = 0.
de unde

*2(0 )=0 ; *, (0) = i3(0) =

Zr.

Deci avem :
M = (,(0 ) -

2z->

Zrl + ZrJ

*r|(*rl + *eJ> '

2u

B --------C = 1,(0) = .
^rl Zf2

2u

zr(

., v
2u
2uzc2
i,(0 = ---------- + ;----- - - e P\
Zf , + Z r2

2u

Zf ,U r , + Zr2)

2u

2v
i2(00 =
=
------------------------eP\

Z, | + Zr2
2(4
,3(,) =

z( l + Z, 2

Zr.

, .

2u

2u

zr, + zr2

z,, + Z(.j

ur (/) = - z, j -------- z,

sau
i,(f) = 44.45 + 355.5*?

, A;

i2^(,) = 44.45(1-e* 400' ), A;

ij(l) = 400tr4O', /4;
u( r ) = 17.78(1- e ^ ' ) , k V .

Bibliografie
1.

L. R. Neiman i P. L. Kalantarov. Bazele teoretice ale

electrotehnicii. B ireti. Editura energetics de Stat, 1955.
2. L. R. Neiman, K. Demircean.
Teoreticeskie osnovi
electrotehniki. M - L. Energia, 1966.
3. L. A. Bessonov. Teoreticeskie osnovt electrotehniki. M.
Visaia cola, 1973.
4. G. V. Zeveke i drughie. Osnovt teorii fepei.
M-L. Energia, 1981.
5. C. ora. Bazele electrotehnicii. Editura didactics i
pedagogics. Bucureti, 1980.
6. M. Preda, P. Cristea. Bazeie
electrotehnicii, vol. II.
Editura didactics i pedagogics. Bucureti, 1980.
7. C. imoni. Electrotehnica teoreticS. Editura didacticS i
pedagogics. Bucureti, 1980.
8. A. Simion. Electrotehnica. Editura didacticS i pedagogics.
Bucureti, 1981.
9. H. Rosman. Circuite electrice liniare, vol. 11. 1. P. la$i,
1974.
10. A. Crefu i alfii. Electrotehnica. lai, 1980.
11. A. Timotin. Lecfii la bazele electrotehnicii. Editura
didacticS
pedagogics. Bucureti,' 1980.

/OH