ntr-o zi de var, lin, clduroas,

Rspndind n vale umbr rcoroas,

Frunzele pe arbor vesel dnuiau
i cu zefiraii astfel se opteau:
Dulce e viaa frunzelor, cnd ele,
De rou lucinde, mndre, tinerele,
Lumea nverzesc
i o rcoresc.
Cltorul pacinic, obosit de cale,
Oricnd se arat n a noastr vale,
Sub arbor el st
Repaos de-i d.
Mndre fetioare locul vin s prind,
Vrnd la umbra noastr hora s ntind;
i cel pstora
Le cnt de jale-n al su fluiera.
Iar de primvar, chiar privighetoarea,
Cntreaa vii, cea fermectoare,
n desimea noastr mult s-a rsfat
i ne-a tot cntat.
Apoi cnd romnul doina hulete,
El pe frunz verde nti o numete;
nii zefiraii, voi ne legnai
i ne dezmierdai.
Dar spre neuitare,
Nu se cade oare
Frunzelor le zise un glas din pmnt
Despre rdcin vreun bun cuvnt?
Cine-i rdcina? i cum de cuteaz
Cu noi s se certe, cnd nici se-nsemneaz?
Frunzele pe arbor zise vjind,
De ciud plesnind.
Rdcina face arborul s creasc
i peste tot anul frunz s renasc
Le rspunse ea.
n alt chip fiin voi nici ai avea.
S inei dar minte
Aceste cuvinte:
Viaa vegetal,
Viaa social,
Totului atrn
De la rdcin.