DREPT CIVIL

A. Teoria generala.................................................................................. 7
A.1. Raportul juridic civil. Definitie. Caractere. Elemente (subiecte, continut, obiect)...........7
Definitie. Caractere.................................................................................................... 7
Elemente (subiecte, continut, obiect)........................................................................9
A.2. Actul juridic civil. Notiune i clasificare. Capacitatea de incheia actul juridic civil.
Consimtamantul. Obiectul actului juridic civil. Cauza (scopul) actului juridic. Forma actului
juridic civil. Modalitatile actului juridic civil (termenul, conditia,
sarcina). Efectele actului juridic civil. Nulitatea actului juridic civil.....................................15
Notiune i clasificare................................................................................................ 15
Capacitatea de a incheia actul juridic civil............................................................18
Consimtamantul....................................................................................................... 19
Obiectul actului juridic civil.................................................................................... 22
Cauza (scopul) actului juridic civil.........................................................................25
Forma actului juridic civil....................................................................................... 28
Modalitatile actului juridic civil (termenul, conditia, sarcina).............................30
Efectele actului juridic civil..................................................................................... 37
Nulitatea actului juridic civil................................................................................... 40
A.3. Prescriptia extinctiva. Definitie, reglementare, natura juridica i delimitare fata de alte
institutii. Efectul prescriptiei extinctive. Domeniul prescriptiei extinctive. Termenele de
prescriptie extincvtiva. Cursul prescriptiei extinctive (inceput,
suspendare, fntrerupere, repunere in termen).........................................................................46
Definitie, reglementare, natura juridica i delimitare fata de alte institutii....................46
Efectul prescriptiei extinctive.............................................................................................. 49
Domeniul prescriptiei extinctive.......................................................................................... 51
Termenele de prescriptie extinctiva.................................................................................... 52

Cursul prescriptiei extinctive (inceput, suspendare, intrerupere, repunere in termen). 59

B. Persoanele....................................................................................... 64
B.l.Identificarea persoanei fizice. Notiune i natura juridica a atributelor de
identificare. Numele. Domiciliul i re^edinta. Starea civila...................................................64
B.2. Capacitatea civila a persoanei fizice. Notiune. Capacitatea civila de folosinta.
Capacitatea civila de exercitiu................................................................................................ 62
Notiune.................................................................................................................................. 62
Capacitatea civila de folosinta............................................................................................. 62
Capacitatea civila de exercitiu............................................................................................. 72

B. 3..........Persoana juridica. Notiune, enumerare i clasificare. Alementele constitutive.

Capacitatea civila a persoanei juridice. Identificarea persoanei juridice. infiintarea
reorganizarea i fncetarea persoanelor juridice..........................................................77

C. Teoria drepturilor reale...............................................................83

C.1. Teoria generala a proprietatii. Definitia i caracterele dreptului de proprietate;
proprietatea publica i proprietatea privata. Exproprierea pentru cauza de utilitate
publica.................................................................................................................................... 83
Definitia i caracterele dreptului de proprietate................................................................83
Proprietatea publica i proprietatea privata......................................................................88
Exproprierea pentru cauza de utilitate publica...............................................................103
C.2. Regimul juridic al bunurilor imobile (terenuri i constructii) proprietate
privata................................................................................................................................... 104
C.3. Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate..........................................................112
C.4. Apararea dreptului de proprietate i a celorlalte drepturi reale.....................................136
C.5. Posesia i efectele sale.................................................................................................. 147
C.6. Dezmembramintele dreptului de proprietate.................................................................154

C.7. Accesiunea (incorporatiunea) i uzucapiunea (prescriptia achizitiva) - moduri

de dobandire a dreptului de proprietate i a celorlalte drepturi reale....................................167
Accesiunea (incorporatiunea)................................................................................ 167
Uzucapiunea........................................................................................................... 180
C. 8...........................................................................................Publicitatea Imobiliara
............................................................................................................................ 184

D. Teoria Generala a obligatiilor...................................................193

D.1. Notiunea, elementele i clasificarea obligatiilor...........................................................193
D.2. Contractul - izvor al obligatiior. Notiune i clasificare. incheiere. Efectele contractului.
Efectele specifice (speciale) ale contractelor........................................................................195
Notiune i clasificare.............................................................................................. 195
Incheiere.................................................................................................................. 200
Efectele contractului.............................................................................................. 205
Efecte specifice (speciale) ale contractelor sinalagmatice...................................214
D.3. Gestiunea de afaceri (Gestiunea intereselor altei persoane). Plata lucrului
nedatorat. imbogatirea fara justa cauza................................................................................. 225
Gestiunea de afaceri (Gestiunea intereselor altei persoane)...........................................225
Plata lucrului nedatorat..................................................................................................... 231
Imbogatirea fara justa cauza............................................................................................. 238
D.4. Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, izvor al obligatiilor (Raspunderea civila
delictuala). Notiune, pricnipii i functii. Delimitarea raspunderii civile delictuale de alte
forme de raspundere juridica. Raspunderea pentru fapta proprie. Raspunderea pentru fapta
altei persoane. Raspunderea pentru prejurdiciile cauzate de animale. Raspunderea pentru
ruina edificiului. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de
lucruri in general................................................................................................................... 243
Notiune, principii i functii................................................................................................ 243
Delimitarea raspunderii civile delictuale de alte forme de raspundere juridica...........247
Raspunderea pentru fapta proprie.................................................................................... 249
Raspunderea pentru fapta altei persoane.........................................................................261

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general.....................................263

Raspunderea pentru ruina edificiului...............................................................................265
D.5. Efectele obligatiilor...................................................................................................... 269
Executarea directa (in natura) a obligatiilor....................................................................270
Executarea indirecta a obligatiilor (executarea prin echivalent)....................................271
D.6. Actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie). Actiunea revocatorie
(pauliana).............................................................................................................................. 276
Actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie)....................................................................276
Actiunea revocatorie (pauliana)........................................................................................278
D.7. Transmisiunea i transformarea obligatiilor. Cesiunea de creanta. Subrogatia
in drepturile creditorului. Novatia. Delegatia.......................................................................279
Cesiunea de creanta............................................................................................................ 279
Subrogatia in drepturile creditorului................................................................................281
Novatia................................................................................................................................. 283
Delegatia.............................................................................................................................. 284
D.8. Stingerea obligatiilor..................................................................................................... 285
Compensatia........................................................................................................................ 285
Remiterea de datorie.......................................................................................................... 286
D.9. Obligatiile plurale......................................................................................................... 287

D. 10...............Garantarea obligatiilor. Fidejusiunea. Dreptul de retentei. Garantiile reale

mobiliare. Ipoteca. Privilegiile speciale imobiliare..................................................294
Fidejusiunea............................................................................................................ 294
Dreptul de retentie................................................................................................. 298
Garantiile reale imobiliare.................................................................................... 299
Ipoteca..................................................................................................................... 302

E. Contractele speciale..................................................................313
E.1. Contractul de vanzare cumparare.............................................................................313
E.2. Contractul de donatie................................................................................................. 344

E.3. Contractul de locatiune.............................................................................................. 356

E.4. Contractul de arendare............................................................................................... 365
E.5. Contractul de antrepriza............................................................................................ 370
E.6. Contractul de mandat................................................................................................. 375
E.7. Contractul de depozit.................................................................................................. 381
E.8. Contractul de societate civila..................................................................................... 388
E.9. Contractul de renta viagera....................................................................................... 393
E.10. Contractul de intretinere.......................................................................................... 397
E.11. Contractul de tranzactie........................................................................................... 402
E.12. Imprumutul de folosinta i imprumutul de consumatie........................................404

E. 13..................................................................................... Contractul de asigurare

........................................................................................................................... 409

F. Succesiuni...........................................................................416
F.1. Reguli generale privitoare la mo^tenire. Caracterele generale ale trnsmiterii mo^tenirii.
Deschiderea mo^tenirii. Conditiile generale ale dreptului la mo^tenire...............................416
Reguli generale ale transmiterii motenirii......................................................................416
Caracterele generale ale transmiterii motenirii.............................................................420
Deschiderea motenirii....................................................................................................... 425
Conditiile generale ale dreptului la motenire.................................................................429
F.2. Mo^tenirea legala. Conditiile dreptului de mo^tenire legala. Principiile generale ale
devolutiunii legale a mo^tenirii i exceptiile de la aceste principii. Dreptul de mo^tenire al
rudelor defunctului. Drepturile succesorale ale sotului
supravietuitor........................................................................................................................ 445
Conditiile dreptului de motenire legala..........................................................................445
Principiile generale ale devolutiunii legale a motenirii i exceptiile de la aceste
principii............................................................................................................................... 449
Dreptul de motenire al rudelor defunctului....................................................................451
Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor............................................................460

F.3. Mo^tenirea testamentara. Notiunea de testament. Conditii de validitate. Testamentul

autentic. Legatul. Limitele dreptului de dispozitie asupra
mo^tenirii............................................................................................................................. 467
Notiunea de testament........................................................................................................ 467
Conditii de validitate.......................................................................................................... 470
Testamentul autentic.......................................................................................................... 472
Legatul................................................................................................................................. 474
Limitele dreptului de dipozitie asupra motenirii...........................................................488
F.4. Transmisiunea mo^tenirii (inclusiv imparteala pe ascendent).......................................494

A. Teoria generala
A.1. Raportul juridic civil. Definitie. Caractere. Elemente (subiecte, continut, obiect)
Definitie. Caractere
9

Raportul juridic este o relatie sociala reglementata de norma de drept. Natura relatiei
sociale reglementata de norma juridica determina natura raport ului juridic : de drept
constitutional, civil, penal etc.
Relatiile sociale reglementate de normele juridice de drept civil sunt raporturi juridice
civile.
Intra in sfera raporturilor juridice civile, relatiile juridice patrimoniale i relatiile
personale nepatrimoniale daca sunt reglementate de norme de drept civil (de exemplu un
raport rezultat dintr-un contract de vanzare-cumparare sau din incalcarea dreptului de
proprietate).
Rezulta ca pentru naterea, modificarea, transmiterea sau stingerea raporturilor
juridice civile concrete trebuie sa existe: o relatie sociala, o norma de drept care sa
reglementeze relatia sociala i un fapt sau un act juridic de care normele de drept
conditioneaza naterea, modificarea, transmiterea sau stingerea de drepturi i obligatii
concrete.
Faptele juridice sunt evenimente sau actiuni omeneti de care legea leaga producerea
unor efecte.
Evenimentele sunt imprejurari sau situatii care se produc independent de vointa
oamenilor i de care norma juridica leaga producerea unor e fecte juridice (de exemplu,
naterea sau moartea unor subiecte de drept civil).
Actiunile omeneti sunt fapte comisive sau omisive, savarite cu sau fara intentia de a
produce efecte juridice.
Caracterele raportului juridic civil

a) .

Raportul juridic civil are un caracter social deoarece acestea se stabilesc intre

oameni, priviti fie, ca persoane fizice, fie ca persoane juridice (in colectiv).
b) .

Raportul juridic civil are un caracter volitional, ce rezulta din faptul ca raportul

juridic este reglementat de o norma juridica care, in esenta, exprima vointa

legiuitorului, dar i prin vointa partilor.
c) .

Raportul juridic civil se caracterizeaza prin: egalitatea juridica a partilor.

Elemente (subiecte, continut, obiect)

Subiectele raportului juridic civil

Raportul juridic civil este alcatuit din: subiectele sau partile raportului raportul,
continutul raportului i obiectul raportului.
Prin subiect al raportului juridic intelegem capacitatea de a fi titular de drepturi i
obligatii.
Subiectele raportului juridic civil ocupa doua pozitii distincte:
-subiectul activ, acela care dobandete drepturi;
-subiectul pasiv, acela care se obliga.
In cadrul raporturilor obligationale, subiectul activ este denumit creditor, iar subiectul
pasiv este denumit debitor.
Aceste denumiri generice se particularizeaza in functie de denumirile raportului
juridic la care participa (de exemplu, in contractul de vanzare-cumparare partile se numesc
vanzator i cumparator; in contractul de donatie partile se numesc donator i donatar etc.).
Raportul juridic civil stabilete de regula intre doua persoane, raport juridic simplu.
In alte cazuri raportul juridic civil se stabilete intre mai multe persoane, fie ca subiecte
active, fie ca subiecte pasive.
De exemplu, in raportul de proprietate subiectul activ poate fi o singura persoana
sau , in cazul proprietatii comune, pot fi mai multe persoane.
In raportul obligational pot fi: mai multi creditori (ca pluralitate activa), mai multi
debitori (ca pluralitate pasiva) ori mai multi creditori i debitori (ca pluralitate mixta).

Continutul raportului juridic

Continutul raportului juridic este alcatuit din: drepturile subiectului activ i
obligatiile subiectului pasiv.
In cadrul raportului juridic civil drepturile i obligatiile sunt interdependente, adica
drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile subiectului pasiv, iar obligatiile
subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ.
Dreptul subiectiv civil este posibilitatea juridica recunoscuta de normele de drept civil
unei persoane fizice sau juridice ca subiecte active de a avea, in limitele fixate de aceste
norme, o anumita conduita i de a pretinde celorlalte persoane, ca subiecte pasive, de a avea
o conduita corespunzatoare constand in : a da, a face ceva sau a nu fa ce ceva.
Obligatia civila reprezinta indatorirea subiectului pasiv de a avea o anumita conduita,
corespunzatoare cerintei subiectului activ, constand in: a da, a face ceva sau a nu face ceva,
conduita care poate fi impusa la nevoie prin forta de constrange re a statului. Drepturile
subiective civile se clasifica:
In functie de sfera persoanelor obligate sau in functie de gradul de opozabilitate,
drepturile subiective se clasifica in drepturi absolute i drepturi relative.
Dreptul absolut este acel drept subiectiv civil in temeiul caruia titularul sau,
determinat, are posibilitatea sa-l exercite singur, celelalte persoane avand obligatia generala
i negativa de a nu face nimic de natura sa aduca atingere.
Dreptul relativ este acel drept subiectiv civil in temeiul caruia subiectul activ
determinat (creditorul) are posibilitatea de a pretinde de la subiectul pasiv determinat
(debitorul) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva (dare, facere, non facere).
In functie de continutul lor, drepturile subiective se divid in drepturi patrimoniale i
drepturipersonale nepatrimioniale.
Dreptul patrimonial este dreptul subiectiv care are un continut economic.
Dreptul personal nepatrimonial este dreptul subiectiv care nu are continut economic,nefiind
evaluabil in bani.
In functie de siguranta oferita titularilor, drepturile se impart in drepturi pure i
simple i drepturi afectate de modalitati (termen, conditie, sarcina).

Dreptul civil "pur i simplu" este dreptul ce se nate in cadrul unui raport juridic in
forma sa cea mai simpla, care presupune un creditor, un debitor i un singur obiect; dreptul se
nate i ii produce efecte imediat, conferind titularului siguranta i puterea deplina; creanta
devine scadenta i exigibila din momentul in care s-a nascut.
Dreptul civil afecta t de modalitati adauga unele elemente specifice, care produc
efecte speciale, denumite termen, conditie ori sarcina.
Obligatiile civile se clasifica dupa mai multe criterii.
in raport de obiectul lor distingem: obligatii de a da, a face sau a nu face; obligatii
pozitive i negative; obligatii de rezultat ori de diligenta.
"A da"(aut dare) inseamna in dreptul civil a transfera sau a constitui un drept real
( drept de proprietate).
"A face' (aut facere) inseamna o actiune in favoarea subiectului activ, o prestatie
pozitiva de orice natura ( efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu, predarea unui bun).
"A nu face' inseamna obligarea subiectului pasiv de a se abtine de a nu face ceva care
sa afecteze exercitiul unui drept absolut sau sa se abtina de a nu face ceva la care persoana
era indreptatita sa faca daca nu i-ar fi luat obligatia fata de subiectul activ de a nu face.
Obligatia de rezultat (determinata) se considera indeplinita daca debitorul a ajuns la
rezultatul promis, la indeplinirea obligatiei promise. De exemplu, transportatorul este eliberat
cand marfa a ajuns la destinatie, vanzatorul cand a predat lucrul vandut in mana
cumparatorului.
Obligatia de diligenta (de mijlocare) il indatoreaza pe debitor de a depune eforturi, de
a starui cu buna credinta pentru a atinge un anumit rezultat, fara a fi obligat sa indeplineasca
insui rezultatul respectiv.
In raport de sanctiune sunt: obligatii perfecte i obligatii imperfecte. Obligatiile
perfecte beneficiaza de sanctiune, adica creditorul poate apela la forta de constrangere a
statului pentru a obtine un titlu executoriu impotriva debitorului. Obligatiile imperfecte
(naturale) sunt lipsite de sanctiune, dar pot fi executate fara ca debitorul sa mai poata pretinde
restituirea prestatiei .

Obiectul raportului juridic civil

Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau inactiunea la care este
indreptatit subiectul activ i la care este obligat subiectul pasiv.
In timp ce continutul raportului cuprinde posibilitati i indatorir i juridice, obiectul
are semnificatia realizarii acestora.
Cand prestatia are a obiect transmiterea unui drept asupra unui lucru, acesta poate fi
privit ca element material. Astfel se poate vorbi despre obiectulderivat" al raportului juridic
civil.
Obiectul material (lucrul" ori bunul" in sens juridic) trebuie sa aiba valoare
economica i sa fie util pentru trebuintele umane.
Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor i obligatiilor patrimoniale (cu valoare
economica) apartinand unei persoane. Totalitatea drepturilor alcatuiesc activul patrimonial,
iar totalitatea obligatiilor, pasivul patrimonial.
Patrimoniul, ca universalitate juridica, are un activ (drepturi, creante) i un pasiv
(obligatii). Patrimoniul nu este deci, o simpla universalitate de fapt (un ansamblu de bunuri);
Clasificarea bunurilor se face dupa anumite criterii generale i specifice. Clasificarea
are importanta teoretica, dar mai ales practica, deoarece determina regimul juridic aplicabil
diferitelor bunuri.
a) .

Dupa regimul circulatiei juridice sunt bunuri care se afla in circuitul civil i

bunuri scoase din circuitul civil.

Sunt in circuitul civil toate bunurile care pot fi obiectul actelor juridice civile, adica
pot fi instrainate sau dobandite prin acte civile. Regula este ca bunurile sunt in circuitul civil,
iar exceptiile trebuiesc prevazute expres de lege.
Bunurile scoase din circuitul civil sunt cele nu pot face obiectul unor acte juridice
civile. Bunurile apartinand domeniului public sunt scoase din circuitul civil (fiind
inalienabile i insesizabile).
b) .

Dupa natura lor, bunurile sunt mobile i imobile.

Bunuri mobile sunt cele care se transporta de la un loc la altul (art.473 Cod civil).

Sunt bunuri imobile "Fondurile de pamant i cladirile sunt imobile prin natura lor".
De precizat, ca expresia "cladirile" cuprinde toate constructiile sau lucrarile ridicate pe
pamant sau in acesta (magazii, poduri, tuneluri, diguri, canale etc.) precum i partile unei
cladiri (ui, ferestre, balcoane, burlane, instalatii etc.) sunt imobile prin incorporate sau prin
destinatie (oglinzi prinse in pereti, statui), morile de vant sau de apa aezate pe stalpi;
recoltele care tin de radacini, fructele neculese; arborii netaiati i vegetatia prinsa de pamant
sunt imobile.
c) .Dupa

modul de determinare sunt bunuri individual determinate (res certa) i

bunuri generic determinate (res genera):

Bunurile individual determinate acelea care dupa natura lor sau prin vointa partilor
sunt individualizate prin elemente specifice (un anumit autoturism, o anumita casa etc.).
Bunurile generic determinate acelea care se individualizeaza prin insuiri i
caracteristici specifice speciei sau categoriei din care fac parte; individualizarea specifica se
face prin: numarare, cantarire, masurare etc. (o anumita cantitate de ciment, de mere, de grau
etc.).
d) .Dupa

cum pot fi inlocuite in executarea unei obligatii civile, deosebim bunuri

fungibile i bunuri nefungibile:

Bunurile fungibile sunt acelea care se pot inlocui unele cu altele in executarea unei
obligatii civile;
Bunurile nefungibile sunt acelea care nu pot fi inlocuite cu altele, debitorul neputand
fi liberat prin predarea altui bun.
e) .

Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se divid in bunuri

frugifere i bunuri nefrugifere.

Sunt frugifere bunurile care produc periodic, fara consumarea substantei lor, alte
bunuri denumite fructe;
Sunt nefrugifere bunurile care nu au capacitatea de a da natere la alte produse.
f) .

Dupa cum folosirea bunurilor implica sau nu consumarea lor, deosebim bunuri

consumptibile i bunuri neconsumptibile.

Bunurile consumptibile ii consuma substanta ori sunt instrainate la prima lor intrebuintare;

Bunurile neconsumptibile pot fi folosite repetat, fara a fi necesara consumarea

substantei ori instrainarea lor.
g) .Dupa

cum pot fi ori nu divizate, fara a-i schimba destinatia economica, bunurile

sunt divizibile i indivizibile.

Sunt divizibile bunurile care pot fi impartite fara sa-i schimbe prin aceasta destinatia
economica.
Sunt indivizibile bunurile care nu pot fi impartite fara a nu-i schimba destinatia
economica.
h) .Dupa

cum sunt percepute, bunurile pot fi bunuri corporale i bunuri necorporale.

Bunurile corporale au existenta materiala, pot fi percepute cu simturile umane; aa

sunt , in general, lucrurile;
Bunurile necorporale au o existenta abstracta, ideala ce scapa simturilor noastre; aa
sunt toate drepturile (drepturile reale, de creanta, de autor, titlurile de valoare etc.).
j).Dupa corelatia existenta intre bunuri, acestea sunt bunuri principale i bunuri
accesorii.
Sunt principale bunurile ce pot fi folosite independent, neservind la utilitatea altui
bun;
Sunt accesorii bunurile care prin destinatie servesc la intrebuintarea unor bunuri
principale (antena pentru televizor, imobilele prin destinatie etc.).
k). Dupa cum pot fi sau nu fi urmarite i supuse executarii silite, bunurile sunt
sesizabile i insesizabile.

A.2. Actul juridic civil. Notiune i clasificare. Capacitatea de incheia actul juridic civil.
Consimtamantul. Obiectul actului juridic civil. Cauza (scopul) actului juridic.
Forma actului juridic civil. Modalitatile actului juridic civil (termenul, conditia, sarcina).
Efectele actului juridic civil. Nulitatea actului juridic civil.
Notiune i clasificare
In terminologia juridica curenta, notiunea de act juridic are doua sensuri:
-

ca "negotium", actul juridic (in general, i actul juridic civil in special) consta in
manifestarea de vointa a uneia sau mai multor persoane, savargita in scopul de a
produce efecte juridice (de drept civil), adica in scopul de a crea, modifica sau stinge
raporturi juridice (civile);

ca instrumentum, actul juridic desemneaza inscrisul constatator al manifestarii de

vointa, suportul material unde se consemneaza manifestarea de vointa a partilor.
Clasificarea actelor juridice civile se poate face dupa mai multe criterii. Astfel:
1. dupa

numarul partilor a caror vointa juridica participa la formarea actului:

acte juridice unilaterale- sunt rezultatul vointei unei singure parti: testamentul,
renuntarea la o motenire etc;

acte juridice bilaterale- reprezinta vointa concordanta a doua parti: vanzareacumpararea, donatia etc;

acte juridice multilaterale- sunt rezultatul acordului de vointa care provine de la trei
sau mai multe parti: contractul civil de societate.

2. dupa
-

scopul urmarit de parti:

acte juridice cu titlu oneros- sunt acelea in care partea care procura celeilalte parti un
folos patrimonial, urmarete sa obtina un altul in schimb;

acte juridice cu titlu gratuit- sunt acelea prin care se procura un folos patrimonial, fara
a se urmari obtinerea altuia in schimb;

3. actele juridice cu titlu oneros se subclasifica la randul lor, in:

-

acte juridice comutative- cele la incheierea carora partile cunosc existenta i

intinderea obligatiilor lor;

acte juridice aleatorii- cele la incheierea carora partile nu cunosc existenta i

intinderea obligatiilor lor;

4. actele juridice cu titlu gratuti se subclasifica, la randul lor, in :

-

liberalitati- acte prin care o parte transmite celeilalte, cu titlu gratuit, un bun sau o
fractiune din patrimoniul sau, sau chiar intregul sau patrimoniu (de ex. donatiile,
legatele testamentare);

acte dezinteresate- prin care o parte procura celeilalte un folos, cu titlu gratuit, dar
fara a-i tirbi patrimoniul;

5. dupa importanta lor, in raport cu patrimoniul:

-

acte de conservare- are ca efect preantampinarea pierderii unui drept subiectiv;

acte de administrare- prin care se urmarete punerea in valoare a unui bun sau a unui
patrimoniu, fara pierderea (instrainarea) lor;

acte de dispozitie- au ca rezultat ieirea unui bun din patrimoniul partii care incheie
actul, sau grevarea lui cu sarcini reale; tot acte de dispozitie sunt i cele prin care se
renunta la un drept;

6. dupa criteriul timpului cand urmeaza sa-iproduca efectele:

-

acte juridice intre vii- ii produc efectele in timpul vietii partilor;

acte juridice pentru cauza de moarte- ii produc efectele la moartea autorului lor;

7. dupafeluli natura efectelorpe care leproduc:

-

acte constitutive de drepturi- dau natere la drepturi subiective cere nu au existst

anterior incheierii lor;

acte translative- au ca efect transmiterea unui drept subiectiv din patrimoniul unei
parti in patrimoniul celeilalte;

acte declarative- au ca efect consolidarea, definitivarea, unui drept subiectiv

preexistent;

8. in functie de criteriul cerintelorprivind formarea lor valabila:

-

acte juridice consensuale- se pot incheia valabil prin simpla manifestare a vointei
partilor, indiferent de forma ei de exprimare; dreptul nostru este dominat de
principiul consensualismului, exprimat de art. 971 C. civ. in materia contractelor
translative de drepturi reale (dar de aplicabilitate mai larga), principiu potrivit caruia

actul juridic este valabil i ii produce efectele de indata ce partile i-au dat
consimtamantul la incheierea

lui.
-

acte juridice solemne- manifestarea de vointa, la incheierea actului, trebuie sa

imbrace o forma prevazuta de lege, forma speciala ceruta este o conditie de valabilita
te;

acte juridice reale- se incheie valabil numai daca manifestarea de vointa este insotita
de remiterea bunului la care se refera actul;

9. dupa rolul jucat de vointa partilor in stabilirea continutului raportului juridic caruia ii dau
natere, deosebim:
-

acte juridice subiective- al carui continut este determinat de vointa autorului lui;

acte-conditie- prin care partile ii manifesta vointa de a incheia actul i de a se

supune astfel regulilor juridice care formeaza o anumita institutie juridica, cu un
continut predeterminat, fara a putea modifica aceste reguli sau deroga de la ele;

10. dupa criteriul corelatiilor existente intre ele in raport cu importanta lor relativa:

acte juridice principale- au o existenta de sine statatoare, soarta lor nedepinzand de

vreun alt act juridic;

acte juridice accesorii- nu au o existenta de sine statatoare, depind de un alt act

juridic;
11. In functie de dependenta lor stricta sau, dimpotriva, de independents lor de elementul
"cauza", actele juridice civile pot f i:
-

acte juridice cauzale- valabilitatea lor implica neaparat valabilitatea cauzei;

acte juridice abstracte- valabilitatea lor este detaata de valabilitatea cauzei,

apreciindu-se numai in functie de celelalte elemente structurale: capacitate,
consimtamant, obiect;
Alte clasifiaari ale actelor juridice. In functie de diferite criterii, actele juridice

civile pot fi clasificate i in:

A. Acte obinuite care pot fi incheiate valabil fie personal, de catre partea interesata, fie
prin reprezentarea ei de catre mandatar, i acte juridice strict personale, care nu pot fi
incheiate decat de persoana interesata. Majoritatea actelor juridice civile se pot
incheia i prin reprezentare: unele acte insa nu pot fi incheiate decat personal, i
anume: testamentul; casatoria; recunoaterea filiatiei; etc.

B. Acte juridice pure i simple i acte juridice afectate de modalitati, a carorexistenta sau numai executarea - depinde de elemente viitoare, extrinseci raportului juridic
(termen, conditie, sarcina). Exista acte care nu pot fi decat pure i simple (casatoria,
infierea, recunoaterea filiatiei), dupa cum exista acte care nu pot fi, prin esenta lor,
decat afectate de termen (testamentul, vanzarea in rate, imprumutul, intretinerea i
renta viagera etc.) sau de conditie (contractul de asigurare); majoritatea actelor
juridice pot fi insa, dupa vointa partilor, fie pure i simple, fie afectate de modalitati
(vanzarea, de pilda).
C. Acte juridice tipice (numite) i acte atipice (nenumite), dupa cum ele sunt sau nu
anume reglementate i numite de lege, sau dimpotriva, nu au o reglementare
legislativa proprie, fiind incheiate de parti pentru satisfacerea unor nevoi specifice
(contractul de intretinere; antecontractul) sau pentru operatiuni juridice complexe care
includ trasaturi specifice mai multor acte sau contracte tipice, fara a se confunda cu
vreunul din ele (contractul de hotelarie).
D. Acte juridice fara continut predeterminat i acte juridice tipizate, cu continut
predeterminat (de ex. inchirierea suprafetelor locative, furnizarea energiei electrice
casnice etc.). Unele acte tipizate devin adevarate acte de adeziune, prin care una din
parti impune celeilalte continutul contractului, aceasta din urma parte neputand decat
fie sa adere la act, fie sa renunte la el, neavand posibilitatea de a discuta i negocia
continutul concret al actului (de ex. contractul de depunere la CEC a economiilor).
E. Acte juridice cu executare dintr-odata (uno ictu), care se executa prin savarirea unei
singure prestatii, i acte juridice cu executare succesiva, care se executa fie prin mai
multe prestatii succesive (vanzare cu plata in rate), fie printr-o prestatie continua
(inchirierea spatiului locativ).
Capacitatea de a incheia actul juridic civil
Prin capacitatea de a incheia actul juridic civil se intelege acea conditie de fond i
esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a incheia actul juridic, adica
de a dobandi drepturi i a-i asuma obligatii prin incheierea acestui act.

Codul civil necontinand prevederi consacrate actului juridic civil in general, se refera,
in art.948, pct.1 la "capacitatea de a contracta", ca o conditie esentiala pentruvaliditatea
oricarei conventii, reglementand apoi aceasta conditie pe categorii de acte juridice civile art.806-808, art.856, art.1306, art.1706 etc). Dispozitii privind capacitatea de a incheia acte
juridice se mai gasesc i in Codul familiei.
Principiul capacitatii de a incheia acte juridice i exceptia incapacitatii
In materia incheierii actelor juridice civile, principiul ori regula este existenta
capacitatii de a incheia actul juridic civil (exceptia fiind incapacitatea). Altfel spus, subiectele
de drept civil, atat persoanele fizice cat i persoanele juridice, au capacitatea sa incheie actul
juridic civil.
Acest principiu se desprinde din art.6, alin.1 din Decretul 31/1954: "Nimeni nu poate
fi ingradit in capacitatea de folosinta i nici lipsit in tot sau in parte, de capacitatea de
exercitiu, decat in cazurile stabilite de lege".
Pentru persoanele juridice, regula capacitatii de a incheia acte juridice civile este
subordonata principiului specialitatii capacitatii - art.34 din Decretul 31/1954.
Sub aspectul corelatiei dintre capacitate i discernamant, in timp ce capacitatea
constituie o stare de drept (de iure), discernamantul este o stare de fapt (de facto); capacitatea
izvorate numai din lege pe cand discernamantul este de natura psihologica.
Exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile
Aa cum rezulta din art.6, alin. 1 din Decretul 31/1954 i din art.950 C.civ. exceptia
incapacitatii de a incheia acte juridice civile trebuie sa fie expres prevazuta de lege. Fiind
vorba de o exceptie de la regula, orice dispozitie legala care instituie asemenea incapacitati
este de stricta interpretare i aplicare.
Consimtamantul
9

Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond i generala a actului

juridic civil, care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil, manifestata in exterior.
Termenul de consimtamant este folosit in doua sensuri diferite.
Intr-un prim sens prin consimtamant se intelege manifestarea unilaterala de vointa a
autorului actului juridic unilateral sau vointa fiecarei parti in actele bilaterale i multilaterale.

Intr-un al doilea sens, prin consimtamant se intelege acordul de vointa al partilor art.969, alin.2 C.civ.
Pentru a fi valabili, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-

sa provina de la o persoana cu discernamant;

sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

sa fie exteriorizat;

sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant

1) Consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant
Persoana care incheie un act juridic trebuie sa aiba puterea de a aprecia, a discerne i

a dori efectele incheierii unui act juridic, deci, persoana trebuie sa aiba discernamant, pentru a
delibera in cunotinta de cauza.
Aceasta conditie nu se confunda cu existenta capacitatii, intrucat capacitatea este o
stare de drept, pe cand discernamantul este o stare de fapt.
Persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu - prezumata ca are discernamant j
uridic.
Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani, cel pus sub
interdictie judecatoreasca) - sunt prezumate a nu avea discernamant.
Minorul intre 14 i 18 ani - discernamant in curs de formare.
Persoana juridica - are totdeauna discernamant.
Exista situatii ca persoanele prezumate a avea discernamant sunt totui, in fapt, lipsite
temporar de discernamant - cazuri de incapacitate naturala - datorate betiei, hipnozei etc.
2) Consimtamantul sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
Aceasta cerinta se desprinde din chiar esenta actului juridic civil, care este o
manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice.
Aceasta conditie nu este indeplinita in urmatoarele cazuri:
-

cand manifestarea de vointa a fost facuta in gluma - jocandi causa - din prietenie,
curtuazie sau pura complezenta;

cand manifestarea de vointa s-a facut sub conditie pur potestativa din partea celui care
se obliga (art.1010 C.civ. - ex: ma oblig daca vreau;

daca manifestarea de vointa este prea vaga;

daca manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala, cunoscuta de destinatarul

acesteia.

C) Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat

Aceasta cerinta este impusa de insai definitia consimtamantului.
In dreptul nostru civil partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor
potrivit principiului consensualismului actelor juridice, adica simpla manifestare de vointa a
partilor este nu numai necesara ci i suficienta pentru ca actul civil sa se nasca valabil din
punctul de vedere al formei sale. Exceptia de la acest principiu este cazul actelor solemne,
unde, exteriorizarea vointei se face, intotdeauna, in forma ceruta de lege.
Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata expres - prin modalitati menite sa o faca
in mod nemijlocit cunoscuta cocontractantilor sau tertilor - i tacit (implicit) - atunci cand ea
se poate deduce.
In ceea ce privete valoarea juridica a tacerii se admite ca, prin exceptie, aceasta
poate valora consimtamant daca:
-

legea prevede expres aceasta;

prin vointa expresa a partilor se atribuie o anumita semnificatie tacerii;

tacerea valoreaza consimtamant, potrivit obiceiului.

D) Sa nu fie alterat printr-un viciu de consi mtamant

Manifestarea de vointa a partilor pentru a produce efecte juridice, deci pentru a fi
valabila, trebuie nu numai sa emane de la o persoana capabila i contienta, dar se cere ca
aceasta manifestare de vointa sa nu fie alterata de anumite vicii de consimtamant.
Sunt vicii de consimtamant: eroarea, dolul (viclenia), violenta i leziunea.
Art.953 C.civ.: "Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin
violenta sau surprins prin dol".

Obiectul actului juridic civil

Prin obiect al actului juridic civil se intelege conduita partilor stabilita prin acel act
juridic civil, respectiv actiunile ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt
tinute.
In doctrina "obiectul" i "continutul" actului juridic civil se gasesc in aceeai
corelatie ca i "obiectul" i "continutul" raportului juridic civil. Prin urmare, dei se afla intro stransa legatura, nu trebuie confundate actiunile ori inactiunile la care sunt indreptatite sau
de care sunt tinute partile actului jur idic civil - care constituie obiectul actului juridic civil cu drepturile subiective civile i obligatiile la care da natere actul juridic - care formeaza
continutul ori efectele actului juridic civil.
Conditii de valabilitate
9

Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii generale:
-

obiectul trebuie sa existe

obiectul trebuie sa fie in circuitul civil

obiectul sa fie determinat sau determinabil

obiectul sa fie posibil

obiectul sa fie licit i moral.

Exista i conditii speciale, cerute numai pentru anumite acte juridice civile:

in actele translative sau constitutive de drepturi, se cere ca transmitatorul sa fie

titularul acelui drept;

in actele intuitu persone se cere ca obiectul sa constea intr-un fapt personal al

debitorului

in aa zisele acte autorizate se mai cere ca sa se fi obtinut autorizatie administrativa.

1) Obiectul trebuie sa existe Aceasta este o conditie primordiala de valabilitate

pentru ca in masura in care nu exista obiectul, nu se mai pune problema nici a celorlalte
conditii.
Daca ne aflam in situatia in care obiectul actului juridic se refera la un bun sau un
lucru, aceasta conditie implica urmatoarele:

daca bunul a existat, dar nu mai exista la data incheierii actului, conditia nu este
indeplinita i, in consecinta, actul juridic nu este valabil;

daca bunul exista in momentul incheierii actului juridic, conditia "sa existe" este
indeplinita;

bunurile viitoare pot forma obiectul unor acte juridice, cu exceptia succesiunilor
viitoare, ce nu pot forma obiect pentru nici o conventie, nici pentru actul unilateral
care este renuntarea la motenire.

2) Obiectul trebuie sa fie in circuitul civil

Aceasta cerinta se refera la bunuri, ca obiect derivat al actului juridic civ il, fiind
prevazuta in mod expres de art.963 C.civ., potrivit caruia "numai lucrurile ce sunt in comert
pot fi obiectul unui contract" i reluata, in materia vanzarii, de art.1310 C.civ., conform
caruia "toate lucrurile care sunt in comert pot sa fie vandute, afara numai daca o lege a oprit
aceasta".
3) Obiectul actului juridic sa fie determinat sau determinabil
Obiectul este determinat cand se precizeaza in act elementele care il individualizeaza
i determinabil cand se prevad in actul juridic suficiente elemente necesare determinarii lui in
viitor.
Aceasta conditie este prevazuta in art.948, pct.3 C.civ. care vorbete despre un obiect
determinat, ca o conditie esentiala pentru validitatea unei conventii. De asemenea art.964
C.civ., prevede ca "obligatia trebuie sa aiba de obiect un lucru determinat, cel putin in specia
sa. Cantitatea obiectului poate fi necerta, dar este posibila determinarea sa".
Cerinta trebuie respectata in toate cazurile, indiferent in ce ar consta obiectul
conduitei partilor - actiune, abstentiune, bun ori lucru.
Aceasta conditie este imdeplinita, dupa cum urmeaza:
-

cand obiectul actului juridic consta intr-un lucru cert - res certa - determinarea se face
prin inserarea in actul juridic a caracterelor lui particulare; ex: un autoturis se
individualizeaza prin marca, culoare etc.

cand obiectul consta in lucruri determinate generic - res genera - conditia este
indeplinita fie prin stabilirea precisa a cantitatii, calitatii, valorii, fie prin stabilirea
numaia unor criterii de determinare, care vor folosi la momentul executarii actului, iar
individualizarea se face prin cantarire, masurare, numarare.

4) Obiectul actului juridic sa fie posibil

Aceasta cerinta este impusa de principiul potrivit caruia nimeni nu poate fi obligat la
imposibil.
Imposibilitatea trebuie sa fie absoluta, adica pentru oricine.
Daca imposibilitatea este relativa - numai pentru un anumit debitor - atunci obiectul
actului juridic este valabil, iar in caz de neexecutare culpabila din partea debitorului,
creditorul are dreptul sa fie despagubit.
Imposibilitatea privitoare la obiect poate fi de ordin material - daca obiectul nu poate
fi infaptuit datorita unei stari de fapt - i de ordin juridic - daca nu poate fi infaptuit datorita
unei imprejurari de drept.
5) Obiectul trebuie sa fie licit i moral
Potrivit acestei cerinte, care se desprinde din prevederile art.5 C.civ., conduita
partilor actului juridic civil trebuie sa fie in concordanta atat c ulegea, cat i cu regulile de
convietuire sociala (morala).
Nerespectarea acestei cerinte atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic.
6) in actele intuitu personae - obiectul trebuie sa fie un fapt personal a lcelui ce se obliga
Aceasta cerinta se bazeaza pe principiul conform caruia o persoana nu poate fi
obligata decat prin vointa sa i este impusa tocmai de caracterul personal al unor acte
juridice, in care insuirile debitorului sunt determinante pentru incheierea actului.
In ceea ce privete aceasta conditie, trebuie avut in vedere faptul ca este lipsita de
eficienta juridica, promisiunea faptei altuia. In schimb este valabil actul juridic prin care
cineva se obliga - personal - sa depuna toata diligenta necesara pentru a determina o alta
persoana sa incheie ori sa ratifice un act juridic - conventie porte-fort.
7) Cel care se obliga sa fie titularul dreptului
Aceasta conditie speciala este consecinta principiului potrivit caruia nimeni nu se
poate obliga valabil la ceva ce nu are sau, cu alte cuvinte, nimeni nu poate transmite mai

multe drepturi decat are.

8) Existenta autorizatiei administrative sau judiciare prevazute de lege

In cazul unor acte juridice care au ca obiect (derivat) anumite bunuri, sub sanctiunea
nulitatii, actul juridic nu poate fi incheiat daca nu se obtine autorizatia administrativa
prevazuta de lege, iar alteori incheierea valabila a unor acte juridice este conditionata de
existenta unei autorizatii judiciare.

Cauza (scopul) actului juridic civil

Cauza sau scopul este elementul esential de validitate, de fond pentru actul jur idic
civil, care consta in motivul pentru care actul juridic s-a incheiat.
Ea raspunde la intrebarea "de ce s-a incheiat actul juridic"?
Cauza actului juridic civil, ca element esential al acestuia, nu se confunda nici cu
consimtamantul i nici cu obiectul actului juridic, de unde rezulta caracterul sau de element
independent, de sine-statator.
Cauza este un element specific fiecarei manifestari de vointa in parte. De aici si
concluzia, ca in materia contractului, care este rezultatul manifestarii de vointa a doua sau
mai multe parti, obligatia fiecarei parti are o cauza proprie (motiv pentru care actul juridic
civil s-a incheiat), fara a exista o cauza comuna contractului.
In afara de art.948, pct.4 C.civ., care se refera la "o cauza licita", ca o conditie
esentiala a conventiei, acestei conditii ii mai sunt consacrate art.966-968 C.civ.
Elementele cauzei
In structura cauzei actului juridic civil intra doua elemente: scopul imediat i scopul
mediat.
A) Scopul imediat (causa proxima) numit i scopul obligatiei este stabilit pe
principalele categorii de acte juridice civile, dupa cum urmeaza:
-

scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract i invariabil, in

cadrul unei anumite categorii de acte juridice;

in contractele sinalagmatice, cauza obligatiei fiecareia dintre cele doua parti consta in
reprezentarea, adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga tiind ca
i cealalta parte se obliga, la randul ei);

in actele cu titlu gratuit, elementul invariabil (scopul imediat) consta in intentia de a

gratifica (animus donandi), indiferent ca este donatie, sponsorizare etc.;

in actele reale, scopul imediat consta in prefigurarea remiterii lucrului, bunului, spre
exemplu se obliga depozitarul sa restituie bunul deponentului, pentru ca tie ca I s-a
predat bunul spre depozit cu obligatia de a-l restitui;

in actele aleatorii, scopul imediat consta in elementul risc, adica prefigurarea unei
imprejurari viitoare i incerte de care depinde ansa catigului, respectiv riscul
pierderii.
B) Scopul imediat
Scopul imediat (causa remata), numit i scopul actului juridic, consta in motivul

principal ce a determinat incheierea unui act juridic civil. Acest motiv privete fie insuirile
unei prestatii, fie calitatile unei persoane.
Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret i variabil, de la o
categorie la alta de acte juridice civile, i chiar in cadrul aceleiai categorii de acte de drept
civil.
Ex: in cazul vanzarii-cumparari: scopul imediat este dobandirea proprietatii, scopul
mediat este destinatia concreta ce va fi data bunului cumparat.
Conditii de valabilitate a cauzei
9

Pentru a fi valabila cauza actului juridic civil trebuie sa indeplineasca, cumulativ,

urmatoarele conditii: sa existe, sa fie reala, sa fie licita i morala.
a) Cauza sa existe
Aceasta conditie este impusa de art.966 C.civ.: "Obligatia fara cauza ... nu poate avea
nici un efect". In literatura de specialitate aceasta conditie este inteleasa diferit:
Astfel s-a sustinut ca lipsa cauzei se confunda cu cauza falsa, care la randul ei nu este
decat o eroare asupra cauzei.
S-a mai aratat ca de regula, absenta cauzei se reduce propriu-zis la o eroare asupra
existentei cauzei, ori ca, in ce privete scopul imediat, lipsa acestuia se reduce la eroare
asupra cauzei, deci la falsa cauza.
O opinie acceptata de mai multi doctrinari imppune urmatoarele solutii:
-

cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamant, aceasta va duce la anulabilitatea

actului juridic respectiv.

cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei contraprestatiei, a predarii bunului, a riscului sau
a intentiei de a gratifica, aceasta va atrage dupa sine nulitatea absoluta a actului juridic
civil.

b) Cauza sa fie reala

Aceasta conditie este prevazuta tot de art.966 C.civ: "Obligatia ... fondata pe o cauza
falsa ... nu poate avea nici un efect".
Cauza este reala cand nu este falsa i este falsa in situatia in care exista eroare asupra
cauzei.
Falsitatea cauzei atrage nulitatea actului juridic civil.
c) Cauza sa fie licita i morala
Este prevazuta de art.966 C.civ., iar art.968 C.civ., precizeaza continutul acestei
conditii: "Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri
i ordinii publice".
Deci, cauza este ilicita atat in situatia in care este contrara normelor imperative cat i
in cazul cand este contrara bunelor moravuri i ordinii publice.
Ilicit poate fi doar scopul mediat.
Sanctiunea care intervine in cazul cauzei ilicite este nulitatea absoluta a actului juridic
respectiv.
Proba cauzei
Potrivit art.967 C.civ. "conventia este valabila cu toate ca cauza nu este expresa", iar
conform alin.2 al aceluiai art. "cauza este prezumata pana la dovada contrarie".
Prin aceste dispozitii legale, sunt instituite doua prezumtii:
-

prezumtia de valabilitate a cauzei, indiferent de faptul redarii ei in inscrisul

constatator al actului juridic;

prezumtia de existenta a cauzei, ceea ce inseamna ca ea nu trebuie dovedita.

Ambele prezumtii sunt relative, deci, cel care invoca lipsa ori nevalabilitatea

cauzei are sarcina probei, fiind admisibil orice mijloc de proba.

Forma actului juridic civil

Forma ceruta ad validitatem.
Prin forma ceruta ad validitatem se intelege acea conditie esentiala i speciala, care
consta in necesitatea indeplinirii formalitatilor prestabilite de lege sau de parti, in lipsa carora
actul juridic civil nu s-ar putea nate in mod valabil.
Instituirea de catre lege a formei ad validitatem tine seama de urmatoarele motive:
-

atentionarea partilor asupra importantei deosebite pe care o au anumite acte juridice

pentru patrimoniul celor care le incheie; ex: donatia, ipoteca conventional, casatoria,
adoptia, recunoaterea filiatiei;

asigurarea unei depline libertati i asigurarea certitudinii consimtamantului; ex:

cazul testamentului;

exercitarea unui control al societatii, prin organele statului, asupraactelor ce prezinta

importanta juridica ce depaete interesele partilor; ex: instrainarea terenurilor;

realizarea unei publicitati de natura sa ocroteasca interesele creditoru lui, precum si

ocrotirea intereselor tertilor.
Caracterele formei ad validitatem

este un element constitutiv, esential al actului juridic, in lipsa caruia intervine

nulitatea absoluta a actului in cauza;

este incompatibila cu manifestarea tacita a vointei, altfel spus, de esenta formei ceruta
ad validitatea este manifestarea expresa a vointei;

forma solemna este exclusiva, partile fiind obligate sa adopte numai forma prevazuta
de lege; exceptie - testamentul.
Conditiile care trebuie respectate pentru asigurarea formei ad valliditatem

toate clauzele actului juridic civil trebuie sa imbrace forma ceruta pentru validitatea
sa;

actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace i el forma speciala;

uneori, actul care determina ineficacitatea actului solemn trebuie, in principiu, sa

imbrace i el forma solemna;

Aplicatii ale formei ad validitatem

Principalele acte juridice pentru care legea prevede forma solemna sunt urmatoarele:
-

donatia;

testamentul;

ipoteca conventional;

subrogarea in drepturile creditorului consimtita de debitor;

actele intre vii, avand ca obiect terenuri;

casatoria;

acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar;

renuntarea expresa la succesiune;

actele constitutive ale asociatiilor i fundatiilor fara scop patrimonial;

contractul de arendare scris.

1. Forma ceruta ad probationem
Prin forma ceruta ad probationem se intelege acea cerinta care consta in intocmirea

unui inscris care sa probeze actul juridic civil.

Aceasta forma este justificata, pe de o parte, de importanta anumitor acte juridice
civile, iar pe de alta parte, de avantajul practic pe care ea il prezinta, in sensul ca asigura
redarea fidela i certa a continutului actului juridic civil.
Forma ad probationem este obligatorie, nerespectarea ei atrage sanctiunea
inadmisibilitatii dovedirii actului (negotium) cu alt mijloc de proba i reprezinta o exceptie de
la principiul consensualismului.
Aplicatii:
-

actele care au un obiect de valoare mai mare decat cea prevazuta de lege, art.1191,
alin.1 C.civ. - 250 lei.

Contractul de locatiune;

Depozitul voluntar;

Tranzactia;

Contractul de inchiriere a locuintelor;

Acordul petrolier;

Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor;

Contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala;

Contractul de asigurare.
2. Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti
Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti, inseamna acele formalitati care sunt

necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozabil i persoa nelor care n-au participat
la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor.
Justificarea acestei cerinte de forma a actului juridic se gasete in ideea de protectie a
tertilor.
Aplicatii:
-

publicitatea imobiliara prin cartile funciare;

publicitatea constituiri gajului;

notificarea cesiunii de creanta;

inregistrarea in materia inventiilor, desenelor i modelelor industriale;

mentiunile cu caracter de protectie i inregistrarile - drepturi de autor;

inregistrarea i publicitatea prevazuta de Legea societatilor comerciale;

contractele de arendare

- publicitatea in materia contractelor de leasing.

Modalitatile actului juridic civil (termenul, conditia, sarcina)
Termenul - modalitate a actului juridic civil.
Termenul - dies - este un eveniment, viitor i sigur ca realizare, pana la care este
amanata fie inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective i executarii
obligatiilor civile.
Regulile cu caracter general referitoare la termen, ca modalitate a actului juridic civil,
sunt inscrise in art.1022-1025 C.civ. Alaturi de acestea, exista insa i reguli speciale, inscrise
fie in Codul civil (art.1079, art.1101, art.1362 etc), fie in alte acte normative.
Clasificare
A) Dupa criteriul efectului sau, termenul poate fi suspensiv i extinctiv.

1) Termenul suspensiv este termenul care amana inceputul exercitiului dreptului

subiectiv i executarii obligatiei corelative, pana la indeplinirea lui; ex: data
platirii chiriei.
2) Termenul extinctiv, este termenul care a mana stingerea exercitiului dreptului
subiectiv i executarii obligatiei corelative, pana la implinirea lui; ex: un contract
de locatie incheiat pentru un an.
B) in functie de titularul beneficiului termenului, termenul poate fi in favoarea
debitorului, in favoarea creditorului, in favoarea ambelor parti.
1) Termenul in favoarea debitorului. In acest caz, debitorul poate plati, de
buna voie, mai inainte, dar nu opate fi silit de creditor la aceasta.
2) Termenul in favoarea creditorului. In acest caz, creditorul poate cere
executarea obligatiei inainte de implinirea termenului, fara ca debitorul sa
se poata opune; ex: cazul depozitului.
3) Termenul in favoarea ambelor parti. In acest caz executarea anticipata a
obligatiilor este posibila cu acordul ambelor parti; ex: termenul intr-un
contract de asigurare.
Aceasta clasificare prezinta importanta deoarece numai acela care are de partea sa
beneficiul termenului poate renunta la acest beneficiu.
C) in functie de izvorul sau, termenul poate fi voluntar sau conventional, legal
i judiciar.
a) Termenul voluntar sau conventional, este acela care a fost stabilit de partile unui
act juridic civil;
b) Termenul legal, este acela stabilit de lege i care face parte, de drept, in actul juridic
civil;
c) Termenul judiciar, este acela care poate fi acordat de instanta de judecata
debitorului.
D) Dupa criteriul cunoa^terii sau nu a datei implinirii sale, la momentul
incheierii actului juridic civil, termenul poate fi cert sau incert.
a) Termenul cert, cand momentul implinirii sale este cunoscut la data incheierii
actului;

b) Termenul incert, cand implinirea lui nu este cunoscuta ca data calendaristica.

Termenul afecteaza numai executarea actului juridic, nu i existenta lui. Efectele

termenului sunt diferite dupa cum suntem in prezenta termenului suspensiv sau a termenului
extinctiv.
Efectele termenului suspensiv
Au ca punct de plecare faptul ca nu afecteaza existenta drepturilor i obligatiilor ci
numai exercitarea drepturilor i executarea obligatiilor, in sensul amanarii inceputului
acestora pana la momentul implinirii lui. De aici decurg urmatoarele consecinte:
-

daca debitorul executa obligatia sa inainte de termen el face o plata valabila,

echivalenta cu renuntarea la beneficiul termenului;

inainte de implinirea termenului, titularul dreptului poate lua masuri de conservare a

dreptului sau;

in actele translative de drepturi reale asupra bunului individual determinat, termenul

suspensiv nu amana transferul acelor drepturi, afara de cazul in care s-a prevazut
expres contrariul;

pana la indeplinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate cere plata la debitor;

inainte de implinirea termenului suspensiv, creditorul nu opate opune debitorului

compensatia;

inainte de termen, creditorul nu este in drept sa intenteze actiunea oblica ori pe cea
pauliana;

prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data implinirii termenului

suspensiv.
B) Efectele termenului extinctiv.
Termenul extinctiv consta intr-o suita de termene suspensive (succesive); efectul pe

care il are este acela de a marca data stingerii dreptului subiectiv i obligatiei corelative; ex:
moartea creditorului marcheaza sfaritul dreptului de a pretinde renta viagera i obligatia de
a o plati.
Conditia - modalitate a actului juridic civil

Prin conditie, ca modalitate a actului juridic civil, se intelege un eveniment viitor i

nesigur ca realizare, de care depinde existenta (naterea ori desfiintarea) actului juridic civil.
Cu alte cuvinte conditia este un eveniment viitor i incert ce afecteaza insai
existenta actului juridic civil.
Regulile referitoare la aceasta modalitate a actului juridic civil sunt stabilite in
art.1004-1019 C.civ., iar o serie de reguli speciale se gasesc in alte acte normative.
Clasificare:
A) Dupa criteriul efectului, conditia este suspensiva i rezolutorie.
1. Este suspensiva acea conditie de a carei indeplinire depinde naterea actului
juridic civil.
2. Este rezolutorie acea conditie de a carei indeplinire depinde desfiintarea
actului juridic civil; ex: iti vand autoturismul cu conditia ca daca voi fi
transferat in provincie, vanzarea se va desfiinta.
B) Dupa criteriul legaturii cu vointa partilor a reaizarii sau nerealizarii
evenimentului, conditia este: cauzala, mixta i potestativa.
1. Este cauzala acea co nditie a carei realizare nu sta in puterea nici uneia dintre
parti, depinde de hazard, situatie in care partile nu pot influenta in nici un fel
realizarea conditiei;
2. Este mixta conditia a carei realizare depinde de vointa uneia dintre parti ori de
vointa unei alte persoane, determinata; ex: vand apartamentul daca nu ma voi
casatori cu X.
3. Conditia potestativa este aceea a carei realizare depinde de vointa uneia sau
celeilalte parti a actului juridic. Conditia potestativa poate fi pur potestativa i
potestativa simpla.
Conditia pur potestativa este conditia a carei realizare depinde exclusiv de vointa
unei singure parti; ex: iti donez autoturismul daca vreau.
Conditia potestativa simpla este conditia a carei realizare depinde de vointa unei
singure parti, dar i de o imprejurare exterioara
C) Dupa modul ei de formulare, conditia poate fi pozitiva sau negativa.

1. Conditia pozitiva este aceea care afecteaza actul juridic printr-un eveniment
ce urmeaza sa se indeplineasca, mai exact daca este formulata in sens
afirmativ.
2. Conditia negativa consta dintr-un eveniment care urmeaza sa nu se produca,
adica atunci cand este formulata in sens negativ.
D) Alte clasifica ri
In temeiul art.1008 C.civ. mai deosebim conditia posibila i conditia imposibila,
precum i conditia licita i morala i conditia ilicita i imorala.
Conform art.1009 C.civ. putem deosebi intre conditia de a nu face un lucru imposibil
i conditia de a face un lucru imposibil.
Efectele conditiei
9

Reguli care guverneaza aceste efecte

Efectele conditiei sunt guvernate de doua principii:
-

conditia afecteaza insai existenta actului juridic civil;

conditia ii produce efectele retroactiv

B) Efectele conditiei suspensive
a) Pendente conditione.
Specific efectelor conditiei suspensive este ca in aceasta perioada de timp efectele

actului juridic nu se produc, cu urmatoarele consecinte:

-

creditorul nu poate cere executarea obligatiei;

debitorul nu datoreaza nimic (daca platete din eroare poate cere restituirea);

nu poate opera compensatia;

nu curge prescriptia extinctiva;

in actele translative nu se produce efectul translativ;

- creditorul este totui in drept sa ia masuri de conservare a dreptului sau i poate

ceda acest drept - ca drept conditional.

Eveniente conditione.
Daca conditia suspensiva nu se indepline^te, efectul care se produce este urmatorul;
partile se gasesc in aceeai situatie in care s-ar fi aflat daca nu ar fi incheiat actul juridic, de
aici urmatoarele consecinte:

prestatiile executate de parti vor fi restituite;

garantiile reale constituite se desfiinteaza;

drepturile constituite de catre debitor cu privire la lucru se consolideaza.

Daca conditia suspensiva s-a realizat, se considera retroactiv ca actul juridic a

fost pur i simplu; astfel:

-

plata facuta de debitor ramane valabila;

transmisiunile de drepturi reale facute de titularul dreptului conditional (dobanditorul

initial) se consolideaza.
De la caracterul retroactiv al efectelor conditiei suspensive, eveniente conditione

exista i exceptii:
-

prescriptia extinctiva curge numai la data implinirii conditiei;

fructele culese de instrainator ii apartin cu toate ca dreptul sau dispare cu efect

retroactiv;

actele de administrare raman valabile;

riscurile sunt in sarcina instrainatorului, chiar daca datorita efectului retroactiv, ele ar
fi trebuit sa fie in sarcina dobanditorului.
C) Efectele conditiei rezolutorii
Pendente conditione
Actul juridic sub conditie rezolutorie se comporta ca i cum ar fi un act pur i simplu,

astfel:
-

creditorul poate cere debitorului sa-i execute obligatia, debitorul fiind obligat la
aceasta;

dobanditorul sub conditie rezolutorie a unui bun cert suporta riscul pieirii acestuia, in
calitate de proprietar;

dreptul dobandit sub conditie rezolutorie poate fi transmis prin acte inter vivos sau
mortis causa, dar tot sub conditie rezolutorie;
Eveniente conditione
Daca conditia s-a realizat efectul care se produce consta in desfiintarea retroactiva a

actului, in consecinta:
-

instrainatorul va restitui pretul, iar dobanditor ul bunul;

drepturile constituite de dobanditor se desfiinteaza.

De la efectul retroactiv al indeplinirii conditiei rezolutorii exista i exceptii:

riscul realizat pendente conditione este suportat de dobanditor, ca proprietar sub

conditie rezolutorie, definitiv;

actele de administrare raman valabile;

fructele raman ale dobanditorului.

In actele Cu executare succesiva, efectele indeplinirii conditiei rezolutorii se produc

numai ex nunc.
Daca conditia rezolutorie nu s-a realizat, efectul care se produce consta in
consolidarea retroactiva a actului.
Sarcina - modalitate a actului juridic
Sarcina ca modalitate a actului juridic - este obligatia impusa de dispunator
gratificatului, care consta, dupa caz, in a da , a face sau a nu face ceva, in actele cu titlu
gratuit.
Codul civil nu contine o reglementare cu caracter general a sarcinii, insa exista o serie
de aplicatii, in materia donatiei (art.828-830) i in cea a legatului (art.930).
Clasificare:
A) in functie de persoana beneficiarului, distingem intre obligatia in favoarea
dispunatorului, in favoarea gratificatului sau in favoarea unui tert.
a) Sarcina in favoarea dispunatorului; ex: in cadrul contractului de donatie,
donatorul impune donatarului obligatia de a-I plati o datorie a sa fata de un tert;
b) Sarcina in favoarea gratificatului; ex: prin testament dispunatorul obliga pe
legatar sa foloseasca suma de bani lasata in scopul efectuarii unui lucrari
tiintifice;
c) Sarcina in favoarea unui tert; ex: iti las casa ca motenire cu conditia sa plateti
o renta viagera lui X.
Aceasta clasificare prezinta interes datorita regimului juridic diferit al celor trei feluri
de sarcina; astfel:
-

sarcina in favoarea dispunatorului poate fi constituita doar in cazul donatiei;

sarcina poate influenta natura actului juridic;

sarcina in favoarea unui tert este o forma de manifestare a stipulatiei pentru altul iar

nu a simulatiei.

B) Alte clasificari
In doctrina se mai distinge intre: sarcina posibila, licita i morala i cea imposibila,
inlicita i imorala.
Efecte
Sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic civil, nici executarea actului, ci
numai eficacitatea acestuia, in sensul ca, in caz de neindeplinire, da natere la dreptul de a
cere revocarea actului, iar revocarea nu se produce de drept, ea fiind judiciara.
Intrucat sarcina confera actului gratuit caracter sinalagmatic - pro parte - neexecutarea
ei da dreptul la optiune intre a cere rezolutiunea pentru neexecutare ori obligarea debitorului
la executarea indatoririi ce-i revine.
Comparatie intre conditie i sarcina
Deosebiri:
-

conditia poate afecta atat un act cu titlu gratuit cat i unul cu titlu oneros, sarcina este
admisibila doar in cazul liberalitatilor;

conditia afecteaza existenta efectelor actului juridic - sarcina afecteaza numai

eficacitatea actului juridic;

conditia nu obliga - sarcina obliga;

conditia opereaza de drept - rezolutiunea pentru neindeplinirea sarcinii se obtine

numai pe cale judiciara.
Asemanari:

efectele desfiintarii actelor in caz de neexecutarea sarcinii sau pentru indeplinirea ori
neindeplinirea conditiei sunt, de regula, retroactive, iar exceptiile de la retroactivitate
sunt de regula aceleai.
Efectele actului juridic civil
Efectele nulitatii unui act juridic sunt aceleai, indiferent daca este vorba de o nulitate

absoluta sau de o nulitate relativa, constand in desfiintarea actului juridic i a raportului

juridic creat prin act.
Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii.Nulitatea desfiinteaza actul juridic
incheiat cu incalcarea cerintelor de validitate prevazute de lege, cu efect retroactiv, din

chiar momentul incheierii actului, ca i cand acesta nici n-ar fi fost incheiat.
Exceptii:
-

casatoria putativa, efectele desfi intarii casatoriei se produc, pentru sotul de bunacredinta, numai pentru viitor, tocmai pentru a se ocroti buna sa credinta;

in toate cazurile de nulitate a casatoriei, copiii rezultati din casatoria nula sau anulata
pastreaza situatia de copii din casatorie, in raport cu ei desfiintarea casatoriei
neoperand retroactiv (pentru trecut), ci doar pentru viitor, asemenea unui divort (art.
23 alin. 2 C. fam.);

in cazul infierii (adoptiei) incheiate in absenta consimtamantului parintilor fireti ai

infiatului,legiuitorul a prevazut in art. 80 C. fam. (abrogat ulterior) ca efectele infierii
se mentin, aceasta putand fi doar desfacuta, daca este in interesul minorului ca el sa se
intoarca la parintii sai fireti;

in cazul contractelor cu executare succesiva in timp, constatarea sau pronuntarea

nulitatii desfiinteaza actul numai pentru viitor, mentinand efectele pe care actul
desfiintat le-a produs intre momentul incheierii sale nevalabile i momentul ramanerii
definitive a hotararii care constata sau pronunta nulitatea sa.
Principiul repunerii partilor in situatia anterioara(restitutio in integrum) impune ca tot

ceea ce s-a executat in temeiul unui act juridic lovit de nulitate sa fie restituit.
Exceptii:
-

potrivit art. 485 C. civ., cel care a posedat cu buna-credinta un bun frugifer pastreaza
pentru sine fructele culese, chiar daca - in cazul desfiintarii actului prin care a
dobandit acel bun - el trebuie sa restituie bunul insui;

potrivit art. 1164 C. civ., minorul al carui act este anulat pentru leziune (prin actiunea
in resciziune) nu trebuie sa restituie cocontractantului ceea ce a primit "decat daca se
probeaza ca a profi tat de ceea ce i s-a dat".

Principiul desfiintarii actelor subsecvente (resoluto jure dantis resolvitur jus

accipientis). Potrivit acestui principiu, din moment ce s-a desfiintat actul juridic prin care
cineva a dobandit un bun (i, deci, dobanditorul este considerat a nu fi fost niciodata
proprietarul acelui bun), este firesc sa se desfiinteze i actele juridice ulterioare prin care
acest aparent dobanditor a dispus de acel bun (caci el nu putea dispune valabil de un buncare,
juridicete, nu devenise al sau).
Exceptii:
-

cel care a intrat in posesia unui bun mobil cu buna-credinta (adica ignorand
nevalabilitatea titlului prin care a dobandit) devine proprietar al bunului i nu mai
poate fi silit sa-1 restituie (decat in cazul cand lucrul fusese pierdut sau furat i vandut
de gasitor sau hot, situatie in care adevaratul proprietar il poate revendica in termen de
3 ani, chiar i de la posesorul de buna-credinta, care insa are actiune in regres contra
celui de la care l-a dobandit);

nu se vor desfiinta nici actele subsecvente de conservare i de administrare ;

de asemenea, se pastreaza (nu sunt desfiintate) i actele de dispozitie incheiate, cu

titlu oneros, cu un subdobanditor de buna-credinta (care nu tia ca dispunatorul
dobandise printr-un act neva labil, sanctionat apoi cu nulitatea); in acest caz
dispunatorul (al carui drept s-a desfiintat retroactiv ca urmare a nulitatii actului prin
care el insui dobandise bunul) urmeaza sa-i indeplineasca obligatia de restituire a
bunului prin echivalent;
- nu mai pot fi desfiintate, actele prin care bunul a fost transmis, subsecvent, unui

subdobanditor care, intre timp, a dobandit proprietatea bunului prin uzucapiune, in conditiile
legii.
-

Mentinerea efectelor actului lovit de nulitate, in temeiul unor principii de

drept.Exista situatii in care, dei ar trebui sa fie desfiintate, actele juridice afectate de
nulitate,totui acestea se mentin ca fiind valabile. Explicatia consta in faptul ca alte principii
de drept impun aceasta solutie. Acestea sunt :
-

Principiul conversiunii actului juridic nul intr-un alt act juridic, ale carui
conditii de validitate sunt integral indeplinite. Potrivit acestui principiu,
manifestarea valabila de vointa exprimata intr-un act juridic lovit de nulitate poate

avea valoare de sine statatoare, independent de soarta actului juridic in care ea s-a
manifestat initial.
-

Principiul raspunderii civile delictuale (consacrat de art. 998 C. Civ., potrivit caruia
orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui
greeala s-a ocazionat, a-l repara ) justifica uneori mentinerea efectelor unui act
juridic nul, dar nu cu titlu de efecte ale actului, ci cu titlu de reparare in natura a
prejudiciului cauzat prin nevalabilitatea actului (atunci cand cea mai buna reparatie a
prejudiciului

suferit prin nulitatea actului este tocmai mentinerea efectelor acestuia).

- Principiul validitatii aparentei in drept (exprimat de adagiul latin "error communis
facit jus") poate justifica i el, uneori, mentinerea efectelor juridice produse de un act lovit de
nulitate. O aplicatie a acestui principiu ar fi aceea referitoare la casatoria incheiata in fata unui
ofiter de stare civila necompetent , acesta fiind mentinuta ca valabila, daca acel ofiter a
exercitat in mod public atributiile respective, aparand in ochii partilor i in ochii publicului in
general ca fiind competent a le exercita. (In acest sens, art. 7 al Legii cu privire la actele de
stare civila, nr. 119/1996, prevede expres ca "Actele de stare civila intocmite de o persoana
care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea prevederilor
prezentei legi, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate").
Nulitatea actului juridic civil
Nulitatea este sanctiunea de drept civil care consta in lipsirea actului juridic civil
(negotium) de acele efecte care sunt contrare normelor edictate pentru incheierea valabila a
actului juridic civil.
Nulitatea indeplinete o functie preventiva i o functie sanctionatorie.
Functia preventiva consta in efectul inhibitoriu pe care il exercita asupra subiectelor
de drept civil, tentate sa incheie actul juridic civil cu nerespectarea conditiilor sale de
valabilitate.
Functia sanctionatorie consta in inlaturarea efectelor contrare normelor juridice
edictate pentru incheierea valabila a actului civil respectiv.
Functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii este o sinteza a primelor
doua functii i asigura respectarea normelor juridice civile care reglementeaza conditiile de
valabilitate a actului juridic civil.
In stadiul actual al legislatiei civile nu exista o reglementare unitara a nulitatii actului
juridic civil, ci normele care formeaza aceasta institutie se gasesc raspandite in tot Codul
civil, precum i in alte acte normative ce se constituie in izvoare ale dreptului civil.

Delimitarea fata de alte sanctiuni de drept civil

a) Nulitatea i rezolutiunea.
Rezolutiunea este acea sanctiune de drept civil ce consta in desfiintarea retroactiva a
unui contract sinalagmatic, cu executare uno ictu, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor
de catre una dintre parti.
Asemanari:
-

ambele atrag ineficacitatea actului juridic civil;

produc, in principiu, efecte retroact iv;

ambele presupun, in principiu, o hotarare a organului de jurisdictie.

Deosebiri:

nulitatea presupune un act juridic incheiat cu nerespectarea unei conditii de validitate,

rezolutiunea - un act valabil incheiat;

nulitatea se aplica oricarui tip de act; rezolutiunea - numai contractelor sinalagmatice

cu executare uno ictu;

cauza de nulitate exista in momentul incheierii actului; cauza rezolutiunii apare

ulterior momentului incheierii actului;

cauzele celor doua sanctiuni sunt diferite;

Rezolutiunea i nulitatea relativa sunt supuse unor reguli diferite in privinta

prescriptiei extinctive. Nulitatea absoluta nu este supusa prescriptiei extinctive.

b) Nulitatea i reziliere
Rezilierea este sanctiunea de drept civil ce intervine in cazul neexecutarii culpabile a
unui contract sinalagmatic cu executare succesiva i consta in incetarea efectelor contractului
respectiv numai pentru viitor.
Deosebiri fata de rezolutiune: intervine numai in cazul ontractelor sinalagmatice cu
executare succesiva; opereaza numai pentru viitor.
Asemanari:
-

ambele atrag ineficacitatea actului juridic civil;

produc, in principiu, efecte pentru viitor (in cazul actelor cu executare succesiva nici

nulitatea nu produce efecte pentru trecut);

ambele presupun, in principiu, o hotarare a organului de jurisdictie.
Deosebiri:

nulitatea presupune un act juridic incheiat cu nerespectarea unei conditii de validitate,

rezilierea - un act valabil incheiat;

nulitatea se aplica oricarui tip de act; rezilierea - numai contractelor sinalagmatice cu

executare succesiva;

cauza de nulitate exista in momentul incheierii actului; cauza rezilierii apare ulterior
momentului incheierii actului;

cauzele celor doua sanctiuni sunt diferite;

Rezilierea i nulitatea relativa sunt supuse unor reguli diferite in privinta prescriptiei

extinctive. Nulitatea absoluta nu este supusa prescriptiei extinctive.

c) Nulitatea i caducitatea
Caducitatea este cauza de ineficacitate constand in lipsirea actului juridic civil de
orice efecte datorita aparitiei unor cauze ulterioare incheierii sale i independent de vointa
autorului actului.
Deosebiri:
-

caducitatea presupune un act juridic valabil incheiat;

produce efecte numai pentru viitor;

presupune o cauza ulterioara incheierii actului;

cauza este straina de vointa autorului actului juridic civil.

d) Nulitatea i revocarea
Revocarea este acea sanctiune civila care consta in inlaturarea efectelor actului
juridic civil datorita ingratitudinii gratificatului ori neexecutarii culpabile a sarcinii.

Deosebiri fata de nulitate:

-

revocarea presupune un act juridic valabil incheiat;

revocarea se aplica, in principiu, liberalitatilor;

presupune cauze ulterioare incheierii actului juridic;

prescriptia extinctiva este supusa unor reguli difer ite.

e) Nulitatea i inopozabilitatea
Inopozabilitatea este sanctiunea aplicabila in cazul nesocotirii unor cerinte de
publicitate fata de terti sau a lipsei ori depairii puterii de a reprezenta.
Deosebiri:
-

inopozabilitatea presupune un act juridic valabil incheiat;

in caz de nulitate efectele privesc partile dar i tertii, in caz de inopozabilitate efectele
privesc numai partile;

inopozabilitatea presupune neindeplinirea unor formalitati ulterioare incheierii

actului;
-

nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare; inopozabilitatea, in materie de

reprezentare, poate fi inlaturata prin ratificare.

f) Nulitatea i reductiunea
Reductiunea este sanctiunea civila aplicabila in aczul actelor juridice incheiate cu
nesocotirea unor interdictii stabilite de lege pentru ocrotirea unor persoane sau pentru
restabilirea echilibrului contraprestatiilor intr-un contract oneros comutativ.
Deosebiri:
-

sfera de aplicare a reductiunii este mai restransa;

actele sunt valabil incheiate in cazul reductiunii;

cauzele celor doua sanctiuni sunt diferite.

Nulitatea absoluta
Nulitatea absoluta este aceea care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului

juridic civil, a unei norme juridice care ocrotete un interes general, obtesc.

Cauze de nulitate absoluta:

-

incalcarea dispozitiilor legale privitoare la capacitatea civila a persoanelor in cazurile

nerespectarii unei incapacitati speciale, ceruta pentru ocrotirea interesului obtesc sau
daca este vorba despre lipsa capacitatii de folosinta a persoane i juridice ori de
nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice;

lipsa totala a consimtamantului; ex: eroarea-obstacol;

nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

nevalabilitatea cauzei atunci cand: absenta scopului imediat, eroare asupra scopului
imediat, cauza ilicita sau imorala;

nerespectarea formei cerute ad validitatem;

lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative sau judiciare;

incalcarea ordinii publice;

fraudarea legii.
Regimul juridic al nulitatii absolute.
Prin regimul juridic al nulitatii absolute se inteleg regulile carora le este supusa

nulitatea absoluta.
Nulitatea absoluta:
-

poate fi invocata de oricine are interes; aceasta insemnand ca pot invoca nulitatea
absoluta partile actului juridic, avanzii-cauza ai partilor, procurorul, instanta;

este imprescriptibila; nulitatea absoluta poate fi intentata oricand;

nu poate fi acoperita prin confirmare expresa sau tacita.

Nulitatea relativa
Nulitatea este aceea care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic civil,

a unei norme juridice care ocrotete un interes particular, individual.

Cauze de nulitate relativa:

nerespectarea regulilor referitoare la capacitatea civila a persoanei, insa numai atunci

cand actul juridic este incheiat de persoana lipsita de capacitate de exercitiu,
actuljuridic s-a incheiat fara incuviintarea ocrotitorului legal i este lezionar pentru
minorul de 14-18 ani, actul juridic s-a incheiat fara incuviintarea autoritatii tutelare,
actul juridic s-a incheiat pentru persoana juridica in lipsa ori cu depairea puterilor
conferite, actul juridic s-a incheiat cu nerespectarea unor incapacitati speciale
instituite pentru protectia unor interese individuale;

lipsa discernamantului;

viciile de consimtamant;

nerespectarea dreptului de preemtiune.

Regimul juridic al nulitatii relative.
Prin regimul juridic al nulitatii relative se inteleg regulile carora le este supusa

nulitatea relativa.
Nulitatea relativa:
-

poate fi invocata de doar de persoana a carui interes a fost nesocotit la incheierea

actului juridic; invocarea poate fi facuta personal sau prin reprezentant;

este prescriptibila, ceea ce insemna ca nulitatea relativa trebuie invocata in termenul

de prescriptie extinctiva;
poate fi acoperita prin confirmare expresa sau tacita.

A.3. Prescriptia extinctiva. Definitie, reglementare, natura juridica i delimitare fata de alte
institutii. Efectul prescriptiei extinctive. Domeniul prescriptiei extinctive.
Termenele de prescriptie extincvtiva. Cursul prescriptiei extinctive (inceput, suspendare,
intrerupere, repunere in termen).
Definitie, reglementare, natura juridica i delimitare fata de alte institutii
In baza precizarilor facute, putem spune ca prescriptia extinctiva reprezinta sanctiunea
stingerii dreptului la actiune care nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege. Definitia
corespunde i art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 conform caruia dreptul la actiune avand un
obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de
lege".
Aa cum rezulta i din definitie, este necesar sa retinem ca titularul dreptului civil
incalcat sau nerecunoscut daca nu actioneaza in termenul prevazut de lege pierde concursul
instantei competente in vederea apararii dreptului sau.
Reglementarea prescriptiei extinctive
Normele juridice in vigoare care formeaza institutia prescriptiei extinctive se gasesc
in mai multe acte normative, astfel:
-

Decretul nr. 167 / 1958 privind prescriptia extinctiva, aceasta constituind dreptul
comun in materia prescriptiei extinctive;

Codul Civil (in special titlul XX - Despre prescriptie");

Codul familiei (art. 21, art. 52, art. 55, art. 60);

Alte acte normative: legea nr. 29 / 1990 privind contenciosul administrativ; Legea nr.
31 / 1990 privind societatile comerciale, Legea nr. 11 / 1991 privind combaterea
concurentei neloiale; Legea nr. 7 / 1996 privind cadastrul i publicitatea imobiliara;
Legea nr. 10 / 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 etc..
Potrivit art. 26 din Decretul nr. 31 / 1954 au fost abrogate orice late dispozitii contrare

acestui decret cu exceptia acelora care stabilesc termene mai scurte. Aceasta, deoarece in
reglementarea anterioara, pana la aparitia Decretului nr. 165 / 1958 , reglementarea
prescriptiei extinctive era facuta in cuprinsul Codului Civil.

In ceea ce privete obiectul i efectele prescriptiei extinctive in reglementarile facute

in Codul Civil erau determinate prin dispozitii confuze i deseori contradictorii (ex. in art.
1837 din vechiul Cod Civil se prevedea ca prescriptia este un mijloc de a dobandi
proprietatea sau a se libera de o obligatie"). Tot in vechiul Cod Civil erau prevazute termene
prea lingi (ex. potrivit art. 1900 alin. 1, actiunea in nulitate se putea introduce intr-un termen
de 10 ani).
Caracterul normelor care reglementeaza prescriptia extinctiva
O problema strans legata de reglementarea prescriptiei extinctive este aceea a
caracterului imperativ sau dispozitiv al normelor care formeaza aceasta institutie.
De lege lata, caracterul imperativ al normelor care reglementeaza prescriptia
extinctiva este neindoielnic. Aceasta, deoarece interesul ocrotit este , conform Decretului nr.
167 / 1958, de ordine publica.
Astfel, alineatul ultim al art. 1 prevede ca orice clauza care se abate de la
reglementarea legala a prescriptiei este nula", iar art. 18 dispune ca instanta de judecata i
organul arbitral sunt obligate ca din oficiu, sa cerceteze daca dreptul la actiune sau executarea
silita este prescrisa"
Natura juridica a prescriptiei extinctive
Prescriptia extinctiva este o institutie juridica cu caracter complex, fiind cunoscuta de
toate ramurile de drept.
Prin urmare, natura sa juridica urmeaza a fi stabilita in carul fiecarei ramuri de
drept.
Pentru o buna determinare a naturii juridice a prescriptiei extinctive trebuie stabilit ce
reprezinta pentru dreptul civil prescriptia extinctiva.
In definitie rezulta ca prescriptia stinge dreptul la actiune in sens material ceea ce
inseamna ca, daca subiectul activ intenteaza actiune dupa implinirea termenului de
prescriptie, aceasta va fi respinsa ca prescrisa, titularul dreptului subiectiv supus prescriptiei
extinctive nemaifiind ajutat de forta de constrangere a statului.

Pentru dreptul civil, prescriptia extinctiva este o sanctiune indreptata impotriva

pasivitatii titularului dreptului subiectiv civil, sanctiune ce urmeaza a fi privita diferit, dupa
cum este vorba pe de o parte de un drept de creanta sau un drept real accesoriu, ipoteza in
care prin prescriptia extinctiva se stinge o componenta a dreptului la actiune,iar pe de alta
parte, de un drept real principal sau de un drept nepatrimonial (doar daca legea prevede in
mod expres prescriptibilitatea unui astfel de drept), ipoteza in care prescriptia extinctiva
stinge insui dreptul subiectiv.
Delimtarea prescriptiei extinctive
Prescriptia extinctiva trebuie delimitata de prescriptia achizitiva (uzucapiunea), de
decadere i de termenul extinct iv.
Prescriptia extinctiva i prescriptia achizitiva (uzucapiunea)
Intre prescriptia extinctiva i prescriptia achizitiva exista urmatoarele asemanari:
-

ambele sunt sanctiuni de drept pentru titularii drepturilor subiective civile inactivi;

ambele sunt concepte sau institutii de drept civil;

ambele presupun termene.

Deosebirile dintre prescriptia extinctiva i prescriptia achizitiva vizeaza urmatoarele

aspecte:
-

prescriptia extinctiva este reglementata in principal in Decretul nr. 167 / 1958, in timp
ce prescriptia achizitiva este reglementata in Codul civil;

termenele de prescriptie extinctiva sunt mai scurte i mai numeroase, in timp ce

termenele pentru prescriptia achizitiva sunt mai lungi i mai putine;

prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune (in sens material), iar prescriptia
achizitiva conduce la dobandirea unui drept real principal;

fiecare prescriptie are reguli proprii de suspendare i intrerupere, iar ,,repunerea in

termen" este aplicabila numai prescriptiei extinctive.
b) Prescriptia extinctiva i decaderea
Decaderea, ca sanctiune de drept civil reprezinta stingerea dreptului subiectiv civil

care nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege.

Decaderea se aseamana cu prescriptia extinctiva deoarece:
-

ambele sunt sanctiuni de drept civil;

ambele au efect extinctiv;

ambele presupun termene.

Principalele deosebiri dintre acestea doua sunt urmatoarele:

prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune in sens material, in timp ce decaderea

stinge insui dreptul subiectiv civil;

termenele de prescriptie extinctiva sunt mai numeroase i mai lungi, iar termenele de
decadere sunt mai putine i mai scurte;

suspendarea, intreruperea i repunerea in termen sunt schimbari proprii termenului de

prescriptie, termenul de decadere nefiind susceptibil de suspendare, intrerupere i
repunere in termen.
Delimitarea prescriptiei extinctive fata de termenul extinctiv
Reliefam urmatoarele asemanari dintre prescriptia extinctiva i termenul extinctiv:

ambele presupun efectul extinctiv;

ambele sunt concepte de drept civil.

Dintre deosebirile mai importante mentionam:

termenele de prescriptie pot fi numai legale, in timp ce termenele extinctive pot fi

dupa caz: conventionale, legale sau jurisdictional;

prescriptia extinctiva este atat un mod de transformare a continutului raportului juridic

civil obligational, cat i o sanctiune, iar termenul extinctiv este o modalitate a actului
juridic civil;

suspendarea, intreruperea i repunerea in termen sunt schimbari proprii termenului de

prescriptie;

prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune, iar termenul extinctiv stinge dreptul
subiectiv civil i obligatia civila corelativa.
Efectul prescriptiei extinctive
Controversa privind efectul prescriptiei extinctive
In doctrina exista o controversa privind problema de a ti ce se stinge prin prescriptia

extinctiva, controversa care ii are originea in dispozitiile Codului Civil privitoare la acest
aspect.

Astfel, art. 1091 din Codul Civil enumera prescriptia printre modurile de stingere a
obligatiilor civile; art. 1837 din acelai cod prevede: Prescriptia este un mijloc de a se
elibera de o obligatie", iar art. 1890, 1900, 1903, 1904 din Cod fac referire la
prescriptiaactiunilor in justitie, de unde reiese ca prin prescriptia extinctiva nu se stinge
dreptul subiectiv in intregul sau, ci doar actiunea in justitie.
Dupa aparitia Decretului nr. 167 / 1958, care prevede ca prescriptia extinctiva stinge
dreptul la actiune", totui controversa cu privire la ce se stinge prin prescriptia extinctiva a
continuat.
Astfel, intr-o parere izolata s-a considerat ca prin prescriptie se stinge insui dreptul
subiectiv civil, alaturi de dreptul la actiune. In argumentarea tezei s-a invocat faptul ca este de
neconceput supravietuirea dreptului subiectiv civil, de vreme ce se stinge posibilitatea
ocrotirii lui pe cale de constrangere statala.
In cealalta opinie se sustine ca prin prescriptie se stinge dreptul la actiune. In acest
sens se considera ca dreptul subiectiv ramane neatins prin implinirea termenului de
prescriptie, pierzandu-se prin aceasta numai posibilitatea de a obtine concursul organelor de
justitie competente pentru realizarea sa.
Daca prin implinirea termenului de prescriptie s-ar stinge insui dreptul subiectiv
civil, nu s-ar mai justifica repunerea in termenul de prescriptie extinctiva, reglementat de
articolul citat mai sus, deoarece instanta nu ar mai avea ce ocroti.
-

urmatorul argument are in vedere interpretarea art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167 /
1958: Debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiune al debitorului a
fost prescris, nu are dreptul sa ceara inapoierea prestatiei chiar daca la data executarii
nu tia ca termenul prescriptiei era implinit". Solutia stingerii numai a dreptului la
actiune rezulta din interpretarea gramaticala a textului, coroborata cu valabilitatea
platii facuta dupa implinirea termenului de prescriptie extinctiva.
Daca se admite ca prescriptia extinctiva stinge numai dreptul la actiune" in sens

material, rezulta urmatoarele consecinte juridice:

-

supravietuirea dreptului subiectiv civil i a obligatiei civile corelative, acestea fiind

transformate, devenind imperfecte, din calitatea pe care o aveau, de a fi perfecte;

imprescriptibilitatea dreptului la actiune in sens procesual, ceea ce inseamna ca, dei

s-a implinit termenul de prescriptie extinctiva, titularul dreptului la actiune poate

sesiza organul de jurisdictiei.

Principiile efectului prescriptiei extinctive

Stingerea dreptului material la actiune este carmuita de doua principii consacrate

astfel:
-

art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958: Odata cu stingerea dreptului la actiune
privind un drept principal se stinge i dreptul la actiune privind drepturile accesorii";

Acest principiu este o aplicatie a cunoscutului principiu de drept, accesorium sequitur

yrinciyale. Prin urmare, odata cu stingerea dreptului la actiune, privind un drept de creanta
principal se stinge i dreptul la actiune privind eventualele dobanzi, garantii reale sau
personale.
-

art. 12 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit caruia in cazul cand un debitor este
obligat la prestatiuni succesive, dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestatiuni se
stinge printr-o prescriptie deosebita".
Domeniul prescriptiei extinctice
Din interpretarea per a contrario a alin 1, Decretul nr. 167/1958 rezulta faptul ca nu

intra in domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive drepturile la actiune avand un obiect

nepatrimonial, deci sunt supuse prescriptiei doar actiunile cu un obiect patrimonial.
In materia drepturilor reale:
-

Actiunea in revendicare - prin care se valorifica dreptul de proprietate - este

imprescriptibila; exceptie: prin art. 561 C. Pr. Civactiunea in revendicare a unui bun
adjudecat (prin licitatie) se prescrie in termen de 5 ani din momentul executarii
ordonantei de adjudecare;

In cazul revendicarii unui bun din proprietatea publica (care apartine domeniului
public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale) regula imprescriptibilitatii
actiunii in revendicare este i mai puternica, in sensul ca aceste bunuri sunt declarate
prin art. 135 alin. 5 din Constitutie ca inalienabile;

Actiunea confesorie, prin care se valorifica un drept real principal asupra lucrului
altuia (un drept de uzufruct, uz, abitatie sau servitute) este supusa prescriptiei
extinctive reglementate de Codul civil, care prevede - in art. 1890 - un termen de
prescriptie de 30 de ani;

Actiunea negatorie (prin care proprietarul unui bun cere incetarea

exercitiuluinelegitim, de catre altul, a unui drept real derivat - uzufruct, uz, abitatie
sau servitute - asupra bunului sau) este i ea imprescriptibila;

actiunile in partaj sunt imprescriptibile ;

actiunile posesorii (art. 674-676 C. Pr. Civ.) sunt prescriptibile, potrivit art. 674 C. Pr.
Civ. Ele vor fi admise numai daca ... nu a trecut un an de la tulburare sau
deposedare".
In materia drepturilor extrapatrimoniale, prin exceptie sunt supuse prescriptiei

extinctive:
-

actiunea in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei, care se poate introduce
numai intr-un termen de un an de la naterea copilului (art. 60 C. Fam.);

actiunea in tagaduirea paternitatii copilului din casatorie, care trebuie introdusa in 6

luni de la data cand sotul mamei a cunoscut naterea copilului (art. 55 alin. 1 C.
Fam.);

actiunea in anularea casatoriei pentru vicii de consimtamant, care trebuie introdusa in

termen de 6 luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau dolului (art.
21 alin. 2 C. Fam.).
Prescriptia dreptului de a cere excutarea silita.Art. 6 al Decr. Nr. 167/1958 a dispus

ca ,,Dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor se prescrie prin
implinirea unui termen de 3 ani..."
Termenele de prescriptie extinctiva
Definitie i clasificare
A. Definitia termenelor de prescriptie extinctiva
Termenele de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune reprezinta intervalele de timp
stabilite de lege inauntrul carora trebuie sesizate instantele judecatoreti competente sub
sanctiunea pierderii in intregul ei a posibilitatii de a mai putea obtine protectie judiciara a
drepturilor civile incalcate sau nerecunoscute.
Clasificarea termenelor de prescriptie extinctiva
Un prim criteriu de clasificare i cel mai important se refera la sfera de aplicare.

Potrivit acestui criteriu, termenele de prescriptie a dreptului la actiune se impart in: termene
generale i termene speciale de prescriptie extinctiva.

Normele care stabilesc un termen general reprezinta norma generala, iar normele care
stabilesc termene speciale, reprezinta norme speciale, corelatia dintre aceste norme fiind
carmuita de legile generalio specialibus non derogant i specialio generalibus derogant. Cel
de-al doilea criteriu de clasificare are in vedere izvorul normativ al termenelor, fiind vorba
astfel despre: termene instituite de Decretul nr. 167 / 1958 i termene instituite in alte izvoare
de drept civil (Codul Civil, Codul familiei, legile nr. 31 / 1990 i nr. 11 / 1991).
Ultimul criteriu de clasificare este cel al marimii sau intinderii lor, astfel termenele
speciale se impart in: termene mai mari decat termenul general, termene egale cu termenul
general; termene mai mici decat termenul general de prescriptie extinctiva.
Termenele generale de prescriptie extinctiva
Termenele generale de prescriptie sunt acele termene care se aplica in practica atunci
cand nu ii gasete aplicatie un termen special de prescriptie extinctiva intr-un anume caz
dat.
Doctrina i jurisprudenta califica un termen ca fiind general, interpretul tinand seama
de modul de consacrare, de redactarea textului legal pe care il consacra.
Aceasta s-a intamplat cu art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia
Termenul prescriptiei este de 3 ani, iar raporturile dintre organizatiile socialiste de 18 luni".
Tinandu-se seama de solutia de principiu adoptata in privinta normelor din materia
prescriptiei extinctive care privesc exclusiv raporturile dintre organizatiile socialiste" - in
sensul neaplicarii lor, deoarece ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex (unde inceteaza motivatia
legii, inceteaza legea insai); conceptul juridic de termen general de prescriptie extinctive"
trebuie reexaminat, regandit i reformulat.
In primul rand nu mai trebuie luat in considerare termenul de 18 luni, prevazut de art.
3 alin. 1, dupa disparitia raporturilor dintre organizatiile socialiste", in raporturilor ulterioare
fiind aplicabil termenul general de prescriptie, aplicabil i altor raporturi de acelai fel,
facandu-se abstractie de calitatea subiectelor raportului juridic civil, adica termenul de 3 ani.

Un alt aspec t care trebuie luat in considerare in precizarea termenelor generale de

prescriptie extinctiva consta in solutiile adoptate in ce privete domeniul prescriptiei
extinctive:
-

in principiu, drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv, exceptiile de la

acest principiu fiind cazuri in care se aplica fie un termen special de prescriptie (ex.
cele prevazute de Codul familiei), fie termenul general de prescriptie (de 3 ani);

in principiu, drepturile patrimoniale sunt prescriptibile extinctiv; este necesara

distinctia intre actiunile personale care insotesc drepturile de creanta i care sunt
supuse dispozitiile din acest act normativ i actiunile reale, care insotesc drepturi
reale principale (proprietati, uz, uzufruct, abitatie, superficie, servitute), actiune care
sunt supuse prescriptiei reglementata de Codul Civil.
Termenul general de prescriptie de 3 ani, aplicabil actiunilor personale care insotesc

drepturi subiective civile de creanta

Art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 instituie termenul de prescriptie extinctiva
cu caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligationale. Potrivit acestui articol,
termenul prescriptiei este de 3 ani (...)".
Acest termen general de prescriptie extinctiva se aplica ori de cate ori nu exista terme
ne speciale de prescriptie extinctiva. Acest termen general de prescriptie extinctiva se aplica
i la pretentiile patrimoniale care insotesc o actiune care este sau nu prescriptibila extinctiv
(ex. actiunea in nulitate, actiunea in rezolutiune sau rezilier e etc.). prin analogie, acest
termen general de prescriptie extinctiva este aplicabil i actiunilor nepatrimoniale
prescriptibile extinctiv pentru care nu este stabilit prin lege un termen special de prescriptie
extinctiva, insa nu poate fi extins i la actiunile sale, deoarece potrivit dispozitiilor art. 21 din
Decretul nr. 167 / 1958, generalitatea termenului de 3 ani nu se extinde i la actiunile reale
care intra sub incidenta Codului Civil.
Termenul reglementat de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 prezinta
urmatoarele caracteristici:
-

in comparatie cu termenele de prescriptie anterioare, prevazute de Codul Civil este

mult mai scurt;

termenul general de prescriptie se aplica ori de cate ori legea nu prevede un terme
special.
Avand in vedere cele subliniate, putem concluziona ca termenul general constituie

regula, iar termenele speciale, exceptia.

Termenul general de prescriptie de 30 de ani, aplicabil actiunilor reale care insotesc
drepturile realeprincipaleprescriptibile extinctiv
Deoarece potrivit dispozitiilor art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958, Dispozitiilor
Decretului de fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate,
uzufruct, uz, abitatiune, servitute i superficie", rezulta ca pentru drepturile reale principale
prescriptibile extinctiv, termenul general de prescriptie extinctiva este cel instituit de art.
1890 din Codul Civil, care dispune ca toate actiunile, atat reale cat i personale, pe care
legea nu le-a declarat neprescriptibile i pentru care n-a defipt un termen de prescriptie se vor
descrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce
vreun titlu i fara sa i se poata opune reaua-credinta."
Acest text se aplica actiunilor reale ori de cate ori nu exista un termen special de
prescriptie extinctiva.
Caracterul general al termenului prevazut in art. 1890 din Codul Civil rezulta i din
dispozitiile art. 1894 Cod Civil, potrivit carora Regulile prescriptiei relative la alte obiecte
decat cele cuprinse in acest titlu i care sunt expuse la locurile respective din acest codice
exclud aplicarea dispozitiilor acestui titlu in toate cazurile cand sunt contrarii lor".
Continutul real al generalitatii termenului de prescriptie de 30 de ani prevazut de art.
1890 din Codul civil, se obtine prin scoaterea din totalul actiunilor reale a:
1. actiunilor reale imprescriptibile extinctiv;
2. actiunilor reale supuse unor termene speciale de prescriptie;
In concluzie, acest termen se aplica:
-

actiunii in revendicare mobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate privata;

actiunii confesorii (cu exceptia situatiei in care prin aceasta se apara dreptul de
superficie).

Termenele speciale de prescriptie extinctiva

Termenele speciale de prescriptie a dreptului la actiune sunt termene care deroga de
la reglementarea de principiu inscrisa in art. 3 alin. 1din Decretul nr. 167 / 1958 i se disting
prin particularitatea de a fi aplicate numai in cazurile expres prevazute de lege.
Aceste termene speciale de prescriptie extinctiva sunt reglementate atat in Decretul
nr. 167 / 1958. cat i in alte acte normative.
Termenele speciale aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale
Termenele speciale aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale sunt prevazute in
Codul familiei:
- termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil actiunii in anulabilitatea casatoriei,
prevazut de art. 21 alin. 2: Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui
consimtamant a fost viciat, in termen de 6 luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea
erorii sau a vicleniei";
-

termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni aplicabil actiunii in tagada paternitatii

copilului din casatorie, stabilit de art. 55 alin. 1: Actiunea in tagada paternitatii se
prescrie in termen de 6 luni de cand tatal a cunoscut naterea copilului";

termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, aplicabil actiunii in stabilirea paternitatii

copilului din afara casatoriei, prevazut de art. 60 alin. 1: Actiunea in stabilirea
paternitatii copilului din afara casatoriei poate fi pornita in termen de un an de la
naterea copilului".
Termene speciale aplicabile actiunilor personale, intemeiate pe drepturi de

creanta
Exista situatii care au determinat instituirea unor termene speciale de prescriptie a
dreptului la actiune chiar prin Decretul nr. 167 / 1958. In toate aceste cazuri, respectarea
acestor termene se impune a fi facuta dupa dovedirea aspectului sau motivului care a
determinat reglementarea lor. Aceste termene sunt:

termenul de prescriptie extinctiva de 2 ani, aplicabil pentru unele raporturi

contractuale de asigurare de bunuri, prevazut de art. 3 alin. 2, astfel: ,,Prin derogare
de ladispozitiile alineatului precedent, in raporturile ce izvorasc din asigurarile de
persoane, termenul de prescriptie este de 2 ani, in afara acelor raporturi ce izvorasc
din asigurarile de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen
sau prin amortizare ...";

termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil actiunii pentru daunele rezultate

din vicii ascunse fara viclenie, prevazut de art. 5: Dreptul la actiune privitor la viciile
ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate, se prescrie prin
implinirea unui termen de 6 luni in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu
viclenie". Analiza acestui text, avand in vedere conditia impusa ca viciile sa nu fi fost
ascunse cu viclenie, impune aplicarea sa in mod restrictiv, in caz contrar fiind
aplicabil termenul de prescriptie de drept comun (3 ani);

termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, aplicabil unor sume aflate in depozit",

prevazut de art. 23 alin. 1: Dreptul la actiunea privitoare la suma de bani consemnate
sau depuse la institutiile de banca, credit i economie sau la orice alte organizatii de
stat, pe seama statului ori a organizatiilor de stat, se prescrie in termen de 3 ani de la
data consemnarii sau depunerii".
In alineatele 2 i 3 ale aceluiai articol sunt stabilite cazurile cand nu se aplica acest

termen de 3 ani, astfel:

1. termenul

este de 1 an, cand eliberarea sumelor este conditionata de un act al

organului judecatoresc sau al altui organ de stat;

2. termenele

de prescriptie pentru sumele constituite drept garantie, pe baza normelor

legale sau a clauzelor contractuale, sunt cele stabilite in reglementarile speciale

privind constituirea de garantii.
-

termenul de prescriptie extinctiva de 60 de zile, prevazut de art. 24: Dreptul la

actiune privitoare la sumele de bani incasate din vanzarea biletelor pentru spectacolele
care nu au mai avut loc se p rescrie in termen de 60 de zile de la data cand trebuia sa
aiba loc spectacolul".
In Codul Civil sunt stabilite urmatoarele termene speciale de prescriptie extinctiva:

a. termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil dreptului de optiune succ

esorala, prevazut de art. 700 alin. 1: Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie
printr-un termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii";
b. termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, prevazut in art. 1334: Actiunea
vanzatorului pentru complinirea pretului i a cumparatorului, pentru scaderea pretului
sau pentru stricarea contractului se prescriu printr-un an din ziua contractului";
c. termenul de prescriptie extinctiva 6 luni, stabilit de art. 1903, astfel: Actiunea
medicilor, a chirurgilor i a apotecarilor pentru vizite, operatii i medicamente; a
negustorilor pentru marfurile ce vand la particularii care nu sunt negustori
(negutatori); a directorilor de pensionate, pentru pretul pensiunii colarilor i altor
maitri, pentru pretul uceniciei; a servitorilor care se tocmesc cu anul, pentru plata
simbriei lor; se prescriu printr-un".
Termene speciale de prescriptie extinctiva se regasesc i in alte acte normative (unele
termene interesand alte ramuri de drept), astfel:
a. termenul de prescriptie extinctiva de 30 de zile, prevazut de art. 5 alin. 2 din Legea
contenciosului administrativ nr. 29 / 1990: In cazul in care cel care se considera
vatamat nu este multumit de solutia data reclamatiei sale, el poate sesiza
tribunalul in termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei".
b. termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, prevazut de art. 505 alin. 2 din Codul de
procedura penala pentru actiunea in repararea pagubei, in cazul condamnarii sau
luarii unei masuri preventive pe nedrept, acest termen fiind socotit de la data
ramanerii definitive a hotararii de achitare sau de la data ordonantei de scoatere de
sub urmarire penala;
c. termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de art. 67 alin. 5 din legea nr.
31 / 1990, pentru restituirea dividendelor platite cu incalcarea prevederilor legale;
-

termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de art. 63 din Ordonanta

Guvernului, nr. 42 / 1997 privind navigatia civila, pentru plata de daune, cheltuieli sau
retributii datorate pentru asistenta sau salvarea navei sau incarcaturii:

termenul de prescriptie extinctiva de 15 luni, prevazut de art. 46 alin. 5 din legea nr.
10 / 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv pentru actele
juridice de instrainare avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil ;

c. termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni , pentru trimiterile potale interne i de un an

pentru trimiterile international, pentru actiunea in raspunderea furnizorului de servicii
potale, prevazute de art. 41 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 31 / 2002 privind serviciile
potale, aprobata prin legea nr. 642 / 2002 etc.
Cursul prescriptiei extinctive (inceput, suspendare, intrerupere, repunere in
termen)
Inceputul prescriptiei extinctive
Regula. Prescriptia incepe sa curga de la data cand se nate dreptul la actiune sau
dreptul de a cere executarea silita"( art. 7, Decr. Nr. 167/1958).
Reguli speciale.
a. Potrivit art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, in obligatiile care urmeaza sa fie
executate la cererea creditorului precum i in acelea al caror termen de executare nu
este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data naterii raportului de drept";
b. Potrivit art. 7 alin. 3, daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen
suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cand s-a implinit conditia sau a
expirat termenul";
c. Potrivit art. 8, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin
fapte ilicite incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa
cunoasca atat paguba cat i pe cel care raspunde de ea";
d. Atunci cand actiunea in anulare a unui act juridic are ca temei un alt viciu de
consimtamant (eroarea, dolul sau leziunea), ori are ca temei incapacitatea de exercitiu,
potrivit art. 9 alin. 2 prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit" (adica
cel al carui consimtamant a fost viciat, sau minorul devenit intre timp major i deplin
capabil - n. Ns.) ori, dupa caz, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege
sa-i incuviinteze actele" (adica parintii sau tutorele incapabilului - n. Ns.) a cunoscut
cauza anularii, insa cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii
actului" etc.
Suspendarea prescriptiei extinctive

Notiune. Efecte. Prin suspendare, curgerea termenului de prescriptie este opritaatunci

cand se ivete una din imprejurarile carora legea le confera calitatea de cauze de suspendare,
urmand a-i relua cursul abia dupa incetarea cauzei de suspendare.
Efectul suspendarii prescriptiei -art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 : "dupa
incetarea suspendarii, prescriptia ii reia cursul, socotindu-se i timpul scurs inainte de
suspendare".In situatia in care cauza de suspendare ar interveni spre sfaritul termenului,art.
15 alin. 2, prevede ca "prescriptia nu se va implini totui inainte de expirarea unui termen de
ase luni, socotit de la incetarea cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai scurte de
6 luni, care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de o luna de la suspendare".
Cauze.
Cauze generale:
Potrivit Decr. nr. 167/1958, "cursul pres criptiei se suspenda:
a. cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa
faca acte de intrerupere;
b. pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate, iar acestea sunt
puse pe picior de razboi ...".
c. "prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capacitatea de exercitiu, cat timp nu
are reprezentant legal, i nici impotriva celui cu capacitate restransa, cat timp nu
are cine sa- i incuviinteze actele( art.14 alin 2)".
Cauzele speciale :
a. prescriptia se suspenda "pana la rezolvarea reclamatiei administrative facute
de cel indreptatit cu privire la despagubiri sau restituiri in temeiul unui
contract de tr ansport sau de prestare a serviciilor de pota i telecomunicatii,
insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la
inregistrarea reclamatiei"( art.13, litera c);
b. prescriptia se suspenda "intre parinti sau tutore i cel ce se afla sub ocrotirea
lor; intre curator i acei pe care ii reprezinta; precum i intre orice alta
persoana care, in temeiul legii sau al hotararii judecatoreti, administreaza
bunurile altora i cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, pre scriptia nu
curge cat timp socotelile nu au fost date i aprobate" (art 14 alin. 1);
c. "prescriptia nu curge intre soti in timpul casa toriei" (art. 14 alin. 3).
Enumerarea cauzelor de suspendare in Decretul nr. 167/1958 este limitativa.

Intreruperea prescriptiei extinctive

Definitie
9

Problema intreruperii cursului prescriptiei dreptului la actiune pune in discutie

atitudinea celor doua persoane care urmeaza sa figureze in cadrul procesului civil in calitate
de parti, respectiv titularul dreptului subiectiv in calitate de reclamant i titularul obligatiei in
calitate de parat.
In baza acestor consideratii, putem defini intreruperea cursului prescriptiei dreptului
la actiune in felul urmator:
Oprirea cursului unei prescriptii incepute datorita atitudinii luate de u na sau alta dintre
viitoarele parti a procesului civil fara a se mai tine seama de timpul care s-a scurs deja cu
consecinta inceperii, daca sunt intrunite conditiile cerute de lege unui nou termen de
prescriptie a dreptului la actiune".
Cauzele de intrerupere
Cauzele de intrerupere sunt grupate in art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958. Este de
observat ca cele doua cauze avute in vedere privesc atitudinea persoanei obligate (prima
cauza) i atitudinea titularului dreptului incalcat sau nerecunosut (a doua cauza).
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958 Prescriptia se
intrerupe:
a) prin recunoaterea dreptului a carei actiune se prescrie, facuta de
cel in folosul caruia curge prescriptia";
b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de
arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta
judecatoreasca ori la un organ de arbitraj necompetent".
c) printr- un act incepator de executare", aceasta fiind o cauza de
intrerupere a prescriptiei dreptului de a cere executarea silita,
fiind studiata de dreptul procesual civil.
Articolul 16 din Decretul nr. 167 / 1958 mai prevede ca prescriptia nu este intrerupta
daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a
fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea."

69

Aceste cauze de intrerupere a cursului prescriptiei extinctive sunt legale, limitative,

producand efecte de drept (ope legis).
Efectele intreruperii prescriptiei extinctive
Regle mentarea efectelor intreruperii prescriptiei extinctive
Aceste efecte sunt reglementate in art. 17 din Decretul nr. 167 / 1958 care stabilete
ca: Intreruperea terge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a
intrerupt-o.
Dupa intrerupere, incepe sa curga o noua prescriptie.
In cazul cand prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de
arbitrare sau printr- un act incepator de executare, noua prescriptie nu incepe sa curga cat
timp hotararea de admitere a cererii nu a ramas definitiva sau, in cazul executarii, pana la
indeplinirea ultimului act de executare."
Analiza efectelor intreruperii prescriptiei extinctive
Dupa cum rezulta din prevederile art. 17 alin. 1 i 2 din Decretul nr. 167 / 1958,
intreruperea prescriptiei extinctive produce un efect anterior i un efect posterior.
stfel, anterior datei intreruperii, prescriptia este inlaturata astfel incat timpul scurs
intre momentul de inceput al prescriptiei i data cauzei de intrerupere este socotit necurs.
Efectul posterior intreruperii consta in inceperea unui nou termen de prescriptie.
Daca in cazul intreruperii prin recunoatere efectele se produc instantaneu, in cazul
intreruperii prin cererea de chemare in judecata, efectele se produc definitiv, pe data
ramanerii definitive a hotararii judecatoreti de admitere a cererii, aceasta insemnand ca intre
data sesizarii instantei i data ramanerii definitive a hotararii opereaza o intrerupere
provizorie, sub conditia admiterii cererii i ramanerii definitive a hotararii.
Efectele intreruperii prescriptiei extinctive se produc de plin drept (ope legis), organul
de jurisdictie urmand sa constate doar producerea lor.
Repunerea in termen
Art. 19 din Decr. nr. 167/1958. prevede ca "instanta judecatoreasca ... poate, in cazul
in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de

70

prescriptie a fost depart, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa
incuviinteze executarea silita".
Conditii:
a. sa existe o cerere de chemare in judecata, adica o exercitare a dreptului la actiune,
facuta dupa ce termenul legal de prescriptie s-a implinit;
b.depairea termenului de introducere a actiunii sa se fi datorat unor "cauze temeinic
justificate";
c. introducerea actiunii - i, odata cu ea, cererea de repunere in termen (daca s-a
facut i o asemenea cerere) trebuie sa fi fost facuta in termen de cel mult o luna
de la incetarea cauzelor care au justificat depairea termenului de prescriptie;
d. repunerea in termen sa fie stabilita de instanta prin hotarare motivata.
Termenul de repunere in termenul de prescrip tie
"Cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de 1 luna de la
incetarea cauzelor care justifica depa S irea termenului de prescriptie"
Textul stabileSte doua aspecte ale termenului in care poate fi facuta repunerea in
termenul de prescriptie: 1) durata lui, care este de o luna; 2) inceputul acestui termen, care
este marcat de data incetarii cauzei care justifica depa S irea termenului de prescriptie.
Efe ctul repunerii in termen
Consta in socotirea prescriptiei ca neimplinita, deSi termenul de prescriptie a expirat.
Cu alte cuvinte este anihilat efectul extinctiv al prescrip tiei.
Deci, organul de jurisdictie va putea trece la judecata, in fond a cauzei, faraa respinge
ac tiunea ca prescrisa.
Acesta este efectul repunerii in termenul de prescrip tie in conditiile art. 19 din Decretul
nr. 167/1958.
Cum opereaza repunerea in termen?
Sub acest aspect, trebuie sa distingem intre: 1) repunerea in termen reglementata de art.
19 din Decretul nr. 167/1958 - care presupune darea unei hotarari, motivata, de catre organul
de jurisdictie competent - S i 2) repunerea in termen reglementata de art. 12 alin. 2 din Legea
nr. 18/1992 care opereaza de drept.

71

B. Persoanele
B.l.Identificarea persoanei fizice. Notiune i natura juridica a atributelor de
identificare. Numele. Domiciliul i re^edinta. Starea civila
Identificarea persoanei fizice se realizeaza cu ajutorul atributelor acesteia: numele,
domiciliul, starea civila i codul numeric.
Numele cuprinde: numele de familie , prenumele i preudonimul.
Domiciliul cuprinde: domiciliul de drept comun, domiciliul legal i domiciliul ales
sau conventional, iar in legatura stransa cu domiciliul se afla reedinta.
Starea civila se infatieaza ca un complex de raporturi juridice, cu caracter personal
nepatrimonial, prin care se individualizeaza persoana fizica in societate i in familie.
Atributele de identificare a persoanei fizice constituie drepturi personale nepatrim
oniale.
Atributele de identificare a persoanei fizice se caracterizeaza prin aceea ca sunt:
drepturi absolute, opozabile erga omnes, drepturi inalienabile, (neputand fi instrainate),
drepturi imprescriptibile, drepturi strict personale, drepturi neevaluabile (aparate atat prin
mijloacele altor ramuri de drept administrativ, drept penal, cat i prin mijloacele dreptului
civil).
a). Potrivit art.12 alin.2 din Decretul nr.31/1954 "Numele cuprinde numele de familie
i prenumele".
"Numele" este folosit intr-un dublu sens.
In sens larg (lato sunsu), prin nume se intelege numele de familie (in legislatia veche,
denumit i nume patronimic) i prenumele (in vorbire curenta, denumit i nume de botez).
In sens restrans (stricato sensu), prin nume se intelege numai numele de familie .

72

Numele poate fi compus fie dintr-un grup de doua cuvinte, fie dintr-un grup de mai
multe cuvinte, in ipotezele in care numele de familie al persoanei casatorite esteformat din
numele reunite ale sotilor ori in ipotezele in care o persoana fizica are mai multe prenume.
Numele de familie apartine, de regula, membrilor aceleiai familii; cu ajutorul lui,
persoana fizica se individualizeaza in societate.
Stabilirea numelui de familie al copilului din casatorie se face dupa regulile cuprinde
in art.62 Codul familiei i anume: "Copilul din casatorie ia numele de familie comun al
parintilor. Daca parintii nu au nume de familie comun, copilul ca lua numele de familie al
unuia dintre ei ori numele lor reunite.
Numele de familie al persoanei fizice se modifica, de regula, datorita schimbarilor
survenite in starea civila a acesteia (dar i prin adoptie, filiatie, ori pe cale adminstrativa).
b) .

Prenumele este acea componenta a numelui care individualizeaza

persoana in cadrul familiei.

Stabilirea prenumelui este lasata la libera alegere a parintilor copilului.
Prenumele poate fi schimbat pe cale administrativa, dupa aceeai procedura ca i in
cazul schimbarii numelui (art. 4 i 7 din Decretul nr.975/1968).
c) .

Pseudonimul individualizeaza persoana fizica intr-un anumit domeniu

de activitate , de regula printr- un cuvant sau un grup de cuvinte.

Pseudonimul este lasat la libera alegere a persoanei fizice nefiind supus nici unei
reguli speciale de inregistrare.
Fiind un drept personal nepatrimo nial, pseudonimul are aceleai caractere juridice ca
i numele, adica este un drept absolut, imprescriptibil, inalienabil, personal i universal i
este consacrat, ocrotit de lege.
d) .

"Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea ii are locuinta

statornica sau principala (art.13 din Decretul nr. 31/1954).

Cetatenii romani cu domiciliul in Romania nu pot avea in acelai timp decat un
singur domiciliu i o singura reedinta.
Reedinta este locuinta la care cetatenii romani cu domiciliul in Roma nia locuiesc
temporar, alta decat cea de domiciliu.
In cazul in care cetatenii romani detin mai multe locuinte ii pot stabili domiciliul sau
reedinta in oricare dintre ele.

73

In raport de modul de stabilire, domiciliul este de trei feluri: domiciliul de drept

comun, domiciliul legal, domiciliul ales (conventional)
Potrivit art. 24 din Legea 105/1996 dispune "Cetatenii romani cu domiciliul in
Romania au dreptul sa-i stabileasca domiciliul ori reedinta in orice localitate din tara, in
conditiile legii".
Libertatea de stabilire a domiciliului presupune i libertatea de schimbare a acestuia.
Potrivit art. 28 din Legea nr.105/1996 , persoana care ii schimba domiciliul este obligata ca
in termen de 15 zile de la mutarea la noua adresa sa se prezinta la formatiunea de evidenta a
populatiei pentru eliberarea unei noi carti de identitate.
Domiciliul legal este domiciliul stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane
fizice carora legea le stabilete in mod obligatoriu domiciliul. Acestea sunt: minorii,
interziii judecatoreti, disparutii i motenitorii.
Domiciliul ales sau conventional este reglementat de Codul de procedura civila i
Codul civil. El nu constituie un atribut de identificare in spatiu a persoanei fizice, ci este o
conventie prin care partile deroga de la efectele normale ale domiciliului.
e). Prin stare civila sau statut civil se inteleg toate elementele strict personale care
contribuie la individualizarea persoanei fizice in societate i familie.
Calitatile strict personale, care configureaza starea civila a persoanei fizice, sunt:
nascuta din casatorie, din afara casatoriei, din parinti necunoscuti, adoptata, casatorita,
divortata, vaduva, recasatorita, ruda sau afin cu alta persoana etc.
Starea civila, ca ansamblu de calitati strict personale ale persoanei fizice, are
urmatoarele caractere juridice: indivizibilitatea, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea,
personalitatea i universalitatea.
Starea civila izvorate din fapte i acte de stare civila.
Sunt fapte de stare civila naterea, sexul i moartea.
Actiunile de stare civila sunt actiuni in justitie care au ca obiect elemente privind
starea civila a persoanei fizice.
In raport cu obiectul lor, actiunile de stare civila (actiunile de stat) se divid in trei
categorii: actiuni in reclamatie de stat; actiuni in contestatie de stat i actiuni in modificare de
stat.

74

In raport de persoanele care pot sa le exercite, actiunile de stare civila se impart in:
actiuni care pot fi interesate de orice persoana interesata, actiuni care p ot fi pornite numai de
persoane expres determinate de lege i actiuni care pot fi introduse numai de titularul starii
civile.
Sunt actiuni de stat: actiunea in contestarea recunoaterii voluntare a filiatiei fata de
mama, actiunea in contestarea recunoaterii voluntare a filiatiei fata de tata a unui copil din
afara casatoriei, actiunea in contestarea filiatiei din casatorie, actiunea in nulitatea absoluta a
unei casatorii, actiunea in nulitate absoluta a adoptiei.
Sunt acte de stare civila (negotium): recunoaterea filiatiei, adoptia, casatoria,
hotararile instantelor de judecata pronuntate in actiunile de stare civila.
Sunt acte de stare civila (instrumentuum) : actul de natere, actul da casatorie i actul
de deces. Acestea sunt inscrisuri autentice, intocmite , potrivit legii in registrele de stare civila
de catre delegatul de stare civila, care cuprinde elementele starii civile a persoanei fizice
(art.1 din Legea nr.119/1996).
Ca act administrativ, actul de stare civila reprezinta inscrisul doveditor (instrumentum
probationis) al actului administrativ (negotium juris), ce constituie inregistrarea in registrele
de stare civila.
Starea civila se dovedete cu actele intocmite in registrele de stare civila, precum i
cu certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora.
Prin exceptie, starea civila se va putea dovedi inaintea instantei judecatoreti prin
orice mijloc de proba admis de lege, daca: nu au existat registre de stare civila, registrul de
stare civila s-a pierdut ori s-a distrus, in tot sau in parte, intocmirea actului de stare civila a
fost omisa, procurarea certificatului de stare civila din strainatate este cu neputinta.
f). Codul numeric personal constituie mijlocul de individualizare a persoanei fizice
alaturi de nume, domiciliu i stare civila ce se inscriu in cartea de identitate.
Codul numeric este singurul identificator pentru toate sistemele informatice, care
prelucreaza date nominale privind persoana fizica.

75

B.2. Capacitatea civila a persoanei fizice. Notiune. Capacitatea civila de

folosinta. Capacitatea civila de exercitiu
Notiune
9

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este aptitudinea generala i abstracta a

persoanelor fizice de a avea drepturi i obligatii civile, altfel spus de a fi titulare de drepturi
civile i de obligatii civile, calitatea de a fi subiecte individuale de drept civil, adica
participante la diferite raporturi juridice civile.
Capacitatea civila de folosinta
Caractere juridice
Capacitatea de folosinta prezinta urmatoarele caractere juridice: legalitate,
generalitate, inalienabilitate, intangibilitate, egalitate, universalitate.
a) Legalitatea capacitatii de folosinta.
Acest caracter releva faptul ca aceasta capacitate este de domeniul legii, este creatia
legiuitorului, adica este recunoscuta de legea civila.
b) Generalitatea capacitatii de folosinta
Generalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice exprima caracterul abstract i
atotcuprinzator al posibilitatii individului de a avea drepturi i obligatii civile. Capacitatea de
folosinta prefigureaza, potential, toate drepturile subiective pe care le poate dobandi o
persoana fizica; ea nu se confunda cu aceste drepturi ci exprima numai aptitudinea generala,
abstracta, de a le dobandi.
c) Inalienabilitatea capacitatii de folosinta
Inalienabilitatea capacitatii de folosinta exprima ideea ca aceasta capacitate nu poate
forma obiect de renuntare, in tot sau in parte, i nici obiect de instrainare. Capacitatea de
folosinta avand caracter legal, subiectul de drept nu poate renunta la insai aptitudinea lui
generala i abstracta de a avea drepturi i obligatii civile; calitatea d subiect de drept nu poate
fi tirb ita prin vointa personala a persoanei fizice.

76

d) Intangibilitatea capacitatii de folosinta

Intangibilitatea capacitatii e folosinta exprima caracteristica acesteia de a nu I se
putea aduce limitari, ingradiri, decat in cazurile i conditiile expres prevazute de lege.
e) Egalitatea capacitatii de folosinta
Egalitatea capacitatii e folosinta a persoanei fizice se bazeaza pe un princip iu general
dar i special de drept civil i anume acela de egalitate in fata legii civile. Egalitatea
capacitatii de folosinta a persoanei fizice este garantata juridic, respectarea acestui principiu
consacrat i pe plan international, fiind asigurata prin mijloace de drept civil cat i de drept
penal.
f) Universalitatea capacitatii de folosinta
Universalitatea capacitatii de folosinta consta in recunoaterea acestei capacitati
tuturor persoanelor fizice.
ingradirile capacitatii de folosinta a persoanei fizice
1. Notiune. Clasificarea incapacitatilor de drept civil
Nu pot exista ingradiri ale capacitatii de folosinta decat in cazurile i conditiile
prevazute expres de lege.
Ingradirile capacitatii de folosinta a persoanei fizice pot fi calificate ca incapacitati de
drept civil.
Dupa finalitatea lor incapacitatile de drept civil pot fi impartite in doua categorii:
-

incapacitati cu caracter de sanctiuni;

incapacitati cu caracter de masuri de potectie sau de ocrotire.

Dupa modul cum opereaza , pot fi impartite in:

incapacitati care opereaza de plin drept;

incapacitati care opereaza prin efectul unei hotarari judecatoreti.

Dupa izvorul lor, deosebim:

incapacitati stabilite de legea civila;

incapacitati stabilite de legea penala.

77

2. Incapacitati cu caracter de sanctiune

a) ingradiri cu caracter de pedeapsa penala
Din aceasta subcategorie fac parte: pedeapsa complementara a interzicerii unor
drepturi i pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.
Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea, pe o
perioada de la 1 la 10 ani, a urmatoarelor drepturi:
-

dreptul de a alege sau de a fi ales;

dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat;

dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a
folosit condamnatul pentru savarirea infractiunii;

drepturile parinteti;

dreptul de a fi tutore sau curator

b) Pedeapsa accesorie
Consta in interzicerea tuturor drepturilor susmentionate. Condamnarea la pedeapsa
detentiunii pe viata sau inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor aratate din momentul
in care hotararea de condamnare a ramas definitiva i pana la terminarea executarii pedepsei,
lato sensu.
ingradiri cu caracter de pedeapsa civila
a) Decaderea din drepturile parinte^ti
Aceasta pedeapsa prezinta relevanta pentru dreptul civil datorita urmatoarelor efecte,
concretizate de lipsirea parintelui decazut de:
-

dreptul de a-1 reprezenta pe minorul sub 14 ani in actele juridice civile;

dreptul de a incuviinta actele juridice civile ale minorului intre 14 i 18 ani;

incapacitatea de a fi tutore
b) Pedepsele civile in materie succesorala
Aceste pedepse implica:

78

excluderea de la motenire a nedemnilor, conform Codului civil, art.655.

ingradirea dreptului de optiune succesorala a celor vinovati de darea la o parte,

dosirea, sau sustragerea unor bunuri ale motenirii.

3. Incapacitati (ingradiri) cu caracter de protectie sau de ocrotire

a) Incapacitati prevazute de Codul civil:
-

incapacitatea de a dispune prin testament sau donatie a minorului de sub 16 ani;

incapacitatea de a dispune prin testament pentru mai mult de jumatatea averii, a

minorului de 16-18 ani;

incapacitatea minorului de peste 16 ani de a dispune prin testament in favoarea

tutorelui sau;

incapacitati de a primi donatii i legate a medicilor, farmacitilor, preotilor;

incapacitatea de a primi legate a ofiterilor de marina in cazul testamentului facut pe

mare;
incapacitatile speciale de a dobandi prin cumparare.
b) I ncapacitati prevazute de Codul familiei:

incapacitatea incheierii actelor juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori
fratii sau surorile tutorelui, de o parte i minor de alta;

interdictia minorului de a face donatii de a garanta pe altul, nici chiar cu incuviintare.

c) Incapacitati prevazute in constitutie

incapacitatea cetatenilor straini i apatrizilor de a dobandi proprietatea asupra

terenurilor.

4. Felul nulitatii care intervine in caz de nerespectare a incapacitatii

79

Nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la incapacitatea civila atrage dupa sine

raspunderea de drept civil a persoanei vinovate. Nerespectarea acestor dispozitiilegale poate
consta fie in incheierea unor acte juridice prohibite, fie intr-un fapt juridic ilicit, consecintele
nefavorabile prevazute de lege nefiind intotdeauna aceleai, ele diferind in functie de
specificul normei legale incalcate.
Astfel sanctiunea nerespectarii incapacitate poate fi de natura civila sau d alta natura:
penala, administrativa etc.
Sanctiunea civila pentru nerespectarea interdictiei de a incheia acte juridice este
nulitatea. Nulitatea actelor juridice incheiate cu nerespectarea ingradirilor capacitatii de
folosinta a persoanei fizice poate fi absoluta sau relativa.
Nulitatea absoluta intervine cand, prin incheierea actului juridic prohibit, se incalca
norme juridice ce instituie ingradiri ale capacitatii de folosinta a persoanei fizice care
ocrotesc un interes public (general).
In toate celelalte cazuri se aplica nulitatea relativa - adica in acele situatii cand
dispozitiile eludate ocrotesc un interes privat (personal).
Capacitatea civila de exercitiu Lipsa capacitatii de exercitiu a

persoanei fizice i capacitatea de exercitiu restransa.

1. Categoriile de persoane lipsite de capacitate de exercitiu
Potrivit art.11, alin.1 din decretul nr.31/1954, nu au capacitate de exercitiu:
-

minorul care nu a implinit varsta de 14 ani;

persoana pusa sub interdictie.

Ca exceptie, in materie testamentara, limita este de 16 ani, deoarece: "minorul mai

mic de 16 ani nu poate dispune in nici un fel".

2. Dispozitiile legale care consacra reprezentarea legala
Potrivit prevederilor art.1, alin.2 din Decretul 31/1954: "Pentru cei ce nu au
capacitate de exercitiu, actele juridice se fac de reprezentantii lor legali".
Art. 11, alin.2 trebuie coroborat cu:
-

art.105, alin.1, C.fam.: Parintii au dreptul i indatorirea de a administra bunurile

80

copilului lor minor i de a-1 reprezenta in actele civile, pana la data la care el
implinete varsta de 14 ani;

81

art.124, alin.1, C.fam.: Tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului i a-l
reprezenta in actele civile, insa numai pana la data la care acesta implinete varssta de
14 ani;

art.147 C.fam.: Regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de 14

ani se aplica i in cazul tutelei celui pus sub interdictie, in masura in care legea nu
dispune altfel.
3. Acte juridice permise celui lipsit de capacitate de exercitiu
Minorul sub 14 ani ori pusul sub interdictie judecatoreasca poate totui face, valabil,

urmatoarele acte juridice:

-

acte de conservare, care prin definitie nu pot fi vatamatoare, indiferent cine le face;
asemenea acte sunt: somatia, punerea pecetilor, inscrierea unui privilegiu sau al unei
ipoteci in registrul de publicitate, intreruperea unei prescriptii;

acte marunte, care se incheie zilnic, pentru nevoile obinuite ale traiului; ex:
cumpararea de alimente etc.
4. incetarea starii juridice a lipsei capacitatii de exercitiu
Pentru minor, lipsa capacitatii de exercitiu inceteaza fie prin implinirea varstei de 14

ani (cand dobandete capacitatea de exercitiu restransa), fie prin moarte.

Pentru interzisul judecatoresc, lipsa capacitatii sale de exercitiu inceteaza prin
ridicarea interdictiei sau prin moarte.
5. Notiune ai reglementarea capacitatii de exercitiu restranse
Capacitatea de exercitiu restransa a persoanei fizice este aptitudine minorului in
varsta de 14-18 ani de a dobandi i exercita drepturi civile i de a-i asuma i executa
obligatii civile prin incheierea personal de acte juridice civile, insa numai incuviintate in
prealabil de ocrotitorul legal.
Textul de principiu care reglementeaza capacitatea de exercitiu restransa este cel al
art.9 din Decretul nr.31/1954 conform caruia: "Minorul care a implinit varsta de 14 ani are
capacitate restransa". Acest text trebuie coroborat i cu alte texte ale Codului familiei sau ale
decretului 31/1954.
Art.105, alin.2 C.fa.m arata ca "dupa implinirea varstei de 14 ani, minorul ii exercita
singur drepturile i ii executa tot astfel obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a
parintilor spre a-1 apara impotriva abuzurilor din partea celui de-al treilea".

82

Tot in acest sens i art.133, alin.1 i 2 din Codul familiei, precum i art.10, alin.4 din
Decretul 31/1954.
6. inceputul capacitatii de exercitiu restranse
Inceputul capacitatii de exercitiu restranse este marcat de data implinirii varstei de
14 ani.
Trebuie precizat ca pentru a functiona regula dobandirii capacitatii de exercitiu
restranse la implinirea varstei de 14 ani, este necesar ca, pana la aceasta varsta, minorul sa nu
fi fost pus sub interdictie judecatoreasca. Daca minorul a fost pus sub interdictie, iar aceasta
se ridica in intervalul 14-18 ani, capacitatea de exercitiu restransa va incepe pe data ridicarii
interdictiei.
7. Continutul capacitatii de exercitiu restranse
a) Caracteristica acestei capacitati este de a fi de tranzitie, adica de a trece de la
lipsa capacitatii de exercitiu la deplina capacitate de exercitiu, cu urmatoarele
consecinte:
-

nu intra in specificul capacitatii restranse de exercitiu actele care putea fi incheiate i

de minorul de sub 14 ani;

nu intra in continutul acestei capacitati actele interzise minorului pana la implinirea

varstei de 18 ani;

posibilitate a incheierii de acte juridice personal;

necesitatea incuviintarii prealabile.

b) Acte juridice pe care minorul de 14-18 ani le poate incheia valabil personal i
singur:

actele de conservare i actele marunte;

depozitul special la CEC;

actele de administrare daca nu sunt lezionare;

dupa implinirea varstei de 16 ani poate dispune prin testament de jumatatea bunurilor
sale.
c) Acte juridice pe care minorul de 14-18 ani le poate incheia valabil, numai cu
incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal:

acte de administrare - privitoare la un bun sau la intregul patrimoniu; ex: contract de

inchiriere, antrepriza pentru repararea unui bun etc.;

83

d) Acte juridice pe care minorul de 14-18 ani le poate incheia personal dar cu
dubla incuviintare (a ocrotitorului legal i a autoritatii tutelare):
-

actele de dispozitie; ex: instrainarea, grevarea cu o sarcina reala, renuntarea la un

drept sau tranzactie.
e) Actele juridice interzise minorului de 14-18 ani:

donatii sau garantarea obligatiei altuia;

acte intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, pe de o
parte i minor pe de alta.
8. Cazurile de incetare a capacitatii de exercitiu restranse
Capacitatea de exercitiu restransa inceteaza in urmatoarele cazuri:

la implinirea varstei de 18 ani, cand se dobandete deplina capacitate de exercitiu;

daca femeia se casatorete inainte de 18 ani, ea dobandete capacitatea de exercitiu

deplina;

daca minorul este pus sub interdictie judecatoreasca - ceea ce conduce la lipsa capac
itatii de exercitiu restranse;

prin moarte (cand inceteaza capacitatea de folosinta).

Capacita tea civila de exercitiu deplina

1. Definitie i caracteristici
Capacitatea de exercitiu deplina este aptitudinea omului de a dobandi i exercita
drepturile c ivile i de a-i asuma i executa obligatiile civile prin incheierea personal i
singur, a tuturor actelor juridice civile.
Caracteristici:
-

actele juridice se incheie personal;

actele juridice civile se incheie singur;

persoana cu capacitate deplina de exercitiu poate incheia toate actele juridice

civile.
2. inceputul capacitatii de exercitiu depline
Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora (art.8
din Decretul 31/1954).
Deci, exista doua moduri de dobandire a deplinei capacitati de exercitiu:

84

prin implinirea varstei de 18 ani;

prin incheierea casatoriei de catre o femeie inainte de a implini varsta de 18 ani.

3. Continutul capacitatii de exercitiu depline

Continutul capacitatii depline de exercitiu implica:
a) Aptitudinea generala i abstracta a persoanei fizice de a incheia toate actele
juridice prin care dobandete ori exercita drepturi subiective sau ii asuma ori
executa obligatiile civile.
b) Aptitudinea omului de a incheia, personal i singur, orice act juridic civil, prin
care dobandete ori exercita un drept subiectiv civil sau ii asuma ori executa o
obligatie civila.
4. Cazuri de incetare a capacitatii de exercitiu depline
Capacitatea de exercitiu deplina inceteaza in urmatoarele cazuri:
-

o data cu incetarea capacitatii de folosinta (prin moarte);

prin punerea sub interdictie judecatoreasca;

prin anularea (desfiintarea) casatoriei, inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani.

5. Sanctiunea nerespectarii regulilor referitoare la capacitatea civila de exercitiu

9

Incalcarea regulilor privitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei fizice, in functie

de circumstante, se poate solda cu:
-

consecinte penale - daca nu s-a respectat intangibilitatea ori egalitatea capacitatii de

exercitiu;

consecinta aplicabila incalcarii unei incapacitati de folosinta, daca a fost nesocotita o

asemenea limita;

nulitatea relativa a actului juridic - sanctiune specifica in materia capacitatii de

exercitiu.
Nulitatea aplicabila pentru nerespectarea dispozitiilor privitoare la capacitatea de

exercitiu a persoanei fizice este, in acelai timp:

-

relativa (numita i de protectie);

de fond;

expresa.

85

B.3. Persoana juridica. Notiune, enumerare i clasificare. Alementele

constitutive. Capacitatea civila a persoanei juridice. Identificarea persoanei juridice.
infiintarea reorganizarea i incetarea persoanelor juridice
Elementele constitutive ale persoanei juridice
Elementele constitutive general valabile pentru existenta unei persoane juridice sunt:
o organizare de sine statatoare, un patrimoniu propriu, un scop propriu in acord cu interesul
public (general).
a). Organizarea de sine statatoare (proprie) privete doua aspecte: organizarea
interna, respectiv, structurarea pe compartimente (de productie, cercetare, comert i
functionale) i desemnarea organelor de conducere i a persoanelor care reprezinta persoana
juridica.
b) .

Patrimoniul propriu cuprinde totalitatea drepturilor i obligatiilor cu continut

economic, avand ca titular persoana juridica. El este format din: drepturile

patrimoniale (reale i de creanta), alcatuind latura activa i din obligatiile
patrimoniale (contractuale i extracontractuale), alcatuind latura pasiva.
Patrimoniul trebuie sa fie distinct de patrimoniul persoanelor fizice ce alcatuiesc
persoana juridica, precum i fata de patrimoniul altor persoane fizice sau juridice.
Patrimoniul persoanei juridice se fundamenteaza, in principal, pe dreptul de
proprietate principiul fiind consacrat in legislatia noastra actuala.
c) .

Scopul propriu, ca element esential, constitutiv al oricarei persoane juridice,

reprezinta in realitate obiectul de activitate al persoanei juridice. Scopul justifica

ratiunea de a exista a persoanei juridice.
Scopul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie in acord cu interesul
public; sa fie determinat; sa fie legal.
infiintarea, reorganizarea, incetarea persoanei juridice

86

I. Persoana juridica se mfiinteaza: prin actul de dispozitie al organului de stat

competent, prin actul de infiintare al celor ce o constituie, recunoscut de organul competent,
care verifica daca sunt intrunite cerintele legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta,
prin actul de infiintare al celor ce o constituie, cu prealabila autorizare aorganului competent
ce apreciaza oportunitatea infiintarii ei i prin alte moduri reglementate de lege.
Infiintarea persoanelor juridice presupune intocmirea i adoptarea mai multor
documente cu diferite finalitati, alcatuind o procedura de constituire a persoanei juridice,
procedura ce se realizeaza intr-un anumit interval de timp.
Procedura incepe cu intocmirea primului act de constituire (contract i/sau statut) i
se incheie cu inmatricularea persoanei juridice, toate actele adoptate urmand crearea unui nou
subiect de drept.
Momentul in care se nate un nou subiect de drept este momentul in care acesta
dobandete personalitate juridica. Acest moment este stabilit de lege in mod diferit, in functie
de modul de infiintare a persoanei juridice.
Precizam ca in prezent aproape toate categoriile de persoane juridice (cu exceptia
celor de drept public) sunt supuse procedurii de inregistrare intr-un regim anume.
Inregistrarea are doua sensuri: inmatricularea ori inscrierea i inscrierea de mentiuni.
Persoanele juridice dispun, in temeiul legii, de "capacitatea de a avea drepturi i
obligatii", adica de capacitatea juridica. In virtutea acestei calitati persoana juridica participa
la raporturi juridice apartinand diferitelor ramuri de drept.
Sintagma "capacitate juridica" exprima atitudinea persoanei juridice de a participa la
orice raporturi juridice, reglementate de normele oricarei ramuri de drept.
Capacitatea civila a unei persoane juridice este aptitudinea de a avea drepturi i
obligatii civile, de a dobandi i exercita drepturi subiective civile i de a-i asuma i
indeplini obligatii civile.
"Cu toate acestea, chiar inainte de data inregistrarii sau de data actului de
recunoatere, ori de data implinirii celorlalte cerinte ce ar fi prevazute, persoana juridica are
capacitate chiar de la data actului de infiintare cat privete drepturile constituite in favoarea
ei, indeplinirea obligatiilor i a oricaror masuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai
intrucat acestea sunt cerute ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil" (art. 33 din
Decretul nr. 31/1954)..

87

Aceasta capacitate de folosinta restransa (anticipata) rezulta din insai scopurile in

vederea carora acestea se infiinteaza spre a ingadui persoanei juridice sa dobandeasca
drepturile i sa-i asume obligatiile cerute pentru a lua fiinta in mod valid.

88

Continutul "capacitatii de folosinta se reduce la acele drepturi i obligatii care sunt

necesare realizarii scopului acestor subiecte de drept". Aceasta regula se exprima in
principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice i este formulata in art. 34
din Decretul nr.31/1954. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop
este nul".
Capacitatea de exercitiu consta in aptitudinea persoanei juridice de a dobandi i
exercita drepturi subiective civile i de a-i asuma i indeplini obligatiile civile, prin
incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere.
Prin "identificarea persoanei juridice" se intelege individualizarea, cunoaterea
nominala a subiectelor de drept care participa la raporturile juridice in nume propriu.
Identificarea are doua intelesuri: prin identificarea persoanelor juridice intelegem
institutia juridica, care cuprinde totalitatea normelor ce reglementeaza mijloacele i atributele
de individualizare a persoanelor juridice, iar in al doilea sens, din identificare se inteleg
atributele de identificare: denumirea, sediul, nationalitatea, contul bancar, marca, emblema,
codul fiscal, telefonul, telexul, faxul etc.
Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanenta, din momentul infiintarii
i pana la incetarea ei.
Prin "denumire", ca atribut de identificare se intelege cuvantul sau cuvintele care au
primit in conditiile prevazute de lege, semnificatia de a individualiza persoana juridica.
Dreptul la denumire are, in continutul sau, urmatoarele prerogative (drepturi): de a
folosi denumirea stab il ita potrivit legii, de a cere tuturor persoanelor fizice sau juridice sa o
individualizeze prin denumirea sa, de a cere in justitie, respectarea dreptului la denumire
incalcat.
Schimbarea denumirii persoanei juridice urmeaza regula prevazuta de lege pentru
stabilirea ei deci schimbarea denumirii se face prin modificarea, in conditiile legii, a actului
de infiintare ori a statutului i publicitatea corespunzatoare.
De mentionat ca "denumirea" este un atribut general de identificare a oricaror
persoane juridice fie ele de drept public, fie de drept privat, in timp ce "firma" este o
denumire specifica numai pentru comercianti.

89

Sediul este atributul de identificare prin aratarea unui loc stabil care individualizeaza
persoana juridica in spatiu. Conform art.39 din Decretul nr.31/1954, "Sediul persoanei
juridice se stabilete potrivit actului care a infiintat-o sau statutului".
Nationalitatea persoanei juridice exprima relatia ce exista intre persoana juridica i
statul pe teritoriul caruia acesta i-a stabilit sediul principal. Art.1 alin. 2 din Legea
nr.31/1990 republicata, prevede ca: "Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt
persoane jur idice romane"
Pentru persoanele juridice de stat nu este necesara o asemenea prevedere, deoarece
prin definire sunt persoane juridice romane. Ceea ce reprezinta cetatenia pentru persoana
fizica, reprezinta nationalitatea pentru persoana juridica.
Nationalitatea persoanei juridice prezinta interes practic mai ales in raporturile de
drept international de drept international privat i de drept comercial international.
Marca este semnul distinctiv privat, folosit de o persoana juridica pentru a deosebi
produsele, lucrurile i serviciile sale de cele identice ori similare ale altor persoane juridice.
Marca de fabrica este marca producatorului, pe cand marca de comert este a
comerciantului, care se aplica pe produsele pe care le distribuie pentru a - i catiga i
mentine clientela.
Emblema este un element facultativ de identificare a comerciantilor.
II. Reorganizarea persoanei juridice poate fi definita ca un proces complex de unire
sau divizare la care participa cel putin doua persoane juridice existente ori care iau astfel
fiinta.
In aceasta conceptie, prin reorganizare se produc, dupa caz, urmatoarele efecte:
infiintarea de noi persoane juridice, modificarea reorganizarii unor persoane juridice,
incetarea unor persoane juridice.
Conform art. 40 din De cretul nr.31/1954, formele juridice ale reorganizarii sunt:
comasarea i divizarea.
Conform art.41 din acelai decret, comasarea se realizeaza prin: absorbtie i fuziune,
iar divizarea prin divizare totala sau partiala.

90

Este de remarcat ca formele de reorganizare sunt reglementate ca moduri de incetare

a persoanei juridice. "Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare,divizare sau
dizolvare" (art.40 din Decret). In cazul fuziunii, absorbtiei i chiar a diviziunii totale are loc
incetarea unei (unora) persoane juridice, dar i continua activitatea (reorganizata) o alta
persoana juridica sau se nasc mai multe persoane juridice.
De esenta reorganizarii este legata transmiterea universala sau cu titlu universal a
patrimoniului, ceea ce nu se intampla in cazul dizolvarii.
Cele doua forme ale comasarii sunt: fuziunea i absorbtia
Fuziunea consta in unirea (contopirea ) a doua sau mai multe persoane juridice, care
inceteaza sa mai existe i in alcatuirea pe aceasta baza a unei persoane juridice. Aadar prin
fuziune pot inceta doua sau mai multe persoane juridice, dar se nate numai una singura.
"Comasarea se face ... prin fuziunea mai multor persoane juridice, pentru a alcatui o persoana
juridica noua" (art.41 din Decret).
Fuziunea produce urmatoarele efecte: efectul creator, insemnand infiintarea unei noi
persoane juridice, efectul extinctiv, insemnand incetarea persoanelor juridice fuzionate i
efectul transmisiunii universale, insemnand ca drepturile i obligatiile persoanelor juridice
fuzionate trec asupra noii persoane juridice astfel infiintate (art.46 din Decret).
Absorbtia consta in incorporarea (inglobarea) unei persoane juridice ce inceteaza sa
mai existe intr-o alta persoana juridica, care ii pastreaza fiinta. "Comasarea se face prin
absorbtia unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica." (art.41 din Decret).
Absorbtia produce urmatoarele efecte: efectul extinctiv, insemnand incetarea
persoanei juridice absorbite i transmisiunea universala, in sensul ca intregul patrimoniu al
persoanei juridice absorbite este preluat de persoana juridica ce continua sa existe.
In cazul absorbtiei, persoana juridica dobandete drepturile i este tinuta de
obligatiile persoanei juridice pe care o absoarbe".
Divizarea persoanei jurid ice consta in impartirea intregului patrimoniului al unei
persoane juridice care inceteaza i transmiterea fractiunilor patrimoniale astfel rezultate,
catre doua sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinta in acest fel.
"Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice
intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau, astfel, fiinta" (art.41, alin.2 din
Decret).

91

Intregul patrimoniu al persoanei juridice este impartit i transmis, pe fractiuni intre

mai multe persoane juridice, fie existente, fie care iau astfel natere.
Persoana juridica poate fi supusa diviziunii totale sau unei divizari partiale. Divizarea
partiala consta in desprinderea unei parti din patrimoniul unei persoane juridice, care-i
mentine existenta i transmiterea acestei parti catre una sau mai multe persoane juridice
existente ori care iau fiinta in acest mod.
Prin divizare se produc urmatoarele efecte: efectul creator, care privete numai
cazurile cand fractiunea de patrimoniu se transmite persoanelor juridice care iau fiinta,
efectul extinctiv privete numai divizarea totala, deoarece in acest caz, totdeauna, inceteaza
persoana juridica divizata i efectul transmiterii unei fractiuni de patrimoniu de la persoana
juridica divizata la mai multe persoane juridice.
III. Incetarea persoanei juridice inseamna disparitia subiectului de drept, sfaritul
capacitatii juridice a acestuia, in cazurile i conditiile prevazute de lege.
In cazul incetarii definitive a persoane i juridice, subiectul de drept respectiv nu
transmite, in tot sau in parte, patrimoniul sau la persoanele juridice existente sau nou
infiintate, ci el primete destinatia stabilita de lege sau statut ori hotarata odata cu dispunerea
desfiintarii.
Regula generala, exprimata in art.40 din Decretul nr.31/1954, consta in aceea ca
persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare, divizare sau dizolvare.
Dizolvarea este o operatiune juridica ce are ca efect in cazurile i in conditiile
prevazute de lege, incetarea unei persoane juridice asociative sau aceleia asimilate cu aceasta.
Cazurile in care intervin dizolvarea sunt prevazute expres de lege. Dupa cum rezulta
din definitie, domeniul de aplicare a dizolvarii cuprinde persoanele juridice asociative, ceea
ce nu se poate spune i in privinta reorganizarii.
Ceea ce este specific dizolvarii consta in aceea ca, dupa hotararea dizolvarii, se trece,
in mod obligatoriu, la lichidarea persoanei juridice.

92

Potrivit art.222 din Legea nr. 31/1990, cazurile de dizolvare sunt: trecerea timpului
pentru durata societatii, imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau nerealizarii acestuia,
declararea nulitatii societatii, hotararea adunarii generale, hotararea Tribunalului, la cererea
oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neintelegerilegrave dintre asociati care
impiedica functionarea societatii, falimentul societatii i alte cauze prevazute de lege sau de
actul constitutiv.
Efectul esential al dizolvarii este trecerea in lichidare a persoanei juridice. Astfel,
potrivit art. 51 din Decretul nr.31/1954 "Prin efectul dizolvarii, persoana juridica intra in
lichidare, in vederea realizarii activului i platii pasivului ".
Rezulta ca odata cu dizolvarea nu inceteaza persoana juridica, ci se va mai pa rcurge o
faza specifica, lichidarea. In momentul incheierii operatiunilor de lichidare inceteaza fiinta
persoanei juridice dizolvate.
Prin lichidarea persoanei juridice se intelege efectuarea tuturor operatiunilor juridice
de realizare a activului i de plata a pasivului subiectului de drept civil i care au ca efect
incetarea definitiva a persoanei juridice intrata in dizolvare.

C. Teoria drepturilor reale

C.1. Teoria generala a proprietatii. Definitia i caracterele dreptului de proprietate;
proprietatea publica i proprietatea privata. Exproprierea pentru
cauza de utilitate publica.
Definitia i caracterele dreptului de proprietate
Notiunea dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate este strans legat de patrimoniu i in doctrina romana s-a
considerat ca este strans legat de persoana titularului. Notiunea dreptului de proprietate este
data de art. 480 Cod civil roman, dupa modelul sau francez de la 1804. Pe buna dreptate ea
este considerata de cunoscuti autori de specialitate ca fiind incompleta.

93

In doctrina franceza este cunoscuta definitia data, dupa art. 544 din Codul civil
francez, de Colin i Capitant: "Proprietatea poate fi definita ca dreptul de a folosi un lucru
i de a scoate din el toata utilitatea de care el este susceptibil s-o procure in chip exclusiv
iperpetuu". Redactarea textului francez, care prevede ca este un drept de o maniera mai mult
decat absoluta, este considerata ca o definitie celebra, transpusa inconceptia individualists a
dreptului roman, insa in realitate folosinta i dispozitia nu sunt intrutotul absolute. De aceea,
este preferata definitia data mai sus.
La civilitii romani din perioada interbelica, sesizandu-se imperfectiunea faimoasei
formulari din Codul Napoleon, este definita proprietatea ca un drept real as upra unui lucru,
in virtutea caruia lucrul se afla supus in mod exclusiv i perpetuu puterii unei persoane sau a
celor ce il dobandesc de la ea, i care se manifesta prin facultatea de a se servi, a se bucura i
a dispune in mod liber de acel bun.
In dreptul francez actual se retine o definitie sintetica a proprietatii, care este:
"dreptul in temeiul caruia un lucru este supus in mod absolut i exclusiv vointei i activitatii
unei persoane ". Sunt i autori romani care au acceptat aceasta definitie, in care se observa ca
nu este necesara includerea caracterului absolut, exclusiv i perpetuu. Astfel, el este formulat
ca fiind un drept real, potrivit caruia titularul se poate bucura i poate dispune de lucrul sau in
conditiile legii, cu respectul drepturilor omului. Din aceasta definitie s-ar deduce i caracterul
absolut. Este o incercare a autorului de a da o definitie de integrare intr-un context mai larg al
tendintei intregii noastre legislatii. Chiar daca contine o temerara anticipare, in definitia care
se da acestui drept este necesar sa se valorifice traditia noastra juridica i sa se tina seama de
textele in vigoare ale Codului civil. Cel putin sub aspectul definitiei i al caracterelor sale,
dreptul de proprietate privata, aa cum este reglementat de Constitutie i de Codul civil,
corespunde standardelor de punere in acord cu legislatiile altor state cu traditii in economia
libera i proteguirea corespunzatoare a acestui drept.
In configuratia actuala, art. 41 din Constitutie impune o serie de sarcini proprietarului,
apoi concesionarului, care au recunoscut atributele de folosinta i posesie, precum i
dezmembramintele dreptului de proprietate (uzul, uzufructul, abitatia, locatia, superficia) al
carui titular exercita o parte din prerogativele titularului dreptului de proprietate.

94

Pornind de la continutul sau juridic i apreciind in raport de pozitia specifica a

proprietarului, dreptul de proprietate se definete ca fiind acel drept real care confera
titularului atributele de posesie, folosinta i dispozitie asupra unui bun, atribute pe care le
poate exercita in plenitudinea lor, in putere proprie i in interes propriu, cu respectarea
normelor juridice in vigoare. Este definitia cea mai completa impartaita indoctrina romana
i este pusa in legatura cu natura subiectiva a dreptului de proprietate. 5 Exercitarea lui este
realizata prin concordanta care trebuie sa existe intre capacitatea juridica i dreptul subiectiv.
Definitia este grevata pe prevederile art. 480 C.civ. pe care o putem aprecia ca o
definitie normativa, inspirara din modelul sau francez care definete dreptul de proprietate
avand in vedere atributele juridice care alcatuiesc continutul sau juridic.
Astfel, art. 480 C.civil prevede: "Proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a
se bucura i dispune de un bun in mod exclusiv i absolut, insa in limitele determinate de
lege". Definitia retinuta mai sus pornete de la ideea ca textul art. 480 C.civil da o definitie
departe de a fi completa. De aceea, in definirea proprietatii trebuie sa se pornesca de la
continutul juridic al dreptului de proprietate, alcatuit din prerogativele (atributele)
recunoscute de lege proprietarului. Sunt numeroase situatiile cand o parte a acestor atribute
sau chiar toate sunt exercitate de o alta persoana decat proprietarul, pe temeiul unui drept
real, derivat din dreptul de proprietate. Aa este, de pilda, uzufructuarul, caruia ii sunt
recunoscute asupra bunului obiect al uzufructului atributele de posesie i folosinta, sau
superficiarul, care, mai mult decat atat, poate exercita pe langa posesie i folosinta i atribute
de dispozitie materiala i juridica.
La intrebarea prin ce se deosebete proprietarul de alte persoane titulare ale
dezmembramintelor proprietatii care exercita unele din atributele apartinand proprietarului,
se da raspunsul ca titularul dreptului de proprietate exercita atributele acesteia in putere
proprie i in interes propriu. In putere proprie, are sensul ca nu este subordonat juridic
nimanui, cu exceptia legii, toti ceilalti titulari de drep turi reale fiind obligati sa tina seama de
aceasta. In interes propriu, are sensul ca exercitarea dreptului de proprietate se face in
exclusivitate in scopul satisfacerii intereselor proprii, fara obligatii fata de alte persoane.
Dezmembramintele dreptului de proprietate reprezinta mijloace juridice de exercitare
a dreptului de proprietate prin intermediul altor persoane. Existenta i exercitarea lor explica
polivalenta acestui drept i a prerogativelor sale, decizia proprietarului exprima in ultima

95

instanta modalitatea in care el a gasit sa-i exercite dreptul de proprietate pana la limitarile
date de lege.

96

Definitia data duce la concluzia exercitarii celor trei atribute, in putere proprie i in
interes propriu, fie ca ele sunt exercitate nemijlocit, fie ca sunt exercitate prin intermediul
persoanelor in favoarea carora s-au constituit anumite drepturi reale (uzufruct, locatie,
superficie etc)
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt cele care il deosebesc de
celelalte drepturi reale. Ele sunt: caracterul absolut i inviolabil; caracterul deplin i
exclusiv; caracterulperpetuu i transmisibil.
Caracterul absolut i inviolabil al dreptului de proprietate rezulta din chiar definitia
lui. Prin cuprinderea acestui caracter in codul civil francez i apoi in codul civil roman,
legiuitorul a vrut sa dea proprietatii o alta organizare in comparatie cu fizionomia sa
anterioara, cand ea era incatuata i strivita sub povara sarcinilor i obligatiilor feudale
senioriale. Insa caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie evidentiat i in
comparatie cu celelalte drepturi reale. El este singurul dintre acestea care confera titularului
sau exercitiul tuturor atributelor. In acelai timp dreptul de proprietate este un drept absolut,
in sensul opozabilitatii sale, toate celelalte subiecte de drept sunt obligate sa nu faca nimic de
natura a-l incalca. In virtutea acestui drept, ori de cate ori bunul s-ar afla in detinerea sau
posesia nelegitima a altuia, proprietarul are dreptul la actiunea in revendicare, care poate fi
introdusa impotriva oricarei persoane.
In prezent caracterul absolut i inviolabil al dreptului de proprietate este definit
astfel: absolut, deoarece este recunoscut titularului sau in raporturile acestuia cu toti ceilalti,
acetia din urma fiind obligati sa nu faca nimic de natura a-1 incalca; i inviolabil, inteles in
sensul ca nu poate fi incalcat de nimeni. Inviolabilitatea intarete caracterul absolut. Ea este
prevazuta de art. 135 (6) din Constitutie i se impune cu aceeai forta i statului.
Exista doua exceptii care opereaza ope legis : a) exproprierea pentru cauza de utilitate
publica, cand in conditiile legii bunurile mobile aflate in proprietate privata, pot fi expropiate.
Ea este prevazuta de art. 41(3) din Constitutie, art. 481 C.civil i Legea nr. 33/1994, care este
lege organica i cuprinde cadrul general al exproprierii; b) folosirea i exploatarea subsolului
oricarei proprietati imobiliare pentru lucrari de interes general, conform art. 41 (4) din
Constitutie.

97

De asemenea, art. 1 din Protocolul Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor

Omului, stabilete norme juridice de protectie a proprietatii private: orice persoana fizica sau
juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa
decat pentru cauza de utilitate publica i in conditiile prevazute de lege i de principiile
generale de drept international.
Cum normele de drept international la care Romania este semnatara, in conformitate
cu art. 11 i 20 din Constitute, fac parte intrinseca din dreptul intern, mai mult chiar, se aplica
cu prioritate fata de acesta. De aici rezulta ca inviolabilitatea dreptului de proprietate este un
caracter ridicat la rang de principiu.
In cele doua situatii caracterul inviolabil face loc unor in terese economice mai
puternice cu care este insa pus in concordanta.
Caracterul deplin i exclusiv. Deplinatatea confera titularului plena potestas, adica
toate cele trei atribute: posesia, folosinta, dispozitia.
Caracterul deplin deosebete dreptul de proprietate de toate celelalte drepturi reale,
care sunt dezmembraminte ale proprietatii, care nu sunt depline atata timp cat nu confera
decat partial exercitiul acestor atribute. De exemplu in cazul uzufructuarului care are doar
atributele posesiei i folosintei.
Caracterul exclusiv presupune ca titularul acestui drept ii exercita prerogativele
excluzand orice alta persoana de la acest exercitiu. Cu alte cuvinte este in acelai timp i
exclusiv (alaturi de deplin) in sensul ca sunt independente de orice puteri ale altei persoane
asupra bunului respectiv, in afara de cazurile cand se constituie dezmembraminte. In doctrina
noastra veche caracterul exclusiv era disecat in doua elemente principale: unul pozitiv i unul
negativ. El poate sa faca cu lucrul sau tot ce nu este oprit i sa impiedice pe terti de a se
atinge de dansul; insa in exercitiul acestui drept nu poate atinge sau ingradi drepturile i
interesele altora.
Caracterul deplin i exclusiv este evidentiat de actele de dispozitie materiala i
juridica, circumscrise in sfera notiunii de jus abutendi i se desprind ca argumente texte din
art. 480 i 475 C.civ., acest din urma text prevazand ca: "oricinepoate dispune liber de
bunurile ce sunt ale lui... ".
Caracterulperpetuu i transmisibil. Perpetuitatea dreptului de proprietate rezulta in
doctrina juridica franceza din insai definitia acestuia.

98

Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate este inteles in sensul ca durata sa nu

are limita in timp, el nu se pierde prin neintrebuintare sau prin moartea titularului. Aceasta nu
inseamna ca proprietatea este intotdeauna i tot timpul a aceluiai titular; caci proprietarul
poate sa moara i sa transmita atunci lucrul sau motenitorului; el il poate instraina acel lucru
unei alte persoane. Prin aceasta dreptul insui nu este menit sa se stinga; el se perpetueaza,
adica se transmite.
Este posibil ca o persoana sa devina proprietar temporar sau sub conditie rezolutorie
in baza unui act juridic. Cum, tot aa, este posibil ca i in cadrul unor institutii juridice
dreptul de proprietate sa se transmita altui titular, cum este cazul uzucapiunii. Important este
de retinut ca posibilitatea transmiterii dreptului de proprietate nu contravine caracterului sau
perpetuu, practic fiind chiar corolarul sau.
Transmisiunea opereaza prin acte intre vii - inter vivos- pe principiul
consensualismului consacrat de art. 971 C.civ. i pentru cauza de moarte - mortis causa cand transmisiunea are loc ca urmare a decesului din patrimoniul defunctului in cel al
motenitorilor sai. Atat transmisiunile prin acte intre vii, cat i cele pe cale de succesiune
sunt dintre cele mai frecvente moduri de dobandire a dreptului de proprietate, care i-au
recapatat importanta lor practica prin deschiderea circuitului juridic civil in societatea
romaneasca de dupa anul 1990.
Proprietatea publica i proprietatea privata
Proprietatea publica
Dreptul de proprietate publica este dreptul de proprietate care apartine exclusiv
statului i unitatilor administrativ - teritoriale asupra bunurilor care fac parte din
domeniulpublic i ale carei prerogative se exercita in regim de drept public, acesta fiind
inalienabil, imprescriptibil i insesizabil.
Caracterele dreptului de proprietate publica

99

Dreptul de proprietate publica este inalienabil. Caracterul inalienabil consta in aceea

ca bunurile care fac obiectul proprietatii publice sunt scoase din circuitul civi1 general, adica
nu pot fi instrainate pe cale voluntara prin acte juridice inter vivos sau mortis causa i nici
prin procedura de expropriere. Interdictia de instrainare privete iimposibilitatea constituirii
dezmembramintelor dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitatia, servitutile propriuzise i superficia. Aceste bunuri pot fi insa afectate de servituti naturale i legale care nu sunt
servituti propriu-zis veritabile, ci limitari normale ale dreptului de proprietate.
Limita anumitor servituti trebuie inteleasa ca ea poate sa mearga pana acolo incat sa
creeze o incompatibilitate cu afectatiunea, uzul sau interesu1 public, analizata ca o chestiune
de fapt concreta. Actele de instrainare cu privire la bunurile care fac obiectu1 proprietatii
publice sunt lovite de nulitate absoluta, pentru ca sunt in afara de comert i exceptate
circuitului civil. Bunurile mobile i imobile din proprietatea publica sunt afectate fie uzului
public, fie interesului public, i ele trebuie sa-i pastreze destinatia i scopul afectatiunii. Ele
sunt posibile in masura in care nu exista nicidecum insuirea unei alienari (ex. Servitute prin
fapta omului, aceea de trecere) pentru ca nu poate fi vorba de o exceptie, ci de existenta
concomitenta atat a principiului inalienabilitatii cat i a unui dezmembramant fara
semnificatie asupra acestui caracter.
Dreptul de proprietate publica este imprescriptibil. Imprescriptibilitatea este
consecinta inalienabilitatii bunurilor, adica a imprejurarii ca sunt scoase din circuitul civil.
Caracterul imprescriptibil consta in aceea ca dreptu1 de proprietate publica este
imprescriptibil extinctiv, cat i achizitiv.
Imprescriptibilitatea sub aspect extinctiv face admisibila oricand promovarea unei
actiuni in revendicare, indiferent daca este vorba despre bunuri imobile sau mobile. Aadar,
dreptul la actiune nu se stinge in timp, chiar daca nu a fost exercitat de autoritatea titulara a
dreptului de proprietate publica asupra bunului respectiv. Revendicarea este posibila chiar i
in cazul adjudecarii, pentru care art. 561 C.pr.civ. prevede un termen de 5 ani sau al avulsiunii
terenurilor, caz pentru care art. 498 C.civ. prevede ca revendicar ea se face in termen de 1 an.
Imprescriptibilitatea sub aspect achizitiv permite titularului dreptului de proprietate
publica asupra unui bun sa se opuna cu succes, sa paralizeze, invocand exceptia caracterului
imprescriptibil, in fata oricarei actiuni inaintate de alta persoana fizica sau juridica de drept
privat, pentru constatarea uzucapiunii, in cazul imobilelor, i prin posesia de buna credinta, in

10
0

cazul mobilelor.

10
1

Dreptul de proprietate publica este insesizabil. Tot datorita caracterului puternic a1

inalienabilitatii proprietatii publice, bunurile care formeaza obiectul acesteia sunt i
insesizabile, adica nu pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor.
Insesizibilitatea functioneaza i in ipoteza ca bunul se afla la un alt detinator decat titularul,
in cadrul exercitarii unui drept de administrare, concesionare sau inchiriere.
In continutul caracterului insesizabil intra i interdictia constituirii de garantii asupra
bunurilor din domeniul public.
Exercitarea dreptului de proprietate publica. Finalitatea urmarita in exercitarea
dreptului de proprietate publica este satisfacerea interesului general. Acest deziderat se
indeplinete prin administrarea generala a bunurilor care constituie obiectul proprietatii
publice. Prin lege, acest drept apartine autoritatilor centrale ale puterii executive cu privire la
bunurile din domeniul public national, i autoritatilor publice judetene sau locale, cu privire
la bunurile din domeniul public judetean sau local. Titularii acestui drept i-1 exercita in
virtutea unor prerogative administrative, care sunt continute de normele de drept
administrativ, ramura a dreptului public ce indeplinete acest rol in interesul general al
societatii. Regimul de drept administrativ este exercitat in virtutea unor acte de putere. Dei
aceste autoritati au i personalitate juridica de drept civil, in actele de administrare a
domeniului public apar in calitate de subiecte de drept administrativ asupra bunurilor i au in
consecinta atributii care intra in continutul actului propriu- zis de administrare i foarte rar in
calitate de subiecte de drept civil.
Dreptul de proprietate publica se exercita, in planu1 dreptului civil, direct i
nemijlocit de catre autoritatile publice competente, in calitate de titulari ai dreptului, fie se
realizeaza prin intermediu1 unor alte subiecte de drept. Atunci cand se realizeaza prin aceasta
ultima modalitate, bunurile sunt incredintate, prin acte de putere administrativa sau prin
contract unor persoane juridice infiintate in acest scop, cum sunt regiile autonome, sau altor
persoane juridice sau persoane fizice, cu scopul punerii in valoare potrivit destinatiei acestor
bunuri.
Exercitarea atributelor dreptului de proprietate publica sau a unora din atributele
dreptului de proprietate se realizeaza ca atare prin intermediul unor subiecte de drept civil.

10
2

Avem aadar, pe de o parte, dreptul de administrare care este constituit in favoarea

unor persoane juridice de drept public ca principala modalitate de exercitare a dreptului de
proprietate publica i, pe de alta parte, o alta modalitate de exercitare a acestui drept o
constituie concesionarea sau inchirierea bunurilor catre alte subiecte de drept civil.
Dreptul de administrare apartine, cum am aratat, regiilor autonome i institutiilor
publice asupra bunurilor proprietate publica. Reglementarea de principiu rezulta din art. 135
alin. 1 din Constitute preluat i dezvoltat de art. 12 din Legea nr. 213/1998.
Dreptul de administrare are ca izvor un act administrativ, care poate fi o hotarare de
guvern sau a consiliului judetean, dupa cum bunul face parte din domeniul public de interes
national, judetean sau local.
Titulari ai dreptului de administrare pot fi: regiile autonome, institutiile publice de
interes national, judetean sau local, prefecturile i autoritatile publice centrale sau locale.
Regiile autonome sunt persoane juridice a caror organizare i functionare este
reglementata de art. 2 din Legea nr. 15/1990. Conform textului, regiile autonome sunt de
interes national sau care se infiinteaza prin hotararea consiliului judetean, sau, dupa caz, a
consiliului local municipal. Bunurile proprietate publica le sunt date in administrare pentru
indeplinirea scopului pentru care au fost infiintate. Regiile autonome sunt subordonate
autoritatilor care le-au infiintat, dreptul de administrare care le apartine se constituie ca o
modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publica, in regim de drept administrativ.
Dreptul de administrare este un drept real principal, derivat din dreptul de proprietate
publica. E1 este opozabi1 celorlalte subiecte de drept, persoane fizice i juridice, insa devine
inopozabil titularilor dreptului de proprietate publica, respectiv statului i unitatilor
administrativ-teritoriale. Aceste din urma autoritati pot sa-1 retraga, sa-l modifice i sa-l
revoce, prerogative care apartin titularului, ca autoritate publica competenta. Titularul
dreptului de administrare poate apara dreptul sau prin mijloace de drept administrativ, actu1
administrat iv poate fi cenzurat pe calea actiunii in contencios administrativ. Modalitatea de
exercitare a dreptului este de drept
civil chiar i atunci cand se produce o tulburare de drept din partea titularului. La fel i

10
3

fata de terti, dreptul de administrare fiind un drept real, el devine opozabil erga omnes,
apararea lui se realizeaza prin mijloace de drept civil.
Caracterele juridice ale dreptului de administrare deriva din dreptul de proprietate
publica, care la randul sau are aceleai caractere, respectiv este inalienabil,
imprescriptibil i insesizabil.
2. Concesionarea i inchirierea bunurilor proprietate publica. Dupa anul 1990
notiunea i regimul juridic al concesionarii au facut obiectul unor reglementari succesive.
Cor
Inchirierea bunurilor care fac parte din domeniul public este reglementata de art.
30-31 din Legea nr. 15/1990. Contractul de inchiriere se incheie pe baza de licitatie i in mod
obligatoriu se va include clauza exploatarii bunului inchiriat in conformitate cu specificu1 i
destinatia acestuia. Calitatea de locator o are autoritatea titulara a dreptului de proprietate
publica sau cea care exercita dreptul de administrare, iar calitatea de locatar poate sa o aiba
orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina.
Pentru validitatea contractului, trebuie respectata cerinta legii, ca locatarul sa fie
desemnat in urma organizarii unei licitatii publice a inchirierii unor astfel de bunuri.
Scoaterea la licitatie se face prin act administrativ emis de titularul dreptului.
3. Darea in folosinta gratuita a bunurilor din domeniul public.
In literatura juridica dreptul de folosinta este definit ca acel drept real principal,
esentialmente temporar, asupra unor bunuri imobile proprietate publica, constituit prin acte
administrative individuale, cu titlu gratuit, in favoarea unei persoane juridice fara scop
lucrativ. Beneficiarii sunt persoane juridice fara scop lucrativ (asociatii, fundatii etc.) care
desfaoara activitati filantropice, de binefacere, de utilitate publica.
Bunuri care formeaza obiectul proprietatii publice
Actele normative care reglementeaza dreptul de proprietate publica, prevad
i care sunt titularii sai in mod limitativ. In afara acestora, de regula entitati sau autoritati
publice, nici o alta persoana fizica sau juridica nu poate sa fie titular al dreptului de
proprietate publica.
In acest sens, art. 136 alin. 2 din Constitutie statueaza ca: "proprietatea publica
apartine statului i unitatilor administrativ - teritoriale". Tot astfel dispun Legea fondului

funciar nr. 18/1991, prin art. 4 alin. (2), Legea nr. 213/1998 privind proprietatea pub lica i

regimul juridic al acesteia, prin art. 1 i Legea administratiei publice locale, nr. 215/2001, prin art. 122 alin.
(1).
Cu referire la terenurile proprietate publica, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicata,
dispune ca: "domeniul public poate fi de interes national, caz in care proprietatea asupra sa, in regim de drept
public, apartine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea, de asemenea in regim de drept public,
apartine oraelor, comunelor, municipiilor sau judetelof.
Din aceste texte legale rezulta ca titulari ai dreptului de proprietate publica sunt:
a) statul, asupra bunurilor din domeniul public de interes national. Aceste bunuri sunt date Guvernului
Romaniei in administrarea generala, iar in litigiile privitoa re la ele, statul este reprezentat, de
regula, de Ministerul Finantelor Publice.
b) unitatile administrativ-teritoriale - comuna, oraul, municipiul, judetul - definite astfel ca avand
personalitate juridica de art. 2 i 4 din Legea nr. 69/1991, pentru bunurile din domeniu1 public de
interes local, apartinand unitatilor administrativ-teritoriale ca persoane juridice de drept public
sunt titulare ale acestui drept de proprietate. Aceste bunuri sunt date in administrarea generala a
consiliilor locale, consiliilor judetene ori a C.G.M. Bucureti, dupa caz. In litigiile legate de aceste
bunuri, unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale ori judetene, dupa
caz, care dau mandat scris, fiecare caz in parte, preedintelui consiliului judetean ori primarului,
care poate desemna un alt functionar ori un avocat care sa-1 reprezinte in instanta.
Autoritatile enumerate la pubctul b) exercita in conditiile art. 2 din Legea nr. 213/1998, "posesia,
folosinta i dispozitia asupra bunurilor care alcatuiesc domeniul public in limitele i in conditiile legii."
Aadar exercitarea prerogativelor de catre titulari nu este discretionara, potentarea caracterelor juridice
specifice nu este posibila decat in conformitate cu interesu1 general al acestei forme a dreptului de proprietate
i al regimului juridic pe care il ofera.
In acest context, este de subliniat ca nici un alt subiect de drept public sau de drept privat nu poate sa
fie titular a1 dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public.

Aceste persoane juridice, dobandesc, tot in cadrul oferit de lege, un drept de administrare sau de
concesionare asupra bunurilor din domeniul public, care sunt altcevadecat dreptul real de proprietate. Ele sunt
simple modalitati de exercitare ale acestui drept, care nu pot fi confundate cu exercitarea atributelor dreptului
de proprietate publica.
Fiind in prezenta a doua categorii de titulari ai proprietatii publice, apare problema determinarii
bunurilor care le apartin.
Criteriul utilizat este cel al interesului national sau local pentru realizarea caruia bunurile sunt
destinate. Se refera la el art. 4 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 i art. 112 alin. (1), partea finala, din Legea nr.
215/2001, texte de lege conform carora pentru ca un bun apartinand proprietatii publice sa faca parte din
domeniul public al statului este necesar ca el sa fie declarat de interes national. In lipsa unei asemenea
declarari el va apartine domeniului public al unei unitati administrativ-teritoriale.
Pe de alta parte, sunt enumerate expres unele categorii de bunuri care formeaza obiectul domeniului
public al unitatilor administrativ-teritoriale .
Legea nr. 213/1998 cuprinde i ea prevederi referitoare la delimitarea domeniului public al statului de
cel al unitatilor administrativ-teritoriale. Astfel, potrivit art. 3 alin. (2), domeniul public al statului este alcatuit
din bunurile prevazute de art. 136 alin. (3) din Constitute, din cele stabilite la pct. I din anexa legii, precum i
din alte bunuri de uz sau interes national, declarate ca atare prin lege.
Pentru determinarea bunurilor care compun domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale
legiuitorul trimite, in primul rand, la aceeai anexa, unde sunt enumerate o serie de bunuri care fac parte din
domeniul lor public, recurgand insa i la metoda excluderii.
Se prevede astfel ca domeniul public al judetelor este alcatuit i din alte bunuri de uz sau interes
judetean, daca nu sunt declarate prin lege de uz sau interes public national iar domeniul public al comunelor,
oraelor i al municipiilor este alcatuit i din alte bunuri de uz sau de interes public local, daca nu sunt
declarate prin lege de uz sau de interes public national ori judetean.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 213/1998, determinarea fizica a bunurilor care apartin domeniului public
ar fi trebuit facuta in termen de 9 luni de la intrarea in vigoare a legii.
Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se intocmete, dupa caz, de ministere, de celelalte
organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum i de autoritatile publice centrale care au in
administrare asemenea bunuri.

Ministerului Finantelor i-a revenit obligatia de a centraliza aceste inventare i de a le supune spre
aprobare Guvernului.
Atat actele administrative care contin inventarele bunurilor proprietatea publica a statului, intocmite de
ministere, de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum i de autoritatile
publice centrale care au in administrare asemenea bunuri, hotararile consiliilor locale ori cele ale consiliilor
judetene, prin care au fost insuite inventarele bunurilor proprietate publica ale respectivelor unitati
administrativ-teritoriale, cat i hotararile Guvernului, prin care aceste inventare au fost aprobate, pot fi atacate
in justitie conform Legii contenciosului administrativ, de orice persoana interesata.
Prin inscrierea unui bun intr-unul din inventarele mai sus mentionate subiectul de drept beneficiar nu
dobandete proprietatea acestuia, aa ca aceasta operatiune da natere numai unei prezumtii de apartenenta a
bunului respectiv la domeniul public, iar nu la domeniul privat. De aceea, va fi posibila revendicarea unui bun
imobil care figureaza intr - un asemenea inventar, cu conditia ca reclamantul sa dovedeasca imprejurarea ca
bunul a fost preluat de stat sau de o unitate administrativ-teritoriala fara titlu valabil sau fara nici un titlu.
Daca un bun nu a fost inscris in inventarul corespunzator va fi posibila calificarea sa ca facand parte
din domeniul public, fie prin aplicarea criteriului naturii bunului, fie prin declaratia legii.
Legea nr. 213/1998 prevede i posibilitatea trecerii unor bunuri din domeniul public al statului in cel
al unei unitati administrativ-teritoriale sau invers. Astfel, potrivit art. 9, bunuri din domeniul public al statului
pot fi trecute in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale, prin hotarare a Guvernului, la cererea
consiliului judetean, respectiv a Consiliului general al municipiului Bucureti sau a consiliului local, dupa
caz.Tot astfel, trecerea unui bun din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul
public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotararea consiliului judetean, respectiv a Consiliului
general al municipiului Bucureti sau a consiliului local.
Bunurile care formeaza obiectul proprieta tii publice

Nefundat bunul a fost desemnat prin lege ca fiind obiect al proprietatii publice, nu mai este insa
necesar sa se dovedeasca i faptul ca acesta este de uz sau interes public, daca titular este statul sau o unitate
administrativ-teritoriala. Cu alte cuvinte, califi carea prin legea unui bun ca apartinand proprietatii publice este
suficienta in asemenea situatii pentru a face dovada apartenentei bunului la domeniul public al respectivului
subiect de drept.
Orice bun, indiferent daca este calificat sau nu prin lege ca apartinand domeniului public, va face insa
obiectul proprietatii publice numai daca a intrat in proprietatea statului cu titlu valabil, cu respectarea
Constitutiei a tratatelor international la care Romania era parte i a legilor in vigoare la data preluarii sale de
catre stat.
Poate fi contestata apartenenta unui bun la proprietatea publica de orice persoana interesata, daca se
invoca nevalabilitatea titlului cu care bunul a fost preluat de stat, solutionarea litigiului fiind de competenta
instantelor judecatoreti. Este vorba despre bunurile care fie au fost preluate cu nerespectarea prevederilor
legale in vigoare la data preluarii, fie despre bunurile care au fost preluate pe cai de fapt, in absenta oricarui
temei juridic.
Afirmatiile de mai sus se bazeaza pe continutul art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea
publica i regimul juridic al acesteia.
Nu se incadreaza in ipoteza prevazuta de dispozitia legala citata terenurile aflate in detentia precara a
unei statiuni de cercetare in domeniul pomicol, detentie dobandita in urma unui schimb de terenuri incheiat cu
fosta cooperativa agricola de productie, cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la acea data .
Fac exceptie bunurile in privinta carora legea dispune expres ca nu pot fi decat obiect al proprietatii
publice. Includerea unui bun in aceasta categorie face dovada deplina i inatacabila a faptului ca statul sau
unitatea administrativ-teritoriala este proprietarul respectivului bun i ca el apartine domeniului public al
respectivului subiect de drept.
Referitor la bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, art. 135 alin. (4) din Constitutie,
in redactarea originara, prevedea: Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul
aerian, apele cu potential energetic valorificabil i acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea
teritoriala, resursele naturale ale zonei economice i ale platoului continental, precum i alte bunuri stabilite
de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice."

Dupa revizuirea Constitutiei materia este reglementata de art. 136 alin. (3), care dispune: fiogatiile de
interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national,
plajele, marea teritoriala, resursele naturaleale zonei economice i ale platoului continental, precum i alte
bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice".
Analiza comparativa a acestei dispozitii cu cea continuta de vechea reglementare ne conduce la
urmatoarele concluzii:
-

Bunurile care formeaza obiectul exclusiv al roprietati publice sunt ,in primul rand , cele enumerate de
prevederea cons titutionala citata. La acestea pot fi adaugate, prin lege organica, i alte bunuri.
Referirea la legea organica este conforma prevederilor art. 73 alin. (3) lit. M), potrivit carora regimul
juridic general al proprietatii se reglementeaza prin lege orga nica i ea lipsea din vechiul text.

Sunt mentionate ca facand obiect exclusiv al proprietatii publice numai bogatiile de interes public
ale subsolului" iar nubogatiile de orice natura ale subsolului", cum se prevedea inlextul modificat.

Tot astfel, numai apele cu potential energetic valorificabil,de interes national' fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice,spre deosebire de situatia anterioara, cand in aceasta categorie juridica erau
incluse apele cu potential energetic valorificabil i acelea ce pot fi folosite in interes public".

Se remarca i faptul ca nu mai sunt enumerate printre bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii
publice caile decomunicatie.
Aceasta inseamna ca orice bogatii ale subsolului, care nu sunt de interes public, pot face i obiect al

proprietatii private. Tot astfel, pot face i obiect al proprietatii private apele cu potential energetic
valorificabil, de interes local, cele care nu au un asemenea potential, precum i caile de comunicatii, daca prin
lege or ganica nu se dispune altfel.
Bunurile enumerate in textul citat nu pot face decat obiectul proprietatii publice i niciodata al celei
private, indiferent de titular. Enumerarea nu este insa limitativa, prin lege putand fi stabilite i alte bunuri care
sa faca obiectul exclusiv al proprietatii publice.

In acest mod a fost instituita i o restrangere a capacitatii de folosinta a tuturor subiectelor de drept,
altele decat statul i unitatile administrativ-teritoriale, care consta in interdictia de a avea in pro prietate bunuri
calificate de prevederile dispozitiilor legale citate ca fiind obiect exclusiv al proprietatii publice. Confruntand
pre vederile art. 136 alin. (3) din Constitutie cu cele ale Legeii nr. 213/1998 ajungem la concluzia ca, in
privinta b unurilor enumerate de dispozitia constitutionala citata, interdictia afecteaza i
unitatileadministrativ-teritoriale, statul fiind sigurul subiect de drept care le poate avea in proprietate. Unitatile
administrativ-teritoriale pot fi titulare ale dreptului de proprietate publica numai asupra unor bunuri in privinta
carora, prin lege organica, s-a dispus ca fac obiectul exclusiv al proprietatii lor publice.
Dei legiuitorul constituant nu o spune expres, este de la sine inteles ca prin lege se pot determina i
alte categorii de bunuri care sa faca parte din proprietatea publica, fara a fi insa i obiect exclusiv al acestei
proprietati, in sensul ca i particularii pot avea in proprietate bunuri de aceeai natura, argumentul afortiori
fiind utilizabil.
Acest lucru a i fost facut de legiuitor, in anexa Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica i
regimul juridic al acesteia fiind enumerate bunurile care fac parte din domeniul public al statului i al
unitatilor administrativ teritoriale.
Proprietatea privata
Definitia dreptului de proprietate. Atunci cand definim dreptul de proprietate privata, avem in vedere
in primul rand definitia generala a proprietatii. Forma de proprietate privata este prevazuta de art. 135 alin. 2
din Constitutie. In contextul aezarii economiei nationale, proprietatea privata este dominanta i aceasta
pentru ca bunurile ce o compun sunt in circuitul civil general, ceea ce face punerea lor in valoare pentru
asigurarea nevoilor materiale permanente ale membrilor societatii. Din analiza facuta in sectiunea anterioara
rezulta ca proprietatea publica este scoasa din circuit civil, pe cand proprietatea privata este caracterizata
tocmai prin aceea ca se afla in comert i cu cat circuitul ei este mai sanatos i mai rapid, are loc i o
dezvoltare a unei economii concurentiale in interesul general i particular al societatii. In cadrul sistemului
proprietatii, proprietatea privata este regula, iar proprietatea publica prin regimul ei strict, constituie exceptia.
Garantarea ei constitutional rezulta i din art. 41 al legii fundamentale, care prevede ca; "dreptul de
proprietate privata i creantele impotriva statului sunt garantate (alin. 1) ", precum i prevederea ca:
"proprietatea privata este ocrotita in modegalde lege, indiferent de titular (alin.2) ".

Proprietatea privata este reglementata intr-o serie de acte normative, legi organice i ordinare, printre
care amintim Legea nr. 18/1991, privind fondul funciar, modificata i republicata, Legea nr. 69/1991, privind
administratia publica locala, Legea nr. 7/1996,privind publicitatea i cadastrul funciar. Reglementarea cea mai
completa a regimului juridic al dreptului de proprietate privata este cuprinsa in Codul civil roman.
Ca terminologie, din conceptii legislative in evolutie i de insuirile pe care le are, sunt folosite
notiunile de "proprietate privata", "domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale",
ultimii termeni desemnati in functie de titularii acesteia.
In literatura juridica dreptul de proprietate privata este definit ca fiind acel drept real subiectiv ce
apartine persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra
bunurilor mobile i imobile, drept ce confera tilularilor sai dreptul de posesie, folosinta i dispozitie,
prerogative care se exercita in mod exclusiv i perpetuu, prin putere i in interes propriu, in limitele
determinate de lege.
Proprietatea privata poate apartine oricarui subiect de drept, denumirea data de domeniuprivat celui
care apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale este doar o deosebire de nuanta, nicidecum de
regim juridic, care este acelai.
Subiectele dreptului de proprietate privata. Din chiar definitia data rezulta ca, in principiu, dreptul de
proprietate privata poate sa apartina oricarui subiect de drept: persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului
i unitatilor administrativ-teritoriale.
Persoanele fizice. Orice persoana fizica poate fi subiect al dreptului de proprietate. Regula este ca
persoanele fizice sunt in cea mai mare masura subiecte ale dreptului de proprietate privata, asupra oricaror
bunuri, mobile sau imobile, in mod nelimitat. Este de subliniat ca posibilitatea nelimitata de a dobandi dreptul
de proprietate privata asupra imobilelor apartine persoanelor fizice - cetateni romani.
Exceptii de la regula ca dreptul de proprietate poate fi dobandit neingradit de catre persoanele fizice
sunt cele prevazute expres de lege.
O prima ingradire care privete persoanele fizice - cetateni romani - este una de natura cantitativa,
prevazuta de art. 2 (alin.2) din Legea nr. 54/1998, care stabilete la 200 ha limita maxima de terenuri agricole
pe care poate sa le dobandeasca, prin acte intre vii, o familie.
La analiza proprietatii publice am vazut ca persoanele fizice nu pot dobandi bunuri ce formeaza
obiectul exclusiv al proprietatii publice, conform art. 135 alin. 4 din Constitutie.

Persoanele fizice - cetateni straini i apatrizi - pot fi titulare ale imobilelor, cu exceptia terenurilor.
Incapacitatea persoanelor fizice cetateni straini i apatrizi - de a dobandi terenuri a fost reglementata initial de
art. 47 din Legea nr. 18/1991, anterioara Constitutiei. In teza finala a art. 41(2') din Legea fundamentala se
dispune: "cetatenii, straini i apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor". In
concordanta cu aceasta, art. 3 din Legea nr. 54/1998, textul este reprodus, rezultand incapacitatea legala a
acestora de a dobandi proprietatea terenurilor, indiferent de categoria de folosinta a acestora. Ei nu pot sa
dobandeasca prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte, prin motenire sau prin uzucapiune.
In baza textelor legale aratate, este interzis strainilor i apatrizilor sa dobandeasca proprietatea asupra
terenurilor atunci cand acetia sunt motenitori. In caz de motenire, consideram ca cei din aceasta categorie
de persoane fizice au dreptul la echivalentul valoric al terenurilor a caror proprietate nu au capacitatea sa le
dobandeasca prin motenire. Calitatea de motenitor nu poate sa le fie contestata, de aceea sunt indreptatiti la
eliberarea certificatului de motenitor de catre notarul public competent, potrivit Legii nr. 36/1995. Caracterul
juridic al transmiterii universale a motenirii il indreptatete pe strain sau apatrid la eliberarea certificatului de
motenitor i deci a recunoaterii calitatii de motenitor, ceea ce ii da vocatie la patrimoniul defunctului in
compunerea caruia intra i terenuri. Terenul va fi preluat de comotenitori, daca sunt cetateni romani, sau de
catre stat daca nu mai sunt alti motenitori, in termen de 1 an, motenitorul urmand a fi despagubit in
echivalent. Atunci cand terenul va fi dobandit de stat, este trecut in domeniul privat al acestuia, statul
participand in raporturi specifice de drept civil. In privinta trecerii la stat in mod gratuit (care ar fi o sanctiune)
sau prin plata echivalentului la valoarea reala, controversa se considera inclinata in favoarea opiniei ca strainul
sau apatridul este indreptatit la despagubiri, deoarece statul nu se poate imbogati fara justa cauza, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat in sensul neconstitutionalitatii dispozitiei din Legea nr. 18/1991 (conform careia
daca terenurile nu sunt instrainate in termen de 1 an, treceau gratuit in proprietatea statului), precum i de o
parte semnificativa a doctrinei.

O alta incapacitate de a fi titular al dreptului de proprietate privata este cea reglementata de art. 17 din
Legea nr. 85/1992, privind vanzarea de locuinte i spatii cu alta destinatie, construite din fondurile statului i
fondurile unitatilor economice ibugetare de stat, care prevede interdictia de a putea cumpara locuinte de catre
persoanele fizice care nu au cetatenie romana. Dreptul de a cumpara este restrans i in privinta cetatenilor
romani, la aceia care au i calitatea de chiriai ai apartamentelor respective.
In fine, reprezentantii institutiilor publice care fac parte din adunarile generale ale actionarilor,
membrii consiliului de administrate si directorii executivi ai societatii comerciale vanzatoare nu pot avea
calitatea de cumparatori, direct sau prin persoane interpuse, in cazul vanzarii de active apartinand societatilor
comerciale 1a care statul sau o autoritate a administratiei locale este actionar, conform O.G. nr. 88/1997 i
H.G. nr. 55/1998. Este materializarea regulii instituita de art. 1308 pct. 2 Cod civil, in virtutea caruia
mandatarii conventionali sau legali, imputerniciti sa vanda bunuri pe care le au in administrare, nu le pot
cumpara. Situatia este aceeai i daca se vand active apartinand regiilor autonome.
Persoanele juridice. Sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. Persoanele juridice de drept
privat sunt constituite din societatile comerciale cu capital privat sau cu capita1 de stat (constituite in baza
Legii nr. 31/1990 i Legii nr. l5/1990), persoanele juridice fara scop lucrativ, asociatiile, fundatiile, sindicatele
(infiintate prin Legea nr. 21/l924, O.G nr. 26/2000, Legea nr. 52/1991).
Subiecte ale dreptului de proprietate privata sunt i societatile agricole, infiintate potrivit Legii nr.
36/1991, ca societati pe actiuni de tip privat, cu personalitate juridica, dar fara scop comercial. Tot astfel, sunt
subiecte ale acestui drept i asociatiile cu scop lucrativ sub forma cooperativelor meteugareti, de consum
i de credit.
Pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata i regiile autonome infiintate i organizate in baza
Legii nr. 15/1990.

Persoanele juridice de drept privat au calitatea de subiecte colective de drept, regimul juridic al
proprietatii private este acelai, caracterizat prin alienabilitate, sesizabilitate i prescriptibilitate, sub aspect
achizitiv. In privinta cooperativelor meteugareti, Curtea Constitutionala s-a pronuntat ca proprietatea
acestora este supusa regimului de drept privat, i ca atare este neconstitutionala prevederea art. 21 alin. 2 teza
I din Decr.-lege nr. 66/1990, care prevede ca bunurile mobile i imobile, mijloace fixe, proprietate a acestor
cooperative nu pot fi urmarite de creditorii lor. Prin acesta prevederediscriminatorie este incalcata prevederea
art. 41 al. 2 din Constitutie, conform careia proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular.
Persoanele juridice straine pot sa detina acele bunuri care servesc realizarii scopului pentru care au
fost infiintate. Legea nr. 54/1998 dispune la art. 3, ca persoanele juridice straine nu pot dobandi terenuri in
Romania prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte. Interdictia vizeaza dobandire i prin celelalte
moduri de dobandire prevazute de art. 644 i 645 Cod civil- uzucapiunea, accesiunea, hotararea
judecatoreasca etc.
Statul i unitatile administrativ-teritoriale, care sunt persoane juridice de drept public, pot fi la randul
lor titulare ale dreptului de proprietate privata. In cazul acestora dispozitiile legale se refera la domeniul privat
al statului i unitatile administrativ- teritoriale. Legile organice sunt cele care fac referiri exprese la domeniul
privat, sub ambele sale categorii de titulari.
Astfel, Legea nr. 18/1991, in art. 6, face referire la domeniul privat al statului i al unitatilor
administrativ-teritoriale, aratand terenurile ce constituie obiect al acestui drept; domeniul privat este supus
dispozitiilor de drept comun, daca prin lege nu se dispune altfel.
Domeniul privat al statului i al unitatilor teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea
acestor persoane juridice i care nu sunt in regim de domeniu public, reglementat astfel de Legea nr.
213/1998. Legea stabilete, in art. 4, ca aceti titulari au asupra acestor bunuri un drept de proprietate privata.
O prevedere similara celei cuprinse in art. 6 al Legii nr. 18/1991 este continuta i in art. 5 al Legii nr.
213/1998, supunand regimului juridic de drept comun i celelalte bunuri din domeniul privat, altele decat
terenurile. Interpretand altfel, s-ar ajunge la o suprapunere de texte, pe cand realitatea este ca in primul caz
referirile sunt exprese i exclusive la terenuri, iar in al doilea caz, la orice alte bunuri din domeniul privat.
Constituirea i formarea domeniului privat al statului are loc prin modalitati de drept civil i unele
specifice numai acestui domeniu.
Mijloacele de drept civi1 sunt cele reglementate de art. 644 i 645 Cod civil, actele juridice, edificarea
unor constructii, reproductia materiala, accesiunea, ocupatiunea, uzucapiunea i hotararea judecatoresca.

Mijloace specifice care nu sunt accesibile pentru alti particulari sunt bunurile abandonate sau fara
stapan, dobandirea succesiunilor vacante (art. 680 C.civ.), dezafectarea unor utilitati din domeniul public,
exercitarea dreptului de preemtiune al statului potrivit art. 52 din Codul silvic, trecerea in proprietatea statului
a bunurilor dobandite ilicit in conditiile Legii nr. 115/1996.
Regimul juridic al acestor bunuri este cel de drept comun, cu singura deosebire ca titular al dreptului
de proprietate este statul, judetul sau comuna, pe cand in alte situatii este orice persoana fizica sau persoana
juridica de drept privat. Regimul juridic de drept comun este prevazut de art. 1845 C.civil, text impartait i
de art. 4 partea finala din Legea nr. 213/1998, daca dispozitiile exprese ale legii nu dispun altfe1. Instrainarea
acestor bunuri se poate face numai prin licitatie publica i, de regula, nu pot fi instrainate prin acte cu titlu
gratuit. Orice derogare constituie exceptie i trebuie sa fie expresa.
Exproprierea pentru cauza de utilitate publica
Notiune . Cedarea fortata aplicata imobilelor imbraca forma exproprierii pentru cauza de utilitate
publica. Ea este cuprinsa in art. 481 C.civ. care stabilete ca: Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa,
afara numai pentru cauza de utilitate publica i primind o dreapta i prealabila despagubire", ea ii gasete
actualmente reglementarea completa in art. 41 din Constitutie i in Legea nr. 33/1994 privind exproprierea
pentru cauza de utilitate publica.
Bunurile supuse exproprierii. - Sunt expropriabile numai bunurile imobile proprietate privata. Utilitatea
publica se declara pentru lucrari de interes national sau pentru lucrari de interes local (art. 5). Legea nr.
33/1994 enumera principalele categorii de lucrari de utilitate publica intr-o lista nelimitativa (art. 6).

Expropriereapropriu-zisa i stabilirea despagubirilor. - Acestea sunt reglementate in Capitolul IV al

Legii nr. 33/1994. Solutionarea cererilor de expropriere este de competenta tribunalului in raza caruia este
situat imobilul. Instanta va verifica daca sunt intrunite conditiile cerute pentru expropriere, fara a putea repune
in discutie, in principiu, problemele de fond privitoare la expropriere (de exemplu, necesitatea
acesteia,intinderea, faptul ca nu a fost contestata hotararea comisiei etc.). Tot tribunalul va hotari i asupra
despagubirilor cuvenite fiecareia dintre persoanele interesate .
Efectele exproprierii. - Exproprierea produce urmatoarele efecte :
-

imobilul expropriat trece in proprietatea publica liber de orice sarcini ;

se sting drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate - uzul, uzufructul, abitatie,
superficie precum i orice alte drepturi reale. De asemenea se sting drepturile de concesiune i dreptul
de folosinta. Titularii acestor drepturi au drept la despagubiri.

in ce privete dreptul de ipoteca i privilegiul imobiliar special care greveaza bunul expropriat,
acestea se stramuta de drept asupra despagubirii stabilite de instanta ; prin aceasta dispozitie legea
reglementeaza un nou caz de subrogatie cu titlu particular (art. 28 alin. 2) ;

se sting orice drepturi personale dobandite de alte persoane asupra imobilului expropriat (de exemplu,
cele nascute din contractul de locatiune, de comodat). Retrocedarea i dreptul de preemtiune la
cumpararea imobilului. - Legea nr. 33/1994 regleme nteaza doua drepturi in favoarea proprietarului
imobilului expropriat (art. 35-37) i anume: dreptul de a cere i de a obtine retrocedarea imobilului
expropriat i dreptul de preemtiune la cumpararea imobilului in ipoteza in care expropriatorul s-ar
hotari sa-l instraineze.
C.2. Regimul juridic al bunurilor imobile (terenuri i constructii) proprietate
privata
Regimul juridic al constructiilor
Principiu. Constructive proprietate privata sunt in circuitul civil general. Ca urmare, ele pot fi

instrainate, respectiv dobandite prin oricare dintre modurile prevazute de lege: conventie, testament,
succesiune, uzucapiune, accesiune etc.
Tot astfel, dreptul de proprietate asupra constructiilor este compatibil cu instituirea unor drepturi reale
principale, dezmembraminte ale proprietatii uzufruct, uz, abitatie, servitute, superficie, asupra acestora, dupa
cum dreptul de proprietate asupra lor poate fi grevat de ipoteca sau de un privilegiu imobiliar.

Persoanele fizice sau juridice straine pot dobandi dreptul de proprietate asupra constructiilor l vor
dobandi un drept de superficie sau de folosinta pe alte temeiuri juridice asupra terenurilor pe care acestea se
afla.
Am aratat ca, in anumite situatii determinate de lege, exista unele interdictii temporare cu privire la
exercitarea atributului dispozitiei juridice prin instrainarea constructiilor, ceea ce insa nu pune in discutie
principiul general enuntat.
Precizam ca, chiar i in perioada anterioara anului 1990, constructive au fost in circuitul civil general,
numai ca, atat transmiterea dreptului de proprietate, cat i constituirea de drepturi reale cu privire la aceste
bunuri imobile erau conditionate de obtinerea unei autorizatii administrative prealabile i de incheierea actului
de instrainare, respectiv de constituire a altui drept real, in forma autentica.
Nerespectarea acestor cerinte legale era sanctionata cu nulitatea absoluta a actului juridic astfel
incheiat.
Partile puteau incheia antecontracte de instrainare, ca promisiuni bilaterale de a instraina, care, daca nu
erau executate, permiteau partii interesate sa se adreseze instantei de judecata spre a obtine o hotarare care sa
tina loc de contract.
Intr-o anumita perioada de timp, constructiile situate in oraele declarate de lege orae mari puteau fi
dobandite prin acte intre vii numai daca dobanditorul avea domiciliul sau avea dreptul sa-i stabileasca
domiciliul in oraul respectiv.
De asemenea, alte reglementari prevedeau incapacitati pentru anumite categorii de persoane fizice de a
dobandi, prin acte intre vii, constructii.
Spre deosebire de perioada anterioara mentionata, in prezent nu se cere indeplinirea vreunei conditii
de forma a actului juridic de instrainare sau de dobandire a constructiilor.
Aa fiind, inseamna ca ele pot fi instrainate prin simplul acord de vointa al partilor. inscrierea unor
asemenea acte de instrainare in cartea funciara are ca efect numai opozabilitatea fata de terti a actului de
instrainare (art. 27 din Legea nr. 7/1996). intre parti, efectul translativ al actului de instrainare se produce in
momentul realizarii acordului de vointa.
De la acest principiu exista unele exceptii, spre exemplu, in materia donatiilor, cand, pentru a fi
valabil, actul juridic trebuie incheiat in forma autentica (art. 813 C. civ.).

S-a observat insa ca instrainarea constructiilor prin act sub semnatura privata nu poate conduce la
dobandirea dreptului de proprietate asupra tere nului aferent, ci numai la constituirea unui drept de superficie,
avand ca titular pe dobanditorul constructiei.
Aceasta deoarece, prin constituirea unui dezmembramant al dreptului de proprietate nu se realizeaza o
instrainare a terenului, iar constructia formeaza un tot indivizibil cu terenul, disocierea intre ele putand a se
realiza numai din punct de vedere juridic, nu i fizic.
Apoi, nu exista o alta solutie juridica pentru a determina soarta terenului, pe de o parte, iar, pe de alta
parte, nu se poate face in mod indirect instrainarea terenului, altfel decat impune legea, respectiv forma
autentica a actului .
Transmiterea dreptului de folosinta sau de concesiune asupra terenului. Este posibil ca instrainarea
constructiei sa se faca de catre proprietarul ei care nu este i proprietar al terenului pe care aceasta se afla sau,
mai precis, asupra terenului aferent acestuia, ci are asupra lui un drept de folosinta sau un drept de concesiune.
Intr-o astfel de situatie, o data cu instrainarea constructiei se va transmite in mod automat, ca efect al
transmiterii dreptului de proprietate asupra acesteia, i dreptul de folosinta sau de concesiune asupra terenului
aferent.
Astfel, art. 15 din Decretul- lege nr. 61/1990 prevede ca, in caz de instrainare a locuintei dobandite in
conditiile pe care el le instituie, se transmite asupra dobanditorului i dreptul de folosinta asupra terenului, pe
durata exis tentei constructiei.
De asemenea, potrivit art. 35 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de
constructii, modificata i republicata, dreptul de concesiune asupra terenului pe care se gasete o constructie
se transmite in caz de succesiune sau de instrainare a constructiei pentru realizarea careia el a fost instituit.
Regimul juridic al terenurilor
Dispozitiile legale referitoare la proprietatea privata asupra terenuilor

Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu modificarile ulterioare;

Legea cadastrului i a publicitatii imobiliare nr. 7/1996;

Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprieta te asupra terenurilor agricole i celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 i ale Legii nr. 169/1997;

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989;

Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului i urbanism;

Legea nr. 247 din 2005 privind reforma in domeniile proprietatii i justitiei precum i unele masuri
adiacente;

Legea nr. 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata a supra terenurilor de catre
cetatenii straini i apatrizi, precum i de catre persoanele juridice straine.
Principalele instrumente juri dice de achizitionare a terenurilor
Cele mai uzuale modalitati legale de dobandire a dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra

terenurilor sunt urmatoarele:

l.Vanzarea-cumpararea este pe departe cel mai frecvent instrument de transmitere a dreptului de
proprietate asupra bunurilor imobile.
Orice persoana fizica sau juridica poate in principiu sa fie parte intr-un contract de vanzare-cumparare
de bunuri imobile, cu condit ia de a avea capacitate de exercitiu pentru personele fizice, iar dobandirea
terenului sa fie justificata de obiectul de activitate, in cazul persoanelor juridice.
Inainte de perfectarea contractului de vanzare-cumparare, partile au libertatea de a incheia un
antecontract, prin care se obliga sa incheie la un moment ulterior, la un pret deja stabilit, contractul de
vanzare-cumparare final.
In antecontract se stipuleaza de regula obligatia vanzatorului de a nu se razgandi in privinta vanzarii
precum i aceea ca nu va incheia un alt contract cu o terta persoana. In acelai timp, cumparatorul se obliga sa
nu cumpere de la o alta persoana decat vanzatorul initial. Pentru nerespectarea obligatiilor asumate prin acest
antecontract se prevad, de regula, despagubiri baneti.
Le gea nr.18/1991 a fondului funciar impune incheierea contractului de vanzare - cumparare in forma
autentica sub sanct iunea nulitatii absolute, ceea ce implica intervent ia unui notar care va autentifica actul de
transfer al proprietat ii.

Pentru ca transferul dreptului de proprietate asupra trenului sa fie opozabil celor care nu au participat
la semnarea contractului, se impune inscrierea actului juridic translativ de proprietate in cartea funciara.
Cartea funciara este un sistem de evidenta a situatiei juridice a imobilelor i realizeaza o publicitate integrala a
tuturor transmisiunilor i constituirilor de drepturi reale imobiliare. Tertul dobanditor prin act juridic inscris in
cartea funciara, este aparat de eventuale cauze de evictiune derivand din titlurile anterioare, dar neinregistrate
in cartea funciara.
Tot aceasta lege instituie obligativitatea respectarii dreptului de preemtiune (dreptul de a cumpara cu
prioritate) al coproprietarilor, al vecinilor i al arendailor in cazul vanzarii terenurilor agricole extravilane.
Principalele obligatii ale vanzatorului sunt predarea imobilului instrainat i garantia pentru evictiune i
pentru viciile ascunse ale bunului. Vanzatorul raspunde astfel pentru pierderea in tot sau in parte a proprietat ii
lucrului sau tulburarea cumparatorului in exercitarea dreptului sau asupra lucrului, atunci cand vanzatorul sau
o terta persoana valorifica un drept asupra aceluiai bun. El raspunde de asemenea in cazul in care lucrul
vandut prezinta deficiente ascunse care afecteaza utilitatea terenului, acesta devenind impropriu utilizarii
conform destinatiei sau ii micoreaza considerabil valoarea de intrebuintare.
Cumparatorul are obligatia de plata a pretului in condit iile stabilite prin contract. In caz contrar,
vanzatorul poate cere fie rezolutiunea (desfiintarea) contractului, fie executarea silita asupra cumparatorului.
Perfectarea unui contract de vanzare-cumparare a unui teren presupune plata unor taxe legale. Acestea
sunt taxele notariale de timbru stablite in functie de valoarea imobilului, taxele de publicitate imobiliara i
impozitul anual pe teren catre bugetul local.
2.Uzufructul, superficia i servitut iile
Terenurile pot face obiectul unor drepturi reale, derivate din dreptul de proprietate. Cele mai frecvente
sunt uzufructul, superficia i servitutiile.
Uzufructul este dreptul real principal derivat, esentialmente temporar, in virtutea caruia o persoana
numita uzufructuar exercita asupra imobilului dreptul de folosinta i dreptul de a culege fructele, in timp ce
proprietarul bunului astfel grevat ramane numai cu dreptul de dispozitie.

Superficia reprezinta dreptul de proprietate pe care il are o persoana numita superficiar asupra
cladirilor sau altor constructii ce se afla pe un teren aflat in proprietatea altei persoane, teren asupra caruia
superficiarul capata un doar un drept de folosin ta pe durata
Servitutea reprezinta acea limitare a exercitarii atributelor dreptului de proprietate asupra unui imobil
numit fond aservit, in profitul altui imobil numit fondul dominant, in scopul asigurarii utilita tii acestuia din
urma.
3. Locatiunea
Contractul de locatiune este acel contract prin care se transmite de catre locator in beneficiul locatarului
dreptul de a folosi imobilul in schimbul unei chirii. Contractul de loca tiune a unui teren poate fi incheiat intre
persoane fizice S i persoane juridice, sub semnatura privata sau in forma autentica. Pentru loca tiunea incheiata
pe o perioada mai mare de 3 ani, legea instituie obliga tia de a o inscrie in cartea funciara, pentru a deveni
opozabila tertelor persoane.
Nu este absolut necesar ca locatorul sa fie proprietar al terenului, este suficient ca acesta sa de tina bunul
cu titlu de uzufruct sau de locatiune. Sublocatiunea este deci permisa cu conditia sa nu fie interzisa sau sa nu
contravina contractului principal.
Locatorul are obligatia de a asigura locatarului folosin ta liniStita a imobilului pe intreaga durata a
locatiunii. De asemenea, el trebuie sa predea bunul intr-o stare corespunzatoare destina tiei in vederea careia a
fost inchiriat.
La randul lui, locatarul are obliga tia de a intrebuinta lucrul ca un bun proprietar S i conform destinatiei
imobilului, deci de a intretine bunul in stare de intrebuintare, Locatarul trebuie de asmenea sa plateasca chiria
in conditiile Si la termenele stipulate in contractul de loca tiune.
4. Aportul la capitalul social O alta modalitate mai originala de constituire a dreptului de proprietate
asupra terenurilor este constituirea acestuia ca aport la capitalul unei societa ti comerciale. Terenul
devine astfel un elemnt de activ patrimonial al societa tii, asociatul pierzand dreptul de proprietate
asupra acestuia. In consecinta, la dizolvarea societa tii, asociatul care a adus ca aport terenul nu va
avea dreptul la restituirea bunului, numai daca nu este convenit contrariul.

Dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre straini Constitu tia Romaniei interzicea
pana nu demult persoanelor fizice cetateni straini sau apatrizi sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra
terenurilor. Aceasta interdictie a disparut odata cu revizuirea legii fundamentale S i prin adoptarea Legii nr.
312 din 10 noiembrie 2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre
cetatenii straini S i apatrizi, precum S i de catre persoanele juridice straine.
Aceasta lege, care a intrat in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prevede
urmatoarele:
-

Cetateanul unui stat membru (al Uniunii Europene sau al Spa tiului Economic European) apatridul cu
domiciliul intr-un stat membru sau in Romania, precum Si persoana juridica constituita in conformitate
cu legisla tia unui stat membru pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor in acelea Si
conditii cu cele prevazute de lege pentru ceta tenii romani S i pentru per soanele juridice romane.

Cetateanul unui stat membru nerezident in Romania, apatridul nerezident in Romania cu domiciliul
intr-un stat membru, precum Si persoana juridica nerezidenta, constituita in conformitate cu legisla tia
unui stat membru, pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru re Sedinte secundare,
respectiv sedii secundare, la implinirea unui termen de 5 ani de la data aderarii Romaniei la Uniunea
Europeana.

Cetateanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul intr-un stat membru sau in Romania, precum Si
persoana juridica constituita in conformitate cu legisla tia unui stat membru pot dobandi dreptul de
proprietate asupra terenurilor agricole, padurilor Si terenurilor forestiere la implinirea unui termen de 7
ani de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
Specificul regimului terenurilor nationalizate de catre stat
Incepand din anul 1945 S i pana la Revolutia din decembrie 1989, statul roman a nationalizat in mod

abuziv un numar foarte mare de imobile, terenuri Si locuinte. Incepand cu anii 90 s-a procedat la restituirea
acestor imobile catre proprietarii de drept, insa nici in momentul de fa ta, situa tia nu este complet regularizata.

Prin legea nr. 18/1991 s-a initiat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole, neagricole Si forestiere. Din pacate, limitele impuse de aceasta lege au avut drept consecin ta restituiri
partiale.
Urmatoarea dispozitie legala a fost adoptata, cu mare intarziere, prin Legea nr. 1/2000.
Aceasta lege a pastrat Si ea anumite limitari, astfel incat restituirea terenurilor a intampinat numeroase
dificultati.
Complexitatea procedurilor, dificultatea probarii dreptului de proprietate, nerespectarea termenelor de
depunere a cererilor, numeroasele litigii, toate acestea au condus la neatingerea scopului urmarit de legiuitor.
Legea nr. 10/2001 a unificat procedura de restituire pentru toate imobilele, terenuri sau construc tii
preluate abuziv, mai putin cele a caror situa tie era reglementata de Legea nr. 18/1991. Conform acestei legi,
imobilele se restituie in natura, sau in caz de imposibilitate, prin echivalent. Din cauza numarului foarte mare
de cereri facute in baza acestei legi, procesul de restituire a terenurilor preluate in mod abuziv de catre stat este
departe de a fi finalizat.
Legea nr. 247 din 2005 privind reforma in domeniile proprieta tii Si justitiei enunta in felul urmator
circulatia juridica a terenurilor:
-

Terenurile proprietate privata, indiferent de destinatia i titularul lor, sunt i raman in circuitul civil.
Ele pot fi instrainate i dobandite liber prin oricare din modurile prevazute de lege, cu respectarea
dispozitiilor prezentei legi.

Terenurile cu sau fara constructii, situate in intravilan i extravilan, indiferent de destinatia sau de
intinderea lor, pot fi instrainate i dobandite prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica,
sub sanctiunea nulitatii absolute.

In cazul in care prin acte juridice intre vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fara
constructie, indiferent de destinatia sau intinderea acestora.

Cetatenii straini i apatrizii, precum i persoanele juridice straine pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor in Romania in conditiile prevazute de legea speciala.

Cu exceptia litigiilor privind reconstituirea dreptului de proprietate privata i legalitatea titlului de

proprietate, conform legilor fondului funciar, existenta unui litigiuprivitor la un teren cu sau fara
constructii nu impiedica instrainarea acestuia i nici constituirea altor drepturi reale sau de creanta,
dupa caz.

Instrainarile realizate sub orice forma, in temeiul prezentei legi, nu valideaza titlurile de proprietate ale
instrainatorilor i dobanditorilor, daca acestea erau lovite de nulitate, ca urmare a incalcarii
dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor.

In situatia in care dupa incheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una
dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care i-a indeplinit obligatiile poate sesiza
instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.

Instrainarile efectuate in scopul comasarii parcelelor i loturilor de teren, prin constituirea unor corpuri
de proprietate mai mari care sa cuprinda suprafete continue, indiferent de destinatia lor, precum i
instrainarile efectuate de catre persoanele indreptatite sa obtina renta viagera agricola, pot fi efectuate
i pe baza schitelor care au stat la baza titlurilor de proprietate emise cu ocazia aplicarii legilor
fondului funciar i sunt scutite de taxa de timbru i de timbrul judiciar.
C.3. Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate
Proprietatea rezolubila
Proprietatea rezolubila exista atunci cand transferul drept ului s-a facut printr-un act juridic afectat de

o conditie rezolutorie. Ea se mai numete i proprietate revocabila. Sa presupunem ca o persoana daruiete

alteia un bun, sub conditia ca daca i se nate un copil, ace1 bun sa se intoarca in patrimoniul sau sau al
motenitorilor. In exemplul dat, dobanditorul este proprietar sub conditie rezolutorie, iar transmitatorul este
proprietar sub conditie suspensiva.

Conditia rezolutorie este definita de art. 1019 C.civil, ca un eveniment viitor i nesigur, a carui
indeplinire revoca obligatia. Soarta dreptului de proprietate depinde de realizarea sau nerealizarea
evenimentului viitor i nesigur. Suntem in prezenta conditiei pendente conditione, din punct de vedere
teoretic, bunul care face obiect al instrainarii este considerat ca apartine la doi proprietari. Astfel,
instrainatorul are un drept de proprietate supus unei conditii suspensive, iar dobanditoru! are un drept de
proprietatesupus unei conditii rezolutorii. De aici rezulta ca conditia rezolutorie ce -l privete pe dobanditor
are in privinta transmitatorului efectele unei conditii suspensive i invers. Adica dobanditorul este proprietarul
actual i provizoriu, dreptul sau fiind pus sub semnu1 incertitudinii de conditia rezolutorie, iar transmitatorul
are posibilitatea de a deveni proprietarul aceluiai lucru daca se realizeaza conditia suspensiva.
Proprietatea rezolubila poate rezulta din conventia partilor, existand i doua cazuri cand rezulta din
lege. Prima situatie este reglementata de art. 836 Cod civil, potrivit caruia se revoca de drept donatiile facute
de persoane care nu au copii sau alti descendenti la momentul incheierii contractului de donatie i carora li se
nate ulterior un copil. A doua situatie este reglementata de art. 937 Cod civil, care prevede ca donatiile dintre
soti sunt revocabile, facand astfe1 incerta existenta dreptului de proprietate al sotului donatar.
Exista i ipoteza afirmativa in literatura de specialitate, data de art. 494 Cod civil, care prevede ca o
persoana care construiete pe terenul alteia, invocand accesiunea imobiliara artificiala, poate deveni i
proprietar al constructiei. Cat timp proprietarul terenului nu i-a manifestat vointa de a prelua constructia,
constructoru1 exercita o posesie corespunzatoare dreptului de proprietate rezolubila.
In privinta efectelor proprietatii rezolubile, deosebim trei situatii: a) conditia rezolutorie este pendinte;
b) conditia s-a realizat; c) conditia nu s-a realizat.
a) Conditia rezolutorie este pendinte, efectul consta in aceea ca dobanditorul sub asemenea conditie
poate exercita asupra lucrului toate drepturile unui proprietar pur i simplu. Drept urmare, el poate
face asupra lucrului acte de administrate, acte de conservare i acte de dispozitie, precum i acte
de transmite re mortis causa. Actele de dispozitie sunt insa rezolubile potrivit principiului ca
nimeni nu poate constitui altora drepturi mai mari decat are el insui: nemo plus iuris ad alium
transfere potest, quam ipso habet.
Transmitatorul este proprietar sub conditie suspensiva, postura in care nu poate face asupra bunului
acte de folosinta iar dreptul sau se transmite asupra motenitorilor tot sub conditie suspensiva. El poate face
acte de conservare a bunului.

b) Cand conditia s-a realizat, are de efect ca dreptul dobanditorului dispare ca i cum nu ar fi existat
niciodata. Transmitatorul redevine proprietar deplin i este consideratca i cum nu ar fi instrainat
niciodata. Art. 1017 din Codul civil prevede ca obligatia sub conditie suspensiva este aceea care
depinde de un eveniment viitor i nesigur i ca obligatia conditionala nu se perfecteaza decat dupa
indeplinirea evenimentului.
Regula nu se aplica in mod absolut, fiind necesar sa se faca distinctie intre actele de dispozitie i cele
de administrare. Astfel, in privinta actelor de dispozitie, efectul retroactiv al conditiei duce la desfiintarea lor,
potrivit principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis.
Actele de administrare nu sunt afectate de realizarea conditiei rezolutorii i raman valabile, pentru ca
asemenea acte pot i trebuie facute de orice proprietar. Actele de administrare sunt de utilitate generala i
trebuie admis ca fructele percepute raman celui care le-a perceput fiind culegator de buna credinta.
Hotararile judecatoreti pronuntate impotriva proprietarului sub conditie rezolutorie pendente
conditione nu sunt opozabile proprietarului sub conditie suspensiva, fiindca se infrange principiul relativitatii
efectelor lucrului judecat. Daca este introdus parte in proces, hotararea ii este opozabila. Hotararile date in
favoarea proprietarului sub conditie rezolutorie in contra tertilor folosesc proprietarului sub conditie
suspensiva, deoarece acesta, prin analizarea conditiei devine creditorul fostului dobanditor, astfe1 ca poate
invoca toate drepturile acestuia pe calea actiunii oblice, conform art. 974 Cod civi1."
c) Conditia nu s-a realizat, dreptul proprietarului afectat de aceasta conditie se consolideaza, devine
definitiv. In consecinta, toate actele facute pendente conditione devin valabile, iar drepturile consimtite tertilor
se consolideaza retroactiv. In schimb, cel care transmite pierde dreptul retroactiv, situatie in care actele facute
de el sunt considerate ca fiind revocate in mod retroactiv.
Proprietatea anula bila
Prin proprietate anulabila se intelege acea modalitate juridica a dreptului de proprietate, care apare in
situatia in care transferu1 proprietatii de la o persoana la alta se face in temeiu1 unui act juridic 1ovit de
nulitate relativa (anulabila). Este important sa fie vorba de nulitatea relativa a actului juridic, adica sa vizeze
doar interesele partilor care au incheiat actu1 i sa aiba, in consecinta, posibilitatea confirmarii exprese sau
tacite de catre cei care sunt interesati sa invoce nulitatea.

Fiind in cauza vorba de nulitatea relativa a actului juridic, actiunea pentru anularea de catre instanta
judecatoreasca a actului este prescriptibila in termenul fixat de lege, adica termenul de 3 ani, prevazut de
Decretul nr. 167/1958.
Pana la implinirea termenului de prescriptie extinctiva, cel care a dobandit dreptul de proprietate se
afla in situatia incerta, deoarece promovarea i reuita in actiunea in anulare va desfiinta retroactiv titlu1 sau.
Retinem ca, daca in cursul acestui termen, actul anulabil este confirmat in mod expres de catre cel care
putea invoca anulabilitatea sa, starea de fragilitate a actului dispare, iar dreptul de proprietate se consolideaza
definitiv.
Acestea sunt i cele doua efecte ale proprietatii anulabile.
Primul efect, daca actul nul este confirmat de cel indreptatit la actiunea in anulare, se consolideaza
dreptul, fara ca ulterior sa mai poata reveni sau sa opuna motivul de nulitate unei eventuale executari silite.
Efectele confirmarii nu se produc asupra tertilor, cu exceptia succesorilor universali sau creditori chirografari.
A1 doilea efect se produce in ipoteza cand se invoca motivul de nulitate i se anuleaza titlul
proprietatii anulabile.
Exista asemanari intre efectele proprietatii rezolubile i ale celei anulabile, ambele produc efecte
retroactive, iar succesorul actiunii in anulare are valoarea unei conditii rezolutorii.
Proprietatea comuna pe cote parti
Este coproprietatea care poate inceta prin imparteala sau prin partajul bunului." Coproprietatea
obinuita apare fie ca o consecinta a motenirii cand in urma defunctului ori cu vocatie succesorala mai multi
motenitori i fiecare are cate o cota parte ideala asupra masei de bunuri succesorale, fie dintr-un act juridic
cand mai multe persoane dobadesc un bun comun.
Specific acestei forme a proprietatii comune pe cote-parti este faptu1 ca ea poate fi sistata oricand, sens
in care orice coparta poate sa-i manifeste initiativa. Partajul este cel care localizeaza dreptul de proprietate
al copartaului. Temeiul de drept de incetare a coproprietatii prin imparteala este art. 728 Cod civil, care are in
materie aplicabilitate generala, el prevazand: "un coerede poate cere oricand imparteala succesiunii chiar
daca ar exista conventii sau prohibitii contrare ".

Izvoarele dreptului de proprietate comuna pe cote-parti. Aceasta forma de proprietate se poate

dobandi prin modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate care vor face obiect de analiza intr-un
capitol aparte, dar i prin unele moduri specifice.
In mod obinuit coproprietatea apare ca o consecinta a transmiterii motenirii. Dreptul de proprietate
exclusiva care a apartinut defunctului, asupra unui bun sau mase de bunuri, este inlocuit de motenitorii sai
daca sunt diferiti, sau mai multi, fiecare avand stabilit doar asemenea cote-parti i nu bunul intreg.
Un caz special de dobandire a proprietatii comune pe cote parti este acela al confiscarii partiale a
bunurilor apartinand unei persoane fizice, ca sanctiune penala, contraventionala sau in baza Legii nr.
115/1996, privind declararea i controlul averii demnitarilor. Potrivit art. 18 alin. 1 din aceasta lege, instanta
va hotari confiscarea bunurilor sau a cotei-parti nejustificate, fie plata unei sume de bani, egala cu valoarea
bunului, stabilita de instanta pe baza de expertiza. Dreptul de proprietate pe cote - parti se nate intre stat,
persoana fizica i sotul acesteia (daca este casatorita).
Tot astfel, incetarea casatoriei prin moartea unuia dintre soti ori desfacerea casatoriei prin divort au ca
efecte transformarea proprietatii devalmae a fotilor soti, intr-o coproprietate obinuita pe cote-parti.
Drepturile copartailor. Principiile care reglementeaza drepturile acestei coproprietati sunt:
a) copartaul are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun, privit in materialitatea sa;
b) fiecare coparta are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept, drept care este insa
fractionat intre coproprietari.
Din primul principiu, rezulta consecinta ca nici un fel de act nu poate fi infaptuit cu privire la bun in
materialitatea sa, fara acordul unanim al copartailor. Este regula unanimitatii. In literatura de specialitate i in
practica judiciara, principiul unanimitatii nu a fost aplicat cu rigurozitate, considerandu-se ca unele atribute ale
dreptului de proprietate i anume posesia, folosinta pot fi exercitate chiar cu privire la intregul bun, de catre
fiecare proprietar in anumite limite.

Pentru a intelege continutul regulii unanimitatii este necesar sa se faca distinctie dintre actele materiale
i actele juridice.
Actele materiale. In aceasta privinta s-a decis in practica judiciara, ca actele de folosire materiala sunt
facute de fiecare coparta care are folosinta bunului, cu conditia ca in exercitarea folosintei sa fie respectate i
drepturile celorlalti. Folosinta materiala nu va putea sa duca la schimbarea destinatiei bunului i nu poate sa
transforme modul de folosinta fara acordul unanim al celorlalti copartai.
Posesia este acel atribut care poate fi exercitat de catre toti copartaii ori de catre unul dintre ei.
Posesia permite fiecarui coproprietar sa stapaneasca bunul, simultan cu ceilalti copartai, cand de fapt se
exercita coposesia. Copartaul care exercita posesia se presupune ca o face i pentru toti ceilalti. O asemenea
posesie se caracterizeaza prin echivoc, ea nu este utila, adica nu poate duce la uzucapiune, pentru ca opereaza
in favoarea tuturor. Cu toate acestea, atunci cand copartaul a dovedit ca a stapanit doar pentru sine in mod
exclusiv, o asemenea posesie devine utila i poate duce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Posesia este aparata pe calea actiunii posesorii. Ea poate fi intentata chiar i impotriva celorlalti
coproprietari, insa este de retinut ca actiunile posesorii apara starea de fapt a stapanirii bunului.
In practica judiciara s-a decis ca daca copartaii nu se inteleg nu se poate cere instantei sa dispuna
partajul folosintei bunului indiviz. Singura solutie este incetarea coproprietatii prin imparteala, daca nu s-a
facut o conventie de ramanere temporara in coproprietate.
Folosinta poate, de asemeni, sa fie exercitata de catre toti coproprietarii. Folosinta creeaza posibilitatea
utilizarii bunului i fiecare coproprietar poate sa culeaga fructele produse de acel bun, potrivit cu cota
fiecaruia. Folosinta materiala este guvernata de doua reguli: sa nu schimbe destinatia i modul de utilizare a
bunului i sa nu impiedice exercitiul simultan i concurent a1 folosintei celorlalti copartai.
Fructele culese se cuvin coproprietarului, in proprietate exclusiva pe masura ce bunul frugifer le-a
produs i sunt percepute, in raport cu cota parte ce-i revine.

De la regula generala conform careia fructele produse d e bun se cuvin coproprietarilor in proportie cu
partea indiviza a fiecaruia, instanta suprema a facut odistinctie intre fructele naturale i fructele civile, pe de o
parte, care nu sunt rodu1 muncii unuia sau mai multor coproprietari, i fructele industriale, pe de alta parte,
care se cuvin exclusiv coproprietarului care a depus munca pentru producerea lor. Cererea coproprietarului
care nu a fost impiedicat sa munceasca pamantu1, dar pretinde parte din recolta este considerata abuz de drept.
Partajul de folosinta este admis doar pe cale amiabila, prin intelegere intre coproprietari. Nici
instantele nu pot sa admita un partaj de folosinta. Forta imprejurarilor a impus in unele situatii ca instantele sa
admita un statut de folosinta al coproprietatii, sau al partajului de folosinta al unei curti comune pentru
coproprietarii titulari asupra locuintelor.
Dispozitia materiala asupra bunului se poate exercita numai daca exista consimtamantul tuturor
coproprietarilor. Lucrarile de transformare, renovare, sch imbare a destinatiei nu se pot face fara acordul
celorlalti. Actele de dispozitie materiala presupun schimbarea calitatilor pe care le are bunul i pot sa-l faca
inutilizabil, sau, dimpotriva, i se da o alta calitate, care chiar superioara fiind nu a fost urmarita i nu prezinta
interes pentru coproprietar.
b) Actele juridice. Spre deosebire de actele materiale, actele juridice sunt cele care privesc soarta
juridica a bunului i pot sa le includa pe primele. Actele de dispozitie sunt incheiate avand in vedere specificul
coproprietatii i in principiu sunt guvernate de regula unanimitatii. Din acesta regula decurge concluzia ca
fiecare coparta avand numai o cota ideala din dreptul de proprietate, nu poate face fara acordul celorlalti acte
de dispozitie care sa afecteze bunul in intregul sau, sau intr-o parte materiala determinata. In practica judiciara
s-a decis ca daca totui unul dintre copartai a facut astfel de acte, valabilitatea lor va depinde de rezultatul
impartelii. Daca partea materiala din bun, sau intregu1 bun va intra in patrimoniul copartaului care a incheiat
actul, actul de dispozitie va fi retroactiv validat, iar in caz contrar, va fi retroactiv desfiintat. Aadar actul
juridic incheiat este afectat de o conditie rezolutorie. Consolidarea sau desfiintarea lui depinde de rezultatul
impartelii. Consolidarea face ca dreptul sa fie pur i simplu. Atunci cand bunul instrainat va reveni in locul
altui coproprietar, instrainarea se desfiinteaza, fiind rezolvita, in temeiul declarativ a1 impartelii.

Instanta suprema a apreciat ca in ipoteza in care dobanditorul nu cunoate, la data incheierii actului,
faptul ca instrainatorul are numai calitatea de coproprietar, atunci actul respectiv este lovit de nulitatea
relativa. Daca ceilalti coproprietari ratifica actul de dispozitie facut de un singur coproprietar fara
consimtamantul lor, aceasta echivaleaza cu renuntarea, fata de tertul cumparator la orice drept asupra bunului
i deci nulitatea este acoperita.
In privinta actelor de conservare i de administrare, data fiind apropierea acestora de actele de
dispozitie materiala, este de retinut ca in practica judiciara au fost validate atunci cand au fost facute de un
coproprietar cu privire la intregul bun pe temeiul unei gestiuni de afaceri sau al unui mandat tacit.
S-a recunoscut de asemeni dreptu1 oricarui coproprietar de a cere revendicarea degradarilor aduse
bunului comun, desfiintarea lucrarilor noi sau acordarea despagubirilor, pe temeiu1 raspunderii civile
delictuale, fara a fi nevoit sa ceara consimtamantul prealabil al celorlalti coproprietari sau de a imparti bunul
indiviz.
Drepturile copartailor cu privire la cota-parte ideala din dreptul de proprietate.Dupa cum s-a aratat,
asupra cotei-parti fiecare coproprietar are un drept de proprietate exclusiv. Cota-parte determina intinderea
prerogativelor pe care fiecare coproprietar este indreptatit a le exercita asupra bunului comun. Cu alte cuvinte,
oricare coproprietar poate instraina i greva cota-parte ce i se cuvine din bun, fie in favoarea unui alt coparta,
fie a unei terte persoane. Dispozitia juridica se limiteaza doar asupra cotei sale parti fara a avea nevoie de
consimtamantul celorlalti coproprietari. Dreptul fiecarui coproprietar de a dispune liber i neingradit de cotaparte ce-i apartine este justificat de principiul potrivit caruia asupra cotei parti fiecare are un drept propriu,
exclusiv, din dreptul de proprietate care are ca obiect bunul comun.
Tot in cadrul dreptului de dispozitie juridica, coproprietarul poate greva cota sa parte, cu drepturile
reale, pentru ca prin aceasta nu se afecteaza drepturile celorlalti coproprietari asupra aceluiai bun. In cazul in
care se intraineaza cota parte din dreptul de proprietate, soarta juridica a bunului ramane neschimbata,
dobanditorul cu o rice titlu va lua locul fostului coproprietar, fiind urmata o succesiune de proprietari; sens in
care a statuat i instanta suprema.

Niciunul dintre coproprietari nu poate sa dispuna de soarta materiala a bunului, deoarece cota nu este
determinate, individualizata, ea purtand asupra fiecarei parti din bunu1 comun. Dispozitia materiala apartine
tuturor i poate fi exercitata numai cu consimtamantul unanim al tuturor coproprietarilor. Dispozitia materiala
presupune ca afecteaza substanta sau natura bunului, schimbandu-i utilitatea, sau chiar facandu-l lipsit de orice
utilitate (ex. In caz de distrugere) i de aceea este necesar acordu1 unanim al coproprietarilor.
Obligatiile coproprietarilor. Daca in precedent am vazut care sunt drepturile coproprietarilor este
locul unde trebuie aratat ca ei au i obligatii. Coproprietarii au o serie de obligatii cu privire la intrebuintarea,
conservarea i administrarea bunului indiviz.
Regula generala acceptata de literatura juridica i in practica judiciara este acee a ca fiecare
coproprietar este obligat, proportiona1 cu cota de proprietate, sa contribuie la suportarea cheltuielilor care
constau in activitati de intrebuintare, conservare i administrare cu privire la bunul obiect al dreptului de
proprietate comuna. Ac este cheltuieli pot fi datorate unuia dintre coproprietari ori unei terte persoane.
Unele din aceste obligatii sunt stabilite ope legis, cum este cazul celei instituite de art. 74 din Legea nr.
18/1991, prin care se prevede in sarcina tuturor coproprie tarilor unui teren agricol, obligatia de a asigura
cultivarea i protectia solului, in art. 75 i 76 ale legii stabilindu-se i sanctiuni pentru neindeplinirea acestei
dispozitii imperative.
Incetarea coproprietatii obinuite sau temporare. Avand caracter vremelnic, coproprietatea obinuita
poate inceta prin mai multe moduri:
a) prin acte juridice incheiate intre copartai sau intre acetia i terti; prin aceasta din urma
operatiune, toti coproprietarii instraineaza bunul comun in favoarea tertului;
b) prin uzucapiune, cand unul dintre coproprietari a intervertit posesia echivoca in posesie utila,
opunand acte publice de rezistenta fata de ceilalti coproprietari;
c) exproprierea bunului pentru cauza de utilitate publica;
d) pieirea sau distrugerea bunului prin vointa titularului sau datorita fortei majore;
e) partajul sau imparteala.
Partajul este modul specific i cel mai frecvent de incetare a coproprietatii i are o semnificatie
juridica deosebita.

133

In literatura juridica imparteala este definita ca operatiunea juridica prin care inceteaza starea de
coproprietate ori de indiviziune, in sensul ca bunul sau bunurile stapanite pe cote-parti sunt impartite
materialmente intre copartai, fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei parti determinate sau asupra
unui bun dintre cele care formeaza obiectul coproprietatii. Dreptul de proprietate comuna se transforma intrun drept exclusiv.
Partajul sau imparteala sunt reglementate in art. 728-750 C.civ. i in Legea nr. 603/1943 pentru
simplificarea impartelii judiciare. Aceste texte, dei se refera la materia succesiunilor, sunt aplicabile i in
celelalte cazuri de incetare a coproprietatii. Natura juridica i regulile aplicabile indiviziunii succesorale nu
difera in mod esentia1, de natur a i regimul aplicabil coproprietatii, acesta constituind obiectu1 de analiza in
cadrul teoriei drepturilor reale. Literatura juridica a preconizat de lege ferenda ca ieirea din indiviziune i
coproprietatea sa fie reglementate in capitolul referitor la p roprietate.
Prin O.U.G. nr. 138/2000 a fost introdus in Codul de procedura civila Cap. VII/1 intitulat "Procedura
impartelii judiciare", care este reglementata ca procedura in art. 673/1 - 673/14, iar in art. VIII se prevede ca
pe data intrarii in vigoare a ordonantei se abroga Decretul- lege nr. 603/1943, pentru simplificarea procedurii
impartelii judiciare.
Din cuprinsul art. 728 C.civil, rezulta ca dreptul oricarui coproprietar de a cere partajul este
imprescriptibil. Conceputa de legiuitor ca stare vremelnica, copartaii au la dispozitie posibilitatea de a sista
aceasta stare de coproprietate atunci cand ei o doresc.
Ratiunile pentru care legiuitorul, edictand art.728 Cod civil,a fost determinat sa preconizeze cat mai
grabnic lichidarea indiviziunii, constau in faptul ca sunt posibile abuzuri din partea coproprietarului care se
afla in posesia bunului, exista pericolul uzurparii dreptului prin uzucapiune i o serie de dificultati in
administrare, care sunt tot atatea surse de conflicte nedorite. Cu toata ingaduinta pe care i-o pot acorda
reciproc coproprietarii, principiile proprietatii i exercitarea efectiva a prerogativelor proprietatii este in
realitate stanjenita. Indiviziunea este apreciata ca "anti-economica" (Josserand) i, de aceea, dispozitia art.728
Cod civil este de ordine publica, drept consecinta orice obligatie asumata de copartai de mentinere pe timp
nedefinit a indiviziunii este lovita de nulitate absoluta.

134

Atunci cand prelungirea indiviziunii le este convenabila copartailor, sunt oferite de legiuitor
mijloacele tehnice sa o faca. Conform alin. 2 al art. 728 din Cod, coindivizarii pot incheia conventii pentru
mentinerea starii de indiviziune pe timp de 5 ani, putand sa reinnoiasca conventia lor, la expirarea acestui
termen susp ensiv.
Conventia coproprietarilor de ramanere in indiviziune trebuie sa prevada expres durata, care poate fi
de maxim 5 ani i nicidecum perpetua, iar daca nu prevede o durata, apreciem ca este nula i nu se poate
prezuma ca a fost facuta pe durata maxima prevazuta de text. Acest drept il au coproprietarii, de unde rezulta
ca prin dispozitie testamentara nu se poate impune succesorilor ramanerea in indiviziune.
Lichidarea indiviziunii se realizeaza prin mai multe feluri: prin conventii, prin succesiune, prin
imparteala.
Prin conventie are loc atunci cand toti coproprietarii instraineaza catre un tert dobanditor bunul care
face obiect al coproprietatii. Alienarea drepturilor indivize se poate face i catre unul dintre coproprietari, care
astfel dobandind cotele-parti ale copartailor devine proprietar exclusiv asupra intregului bun.
Transmisiunile de drepturi succesorale asupra bunului indiviz au ca efect lichidarea indiviziunii, atunci
cand aceste drepturi sunt culese de un singur motenitor. Proprietatea indiviza reconstituie, prin succesiunea
intre coindivizari, dreptul de proprietate deplin in persoana unui coindivizar.
Imparteala saupartajul este apreciata ca fiind cea mai obinuita cale de lichidare a indiviziunii. Ea se
poate realiza in doua moduri:
-

prin invoiala partilor (partajul conventional) i

prin justitie (partaj judiciar).

a) Partajul conventional se realizeaza in mod voluntar, prin acordul tuturor copartailor, conventia de

imparteala trebuind sa indeplineasca toate conditiile de validitate ale unui act juridic. Specific pentru partajul
voluntar, conditiile sunt prevazute de art.730 Cod civil i anume:
-toti coproprietarii sa fie prezenti cu ocazia efectuarii partajului. Explicatia acestei conditii o gasim in
aceea ca partaju1 voluntar este o adevarata conventie, care trebuie sa cuprinda, pentru a-i produce efectele,
consimtamintele tuturor coproprietarilor, sa exprime vointa comuna a acestora;

135

-toti copartaii sa aiba capacitatea de exercitiu. Pentru minori sau interzii este necesar acordul
ocrotitorului legal, sau, dupa caz, al autoritatii tutelare competente;
-coproprietarii sa convina asupra modalitatii de sistare a coproprietatii cu privire la bunul care face
obiectul acelei coproprietati.
Neindeplinirea conditiilor prevazute de art.730 al.1 din Cod civil atrage dupa sine nulitatea relativa. In
privinta conditiilor de forma, legea civila nu prevede ad validitatem respectarea unor formalitati pentru
incheierea partajului voluntar. El poate fi incheiat in principiu in orice forma, inclusiv verbal. Forma scrisa a
partajului voluntar se impune ad probationem i pentru a implini neajunsurile legate de intocmirea unor
formalitati de publicitate.
In doctrina i jurisprudents s-a decis ca existenta i dovada unui partaj voluntar face inadmisibila
ulterior actiunea pentru efectuarea partajului judiciar.
- Partajul judiciar sau imparteala judecatoreasca intervine atunci cand nu s-a putut realiza partajul
voluntar sau in cazurile cand acesta este obligatoriu. In cele mai dese situatii, justificarea partajului judiciar
este determinata de neintelegerile coindivizarilor.
Prin actiunea de partaj coindivizarii urmaresc ca dreptul indiviz al fiecaruia dintre ei pe care il au
asupra bunului sau a masei de bunuri supuse impartelii, sa fie inlocuit cu un drept exclusiv i diviz asupra
unor bunuri precis determinate, concrete, care sa fie atribuite in lotul ce revine fiecaruia dintre copartai i
astfel sa inceteze imixtiunile celorlalti in modul de exercitare a atributelor dreptului de proprietate.
Sunt consacrate trei cauze legale ale obligativitatii partajului judiciar, i anume: -cand un coparta nu
este prezent la rezolvarea indiviziunii prin imparteala i nu este nici reprezentat, prin mandatar cu procura
speciala;
-atunci cand unul dintre coindivizari este minor sau interzis prin sentinta judecatoreasca definitiva i
irevocabila, iar autoritatea tutelara nu a autorizat actul de imparteala voluntara;
-atunci cand cel putin unul dintre coindivizari se opune actului de imparteala prin conventia partilor.
Procedura impartelii judiciare este reglementata in prezent de art.673/1 -673/14 din C.proc.civila.
Modalitatile concrete de realizare a partajului judiciar sunt:

136

a) partajarea in natura a bunului sau a bunurilor care fac obiectul indiviziunii. Atribuirea in natura
are loc prin formarea de loturi egale cu numarul coproprietarilor. Imparteala in natura este regula
i este prevazuta de art.673/5 a1.2 din C.proc.civ, care stabilete ca instanta va face imparteala in
natura, procedand la formarea de loturi i la atribuirea lor. Prin modalitatea de realizare a
partajului in natura se realizeaza o echilibrare mai eficienta a intereselor economice, ale
copartailor, pentru ca vizeaza bunuri care intra in continutul dreptului real de proprietate i nu o
echivalenta a acestuia. In cazul formarii de loturi in natura care nu sunt echilibrate valoric, aceasta
echilibrare se va face prin plata unor sulte valorice proportionate de catre cei care au primit mai
mult, catre cei care au primit mai putin.
b) atribuirea bunului in proprietatea exclusiva a unuia dintre copartai, ceilalti copartai urmand sa
primeasca echivalentul banesc al cotelor la care au dreptul. La aceasta modalitate se recurge cand
bunul (de regula unul singur) nu poate fi partajat comod in natura, deoarece este indivizibil, s-ar
distruge prin formarea mai multor bunuri din el, imparteala in natura este imposibila sau
neeconomicoasa pentru ca bunul ar fi faramitat excesiv. Astfel se va pune capat coproprietatii, prin
atribuirea bunului unuia dintre copartai, urmand ca ceilalti sa primeasca echivalentul in bani al
valorii la care au dreptul. Pentru ca atribuirea sa fie echitabila se va aprecia in raport de o serie de
imprejurari, cum sunt: cotele parti ale copartailor, natura bunului, ocupatia copartailor, timpul de
folosire, nevoia de acel bun, profesia legata de acel bun, posibilitati de punere in valoare etc. In
practica judecatoreasca au fost stabilite criterii pentru atribuire, in cazul in care copartaii nu
convin, asupra caruia dintre ei sa i se atribuie bunul indiviz. Criterii de atribuire sunt prevazute
expres la art. 673/9 C.proc.civ. care se refera atat la formarea cat i la atribuirea loturilor, astfel "...
instanta va tine seama, dupa caz, i de acordul partilor, marimea cotei partii ce se cuvine
fiecaruia, natura bunurilor, domiciliul i ocupatia partilor, faptul ca unii dintre
coproprietari,iinainte de a cere imparteala au facut constructii, imbunatatiri cu acordul
coproprietarilor sau alte asemenea. "

137

Cel caruia i se atribuie bunul aflat in indiviziune va fi obligat sa plateasca celorlalti copartai sume
baneti cu titlu de sulta, proportional cu cotele de proprietate detinute in bunul supus partajului. Daca partile
nu se inteleg cu privire la valoarea bunului, instanta va administra probe pentru evaluare. Practica instantelor
este ca se vadispune efectuarea unei expertize, atat pentru formarea loturilor cat i pentru stabilirea valorii de
circulatie a bunului sau masei de bunuri supuse impartelii; sens in care dispune i art.673/6 din C.proc.civ.
- vanzarea bunului i mpartirea echivalentului banesc, este ultima modalitate ce va fi folosita daca
bunul nu este partajabil in natura i nici unul dintre copartai nu dorete sa-l preia in lotul sau. Vanzarea se va
realiza prin buna invoiala, daca toti copartaii i-au dat acordul, sau prin licitatie publica, daca acest acord nu
poate fi obtinut. Pretul rezultat va fi distribuit intre copartai proportional cu cota fiecaruia.
Daca obiect al partajului este un teren extravilan iar cumparator este un tert, vanzarea se va face cu
respectarea dreptului de preemtiune reglementat de Legea nr.54/1998.
Daca in cadrul licitatiei adjudecator este unul dintre copartai, nu sunt aplicabile regulile privitoare la
preemtiune deoarece, datorita caracterului retroactiv al partajului, nu suntem in prezenta unei instrainari.
Achizitor prin licitatie nu poate fi un cetatean strain sau apatrid i pentru cetatenii romani nu se poate depai
suprafata de 200 ha in echivalent agricol.
Efectele partajului. Partajul este declarativ de drepturi in conditiile art.786 C.civil. Datorita efectului
declarativ acesta retroactiveaza pana la momentul naterii coproprietatii. Cota parte de proprietate rezultata
din indiviziune se transforma retroactiv in drept de proprietate exclusiva asupra bunului sau masei de bunuri
atribuite fiecarei parti. In caz de vanzare a bunului indiviz de catre un coproprietar, dreptul se consolideaza
daca bunul a fost atribuit coproprietarului instrainator ca efect al partajului. Actele incheiate de catre ceilalti
copartai nu sunt opozabile copartaului caruia i-a revenit bunu1 prin partaj, e1 avand situatia unui tert.
Efectul declarativ al partajului absoarbe perioada de indiviziune (coproprietate temporara) ceea ce
face sa consolideze sau dimpotriva, sa desfiinteze, actele juridice incheiate de copartai cu privire la bunul
indiviz in raport de imprejurarea daca bunul cade sau nu in lotul celui care a incheiat actul. Fac exceptie actele
de dispozitie incheiate de un coproprietar cu acordul celorlalti sau daca tertul a fost de buna credinta avand
reprezentarea eronata, dar de neinlaturat ca trateaza cu titularul dreptului.
Proprietatea comuna pe cote parti fortata i perpetua

138

Proprietatea comuna pe cote parti sau coproprietatea, cum este numita in literatura juridica i in jurisprudent^
este acea modalitate a proprietatii comune, in care un bun apartine concomitent la mai multe persoane, fara ca
bunul sa fie fractionat in materialitatea sa. Dreptul fiecarui proprietar se intalnete cu drepturile celorlalti
proprietari asupra fiecarei molecule (particule) ce intra in alcatuirea bunului in materialitatea sa.
In consecinta:
a) fiecare proprietar este titular exclusiv asupra unei cote parti ideale, abstracte din dreptul de
proprietate. Rezulta ca dreptul este divizat, iar cota parte poate fi exprimata printr-o fractie sau
printr-un procent, respectiv 1/3, 1/4 i 2/4 (cote parti) sau 10%, 20% (in procente), fara a fi in
prezenta unui drept exclusiv.
b) bunu1 care face obiectul dreptului de proprietate nu este fractionat in materialitatea sa. Bunul
in intregul sau este detinut cu titlu de proprietate comuna, iar drepturile copartailor se
intalnesc in fiecare dintre cele mai mici particule care alcatuiesc bunul in materialitatea lui.
Cu alte cuvinte, dreptul fiecaruia se refera la intregul bun i se intalnete cu dreptul celorlalti in
fiecare particula a sa, toate particulele impreuna alcatuind bunul in materialitatea lui. La proprietatea pe cote
parti ceea ce este fractionat este dreptul, iar nu bunul in materialitatea lui.
Proprietatea comuna pe cote-parti i indiviziunea. Aproprierea dintre cele doua notiuni consta in
privinta regimului juridic i deosebirea in privinta obiectului. Proprietatea comuna are ca obiect un bun
individual, indiviziunea are ca obiect o universalitate de bunuri. S-a spus in literatura juridica ca proprietea
comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate, pe cand indiviziunea este o modalitate a
patrimoniului.
Aceste drepturi ale coproprietarilor nu trebuie sa fie neaparat egale, fractiunile sau procentele lor
diferind.
Codul nostru civil i legislatia civila in general nu cuprind o reglementare de ansamblu a coproprietatii
sau a indiviziunii.

139

Exista textul art. 728 i urm. din Cod civil in titlul referitor la succesiuni i la imparteala succesorala.
Insa coproprietatea i indiviziunea nu sunt stari specificesuccesiunii i pot sa-i aiba izvorul in multe alte
institutii ale dreptului civil, cum sunt conventiile, uzucapiunea etc.
Felurile proprietatii comune pe cote-parti. In functie de durata coproprietatii avem: a) coproprietatea
comuna pe cote parti obinuita sau temporara i b) coproprietatea fortata i perpetua.
Coproprietatea fortata i perpetua este acea forma de proprietate comuna pe cote parti care se
caracterizeaza prin faptul ca exista i se mentine independent de vointa coproprietarilor, pentru ca in cele mai
dese cazuri se rasfrange asupra unor bunuri numite accesorii deoarece acestea deservesc alte bunuri numite
principale. Aceste bunuri, prin natura i prin destinatia lor fiind folosite de mai multi proprietari nu pot fi
impartite. Perpetuitatea coproprietatii comporta asupra bunului accesoriu i este data de destinatia permanenta
pe care el o are de a servi bunul principal.
Aceasta coproprietate este fortata, deoarece exista i se mentine independent i in afara vointei
copartailor. Ea este perpetua datorita scopului sau destinatiei permanente careia ii sunt afectate bunurile
respective.
Caracterul accesoriu al coproprietatii fortate sau perpetue este considerat in literatura juridica ca fiind
impropriu, adica faptul ca bunurile care formeaza obiectul acestei coproprietati se afla intr-o pozitie accesorie,
fata de alte bunuri aflate in proprietate exclusiva. De aici rezulta ca avem doua categorii de drepturi de
proprietate:
a) dreptul de proprietate exclusiva, ce apartine fiecarui proprietar asupra bunului principal;
b) dreptul de proprietate comuna, pe cote parti, fortata sau perpetua, asupra bunurilor
considerate accesorii, pe langa bunurile principale, drept ce apartine tuturor
coproprietarilor. Intre cele doua exista o ierarhizare juridica potrivit principiului
accesorium sequiturprincipale, cu alte cuvinte coproprietatea fortata i perpetua urmeaza
soarta juridica a bunului principal. Asupra lui nu se pot face acte de dispozitie separate,
acest lucru este posibil numai impreuna i concomitent cu acte de dispozitie asupra
bunului principal.
Cazurile de coproprietate fortata i perpetua. In legislatia civila i in literatura juridica sunt
mentionate urmatoarele cazuri de coproprietate fortata i perpetua:

140

a) coproprietatea fortata asupra partilor i dotarilor comune din cladirile cu mai multe
apartamente de locuit sau alte spatii decat locuinta, aflate in proprietate exclusiva sau
in proprietate comuna pe cote parti obinuita sau temporara;
b) coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile
invecinate (drumuri, izvoare, poteci);
c) coproprietatea fortata a despartiturilor dintre doua imobile (zid, gard, ant);
d) coproprietatea fortata asupra bunurilor considerate ca bunuri de familie (tablouri, hartii
de familie, locuri de veci).
e) Situatia cladirilor cu mai multe apartamente - reglementata in Romania pentru prima
data prin -legea nr.3/1927 ( art.57), impusa de evolutia demografica a tarii i
dezvoltarea constructiilor de locuinte, cand asupra unor parti din cladire destinate sa
serveasca pe apartamente -, a pus o serie de probleme practice a modului de exercitare
a dreptului de proprietate in privinta acestor parti.
Drepturile i obligatiile coproprietarilor.
a) Drepturile coproprietarilor, in cazul coproprietatii fortate i perpetue, sunt mai
largi decat drepturile coproprietarilor privind proprietatea comuna pe cote-parti
obinuita sau temporara, comportarea lor exteriorizandu-se adesea ca i cand ar
avea un drept de proprietate exclusiva. Fiecare din coproprietari poate poseda i
folosi bunul obiect al coproprietatii fortate i perpetue, fara a avea nevoie de
consimtamantul celorlalti coproprietari, cu respectarea a doua limite:
-Prin folosinta exercitata sa nu aduca atingere dreptului egal i reciproc al celorlalti coproprietari, care
au drepturi concurente i de aceeai natura. Nu intereseaza marimea cotei parti ideale i abstracte, cat detine
coproprietarul din bun. De exemplu, proprietarul unui apartament compus dintr-o singura camera i
dependinte dintr-un bloc cu mai multe apartamente dei are o cota-parte mai mica din dotarile comune, nu i se
poate limita potrivit cotei sale folosirea scarilor, liftului, acoperiului etc.
-Actele de folosinta trebuie exercitate numai pentru utilizarea bunului principal (proprietate exclusiva),
prentru a carui exploatare este destinat bunul accesoriu (aflat in coproprietate fortata), in armonie cu interesul
celorlalti coproprietari.

141

b) Obligatiile coproprietarilor in cadrul coproprietatii fortate sunt de a suporta,

proportional cu partea fiecaruia, toate cheltuielile de intretinere i conservare a
bunuluicomun, obiect al acestei coproprietati. Aceasta obligatie subzista numai cat
subzista i dreptul de proprietate asupra bunului principal. Atunci cand acest drept
inceteaza, proprietarii urmeaza sa fie exonerati i de suportarea cheltuielilor
aferente partii de coproprietate fortata.
Actele de dispozitie incheiate de proprietar in privinta bunului care face obiectul dreptului de
proprietate exclusiva, au consecinte, de drept i la instrainarea cotei-parti a bunului aflat in coproprietate
fortata. In schimb coproprietarul nu poate incheia acte de instrainare separate cu privire la bunul aflat in
coproprietate fortata.
Incetarea coproprietatii fortate.
Daca proprietatea comuna pe cote-parti obinuite sau temporara poate inceta oricand, la cererea
oricarui coproprietar, in schimb coproprietatea fortata va continua sa existe pe intreaga durata a existentei
imobilului cu mai multe apartamente sau pana la incetarea imprejurarii de fapt care a nascut coproprietatea.
Totui exista cazuri de incetare a coproprietatii fortate.
Acestea sunt:
-

Incetarea coproprietatii fortate prin acordul tuturor coproprietarilor. Acest mod de incetare este creatia
practicii judiciare, care a decis ca: "starea de indiviziune fortata asupra partilor comune poate sa
inceteze, daca exista acordul tuturor coproprietarilor, dar nu impotriva vointei lor, refuzul unui
coproprietar de a consimti neputand fi considerat ca o exercitare abuziva a dreptului sau". Partajul
este posibil numai daca bunul comun prin natura sa poate fi impartit.
- Incetarea coproprietatii fortate atunci cand nu se mai impune cu necesitate a fi mentinuta. Tot in

practica judiciara s-a decis astfel, spre exemplu, podul unei cladiri aflat in folosinta comuna, care poate fi
partajat comod in natura fara a fi lezate in nici un fel interesele coproprietarilor. S-a mai decis ca atunci cand
suprafata unei curti o depaete pe cea normala, portiunea respectiva de teren poate fi impartita, fara ca,
admitand atare actiune, instanta judecatoreasca sa infranga principiul general al coproprietatii fortate;

142

Incetarea coproprietatii fortate atunci cand un coproprietar dobandete proprietatea exclusiva a

intregului imobil, de la ceilalti coproprietari. Este cazul in care un coproprietar dobandete i
proprietatile celorlalti, pana atunci exclusive, partilecomune nu mai deservesc bunuri principale
apatinand de mai multi coproprietari i atunci coproprietatea fortata se transforma in proprietate
exclusiva.
- Pieirea integrala a bunului aflat in coproprietate. Disparand obiectul coproprietatii in mod logic

dispare i coproprietatea.
Proprietatea comuna in devalmaie
Notiune. Dreptul de proprietate in devalmaie este o forma a proprietatii comune in conformitate cu
care bunurile care fac obiectul acesteia apartin nedivizat, nefractionat tuturor titularilor care pur i simplu il
stapanesc impreuna. Devalmaia poate rezulta din lege sau din conventia partilor.
Caracteristica principala a dreptului de proprietate comuna in devalmaie rezida in faptul ca titularii
acestui drept nu cunosc nici intinderea dreptului lor de proprietate, nici cota parte ce le revine i nici bunurile
ce apartin fiecaruia in parte, in materialitatea lor.
Daca in trecut aceasta forma de coproprietate avea o mai larga aplicabilitate practica, in prezent
legislatia noastra civila nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmaie.
Notiunea proprietatii devalmae se desprinde din prevederile Codului familiei (art.30 i 35) cu aportul
jurisprudentei i al doctrinei, configurandu- i apoi caracterele pe care se bazeaza.
Caracterizare i cazurile de proprietate comuna in devalmaie. Singurul caz de devalmaie legala ii
are temeiul in comunitatea de bunuri a sotilor rezultata din casatorie. Obiect al acestui drept de proprietate il
constituie bunurile dobandite de oricare din soti, in timpul casatoriei, in proprietate. Comunitatea de bunuri a
sotilor este prevazuta de art.30 C.familiei i este constituita dintr-o universalitate de drepturi i obligatii . Din
textul legal aratat se desprinde ca proprietatea in devalmaie a sotilor are ca obiect numai acele bunuri care au
fost dobandite de catre ei sau de oricare din ei in timpul casatoriei.
Naterea i mentinerea raporturilor de proprietate comuna in devalmaie sunt determinate de existenta
casatoriei dintre soti. Subiect al dreptului de proprietate comuna in devalmaie poate fi numai acea persoana
care se afla casatorita, cei doi soti impreuna sunt titulari ai acestui drept de proprietate. El subzista pe durata
casatoriei.
Dreptul de proprietate comuna in devalmaie al sotilor nu se confunda i nu se identifica cu
comunitatea de bunuri a sotilor, aceasta din urma o contine i pe cea dintai.

143

Cele doua notiuni ii pastreaza insa distinctia, ca de la o parte la intreg, ca de la gen la specie, comunitatea
matrimoniala de bunuri constituind genul, iar devalmaia, specia.
In cadrul comunitatii de bunuri a sotilor, constituie obiectul proprietatii lor comune i deci se afla in
devalmaie numai acele bunuri asupra carora ei au un drept de proprietate in intelesul art. 30 alin. 1 din
C.familiei: "Bunurile dobandite in timpul casatoriei de catre oricare dintre soti, sunt de la data dobandirii lor,
bunuri comune ale sotilor". Bunurile proprii ale fiecarui sot, care sunt enumerate de art. 31 C. familiei, nu
intra in sfera bunurilor comune.
Aadar, devalmaia este caracterizata ca acea situatie juridica in care sotii stapanesc in comun un bun
sau o universalitate de bunuri asupra carora au un drept de proprietate sau un alt drept real, fara ca sa i se
cunoasca de la inceput intinderea sau bunurile ce ii apartin in materialitatea lor. Devalmaia se poate realiza
ca modalitate i asupra altor drepturi reale, cum ar fi, spre exemplu, asupra terenului concesionat pentru a
constitui impreuna o locuinta, sau de uzufruct, superficie etc.
Devalmaia poate rezulta i din conventia partilor, cand doua sau mai multe persoane, ii exprima
acordul de vointa in mod expres, prin care sa convina ca bunuri pe care le dobandesc impreuna sau separat sa
aiba natura juridica de proprietate devalmaa, sau sa convina asupra constituirii in devalmaie in privinta unui
alt drept real. Particularitatea consta in aceea ca pana la incetarea raporturilor de proprietate comuna in
devalmaie cand se transforma in coproprietate pe cote-parti stabilita pentru fiecare coproprietar, nici unul din
ei nu poate sa dispuna, prin acte intre vii, de dreptul de proprietate devalma. Aceasta este consecinta faptului
ca titularul dreptului de proprietate comuna in devalmaie nu are o cota-parte determinate, concreta din drept.
In practica, codevalmaia conventionala o intalnim atunci cand inainte de casatorie, viitorii soti
convietuiesc i achizitioneaza imobile pe numele unuia dintre ei, cu contributia comuna i ei convin ca
imobilul sa devina bun comun, iar ulterior se casatoresc, imobilul va avea regim juridic de bun comun. Pentru
perioada convietuirii anterioare actului casatoriei, temeiul proprietatii devalmae il constituie conventia
partilor.

144

Exercitarea dreptului de proprietate comuna in devalmaie. In principiu, ca orice drept de proprietate,

i dreptul de proprietate comuna in devalmaie are in continutul sauatributele de posesie, folosinta i
dispozitie. Exercitarea atributelor pe care le confera dreptul de proprietate prezinta unele particularitati care
sunt determinate de natura intrinseca a relatiilor dintre titularii acestui drept. Trasatura cea mai elocventa a
modului de exercitare a dreptului de proprietate in devalmaie este data de regimul juridic legal instituit in
cadrul comunitatii de bunuri a sotilor. Relatiile dintre soti sunt bazate pe deplina egalitate a acestora in
hotararile pe care le iau in privinta patrimoniului comun. Art. 35 din C. familiei organizeaza modul de
exercitare a atributelor dreptului de proprietate comuna in devalmaie.
Rezulta din textul acestui articol ca sotii pot sa stabileasca de comun acord, modul in care vor exercita
acest drept. Codul familiei, in teza I a art. 35, a instituit prezumtia mandatului tacit reciproc: "Oricare dintre
soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit ca are i consimtamantul celuilalt sot". Prezumtia
mandatului tacit reciproc satisface siguranta circuitului civil, pe care il fluidizeaza, apara actele juridice
incheiate cu tertii i in acelai timp inlesnete administrarea i gospodarirea impreuna de catre soti a
bunurilor lor comune. Prezumtia consta in aceea ca, atunci cand unul dintre soti exercita prerogativele asupra
bunurilor comune, se presupune ca actioneaza atat in nume propriu cat i al sotului, pe care il reprezinta. In
privinta bunurilor, aceea instituita in favoarea posesorului care instraineaza, de art. 1909 C.civ. Suprapunerea
celor doua prezumtii pune deseori in practica dificultatea de a stabili care dintre ele este mai puternica i se
aplica in speta. Tertul dobanditor nu este obligat sa-i puna aceasta problema, el trebuind doar sa fie de buna
credinta. Tertul este aparat in dubla ipostaza, in primul rand ca incheie actul juridic cu un posesor al bunului
mobil, imprejurare care creeaza aparenta dreptului, posesia exteriorizata este i un mijloc de publicitate i in
al doilea rand, pe baza prezumtiei mandatului tacit dintre soti, dar care privete in mai mare masura
raporturile dintre ei. Prezumtia este favorabila pentru tertul care a incheiat actul juridic pentru ca el nu este
obligat sa verifice daca la incheierea actului i-au dat consimtamantul ambii soti. Daca tertul este complice la
actul juridic efectuat de sotul dispunator, fiind de rea- credinta i a cunoscut opozitia celuilalt sot, acel act este
sanctionat cu nulitatea relativa.

145

Prezumtia mandatului tacit reciproc intre soti este relativa, ea putand fi inlaturata prin dovada
contrara, anume ca celalalt sot s-a opus la incheierea actului sau ca nu a dat mandat cu privire la un anumit
act. Uneori opunerea unuia dintre soti de a consimti laincheierea unui act juridic nu este justificata i imbraca
forma abuzului de drept i in mod vadit prin aceasta atitudine prejudiciaza comunitatea de bunuri.
Mandatul tacit reciproc poate fi restrans prin vointa comuna a sotilor sau unilateral prin vointa unuia
dintre soti de a se opune la anumite acte juridice sau la anumite categorii de bunuri mobile. 36 Mandatul tacit
intre soti este limitat de lege la bunurile mobile. El nu se aplica i ca atare este exceptat in privinta actelor de
dispozitie cu privire la terenurile i constructive, bunuri comune. Art. 35 al. 2, in partea finala, prevede ca nici
unul dintre soti nu poate instraina i nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile
comune, daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot. Consimtamantul expres se poate realiza fie prin
participarea efectiva a ambilor soti la incheierea actului juridic, fie unul din soti da un mandat special de
reprezentare celuilalt sot, care va incheia singur actul juridic. Existenta consimtamantului sotului care nu a
participat nemijlocit la incheierea actului juridic nu presupune in mod obligatoriu semnarea acestuia i de
catre sotul respectiv. Imprejurarea ca i el i-a dat consimtamantul va putea fi dovedita de catre cel interesat
prin orice mijloc de proba, chiar daca inscrisul a fost semnat numai de catre unul dintre acetia.
Dispozitia din art. 35 al. 2 C.fam. constituie o masura de protectie pentru soti, in interes particular. Ca
atare sanctiunea este nulitatea relativa i poate fi invocata numai de catre sotul care nu i-a dat
consimtamantul, tot el putand sa confirme actul nul relativ.
Incetarea dreptului de proprietate comuna in devalmaie. Proprietatea comuna in devalmaie fiind in
legislatia actuala specifica casatoriei, exista pe toata durata casatoriei.
In consecinta, aceasta modalitate de proprietate inceteaza odata cu desfac erea sau incetarea casatoriei.
Teoretic, in oricare din aceste momente, dreptul de proprietate devalmaa se transforma intr-o proprietate pe
cote-parti; daca nu se dispune altfel, de regula ambele cote-parti sunt egale. In cadrul operatiunii de imparteala
este determinate cu exactitate intinderea drepturilor dintre fotii soti i bunurile materiale ce vor deveni
proprietate exclusiva a fiecaruia dintre ei. Impartirea are loc dupa regulile de la partaj, deja analizate in
sectiunea anterioara, prin buna invoiala intre soti, iar daca nu se inteleg va hotari instanta judecatoreasca.

146

Pentru motive temeinice, bunurile comune pot fi supuse impartelii, la cererea oricaruia, in
conformitate cu art. 36 al. 2 din C.familiei. Aceasta este o masuraexceptionala i este luata atunci cand
interese legitime ale sotilor reclama impartirea bunurilor comune.
Sotii pot sa solicite i instanta poate sa dispuna imparteala, in intregime sau numai in parte, a
bunurilor care alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate comuna, b unurile atribuite in lotul unuia dintre ei
devin bunuri proprii ale acestuia.
Codul familiei prevede in art. 33 ca proprietatea comuna in devalmaie poate inceta in timpul
casatoriei i la cererea creditorilor personali ai sotilor in masura necesara acoperirii creantelor lor. Efectul este
acelai, adica bunurile impartite devin obiectul dreptului de proprietate exclusiva al fiecaruia dintre soti.
Este de retinut ca la data incetarii coproprietatii in devalmaie ca urmare a incetarii sau desfacerii
casatoriei, aceasta proprietate se transforma intr-o proprietate comuna pe cote-parti determinabile. Prezumtia
de egalitate a cotelor poate fi combatuta atunci cand unul dintre soti, dupa criterii consacrate in practica
judiciara, dovedete ca are o contributie substantial mai mare la dobandirea bunurilor comune.
In cazul incetarii casatoriei ca urmare a decesului unuia dintre soti, se nate pe data decesului care este
i data deschiderii succesiunii, in mod automat starea de indiviziune pe cote parti intre sotul supravietuitor i
motenitorii sotului decedat.
Asemanari i deosebiri intre proprietatea comuna pe cote-parti i proprietatea comuna in
devalmaie. Fiind doua forme ale aceleiai modalitati a dreptului de proprietate comuna, intre ele exista
asemanari i deosebiri.
Asemanari:
1. In ambele cazuri exista concomitent mai multi titulari ai dreptului de proprietate asupra aceluiai bun
sau aceleiai mase de bunuri, nefractionate in materialitatea lor;
2. In ambele situatii titularii pot stabili de comun acord asupra modului de organizare a exercitarii
prerogativelor dreptului de proprietate, fiecare dintre titulari avand calitatea de subiect de drept de sine
statator;
3. In ambele situatii coproprietatea inceteaza prin partaj desfaurat dupa aceleai norme, cu exceptia
coproprietatii fortate i perpetue.
Deosebiri:

147

1. In cadrul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti fiecare coproprietar are determinata o cotaparte ideala i abstracta din dreptul de proprietate asupra bunului comun. Titularii dreptului de
proprietate comuna in devalmaie nu au determinata o asemenea cota-parte, atata timp cat exista
comunitatea de bunuri nerecunoscandu-se intinderea exacta a drepturilor ce se cuvin fiecaruia.
2. Dreptul de proprietate comuna pe cote-parti se nate i poate exista indiferent de titluarii sai
(persoane fizice sau juridice), de drept public sau de drept privat, neavand semnificatie calitatea
copartailor.
In schimb proprietatea comuna in devalmaie are un caracter intuitu personae, in cazul celei legale
este conditionata de calitatea de soti a copartailor.
3. Izvorul coproprietatii pe cote-parti este legea, conventia, succesiunea, uzucapiunea etc. Izvorul
coproprietatii devalmae este, de regula, uzucapiunea etc. Izvorul coproprietatii devalmae este, de
regula, legea (comunitatea matrimoniala a sotilor) i cu totul exceptional conventia.
4. Dreptul de dispozitie i al celorlalte prerogative ale proprietatii este diferit. Coproprietarii pe coteparti pot instraina fara acordul celorlalti cota-parte din dreptul asupra bunului, poate sa dispuna
liber i neingradit dupa propria vointa. Proprietarii codevalmai, neavand determinata intinderea
drepturilor lor, nu se pot bucura de un drept de dispozitie. Dupa cum s-a vazut, prezumtia
mandatului tacit reciproc instituita de codul familiei are reguli mai restranse i nu atat de largi fata
de cele pe care le are proprietarul cotei parti.
5. Impartirea bunurilor sau masei de bunuri care fac obiectul coproprietatii pe cote-parti, se face
avand in vedere cota-parte predeterminata a fiecarui coproprietar, a carei intindere este dinainte
cunoscuta (ex. 1/3; 3/5; 2/4, 20%, 30%, etc). La impartirea bunurilor comune ale sotilor aflati in
devalmaie prezumtia de egalitate a participarii lor este relativa, impartirea se face potrivit
criteriului contributiei fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune.

148

6. La coproprietatea comuna pe cote-parti obinuita sau temporara se aplica regula unanimitatii in

exercitarea atributelor care alcatuiesc contin utul dreptului de proprietate (administrare, folosinta,
conservare), adica numai in masura in care nu aduc atingerefolosintei concomitente a celorlalti
proprietari i nu schimba destinatia bunurilor respective.
Exercitarea proprietatii comune in devalmaie este organizata prin lege fiind instituit mandatul tacit
reciproc, in virtutea caruia se fac acte de administrare i folosinta asupra bunurilor comune, fara
consimtamantul celuilalt sot. Desigur se au in vedere limitarile aduse actelor de dispozitie asupra bunurilor
imobile. Fiecare sot actioneaza i in calitate de reprezentant al celuilalt.
C.4. Apararea dreptului de proprietate i a celorlalte drepturi reale
Ca orice drept subiectiv, dreptul de proprietate se bucura de protectie juridica care se realizeaza printro diversitate de mijloace juridice, directe sau indirecte, reglementate de dreptul civil, drept procesual civil,
drept penal, dreptul administrativ etc.
Prin mijloace de drept civil, dreptul de aparare i celelalte drepturi reale princ ipale sunt aparate in
mod direct, iar prin celelalte mijloace de drept se realizeaza o ocrotire indirecta. Mijloacele de aparare
indirecte urmaresc realizarea altor scopuri i numai in subsidiar se produce efectul apararii drepturilor reale.
Mijloacele juridice nespecifice de aparare a dreptului de proprietate constau in actiunile nascute din
contracte in legatura cu executarea lor, cu raspunderea pentru repararea prejudiciilor cauzate de fapte ilicite,
actiuni rezultate din imbogatirea fara justa cauza, actiuni in anularea sau nulitatea actelor juridice. Ele se
intemeiaza direct i nemijlocit pe dreptul de creanta se nasc i se realizeaza in stransa legatura cu dreptul de
proprietate.
Mijloacele juridice specifice sau directe de aparare a dreptului de proprietate i a altor drepturi reale
sunt actiuni reale, care se intemeiaza direct pe dreptul de proprietate: actiunipetitorii i actiuniposesorii.

149

Actiunile petitorii sunt acele actiuni reale prin care se solicita instantei de judecata sa se stabileasca in
mod direct ca reclamantul este titularul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unui bun.
Redobandirea posesiei in urma admiterii actiunii reclamantului este doar un efect accesoriu al admiterii
actiunii petitorii. Sunt incluse in categoria actiunilor petitorii: actiunea in revendicare; actiunile confesorii;
actiunea ingranituire; actiunea in prestatie tabulara; actiunile de carte funciara; actiunile negatorii. Actiunile
petitorii apartin exclusiv dreptului incalcat.
Actiunile posesorii sunt acele actiuni prin care se urmarete apararea posesiei, ca simpla stare de fapt,
impotriva oricarei tulburari, fie pentru a o mentine, fie pentru a o redobandi daca a fost pierduta. Ele prezinta
avantajul ca reclamantul nu trebuie sa dovedeasca insui dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar
faptul posesiei in anumite conditii. Atunci cand posesorul este i proprietarul terenului, imprejurare mai des
intalnita, prin redobandirea posesiei ca efect al admiterii actiunii posesorii se apara insui dreptul de
proprietate.
Actiune in revendicare
9

Actiunea in revendicare imobiliara

Regulile dupa care este analizata actiunea in revendicare imobiliara sunt desprinse din reglementarile
generale ale C. civil, care nu o prevad expres ele fiind urmatoarele: actiunea in revendicare are caracter
imprescriptibil; proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat revine in sarcina reclamantului.
1. Actiunea

in revendicare imobiliara este in principiu imprescriptibila.

Imprescriptibilitatea ii are ratiunea in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate ceea ce inseamna ca el

nu se stinge prin neuz, indiferent cat titularul sau nu l-a exercitat in mod direct sau prin alta persoana. Regula
este traditionala dreptului civil roman, in pofida faptului ca prin art. 1890 C.civil, se dispune ca actiunile reale
sunt prescriptibile in termen de 30 de ani. Actiunea in revendicare se stinge odata cu insui dreptul pe care
este menita sa-l apere. Cu alte cuvinte ea poate fi paralizata sau facuta sa devina ineficienta prin invocarea
uzucapiunii in conditiile exercitarii unei posesiuni utile in timpul de fipt de lege.
2. Dovada dreptului de proprietate revine reclamantului in conditiile art. 1169 C.civil. Cel ce
invoca un drept, cel care face o propunere justitiei trebuie sa o dovedeasca: actori incubit onus
probandi.
La randul ei actiunea in revendicare este condusa de acest principiu, ca in orice cauza civila actiunea in
revendicare poate fi admisa numai daca reclamantul a probat dreptul pe care il pretinde.

150

Proba dreptului de proprietate este o sarcina dificila i in practica se intalnesc serioase dificultati care
pot sa izvorasca din urmatoarele situatii: lipsa inscrisurilor referitoare la transmiterea dreptului de proprietate
asupra imobilului, mai ales ca in trecut nu se redactau, precum i posibilitatile ca aceste inscrisuri sa nu se
mai gaseasca sau sa cuprinda date insuficiente; in numeroase situatii inscrisurile nu cuprind date de
identificare sau nu sunt insotite de schite, planuri de situatie topografica a imobilului, releveu de delimitare
fata de vecinatati; dezmembrari in mai multe imobile etc; insuficienta probatorie a unor inscrisuri sau titluri
prin care se tinde dovedirea dreptului de proprietate; o alta insuficienta se desprinde din principiul relativitatii
actelor juridice potrivit caruia, actele produc efecte numai intre partile care le-au incheiat, acestea nefiind
opozabile tertilor. In baza principiului opozabilitatii daca reclamantul prezinta in instanta un inscris
constatator al transmite rii dreptului de proprietate asupra bunului revendicat paratul va putea sustine ca acel
act nu ii este opozabil, deoarece este strain de acel raport juridic fiind - res inter adios acta. Problema este de
actualitate ca urmare a faptului ca legea nr. 7/1996 s-a intors la principiul consensualismului, dreptul fiind
dobandit prin incheierea actului i nu prin constituirea lui in regimul de carte funciara.
Dificultatea provine aadar din faptul ca nu in toate cazurile proprietarii dispun de titluri scrise iar a
lteori aceste titluri sunt anulabile pentru vicii de forma sau de fond, nu sunt complete etc.
In practica judiciara s-a impus cerinta de ordin procedural, ca ambele parti sa-i probeze titlurile. In
ordine paratul care se bucura de o prezumtie relativa de proprietate, el va fi obligat sa iasa din pasivitate i sa
faca dovada la randul sau a titlului ce il detine. Prin titlu se intelege faptuljuridic care realizeaza dobandirea
sau transferul dreptului de proprietate. In materie de revendicare titlul este valabil daca emana de la
adevaratul proprietar. Titlurile sunt acele acte juridice translative de proprietate i cele declarative de
drepturi, insclusiv hotararile judecatoreti de partaj.
Aceasta conditie vizeaza toate tranferurile succesive de proprietate care au avut loc, dovada fiind
tinuta sa fie facuta spre transmitatorii anteriori, din autor in autor i din posesor in posesor. O asemenea
dovada este imposibila i lipsita de realism de aceea a i fost numitaprobatio diabolica sau proba draceasca.

151

Pentru a nu pune partile in fata unor dificultati insurmontabile, in literatura de specialitate i in

practica judiciara s-au stabilit cateva reguli care sa duca la rezolvarea litigiilor de revendicare imobiliara.
a) Daca ambele parti, reclamantul i paratul, prezinta titluri de proprietate provenite de la
autori diferiti, instanta este obligata sa le cerceteze i sa pronunte hotararea in favoarea
acelei parti care a dobandit bunul al carui titlu este mai preferabil. Titlul preferabil este
acela care este mai bine caracterizat din punct de vedere juridic avand o valoare
incontestabila ancorata in norme juridice concrete. Exemplul in fata unui act de dare in
plata, titlul de proprietate eliberat in conditiile Legii nr. 18/1991, acesta din urma este
preferabil ca este mai bine caracterizat juridic.
b) Daca ambele parti prezinta fiecare cate un titlu, care provine de la acelai autor, trebuie
facuta distinctie dupa cum cei care au dobandit au indeplinit formalitatile transcrierii in
registrele de transcriptiuni sau in cartea funciara, sau nu au indeplinit acesta formalitate.
Prin Legea nr. 7/1996, sistemul de publicitate imobiliara a fost unificat.
Daca este vorba de titluri translative de proprietate (cum ar fi vanzarea, donatia, schimbul etc) va
triumfa acela care a transcris mai intai titlu sau. Daca nici unul dintre ei nu au inscris titlul va avea catig de
cauza, titlul care poarta data cea mai veche. In ipoteza ca este vorba de liberalitati dispuse prin testamente
succesive, situatia se inverseaza, in dreptul succesoral este valabil testamentul care poarta data cea mai recenta
pentru ca-1 revoca pe cel dintai.
c) Daca numai una dintre parti are titlu este normal ca acesta sa aiba catig de cauza. Daca
reclamantul detine un titlu dobandit de la un tert, iar a cesta a fost titular anterior, el a facut
dovada dreptului sau i urmeaza sa i se admita actiunea in revendicare.
In ipoteza ca paratul prezinta un titlu pe cand reclamantul nu poate aduce aceasta dovada actiunea se
va respinge i paratul va ramane in posesie.
d) Daca nici una dintre parti nu are titlu i nici nu poate invoca uzucapiunea sau ocupatiunea
instanta de judecata va examina prin comparatii utilitatea celor doua posesii. Urmeaza sa
se dea catig de cauza aceluia dintre ei care face dovada unei p osesii mai bine
caracterizata. Adica acela care poseda de buna-credinta o perioada mai indelungata,
neviciata, publica, etc.

152

Este de retinut ca in afara dovedirii dreptului sau de proprietate, in mod subsidiar reclamantul este
tinut sa faca dovada ca paratul este posesor al imobilului ca acesta face acte de rezistenta, in caz contrar
paratul este lipsit de calitate procesuala pasiva.
e) Proba absoluta a dreptului de proprietate. Proba proprietatii este absoluta in cazurile intemeiate pe
faptul posesiei i anume cand aceasta rezulta din ocupatiune, uzucapiune sau prescriptia achizitiva iar dupa
unii autori se include aici i accesiunea.
Actiunea in revendicare mobiliara
In reglementarea circuitului civil revendicarea bunurilor mobile, are un regim juridic distinct de al
bunurilor imobile i aceasta in primul rand ca ii gasete o reglementare legala expresa, in art. 1909 alin. 2
C.civil. In privinta bunurilor mobile, legiuitorul a considerat ca nu mai este necesara trecerea unui timp pentru
dobandirea dreptului de proprietate asupra lor. In acest sens, simpla posesie a bunurilor mobile s-a considerat
ca valoreaza titlu de proprietate, art. 1909 al. 1 C.civil, prevede ca: "Lucrurile micatoare se prescriu prin
faptul posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de vreo curgere de timp". Transferul dreptului de proprietate se
realizeaza fara alta publicitate. Regula curpinsa in art. 1909 al. 1 din C.civil, influenteaza puternic regimul
juridic al revendicarii bunurilor mobile. Aceasta pentru ca in lipsa unei publicitati formale exista una o
ostensibilitatii posesiei, creind posesorului in apararea sa prezumtia legala de proprietate, care valoreaza titlu.
Autorii exegeti ai codului civil propun ca ansamblu al interpretarii textului ca formularea legala ar fi:
"Lucrurile micatoare nu pot fi revendicate din mainile tertilor posesori", in masura in care aceasta posesie
este ostensibila, adica publica.

153

Textul legal al art. 1909 C.civil, evoca ideea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile prin
prescriptia instantanee, fondata de posesia de buna credinta, care in realitate este o metafora i dispune ca
posesia duce fara vreo scurgere de timp la dobandirea dreptului de proprietate. Ea nu ar stabili propriu- zis un
mijloc de dobandire, ci, mai degraba, prezumtia legala juris et de jure a dreptului care se manifesta prin
stapanirea faptica a bunului. Rationamentul logic care a dus la adoptarea regulii resective consta in
consideratiunea ca natura lucrurilor mobiliare implica transmisiunea lor, fara a controla caracterul i
legimitatea acestei transmisiuni prin alt semn exterior sau de publicitate, decat acela care se manifesta prin
insui faptul posesiunii lucrului, care esteun element firesc i foarte uor perceptibil in lumea exterioara.
Influenta asupra actiunii in revendicare mobiliara a acestor texte rezulta din statuarea in jurisprudents ca
posesorul actual se bucura de prezumtie absoluta, impotriva careia nu se admite proba contrara. Aceasta
prezumtie favorabila posesorului il scutete de dovada proprietatii. Pentru el este suficienta simpla dovada a
starii de fapt a posesiei, pentru care este admisibil orice mijloc de proba.
Regula ii are inspiratia in modelul francez, art. 2279 C.civil fr. " en fait de meubles la possossion vaut
titre" privita ca o diversitate de reglementare fata de imobilele in cadrul actiunii in revendicare. Este urmata
conceptia lui M. Planiol, care abordeaza problematica dobandirii proprietatii mobiliare in cadrul institutiei
juridice a revendicarii. Impotriva posesorului care este de buna credinta revendicarea nu mai poate fi intentata
impotriva sa. Mai este de retinut ca regula enuntata de art. 1909 al. 1 C.civil, se aplica bunurilor mobile
corporale privite individual, acestea fiind susceptibile de posesiune dar i titlurile la purtator, pentru ca
drepturile pe care le reprezinta sunt corporale, incluzandu-le altfel in bunurile corporale.
1. Conditiile prezumtiei de proprietate. Fiind instituita o prezumtie absoluta de proprietate in favoarea
posesorului actual, al bunului, pentru a fi incidenta prevederile art. 1909 al. 1 C.civil, care fac practic
imposibila exercitarea actiunii in revendicare a bunurilor mobile pentru ca reclamantul este practic impiedicat
sa-i faca dovada titlului, sunt necesare indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
a) posesia sa fi reala, in sensul ca dobanditorul sa intruneasca in persoana sa cele doua
elemente ale posesiei: corpus - stapanirea materiala a bunului; i animus sibi habendi intentia psihologica de a poseda. In lipsa unuia dintre cele doua ele mente, posesia
bunului mobil nu exista i regula art. 1909 al. 1 C.civil, nu-i gasete aplicarea.
b) posesia sa fie utila, adica sa intruneasca cerintele art. 1847 C.civil, in sensul de a fi
continua, neintrerupta, netulburata, publica i neechivoca. Problema continuitatii nu se
poate pune cat timp simpla posesie actuala este o prescriptie instantenee, fara orice
curgere de timp. Fiind o posesie momentana i actuala nu are relevanta nici

154

continuitatea acesteia adica supusa viciului intreruperii.

155

c) posesia sa fie de buna-credinta. Buna-credinta inseamna ca tertul dobanditor sa nu

cunoasca faptul ca transmitatorul nu este proprietarul bunului sa ignore viciul de
careeste afectat titlul celui de la care a dobandit. Buna-credinta este nu numai o
conditie ceruta in persoana tertului dobanditor, dar i o calitate a posesiei pe care el o
invoca. Ea trebuie sa existe la momentul intrarii in posesia bunului, iar nu cel al
incheierii contractului i este prezumata in conf. cu art. 1899 al. 2 C.civil. In legatura c
u momentul bunei-credinte printr-o decizie a instantei supreme s-a aratat ca "bunacredinta trebuie sa existe in momentul intrarii in posesie i nu in momentul incheierii
contractului intre dobanditorul de buna-credinta i detentorul care l-a instrainat".
Faptul ca dupa intrarea in posesie tertul dobanditor i-a dat seama ca nu a dobandit bunul de la
adevaratul proprietar, nu are nici o influenta, deoarece in aceasta materie nu are nici o relevanta ca reauacredinta a intervenit ulterior.
In literatura juridica i in practica judiciara s-a pus problema daca pe langa buna credinta este necesar
sa existe i un just titlu translativ de proprietate, in care tertul dobanditor s-a increzut dar care in realitate este
viciat datorita faptului ca provenea de la o alta persoana, iar nu de la adevaratul proprietar al lucrului.
In doctrina franceza s-a retinut ca buna-credinta presupune justul titlu. De aici are rezulta doua
consecinte:
a) titlul putativ va permite posesorului sa se adaposteasca indaratul regulii instituita
de art. 1909 al. 2 c.civil;
b) posesorul nu va avea de facut dovada existentei justului titlu ca cea mai importanta
consecinta. Prezumandu-se buna-credinta se va prezuma i justul titlu. Astfel
beneficiarul unui dar manual trecut prin mai multe maini, pe la mai multi posesori,
nu trebuie sa faca dovada acestor predari succesive. Aceasta favoare acordata
posesorului este justificata de ratiuni practice ale multitudinii actelor juridice
privind mobilele in circuitul juridic civil i comercial. Acceptarea din nevoi
practice ale circuitului civil ca buna-credinta este suficienta, nu inseamna ca justul
titul este inutil. Prezentarea lui care este la latitudinea posesorului, intarete
prezumtia de proprietate conferita posesorului unui bun mobil i cu atat mai mult
realitatea faptica este ancorata in realitatea juridica.

156

c) proprietarul sa se fi desesizat voluntar de bunul sau mobil incredintandu-l prin act

juridic unui detentor precar (depozitar, locatar,comodatar, etc). In ipoteza ca
proprietarul s-a desesizat fara voia sa de bunul sau, atunci cand i-a fost furat, sau la pierdut, aceasta regula nu este aplicabila. In legatura cu aceasta conditie s-a
retinut caposesorul care se sprijina pe art. 1909 al. 1 C.civil nu are nimic de
dovedit afara de posesie i nu este tinut la cauza legala de achizitie precum
vanzarea, schimbul, donatia, etc.
Actiunile de carte funciara
9

1. Actiunea in prestatiune tabulara

Actiunea in prestatie tabulara este acea actiune prin care cel in favoarea caruia s-a transmis sau
constituit prin act juridic un drept real imobiliar solicita instantei obligarea paratului, care a consimtit la
constituirea sau stramutarea acelui drept, sa-i predea inscrisul necesar pentru a putea cere i obtine inscrierea,
daca este singurul exemplar doveditor, iar in caz contrar sa dispuna inscrierea in cartea funciara.
Din aceasta definitie rezulta ca spre deosebire de actiunea in prestatie tabulara reglementata de
Decretul - lege nr.115/1938 care avea ca finalitate suplinirea consimtamantului la intabulare, actiunea in
prestatie tabulara reglementata de Legea 7/1996 urmarete predarea i respectiv obtinerea inscrisului original
necesar intabularii atunci cand acesta se gasete intr-un singur exemplar original la cel care a consimtit
constituirea sau transmiterea dreptului real.
In cazul in care cel care a transmis sau a constituit in folosul altuia un drept real asupra unui imobil, nu
preda inscrisul translativ sau constitutiv al dreptului, daca acest inscris este in posesia sa i este singurul
exemplar doveditor, dobanditorul dreptului real poate sa ceara instantei sa dispuna prin hotarare, intabularea
acelui drept. Aceasta este actiunea in prestatie tabulara.
Actiunea in prestatie tabulara se intenteaza, de regula, impotriva celui care a constituit sau a
retransmis dreptul real respectiv. Dar actiunea poate fi introdusa i impotriva unui tert subdobanditor, inscris
in cartea funciara. Pentru admiterea acestei actiuni trebuie intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
-

actul juridic in temeiul caruia se cere prestatia tabulara sa fie anterior actului in temeiul caruia tertul
i- a inscris dreptul real in cartea funciara;

tertul sa fi dobandit dreptul cu titlu gratuit, iar daca l-a dobandit cu titlu oneros sa fi fost de reacredinta.

157

In legatura cu natura juridica a actiunii in prestatie tabulara se apreciaza ca suntem in prezenta unei
actiuni reale i imprescriptibile. Actiunea in prestatie tabularaeste supusa prescriptiei numai in cazuri de
exceptie, atunci cand se refera la un drept real a carui actiune se prescrie (drepturile reale temporare cum sunt:
uzufructul, uzul, abitatia).
2. Actiunea in rectificarea inscrierilor in cartea funciara
9

Aceasta actiune se introduce pentru inlaturarea neconcordantelor care pot exista intre starea tabulara i
situatia juridica reala a imobilului.
Actiunea in rectificare poate fi introdusa de orice persoana interesata de urmatoarele situatii:
9

inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil;

dreptul inscris a fost greit califica t;

nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului juridic in
temeiul caruia s-a facut inscrierea;

inscrierea in cartea funciara nu mai este in concordanta cu situatia reala a imobilului.

In urma admiterii actiunii, operatia rectificarii se va dispune de judecatorul de carte funciara, in

temeiul hotararii judecatoreti ramasa definitiva i irevocabila.

Actiunea de rectificare poate fi introdusa impotriva celui in favoarea caruia s-a facut inscrierea
respectiva, precum i impotriva succesorilor sai, indiferent ca este vorba de un succesor universal, cu titlu
universal sau cu titlu particular.
In legatura cu problema prescriptiei acestei actiuni, trebuie sa facem deosebire intre: rectificarea
intabularii i a inscrierii provizorii i rectificarea notarii.
In ceea ce privete actiunea in rectificarea intabularii i inscrierii provizorii:
-

actiunea in rectificare este imprescriptibila, sub rezerva prescriptiei actiunii de fond, atunci cand este
introdusa fata de dobanditorul nemijlocit, precum i fata de tertii dobanditori de rea credinta,

actiunea in rectificare se prescrie in termen de 10 ani atunci cand este introdusa impotriva tertelor
persoane care au dobandit cu buna-credinta un drept real, cu titlu gratuit.
Termenul de 10 ani incepe sa curga din ziua cand tertii au inregistrat cererea de inscriere a dreptului

lor.

158

- Actiunea in rectificare se prescrie in termen de 3 ani fata de tertele persoane care i-au inscris un
drept real, dobandit prin act juridic cu titlu oneros i cu buna-credinta, intemeindu-se pe cuprinsul cartii
funciare. Termenul incepe sa curga de la inregistrarea cererii pentru inscrierea dreptului a carui rectificare se
solicita.
Actiunea in rectificarea notarii este imprescriptibila.
Actiunea in granituire
Notiune i caractere juridice. Potrivit art.584 C.civil orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la
granituirea proprietatii lipita de a sa, cheltuielile granituirii fiind suportate in mod egal. Prin operatiunea de
granituire se urmarete determinarea prin semne exterioare a hotarului intre doua fonduri vecine ce apartin de
titulari diferiti i se poate realiza prin conventia partilor, pe cale amiabila sau prin hotarare judecatoreasca.
Actiunea in granituire poate fi definita ca fiind acea actiune prin care se solicita stabilirea liniei de
hotar dintre douaproprietati limitrofe.
Granituirea are rolul de a o delimita fata de proprietatile invecinate apartinand altor proprietari prin
semne exterioare de hotar. Ea este o operatiune materiala care delimiteaza mergand pe linia de contur, cele
doua proprietati.
Atunci cand nu exista conflict intre titularii fondurilor limitrofe granituirea urmeaza sa fie facuta
potrivit cu acordul lor.
Fiecare poprietar are facultatea de a-l obliga pe vecinul sau sa fie de acord cu granituirea. In raport cu
titularii dreptului real asupra celor doua fonduri invecinate, granituirea este pe de o parte, o obligatie reala de a
face prompter rem, i pe de alta parte, privita din punctul de vedere al celui ce o solicita este un atribut al
dreptului real. Cu alte cuvinte aceasta entitate juridica alcatuita dintr-un drept i o obligatie este un atribut
esential al dreptului de proprietate.
In cazul in care vecinul refuza granituirea proprietatii sale i exista conflict referitor la traseul de
urmat al liniei de hotar, granituirea va trebui fi stabilita prin mijlocirea justitiei folosind calea actiunii in
justitie.
In privinta caracterelor juridice actiunea in granituire este o actiune reala, petitorie, imob iliara,
imprescriptibila i declarativa de drepturi.
Caracterul real al acestei actiuni decurge din imprejurarea ca se intemeiaza pe dreptul de proprietate
asupra fondului sau pe oricare drept real.

159

Caracterul petitoriu consta in aceea ca are drept scop delimitarea proprietatii limitrofe, realizand astfel
in ultima instanta apararea dreptului de proprietate.
Caracterul imobiliar i imprescriptibil are in vedere faptul ca numai bunurile imobile pot fi supuse
granituirii intre ele.
Declarativa de drepturi pentru ca hotararea judecatoreasca prin delimitarea efectiva intre ele, a celor
doua fonduri duce la reconstituirea i marcarea adevaratului hotar, ceea ce face sa fie declarativa iar nu
constitutiva. Actiunea poate fi constitutiva cand cu ocazia partajului se formeaza doua sau mai multe parcele
distincte care nu au mai fost delimitate intre ele, pentru ca au format pana atunci un singur trup funciar.
Actiunea in granituire poate fi introdusa de catre: proprietar, uzufructuar i chiar de posesor. Ea se
indreapta impotriva proprietarului fondului vecin, titularul unui alt drept real (uzufructuar, superficiar, drept de
folosinta), precum i impotriva chiriaului sau arendaului. Ea nu se poate introduce intre coproprietarii
aceluiai fond.
Sarcina probei re vine ambelor parti. Fiecare dintre ele au rolul atat de reclamant cat i de parat,
considerandu-se ca actiunea in granituire are caracterul unui "judicium duplex", fiecare avand i rolul celuilat.
Poate fi folosit orice mijloc de proba pentru stabilirea liniei de hotar, care este o chestiune de fapt, in cele mai
multe situatii recurgandu-se la efectuarea unei expertize tehnice.
Efectul principal al actiunii in granituire fiind acela ca se realizeaza delimitarea proprietatii limitrofe.
Prin hotararea pronuntata se stabilete linia de hotar dintre cele doua proprietati. Autoritatea lucrului judecat al
hotararii care se pronunta se va marginii la acest aspect.
Cheltuielile de granituire privind trasarea i marcarea hotarului stabilit de instanta se suporta egal de
ambele parti aa cum prevede art. 584 C.civil.
Actiunea negatorie
Este acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de judecata sa stabileasca prin hotararea ce
o va pronunta ca paratul nu are un anumit drept real - uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie - asupra
bunului aflat in proprietatea sa i sa-l oblige pe cale de consecinta, sa inceteze exercitarea lui nelegitima. Este
o actiune reala, petitorie i imprescriptibila.
Actiunea confesorie
9

160

Este acea actiune reala prin care reclamantul cere instantei de judecata sa stabileasca prin hotararea ce
o va pronunta ca el este titularul unui drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate - uzufruct, uz,
abitatie, servitute sau superficie - asupra bunului altuia i sa-l oblige pe parat care poate fi proprietarul sau o
alta persoana sa- i permita exercitarea lui deplina i netulburata.
C.5. Posesia i efectele sale
Notiunea de posesie desemneaza in acelai timp faptul generator i dreptul generat de acel fapt,
deoarece acestea sunt unite unul de altul: posesia ca stare de fapt este conditia permanenta a dreptului derivat
din ea, ca faptul generator al dreptului i dreptul insui se confunda, dreptul se nate impreuna cu faptul i
dispare odata cu el.
Efectele posesiei
1. Enumerare.
Posesia este o stare de fapt care nu se identifica cu dreptul, insa ea are valoare juridica i trece in
planul dreptului prin efectele sale. Semnificatia acestor efecte juridice este in functie de caracterul posesiei, de
buna-credinta sau de rea-credinta, precum i in functie de natura bunului (mobil sau imobil). Efectele generale
ale posesiei sunt:
a) posesia creeaza o prezumtie de proprietate potrivit art. 1854 C.civil;
b) posesorul de buna-credinta dobandete in proprietate fructele lucrului asupra caruia exercita posesia,
potrivit art. 485 C.civil;
c) posesia prelungita in timp duce, prin uzucapiune, la dobandirea dreptului de proprietate in cazul
bunurilor imobile;
d) posesia imobiliara este aparata prin actiunile posesorii.
Ca efecte speciale ale posesiei sunt de retinut:
1. Posesorul de buna-credinta poate dobandi in proprietate bunul imobil posedat, prin uzucapiune de
la 10 pana la 20 de ani;
2. In materia bunului mobil se aplica art. 1909 C.civil, potrivit caruia bunurile mobile se dobandesc in
proprietate prin faptul posesiunii lor, fara a mai fi nevoie de vreo scurgere de timp.

161

2. Posesia creeaza o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului. Potrivit prevederilor art. 1854
C.civil: "posesorul este presupus ca posedapentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a
inceput a poseda pentru altul". Realitatea ca, de cele mai multe ori, posesia ca stare de fapt este exercitata de
insui titularul dreptului de proprietate este recunoscuta de legiuitor prin instituirea prezumtiei relative de
proprietate in favoarea posesorului. Aceasta inseamna ca posesorul bunului are o situatie privilegiata in caz de
litigiu, pentru ca nu trebuie sa aiba initiativa probatorie, sarcina probei revine celui care dorete sa rastoarne
prezumtia creata. Pozitia posesorului este mai confortabila in proces, el are la inceput rolul de a nega, un rol
pasiv, care se schimba daca se face proba contrarie.
Prezumtia de proprietate are un caracter absolut atunci cand posesia exercitata este de buna-credinta i
privete bunuri mobile, in conformitate cu art. 199 C.civil. In materie de mobile, posesia este fundamentala,
posesorul actual ii va pastra bunul fiindca posesia sa valoreaza titlu de proprietate. Pornind de la distinctia
dintre posesia bunur ilor imobile i a celor mobile, pentru acestea din urma posesorul actual are o prezumtie
de proprietate absoluta, iuris et de iure, care in opinia autorilor vechi nu admite proba contrara. Elementul
timp prezinta importanta dar nu i durata lui, fiind suficient ca posesia sa fie de actualitate. Rationamentul
logic care a dus la adoptarea regulii instituite de art. 1909 C.civil consta in consideratiunea ca natura lucrurilor
mobiliare implica transmisiunea lor fara a se controla caracterul i legitimarea acestei transmisiuni prin alt
semn exterior sau de publicitate, decat acela care se manifesta prin insui faptul posesiunii lucrului. Nu exista
pentru mobile un alt mijloc de publicitate mai bun decat realitatea, aceasta din urma constand in stapanirea
efectiva a bunului.

162

Dovedirea relei-credinte a posesorului face ca prezumtia de proprietate, care opereaza in favoarea sa,
sa inceteze. i posesia de rea-credinta poate sa produca efecte favorabile posesorului, in sensul ca poate
dobandi dreptul de proprietate asupra unui bun imobil prin prescriptia de 30 de ani. In privinta bunurilor care
fac parte din proprietatea publica, nu opereaza prezumtia de proprietate impotriva statului sau a unitatii
administrativ-teritoriale 3. Posesorul de buna-credinta al unui bun frugifer dobandete proprietatea bunului
pe care ilposeda. Fructele sunt produsele periodice ale unui bun, prin a caror obtinere i percepere nu se
altereaza sau consuma substantabunului respectiv. Fructele pot fi: naturale, industriale, civile. Sunt fructe ale
bunurilor: recoltele, chiriile, dobanzile, sporul animalelor, redeventele pentru concesionari, dobanzile,
depunerile CEC. Spre deosebire de fructe, productele sunt produse ale bunului, cele care nu au caracter
periodic, iar culegerea lor reduce valoarea economica, reduce insai substanta bunului. Exemplu de producte:
taierea lemnelor din padure, piatra dintr-o cariera. Productele se cuvin intotdeaua proprietarului, indiferent ca
posesorul este de buna-sau de rea-credinta.
Fructele naturale sunt ace lea pe care lucrurile le produc in mod spontan i fara nici un efort din
partea omului, cum sunt roadele livezilor, ierburile, recoltele naturale etc (art. 522 C.civil).
Fructele industriale sunt acelea care impun un efort din partea omului aplicat asupra elementului
natural, avand la origine activitatea umana asupra elementelor naturii, cum ar fi: obtinerea cerealelor din
cultivarea pamantului, prepararea vinului din struguri etc (art. 522 C.civil).
Fructele civile sunt veniturile echivalate banete pe ca re le produce un bun, cum sunt dobanzile
pentru sumele depuse la CEC i la banci, chiria pentru un imobil, redeventa pentru o concesionare (art. 523
C.civil).
Culegerea fructelor este un drept al proprietarului continut de acel element al atributelor de folosinta
care intra in alcatuirea continutului juridic al dreptului de proprietate. De la aceasta regula legiuitorul a
instituit o exceptie. Astfel, art. 485 C.civil prevede ca posesorul de buna-credinta dobandete in proprietate
fructele produse de bunul pe care-1 poseda. Posesorul este de buna-credinta cand poseda ca proprietar in
puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carei vicii nu-i sunt cunoscute i inceteaza de a mai fi de bunacredinta din momentul cand aceste vicii ii sunt cunoscute.
Buna-credinta o poate avea posesorul, ca este proprietarul bunului pe care-l poseda fara sa aiba un
titlu. De exemplu: cumparatorul unui bun succesoral cumparat de la un succesor este de buna credinta, daca
are convingerea ca a dobandit bunul de la adevaratul proprietar.
Pentru ca sa perceapa fructele este deci esential ca posesorul sa aiba convingerea ferma ca are un titlu
care-l indreptatete sa culeaga fructele.

163

Componentele bunei-credinte sunt aratate de art. 486 C.civil i cele sunt: existenta titlului i
necunoaterea de catre dobanditorul bunului frugifer a viciilor acestuia.
Buna-credinta nu trebuie dovedita de catre posesor, aceasta rezultand din art. 1899 al. 2 C.civil,
potrivit caruia: "buna credinta se prezuma intotdeauna i sarcina probei cade asupra celui ce alege reauacredinta".
Modul de dobandire a fructelor opereaza prin percepere, adica prin culegerea lor, indiferent de felul
fructelor. Perceperea se produce la un anumit moment, dupa natura bunului. Potrivit cu aceasta regula,
inseamna ca fructele civile se considera dobandite in proprietate numai in masura in care au fost percepute.
Momentul bunei-credinte trebuie sa existe in momentul culegerii fructelor. Momentul incetarii este o
chestiune de fapt lasata la aprecierea instantei din probele administrate. Daca posesorul este notificat, sau este
chemat in judecata, odata cu primirea notificarii, sau a citatiei, buna sa credinta inceteaza. Toate fructele
percepute dupa aceasta data urmeaza sa fie restituite titularului dreptului, odata cu bunul care le-a produs.
Fructele care nu au fost percepute se cuvin proprietarului. Orice percepere anormala anticipata nu scutete pe
posesor de restituirea fructelor.
Momentul perceperii este foarte important. Chiar daca erau ajunse la scadenta, in masura in care nu au
fost efectiv percepute fructele nu vor fi considerate ca dobandite de posesorul de buna-credinta.
Justificarea dobandirii fructelor de catre posesorul de buna-credinta ii gasete fundamentul in
considerente de echitate. Ar fi cu totul neechitabil sa fie obligat posesorul sa inapoieze fructele percepute cu
buna-credinta, pentru ca ar fi pentru el o sarcina prea oneroasa, mai ales atunci cand posesia este de durata.
Fac exceptie i drept urmare nu pot fi dobandite fructele de catre posesorul de buna credinta ale unui
bun care face obiectul proprietatii publice. Sunt dispozitii legale exprese care reglementeaza diferit problema
restituirii fructelor. Astfel, art. 762 C.civ. prevede ca lucrurile supuse raportului se datoreaza din ziua
deschiderii succesiunii, iar art. 854 C.civil dispune ca donatarul va restitui fructele portiunii ce trece peste
partea disponibila, din momentul mortii donatorului.

164

Posesorul este de rea-credinta atunci cand cunoate viciile dobandirii sale. Acesta nu are dreptul sa
culeaga fructele, el trebuie sa restituie toate fructele naturale, civile iindustriale, atat pe cele percepute din
momentul localizarii relei credinte cat i cele pe care le-a perceput fara sa-i dea seama.
Proprietarul nu poate sa se imbogateasca fara justa cauza i ca atare el este obligat sa-l despagubeasca
pe posesor in privinta tuturor cheltuielilor necesare i utile pe care le - a facut cu lucrul i pentru perceperea
fructelor, in conditiile art. 484 C.civil. Mai mult de atat, pana la plata acestor cheltuieli, posesorul de reacredinta are un drept de retentie asupra fructelor, pana la limita valorii creantei sale.
Protejarea posesiei prin actiunile posesorii. Actiunile posesorii sunt definite in doctrina ca fiind acele
actiuni aflate la indemana posesorului, care adresate justitiei au menirea de a apara posesia - ca stare de fapt impotriva oricaror tulburari sau sa-i redobandeasca posesia, atunci cand ea a fost pierduta.
Actiunile posesorii au deci ca scop restabilirea situatiei de fapt care exista anterior tulburarii sau
deposedarii. Specificul actiunii posesorii este ca se apara starea de fapt, fara sa se puna in discutie dreptul
asupra lucrului. Practica judiciara este constatata in sensul ca posesorul poate intenta actiune posesorie i
impotriva adevaratului proprietar, fiind relevant doar faptul tulburarii in sine.
Actiunile posesorii au anumite particularitati:
a) calea actiunii posesorii poate fi folosita numai pentru apararea posesiunii asupra bunurilor imobile. Ea
nu poate fi folosita asupra bunurilor mobile, deoarece, potrivit art. 1909 C.civil, posesorul este
prezumat a fi proprietar;
b) actiunile posesorii urmaresc apararea simplului fapt al vointei, al stapanirii materiale a bunului,
dublata de vointa dreptului asupra bunului;
c) actiunile posesorii au la indemana o procedura speciala prevazuta de art. 674- 676 C.pr.civ.,
caracterizata prin celeritate i mai simplificata sub aspect probator.
1. Clasificarea actiunilor posesorii. Pornind de la prevederile art. 674 C.pr.civila, actiunile posesorii
sunt de doua feluri:
a) actiunea posesorie in complangere (complenda), denumita i actiune posesorie generala, menita sa
apere posesia in caz de tulburare obinuita, de incalcare a ei de catre parat;

165

b) actiunea posesorie in reintegrarea (reintegranda), prin care reclamantul solicita restabilirea situatiei
anterioare, in cazul in care a intervenit o deposedare sau tulburare cu violenta.
Aceasta clarificare are la baza circumstantele de fapt care stau la baza exercitarii actiunii posesorii, in
act de tulburare i respectiv de deposedare.
2. Conditiile de exercitare i admisibilitate a actiunilor posesorii.
Pentru exercitarea actiunii posesorii in complangere, art. 674 C.pr.civila cere intrunirea cumulativa a
urmatoarelor trei conditii:
a) sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare;
b) reclamantul sa fi posedat bunul imobil cel putin un an, inainte de tulburare sau deposedare;
c) posesia reclamantului sa fie o posesie utila, adica sa indeplineasca calitatile posesiei cerute de art.
1846 i 1847 C.civil.
In conditiile art. 676 C.pr.civila, actiunea posesorie poate fi utilizata i de un detentor precar. Astfel, sa stabilit ca actiunile posesorii pot fi formulate i de cel care detine lucrul in interesul sau propriu, dar in
temeiul unui contract cu posesorul, afara de cazul daca tulburator al posesiei este cel pentru care detine.
In legatura cu prima conditie, tulburarea sau deposedarea poate sa fie savarita prin acte materiale
(tulburare de fapt), fie prin acte intemeiate pe o pretentie juridica (tulburare de drept), exercitate impotriva
posesorului reclamant.
Tulburarea de fapt rezulta aadar din acte materiale, fapte savarite cu intentia de a tagadui, prin
actiuni exterioare, posesia titularului (mutarea unui gard, ocuparea unei suprafete de teren etc).
Faptele materiale care nu sunt facute cu scopul de a se impotrivi faptului posesiei, cum ar fi culegerea
fructelor, smulgerea unor plante dau dreptul la cereri in despagubiri i nu la actiuni posesorii.
Tulburarea de drept, daca rezulta dintr-un act juridic care incalca posesia sau folosinta panica a
titularului, spre exemplu: notificarea facuta locatorului sa plateasca pentru viitor chiria celui care a facut
notificarea i nu proprietarului cu care locatarul a incheiat contractul i nu proprietarului cu care locatarul a
incheiat contractul de locatiune;

166

punerea in posesie a unui tert prin executorul judecatoresc in baza ordonantei de adjudecare a bunului pana
atunci aflat in detinerea posesorului etc.
Tulburarea sau deposedarea trebuie sa fie facute cu intentia de a aduce atingere sau de a zadarnici
posesiunea linitita a bunului, de a se impotrivi faptului posesiunii. Actiunea trebuie exercitata in termen de
cel mult un an de la data tulburarii sau deposedarii, in caz contrar cererea va fi respinsa ca tardiva.
A doua conditie consta in aceea ca reclamantul sa probeze ca a posedat cel putin un an inainte de
tulburare sau deposedare. Posesia exercitata in acest interval asupra bunului, in conditiile legii, sa fi fost
realizata de posesor singur sau prin unirea posesiei sale cu aceea a antecesorului sau. In caz contrar, se
apreciaza ca posesia nu se justifica. Reclamantul va trebui sa faca dovada unor fapte i imprejurari
caracteristice, din care sa se poata trage concluzia continuitatii posesiei, continuitatea prezumandu-se. Paratul
va putea face dovada contrara, adica discontinuitatea posesiei.
A treia conditie a actiunii posesorii in complangere, aceea ca sa indeplineasca conditiile prevazute de
art. 1846 i 1847 C.civil, consta in aceea ca posesia trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica
i sub nume de proprietar.
Actiunea posesorie speciala in reintegrare intervine pentru apararea posesiei, atunci cand deposedarea
sau tulburarea s-a produs prin violenta. Violenta nu poate avea nici o justificare in drept. Impotriva tulburarii
prin violenta este aparat nu numai posesorul de buna credinta, dar i cel de rea-credinta, prima masura care
trebuie sa fie luata fiind aceea a restabilirii situatiei anterioare actelor de violenta. Nu se cere ca posesia sa fi
avut o anumita durata inainte, sau sa fi fost utila. Aprecierea existentei i intensitatii violentei se face de catre
instanta de judecata, in functie de circumstantele cauzei d eduse judecatii. Violenta poate fi materiala sau
morala. Se exercita prin loviri, insulte, inspiratia temerii etc.
La actiunea posesorie in reintegrare se cere sa fie indeplinita doar o singura conditie, i anume aceea
de a nu fi trecut un an de la tulbur are sau deposedare (art. 674 alin. 2 C.pr.civ.).

167

C.6. Dezmembramintele dreptului de proprietate

S-a constatat la analiza dreptului de proprietate ca proprietatea este dreptul cel mai complet asupra
unui bun, deoarece confera atributele usus, fructus i abusus. Prerogativele juridice ale dreptului de
proprietate - posesia, folosinta i dispozitia - titularul le poate exercita in plenitudinea lor. Atributele sunt
opozabile tuturor.
Spre deosebire de proprietate, sunt drepturi reale care nu exclud posibilitatea ca unele prerogative ale
dreptului de proprietate sa fie exercitate de un alt titular. Acestea sunt depturi care se pot exercita asupra unui
lucru a carui proprietate apartine altei persoane: jure in re aliena. Prin separarea unor atribute, se formeaza
drepturi reale distincte, care poarta denumirea de dezmembraminte ale dreptului de proprietate.
Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt acele drepturi reale principale, derivate asupra
bunurilor altuia, opozabile tuturor, inclusiv proprietarului, care se constituie sau se dobandesc prin
desprinderea ori limitarea unor atribute din continut juridic al dreptului de proprietate.
In cazul dezmembramintelor dreptului de propietate are loc disocierea dintre atributele dreptului de
proprietate, ele fiind impartite intre titulari diferiti. Indiferent de natura dezmembramantului, dreptul de
dispozitie apartine totdeauna proprietarului. Dispozitia este unica prerogativa care il indica pe titularul
dreptului de proprietate, pentru ca a instrainat in mainile altuia, ceea ce duce automat la pierderea dreptului de
proprietate. Curtea Constitutional! a intarit importanta dreptului de dipsozitie, statuand protectia speciala a
acesteia.
Fiind depturi reale, dezmembramintele dreptului de proprietate sunt opozab ile erga omnes, inclusiv
proprietate care le-a constituit, sau a carei limitare a atributelor in favoarea unor terti este obligat sa le accepte
(ex. cazul servitutilor).
In literatura juridica s-a sustinut ca dezmembramintele se pot constitui numai asupra bunurilor care se
afla in proprietate privata. Dreptul de proprietate publica fiind inalienabil in totalitatea atributelor sale, nu este
susceptibil constitutiv unor dezmembraminte ale dreptului de proprietate.

168

Enumerare. Dreptul civil roman cunoate urmatoarele dezmembraminte ale proprietatii:

-

dreptul de uzufruct;

dreptul de uz;

dreptul de abitatie;

dreptul de servitute;

dreptul de superficie.
Dezmembramintele dreptului de proprietate pot lua natere prin mai multe moduri, dintre care mai

importante sunt:
-

prin vointa omului exprimata prin acte inter-vivos (conventii) sau mortis causa (testament);
-prin uzucapiune;
-prin destinatia proprietarului;
-prin act administrativ emis de autoritatea competenta;
-prin lege.
Dreptul de servitute
Definitia legala arata ca servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul i utilitatea

unui imobil avand un alt proprietar.

Definitia doctrinara arata ca servitutea este dreptul real, principal, derivat, perpetuu i indivizibil,
constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul i utilitatea altui imobil, numit fond dominant,
imobile care apartin unor diferiti proprietari.
Reglementare: art.576-643 C.civ.
Caractere juridice:
-

este un drept real asupra lucrului altuia (jus in re aliena), constituind un dezmembramat al dreptului
de proprietate;

servitutea este un drept imobiliar, deoarece nu se poate stabili decat cu privire la un bun mobil. Sunt
susceptibile de servitute numai imobilele prin natura lor, nu i cele prin destina tie ori cele prin
obiectul la care se refera;

169

este un drept perpetuu, ceea ce inseamna ca daca partile nu au stabilit altfel, servitutea va dura cat
timp imobilele exista i se mentine situatia care a determinatconstituirea ei. Caracterul perpetuu al
servitutii este de natura acestui drept i nu de esenta lui. In consecinta servitutea este susceptibila de a
fi limitata sau stinsa prin conventia proprietarilor celor doua imobile;

este indivizibila, adica profita intregului fond dominant i greveaza in intregime fondul aservit. In
consecinta, daca imobilul aservit ori cel dominant, se afla in coproprietate, servitutea nu se poate
stabili asupra sau in favoarea sa decat cu consimtamantul unanim al coproprietarilor;

este un accesoriu al fondului caruia ii profita. Ea nu poate fi despartita de acesta pentru a constitui
un drept de sine-statator i nici nu poate fi instrainata, urmarita, ipotecata, independent de fondul al
carui accesoriu este. Ea se transmite odata cu fondul. Asemanatoare este i sarcina ce corespunde
dreptului de servitute i care apasa asupra fondului aservit.
Clasificare:
A) Dupa modul de exercitare, servitutile se clasifica in: servituti continue i necontinue.

Servitutile continue sunt acelea pentru a caror exercitare i existenta nu este necesara fapta actuala a
omului; ex: servitute de scurgere a apelor de ploaie, servitute de vedere.

Servituti necontinue sunt acelea pentru a caror existenta i exercitare este necesar faptul actual al
omului; ex: servitutea de trecere, servitutea de a lua apa din fantana, servitutea de a pate vitele.

B) Dupa felul in care se manifesta, servitutile pot fi: aparente i neaparente.

-

Servitutile aparente sunt acelea care se recunosc datorita unor semne exterioare, precum o ua, o
fereastra, o plantatie;

Servitutile neaparente sunt acelea a caror existenta nu opate fi cunoscuta din semne sau lucrari
exterioare vizibile; ex: servitutea de a nu cladi sau de a nu zidi pana la o anumita distanta sau inaltime,
servitutea de a nu planta la o distanta mai mica decat cea prevazuta de lege;

C) Dupa obiectul lor i natura fondului, servitutile pot fi: pozitive i negative, urbane i rurale.

170

Servitutile pozitive sunt acelea ce indreptatesc pe proprietarul fondului dominant sa faca, in mod
direct, anumite acte de folosinta pe fondul aservit; ex: servitute de trecere, servitutea de a lua apa;

Servitutile negative sunt acelea care impun proprietaruluifondului aservit anumite restrictii ori
interdictii in exercitarea dreptului sau de proprietate; ex: servitutea de a nu cladi sau servitutea de a nu
face plantatii la o anumita distanta fata de fondul dominant;

Servitutile urbane sunt cele stabilite in folosul unei cladiri;

9

"

Servitutile rurale sunt cele stabilite in folosul unui teren.

9

D) Dupa modul lor de constituire, servitutile pot fi: servituti naturale, servituti legale, servituti
stabilite prin fapta omului.
-

Servitutile naturale sunt cele care se nasc din situatia naturala a fondurilor; ex:
9

'

servitutea de scurgere a apelor naturale, servitutea izvorului, serv itutea de granituitr i cea de ingradire;
-

Servitutile legale sunt cele constituite expres de lege; ex: servitutea zidului sau antului comun,
servitutea distantei privind edificarea de constructii sau plantatii pe un teren, servitutea de vedere, de
trecere.

Servitutile stabilite prin fapta omului, adica prin conventie, testament, uzucapiune; ele se mai numesc
servituti veritabile.
Exercitarea, apararea i stingerea servitutilor.
A) Exercitarea servitutilor
Drepturile proprietarului fondului dominant:

poate face toate lucrarile necesare pentru a se servi de servitute i a o pastra; cheltuielile cad in sarcina
sa afara numai daca nu se prevede altfel prin dispozitie legala sau titlu;
Obligatiile proprietarului fondului dominant:

trebuie sa se foloseasca de servitute numai in conformitate cu legea, cu titlul sau cu modul de stabilire
a acesteia;

a nu face lucrari in cele doua fonduri de natura a produce schimbari impovaratoare pentru fondul
aservit.
Drepturile proprietarului fondului aservit:

171

exercita toate atributele dreptului sau de proprietate cu exceptia prerogativelor interzise prin servitute;
Obligatiile proprietarului fondului aservit:

sa nu faca nimic care sa micoreze fondul servitutii; daca servitutea a devenit prea impovaratoare sau
il impiedica a efectua unele reparatii folositoare, poate oferi proprietarului fondului dominant un loc cu
aceeai intrebuintare;

trebuie sa faca lucrarile necesare pentru folosirea i pastrarea servitutii daca prin titlu s-a stabilit o
asemenea obligatie; o astfel de obligatie are caracterul unei obligatii propter rem, astfel ca va fi scutit
de ea numai abandonand fondul aservit la dispozitia fondului dominant.

B) Apararea servitutilor
Pentru apararea dreptului de servitute, titularul sau are la dispozitie o actiune petitorie, numita
confesorie de servitute. Servitutile stabilite prin titlu, precum i toate servitutiile continue i aparente pot fi
aparate, indirect, i pe calea actiunilor posesorii.
Proprietarul fondului aservit poate folosi actiunea confesorie de servitute, actiunea negatorie pentru a
contesta existenta servitutii precum i actiunea posesorie pentru a face sa inceteze actele de tulburare ale
dreptului sau.
C) Stingerea servitutilor.
Dreptul de servitute se poate stinge in urmatoarele situa tii:
-

in caz de imposibilitate materiala de a mai exercita servitutea; ex: secarea fantanii;

neexercitarea sau nefolosirea timp de 30 de ani a servitutii;

prin pieirea imobilului aservit;

prin confuziune;

prin renuntare la servitute din partea proprietarului fondului dominant;

la implinirea termenului pentru care servitutea a fost constituita prin titlu;

prin revocarea, rezolutiunea sau anularea dreptului celui care a consimtit stabilirea servitutii.

172

Dreptul de superficie
Dreptul de superficie este un drept real principal, derivat, asupra unui teren, care consta in dreptul de
proprietate al unei persoane numita superficiar, asupra constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari ce se afla pe
un teren proprietatea altuia, teren asupra caruia superficiarul are un drept de folosinta.
Caractere juridice:
-

este un drept real imobiliar, avand ca obiect intotdeauna un bun imobil, adica o suprafata de teren;

este un drept perpetuu, in sensul ca exista atata timp cat dureaza constructia, plantatia sau lucrarea ce
se afla in proprietatea altei persoane decat proprietarul terenului; el nu se poate stinge prin
neexercitare;

este un drept imprescriptibil extinctiv; actiunea in revendicare poate fi introdusa oricand pana la
stingerea a insui dreptului de superficie.
Exercitarea dreptului de superficie
Dreptul de superficie confera titularului sau atributele de posesie, folosinta i dispozitie. Aceste

atribute trebuiesc exercitate in stransa legatura cu exercitarea dreptului de proprietate asupra constructiei,
plantatiei sau lucrarii.
Dreptul de dispozitie juridica confera superficiarului dreptul de a instraina constructia, plantatia sau
lucrarea aflata pe terenul altei persoane, fara consimtamantul proprietarului terenului; aa fiind dreptul de
superficie este transmisibil prin acte juridice inter vivos sau mortis causa, cu titlu oneros sau gratuit. De
asemenea dreptul de superficie poate fi grevat de sarcini reale cum ar fi: uzufruct, abitatie, servitute ipoteca.
Dispozitia materiala se circumscrie doar cu privire la posibilitatea de a dispune de substanta terenului
numai in vederea realizarii constructiei, plantatiei sau lucrarii ce urmeaza a fi amplasata pe acel teren
(sapaturi, excavari etc).
Stingerea dreptului de superficie
Ca o consecinta a caracterului perpetuu al dreptului de superficie, acesta dureaza atata vreme cat exista
constructia, plantatia sau lucrarea ce se afla in proprietatea altei persoane decat proprietarul terenului, cu alte
cuvinte el nu se stinge prin neexercitare.
Acest drept se stinge numai in urmatoarele situatii:

173

cand constructia, plantatia sau lucrarea au pierit sau a fost desfiintata de catre superficiar;

cand proprietarul terenului devine in orice mod admis de lege i proprietar al constructiei, plantatiei
sau lucrarii respective.
Dreptul de uz i abitatie
Caracteristici comune
Dreptul de uz i dreptul de abitatie sunt varietati ale dreptului de uzufruct dar se deosebesc de acesta

prin limitarea atributelor posesie i folosinta asupra bunului altuia, la satisfacerea nevoilor personale sau ale
familiei titularului. Dreptul de uz poate avea ca obiect orice bun, iar cand acest bun este o locuinta atunci se
numete drept de abitatie.
Dreptul de uz i dreptul de abitatie sunt drepturi de uzufruct restranse aa incat s e dobandesc, se
exercita i se sting potrivit normelor aplicabile uzufructului.
Dreptul de uz
Dreptul de uz este acel drept real, principal, derivat, temporar, care confera titularului atributele
posesiei i folosintei unui bun aflat in proprietatea altuia, in scopul satisfacerii trebuintelor lui i ale familiei
sale.
Prin familie, in sensul legii civile, se inteleg toate persoanele care se gospodaresc cu uzuarul i
desfaoara un singur menaj.
Culegerea fructelor bunului se poate face numai in natura i sunt destinate exclusiv consumului
uzuarului i familiei sale; ele nu pot fi urmarite de creditorii uzuarului.
Fructele care depaesc trebuintele sunt inalienabile.
Particularitatile dreptului de uz fata de uzufruct:
-

titularul sau poate fi numai o persoana fizica;

are caracter strict personal, in sensul ca nu se poate instraina beneficiul sau emolumentul dreptului.
Dreptul de abitatie
Dreptul de abitatie este un drept de uz ce are ca obiect o casa de locuit ce confera titularului dreptul de

a poseda i folosi acea locuinta, proprietatea altei persoane, pentru satisfacerea trebuintelor de locuit.

174

Dreptului de abitatie i se aplica regulile uzufructului, dar are fata de acesta doua particularitati:
-

titularul poate fi numai o persoana fizica;

are caracter personal putand fi exercitat numai pentru satisfacerea nevoilor de locuit ale titularului i
membrilor familiei sale.
Dreptul de abitatie este: inalienabil, insesizabil i nu poate fi inchiriat. Totui titularul poate inchiria o

parte a locuintei sale daca fiind prea mare, depaete nevoile sale de locuit.
Dreptul de abitatie poate fi constituit prin contract sau prin testament.
Potrivit art.4 din Legea 319/1944, sotul supravietuitor are un drept de abitatie asupra casei de locuit
care a apartinut sotului predecedat, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
-

casa de locuit sa faca parte din succesiunea sotului predecedat;

sotul supravietuitor sa nu aiba o locuinta proprie.

Acest drept este recunoscut temporar pana la ieirea din indiviziune a motenitorilor, dar nu mai putin

de un an de la data decesului celuilalt sot.

Sotul supravietuitor nu are obligatia de a aduce un garant. Acest drept nu poate fi inchiriat, iar
motenitorii au dreptul de a procura sotului supravietuitor o alta locuinta.
Dreptul de abitatie poate fi aparat prin actiunea confesorie, sau prin actiune personala izvorata din
actul juridic de infiintare.
Dreptul de uzufruct
Dreptul de uzufruct este definit in art.517 Cod civil ca fiind dreptul de a se bucura cineva de lucrurile
ce s unt proprietatea altuia intocmai ca insui proprietarul lor, insa cu indatorirea de a le conserva substanta
Caractere juridice:
-

este un drept asupra bunului sau bunurilor proprietatea altuia;

este un drept real, opozabil tuturor, care nu se confunda cu simpla folosinta a lucrului (de care dispune
spre exemplu, locatarul asupra bunului inchiriat);

175

este un drept temporar. Se stinge cel mai tarziu la moartea uzufructuarului persoana fizica i nu poate
depai 30 de ani in cazul in care uzufructuarul este persoana juridica cu durata nedeterminata;

este un drept incesibil prin acte i fapte juridice intre vii i pentru cauza de moarte. Totui
uzufructuarul are posibilitatea de a ceda altei persoane beneficiul sau emolumentul uzufructului;

este un drept de folosinta deoarece uzufructuarul debandete dreptul de a intrebuinta lucrul i de a-I
culege fructele, de a beneficia de avantajele economice ale proprietatii (emolumentum rei).
Proprietarul ramane doar cu atributul dispozitiei juridice pe care il poate exercita liber, fara a aduce
insa atingere dreptului de uzufruct. Proprietatea este golita de o mare parte a continutului sau juridic,
motiv pentru care se numete nuda proprietate iar proprietarul, nud proprietar.
Obiectul dreptului de uzufruct
Potrivit art.520 C.civ., uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri, mobile i imobile. Acestea pot

fi corporale sau incorporale, fungibile sau nefungibile i, in principiu, neconsumptibile, deoarece

uzufructuarul are obligatia de a conserva substanta bunului.
Avand in vedere ca uzufructuarul are obligatia de a conserva substanta bunului respectiv, uzufructul
are ca obiect, de regula, numai bunuri neconsumptibile. Totui, in conformitate cu prevederile art.526 C.civ.,
uzufructul poate fi constituit i asupra unor bunuri consumptibile, ipoteza in care uzufructuarul are obligatia
de a restitui la stingerea uzufructului, bunuri de acelai gen, in aceeai cantitate, de calitate i valoare egala,
sau pretul lui, iar uzufructul poarta denumirea de cvasiuzufruct.

176

De asemenea uzufructul poate avea ca obiect bunuri individual determinate, universalitati sau parti din
universalitati de bunuri, numindu-se dupa caz, uzufruct cu titlu particular, universal sau cu titlu universal. In
ultimele doua situatii uzufructul poarta asupra universalitatii sau partii de universalitate i nu asupra fiecarui
bun astfel incat uzufructuarul exploateaza universalitatea ca insui proprietarul, cu conditia de a restitui la
stingerea uzufructului aceeai masa de bunuri ce alcatuiete universalitatea (fond de comert, turma de
animale, succesiune etc). Uzufructuarul va dobandi in proprietateprodusele sau bunurile ce alcatuiesc
universalitatea, iar creditorii uzufructuarului vor putea urmari numai emolumentul uzufructului.
Pot face obiect al dreptului de uzufruct numai bunurile aflate in proprietate privata, care se afla in
circuitul civil.
Moduri de constituire a uzufructului
Art.518 din C.civ., precizeaza ca uzufructul se stabilete prin lege i prin vointa omului. In prezent
cazurile de uzufruct legal sunt abrogate, astfel incat uzufructul se constituie prin vointa omului cat i pe cale
de uzucapiune.
Constituirea prin vointa omului
Prin vointa omului uzufructul se poate stabili prin conventie i prin testament.
Prin conventie uzufructul se poate constitui in mod direct, indirect sau mixt.
-

in mod direct: proprietarul instraineaza cele doua atribute ce compun uzufructul - uzus i fructus catre uzufructuar;

in mod indirect: prin instrainarea nudei proprietati in favoarea unei persoane i prin rezervarea
uzufructului fostului proprietar;

in mod mixt: nuda proprietate este instrainata catre o persoana iar uzufructul catre alta persoana.
Conventia prin care se constituie uzufructul poate fi cu titlu oneros sau gratuit i sunt supuse

masurilor de publicitate imobiliara.

Prin testament: uzufructul se poate stabili in oricare din modalitatile aratate mai sus, testatorul putand
dispune instituirea unui uzufruct universal, cu titlu universal sau cu titlu particular in favoarea unei anumite
persoane. Uzufructul astfel constituit poate fi pur i simplu sau afectat de modalitati.
Constituirea prin uzucapiune
Uzufructul poate fi dobandit i prin uzucapiune prin respectarea conditiilor i regulilor in materie.
Daca posesorul are just titlu i este de buna credinta exercitand in fapt atributele dreptului, se poate invoca
uzucapiunea de 10 la 20 de ani, in caz contrar se invoca uzucapiunea de 30 de ani.

177

Drepturile i obligatiile uzufructuarului i ale nudului proprietar.

Drepturile uzufructuarului
In continutul dreptului de uzufruct intra urmatoarele drepturi ale uzufructuarului:

178

sa ceara predarea in folosinta a lucrului. Daca nudul proprietar refuza, uzufructuarul se poate folosi,
dupa caz, de o actiune specifica, echivalenta actiunii in revendicare numit a actiune confesorie ori de o
actiune personala daca uzufructul a fost constituit prin contract;

sa foloseasca lucrul i sa- i culeaga fructele, fara a se atinge de substanta lucrului, potrivit art.521
C.civ. Uzufruactuarul culege fructele zi de zi, atat cele industriale cat i cele naturale pe masura
perceperii lor. Fructele neculese la data stingerii uzufructului se cuvin proprietarului. Fructele civile se
dobandesc zi cu zi i se cuvin uzufructuarului in proportie cu durata uzufructului. Uzufructuarul nu
poate schimba destinatia bunului dar poate savari asupra lui acte de conservare i administrare;

sa cedeze beneficiul (emolumentul) dreptului sau de uzufruct. Cedarea poate fi totala sau partiala, cu
titlu gratuit sau oneros. Tertul beneficiar nu intra in raport cu nudul proprietar, aa incat uzufructuarul
ramane raspunzator fata de nudul proprietar fara a putea sa se exonereze prin fapta tertului.

Pentru apararea dreptului sau, uzufructuarul poate sa foloseasca actiunile posesorii, actiunea confesorie
de uzufruct, actiunea de granituire, actiunea de ieire din indiviziune ori actiunea personala rezultata
din conventie, dupa caz impotriva tertilor sau chiar a nudului proprietar.
Obligatiile uzufructuarului:

a) inainte de a intra in exercitiul dreptului sau:

-

uzufructuarul are obligatia de a intocmi un inventar al bunurilor mobile i un proces verbal de

constatare a starii materiale al imobilelor. Acestea se intocmesc in prezenta nudului proprietar i pot fi
facute in forma autentica sau sub semnatura privata. In cazul uzufructului constituit in mod direct obligatia de a aduce o cautiune, obligatie de care poate fi scutit de catre nudul proprietar.

b) in timpul exercitarii dreptului de uzufruct :

-

a se folosi de lucru ca u n bun proprietar;

a face acte de conservare i intretinere a lucrului;

de a aduce la cunotinta proprietarului orice tulburare i uzurpare a dreptului de proprietate;

179

a suporta o parte din sarcinile lucrului: impozitele, cheltuielile de judecata ocazionate de litigiile
nascute in legatura cu folosinta bunului aflat in uzufruct.
Drepturile nudului proprietar

sa dispuna de lucru, dar cu respectarea drepturilor recunoscute uzufructuarului;

sa greveze lucrul cu ipoteca sau gaj;

sa faca unele lucrari de sporire a spatiului, inclusiv construirea pe terenul proprietatea sa a unei noi
locuinte, adaugata la locuinta folosita de uzufructuar, fara a modifica insa cladirea ce face obiectul
uzufructului, de natura a aduce atingere exercitarii dreptului de uzufruct;

sa exercite toate actiunile ce intereseaza dreptul de proprietate, precum actiunea in revendicare,

actiunile posesorii, actiunea negatorie de contestare a unei servituti, actiunea de ieire din indiviziune.
De asemenea poate actiona pe uzufructuar spre a-l obliga sa repare degradarile cauzate imobilului de
catre acesta.

Sa dobandeasca productele bunului;

Sa incaseze idemnitatea de asigurare in caz de distrugere a lucrului, daca nuda proprietate a fost
asigurata.
Obligatiile nudului proprietar:

sa nu impiedice ori sa stanjeneasca pe uzufructuar in exercitarea dreptului sau;

sa-l despagubeasca pe uzufructuar in cazul in care, prin fapta sa, a micorat valoarea uzufructului;

sa suporte cheltuielile i sarcinile corespunzatoare nudei proprietati;

sa garanteze pe uzufructuar contra evictiunii, in cazul uzufructului oneros sau cand o astfel de
obligatie a fost asumata prin actul de constituire a uzufructului.
Stingerea i lichidarea uzufructului.
Stingerea uzufructului
Uzufructul se stinge in urmatoarele cazuri:

prin moartea uzufructuarului, deoarece uzufructul este un drept temporar, cel mult viager. Aceasta
prevedere este de ordine publica. Totui uzufructul se poate constitui in favoarea mai multor persoane,
in mod succesiv, cu conditia ca toti beneficiarii sa existe in momentul constituirii uzufructului.
Uzufructul in favoarea unei persoane juridice - max.30 de ani;

180

prin expirarea termenului pentru care a fost constituit;

prin consolidare, adica prin intrunirea in persoana uzufructuarului i a calitatii de nud proprietar;

prin neuz, adica neexercitarea timp de 30 de ani a dreptului de uzufruct, caz in care intervine
prescriptia extinctiva;

prin uzucapiune in favoarea unui tert;

prin pieirea totala a lucrului, adica distrugerea materiala sau juridica a bunului, nedatorata unei
culpe.

prin renuntarea uzufructuarului la dreptul sau;

decaderea din dreptul de uzufruct, pronuntata de instanta de judecata la cererea nudului proprietar;

rezolutiunea sau nulitatea titlului prin care cel care a constituit uzufructul a dobandit dreptul de
proprietate

rezolutiunea, revocarea sau anularea titlului prin care s-a constituit dreptul de uzufruct;

prin exproprierea imobilului; uzufructuarul are drept la despagubire potrivit art.28, alin.3 din Legea
33/1994.
Lichidarea uzufructului
La data stingerii uzufructului, uzufructuarul trebuie sa inceteze actele de folosinta a lucrului i nu mai

poate dobandi fructele neculese care se cuvin proprietarului. Totodata uzufructuarul trebuie sa restituie
proprietarului posesia bunului respectiv, exceptie: stingerea prin consolidare, pieirea totala a lucrului,
uzucapiune.
Restituirea se face de buna voie, in caz contrar nudul proprietar poate exercita actiunea in revendicare
ori actiunea personala accesorie actului de constituire.
Lucrul se restituie in starea in care a fost primit. Daca bunul a fost consumptibil se restituie bunuri de
aceeai natura, cantitate i calitate ori pretul lor.
Daca bunul a fost un mobil se restituie in starea in care se gasete - cu uzurile normale - daca acestea
nu se datoreaza abuzului de folosinta.
Daca bunul obiect a pierit ori s-a deteriorat din culpa uzufructuarului, acesta datoreaza despagubiri
nudului proprietar.

181

Uzufructuarul este tinut i la plata de despagubiri in cazul altor obligatii fata de nudul proprietar.
Nudul proprietar este obligat sa restituie uzufructuarului sumele de bani pe care acesta le-a platit
pentru el.
Uzufructuarul nu este indreptatit sa ceara la incetarea uzufructului, despagubiri pentru imbunatatirile
pe care le-a facut, chiar daca prin ele a sporit valoarea lucrului.
C.7. Accesiunea (incorporatiunea) i uzucapiunea (prescriptia achizitiva) - moduri de dobandire a dreptului de
proprietate i a celorlalte drepturi reale
Accesiunea (incorporatiunea)
Dreptul de acces iune este reglementat de art.482 C.civ. i este enumerat printre modurile de
dobandire ale dreptului de proprietate, prevazute de art.645 din acelai cod, constituind un mod originar de
dobandire. El este definit, conform art.488 coroborat cu art.482 C.civ. ca o incorporare materiala a unui lucru
maiputin important intr-un lucru mai important i in virtutea careia, daca cele doua lucruri au apartinut
unor proprietari diferiti, proprietarul lucrului mai important dobandete dreptul de proprietate i asupra
lucrului mai putin important. Ceea ce numim accesiune, este o consecinta a incorporarii materiale a unui lucru
accesoriu cu lucrul principal, care formeaza obiectul dreptului, fie ca lucrul accesoriu e un produs al lucrului
principal, fie ca e unit cu el in mod material sau artificial. In doctrina s-a afirmat ca: "Principiul e ca tot ce e
produs de lucrul care e obiectul dreptului, precum i tot ce se incorporeaza in lucru, e cuprins in obiectul
dreptului." Accesiunea mai este denumita i incorporatiune.
Codul nostru civil de la 1864 reglementa accesiunea in art.483-516. De atunci i pana astazi au aparut
o serie de modificari i abrogari exprese sau tacite prin acte normative succesive i sisteme legislative
diferite. Au mai ramas in vigoare putine texte, care la rindul lor se adapteaza in prezent in urmatoarele directii
calauzitoare:

182

a) accesiunea, ca mod de dobandire a proprietatii este admisibila numai exceptional, atunci cand doua
lucruri apartinand de proprietari diferiti s-au unit in aa fel incat separarea lor nu se mai poate produce decat
prin deteriorarea lor sau distrugereaunuia dintre ele, interesul economic i cel al proprietarilor impunand
atribuirea la unul dintre ei. Acela nu poate fi altul decat proprietarul lucrului principal. Lucrul principal este
acela care are valoare mai ridicata i diferenta de valoare trebuie sa fie substantiala;
b) cazurile de dobandire a dreptului de proprietate nu opereaza in raporturile dintre soti, cand prin
contribute comuna acetia ridica constructii pe tere nul proprietatea unui dintre ei. Sotul neproprietar
dobandete un drept de folosinta asupra terenului apartinand celuilalt sot pe care se afla constructia.
Acest drept de folosinta apreciem ca in prezent este asimilat dreptului de superficie, avand la baza
invoiala sotilor. Dreptul de superificie nu era acceptat sub imperiul Legilor nr.58 i nr.59 din 1974.
Odata cu abrogarea lor, consideram ca acest drept a revenit in deplina actualitate, fiind de altfel
semnalat in literatura de specialitate. Cu acest amendament se aduc corectiile de consecinta opiniilor
aratate ale autorilor citati mai inainte;
c) cand lucrul accesoriu face parte din domeniul public, consideram ca nu poate opera dreptul de
accesiune in favoarea dreptului de proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice, altele decat
statul. In virtutea art.135 (5) din Constitutia Romaniei, bunurile proprietate publica sunt declarate
inalienabile. Textul stabilete restrictiv, statuand ca in conditiile legii ele pot fi date in administrare
regiilor autonome i institutiilor publice, sau pot fi concesionate ori inchiriate. Per a contrario, ele nu
pot sa-i schimbe proprietarul i nici sa primeasca o alta destinatie in afara celor limitativ i expres
aratate de lege.

183

Lucrurile afectate interesului obtesc, cat timp aceasta destinatie subzista, exced posibilitatii de a fi
susceptibile de a face obiectul dreptului privat, in intelesul art.475 C.civ. Regimul lor juridic este impus de
dreptul public (i nu de cel privat). Ca atare, in privinta lor, din punct de vedere al art.5 C.civ., nu se poate
deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale. Lucrurile afectate uzului obtesc, nu pot face obiectul
revendicarii, a aproprierii dreptului de proprietate, intrucat fac exclusiv obiectul proprietatii publ ice, uzajul
lor este al intregului public i drepturile ce se poarta nu sunt echivalente dreptului de proprietate in sensul
Codului civil. Bunurile care fac parte din domeniul privat al statului sunt susceptibile de a fi dobandite prin
accesiune. In prezen t regimul juridic al proprietatii private se bucura de un tratament egal indiferent de
titularul dreptului deproprietate. Cu alte cuvinte, toate bunurile care se afla in circuit civil, adica susceptibile
de instrainare pot face obiectul dobandirii dreptului de proprietate prin acesiune.
Dupa obiectul principal la care se refera, accesiunea poate fi imobiliara i mobiliara; la randul sau cea
imobiliara poate fi naturala i artificiala.
Accesiunea imobiliara
Accesiunea imobiliara naturala este aceea care se realizeaza fara interventia omului i apare in
urmatoarele cazuri reglementate de Codul civil: aluviunea (art.495), avulsiunea (art.498); insulele i
prundiurile (art.500); accesiunea albiei unei ape curgatoare (rau, parau, fluviu, art.502); accesiunea
animalelor salbatice (porumbei, albine, iepuri etc., art.503).
La accesiunea imobiliara naturala trebuie sa se tina seama de prevederile art.5 din Legea nr.18/1991,
privind fondul funciar, pentru ca se preteaza la modificari naturale terenurile care prin acest text sunt afectate
domeniului public. Textele Codului civil sufera corectiile corespunzatoare in cazul albiilor raurilor i fluviile,
cuvetele lacurilor de interes public, terenuri cu destinatie forestiera, plajele etc., nesusceptibile de dobandir e
prin accesiune in dauna domeniului public. Principiul general care domina in textele Codului civil materia
accesiunii imobiliare este ca pamantul se considera totdeauna ca lucrul principal. Pornind de la aceasta, toate
lucrurile care se incorporeaza in el sunt considerate accesorii, facand abstractie de valoare.
In prezent, cand exista bunuri mobile sau imobile ca valori mai ridicate decat pamantul pe care ele se
aeaza sau in care se incorporeaza, consideram ca aceasta conceptie traditionala trebuie schimbata i pe plan
legislativ. In doctrina i in practica s-a acceptat ca aceasta conceptie trebuie reconsiderata, pentru ca progresul
economic (i odata cu el dreptul civil i comercial) din societatea contemporana, iar criteriul valoric al
imobilelor fata de mobile, a pamantului fata de alte bunuri nu mai este de actualitate. Preocuparea principala
pentru infrangerea acestei conceptii traditionale, s-a manifestat cu mai multa asiduitate la autorii de

184

specialitate in drept comercial.

185

Intr-o speta solutionata de Curtea de Apel, invocand argumente de drept comparat i pe autorii citati
se abordeaza aceasta chestiune pe inlaturarea diferentierii automatedintre mobil i imobil, precum i pe
reconsiderarea criteriului pur valoric pentru a nu se crea artificial distinctia dintre un lucru considerat principal
i altul accesoriu.
In solutionarea spetei in materie contractuala, unde se pune in discutie daca vanzarea imobiliara este
de natura civila sau comerciala, se pune i problema daca in cadrul vanzarii activului comercial, potrivit Legii
nr.58/1991, care dintre bunuri au calitatea de a fi principale: pamantul, spatiile comerciale, fondul de comert,
marfurile. S-a considerat ca in realizarea raportului juridic, in speta de natura contractuala, nu pamantul
precumpanete ca fiind lucrul principal. Celelalte componente ale "activului", potrivit art.53-62 din Legea
nr.58/1991, caracterizate prin totalitatea lor corporala i incorporala, dar apartinand aceluiai "activ ", unde
este cuprins i terenul dau o importanta economica specifica i deci, principala. Fondul de comert este o
entitate atat corporala cat i incorporala, prin componentele sale care pot sa includa i imobile, nu mai fac
absoluta ierarhizarea in sensul aprecierii imobilului ca un lucru principal, pentru a opera accesiunea, dei
poate fi posibila.
Acesta este i rolul practicii judiciare, de a interpreta o lege potrivit realitatilor vietii sociale, pe care
normele juridice sunt chemate sa o ordoneze. Pentru a dezlega judiciar raportul social concret dedus judecatii,
conflictul de interese care este actual, norma juridica nu poate fi privita inchistat i imuabil, ea trebuie
actualizata pentru a nu deveni anacronica in solutionarea raporturilor juridice concrete.
Revenind la analiza teoretica a accesiunii imobiliare naturale, ea este de doua feluri: accesiunea
pamanturilor depuse sau create de ape i accesiunea animalelor. In lipsa unei reglementari apreciem ca, prin
asemanare, textele art.495, 498 i 500 din C.civ. sunt aplicabile i in cazul cand accesiunea se realizeaza pe
alta cale i ne referim la depunerile rezultate in urma micarilor tectonice de pamant, ale actiunii vulcanilor, a
exploziilor etc.

186

a) Aluviunile sunt creteri de pamant ce se fac succesiv i pe nesimtite la malurile fluviilor i ale
raurilor. Textul art.495 C.civ. se interpreteaza in sensul ca el se refera la orice apa curgatoare, adica i la
pararuri. Aceste depuneri se mai numesc i maluri i provin din faptul ca adesea apele curgatoare depun
incetul cu incetul pamant i materiale pe unul din maluri. Ele apartin proprietarului terenului riveran, la care
s-au facut acele depuneri de pamant, indiferent de natura cursului de apa. Sunt asimilate cu
aluviunilepamanturile lasate de apele curgatoare, cand acestea se retrag pe nesimtite de la un mal la altul, prin
modificarea treptata a cursului lor. In conformitate cu art.496 din C.civ., pamantul descoperit i eliberat prin
retragerea apei, apartine proprietarului fondului de-a lungul caruia s-a retras apa. Caracteristic pentru aluviune
este ca proprietarul de pe celalalt mal, al carui fond scade prin faptul ca apa s-a extins spre el, nu poate sa
ceara nici o despagubire de la proprietarul al carui fond s-a marit i nici nu poate sa revendice pamantul
descoperit prin retragerea apei.
b) Avulsiunile sunt adaugiri ale unor bucati de pamant smulse brusc datorita actiunii apelor curgatoare i
care se adauga la alt fond. Accesiunea se poate recunoate i identifica. Proprietarul fondului de la
care s-a rupt pastreaza asupra ei un drept, o poate revendica de la proprietarul fondului la care s-a
produs alipirea. Actiunea in revendicare poate fi intentata in termen de un an, altminteri portiunea
rupta i alipita devine proprietatea proprietarului fondului la care s-a alipit. Termenul de un an este un
termen de decadere. El se calculeaza de la data alipirii i nu are relevanta faptul ca noul proprietar a
pus sau nu stapanire pe portiune.
c) Insulele i prundiurile, in conformitate cu art.500 C.civ., cand acestea se formeaza in rauri navigabile
i neplutitoare, sunt ale proprietarului tarmului pe care ele s- au format. In urma determinarii liniei
mediane a apei, revin in totalitate sau in parte proprietarului fondului riveran spre aceasta linie
mediana. Cand ea trece peste linia mediana a raului "fiecare proprietar are dreptul de proprietate
asupra partii din insula ce se intinde spre el, pornind de la jumatatea raului." Este locul unde trebuie
sa avem in vedere apele care tin de domeniul public, conform art.5 din Legea nr.18/1991, i Legea
nr.107/1996, legea apelor, care prevede ca apartin acestui domeniu printre altele "... albiile raurilor i
fluviilor...." Problema este de interes juridic daca in urma avulsiunilor sau a insulelor i prundiurilor
au loc deplasari intre domeniul public de interes general i cel de interes local sau intre doua unitati
administrative locale. Ea ii gasete rezolvarea in sensul reglementat de Codul civil, daca nu sunt alte
reglementari legale prin acte normative speciale sau daca aspectul nu este solutionat pe cale
administrativa.

187

Codul civil nu prevede situatia cand insula sau prundiul se desprinde, se formeaza prin ruperea
brusca a unei portiuni de fond. S-a apreciat ca ea poate fi revendicata de proprietarul fondului tot in termen de
un an, dupa care ea va apartinestatului ca res nullius, alti autori considerand ca dupa un an ea trebuie impartita
intre proprietarii riverani, dupa aceleai reguli prevazute de art.500 C.civ. Daca insula se desprinde prin
avulsiune de la un particular i se formeaza ca insula pe domeniul public, adica pe cursul unui rau sau fluviu,
ea poate fi revendicata in termen de un an. In prezent, pentru ca statul sa o cuprinda in patrimoniul public,
suntem de parere ca trebuie sa recurga la procedura de expropriere, prevazuta de Legea nr.33/1994. Ac est
lucru devine aplicabil in ipoteza ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr.18/1991 i a Constitutiei se produce o
atare insula, pentru ca cele existente anterior, fara indoiala, apartin domeniului public al statului.
Proprietarul de la care s-a desprins insula, poate sa o foloseasca la locul unde ea se afla, care este
consecinta fatala a vecinatatii cu o apa curgatoare i nu prejudiciaza pe celalalt proprietar. Pentru ca un
proprietar riveran sa reclame proprietatea unei insule formate pe un rau nenavigabil i neplutitor trebuie ca el
sa fie proprietar riveran in momentul formarii insulei. Daca proprietatea riverana a fost instrainatata fara ca sa
figureze i insula, dobanditorul subsecvent (cumparatorul) nu poate pretinde nici un drept asupra insulei.
Impartirea insulei intre riverani se face prin trasarea unei linii imaginare in mijlocul raului (linia mediana).
Daca linia nu traverseaza insula, ea va apartine proprietarilor de partea carora s-a format. Daca linia traversaza
insula, proprietarii riverani vor avea fiecare dreptul la portiunea de insula care se afla pe partea lor. Dupa
formarea insulei, proprietarii se bucura de dreptul de aluviune care se formeaza la aceasta insula.

188

d) Albia parasita este reglementata de art.502 C.civ., in ipoteza cand un curs de apa ii schimba in
mod natural cursul, parasind vechea albie. Interpretarea data de doctrina da dreptul riveranilor, in termen de un
an, sa ceara autorizarea de a readuce apa in vechea albie pe cheltuiala lor. Schimbarea cursului apei unui rau
nu se confunda cu parasirea subita a unui tarm i intrarea in tarmul opus prin ruperea terenului, deoarece in
ipoteza art.502 C.civ. (sau art.563 C.civ.fr.) se prevede situatia cand un rau ii schimba cursul vechi i
formeaza un curs nou independent de cel vechi. Nici cu inundatia nu se confunda, care este o cauza temporara
prin natura sa, ca i o ruptura de diguri, o furtuna, o ploaie mare. Termenul de un an prevazut la art.498, la
avulsiune, pentru revendicare, nu-i gasete aplicatiune in cazul prevazut de art.502 C.civ. Se impune i aici
precizareain legatura cu albiile, reglementarea din art.5 din Legea nr.18/1991, in situatiile in care le considera
apartinand domeniului public, fiind valabile considerable facute, pentru a nu mai repeta.
In conditiile Codului civil roman, daca nu se aproba sau daca nu se face lucrarea de revenire la albia
veche, albia parasita se va imparti intre proprietarii riverani, dupa regulile pentru impartirea unei insule. Noua
albie se va considera ca fiind albia normala, fara drept de despagubire pentru cei pe fondul carora s-a aezat.
Nimeni nu raspunde de cazul fortuit i de forta majora. Face exceptie sistemul de asigurari prin efectul legii
pentru terenurile agricole, la care partile pot recurge.
e) Accesiunea animalelor salbatice. Dobandirea dreptului are loc in conditiile art.503 C.civ. Animalele
devin un accesoriu al fondului pe care se afla, cat timp ele se stabilesc acolo. Dreptul inceteaza de indata ce
animalele parasesc fondul. Animalele salbatice fac parte din fondul cinegetic, acesta in prezent este
proprietatea statului i modul de exploatare, inclusiv dobandirea lui, a fost reglementata de Legea nr.26/1976,
privind economia vanatului i pescuitului, abrogata prin Legea nr.103/1996. Animalele salbatice circula in
voie in natura, ele nu pot fi dobandite prin frauda sau artificii, dupa cum glasuiete finalul textului sus-amintit
din C.civ. Vanatoarea sau prinderea autorizata legal a animalelor absolut salbatice, devin proprietate prin
ocupatiune, pentru ca ele sunt res nullius cat timp n-au fost prinse, cel care le vaneaza chiar pe un fond strain
devine ocupantul lor. Animalele pur domestice nu pot face parte din cele prevazute la art.503 C.civ. Chiar daca
ele se afla pe un fond strain apartin proprietarului care le create. In conditiile dreptului comun poate sa le
revendice de la proprietarul unui fond, pe care se afla i refuza sa le restituie. Acesta din urma nu poate invoca
exceptia dreptului de accesiune. Animalele semi-domestice, cum sunt porumbeii, caprioarele, albinele, iepurii,
stabilite sau in trecere pe fond, apartin acestuia aplicandu-li-se art.503 C.civ. Ele sunt considerate accesorii ale
fondului.
Accesiunea imobiliara artificiala

189

Accesiunea imobiliara artificiala este modul de dobandire in temeiul caruia, proprietarul unui teren
dobandete imobilele incorporate prin actiunea omului terenului sau, cu obligatia de a plati valoarea
materialelor i a muncii depuse.

190

Potrivit art. 492 Cod civil, orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului
sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa i ca sunt ale lui, pana ce se
dovedete din contra.".
Accesiunea imobiliara artificiala presupune, deci, interventia omului. De asemenea, ea implica
obligatia proprietarului ce beneficiaza de acest mod de dobandire de a despagubi pe cel impotriva caruia
accesiunea opereaza. In sfarit, codul nostru considera ca lucrul principal este terenul i ca proprietarul
terenului devine i proprietarul constructiei sau plantatiei potrivit adagiului superficies solo cedit".
Art. 493-494 Cod civil reglementeaza urmatoarele cazuri de accesiune imobiliara artificiala:
-

constructia sau plantatia facuta de proprietar pe terenul sau, dar cu materialele altcuiva;

constructia sau plantatia facuta de o persoana, cu materialele sale, insa pe terenul altcuiva.
Accesiunea constructor, plantatiilor sau a lucrarilor facute de proprietar pe terenul sau cu materialele

altcuiva.
Potrivit art. 493 Cod civil, constructiile, plantatiile sau lucrarile facute cu materialele altuia devin
proprietatea celui care este proprietarul tereneului, in temeiul accesiunii.
Proprietarul terenului este insa obligat sa plateasca valoarea materialelor de la data efectuarii
constructiilor, precum i daune interese, daca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale.
Proprietarul materialelor nu are dreptul sa le ridice.
Dobandirea proprietatii constructiilor, plantatiilor sau lucrarilor se produce indiferent daca proprietarul
terenului este de buna sau de rea credinta.
Accesiunea constructiilor, plantatiilor sau a alucrarilor facute de o persoana cu materiale proprii pe
terenul aflat in proprietatea altuia.
Potrivit art. 494 Cod civil, proprietarul terenului devine prin accesiune i proprietar al constructiilor,
plantatiilor sau lucrarilor realizate pe terenul sau, cu obligatia de a-l despagubi pe constructor.

191

Obiectul accesiunii il constituie constructiile, plantatiile sau alte lucrari facute pe terenul altcuiva.
Proprietarul terenului pe care s-au facut lucrarile devine proprietarul lor, prin accesiune, cu obligatia de
a despagubi pe constructor. Despagubirea nu este necesara cand costructorul este lasat sa foloseasca
nestingherit constructia.
Tratamentul juridic al constructorului este diferit dupa cum este de buna sau de rea credinta.
1. Situatia constructorului de rea credinta.
9

Constructorul este de rea credinta cand cunoate ca terenul apartine altcuiva i totui face constructia,
plantatia, lucrarea. In acest caz proprietarul are la indemana doua posibilitati:
-

sa pastreze constructia, plantatia, lucrarea, cu obligatia de a plati constructorului valoarea materialelor

i pretul muncii, fara a se lua in considerare sporirea valorii fondului ocazionata de lucrarile efectuate;

sa oblige pe constructor sa-i ridice constructiile, pe cheltuiala sa, eventual cu obligatia de a plati
daune-interese pentru prejudiciile suferite de proprietarul terenului.
In aceasta ultima ipoteza, este necesara obtinerea prealabila a autorizatiei de desfintare a constructiei,

eliberata dupa caz de prefecturi sau primarii. Daca organele abilitate refuza eliberarea acestei autorizatii,
instantele judecatoreti vor solutiona litigiul in spiritul primei solutii aratate.
Practica judecatoreasca aplica nuantat solutiile de principiu aratate. Astfel se tinde a inlocui solutia
neeconomica a daramarii constructiei cu aceea a acordarii unei despagubiri constructorului. Totodata, reaua
credinta nu se deduce numai din absenta titlului asupra terenului ci se cerceteaza daca proprietarul terenului nu
se face vinovat de abuz de drept din pasivitate, acceptand sau incurajand efectuarea lucrarilor, intrucat
actiunea in partea finala sau la incheierea lucrarilor, cu scop icanator ori spre a obtine foloase necuvenite.
2. Situatia constructorului de buna credinta.
9

Constructorul este considerat de buna credinta atunci cand a executat constructia, plantatia sau lucrarea
cu ferma dar eronata convingere ca este proprietarul terenului.

192

De regula buna credinta a constructorului este intemeiata pe existenta unui titlu ale carui vicii nu- i
sunt cunoscute. Practica admite ca buna credinta poate fi fondata i pe alte imprejurari cum ar fi: existenta
unui antecontract de vanzare a terenului, promisiunea de donatie a terenului facuta de proprietarul acestuia,
toleranta ori pasivitatea abuziva a proprietarului etc. Buna credinta a constructorului trebuie sa existe in
momentul efectuarii lucrarilor.
Proprietarul terenului devine prin accesiune i proprietar al lucrarilor efectuate de constructorul de
buna credinta, fara a putea cere ridicarea acestora (art. 494 alin 3 Cod Civil). Totodata, proprietarul este tinut
sa-1 despagubeasca pe constructor, avand dreptul sa opteze pentru una din urmatoarele doua solutii:
-

sa plateasca constructorului o suma de bani egala cu valoarea materialelor i pretul muncii;

sa plateasca constructorului o suma de bani reprezentand sporul de valoare al fondului ca urmare a

executarii constructiei, plantatiei sau lucrarilor.
Aceste solutii au fost criticate pentru motivul ca situatia constructorului de buna credinta ar fi

inferioara celei a constructorului de rea credinta intrucat acesta poate primi echivalentul cheltuielilor facute i
nu sporul de valoare. Nu trebuie insa omis ca constructorul de rea credinta poate fi constrans sa primeasca mai
putin, in caz contrar trebuind sa darame ori sa ridice constructia, plantatia sau lucrarea.
Probleme comune pentru constructorul de buna credinta i pentru cel de rea credinta.
9

Accesiunea constructiilor, plantatiilor sau lucrarilor produce efectele prevazute de lege numai daca
este invocata de proprietarul terenului. Dobandirea proprietatii asupra constructiei, plantatiei sau lucrarii, are
loc cu efect retroactiv, de la data incorporarii materialelor in sol. Din acest moment, in virtutea legii,
proprietarul terenului dobandete un drept de proprietate asupra materialelor incorporate, in concurs cu
dreptul de creanta al constructorului, recunoscut i fondat pe principiul imbogatirii fara justa cauza.
Constructorul are pozitia posesorului de buna sau de rea credinta ori chiar a detentorului precar iar
cheltuielile facute de el au natura cheltuielilor utile. El poate pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de
realizarea constructiei i la dobanditorii ulteriori ai acesteia.

193

Dreptul de creanta al constructorului privind restituirea cheltuielilor facute se prescrie in termenul

general de prescriptie de trei ani. Termenul incepe sa curga din momentul in care proprietarul terenului invoca
accesiunea constructiei, lucrarii sau plantatiei.
Pana la achitarea despagubirii, constructorul are un drept de retentie asupra constructiei efectuata pe
terenul altuia.
Dispozitiile art. 494 se aplica la constructii, plantatii i lucrari noi, alaturate celor existente ori
supraetajate, nu i in cazul reparatiilor ori imbunatatirilor, care se solutioneaza dupa regulile de la cheltuielile
necesare, utile, voluptuarii.
Daca pretul lucrarilor este mare i proprietarul terenului nu poate plati, solutia ar fi vinderea
constructiei cu tot cu terenul i despagubirea din pretul obtinut (fara a se cere demolarea i ridicarea
constructiei).
Accesiunea mobiliara
Accesiunea mobiliara are loc atunci cand se unesc doua bunuri mobile care apartin la proprietari
diferiti sau cand o persoana confectioneaza un bun prin munca s a, folosind in total sau in parte materialele
altuia. Din textele art.504-516 C.civ. i din clasificarile facute de autori de specialitate rezulta ca sunt 3 cazuri
de accesiune mobiliara: adjonctiunea, specificatiunea i confuziunea sau amestecul.
Regleme ntarea in texte numeroase a celor trei forme de accesiune mobiliara se datoreaza influentei
traditiei din dreptul roman, preluata de Codul civil francez, chiar i de Codul civil austriac insa in zilele
noastre ele nu prezinta un interes practic deosebit, deoarece proprietarul lucrului principal are la indemana
invocarea art.1909 C.civ.
In toate cele trei forme sunt valabile urmatoarele reguli generale:
in primul rand, daca obiectele care se unesc apartin aceluiai proprietar, se intelege de la sine ca tot el
devine proprietarul lucrului nou cret prin aceasta unire. De altfel, consideram ca nici nu este vorba de o
accesiune cu semnificatie juridica.

194

in al doilea rind, daca cele doua (sau mai multe) lucruri apartin la proprietari diferiti, atunci cand
exista o conventie intre ei, atat in ce privete intentia de incorporare a lucrurilor sau cand s-a produs fara
intentie, dar au convenit asupra atribuirii lucrului nou, invoiala dintre ei trebuie respectata. Dispozitiile
art.504-516 C.civ nu sunt imperative,prin acordul lor partile implicate pot face derogare i conveni altfel, ceea
ce inlatura aceste texte de la aplicare.
In al treilea rand, chiar daca lucrurile se reunesc in acelai tot cu o intrebuintare unica i noua,
diferita de a lucrurilor care s-au incorporat, insa ele pot fi despartite la starea initiala fara a produce prejudicii,
fiecare proprietar ii rezerva dreptul de a cere desprinderea lucrului sau. i aici partile pot actiona intr-un fel
sau altul facandu-se abstractie de texte legale aratate.
In al patrulea rand, textele legale care reglementeaza accesiunea mobiliara nu sunt aplicabile fata de
cel ce dobandete fructele ca posesor de buna-credinta chiar daca fructele sunt produse de un bun rezultat in
urma accesiunii pentru ca, dupa cum vom constata, acesta este un alt mod de dobandire al proprietatii (art.485
C.civ.).
Din dispozitiile codului privitoare la accesiunea mobiliara se desprinde principiul ca proprietatea
intregului apartine proprietarului lucrului principal: accesorium sequitur principale. El are obligatia de a
despagubi pe proprietarul acelui accesoriu.
a) Adjonctiunea este definita de art.504 din C.civ. ca unirea a doua lucruri mobile care, cu toate ca
formeaza prin aceasta unire un singur tot, pot fi despartite aa cum au fost initial, fara a-i pierde
individualitatea. Dei bunurile se incorporeaza unul in celalalt, ele raman deosebite i pot fi recunoscute fara
mare dificultate. Art.505 C.civ. arata ca se considera ca principal acela pentru care uzul, ornamentul sau
completarea au servit incorporarea celuilalt lucru. Daca lucrul incorporat are un pret superior celui principal,
proprietarul sau poate revendica lucrul sau. Adica sa ceara despartirea i restituirea, chiar daca se produce o
degradare (art.506 C.civ.).
Daca dupa criteriul art.505 C.civ., nici unul din obiecte nu poate fi considerat ca principal, atunci va fi
considerat ca atare cel care are o valoare mai mare, iar daca lucrurile sunt de valoare egala, se va considera ca
principal acela care are un volum mai mare (art.507). In situatia ca nici unul dintre criteriile aratate nu poate
determina care din lucruri este principal i care accesoriu, se va aplica art.511, adica lucrul comun al ambilor
porprietari, in caz cand despartirea a devenit cu neputinta sau dezavantajoasa pentru oricare dintre ei. Astfel,
devin coproprietari in cote egale ideale i solutionarea atribuirii se va face prin actiunea de ieire din
indiviziune conform art.728 C.civ., atribuindu-se unuia dintre copartai cu obligarea lui la plata in echivalent
banesc pentru partea cuvenita

195

celuilalt i care sa reprezinte pretul bunului pe care l-a pierdut prin aceasta unire. In situatia cand din
aceasta unire rezulta o valoare mai ridicata, practic fiind vorba de un bun nou, in calitate de coproprietari li se
cuvin valori egale, ce se pot stabili recurgand la serviciile unui expert.
b) Specificatiunea consta in prelucrarea unui bun i transformarea lui in aa fel incat se faurete un
obiect cu totul nou. De exemplu, dintr-o stofa se confectioneaza un constum, din material lemnos se
face mobilier etc. (art.508-510 C.civ.). Munca se face de catre o persoana care faurete bunul nou,
folosind materialul sau un lucru apartinand altuia. Aici se unete un lucru material cu munca,
realizandu-se un bun de o valoare noua. Art.508 C.civ prevede ca obiectul realizat va apartine
proprietarului materialului intrebuintat, daca valoarea acestuia va fi superioara manoperei, iar in caz
contrar proprietatea va apartine celui care a prestat manopera. Ei se vor despagubi reciproc pana la
concurenta valorii lucrului intrebuintat, respectiv manoperei.
c) Amestecul sau confuziunea, reglementat de art.511-516 C.civ. are loc atunci cand mai multe lucruri
micatoare ce apartin de proprietari diferiti s-au unit in aa fel incat nu se mai pot recunoate. De
exemplu, doua metale au fost topite impreuna i a rezultat un nou aliaj, amestecul a doua lichide.
Lucrul principal poate fi considerat dupa orice criterii, proprietarul sau devine, prin accesiune,
proprietar al noului bun, cu obligatia de a-1 despagubi pe celalalt. Cand nu sunt elemente de
determinare pentru a fi stabilit care dintre lucruri este principal (mai de valoare), ceea ce s-a obtinut
prin amestec va apartine in coproprietate pe cote-parti egale. Incetarea coproprietatii se face dupa
regulile dreptului comun, in materie de sistare a indiviziunii pe care deja le-am enuntat. Prin hotarare
de partaj judiciar sau prin partaj voluntar bunul rezultat din amestec se atribuie unuia sau la mai multi
copartai, cu obligarea la plata echivalentului celorlalte cote, sau nimic nu- i oprete sa ramana in
coproprietate, potrivit art.729 C.civ.

196

Uzucapiunea
Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii i a altor drepturi reale,
caracterizata prin posesiunea lucrului in timpul fixat de lege. Este prevazuta de art.645 din Codul civil ca unul
din modurile originare de dobandire, iar in art.1847 din acelai cod se dispune ca prescriptia achizitiva are
acelai caracter.
Denumirea de "uzucapiune" i dobandirea pe aceasta cale a dreptului de proprietate a fost cunoscuta
de dreptul roman, ea i-a gasit consacrarea in vechiul drept romanesc, fiind pe larg tratata de pilda in Codul
Caragea in Tara Romaneasca i Codul Calimah in Moldova. In legislatia noastra termenul de "uzucapiune" nu
a fost regasit, el fiind consacrat de practica judiciara. In Codul civil de la 1864 este reglementata in cartea III,
titlul XX, dispozitii care se completeaza cu cele ale Decr.167/1958 privind prescriptia extinctiva, prevederile
Decr.-Lege 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor de carte funciara, acolo unde mai este in vigoare acest
mijloc de publicitate imobiliara.
In prezent, art.28 din Legea cadastrului i publicitatii imobiliare nr.7/1996, consacra termenul de
"uzucapiune" referitor la opozabilitatea dreptului de proprietate fata de terti, cand provine i din uzucapiune
(printre alte enumerari).
Daca posesiunea unui imobil se prelungete o anumita durata i sunt realizate anumite conditii
prescrise de lege acest fapt nu poate ramane fara consecinte juridice, cea mai importanta consecinta fiind
naterea dreptului de proprietate asupra imobilului in favoarea persoanei care a avut posesia utila a acestuia.
Posesia prelungita in timp este considerata de lege un izvor al proprietatii.
In doctrina i jurisprudenta prescriptia achizitiva sau posesiunea este definita ca un mijloc de a
dobandi proprietatea unui lucru, prin posesiunea acelui lucru in tot timpul i in conditiile fixate de lege.
Starea de fapt se transforma in stare de drept, care este efectul principal al posesiei.

197

Din definitie rezulta ca uzucapiunea nu este posibila daca bunul a fost obtinut in temeiul unui act
translativ de proprietate, cum ar fi de exexmplu un contract de donatie. Existenta unui act translativ de
proprietate da dreptul titularului la actiunea in realizarea dreptului, iar nu la cea in constatare, cum se
procedeaza in cadrul uzucapiunii. Ori, potrivit art.111 din C.pr.civ., actiunea in constatare nu este admisibila
daca partea aredeschisa calea in realizarea dreptului, care are la baza un titlu de dobandire, dupa cum s-a
retinut i in practica judiciara. Aadar, uzucapiunea da natere dreptului de proprietate, ori altui drept real,
asupra unui bun imobil prin posedarea lui de catre una sau mai mu lte persoane in conditiile i termenele
prevazute de lege. Posesia trebuie sa fie neintrerupta. Ea se aplica numai drepturilor reale.
Efectele uzucapiunii
Principalul efect al uzucapiunii este tocmai acela care este i tema acestei lucrari, adica duce la
dobandirea dreptului de proprietate asupra bunului uzucapat. Acest efect se rasfrange retroactiv, in sensul ca
uzucapantul va fi considerat proprietar al bunului din ziua in care a inceput a poseda i aceasta posesie a fost
utila. Uzucapiunea poate fi invo cata pe calea actiunii principale sau reconventionale in justitie, in temeiul
art.111 din C.pr.civ., in care posesorul in calitate de reclamant solicita acest lucru. Ea mai poate fi invocata pe
cale de exceptie ca un mijloc de aparare impotriva actiunii in revendicare introdusa de adevaratul proprietar
sau de o alta persoana. Mai poate fi aparata i prin actiunea posesorie, dar aceasta actiune nu duce la
constatarea i consolidarea dreptului de proprietate.
Ca o consecinta a dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de catre posesor, corelativ se
stinge acest drept pe care l-a avut pana atunci fostul proprietar. In actiunea prin care se cere constatarea
dreptului de proprietate asupra unui imobil, prin uzucapiune, nu poate avea legitimare procesuala pasiva
persoana care nu are nici un raport cu proprietarul bunului i nu poate pretinde vreun drept. Invocarea
uzucapiunii poate sa o faca doar cel interesat sau reprezentantul acestuia, mandatat pentru a o cere. Nu se
poate invoca uzucapiunea de un tert, nici de catre instanta din oficiu, conform art.1841 C.civil, care prevede
ca in materie civila judecatorii nu pot aplica prescriptia daca cel interesat nu va fi invocat acest mijloc. Este i
opinia exprimata in general in literatura i jurisprudenta. De aceea pare discutabila o solutie comentata din
practica judiciara, daca uzucapiunea este dovedita poate fi invocata i din oficiu de catre instanta.

198

In cadrul sistemului nostru legislativ constatam o inadvertenta intre prevederile art.1841 din C.civ. i
Decr.nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva. In conditiile aplicarii decretului sus- mentionat prescriptia
este de ordine publica, aspect consacrat in doctrina i practica, odata ea constatata trebuie pusa in discutie din
oficiu, cu caracter deexceptie, ceea ce impune aplicarea ei cu titlu sanctionator chiar daca cel caruia ii profita
nu o invoca. Dispozitiile referitoare la prescriptia extinctiva au un caracter imperativ i se impun vointei
subietilor de drept. Nu credem ca prin Decr.nr.167/1958 a fost abrogat implicit art.1841 C.civil, in virtutea
principiilor generale de drept, titularul dreptului de proprietate poate renunta la dreptul sau i poate ignora
faptul ca posesiunea sa indelungata ii creeaza situatia avantajoasa a dobandirii proprietatii prin prescriptie
achizitiva.
Constatam diferentierea de esenta a reglementarilor i interpretarilor pe aceasta tema din textul
art.2223 al C. civ. fr., unde facultatea este lasata la aprecierea titularului dreptului de a o invoca i ca atare
interdictia judecatorilor de a putea aplica din oficiu este de ordine publica, pe cand dupa regulile generale ale
prescriptiei extinctive in dreptul nostru este exact invers, prescriptia fiind imperativa i ocolirea ei este o cauza
de nulitate absoluta. Apreciem ca se impune, de lege ferenda, clarificarea situatiei in sensul de a reveni la
valorile traditionale ale disponibilitatii lasate la aprecierea titularului care sa poata invoca sau, dimpotriva, sa
poata renunta la beneficiul prescriptiei.

199

De regula, prescriptia achizitiva este opusa actiunii in revendicare a vechiului proprietar, facandu-se
dovada uzucapiunii caracteristice i aplicabile in conditiile analizate in acest paragraf Posesorul poate renunta
la beneficiul oferit de uzucapiune, actul sau de renuntare se poate face dupa implinirea ei. Renuntarea poate sa
fie expresa sau tacita, cel care o face sa fie capabil sa indeplineasca acte de dispozitie, cu alte cuvinte sa aiba
capacitatea de a instraina. Sunt considerate ca au legitimare de a cere constatarea uzucapiunii, in conformitate
cu art.1843 din C.civ. i creditorii posesorului uzucapant, pe calea actiunii oblice. Ei pot cere cenzurarea
actului de renuntare a titularului sau o pot face cand beneficiarul a renuntat la ea. Dreptul lor este cu atat mai
puternic cu cat se constata ca renuntarea sau delasarea s-a facut pentru a le frauda interesele, cand pot solicita
revocarea acelei renuntari, prin actiune pauliana. Atacarea renuntarii pe motiv de frauda obliga pe creditor sa
faca dovada actelor frauduloase dupa regulile dreptului comun. In privinta momentului pana la care se poate
invoca beneficiul uzucapiunii, art.1842 C.civ. prevede ca poate fi invocata in orice faza in cursul judecatii,
pana cel mai tarziu la inchiderea dezbaterilor in fata Curtii de Apel. Aceasta a fost interpretarea textului
original al Codului civil in doctrina i jurisprudenta antebelica, precizandu-se canu putea fi invocata pentru
prima oara in Casatie. Invocarea prescriptiei se poate face in orice stare a procesului, pana la pronuntarea unei
hotarari definitive i inainte de inchiderea dezbaterilor. Simpla neinvocare in instantele inferioare nu inseamna
ca tacit s - a renuntat la ea.
Ne exprimam rezerve daca in prezent poate fi invocat beneficiul uzucapiunii la oricare instanta care
judeca in grad ordinar de jurisdictie. Opinam ca, fata de reglementarile actuale ale caii de atac a recursului in
fata Curtii de Apel, la aceasta instanta nu mai poate fi invocata uzucapiunea nici pe cale principala i nici prin
exceptie. Daca am ajuns la concluzia ca, potrivit art.1841 C.civ., judecatorii nu pot aplica prescriptiunea daca
cel interesat nu va fi invocat acest mijloc, i deci nu este de ordine publica, atunci cu siguranta nu mai poate
fi pusa in discutie cu succes la Curtea de Apel in recurs. Calea de atac a recursului i motivele de casare ce se
realizeaza sunt reglementate de art.299-304 C.pr.civ., iar cadrul procesual a recursulu-i nu ofera in prezent
atare posibilitate. Pot face obiectul recursului raporturile solutionate in instantele inferioare. Controversa este
data tot de o nesincronizare de texte din legi succesive, ultima fiind Legea nr.59/1993, unde legiuitorul nu s-a
preocupat de acest aspect. In fine, recursul este o cale de atac de reformare i se analizeaza in limita
motivelor de casare ale hotararii atacate.
Din coroborarea textelor legale ale art.1842 C.civil, 282 i urm. C.pr.civ., la instanta de apel (tribunal)
se poate invoca beneficiul uzucapiunii. Tribunalul este instanta la care se face apel in materie de uzucapiune,
cale de atac care are caracter devolutiv i este instanta care, potrivit legii, pronunta o hotarare definitiva dupa
reglementarile actuale. In prezent, textul art.1842 al C.civ. nu poate fi decat astfel interpretat, posesorul pierde

200

posibilitatea de a mai invoca uzucapiunea in fata Curtii de Apel.

201

In literatura juridica s-au exprimat opinii diferite asupra dobandirii dreptului in cazul uzucapiunii
prev. de art. 28 din Legea nr. 115/1938, discutie generata de faptul ca dreptul este constituit din momentul
intabularii. Sub influenta jurisprudentei instantei supreme, opinia mai realista i de interes practic la care
subscriem, este ca in cazul uzucapiunii prev. de art. 28 din Legea nr. 115/1938, dreptul real se dobandete
retroactiv, de la data implinirii uzucapiunii, chiar daca nu s-a intabulat in cartea funciara. Ca argument
suplimentar este perspectiva oferita de Legea cadastrului in careintabularea nu mai are efect constitutiv ci de
publicitate. Pana atunci uzucapantul a avut un drept de proprietate extratabula ra.
C.8. Publicitatea Imobiliara
Notiunea de publicitate are doua sensuri din perspectiva analizei juridice.
In sensul sau larg publicitatea desemneaza acele modalitati prin care anumite acte sau operatiuni
juridice sunt aduse la cunotinta publicului ori realizate in locuri publice cu sau fara participarea publicului,
dar cu scopul de a fi cunoscute i de a-i asuma efectele. Legiile i alte acte normative se publica in Monitorul
oficial al Romaniei, actele administrative se publica in presa locala, se afieaza la locuri anume stabilite; unele
acte se incheie in locuri publice pentru a se asigura accesul i interventia celor interesati (licitatii, celebrarea
casatoriei, tranzactii la bursa), anumiet operatiuni juridice sunt transcrise sau evidentiate in registre publice
(registrul comertului, registrul portului unde sunt inregistrate navele, cartile funciare, etc).
In sensul restrans al publicitatii imobiliare aceasta desemneaza totalitatea mijloacelor juridice
prevazute de lege prin care se evidentiaza situatia materiala i juridica a imobilelor in mod publci pentru a da
ocrotire deplina securitatii statice i dinamice a circuitului civil, referitor la bunurile imobile.
Sistemele de publicitate imobiliara in dreptul roman. Datorita conditiilor istorice in care poporul
roman s-a format i a trait in mai multe provincii istorice sunt aplicabile legislatii diferite.
Realizarea statului national unitar a fost infaptuita succesiv in etape istorice succesive, marcate de
vicisitudini i ocupatii straine, iar organizarea statla i cadrul juridic au fost marcate de incoerenta i
dezinteresul factorilor de putere inca din perioada moderna (sec. XIX) i pana astazi.
Din aceste cauze i din alte ratiuni dei au existat preocupari ale legiuitorului, dupa Marea Unire din
1918, nu s-a reuit unificarea integrala a sistemului legislativ, fapt ce face ca pe teritoriul tarii noastre sa fi
existat mai multe sisteme de publicitate imobiliara:

202

a) sistemul registrelor de transcriptiuni i inscriptiuni, reglementat de codul civil, codul de procedura

civila, Legea 603/1943, aplicabil pe cea mai mare parte a teritoriului national, mai precis in localitatiel
din provinciile istorice care au intrat in componenta Romaniei - Vechea tara - inainte de Unirea de la 1
decembrie 1918.
b) sistemul cartilor funciare, reglementat de codul civil austriac, Legea nr. 115/1938, Legea nr. 241/1947,
existent in acele regiuni care au facut parte din fostul Imperiul Austriac (Transilvania, Banat, Bucovina
de Sud).
c) aa zisul sistem intermediar al cartilor de publicitate funciara, reglementat de Decr. 242/1947 i de
unele dispozitii ale Legii nr. 115/1938, aplicabil la un numar restrans de localitati ale judetului Ilfov i
in mun. Bucureti.
La aceasta se adauga realitatea unui fapt istoric incontestabil, acel al Decr. nr. 163/1946, privind aazisele carti de evidenta funciara. Ele au fost infiintate cu scopul de a inlocui cartile funciare distruse, sustrase
sau pierdute in timpul ocupatiei Ungariei hortyste, pentru unele localitati d in Transilvania.
Publicitatea imobiliara viitoare in dreptul roman se intemeiaza pe Legea cadastrului i publicitatii
imobiliare nr. 7/1996, care a reglementat structura generala a doua institutii distincte insa interferente:
institutia tehnica a cadastrului i institutia juridica a noilor carti funciare.
Institutia cadastrului are in vedere efectuarea unor lucrari tehnice topografice, care sa realizeze un
cadastru general al tarii iar prin institutia cartilor funciare se urmarete intocmirea unui sistem real i unic
de publicitate imobiliara pentru intreaga tara i astfel sa fie implinit dezideratul multor generatii de juriti, ca
printr-un sistem unic sa fie inlocuite toate sistemele de publicitate existente in dreptul roman actual.

203

Legea nr. 7/1996, folosete denumirea de carti funciare, insa in realitate este vorba de noi carti
funciare, altele decat cartile funciare actuale, aflate in aplicare in Transilvania, adica se vor intocmi carti
funciare valabile pentru intreaga tara. Pe masura finalizarii lucrarilor cadastrale i a registrelor de publicitate
imobiliara a unui judet, precum a noilor carti funciare, urmeaza sa fie inlocuite toate cele trei sisteme actuale
de publicitate imobiliara (art. 72 al. 2 i 3 din Legea nr. 7/1996). Acest aspect a fost anticipat de art. 98 al. 2
din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar care prevede capana la o noua reglementare se aplica actualele
prevederi legale in materia publicitatii imobiliare.
Registrele de publicitate imobiliara, indiferent de sistemul caruia ii apartin se tin in prezent la
Judecatorii pe langa care este organizat biroul de carte funciara.
Sistemul registrelor de transcriptiuni i inscriptiuni.
Notiune i reglementare. In dreptul romanesc s-a adoptat sistemul de publicitate imobiliara al
registrelor de transcriptiuni i inscriptiuni prin C.civil (art.818-819, art.1295, art.1394, art.1801-1802), codul
de procedura civila (art.710-720). Sunt numite i registre de transcrieri i registre de inscriptii.
El este un registru personal de publicitate a drepturilor reale imobiliare, deoarece registrele se tin pe
numele proprietarilor adica pe persoane i nu pe imobile. De aceea situatia juridica a imobilului poate fi aflata
numai cunoscand proprietarii sai succesivi i cercetand numele lor, ce fel de drepturi au fost transmise sau
constituite referitoare la acel bun operatiune care este dificila i anevoioasa. Deoarece publicitatea se face pe
persoane i nu pe imobile, ea se mai numete i publicitate personala.
Publicitatea se face prin transcrierea i inscrierea in registrele prevazute de art.710 C.pr.civila i
anume: registrul de transcriere, registrele de inscriere, registrele de transcriere a comandamentelor i mapa
actelor de amanet, a actelor juridice privind imobile funciare prevazute expres de lege.
Transcrierile. Trancrierea este operatiunea de copiere integrala a actelor juridice prin care se transmite
dreptul de proprietate asupra unui imobil se constituie un drept real principal, sau se sting astfel de drepturi
reale imobiliare.
Sunt supuse transcrierii toate actele juridice enumerate de art. 711 C.pr.civila i
anume:
a) toate actele de instrainare a proprietatilor nemicatoare sau a drepturilor reale ce se pot ipoteca;
actele juridice intre vii prin care se renunta la aceste dreptu ri;
b) toate actele prin care se constituie o servitute un drept de uzufruct, de uz sau de abitatie; actele
juridice prin care se renunta la aceste drepturi;
c) tranzactiile privind drepturile reale;

204

d) ordonantele de adjudecare ale imobilelor;

e) hotararile date in materie de expropriere pentru cauza de utilitate publica;

205

f) cesiunile de venituri pe un interval mai mare de 2 ani;

g) extract de pe contractele de arenda sau de locatiune pe timp mai indelungat de
3 ani.
Sunt exceptate de la transcriere: transmisiunile succesorale (legala i testamentara); actele de
imparteala; hotararile judecatoreti declarative de drepturi; uzucapiunea i accesiunea imobiliara, etc.
Trancrierea se face in ordinea depunerii actelor necesare acestor operatiuni. In prezent registrele de
transcriptiuni sunt inlocuite cu mape in care sunt pastrate actele supuse transcrierii, impreuna cu cererile care
le insotesc in ordinea lor.
inscrierile. Inscrierea se face in registrul de inscriptii i constau in consemnarea sau reproducerea unro
parti mai importante sau clauze din actele juridice. Fac obiect al inscrierii numai acele clauze care se refera la
privilegiile speciale imobiliare i la ipoteca. De la aceasta regula, face exceptie privilegiul vanzatorului de
imobile deoarece este supus transcrierii.
Efectele transcrierii i inscrierii. In conditiile art. 182 C.civil, actul translativ de proprietate daca a
fost transcris, este opozabil tertilor. Intre parti i fata de succesorii lor in drepturi, actul juridic produce efecte
de la data incheierii lui, potrivit principiului relativitatii efectelor juridice ale actelor juridice, fara a fi necesara
transcrierea i inscrierea.
Daca acelai drept a fost constituit real transmis sau constituit a fost transmis transcris succesiv in
favoarea a doua sau mai multe persoane se aplica principiul: qui prior tempore potior jure. Adica, daca acelai
drept a fost tarnscris in mod succesiv catre mai multe persoane, va avea catig de cauza cel care a realizat
primul formalitatile de transcriere i inscriere.
Neajunsurile sistemului publicitatii personale. Acest sistem datorita caracterului sau personal prezinta
deficiente i inconveniente de natura practica cu privire la efectele i siguranta acestuia dintre care pot fi
enumerate:
-O serie de acte juridice nu sunt supuse publicitatii, ceea ce face ca acest sistem de publicitate sa nu fie
integral, ci doar una partiala. Astfel nu sunt supuse transcrierii: transmisiunile succesorale, partajul, hotararile
judecatoreti declarative; actele de confirmare a nulitatii relative i actele de renuntare.

206

-Registrele se tin pe numele proprietarilor i nu pe imobile. De aceea pentru a cunoate situatia

juridica a unui imobil, trebuie cunoscuti toti proprietarii succesivi ai acestuia, care este o activitate greoaie;
ori, omisiunea unui proprietar anterior poate inlatura intreaga publicitate ulterioara, daca proprietarul a
consimtiti transmisiunii sau sarcinii importante care nu convin noului dobanditor, constituind i aceasta o
probatio diabolica.
-Neindeplinirea formalitatilor de transcriere i inscriere nu este sanctionata de lege, singura operatiune
fiind inopozabilitatea fata de terti a operatiunii.
-Birourile de publicitate imobiliara de pe langa judecatorii nu are abilitatea legala sa verifice
valabilitatea actului prezentat pentru inregistrare, ceea ce face ca o astfel de inregistrare sa aiba caracter
relativ. Se aduce pur i simplu la cunotinta tertilor un act juridic, fara ca valabilitatea actului sau existenta
dreptului sa fie valabile prin publicare.
-Daca un imobil a fost instrainat succesiv i cu rea credinta mai multor persoane, proprietatea lui
apartine aceluia care a realizat cu prioritate publicitatea unui act chiar cu valoare relativa, chiar daca el are un
titlu indoielnic ia fost ultimul achizitor.
Principii
Publicitatea imobiliara nu produce efect constitutiv de drepturi ci asigura opozabilitatea fata de terti
Legea 7/1996 respecta regula consensualismului potrivit careia drepturile reale se constituie i se
transmit intre parti la incheierea contractului. Inscrierea drepturilor astfel dobandite in cartea funciara este
prevazuta numai pentru ca ele sa devina opozabile tertilor.
Drepturile reale sunt opozabile tertilor de la data inregistrarii cererii de inscriere a lor in cartea
funciara, cu unele exceptii: dreptul de proprietate i celelalte drepturi reale sunt opozabile tertilor fara a fi
inscrise in cartea funciara, cand sunt dobandite prin succesiune, accesiune, vanzare silita i uzucapiune.
Principiul integralitatii inscrierii
Drepturile reale imobiliare trebuie sa fie inscrise in cartea funciara pentru a deveni opozabile tertilor
sau pentru ca titularii lor sa poata dispune de ele.
Integralitatea inscrierii drepturilor reale imobiliare se realizeaza, deci, in doua scopuri diferite:

207

drepturile dobandite intre parti ca neopozabile se inscriu in vedere opozabilitatii fata de terti;

drepturile dobandite ca opozabile se inscriu pentru ca titularii lor sa le poata transmite.

Principiul legalitatii inscrierii
Acest principiu are doua componente: legalitatea formala i legalitatea materiala.
Legalitatea formala inseamna ca judecatorul poate sa incuviinteze numai inscrierea actelor i faptelor

juridice prevazute sau permise de lege, pe baza celui indreptatit i a inscrisurilor insotitoare.
Le galitatea materiala inseamna ca judecatorul este obligat sa verifice daca cererea de inscriere i titlul
pe care se intemeiaza intrunesc conditiile prevazute de lege. In caz contrar se respinge cererea de inscriere,
printr-o incheiere motivata.
Principiul prioritatii
Potrivit legii, data inregistrarii cererii in registrul de intrare este i data inscrierii. Ordinea inregistrarii
cererilor determina rangul inscrierii. Aadar primul care solicita inscrierea este i titular al dreptului inscris,
chiar daca titlul sau are o data posterioara titlului altui dobanditor. Exceptii:
- in cazul drepturilor reale opozabile tertilor fara inscriere in cartea funciara;
-

dobanditorul anterior poate cere instantei de judecata sa acorde inscrierii sale rang preferential fata de
inscrierea efectuata la cererea unui tert, care a dobandit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost
de rea-credinta la data incheierii actului.
Principiul relativitatii
Aceasta inseamna ca inscrierile in cartea funciara se pot face, de regula, numai cu consimtamantul

titularului. Potrivit legii inscrierea unui drept in careta funciara se poate face numai:
-

impotriva aceluia care, la data inregistrarii cererii era inscris ca titular al dreptului asupra caruia
inscrierea urmeaza a fi facuta;

impotriva aceluia care, inainte de a fi inscris, i-a grevat dreptul, daca amandoua inscrierile se cer
deodata.
Principiul disponibilitatii

208

Conform acestuia, orice inscriere in cartea funciara se poate face de regula, numai la cererea persoanei
indreptatite sau a reprezentantului sau legal sau conventional, cu exceptia cazurilor in care operatiunile de
carte funciara se dispun din oficiu de judecatorul de carte funciara cum sunt: inscrierea i radierea notarilor,
indreptarea erorilor materiale savarite cu prilejul inscrierilor sau radierilor operate in cartea funciara etc.
Principiul fortei probante a inscrierilor de drepturi reale
Conform acestui principiu daca in cartea funciara s-a inscris un drept real, in folosul unei persoane, se
prezuma ca dreptul exista, daca a fost dobandit sau constituit cu buna-credinta, cat timp nu se dovedete
contrariul. Daca un drept s-a radiat din cartea funciara, se prezuma ca acel drept nu exista.
De asemenea persoana care i-a inscris dreptul real dobandit cu titlu oneros i fiind de buna credinta
se bucura de o prezumtie absoluta, fiind aparata de orice cauza de evictiune, in afara de situatia cand
impotriva sa a fost introdusa, in termen legal, o actiune in rectificarea inscrierii.
Legea nr. 7/1996, reglementeaza ddistinct cadastrul general i cadastrele speciale.
Cadastrul general este sistemul unitar i obligatoriu de evidenta tehnica, economica i juridica prin
care se realizeaza identificarea, inregistrarea, reprezentarea pe harti iplanuri cadastrale a tuturor terenurilor,
precum i a celorlalte bunuri imobile de pe intreg teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor i de proprietar.
Cadastrul general se intocmete la nivelul pe comune, orae, municipii, judete i la nivelul intregii tari.
Cadastrele de specialitate constau in subsisteme de evidenta i inventariere a bunurilor imobile sub
aspect tehnic i economic cu respectarea normelor tehnice privind suprafata, categoria de folosinta i
proprietarul organizate pe domeniile: agricol, forestier, apelor, industrial, extractiv, imobiliar, edilitar,
transporturi de toate felurile.
Cadastrele localitatilor constituie baza tehnica a cartilor funciare. Documentele cadastrale finalizate
ale comunelor, oraelor i municipiilor sunt cele care stau la baza intocmirii cartilor funciare, care se
intocmesc i se tin pe aceste unitati administrativ- teritoriale. La nivelul localitatilor lucrarile tehnice de
cadastru constau in identificari, marcaje, masuratori, actualizarea planurilor cadastrale etc. prevazute de art. 11
i 12 al legii.

209

Documentele tehnice principale care se intocmesc la nivelul comunei, oraului, municipiului sunt:
registrul cadastral al parcelelor, indexul alfabetic al proprietarilor i domiciliul acestora; registrul cadastral al
proprietarilor; registrul corpurilor de proprietate, fia centralizatorare cuprinzand partida cadastrala pe
proprietari i pe categorii de folosinta; planul cadastral.
Metodologia cadastrala, care cuprinde evidenta cadastrala tehnica, economica i juridica, inscrierea
actelor i a faptelor juridice referitoare la imobile este elaborata de Oficiul National de Cadastru, impreuna cu
ministerele care raspund de cadastrele de specialitate i Ministerul Justitiei.
Organizarea i conducerea cartilor funciare.
Pentru organizarea i tinerea cartilor funciare, Legea nr. 7/1996 a infiintat Birourile de carte funciara
ale judecatoriilor, care au in competenta organizarea i evidenta cartilor funciare de pe baza teritoriala de
activitate.
Conducerea i indrumarea birourilor de carte funciara este realizata de judecatorii de carte funciara
delegati de preedintele instantei, precum i de personal auxiliar necesar acestei activitati.
Ministerul Justitiei organizeaza, coordoneaza i controleaza activitatea de publicitate a birourilor de
carte funciara prin directia de specialitate.
Noile carti funciare ar caracteristici generale care se desprind din noua reglementare a publicitatii
imobiliare, acestea fiind:
-

orice imobil trebuie sa fie curpins intr-o carte funciara (art. 20); b) evidenta juridica se tine pe imobile
i pe persoane (art. 20 al. 3), c) cartile funciare se intocmesc i numeroteaza pe teritoriul administrativ
al fiecarei localitati -comuna, ora sau municipiu -(art. 2 al. 4), d) cartile funciare se tin intr-un singur
exemplar (art. 43); e) noile carti se intregesc conform legii cu o serie de documente i registre (conf.
art. 20 al. ultim registru special de intrare, planul de identificare al imobilului, mapa sau dosarul de
carte funciara); f)cartea funciara este publica, putand fi cercetata de orice persoana. Pentru uurarea
cercetarilor in afara de registrul de intrare se mai tin doua feluri de registre: repertoriul imobiliar i
indexul alfabetic.

210

Structura i obiectul noilor carti funciare. Nu exista de lege lata o definitie lega la a cartilor funciare.
Potrivit art.20 din lege "Publicitatea imobiliara intemeiata pesistemul de evidenta al cadastrului
general are ca obiect inscrierea in carte funciara a actelor i faptelor juridice referitoare la imobilele
din aceeai localitate. Prin imobil, in intelesul legii, se intelege parcela de teren, cu sau fara
constructie.
Obiectul cartH funciare consta in inscrierea drepturilor de proprietate i a celorlalte drepturi reale care

se transmit, se constituie, se modifica sau se sting ca urmare a actelor i faptelor juridice referitoare la un bun
imobil precum i inscrierea dupa caz a actelor i faptelor privitoare la drepturile personale la starea i
capacitatea persoanelor in legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara (art. 22, 23 i 40).
Din textele legale reiese ca in inteles restrans cartea funciara este un inscris autentic i cu caracter public care
cuprinde descrierea imobilelor i aratarea drepturilor reale corespunzatoare, precum i indicarea dupa caz a
drepturilor de creanta, a actelor, a faptelor sau a altor raporturi juridice in legatura cu imobilele inscrise in
cartae funciara fie in vederea opozabilitatii lor fata de terti, fie numai in scopul informarii oricaror persoane
interesate.
Cuprinsul cartii funciare
Cartea funciara este alcatuita dintr-un titlu i trei parti.
Titlul cartii funciare cuprinde numarul cartii funciare i denumirea localitatii in care este situat
imobilul.
Partea I-a referitoare la descrierea imobilului cuprinde: numarul de ordine i cel cadastral al
fiecarui imobil, suprafata terenului, categoria de folosinta i dupa caz, constructive, amplasamentul i
vecinatatile, valoarea impozabila.
Partea a II-a referitoare la inscrierile privind dreptul de proprietate, care cuprinde: numarul
curent, numele proprietarului, actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate precum i
mentionarea inscrisului pe care se intemeiaza acest drept, stramutarile proprietatii i modalitatile acesteia
(proprietate comuna), servitutile constituite in favoarea imobilului; faptele juridice, drepturile personale sau
alte raporturi juridice precum i actiunile privitoare la proprietate; orice modificari indreptari sau insemnari ce
s-ar face in titlu, in partea I sau a II-a a cartii funciare, cu privire la inscrierile facute.

211

Partea a III-a, referitoare la inscrierile privind dezmembramintele dreptului de proprietate i sarcini,

care cuprinde: numarul curent; dreptul de superficie, uzufruct,uz, folosinta, abitatia, servitutile in
sarcina fondului aservit, ipoteca i privilegiile imobiliare, precum i locatiunea i cesiunea de venituri
pe timp mai mare de 3 ani; faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice precum i
actiunile privitoare la drepturile reale inscrise in aceasta parte; sechestrul, urmarirea imobilului sau a
veniturilor sale; orice modificari indreptari sau insemnari ce s-ar face cu privire la inscrierile facute in
aceasta parte.

D. Teoria Generala a obligatiilor

D.1. Notiunea, elementele i clasificarea obligatiilor Notiunea de
obligatie civila
In dreptul civil, termenul de obligatie are trei acceptiuni:
-

in sens larg (lato sensu) se intelege acel raport juridic in care o persoana - numita creditor - pretinde
alteia - numita debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, iar in cazul neindeplinirii acestei
indatoriri, creditorul poate sa apeleze la forta de constrangere a statului, solicitand aplicarea unei
sanctiuni.

in sens restrans (stricto sensu) obligatia civila reprezinta indatorirea ce revine subiectului pasiv sau
prestatia la care este tinut debitorul, fie ca acesta consta intr-o actiune, fie intr- o abstentiune.

in al treilea rand, obligatia denumeste inscrisul care incorporeaza dreptul subiectiv patrimonial al
creditorului i obligatia corelativa a debitorului (ex.obligatiunile).
Elementele raportului juridic de obligatie

Subiectele raportului juridic de obligatie pot fi atat persoane fizice cat i persoane juridice, ori,
exceptional, statul.
Subiectul activ se numete creditor, iar subiectul pasiv se numete debitor.
Uneori o persoana poate avea o dubla calitate: i de debitor, i de creditor.

212

Continutul raportului de obligatie il constituie dreptul de creanta apartinand creditorului i obligatia

corespunzatoare a debitorului.
Dreptul de creanta se inscrie in activul patrimonial, iar obligatia corelativa in pasivul acesteia. Dreptul de
creanta este un drept relativ, nu absolut.
Obiectul raportului de obligatie este actiunea sau abstentiunea subiectului pasiv, corespunzatoare
dreptului subiectului activ.
Obligatia de a da (dare) nu se confunda cu obligatia de a preda (care este o obligatie de a face).
Obligatia de a nu face ceva este o obligatie negativa (de abstentiune) i consta in indatorirea
debitorului de a se abtine de la un anumit fapt la care ar fi fost indreptatit prin lege sa il faca.
Trebuie distinsa "obligatia general-negativa de a nu face ceva" care incumba tuturor persoanelor in
cazul raporturilor juridice ce contin drepturi absolute, obligatie care izvorate din lege, de obligatia "de a nu
face ceva" la care este tinut debitorul intr-un raport juridic concret, obligational.
Sanctiunea este un element specific raporturilor juridice obligationale perfecte. Este posibilitatea
recunoscuta de lege creditorului de a recurge la forta de constranger e a statului, in cazul in care debitorul nui indeplinete obligatia.
Clasificarea obligatiilor
in functie de obiect obligatiile pot fi:
-

obligatii de dare, adica de constituire sau transferare a unui drept real;

obligatii de facere, care constau in predarea unui bun sau plata unei sume de

bani;
-

obligatii de non- facere care constau in abtinerea debitorului de la ceva ce avea dreptul sa faca.
Dupa intinderea obligatiei, obligatiile se impart in:

obligatii de rezultat sau determinate, in care debitorul se obliga la o actiune care are un rezultat;

213

obligatii de mijloace sau de diligenta, in care debitorul se obliga sa depuna toata straduinta, toata
diligenta pentru obtinerea unui rezultat (ex.insanatoirea bolnavului).
Interesul clasificarii privete solutionarea problemei vinovatiei. In cazul obligatiilor de rezultat, daca

debitorul nu atinge rezultatul pentru care este dator, el este prezumat prin aceasta in culpa.
La obligatiile de mijloace, nerealizarea rezultatului nu este prin ea insai o dovada a culpei
debitorului, deci creditorul trebuie sa probeze ca debitorul nu i-a indeplinit obligatia de mijloace i din
aceasta cauza nu s-a obtinut rezultatul.
Dupa sanctiune, obligatiile civile se clasifica in:
-

obligatii civile perfecte, a caror nerespectare este insotita de o sanctiune civila

obligatii civile imperfecte (naturale) care sunt lipsite de sanctiune, dar care pot fi executate fara ca
debitorul sa mai poata pretinde restituirea prestatiei. Art.1092 al C.civ.prevede: "Repetetiunea nu este
admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de bunavoie". Art.20 din Decretul
nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva prevede, de asemenea, imposibilitatea repetitiunii obligatiei
prescrise, dar executate de bunavoie.
Dupa opozabilitate, obligatiile se clasifica in trei categorii:

obinuite, cele mai numeroase care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor actelor juridice (res
inter alios acta)

reale (propter rem), care apar ca un accesoriu al unui drept real;

scriptae in rem - a caror opozabilitate este strans legata de posesia lucrului.Titularul dreptului de
folosinta asupra acelui bun ii poate realiza dreptul sau numai daca dobanditorii succesivi ai
proprietatii lucrului respecta acel drept.
Dupa structura obligatiile po t fi:

pure i simple, in care exista un singur creditor i un singur debitor, i nu sunt afectate de modalitati;

complexe, in care exista o pluralitate de subiecte sau de obiecte, ori ambele

afectate de modalitati (de termen sau conditie).

214

D.2. Contractul - izvor al obligatiior. Notiune i clasificare. incheiere.

Efectele contractului. Efectele specifice (speciale) ale contractelor
Notiune i clasificare
Notiune
9

Art.942 C.civ. definete contractul ca "acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui
sau a stinge intre danii un raport juridic".
Din definitie rezulta ca acesta este un act juridic de formatie bilaterala.
Legislatia romana (v. Titlul III art.942 C.civ "Despre contracte sau conventii") considera notiunile de
contract i conventie ca fiind echivalente. Alte legislatii - cum ar fi C.civ francez - fac distinctie intre
conventie i contract, cel din urma fiind considerat o specie a conventiei.
Factorul esential al contractului este acordul de vointa juridica al partilor. In principiu, incheierea
oricarui contract este libera. In materia contractelor functioneaza, prin urmare, principiul libertatii de vointa al
partilor.
Contractul, care s-a dezvoltat in paralel cu dreptul de proprietate, s-a nascut din nevoile schimbului de
marfuri, dar ii afirma prezenta i in domeniul productiei, fiind instrumentul prin care se infaptuiesc cele doua
componente ale activitatii economice.
In conditiile liberalismului economic s-a dezvoltat conceptia autonomiei de vointa drept baza a
contractului care i-a gasit expresia in Codul civil francez din 1804, modelul Codului civil roman din 1964.
Principiul autonomiei de vointa este caracterizat de urmatoarele idei:
a. )

fundamentul fortei obligatorii a contractului il constituie vointa partilor;

b. )

orice contract care este rezultatul vointei partilor este just ilegitim;

c. )

exista o libertate contractuala de fond (introducerea oricaror clauze) i de forma

(consensualismul contractelor);
d. )

obligativitatea contractelor (pacta sunt servanda).

Clasificarea contractelor
A. Dupa modul de formare contractele pot fi:

215

a. )

consensuale - cele care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. Forma scrisa

este ceruta uneori doar ad probationem;

b. )

solemne - pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei forme, de regula,

forma scrisa autentica. Nerespectarea formei atrage nulitatea absoluta a contractului. Exemple:
instrainarea terenurilor agricole, donatia, ipoteca.
c. )

reale - pentru formarea acestor contracte nu este suficienta simpla manifestare de

vointa a partilor, ci trebuie sa aiba loc i remiterea materiala a lucrului. Exemplu: imprumutul
de folosinta (comodatul), depozitul, gajul. Ele se considera perfectate din momentul remiterii
lucrului.
B. Dupa continut contractele pot fi:
a) sinalagmatice (bilaterale) care se caracterizeaza prin reciprocitatea obligatiilor ce
revin partilor i prin interdependenta obligatiilor reciproce;
b) unilaterale, care dau natere la obligatii numai in sarcina uneia dintre parti, cealalta
avand calita tea de creditor. Nu trebuie confundat contractul unilateral cu actul
unilateral (care nu este contract). Exemple de contracte unilaterale: imprumutul,
depozitul gratuit, gajul.
Contractele sinalagmatice imperfecte sunt contracte concepute initial drept contracte unilaterale,
cand pe parcursul existentei lor se nate o obligatie i in sarcina creditorului fata de debitorul contractual,
transformandu-se astfel in contracte sinalagmatice. Exemplu: in cadrul unui contract de depozit gratuit,
depozitarul face cheltuieli de conservare a bunului depozitat pe care deponentul este obligat sa i le restituie.
C. Dupa scopul urmarit de parti contractele se clasifica in: contracte cu titlu oneros (art.
945 C. civ.): "acela in care fiecare parte voiete a-i procura un avantaj", deci prestatiile
sunt reciproce, i contracte cu titlu gratuit. Potrivit art. 946 C.civ. " contractul gratuit sau
de binefacere este acela in care una din parti voiete a procura, fara echivalent, un avantaj
celeilalte.
Criteriile de distinctie intre contractele sinalagmatice i cele unilaterale sunt: reciprocitatea prestatiilor
covenite, dar prin aceasta se confunda contractul sinalagmatic cu cel oneros, i echivalenta sau neechivalenta
avantajelor patrimoniale, pe care partile le au in vedere in contractul pe care il incheie.

216

In practica i doctrina se retine criteriul cauzei (scopului) impulsive. Cel care a avut drept cauza
impulsiva, determinants, intentia de a procura un folos altcuiva, fara a urmari, din punct de vedere juridic,
nimic in schimb (animus donandi) a incheiat un contract unilateral. In cazul contractelor cu titlu oneros,
scopul este de a obtine un folos drept echivalent al obligatiei asumate.
Contractele cu titlu oneros se clasifica, la randul lor, in:
a. Contractele comutative sunt acele contracte in care existenta i intinderea prestatiilor datorate de
catre parti sunt certe i pot fi apreciate in momentul incheierii contractului. Ele nu depind in nici o
masura de hazard.
Majoritatea contractelor sunt comutative.
b. Contractele aleatorii sunt contracte in care existenta sau intinderea prestatiilor, sau numai a uneia
dintre ele, depinde de un eveniment incert, deci la incheierea contractului nu se poate calcula
intinderea prestatiilor, nu se poate ti cuantumul castigului ori pierderii i uneori nu se poate ti nici
macar daca va exista sau nu castig sau pierdere.
Exemplu: contractul de asigurare, renta viagera, de intretinere pe viata.
Actiunea in resciziune (anulare) pentru leziune este admisibila numai in cazul contractelor comutative
(daca cel lezat este un minor cu capacitate de exercitiu restransa).
Contractele cu titlu gratuit se impart in:
a. Contractele dezinteresate sunt contractele prin care se urmarete a se face un serviciu cuiva, fara
a se micora patrimoniul celui care se obliga. Exemplu: mandatul gratuit, imprumutul fara
dobanda, comodatul, fidejusiunea.
b. Libertatile sunt contractele prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu in altul, fara a se urmari
un contraechivalent, deci patrimoniul celui care face liberalitatea diminueaza; iar corespunzator,
patrimoniul celui care o primete create.
Exemplu: donatia.
D. Dupa efectele produse contractele pot fi clasificate:
- contracte constitutive sau translative de drepturi, care produc efecte din momentul incheierii lor
pentru viitor (ex nunc) prin crearea unei situatii juridice noi, necunoscute anterior.

217

contracte declarative de drepturi care recunosc, intre parti, situatii juridice preexistente. Ele au i
efecte retroactive anterioare incheierii lor (ex tunc). Exemplu: contractul de tranzactie sau contractul
de imparteala - prin care se pune capat unei coproprietati sau indiviziuni .
E. Dupa durata (sau modul) de executare se disting:

contractul cu executare imediata, uno ictu, intr-un singur moment;

contractul cu executare succesiva - de ex..: furnizare in partide de marfuri, sau contractul de

locatiune.
Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului cu executare imediata,

sanctiunea este rezolutiunea, care desfiinteaza contractul cu caracter retroactiv (ex tunc).
In cazul contractelor cu executare succesiva, sanctiunea va fi rezilierea, al carei efect este desfiintarea
contractului pentru viitor (ex nunc), lasand neatinse efectele produse pana in momentul pronuntarii rezilierii.
Dei nulitatea actelor juridice opereaza cu efect retroactiv, in ipoteza contractului cu executare
succesiva, atunci cand executarea este ireversibila, practic nulitatile se aplica numai pentru viitor.
Numai in ipoteza contractelor cu executare succesiva se pune problema unei suspendari a executarii,
din motive de forta majora, pe toata durata imposibilitatii de executare.
Exista deosebiri i in modul de solutionare a problemei riscurilor contractuale.
F. Dupa nominalizare sau nu in legislate contractele pot fi:
-

contracte numite

contracte nenumite
In virtutea libertatii de vointa, partile pot gasi variate feluri de contracte pentru a imbraca operatiile pe

care le savaresc, fara a fi tinute sa se adapteze neaparat la unul dintre tipurile de contracte numite.
In cazul contractelor numite, acestora li se aplica regimul juridic prevazut de lege, chiar daca partile
nu l-au prevazut expres. La contractele nenumite partile trebuie sa-i exprime vointa ca acestor contracte sa
li se aplice, partial sau total, singure sau in mod combinat, normele unor contracte numite.

218

O alta clasificare a contractelor este facuta in : contracte principale (care au o existenta de sine
statatoare) i contracte accesorii - care insotesc unele contracte principale, de a caror soarta depind (de ex.:
contractele de gaj i ipoteca sau contractele de fidejusiune, ori clauza penala). Incetarea sau desfiintarea, din
orice cauza, a contractului principal, va atrage automat incetarea sau desfiintarea contractului accesoriu.
G. Dupa modul in care se exprima vointa partilor
a. )

Contracte negociate sunt cele in cadrul carora partile discuta, negociaza toate clauzele

contractului, fara ca din exterior sa se impuna ceva.

b. )

Contracte de adeziune sunt contractele redactate in intregime sau aproape in intregime numai de

catre una din partile contractante. Celalalt contractant nu poate modifica clauzele proiectului de
contract. El poate sa le accepte sau nu. Daca le accepta, inseamna ca a aderat la un contract
preexistent.
c. )

Contracte obligatorii (sau fortate) sunt asemanatoare cu cele de adeziune, dar in timp ce la

contractele de adeziune o parte impune conditiile sale, la cele obligatorii legea le impune, sau impune
obligativitatea pentru o parte de a le incheia (de regula pentru prestatorul sau furnizorul unor servicii
sau produse strict necesare - transport, apa, energie electrica), in timp ce pentru cealalta parte
incheierea contractului ramane facultativa. Un alt exemplu ar fi cel al Asigurarii de Raspundere Civila
pentru proprietarii de autovehicule prin Legea nr.136 / 1995.
incheiere
Prin incheierea contractului se intelege realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor
contractuale, adica intalnirea pe deplina concordanta a ofertei de a contracta cu accptarea ofertei. Validarea
contractului presupune examinarea capacitatii partilor contractante (capacitatea de folosinta i de exercitiu) i
examinarea vointei juridice (sub aspectul consimtamantului i cauzei sau scopului actului juridic).
Deci se analizeaza raportul dintre vointa interna i cea exprimata, declarata, precum i viciile de
vointa.

219

Cel de al doilea element al vointei juridice - cauza sau scopul actului juridic - precizeaza limitele
intinderii vointei interne. Validitatea contractului va fi conditionata de caracterul licit i moral al cauzei sau
scopului sau.
In plus este necesar ca contractul sa aiba un obiect determinat, licit i moral.
Deci incheierea contractelor poate fi analizata sub aspectul mecanismului formarii acordului de vointa
i sub aspectul formarii valabile a acestui acord.
Mecanismul formarii acordului de vointa al partilor, adica al incheierii contractului.
Propunerea de a contracta se numete oferta sau policitatiune. Uneori oferta este precedata de
reclama, publicitate, discutii, negocieri concretizate in cele din urma intr-o oferta valabila din punct de vedere
juridic.
Oferta poate fi facuta in scris, verbal sau chiar tacit. Uneori i tacerea, in functie de conditiile
concrete, poate constitui o oferta; de exemplu stationarea unui taxiu intr-o statie de taxiuri - sau poate fi tacita,
ca in cazul tacitei reconductiuni.
Nu se cere pentru valabilitatea ofertei o conditie speciala de forma.Oferta poate fi adresata unei
persoane determinate sau unor persoane nedeterminate (ex.: publicului prin expunerea marfurilor intr-o
vitrina).
Oferta poate fi facuta cu termen sau fara termen de acceptare de catre destinatar.
Conditiile ofertei care este o latura a consimtamantului:
9

>

a) sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, contienta, neviciata i cu intentia de a angaja din
punct de vedere juridic;
b) sa fie ferma, neandoielnica pentru un angajament juridic;
c) sa fie neechivoca;
d) sa fie precisa i completa.
Forta obligatorie a ofertei. Raspunderea pentru revocarea ofertei.
Forta obligatorie a ofertei privete momentele anterioare incheierii contractului, adica ale acceptarii ei,
pentru ca dupa aceea avem de-a face cu un contract format.
-

Cat timp oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca in mod liber i fara consecinte.

Daca oferta a ajuns la destinatie, se distinge daca ea a fost facuta cu termen sau fara termen:

220

in cazul ofertei cu termen, ofertantul este obligat sa o mentina pana la expirarea termenului; dupa
expirarea lui, oferta este caduca;

in cazul ofertei fara termen, ofertantul e obligat sa o mentina un timp rezonabil, apreciat in functie de
circumstantele de fapt ale spetei.
Daca inainte de acceptarea ofertei ofertantul devine incapabil ori decedeaza, oferta devine caduca i

deci acceptarea ei, chiar in termen, devine fara efect.

Retragerea o fertei inainte de termen atrage raspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produse
ca urmare a revocarii intempestive. Termenul raspunderii este diferit dupa autori: raspunderea are ca temei fie
un antecontract, fie un act unilateral, fie un fapt juridic exterior ofertei care angajeaza raspunderea delictuala a
persoanei responsabile pentru exercitiul abuziv al dreptului de a revoca oferta.
Multi autori spun ca, dei oferta a fost revocata, daca acceptarea ei s-a produs in termen, contractul ar
trebui considerat incheiat.Cu alte cuvinte, ca oferta este obligatorie pana la expirarea termenului i ca, deci,
revocarea ei anterioara expirarii termenului ar fi fara efect.
Oferta i antecontractul (promisiunea de a contracta).
Oferta este un act juridic de formatie unilaterala.
Antecontractul este un contract, deci un act juridic de formatie bilaterala, avand la baza un acord de vointa.
Exemplu de antecontract:in conditiile art. 12 din Decretul nr. 144/1958 se prevedea posibilitatea ca instanta sa
dispunt incheierea contractului de vanzare-cumparare imobiliara, hotararea pronuntata in cauza tinand loc de
contract.
In conditiile abrogarii Decretului nr.144/1958, Curtea Suprema a decis ca azi instantele judecatoresti
pot pronuta, pe baza unui antecontract de vanzare-cumparare, o hotarare care sa tina loc de act autentic de
instrainare, intemeindu-se pe art.1073 i 1077 C.civ. Prevederile Codului civil citate permit creditorului sa
obtina executarea intocmai a obligatiei asumate de debitor, iar in cazul in care obligatia de a face nu este adusa
la indeplinire de catre debitor, creditorul poate fi autorizat de a o aduce la indeplinire el insui, pe cheltuiala
debitorului.

221

Unii autori fac o distinctie intre antecontract (promisiunea de a contracta) i promisiunea s

inalagmatica de contract (compromisul), acesta din urma fiind definit ca un angajament (acord) al partilor de a
incheia un contract, de regula de vanzare imobiliara,care nu s-ar putea incheia imediat pe baza acordului de
vointa al partilor, fiind necesara indeplinirea unei anumite formalitati (o autorizatie administrativa sau
intocmirea actului in forma autentica la notar)
In cazul, de exemplu, al refuzului uneia dintre parti de a se prezenta la notar, cealalta parte poate cere
instantei sa pronunte o hotarare care sa tina locul actului de vanzare-cumparare. Practica noastra judiciara nu a
distins intre antecontract i promisiunea sinalagmatica (compromisul) pe care a denumit-o in mod constant
antecontract i i-a dat consecintele pe care le-am infatiat mai sus.
In literatura juridica straina, in special franceza, sunt analizate i aa-numitele contracte preparatorii
(care preced incheierea contractului propriu- zis i fac parte din procedura negocierii acestuia, cum ar fi pactul
de preferinta, clauza de exclusivitate, clauza de monopol, antecontractele-cadru).
Acceptarea ofertei.
Acceptarea ofertei poate fi facuta in scris sau verbal, expres sau tacit, adica sa rezulte in mod cert, din
anumite imprejurari, gesturi sau atitudini ale acceptantului.
Simpla tacere nu poate avea in principiu valoare de acceptare.
Numai exceptional, prin lege sau in practica judecatoreasca tacerii i se acorda
efecte:
a) cand legea admite tacita reconductiune (ex. la inchiriere);
b) cand partile au convenit ca simpla tacere dupa primirea ofertei, sa aiba valoare de acceptare;
c) atunci cand oferta e facuta exclusiv in interesul celeilalte parti, ea poate fi considerata ca exceptata,
chiar daca partea careia i- a fost adresata tace.
Pe langa conditiile generale de fond privind consimtamantul, acceptarea trebuie sa indeplineasca
anumite conditii specifice:
a. sa concorde cu oferta. Daca nu concorda, ea are valoarea unei contraoferte;
b. sa fie neandoielnica;
c. daca oferta a fost adresata unei anumite persoane, numai aceasta persoana o poate accepta;
d. acceptarea trebuie sa intervina inainte ca oferta sa devina caduca ori sa fi fost revocata.

222

Momentul $i locul incheierii contractului

Momentul incheierii contractului este cel in care acceptarea intalnete oferta i deci este format
consimtamantul. Exista deci trei ipoteze privind modalitatea in care acceptarea se poate intalni cu oferta i
care determina momentul incheierii contractului:
1) intre prezenti contractul este incheiat in momentul cand se realizeaza acordul;
2) prin telefon cont ractul este considerat incheiat, ca i intre prezenti, in momentul in care
partile contractante au ajuns la acord;
3) prin corespondenta (intre absenti). In cazul incheierii contractului prin corespondenta, sistemul
care si-a gasit consacrarea in practica este cel al informarii, deci momentul incheierii
contractului este cel cand ofertantul a luat, efectiv, cunostinta de acceptare.
In practica se considera ca simpla primire de catre ofertant a corespondentei expediate de acceptant i
in care fireste se gasete acceptarea, constituie o prezumtie relativa ca ofertantul a luat cunostinta de
acceptare.
Asfel, sistemul informarii se confunda cu cel al receptiei.
Nu sunt acceptate sistemul emisiuni (declaratiunii) i nici cel al expedierii acceptarii, pentru ca pana la
ajungerea la destinatar a acceptarii, acceptantul poate sa - i retraga acceptarea.
Oferta cu termen i momentul incheierii contractului
Pentru a se produce incheierea contractului e necesar ca acceptarea sa fi ajuns la ofertant inainte de
expirarea termenului prevazut in oferta.
Ofertantul poate primi ca valabila i o acceptare ajunsa peste termen, cu conditia sa incunostinteze de
indata pe acceptant despre aceasta.
Elementul determinant pentru stabilirea momentului incheierii contractului este vointa partilor.
Momentul incheierii contractului are importanta din mai multe puncte de vedere:
-

in raport de aceasta se apreciaza posibilitatea de revocare i caducitatea ofertei; viciile vointei trebuie
sa nu existe in momentul incheierii contractului;

legea aplicabila este in vigoare in momentul incheierii contractului;

efectele contracului se produc, ca regula, din momentul incheierii contractului;

momentul incheierii contractului determina i locul incheierii acestuia.

223

Locul incheierii contractului $i importanta lui

Intre prezenti, locul incheierii contractului este unde se afla contractantii.
Daca contractul se incheie la telefon, locul incheierii contractului va fi acela unde se afla ofertantul.
Daca contractul se incheie prin corespondenta, locul incheierii este cel unde se afla ofertantul i unde i
s-a adresat corespondenta.
Cand nu este nevoie sa se comunice acceptarea, locul incheierii este localitatea in care se afla
destinatarul ofertei.
Din punctul de vedere al dreptului international privat, locul prezinta importanta pentru stabilirea legii
aplicabile in caz de litigiu privind incheierea sau executarea contractului.
La fel, uneori el prezinta importanta pentru determinarea instantei competente teritorial.
Efectele contractului
Notiuni gene rale
Efectul imediat al oricarui contract este acela de a da natere la drepturi i obligatii, aadar se
vorbete despre puterea obligatorie a contractului.
Examinarea efectelor implica abordarea urmatoarelor aspecte principale:
a) stabilirea cuprinsului contractului, prin interpretarea corecta a clauzelor sale;
b) principiul obligativitatii contractului, privit sub trei aspecte:
-

in raporturile dintre partile contractante

in raporturile cu alte persoane

in raporturile cu alte persoane care nu au calitatea de parti contractante (principiul relativitatii efectelor
contractului);

c) efecte speciale ale contractelor sinalagmatice:

-

executarea concomitenta a obligatiilor reciproce

exceptia de neexecutare a contractului

suportarea riscului contractului

rezolutiunea i rezilierea contractului.

224

Interpretarea contractului
Interpretarea contractului permite o corecta determinare a insasi fortei obligatorii a acestuia. Ea nu se
confunda cu proba lui, contractul fiind considerat ca exista.
Clasificarea jur idica a contractului apare ca un prim rezultat al interpretarii.
Operatiunea nu se oprete insa aici, deoarece incadrarea juridica a contractului intr-o anumita
categorie -calificarea lui- atrage dupa sine efectele juridice proprii acelei categorii; cuprinsul acestor efecte
poate constitui, i el, la randul sau, obiect de interpretare.
Reguli de interpretare a contractelor
Reguli generale:
a) Prioritatea vointei reale a partilor (interpretarea se va face dupa intentia comuna a partilor
contranctante, iar nu dupa sensul literal al termenilor - art.977 C.civ.).
Vointa reala trebuie dovedita. Pana la aceasta dovada, manifestarea (declaratia) de vointa, adica forma
in care aceasta se prezinta, este singura realitate dovedita. Pana la proba contrarie, vointa declarata se
considera a corespunde pe deplin vointei reale.
Dovada ca vointa reala a fost alta decat cea exprimata, se poate face atat cu elemente intrinseci
contractului, cat i cu elemente extrinseci (tratative, discutii etc.).
Discordantele ce pot aparea intre vointa reala i forma in care a fost exprimata, nu trebuie confundata
cu simulatia contractului, cand partile in mod intentionat urmaresc sa mascheze existenta unui act juridic real,
dar secret, printr-un act juridic public, dar simulat.
b) Contractul produce, pe langa efectele expres aratate in el, i alte efecte.
c) Clauzele obinuite intr-un contract se subinteleg, chiar daca nu sunt expres prevazute intr- insul
(art.981 C.civ.).
Reguli speciale:
a. interpretarea coordonata a clauzelor contractului. Toatele clauzele alcatuiesc un intreg.Art.982
C.civil prevede ca" Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia
intelesul ce rezulta din intregul act".
b. Interpretarea clauzelor indoielnice (susceptibile de mai multe intelesuri sau confuze):

225

se face in sensul care reiese din natura contractului (art.979 C.civ.);

in sensul in care ele ar produce un efect, iar nu in cel in care nu ar putea produce nici unul (art. 978
C.civ.);

dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art.980 C.civ.); - in folosul celui care s-a obligat (in
dubio pro reo) (art. 983 C. civ.).
c. Alte reguli de interpretare:

oricat de generali ar fi termenii intrebuintati de parti, obiectul contractului se reduce numai la lucrurile
la care se pare ca partile i-au propus a contracta (art.984 C.civ.);

cand partile, pentru a explicita continutul unei clauze, apeleaza la un exemplu, nu trebuie sa se reduca
intinderea obligatiei la cuprinsul exemplului luat (art.985 C.civ.).
Obligativitatea contractului intre partile contractante
Contractul este obligatoriu intre parti.
Art.969 C civ. Prevede :" Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".

Principiul " pacta sunt servanda " se fundamenteaza nu numai pe cerintele mora le ale respectarii cuvantului
dat, ci i pe cerintele societatii insasi, ale sigurantei vietii juridice.
Exista o simetrie intre modul de incheiere a contractului i modul de modificare, desfacere ori
desfiintare a acestuia.
Contractul este rezultatul unui mutuus consensus, deci i revocarea lui trebuie sa fie rezultatul unui
mutuus dissensus.
Nu sunt excluse insa exceptii, cand este posibila denuntarea unilaterala a contractului. Aceste exceptii
expres prevazute de lege sau contract. Ex. De denuntare unilaterala: incheierea fara termen, contractul de
mandate, contractul de depozit. Clauza de denuntare unilaterala nu poate fi insa inclusa intr-un contract
declarat de lege irevocabil (ex. Donatie ) i nu trebuie sa reprezinte o conditie potestativa din parte a celui
care se obliga (pentru ca insasi obligatia sub aceasta conditie este nula).
Alte cazuri de incetare, modificare ori suspendare a fortei obligatorii ale contractului sunt:

226

a. decesul partii contractante in contracte "intuitu personae" (ex. Imprumutu l de folosinta sau mandatul);
b. prelungirea (prorogarea) legala a unor contracte peste termenele prevazute de parti (ex. Contractile de
inchiriere a locuintelor);
c. interventia unui cause de forta majora care impiedica un timp executarea obligatiilor.
Obligativitatea contractului in raport cu persoanele care nu au calitatea de parti contractante
Principiul relativitatii efectelor contractului
Contractul incheiat nu poate nici profita, nici leza interesele tertelor persoane. Art. 973 C civ.
Stabileste:" Conventiile n-au efect decat intre partile contranctante" . Trebuie distinsa problema efectelor
contractului de cea a opozabilitatii fata de terti a contractului.
Efectele contractului (drepturile i obligatiile) care se nasc, se modifica ori se sting pe baza acordului
de vointa, se produc numai intre partile contractante.
Fata de terti, contractul incheiat apare ca un fapt juridic care trebuie respectat, deci este opozabil
tertilor.
Si consecintele juridice sunt diferite:
-

daca una din parti nu-si executa obligatiile ce-i revin din contract, raspunde pe temei contractual;

daca o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract, acea persoana va
raspunde delictual, potrivit art.998 i urm. C.civ.
Din punct de vadere probatoriu, intre parti contractul se dovedeste conform regulilor de dovada ale

unui act juridic; in schimb un tert poate invoca orice mijloc de proba pentru a dovedi existenta sau inexistenta
lui, pentru ca fata de el acesta este un fapt juridic.
Contractul privit ca realitate sociala, ca fapt social, este opozabil fata de oricine, chiar i fata de aceia
care nu au participat la incheierea lui; aceasta este opozabilitatea contractului, care nu se afla in contradictie
cu principiul relativitatii efectelor contractului.
De exemlpu partile pot invoca contractul fata de terti, ca titlu de dobandire a unui drept real sau de
creanta, sau contractul poate fi invocat ca just titlu pentru uzucapiune.

227

Si invers: tertele persoane ar putea avea interesul sa invoce contractul, in folosul lor personal,
impotriva partilor insesi din acel contract.
Domeniul de aplicatie al principiului. Parti. Terti. Categorii intermediare.
Partile sunt acele persoane care au incheiat direct sau prin reprezentant contractul.
Terti (penitus extranei) sunt acele persoane complet straine fata de contract sau in raport cu oricare
dintre parti. Este sigur ca, fata de ei, contractul nu va produce nici un efect.
Intre cele daua categorii exista succesorii partilor,care , desi nu au participat la incheierea
contractului, datorita raporturilor pe care le au cu partile contractante, suporta efectele acestui contract.
In aceasta categorie intermediara sunt inclusi; succesorii universali i cu titlu universal, succesorii cu titlu
particular i creditorii chirografar i ai partilor.
Succesorii universali sunt persoanele care succed, care dobandesc intreg patrimonial ( activul i
pasiv) al uneia dintre partile contractante (mostenitorul legal, legatarul universal sau persoana juridica care
primeste intregul patrimoniu al alteia prin comasare- fuziune sau absorbtie).
Succesorii cu titlu universal sunt persoanele care au vocatie la o fractiune din patrimonial uneia
dintre partile contractante (o fractiune atat din activul cat i din pasivul patrimonial). Este situatia cand exista
mai multi succesori legali ori testamentari care culeg fractiuni din mostenire.
Succesorii cu titlu particular sunt persoanele care dobandesc un drept anumit din patrimoniul uneaia
dintre partile contranctante Ex. :cumparatorul unui bun, donatorul, cesionarul unei creante etc.
Fata de succesorii universali i cu titlu universal, contractele incheiate de autorul lor vor produce toate
efectele. Fac exceptie contracte" intuitu personae" i efectele declarate de partile contractante ca fiind
netransmisibile succesorilor.
In cazul succesorilor cu titlu particular, acestia vor fi tinuti numai de efectele contractelor incheiate de autor cu
alte persoane i care au legatura cu dreptul transmis catre succesor, astfel drepturile ii profita, dar obligatiile in
principiu nu-i sunt opozabile.

228

Exista exceptii in cazul obligatiilor propter rem i a celor scriptae in rem care, fiind strins legate de un
anumit lucru, vor produce efecte i fata de succesorul cu titlu particular.
Creditorii chirografari sunt creditorii ale caror creante sunt garantate cu intregul patrimoniu al
debitorului, care deci nu beneficiaza de o garantie reala care sa-l avantajeze. Ei pot inlatura opozabilitatea fata
de ei a contractului incheiat de debitor fie pe calea actiunii pauliene (art. 975 C. civ.), daca actele sunt
incheiate de debitor in frauda lor, fie pe calea actiunii in simulatie (art.1175 C.civ.).
Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului
Sunt situatiile in care contractul incheiat produce efecte fata de anumite persoane care nu au participat
in mod direct, nici prin reprezentare la incheierea contractului i nici nu au calitatea de succesori ai partilor.
In principiu, trebuie facuta distinctia intre drepturi i obligatii. Astfel, daca o persoana poate dobandi
drepturi printr-un contract la care nu a participat i nici nu are calitatea de succesor; cu privire la obligatii,
acestea in principiu nu pot apartine tertilor, cu exceptia obligatiilor ce izvorasc din contractul colectiv de
munca.
a.) Promisiunea faptei altuia este contractul prin care debitorul se obliga sa determine o terta
persoana sa-si asume un anumit angajament in folosul creditorului din contract.Este o aparenta exceptie de la
principiul relativitatii.
Debitorul isi asuma, de fapt, el personal, obligatia de a determina pe tert sa-si ia un angajament fata de
creditor.
Deci tertul nu este obligat direct prin contractul dintre debitor i creditor. Tertul poate fie sa refuze
incheierea contractului (situatie cand se angajeaza raspunderea debitorului pentru neexecutarea obligatiilor),
poate sa artifice contractul dintre debitor i creditor, fie poate sa incheie un contract cu creditorul in limitele
promisiunii.
Promisiunea faptei altuia (promesse de porte-fort) de deosebeste de bunele oficii (bons offices) prin
care promitentul promite ca va face ce-i sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. In acest
caz, obligatia promitentului este numai o obligatie de mijloace i el va raspunde numai in masura in care culpa
sa va fi dovedita.
In cazul promisiunii faptei altuia, obligatia promitentului este obligatie de rezultat la care opereaza
prezumtia de culpa a debitorului pentru neindeplinirea ei.

229

b.) Stipulatia pentru altul (contractul in favoarea unei terte persoane), este contractul prin care se
confera un drept unei persoane care nu este nici parte, nici reprezentant.
Este o exceptie reala de la principiul relativitatii efectelor contractului.
Stipulatia pentru altul este acel contranct prin care o persoana numita promitent, se obliga fata de alta
persoana numita stipula nt sa execute o obligatie in favoarea unei alte persoane, numita tert beneficiar.
Tertul devine, prin urmare, creditorul direct al promitentului. Exemplu: asigurarea pentru viata
cuprinde o stipulatie pentru altul: asiguratorul promite asiguratului sa plateasca (in cazul decesului acestuia) o
suma de bani- indemnizatia de asigurare a unui beneficiar pe care asiguratul l-a desemnat.Asiguratul este
stipulantul, iar asiguratorul este promitentul.
Alte exemple: contractul de donatie cu sarcini, contractul de transport de bunuri (expeditorul convine
cu carausul sa efectueze transportul i sa predea marfa destinatarului care este, evident, tert beneficiar);
contractul de asigurare facultativa de persoane sau bunuri, cand se stipuleaza ca indemnizatia de
asigurare(despagubirea sau suma asigurata) sa se plateasca unei terte persoane.
Conditii de validitate a stipulatiei pentru altul:
In primul rand trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate cerute de lege in cazul oricarui
contract (capacitatea partilor, consimtamantul, obiectul, cauza i, pentru unele contracte, forma).
In plus, la stipulatia pentru altul este nevoie de existenta vointei de a stipula in favoarea unei terte
persoane care sa fie certa, neindoielnica, iar beneficiarul sa fie determinat sau macar determinabil, chiar daca
s-ar referi la persoane viitoare(ex. Primul copil care se va naste stipulantului).
Efectele stipulatiei pentru altul:
-intre stipulant i promitent exista legatura specifica oricarui contract i deci obligatiile
promitentului trebuie executate in raport cu drepturile subiective ale stipulantului, deci stipulantul poate cere
promitentului sa execute angajamentele luate fata de el. Daca promitentul nu le executa, stipulantul poate cere
rezolutiunea contractului sau executarea silita in natura sau prin echivalent banesc,

230

De asemenea, stipulantul are posibilitatea intentarii unei actiuni impotriva promitentului pentru
executarea prestatiei fata de tert;
-intre tertul beneficiar i promitent exista doua efecte juridice:
1) promitentul poate opune tertului toate cauzele de nulitate, de caducitate sau de rezolutiune care
afecteaza contractul. Din momentul in care beneficiarul a acceptat stipulatiunea pentru altul, dreptul
tertului beneficiar devine irevocabil. Tertul beneficiar poate actiona in justitie promitentul, dar numai
pentru a reclama executarea promisiunii. El nu poate cere rezolutiunea, caci el nu are nici un drept de a
i se restitui prestatia furnizata de stipulant. El nu devine parte in contractul principal.
2) Tertul beneficiar are un drept direct impotriva promitentului. Se pune intrebarea daca beneficiarul are
vreo obligatie. Stipulatia pentru altul nu poate naste decat un drept in favoarea tertului i nicidecum o
obligatie in sarcina sa.
In cazul in care s-ar pune problema une i datorii pe care trebuie sa o execute tertul, este absolute
necesar ca acesta sa o accepte. Prin acceptare, tertul beneficiar adera la un contract incheiat de alte persoane
(stipulant i promitent);
-intre tert i stipulant relatiile sunt create in mod indirect, dar ele sunt scopul stipulatiei (prestatia pe
care stipulantul doreste sa o confere tertului prin intermediul promitentului). Acest interes poate fi cu titlu
oneros (ex. Stipulantul are o datorie fata de tert care se va stinge prin plata facuta de promitent tertului) sau
poate fi cu titlu gratuit ( o liberalitate, de exemplu asigurarea vietii permite o liberalitate fata de un tert
beneficiar).
In concluzie, stipulatia pentru altul reprezinta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor actelor
juridice, caci tertul nu devine creditor i nici debitor, decat daca doreste acest lucru.
c.) Actiunile directe pentru plata unor sume de bani.
In unele cazuri, legea creeaza posibilitatea persoanelor, intre care nu exista relatii contractuale, de a
actiona direct in vederea efectuarii platii pe una din partile acelui contract, invocand contractul fata de care
terta persoana este straina.
Toate aceste actiuni directe au ca obiect plata unei sume de bani.Ex.: in cazul contractului de
antrepriza de lucrari, potrivit art. 1488 C.civ. lucratorii(parti in contractul de subantrepriza) pot actiona direct
pe beneficiarul constructiei pentru plata sumelor de bani ce li se cuvin, daca aceste sume nu au fost platite de
antreprenor.

231

La fel, in cazul contractului de ma ndate; daca mandatarul, la randul lui, incheie un contract cu o alta
persoana pentru indeplinirea mandatului, mandantului din primul contract i se recunoaste o actiune directa fata
de submandatar, desi acesta din urma este tert fata de contractul prin care s-a produs substituirea (art.1542 al.
final C. civ.).
d.) Simulatia este operatia juridica prin care partile incheie doua contracte; unul public, aparent,
numit contract simulat, prin care se creeaza o anumita aparenta juridica care nu corespunde realitatii, i altul
secret denumit, contrainscris, care corespunde vointei reale a partilor.
Aceasta institutie juridica care realizeaza concomitent doua operatiuni juridice, una reala i alta
fictiva, se numeste simulatie.
Simulatia poate imbraca mai multe forme:
-

Deghizarea. Contractul este deghizat daca aparent contractul este cu titlu oneros(vanzare-cumparare),
dar in realitate el este cu titlu gratuit (donatie).

Interpunerea de persoane In contractul public (aparent) apar unele persoane care nu sunt aceleasi cu
cele existente in contractul secret (real), (ex. Beneficiar al contractului este alta persoana decat cea care
figureaza ca beneficiar in contractul aparent). Trebuie sa se faca urmatoarea precizare: simulatia prin
interpunere de persoana nu se confunda cu reprezentarea unde reprezentantul ce incheie contractul cu
tertul actioneaza in numele i pe seama reprezentantului.
Simulatia are ca principal efect inopozabilitatea fata de tertele persoane ale contractului secret si, dupa

caz, posibilitatea inlaturarii simulatiei pe calea actiunii in simulatie.

Temeiul legal al efectelor simulatiei il constituie art,1175 C. civ. , potrivit caruia "Actul secret care
modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante i succesorii lor universali; un
asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane".
Deci intre parti contractante va produce efecte numai contractul secret- contrainscrisul (la fel i
fata de succesorii universali i cu titlu universal al partilor).
Fata de terti va produce efecte numai contractul aparent, public, chiar daca acesta nu corespunde
vointei reale a partilor.

232

Ca atare, sanctiunea specifica simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a situatiei juridice reale.
Terti, in materia simulatiei, sunt succesorii cu titlu particular i creditorii chirografari. cand exista
conflict intre ei, unii dorind sa invoce fata de parti contractul aparent, altii contractul ascuns, vor castiga tertii
care se intemeiaza cu buna credinta pe actul aparent.
In anumite situatii, chiar succesorii universali sau cu titlu universal pot dobandi calitatea de terti in
masura in care, prin simulatie, li s-au nesocotit interesele intr-o maniera frauduloasa.
Toate persoanele indreptatite de legiuitor pot apela la actiunea in simulatie prin care se tinde la
dovedirea caracterului simulate al operatiunii juridice, inlaturarea contractului simulate i aceluia care
corespunde vointei reale a partilor.
De regula simulatia este folosita pentru a eluda dispozitiile legale in materie fiscala (in actul aparent
operatiunea juridica este incadrata la un pret mai mic pentru a se plati o taxa fiscala mai mica).
Pe langa sanctiunea de drept civil ( inopozabilitatea contractului secret fata de terti) , simulatia poate
atrage consecinte de ordin penal, fiscal.
Efecte specifice (speciale) ale contractelor sinalagmatice
Din reciprocitatea i interdependenta obligatiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice,
decurg urmatoarele efecte specifice:
-

obligatiile reciproce ale partilor trebuie sa fie executate simultan. De la aceasta regula fac exceptie
acele contracte care prin natura lor sau datorita vointei partilor se executa altfel. Aa fiind, oricare
parte contractanta are dreptul sa refuze executarea obligatiei proprii, atata timp cat cealalta parte, care
pretinde executarea, nu executa obligatiile ce-i revin din acelai contract. Aceasta posibilitate poarta
denumirea de exceptie de neexecutare a contractului;

daca una din parti nu-i executa culpabil obligatiile, cealalta parte are dreptul sa ceara in justitie
rezolutiunea sau rezilierea contractului;

233

- daca un eveniment independent de vointa sa impiedica o parte contractanta sa-i execute obligatiile,
contractul inceteaza, cealalta parte fiind exonerata de obligatiile sale. Legat de aceasta se pune problema
suportarii riscurilor contractuale.
Exceptia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus)
Definitia
Exceptia de neexecutare a contractului este un mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile
contractului sinalagmatic, in cazul in care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care
pretinde aceasta executare sa-i execute propriile obligatii.
Prin invocarea acestei exceptii, partea care o invoca obtine, fara interventia instantei judecatoreti, o
suspendare a executarii propriilor obligatii, pana in momentul in care cealalta parte ii va executa obligatiile
ce-i revin. De indata ce aceste obligatii vor fi indeplinite, efectul suspensiv al exceptiei de neexecutare a
contractului inceteaza.
Reglementare
In codul nostru civil nu exista un text general care sa reglementeze exceptia de neexecutare a
contractului, dar ea este consacrata in cateva cazuri, in materie de vanzare, de schimb i depozit remunerat.
"Vanzatorul nu este dator sa predea lucrul, daca cumparatorul nu platete pretul i nu are dat de
vanzator un termen pentru plata", dispune art. 1322 Cod civil. Tot astfel, cumparatorul are i el dreptul de a
opune exceptia de neexecutare.
In cazul contractului de schimb, partea ce a primit lucrul ce i s-a dat in schimb de catre cealalta parte,
fara ca acesta sa fi fost proprietarul lucrului respectiv, nu poate fi constransa sa predea lucrul pe care, la randul
sau, l-a promis, ci numai sa intoarca pe cel primit (art. 1407 Cod civil).
In materia contractului de depozit, "depozitarul poate sa opreasca depozitul pana la plata integrala
cuvenita din cauza depozitului"(art. 1619 Cod civil).
Temeiul juridic

234

In doctrina, exceptia de neexecutare a contractului este fundamanetata, de majoritatea autorilor, pe

reciprocitatea i interdependenta obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice., dar este sustinut i
punctul de vedere potrivit caruia fundamentul exceptiei de neexecutare este principiul bunei-credinte i
echitatii, in bazacaruia nici una dintre parti nu ar putea solicita celeilalte parti executarea angajamentelor sale,
fara a oferi i ea ce datoreaza.
Conditiile invocarii exceptiei de neexecutare a contractului
Pentru invocarea exceptiei de neexecutare a contractului se cer intrunite urmatoarele conditii:
-obligatiile reciproce ale partilor sa-i aiba temeiul in acelai contract. De exemplu, cumparatorul nu
poate refuza sa plateasca pretul pe motiv ca vanzatorul ii datoreaza o suma de bani pe care i- a imprumutat-o;
-

este necesar ca din partea celuilalt contractant sa existe o neexecutare, chiar partiala, dar suficient de
importanta;

neexecutarea sa nu se datoreze faptei insei a celui ce invoca exceptia, fapta ce la impiedicat pe

celalalt sa-i execute obligatia;

partile sa nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligatiile reciproce. Daca un astfel de
termen a fost convenit, inseamna ca partile au renuntat la simultaneitatea de executare a obligatiilor i
deci nu mai exista temeiul pentru invocarea exceptiei de neexecutare;
- pentru invocarea exceptiei de neexecutare nu se cere ca debitorul sa fi fost pus in intarziere.
Invocarea exceptiei de neexecutare are loc direct intre parti, fara a fi necesar sa se pronunte instanta

judecatoreasca. Este insa posibil ca partea careia i se opune aceasta exceptie sa sesizeze instanta
judecatoreasca ori de cate ori pretinde ca invocarea ei s-a facut in mod abuziv.
Exceptia de neexecutare poate fi opusa nu numai celeilalte parti, ci tuturor persoanelor ale caror
pretentii se intemeiaza pe acel contract. Aadar, ea poate fi invocata i fata de un creditor al celeilalte parti
care solicita obligarea la executare pe calea actiun ii oblice. In schimb nu poate fi opusa acelor terti care
invoca un drept propriu i absolut distinct nascut din contractul respectiv.
Efectul invocarii exceptiei de neexecutare a contractului

235

Efectul invocarii exceptiei de neexecutare a contractului consta in suspendarea obligatiei asumate de

partea care folosete aceste mijloc de aparare, pana la momentul lacare cealalta parte ii va indeplini obligatia
a carei neexecutare a determinat invocarea exceptiei.
Rezolutiunea i rezilierea contractului
Definitia rezolutiunii
Prin rezolutiune se intelege desfiintarea, pe cale judiciara sau conventional, a contractului sinalagmatic
cu executare uno ictu, in cazul in care nu se indeplinesc, in mod culpabil, obligatiile asumate prin conventie,
desfiintare care produce efecte retroactive.
Cu alte cuvinte, rezolutiunea contractului este o sanctiune a neexecutarii culpabile a unui contract
sinalagmatic cu executare imediata, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia i repunerea partilor in
situatia avuta anterior incheierii contractului.
Rezolutiunea contractului i nulitatea
Dei ambele au ca efect desfiintarea retroactiva a contractului, intre rezolutiune i nulitate exista i
importante deosebiri. Astfel, in timp ce cauzele nulitatii sunt intotdeauna concomitente cu momentul incheierii
contractului, cauza rezolutiunii este intotdeauna posterioara incheierii contractului.
Nulitatea se intemeiaza pe ideea ca un contract nu a fost valabil incheiat, pe cand rezolutiunea are ca
premisa un contract perfect valabil incheiat, care insa nu a fost executat din culpa uneia dintre parti.
Temeiul juridic al rezolutiunii contractului
In doctrina, s-a afirmat ca rezolutiunea contractului este o sanctiune civila, garantie a respectari
contractului, de natura a contribui la executarea intocmai i cu buna- credinta, a obligatiilor contractuale.
Majoritatea autorilor considera insa ca temeiul juridic al rezolutiunii il constituie reciprocitatea i
interdependent obligatiilor din contractul sinalagmatic, imprejurarea ca fiecare dintre obligatiile reciproce este
cauza juridica a celeilalte.
Rezolutiunea judiciara
Potrivit art. 1021 Cod civil, rezolutiunea nu opereaza de drept. Partea indreptatita trebuie sa se
adreseze instantei judecatoreti cu o actiune in rezolutiune.

236

In aceste conditii, legea recunoate instantei dreptul de a verifica i aprecia cauzele rezolutiunii,
putand, dupa caz, sa acorde un termen de gratie partii actionate.
Actiunea in rezolutiune poate fi introdusa de partea in privinta careia angajamentul nu s-a realizat
precum i de avanzii ei cauza. Daca s-ar recunoate o asemenea actiune partii care nu-i executa obligatia, ar
insemna sa i se acorde o prima de incurajare, o cale nejustificata de a se desprinde din raportul contractual la
care a convenit, ceea ce ar constitui o infrangere de neadmis a principiului obligativitatii contractelor.
Conditiile exercitarii actiunii in rezolutiune
Pentru admiterea actiunii avand ca obiect rezolutiunea unui contract se cer indeplinite urmatoarele
conditii:
-

una dintre parti sa nu-i fi executat obligatiile sale;

neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu i-a indeplinit obligatia. Daca neexecutare s-a datorat
unei cauze fortuite, independente de vointa debitorului, nu se va pune problema rezolutiunii, ci aceea a
riscului contractului;

debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere, in conditiile prevazute de lege. Punerea in
intarziere este foarte importanta, pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligatiilor de catre
cealalta parte contractanta.
Instanta judecatoreasca, constatand indeplinirea acestor conditii, urmeaza sa se pronunte asupra

rezolutiunii contractului.
Rezolutiunea conventionala
Clauzele contractuale exprese prin care partile prevad rezolutiunea contractului pentru neexecutarea
obligatiilor uneia din ele se numescpacte comisorii.
Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu conditia rezolutorie expresa care
constituie o modalitate a contractului. In cazul conditiei rezolutorii, rezolutiunea depinde de un eveniment
viitor i nesigur, strain de comportamentul debitorului i nu are caracter sanctionator. Dimpotriva, in cazul
pactului comisoriu, rezolutiunea se datoreaza neexecutarii obligatiilor contractuale de catre debitor i se pune
in valoare la initiativa creditorului.

237

Avand in vedere consecintele lor asupra fiintei contractelor, pactele comisorii sunt interpretate de
practica judiciara restrictiv i cu mai mare severitate. Intentia partilor de a stipula o asemenea clauza trebuie
sa rezulte fara echivoc din cuprinsul actului juridic.
Dupa modul in care sunt redactate, respectiv intensitatea cu care produc efectele rezolutiunii, pactele
comisorii sunt de patru tipuri: Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractuala prin care partile prevad
ca, in cazul in care una dintre ele nu executa prestatiile ce le datoreaza, contractul se desfiinteaza;
-

Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care partile convin ca in cazul in care o parte nu-i
executa obligatiile, cealalta parte este in drept sa considere contractul ca desfiintat. Instanta sesizata de
partea care nu i-a executat obligatia va putea totui sa constate ca, dei obligatia nu a fost indeplinita
la termen totui ea a fost executata inainte de a fi avut loc declaratia de rezolutiune. Astfel, instanta nu
poate acorda un termen de gratie, dar va putea sa constate ca rezolutiunea nu a avut loc;

Pactul comisoriu de gradul III consta in clauza prin care se prevede ca, in cazul in care una dintre parti
nu ii va executa obligatiile sale, contractul se considera rezolvit de plin drept. Aceasta inseamna ca
instanta de judecata nu este indreptatita sa acorde termen de gratie i sa se pronunte referitor la
oportunitatea rezolutiunii contractului.

Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauza contractuala prin care partile prevad ca, in cazul
neexecutarii obligatiei, contractul se considera desfiintat de drept, fara a mai fi necesara punerea in
intarziere i fara interventia instantei de judecata. O asemenea stipulatie are drept efect desfiintarea
neconditionata a contractului, de indata ce a expirat termenul de executare, fara ca obligatia sa fi fost
adusa la indeplinire. Instanta de judecata sesizata de una dintre parti nu va avea alta posibilitate decat
aceea de a constata faptul ca rezolutiunea contractului a operat de plin drept.
In legatura cu toate pactele comisorii este necesar a fi facuta observatia generala ca singurul in drept a

aprecia daca este cazul sa se aplice rezolutiunea este creditorul care i-a executat sau se declara gata sa-i
execute obligatiile. Inscrierea in contract a unui pact comisoriu expres nu inlatura posibilitatea acestuia de a
cere executarea silita a contractului i de a nu se ajunge la rezolutiune.

238

Debitorul care nu i- a executat obligatiile nu are dreptul de a pretinde rezolutiunea contractului, chiar
daca in cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever.
Efectele rezolutiunii contractului
Rezolutiunea produce efecte intre partile contractului i fata de terti. Efectul principal consta in
desfiintarea contractului, atat pentru trecut (ex tunc), cat i pentru viitor (ex nunc).
Intre parti, rezolutiunea contractului are ca efect repunerea lor in situatia anterioara, partile fiind tinute
sa-i restituie prestatiile efcetuate in temeiul contractului desfiintat.
Atunci cand creditorul a suferit i un prejudiciu din cauza neexecutarii obligatiei de catre cealalta
parte, el are dreptul sa ceara, pe langa rezolutiunea contractului, obligarea debitorului la plata de daune
interese. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de partile contractante printr-o clauza penala. In caz contrar,
intinderea daunelor interese va fi stabilita de instanta de judecata, conform art. 1084 Cod civil.
Fata de terti, rezolutiunea contractului are ca efect desfiintarea tuturor drepturilor consfintite in
favoarea lor de catre dobanditorul bunului sau bunurilor ce au format obiectul contractului rezolvit, conform
principiului "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis". Astfel, urmare a caracterului retroactiv al
rezolutiunii, dobanditorul nu putea transmite drepturi pe care nu le avea "nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipso
habet". Cu toate acestea, tertii dobanditori vor putea opune dobandirea drepturilor lor prin posesie de b una
credinta (art. 1909 Cod civil), in cazul bunurilor mobile i prin uzucapiune, in cazul bunurilor imobile.
Rezilierea contractului
Rezilierea contractului este sanctiunea care se aplica in cazul neexecutarii culpabile a unui contract cu
executare succesiva.
Rezilierea are ca efect desfiintarea contractului sinalagmatic, pentru cauza de neexecutare numai
pentru viitor. Prestatiile executate in trecut, fiind de regula ireversibile, raman definitiv executate.

239

Contractul de inchiriere, de exemplu, este un contract cu executie succesiva, in timp. Daca la un

moment dat una dintre parti nu-i mai executa obligatia, cealalta parteva putea cere rezilierea contractului. Ca
efect al rezilierii, efectele viitoare ale contractului inceteaza, fara insa ca aceasta sa aiba vreo influenta asupra
a tot ceea ce s-a executat pana atunci.
In doctrina s-a afirmat ca, se poate spune ca rezolutiunea contractelor cu executare succesiva se
numete reziliere. De aceea, cu exceptia faptului ca desfiinteaza contractul numai pentr u viitor, rezilierii i se
aplica, sub toate celelalte aspecte, regimul juridic al rezolutiunii.
Riscul contractului
Cand in cadrul unui contract sinalagmatic, o parte nu vrea sa-i execute obligatia sa, ori este, in orice
alt mod, culpabila de aceasta neexecutare, este normal ca i cealalta parte sa fie exonerata de executarea
obligatiei sale corelative. Se poate intampla insa ca dintr-o imprejurare independenta de vointa partilor, una
dintre parti sa se afle in imposibilitatea de a-i executa obligatia. Se pune atunci problema de a ti daca partea
cealalta mai este tinuta sa-i execute obligatia ce-i revine ori, cu alte cuvinte, cine va suporta riscul
contractului in cazul imposibilitatii fortuite de executare a obligatiei ce revine uneia dintre parti.
Problema suportarii riscurilor contractuale a fost solutionata diferit in decursul timpului.
In dreptul roman, contractele sinalagmatice aveau la baza doua stipulatii independente; de exemplu, la
contractul de vanzare-cumparare, stipulatia prin care vanzatorul se obliga sa vanda bunul cumparatorului i
stipulatia prin care cumparatorul se obliga sa plateasca pretul vanzatorului. De aceea i obligatiile izvorate din
cele doua stipulatii erau independente una fata de alta. Ca urmare, pierderea fortuita a bunului inainte de
predare, libera pe vanzator, nu insa i pe cumparator, care trebuia sa plateasca pretul, adica sa suporte riscul
contractual; deci res perit emptori, care exprima aplicarea la vanzare-cumparare a adagiului res perit creditori.
In dreptul medieval, solutia injusta din dreptul roman, a fost inlocuita, din considerente de echitate, cu
solutia res perit domino.
Aceasta solutie s-a transmis, cu titlu de regula, i in dreptul civil modern, insa nu in exprimarea
extracontractuala de res perit domino, ci in exprimarea contractuala de res perit debitori.

240

Regula mentionata inseamna ca debitorul obligatiei imposibil de executat nu va putea pretinde

celeilalte parti sa-i execute obligatia corelativa, dar nici cealalta parte nu va putea pretinde despagubiri pentru
neexecutare de la debitorul obligatiei imposibil de executat.
Temeiul sau fundamentul regulii res perit debitori consta in caracterul reciproc i interdependent al
obligatilor ce revin partilor contractante. In contractele sinalagmatice, obligatia fiecarui contractant este cauza
executarii obligatiei de catre celalalt contractant. Imposibilitatea fortuita de executare a obligatiei debitorului
lipsete de cauza obligatia creditorului. Cu alte cuvinte, neexecutarea obligatiei uneia dintre parti lipsete de
suport juridic obligatia celeilalte care, astfel, nu va mai trebui sa fie executata.
Regula ca riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat nu este
formulata de Codul civil, dar acesta face unele aplicatii, ale regulii, in diferite materii. Astfel:
-

in materie de inchiriere, daca in timpul locatiunii lucrul inchiriat piere in totalitate, prin caz fortuit,
contractul se considera de drept desfacut, ceea ce inseamna ca locatorul nu va avea dreptul sa pretinda
chiria de la chiria (art. 1423 Cod civil civil). Locatorul este debitorul unei obligatii imposibil de
executat i va suporta riscul contractului;

in materia contractului de antrepriza, daca inainte de predare, lucrul confectionat de antreprenor piere
fortuit, antreprenorul nu va putea pretinde de la comitent plata pentru munca investita in
confectionarea lucrului Antreprenorul are, in acest caz, calitatea de debitor al unei obligatii imposibil
de executat i deci suporta riscul contractului.
In cazul in care obligatia devine numai partial imposibil de executat, deci nu in intregime ca in

situatiile precedente, doua situatii sunt posibile:

-

fie solutia de a se reduce in mod corespunzator contraprestatia ce ar urma sa se execute de cealalta

parte, ceea ce inseamna ca debitorul obligatiei imposibil de executat suporta riscul contractului in
masura obligatiei neexecutate de el;

fie solutia desfiintarii sau desfacerii in intregime a contractului, daca parte ce ar putea fi executata nu
asigura scopul pentru care contractul a fost incheiat. In aceasta situatie riscul contractului este suportat
integral de catre debitorul obligatiei imposibil de executat.

241

Regula riscurilor contractuale se intemeiaza pe vointa prezumata a partilor care s - au obligat fiecare
numai in consideratia executarii obligatiei corelative, motiv pentru care aceasta regula, care pune riscurile in
sarcina debitorului obligatiei a carei executare a devenit imposibila, nu are caracter imperativ, aa incat partile
pot conveni cu privire la sarcina riscurilor contractuale, de pilda, pentru a o impune creditorului.
Cazul fortuit, care determina aplicarea regulii riscului contractual, produce efecte retroactiv, in sensul
ca ambele obligatii se considera ca i cum nu au existat niciodata.
Suportarea riscurilor in contractele sinalagmatice translative de proprietate
Riscul contractului capata o solutie specifica in cazul in care este vorba de un contract sinalagmatic
translativ de proprietate privind un bun cert.
O asemenea problema se pune in situatia in care lucrul care a facut obiectul contractului a pierit dintr-o
cauza fortuita, inainte de a fi fort predat de catre transmitator.
Regula consacrata in legislatie este aceea ca in cazul contractelor translative de proprietate, riscul
contractului il suporta acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a
acestuia (resperit domino).
Cu privire la transmiterea proprietatii unui lucru cert, art. 971 Cod civil dispune: "In contractele ce au
ca obiect translatia proprietatii, sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul
consimtamantului partilor, i lucrul ramane in rizico-pericolul dobanditorului, chiar daca nu i s-a facut
traditiunea lucrului".
Codul civil face aplicatia practica a aceste reguli in materia contractului de vanzare-cumparare.,
conform dispozitiilor art. 1295 alin. 1 " vinderea este perfecta intre parti i proprietatea este de drept
stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului i asupra
pretului, dei lucrul inca nu se va fi predat i pretul inca nu se va fi numarat".
In cazul in care obiectul contractului sunt bunuri de gen, transferul dreptului de proprietate opereaza
numai odata cu predarea catre cumparator, deoarece ca regula, numai in acest moment se realizeaza
individualizarea bunurilor.

242

In consecinta, in cazul bunurilor de gen, daca pana la predare intervine o imposibilitate de executare,
riscul contractului va fi suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat, adica de vanzator. Pieirea unor
bunuri de gen nu inlatura obligatia vanzatorului de a-i executa in natura obligatia. Chiar daca toate bunurile
din patrimoniulvanzatorului de genul celor vandute au pierit in mod fortuit, vanzatorul este obligat sa-i
procure altele, de acelai fel, spre a-i executa obligatia (genera nonpereunt). In caz de neexecutare
vanzatorul poate fi obligat la plata de despagubiri.
Riscul contractului va fi suportat de catre vanzator i atunci cand, dei este vorba de un bun cert,
inainte de pieirea lucrului, vanzatorul fusese pus in intarziere intrucat nu ii executase la termenul prevazut,
obligatia de predare., in acest sens fiind dispozitiile art. 1074 alin. 2 Cod civil care mentioneaza expres ca
"lucrul este in rizico-pericolul creditorului, afara daca debitorul este in intarziere; in acest caz rizico-pericolul
este al debitorului".
Debitorul pus in intarziere poate scapa de urmarile riscului numai daca dovedete ca lucrul ar fi pierit
chiar daca ar fi fost predat cumparatorului la termen (art. 1156 alin. 2 Cod civil).
In cazul in care, dei este vorba de bunuri certe, transferul proprietatii nu se produce la incheierea
contractului, ci ulterior, iar bunul piere inainte de a se fi operat transferul proprietatii, riscul contractului va fi
suportat de catre vanzator, atat ca aplicare a principiului res perit domino, cat i pentru ca el este debitorul
obligatiei imposibil de executat. Astfel, de exemplu:
-

in cazul vanzarii lucrurilor viitoare, transferul proprietatii opereaza la predare;

partile au convenit transmiterea proprietatii la o data ulterioara incheierii contractului;

in sistemul de carte funciara, transferul opereaza in momentul intabularii. Drept urmare, prin inscriere
in carte funciara dreptul de proprietate se transmite atat in raporturile dintre parti, cat i fata de terti.
Cu toate acestea riscurile trec asupra dobanditorului, chiar mai inainte de intabularea dreptului de
proprietate in favoarea dobanditorului, i anume din momentul in care instrainatorul i-a indeplinit
obligatia sa prin punerea in posesie a dobanditorului i predarea inscrisurilor necesare pentru
inscrierea dreptului transmis.
O situatie deosebita apare in cazul in care transferul proprietatii este afectat de o conditie. Astfel,

urmeaza a se distinge dupa cum este vorba de o conditie suspensiva sau de o conditie rezolutorie.

243

In cazul in care vanzarea a fost incheiata sub conditie suspensiva, transmiterea proprietatii lucrului
individual determinat este subordonata realizarii conditiei. Daca lucrul piere in mod fortuit pendente
conditione, legea dispune ca riscul il va suporta vanzatorul, acesta nemaifiind in masura sa-i execute
obligatia la implinirea conditiei., iar cumparatorul nu va fi obligat sa plateasca pretul, chiar daca se implinete
conditia (art. 1018 Cod civil).
Daca pendente conditione lucrul a pierit numai in parte, cumparatorul este obligat sa-l primeasca in
starea in care se gasete, fara a putea obtine vreo reducere a pretului (art. 1018 alin. 3 Cod civil).
Daca vanzarea s-a facut sub conditie rezolutorie, cumparatorul unui lucru individual determinat devine
proprietar din momentul incheierii contractului i se afla in aceeai situatie in care se gasete vanzatorul in
contractul incheiat sub conditie suspensiva. Daca lucrul piere mai inainte de realizarea conditiei rezolutorii,
riscul il suporta cumparatorul, proprietar sub conditie rezolutorie, care va trebui sa plateasca deci pretul, dei
dreptul sau de proprietate este desfiintat cu efect retroactiv din momentul incheierii contractului.
In concluzie se poate afirma ca ori de cate ori transferul unui bun este afectat de o conditie, iar bunul
piere pendente conditione, riscul contractului va fi suportat de catre acea parte care are calitatea de proprietar
sub conditie rezolutorie.
D.3. Gestiunea de afaceri (Gestiunea intereselor altei persoane). Plata lucrului nedatorat.
imbogatirea fara justa cauza
Gestiunea de afaceri (Gestiunea intereselor altei persoane)

244

Definitie. Gestiunea intereselor altei persoane este o operatie care consta in aceea ca o persoana
intervine, prin fapta sa voluntara i unilaterala, i savarete acte materiale, sau juridice in interesul altei
persoane, fara a fi primit mandat din partea acesteia din urma (art. 987 C. civ.). Persoana care intervine prin
fapta sa voluntara se numete gerant (negotiorum gestor), iar persoana pentru care se actioneaza se numete
gerat. Exemplul clasic in aceasta materie este acela al proprietarului unui imobil ce lipsete pentru operioada,
timp in care se ivete o stricaciune la imobilul sau, reparata de un tert. Aceasta persoana a gerat interesele
proprietarului.
Prin fapta unilaterala i voluntara a geratului se nate un raport juridic civil, in temeiul caruia rezulta
drepturi i obligatii teoretice intre parti, adica intre gerant i gerat.
Conditiile gestiunii de afaceri. Cu privire la aceste conditii distingem: A. Obiectul gestiunii; B.
Utilitatea ei; C. Atitudinea partilor fata de actele de gestiune.
A. Cu privire la obiectul gestiunii, este de observat ca el poate consta atat in acte materiale, cum ar fi,
spre exemplu, repararea unui anumit bun al geratului, cat i in acte juridice, cum ar fi, spre
exemplu, plata unor taxe ori a unor impozite, sau chiar angajarea celui care afecteaza reparatia.
Aceste acte juridice pot fi incheiate de gerant, in nume propriu, dar cu intentia ca ele sa profite
geratului.
In principiu, se admite ca actele de gestiune efectuate de gerant nu trebuie sa depaeasca limitele unui
act de administrare.
Notiunea actului de administrare in cadrul gerarii intereselor altei persoane urmeaza sa fie privita nu
ca un act de punere in valoare a unui bun singular, fara a se ajunge in instrainarea lui, ci trebuie raportata la
intreg patrimoniul geratului.
Aa fiind, vinderea de catre gerant a unor bunuri a geratului supuse pieirii sau stricaciunii, dei acte
de dispozitie, raportate la patrimoniul geratului capata semnificatia unor acte de administrare, astfel ca ele pot
fi incheiate de gerant.
B. O alta conditie pe care trebuie s-o indeplineasca gestiunea este aceea ca ea sa fie utila geratului, sai fie folositoare, in sensul ca, prin savarirea ei, de cele mai multe ori, s-a evitat o pierdere
patrimoniala.
Aceasta utilitate se apreciaza la momentul la care operatiunea a fost savarita, fiind fara relevanta,
spre exemplu, distrugerea ulterioara a bunului din caz fortuit sau de forta majora.
C. Ce-a de-a treia conditie a gerarii intereselor altuia privete atitudinea partilor fata de actele de
gestiune. Din acest punct de vedere trebuie sa distingem:

245

a) geratul trebuie sa fie complet strain de operatia pe care gerantul o savarete in interesul sau, sa nu
aiba cunostinta de ea. Intr-adevar, art. 987 C. civ. prevede ca gerarea se face fara tirea proprietarului".

246

Daca geratul ar cunoate operatiunea respectiva, acesta s-ar putea interpreta ca un mandat tacit, adica
am fi in prezenta unui contract de mandat i nu in prezenta unui simplu act de gestiune. De aici rezulta i alta
consecinta, anume aceea ca raportul juridic se va nate independent daca geratul are sau nu are capacitatea de
exercitiu; intereseaza numai utilitatea actului savarit in contul sau, aa dupa cum am vazut mai sus.
In sfarit, este de observat ca gestiunea nu se poate face impotriva vointei geratului. Daca geratul se
opune actului, gerantul nu mai poate sa-l savareasca.
b) la randul sau, gerantul trebuie sa actioneze cu intentia de a gera interesele
altuia.
Daca el actioneaza cu convingerea ca savarete acte pentru sine, nu ne aflam in prezenta unei
gestiuni de afaceri. Astfel, in ipoteza in care persoana efectueaza reparatii la un bun pe care-1 crede al sau, ea
va putea cere restituirea cheltuielilor facute de la adevaratul proprietar al bunului, dar nu pe temeiul gerar ii
intereselor altuia, ci pe un alt temei juridic, acela al imbogatirii fara justa cauza.
Tot cu privire la atitudinea gerantului fata de actele de gestiune se impun inca doua observatii:
-

pentru existenta gestiunii de afaceri nu se cere ca gerantul sa actioneze exclusiv in interesul altei
persoane; el poate foarte bine sa lucreze concomitent, atat in interes propriu, cat i in interesul altei
persoane. Un exemplu in acest sens e acela al coproprietarului care face anumite lucrari de interes
comun asupra bunului ce formeaza obiectul coproprietatii, fara o insarcinare prealabila din partea
celorlalti coproprietari;

actele de gestiune trebuie efectuate cu intentia de a obliga pe girat la restituirea cheltuielilor ocazionate
de indeplinirea lor. Daca geratul nu ar fi obligat la restituire, am fi in prezenta unui act juridic cu titlul
gratuit, liberalitate sau act dezinteresat dupa caz.
Capacitatea partilor. Cat privete pe gerant, acesta, savarind acte in contul altei persoane, trebuie sa

aiba capacitatea de exercitiu sau, cum se spune in mod curent in literatura de specialitate, sa aiba capacitatea
de a contracta.

247

Geratul nu trebuie sa indeplineasca nici o conditie de capacitate, caci poate fi atat o persoana deplin
capabila, cat i o persoana lipsita de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa. Aceasta deoarece
gerantul actioneaza fara tirea geratului,independent de vreo manifestare de vointa a acestuia din urma, dar
pentru administrarea intereselor sale.
Efectele gestiunii intereselor altei persoane. Daca sunt intrunite conditiile analizate, se va nate un
raport juridic intre gerant i gerat, raport ce cuprinde in continutul sau drepturi i obligatii reciproce.
A. Obligatiile gerantului
a) Potrivit

art. 987-988 C. civ. gerantul are mai intai obligatia de a continua gestiunea inceputa pana ce

gerantul sau motenitorii sai vor fi in masura sa o preia. Aadar, gerantul care incepe sa efectueze acte
de gestiune din proprie initiativa, pentru o alta persoana, nu poate abandona efectuarea lor. In masura
in care insa continuarea gestiunii ar deveni prejudiciabila pentru el, gerantul poate s-o intrerupa, fara a
fi tinut raspunzator de acesta.
b) O a doua obligatie a gerantului este aceea ca in efectuarea actelor de gestiune sa depuna diligenta unui
bun proprietar (art.989 C. civ.)
In raport cu aceasta obligatie a gerantului trebuie apreciata i eventuala sa vina in indeplinirea actelor
de gestiune. Astfel, aa dupa cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art. 990 C. civ., in masura in care
interventia sa a fost necesara, raspunderea gerantului pentru un eventual prejudiciu cauzat geratului prin
indeplinirea actelor de gestiune va fi angajata numai in ipoteza in care vina sa imbraca forma dolului, adica a
intentiei. Per a contrario, putem trage concluzia ca in masura in care interventia sa nu a fost necesara, el va fi
tinut sa raspunda indiferent de gradul vinei.
c) O alta obligatie a gerantului este aceea de a da socoteala geratului cu privire la operatiunile efectuate,
pentru ca acesta din urma sa fie in masura sa aprecieze asupra lor.
d) In sfarit, este de observat faptul ca prin activitatea care o desfaoara in interesul geratului, gerantul se
poate obliga i fata de terti.
In ipoteza in care gerantul incheie acte juridice in nume propriu cu tertii dar de care urmeaza sa
beneficieze geratul, cum ar fi, spre exemplu, un contract privind efectuarea unor reparatii, el va raspunde fata
de terti pentru obligatiile asumate indiferent daca gestiunea a fost sau nu utila pentru gerat. In adevar, tertii
trebuie sa fie aparati, deoarece ei nu au cunotinta de faptul ca gerantul actioneaza pentru altcineva.
B. Obligatiile geratului

248

a) Mai intai geratul va fi obligat a indemniza pe gerant pentru toate cheltuielile necesare i utile pe
care el le-a facut (art. 991 partea a doua C. civ.), deci nu i pe cele voluptarii. Dat fiind faptul ca
aceasta obligatie a geratului se nate dincolo de orice manifestare de vointa din partea sa,
cheltuielile necesare i utile facute de gerant vor fi restituite numai daca gestiunea ca operatie
juridica este utila pentru gerat;
Precizam ca tot in temeiul unei gestiuni de afaceri se poate pretinde restituirea cheltuielilor facute de
catre cocontractant, in ipoteza anumitelor contracte sinalagmatice imperfecte, adica acelor contracte care, in
momentul incheierii sunt unilaterale, dar pe parcursul executarii lor se nate o obligatie i in sarcina
creditorului, fata de debitorul contactual. Un exemplu este contractul de depozit cu titlu gratuit, depozitarul
face anumite cheltuieli cu privire la bunul depozitat, cheltuieli ce vor trebui restituite de catre deponent.
Pentru restituire, depozitarul poate intenta o actiune izvorand din gestiunea de afaceri. Beneficiul gestiunii de
afaceri poate fi acordat oricui, (chiar i unui cocontractant) in masura in care acesta a actionat voluntar in
contul altuia, de indata ce s- a stabilit ca interventia sa a fost oportuna."
b) Fata de terti, geratul va fi tinut sa execute toate obligatiile din actele incheiate in numele sau de
gerant (art. 991 partea I C. civ.). In ipoteza in care geratul a ratificat gestiunea, retroactiv acesta se
va converti intr-un contract de mandat: ratihabitio mandato aequiparatur. Aceasta inseamna ca
intregii operatii juridice i se vor aplica regulile mandatului. Geratul, devenind mandant, va fi tinut
de toate actele pe care giratul le-a incheiat in numele sau.
Proba gestiunii intereselor altei persoane. Cu privire la proba gestiunii de afaceri va trebui sa
distingem dupa cum obiectul ei consta in fapte materiale sau acte jurid ice.
Aa fiind, cand operatiunile pe care gerantul le-a efectuat au fost fapte materiale, ele vor putea fi
dovedite prin orice mijloc de proba.
Daca, dimpotriva, aceste operatii au fost acte juridice, atunci se aplica regulile cu privire la proba
actelor j uridice. Va trebui insa sa observam ca in aceasta din urma ipoteza geratul nu a participat la actele
incheiate de gerant in numele sau. Aa fiind, el este un tert fata de aceste, astfel ca va putea sa le dovedeasca
prin orice mijloc de proba. Strict vorbind, din punctul de vedere al dovezii, geratul apare ca un tert fata de
acele acte, nu insa i din punctul de vedere al efectelor caci el este beneficiarul lor.

249

Natura juridica a gestiunii intereselor altei persoane. Pentru a determina natura juridica a gestiunii
de afaceri, va trebui sa pornim comparatiile pe care putem sa le facem intre aceasta institutie juridica i alte
institutii cu care ea se inrudete.
A. Gestiunea intereselor altei persane i imbogatirea fara justa cauza. In principiu, se poate afirma
ca gestiunea intereselor altei persoane se intemeeaza, ca i imbogatirea fara justa cauza, pe un
principiu de echitate, potrivit cu care nimeni nu poate sa-i sporeasca propriul sau patrimoniu,
in detrimentul altei persoane. Este motivul pentru care geratul este obligat de a dezdauna un
gerant pentru cheltuieli pe care acesta le-a facut in contul sau.
Nu mai putin, observam ca intre cele doua institutii exista i deosebiri. Astfel:
a) la gestiunea intereselor altei persoane se restituie cheltuielile facute de gerant, indiferent de
avantajele obtinute de gerat, chiar daca ele au fost inferioare cheltuielilor; la imbogatirea
fara justa cauza limita restituirii este sporirea efectiva a patrimoniului celui care se
imbogatete in detrimentul celuilalt;
b) la gestiunea intereselor altei persoane, eventuala marire a patrimoniului geratului sau
evitarea unei pierderi are un temei juridic, acesta fiind dat de vointa gerantului de a se
obliga; la imbogatirea fara just temei nu apare un asemenea temei;
c) gestiunea intereselor altei persoane este intotdeauna rodul manifestarii unilaterale de vointa
a gerantului; imbogatirea fara justa cauza poate lua natere i prin fapta unui tert sau din
caz fortuit sau de forta majora.
B. Gestiunea intereselor altei persoane i contractul de mandat. Dat fiind faptul ca efectele actelor
savarite de gerant se vor rasfrange asupra geratului, se poate face o apropiere intre gestiunea
intereselor altei persoane i contractul de mandat. Totui, intre cele doua institutii exista i
importante deosebiri:
a) mandatarul lucreaza in baza imputernicirii primite de la mandant, chiar daca mandatul este
tacit; gerantul actioneaza fara tirea geratului, chiar daca el tie dar nu aproba gestiunea,
nu vom fi in prezenta unui contract de mandat;
b) mandatul este un contract, anume un contract intuitu personae. Aa fiind, el inceteaza la
moarte uneia din parti. Dimpotriva, la gestiunea intereselor altei persoane gerantul este
obligat sa continue gestiunea pana ce motenitorii vor fi in masura sa o preia;

250

c) in executarea mandatului, mandatarul raspunde indiferent de forma vinei, in ipoteza in care

nu actioneaza corespunzator; chiar daca i gerantul este obligat sa actioneze cu diligenta
unui bun gospodar, in ipoteza in care interventia sa a fost necesara, el va raspunde numai
daca vina imbraca forma intentiei (dolului);
d) geratul va fi obligat numai in masura utilitatii gestiunii, i cand mandatarul obliga
intotdeauna pe mandant in limitele puterilor ce i-au fost conferite;
e) mandatarul poate renunta la mandat in ipoteza in care continuarea sa ar fi de natura sa-l
prejudicieze. Gerantul insa am vazut ca este obligat sa duca la bun sfarit gestiunea
inceputa.
C. Alteori, s-a supus ca gestiunea de afaceri este un act juridic de formatie unilaterala, anume raportul
juridic ar lua natere prin manifestare unilaterala de vointa a gerantului. Aceasta explicatie nu poate fi primita,
deoarece gerantul nu actioneaza cu intentia de a se obliga, obligatiile se nasc in temeiul legii.
Fata de toate acestea conchidem ca gestiunea intereselor altei persoane este un izvor distinct de
obligatii, cu conditii i efecte proprii, un fapt licit, ce urmeaza a fi reglementat ca atare i in viitoarea noastra
legislatie civila.
Plata lucrului nedatorat
In dreptul civil prin plata se intelege executarea unei obligatii indiferent de
obiect.
Art.1092 C. Civ. Instituie principiul potrivit cu care "orice plata impune o datorie". Aadar, plata ca operatie
juridica, presupune existenta unei obligatii care trebuie stinsa. Daca o asemenea obligatie nu exista, i
eventual s-a facut o plata, ea nu este valabil savarita, fiind lipsite de cauza. Se spune ca, in acest caz, s-a
facut o plata nedatorata care ar trebui sa fie restituita. Intr-adevar, ,,ceea ce s-a platit fara sa fie debit este
supus repetitiunii" dispune art. 1092 C. Civ.
Putem defini, aadar, plata nedatorata ca fiind executarea de catre o persoana a unei obligatii la care
nu era tinuta i pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia.

251

Cel care a efectuat o asemenea plata se numete solvens, iar cel care a primit-o se numete accipiens.
Prin efectuarea unei plati nedatorate se nate un raport juridic in cadrul caruia solvensul devine
creditorul unei obligatii de restituire a ceea ce el a platit, iar accipiensul este debitorul aceleiai obligatii.
Intr-adevar, potrivit art. 993 C. Civ., acela care, din eroare, crezandu-se debitor, a platit o datorie, are
drept de repetitiune in contra creditorului". Textul consacra, aadar, dreptul la restituire ce apartine
solvensului. La randul sau, art. 992 C. Civ. Instituie obligatia de restituire a accipiensului: Cel ce, din eroare
sau cu tiinta, primete ceea ce nu-i debit, este obligat a-l restituia celuia de la care l-a primit".
Intinderea obligatiei de restituire a accipiensului este reglementata de art. 994997 C. Civ.
Conditiile platii nedatorate. Pentru a se nate raportul juridic temeiul caruia accipiensul va fi obligat
la restituirea catre solvens a ceea ce a primit, este necesara intrunirea mai multor conditii.
A. Prestatia pe care solvensul a executat-o trebuie sa fi avut semnificatia operatiei juridice
a unei plati, sa fi fost facuta, aadar, cu titlu de plata (solutio), indiferent de obiectul ei:
o suma de bani, un bun individual determinat sau un bun determinat prin caractere
generice. In cazul in care plata a constat in executarea unei obligatii de a face - de
exemplu confectionarea unui bun de catre un meteugar cu materialul clientului,
consideram, alaturi de alti autori, ca restituirea nu se va mai putea face in cadrul platii
nedatorate, ci in cadrul imbogatirii fara justa cauza.
Daca prestatia nu s-a facut cu titlu de plata, ci cu un alt titlu, obligatia de restituire se va nate pe un alt
temei juridic, de exemplu un contract.
B. Datoria in vederea careia s-a facut plata sa nu existe din punct de vedere juridic, in
raporturile dintre solvens i accipiens (indebitum).
Nu ne intereseaza daca datoria nu a existat niciodata - cand, spre exemplu un motenitor platete un
legat despre care nu tia ca ulterior a fost revocat - sau a existat dar fusese stinsa prin plata sau prin alt mod de
stingere a obligatiilor.
In legatura cu aceasta conditie se impun cateva precizari.

252

O prima precizare : este posibil ca plata unei datorii existente - valabila din punct de vedere juridic sa dea totui natere unei obligatii de restituire, anume in ipoteza in care plata unei asemenea datorii nu a fost
facuta creditorului, ci altei persoane. Spre exemplu depozitarul unui bun il restituie, din eroare, altei persoane
decat deponentul; sau, plata este efectuata de o alta persoana decat adevaratul debitor : un codebitor, neobligat
solidar, p latere mai mult decat partea sa.
O a doua precizare : cand solvensul platete in executarea unei obligatii civile imperfecte (naturale), el
nu va putea pretinde restituirea. "Repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale, care au fost
executate de buna voie" dispune art. 1092 C. civ .
In sfarit, cel care platete in temeiul unui contract nul sau rezolvit are drept la restituire, deoarece,
atat nulitatea, cat i rezolutiunea au efect retroactiv, deci obligatia apare ca i cand nu a existat niciodata, iar
partile urmeaza a fi repuse in situatia anterioara.
Plata sa fi fost facuta din eroare. Aceasta inseamna ca solvensul a avut credinta ca este debitor al
accipiensului. Intr- adevar art. 993 C. civ. prevede ca are dreptul de a cere restituirea "acela care, din eroare,
crezandu-se debitor, a platit o datorie" (subl. ns.).
Daca solvensul platete tiind ca nu este debitor, plata astfel efectuata poate fi interpretata sau ca o
liberalitate pe care o face adevaratului debitor, sau ca o gestiune a intereselor altei persoane, el actionand ca
gerant in contul adevaratului debitor care apare ca gerant.
Cu eroarea se asimileaza i dolul, care este o eroare provocata prin manopere dolosive.
Eroarea poate fi de fapt sau de drept. Dovada ei se poate face prin orice mijloc de proba. Exista totui
situatii in care, pentru a se nate obligatia de restituire, nu se cere conditia erorii solvensului.

253

O prima situatie este aceea in care un debitor ii achita datoria catre creditorul sau, pierde chitanta
liberatorie prin care se poate dovedi efectuarea platii datorate, iar creditorul ii pretinde sa plateasca a doua
oara. Pentru a evita urmarirea silita, debitorul platete din nou, deci efectueaza o plata nedatorata, pentru
obligatia deja stinsa. Daca vagasi chitanta, a doua plata apare ca fiind lipsita de cauza i va fi supusa
repetitiunii, de$i nu fusese facuta din eroare.
O a doua situatie in care nu se cere conditia erorii solvensului este aceea a restituirii platii efectuate in
temeiul unei obligatii lovite de nulitate absoluta. Intr-adevar, chiar daca debitorul a platit tiind ca obligatia
asumata este nula, el are dreptul sa pretinda restituirea, deoarece partile trebuie puse in situatia anterioara
incheierii actului. Astfel, sanctiunea nulitatii ar fi eludata, prin executarea cu tiinta a unor obligatii nule.
Daca obligatia este lovita de nulitate relativa, care poate fi confirmata, executar ea ei cu tiinta poate
capata semnificatia unei confirmari explicite a actului juridic, astfel ca solvensul nu va mai putea pretinde
restituirea.
Aceeai solutie se impune i pentru actul juridic lovit de nulitate absoluta care, in mod execeptional i
pentru actul juridic lovit de nulitate absoluta care, in mod exceptional, poate fi confirmat : este cazul donatiei
nule pentru vicii de forma, confirmata exprees sau tacit, prin executarea ei de catre motenitorii donatorului
( art. 1167 C. civ.).
Efectele platii nedatorate. Ca urmare e efectuarii platii nedatorate se nate obligatia pentru accipiens
de a restitui solvensului cee ce a primit ca titlu de plata. Aadar, principalul efect este obligatia de restituire ce
incumba accipiensului.
La randul sau, aa dupa cum vom vedea, i solvensul poate avea anumite obligatii fata de accipiens.
l.Obligatiile accipiensului. In privinta obligatiei de restituire care se nate in sarcina accipiensului
trebuie sa distingem dupa felul prestatiei primite - un bun individual determinat sau sume de bani ori bunuri
determinate prin caractere generice i dupa cum accipiensul a fost de buna sau de rea-credinta.
Precizam ca obligatia de restituire exista atat in sarcina accipiensului de buna credinta, cat i in sarcina
celui de rea-credinta. Buna sau reaua-credinta a accipiensului intereseaza insa pentru determinarea intinderii
ei.

254

A. Obligatiile accipiensului de buna-credinta. Accipiensul este de buna-credinta atunci cand nu a tiut

ca plata ce I s-a facut este nedatorata. Buna lui credinta este prezumata (Bonafidespraesumitur). Potrivit
dispozitiilor Codului civil, el va fi obligat sa restituie numai in limitele imbogatirii sale. Aa fiind, el este
tinut:a) sa restituie lucrul, dar va pastra fructele, ca orice posesor de buna credinta (art. 994 C.civ.);
b) daca a instrainat lucrul, sa restituie numai pretul primit i nu valoarea lui (art. 996 alin. 2 C.civ.);
c) daca lucrul a pierit in mod fortuit, el va fi liberat de obligatiunea de restituire (art. 995 alin. 2 C. civ.);
B. Obligatiile accipiensului de rea-credinta. Accipiensul este de rea-credinta atunci cand, dei tia ca
nu I se datoreaza plata, o primete. El va fi tinut :
a) sa restituie atat lucrul primit, cat i fructele percepute (art. 994 C. civ.);
b) daca a instrainat lucrul sa restituie valoarea lucrului in momentul introducerii actiunii in justitie,
indiferent de pretul pe care l-a primit (art. 996. C.civ);
c) daca

lucrul a pierit in mod fortuit, sa restituie valoarea acestuia din momentul cererii de

restituire, afara numai daca va face dovada ca lucrul ar fi pierit i la solvens (art. 994 C. civ.).
In toate cazurile, daca plata a constat intr-o suma de bani sau intr-o cantitate de bunuri determinate
prin caractere genetice, accipiensul va trebui sa restituie aceeai suma sau aceeai cantitate de bunuri, de
aceeai calitate.
Subliniem faptul ca atunci cand plata nedatorata a constat in a da un bun individual determinat,
actiunea in restituire va avea caracterul unei adevarate sanctiuni de revendicare.
Se admite ca aceasta actiunea va putea fi intentata i impotriva tertului dobanditor al bunului caruia i
l-a instrainat accipiensul. Tertul dobanditor insa va putea sa se apere invocand in favoarea sa art. 1909 C. civ.,
daca este vorba de bunuri mobile corporale, Sau uzucapiunea, daca este vorba despre imobile sau constructii.
2. Obligatiile solvensului. Plata lucrului nedatorat poate da natere la obligatii i in sarcina
solvensului. Astfel, potrivit art. 997 C. civ., el va fi tinut sa restituie atat accipiensului de buna-credinta cat i
celui de rea-credinta, cheltuielile facute cu conservarea lucrului sau cele care au dus la o sporire a valorii sale.
Astfel spus, solvensul va restitui cheltuielile necesare i utile. El nu va restitui insa cheltuielile voluptuarii.
Cine poate cere restituirea? Evident ca, in primul rand, solvensul este cel care poate cere restituirea.

255

Se admite ca actiunea in restituire a platii nedatorate poate fi exercitata i de catre creditorii

chirografari ai solvensului, pe calea unei actiuni oblice.
In ipoteza in care o plata datorata a fost facuta altei persoane decat adevaratului creditor, am vazut ca,
pentru debitor, ea apare ca nedatorata, astfel ca va putea cere restituirea. Adevaratul creditor insa nu va putea
cere restituirea unei asemena plati, dar va avea impotriva accipiensului o actiune izvoranddin mbogatirea
fara justa cauza.
Termene de prescriptie. Actiunea in repetitiune este o actiune patrimoniala, astfel ca ea va putea fi
intentata in termene de prescriptie de drept comun. Aceste termene incep sa curga din momentul efectuarii
platii.
Cazuri in care nu exista obligatia de restituire a platii nedatorate. Sunt anumite situatii in care
dei s-a facut o plata nedatorata din punct de vedere juridic, ea nu este spupsa restituirii. Acestea sunt
urmatoarele :
1. In cazul obligatiilor civile imperfecte (naturale) achitate de bunavoie de catre debitor (art.
1092 C. civ.). O astfel de obligatie este spre exemplu, obligatia debitorului de a achita o
datorie cu privire la care a intervenit prescr iptia. Potrivit art. 20 alin. 1 al Decretului nr.
167/1958, "Debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiune al creditorului s-a
prescris, nu are dreptul sa ceara inapoierea prestatiei, chiar daca la data executarii nu tia ca
termenul prescriptiei s-a implinit";
2. Cand plata s-a efectuat in temeiul unui contract nul pentru cauza morala grava. Solvensul nu
va putea cere restituirea unei asemenea plati chiar daca contractul este desfiintat i partile
trebuie puse in situatia anterioara incheierii lui, deoarece el ar urma sa invoce ca temei al
restituirii caracterul imoral al propriei sale atitudini. Or, nemo auditur priam turpitudinem
allegans.
3. Cand plata a fost efectuata pe temeiul unnui contract anulabil pentru cauza de incapacitate a
uneia dintre parti. Solvensul nu va avea actiune in restituire a partii nedatorate ci actiune
izvorand din imbogatirea fara cauza justa, deoarece incapabilul restituie intotdeauna numai la
limita imbogatirii sale. (art. 1098 i 1164 C.civ.);

256

4. In sfarit, cand plata datorata a fost facuta de o alta persoana decat debitorul, iar accipiens a
distrus cu buna-credinta titlul constatator al creantei sale. Plata facuta de o alta persoana decat
adevaratul debitor este nedatorata i solvensul poate cere restituirea de la accipiensul-creditor.
Potrivit art. 993 alin. 3 C. civ., daca acesta, crezand ca a primitplata de la adevaratul debitor,
distruge, cu buna credinta, titlul constatator al creantei sale, obligatia lui de restituire catre
solvens inceteaza. Ipoteza este urmatoarea : exista un raport juridic obligational valabil, dar
creditorul primete plata de la o alta persoana decat de la adevaratul debitor; el crede insa ca Ia platit adevaratului debitor, astfel ca distruge titlul constatator al creantei sale. Buna sa
credinta, exteriorizata printr-un fapt material - distrugerea titlului constatator al creantei paralizeaza actiunea de restituire a solvensului impotriva sa.
Solvensul va avea insa impotriva adevaratului debitor o actiune izvorand din imbogatirea fara justa
cauza (art. 993. Partea finala C. civ.).
Natura juridica a platii nedatorate. Aceasta problema este controversata in literatura de specialitate.
Astfel unii autor considera ca nu exista deosebire principiala intre imbogatirea fara just temei i plata
nedatorata ; deosebirea consta numai in aceea ca in acest caz (al platii nedatorate - nota ns.) prestatia facuta
fara temei s-a facut cu titlul de plata.
Alti autori considera ca plata nedatorata se aseamana cu imbogatirea fara temei legitim numai in
ipoteza accipiensului de buna credinta care este obligat sa restituie in limita imbogatirii sale. In cazul
accipiensului de rea-credinta, aceeai autori socotesc ca plata nedatorata se aseamana cu raspunderea civila
delictuala, deoarece solvensul va fi indemnizat in intregime. De aici ei conchid in sensul ca plata nedatorata
constituie o institutie distincta, cu conditii i efecte specifice.
In practica judecatoreasca s-a observat insa, pe drept cuvant, ca instituirea platii nedatorate nu se
intemeiaza pe ideea de vinovatie (culpa) din partea accipiensului, ceea ce adaugam noi, exclude deci
asemanarea cu raspunderea civila delictuala, ci pe imbogatirea fara just temei.
In ce ne privete, impartaim prima opinie i aceea a practicii judecatoreti. Intr - adevar, consideram
ca in principal, nu exista deosebiri esentiale intre plata lucrului nedatorat i imbogatirea fara justa cauza;
obligatia de restituirea a accipiensului exista tocmai pentru ca plata ce i-a fost facuta este lipsita de cauza.
Intinderea diferita a obligatiei de restituire dupa cu accipiensul este de buna sau rea-credinta, nu este de natura
sa ne conduca la alta concluzie.

257

imbogatirea fara justa cauza

Un alt fapt juridic licit considerat de unanimitatea literaturii juridice ca izvor distinct de obligatii i
consacrat ca atare de practica judecatoreasca este imbogatirea fara justa cauza.
Ceea ce trebuie sa subliniem este faptul ca in Codul civil roman in vigoare nu gasim un text care sa
consacre principiul restituirii imbogatirii fara justa cauza ca izvor de obligatii de sine statator.
Nu mai putin insa, in Codul civil gasim texte care fac aplicarea acestui principiu prin aceea ca se
instituie o obligatie de restituire atunci cand are loc marirea patrimoniului unei persoane, pe seama
patrimoniului altei persoane. Astfel: potrivit art. 484 C. Civ., proprietarul culege fructele, dar are indatorirea de
a plati semanaturile, araturile i munca depusa de altii; potrivit art. 493 C. Civ., proprietarul care a ridicat o
constructie pe terenul sau cu material strain este dator sa plateasca contravaloarea materialelor; potrivit art.
494 C. Civ., constructorul pe terenul altuia, indiferent daca este de buna sau de rea-credinta, va trebui
indemnizat de proprietarul terenului care retine constructia; restituirea cheltuielilor facute de catre o persoana
ce a conservat un anumit bun: accipiens (art. 997 C. Civ.); depozitar (art. 1618 C. Civ.); creditor gajist (art.
1691 C. Civ.) etc.
Desigur, exista diverse situatii in care patrimoniul unei persoane se poate ma ri pe seama patrimoniului
altei persoane, dar aceasta marire este rezultatul unui act sau fapt juridic recunoscut de lege. Cu alte cuvinte,
exista un temei juridic pentru acea marire, respectiv micorare a patrimoniului. Aa spre exemplu, donatorul
ii marete patrimoniul sau cu bunul pe care-l primete de la donator, dar la baza acestei imprejurari sta
contractul de donatie, act juridic de formatie bilaterala; uzucapantul dobandete proprietatea bunului imobil
prin faptul juridic al uzucapiunii, dar legea este cea care consacra aceasta posibilitate, pentru diverse ratiuni; la
fel in ipoteza dobandirii bunurilor mobile corporale prin posesia de buna-credinta, in temeiul art. 1909 C.
Civ. .

258

Exista insa situatii in care are loc o marire a patrimoniului unei persoane fara ca pentru aceasta sa existe un
temei legitim, precum: imbunatatirile pe care le face un chiria la imobilul inchiriat; retinerea alocatie de stat
de catre un parinte copilul fiind incredintati aflandu-se in intretinerea celuilalt parinte. In toate aceste cazuri
i in altele similare, practica judecatoreasca a facut aplicatia principiului restituirii imbogatirii fara temei
legitim.
Ceea ce trebuie mentionat in mod deosebit este faptul ca aceasta categorie, in dreptul nostru se
intemeiaza pe p rincipiile etici, valorile morale deosebite, care nu pot permite marirea fara o cauza legala a
patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia. Aa fiind, obligatia de restituire a imbogatirii fara temei
legitim apare i ca un mijloc de aparare a dreptului de proprietate privata, in conditiile in care nu exista alte
mijloace juridice pentru apararea acestor drepturi subiective.
Din punct de vedere terminologic, in literatura de specialitate categoria pe care o cercetam este
desemnata in mod diferit. Astfel, se vorbete despre imbogatirea fara justa cauza", imbogatirea fara just
temei", imbogatirea fara temei legitim". De asemenea, s-a propus i utilizarea formulei restituirea bunurilor
detinute (retinute) fara temei legitim".
Definitie. Putem defini imbogatirea fara justa cauza ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei
persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic.
Din acest fapt juridic se nate obligatia pentru cel care ii vede marit patrimoniul sau de a restitui in limita
maririi catre cel care i-a diminuat patrimoniul. Acestuia din urma i se recunoate posibilitatea intentarii unei
actiuni in justitie prin care pretinde restituirea actiune care se numete actio de in rem verso.
Conditiile pentru intentarea actiunii in restituire. Practica judecatoreasca i literatura de
specialitate au precizat conditiile pentru care poate fi intentata actiunea in restituire, aratand ca acestea pot fi:
materiale i juridice.
Conditiile ale intentarii actiunii in restituire sunt:
9

- marirea unui patrimoniu, prin dobandirea unei valori apreciabile in bani.

Aceasta poate sa constea, in primul rand, in sporirea unor elemente active ale patrimoniului unei persoane
prin dobandirea unui bun, a unei sume de bani sau a unei creante, imbunatatirea unui lucru al proprietarului de
catre o alta persoana sau folosirea de un bun apartinand altuia.
In al doilea rand, se admite ca marirea unui patrimoniu poate rezulta i din micorarea datoriilor sale,
din inlaturarea unor pagube sau evitarea unor cheltuieli;

259

micorarea unui patrimoniu, ca o consecinta a maririi altuia.

Micorarea se produce in patrimoniul celui care devine, ca urmare a acestui fapt, titularul actiunii de

restituire.
Ea poate sa constea in diminuarea unor elemente active ale patrimoniului sau in efectuarea unor
cheltuieli care nu au fost restituite;
c) existenta unei legaturi intre sporirea unui patrimoniu i diminuarea celuilalt, in sensul ca ambele
fenomene sa fie efectul unei cauze unice. Nu se cere o legatura cauzala intre marirea unui patrimoniu i
micorarea celuilalt, caci o astfel de legatura poate fi conceputa numai intre o fapta i rezultatul ei, pe cand
marirea unui patrimoniu i micorarea celuilalt au o cauta unica, un fapt jurid ic sau un eveniment.
Conditiile juridice ale intentarii actiunii de restituire sunt:
-

absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia; sa nu existe un
temei legitim pentru aceasta.
Nu avem in vedere notiunea de cauza a actului juridic ci avem in vedere inexistenta unui temei al

maririi unui patrimoniu i al micorarii celuilalt.

Cu privire la aceasta conditie, cateva precizari se impun.
Mai intai, este de observat ca marirea unui patrimoniu i micorarea celuilalt pot avea ca temei un
contract. Astfel chiriaul convine cu proprietarul ca anumite imbunatatiri pe care le-a adus imobilului inchiriat
sa- i ramana acestuia; sau o persoana se intelege sa gospodareasca cu o alta persoana, careia sa-i acorde i
ingrijiri medicale.
In al doilea rand, dupa cum am aratat, marirea unui patrimoniu i diminuarea in mod corespunzator a
altui patrimoniu pot avea ca temei o dispozitie legala: dobandirea proprietatii unui bun prin uzucapiune sau
prin posesia de buna credinta (art. 1909 C. Civ.). De asemenea, debitorul liberat de a-i executa obligatia ca
urmare a implinirii termenului de prescriptie extinctiva nu poate fi considerat ca ti-a marit patrimoniul fara
temei legitim.
In sfarit i o hotarare judecatoreasca poate constitui un temei pentru marirea unui patrimoniu.
Cand nici unul dintre aceste temeiuri nu exista i totui s-a creat un dezechilibru patrimonial, se
recunoate dreptul la actiune al celui care i-a micorat patrimoniul impotriva celui care i l- a marit;

260

- absenta oricarui alt mod juridic pentru recuperarea, de catre cel care i-a micorat patrimoniul, a
pierderii suferite; in acest sens se vorbete despre caracterul subsidiar al actiunii de restituire intemeiata pe
imbogatirea fara justa cauza.
Dupa cum s-a spus, cel saracit are drept la actio de im rem verso numai atunci cand el nu are i nici nu
a avut o alta cale de drept nici o alta actiune in justitie, pentru valorificarea dreptului sau la reparatiune.
Astfel, proprietarul unui bun individual determinat poate cere restituirea lui de la cel la care se gasete
pe calea actiunii in revendicare i nu pe aceea a unei actiuni de in rem verso.
De asemenea, aceasta actiune nu poate fi intentata nici pentru determinarea unei parti sa-i execute
anumite obligatii contractuale sau executare necorespunzatoare. Practica judecatoreasca a subliniat, pe drept
cuvant, ca actiunea din contract exclude actiunea pentru imbogatire fara just temei".
Acestea sunt conditiile pentru a se intenta actio de in rem verso. Observam ca nu se cere nici o
conditie de capacitate a partilor; aceasta pentru ca obligatia de restituire se nate independent de vreo
manifestare de vointa din partea lor.
Cat privete proba intr-o actio de in rem verso, urmeaza a se aplica regulile de drept comun in materie.
Subliniem ca, in principiu, fiind vorba de fapte juridice, dovada lor se poate face cu orice mijloc de proba. In
masura in care se va invoca un act juridic, urmeaza a se aplica regulile cu privire la proba actelor juridice (art.
1191 C. Civ.).
Efectele imbogatirii fara justa cauza. Ca urmare a crearii dezechilibrului patrimonial prin marire
unui patrimoniu in detrimentul altuia, se nate un raport juridic obligational, in temeiul caruia cel al carui
patrimoniu s-a marit devine debitorul obligatiei de restituire, catre cel care, in mod corespunzator i-a
micorat patrimoniu i care devine la randul sau creditor al aceleiai obligatii.
In principiu, restituirea trebuie sa se faca in natura. Atunci cand aceasta nu mai este cu putinta,
urmeaza a se face restituirea prin echivalent.
Obligatia de restituire are o dubla limita:

261

a) cel care i-a marit patrimoniul nu poate fi obligat sa restituie decat in masura creterii patrimoniului
sau, iar aceasta cretere trebuie apreciata la momentul intentarii actiunii. Pe cale de consecinta, in ipoteza in
care bunul cu care s-a marit patrimoniul apierit in mod fortuit pana in momentul intentarii actiunii, obligatia
de restituire inceteaza. Daca lucrul a fost vandut, va trebui restituita valoarea lui in mome ntul introducerii
actiunii;
b)cel care i-a micorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decat diminuarea patrimoniului sau,
caci altfel s-ar imbogatii fara temei legitim.
Sau, cum s-a precizat in practica judecatoreasca, ,justa aplicare a principiului (imbogatiri fara temei
legitim - nota ns.) impune ca obligatia de restituire a paratului sa nu depaeasca imbogatirea lui efectiva, iar,
indisolubil legat de aceasta, sa nu depaeasca valoarea cu care a fost micorat patrimoniul reclamantului".
Prescriptia actiunii. Actiunea de restituire este supusa termenelor generale de prescriptie, de 3 ani in
raporturile dintre persoanele fizice. Potrivit art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, pentru actiunile izvorand
din imbogatirea fara just temei termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul in care cel ce i-a
micorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat faptul maririi altui patrimoniu, cat i pe cel care
a beneficiat de aceasta marire i impotriva caruia se indreapta cu actiunea in res tituire.
Natura juridica a fmbogatirii fara justa cauza. Pentru a determina natura juridica a imbogatirii fara
temei legitim va trebui sa plecam de la constatarea ca raportul juridic la care ea da natere ii are izvorul intrun fapt juridic in sens restrans. Este insa vorba despre un fapt juridic licit ce consta, aa dupa cum am aratat,
in actiunea ori evenimentul care a dus la marirea unui patrimoniu pe seama altui patrimoniu, fara ca pentru
aceasta sa existe un temei legitim, din care ia natere obligatia de restituire in sarcina celui al carui patrimoniu
s-a marit.
Aa fiind, imbogatirea fara just temei se deosebete de raspunderea civila delictuala, pe de o parte, iar,
pe de o parte, pentru ca marirea patrimoniului nu presupune vina celui care o primete, iar, pe de alta parte,
pentru ca obligatia de restituire a acestuia este, dupa cum am vazut, limitata.

262

D.4. Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, izvor al obligatiilor (Raspunderea civila delictuala). Notiune,
pricnipii i functii. Delimitarea raspunderii civile delictuale de alte forme de raspundere juridica. Raspunderea
pentru fapta proprie. Raspunderea pentru fapta altei persoane. Raspunderea pentru prejurdiciile cauzate de
animale. Raspunderea pentru ruina edificiului. Raspunderea pentru pre judiciile
cauzate de lucruri in general
Notiune, principii i functii
In putine articole (art. 998-1003), in texte cu grad mare de generalitate, Codul civil sintetizeaza un
principiu care corespunde atat unor cerinte de etica i echitate sociala, cat i unor cerinte ale securitatii
juridice: principiul raspunderii civile pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.
Potrivit art. 998 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a
carui greeala s-a ocazionat, a-l repara. In completare, prin art. 999 se precizeaza ca omul este responsabil nu
numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar i acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".
In afara de raspunderea pentru fapta proprie (Art. 998-999), prin articolele 10001002 Cod civil se
instituie raspunderea unor categorii de persoane pentru ilicita savarita de o alta persoana (art. 1000),
raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucrurile ori animalele aflate in paza juridica a unor persoane (art.
1000 alin. 1 i art. 1001), precum i raspunderea proprietarului pentru prejudiciile produse prin ruina unor
constructii care ii apartin (art. 1002).
Prin art. 1003 Cod civil este concretizat caracterul solidar al raspunderii persoanelor carora le este imputabila
cauzarea prejudiciului.
Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii declan^eaza o raspundere civila delictuala al carei continut il constituie
obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.

263

Corelatii. Raspunderea pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este o parte componenta a
raspunderii sociale ce revine fiecarei persoane pentru faptele sale. Constituie una din formele raspunderii
juridice. Raspunderea juridica cunoate mai multe forme: raspunderea civila, raspunderea penala, raspunderea
disciplinara, raspundereaadministrativa, precum i diferite alte modalitati in care raspunderea juridica se poate
manifesta potrivit specificului diferitelor ramuri ale dreptului.
Raspunderea civila se concretizeaza, de regula, intr-o obligatie de despagubire, de reparare a unui
prejudiciu cauzat prin fapta ilicita. La randul sau, raspunderea civila poate fi delictuala sau contractuala.
Uneori, raspunderea civila poate sa apara singura. Alteori, ea se poate cumula, poate fi dublata cu alte
forme de raspundere juridica, de exemplu, cu raspunderea penala ori cu raspunderea administrativa sau
disciplinara etc. In contextul acestui cumul de raspunderi, fiecare raspundere pastreaza caracterul de sine
statator i va actiona in formele sale specifice.
Functiile raspunderii civile delictuale. Functia educativ-preventiva. Contiinta ca fapta ilicita
cauzatoare de prejudicii nu ramane nesanctionata, ci atrage, dupa sine obligatia de dezdaunare, este de natura a
indeplini o functie educativa i deci o functie sociala de prevenire a producerii unor asemenea fapte.
Functia reparatorie. Intrucat raspunderea civila delictuala se concretizeaza intr-o obligatie de
dezdaunare, care se stabilete in sarcina autorului prejudiciului, indeplinete o functie reparatorie. Constituie
un mijloc de aparare a drepturilor subiective.
Delimitarea raspunderii civile delictuale de alte forme de raspundere juridica
Raspunderea civila delictuala i raspunderea penala. Atat raspunderea civila delictuala cat i
raspunderea penala intra in actiune ca urmare a comiterii unei fapte ilicite, care aduce atingere unor valori
sociale ocrotite de lege.
In indepartata istorie a institutiei raspunderii juridice, cele doua feluri de raspundere - civila i penala se confundau. Cu timpul, deosebirea dintre ele a devenit din ce in ce mai neta, ea fiind in prezent unanim
acceptata in toate sistemele de drept.
In ceea ce privete raspunderea civila delictuala, aceasta actioneaza ori de cate ori, printr-o fapta ilicita
a unei persoane, se cauzeaza un prej udiciu unei alte persoane.
Raspunderea penala nu exclude raspunderea civila, dupa cum nici raspunderea civila nu o exclude pe
cea penala; cele doua raspunderi pot actiona concomitent, se pot, cu alte cuvinte, cumula.

264

Deosebiri existente intre raspunderea civila i cea penala: temeiul, rolul vinovatiei autorului,
capacitatea persoanelor chemate sa raspunda pentru faptele lor ilicite, modul de stabilire a raspunderii,
competenta instantelor, modul de sesizare, procedura de judecata, reglementarea prescriptiei.
Raspunderea civila delictuala i raspunderea civila contractuala. Elementele care le conditioneaza
sunt aceleai: existenta unei fapte ilicite, prin care se incalca o anumita obligatie, aducandu-se, prin aceasta, o
atingere unui drept subiectiv; savarirea cu vinovatie a acestei fapte, ca element subiectiv al raspunderii;
existenta unui prejudiciu patrimonial; un raport de cauzalitate intre fapta i prejudiciu; capacitatea juridica a
celui chemat sa raspunda.
O prima deosebire dintre cele doua raspunderi o constituie faptul ca, pe cand in cazul raspunderii
delictuale, obligatia incalcata este o obligatie legala, cu caracter general, care revine tuturor - obligatia de a nu
vatama drepturile altuia prin fapte ilicite -, in cazul raspunderii contractuale, obligatia incalcata este o obligatie
concreta, stab il ita prin contractul preexistent, incheiat intre cele doua subiecte ale raspunderii - cel pagubit i
cel care i-a incalcat obligatiile contractuale.
Pentru a se angaja raspunderea contractuala se cere sa preexiste un contract, i anume un contract
valabil incheiat.
Un grup de deosebiri intre raspunderea civila delictuala i cea contractuala se refera la unele conditii
ale raspunderii, referitoare la capacitatea celui responsabil, la punerea in intarziere i la conventiile de
neraspundere.
Cat privete capacitatea ceruta in materie contractuala, aceasta este capacitatea deplina de exercitiu.
Referitor la capacitate, in materia raspunderii delictuale nu se stabilete prin lege o varsta anume; raspunde
delictual, are deci capacitate delictuala, oricine a actionat cu discernamant, indiferent de varsta.
In cazul raspunderii delictuale, cel ce a savarit fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este de drept in
intarziere fara a fi necesara efectuarea vreunei formalitati speciale in acest scop.
Pentru a angaja raspunderea contractuala este necesar ca acela ce nu i-a executat obligatia
contractuala sa fi fost pus in intarziere, in formele prevazute de lege; punerea in intarziere nu opereaza de
drept.

265

In cazul raspunderii delictuale, conventiile de neraspundere incheiate anterior savaririi faptei ilicite
sunt, in principiu, nule.
In cazul raspunderii civile contractuale, cu anumite limite, clauzele de neraspundere sunt, in principiu,
admisibile.
Intinderea reparatiei este mai mare la raspunderea delictuala decat la raspunderea contractuala, intrucat
in materia raspunderii civile delictuale aceasta este integrala, cel ce a savarit fapta ilicita fiind tinut pentru
toate pagubele cauzate, atat pentru cele previzibile, cat i pentru cele neprevizibile.
O alta deosebire dintre cele doua raspunderi o aflam in caracterul solidar al raspunderii delictuale, in
caz de coautorat la savarirea faptei ilicite, i in caracterul, in principiu divizibil, al obligatiei de plata a
daunelor, in cazul raspunderii civile contractuale.
In ceea ce privete dovada culpei sunt retinute, de asemenea, unele deosebiri intre cele doua
responsabilitati.
In materia raspunderii civile delictuale, ca principiu, culpa autorului prejudiciului trebuie sa fie
dovedita de catre cel pagubit. Exista insa i unele cazuri in care culpa este prezumata.
In materia raspunderii civile contractuale, creditorul trebuie sa dovedeasca numai existenta
contractului i faptul ca obligatia nu a fost executata. Pe baza acestor dovezi, culpa debitorului este prezumata.
Creditorul pagubit nu are dreptul de a opta intre actiunea contractuala i actiunea delictuala; este tinut
de contract.
Prin exceptie, se admite dreptul de optiune al creditorului, daca neexecutarea contractului este in
acelai timp i infractiune. In situatia in care neexecutarea contractului este infractiune, iar persoana vatamata
este o unitate mentionata la art. 145 C.pen. ori o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de
exercitiu restransa, actiunea civila se exercita din oficiu, in procesul penal i se rezolva potrivit regulilor
raspunderii civile delictuale. Astfel, nu exista drept de optiune, creditorul fiind obligat sa se foloseasca numai
de actiunea delictuala.
Critica. Felul raspunderii nu se poate schimba dupa calea procedurala aleasa ori impusa. Art. 14
C.pr.pen. face referire la legea civila i nu la raspunderea civila delictula.

266

Raspunderea pentru fapta proprie

Din dispozitiile art. 998 -999 C. Civ. Rezulta ca raspunderea delictuala pentru fapta proprie presupune
existenta a trei elemente obiective, prejudiciul, fapta ilicita i raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita i
prejudiciul, i existenta unui element subiectiv, culpa celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la toate aceste elemente sau cerinte sunt de semnalat contributii semnificative, dintre care
amintim pe cele care urmeaza:
-

cu privire la prejudiciu: s-a adoptat conceptia larga i realista, conform careia, prejudiciul poate rezulta
nu numai din incalcarea unui drept subiectiv, ci i din lezarea unui interes legitim; s-au precizat
formele posibile ale prejudiciilor (patrimoniale i nepatrimoniale; cauzate persoanei i bunurilor sale;
cauzate avutului public i avutului personal; individuale i colective, instantanee i succesive;
temporare i permanente etc.) s-au stabilit cerintele necesare pentru ca prejudiciul sa poata fi reparat
(de a fi cert, direct, personal i inca nereparat pe o alta cale juridica) s-au delimitat prejudiciile
susceptibile de reparare in natura fata de prejudiciile care pot fi reparate numai printr-o despagubire
baneasca; s-au indicat cazurile-tip in care, la stabilirea despagubirii, se iau in considerare i unele
venituri ale victimei, ca pensia i ajutorul social, astfel incat cuantumul despagubirii sa reprezinte
numai diferenta pana la acoperirea integrala a prejudiciului s - au acceptat cazurile in care
despagubirea acordata poate fi modificata, este sistata ori se stinge .a.;

cu privire la fapta ilicita: consta intr- o conduita umana, comisiva sau omisiva, pagubitoare i ilicita (in
intelesul specific de ilicit civil delictual); ca in anumite cazuri, caracterul ilicit al faptei poate fi
inlaturat (legitima aparare, starea de necesitate, permisiunea legii, ordinul superiorului,
consimtamantul victimei, exercitiul normal al unui drept subiectiv etc.); i ca, exercitiul abuziv al unui
drept subiectiv (adica prin deturnarea de la scopul in vederea caruia a fost prevazut de lege), va fi
sanctionat, dupa caz, fie prin lipsirea sa de ocrotire legala, fie ca delict civil;

267

cu privire la raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita i prejudiciu: practica judiciara a statuat ca
raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita i rezultatul pagubitor al acesteia trebuie sa fie expresia unei
necesitati i nu a unei inlantuiri intamplatoare deevenimente; i ca acest raport constituie un tot cauzal
indivizibil, alcatuit atat din faptele ce formeaza cauza necesara, cat i din conditiile cauzale, adica din
faptele care fac posibila actiunea cauzala;

cu privire la culpa: sub aspect terminologic, pentru a indica elementul subiectiv al raspunderii, Codul
civil folosete expresiile: greeala (art. 998), neglijenta i imprudenta (art. 999); prin traditie, aceste
expresii sunt reunite in termenul generic de culpa, in intelesul de culpa civila delictuala; acesta este
termenul statornicit in practica noastra judiciara i cu precadere folosit in literatura juridica de drept
civil; cum insa, in materie penala, ca i in alte materii fapta ilicita intentionala este numita dol, iar in
cea neintentionala, culpa, un renumit i regretat teoretician al dreptului civil a folosit ca termen general
pe acela de greeala, in delictul civil poate fi intentionala dolul sau neintentionala: culpa; iar in
cautarea unei terminologii unitare pentru toate formele de raspundere juridica, din intregul sistem de
drept, s-a sugerat adoptarea termenilor echivalenti de vina au vinovatie folositi, de altfel, i in alte
ramuri de drept, ca dreptul penal i dreptul muncii.
b) Raspunderea pentru fapta proprie a persoanelor juridice. Raspunderea delictuala a persoanelor

juridice rezulta din dispozitiile de drept comun in materie ale art. 998 - 999, 1000, alin. 1 i 3, i 1001 - 1002,
C. Civ., i dispozitiile speciale ale art. 35 din Decretul nr. 31/1954.
Conform acestor dispozitii legale, raspunderea delictuala a persoanelor juridice poate fi: o raspundere
pentru fapta proprie, o raspundere pentru fapta altuia, adica a prepuilor persoanelor juridice, sau o raspundere
pentru prejudiciile cauzate de lucrurile, edificiile ori animalele ce le apartin. Raspunderea pentru fapta proprie
a persoanelor juridice prezinta, in dreptul roman, doua trasaturi specifice prevazute de art. 35 din Decretul
31/1954 i anume:
-

prima trasatura: raspunderea persoanelor juridice este angajata ori de cate ori organele lor savaresc
fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, insa numai daca au fost indeplinite cu prilejul exercitarii
functiilor lor.

268

cea de-a doua trasatura: persoanele fizice care compun organele persoanelor juridice raspund i ele
pentru faptele lor cauzatoare de prejudicii, atat fata de persoanele juridice, cat i fata de victimele
prejudiciilor.

Raspunderea pentru fapta altei persoane

Dupa cum am aratat anterior, raspunderea pentru fapta altei persoane este o raspundere civila
delictuala indirecta, cuprinzand urmatoarele forme:
-

raspunderea parintilor pentru fapta ilicita a copiilor minori (art.1000 alin. 2,

C.civ.);
-

raspunderea institutorilor i meteugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii i ucenicii aflati sub
supravegherea lor (art. 1000 alin.4, C.civ.);

raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepuii lor in functiile incredintate (art. 1000
alin.3, C.civ.).
Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor minori
Temeiul legal. Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor minori este reglementata de art. 1000 alin.

2 C.civ., potrivit caruia "tatal i mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de
copiii lor minori ce locuiesc cu danii".
Domeniul de aplicare al art. 1000 alin. 2 C.civ. Raspunderea prevazuta de art. 1000 alin. 2 se aplica
parintilor, indiferent daca filiatia este din casatorie sau din afara casatoriei. Ele se aplica i celui ce a infiat
copilul minor.
Nu sunt asimilati parintilor i nu raspund pentru art. 1000 alin. 2, ci eventual pentru art. 998-999
C.civ., tutorii, institutiile de ocrotire sau persoanele fizice carora le-au fost incredintate minorii.
Fundamentarea raspunderii parintilor.
Raspunderea parintilor se intemeiaza pe neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare atat a
obligatiilor de supraveghere a copilului cat i a celei de a asigura educarea copilului.

269

Articolul 1000 alin. 2 C.civ. stabilete o tripla prezumtie dedusa din fapta ilicita cauzatoare de
prejudicii, care justifica raspunderea parintilor: prezumtia unei fapte ilicite concretizate in lipsa ori
insuficienta supravegherii i educarii (creterii) copilului minor; prezumtia unui raport de cauzalitate intre
prejudiciu i fapta ilicita a parintilor; i, prezumtia de culpa a parintilor fata de fapta lor ilicita i prejudiciul
cauzat.
Acestea sunt prezumtii legale cu caracter relativ, putand fi inlaturate prin proba contrarie. Prin aceasta
proba, parintii trebuie sa dovedeasca imprejurarea "ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil" (art. 1000
alin. 5 C.civ.).
Conditiile raspunderii parintilor. Conditiile raspunderii parintilor pentru faptele copiilor lor minori
sunt: conditii generale i conditii speciale.
-

Conditii generale.
Victima prejudiciului trebuie sa faca dovada cu privire la:

existenta prejudiciului,

existenta faptei ilicite a minorului,

existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita a minorului i prejudiciu.

In ceea ce privete capacitatea delictuala, aceasta trebuie sa existe numai in

persoana parintelui, nefiind conditionata de existenta discernamantului minorului.

-

Conditii speciale. Conditiile specifice ale raspunderii parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii
lor minori se desprind chiar din analiza art.1000 alin. 2 C.civ., potrivit caruia acetia raspund "de
prejudiciul cauzat de copiii lor minori, care locuiau cu danii":
a. copilul sa fie minor la data savar^irii faptei. Raspunderea nu se aplica daca copilul a devenit
major inainte de implinirea varstei de 18 ani prin efectul casatoriei;
b. copilul sa aiba locuinta la parintii sai. Ceea ce intereseaza este locuinta pe care legea o stabilete
pentru minor, chiar daca in fapt minorul nu ar avea acea locuinta.
Doctrina si practica instantelor au stabilit ca parintii raspund pentru faptele ilicite comise de minor

daca:
-

minorul a parasit locuinta parintilor Iara voia acestora i in timp ce era fugit a comis o fapta
cauzatoare de prejudicii, cand se dovedete ca parasirea locuintei este imr itabila parintilor datorita
dezinteresului manifestat in ere erea si educarea minorului;

270

minorul se afla temporar in vizita la rude ui la prieteni in aceeai sau in alta localitate (de exemplu,
minorul se afla in vacanta);

minorul era internat in spital, a fugit i in timp ce vagabonda a savarit o fapta cauzatoare de
prejudiciu.
Daca in cazul in care la data savaririi faptei ilicite de catre minor parintii sai se aflau in executarea

unei pedepse privative de libertate sau erau arestati preventiv nu se mai poate face aplicarea prevederilor art.
1000 alin. 2 C.civ., invocandu-se lipsa comunitatii de locuinta i imposibilitatea in care parintii se aflau de a
exercita supravegherea asupra minorului.
Pentru minorul internat intr-o coala de reeducare, care fugind din coala a savarit o fapta ilicita, s-a
considerat ca, dei parintilor nu le este imputabila lipsa de supraveghere, instanta trebuie sa examineze daca i
in ce masura la producerea pagubei a contribuit alaturi de culpa institutorului i o eventuala culpa a acestora,
constand in deficientele manifestate de ei in educatia copilului minor. in cazul in care ar fi constatata o
asemenea culpa, raspunderea parintilor sa fie angajata alaturi de aceea a institutorului, in raport cu gradul
propriei lor culpe.
In ceea ce privete raspunderea parintilor cand acetia nu locuiesc impreuna cu minorii (parintii sunt
divortati sau despartiti in fapt), regula este ca pentru fapta ilicita a minorului va raspunde numai parintele
caruia i-a prin hotarare judecatoreasca sau prin invoiala parintilor.
Acelai parinte va raspunde i pentru fapta comisa de minor in timp ce minorul locuia in fapt la
celalalt parinte daca aceasta locuire nu a avut un caracter de durata (de exemplu, minorul se afla intr-o simpla
vizita). Per a contrario va raspunde parintele la care copilul locuiete in fapt ori de cate ori locuirea are
caracter de durata.
In cazul in care copilul se afla numai intr- o simpla vizita la parintele caruia nu i-a fost incredintat i a
comis o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, raspunderea acestui parinte ar putea fi angajata pe temeiul art.
998-999 C.civ. impreuna cu raspunderea celuilalt parinte caruia copilul fusese incredintat i caruia urmeaza sa
i se aplice prevederile aii. 1000 alin. 2 C.civ.

271

Practica judiciara mai recenta merge pe ideea ca poate fi angajata in temeiul art. 1000 alin.2 C.civ. i
raspunderea pirintelui caruia nu i-a fost incredintat minorul i chiarin si uatia in care acesta nu ar exercita in
fapt supravegherea lui, in rucat el nu a rupt legaturile cu minorul i nu este absolvit de obligatiile parinteti.
Raspunderea parintelui caruia nu i-a fost incredintat minorul nu ar mai putea fi angajata in temeiul art. 1000
alin. 2 C.civ. in situatia in care parintele respectiv ar face dovada ca a fost efectiv impiedicat de celalalt parinte
sa aiba legaturi personale cu minorul.
Efectele raspunderii parintilor. Parintii raspund integral fata de victima prejudiciului cauzat de
minor. Daca minorul era lipsit de discernamant, numai parintii vor raspunde.
Daca minorul a avut discernamant la momentul savaririi faptei ilicite, victima poate opta intr-o
actiune in justitie numai impotriva minorului (care raspunde pentru fapta proprie potrivit art. 998-999 C.civ.),
fie numai impotriva parintilor (art. 1000 alin. 2 C.civ.), fie deopotriva impotriva minorului i parintilor.
Cand minorul a savarit fapta cu alte persoane, iar parintii au reparat integral paguba, parintii se pot
indrepta cu o actiune in regres impotriva celorlalti coautori.
In situatia in care minorul a avut discernamant la data comiterii faptei ilicite prejudiciabile, s-a pus in
doctrina problema daca raspunderea parintilor i a minorului este solidara sau in solidum deoarece art. 1003
C.civ. instituie principiul raspunderii solidare in materia raspunderii delictuale directe sau indirecte daca
prejudiciul este imputabil mai multor persoane.
Intrucat temeiul raspunderii parintilor i al minorilor este diferit, raspunderea parintilor avandu-i
temeiul in art. 1000 alin. 2 C.civ., iar raspunderea minorului in art. 998-999 C.civ., consideram ca nu exista
solidaritatea prevazuta in art 1003 C.civ., fiecare atat parintii cat i minorul putand fi obligati separat la
repararea pagubei. Numai astfel li se permite parintilor dreptul de regres pentru intreaga suma impotriva
minorului, acea sta fiind specifica obligatiilor in solidum.
Parintii sunt aparati de raspundere (art. 1000 alin. 5 C.civ.) daca probeaza ca nu au putut impiedica
savarirea faptei pagubitoare, respectiv ca i-au indeplinit in mod ireproabil indatoririle ce le reveneau in
supravegherea i educarea minorului.
Parintii mai sunt aparati de raspundere daca fac dovada ca fapta ilicita s-a datorat unui fapt exterior copilului
pentru care nu sunt tinuti sa raspunda (caz fortuit, forta majora, fapta unui tert) sau daca dovedesc lipsa lor de
discernamant.

272

Raspunderea institutorilor i meteugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii i ucenicii aflati sub
supravegherea lor (art. 1000 alin.4, C.civ.)
Temeiul legal. Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor i a artizan ilor pentru faptele
ucenicilor este reglementata de art. 1000 alin.4 C.civ., potrivit caruia institutorii i artizanii sunt responsabili
de "prejudiciul cauzat de elevii i ucenicii lor, in tot timpul cat se gasesc sub a lor priveghere".
Domeniul de aplicare. Prin institutor se intelege personalul didactic de predare i personalul didactic
ajutator din invatamantul premolar, primar, gimnazial, liceal i profesional. Pentru a folosi un termen unitar,
care sa cuprinda toate aceste situatii, doctrina a propus utilizarea termenului de profesor, aplicabil tuturor
membrilor corpului didactic.
Legea instituie raspunderea pentru membrii personalului didactic priviti ca persoane fizice i nu
pentru institutia colara ca persoana juridica, inspectoratul de invatamant, etc.
Prin artizan se intelege meteugarul care angajeaza ucenici pentru instruire practica.
Fundamentul raspunderii institutorilor (artizanilor). Fundamentul raspunderii este dat de
neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de institutor (artizan) a indatoririi de supraveghere a
elevului (ucenicului).
Ca i art. 1000 alin.2, art. 1000 alin. 4 C.civ. stabilete o tripla prezumtie dedusa din fapta ilicita
cauzatoare de prejudicii: prezumtia ca indatorirea de supraveghere nu a fost indeplinita sau a fost indeplinita
necorespunzator; prezumtia ca intre aceasta fapta ilicita omisiva i prejudiciul savarit de elev exista un raport
de cauzalitate, i prezumtia de vinovatie a institutorului (artizanului) fata de fapta lui i fata de prejudiciu.
Potrivit art. 1000 alin. 5 C.civ., aceste prezumtii de culpa sunt relative, fiind inlaturate la proba
contrarie.
Conditiile raspunderii institutorilor (artizanilor). Pentru a fi angajata raspunderea institutorilor
(artizanilor), trebuie indeplinite atat conditiile generale ale raspunderii cat i conditiile specifice acestei
raspunderi:

273

a. Conditiile generale. Conditiile generale presupun dovedirea de catre victima a existentei faptei ilicite a
elevului ori ucenicului, existenta prejudiciului i a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu i fapta
ilicita.
In principiu, victima nu trebuie sa dovedeasca existenta vinei elevului sau ucenicului, raspunderea
profesorului sau meteugarului putand fi angajata i in cazul in care elevul ori ucenicul este deficient psihic
i nu are discernamant.
b. conditiile speciale. Conditiile speciale necesare angajarii raspunderii institutorilor (artizanilor) sunt:
elevul sau ucenicul autor al faptei ilicite sa fie minor, i fapta ilicita sa fi fost savarita in timp ce
elevul sau ucenicul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea institutorului sau artizanului.
Pentru a raspunde trebuie ca institutorul sau meteugarul prin faptele sale comisive sau omisive sa fi
facut posibila sustragerea elevului (ucenicului) de la supraveghere, de exemplu, institutorul lipsete sau
intarzie nemotivat in intervalul de timp cand s-a comis fapta ilicita.
Raspunderea nu opereaza daca paguba a fost comisa cand elevul sau ucenicul nu se afla sau nu trebuia
sa se afle sub supravegherea institutorulu i (de exemplu, fapta a fost comisa in afara orelor de program sau in
vacantii) i nici cand elevul se sustrage de la supraveghere absentand sau fugind de la coala.
Precizam ca institutorul (artizanul) raspunde pentru prejudiciile cauzate prin fapta elevului
(ucenicului) altor persoane i nu pentru prejudiciul a carei victima poate fi elevul daca in acest ultim caz fapta
ilicita a fost provocata de o persoana care nu avea calitatea de elev.
Efectele raspunderii institutorilor (artizanilor). Daca sunt intrunite conditiile generale i speciale i
daca exista discernamant, victima prejudiciului poate opta intre:
-

o actiune impotriva elevului (ucenicului) care va raspunde pentru fapta proprie in baza art. 998-999
C.civ., impotriva institutorului in baza art. 1000 alin. 4
Sau

o actiune combinata indreptata impotriva elevului (ucenicului) i institutorului (artizanului).

In cazul in care prejudiciul a fost reparat de instit' ;tor acesta se va indrepta cu actiune in regres

impotriva > evului sau ucenicului care a comis cu discernamant far .

274

ilicita. Actiunea in regres are ca temei art. 998-999 Cei , sub forma subrogatiei legale prin plata creditorului.
Ca i parintii, institutorii sau meteugarii sunt aparati de raspundere daca potrivit art. 1000 alin. 5
C.civ. probeaza ca nu au putut impiedica fapta pagubitoare, respectiv ca i-au indeplinit activitatea de
supraveghere.
In principiu, raspunderea parintilor pentru copilul minor nu poate fi angajata concomitent cu cea a
profesorului ci subsidiar, in masura in care profesorul va reui sa se elibereze de raspunderea ce ii revenea,
facand dovada ca dei a exercitat supravegherea cuvenita nu a putut impiedica faptul prejudiciabil.
Raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepu^ii lor in functiile incredintate (art. 1000
alin.3, C.civ.)
Temeiul legal. Raspunderea comitentilor pentru faptele prepuilor este reglementata de art. 1000 alin.
3 C.civ., potrivit caruia comitentii raspund "de prejudiciul cauzat de... prepuii lor in functiile ce li s-au
incredintat".
Domeniul de aplicare. Prin comitent se intelege persoana indreptatita sa-i exercite autoritatea asupra
altei persoane in sensul de a - i supraveghea, indruma si controla activitatea in functia pe care i-a incredintat-o.
Prepusul este persoana care accepta sa faca ceva, indiferent daca este sau nu retribuita in interesul altei
persoane punandu-se sub autoritatea acesteia.
Daca comitentul este o persoana fizica sau juridica, prepusul este intotdeauna o persoana fizica.
De esenta raportului de prepuenie este existenta unei relatii de subordonare a prepusului fata de
comitent, intemeiata pe acordul dintre cele doua persoane. Raportul de subordonare este o chestiune de drept,
atat timp cat dreptul de directie i control al comitentului asupra prepusului trebuie sa fie acceptat, in
prealabil, de catre acesta din urma, iar in acest scop este necesar ca intre cei doi sa intervina un acord de
vointa.
Raportul de subordonare se poate nate pe baza :

275

contractul individual de munca. Contractul individual de munca constituie cel mai important izvor al
raportului de prepuenie deoarece, prin continutul sau, creeaza raporturi juridice carora le este
specifica subordonarea, in procesul desfaurarii activitatii, a persoanei incadrate in munca fata de
unitatea in care este incadrata.
Subiectele de drept care pot avea calitatea de comitent, intemeiata pe contractul de munca sunt regiile

autonome, societatile comerciale, precum i societatile agricole. De asemenea, pot avea calitatea de comitent,
izvorand dintr-un contract de munca, orice alte persoane juridice sau fizice a caror pozitie contractuala este
aceea de angajator sau, in termenii consacrati de legislatia comerciala, de "patron" (art. 393 alin.l C.com);
-

contractul de mandat. in principiu, contractul de mandat nu da natere raportului de prepuenie,

intrucat intre mandant i mandatar nu exista un raport de subordonare caracteristic raportului de
prepuenie.

in situatia cand, partile cad de acord in privinta unei depline subordonari a mandatarului fata de mandant, acest
contract poate constitui un izvor al raportului de prepuenie in sensul art. 1000 alin. 3 C.civ;
-

contractul de antrepriza. i in cazul acestui contract, ca i la cel de mandat, in principiu nu exista

raport de prepuenie.

in cazuri exceptionale, se poate admite un asemenea raport atunci cand renuntand la autonomia sa in
indeplinirea obligatiilor asumate, antreprenorul poate avea calitatea de prepus al beneficiarului lucrarii,
trebuind sa se subordoneze efectiv autoritatii acestuia.
Fundamentarea raspunderii comitentului. In doctrina i practica judiciara au fost experimate mai
multe opinii in ceea ce privete fundamentarea raspunderii comitentului pentru faptele prepusului:
-

teoria prezumtiei legale de culpa, potrivit careia raspunderea comitentului se intemeiaza pe o greita
alegere a prepusului (culpa in eligendo), ori pe o greita sau necorespunzatoare supraveghere a
acestuia (culpa in vigilendo). Aceasta fundamentare a evoluat spre ideea unei prezumtii legale absolute
de culpa in supraveghere, indrumare i control din partea comitentului;

teoria reprezentarii, conform careia prepusul actioneaza in cadrul functiei incredintate in calitate de
reprezentant legal al comitentului, ca un adevarat mandatar al acestuia i deci fapta sa ilicita este fapta
comitentului insui.

276

i aceasta teorie este susceptibila de critici deoarece reprezentarea i mandatul presupun acte juridice
i nu fapte juridice, iar raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altuia, i nu o raspundere
pentru fapta sa proprie.
-

teoria riscului, potrivit careia comitentul, fiind acela care trage foloasele activitatii desfaurate de
prepus, tot el trebuie sa suporte i consecintele negative ale acestei activitati. Aceasta teorie a fost
considerata de dootrina ca fiind incompatibila cu dreptul comitentului de a se intoarce impotriva
prepusului, pentru recuperarea sumelor platite cu titlu de daune in locul acestuia.

teoria garantiei, impartaita in unanimitate de doctrina, considera comitentul un adevarat garant al

intereselor victimei, oferindu-i acesteia posibilitatea concreta de a obtine repararea integrala a
prejudiciului suferit i punand-o la adapost de pericolul unei eventuale insolvabilitati a prepusului.

in literatura de specialitate s-au conturat doua opinii: teza garantiei obiective i teza garantiei subiective:
a. potrivit conceptiei obiective, garantia ii gasete suportul i justificarea in riscul de activitate sau de
profit, aa incat este detaata de orice idee de culpa prezumata a comitentului;
b. potrivit conceptiei subiective, pe care o impartaim, garantia s-ar intemeia pe o culpa (prezumata) a
comitentului in indeplinirea indatoririlor ce-i revin de a supraveghea, indruma i verifica
activitatea prepusului in functia incredintata. Prin urmare, ideea de garantie, bazandu-se pe ideea
de vinovatie, nu o exclude, ci formeaza cu aceasta din urma o anumita unitate specifica a
elementelor obiective i a celor subiective.
Conditiile raspunderile comitentului. Pentru a fi angajata raspunderea comitentilor, trebuie
indeplinite atat conditiile gsnerale ale raspunderii cat i conditiile specifice acestei raspunderi:
-

Condiditii generale. Victima trebuie sa faca dovada existentei .uturor conditiilor raspunderii civile
delictuale, prevazute ie art. 998-999 C.civ., i anume: fapta ilicita a prepusului, prejudiciul suferit,
raportul de cauzalitate dintre fapta prepusului i prejudiciu, precum i culpa prepusului.

277

in literatura de specialitate a fost exprimata opinia, conform careia pentru angajarea raspunderii comitentului
nu este necesar ca victima sa faca dovada culpei prepusului,fiind suficienta dovedirea numai a celorlalte trei
conditii (fapta ilicita, prejudiciul i raportul de cauzalitate dintre acestea). Aceasta opinie nu a fost impartaita
de practica judecatoreasca i doctrina, considerandu-se ca pentru angajarea raspunderii comitentului, este
necesar ca toate conditiile generale ale raspunderii prepusului, inclusiv vina acestuia, sa fie intrunite, cu atat
mai mult cu cat, aa cum am vazut, raspunderea comiten tului este instituita ca o garantie pentru obligatiile
nascute din fapta ilicita a prepusului.
-

Conditii speciale. Pentru angajarea raspunderii comitentului se mai cer intrunite doua conditii speciale
si anume: existenta raportului de prepuenie i savar irea faptei ilicite i prejudiciabile de catre
prepus in cadrul functiilor incredintate de comitent:
a. raportul de prepuenie. Raportul de prepuenie trebuie sa existe in momentul savaririi faptei
prejudiciabile de catre prepus, comitentul continuand sa raspunda chiar daca in momentul
introducerii actiunii in reparatie de catre victima, autorul faptei ilicite a incetat sa mai fie prepusul
sau;
b. savarirea faptei prejudiciabile de catre prepus in cadrul functiilor incredintate de comitent.
Aceasta conditie a fost interpretata diferit, pomindu-se de la o interpretare restrictiva, potrivit
careia raspunderea comitentului trebuie angajata numai daca fapta ilicita s-a inscris in limitele
functiei incredintate i ajungandu-se pana la o interpretare extensiva, potrivit careia raspunderea
comitentului urmeaza a fi angajata i in situatiile in care prepusul, abuzand de functia incredintata,
a depart limitele acesteia, functia constituind numai un simplu "prilej", "o simpla ocazie" care a dat
prepusului posibilita tea savaririi faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, numai astfel putandu-se
asigura o mai buna protectie a intereselor victimei.
In legatura cu aceasta conditie speciala, in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele

principii:
-

comitentul va raspunde pentru tot ceea ce prepusul savarete in cadrul normal al functiei, cand a
lucrat pentru comitent, in limitele scopului, in vederea caruia i-au ost conferite functiile;

278

comitentul va raspunde i pentru prejudiciul c?' jat de prepus, prin depairea functiei i chiar prin
exercitiul i juziv al acestuia, cu conditia ca intre acest exercitiu i functie sa existe, daca nu o legatura
de cauzalitate, cel putin o corelatie necesara, iar faptailicita sa fi fost savarita in interesul comitentului
sau sa existe cel putin aparenta ca ea este savarita in interesul comitentului.
Legatura intre functia incredintata i fapta prejudiciabila a prepusului poate fi de timp, de loc sau de

mijloace folosite.
Comitentul nu va fi obligat sa raspunda daca victima a cunoscut faptul ca prepusul a savarit fapta cu
depairea limitelor functiei sale sau printr-un exercitiu abuziv, ori ca a actionat in interes propriu.
Efectele raspunderii comitentului.
a. Efectele raspunderii comitentului in raporturile cu victima. Victima are posibilitatea de a se
adresa pentru recuperarea intregului prejudiciu, la alegere, fie comitentului, fie comitentului i prepusului
deodata, ori succesiv, fie numai prepusului.
Ca i in cazul raspunderii parintilor i a institutorilor (artizanilor), in literatura de specialitate s-a pus
problema naturii juridice a raspunderii comitentului i cea a prepusului.
S-a sustinut de unii autori ca raspunderea comitentului este solidara cu cea a prepusului, fiind invocate
in acest sens dispozitiile art. 1003 C.civ. potrivit caror i "cand delictul sau quasi-delictul este imputabil mai
multor p ;rsoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despagubire".
Intr-o alta opinie, s-a sustinut ca intre comitent i prepus nu poate lua natere o obligatie solidara, ci o
(obligatie in solidum, aratandu-se in acest sens ca prepusul i comitentul au calitati diferite i anume autor al
faptei prejuc iciabile, respectiv garant al platii despagubirilor catre victina. Dei ambii au aceeai obligatie,
constand in repararea imegrala a pagubei, ei nu raspund in calitate de codebitori so idari, in temeiul art. 1003
C.civ., deoarece nu au cauzat prejudiciul impreuna.
In opinia noastra, obligatia comitentului care raspunde pentru fapta personala a prepusului sau poate fi
caracterizata drept, obligatie in solidum, datoria fiind indivizibila in raporturile dintre codebitori,
neimpartindu-se intre aceir..

279

Spre deosebire de solidaritatea pasiva (art. 105? C.civ), in cadrul careia codebitorul care a platit
intreaga date- pentru a-i recupera sumele avansate, se poate indrer . impotriva acestora numai in limita cotei
de contributie a fiecaruia la naterea obligatiei, la obligatiile in solidum, dreptul de regres al celui care a
avansat creditoruluiintreaga suma reprezentand datoria, se exercita impotriva celorlalti codebitori pentru
intreaga plata efectuata.
In situatia in care prepuii mai multor comitenti, prin fapta lor ilicita i culpabila, au produs o paguba
comitentului unuia dintre ei, ceilalti comitenti vor raspunde solidar fata de comitentul prejudiciat, numai cu
proprii lor prepui, proportional cu partea de contributie a fiecarui prepus la producerea prejudiciului. in ceea
ce ne privete, avem rezerve fata de aceasta solutie. Comitentii raspund in solidum deoarece intre ei nu
opereaza solidaritatea prevazuta de art. 1003 C.civ., ci doar intre prepuii lor, vinovati de producerea
prejudiciului.
Prepuii, indiferent de subordonarea lor, vor raspunde solidar fata de victima, pentru intreg
prejudiciul.
Daca mai multi prepui, subordonati unor comitenti diferiti, au savarit impreuna o fapta ilicita, prin
care au cauzat prejudicii unei terte persoane, s-a considerat ca, atata vreme cat fiecare dintre comitenti este
garantul propriului prepus, fiecare comitent in parte va raspunde cu propriul sau prepus, in raport de intinderea
culpei acestuia sau in solidum cu acesta. in acest sens, jurisprudenta2'7 a retinut ca raspunderea fiecarui
comitent are ca limita partea din paguba corespunzatoare culpei prepusului sau.
Spre deosebire de parinti i institutori, comitentii nu vor putea fi exonerati de raspundere, conform art.
1000 alin. 5 C.civ., pentru imposibilitatea impiedicarii faptului prejudiciabil.
Comitentul poate fi exonerat de raspunderea prevazuta de art. 1000 alin. 3 C.civ., invocand orice
imprejurare de natura a inlatura raspunderea pentru fapta proprie a prepusului sau.
b. Efectele raspunderii comitentului in raporturile cu prepusul. Dupa ce a despagubit victima,
comitentul va avea dreptul ca, pe calea unei actiuni in regres, sa pretinda de la
prepus restituirea sumei platite victimei cu titlu de despagubiri.

280

Actiunea in regres a comitentului solvens impotriva prepusului este o actiune civila, intemeiata pt.
dispozitiile art. 998-999 C.civ. Astfel, comitentul nu va putea recupera de la prepus despagubirea avansata
victimei, decat pe calea dreptului comun, i nicidecum pe o alta cale, cum ar fi, de exemplu, cea prevazuta de
Codul muncii, cuprivire la decizia de imputare. Comitentul, platind victimei despagubirile in locul prepusului,
se subroga in temeiul art. 1108 C.civ. in drepturile victimei, efectul acestei subrogatii constand in preluarea de
catre comitent a actiunii pe care victima o avea ea insai impotriva prepusului.
Daca prejudiciul a fost cauzat de catre doi sau mai multi prepui ai aceluiai comitent, acesta poate
cere oricaruia dintre ei restituirea intregii sume platite, deoarece fata de comitent prepuii care au savarit
fapta raman obligati solidar, conform art. 1003 C.civ..
In cadrul actiunii in regres, prepusul poate dovedi ca fapta comitentului a determinat total sau partial
producerea prejudiciului. Astfel, practica judiciara a aratat ca prepusul ar putea face dovada ca activitatea
ilicita pe care a desfaurat-o a fost determinanta de ordinele ori instructiunile primite de la comitent .
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale
Temeiul legal. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este reglementata de art. 1001
C.civ., conform caruia: "Proprietarul unui animal, sau acela care se servete cu dansul, in cursul serviciului,
este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla in paza sa, sau ca a scapat".
Domeniul de aplicare al art. 1001 C.civ. Potrivit art. 1001 C.civ., proprietarul unui animal sau acela
care se servete de el in cursul serviciului, este raspunzator de prejudiciul cauzat de animal, fie ca acesta se
afla sub paza sa, fie ca a scapat.
Intra in aceasta categorie toate animalele domestice, animalele salbatice aflate in captivitate, animalele
salbatice aflate in rezervatii sau in parcuri de vanatoare inchise. De asemenea, s-a admis angajarea raspunderii
de art. 1001 C.civ. in sarcina inspectoratelor silvice i in cadrul prejudiciilor cauzate de animale scapate din
rezervatii, consi lerandu- se ca acestea ar fi putut prevedea i preveni producerea prejudiciilor prin interventia
directa asupra animalelor aflate in astfel de locuri.

281

In privinta animalelor salbatice aflate in libertate, inspectoratele silvice judetene nu au paza lor
juridica, deoarece nu se poate exercita o asemenea paza, motiv pentru careinspectoratele judetene poarta
raspunderea pentru pagubele produse de aceste animale in temeiul art. 998-999 C.civ., adica potrivit dreptului
comun in materie de raspundere.
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate revine persoanei care are paza juridica a animalului in
momentul producerii prejudiciului, adica persoanei care detinea puterea de comanda, directie i supraveghere
asupra acestuia.
Detin paza juridica a animalului urmatoarele persoane: proprietarul lucrului i persoana careia i-a
transmis folosinta animalului (uzufructuarul, comodataral, locatarul). Pot fi paznici juridici i aceia care in
fapt au directia independenta, controlul i supravegherea lucrului, cum este cazul hotului, a posesorului
neproprietar etc..
Nu raspunde pentru prejudiciile cauzate de animale (art. 1001 C.civ) persoana care detine paza
materiala a animalului, intrucat aceasta nu are dreptul de a se folosi de animal pentru sine. Raspunderea celui
care detine paza materiala a animalului va putea fi angajata numai in baza art. 998-999 C.civ., cu conditia ca
victima sa dovedeasca existenta elementelor raspunderii instituite prin aceste texte de lege.
In situatia in care prejudiciul a fost cauzat de mai multe animale, apartinand unor proprietari diferiti
sau aflate in folosinta unor persoane diferite, raspunderea este divizibila. Raspunderea pentru prejudiciul
cauzat este solidara daca animalul apartine in coproprietate mai multor persoane, ori se afla in folosinta
comuna a mai multor persoane.
Fundamentarea raspunderii. Raspunderea reglementata de art. 1001 C.civ. este bazata pe o
prezumtie de culpa in supraveghere, de vinovatie in exercitarea pazei juridice, dar i pe ideea de garantie, in
sensul de garantie a comportamentului general, a defectelor de comportament ale animalului respectiv.
Aceasta fundamentare a raspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale marcheaza tendinta spre
afirmarea unei adevarate raspunderi obiective in sarcina persoanei, ce exercita paza juridica asupra
animalului.
Conditiile raspunderii. Pentru a putea determina angajarea raspunderii reglementata de art. 1001
C.civ., victima prejudiciului va trebui sa dovedeasca existenta cumulativa a doua conditii i anume:
a. prejudiciul a fost produs de animal;
b. animalul se afla in momentul comiterii prejudiciului, sub paza juridica a
persoanei de la care se pretind despagubirile.

282

Persoana a carei raspundere a fost angajata in baza art. 1001 C.civ., se va putea exonera daca va dovedi
ca prejudiciul este urmarea uneia din urmatoarele cauze: forta majora, fapta unei terte persoane pentru care
paznicul juridic nu este tinut sa raspunda i fapta victimei insai.
Efecte raspunderii. Victima poate actiona in temeiul art. 1001 C.civ., impotriva celui ce detine paza
juridica a animalului sau in temeiul art. 998-999 Ceh, impotriva celui care detine paza materiala.
Daca paznicul juridic a platit despagubirile catre victima prejudiciului, el are posibilitatea ca.
folosindu-se de prevederile art. 998-999 C.civ., sa introduca actiune in regres impotriva paznicului material al
animalului.
Raspunderea pentru ruina edificiului
Temeiul legal. Raspunderea pentru ruina edificiilor este reglementata de art. 1002 C.civ., conform
caruia: "Proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cand ruina
este urma lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie".
Domeniul de aplicare al art. 1002 C.civ. Art. 1002 C.civ. nu se aplica decat daca prejudiciul a fost
cauzat de ruina unui edificiu, deoarece pentru alte imobile, victima se poate prevala de prezumtia generala de
responsabilitate prevazuta de art. 1000 alin.l C.civ.
Pentru a stabili domeniul de aplicare al raspunderii instituite prin art. 1002 C.civ. este util a defini
notiunile de "edificiu", "ruina", i apoi determinarea persoanei a carei raspundere este angajata pentru
prejudicile cauzate.
Prin edificiu se intelege orice lucrare realizata de om, prin folosirea unor materiale care se
incorporeaza solului, devenind astfel prin aezarea sa durabila un imob il prin natura sa (tunel, pivnita, un gard
incorporat solului, o casa, un pod etc)
Prin ruina edificiului se intelege nu numai daramarea completi, dar i orice dezagregare involuntara a
partilor unei constructii (de exemplu, ruperea unei balustrade), ca ur mare a lipsei de intretinere ori a unui
viciu de constructie.

283

Raspunderea pentru daunele provocate de ruina edificiului revine proprietarului edificiului, deoarece
acestuia ii incumba supravegherea imobilului sau i impiedicarea ruinarii, nudului proprietar sau
superficiarului.
In cazul in care edificiul minat se afla in proprietate comuna pe cote-parti sau in devalmaie,
raspunderea proprietarilor va fi solidara. Aceasta solidaritate rezulta din unicitatea de obiect, care impune
fiecarui debitor obligatia de a plati victimei intreaga datorie, sub rezerva efectului declarativ al unei ulterioare
imparteli, pe calea actiunii de regres.
Daca edificiul ruinat fusese anterior instrainat printr-un contract afectat de o conditie rezolutorie,
proprietarul sub conditie rezolutorie, fiind actualul proprietar, va raspunde pana la data indeplinirii conditiei
intrucat, sub rezerva indeplinirii conditiei el este proprietar la data ruinarii edificiului. Proprietarul sub
conditie suspensiva devine raspunzator la indeplinirea conditiei, dar intrucat efectele indeplinirii conditiei
retroactiveaza pana la data incheierii contractului, rezuita ca i raspunderea lui se nate tot la aceasta data,
odata cu dobandirea calitatii de proprietar.
Fundamentarea raspunderii pentru ruina e dificiilor. Fundamentul raspunderii proprietarului
pentru ruina edificiului este controversat in literatura de specialitate, plecandu-se de la ideea unei prezumtii
relative de culpa a proprietarului pentru neindeplinirea obligatiei de conservare a edificiului i ajungandu-se la
ideea unei raspunderi obiective a proprietarului sau de raspundere intemeiata pe baza unei garantii legale, la
care este obligat proprietarul.
Consideram ca intemeiata raspunderea obiectiva bazata pe ideea de garantie instituita in sarcina
proprietarului edificiului.
Conditiile raspunderii pentru ruina edificiilor. Pentru a putea fi angajata raspunderea proprietarului
edif ciului ruinat, victima prejudiciului trebuie sa dovedeasca existenta urmatoarelor elemente ale raspunderii:
-

prejudiciul;

raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului i prejudiciu;

raportul de cauzalitate dintre lipsa de intretinere, ori viciul de constructie i ruina edificiului.

284

Proprietarul edificiului se poate exonera de raspundere daca dovedete ca ruina se datoreaza unor
cauze straine: forta majora (nu i cazul fortuit), fapta victimei i fapta unui tert pentru care proprietarul nu
este tinut sa raspunda.
Efectele raspunderii pentru ruina edificiilor. Daca victima prejudiciului a probat ca toate conditiile
raspunderii sunt intrunite, proprietarul edificiului ruinat va fi obligat sa plateasca despagubirile pentru
acoperirea prejudiciului.
Daca proprietarul despagubete pe cel prejudiciat, dar ruinarea edificiului s-a produs datorita faptei
altei persoane, se va indrepta cu o actiune in regres impotriva:
-

vanzatorului de la care a cumparat constructia, in masura in care ruina se datoreaza unui viciu ascuns,
necunoscut in momentul cumpararii edificiului;

locatarului s iu uzufructuamlui daca ruina se datoreaza neefectuarii de catre acetia a reparatiilor

locative;

organului administrativ competent sa elibereze autorizatia pentru efectuarea reparatiilor, conform

Legii nr. 50/1991, daca respecdvul organ nu a eliberat autorizatia ori a eliberat- o cu intarziere, fapt ce
a determinat ruina edificiului;

constructorului sau proiectantului in cazul in care ruina edificiului s-a datorat unui viciu de
constructie, respectiv de proiectare.
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general
Temeiul legal. Temeiul legal il constituie art. 1000 alin.l C.civ., potrivit caruia "suntem responsabili

de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub
paza noastra".
Domeniul de aplicare a art.1000 alin.l C.civ. Pentru determinarea domeniului de aplicare este util a
face unele prezizari:
-notiunea de lucru. Art.1000 alin.l C.civ., se refera la lucruri neinsufletite, indiferent daca acestea
sunt mobile sau imobile, daca sunt sau nu potential periculoase i fara a se face distinctia daca au sau nu au un
dinamism propriu, ori daca au produs prejudiciul fiind in micare sau aflandu-se in . epaus242, cu exceptia
cazului in care este instituita prin lege o ra spundere speciala.

285

Practica judiciara a facut aplicarea raspunderii instituite prin art.1000 alin.l C.civ. in urmatoarele
situatii243: accidente de circulatie, accidente legate de folosirea energiei electrice, explozia unui cazan,
explozia unei conducte de gaze naturale, spargerea unei conducte de apa, caderea intr-o groapa de canal
neacoperita, surparea unui mal, caderea unui arbore, caderea ghetii de pe acoperi, caderea unui vas cu flori de
pe un balcon etc).
-

notiunea de paza juridica. Raspunderea reg ementata de art.1000 alin.1 C.civ. se aplica persoanei
care are paza juridica, adica puterea, folosinta, diriguirea, controlul i supravegherea luciului.
Paza juridica se deosebete de paza materiala244, aceasta din urma fiind subordonata celei dintai.

Paza juridica decurge de regula, dintr-un drept i nu presupune neaparat contactul nemijlocit cu lucrul, contact
ce caracterizeaza orice paza materiala.
In principiu, paza juridica este detinuta de proprietarul lucrului, inclusiv atunci cand lucrul a fost
pierdut, dar nu este gasit de altcineva. Proprietarul inceteaza sa mai detina paza juridica daca a consimtit ca
lucrul sa intre in stapanirea altor persoane sau in cazul in care o alta persoana i-a insuit lucrai in mod ilicit.
Se considera ca au paza juridica asupra lucrului i titularii unor dezmembra minte ale dreptului de
proprietate (uzufruct, uz, abitatie, superficie, servitute aparenta), dar i titularul posesiei lucrului.
Devine paznic al lucrului i detentorul precar, in cazul in care proprietarul lucrului ii transmite paza
juridica a acestuia printr-un act juridic (de exemplu, contract de inchiriere), precum i persoana care ii
insuete lucrul impotriva vointei proprietarului (de exemplu prin furt).
Prepusul unui comitent care, abuzand de functiile incredintate, ii insuete in fapt puterea de
comanda, de control i de folosinta asupra lucrului (de exemplu, oferul care folosete in interes propriu
autovehiculul firmei), ii insuete paza juridica a lucrului.
-

notiunea de cauzare a prejudiciului prin fapta lucrului. Pentru a distinge raspunderea prevazuta de
art.1000 alin.l C.civ. de raspunderea pentru fapta proprie (art. 998-999 C.civ) se folosete formularea
"prejudiciul cauzat prin fapta lucrului".

286

In legatura cu "fapta lucrului", participarea lucrului la producerea prejudiciului trebuie sa imbrace

caracterul unei fapte distincte i sa aiba forta cauzala proprie. Astfelspus sa nu fie vorba de fapte pagubitoare
la producerea carora lucrurile indeplinesc rolul de instrumente pasive prin care se transmit efectele negative
ale unor fapte omeneti.
Toate criteriile propuse de literatura de specialitate (criteriul faptei autonome a lucrului, independenta
de participarea omului; criteriul viciului propriu al lucrului, care a determinat producerea prejudiciului;
criteriul ieirii lucrului de sub controlul i autoritatea omului; criteriul preponderentei rolului lucrului, fata de
cel al faptei omului in producerea prejudiciului) sunt doar orientative, nici unul dintre ele, in mod singular,
neputand defini notiunea de "fapta a lucrului", ele putand fi luate in considerare de practica judecatoreasca
pentru ca, in fiecare caz concret, sa fie folosite la determinarea campului de aplicare a art.1000 alin.l C.civ.
-

persoanele indreptatite sa invoce prevederile art.1000 alin.l C.civ. Prevederile art. 1000 alin.l C.civ.
pot fi invocate de catre victima prejudiciului, dar i de succesorii sai in drepturi.
Aceste prevederi nu se aplica in raporturile dintre paznicul juridic i paznicul material al lucrului

pentru prejudicii cauzate unui tert.

Astfel, de exemplu paznicul material al lucrului, fiindu-i dovedita vinovatia in producerea
prejudiciului fata de tert, nu va putea sa se apere impotriva unei eventuale actiuni in regres, introdusa de
paznicul juridic, invocand raspunderea pe are legea o instituie prin art.1000 alin.l C.civ. pentru acest din urma.
Dimpotriva, paznicul material va putea ivoca raspunderea paznicului juridic pe temeiul art.IOC.; alin.l C.civ.,
daca insui el este victima prejudiciului i nu s-a retinut vina sa exclusiva.
Fundamentarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri. Cu privire la fundamentarea
acestei raspunderi, in doctrina i practica judecatoreasca au fost emise trei teorii: teoria subiectiva, teoria
obiectiva i teoria mixta:
-

teoria raspunderii subiective, conform careia raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri se
intemeiaza pe ideea unei prezumtii de vina a paznicului juridic;

teoria raspunderii obiective, potrivit careia raspunderea pentru lucruri este independenta de vinovatia
paznicului juridic, ea intemeindu-se pe simplul raport de cauzalitate dintre "fapta lucrului" i prejudiciu;

287

teoria temeiului mixt. Se considera ca temeiul raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri este
dublu, mixt, subiectiv i obiectiv, deoarece ideea de garantie fatade terti se greveaza pe ideea de culpa
prezumata, pentru a fi cat mai aproape de sistemul raspunderii prevazut de Codul civil.
Conditiile raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri. Pentru declanarea raspunderii

instituite de art.1000 alin.l C.civ., victima prejudiciului trebuie sa faca dovada prejudiciului i a raportului de
cauzalitate dintre "fapta lucrului" (i nu fapta proprie a paznicului juridic al lucrului) i prejudiciu.
Cel ce detine paza juridica a lucrului poate fi exonerat de raspundere daca dovedete ca prejudiciul s-a
produs datorita urmatoarele imprejurari: fapta victimei insai, fapta unei terte persoane, pentru care nu este
tinut a raspunde, i cazul de forta majora (nu i a cazului fortuit).
Precizam ca pentru a exista o cauza exoneratoare forta majora trebuie sa constituie, o imprejurare
externa, fara legatura cu lucrul care a provocat prejudiciul. Aceasta imprejurare trebuie sa fie absolut
invincibila (adica ia nivelul actual al tiintei, in momentul producer i prejudiciului, ea este ntru oricine o forta
de nebiruit, nu numai pentru paznicul juridic) i absolut imprevizibila, avand un caracter Iraordinar,
producerea imprejurarii externe neputand fi prevazuta.
Cand imprejurarile care au intervenit i au dus la producerea prejudiciului nu intrunesc caracterul
fortei majore, ele constituie caz fortuit care, dei exclude vinovatia paznicului ridic, nu-1 exonereaza de
raspundere (de exemplu, explozia unui cauciuc nou, ruperea unei piese din cauza defectiunilor de fabricate).
Efectele raspunderii pentru prejudiciile cauzate de bunuri in general.
Victima e indreptatita sa obtina despagubiri de la cel ce are paza juridica a lucrului daca sunt deplinite
cele doua conditii, dar poate sa-1 urmareasca direct : paznicul material al lucrului, trebuind de aceasta data sa
faca dovada elementelor raspunderii pentru fapta proprie (art. 998-999 C.civ.).
Daca paznicul juridic a platit despagubiri victimei, iar prejudiciul s-a comis din cauza paznicului
material, paznicul juridic va avea dreptul la o actiune in regres impotriva paznicului material, cu conditia de a
face dovada vinovatiei acestuia, potrivit prevederilor art. 998-999 C.civ.

288

Dupa caz, raspunderea pentru fapta lucrului nu exclude ispunderea parintilor pentru fapta copilului
minor (art. 1000 lin. 2 C.civ) ori a institutorului pentru faptaelevului (art. 1000 lin. 4 C.civ), raspunderea
paznicului juridic pentru fapta roprie (art. 998-999 C.civ.), raspunderea paznicului material (art.998-999
C.civ.) sau raspunderea paznicului juridic, in alitate de comitent (art.1000 al in. 3 C.civ.), pentru fapta
prepusului (paznic material).
Cand pentru comiterea aceluiai delict exista mai multe temeiuri juridice de tragere la raspundere a
autorului delictului, alegerea modalitatii de tragere la raspundere ramane la aprecierea exclusiva a victimei.
Alegand una sau alta din caile posibile, victima va trebui sa se supuna exigentelor de proba cerute de calea
aleasa.
Respingerea pretentiilor victimei intr-o cale nu exclude posibilitatea victimei de a actiona din nou in
judecata invocand un alt temei. in orice caz, deoarece prejudiciul este unic, chiar daca exista mai multe
temeiuri juridice pentru atragerea raspunderii civile delictuale nu se poate obtine decat o singura asemenea
raspundere.
D.5. Efectele obligatiilor
Orice raport juridic obligational, indiferent de izvorul sau, da dreptul creditorului de a pretinde
debitorului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Efectul oricarei obligatii este dreptul pe care aceasta il confera creditorului de a pretinde i a obtine
de la debitor indeplinirea exacta a prestatiei la care el este obligat (art. 1073 C.civ.).
Tot ca efect al obligatiei apare i dreptul creditorului de a pretinde despagubiri de la debitor, in ipoteza
ca acesta nu-i executa obligatia asumata.
Executarea exacta a prestatiei la care debitorul s-a obligat este executarea directa sau in natura a
obligatiei.
Executarea indirecta sau prin echivalent este folosita atunci cand executarea in natura nu mai este cu
putinta. "Orice obligatie de a face sau de a nu face se schimba in dezdaunari, in caz de neexecutare din partea
debitorului" (art. 1075 C.civ.).

289

Executarea directa (in natura) a obligatiilor

In situatia in care debitorul nu-i executa de bunavoie obligatia asumata, creditorul poate cere
executarea silita, pentru valorificarea dreptului sau.
Executarea silita este tot o executare in natura i consta in obligarea debitorului sa execute obiectul
obligatiei.
Executarea obligatiei de a da
In functie de obiectul sau, executarea silita a obligatiei de a da se face diferit:
a) daca obligatia are ca obiect o suma de bani, executarea in natura este intotdeauna posibila;
b) daca obligatia are ca obiect un bun individual determinat, debitorul are doua obligatii:
- sa constituie sau sa transfere dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului, obligatie
care se executa intotdeauna in natura, in temeiul legii;
-

obligatia de a preda bunul, se poate executa silit numai in masura in care bunul se afla la debitor, daca
nu se mai afla la acesta, executarea se va face prin echivalent.
c) daca obiectul obligatiei este un bun de gen, creditorul are mai multe posibilitati:

sa ceara executarea silita in natura;

sa achizitioneze cantitatea de bunuri de gen, pe socoteala debitorului, iar pe calea executarii silite sa
recupereze pretul acestora;
- sa accepte executarea prin echivalent.
Executarea obligatiei de a face i de a nu face
In legatura cu obligatiile de a face, art. 1077 Cod civil dispune ca, in caz de neexecutare, creditorul

poate fi autorizat de instanta judecatoreasca sa le aduca la indeplinire, in contul debitorului.

290

In cazul obligatiilor de a nu face, art. 1076 Cod civil prevede posibilitatea creditorului de acere
instantei de judecata obligarea debitorului sa distruga ceea ce a facutcu incalcarea acestei obligatii sau il poate
autoriza pe creditor da distruga el insui, pe cheltuiala debitorului.
Daunele cominatorii
In temeiul art. 1075 Cod civil, orice obligatie de a face sau de a nu face se schimba in dezdaunari in
caz de neexecutare din partea debitorului.
Daunele cominatorii constau intr-o suma de bani pe care debitorul trebuie sa o plateasca pentru fiecare
zi de intarziere - sau pentru alta unitate de timp: saptamana, luna - pana la executarea obligatiei.
Cuantumul sumei i unitatea de timp pentru care se acorda se stabilesc prin hotarare judecatoreasca.
In jurisprudents, s-a retinut faptul ca natura juridica a daunelor cominatorii este aceea de mijloc de
constrangere a debitorului obligatiei de a face pentru a -i executa in natura obligatia. Acordarea lor nu este
conditionata de existenta vreunui prejudiciu, iar incasarea daunelor cominatorii de catre creditor, este doar
provizorie, deoarece pentru a nu realiza o imbogatire fara justa cauza, creditorul va trebui sa restituie
debitorului sumele incasate cu titlu de daune cominatorii, putand pastra doar suma corespunzatoare valorii
prejudiciului pe care l-a suferit din cauza intarzierii executarii, daune - interese moratorii, in cazul in care
debitorul i-a executat totui obligatia, sau suma corespunzatoare valorii prejudiciului cauzat prin
neexecutare, daune - interese compensatorii, in ipoteza in care debitorul nu i-a executat in natura obligatia,
iar aceasta nu se mai poate face."

Executarea indirecta a obligatiilor (executarea prin echivalent)

Notiune
9

Prin executarea indirecta a obligatiilor, numita i executarea prin echivalent, se intelege dreptul
creditorului dea pretinde i a obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a
neexecutarii, executarii cu intarziere sau executarii necorespunzatoare a obligatiei asumate.

291

Aceasta inseamna ca atunci cand nu mai este posibila executarea in natura a obligatiei creditorul are
dreptul la despagubiri sau daune - interese care reprezinta echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit.
Categorii de despagubiri
Despagubirile sau daunele - interese sunt de doua feluri:
-

despagubiri compensatorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru

neexecutarea totala sau partiala a obligatiei;

despagubiri moratorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a

executarii cu intarziere a obligatiei. Aceste despagubiri se pot cumula cu executarea in natura a
obligatiei, spre deosebire de despagubirile compensato rii care au rolul de a inlocui executarea in
natura.
Natura juridica a executarii indirecte a obligatiilor
Pornind de la definitia executarii indirecte a obligatiilor rezulta ca aceasta are natura juridica a unei

raspunderi civile care poate fi , in raport de izvorul obligatiei, contractuala sau delictuala.
In Codul civil este reglementata distinct raspunderea civila delictuala, iar raspunderea contractuala este
tratata la efectele obligatiilor, impreuna cu despagubirile, astfel ca in doctrina se afirma ca despagubirile
reprezinta unul dintre aspectele posibile ale executarii obligatiei contractuale prin echivalent atunci cand nu
este posibila executarea in natura.
Conditiile raspunderii contractuale
Raspunderea contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul
cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu intarziere a obligatiilor nascute
dintr-un contract valabil incheiat.
Din analiza textelor Codului civil, rezulta ca pentru existenta raspunderii contractuale trebuie sa fie
intrunite urmatoarele conditii:
-

fapta ilicita care consta in neexecutarea obligatiilor contractuale asumate de debitor;

292

- existenta unui prejudiciu in patrimoniul creditorului;

- existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita a debitorului i prejudiciul creditorului;
- vinovatia debitorului.
Conditiile acordarii de despagubiri
1. Prejudiciul
Prejudiciul consta in consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale
incalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinand creditorului sau contractual, prin neexecutarea
prestatiei sau prestatiilor la care s-a indatorat.
Conditia existentei prejudiciului rezulta din dispozitiile art. 1082 Cod civil potrivit caruia debitorul
datoreaza daune - interese de se cuvine".
In masura in care nu exista prejudiciu, actiunea creditorului avand ca obiect plata despagubirilor
urmeaza sa fie respinsa ca fiind lipsita de interes.
Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, fapta care consta in neexecutarea sau executarea
necorespunzatoare a obligatiei asumate.
Sarcina probei prejudiciului revine creditorului, cu exceptia situatiilor in care intinderea prejudiciului
este stabilita de lege( de exemplu, in cazul obligatiilor care au ca obiect sume de bani, cand legea fixeaza
drept despagubire dobanda legala).
2. Vinovatia debitorului
9

Vinovatia debitorului reprezinta latura subiectiva a faptei debitorului, in sensul ca neexecutarea sau
executarea necorespunzatoare, executarea cu intarziere a obligatiei ii este imputabila.
In principiu, pana la proba contrara, neexecutarea obligatiei este imputabila debitorului.
Referitor la proba acestei conditii, distingem urmatoarele situatii:
-

in cazul obligatiilor de a nu face, creditorul va trebui sa dovedeasca faptul savarit de debitor prin care
s-a incalcat obligatia;

293

- in cazul obligatiilor de a da i a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar daca face
aceasta dovada neexecutarea se prezuma, cat timp debitorul nu dovedete executarea.
Debitorul va fi exonerat de raspundere numai daca va dovedi ca neexecutarea obligatiei se datoreaza
cazului fortuit, fortei majore sau vinovatiei creditorului.
3. Punerea debitorului in intarziere
Punerea in intarziere consta intr-o manifesta re de vointa din partea creditorului, prin care ele pretinde
executarea obligatiei de catre debitor.
Potrivit art. 1079 alin 1 Cod civil, daca obligatia consta in a da sau a face, debitorul se va pune in
intarziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului sau. In cazul art. 1079 Cod civil,
pentru a-i produce efectele, punerea in intarziere trebuie sa imbrace una din urmatoarele forme:
-

notificare prin intermediul executorilor judecatoregti;

cererea de chemare in judecata a debitorului.

Debitorul este pus de drept in intarziere in urmatoarele cazuri: in cazurile determinate de lege (punerea

in intarziere legala - art. 1079 pct. 1 Cod civil), de cate ori legea face sa curga de drept dobanda, care tine loc
de daune - interese la ob ligatiile ce au ca obiect sume de bani; cand partile au convenit expres ca debitorul
este in intarziere la implinirea termenului (art. 1079 pct.2 Cod civil - punerea in intarziere conventional); cand
obligatia, prin natura sa, nu putea fi indeplinita decat intr-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa
expire fara sa-i execute obligatia(art. 1079 pct. 3 i art. 1081 Cod civil); in cazul obligatiilor continue, cum
sunt obligatiile de furnizare a energiei electrice sau a apei; in cazul incalcarii obligatiilor de a nu face (art.
1072 Cod civil).
Punerea in intarziere a debitorului produce urmatoarele efecte juridice: de la data punerii in intarziere
debitorul datoreaza daune -interese moratorii; din acest moment creditorul este indreptatit sa pretinda dauneinterese compensatorii; cand obligatia consta in a da un bun individual determinat, ca efect al punerii in
intarziere, riscul se stramuta asupra debitorului.

294

Evaluarea despagubirilor
1. Evaluarea judiciara
Modalitatea evaluarii despagubirilor de catre instanta de judecata este reglementata de art. 1084-1086
Cod civil: la stabilirea despagubirilor, instanta de judecata va avea in vedere atat pierderea efectiv suferita cat
i catigul pe care creditorul nu l-a putut realiza; in principiu, debitorul va fi obligat sa repare numai
prejudiciul previzibil la momentul incheierii contractului; debitorul este obligat sa repare numai prejudiciul
direct, care se afla in legatura cauzala cu faptul care a determinat neexecutarea contractului.
2. Evaluarea legala
Evaluarea legala exista in cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligatii
avand ca obiect o suma de bani.
Astfel, conform art. 1088 Cod civil, la obligatiile care de obiect o suma oarecare, daunele -interese
pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de
fidejusiune, de societate. Aceste daune - interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba;
nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care , dupa lege, dobanda curge de drept."
Dobanzile legale pentru obligatii baneti sunt stabilite prin Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata
cu modificari i completari prin Legea nr. 356/2002.
3. Evaluarea conventionala
9

Un alt mod de evaluare a daunelor - interese este evaluarea facuta prin conventia partilor. Acest lucru
se realizeaza prin inserarea in contract a unei clauze numita clauza penala.
Clauza penala este definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat
echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau
necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau.
Clauza penala prezinta urmatoarele caractere juridice:
- este o conventie accesorie;

295

- are valoare practica deoarece fixeaza anticipat valoarea prejudiciului;

- este obligatorie intre parti, ca orice contract;
-

este datorata numai atunci cand sunt intrunite toate conditiile acordarii de despagubiri.
Avand o natura conventional^ clauza penala este menita sa stabileasca anticipat cuantumul

prejudiciului ce-1 va suferi creditorul, astfel incat instanta nu este chemata sa-l determine ea printr-o apreciere
proprie, ci urmeaza doar sa constate daca executarea s-a facut sau nu in conditiile stipulate prin contract.
Aceasta inseamna ca instanta nu poate pretinde creditorului obligatiei, care se prevaleaza de clauza penala, sa
faca dovada prejudiciului suferit.
In practica, instantele au retinuta ca penalitatile stipulate de parti in contractul de imprumut au
caracterul unei clauze penale, stabilita pentru intarzierea executarii obligatiei de restituire a sumei
imprumutate.
Aceasta clauza este interzisa in contractele de imprumut , deoarece daunele - interese pentru
executarea cu intarziere sunt egale cu dobanda, care este echivalentul pentru lipsa folosintei banilor, aa cum
rezulta din dispozitiile art. 1088 Cod civil."

D.6. Actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie). Actiunea revocatorie (pauliana).

Actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie)

Definitie
9

Potrivit art. 974 Cod civil, creditorii pot exercita toate drepturile i toate actiunile debitorului lor, afara
de acelea care ai sunt exclusiv personale.
Actiunea oblica este actiunea in justitie pe care creditorul o exercita pentru valorificarea unui drept
care apartine debitorului sau.
Intr-o alta formulare, actiunea oblica a fost definita ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul
exercita drepturile i actiunile debitorului sau atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa i le exercite.

296

Actiunea oblica se mai numete i indirecta sau subrogatorie deoarece este exercitata de creditor in
numele debitorului, dar va duce la acelai rezultat ca i cum ar fi fost exercitata de debitor.
Domeniul de aplicare
In principiu, creditorul poate exercita pe calea actiunii oblice toate drepturile i actiunile ce fac parte
din patrimoniul debitorului, cu urmatoarele exceptii:
-

creditorul nu se poate substitui debitorului pentru a incheia acte de administrare i nici nu au dreptul sa
incheie acte de dispozitie;

creditorul nu poate exercita actiunile i drepturile patrimoniale care au un caracter exclusiv i strict
personal, care implica o apreciere din partea titularului lor, cum ar fi, de exemplu, actiunea in
revocarea unei donatii pentru ingratitudine;

creditorul nu poate exercita drepturile patrimoniale incesibile, cum ar fi, de exemplu, dreptul la pensia
de intretinere, dreptul de uz, dreptul de abitatie.
In practica, instantele au retinut ca actiunea de partaj poate fi intentata pe calea actiunii oblice, cu

motivarea ca actiunea de ieire din indiviziune nu este exclusiv personala a debitorului, deoarece prin
drepturi cu caracter exclusiv personal se inteleg acele drepturi a caror exercitare implica o apreciere subiectiva
din parte a titularului lor, ceea ce nu este cazul cu privire la actiunea de partaj care apartine deopotriva tuturor
coindivizarilor, fara ca nici unul dintre ei sa nu se poata opune unei asemenea actiuni".
Conditiile intentarii
9

Pentru intentarea actiunii oblice se cer intrunite urmatoarele conditii:

-

debitorul sa fie inactiv;

creditorul sa aiba un interes serios i legitim pentru a intenta actiunea (de exemplu, debitorul este
insolvabil);

creanta creditorului trebuie sa fie certa lichida i exigibila.

Efectele actiunii oblice
9

Creditorul exercita actiunea oblica in locul i in numele debitorului, ceea ce produce urmatoarele
efecte:
-

paratul pe care creditorul il actioneaza in judecata, va putea sa opuna acestuia toate apararile i
exceptiile pe care le-ar fi putut opune i debitorului;

297

in cazul admiterii actiunii, bunul asupra caruia exista dreptul care era amenintat cu pierderea este
readus in patrimoniul debitorului.
Actiunea revocatorie (pauliana)
Definitie i natura juridica
Actiunea revocatorie sau pauliana este actiunea civila prin care creditorul poate cere anularea actelor

juridice facute in frauda drepturilor sale de catre debitor.

Actiunea revocatorie se mai numete i actiune pauliana, deoarece originea sa se afla in dreptul
roman, creatorul sau fiind pretorul Paulus.
Sub aspectul naturii juridice, actiunea pauliana este o actiune in inopozabilitatea actului incheiat de
debitor in frauda creditorului sau.
Domeniul de aplicare
In principiu, domeniul de aplicare al actiunii pauliene este acelai cu al actiunii
oblice.
Conditiile intentarii
9

Exercitarea de catre creditor a actiunii pauliene se poate face daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
-

existenta unui act fraudulos al debitorului prin care s-a cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului,
constand in micorarea gajului general, de natura sa determine sau sa mareasca insolvabilitatea
debitorului;

creanta creditorului sa fie anterioara actului atacat, deoarece daca este ulterioara, acel act nu poate fi
prejudiciabil i nici fraudulos pentru creditor;

creanta trebuie sa fie certa, lichida i exigibila, iar in cazul actelor cu titlu oneros, tertul sa fi participat
in complicitate cu debitorul la fraudarea creditorului.

298

In practica judiciara s-a retinut ca pentru admiterea actiunii pauliene, creditorul trebuie sa faca
dovada unei creante certe, lichide i exigibile, anterioare actului pe care il ataca, precum i a prejudiciului i
coniventei frauduloase dintre debitor i tertul achizitor, care consta in faptul ca acesta din urma a cunoscut
existenta creantei i ca a achizitionat bunul urmaribil tocmai pentru a zadarnici incasarea ei. Prin urmare,
creditorul nu vaputea sa ceara anularea unui act de vanzare - cumparare incheiat anterior creantei sale, prin
care debitorul a instrainat bunul unui tert."
Prejudicierea creditorului se apreciaza avandu-se in vedere faptul daca prin actul respectiv s-a
micorat patrimoniul debitorului, determinandu-se insolvabilitatea lui sau agravarea acesteia.
Efectele actiunii revocatorii
9

In cazul admiterii actiunii pauliene, actul atacat, dovedit fraudulos, va fi inopozabil creditorului, care,
astfel, va putea urmari bunul.
Tertul dobanditor al bunului poate sa pastreze bunul oferind o suma de bani creditorului pentru
satisfacerea creantei sale.
Actiunea pauliana ii produce efectele numai fata de creditorul care a intentat o astfel de actiune, nu i
fata de ceilalti creditori ai debitorului.
D.7. Transmisiunea i transformarea obligatiilor. Cesiunea de creanta. Subrogatia in drepturile creditorului.
Novatia. Delegatia
Cesiunea de creanta
9

Cesiunea de cre anta este contractul prin care un creditor transmite dreptul sau de creanta cu titlu
oneros sau cu titlu gratuit, unei alte persoane.
Conditiile cesiunii de creanta
9

Cesiunea de creanta este un contract, trebuind deci sa indeplineasca conditiile generale de validitate a
oricarui contract; cum prin intermediul ei se pot realiza i alte operatii juridice (vazare-cumparare, dare in
plata, donatie) trebuie sa indeplineasca i conditiile de fond specifice acestor contracte.
In principiu orice creanta poate face obiectul unei cesiuni, indiferent care este obiectul sau, cu exceptia
salariului, pensiei de intretinere i altor creante un un caracter pur personal.

299

Cesiunea de creanta se incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor fiind un contract
consensual. Nu se cere indeplinita vreo conditie de forma, cu exceptiacesiunii cu titlu gratuit, care fiind o
donatie trebuie sa respecte conditiile de forma ale donatiei.
Pentru opozabilitate cesiunii fata de terti trebuie indeplinite anumite formalitati de publicitate:
notificarea cesiunii catre debitor sau acceptarea cesiunii catre debitor.
-

prin notificarea catre debitor a cesiunii se aduce la cunotinta debitorului persoana noului creditor i
clauzele esentiale ale contractului de cesiune; la aceasta forma de publicitate fac exceptie creantele
comerciale care imbraca forma titlurilor la purtator care nu trebuie notificate;

acceptarea cesiunii de catre debitor se face , pentru a fi opozabila tuturor tertilo r, printr-un inscris
autentic.

actul juridic care constata cesiunea chiriei unui imobil sau arendei pe un termen mai mare de doi ani,
trebuie sa fie i notat in cartea funciara.
Efectele cesiunii de creanta
9

Principalul efect al cesiunii este transmite rea dreptului de creanta de la cedent la cesionar. De
asemenea produce i efectele operatiei juridice care se realizeaza prin intermediul ei: vanzare-cumparare,
schimb, imprumut, donatie etc.
a) Efecte specifice intre parti
-

Transferul dreptului de creanta din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului, pastrandu-i

natura, garantiile sau valoarea nominala;

Cand cesiunea se face cu titlu oneros cedentul are obligatia de garantie raspunzand fata de cesionar de
existenta actuala i valabila a creantei sale. In baza acestei obligatii cedentul este tinut sa
despagubeasca pe cesionar pentru prejudiciile constand in pretul creantei, spezele contractului,
cheltuielile de judecata, precum i alte daune.

b) Efecte specifice fata de terti

-

pana in momentul notificarii sau acceptarii, cesiunea creantei este inopozabila debitorului carre poate
face plata valabila, cu efect liberator, catre cedent;

dupa indeplinirea cerintelor de publicitate a cesiunii debitorul cedat devine debitor exclusiv al
cesionarului

300

creditorilor cedentului nu le este opozabila cesiunea pana la notificare sau acceptare, creanta facand
inca parte din gajul lor general; dupa notificare sauacceptarecare ei pot cere revocarea cesiunii pe calea
actiunii pauliene, daca le-au fost fraudate interesele.
Obligatia de garantie
In cazul in care cesiunea de creanta s-a facut cu titlu oneros, cedentul are obligatia de garantie fata de

cesionar, raspunzand de existenta actuala i valabila a creantei i accesoriilor sale.

Cedentul nu este obligat sa garanteze cesionarului solvabilitatea debitorului cedat, daca partile nu au
convenit altfel; cedentul poate sa se angajeze pentru solvabilitatea prezenta i viitoare a debitorului cedat,
printr-o clauza expres stipulata in cadrul contractului de cesiune. Raspunderea se angajeaza in toate cazurile
numai in masura pretului la care a fost instrainata creanta, chiar daca pretul cesiunii a fost mai mare.
Obligatia de garantie nu exista atunci cand s-a cesionat un drept aleatoriu i nici atunci cand dreptul
cesionat s-a stins datorita unor cauze posterioare cesiunii.
In baza obligatiei de garantie cedentul este tinut sa despagubeasca pe cesionar pentru prejudiciile
constand in pretul creantei, spezele contractului, cheltuielile de judecata, precum i alte da une.
Subrogatia in drepturile creditorului
Ca mijloc de transmitere a obligatiilor, subrogatia consta in inlocuirea creditorului dintr- un raport
juridic obligational cu o alta persoana care, platind datoria debitorului, devine creditor al acestuia din ur ma,
dobandind toate drepturile creditorului platit.
Subrogatia poate fi legala sau conventional, care se imparte la randul ei in subrogatia consimtita de
creditor i subrogatia consimtita de debitor.
Subrogatia legala
Subrogatia legala opereaza de plin drept, fara a fi necesar consimtamantul creditorului platit sau al
debitorului, in urmatoarele cazuri:

301

- in folosul celui care, fiind el insui creditor al aceluiai debitor, platete pe un alt creditor ce are
preferinta; ex: un creditor chirografar plate? te pe un creditor privilegiat sau ipotecar ?i se subroga in
drepturile acestuia; un creditor ipotecar ce are o ipoteca de ranginferior platete pe un creditor ipotecar de
rang superior, subrogandu-se in drepturile acestuia;
-

in folosul celui care, dobandind un imobil ipotecat, platete pe creditorul ipotecar, pentru a
preintampina urmarirea bunului;

in folosul celui care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei are interes de a o desface i il
platete pe creditor; ex: codebitorul solidar, codebitorul dintr-o obligatie indivizibila, fidejusorul.

In folosul motenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar i platete din propriul
sau patrimoniu pe un creditor al motenirii, pentru a evita o urmarire inoportuna a unui bun succesoral

In cazul societatii de asigurari ce se subroga in drepturile asiguratului despagubit impotriva celui

vinovat de producerea prejudiciului.
Subrogatia conventionala
Subrogatia conventionala consimtita de creditor
~

Aceasta subrogatie opereaza prin acordul de vointa realizat expres intre creditorul initial i tertul care
platete datoria debitorului, fara a fi necesar consimtamantul debitorului.
Subrogatia trebuie sa fie stipulata expres i sa fie concomitenta cu plata, stipulandu-se de regula chiar
in chitanta de plata semnata de creditor.
Proba acestei subrogatii se face dupa regulile dreptului comun, dar pentru a dovedi ca subrogatia a fost
concomitenta cu plata i a o face opozabila tertilor este necesar ca inscrisul sau chitanta pe care a fost stipulata
sa aiba data certa.
Subrogatia consimtita de debitor
Subrogatia consimtita de debitor are loc prin acordul de vointa intervenit intre debitor i un tert, de la
care debitorul se imprumuta pentru a-1 plati pe creditor, subrogand pe tertul imprumutator in drepturile
creditorului sau initial, fara a fi necesar consimtamantul creditorului.
Pentru a fi valabila subrogatia consimtita de debitor este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii:
9

actul de imprumut i chitanta de plata a datoriei sa imbrace forma inscrisului autentic;

302

in actul de imprumut sa se stipuleze expres ca debitorul a imprumutat suma de bani pentru a face plata
datoriei sale fata de creditor;

in chitanta de plata sa se arate expres ca plata s-a facut cu suma imprumutata de debitor de la tertul pe
care il subroga in drepturile creditorului platit.
Efectele subrogatiei

subrogatul ia locul creditorului platit i poate exercita toate drepturile i actiunile acestuia fata de
debitor; el beneficiaza de toate garantiile care insotesc creanta

subrogatul are la dispozitie, pe langa actiunile creditorului platit i o actiune proprie contra debitorului,
izvorata din mandat, gestiune de afaceri sau imbogatire fara justa cauza, dupa caz, prin care poate
obtine nu numai ce a platit creditorului initial ci i eventualele cheltuieli facute sau daune suferite cu
aceasta ocazie.
Novatia
9

Novatia este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuindo cu o noua obligatie.
Felurile novatiei. Novatia este de doua feluri: obiectiva - se produce cand creditorul i debitorul initial,
dar, in raportul juridic obligational se schimba obiectul sau cauza acestuia; subiectiva - presupune schimbarea
creditorului sau a debitorului raportului juridic de obligatie. Novatia prin schimbare de creditor are loc prin
substituirea unui nou creditor celui vechi, iar novatia prin schimbare de debitor are loc atunci cand un tert se
angajeaza fata de crditor sa plateasca datoria, fara ca, pentru aceasta, sa ceara concursul debitorului initial.
Conditii. Novatia, fiind un contract, va fi supusa tuturor conditiilor de valabilitate ale contractelor.
In acelai timp, novatia trebuie sa indeplineasca conditii specifice:
-

existenta unei obligatii valabile, care urmeaza a se stinge prin novatie;

naterea unei obligatii noi valabile;

noua obligatie sa contina un element nou fata de vechea obligatie;

intentia partilor de a nova.

303

Efectele novatiei. In primul rand efectul principal este acela a stingerii vechii obligatii i inlocuirea cu
o obligatie noua. O data cu cu vechea obligatie se sting toate accesoriile i garantiile care o insoteau.
In al doilea rand, intre parti se nate un nou raport obligational. Acest raport este intotodeauna de
natura contractuala, deoarece este rezultatul vointei partilor de a nova.
Delegatia
Definitie. delegatia este o conventie prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea
debitor, alaturi de el sau in locul lui.
Felurile delagtiei. Delegatia poate fi: perfecta - se caracterizeaza prin aceea ca delegatul descarca prin
declaratie expresa pe delegant i intelege ca obligatia sa fie executata de delegat; imperfecta - delegatarul nu
conseimte la liberarea delegantului, ceea ce face ca el, creditorul initial, sa aiba, pe langa debitorul sau, un nou
debitor.
Efectele delegatiei. Delegatia perfecta, in principiu, stinge vechea obligatie i o inlocuiete cu una
noua.
Potrivit art. 1133 Cod civil se prevede doua situatii in care obligatia delegantului subzista fata de
delegatar: a) cand delegatarul i-a rezervat expres dreptul de a urmari de delegant in caz de insolvabilitate a
delegatului; b) cand delegatul este insolvabil in momentul delegatiei.
Delegatia imperfecta are ca efect faptul ca un nou raport de obligatie este adaugat celui preexistent:
debitorul initial (delegant) nu este descarcat de obligatia sa fata de delegatar, dar aceasta are un nou debitor,
alaturi de cel initial, delegatul. Creditorul delegatar poate urmari, la alegerea sa, pe oricare dintre ei.

304

D.8. Stingerea obligatiilor Compensatia

Definitie. Compensatia este modul de stingere a obligatiilor care consta in stingerea a doua obligatii reciproce,
pana la concurenta cei mai mici dintre ele.
Cazuri in care nu opereaza compensarea:
-

cand se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar;

cand se pretinde restituirea unui depozit neregulat;

cand o creanta este insesizabila;

nu poate opera in dauna drepturilor dobandite de alte persoane prin poprire. Felurile compensatiei:

1) .

legala, cand opereaza in puterea legii, prin intrunirea anumitor conditii;

2) .

conventionala, cand opereaza prin conventia partilor;

3) . judecatoreasca, cand opereaza prin hotararea instantei de judecata. 1). Conditiile compensatiei
legale:
a) reciprocitatea obligatiilor - ambele creante trebuie sa existe intre acelea?i persoane, care sa fie
creditor ?i debitor, in acela?i timp;
b) creantele sa aiba ca obiect bunuri fungibile - altfel s-ar schimba, fara vointa partilor, obiectul
obligatiei;
c) creantele reciproce sa fie lichide - sa fie determinate cu exactitate in valoarea
lor;
d) creantele reciproce sa fie exigibile - sa fi ajuns la scadenta.
Daca sunt intrunite aceste conditii, compensatia se produce de drept.
Compensatia va fi rezolvita (desfiintata), daca partile au savarit acte
incompatibile cu stingerea, prin compensate, a datoriilor reciproce. Cazuri:
-

acceptarea de catre debitor a cesiunii de creanta pe care o face creditorul sau unui cesionar;

acceptarea de catre unul dintre cei doi creditori reciproci intre care a operat compensatia legala a platii
facute de celalat - rename ?i creanta celui care a platit;

305

- cand unul dintre cei doi creditori reciproci intre care a operat compensatia legala urmarete pe
celalalt i acesta nu- i opune compensatia.
Efectele compensatiei. Compensatia duce la stingerea datoriilor reciproce cu accesoriile i garantiile
acestora, ca i plata.
In cazul in care intre parti exista mai multe datorii reciproce, compensarea lor se vor aplica regulile
imputatiei platii.
2) .

Compensatia conventionale va opera prin conventia partilor, in aceleai conditii ca i

compensatia legala. Efectele vor fi aceleai, cu mentiunea ca se vor produce de la data cand s-a
incheiat conventia partilor cu privire la compensate.
3) .

Compensatia judecatoreasca intervine in momentul in care unul dintre creditori se va

adresa instantei de judecata, atunci cand datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri
fungibile, care va aprecia i va dispune stingerea datoriilor pana la concurenta celei mai mici. Efectele
vor fi aceleai, cu mentiunea ca ele se vor produce de la data ramanerii definitive a hotararii
judecatoreti prin care s-a dispus compensatia.
Remiterea de datorie
Definitie. Remiterea de datorie este renuntarea cu titlu gratuit a creditorului de a- i valorifica creanta pe care
o are impotriva debitorului sau.
Conditiile remiterii de datorie. Remiterea de datorie apare ca un contract cu titlu gratuit, care implica
intentia creditorului de a face o liberalitate debitorului sau.
Daca se face prin acte intre vii, remiterea de datorie constituie o donatie indirecta i este supusa tuturor
regulilor specifice acesteia cu privire la revocare, reductiune sau raport. Remiterea de datorie nu trebuie sa se
incheie in forma autentica.
Daca se face prin testament, ea trebuie sa indeplineasca conditiile de forma ale testamentului,
validitatea ei depinzand de aceea a testamentului prin care a fost facuta.
Proba remiterii de datorie. Fiind un contract, urmeaza a se aplica regulile de drept comun aplicabile
actelor juridice.

306

Creditorul poate elibera debitorului o chitanta fictiva de plata; poate intocmi un inscris constatator al
remiterii de datorie; poate inmana debitorului insui titlul originalconstator al creantei - daca inscrisul este sub
semnatura privata opereaza o prezumtie absoluta, iar daca inscrisul este autentic sau o copie legalizata a unei
hotarari judecatoreti investita cu formula executorie, prezumtia de liberare a debitorului este relativa.
Efectele remiterii de datorie. Prin remiterea de datorie obligatia debitorului se stinge cu accesoriile i
garantiile creantei, iar debitorul va fi liberat de executare ei.
In cazul unor codebitori solidari, remiterea de datorie facuta unuia, libereaza i pe ceilalti, cu exceptia
rezervarii exprese a drepturilor creditorului impotriva acestora.
Remiterea de datorie facuta unuia dintre fidejusori nu libereaza nici pe debitorul principal i nici pe
ceilalti fidejusori.
b) imposibilitatea fortuita de executare. Obligatia se poate stinge i prin faptul ca executarea ei a
devenit imposibila datorita unui caz fortuit sau de forta majora.
Aceasta imposibilitate poate privi obligatiile de a da un bun individual determinat, de a face i de a nu
face i nu i obligatia de a da bunuri de gen.
Pentru ca debitorul sa fie liberat datorita cazului fortuit sau de forta majora, se cere ca pieirea
obiectului obligatiei sa fi avut loc fara culpa acestuia i inainte de punerea sa in intarziere.
Daca posibilitatea fortuita de executare este temporara, obligatia nu se va stinge, ci se suspenda
executarea ei.
D.9. Obligatiile plurale
Pluralitatea de obiecte
Obligatia cu o pluralitate de obiecte se caracterizeaza prin faptul ca debitorul datoreaza mau multe
prestatii.
In raport de intentia partilor, daca debitorul datoreaza cumulativ toate prestatiile la care s-a obligat,
obligatia produce efecte ca i cum ar fi pura i simpla, cu un singur obiect i se va stinge prin executarea
tuturor prestatiilor.
Obligatia alternativa

307

Obligatia alternativa este acea obligatie al carei obiect consta in doua sau mau multe prestatii, dintre
care, la alegerea uneia din parti, executarea unei singure prestatii duce la stingerea obligatiei. De e xemplu, se
datoreaza 10000 lei sau un autoturism.
Alegerea prestatiei ce urmeaza sa fie executata apartine debitorului, dar poate sa apartina i
creditorului, insa numai daca exista stipulatie expresa in acest sens (art. 1027 Cod civil).
Obligatia se transforma intr-o obligatie pura i simpla atunci cand unul din obiectele obligatiei
alternative devine imposibil de executat, indiferent din ce cauza. In cazul obligatiei de a da , dreptul de
proprietate asupra unui lucru individual determinat se transmite in momentul alegerii, deoarece pana atunci nu
se cunoate care dintre o biecte va intra in patrimoniul creditorului.
Obligatia facultativa
Obligatia este facultativa cand debitorul se obliga la o singura prestatie, cu posibilitatea de a se libera
prin executarea altei prestatii determinate.
De exemplu, debitorul are obligatia de a da un autoturism, dar prin conventia partilor i se da dreptul sa
se libereze i prin darea unei sume de bani.
In cazul obligatiei facultative exista o singura prestatie ca obiect al obligatiei, dar exista o pluralitate
de prestatii in privinta posibilitatii de a plati.
Creditorul poate sa ceara numai executarea prestatiei principale, iar daca obiectul obligatiei piere din
caz fortuit sau de forta majora, debitorul va fi liberat, iar obligatia se stinge.
Pluralitatea de subiecte
- Obligatiile conjuncte (divizibile)
Obligatia conjuncta sau divizibila este acel raport obligational cu pluralitate de subiecte intre care
creanta i datoria se divid de plin drept.
Obligatia poate fi conjuncta din momentul naterii sale sau ca efect al mortii creditorului sau
debitorului, care lasa mai multi motenitori intre care obligatia se imparte.
Existand o pluralitate de subiecte, dreptul de creanta i datoria se divid in atatea parti cati creditori sau
debitori sunt in raportul obligational.

308

Fiecare creditor poate pretinde numai partea sa de creanta, iar fiecare debitor este obligat sa execute
numai partea sa de datorie.
Fiind mai multe raporturi obligationale, numarul acestora depinde de numarul creditorilor sau
debitorilor, ceea ce produce urmatoarele efecte juridice:
-

daca sunt mai multi debitori, fiecare este tinut ?i poate fi urmarit numai pentru plata partii sale din
datorie;

daca sunt mai multi creditori, fiecare poate urmari pe debitor numai pentru partea lui de creanta;

insolvabilitatea unuia dintre debitori se va suporta de creditor, deoarece ceilalati codebitori nu raspund
pentru partea celui devenit insolvabil;

intreruperea prescriptiei fata de un debitor, prin punerea sa in intarziere, efectuata de unul dintre
creditori nu profita ?i celorlalti creditori;

punerea in intarziere a debitorului ?i intreruperea prescriptiei fata de unul din debitori nu produce
efecte in raport cu ceilalti debitori;

plata de catre un debitor a partii sale din datorie nu are efect liberator pentru ceilalti debitori;

remiterea de datorie, darea in plata, cesiunea de creanta ?i novatia facute de catre unul din creditori cu
privire la dreptul de creanta sunt inopozabile celorlalti creditori (art. 1064 alin. 2 ?i 3 Cod civil).
Obligatiile solidare
Obligatia plurala solidara (solidaritatea) este acea obligatie cu subiecte multiple in cadrul careia

fiecare creditor solidar poate cere debitorului intreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi
obligat la executarea integrala a prestatiei datorate de toti creditorului.
Obligatiile solidare sunt reglementate de art. 1034 - 1056 Cod civil ?i fac parte din categorii
obligatiilor indivizibile.
Solidaritatea poate fi de doua feluri:
-

solidaritate activa, atunci cand exista doi sau mai multi creditori;

solidaritate pasiva, atunci cand exista doi sau mai multi debitori.

309

Solidaritatea activa
Potrivit art. 1034 Cod civil obligatia este solidara intre mai multi creditori, cand titlul creantei da
anume drept fiecaruia din ei a cere plata in tot a creantei i cand plata facuta unuia din creditori libereaza pe
debitor."
Din definitia prezentata rezulta ca in cazul solidaritatii active, existand mai multi creditori, fiecare
dintre ei este indreptatit sa ceara debitorului comun plata intregii datorii, iar prin plata efectuata numai unuia
dintre creditori, debitorul comun este liberat de datorie fata de toti creditorii sai solidari.
In sistemul Codului civil nu este reglementata solidaritatea activa, ceea ce inseamna ca solidaritatea
activa ii are izvorul in conventia partilor sau in testament.
In raporturile dintre creditorii solidari i debitorul comun, obligatia solidara produce urmatoarele
efecte:
-

fiecare creditor adre dreptul sa pretinda i sa primeasca plata integrala a creantei, iar plata facuta unuia
din creditori libereaza pe debitor (art. 1034 Cod civil);

cat timp debitorul nu a fost chemat in judecata de un creditor solidar, debitorul poate plati oricaruia din
creditorii solidari (art. 1035 alin. 1 Cod civil);

daca debitorul a fost chemat in judecata de un creditor solidar, debitorul nu poate face plata decat
acestuia;

remiterea de datorie facuta de unul din creditorii solidari libereaza pe debitor numai pentru partea
acestui creditor (art. 1035 Cod civil).
In raporturile dintre creditorii solidari, efectele obligatiei solidare sunt guvernate de principiul inscris

in art. 1038 Cod civil, potrivit caruia creditorul solidar reprezinta pe ceilalti cocreditori, in toate actele care
pot avea de efect conservarea creantei."
Aceasta inseamna ca fiecare creditor solidar nu este titularul creantei in integralitatea ei, ci numai
pentru partea care-i apartine, iar incasarea creantei in totalitate este posibila in virtutea reprezentarii celorlalti
creditori.
Din aplicarea acestui principiu rezulta urmatoarele efecte:
-

oricare dintre creditorii solidari ai aceleiai creante poate sa ceara plata integrala a datoriei i sa dea
chitanta liberatorie debitorului (art. 1034 Cod civil);

daca debitorul a fost pus in intarziere de catre oricare dintre creditori, efectele punerii in intarziere
profita tuturor creditorilor solidari;

310

intreruperea prescriptiei facuta de unul dintre creditori profita tuturor (art. 1036 Cod civil);

daunele moratorii cerute de un creditor profita i celorlalti creditori;

un singur creditor nu poate face acte de dispozitie - novatie, remitere de datorie, dare in plata - cu
privire la intreaga creanta fara consimtamantul celorlalti creditori;

hotararea judecatoreasca obtinuta de un creditor profita i celorlalti creditori, in masura in care este
favorabila creditorului urmaritor.
Solidaritatea pasiva
Potrivit art.1039 Cod civil, obligatia este solidara din partea debitorilor cand toti s-au obligat la

acelai lucru, astfel ca fiecare poate fi constrans pentru totalitate i ca plata facuta de unul dintre debitori
libereaza i pe ceilalti catre creditor."
Din definitia legala a solidaritatii pasive (intre debitori) rezulta ca obligatia solidara pasiva este acea
obligatie cu mai multi debitori care da dreptul creditorului sa ceara oricarui codebitor executarea integrala a
prestatiei care formeaza obiectul obligatiei.
Aceasta forma de obligatie plurala este reglementata in art. 1039 - 1056 Cod civil, iar izvorul sau este
vointa partilor i legea.
Reprezentand o exceptie de la regula divizibilitatii creantei, obligatia solidara, in materie civila, nu se
prezuma, ci trebuie sa fie stipulata expres, conform art. 1041 Cod civil.
Codul civil reglementeaza urmatoarele cazuri de solidaritate pasiva:
-

cei care au cauzat, in comun, prin fapta lor ilicita, un prejudiciu, raspund solidar fata de victima;

mandantii, care au acelai mandatar, sunt tinuti sa raspunda solidar pentru toate efectele mandatului;

executorii testamentari ai aceleiai succesiuni sunt solidar responsabili pentru bunurile mobile
incredintate;

antreprenorul i arhitectul raspund solidar pentru daramarea constructiei din cauza unui viciu al
acesteia sau al terenului pe care constructia este situata; cu aplicarea in mod corespunzator a
dispozitiilor art. 3 i 11 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

311

Solidaritatea pasiva produce doua categorii de efecte:

-

raporturile dintre creditor i debitorii solidari;

raporturile dintre codebitori.

In raporturile dintre creditor i debitorii solidari, efectul principal al solidaritatii pasive este obligatia

fiecarui codebitor de a plati datoria in intregime, ceea ce implica dreptul creditorului a de a urmari fiecare
debitor pentru prestatia care formeaza obiectul obligatiei.
Plata facuta de debitorul solidar libereaza pe toti debitorii fata de creditorul comun (art. 1039 Cod
civil).
In cadrul acestor raporturi, solidaritatea pasiva produce i urmatoarele efecte secundare:
-

punerea in intarziere a unui codebitor produce efecte fata de toti codebitorii solidari (art. 1044 Cod
civil);

pierirea lucrului care formeaza obiectul prestatiei, din culpa unuia dintre debitori angajeaza
raspunderea tuturor codebitorilor (art. 1044 alin. 3 Cod civil);

intreruperea prescriptiei extinctive fata de unul dintre codebitori are efect fata de toti codebitorii
solidari ( art. 1045 Cod civil);

curgerea de dobanzi facuta de creditor impotriva unuia dintre debitori are ca efect curgerea dobanzilor
fata de toti codebitorii solidari ( art. 1046 Cod civil).
Potrivit art. 1047 alin. 1 Cod civil, codebitor ul solidar impotriva caruia creditorul a intentat actiune

poate sa opuna acestuia exceptii comune, care profita tuturor debitorilor solidari, precum i exceptii personale,
care ii profita numai lui.
Exceptiile comune sunt urmatoarele:
-

cauzele de nulitate relativa i nulitate absoluta;

modalitatile comune tuturor acordurilor de vointa ( de exemplu, toti debitorii s - au obligat sub conditie
suspensiva i invoca neindeplinirea acesteia);

cauzele de stingere a obligatiei.

Exceptiile personale, care pot fi invocate numai de un codebitor solidar i ii profita numai celui care

le-a invocat, sunt urmatoarele:

-

modalitatile (termen sau conditie) consimtite numai in raport cu un debitor

solidar;

312

existenta unei cauze de nulitate relativa numai in raport cu un d ebitor solidar.

In raporturile dintre codebitorii solidari, solidaritatea pasiva produce urmatoarele

efecte:
-

efectul principal consta in faptul ca ori de cate ori numai unul dintre debitori plate?te intreaga datorie,
prestatia executata de imparte de plin drept ?i trebuie suportata de fiecare debitor;

debitorul care a platit se va intoarce impotriva celorlalti solicitand restituirea partii lor de datorie;

de regula, plata se imparte in mod egal intre debitori.

Solidaritatea pasiva inceteaza prin urmatoarele moduri:

decesul unuia dintre codebitorii solidari, caz in care datoria se divide intre mo?tenitori proportional cu
partea de mo?tenire primita;

renuntarea la solidaritate.
Obligatiile indivizibile
Obligatia este indivizibila daca, datorita naturii obiectului sau conventiei partilor, nu poate fi impartita

intre subiectele ei active sau pasive.

Potrivit art. 1057 Cod civil obligatia este nedivizibila atunci cand obiectul ei, fara a fi denaturat, nu
se poate face parti, nici materiale, nici intelectuale", iar conform art. 1058 Cod civil obligatia este
nedivizibila cand obiectul este divizibil, dar partile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate".
Obligatiile indivizibile sunt reglementate in art. 1057 - 1059 ?i art. 1062 - 1065 Cod civil.
Indivizibilitatea activa se produce ca urmare a mortii creditorului unei creante cu un obiect
indivizibil ?i are ca principal efect faptul ca fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrala
a prestatiei.
Plata facuta oricaruia dintre creditori este liberatorie pentru debitor.
Indivizibilitatea pasiva are ca efect principal faptul ca fiecare dintre codebitori poate fi obligat sa
execute in intregime prestatia datorata.
Daca debitorul solidar, sau mo?tenitorul acestuia, a platit in intregime prestatia datorata, va avea la
indemana o actiune in regres impotriva debitorilor solidari pentru partea fiecaruia dintre ei.

313

D.10. Garantarea obligatiilor. Fidejusiunea. Dreptul de retentei. Garantiile reale mobiliare. Ipoteca.
Privilegiile speciale imobiliare
Fidejusiunea
Fidejusiunea este singura garantie personala reglementata de Codul civil roman.
Fidejusiunea sau cautiunea este un contract prin care o terta persoana, numita fidejusor, se obliga fata
de creditorul altei persoane sa plateasca datoria debitorului daca acesta nu o va face el insui la scadenta.
In literatura de specialitate se consider ca fidejusiunea este de trei feluri: conventionala, legala i
judecatoreasca.
a) fidejusiunea este conventionala, cand partile raportului de obligatii, debitorul i creditorul,
stabilesc ca pentru garantarea executarii obligatiei debitorul va aduce angajamentului unui
fidejusor sau garant;
b) fidejusiunea este legala, atunci cand un text de lege prevede expres ca debitorul este obligat sa
aduca un fidejusor pentru a garanta executarea obligatiilor pe care le are fata de cealalta parte;
c) fidejusiunea este judecatoreasca, in ipoteza in care obligatia de a da o cautiune este impusa de
catre instanta de judecata
Aceasta distinctie prezinta insemnatate practica, astfel:
-

in cazul fidejusiunii judecatoreti, fidejusorul nu opate invoca exceptia beneficiului de discutie;

in cazul fidejusiunii legale i a celei judecatoreti, fidejusorul se poate elibera daca va da creditorului
un amanet sau o alta asigurare suficienta pentru garantarea realizarii creantei, posibilitatea ce nu exista
in cazul fidejusiunii conventionale.
Caracterele fidejusiunii
Fidejusiunea are intotdeauna o natura contractuala, contractul de fidejusiune avand urmatoarele carac

tere juridice:
1) Este un contract consensual; se incheie valabil prin simplul acord de vointa realizat intre fidejusor
i creditor. Forma scrisa este necesara ad probationem;

314

2) Este un contract esentialmente unilateral, in sensul ca da natere la obligatii numai in sarcina

fidejusorului. Raporturile care se nasc intre fidejusor i debitorul a carui datorie o garanteaza nu
izvorasc din contractul de fidejusiune;
3) Este un contract cu titlu gratuit deoarece, in schimbul obligatiei sale fidejusorul nu urmarete sa
obtina un echivalent de la creditorul cu care contracteaza;
4) Este un contract accesoriu, pentru motivul ca insotete i garanteaza o obligatie principala: obligatia
debitorului fata de creditor. Din caracterul accesoriu al fidejusiunii decurg ur matoarele consecinte:
-

fidejusunea urmeaza soarta obligatiei principale;

intinderea fidejusiunii nu poate fi mai mare decat datoria debitorul,ui;

fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale se intinde la toate accesoriile datoriei i la

cheltuielile necesare introducerii cererii de chemare in judecata i la cele ocazionate de procedura
urmaririi silite.
Conditii cerute in persoana fidejusorului
a) fidejusorul sa aiba capacitate deplina de exercitiu;
b) fiedejusorul trebuie sa fie o persoana solvabila, adica sa posede avere destula pentru a garanta o
obligatie;
c) fidejusorul sa aiba domiciliul in raza de competenta teritoriala a tribunalului in care trebuie sa fie
executata obligatia
d) daca fidejusorul devine intre timp insolvabil el este obligat sa aduca un alt fidejusor, ifara de cazul
in care fidejusorul este o persoana anume stabilita de creditor.
Stingerea fidejusiunii
Fidejusuinea se stinge pe cale indirecta sau directa.
Fidejusiunea se stinge indirect ca efect al stingerii obligat iei principale prin lpata facuta de debitor

sau prin alte moduri prevazute de lege.

Fidejusiunea se poate stinge i pe cale directa, independent de obligatia principala, prin urmatoarele
moduri:
-

remiterea de fidejusiune, creditorul renuntand la garantie;

prin compensatie - intervenita intre fidejusor i creditor;

prin confuziune - intre patrimoniul fidejusorului i patrimoniul creditorului;

315

cedendarum actionum - dreptul fidejusorului de a se opune urmaririi pornita de creditor impotriva sa,
daca d in culpa creditorului s-au pierdut drepturile i garantiile reale ce I-au insotit creanta.
A) Raporturile dintre fidejusor i creditor
In cazul in care debitorul principal nu-i executa obligatia, creditorul are dreptul de a cere plata direct

de la fidejusor. Creditorul poate urmari pe fidejusor, chiar inainte de a fi urmarit pe debitorul principal.
Datorita caracterului accesoriu al obligatie sale, fidejusorul poate opune creditorului toate exceptiile
personale, precum i doua exceptii specifice: beneficiul de discutiune i beneficiul de diviziune.
a) Beneficiul de discutiune consta in facultatea fidejusorului de a cere creditorului, care a pornit
urmarirea impotriva sa, sa urmareasca mai intai pe debitorul principal, i numai dupa aceea, daca
nu- i va realiza creanta, sa-1 urmareasca i pe el.
Pentru admiterea acestei exceptii trebuie intrunite urmatoarele conditii:
-

exceptia sa fie invocata de fidejusor inainte de a intra in faza dezbaterii in fond a

cauzei;
-

fidejusorul sa indice bunurile debitorului care pot fi urmarite i sa avanseze creditorului cheltuielile
necesare urmaririi acelor bunuri.
Invocarea acestei exceptii suspenda urmarirea fidejusorului pana la cunoaterea rezultatelor urmaririi

debitorului.
Beneficiul de discutiune nu opate fi invocat daca fidejusorul a renuntat la el sau daca s-a obligat in
solidar cu debitorul.
b) Beneficiul de diviziune
In ipoteza in care mai multi fidejusori garanteaza aceeai datorie, fiecare fidejusor poate invoca
beneficiul de diviziune, adica poate cere creditorului sp-i divida urmarirea i s-o reduca in mod proportional.
Invocarea exceptiei beneficiului de diviziune este facultatea fidejusorului fata de care a inceput urmarirea.
Beneficiul de diviziune nu inlatura in totalitate aplicarea principiului ra spunderii fiecarui fidejusor
pentru intreaga datorie, insolvabilitatea unui fidejusor fiind suportata de ceilalti, in afara de doua exceptii:

316

cand creditorul a divizat urmarirea prin vointa sa, considerandu- se ca a renuntat la dreptul de a cere
plata intregii datorii de la un singur cofidejusor;

cand unul sau toti ceilalti cofidejusori au devenit insolvabili dupa ce cofidejusorul fata de care s-a
inceput urmarirea a devenit insolvabil.
Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat de fidejusorul care a re nuntat la el sau atunci cand in

contract s-a prevazut expres solidaritatea cofidejusorilor.

Fidejusorul poate opune creditorului exceptiile inerente datoriei:
-

exceptia prescriptiei extinctive;

nulitatea aboluta a obligatiei principale pentru cauza imorala sau ilicita.

Fidejusorul nu poate invoca exceptiile personale ale debitorului: nulitatea relativa

a obligatiei principale.
B) Raporturile dintre debitorul principal i fidejusor
In ipoteza in care fidejusorul a platit datoria debitorului el are drept de regres impotriva acestuia pentru
a obtine restituirea prestatiei executate. In acest sop are la indemana o actiune personala ?i o actiune
subrogatorie.
Actiunea personala se intemeiaza pe mandat sau gestiunea de afaceri ?i prin intermediul ei fidejusorul
poate pretinde de la debitor ?i plata dobanzilor legale la suma platita catre creditor.
Actiunea subriogatorie se intemeiaza pe faptul ca platind datoria catre creditor el s-a subrogat ex lege
in drepturile acestuia.
Fidejusorul pierde dreptul la regres in urmatoarele conditii:
-

daca a platit fara sa fie urmarit;

daca a platit fara ?tirea debitorului, iar acesta dovede?te ca ar fi putut opune creditorului plata,
compensatia, prescriptia etc.;

daca nu l-a in?tiintat pe debitor ca a facut plata, iar acesta plate?te datoria a doua

oara;
Raporturile dintre cofidejusori
Fidejusorul care a platit singur datoria are drept de regres contra celorlalti garanti pentru portiunea ce
prive?te pe fiecare.
Fidejusorul poate alege intre o actiune personala, pe temeiul gestiunii de afaceri ?i actiunea
subrogatorie. Actiunea in regres este divizibila.

317

Conditiile actiunii in regres:

-

fidejusorul care a platit a fost urmarit in judecata de catre creditor;

debitorul este in stare de faliment sau de insolvabilitate;

cand debitorul s-a indatorat sa-1 libereze de garantie intr-un anumit termen, iar acesta a expirat;
cand datoria principala a ajuns la scadenta.
In alte cazuri dreptul de regres exista numai impotriva debitorului principal.
Dreptul de retentie
Dreptul de retentie este acel drept real care confera creditorului, in acelai timp debitor al obligatiei de

restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a retine acel bun in stapanirea sa i de a refuza
restituirea lui pana cand debitorul sau, cr editor al lucrului, va plati datoria ce s-a nascut in sarcina lui in
legatura cu lucrul respectiv.
In general, prin drept de retentie se intelege acel drept in virtutea caruia detentorul unui lucru este
indrituit sa-1 retina pana la plata unei creante pe care o are impotriva proprietarului lucrului.
Conditia esentiala pentru existenta dreptului de retentie este aceea ca datoria pe care detinatorul
lucrului o pretinde de la creditorul restituirii sa aiba legatura cu lucrul, sa fie un debitum cum re iunctum.
Dreptul de retentie este un drept real de garantie imperfect care confera retentorului numai o detentie
precara
Codul civil nu cunoate o reglementare de principiu a dreptului de retentie, el fiind creatia doctrinei i
a jurisprudentei.
Aplicatii
Aplicatiile practice ale dreptului de retentie:
-

vanzatorul nu este obligat sa predea lucrul, daca cumparatorul nu a platit pretul i nu are dat de vanzator
un termen de plata (art. 1322 Cod civil);

318

locatarul i arendaul nu pot fi lipsiti de stapanirea bunului, in cazul vanzarii imobilului, inainte de a fi
despagubiti de catre locator sau de cumparator (art. 1444 Cod civil);

depozitarul poate retine lucrul depozitat pana la plata integrala a sumelor care i se datoreaza de catre
deponent in legatura cu depozitul (art. 1619 Cod civil);

in cadrul unei actiuni in revendicare, paratul posesor are dreptul sa retina lucrul revendicat pana la
despagubirea sa de catre proprietarul care a catigat procesul;

dreptul de retentie al unuia dintre fotii soti asupra bunurilor comune partajate, pana in momentul in
care celalalt sot, caruia i-au fost atribuite bunurile de catre instanta, ii va plati sulta.
Garantiile reale imobiliare
9

Notiune. Obiect
9

Prin Titlul VI intitulat "Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare" al Legii nr. 99 din 26 mai 1999,
privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, s-a dat o noua reglementare regimului juridic al
garantiilor reale mobiliare, destinate sa asigure indeplinirea unei obligatii civile sau comerciale nascute din
orice contract incheiat intre persoane fizice i juridice.
Sunt supuse aceleiai reglementari, in ce privete ordinea de prioritate, publicitatea i executarea
urmatoarelor acte juridice:
a) toate cesiunile drepturilor de creanta, chiar daca cesiunea nu are drept scop garantarea indeplinirii
unei obligatii;
b) vanzarile conditionate, precum i orice alte acte juridice, indiferent de forma sau de denumirea lor,
destinate sa garanteze indeplinirea unei obligatii cu un bun mobil, corporal sau necorporal;
c) toate formele de inchiriere, inclusiv orice leasing pe termen mai mare de un an, avand ca obiect
bunurile mobile, corporale su necorporale;
d) contractele de consignatie care au ca obiect bunuri mobile, corporale sau necorporale, daca
valoarea bunului dat in consignatie este mai mare decat echivalentul in lei a 1000 euro.

319

Dispozitiile titlului referitoare la ordinea de prioritate i la publicitatea garantiilor reale mobiliare sau
aplicabile i amanetului (gajului) astfel cum este reglementat de art. 1685-1696 C.civil.
Garantia reala, care este reglementata prin titlul susmentionat constituie un drept real care are ca
finalitate garantarea indeplinirii oricarei obligatii.
Garantia reala acorda creditorului garantat dreptul de a-i satisface creanta cu bunul afectat garantiei
inaintea oricarui creditor negarantat i inaintea altor creditori ale caror garantii reale sau drepturi asupra
bunului afectat garantiei au un grad de prioritate inferior.
Garantia reala reglementata in titlul VI al Legii nr. 99/1999 se poate constitui cu sau fara deposedarea
celui ce constituie garantia de bunul afectat garantiei.
Orice tip de obligatie "de a da", "a face" sau "a nu face" este susceptibila sa fie garantata cu garantia
reala, inclusiv obligatiile prezente sau viitoare, sub conditie sau nu, divizibile sau indivizibile, determinate sau
determinabile, exprimate in moneda nationala sau straina.
Garantia reala acopera in toata intinderea sa obligatia garantata. Ea poate avea ca obiect un bun mobil
individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile.
Daca debitorul nu ii indeplinete obligatia, garantia reala ii da creditorului garantat dreptul de a intra
in posesie sau de a retine bunul afectat garantiei i dreptul de a - l vinde pentru a-i obtine plata obligatiei
garantate.
Garantia reala mobiliara sa constituie numai pe baza unui contract de garantie ce se incheie in forma
autentica sau prin inscris sub semnatura privata i trebuie semnat de catre debitor.
Prin inscris sub semnatura privata, in intelesul Legii nr. 99/1999, se intelege orice mod de
comunicare care pastreaza inregistrata informatia pe care o contine i care poate fi reprodusa intr-o forma
tangibila i care nu poate fi schimbata in mod unilateral.
Contractul de garantie trebuie sa contina o descriere a bunului afectat garantiei. Expresia "toate
bunurile mobile" reprezinta o descriere suficienta.
Contractul de garantie reala este un titlu executoriu.

320

Pe toata durata contractului de garantie, debitorul poate administra sau dispune in orice mod de b unul
afectat garantiei.
Garantia poate inceta prin indeplinirea obligatiei garantate, printr-un act liberatoriu din partea
creditorului sau prin hotararea judecatoreasca.
In terment de 40 de zile de la stingerea garantiei reale, creditorul poate sa inscrie o notificare la arhiva privind
stingerea garantiei reale.
Publicitatea i ordinea de preferinta a garantiilor reale. Executarea lor.
Fata de terti, inclusiv fata de Stat, o garantie reala ?i celelalte sarcini reale asupra bunurilor care sunt
reglementate de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 au un grad de prioritate care se stabile?te de la momentul in care
garantia reala sau sarcinile reale au fost facute publice prin inscrierea avizului de garantie reala la Arhiva
Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Inscrierea la arhiva nu confera validitate unei garantii reale lovite de nulitate.
Exista ?i exceptii de la principiul infati?at mai sus cand:
- contractul de garantie asupra unor bunuri mobile corporale nu depaete echivalentul in lei a 300
euro, cand publicitatea poate fi facuta fie prin inscrierea avizului de garantie sau prin luarea in posesie a
bunului.
La fel garantia reala constituita pe sume de bani sau titluri ori bunuri, a caror publicitate se face numai
prin posesia asupra instrumentului sau andosarea acestuia.
Inscrierea unui aviz de garantie reala este valabila pentru o perioasa de 5 ani. Creditorul poate reinnoi
inscrierea, inainte de expirarea acestuia, pentru o perioada de inca 5 ani sau pentru o alta perioada. Daca
inscrierea nu este reinnoita, arhiva poate ?terge orice inscriere din baza sa de date.
In cazul neindeplinirii obligatiei garantate, creditorul va putea sa aleaga intre a initia procedura de
executare prevazuta de Codul de procedura civila sau a executa garantia reala potrivit Titlului VI din Legea nr.
99/1999.
In cazul in care debitorul nu i?i indepline?te obligatia, creditorul are dreptul de a - ?i satisface creanta
cu bunul afectat garantiei.

321

In acest scop creditorul are dreptul sa ia in posesie, in mod pa?nic, bunul afectat garantie i sau produsele
rezultate din valorificarea acestuia, precum ?i titlurile ?i inscrisurile careconstata dreptul de proprietate al
debitorului asupra bunului, fara a fi necesara vreo autorizatie sau notificare prealabila i fara a plati taxe sau
vreun tarif.
Pentru a putea lua in posesie bunul, contractul de garantie trebuie sa includa urmatoarea formula,
redactata cu caractere majuscule de cel putin 0,5 cm: "IN CAZ DE NEEXECUTARE, CREDITORUL POATE
FOLOSI MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA IN POSESIE A BUNULUI AFECTAT GARANTIEI".
Orice persoana care are posesia bunului trebuie sa il predea creditorului a carui creanta a ajuns la
scadenta i a carui garantie reala are un grad de prioritate mai mare.
Daca nu este posibila luarea in posesie a unui bun afectat garantiei in forma panica, creditorul
garantat poate, prin intermediul executorului judecatoresc sau a executorului bancar, dupa caz, sa intre in
posesia bunului.
Partile pot cadea de acord, prin contractul de garantie, asupra modului de vanzare a bunurilor grevate,
ca urmare a neindeplinirii obligatiei. In lipsa unui asemenea acord, creditorul trebuie sa vanda bunul afectat
garantiei intr-o maniera comerciala rezonabila care sa asigure obtinerea celui mai bun pret.
Inainte de vanzare, sub sanctiunea nulitatii i a raspunderii pentru pagubele cauzate, creditorul trebuie
sa faca o notificare a vanzarii catre debitor i fata de ceilalti creditori inscrii, precum i proprietarului
bunului daca debitorul nu e proprietarul lui.
Ipoteca
In orice economie de piata nevoile financiare, atat ale agentilor economici, cat i ale populatiei se
rezolva, de regula, prin contracte de credite sau imprumuturi.
Actele juridice intocmite in acest sens sunt insotite de garantii juridice solide menite sa asigure
rambursarea sumelor de bani acordate cu titlu de credit. In cadrul sistemului de garantii oferite creditorilor, o
pozitie centrala o ocupa ipotecile, care sunt utilizate pe o scara larga i in tara noastra.
Potrivit reglementarilor legale, ipoteca este de doua feluri, conventionala i legala. Ipoteca
conventionala se nate ca urmare a conventiei partilor cu respectarea unor dispozitii legale, in timp ce cea
legala ia natere in temeiul unei dispozitii legale.

322

Din examinarea normelor legale prezentate mai sus rezulta ca ipote ca poate fi de doua feluri, in
functie de sursa ori izvorul sau:
-

conventionala;

legala;
Ipoteca conventionala este aceea care ia natere din conventia partilor, in formele prevazute de lege

(art.1749 alin.2 C.civ.);

Ipoteca legala este aceea care ia natere in virtutea unei dispozitii speciale a legii (art.1749 alin.1
C.civ.).
Dei in conceptia Codului civil ipoteca legala nu necesita incheierea unei conventii speciale de
ipoteca, totui nici o dispozitie a legii nu interzice a se constitui o ipoteca dispusa printr-o dispozitie speciala a
legii sau printr-o conventie, chiar daca este necesara incheierea unei conventii de ipoteca, uneori in forma
simplificata.
Cu toate acestea, in literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca nu este "...indicata cuprinderea
acestor ipoteci in categoria aa numitelor "ipoteci conventionale prevazute de lege", intrucat, in acest fel,
ipotecile respective ies de sub regimul ipotecilor legale, pierzand astfel beneficiul unor prevederi de favoare..."
Cat privete procesul transformarilor impuse in planul structurilor economice, politice i juridice din
tara noastra este cazul sa se reflecteze asupra unei asemenea concluzii.
Astfel de ipoteci au fost reglementate prin acte normative in interesul transpunerii in viata a
principiului superioritatii proprietatii socialiste de stat, principiu care constituia temei in cazul unui anumit gen
de solutii.
Evolutia societatii romane a facut sa apara proprietatea privata, iar categoria respectiva de subiecti de
drept a disparut, de aceea legiuitorul trebuie sa acorde atentia cuvenita textelor referitoare la dispozitiile
privind ipotecile legale. Evident, cred intr-o reglementare potrivita cu evolutia fenomenelor economicojuridice de la noi i intr-o legislatie civila viitoare.
Art. 1746. Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii.
Ipoteca este din natura ei nedivizibila si subzista in intregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate,
asupra fiecarui si asupra fiecarei portiuni din acele imobile.

323

Dreptul de ipoteca se conserva asupra imobilelor in orice mana va trece. (C. civ. 1057, 1062, 1719,
1790 si urm.).
Art. 1747. Dreptul de ipoteca nu se poate constitui decat in cazurile si cu formele prescrise de lege.
Art. 1748. Ipoteca este sau legala sau conventionala. (C. civ. 1749, 1753, 1769).
Art. 1749. Ipoteca legala este aceea care ia nastere in virtutea unei dispozitii speciale a legii.
Ipoteca conventionala este aceea care ia nastere din conventia partilor, cu formele prescrise de lege.
Caracterele generale ale ipotecilor
Pornind de la clasificarea sus mentionata vom intalni anumite caracteristici generale, comune tuturor
ipotecilor i caractere specifice fiecarei categorii de ipoteci.
Caracterele generale:
- Ipoteca este un drept real accesoriu
Ipoteca este un drept real accesoriu. Acest drept acorda titularului sau posibilitatea de urmarire a
bunului in mainile oricui s-ar afla i atribuie un drept de preferinta pentru satisfacerea creantei sale inaintea
celorlalti creditori;
Ca drept accesoriu, ipoteca insotete obligatia pe care o are debitorul fata de creditor, a carei soarta o
impartaete integral. Ea nu este un drept real dezmembrat. Proprietarul continua sa detina toate atributele i
avantajele proprietatii.
Exista totui posibilitatea instituirii unei ipoteci pentru garantarea unei obligatii eventuale care inca nu
exista, dar care ar putea sa se nasca in viitor (cazul garantiei prevazute pentru gestionari de Legea nr.22/1969).
Potrivit doctrinei i practicii judiciare franceze, bunurile viitoare pot fi ipotecate in urmatoarele cazuri:

degradarea unui imobil, situatie ce-i confera creditorului obtinerea unei ipoteci suplimentare;

imobile ce vor fi construite pe ntru persoanele interesate sa cumpere.

- Ipoteca este o garantie imobiliara

324

Ipoteca se poate constitui numai asupra bunurilor imobile (spre exemplu, in cazul garantiei pentru
gestionar ) a?a cum prevede art.1751 Cod civil. Imobilele ce pot fi ipotecate trebuie sa fie in circuitul civil;
Potrivit legii, numai bunurile imobile, nu ?i cele mobile pot fi ipotecate. Acest text (art.1751 C.civ.) nu
schimba cu nimic prevederile legislatiei maritime in legatura cu posibilitatea ipotecarii navelor. O asemenea
concluzie rezulta expres din dispozitiile art.1752 C.civ.
Pot fi ipotecate numai imobilele aflate in circuitul civil, impreuna cu toate accesoriile lor care sunt
imobile prin destinatie, deoarece ipoteca este un drept real accesoriu.
Accesoriile imobilelor, adica imobilele prin destinatie ?i servitutile nu pot fi ipotecate separat de
imobilul in care se incorporeaza.
In masura in care terenurile sunt in circuitul civil (Legea nr.18/1991) ?i constructiile (Legea nr.50/1991)
pot fi ipotecate.
In dreptul francez, in mod cu totul exceptional, pot fi ipotecate ?i bunurile mobile care au o oarecare
fixitate ?i pentru care este posibil sa se organizeze o posibilitate a instrainarilor (ipotecarea navelor, ipotecarea
vaselor de navigatie pe apele interioare, ipotecarea aeronavelor).
-

Ipoteca se constituie numai in cazurile i cu formulele prevazute de lege

Aceste cerinte sunt impuse de dispozitiile art.1774 C.civ. 1indiferent daca ele se

refera la incheierea conventieie de ipoteca sau la inscrierea ipotecilor. Potrivit art.1772 C.civ."ipoteca
conventional nu va putea fi constituita decat prin act autentic".
Art.57, alin.2 din Legea nr.36/1995 arata ca: "Birourile notariale nu pot lua in considerare actele care
emana de la autoritatile altui stat decat daca semnaturile ?i sigiliile acelor autoritati sunt supralegalizate de
catre misiunea diplomatica sau Oficiul Consular al Romaniei din acest stat sau de catre Ministerul Afacerilor
Externe al Romaniei"
Inscriptiile ipotecare se vor face la judecatoria in a carei raza teritoriala sunt situate imobilele ipotecate.
-

Ipoteca este supusaprincipiului specializarii

Potrivit acestui principiu, ipoteca trebuie sa fie specializata, sub sanctiunea nulitatii, sub dublu aspect:

325

ipoteca trebuie sa fie determinate in privinta imobilului afectat de garantie;

ipoteca trebuie sa fie determinate in privinta valorii creantei garantate.

Sub sanctiunea nulitatii, ipoteca trebuie sa fie specializata sub doua aspecte, i anume:

sub aspectul determinarii bunului ce urmeaza a fi afectat de garantie (art.1774 C.civ.);

asupra valorii creantei garantate (art.1776 C.civ.).

Nu se pot constitui ipoteci generale asupra tuturor imobilelor, fara identificarea fiecaruia i nici asupra

bunurilor viitoare. Referitor la creanta garantata, se considera ca, in cazul ipotecilor prevazute de Legea
nr.22/1969 pentru gestionari, in considerarea eventualelor prejudicii, ipoteca este valabila chiar daca valoarea
creantei nu este precizata in momentul incheierii contractului de garantie (ipoteca), fiind suficienta mentiunea
creantei ce urmeaza a fi astfel garantata.
Prin acest principiu al specializarii ipotecii intelegem ca ipoteca poate fi constituita numai asupra unui
imobil sau asupra unor imobile determinate, pentru garantarea unei datorii a carei valoare este determinate
(Codul civil roman s-a indepartat de la regulile stabilite in codul francez potrivit caruia instituirea ipotecii se
face pe toate imobilele garantului, prezente i viitoare).
Codul civil roman corespunde mai bine specificului nostru, da o certitudine ambelor parti asupra
garantiei constituite, iar garantului nu-i sunt afectate i bunurile viitoare. Principiul specializarii ipotecii se
mentine i in cazul garantarii unei datorii eventuale;
- Ipoteca este indivizibila
Conform art.1746 alin.2 C.civ.ipoteca va continua sa existe asupra intregului imobil, in situatia in care
s-a platit numai o parte din datorie sau daca, in caz de partaj al unui imobil ipotecat, imobilul trece in lotul
unui coparta (acesta va trebui sa siuporte urmarirea pentru intreaga datorie deoarece garantia este incorporata
in imobil-res, non persona debet).

326

Ea privete intreg imobilul ipotecat i subzista pana la achitarea integrala a datoriei. In caz de partajare
a bunului cand acesta ar cadea in masa de partaj a altuicoparta decat cel obligat, acesta va trebui sa suporte
urmarirea creditorului pentru intreaga datorie.
- Ipoteca conventionala are caracter solemn
Acest caracter este dedus din dispozitiile art.1772 C.civ. care prevad ca, sub sanctiunea nulitatii
absolute, ipoteca se va incheia prin inscris autentic, simplu acord de vointa nefiind suficient pentru ca ea sa se
nasca in mod valabil.
- Ipoteca conventionala
Ipoteca nu va putea fi constituita decat prin act autentic.
-

inscriptiile ipotecare se fac la judecatoria in a carei raza teritoriala sunt situate imobilele ipotecate.

pot fi ipotecate numai imobilele (care se afla in circuitul civil) impreuna cu accesoriile lor care sunt
imobile prin destinatie, precum i uzufructul asupra unor imobile.

ipoteca trebuie sa fie specializata sub un dublu aspect:

sa fie determinata cu privire la imobilul afectat.

sa fie determinata in ceea ce privete valoarea creantei.

Codul civil precizeaza ca ipoteca conventionala este aceea care ia natere din conventia partilor cu
respectarea formelor prevazute de lege. Se cere in acest sens indeplinirea unor conditii de fond i de forma.
Conditii de fond
In vederea constituirii ipotecii conventionale, una din conditii o reprezinta capacitatea deplina de
exercitiu, conditie comuna i generala tuturor conventiilor, legea interzicand ocrotitorilor legali - parinti sau
tutori-sa garanteze datorii ale tertilor cu imobile proprietatea minorilor aflati sub ocrotirea lor. Daca ipoteca
urmeaza sa garanteze o datorie a minorului, cu propriul bun, este necesara incuviintarea prealabila a autoritatii
tutelare.
O alta conditie de fond la constituirea ipotecii conventionale o reprezinta calitatea de proprietar actual
al imobilului a celui ce se angajeaza. Bunurile viitoare, neexistand in patrimoniul debitorului nu pot constitui
obiect al ipotecii.
Conditii de forma
Contractul de ipoteca, sub sanctiunea nulitatii absolute trebuie sa se incheie in forma autentica. Este
aadar, un contract solemn (art.1772 Cod civil).

327

Legea nu impune o ast fel de conditie i pentru dovedirea creantei garantate.

Conditii de publicitate
-

acestea nu tin de caracterul solemn al contractului de ipoteca, ci numai de asigurarea opozabilitatii i a

rangului de preferinta ale ipotecii.

publicitatea consta in inscrierea ipotecii in cartea funciara de la judecatoria din raza teritoriala a caruia
se afla situat imobilul, astfel: partile incheie un contract de ipoteca dupa care se prezinta cu acesta la
notariat personal (sau prin mandatari cu procura speciala i autentica). Pe baza actelor autentificate, a
unei cereri i a unei taxe de timbru judiciar judecatorul delegat cu tinerea cadastrului va dispune
(bineinteles, dupa verificarea actelor) prin incheiere inscrierea ipotecii in registrul de carte funciara.
- Ipoteca legala
Aceasta decurge din dispozitiile legii, care impun uneori i incheierea unei conventii. Este cazul

garantiilor impuse gestionarilor, prin Legea nr.22/1969.

Efectele ipotecii.
Trei persoane pot fi incluse in categoria celor afectati de o ipoteca i anume: debitorul, creditorul i
tertul dobanditor al imobilului.
-

Efectele fata de debitor. Debitorul pastreaza toate atributele dreptului de proprietate. El poate transmite
dreptul de proprietate asupra imobilului sau il poate greva cu alte sarcini reale.

Efectele fata de creditor. Creditorul are un drept real accesoriu asupra imobilului, fara deposedarea
proprietarului. Acest drept real accesoriu ii confera creditorului doua atribute i anume: de a urmari
bunul i dreptul de preferinta. Pe de o parte creditorul poate urmari bunul in mainile oricui s-ar afla,
atunci cand debitorul a fost deposedat prin violenta sau 1-a vandut ori 1-a donat. Tot astfel are dreptul
de a-i incasa creanta cu prioritate din pretul vandut la licitatie publica.
Dreptul de preferinta se exercita i asupra fructelor imobilului. Daca bunul a fost expropriat pentru

cauza de utilitate publica, potrivit Legii nr. 33/1994, indemnizatia primita drept despagubire de catre
proprietarul imobilului ipotecat i expropriat va fi afectata creditorului ca urmare a principiului subrogatiei
reale cu titlu particular.

328

Efectele fata de tertii dobanditori ai imobilului. Dei ipotecat, imobilul poate fi instrainat unui tert.
Acesta din urma poate sa opuna creditorului ipotecar ce are drept urmarire a imobilului unele exceptii
cum ar fi: inexistenta sau stingerea datoriei, nulitatea obligatiei garantate, nulitatea contractului de
ipoteca, nulitatea inscriptiei ipotecare, exceptia de garantie contra evictiunii daca creditorul este
motenitorul vanzatorului de la care tertul a dobandit imobilul cu titlu oneros.
De asemenea art. 1794 Cod civil acorda tertului posibilitatea invocarii beneficiului in discutiune, daca

in patrimoniul debitorului au ramas alte imobile ipotecare pentru aceeai datorie.

Tertul dobanditor poate sa plateasca datoria debitorului de la care a dobandit subrogandu-se in
drepturile acestuia. De asemenea, tertul dobanditor poate sa recurga la purga. Purga consta in oferta pe care
tertul dobanditor o face creditorului de a-i plati creanta garantata prin ipoteca pana la concurenta pretului la
care a cumparat imobilul respectiv sau, daca l- a dobandit gratuit pana la concurenta valorii imobilului, stab
ilita prin expertiza.
In sfarit, tertul are posibilitatea abandonarii imobilului ipotecat spre a fi scos la vanzare de catre
creditor.
Ioteca este o garantie reala, servind la garantarea obligatiilor unui debitor fata de creditorul sau, printrun bun imobil din propriul sau patrimoniu, anume desemnat pe cale legala in acest scop (ipoteca nu presupune
deposedarea debitorului de imobil).
Acte ce trebuie verificate
-

Se va verifica cine este/sunt proprietarul/ precum i titlul de proprietate asupra imobilului ce se

dorete a fi ipotecat. Se va prezenta titlul de proprietate in original precum i dovada transcrierii
acestuia in cadastrul de carte funciara.

se va verifica daca reprezentantul persoanei juridice are imputernicire expresa sau sunt mandatari cu
procura autentica pentru a constitui ipoteca.

se va urmari existenta aprobarii adunarii generale (sau a consiliului de administrate) pentru ipotecarea
bunurilor respective, daca in actele constitutive ale societatii nu se prevede altfel.

329

se va urmari daca taxele i impozitele aferente bunului imobil sunt achitate la zi si daca acesta este
liber de orice sarcini.

Avantaje

creditorul ipotecar are dreptul de a urmari imobilul ipotecat in mana oricui s-ar gasi acesta.

in caz de executare silita, faliment, etc creditorii ipotecari sunt preferati celor chirografari, iar cei de
rangul I creditorilor cu inscriptii ulterioare.

inscriptiile ipotecare conserva dreptul de privilegiu i de ipoteca in curs de 15 ani din ziua in care s-au
facut inscriptiile (dupa aceasta data efectul lor incetand daca nu au fost prelungite - pentru ca inscriptia
reinnoita sa-i pastreze rangul initial, este necesar sa se indice inscriptia primitiva).

ipoteca continua sa existe asupra intregului imobil, chiar daca a fost platita o parte din datorie i chiar
daca, in caz de partaj a unui imobil ipotecat, imobilul trece in lotul unuia dintre copartai (acesta va
trebui sa suporte urmarirea pentru intreaga datorie, intrucat garantia este incorporate in imobil).

la scadenta daca debitorul nu onoreaza creanta, creditorul poate cere executarea silita (in cf cu OG
nr.11/1996 (cu toate modificarile sale) privind executarea creantelor bugetare).

cheltuielile privind inregistrarea i asigurarea imobilului ipotecat sunt in sarcina debitorului

(imprumutatului).

Riscuri/Dezavantaje
-

fiind o obligatie accesorie obligatiei principale garantate, ipoteca are aceeai soarta ca i principalul "accesorium sequitur principale" (accesoriul urmeaza principalul). Deci, daca obligatia principala este
afectata de modalitati (termen, conditie, etc) i ipoteca va fi la randul ei va fi afectata de acestea.

nerespectarea formalitatilor de publicitate este sanctionata cu nulitatea inscrierii, ceea ce inseamna ca

ipoteca nu va fi opozabila i nu va capata rang decat din momentul inregistrarii sale regulate, rangul
capatandu-se din momentul in care inscrierea a fost facuta in mod valabil.

330

nerespectarea formei autentice a contractului de ipoteca duce la nulitatea absoluta a acestuia.

cum ipoteca este folosita cel mai adesea la vanzarile/creditele pe termen mijlociu sau lung, in acest
interval, pana la plata ultimei rate scadente, pot aparea evenimente neprevazute (ex:incendiu, inundatii,
cutremure, etc) care sa diminueze (uneori chiar substantial) sau chiar sa duca la disparitia bunului
imobil asupra careia este constituita ipoteca. De aceea, intotdeauna bunul ipotecat trebuie sa fie
asigurat la o societate de asigurari, iar polita de asigurare sa fie emisa pe numele beneficiarului
ipotecii.

modalitatea greoaie de constituire (ca timp i formalitati ce trebuiesc indeplinite).

Publicitatea ipotecii
Publicitatea consta in inscrierea ipotecii in registrul special sau, dupa caz, in cartea funciara de la

judecatoria in raza careia se afla situat imobilul. Prin inscrierea ipotecii se asigura opozabilitatea fata de terti
i, tot astfel, se stabilete rangul de preferinta (art. 1778 Cod civil).
Potrivit Legii 7/1996 privind cadastrul i publicitatea imobiliara, aceasta publicitate imobiliara
intemeiata pe sistemul de evidenta al cadastrului general are ca obiect inscrierea in cartea funciara a actelor i
faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeai localitate (art.20). in sistemul de carte funciara actual,
inregistrarea nu mai are efect constitutiv, ca in sistemul cartii funciare reglementata de Legea 115/1938.
In materia publicitatii imobiliare tertii sunt creditorii chirografari, ceilalti creditori ipotecari.
Potrivit art. 30 din legea nr. 7/1996, dobanditorul anterior poate cere instantei judecatoreti sa acorde
inscrierii sale rang preferential fata de inscrierea efectuata la cererea unui tert, care a dobandit ulterior
imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea - credinta la data inscrierii actului. Acel creditor care are rang
prioritar fata de pretul imobilului ipotecat i, din ceea ce ramane se va despagubi creditorul cu rangul urmator.
Ordinea in care creditorii ii vor exercita dreptul de preferinta asupra pretului este determinata de data fiecarei
inscriptii ipotecare.

331

Stingerea ipotecii
Potrivit art. 1800 Cod civil, ipoteca se poate stinge pe cale accesorie sau indirect pe cale pricipala
sau direct.
Stingerea pe cale accesorie a ipotecii are loc atunci cand se stinge obligatia principala, pe care o
garanta. Aceasta stingere a obligatiei poate avea loc prin: plata, compensatie, novatiune, confuziune, remitere
de datorie, dare in plata etc., ori ca urmare a anularii sau constatarii nulitatii obligatiei principale.
Stingerea directa sau pe cale principala se produce indiferent de soarta obligatiei principale garantate
prin:
-

renuntarea creditorului la ipoteca;

purga obtinuta de dobanditorul imobilului ipotecar;

prescriptie, care poate interveni fie odata cu prescriptia obligatiei principale, fie atunci cand imobilul
este dobandit de un tert prin uzucapiune;

anularea actului constitutiv al ipotecii;

rezolutiunea dreptului de proprietate al constitutorului;

pierderea imobilului - situatie in care ipoteca se transmite asupra indemnizatiei de asigurare i a

despagubirilor primite.

332

E. Contractele speciale
E.1. Contractul de vanzare cumparare
Notiunea i caracterele juridice ale contractului de vanzare cumparare
Notiunea contractului de vanzare-cumparare
Contractul de vanzare-cumparare este reglementat de Codul civil (art. 1294- 1404),
precum i de alte acte normative cu caracter special.
Art. 1294 C. civ. definete vanzarea ca fiind o conventie prin care doua parti se
obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru i aceasta a plati celei
dintai pretul lui".
Definitia data de legiuitor contractului de vanzare-cumparare nu este completa, ea
rezumandu-se doar la transmiterea proprietatii, insa in schimbul unui pret se poate transmite
i un alt drept real (de exemplu, dreptul de superficie ori de uzufruct) sau de creanta (cesiune
de creanta - art. 1391-1404 C. civ.), sau un drept din domeniul proprietatii intelectuale (de
exemplu, dreptul patrimonial de autor), ori chiar drepturi asupra unei universalitati juridice
(de exemplu, vanzarea unei succesiuni).
Prin urmare, contractul de vanzare-cumparare poate fi definit ca fiind acel contract in
baza caruia o parte, numita vanzator, transfera i garanteaza unei altei parti, numita
cumparator, dreptul sau de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori drept de creanta,
sau dreptul asupra unei universalitati juridice, cumparatorul obligandu-se, in schimb, sa
plateasca vanzatorului o suma de bani, numita pret.
Contractul de vanzare-cumparare nu poate avea ca obiect drepturi personale
nepatrimoniale i nici drepturi patrimoniale care au caracter strict personal (de exemplu,
dreptul temporar de abitatie al sotului supravietuitor), nici alte drepturi prevazute de lege
(pensii, ajutoare ori indemnizatii materiale) ori rezultate din acte unilaterale sau convenite
prin contracte intuitupersonae (de exemplu, dreptul de intretinere).
Caracterele juridice ale contractului de vanzare -cumparare
a. Contractul de vanzare-cumparare este un contract consensual, deoarece se incheie
valabil prin simplul consimtamant al partilor (art. 1295 alin. 1 C. civ.).

De la principiul consensua lismului exista i unele exceptii:

1. O prima exceptie este continuta de art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005
privind reforma in domeniile proprietatii i justitiei, precum i unele masuri
adiacente: Terenurile cu sau fara constructii, situate in intravilan i extravilan,
indiferent de destinatia sau de intinderea acestora, pot fi instrainate i dobandite,
prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii
absolute".
In materie de vanzari imobiliare (constructii i terenuri), pentru ca transferul dreptului
de proprietate sa fie opozabil tertilor trebuie respectate i formalitatile de publicitate
imobiliara (art. 1295 alin. 2 C. civ. i art. 27 din Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului i a
publicitatii imobiliare).
2. Tot astfel, contractul este valabil numai cu respectarea formelor cerute de lege in
cazul vanzarii silite, cand aceasta trebuie sa fie facuta ad validitatem prin licitatie
publica.
b. Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral),
deoarece prin incheierea sa da natere la obligatii reciproce intre partile
contractante.
c. Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, deoarece
ambele parti urmaresc realizarea unor interese patrimoniale.
d. Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ, existenta i
intinderea drepturilor i obligatiilor reciproce fiind cunoscute de catre parti
inca de la data incheierii contractului.
e. Contractul de vanzare-cumparare este un contract translativ de proprietate
(art. 971 coroborat cu 1295 alin. 1 C. civ.).
Transmiterea dreptului de proprietate sau a altui drept (real sau de creanta) i a
riscurilor de la vanzator la cumparator reprezinta un efect particular al contractului de
vanzare-cumparare, deosebit de drepturile i obligatiile care se nasc pentru parti. Acest efect
se produce in momentul realizarii acordului de vointa intre vanzator i cumparator .. ,dei
lucrul inca nu se va fi predat i pretul inca nu se va fi numarat" (art. 1295 alin. 1 C. civ.), daca
sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

1. Vanzatorul trebuie sa fie proprietarul bunului vandut - cu exceptia vanzarii lucrului

altuia -, iar contractul sa fie valabil incheiat.

2. Obiectul contractului trebuie sa il constituie numai bunuri individual

determinate (certe), deoarece in cazul bunurilor generic determinate (de
gen) transferul proprietatii se produce in momentul individualizarii lor,
operatiune care se realizeaza, de regula, in momentul predarii lucrului in
mainile cumparatorului.
3. Partile sa nu fi amanat transferul proprietatii sau al altui drept (real ori de
creanta) printr-o clauza speciala, pana la predarea bunului sau la
implinirea unui termen sau a unei conditii.
4. O ultima conditie este aceea de a se realiza formalitatile de publicitate
imob iliara.
Inscrierile in cartea funciara devin opozabile fata de terti de la data inregistrarii cererii
(art. 27 alin. 1 din Legea nr. 7/1996).
In cazul bunurilor mobile nu trebuie indeplinite formalitatile de publicitate, posesia
lor constituind cel mai bun sistem de publicitate a proprietatii (art. 1909 C. civ.).
Conditii de validitate ale contractului de vanzare cumparare
Capacitatea partilor contractante
Regula i exceptia
Potrivit art. 1306 C. civ., pot cumpara i vinde toti carora nu le es te oprit prin lege",
de unde rezulta ca orice persoana poate incheia un contract de vanzare-cumparare, fie in
calitate de cumparator, fie in calitate de vanzator, daca legea nu ii interzice expres acest lucru.
Prin urmare, regula o constituie capacitatea, incapacitatea fiind exceptia.
Vanzarea-cumpararea constituie pentru ambele parti un act de dispozitie, ceea ce
impune ca acestea sa aiba capacitatea de exercitiu deplina. Persoanele lipsite de capacitate de
exercitiu sau care au capacitate de exercitiu restransa vor putea incheia un asemenea contract
numai prin intermediul ocrotitorului legal, respectiv cu incuviintarea acestuia i, in toate
cazurile, cu autorizatia autoritatii tutelare.
Persoanele juridice vor putea incheia contractul de vanzare-cumparare numai cu
respectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta (art. 34 din Decretul nr. 31/1954).
B. Incapacitati speciale
a. Incapacitati speciale de a vinde i de a cumpara

1. Potrivit art. 1307 C. civ., vanzarea-cumpararea de bunuriproprii iprin

buna- invoiala intre soti este, in principiu, interzisa.
Ratiunile acestei interdictii constau in urmatoarele:
-

impiedicarea sotilor de a realiza, sub aparenta unor vanzari simulate, donatii

irevocabile, tiut fiind faptul ca, potrivit art. 937 C. civ., donatia intre soti este
revocabila, in vreme ce donatia intre alte persoane este irevocabila in principiu;

apararea intereselor motenitorilor rezervatari ai sotului vanzator, intrucat sub

aparenta unei vanzari simulate, unul dintre soti ar putea fa ce celuilalt liberalitati care
sa depaeasca limitele cotitatii disponibile;

apararea intereselor creditorilor chirografari ai sotului vanzator, care ar putea fi

fraudati prin incheierea unor contracte de vanzare-cumparare simulate saufictive, prin
care sotul vanzator urmarete sa micoreze gajul general al acestor creditori i
sustragerea unor bunuri de la urmarire.
Sanctiunea nerespectarii acestei interdictii este nulitatea relativa a contractului,

anularea putand fi ceruta de catre oricare dintre soti, de motenitorii rezervatari sau de catre
creditorii chirografari.
O exceptie de la aceasta prohibitie exista in ipoteza vanzarii silite prin licitatie publica a unui
bun propriu al unuia dintre soti, celalalt putand sa-1 cumpare in mod valabil.
2. O alta incapacitate speciala este continuta de art. 507 alin. 2 C. pr. civ., potrivit
caruia debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane i, tot astfel,
conform art. 497 alin. 4 C. pr. civ., din momentul notarii somatiei in cartea
funciara o rice act de instrainare sau constituire de drepturi reale cu privire la
imobilul urmarit este inopozabil; afara de cazul in care creditorut sau
adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau dobanditorul
imobilului a consemnat sumele necesare acoperirii creantelor care se urmaresc,
inclusiv dobanzile i cheltuielile de executare.
b. Incapacitati speciale de a cumpara
1. Potrivit art. 1308 C. civ. nu pot cumpara nici direct i nici prin persoane interpuse:
a. tutorii, bunurile persoanelor care se afla sub tutela lor atat timp cat socotelile
definitive ale tutelei nu a u fost date i primite (pct. 1);

b. mandatarii legali i cei conventionali imputerniciti sa vanda unele bunuri ale

mandantului lor nu pot sa le cumpere (pct. 2);
c. administratorii bunurilor statului nu pot cumpara bunurile pe care le
administreaza (pct. 3);
d. functionarii publici nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor
administrativ-teritoriale (comune, orae, municipii i judete) care se vand prin
intermediul lor (pct. 4).
Ratiunea instituirii prohibitiilor cuprinse in art. 1308 consta in impiedicarea ivirii unor
contradictii de interese intre cei insarcinati sa instraineze aceste bunuri i cei ale caror bunuri
sunt insarcinati sa le instraineze.
Consideram ca sanctiunea aplicabila in cazul incalcarii prevederilor art. 1308 pct. 1 i
2 este nulitatea relativa, iar pentru incalcarea celor de la pct. 3 i 4 nulitatea absoluta.
2. Potrivit art. 1309 C. civ. judecatorii, procurorii i avocatii nu pot sa
cumpere drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a
carei circumscriptie teritoriala ii exercita functia sau profesia (in ceea cei privete pe magistratii de la Inalta Curte de Casatie i Justitie, interdictia
se intinde la nivelul intregii tari).
Sanctiunea nerespectarii acestei incapacitati este nulitatea absoluta a contractului de
vanzare-cumparare, intrucat interdictia vizeaza apararea prestigiului justitiei ca putere in stat,
deci un interes de ordine publica.
3. In ceea ce privete posibilitatea cetatenilor straini i a apatrizilor de a
dobandi terenuri situate in Romania, Constitutia revizuita prevede in art.
44 alin. 2 cetatenii straini i apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la
Uniunea Europeana i din alte tratate international la care Romania este
parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica,
precum i prin motenire legala".
4. Conform art. 5 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 61/1990, locuintele ocupate
de chiriai se pot vinde acestora pe baza cererilor adresate direct unitatilor
specializate in vanzarea locuintelor. Aa fiind, vanzarea acestei categorii

de locuinte este conditionata imperativ de indeplinirea calitatii de chiria a

cumparatorului i, evident, de formularea prealabila de catre chiriai a
unei cereri scrise pentru cumpararea apartamentului.
Consimtamantul partilor

A. Consideratii generale
Pentru a fi eficient, consimtamantul trebuie sa fie deplin, adica sa nu fie viciat prin
eroare, dol, violenta sau,eventual, leziune.
In cadrul contractului de vanzare-cumparare, in legatura cu consimtamantul, se
pune
problema promisiunii unilaterale de vanzare (sau de cumparare) ori a promisiunii bilaterale
de vanzare-cumparare, promisiuni care pot precede incheierea valida a contractului de
vanzare-cumparare.
B. Promisiunea unilaterala de vanzare
Promisiunea unilaterala constituie un acord de vointa prin care o anumita persoana,
prevazand un eventual interes pentru ea de a dobandi prop rietatea unui bun, primete
promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervandu-i dreptul de a-i manifesta
ulterior, la o anumita data, consimtamantul de a-1 cumpara.
Ca natura juridica, promisiunea devanzare este un antecontract care nu transfera
dreptul de proprietate, ci da natere la un drept de creanta in persoana beneficiarului, acesta
avand posibilitatea de a opta intre a cumpara sau nu.
Daca partile au stipulat un termen, iar inauntrul acestuia beneficiarul promisiunii nu
i-a manifestat optiunea, ulterior el nu il mai poate obliga pe promitent sa incheie contractul.
In absenta unui termen conventional, promitentul ii poate cere beneficiarului sa opteze; de
regula, in cadrul termenului general de prescriptie (de 3 ani), care incepe sa curga din
momentul promisiunii de vanzare sau de cumparar e. Va trebui, insa, sa se tina seama i de
natura bunului care face obiectul promisiunii, mai ales in cazul bunurilor uor alterabile,
cand, in lipsa unui termen, beneficiarul va trebui sa opteze intr-un termen util.
In situatia in care bene ficiarul s-a decis sa cumpe re bunul, iar promitentul refuza
perfectarea contractului, incalcandu-i obligatia asumata, contractul proiectat nu se mai poate
incheia, insa beneficiarul promisiunii este indreptatit la daune-interese in baza art. 1075 C.
civ.
Dovada promisiunii de vanzare se face conform regulilor generale in materie de proba
a contractelor (art. 1191 i urm. din Codul civil).
C. Promisiunea bilaterala (sinalagmatica) de vanzare-cumparare

Promisiunea bilaterala (sinalagmatica) de vanzare-cumparare este un acord prin care

ambele parti se obliga sa incheie in viitor contractul de vanzare-cumparare, avand fiecare atat
calitatea de promitent, cat i pe aceea de beneficiar.
Promisiunea bilaterala este, de asemenea, un antecontract care nu transfera dreptului
de proprietate de la promitent la beneficiar.
Deosebit de obligatia incheierii in viitor a contractului promis, partile pot sa-i asume
prin promisiunea de vanzare-cumparare i alte obligatii, cum ar fi: plata anticipata a pretului
de vanzare convenit, punerea la dispozitia beneficiarului cumparator a folosintei bunului care
formeaza obiectul promisiunii sau plata unei arvune pentru garantarea indeplinirii obligatiei
asumate i despagubirea partii vatamate pentru neperfectarea contractului de vanzarecumparare.
Nerespectarea culpabila a obligatiei de a finaliza incheierea contractului de vanzarecumparare de catre una din parti da celeilalte dreptul la o actiune in rezolutiune, partile fiind
tinute sa-i restituie tot ceea ce i-au prestat reciproc, iar partea in culpa va datora i
despagubiri.
D. Pactul de preferinta
Pactul de preferinta (preemtiune) constituie o forma a promisiunii unilaterale de
vanzare prin care proprietarul unui bun se obliga ca, in cazul in care il va vinde, sa acorde
preferinta unei anumite persoane (beneficiarul promisiunii), la pret egal i in conditii egale.
Spre exemplu, proprietarul (locator) se obliga fata de chiria sa-i acorde preferinta in cazul in
care s-ar decide sa-i vanda locuinta. O asemenea obligatie, pentru a fi creatoare de efecte
juridice, trebuie sa fie prevazuta expres in contractul incheiat de parti.
In aceasta situatie, promitentul ramane liber sa vanda sau nu bunul; dar daca se
hotarate sa-l vanda este tinut sa il prefere pe beneficiar. Daca vinde bunul unei terte persoane
prin frauda sau prin complicitate la frauda din partea tertului achizitor, beneficiarul este
indreptatit sa ceara anularea vanzarii, invocand dreptul sau de preferinta. Daca nu se face
dovada fraudei, beneficiarul pactului are doar un drept la actiune impotriva
promitentului pentru daune-interese.

Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor (art. 5-11), precum i art. 9
din Legea nr. 16/1994 a arendarii prevedeau i un drept legal de preemtiune infavoarea
anumitor persoane (coproprietar, proprietarul fondului vecin, arenda) in cazul in care se
instainau prin vanzare terenuri agricole situate in extravilan. Mentionam ca in prezent aceste
dispozitiile legale au fost abrogate expres prin art. 8 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 privind
reforma in domeniile proprietatii i justitiei, precum i unele masuri adiacente, publicata in
M. Of. al Romaniei nr. 653, din data de 22 iulie 2005.
Aa fiind, in prezent terenurile agricole, indiferent locul unde sunt situate (in
intravilan sau in extravilan) i de intinderea lor se pot vinde in mod liber, fara sa mai fie
necesara respectarea dreptului de preemtiune.
Obiectul contractului
A. Lucrul vandut
Pentru ca un bun sa poata constitui obiectul material al prestatiei vanzatorului, el
trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
-

Lucrul trebuie sa fie in comert (in circuitul civil)

Potrivit art. 1310 C. civ. pot fi vandute numai lucrurile aflate in circuitul civil, facand

aplicatia regulii generale consacrata de art. 963 C. civ. potrivit caruia numai lucrurile aflate in
comert pot forma obiectul unui contract.
-

Nu pot forma obiectul unui contract de vanzare-cumparare lucrurile care, prin natura
lor, nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate, ele nefiind
produse ale activitatii oamenilor (de exemplu, aerul, lumina soarelui, apa raurilor
.a.);

De asemenea, nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare bunurile care

fac parte din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale,
intrucat sunt inalienabile, insesizabile i imprescriptibile, putand fi date in
administrare regiilor autonome sau institutiilor publice ori chiar concesionate ori
imprumutate, sau date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica (art. 136
alin. 3 i 4 din Constitutie);

Un alt caz de inalienabilitate este reglementat de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991
republicata, potrivit caruia terenurile cu privire la care s-a constituit dreptul de

proprietate nu pot fi instrainate prin acte intre vii timp de 10 ani socotiti de la
inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii, sub sanctiunea
nulitatii absolute a actului de instrainare";

O alta categorie de bunuri, dei se gasesc in circuitul civil, din motive de ordine
publica sau economico-sociala, vor putea forma obiectul contractului de vanzarecumparare numai in conditiile Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat,
modificata i completata prin Legea nr. 171/2001. Astfel, potrivit art. 2 din legea
citata, constituie monopol de stat: armamentul, munitiile i explozibilii, substantele i
medicamentele care contin stupefiante etc.

Bunurile din patrimoniul cultural- national, precum i documentele care fac pa rte din
fondul arhivistic national, dei sunt in circuitul civil, instrainarea lor se poate realiza
in

conditiile i limitele prescrise special prin lege.

Sanctiunea incheierii unui contract de vanzare-cumparare al carui bun nu este destinat
comertului este nulitatea absoluta.
-

Lucrul trebuie sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in

viitor
Potrivit art. 1311 C. civ., daca lucrul asupra caruia partile s-au invoit" era pierit total

in momentul incheierii contractului, vanzarea este nula absolut, intrucat obligatia

vanzatorului este fara obiect, iar obligatia cumparatorului fara cauza. Solutia este similara i
in cazul in care se incheie un contract de vanzare-cumparare al carui bun nu a existat in
realitate.
In ipoteza in care, in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, bunul
era pierit numai in parte, cumparatorul are alegerea intre a se lasa de contract sau a pretinde
reducerea pretului" (art. 1311 C. civ., teza a-II-a). Optiunea facuta de cumparator nu trebuie
sa fie abuziva, el putand sa renunte la contract numai daca partea care a mai ramas din bun nu
mai poate servi scopului pentru care s-a decis sa-l cumpere.
Bunurile viitoare pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare, sub conditia
de a exista in viitor (art. 965 alin. 1 C. civ.). Exceptie fac succesiunile nedeschise, deoarece
pactele asupra unei succesiuni nedeschise sunt sanctionate cu nulitatea absoluta (art. 702 i
art. 965 alin. 2 C. civ.).
-

Lucrul trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit i posibil

Pentru valabilitatea contractului de vanzare-cumparare este necesar ca bunul sa fie

determinat la data incheierii contractului sau sa poata fi determinat in viitor pe baza anumitor
elemente stabilite de parti.
Bunurile certe se determina prin trasaturi proprii (de exemplu, o constructie este
determinata prin indicarea localitatii in care este situata, a strazii, numarului, dimensiunilor,
vecinatatilor, materialului din care este construita, cu ce este acoperita .a.,). Daca bunul
vandut este un bun de gen, determinarea se va face prin aratarea speciei (grau, porumb),
cantitatii, calitatii .a.
Bunul vandut trebuie sa fie i posibil din punct de vedere fizic (material) i juridic;
nimeni nu se poate obliga la imposibil (imposibilitatea se apreciaza in abstracto, trebuind sa
fie absoluta i de neinvins pentru oricine).
De asemenea, bunul trebuie sa fie licit i corespunzator regulilor de morala.
-

Lucrul vandut trebuie sa fie proprietatea vanzatorului

Avand in vedere ca vanzarea-cumpararea este un contract translativ de proprietate, pentru

validitatea sa, trebuie ca vanzatorul sa fie proprietarul lucrului individual determinat care
formeaza obiectul contractului.
-

Sunt situatii in care vanzatorul, fara a fi mandatarul cuiva, vinde totui lucru l altuia.
Aceasta chestiune este cunoscuta in drept sub denumirea de vanzarea lucrului altuia.
Intr-o asemenea situatie, va trebui sa distingem dupa cum consimtamantul partilor a

fost afectat de eroare sau, dimpotriva, contractul s-a incheiat in cunotinta de cauza.
Daca ambele parti sau cel putin cumparatorul a fost in eroare, respectiv a considerat
ca lucrul vandut este proprietatea vanzatorului, vanzarea este anulabila pentru eroare asupra
calitatii esentiale a vanzatorului.
Cumparatorul poate invoca nulitatea relativa a contractului pe cale de actiune, in
cazul in care a platit pretul sau pe cale de exceptie, daca pretul nu s- a platit.
Vanzatorul nu poate cere anularea contractului daca a fost de buna - credinta,
intrucat
eroarea comisa asupra propriei persoane nu poate vicia contractul.

Fiind tert fata de contract, adevaratul proprietar nu va putea cere anularea acestuia
decat daca este vorba despre un caz de nulitate absoluta. In schimb, el poate intenta oactiune
in revendicare, in cadrul careia cumparatorul va putea opune adevaratului proprietar
uzucapiunea sau exceptia continuta de art. 1909-1910 C. civ.
In cazul in care partile tiau ca bunul vandut nu apartine vanzatorului, contractul
de
vanzare-cumparare este lovit de nulitate absoluta, avand o cauza ilicita.
-

Practica judiciara a fost confruntata deseori cu vanzari al caror obiect il constituie un

lucru furat.
Potrivit art. 1909 alin. 2 C. civ., proprietarul lucrului furat are dreptul de a revendica

bunul de la cel care il detine, acesta din urma putand sa se despagubeasca de la cel de la care
il are. In cazul in care posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci, la
targ, la o vindere publica sau de la un negustor care vinde asemenea lucruri, proprietarul
originar va putea sa ia lucrul inapoi numai daca intoarce posesorului pretul platit (art. 1910 C.
civ.).
-

Practica judiciara a fost confruntata frecvent i cu problema vanzarii unui bun aflat
in indiviziune de catre un coindivizar, fara consimtamantul celorlalti coindivizari.
In cazul in care unul dintre coindivizari instraineaza nu doar cota sa parte ideala din

drept, ci intregul bun indiviz, fara acordul celorlalti indivizari, instrainarea nu atrage nulitatea
actului de instrainare, ci supune dreptul dobandit de cumparator unei conditii rezolutorii.
Asfel, daca bunul care a format obiectul vanzarii a intrat in lotul coindivizarului vanzator,
prin efectul declarativ al partajului el devine proprietarul exclusiv asupra bunului, iar
vanzarea ramane valabila; daca insa bunul a intrat in lotul altui coindivizar, contractul va fi
nul pentru lipsa calitatii de proprietar a vanzatorului.
B. Pretul
Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului, constand intr-o suma de bani care
corespunde valorii lucrului vandut.
In lipsa unui pret, vanzarea este nula absolut, deoarece obligatia cumparatorului nu
are obiect, iar obligatia vanzatorului este lipsita de cauza.
Pentru validitatea contractului de vanzare-cumparare, pretul trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii:
a. Pretul trebuie sa fie fixat intr-o suma de bani

Stabilirea pretului in bani este de esenta vanzarii, in caz contrar schimbandu-se natura
juridica a contractului in contract de schimb, de intretinere sau de renta viagera.
b. Pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil
Potrivit art. 1303 C. civ., pretul este determinat in cazul in care cuantumul lui este
stabilit de comun acord de parti in momentul incheierii contractului.
Pretul poate fi stabilit i de catre lege. De exemplu, in cazul locuintelor construite din
fondurile statului i vandute potrivit dispozitiilor cuprinse in Decretul-Lege nr. 61/1990 i in
Legea nr. 85/1992.
Cand pretul este conventional, ar putea fi fixat numai de catre vanzator ori numai de
catre cumparator (de exemplu, in unitatile comerciale pretul bunurilor este fix, stabilit de
catre vanzator).
Pretul este determinabil in situatia in care partile furnizeaza in contract o serie de
elemente pe baza carora cuantumul pretului sa poata fi stabilit in viitor, cel tarziu la data
exigibilitatii obligatiei de plata (cum ar fi, de exemplu, pretul pietii la o data convenita de
parti).
Pretul poate fi determinat i de un tert, ales de comun acord de catre parti, sau de
catre persoana desemnata de catre tert (art. 1304 C. civ.).
c. Pretul trebuie sa fie sincer i serios
Pretul este sincer atunci cand cuantumul lui, mentionat in contract, este acela convenit
in realitate de parti; este un pret real i nu fictiv sau simulat.
Pretul este fictiv (simulat) atunci cand partile nu intentioneaza sa-1 ceara, respectiv
sa-1 plateasca; cand din actul secret rezulta ca el nu este datorat.
Daca pretul este fictiv, contractul va fi nul ca vanzare-cumparare, putand echivala cu
o liberalitate (o donatie deghizata), daca sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru
validitatea acestui act.
In cazul in care partile s-au inteles sa treaca in contract un pret inferior celui convenit,
dar fara ca pretul sa devina derizoriu, ne aflam in prezenta unei deghizari partiale a pretului,
contractul de vanzare-cumparare fiind valabil. Deghizarea partiala urmarete, de regula,
fraudarea fiscului.
Pretul este serios daca nu este derizoriu, disproportionat cu valoarea lucrului

vandut.

Pretul este neserios (derizoriu), in cazul in care nu refecta valoarea reala a bunului, adica este
atat de disproportionat in raport cu valoarea lucrului vandut, incat apare ca ridicol, in sens
juridic, ca inexistent.
La aprecierea seriozitatii pretului, se poate tine seama i de gradul de rudenie dintre
parti, care poate justifica un pret inferior valorii de circulatie a unui bun, i chiar de relatiile
de concubinaj dintre partile contractante, care pot justifica un pret redus.
Daca pretul este derizoriu, contractul va fi nul ca vanzare-cumparare, dar ar putea fi
valabil ca donatie, daca intentia partilor a fost de a face o liberalitate i, evident, daca sunt
intrunite conditiile de fond i de forma cerute de lege pentru contractul de donatie.
d. Pretul trebuie sa nu contravina dispozitiilor legale imperative privitoare la regimul
preturilor
Daca exista preturi stabilite de lege, acestea sunt obligatorii pentru parti. In cazul in
care partile au convenit asupra altui pret, acesta se inlocuiete de drept cu pretul prevazut de
lege. Plata unui pret mai mare are caracter ilicit, dand dreptul cumparatorului la actiunea in
repetitiune, chiar daca plata a fost facuta cu tiinta.
Cauza contractului
Cauza contractului de vanzare-cumparare este un element constitutiv in structura sa i
o conditie de validitate a acestuia i se compune din doua elemente: scopul direct (imediat) i
scopul indirect (mediat).
Scopul direct al vanzatorului este primirea pretului in schimbul instrainarii bunului,
iar al cumparatorului dobandirea bunului in schimbul platii pretului. Scopul direct este un
element abstract, invariabil i obiectiv (cauza juridica a obligatiei).
Scopul indirect il constituie motivul determinant care a antrenat manifestarea
consimtamantului de a incheia contractul. Altfel spus, scopul indirect vizeaza nevoile pe care
vanzatorul i le va satisface din pretul obtinut, iar cumparatorul cu bunul dobandit. Scopul
indirect apare ca un element concret, variabil i subiectiv in fiecare contract de vanzarecumparare.
Pentru validitatea contractului de vanzare-cumparare cauza trebuie sa existe, chiar
daca nu este stipulata expres in contract; de altfel (art. 967 alin. 1 i 2 C. civ.). Partea care
pretinde ca vanzarea-cumpararea este lipsita de cauza, este tinuta sa faca dovada.

Absenta cauzei atrage sanctiunea nulitatii absolute a vanzarii (art. 948 C. civ.).

Cauza trebuie sa fie reala i nu falsa; in caz contrar, atrage nulitatea relativa a
contractului de vanzare-cumparare.
Cauza trebuie sa fie licita, deoarece, in caz contrar, contractul este sanctionat cu
nulitatea absoluta.
Cauza trebuie sa fie i morala, adica scopul actului juridic sa corespunda regulilor
de convietuire sociala. De exemplu, pentru imoralitatea cauzei s-a declarat nul absolut
contractul de vanzare-cumparare incheiat in scopul mentinerii unei relatii de concubinaj.
Alte conditii de validitate
9

A. Forma contractului de vanzare-cumparare

Forma contractului de vanzare-cumparare reprezinta, in sens restrans, modul in care
se exteriorizeaza vointa vanzatorului i a cumparatorului.
In sens larg, prin forma actului juridic se intelege trei feluri de forma: forma ceruta ca
o conditie ad validitatem; forma ceruta ad probationem i forma ceruta pentru opozabilitatea
fata de terti.
a. Cu privire la primul sens (forma ad validitatem), contractul de vanzarecumparare este un contract consensual care se incheie prin simpla manifestare
de vointa a partilor, fara sa fie necesara respectarea anumitor formalitati.
Prin exceptie, unele contracte de vanzare-cumparare care prezinta o deosebita
importanta sunt formale (solemne). Astfel, art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005
impune pentru instrainarea terenurilor prin acte intre vii, indiferent de locul situarii acestora,
forma autentica ad validitatem, sub sanctiunea nulitatii absolute. Actiunea in constatarea
nulitatii absolute este imprescriptibila, iar indeplinirea oricarei alte formalitati posterioare nu
poate tine loc de act autentic.

b. Potrivit regulilor generale in materie, unele acte juridice imbraca o anumita

forma, insa nu ca o conditie ad validitatem, ci ca un mijloc de proba
(adprobationem). Astfel, conform art. 1191 alin. 1 C. civ. actele a caror
valoare depaete suma de 250 lei trebuie facute in forma scrisa, deoarece
legea prevede ca aceste acte - inclusiv contractele de vanzare-cumparare - nu
pot fi dovedite cu martori. Aadar, daca partile nuconcretizeaza acordul dintre
ele intr-un inscris, valabilitatea contractului nu este afectata, insa existenta lui
nu poate fi dovedita in caz de litigiu.
c. Potrivit principiului relativitatii efectelor actului juridic, contractul de vanzarecumparare produce efecte numai intre parti, nefiind opozabil fata de terti.
Pentru a asigura opozabilitatea fata de tertele persoane a contractului de vanzare cumparare, Legea nr. 7/1996 a instituit publicitatea imobiliara intemeiata pe sistemul de
evidenta a cadastrului general, care are ca obiect inscrierea in cartea funciara a actelor i
faptelor juridice referitoare la imobile i care se efectueaza de catre birourile de carte funciara
ale judecatoriilor. Inscrierile in cartea funciara devin opozabile fata de terti de la data
inregistrarii cererilor (art. 27).
Sanctiunea nerespectarii acestei cerinte va fi inopozabilitatea actului fata de terti,
acetia avand posibilitatea de a ignora realitatea juridica instituita prin contractul incheiat.
B. Autorizareaprealabila a instrainarii unor bunuri
Conform art. 5 alin. 3 din Legea nr. 15/1990 privind organizarea unitatilor economice
de stat ca regii autonome i societati comerciale, instrainarea bunurilor imobile apartinand
regiei autonome ... se face cu aprobarea ministerului de resort". Sanctiunea nerespectarii
acestei prevederi este nulitatea absoluta.
Art. 12 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 61/1990prevede ca locuintele proprietate de stat,
cumparate pe baza de credit, pana la rambursarea integrala a acestuia nu pot fi instrainate
decat cu autorizarea prealabila a Casei de Economii i Consemnatiuni.
In fine, art. 15 alin. 3 din Legea nr. 85/1992 dispune ca pana la achitarea integrala a
pretului, locuinta dobandita in conditiile prezentei legi nu poate fi instrainata ... fara
autorizatia prealabila a unitatii vanzatoare"
In aceste din urma doua cazuri, incalcarea cerintei autorizatiei cerute antreneaza

nulitatea relativa, intrucat acestea sunt instituite doar in interesul Casei de Economii i
Consemnatiuni i a unitatii vanzatoare.
Efectele contractului de vanzare cumparare
Consideratii generale
Prin efectele unui contract se inteleg obligatiile pe care acesta le creeaza in sarcina
partilor contractante.

In cazul in care contractul cuprinde clauze indoielnice, interpretarea acestora se face

potrivit regulii generale inscrise in art. 983 C. civ., i anume, in favoarea debitorului.
In materia contractului de vanzare-cumparare, art. 1312 C. civ. contine o regula
speciala i derogatorie, potrivit careia vanzatorul trebuie sa explice clar obligatiile sale, iar
daca intelesul actului ar fi indoielnic, clauzele neclare se interpreteaza in contra vanzatorului.
Ceea ce inseamna ca se interpreteaza in favoarea cumparatorului atat clauzele referitoare la
propriile obligatii, cat i cele referitoare la obligatiile vanzatorului.
Obligatiile vanzatorului
Potrivit art. 1313 C. civ., vanzatorului ii revin doua obligatii principale, i anume:
a. obligatia de a preda bunul vandut in posesia cumparatorului i de a-1
pastra pana la predare;
b. obligatia de a-1 garanta pe cumparator impotriva evictiunii i de a
raspunde de viciile ascunse ale lucrului vandut.
Partile pot sa modifice obligatiile prevazute de lege sau pot sa stipuleze i alte
obligatii accesorii (de exemplu, informatii asupra utilizarii i pastrarii bunului).
Codul civil nu prevede obligatia vanzatorului de a transmite proprietatea asupra
lucrului vandut, intrucat aceasta obligatie se executa prin insai incheierea contractului,
concomitent cu transmiterea proprietatii transferandu-se i riscul pieirii fortuite a lucrului
care urmeaza sa fie suportat de cumparator conform regulii res perit domino. Regula nu se
aplica in cazul bunurilor de gen, cand proprietatea i riscurile se transmit in momentul
individualizarii lor i nici in cazul bunurilor viitore, cand transmiterea proprietatii i a
riscurilor se realizeaza in momentul in care bunul exista i poate fi predat cumparatorului in
starea convenita de parti.
Din momentul incheierii contractului, cumparatorul este indreptatit sa perceapa i
fructele lucrului cumparat.
A. Predarea lucrului vandut
Prin predarea bunului de catre vanzator se intelege punerea bunului la dispozitia
cumparatorului, astfel incat acesta sa-1 aiba in posesie efectiva i sa-1 poata folosi in calitate
de proprietar.
Vanzatorul are i obligatia accesorie de a pastra i conserva lucrul vandut pana la

predarea sa cumparatorului.

Bunurile imobile se predau potrivit art. 1315 C. civ., daca partile nu au convenit altfel,
respectiv prin remiterea titlului de proprietate, iar daca bunul care formeaza obiectul
vanzarii este o constructie (cladire sau apartament) i prin predarea cheilor.
Bunurile mobile se predau, potrivit art. 1316 C. civ., prin consimtamantul partilor
daca vanzarea are ca obiect lucruri viitoare sau daca cumparatorul le avea in detentie in
momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare cu titlu de comodatar, depozitar,
locatar, ori prin traditiunea reala in cazul bunurilor mobile corporale, sau prin remiterea
titlurilor in cazul mobilelor incorporale (de exemplu, recipise, chitante, tichete).
Bunurile individual determinate trebuie predate in starea in care se aflau la momentul
incheierii contractului de vanzare-cumparare, impreuna cu fructele percepute din ziua
vanzarii, precum i cu toate accesoriile acestora (art. 1324-1325 C. civ.).
In privinta bunurilor generic determinate, precizam ca vanzatorul, in absenta unor
clauze expres stipulate de parti, va putea sa-i execute aceasta obligatie prin predarea unor
bunuri de calitate mijlocie (art. 1103 C. civ.).
Vanzatorul este obligat de a preda bunul vandut in marimea prevazuta in contract,
astfel cum prevede art. 1326 C. civ.
Momentul predarii lucrului de catre vanzator este lasat de lege la aprecierea partilor.
Daca partile nu au stipulat un termen, se vor aplica dispozitiile generale, ceea ce inseamna ca
aceasta se face imediat sau la cererea cumparatorului.
In ceea ce privete locul predarii, potrivit art. 1319 C. civ., daca bunul este individual
determinat, predarea se va face la locul unde se afla bunul in momentul incheierii
contractului. In toate celelalte cazuri, predarea trebuie sa se faca la domiciliul debitorului
(vanzatorului), deoarece plata este cherabila, iar nu portabila (art. 1104 C. civ.).
Dovada predarii lucrului vandut de catre vanzator se face potrivit regulilor generale
referitoare la executarea obligatiilor.
Cheltuielile de predare (cantarire, masurare, numarare) sunt in sarcina vanzatorului,
iar cheltuielile de ridicare de la locul predarii (incarcare, transport, descarcare) revin
cumparatorului, daca partile nu au stabilit altfel (art. 1317 C. civ).

In caz de neexecutare (totala sau partiala) a obligatiei de predare a bunului de catre

vanzator, cumparatorul poate invoca exceptia de neexecutare a contractului sau poate cere
rezolutiunea contractului cu daune-interese sau executarea in natura a contractului (art. 1320
C. civ.).
B. Obligatia de garantie
Obligatia de garantie a vanzatorului decurge din principiul ca acesta trebuie sa faca tot
ceea ce ii sta in putinta pentru a-i asigura cumparatorului o posesiune linitita i utila.
Obligatia de garantie a vanzatorului prezinta un dublu aspect:
-

vanzatorul trebuie sa-1 garanteze pe cumparator de linitita posesiune a lucrului

vandut (art. 1336 C. civ.), deci contra evictiunii;

vanzatorul trebuie sa-1 garanteze pe cumparator de utila folosinta a lucrului, prin

urmare contra viciilor acestuia, care il fac impropriu intrebuintarii dupa destinatia sa
(art. 1336 i art. 1352 C. civ.).
a. Garantia contra evictiunii (art. 1337-1351 C. civ.)
1. Notiunea de evictiune. Prin evictiune se intelege pierderea in tot sau in parte a
proprietatii bunului cumparat sau tulburarea cumparatorului in exercitarea
prerogativelor de proprietar ca urmare a valorificarii de catre vanzator sau de catre
o terta persoana a unui drept care exclude, in tot sau in parte, dreptul
cumparatorului asupra acelui bun.
Evictiunea ii are sorgintea, de regula, in fapta unei terte persoane, iar, uneori, i in

fapta personala a vanzatorului.

Potrivit art. 1337 C. civ., vanzatorul este, de drept, obligat sa-l garanteze pe
cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, precum i de sarcinile care nau fost declarate la incheierea contractului.
De regula, evictiunea rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva,
prin
care se consacra dreptul tertului asupra bunului care a format obiectul contractului de
vanzare-cumparare i de care cumparatorul a fost deposedat.
2. Conditiile de existenta a obligatiei de garantie contra evictiunii:

a. Sa fie vorba de o tulburare de drept. Vanzatorul nu poate fi tinut raspunzator pentru

simpla tulburare de fapt a cumparatorului care nu are un temei juridic. De altfel,contra
tulburarilor de fapt cumparatorul se poate apara singur prin mijloacele puse la indemana de
lege, cum ar fi, de exemplu, prin actiunile posesorii.
Prin urmare, pentru ca vanzatorul sa fie tinut de aceasta obligatie trebuie ca dreptul
invocat de tertul evingator sa fie un drept real sau un drept de creanta.
b. Vanzatorul este tinut de aceasta garantie atunci cand cauza tulburarii
provocata de tert cumparatorului este anterioara sau concomitenta vanzarii,
tiut fiind ca vanzatorul nu raspunde de imprejurari ulterioare incheierii
contractului i predarii lucrului, exceptie facand situatia in care evictiunea
provine dintr-un fapt personal al instrainatorului.
Mai mult, vanzatorul nu raspunde nici pentru uzucapiunea inceputa anterior incheierii
contractului, dar desavarita ulterior, deoarece cumparatorul devenit proprie tar avea
posibilitatea sa intrerupa cursul prescriptiei achizitive.
c. O a treia conditie pentru antrenarea obligatiei de garantie contra evictiunii este
necunoaterea cauzei evictiunii de catre cumparator. In cazul in care
cumparatorul a cunoscut pericolul evictiunii, se prezuma ca a acceptat sa
suporte consecintele acesteia.
Sarcina probei cunoaterii evictiunii de catre cumparator revine celui care pretinde
aceasta (vanzatorului).
Deosebit de garantia contra evictiunii rezultand din fapta unei terte persoane,
vanzatorul este tinut garant contra evictiunii rezultand i dintr-un fapt personal.
Prin fapt personal, in intelesul art. 1339 C. civ., se intelege orice fapt sau act (anterior
contractului, dar tainuit fata de cumparator, ori ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract)
savarit de catre vanzator sau succesorii sai (universali sau cu titlu universal) de natura a-1
tulbura pe cumparator in linitita folosinta a lucrului.
In acest caz este irelevant daca tulburarea este de fapt sau de drept.
Intr-o asemenea situatie, cumparatorul se va apara prin invocarea unei exceptii
personale, numita exceptie de garantie, intrucat cine trebuie sa garanteze pentru evictiune nu
poate sa evinga".

Potrivit art. 1339 C. civ., aceasta obligatie a vanzatorului de a nu il tulbura pe

cumparator este de esenta vanzarii i deci nu poate fi inlaturata sau modificata de parti, caci
orice conventie contrarie este nula".

3. Modul de functionare a obligatiei de garantie contra evictiunii. In cazul in care

cumparatorul este pe cale de a fi evins, el este dator sa-l cheme in garantie pe
vanzator in procesul intentat de tertul reclamant.
Pe langa chemarea in garantie a vanzatorului in procesul intentat de tert,
cumparatorul are i o alta posibilitate, i anume, are deschisa calea unei actiuni directe (in
dezdaunare) impotriva vanzatorului. In aceasta situatie, insa, cumparatorul se expune la
pierderea pretului, a daunelor- interese i a cheltuielilor de judecata, daca vanzatorul face
dovada ca ar fi avut mijloace potrivnice, necunoscute de cumparator, pentru a respinge
pretentiile tertului - exceptia procesului rau condus (art. 1351 C. civ.).
In concluzie, atata vreme cat evictiunea nu s-a produs, vanzatorul nu trebuie sa
comita nici un fapt sau act juridic care ar putea sa-l tulbur pe cumparator (obligatie de a nu
face).
In ipoteza in care evictiunea este iminenta, vanzatorul este de drept obligat sa-l apere
pe cumparator sub conditia, insa, ca paratul-cumparator sa-l cheme in garantie (obligatie de a
face).
In fine, daca evictiunea s-a produs, vanzatorul este raspunzator de daune (obligatie de
a da).
4. Efectele obligatiei de garantie contra evictiunii.
4.1. Evictiunea totala. Evictiunea este totala in situatia in care cumparatorul pierde in
intregime proprietatea asupra lucrului care a format obiectul vanzarii-cumpararii.
Potrivit art. 1341 C. civ., in caz de evictiune totala se produc urmatoarele efecte:
a. Vanzatorul trebuie sa restituie integral pretul, caci, de vreme ce cumparatorul a fost
evins, detinerea pretului de catre vanzator este lipsita de cauza (art. 1341 pct. 1 C.
civ.);
b. Cumparatorul are dreptul i la valoarea fructelor naturale i civile pe care a fost
obligat sa le inapoieze celui care l-a evins (art. 1341 pct. 2 C. civ.);
c. Cumparatorul este indreptatit i la restituirea cheltuielilor de judecata, precum i a
cheltuielilor contractului (autentificare, taxe de timbru etc. - art. 1341 pct. 3 i 4 C.
civ.);

d. De asemenea, cumparatorul are dreptul la daune-interese (art. 1341 pct. 4 C. civ.).

Potrivit art. 1344-1345 C. civ., daunele datorate de vanzator pentru evictiune constau in
diferenta intre pret i sporul de valoare dobandit de bun intre momentul incheierii
contractului i deposedarea cumparatorului, indiferent de cauza care a produs excedentul de
valoare, daca sporul a fost sau nu previzibil, ori vanzatorul de buna- credinta sau de reacredinta.
Tot cu titlu de daune-interese, vanzatorul este obligat sa restituie i cheltuielile
necesare, precum i cheltuielile utile. In cazul in care vanzatorul a fost de rea - credinta,
datoreaza i cheltuielile voluptuarii, adica cele facute in scop de lux (art. 1346 C. civ).
4.2. Evictiunea partiala. In caz de evictiune partiala, cumparatorul pierde doar o parte
a proprietatii sau sufera o restrangere a dreptului de proprietate asupra bunului care formeaza
obiectul vanzarii-cumpararii. Evictiunea partiala da dreptul cumparatorului de a alege intre a
cere rezolutionarea vanzarii i mentinerea ei cu despagubiri pentru pierderea incercata.
Potrivit art. 1347 C. civ., cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii numai
daca
evictiunea partiala este atat de importanta, incat el nu ar fi cumparat daca ar fi putut sa o
prevada. In aceasta ipoteza, cumparatorul restituie lucrul aa cum a ramas dupa evictiune,
primind in schimb pretul i despagubiri ca in cazul evictiunii totale.
In situatia in care cumparatorul opteaza pentru mentinerea vanzarii, cu toata
evictiunea incercata, sau nu poate cere rezolutiunea vanzarii, el are dreptul de a pretinde
valoarea partii pierdute, valoare calculata la momentul producerii evictiunii.
5. Modificarea obligatiei de garantie contra evictiunii. Garantia contra evictiunii este
de esenta vanzarii, astfel ca vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator.
Aceasta garantie poarta denumirea de garantie de drept.
Potrivit art. 1338 C. civ., partile pot prin conventie sa adauge, sa micoreze sau sa
tearga obligatia de a rasupunde de evictiune". Garantia majorata, micorata sau inlaturata se
numete garantie de fapt (conventionala).
Cu toate acestea, legiuitorul limiteaza efectele clauzei de exonerare de garantie contra
evictiunii in doua situatii, i anume:

a. Vanzatorul va raspunde pentru evictiunea care a rezultat dintr-o fapta personala

a sa sau a succesorilor sai in drepturi, indiferent daca fapta a fost savarita
anterior sau ulterior incheierii contractului de vanzare-cumparare (art. 1339 C.
civ.), afara daca in clauza de exonerare s-ar fi mentionat expres fapta pentru care
vanzatorul intelege sa se exonereze.
b. Tot astfel, daca s-ar exonera de raspundere pentru evictiunea provenita din fapta
tertilor, vanzatorul nu se poate exonera de obligatia restituirii pretului, afara de
cazul cand in contractul de vanzare-cumparare se mentioneaza expres ca bunul
este cumparat pe riscul cumparatorului sau ca acesta cumpara cu toate ca avea
cunotinta de pericolulevictiunii (art. 1340 C. civ.).
Clauza de exonerare scutete insa, in toate cazurile, pe vanzator de plata daunelorinterese.
b. Obligatia vanzatorului de garantie contra viciilor
1. Notiunea de vicii ascunse. Vanzatorul este dator sa asigure cumparatorului
folosinta linitita a lucrului. Aa fiind, el este tinut raspunzator in cazul in
care lucrul vandut are unele defecte (vicii) care il fac impropriu intrebuintarii
in scopul pentru care a fost cumparat sau care sunt de natura sa-i micoreze
intr-atat de mult valoarea de intrebuintare, incat, daca cumparatorul le-ar fi
cunoscut, n-ar mai fi cumparat lucrul sau nu ar fi platit acelai pret (art. 1352
C. civ.).
In cazul in care viciile pot fi inlaturate prin repararea bunului, cumparatorul va putea
cere acest lucru.
2. Conditiile obligatiei de garantie contra viciilor. Pentru a fi antrenata
raspunderea vanzatorului, viciile trebuie sa indeplineasca cumulativ
urmatoarele conditii:
a. Viciile sa fie ascunse. Potrivit art. 1353 C. civ., vanzatorul nu raspunde de viciile
aparente i despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga".
Viciul are caracter ascuns daca el nu poate fi observat la o atenta verificare a lucrului
i, evident, cumparatorul nu l-a cunoscut i nici nu putea sa-1 cunoasca, iar vanzatorul nu 1-a
incunotintat despre existenta acestuia. Sarcina probei cunoaterii viciului de catre

cumparator incumba vanzatorului.

Raspunderea pentru viciile ascunse ale lucrului va reveni vanzatorului, chiar daca a
fost de buna-credinta, adica nu a cunoscut viciile.

Posibilitatea cumparatorului de a lua cunostinta de viciile lucrului se apreciaza in

abstracto, avandu-se in vedere un cumparator prudent i diligent. Prin urmare, in situatia in
care se cumpara un bun pentru a carui cunoatere sunt necesare cunotinte de specialitate,
daca cumparatorul nu apeleaza la o persoana calificata in domeniu, inseamna ca i-a asumat
riscul cumpararii unui bun afectat de vicii.
b. Viciile sa existe in momentul incheierii contractului, adica viciul ascuns al lucrului
sa fi existat anterior sau sa fie concomitent vanzarii.
Pentru viciile care survin ulterior vanzarii-cumpararii, vanzatorul nu poate fi tinut
raspunzator, deoarece, prin efectul transmiterii proprietatii, riscurile trec asupra
cumparatorului.
In cazul in care transferul dreptului de proprietate asupra bunului urmeaza sa aiba loc
la o data ulterioara celei a incheierii contractului de vanzare-cumparare, vanzatorul are
obligatia de a raspunde pentru viciile ascunse ivite intre momentul incheierii contrac tului i
transferul dreptului de proprietate.
Daca vanzarea s-a efectuat sub conditie suspensiva, viciul ascuns trebuie sa existe la
momentul indeplinirii conditiei.
-

Viciile sa fie grave. Se considera ca viciile sunt grave daca din cauza lor lucrul este
impropriu intrebuintarii potrivit destinatiei sau naturii sale sau atunci cand acestea ii
micoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare incat, in cazul in care cumparatorul

le-ar fi cunoscut, nu ar fi cumparat bunul sau ar fi platit un pret mai mic.

Raspunderea vanzatorului pentru viciile ascunse ale lucrului se antreneaza indiferent
daca acesta le cunotea sau nu, respectiv daca a fost de buna sau de rea- credinta.
Dovada intrunirii cumulative a cerintelor legale care conditioneaza raspunderea
vanzatorului pentru viciile lucrului cade in sarcina cumparatorului.
-

Efectele raspunderii pentru vicii ascunse. In cazul in care descopera ca lucrul vandut
este afectat de vicii ascunse, cumparatorul are facultatea de a cere, potrivit art. 1355
C. civ., fie rezolutiunea vanzarii, fie o reducere a pretului.
In cazul in care vanzatorul a fost de rea-credinta este tinut, potrivit art. 1356 C. civ., i

la plata de daune-interese, inclusiv beneficiul nerealizat.

Actiunea prin care cumparatorul cere rezolutiunea vanzarii este numita actiune
redhibitorie. Aceasta actiune este admisa in cazul in care, datorita viciului, bunul este
impropriu intrebuintarii potrivit destinatiei sau naturii sale ori valoarea de
intrebuintare este intr-atat de micorata incat, in cunotinta de cauza, cumparatorul nu
ar fi incheiat contractul. Nu se cere, insa, ca bunul sa fie absolut impropriu utilizarii
potrivit destinatiei sale normale.
Daca actiunea redhibitorie a fost admisa, cumparatorul va trebui sa restit uie lucrul in

starea in care se afla, iar vanzatorul sa restituie pretul incasat i sa-l despagubeasca pe
cumparator pentru cheltuielile ocazionate de incheierea contractului. Aceste despagubiri sunt
datorate de catre vanzator chiar i atunci cand cumparatorul nu mai poate restitui bunul
datorita viciilor ascunse.
-

Daca cumparatorul nu cere rezolutiunea contractului, el va pastra bunul, putand

solicita reducerea corespunzatoare a pretului, proportional cu paguba provocata de
viciile ascunse i restituirea partii respective din pretul achitat (art. 1355 C. civ.).
Actiunea de reducere a pretului este numita actiune estimatorie sau quanti minoris,
caci aprecierea valorii lucrului se apreciaza prin expertiza.
Actiunea redhibitorie i cea estimatorie nu se pot exercita concomitent, cumparatorul

fiind obligat sa opteze pentru una dintre ele.

Cumparatorul are i posibilitatea remedierii defectiunilor de catre vanzator sau chiar
de catre el pe seama vanzatorului, cand aceasta reparare este posibila i cand ea nu ar
ocaziona cheltuieli disproportionate in raport cu valoarea lucrului. In aceeai masura se poate
cere i inlocuirea de catre vanzator bunului defect.
-

Termenul de intentare a actiunilor. Potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958, dreptul
la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis ... se prescrie prin
implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu
viclenie".
In cazul in care viciile au fost ascunse cu viclenie, adica vanzatorul a fost de rea-

credinta (a cunoscut viciile), actiunea redhibitorie i cea estimatorie se prescriu in termenul

general de prescriptie extinctiva, adica in termen de 3 ani.

Aceste termene incep sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu la
implinirea unui an de la predarea lucrului de orice natura, cu exceptia constructiilorcand
termenul incepe sa curga cel mai tarziu la implinirea a 3 ani de la predare (art. 11 alin. 1-2 din
Decretul nr. 167/1958).
-

Modificarea conventionala a garantiei pentru vicii. Nefiind reglementata prin norme

imperative, partile pot conveni asupra agravarii raspunderii vanzatorului pentru vicii,
instituind i raspunderea pentru viciile aparente sau pentru cele aparute ulterior
vanzarii .a.
Daca vanzatorul a fost de buna-credinta, partile pot conveni limitarea ori inlaturarea

garantiei pentru vicii (art. 1354 C. civ.). In cazul in care vanzatorul a fost de rea-credinta,
clauza expresa de exonerare sau limitare a raspunderii nu poate fi invocata contra
cumparatorului de buna-credinta, vanzatorul facandu-se vinovat de dol prin omisiune.
C. Alte obligatii ale vanzatorului
Alaturi de obligatia predarii bunului i cea de garantie sub cele doua aspecte,
vanzatorul ii poate asuma i alte obligatii accesorii cum ar fi, de exemplu, sa-l instruiasca pe
cumparator asupra pastrarii i utilizarii bunului vandut, indeosebi la bunuri casnice electrotehnice i electronice de folosinta indelungata, autoturisme etc.
Desigur, asemenea informatii sunt utile pentru cumparator, dar, in acelai timp, in
cazul nerespectarii lor intocmai de catre acesta, sunt de natura sa exonereze de raspundere pe
vanzator i aceasta chiar daca defectiunea apare in perioada de garantie.
Obligatiile cumparatorului
A. Plata pretului
Potrivit art. 1361 C. civ. ,,Principala obligatie a cumparatorului este de a plati pretul la
ziua i la locul determinat prin contract".
Plata pretului trebuie facuta vanzatorului, insa ea poate fi facuta i unei alte persoane,
indicata de vanzator.
Cat privete locul platii pretului acesta este cel stabilit de parti prin contract (art. 1361
C. civ.). In cazul in care partile nu au convenit nimic cu privire la acesta, plata pretului se va
face acolo unde are loc predarea bunului (art. 1362 C. civ.), respectiv la domiciliul
vanzatorului, plata fiind portabila.

In ceea ce privete modalitatea de plata a pretului, aceasta se poate realiza:

-

fie sub forma unei sume globale care sa faca obiectul unei prestatii unice;

fie in mod fractionat, ealonat in timp, in rate la anumite termene, de regula lunar, caz
in care vanzatorul ii poate lua masuri de precautie in vederea garantarii platii
pretului, rezervandu-i prin contract proprietatea lucrului pana la achitarea ultimei
rate.
Potrivit art. 1363 C. civ., cumparatorul este obligat sa plateasca dobanzi, pana la

achitarea integrala a pretului in urmatoarele cazuri:

-

daca partile au convenit expres prin contract acest fapt;

daca lucrul vandut i predat este producator de fructe (naturale sau civile) ori alte
venituri;

in toate celelalte cazuri numai daca cumparatorul a fost pus la intarziere printr-o
notificare.
In cazul in care vanzatorul refuza primirea platii pretului, cumparatorul se va putea

elibera de aceasta obligatie printr-o oferta reala, iar daca vanzatorul refuza in continuare,
cumparatorul va putea consemna suma la Casa de Economii i Consemnatiuni, cerand
instantei de judecata sa valideze plata astfel facuta (art. 1114 C. civ.).
In caz de neplata a pretului de catre cumparator, vanzatorul poate sa -i exercite
dreptul de retentie asupra bunului pana in momentul platii. Pentru exercitarea dreptului de
retentie de catre vanzator, trebuie intrunite doua conditii:
- creanta privind pretul sa fie exigibila;
-

cumparatorul sa nu fi dobandit detentiunea bunului care formeaza obiectul vanzarii.

In situatia in care bunul a fost predat cumparatorului, vanzatorul va putea cere

executarea silita a obligatiei de plata a pretului, avand un privilegiu special care-i confera
dreptul de a fi satisfacut cu preferinta fata de alti creditori, din pretul bunului vandut (art.
1737 pct. 1 C. civ.). Actiunea in plata pretului are caracter personal i se prescrie in termenul
general de 3 ani.
Vanzatorul poate opta i pentru a cere rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare
pentru neplata integrala sau partiala a pretului, inclusiv a dobanzilor. Actiunea in rezolutiunea
vanzarii poate fi introdusa de urmatoarele persoane:
-

in primul rand de vanzator;

de succesorii sai universali, succesorii cu titlu universal i chiar de catre cei cu titlu
particular, daca actiunea se cuprinde in legat;

de creditorii vanzatorului pe calea actiunii oblice;

de catre tertele persoane care 1- au platit pe vanzator i s-au subrogat in drepturile

acestuia prin actiunea subrogatorie (art. 1106-1107 C. civ).
Actiunea in rezolutiunea vanzarii are un caracter real (art. 1368 C. civ.), ceea ce

inseamna ca poate fi intentata impotriva oricarei persoane in posesia careia se afla bunul
vandut.
Rezolutiunea are drept consecinta desfiintarea cu efect retroactiv a vanzariicumpararii, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara, ducand, in principiu, i la
desfiintarea tuturor drepturilor constituite in favoarea tertelor persoane de catre cumparator
asupra bunului vandut.
B. Luarea inprimire a lucrului
Cumparatorul este obligat sa ia in primire lucrul vandut la locul i la termenul la care
vanzatorul este obligat sa-1 predea. Prin urmare, aceasta operatie trebuie executata la
termenul stabilit in contract, iar in lipsa unei asemenea stipulatii, potrivit obiceiului locului
(art. 970 alin. 2 C. civ.); daca nu exista un obicei, indata dupa incheierea contractului.
In cazul in care cumparatorul refuza preluarea lucrului (mobil), vanzatorul il poate
pune in intarziere, iar daca cumparatorul persista in refuzul sau, vanzatorul are un drept de
optiune intre consemnarea bunului in depozit, cu autorizarea justitiei i pe cheltuiala
cumparatorului i rezolutiunea vanzarii cu daune-interese.
Daca vanzarea-cumpararea a avut ca obiect bunuri (mobile) alterabile sau supuse
fluctuatiei de valoare, intrucat vanzatorul ne le poate consemna in depozit i atepta o
hotarare judecatoreasca, rezolutiunea se produce de drept i fara punere in intarziere dupa
expirarea termenului prevazut pentru ridicarea lor, daca termenul a fost stipulat numai in
favoarea vanzatorului (art. 1370 C. civ.).
C. Suportarea cheltuielilor vanzarii-cumpararii
Potrivit art. 1305 C. civ., cumparatorul este obligat sa suporte cheltuielile vanzarii,
daca partile nu au stipulat altfel.

Aceste cheltuieli care incumba cumparatorului ca un accesoriu al pretului constau in

cheltuieli propriu- zise ale actului, taxele de timbru, de autentificare a actelor in cazul
bunurilor imobile. Tot in sarcina cumparatorului sunt i cheltuielile ocazionate de ridicarea i
transportul bunurilor.
Partile pot prevedea, insa, ca aceste cheltuieli sa fie suporte in comun sau chiar numai
de catre vanzator.
Varietati ale contractului de vanzare cumparare
Vanzarea dupa greutate, numar sau masura
Aceasta varietate de vanzare are ca obiect numai lucruri de gen, dintr-un lot
determinat. Pentru individualizarea cantitatii vandute va trebui sa se efectueze numararea sau
masurarea acesteia.
Caracteristic acestei varietati de vanzare-cumparare este faptul ca transferul dreptului
de proprietate asupra bunului i a riscurilor de la vanzator la cumparator are loc ulterior
incheierii contractului, i anume, in momentul individualizarii bunurilor prin cantarire,
numarare sau masurare.
Vanzarea cu gramada (art. 1299 C. civ.)
Aceasta varietate de vanzare are ca obiect bunuri care vor fi individualizate printr-o
cantitate determinata prin masa lor. Constituie vanzare cu gramada (in bloc), de exemplu,
cartofii dintr-un depozit, lemnele de foc dintr-un camion etc.
Pretul se determina global, pentru intreaga cantitate.
Dreptul de proprietate i riscul pieirii fortuite a bunului vandut se transmit de la
vanzator la cumparator in momentul realizarii acordului de vointa dintre parti, intrucat din
acest moment lucrul vandut i pretul au fost convenite de parti.
Vanzarea pe gustate
Potrivit art. 1301 C. civ., In privinta vinului, a oliului i a altor asemenea lucruri
care, dupa obicei, se gusta mai inainte de a se cumpara, vinderea nu exista pana ce
cumparatorul nu le-a gustat i n-a declarat ca-i convin".

Vanzarea pe gustate este intalnita frecvent in piete, targuri, unde se desfac bunuri
alimentare. Pentru incheierea valida a unei asemenea vanzari este necesar ca, in prealabil,
cumparatorul sa fi gustat aceste bunuri i sa fi declarat ca ii convin.
Proprietatea bunului se transmite dupa ce acesta este individualizat.
Vanzarea pe incercate
Potrivit art. 1302 C. civ., vanzarea pe incercate este un contract incheiat din
momentul realizarii acordului de vointa, sub conditia suspensiva a incercarii lucrului de catre
cumparator (sau un expert). Cumparatorul ar putea refuza lucrul numai daca in mod obiectiv
acesta este necorespunzator, fapt poate care poate fi dovedit, in caz de neintelegere, prin
expertiza.
Contractul se considera perfectat numai dupa ce cumparatorul, in urma incercarii
lucrului a dat raspuns pozitiv, evident, in ter menul fixat de parti pentru incercare; in caz de
neintelegere, momentul este apreciat de instanta de judecata.
Cu vanzarea pe incercate este asimilata i vanzarea pe mostra, cand se cere ca
bunul
vandut sa corespunda mostrei. Daca bunul care formeaza obiectul vanzarii- cumpararii nu
corespunde mostrei, cumparatorul poate refuza preluarea lucrului, putand cere inlocuirea
acestuia cu altul corespunzator mostrei sau rezolutiunea contractului.
Vanzarea de drepturi de creanta (cesiunea de creanta)
Aceasta varietate de vanzare constituie un mijloc specific de transmitere a
obligatiilor, care consta in acordul de vointa prin care creditorul (cedent) transmite in mod
voluntar, cu titlu oneros sau gratuit, dreptul sau de creanta unei alte persoane, numita
cesionar, care devine astfel creditor in locul sau i care va putea incasa creanta cedata de la
debitor (debitor cedat).
Operatiunea este studiata pe larg la materia obligatiilor.
Vanzarea unei succesiuni (mo$teniri)
Vanzarea unei succesiuni (moteniri) este un co ntract prin care titularul unui drept
succesoral instraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane, fie comotenitor, fie o
persoana straina de motenire.

O asemenea vanzare este posibila numai dupa momentul deschiderii succesiunii,

pentru ca altfel suntem in prezenta unui pact asupra unei succesiuni nedeschise, interzis de
lege sub sanctiunea nulitatii absolute, i numai daca succesibilul a optat in sensul acceptarii
succesiunii in termenul prevazut de lege (de altfel, faptul vanzarii motenirii echivaleaza cu o
acceptare tacita a acesteia).
Potrivit art. 1400 C. civ., o asemenea vanzare produce efecte intre parti de la data
deschiderii succesiunii.
Vanzarea cu pact de rascumparare
Codul civil, in art. 1371-1387, in redactarea sa initiala, aplicabila pana la 2 aprilie
1931, reglementa pactul de rascumparare.
Aceasta varietate de vanzare era supusa unei conditii rezolutorii exprese, prin care
vanzatorul ii rezerva facultatea de a relua bunul vandut, restituind pretul i cheltuielile
facute de cumparator intr-un anumit termen.
Vanzarea cu pact de rascumparare este interzisa prin lege sub sanctiunea nulitatii
absolute, ea disparand prin art. 4 al Legii Cametei din 2 aprilie 1931, care a abrogat art. 13711387 C. civ.
Vanzarea cu arvuna (art. 1297-1298 C. civ.)
Prin arvuna se intelege suma de bani pe care una dintre parti o da celeilalte cu ocazia
incheierii unui contract sau antecontract, suma care reprezinta, de regula, o parte din pret,
urmand ca, in caz de neexecutare a contractului din culpa uneia dintre ele, aceasta sa piarda
suma data, respectiv sa restituie dublul sumei primite.
In cazul in care contractul nu mai poate fi executat din cauze independente de vointa
partilor sau daca acestea inteleg sa puna capat contractului, ori daca acesta este lovit de
nulitate (art. 1297 alin. 1 C. civ.), conventia accesorie de arvuna ramane fara efect, ea
trebuind sa fie restituita de cel care a primit-o. Daca contractul este dus la bun sfarit - partile
executandu-i obligatiile asumate -, arvuna este o parte integranta a prestatiei partii care a
dat-o.
Cesiunea de drepturi litigioase i retractul litigios (art. 1402-1404 C. civ.)
Un drept este litigios in situatia in care asupra lui exista o contestatie, un litigiu dedus
inaintea j ud ecatii.

Definitia retractului litigios este data de art. 1402 C. civ., potrivit caruia, cel in
contra carui exista un drept litigios vandut se va putea libera de cesionar numarandu-i pretul
real al cesiunii, spezele contractului i dobanda din ziua cand cesionarul a platit pretul
cesiunii".
Efectele retractului litigios constau in desfiintarea cu efect retroactiv a vanzarii
dreptului litigios fata de retractant (debitorul cedat) i stingerea procesului, deoarece
retractantul dobandete dreptul litigios de la adversarul din proces, astfel ca se substituie in
drepturile acestuia (cumparator), cumuland calitatile de reclamant i parat, calitati
incompatibile.
Vanzarea la licitatie (art. 1388-1390 C. civ.)
In aceasta situatie bunul care urmeaza sa fie vandut este pus in vanzare in mod public
i cu respectarea unor proceduri speciale, fiind vandut (adjudecat) aceluia dintre participantii
la licitatie care ofera pretul cel mai mare (art. 1388 C. civ.).
Vanzarea la licitatie poate fi voluntara sau silita (judiciara).
Licitatia se desfaoara sub conducerea unui agent al instantei de judecata i se
incheie printr-o ordonanta de adjudecare, care constituie titlul de proprietate al
cumparatorului.
In cazul in care vanzarea la licitatie are loc in cadrul procedurii executarii silite, sunt
aplicabile normele speciale din Codul de procedura civila, care instituie aceasta procedura.
Vanzarea catre populatie a locuintelor construite din fondurile statului i din fondurile
unor unitati de stat
9

Dupa anul 1989, organul legislativ a adoptat doua acte normative prin care s-a
reglementat vanzarea catre populatie a locuintelor i a altor spatii din fondurile unitatilor
economice sau bugetare de stat, i anume: Decretul-Lege nr. 61/1990 i Legea nr. 85/1992.
Potrivit acestor acte normative, sunt supuse vanzarii doar locuintele construite din
fondurile statului, nu i cele devenite proprietate de stat in temeiul unor acte normative
adoptate inainte de anul 1989.

Potrivit reglementarilor in vigoare, prefecturile judetene i cea a municipiului

Bucureti au in competenta lor dreptul de a stabili prin decizie lista locuintelor destinate spre
vanzare catre populatie.
E.2. Contractul de donatie

Notiunea i caracterele juridice ale contractului de donatie

Notiunea contractului de donatie
9

Contractul de donatie este reglementat de Codul civil, in Cartea a III-a, intitulata

Despre diferitele moduri prin care se dobandete proprietatea, in Titlul al II-lea, impreuna cu
testamentele, deoarece, atat donatia, cat i testamentul au la baza intentia de a gratifica.
In baza art. 801 i 813 C. civ., vom defini contractul de donatie ca fiind un contract
unilateral, esentialmente gratuit i solemn, prin care o parte, numita donator, transmite
irevocabil dreptul sau de proprietate asupra unui bun sau un alt drept real ori drept de creanta,
unei alte parti, numita donatar, sporind patrimoniul acesteia, fara sa primeasca ceva in
schimb.
Caracterele juridice ale contractului de donatie
a. Donatia este un contract unilateral, deoarece da natere la obligatii numai in sarcina
donatorului. Donatarul are numai o indatorire de recunotinta fata de donator, care
rezulta din lege i nu din contract.
b. Donatia este un contract esentialmente gratuit (o liberalitate). In cazul donatiei cu
sarcina, contractul este oneros in limitele valorii sarcinii i gratuit numai pentru ceea
ce depaete valoarea sarcinii.
c. Contractul de donatie este un contract translativ de proprietate.
d. Contractul de donatie este un contract solemn (art. 813 C. civ.).
Conditii de validitate ale contractului de donatie
9

Conditiile de forma ale contractului de donatie

9

Potrivit art. 813 C. civ.: Toate donatiunile se fac prin act autentic".

In cazul in care partile incheie contractul prin reprezentant, mandatul (procura)

trebuie sa imbrace, la randul ei, forma autentica (principiul simetriei de forma, potrivit caruia
toate actele care sunt in legatura cu un act autentic trebuie sa se incheie in forma autentica).
Pentru donator, procura trebuie sa fie i speciala, deoarece suntem in prezenta unui act de
dispozitie.
Forma autentica este ceruta ca o conditie ad validitatem, nerespectarea acesteia
antrenand sanctiunea nulitatii absolute a contractului.
In cazul in care contractul se incheie intre parti care nu sunt prezente nici personal i
nici prin reprezentant, donatia se compune din doua acte: oferta de a dona i acceptarea
donatiei, ambele acte trebuind sa imbrace forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Acceptarea donatiei poate fi facuta numai de catre donatar i trebuie sa fie notificata
donatorului in limitele termenului stabilit, iar daca nu s-a fixat un termen, inainte de
revocarea ofertei i, in tot cazul, in timpul vietii donatorului (art. 814 alin. 2 C. civ.) sau
inainte ca acesta sa fi devenit incapabil.
In cazul in care donatia are ca obiect bunuri mobile, trebuie intocmit unui act
estimativ. Art. 827 C. civ. dispune ca orice act de donatiune de mobile este valabil numai
pentru obiectele trecute intr- un act estimativ subsemnat de donator i donatar".
Actul estimativ trebuie sa cuprinda descrierea fiecarui bun mobil donat, precum i
evaluarea lui.
Conditiile de fond ale contractului de donatie
9

A. Capacitatea partilor
a. Regula. Potrivit art. 949 C. civ. poate contracta orice persoana ce nu este declarata
necapabila de lege". Prin urmare, capacitatea este regula, iar incapacitatea este
exceptia.
Pentru validitatea contractului de donatie, donatorul trebuie sa aiba capacitatea de a
dispune cu titlu gratuit, iar donatarul capacitatea de aprimi cu titlu gratuit.
b. Incapacitati de a dispune prin donatie

1. Potrivit art. 129 alin. 1-3 i art. 133 alin. 3 coroborat cu art. 105 alin. 3 i 147 C.
fam., minorii i persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot dispune princontractul
de donatie nici personal i nici prin reprezentantii lor legali, chiar daca s-ar obtine autorizatia
autoritatii tutelare.
Incapacitatea de a dispune prin donatie constituie o incapacitate de folosinta,
incalcarea ei fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a donatiei.
2. Potrivit art. 724 alin. 2 pct. 1 Cod comercial, sunt nule, fata de creditori, actele i
instrainarile cu titlu gratuit, facute de faliti, daca ele sunt realizate cu cel putin 6 luni inainte
de data incetarii platilor.
c. Incapacitati de a primi prin donatie
1. Persoanele neconcepute. Potrivit art. 808 alin. 1 C. civ., este capabil de a
primi prin donatiune intre vii oricine este conceput in momentul donatiunii",
de unde rezulta ca nu poate primi o donatie o persoana care nu are existenta
fizica.
2. Persoanele juridice care n-au dobandit personalitate juridica. Acestea vor
putea primi donatii, in cursul constituirii, de la data actului de infiintare, dar
numai daca bunurile dobandite prin donatie sunt necesare pentru ca persoana
juridica sa ia fiinta in mod valabil.
Persoanele juridice, o data infiintate, vor putea primi donatii numai daca acestea
corespund scopului lor determinat prin lege, actul de infiintare ori statut (principiului
specialitatii capacitatii de folosinta).
3. Medicii, farmacitii i preotii. Art. 810 C. civ. dispune ca medicii i
farmacitii, care au trata t o persoana in cursul bolii de care aceasta moare, nu
pot primi donatiile pe care bolnavul le-a facut in favoarea lor in acest interval.
Aceasta interdictie se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de sugestie i captatie, iar
nerespectarea ei atrage sanctiunea nulitatii absolute.
Prevederile art. 810 C. civ. sunt aplicabile i preotilor care au asistat pe donator din
punct de vedere religios in cursul bolii de care acesta a murit.
Vor fi valabile donatiile remuneratorii facute cu titlu particular, daca sunt potrivite cu
starea materiala a donatorului i cu serviciile prestate de donatar (alin. 2 al art. 810 C. civ.).

4. Surdo-mutul, daca nu tie sa scrie, nu poate accepta o donatie decat cu

asistenta unui curator special, numit de autoritatea tutelara.

5. Cetatenii staini i apatrizii nu pot primi prin donatii terenuri situate in tara noastra
(art. 44 alin. 2 din Constitutia revizuita).
B. Consimtamantul partilor
Pentru validitatea donatiei, consimtamantul trebuie sa fie exprimat in forma autentica
(art. 813 C. civ.) i sa fie neviciat prin eroare, dol sau violenta.
Eroarea poate privi identitatea donatarului, bunul donat sau cauza donatiei.
In practica, mai frecvent, este intalnit dolul, care se manifesta aici sub forma sugestiei
i captatiei.
Violenta, fie ea fizica sau morala, poate proveni atat de la donatar, cat i de la un
tert.
Sanctiunea vicierii consimtamantului este nulitatea relativa a donatiei.
C. Obiectul contractului de donatie
Bunul care formeaza obiectul contractului de donatie trebuie sa fie in circuitul civil,
sa fie determinat sau determinabil, posibil, licit i sa existe sau sa poata exista in viitor.
Dintre bunurile viitoare, numai succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul donatiei. De
asemenea, bunurile viitoare nu pot constitui obiectu l darului manual.
Daca bunul donat este individual determinat, donatorul trebuie sa aiba calitatea de
proprietar. Contractul de donatie care are ca obiect lucrul altuia este lovit de nulitate absoluta.
D. Cauza contractului de donatie
Cauza donatiei trebuie sa fie reala, licita i morala.
Cauza cuprinde doua elemente: intentia de agratifica i motivuldeterminant.
Intentia de a gratifica consta in transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate
asupra unui bun ori a altui drept real sau de creanta. Intentia de a gratifica este comuna tuturor
contractelor de donatie, ea infatiandu-se ca un element abstract, obiectiv i invariabil al
cauzei donatiei.
Motivul determinant este scopul efectiv urmarit de catre donator - element subiectiv,
variabil i concret in fiecare contract de donatie.
Principiul irevocabilitatii donatiilor exceptii
Principiul irevocabilitatii donatiilor

A. Consideratii generale
Conform dispozitiilor art. 801 i 822 - 824 C. civ. contractul de donatie este
irevocabil, astfel incat, cel care a facut liberalitatea, nu mai poate lua inapoi ceea ce a daruit.
Irevocabilitatea donatiilor este menita sa asigure siguranta circuitului civil.
In cazul contractului de donatie irevocabilitatea are un caracter special, mai accentuat
decat forta obligatorie a oricarui alt contract, intrucat ea privete nu numai efectele, ci insai
esenta contractului, fiind o conditie de valabilitate pentru formarea lui.
Aa fiind, orice clauza sau conditie, a carei indeplinire ar depinde doar de vointa
donatorului, care ar putea in acest fel sa inlature sau sa micoreze liberalitatea facuta
donatarului, este incompatibila cu esenta donatiilor i sanctionata cu nulitatea absoluta.
B. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor
-

Donatiile facute sub o conditie potestativa din partea donatorului. Potrivit art. 822 C.
civ. este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atarna numai de
vointa donatorului". Aadar, donatia nu poate sa fie facuta sub o conditie pur
potestativa - a carei realizare ar atarna exclusiv de vointa donatorului (de exemplu, iti
voi dona bunul, daca voi crede eu ca meriti) i nici sub o conditie simpla potestativa a carei realizare sa depinda atat de vointa donatorului, cat i de circumstante
exterioare (de exemplu, iti voi dona casa, daca ma voi transfera in alta localitate).
Sanctiunea nerespectarii acestei interdictii este nulitatea absoluta a contractului.

Donatia facuta cu sarcina pentru donatar de a plati datoriile viitoare nedeterminate.

Potrivit art. 823 C. civ. sunt nule donatiile care impun donatarului plata unor datorii pe
care donatorul le-ar contracta in viitor i a caror valoare nu a fost specificata prin
actul de donatie, intrucat donatorul ar putea contracta in viitor datorii care ar putea
depai valoarea obiectului donat, ceea ce ar constitui o revocare indirecta a donatiei.
Sanctiunea inserarii unei asemenea clauze este nulitatea absoluta.

Donatia facuta cu clauza de a dispune de bunul donat. Daca donatorul i-a rezervat
dreptul de a dispune de un bun sau de o suma determinata din bunurile daruite,
donatia este nula cu privire la acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi
dispus de ele; bunul sau suma se transmite catre motenitorii legali ai donatorului.

Ratiunea acestei interdictii rezida in faptul ca donatarul s-ar afla la discretia donatorului, care
ar putea oricand sa instraineze bunurile sau suma de bani din bunurile daruite.
C. Clauze compatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor:
-

cele prin care contractul de donatie este afectat de un termen, deoarece termenul nu
afecteaza dobandirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acestuia;

cele prin care contractul de donatie este afectat de o conditie cazuala (care depinde
de hazard) sau mixta (depinzand de hazard i vointa unei alte persoane decat
donatorul);

cele prin care in contractul de donatie se stipuleazaplata datoriilor prezente ale

donatorului, datorii cu data certa, anterioara donatiei i chiar cele viitoare, daca
acestea sunt specificate in contract;

cele care prevad expres posibilitatea reintoarcerii bunurilor donate in cazul in care
donatarul ar predeceda donatorului, chiar daca ar lasa descendenti, sau pentru cazul
de predeces al donatarului i al descendentilor lui. Asemenea clauze de reintoarcere
vor putea fi convenite numai in favoarea donatorului, nu i a motenitorilor acestuia;

cele prin care donatia are ca obiect nuda proprietate, donatorul rezervandu-i
uzufructul sau dreptul de abitatie. Tot astfel, este permisa i clauza prin care se
doneaza doar uzufructul, donatorul pastrand nuda proprietate.
Exceptii de la principiul irevocabilitatii donatiilor
In principiu, donatiile sunt irevocabile. Prin exceptie de la principiul irevocabilitatii

donatiilor, sunt revocabile prin ele insele:

a. donatiile intre soti (art. 937 C. civ.);
b. donatiile de bunuri viitoare (art. 821 C. civ).
Deosebit de donatiile mai sus aratate, care sunt revocabile prin esenta lor, legea
prevede urmatoarele cazuri de revocare a donatiilor, care sunt independente de vointa
donatorului i care nu constituie exceptii de la principiul irevocabilitatii donatiilor:
1. revocarea pentru neindeplinirea de catre donatar a sarcinilor impuse de
donator;
2. revocarea pentru ingratitudinea donatarului;
3. revocarea pentru naterea unui copil al donatorului, posterior facerii donatiei.

A. Revocarea donatiilor intre soti

Potrivit art. 937 C. civ., orice donatie facuta intre soti in timpul casatoriei este
revocabila. Sotul donator are dreptul de a revoca contractul de donatie oricand in timpul
casatoriei sau dupa incetarea acesteia, i chiar dupa decesul sotului donatar, impotriva
motenitorilor celui gratificat.
Donatia intre soti devine irevocabila in clipa mortii donatorului. Cu toate acestea,
dupa decesul donatorului, motenitorii lui vor putea cere revocarea donatiei pentru
neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine din partea donatarului.
Revocarea donatiilor dintre soti opereaza prin simpla vointa a sotului donator, care nu
este tinut sa o motiveze. Vointa sotului donator de a revoca donatia facuta celuilalt sot poate fi
exprimata expres (prin solicitarea restituirii bunului) i chiar tacit (de exemplu, in cazul in
care donatorul dispune de bunul donat prin testament in favoarea altcuiva).
B. Revocarea donatiilor de bunuri viitoare
Donatia de bunuri viitoare are ca obiect bunurile pe care donatorul le va lasa la
moartea sa.
Dreptul de a cere revocarea unei asemenea donatii are caracter strict personal i
apartine doar donatorului.
Revocarea poate fi expresa, facuta prin inscris autentic sau testament, ori tacita,
atunci cand ea rezulta din orice dispozitie ulterioara contrara a donatorului, incompatibila cu
mentinerea donatiei.
In cazul in care donatarul moare inaintea donatorului, donatia de bunuri viitoare
devine caduca.
Cauzele legale de revocare a donatiilor
Revocarea donatiilor pentru neindeplinirea sarcinilor
Sarcina este o obligatie impusa donatarului, care, daca a acceptat donatia, este tinut sa
o aduca la indeplinire, in caz de neexecutare, donatorul avand dreptul fie la actiunea in
executare, fie la a cere in justitie revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii.
Sarcina trebuie sa fie posibila, licita i morala. Ea poate fi stipulata in favoarea
oricareia dintre parti (donator ori donatar) sau in favoarea unui tert.

Daca sarcina s-a stipulat in favoarea donatarului, donatia este pur gratuita insa, in caz
de neexecutare, ea poate fi revocata pe acest temei. Daca sarcina este stipulata in favoarea
donatorului sau a unui tert, in masura sarcinii, donatia nu mai este o liberalitate.
Pentru ca donatorul sa poata cere revocarea contractului, neindeplinirea sarcinii de
catre donatar trebuie sa fie imputabila acestuia din urma.
Actiunea in revocare poate fi intentata de donator, de succesorii sai in drepturi i
chiar de catre creditorii chirografari, prin intermediul actiunii oblice.
Revocarea donatiei va produce efecte retroactive (art. 830 C. civ.). Bunurile donate se
reintorc la donator libere de orice sarcina.
Revocarea donatiilor pentru ingratitudine
A. Notiunea de ingratitudine
Art. 829 C. civ. enumera printre cazurile de revocare a donatiilor i ingratitudinea.
Ingratitudinea este antonimul recunotintei pe care donatarul ar trebui sa o aiba fata de
donator.
B. Cazurile de revocare a donatiilor pentru ingratitudine (art. 831 C. civ.):
a. Atentatul la viata donatorului. Pentru ca donatia sa fie revocata in
temeiul art. 831 pct. 1 C. civ., nu se cere o condamnare penala a
donatarului, ci este suficient sa se stabileasca de catre instanta de
judecata intentia de a curma viata donatorului, chiar daca aceasta
intentie nu a fost concretizata.
b. Delictele, cruzimile sau injuriile grave (potrivit art. 831 pct. 2 C. civ.).
Actele de cruzime vizeaza integritatea corporala i sanatatea donatorului i ele vor
trebui sa fie savarite de donatar sau de o alta persoana, din ordinul acestuia, iar in ceea ce
privete injuriile, acestea ating onoarea, demnitatea sau reputatia donatorului.
Faptele enumerate in art. 831 pct. 2 C. civ. trebuie savarite cu intentie, iar gravitatea
faptelor se apreciaza numai de catre instanta de judecata..
c. Refuzul de alimente. Revocarea donatiei pentru refuz de alimente (art.
831 pct. 3 C. civ.) presupune ca donatorul sa fi ajuns in nevoie, iar
donatarul, avand posibilitatea, sa-i refuze fara cuvant, adica fara o
temeinica justificare, ajutorul alimentar pe care i-l impune obligatia de

recunotinta.

Refuzul donatarului nu va putea fi sanctionat cu revocarea, daca donatorul are rude in

situatia de a- i putea acorda intretinere.
C. Actiunea in revocarea donatieipentru ingratitudine
Aceasta actiune se particularizeaza prin urmatoarele trasaturi:
a. Este o actiune strict personala, putand fi intentata numai de catre
donator. Motenitorii acestuia devin titulari ai actiunii in revocare
daca actiunea a fost intentata de donator, iar acesta a decedat
inainte de terminarea procesului sau daca donatorul a decedat
inainte de expirarea termenului in care actiunea putea fi intentata (art. 833 alin. 2 C. civ).
b. Titularul actiunii il poate ierta pe donator, in cunotinta de cauza,
asupra faptelor de ingratitudine savarite de acesta.
Potrivit art. 833 alin. 1 C. civ., iertarea donatarului se prezuma daca a trecut un an din
ziua savaririi faptului sau din ziua in care donatorul ori motenitorii lui au luat cunotinta de
acel fapt, fara ca inauntrul acestui interval de timp sa fi cerut revocarea.
c. Actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine poate fi
intentata doar in contra autorului faptei de ingratitudine, nu i
impotriva motenitorilor acestuia.
d. Actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine este o actiune
in restituire cu caracter de sanctiune, deci esentialmente
personala. Admiterea actiunii nu produce efecte retroactive fata
de terti.
Revocarea donatiilor pentru survenienta de copil
Potrivit art. 836 C. civ., donatia se revoca de drept in cazul in care donatorului, care
nu avea nici un copil sau alt descendent la momentul incheierii contractului de donatie, i se
nate, ulterior, chiar i postum, un copil viu.
Revocarea pe acest temei se produce indiferent de felul sau valoarea donatiei, cu
exceptia donatiilor facute intre soti in timpul casatoriei (art. 937 alin. 3 C. civ.) i a darurilor
obinuite, care sunt de o valoare redusa.
Potrivit dispozitiilor art. 837 C. civ., contractul de donatie se revoca i in cazul in care
copilul, nascut ulterior momentului incheierii donatiei, era conceput la acea data.
Daca donatorul avea copii sau descendenti in viata la momentul incheierii

contractului de donatie, acesta este irevocabil, prevederile art. 836 C. civ. fiind inaplicabile.

Revocarea contractului de donatie pe acest temei opereaza de plin drept.

Revocarea contractului de donatie pentru survenienta de copil produce efecte
retroactive de la data incheierii contractului, astfel ca bunul donat se reintoarce in patrimoniul
donatorului, liber de orice sarcini, iar daca a fost instrainat catre un tert, acesta ii va pierde
dreptul ca fiind dobandit de la un neproprietar. Tertul dobanditor de buna-credinta se va putea
apara invocand exceptia prevazuta de art. 1909 -1910 C. civ. in cazul bunurilor mobile, iar
pentru bunurile imobile, uzucapiunea de 10-20 ani.
Donatiile indirecte, donatiile deghizate i darurile manuale
Donatiile indirecte
9

Sunt situatii in care o persoana dorete sa gratifice pe o alta, dar nu prin intermediul
contractului de donatie propriu- zis, ci prin intermediul unui alt act juridic. In aceasta situatie
ne aflam in prezenta unei donatii indirecte, care pentru a fi valabila trebuie sa indeplineasca
toate conditiile de fond i de forma ale actului prin interme diul caruia se realizeaza.
In practica se intalnesc, in principal, urmatoarele categorii de donatii indirecte:
a. Renuntarea la un drept. In cazul in care renuntarea la un drept
este facuta cu intentia de a gratifica, atunci ea da natere unei
donatii indirecte.
Donatia indirecta constituie in realitate un accesoriu al operatiunii principale, care este
renuntarea la un drept i de care va beneficia cel chemat in baza legii sa se bucure de dreptul
respectiv. Astfel, art. 697 C. civ. dispune ca partea renuntatorului profita coerezilor sai; daca
este singur, succesiunea trece la gradul urmator"; sau renuntarea la un drept de uzufruct, de
care va profita nudul proprietar prin consolidare etc.
b. Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de stingere
a unei obligatii, constand in renuntarea creditorului la dreptul
sau de creanta, cu consimtamantul (expres sau tacit) al
debitorului, ea fiind, in principiu, gratuita.
Remiterea de datorie nu este supusa conditiei formei autentice cerute pentru
validitatea contractului de donatie, ea putand fi facuta in orice forma, scrisa, verbala sau chiar
tacita, atunci cand ea decurge din anumite fapte ale creditorului, din care rezulta neindoielnic
intentia acestuia de a-l libera pe debitor.

c. Stipulatia in favoarea unei terte persoane este un contract prin care o parte, numita
promitent, se obliga fata de alta parte, numita stipulant, sa execute o anumita prestatie in
folosul unei terte persoane, numita beneficiar, care nu participa i nici nu este reprezentata la
incheierea contractului.
Stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a gratifica reprezinta o
donatie indirecta, scutita de forma solemna ceruta pentru donatii.
Donatiile deghizate
Donatia este deghizata atunci cand este simulata, ascunsa sub forma unui act
juridic
diferit, cu titlu oneros.
Donatia deghizata trebuie sa imbrace forma autentica, deoarece dispozitiile art. 813 C.
civ. obliga, in toate cazurile, ca donatia sa imbrace forma autentica, reglementare aplicabila
deci i donatiilor deghizate.
Donatia deghizata produce efectele unei donatii obinuite.
Donatiile pot fi facute i prin persoane interpuse. Se recurge la aceasta forma a
simulatiei in cazul in care se urmarete sa se faca o liberalitate unei persoane incapabile sa
primeasca liberalitati de la donator. Persoana interpusa, capabila de a primi donatia, va remite
apoi bunul donat donatarului incapabil.
Potrivit art. 812 C. civ., sunt prezumate a fi persoane interpuse parintii, copiii i sotul
persoanei incapabile.
Darurile manuale
Darul manual este o varietate a contractului de donatie care are ca obiect
numai
bunuri mobile corporale, incheindu-se valabil prin acordul de vointa a partilor i prin
remiterea (traditiunea) efectiva a bunului de la donator la donatar, fara indeplinirea vreunei
alte formalitati. Aa fiind, darul manual este un contract real i nu solemn.
Nici bunurile viitoare nu pot forma obiectul darului manual, deoarece predarea
presupune detinerea materiala a bunului.
Nu are importanta valoarea bunului mobil care formeaza obiectul darului manual,
putand fi chiar i un bun de o valoare deosebita. Conditia speciala care trebuie indeplinita

pentru validitatea acestuia este traditiunea reala a bunului.

Prin traditiunea bunului nu trebuie sa se inteleaga o deplasare fizica a bunului de la

donator la donatar, efectele sale juridice putand fi realizate i printr-o remitere implicita, cum
ar fi predarea de catre donator donatarului a cheilor de contact ale unui autoturism, insotita de
predarea actelor mainii.
Pentru valabilitatea darului manual trebuie respectate toate regulile de fond cerute de
lege pentru donatii.
Efectele contractului de donatie
9

Efectele donatiei intre parti

A. Obligatiile donatorului
Donatorul are obligatia de a preda bunul care formeaza obiectul donatiei i, eventual,
de a-lpastra pana la predare.
In principiu, potrivit art. 828 alin. 1 C. civ, donatorul nu raspunde pentru evictiune i
nici pentru vicii ascunse, deoarece donatia este un contract cu titlu gratuit. Cu toate acestea,
donatorul este tinut de obligatia de garantie pentru evictiune, daca:
a. s-a obligat expres la aceasta (art. 828 alin. 2 C. civ.);
b. evictiunea provine din faptul sau personal (art. 828
alin. 3 C. Civ);
c. donatia era cu sarcini, in limita valorii acestora (art.
828 alin. 3 C. c iv.).
Donatorul va raspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat:
a. daca s-a obligat expres in acest sens;
b. in caz de dol (culpa grava a donatorului), pentru pagubele rezultand din viciile
ascunse, cunoscute de el i necomunicate dona tarului;
c. atunci cand donatia este cu sarcina, in masura in care contractul este cu titlu oneros i
sinalagmatic.
B. Obligatiile donatarului
De regula, din contractul de donatie donatarului nu ii revine nici o obligatie legala
fata de donator, ci doar una morala, de recunotinta, care, in caz de nerespectare, atrage
revocarea donatiei pentru ingratitudine.
Daca donatia este cu sarcini, neindeplinirea acestora de catre donatar da dreptul

donatorului de a cere fie executarea contractului cu daune-interese, fie revocarea donatiei.

Efectele donatiei fata de terti
9

Contractul de donatie este un contract translativ de proprietate. El va produce efecte

depline doar intre partile contractante. Pentru ca donatia sa produca efecte i fata de terti,
legea cere indeplinirea anumitor formalitati de publicitate.
Astfel, in cazul in care obiectul donatiei il constituie un imobil, contractul devine
opozabil fata de terti din momentul inscrierii lui in cartea funciara (daca este cazul atat a
ofertei de a dona, cat i a acceptarii i notificarii acceptarii acesteia - art. 818 C. civ.).
Lipsa inscrierii poate fi invocata de orice persoana interesata, dar in primul rand de
cei care au primit de la instrainator proprietatea bunului, creditorii ipotecari asupra imobilului
donat, succesorii cu titlu particular ai donatorului.
In cazul contractului de donatie avand ca obiect bunuri mobile corporale,
opozabilitatea fata de terti se realizeaza prin transmiterea posesiei bunului donat (art. 972 i
1909 C. civ.).
In cazul creantelor, donatarul va deveni proprietar fata de terti numai prin efectul
notificarii sau acceptarii, conform regulilor in materia cesiunii de creanta.
E.3. Contractul de locatiune
9

Contractul de locatiune este contractul prin care una dintre parti, numita locator, se
obliga sa asigure celeilalte parti, numita locatar sau chiria, folosinta temporara, totala sau
partiala a unui lucru in schimbul unei sume de bani determinate, numita chirie.
Varietatile contractului de locatiune sunt: contractul de arendare - cand e vorba de
locatunea fondurilor rurale (bunuri agricole) i contractul de inchiriere - cand e vorba de
locatiunea unor suprafete locative.
Delimitarea fata de contractul de vanzare-cumparare
Locatiunea se deosebete de contractul de vanzare-cumparare prin urmatoarele:
-

transmite numai dreptul de folosinta, ca drept de creanta, asupra

lucrului i un drept real;

locatarul dobandete proprietatea fructelor ca accesoriu al

folosintei i nu in virtutea folosintei, locatorul fiind obligat sa-I
asigure folosinta lucrului nu i dobandirea proprietatii fructelor.

Caracterele juridice ale contractului de locatiune

393

Locatiunea este un contract:

-

bilateral;

cu titlu oneros;

comutaitv;

consensual;

contract cu executare succesiva;

translativ de drept de folosinta.

1) Locatiunea este un conrtact bilateral (sinalagmatic),
deoarece contractul nate obligatii in sarcina ambelor parti:
locatorul se obliga sa asigure locatarului folosinta bunului
inchiriat, iar locatorul se obliga sa plateasca locatorului pretul
locatiunii.
2) Locatuinea este un contract cu titlu oneros, intrucat ambele
parti contractante urmaresc obtinerea unui avantaj patrimonial.
3) Locatiunea este un contract comutativ, deoarece din
momentul incheierii lui, ambele parti cunosc existenta i
intinderea obligatiilor ce-I revin.
4) Locatiunea este un contract consensual care se incheie prin
simplul acord de vointa al partilor, nefiind nevoie d
indeplinirea vreunei formalitati.

In ceea ce privete proba contractului, legea distinge urmatoarele situati:

-

daca contractul a fost incheiat verbal i nu s-a inceput executarea

lui, nu este admisa nici o dovada, nefiind posibila nici dovedirea
contractului cu martori;

daca contractul a fost incheiat verbal i a fost pus in executare,

legiuitorul prevede ca daca exista o contestatie asupra pretului,
locatarul poate cere o expertiza asupra pretului, iar cheltuielile
expertizei vor fi suportate de locatar daca pretul declarat de acesta
este mai mic decat pretul stabilit de expert;

daca litigiul privete alte elemente decat pretul, se aplica regulile

394

generale in materie de probe.

5) Locatiunea este un contract cu executare succesiva, in timp.
Elementul timp este de esenta locatiunii. Dei codul civil definete locatiunea aratand
ca folosinta buului se face pe timp determinat, in realitate termenul contractului de locatiune
poate fi i nedeterminat de catre parti, in momentul incheierii contractului, caz in care
contractul poate inceta prin simpla denuntare unilaterala de oricare din parti.

395

Legiuitorul a dorit sa precizeze prin expresia "pe timp determinat" ca locatiunea nu poate fi
venica.
6) Locatiunea este un contract translativ de drept de folosinta temporara.
Efectele contractului de locatiune.
9

Toate obligatiile locatorului decurg din principiul ca el trebuie sa asigure locatarului

folosinta lucrului in tot timpul locatiunii (obligatie de a face).
1) Obligatia de predare
In virtutea contractului de locatiune i a art.1420 C.civ., locatorului ii revine obligatia
de a preda locatorului lucrul dat in locatiune, la termenul convenit de parti i cu cheltuiala
locatarului.
Daca locatorul refuza predarea bunului, locatarul va putea cere instantei desfiintarea
contractului cu daune interese sau sa oblige pe cealalta parte la executarea silita a
contractului.
Predarea bunului presup une i predarea tuturor accesoriilor sale, care trebuie sa se
faca intr-o stare corespunzatoare destinatiei in vederea careia a fost inchiriat.
Dei art.1420 C.civ. prevede ca locatorul este dator prin insai natura contractului,
fara a mai fi nevoie de vreo stipulatie contrara, de a preda locatarului lucrul inchiriat sau
amanetat i de a face ca acesta sa se poata folosi neimpiedicat de lucrul inchiriat pe tot timpul
duratei contractului, totui, intrucat este vorba de o obligatie de a face, locatorul in caz de
neexecutare urmeaza a fi pus in intarziere.
Avand in vedere faptul ca locatiunea este un contract cu executare succesiva, obligatia
de predare se prelungete pana la incetarea efectelor contractului, locatorul avand dreptul sa
ceara sa fie mentinut in folosinta lucrului in tot timpul locatiunii.
2) Obligatia efectuarii reparatiilor
Locatorul este tinut fata de locatar, nu numai la predarea bunului in buna stare, pentru
a putea fi intrebuintat, ci i la intretinerea lucrului in tot timpul cat dureaza locatiunea. Pentru
aceasta, locatorul trebuie sa efectueze reparatiile necesare in tot timpul locatiunii, bineinteles
daca bunul are nevoie de astfel de reparatii. Reparatiile, aa zis locative cad in sarcina
locatarului.

396

Daca aceasta obligatie nu este indeplinita, atunci locatarul poate cere rezilierea
contractului, chiar i pentru viciile aparente existente in momentul incheierii contractului,sau
poate cere justitiei obligarea locatorului la efectuarea reparatiilor, sub sanctiunea platii de
daune cominatorii, sau autorizarea de a le efectua locatarul in contul locatorului, retinand
reparatiile efectuate din chirie.
3) Obligatia de garantie
Locatorul trebuie sa-1 garanteze pe locatar contra tulburarilor folosintei i impotriva
viciilor ascunse ale lucrului.
a) Obligatia de garantie pentru tulburarile provenite din fapta proprie
Locatorul este obligat sa se abtina de la orice fapt personal, care ar avea drept
consecinta tulburarea locatarului in folosinta lucrului, tulburare de drept sau de fapt.
Locatarul nu va putea sa schimbe in timpul duratei locatiunii forma sau destinatia
lucrului inchiriat. Intrucat locatorul trebuie sa intretina lucrul in buna stare pe toata durata
locatiunii, el nu raspunde de stingerea folosintei rezultata din efectuarea unor reparatii, cu
conditia sa fie vorba de reparatii cu caracter urgent i care dureaza cel mult 40 de zile.
Daca in cursul executarii contractului, lucrul inchiriat are nevoie de reparatii urgente
care nu se pot amana pana la incetarea contractului, locatorul este in drept a proceda la
efectuarea lor i in timpul locatiunii, locatarul fiind obligat sa le suporte:
-

fara nici o diminuare a chiriei daca ele nu dureaza mai multe de 40 de zile;

cu diminuarea chiriei daca au o durata mai mare de 40 de zile;

cu dreptul de a cere rezilierea contractului daca reparatiile sunt de aa natura, incat

locatarul pierde folosinta totala a lucrului.
b) Obligatia de garantie pentru tulburarile provenite din fapta unui tert
Locatorul nu raspunde de tulburarea cauzata prin fapta unui tert care nu invoca

vreun drept asupra lucrului. Deci locatorul nu garanteaza pentru tulburarile de fapt, situatie in
care tertul va putea fi urmarit de locatar in numele sau personal, prin actiunile posesorii.
Deci, impotriva proprietarului locatarul va putea folosi numai actiunile intemeiate pe
contractul de locatiune, in schimb, impotriva tertilor, fara drept asupra lucrului se va putea
apara prin actiunile posesorii.

397

Daca tulburarea din partea tertului este o tulburare de drept, adica tertul invoca un
drept real asupra lucrului, locatarul nu are la indemana actiunea posesorie in contra tertului
tulburator, ci trebuie sa aduca la cunotinta proprietarului-locator, pentru canumai acesta este
in drept i in masura a se apara contra unei asemenea tulburari. Locatorul va raspunde,
aadar, de pierderea sau reducerea folosintei rezultata din evictiune. In acest caz, locatarul are
dreptul de a cere fie rezilierea contractului cu daune interese, fie o diminuare a chiriei
proportionala cu pierderea partiala a folosintei i daune- interese.
Se poate intampla ca tulburarea din partea tertului sa se combine cu faptul personal al
locatorului, caz in care locatorul raspunde in virtutea obligatiei de a se abtine de la orice fapt
personal, care ar duce la tulb urarea locatarului in folosinta lucrului.
Daca locatarul este tulburat prin fapte savarite de un tert oarecare, prin fapte ce
reprezinta delicte civile atunci locatorul nu raspunde, locatarul putand sa se apere prin
actiunea civila delictuala intentata impotriva tertului ce a savarit fapte cauzatoare de
prejudicii.
c) Obligatia de garantie pentru tulburarile provenite din viciile lucrului
Locatorul are obligatia sa-1 garanteze pe locatar pentru viciile ascunse i stricaciunile
bunului care impiedica folosinta lui normala.
In materie de locatiune - spre deosebire de vanzare-cumparare, viciile pot aparea i
ulterior incheierii contractului, intrucat locatorul este obligat sa asigure folosinta utila a
lucrului pe tot parcursul perioadei pentru care contract ul a fost incheiat.
In cazul descoperirii viciilor ascunse, locatarul poate cere o reducere proportionala
din pret sau rezilierea contractului cu daune interese pentru toate pagubele suferite din cauza
viciilor sau stricaciunilor.
Daca viciile se datoreaza cazului fortuit sau fortei majore, locatarul are la indemana
aceleai posibilitati ca cele de mai sus dar fara daune-interese, pentru ca este vorba de o cauza
straina ce nu poate fi imputata locatorului.
Deoarece nu este reglementata prin norme imperative, obligatia de garantie pentru
evictiune i vicii ascunse poate fi modificata prin conventia dintre parti.
Obligatiile locatarului
1) Obligatia e a fntrebuinta lucrul conform destinatiei i ca bun proprietar

398

Locatarul trebuie sa intrebuinteze lucrul inchiriat potrivit destinatiei determinate prin

contract, intrucat destinatia lucrului inchiriat este de esenta contractului de locatiune. In lipsa
unei stipulatii exprese, destinatia se determina de obicei prin naturalucrului inchiriat,
profesiunea locatarului, destinatia sa anterioara sau alte fapte care au precedat locatiunea.
In cazul in care locatarul nu-i indeplinete obligatia de a se ingriji ca un bun
proprietar de lucrul inchiriat i conform destinatiei lui, locatorul are facultatea de a cere
rezilierea contractului cu daune interese sau repunerea lucrului in starea anterioara.
Art.1429 C.civ. impune locatarului obligatia de a intretine i intrebuinta lucrul
inchiriat ca un bun proprietar. Prin expresia Bun proprietar trebuie sa intelegem ca locatarul
este tinut de a intretine lucrul tot timpul locatiunii. Prin aceasta trebuie sa intelegem ca
locatarului ii revine sarcina de a efectua reparative mici - locative - spre deosebire de
reparatiile capitale care cad in sarcina locatorului.
Locatorul raspunde de asemenea de stricaciunile i pierderile provocate de membri
familiei sale sau de sublocatari.
Reparatiile privind partile comune in cazul unor imobile folosite de mai multi locatari
cad in sarcina proprietarului, daca nu se face dovada ca aceste a sunt cauzate de unul dintre ei,
de membrii familiei sau de sublocatari.
2) Plata chiriei
Locatarul trebuie sa plateasca pretul locatiunii, chiria, la termenele stipulate in
contract. Plata chiriei se va face la domiciliul debitorului. In caz de neexecu tare, locatorul
poate cere rezilierea contractului.
Daca bunul care formeaza obiectul contractului de locatiune, a fost vandut i noul
proprietar nu-1 intiinteaza pe locatar, plata facuta vechiului proprietar este valabila.
3) Restituirea
Dupa incetarea contractului de locatiune, locatarul este obligat sa restituie locatorului
bunul inchiriat sau arendat cu toate accesoriile lui i potrivit inventarului facut.
In lipsa de inventar, prezumtia este ca locatarul a primit lucrul in buna stare.
Locatarul nu raspunde daca lucrul inchiriat a pierit sau s-a deteriorat din cauza
vechimii, fortei majore sau cazului fortuit, in acest caz riscul este suportat de locator intrucat
acesta are calitatea de proprietar. Dovada incumba - potrivit regulilor generale, locatarului.

399

4) Raspunderea pentru incendiu

400

Locatarul raspunde pentru pagubele cauzate proprietarului prin incendiu, daca nu se

dovedete ca incendiul a provenit din: forta majora sau caz fortuit, comunicarea incendiului
de la alt imobil sau defect de constructie. Regula vizeaza aa numitele cauze anonime - acele
situatii in care cauza izbucnirii incendiului nu a putut fi stabilita - astfel ca orice cauza straina
este neimputabila, dovedita este exoneratoare de raspundere.
Daca exista mai multi locatari fiecare raspunde pentru pagubele pricinuite de incendiu
in raport cu valoarea locativa a partii din imobil ce ocupa. Pentru a fi exonerat de raspundere,
oricare colocatar va putea dovedi ca incendiul a izbucnit in partea unuia dintre ei sau ca n-a
putut izbucni in partea pe care el o ocupa.
Daca incendiul a izbucnit intr-o parte comuna a imobilului, care se afla in intretinerea
i administrarea locatorului, atunci paguba este suportata de locator.
5) Apararea contra uzurparilor
Locatarul are obligatia e a aduce la cunostinta locatorului uzurparea incercata de un
tert asupra lucrului.
Prin uzurpare intelegem orice atingere provenita de la un tert asupra proprietatii sau
posesiei lucrului dat in locatiune.
Locatarul trebuie sa-1 intiinteze pe locator in termen util, de orice incercare de
uzurpare, pentru ca acesta sa se poata apara. Daca locatarul nu-i indeplinete aceasta
obligatie, el va raspunde de prejudiciul suferit de locator in urma uzurpatiunii.
incetarea locatiunii.
9

Contactul de locatiune inceteaza prin:

-

denuntarea unilaterala;

expirarea termenului;

rezilirea contractului;

pieirea obiectului;

desfiintarea titlului locatorului;

incetarea prin efectul instrainarii lucrului de catre proprietar.

Moartea uneia din parti nu constituie mod de incetare a locatiunii, intrucat drepturile

i obligatiile se transmit succesorilor, cu exceptia cazului cand partile au stipulat expres

incetarea contractului pentru acest caz.

401

a) Denuntarea unilaterala

402

Daca contractul de locatiune a fost incheiat fara termen, el poate inceta prin denuntare
unilaterala deci prin manifestarea de vointa a uneia din parti, de a inceta contractul, dar cu
conditia respectarii termenului de preaviz.
Termenul de preaviz este intervalul de timp dintre manifestarea de vointa priv ind
desfacerea contractului i ziua in care contractul urmeaza sa inceteze ca urmare a denuntarii.
Acest termen variaza dupa natura lucrului i obiceiul locului i are ca scop ca locatorul sa-i
poata gasi alt locatar, respectiv locatarul sa-i poata gasi alt bun, similar.
Denuntarea reprezinta un act unilateral de vointa care duce la incetarea contractului,
indiferent de acceptarea celeilalte parti i fara necesitatea vreunei justificari.
b) Expirarea termenului
Daca prin contract partile au fixat un termen, locatiunea inceteaza de drept la
implinirea termenului, fara sa mai fie nevoie de vreo intiintare prealabila.
Daca dupa expirarea termenului locatarul ramane in folosinta lucrului, fara ca
locatorul sa-1 impiedice, locatiunea se considera reinnoita prin tacita relocatiune, chiar daca
partile n-au convenit in acest sens. Tacita relocatiune duce la o prelungire a contractului in
aceleai conditii in care a fost incheiat, care insa se va socoti un nou contract de locatiune
fara termen.
Daca contractul initial a fost insotit de anumite garantii, relocatiunea ia natere fara
garantii, deoarece ele trebuie stipulate expres.
Pentru a evita tacita relocatiune, locatorul trebuie sa-i manifeste vointa de a nu
reinnoi contractul la expirarea termenului, fara ca locatarul sa se poata opune incetarii
contractului. Aceasta manifestare de vointa, concediul, trebuie sa fie anuntata inainte de
expirarea contractului, dar fara respectarea termenului de preaviz. Daca s - a anuntat
concediul, locatarul nu poate opune tacita relocatiune, chiar daca a continuat sa foloseasca
lucrul inchiriat, locatorul putand cere restituirea lucrului i daune -interese.
c) Rezilierea
Daca una dintre parti nu-i respecta obligatiile ce ii revin, cealalta parte poate cere
instantei rezilierea contractului, ca o aplicare a regulilor generale privind contractele
bilaterale cu executare succesiva.
Neexecutarea obligatiilor trebuie sa fie cu privire la obligatiile principale.

403

d) Pieirea lucrului

404

Pieirea lucrului poate fi totala sau partiala.

Daca pieirea lucrului este totala contractul se desface de drept deoarece locatorul nu
mai poate asigura folosinta lucrului, indiferent de cauza pieirii lucrului. In cazul in care lucrul
a pierit din culpa locatorului acesta va fi obligat sa suporte pe langa desfacerea contractului i
plata de daune interese, pentru acoperirea pagubelor cauzate locatarului prin incetarea
contractului.
Daca lucrul a pierit numai in parte, locatarul poate cere, dupa caz, fie o reducere a
chiriei, fie desfacerea contractului.
Problema daunelor interese se rezolva in functie de culpa partii care a provocat
pieirea partiala a lucrului.
e) Desfiintarea titlului locatorului
O asemenea desfiintare a titlului locatorului are drept efect incetarea contractului de
locatiune, deoarece locatorul nu mai poate asigura locatarului folosinta lucrului.
Titlul locatorului poate fi anulat, rezolvit sau locatorul poate fi evins printr-o actiune
in revendicare.
Exceptii: contractul de locatiune incheiat de uzufructuar ramane in vigoare timp de 5
ani, chiar daca uzufructul a incetat, in limitele unui act de administrare; de asemenea raman
valabile contractele de locatiune incheiate de motenitorul aparent, in cazul in care locatarul a
fost de buna credinta; contractul incheiat de tertul dobanditor al imobilului ipotecat, chiar
daca este evins, cu conditia ca, contractul de locatiune sa fi fost incheiat cu buna credinta i
cu data certa, anterioara transcrierii comandamentului.
f) Efectul fnstrainarii lucrului.
In cazul instrainarii lucrului locatiunea nu inceteaza, cumparatorul fiind obligat sa
respecte contractul de locatiune incheiat de vanzator daca existenta sa este consacrata printrun inscris autentic sau sub semnatura privata cu data certa, anterioara vanzarii, cu exceptia
unei clauze contrare prevazute in contractul de locatiune.
Daca contactul de locatiune este incheiat pe o perioada mai mare de 3 ani el trebuie
transcris pentru a fi opozabil tertilor.

405

In cazurile in care cumparatorul nu este obligat sa respecte locatiunea facuta de

vanzator, pentru a obtine desfacerea contractului trebuie sa intiinteze locatarul
despreconcediu, respectand termenele de preaviz, desfacerea contarctului operand in
conditiile generale ale denuntarii unilaterale a contractului incheiat pe termen nedetermina t.
In cazul desfacerii locatiunii prin efectul instrainarii lucrului inchiriat, locatarul este in
drept sa ceara daune interese de la locator, daca nu s-a prevazut in contract o stipulatie
contrara.
E.4. Contractul de arendare
Notiunea i caracterele juridice ale contractului de arendare
Notiunea i reglementarea contractului de arendare
Contractul de arendare constituie o varietate a contractului de locatiune din dreptul
comun, prin care o parte, numita arendator, se obliga sa transmita celeilalte parti, numita
arenda, folosinta unor bunuri agricole pe o durata determinate, in schimbul unui pret numit
arenda.
Contractul de arendare este reglementat prin Legea nr. 16/1994, Legea arendarii,
modificata i completata prin Legea nr. 58/1995, Legea nr 65/1998 i prin O.U.G. nr.
157/2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 350/2003.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 16/1994, dispozitiile Legii arendarii se completeaza cu
prevederile legislatiei civile, in masura in care acestea din urma nu sunt contrare". Astfe 1, vor
fi incidente in cauza dispozitiile cuprinse in titlul VII, capitolul IV, din Codul civil, intitulat
Despre regulile particulaire la arendare, art. 1454 i urm., care n-au fostt abrogate expres de
Legea arendarii.
La aceste dispozitii se adauga i cele care reglementeaza locatiunea de drept
comun.
De asemenea, dispozitiile Legii nr. 16/1994 se intregesc i se coroboreaza i cu cele
ale Legii nr. 18/1991 (Legea fondului funciar) i cu ale altor acte normative care
reglementeaza activitatea in domeniul agricol.
Caracterele juridice ale contractului de arendare
a. Arendarea este un contract sinalagmatic (bilateral).

406

b. Arendarea este un contract cu titlu oneros.

c. Contractul de arendare este comutativ.

407

d. Contractul de arendare este un contract cu executare succesiva.

e. Arendarea este un contract translativ de folosinta asupra bunurilor agricole.
f. Contractul de arendare se incheie intuitu personae, cel putin in persoana
arendaului.
g. Contractul de arendare este un contract solemn; insa, el nu trebuie incheiat in
forma autentica, putand fi incheiat i sub forma inscrisului sub semnatura
privata. Pentru a fi opozabile fata de terti contractele de arendare trebuie
inregistrate in termen de 15 zile de la incheiere la Consiliul local in a carui
raza teritoriala se afla bunur ile arendate.
Conditiile de validitate ale contractului de arendare
9

Partile contractante
9

A. Arendatorul
Poate avea calitatea de arendator proprietarul, uzufructuarul sau orice alt detinator
legal al bunurilor care formeaza obiectul contractului i care are dreptul de exploatare
agricola a acestora i are capacitatea ceruta de lege pentru incheierea unui astfel de contract.
Art. 4 alin. 1 din Legea 16/1994 prevede ca nu pot da in arenda bunurile agricole
regiile autonome, institutele i statiunile de cercetare i productie agricola, societatile
comerciale i alte unitati care au in patrimoniu sau in administrare terenuri proprietate de
stat... "
B. Arendaul
Pot avea calitatea de arenda una sau mai multe persoane fizice (membrii unei
familii), insa numai persoane care sunt cetateni romani, indiferent ca au domiciliul in
Romania sau in strainatate (dar care au pregatire de specialitate agricola, practica agricola ori
atestat de cunotinte agricole i prezinta garantiile solicitate de arendator), sau persoane
juridice romane, cu sediul in Romania (inclusiv cu capital partial sau integral strain), care are
ca obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole i prezinta garantiile cerute de
arendatori.

408

Art. 18 din Legea arendarii interzice luarea in arenda a bunurilor agricole de catre
functionarii publici i salariatii din conducerile administrative ale regiilor autonome cu
profil agricol, ale institutelor i statiunilor de cercetare i productie agricola, alesocietatilor
comerciale agricole pe actiuni i ale altor unitati care au in patrimoniu sau in administrare
terenuri agricole proprietate de stat".
Obiectul contractului de arendare
a. Lucrul arendat. Legea arendarii enumera in art. 1 alin. 2 bunurile
agricole care pot fi arendate. Acestea sunt imobile fie prin natura lor,
cum sunt terenurile i constructive, fie prin destinatie, cum sunt
mainile, utilajele i alte asemenea bunuri destinate exploatarii
agricole.
b. Arenda (pretul contractului) poate sa fie stabilita sub forma unor
cantitati de produse agricole, care vor fi predate in natura sau sub
forma echivalentului lor in lei, la preturile practicate pe piata locala la
data platii ori poate fi exprimata intr-o cantitate de produse agricole i
bani. Nimic nu se opune ca arenda sa fie stabilita direct in bani.
Conform art. 5 lit. e din lege, sub sanctiunea nulitatii, contractul de arendare trebuie
sa cuprinda mentiuni cu privire la cuantumul arendei, precum i la modalitatile i termenul
de plata.
Termenul arendarii
Potrivit art. 7 din Legea arendarii, contractul trebuie sa prevada durata arendarii.
Legea 16/1994 modificata lasa deplina libertate partilor sub acest aspect, ele putand
conveni asupra oricarui termen, tinand cont de situatia de fapt concreta i de interesele lor.
Totui, dei legea nu mai prevede un termen minim (initial se prevedea o durata
minima de 5 ani pentru incheierea contractului), se considera ca durata arendarii nu poate fi
mai mica de 1 an, aceasta fiind necesara pentru consumarea unui ciclu de productie, pentru ca
are ndaul sa poata culege fructele (art. 1462 C. civ.).
Efectele contractului de arendare
Problema suportarii riscurilor
A. Risculpieirii lucrului

409

Riscul pieirii fortuite, in tot sau in parte, a bunurilor arendate (constructii, maini,
utilaje, animale etc.), este suportat de catre arendator, potrivit regulii res perit domino.
In cazul in care lucrul arendat a pierit in totalitate, contractul inceteaza, iar

410

dacalucrul arendat a pierit numai in parte, arenda?ul va putea sa ceara fie o scadere de pret
proportionala cu deteriorarea lucrului ?i timpul utilizat, fie desfiintarea contractului, daca
partea pierita din lucrul arendat este atat de insemnata incat se poate prezuma ca, fara acea
parte, persoana nu ar fi consimtit la arendare.
B. Riscul neexecutarii contractului
In caz de pieire fortuita a bunurilor arendate, riscul neexecutarii contractului este
suportat de arendator in calitate de debitor al obligatiei imposibil de executat.
Daca arenda a fost stab ilita de catre parti sub forma unei cote - parti din recolta,
pierderea recoltei se suporta proportional de arendator ?i arenda? (art. 1469 -1467 C. civ.).
In cazul in care arenda se plate?te prin echivalentul in lei al produselor, arendatorul nu
suporta riscul pierii lor dupa recoltare, el nefiind proprietar al produselor culese, ci creditorul
unei creante bane?ti.
Daca arenda a fost prevazuta de parti intr-o cantitate determinata de produse agricole,
care urmeaza a fi prestata de arenda? in natura sub forma echivalentului in bani, riscul pieirii
fortuite a recoltei este suportat, de regula, de arenda?, deoarece cuantumul arendei nu depinde
de marimea recoltei.
Obligatiile partilor
A. Obligatiile arendatorului
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea arendarii, arendatorul este obligat sa predea bunurile
arendate in termenul ?i in conditiile stabilite, sa garanteze pe arenda? contra evictiunii totale
sau partiale ?i pentru viciile ascunse ale lucrului arendat, precum ?i sa execute toate celelalte
obligatii asumate prin contract.
Arendatorul trebuie sa predea bunurile arendate in stare corespunzatoare folosintei
(exploatarii agricole), iar pe durata arendarii sa execute reparatiile capitale care sunt de natura
a mentine bunul in stare de exploatare.
In fine, potrivit art. 10 din Legea arendarii, impozitele ?i taxele datorate, potrivit legii,
pentru bunurile agricole arendate, cad in sarcina arendatorului.
B. Obligatiile arendaului

411

Art. 8 alin. 2 din Legea nr. 16/1994 prevede ca arenda?ul are obligatia de a folosi
bunurile arendate, ca un bun proprietar, in conditiile stabilite, de a mentine potentialul
productiv al bunurilor arendate, de a le restitui la incetarea contractului, de a plati arendala
termenele i in modalitatile stabilite, precum i de a executa toate obligatiile contractuale".
Arendaul mai are i obligatia de a plati taxele de redactare i inregistrare a
contractului de arendare, precum i a impozitelor datorate pe veniturile realizate din
exploatarea bunurilor agricole arendate.
In caz de neexecutare culpabila a obligatiilor de catre una din parti, cealalta poate cere
in justitie rezilierea contractului in conditiile legii" (art. 24 alin. 2 din Legea nr. 16/ 1994).
incetarea contractului de arendare
Principala cauza de incetare a contractului de arendare o constituie expirarea
termenului contract ual, daca contractul nu a fost reinnoit.
Contractul poate inceta i in caz de pieire a bunurilor arendate, in cazul desfiintarii
titlului arendatorului, precum i in cazul neexecutarii obligatiilor de catre oricare din parti,
cand se poate cere prin justit ie rezilierea contractului.
Decesul uneia dintre parti nu duce la incetarea contractului, motenitorii acesteia
preluand drepturile i obligatiile din contract, daca partile nu au stabilit altfel. In acest scop,
potrivit art. 251 alin. 1 din Legea nr. 16/1994 motenitorii majori trebuie sa comunice in scris
intentiile lor de a continua contractul i sa obtina acordul scris al celeilalte parti, in termen de
30 de zile de la data decesului.

412

E.5. Contractul de antrepriza

Notiunea i caracterele juridice ale contractului de antrepriza
Notiunea contractului de antrepriza
Codul civil reglementeaza contractul de antrepriza in Cartea a III-a, titlul VII,
intitulat Despre contractul de locatiune, in art. 1470-1490, sub denumirea de locatiunea
lucrarilor.
Contractul de antrepriza este acel act juridic in baza caruia o parte, numita
antreprenor, se obliga sa execute pe riscul sau o lucrare determinata pentru o alta parte,
numita client, in schimbul unei remuneratii.
Caracterele juridice ale contractului de antrepriza
a. Antrepriza este un contract bilateral (sinalagmatic).
b. Contractul de antrepriza este un contract consensual.
c. Contractul de antrepriza este cu titlu oneros.
d. Antrepriza este un contract comutativ.
e. Contractul de antrepriza este un contract cu executare
succesiva in timp.
f. Antrepriza este, in principiu, un contract intuitu personae,
clientul avand in vedere calitatile, aptitudinile i cunotintele
personale ale antreprenorului.
Asemanari i deosebiri intre contractul de antrepriza i alte contracte
Asemanari i deosebiri intre contractul de antrepriza i contractul de munca
Datorita obiectului sau, contractul de antrepriza se aseamana cu contractul de munca,
intre cele doua contracte existand i importante deosebiri. Astfel:
-

antreprenorul este independent fata de client in realizarea lucrarii comandate, partile

fiind intr-un raport juridic de egalitate, angajatul este subordonat angajatorului pe
toata durata executarii contractului;

raportul juridic de munca va fi supus unei reglementari speciale (norme jurid ice de
dreptul muncii), pe cand contractul de antrepriza este reglementat, in principiu, de
dreptul comun;

in cazul in care angajatul cauzeaza anumite pagube altor persoane, in baza raportului
de prepuenie stabilit, angajatorul va putea fi tinut raspunzator, in mod solidarcu
angajatul; clientul nu raspunde pentru prejudiciile cauzate de antreprenor tertilor, in
executarea contractului;
- antreprenorul este obligat sa suporte riscul neexecutarii contractului i, in unele

situatii, chiar al pieirii lucrarii, pe cand angajatul nu va fi tinut niciodata sa suporte riscul
neexecutarii atributiilor sale de serviciu.
Asemanari i deosebiri intre contractul de antrepriza i contractul de vanzare a unui
bun viitor
Atunci cand lucrarea se executa cu materialele pro curate de antreprenor, contractul
de antrepriza se aseamana cu contractul de vanzare-cumparare care are ca obiect un bun
viitor.
Calificarea coirecta a actului juridic incheiat intre parti se va face in functie de
intentia reala a partilor. Daca procurarea materialelor care vor fi folosite pentru executarea
lucrarii constituie un act accesoriu, atunci contractul va fi unul de antrepriza. Daca
materialele procurate in vederea efectuarii lucrarii au o valoare mult mai mare decat valoarea
muncii, ne aflam in prezenta unui contract de vanzare a unui bun viitor.
Asemanari i deosebiri intre contractul de antrepriza i contractul de depozit
Cand lucrarea se executa cu materialele clientului, antrepriza se aseamana cu cel
depozitul, intrucat depozitarul efectueaza anumite prestatii legate de bunurile depozitate.
Calificarea contractului se va face, de asemenea, in functie de intentia reala a partilor.
Dace obiectul principal al contractului il constituie efectuarea lucrarii, vom fi in prezenta
unui contract de antrepriza, iar in situatia in care prestatia principala este depozitarea
materialelor respective, vom vorbi despre un contract de depozit.
Conditiile de validitate ale contratului de antrepriza
A. Capacitatea partilor
Antreprenorul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, pe cand clientul va
trebui sa aiba capacitate de exercitiu deplina doar in cazul in care contractul de antrepriza are
natura unui act de dispozitie (de exemplu, constructia unei case). Atunci cand lucrarea are
caracterul unui act de administrare (de exemplu, efectuarea de reparatii obinuite), clientul

poate avea i capacitate de exercitiu restransa, av'nd nevoie, insa, de incuviintarea prealabila
a tutorelui.
B. Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber exprimat, neviciat.

C. Obiectuli cauza contractului

Atat obiectul, cat i cauza contractului de antrepriza trebuie sa indeplineasca
conditiile generale de validitate in materie de conventii (art. 948 i art. 962-968 C. civ.).
Efectele contractului de antrepriza
Problema suportarii riscurilor
A. Riscul pieirii lucrului
a. Materialele apartin antreprenorului. Dace lucrarea se executa cu
materialele antreprenorului, riscul pieirii fortuite a acesteia va fi in
sarcina lui, deoarece el este proprietarul materialelor, calitate pe care o
pastreaza pana in momentul predarii lucrarii clientului.
b. Materialele apartin clientului. Conform art. 1480 C. civ., atunci cand
lucrarea se executa cu materialele clientului, antreprenorul este doar un
simplu executant (detentor precar al acelor bunuri), iar r iscul pieirii
fortuite a lucrarii va fi suportat de catre client, deoarece el are calitatea de
proprietar al materialelor. Exceptie face situatia in care pieirea s-ar datora
culpei antreprenorului (de exemplu, acesta pastreaza materialele in
conditii necorespunzatoare).
B. Riscul neexecutarii contractului
Riscul neexecutarii contractului este suportat, intotdeauna, de catre antreprenor,
intrucat el este debitorul obligatiei de executare a lucrarii. Antreprenorul suporta riscul i
atunci cand lucrarea executata in totalitate sau in parte a pierit, iar refacerea acesteia mai este
posibila. Prin urmare, dei antreprenorul executa lucrarea de doua ori, el nu va fi indreptatit
sa primeasca decat o singura data remuneratia convenita.
In schimb, atunci cand clientul a fost pus in intarziere cu privire la preluarea lucrarii,
el va plati de doua ori remuneratia.
Obligatiile partilor
A. Obligatiile antreprenorului

a. Obligatia de a executa lucrarea convenita in termenul stipulat de parti in

contract. Aceasta obligatie implica 3 prestatii distincte: obligatia de a executa lucrarea
promisa, predarea lucrarii i conservarea acesteia. Primele doua sunt obligatii de rezultat,
care, in caz de neexecutare, atrag raspunderea antreprenorului, cu exceptia situatiei in care
probea za survenirea unei caz fortuit, care l-a impiedicat sa- i execute obligatiile. Catprive?
te cea de-a treia obligatie, aceasta este o obligatie de diligenta, ?i, pentru a se putea retine
raspunderea antreprenorului, clientul este obligat sa probeze culpa ac estuia.
b. Obligatia de garantie pentru vicii. Antreprenorul va raspunde pentru viciile
ascunse ale lucrarii pe care a efectuat-o. Obligatia de garantie va functiona daca viciile
ascunse au fost descoperite in termen de cel mult un an de la predarea lucrarii (art. 11 alin. 1
din Decretul 167/1958) ?i au fost reclamate in cel mult 6 luni din momentul descoperirii lor
(art. 5 din Decretul 167/1958).
B. Obligatiile clientului
a. Obligatia de a receptiona i de a prelua lucrarea. Prin receptia lucrarii
se intelege verificarea ?i, subsecvent, aprobarea de catre client a modului
in care antreprenorul ?i-a executat lucrarea.
Aceasta operatiune se poate efectua global, o singura data pentru intreaga lucrare ori,
atunci cand este vorba despre un lucru ce poate fi masurat sau care are mai multe bucati"
(art. 1482 C. civ.), in mai multe etape, prezumandu-se ca partile platite de catre client au fost
verificate ?i implicit receptionate.
Luarea in primire a lucrarii coincide, de regula, cu receptia acesteia. Daca, in mo
mentul primirii lucrarii, clientul nu formuleaza obiectiuni, antreprenorul nu mai poate fi tinut
sa raspunda pentru viciile aparente ale lucrarii.
b. Obligatia de plata a lucrarii. Remuneratia lucrarii care formeaza obiectul
contractului de antrepriza poate fi stabilita in mai multe feluri:
-

sub forma unei sume globale (forfetare), caz in care eventuala cre?tere a costului
materialelor folosite la realizarea lucrarii ori a manoperei va fi suportata de catre
antreprenor;

pe baza de deviz; in aceasta situatie, costul total al lucrarii va rezulta in urma

cumularii sumelor corespunzatoare fiecarei etape a lucrarii, el putand fi modificat in

functie de eventuala fluctuatie a preturilor materialelor.

Subantrepriza
Contractul de subantrepriza este acel contract in baza caruia o parte,
numita

subantreprenor, se obliga fata de antreprenorul principal, dintr-un contract de antrepriza

preexistent, sa execute una sau unele dintre lucrarile la care acesta s-a angajat fata declientul
sau, antreprenorul principal ramanand raspunzator fata de client pentru lucrarile executate de
catre subantreprenori.
In raporturile juridice care iau natere intre subantreprenor i antreprenorul principal
sunt aplicabile regulile generale ale contractului de antrepriza.
Intre subantreprenori i client nu se nasc raporturi juridice i, prin urmare, acesta din
urma nu are o actiune rezultata din contract impotriva lor. Fata de client, antreprenorul va fi
tinut raspunzator pentru toate lucrarile efectuate de subantreprenori (art. 1487 C. civ.).
Actiunea directa a lucratorilor i a subantreprenorilor
Conform art. 1488 C. civ., zidarii, lemnarii i ceilalti lucratori intrebuintati la
cladirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrari ... pot reclama plata lor de la comitent,
pe atat cat acesta ar datori intreprinzatorului in momentul reclamatiei".
Prin urmare, prin introducerea art. 1488 C. civ. s-a urmarit evitarea suportarii
efectelor insolvabilitatii sau chiar ale falimentului antreprenorului de catre lucratori. Acestora
li s-a conferit posibilitatea legala de a-1 actiona direct pe client, fiind pui, astfel, la adapost
fata de concursul altor posibili creditori ai antreprenorului.
incetarea contractului de antrepriza
Contractul de antrepriza inceteaza: prin executarea sa, prin rezolutiune, prin
imposibilitate fortuita de executare.
Fiind un contract intuitu personae, incheiat in considerarea aptitudinilor i
cunotintelor antreprenorului, antrepriza inceteaza i prin moartea acestuia (art. 1485 C.
civ.).

E.6. Contractul de mandat

Mandatul cu reprezentare
Notiunea i caracterele juridice ale contractului de mandat
A. Notiunea contractului de mandat
Contractul de mandat este acel act juridic prin care o parte, numita mandant,
insarcineaza o alta parte, numita mandatar, sa incheie acte juridice pe seama i in numele ei.
Contractul de mandat este reglementat in Codul Civil, Cartea a III-a, Titlul IX
(Despre mandat), in art. 1532-1559. Codul civil se refera doar la mandatul cu reprezentare,
insa este admis ca mandatul poate fi i fara reprezentare.
Contractul de mandat mai este denumit i procura, imputernicire sau delegatie.
B. Caracterele juridice ale contractului de mandat
a. Mandatul este un contract consensual. Potrivit art. 1533 alin. 1 C. civ.,
mandatul poate fi i tacit.
b. Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece el se bazeaza
esentialmente pe increderea pe care mandantul o are in mandatar.
c. Contractul de mandat este, in principiu, cu titlu gratuit (art. 1532 C. civ.).
Gratuitatea este insa doar de natura contractului, nu i de esenta acestuia,
astfel incat partile pot deroga de la aceasta regula (art. 1534 C. civ.), stipuland
in favoarea mandatarului o remuneratie, caz in care mandatul devine cu titlu
oneros.
d. Contractul de mandat este, de regula, unilateral. Daca, insa, in favoarea
mandatarului s-a stipulat o retribute, mandatul devine sinalagmatic (bilateral).
Asemanari i deosebiri intre contractul de mandat i alte contracte civile
A. Asemanari i deosebiri intre contractul de mandat i contractul de antrepriza
Contractul de mandat cu titlu oneros se aseamana cu contractul de antrepriza. Cu
toate acestea, intre cele doua contracte exista deosebiri esentiale. Astfel:
- mandatarul este insarcinat cu incheierea de acte juridice pe seama i in numele
mandantului; antreprenorul obligandu-se sa execute acte materiale pentru client (de exemplu,
construirea unei case);

mandantul este tinut de actele pe care mandatarul le-a incheiat cu tertii (daca s- au
respectat limitele imputernicirilor primite), pe cand, in cazul antreprizei, clientul nu
raspunde pentru actele incheiate de antreprenor cu tertii;

de asemenea, raspunderea mandatarului este supusa unor reguli diferite de cele prin
care este reglementata raspunderea antreprenorului.
B. Asemanari i deosebiri intre contractul de mandat i contractul de munca
Contractul de mandat cu titlu oneros se aseamana i cu contractul de munca, intre

cele
doua contracte existand i deosebiri:
-

mandatarul are calitatea de reprezentant al mandantului, pe cand salariatul n u este

reprezentantul angajatorului (patronului);

angajatul nu poate fi reprezentat, el trebuind sa presteze personal munca la care

s-a
obligat, pe cand mandatarul ii poate substitui o alta persoana care sa indeplineasca unele din
actele juridice la care s-a obligat;
-

mandatarul este insarcinat sa incheie acte juridice, pe cand salariatul (angajatul)

realizeaza, in principiu, acte materiale prin punerea fortei de munca la dispozitia
celeilalte angajatorului;

intre salariat i angajator exista un raport de subordonare (de prepuenie), raport care
nu se regasete in cazul mandatului.
Conditiile de validitate ale contractului de mandat
9

A. Capacitatea partilor
Mandatarul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, concluzie care rezulta din
interpretareaper a contrario a art. 1552 pct. 3 C. civ., conform caruia mandatul se stinge ...
prin interdictia ... mandantului ori a mandatarului".
Mandantul trebuie sa fie el insui capabil sa incheie personal actul pentru care l-a
imputernicit pe mandatar, intrucat respectivul act juridic ii va profita i va suporta toate
consecintele juridice ale acestuia. Aadar, capacitatea mandantului se va aprecia in raport de
natura actului juridic care face obiectul contractului. Daca, mandatul este cu titlu oneros,
mandantul trebuie sa aiba, in toate situatiile, capacitate deplina de exercitiu.

B. Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber exprimat, neafectat de vreun viciu

(art. 953 C. civ.), in caz contrar contractul fiind lovit de nulitate relativa.
C. Obiectul contractului de mandat il reprezinta incheierea de acte juridice. Obiectul
trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil, sa fie licit, moral ?i
posibil.
Exista o serie de actele juridice strict personale care nu pot fi facute prin mandatar
(de exemplu, testamentul, casatoria sau divortul).
In raport de intinderea obiectului, mandatul poate fi
-

general (mandatarul a fost imputernicit sa incheie orice acte juridice pe seama ?i in

numele mandantului);

special (mandatarul a primit insarcinarea de a incheia un act juridic determinat sau

mai multe acte juridice precis determinate).

D. Cauza contractului de mandat trebuie sa fie posibila, licita ?i morala (art. 966968 C.
civ.).
E. Forma contractului de mandat
Mandatul poate fi dat in forma scrisa sau verbala, putand fi ?i tacit (art. 1533 C.
civ.).
In cazul in care actul juridic care urmeaza sa fie incheiat de catre mandatar trebuie sa
imbrace forma autentica ad validitatem, ?i procura trebuie data in aceasta forma (regula
simetriei de forma).
F. Dovada contractului de mandat
In principiu, indiferent de valoarea ?i de obiectul sau, doveda mandatului se face prin
insa?i executarea sa (art. 1533 C. civ.).
In ceea ce ii prive?te pe terti (altii decat cei care au contractat cu mandatarul), ei pot
face dovada mandatului prin orice mijloace de proba (inclusiv martori ?i prezumtii), intrucat
pentru ei contractul este un fapt juridic.
Efectele contractului de mandat
A. Efectele contractului intre parti
a. Obligatiile mandatarului
1. Obligatia de a indeplini mandatul primit. Principala obligatie a mandatarului
este

de a executa mandatul (obligatie de a face) in limitele i cu respectarea imputernicirii pe care

a primit-o de la mandant (art. 1539 alin. 1 C. civ., potrivit caruia mandatarul este indatorat a
executa mandatul atat timp cat este insarcinat" cu acesta)
Obligatia mandatarului de a indeplini mandatul este una de mijloace (de diligenta), i
nu de rezultat.
Culpa mandatarului in executarea mandatului va fi apreciata diferit, in raport de
natura contractului: daca mandatul este cu titlu oneros, raspunderea pentru culpa a
mandatarului va fi apreciata mai sever (in abstracto), avandu-se in vedere criteriul abstract al
persoanei prudente i diligente, iar daca mandatul este gratuit, culpa lui va fi apreciata mai
ingaduitor (in concreto), prin raportare la diligenta pe care acesta o dovedete fata de
propriile afaceri.
2. Obligatia de a da socoteala mandantului despre indeplinirea mandatului.
Conform art. 1541 C. civ., mandatarul este dator, oricand i se va cere, a da seama
mandantului de lucrarile sale i de a-i remite tot ceea ce ar fi primit in puterea
mandatului, chiar cand ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului".
Prevederile art. 1541 C. civ. se explica prin faptul ca mandatul este dat, de regula,
in interesul mandantului.
3. Obligatia de a raspunde pentru persoana substituita in executarea mandatului.
Fiind un contract intuitu personae, in principiu, mandatul trebuie sa fie executat
personal de catre mandatar. Totui, prin clauza expresa, partile pot stabili
posibilitatea mandatarului de a-i substitui o alta persoana in indeplinirea
obligatiilor, caz in care mandatarul nu va fi tinut sa raspunda pentru faptele
persoanei substituite, cu exceptia situatiei in care persoana substituita era
incapabila sau insolvabila in mod notoriu (art. 1542 alin. 1 C. civ.).
Daca nu a avut acordul mandantului, mandatarul va raspunde pentru toate faptele
substituitului.
b. Obligatiile mandantului
1. Obligatia de a-l dezdauna pe mandatar pentru toate cheltuielile facute cu
indeplinirea mandatului. De asemenea,mandantul este tinut sa repare toate pierderile suferite
de mandatar in cursul executarii contractului, evident, daca acestea nu se datoreaza culpei
acestuia din urma (art. 1549 C. civ.).

Obligatia mandatarului fiind una de diligenta, mandantul este obligat la dezdaunari

chiar daca mandatul nu a fost finalizat (art. 1548 C. civ.), cu exceptia cazului cand i se poate
imputa vreo culpa.
2. Obligatia de plata a retributiei, atunci cand mandatul este cu titlu oneros (art.
1547 C. civ.). Exceptand situatia in care mandatarul este culpabil, mandantul nu poate refuza
plata
onorariului pe motiv ca mandatul nu a fost indeplinit (art. 1548 C. civ.).
B. Efectele contractului fata de terti
a. Efectele care se produc intre mandant i terti. Efectele actelor incheiate de
mandatar cu tertii se vor produce intre acetia din urma i mandant, deoarece
mandatarul actioneaza ca reprezentant al celui din urma.
Mandantul va fi tinut sa execute obligatiile contractate in numele sau de catre ma
ndatar, daca acesta a actionat in limitele imputernicirii conferite. In aceeai masura, el va
raspunde i pentru actele incheiate cu tertii de catre persoana care 1-a substituit pe mandatar.
b. Efectele care se produc intre mandatar i terti. Daca mandatarul ii respecta
limitele imputernicirii, intre acesta i terti nu se nate nici un raport juridic. In
schimb, daca a contractat cu tertii, depaindu-i atributiile, pana la i sub
rezerva ratifrcarii de catre mandant a acestor acte, intre mandatar i terti se
formeaza un raport juridic, astfel incat primul va fi tinut sa garanteze ultimilor
validitatea actelor incheiate.
5. incetarea contractului de mandat
A. Consideratii generale
Contractul de mandat va inceta ca urmare a interventiei a doua categorii d e cauze:
-

cauze generale: executarea obligatiei pentru care a fost incheiat, clauza speciala a
partilor, ajungerea la termen etc.

cauze specifice: revocarea mandatarului de catre mandant, renuntarea mandatarului la

mandat, moartea uneia dintre parti, precum i punerea sub interdictie, insolvabilitatea
sau falimentul mandatarului sau mandantului.
B. Cauzele specifice de incetare a contractului de mandat
a. Revocarea mandatului de catre mandant (art. 1553-1555 C. civ.)

Mandatul fiind dat in folosul mandantului, acesta poate sa-1 revoce ori de cate ori
considera ca interesele sale sunt lezate sau nu sunt urmarite in mod corespunzator.
Revocarea poate fi expresa (de exemplu, solicitarea restituirii procurii) sau tacita,
cand rezulta din fapte le mandantului, ce exprima neechivoc intentia de revocare a mandatului (de exemplu, numirea altui mandatar pentru incheierea aceluia?i act - art. 1555 C. civ. ).
Conform art. 1554 C. civ., revocarea mandatului va produce efecte fata de mandatar
din momentul in care mandantul l-a intiintat printr-o notificare. In ceea ce ii prive?te pe
terti, atat timp cat ei au contractat cu mandatarul, fara a cunoa?te ca mandatul acestuia a fost
revocat de catre mandant, revocarea nu le este opozabila (art. 1554 C. civ.).
b. Renuntarea mandatarului la mandat (art. 1556 C. civ.)
In cazul in care mandatarul nu intelege sa continue executarea contractului, renuntand
la acesta, el are obligatia de a notifica intentia sa mandantului (art. 1556 C. civ.).
Mandatarul va fi obligat sa repare eventualul prejudiciu pe care l-a cauzat
mandantului prin renuntarea intempestiva la mandat, cu exceptia cazului in care
demonstreaza ca, daca ar continua contractul, aceasta imprejurare i-ar produce pagube
importante.
c. Moartea uneia dintre parti
Fiind un contract intuitu personae, mandatul inceteaza, in principiu, prin moartea
uneia dintre parti (art. 1552 pct. 3 C. civ.).
Conform art. 1559 C. civ., in cazul decesului mandatarului, mo?tenitorii acestuia
trebuie sa- i aduca la cuno?tinta mandantului faptul mortii. De asemenea, pana la numirea
unui nou mandatar, ei vor trebui sa execute mandatul.
In situatia in care moare mandantul, dar mandatarul nu cunoa?te aceasta imprejurare ?
i contracteaza cu tertii, obligatiile care rezulta din actele juridice incheiate sunt valabile, cu
conditia ca tertii sa fi fost ?i ei de buna-credinta.
d. Alte cauze de incetare a contractului de mandat

Conform art. 1552 pct. 3 C. civ., mandatul se stinge ?i prin punerea sub interdictie,
insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre parti. Punerea sub interdictie vaatrage incetarea
mandatului doar daca este efectiva, iar insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre parti
conduce la stingerea mandatului, indiferent de izvorul acestuia (contract sau lege).
E.7. Contractul de depozit
Notiunea, caracterele juridice i felul contractului de depozit
Notiunea contractului de depozit
Contractul de depozit este acel act juridic prin care o parte, numita deponent, remite
spre pastrare un lucru unei alte parti, numita depozitar, care se obliga sa-1 pastreze i sa-1
restituie in natura, la termen sau la cerere (art. 1591 C. civ.).
Contractul de depozit este reglementat de Codul civil prin dispozitiile art. 1591-1634,
iar unele varietati ale acestuia i prin alte dispozitii legale speciale.
Caracterele juridice ale contractului de depozit
-

Contractul de depozit este un contract real, el perfectandu-se cand s-a facut

traditiunea lucrului" (art. 1593 alin. 2 C. civ.). Prin exceptie, contractul de depozit
este valabil prin simpla manifestare de vointa a partilor daca lucrul ce este a se lasa
in depozit se afla deja in mana depozitarului sub orice alt titlu" (art. 1593 alin. 3 C.
civ.).

Contractul de depozit se poate constitui atat cu titlu gratuit, cat i cu titlu oneros.

Contractul de depozit cu titlu gratuit este un contract unilateral, pentru ca da natere

la obligatii numai in sarcina depozitarului. Daca insa contractul de depozit este cu
titlu oneros, va avea caracter sinalagmatic, astfel ca va da natere la obligatii in
sarcina ambelor parti.
Felurile contractului de depozit
Potrivit art. 1592 C. civ., depozitul este de doua feluri: depozitulpropriu-zis i

sechestrul.
Depozitul propriu-zis se incheie numai prin conventia partilor i poate avea ca obiect
numai bunuri mobile nelitigioase. El se prezinta sub trei variante:
1. depozitul voluntar (obinuit);

2. depozitul necesar;
3. depozitul neregulat.

Art. 1594 C. civ. enunta expres depozitul voluntar i depozitul necesar; depozitul
neregulat, dei nereglementat de Codul civil, este unanim recunoscut in literatura de
specialitate i practica judiciara, fiind reglementat i prin acte normative cu caracter special.
Depozitul propriu-zis
Depozitul obi^nuit (voluntar)
A. Conditiile de validitate ale depozitului obi^nuit
a. Consimtamantul partilor
Potrivit art. 1596 C. civ., depozitul voluntar se face intotdeauna numai de catre
proprietarul lucrului depozit, sau prin consimtamantul sau expres ori tacit". Cu toate acestea,
din prevederile art. 1609 i 1610 C. civ. rezulta ca depozitul obinuit poate a vea ca obiect i
lucrul altuia (cum ar fi, de exemplu, depozitul facut de uzufructuar sau creditorul gajist, de
locatar sau de comodatar), ceea ce inseamna ca in calitate de deponent poate sta i un
neproprietar.
Consimtamantul poate fi dat de catre parti expres ori tacit, dar, in toate situatiile,
trebuie sa fie liber exprimat, adica neviciat prin eroare, dol sau violanta.
b. Capacitatea partilor
Intrucat predarea unui bun in depozit este un act de administrare, deponentul va trebui
sa aiba capacitatea ceruta de lege pentru incheierea unor astfel de acte. In schimb,
depozitarul va trebui sa posede capacitatea deplina de exercitiu, intrucat, de regula, numai in
persoana sa se nasc obligatii.
Daca depozitarul este incapabil, contractul nu este valabil, chiar daca deponentul ar
avea deplina capacitate de exercitiu. Daca s-ar fi incheiat o asemenea operatiune, deponentul
are la indemana doua actiuni impotriva depozitarului incapabil (art. 1598 C. civ.):
-

o actiune in revendicare, in cazul in care deponentul este proprietarul bunului, atata

timp cat lucrul se afla in detentia depozitarului;

o actiune in masura imbogatirii depozitarului incapabil, daca bunul nu se mai afla in

detentia acestuia (1-a instrainat sau 1-a lasat sa piara).
c. Obiectul contractului

Potrivit art. 1593 alin. 1 C. civ., depozitul voluntar poate avea ca obiect numai bunuri
mobile corporale, individual determinate, chiar daca, dupa natura lor, ar fi consumptibile i
fungibile.
Aa fiind, nu vor putea forma obiectul acestui contract bunurile imobile i nici
bunurile incorporale, cu exceptia titlurilor la purtator, asimilate bunurilor mobile corporale
(intrucat sunt susceptibile de a fi transmise de la mana la mana).
B. Dovada contractului
Art. 1597 C. civ. dispune ca depozitul se face numai prin inscris. Cu toate acestea este
unanim admis ca cerinta actului scris este o conditie ad probationem, indiferent de valoarea
contractului.
Prin urmare, proba contractului poate fi facuta i cu martori sau prezumtii in cazul
existentei unui inceput de dovada scrisa (art. 1197 C. civ.) sau a dovedirii depozitului cu alte
mijloace de proba decat inscrisurile, in caz de imposibilitate (materiala sau morala) de a
procura o dovada scrisa sau de a o conserva (art. 1198 C. civ.). Cerinta formei scrise se refera
numai la dovada consimtamantului partilor. Remiterea lucrului, fiind un fapt juridic, poate fi
dovedita cu orice mijloc de proba, inclusiv cu martori i prezumtii.
C. Efectele contractului de depozit obi^nuit
a. Obligatiile depozitarului
1. Obligatia de paza. Potrivit art. 1599 C. civ., depozitarul trebuie sa ingrijeasca de
paza lucrului depozit, intocmai precum ingrijete de paza lucrului sau". Raspunderea
depozitarului pentru neexecutarea acestei obligatii va fi apreciata in concreto, respectiv cu o
severitate mai atenuata, in cazul in care depozitul este cu titlu gratuit, deoarece deponentul nu
poate pretinde depozitarului o diligenta sporita acordata bunurilor aflate in depozit, fata de
grija pe care o acorda propriilor sale bunuri.
Raspunderea pentru neexecutarea obligatiei de paza (pastrare) va fi apreciata in
abstracto, cu mai multa severitate, in cazurile prevazute de art. 1600 C. civ.:
1. cand depozitarul s-ar fi oferit a primi un depozit;
2. cand s-ar fi stipulat vreo plata pentru paza depozitului;
3. cand depozitul s-a facut numai in folosul depozitarului;
4. cand s-ar fi convenit expres ca depozitarul sa fie raspunzator pentru orice
culpa.

Riscul pieirii fortuite a bunului il suporta deponentul, cu exceptia aratata in art. 1601
C. civ.
Potrivit art. 1602 C. civ., depozitarul nu poate sa se serveasca de lucrul dat in depozit
fara permisiunea expresa sau tacita a deponentului; ca o consecinta a acestei indatoriri,
deponentul trebuie sa restituie fructele produse de lucrul depozitat, in masura in care le-a
cules (art. 1608 C. civ.).
2. Obligatia de restituire a bunului depozitat. Potrivit art. 1604 alin. 1 C. civ.,
depozitarul este tinut a restitui deponentului insu?i lucrul depozitat, in natura.
Lucrul depozitat trebuie restituit in starea in care se afla la momentul inapoierii;
deteriorarile survenite din culpa depozitarului vor fi suportate de acesta, iar cele straine de
culpa sa vor fi suportate de deponent (art. 1605 C. civ.).
In cazul depozitului de bani, restituirea trebuie facuta in moneda de acela?i fel,
indiferent daca valoarea ei a crescut sau a scazut (art. 1604 alin. 2 C. civ.).
Referitor la momentul restituirii, legea dispune ca depozitarul trebuie sa fie oricand
gata sa predea lucrul deponentului, indata ce acesta il cere ?i chiar daca in contract s-ar fi
prevazut un termen mai indepartat (art. 1616 C. civ.). In cazul in care termenul de restituire a
fost stipulat in favoarea depozitarului, deponentul nu poate pretinde depozitarului restituirea
anticipata a lucrului depozitat.
Cat prive?te locul restituirii, art. 1614-1615 C. civ. dispun ca, in lipsa unei clauze
exprese, restituirea se face la locul unde lucrul se afla depozitat. In cazul in care partile au
convenit ca restituirea sa se faca in alt loc, cheltuielile de transport ale lucrulu i vor fi
suportate de catre deponent.
Restituirea bunului primit in depozit se poate face catre:
-

persoana care l-a incredintat spre depozitare, depozitarul neputand conditiona

restituirea lui de probarea dreptului de proprietate al acelei persoane asupra bunului;

mandatarul deponentului;

unei terte persoane, indicate in contract (art. 1609 C. civ.);

reprezentantul legal al deponentului, daca acesta din urma a devenit incapabil (art.
1612 C. civ.), sau persoanei reprezentate, ori noului ei reprezentant legal, daca
depozitul a fost facut de catre reprezentantul legal al deponentului, dar acesta nu mai
are aceasta calitate in momentul restituirii bunului (art. 1613 C. civ.);

motenitorilor legali ai deponentului in cazul in care acesta a decedat, potr ivit art.
1611 C. civ.
In cazul in care depozitarul refuza nejustificat sa restituie bunul depozitat, deponentul

are la indemana doua actiuni:

-

fie o actiune in revendicare, in calitate de proprietar, actiune care este

imprescriptibila;

fie o actiune personala rezultata din contract i care se prescrie in cadrul termenului
general de prescriptie.

b. Obligatiile deponentului
-

In cazul in care contractul de depozit este gratuit, deponentului ii revine doar obligatia
de a-i ridica la termen lucrul depozitat; eventualele obligatii care se nasc pe

parcursul executarii contractului fiind obligatii extracontractuale.

Astfel, potrivit art. 1618 C. civ., deponentul este obligat sa restituie depozitarului
cheltuielile necesare facute de acesta pentru conservarea lucrului depozitat, precum i
cheltuielile utile, dar numai in masura in care au contribuit la imbogatirea deponentului, nu
insa i cele voluptuarii, pe care depozitarul le poate ridica fara sa aduca atingere bunului. De
asemenea, deponentul este tinut sa-l despagubeasca pe depozitar de prejudiciile care i-au fost
cauzate de lucrul depozitat.
-

In cazul in care contractul de depozit are caracter oneros, deosebit de obligatiile mai
sus aratate, deponentul mai are i obligatia contractuala de a plati suma de bani
prevazuta drept plata pentru conservarea bunului depozitat.
Depozitul necesar

A. Consideratii generale
Depozitul necesar presupune existenta unor imprejurari deosebite, neprevazute
(cutremur, inundatie, incendiu, ruina edificiului etc.), care il determina pe deponent sa-i
incredinteze bunul (bunurile) spre pastrare unei alte persoane, fara sa poata alege dupa vointa
sa persoana depozitarului i sa intocmeasca un inscris constatator al depozitului. Potrivit art.
1620 C. civ. depozitul necesar este acela ce se face sub sila unei intamplari, cum: un foc, o
ruina, o pradare, un naufragiu sau alt eveniment neprevazut de forta majora".

Avand in vedere imprejurarile exceptionale in care se incheie acest contract, art. 1621
C. civ. permite probarea contractului prin martori i chiar prezumtii.
B. Depozite asimilate celui necesar
Cu depozitul necesar sunt asimilate depozitul bunurilor aduse de calatori in unitatile
hoteliere (moteluri, hanuri), camerele din statiunile balneo-climaterice, casele de odihna,
depozitele facute de bolnavii internati in spitale, in magaziile acestor institutii, depozitele
facute de spectatorii, consumatorii ori clientii teatrelor, operelor, cinematografelor,
restaurantelor, respectiv unitatilor prestatoare de servicii (frizerie, coafura etc.), pentru
bunurile depuse la garderobele acestora pe timpul ederii lor .a.
Depozitul hotelier reglementat de Codul civil este remunerat, astfel ca raspunderea
depozitarului este apreciata cu mai multa severitate, el raspunzand in abstracto, pentru orice
culpa (art. 1600 C. Civ.). Hotelierul va fi tinut raspunzator, in calitate de comitent, pentru
pagubele provocate de catre angajatii hotelului (art. 1000 alin. 3 C. civ.) i chiar de strainii
care vin in hotel, de alti calatori, vizitatori, furnizori (art. 1624 C. civ.).
Raspunderea hotelierului va fi antrenata numai daca deponentul va face dovada
valorii bunului (bunurilor) i a faptului ca au fost aduse in hotel.
Depozitul neregulat
Depozitul neregulat nu este reglementat de Codul civil, insa el constituie o forma a
depozitului voluntar (obinuit), avand ca obiect lucruri fungibile i consumptibile,
depozitarul fiind obligat sa restituie, la termen sau la cerere, alte bunuri de aceeai natura,
cantitate i calitate decat cele primite.
Depozitarul devine proprietarul bunurilor predate de deponent, astfel ca se va putea
folosi de acestea, va culege fructele i chiar va dispune de ele, insa in aceasta calitate va
suporta i riscul pieirii lucrurilor.
Daca depozitul neregulat are ca obiect o suma de bani, depozitarul este tinut sa
restituie deponentului aceasta suma, indiferent de scaderea sau sporirea valorii banilor.
Legislatia noastra reglementeaza i unele varietati ale depozitului neregulat, cum ar
fi: depozitul neregulat de sume de bani la banci (Legea nr. 58/1998 - legea bancara, cu
modificarile ulterioare); depozitul neregulat de sume de bani la C.E.C. (Legea nr. 66/1996
privind reorganizarea C. E. C. in societate bancara pe actiuni, modificata).

Contractul de depunere de sume de bani la Casa de Economii ?i Consemnatiuni este

acel act juridic incheiat intre C.E.C., in calitate de depozitar, ?i o persoana fizica sau o
persoana juridica, in calitate de deponent, prin care depozitarul se obliga sa pastreze sumele
de bani depuse ?i sa le restituie la cerere, cu dobanzile aferente, in totalitate sau in parte,
deponentului, reprezentantului sau mo?tenitorilor acestuia, dupa caz.
Depunerile la C. E. C. se pot face, fara limita de suma:
-

fie pe numele deponentului sau al altei persoane (caz in care sunt nominative,
persoanele inscrise in libret fiind ?i titularii exclusivi ai dreptului de a dispune de
sumele depuse);

fie la purtator (caz in care detinatorul libretului este ?i titularul depunerii).

Titularul libretului este ?i titularul dobanzilor platite de C. E. C. fie in numerar, fie

sub forma de ca?tiguri.

C.

E. C. este tinuta sa restituie sumele depuse oricand, la cererea titularilor sau

reprezentantilor lor legali, drepturile de creanta asupra sumelor depuse, dobanzilor ?i ca?
tigurilor fiind imprescriptibil.
Sechestrul
Depozitul sechestru are ca obiect un bun mobil sau imobil asupra caruia exista un
litigiu, bun care este lasat in pastrarea unui tert, numit sechestru (depozitar), pana la
solutionarea definitiva a litigiului, cand va trebui predat partii care a avut ca?tig de cauza.
Partile in contractul de depozit sechestru sunt:
1. sechestrantul - persoana care depune bunul spre pastrare;
2. sechestrul - persoana care prime?te bunul spre pastrare.
Sechestrul poate fi constituit atat cu titlu gratuit, cat ?i cu titlu oneros (art. 1628 C.
civ. ).
Potrivit art. 1629 C. civ., in cazul in care sechestrul este gratuit se aplica regulile de la
depozitul obi?nuit, raspunderea depozitarului fiind apreciata in concreto. Dimpotriva, in cazul
depozitului oneros, raspunderea depozitarului va fi apreciata in abstracto, dupa criterii mai
exigente.
Potrivit art. 1626 C. civ., sechestrul poate fi conventional saujudiciar.

Sechestrul este conventional cand pastrarea lucrului in litigiu este incredintata de

catre partile litigante unei terte persoane (sechestru), care va pastra bunul pana la solutionarea
procesului, cand il va restitui aceleia dintre ele care va avea catig de cauza (art. 1627 C.
civ.).
Sechestrul este judiciar, cand instanta judecatoreasca ordona punerea unui bun litigios
sub sechestru, incredintandu-l unei persoane numite sechestru judiciar, care este desemnat la
propunerea partilor interesate, iar in caz de neintelegere, de catre instanta.
Dispozitiile art. 1632-1634 C. civ. care reglementeaza sechestrul judiciar se
completeaza cu dispozitiile Codului de procedure civila in materie.
Depozitul judiciar este intotdeauna oneros, raspunderea depozitarului fiind apreciata
in abstracto. Remuneratia cuvenita depozitarului sechestru este stabilita de instanta de
judecata.
Depozitarul sechestru este supus tuturor indatoririlor care se nasc din sechestrul
conventional (art. 1634 alin. 2 C. civ.).
E.8. Contractul de societate civila
Notiunea, Domeniul de aplicare, Caraterele juridice i conditiile de v aliditate ale
contractului de societate civila
Notiunea contractului de societate civila
9

Codul civil reglementeaza acest contract in Cartea a III-a, titlul VIII, intitulat Despre
contractul de societate, intre art. 1491-1531.
Contractul de societate este actul juridic prin care doua sau mai multe persoane
convin sa puna bunuri in comun, cu scopul de a realiza o anumita activitate i de a imparti
eventualele foloase ce ar rezulta din aceasta activitate (art. 1491 C. civ.).
Domeniul de aplicare
Prevederile legale referitoare la materia societatii civile sunt aplicabile in urmatoarele
cazuri:
a. asocierea intre doua sau mai multe persoane fizice in vederea construirii unor case
ori alte imobile;

b. asocierea intre doi sau mai multi meseriai in vederea practicarii in comun a
meseriei;
c. asocierea, dupa caz, intre doi sau mai multi avocati definitivi in societati
civile profesionale (art. 5 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea i
exercitarea profesiei de avocet);
d. asocierea intre mai multi notari in cadrul unui birou notarial, in vederea
practicarii in comun a activitatii notariale (art. 14 din Legea nr. 36/1995, a
notarilor publici i activitatii notariale);
e. asocierea intre mai multe persoane in vederea exploatarii terenurilor agricole,
creterii animalelor, aprovizionarii, dezvoltarii, conditionarii, prelucrarii i
vanzarii produselor, prestarii unor servicii sau alte activitati agricole (art. 2 din
Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole i alte forme de asociere in
agricultura);
f asocierea intre doi sau mai multi executori judecatoreti in cadrul unui birou (art. 12
din Legea nr. 188/2000 privind organizarea i desfaurarea activitatii de executor
judecatoresc);
g societatea civila medicala, constituita din doi sau mai multi medici asociati (art. 2
alin. 4 din O.G. nr. 124/1998 privind organizarea i functionarea cabinetelor medicale);
h. asocierea a doi sau mai multi arhitecti cu drept de semnatura (Legea nr. 184/2001
privind organizarea i exercitarea profesiei de architect).
Caracterele juridice i conditiile de validitate ale contractului de societate
civila
A. Caracterele juridice ale contractului de societate
a. Contractul de societate este, dupa caz, bilateral (sinalagmatic) sau
multilateral.
b. Contractul de societate este un contract cu titlu oneros. In schimbul
aportului sau, asociatul nu va primi o contraprestatie de la ceilalti asociati,
ci va participa la impartirea eventualelor catiguri realizate din activitatea
societatii.
c. Societatea civila este un contract comutativ.
d. Contractul de societate se incheie intuitu personae. Prin urmare, asociatii

nu pot sa cedeze drepturile lor in societate, sa-i substituie sau sa-i

asocieze o alta persoana decat daca au acordul tuturor asociatilor.
e. Societatea este un contract consensual.

f. Societatea este un contract cu executare succesiva, in timp, durata fiind de

esenta acestui contract.
g. Contractul de societate este un contract civil, supus regulilor Codului civil
i legilor speciale mentionate mai sus. Societatea civila este lipsita de
personalitate juridica.
B. Conditiile de validitate ale contractului de societate civila
a. Capacitatea partilor. Asociatii trebuie sa aiba capacitate deplina de
exercitiu.
b. Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber exprimat, neafectat de
vicii.
c. Obiectul i cauza contractului. Obiectul contractului de societate
trebuie sa fie licit (art. 1492 C. civ.), moral iposibil.
La randul ei, cauza trebuie sa intruneasca conditiile prevazute de lege pentru
valabilitatea contractului incheiat.
Efectele contractului de societate civila
Durata societatii

Conform art. 1501 C.civ., societatea incepe in momentul facerii contractului, daca
nu se stipuleaza un alt timp".
Ca regula generala, partile sunt libere sa fixeze termenul pentru care societatea va
functiona, la implinirea acestuia putand conveni prelungirea contractului pentru acelai
termen sau pentru o alta durata, de regula, determinata.
Atunci cand partile nu au prevazut un termen pentru existenta societatii, ea este
prezumata a fi contractata pentru toata viata asociatilor (art. 1502 C.civ.), iar daca societatea
are un obiect care, prin natura sa, nu poate dura decat o perioada determinata, Codul civil a
instituit prezumtia ca un astfel de contract va dura doar pentru respectiva perioada (art. 1505
alin 2 C. civ.).
Administrarea societatii
9

Administrarea societatii poate fi realizata de catre unul sau mai multi administratori.
De asemenea, societatea poate fi administrate i de toti asociatii. Partile pot sa desemneze i

un tert pentru aceasta functie.

Administratorul societatii civile are atributiile unui mandatar al asociatilor, putand
incheia acte de administrare a societatii fara a-i fi necesara o imputernicire speciala (art. 1514
alin. 1 C. civ.).

Partile pot stipula in contractul de societate regulile dupa care se va administra

societatea, iar in cazul in care nu au prevazut nimic, se vor aplica prevederile in materie ale
Codului civil (art. 1517 C. civ.), ?i anume:
a. Opereaza prezumtia ca toti asociatii din societate ?i-au acordat
reciproc mandat in vederea realizarii actelor de administrare;
b. Oricare dintre asociati poate folosi bunurile societatii, cu conditia
ca acestea sa fie utilizate conform destinatiei lor;
c. Oricare dintre asociati va putea cere de la ceilalti o contributie la
cheltuielile necesare pentru pastrarea bunurilor societatii,
proportionala cu aportul fiecaruia (pct. 3);
d. Nici unul dintre asociati nu poate aduce modificari bunurilor
imobile din patrimoniul societatii, daca nu are acordul celorlalti
asociati (pct. 4).
Raporturile dintre asociati i societate
Una dintre obligatiile asociatilor este aceea de a transfera, din patrimoniul lor in
patrimoniul societatii, aportul social la care s-au angajat in momentul constituirii societatii,
de regula, acesta fiind o suma de bani.
Conform art. 1508 C. civ., fiecare asociat este tinut raspunzator pentru prejudiciile
cauzate societatii din culpa sa. Reparatia va fi intotdeauna efectiva, nefiind admisa
compensarea intre prejudiciul produs societatii ?i foloasele (bunurile) aduse in societate de
asociatul culpabil (art. 1508 C. civ.).
Raporturile dintre asociati i terti
In ceea ce prive?te relatiile cu tertii, societatea nu exista ca subiect de drept cu
personalitate distincta de cea a asociatilor care o formeaza. Prin urmare, pentru obligatiile
contractate fata de terti va raspunde asociatul care a incheiat acte juridice cu ace?tia.
In schimb, va fi angajata raspunderea tuturor asociatilor (art. 1522 C. civ.), atunci
cand:
a. asociatul care a contractat cu tertii a fost imputernicit in acest
sens de catre ceilalti asociati;
b. din executarea actelor respective a rezultat un ca?tig pentru
societate.

Pentru satisfacerea creantelor lor, creditorii societatii vor putea urmari atat
patrimoniul social, cat ?i patrimoniul asociatilor in raport de numarul lor.

incetarea contractului de societate civila Cauzele de incetare a contractului de

societate civila
A. Expirarea termenului pentru care a fost contractata
societatea (art.1523 pct. 1
C. civ.)
In situatia in care societatea fusese constituita pentru un anumit termen, in momentul
implinirii acestuia, contractul inceteaza de drept. Nimic nu impiedica, insa, partile sa
prelungeasca durata i, implicit, efectele acestuia.
B. Atingerea scopului pentru care a fost constituita societatea
sau imposibilitatea atingerii acestuia (art.1523 pct. 2 C.
civ.)
Contractul de societate se incheie de catre parti in vederea atingerii unui scop (art.
1491 C. civ.). Este firesc ca, atunci cand acest scop a fost atins, societatea sa inceteze.
Daca, din anumite motive, societatea nu-i mai poate atinge scopul pentru care a fost
contractata, ea inceteaza, pierzandu-i ratiunea de a exista.
C. Moartea unuia dintre asociati (art. 1523 pct. 3 C. civ.)
Fiind un contract intuitu personae, societatea va inceta prin moartea unuia dintre
asociati. Totui, pentru a permite continuarea societatii, legiuitorul a prevazut in art. 1526 C.
civ. doua cazuri in care contractul va continua i dupa moartea unuia dintre asociati:
a. atunci cand in contractul de societate partile au stipulat
ca societatea va continua i in persoana motenitorilor
acestora;
b. atunci cand partile au prevazut ca societatea va
continua numai intre asociatii ramai in viata.
Aceleai efecte le va produce i declararea judecatoreasca a mortii unui asociat.
D. Punerea sub interdictie sau insolvabilitatea unuia dintre
asociati (art. 1523 pct. 4 C. civ.)
In cazul in care un asociat este pus sub interdictie sau declarat insolvabil (falit) prin
hotarare judecatoreasca, societatea va inceta.
E. Denuntarea contractului de catre unul sau mai multi
asociati (art. 1523 pct. 5

C. civ.)
Daca societatea a fost contractata pe o durata nelimitata, oricare dintre asociati poate
denunta contractul.

Intentia va trebui notificata tuturor asociatilor (art. 1527 C. civ.), cu acordarea unui
termen de preaviz.
Consecintele incetarii contractului de societate
9

La data incetarii contractului de societate, patrimoniul social se va lichida, activul net

i pasivul impartindu- se intre asociati, in proportia data de drepturile fiecaruia.
Pentru realizarea concreta a impartirii patrimoniului, se vor aplica regu lile din
materia partajului succesoral (art. 1530 C. civ.).
E.9. Contractul de renta viagera
Notiunea i caracterele juridice ale contractului de renta viagera
Notiunea i reglementarea contractului de renta viagera
Contractul de renta viagera este actul juridic in baza caruia o parte, numita
credirentier, instraineaza un bun sau o suma de bani (capital) unei alte parti, numita
debirentier, care se obliga, in schimb, sa-i plateasca, periodic, o anumita suma de bani (renta
viagera) credirentierului, pana la incetarea sa din viata. Contractul poate fi constituit i cu
titlu gratuit, debirentierul neprimind nimic in schimbul rentei.
Renta viagera poate fi constituita i in folosul unei alte persoane, care nu este parte in
contract (tert beneficiar), ipoteza in care renta viagera constituie o stipulatie in favoarea
altuia (art. 1642 alin. 1 C. civ.).
Esential este ca durata contractului sa fie legata de timpul vietii unei persoane.
In cazul in care credirentierul (sau tertul de viata caruia partile leaga existenta
contractului) era decedat la data incheierii acestuia sau daca constituirea rentei s-a facut in
favoarea unei persoane bolnave, care a decedat din cauza acelei boli in urmatoarele 20 zile de
la incheierea contractului, acesta este nul (art. 1644-1645 C. civ).
Contractul de renta viagera este reglementat de Codul civil in Cartea a III-a, Titlul
XIII (Despre contractele aleatorii), in Capitolul III, intitulat Despre contractul de rendita pe
viata, art. 1639-1651.
Caracterele juridice ale contractului de renta viagera
a. Contractul de renta viagera este consensual, cu exceptia cazului in care are ca
obiect un teren.

b. Contractul de renta viagera este cu titlu oneros, dar poate fi constituit i cu titlu
gratuit, prin donatie sau legat (art. 1640-1641 C. civ.
c. Contractu de renta viagera este un contract aleatoriu, existand anse de catig sau de
pierdere pentru ambele parti. Cand renta viagera este constituta cu titlu gratuit, prin
donatie sau legat, contractul nu mai are un caracter aleatoriu, fiind o liberalitate.
d. Renta viagera este un contract sinalagmatic. Daca renta s-a instituit prin donatie, va
avea caracter unilateral (cu exceptia cazului in care donatia este cu sarcina). Daca
renta s-a constituit prin legat, va urma regimul actelor juridice unilaterale.
e. Contractul de renta viagera este un contract translativ de proprietate.
f. Contractul de renta viagera este un contract cu executare succesiva pentru debirentier.
Conditiile de validitate ale contractului de renta viagera
Atat credirentierul, cat i debirentierul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune,
intrucat renta viagera este translativa de proprietate. Daca renta este constituita cu titlu
gratuit, debirentierul trebuie sa aiba capacitatea ceruta pentru incheierea contractului de
donatie sau a unui testament.
Consimtamantul trebuie sa fie liber exprimat, sa nu fie viciat prin eroare, dol, violenta
i, in unele conditii, leziune.
Obiectulprestatiei credirentierului poate sa fie atat un bun imobil, cat i un bun
mobil, inclusiv o suma de bani, iar obiectul obligatiei debirentierului va consta intr-o suma de
bani (sau anumite cantitati de bunuri fungibile), platibila la anumite intervale de timp.
Cauza trebuie sa existe, sa fie licita i morala.
Efectele contractului de renta viagera
Obligatiile debirentierului
A. Plata rentei

Debirentierul este tinut sa plateasca ratele de renta in cuantumul convenit, pe toata

durata vietii credirentierului (contractant sau tert beneficiar) ori pana la decesul tertului pana
la moartea caruia credirentierul are dreptul la ratele de renta. Debirentierul nu sepoate elibera
de aceasta obligatie prin restituirea bunurilor primite de la credirentier, chiar daca ar renunta
la restituirea de catre acesta a ratelor de renta viagera deja incasate (art. 1648 C. civ).
Plata rentei va fi facuta la datele prevazute in contract. Conform art. 1649 alin. 2 C.
civ., partile pot conveni ca ratele de renta sa se plateasca anticipat.
Ca regula, renta se datoreaza pentru fiecare zi cat credirentierul sau persoana de a
carei existenta a fost conditionata plata rentei se afla in viata.
In caz de neexecutare a obligatiei de plata a rentei, credirentierul are dreptul de a cere
executarea silita asupra patrimoniului debirentierului in termenul general de prescriptie de 3
ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958), termen care se calculeaza separat pentru fiecare rata de
renta, din momentul in care ea a devenit exigibila.
Credirentierul nu va putea solicita rezolutiunea contractului pentru neexecutare, ci
numai executarea silita a contractului (art. 1647 C. civ.). Prin exceptie, se poate cere
rezolutiunea in urmatoarele situatii:
-

partile au stipulat in acest sens un pact comisoriu expres;

partile au prevazut ca anularea contractului de renta viagera atrage obligatia lor de a

restitui prestatiile primite;

debirentierul nu ofera sau micoreaza garantiile stipulate prin contract pentru plata
rentei.
Desfiintarea contractului poate interveni i atunci cand constituirea rentei s-a facut cu

titlu gratuit sau ca o sarcina a donatiei, intrucat donatia este revocabila pentru neexecutarea
sarcinii (art. 829 C. civ.).
In cazul in care instanta de judecata a pronuntat rezolutiunea contractului de renta
viagera, debirentierul va fi obligat sa restituie bunurile primite, nefiind insa indreptatit la
inapoierea ratelor platite, deoarece se considera ca acestea reprezinta echivalentul folosintei
bunurilor transmise sau al sumei de bani platite de catre credirentier.
B. Obligatia debirentierului de a oferi credirentierului garantiile stipulate in contract
pentru asigurarea platii rentei

Debirentierul este obligat sa ofere garantii pentru plata rentei i, o data

instituiteaceste garantii, sa nu le diminueze. Astfel, debirentierul poate garanta plata rentei cu
o ipoteca sau cu o fidejusiune. Potrivit art. 1646 C. civ., persoana in favoarea careia s-a
constituit renta viagera cu titlu oneros poate cere desfiintarea contractului, daca debirentierul
nu ofera garantiile promise sau le micoreaza. In cazul in care renta viagera s-a constituit cu
titlu gratuit, dispozitiile art. 1646 C. civ. devin inaplicabile.
Obligatiile credirentierului
A. Obligatia de predare a lucrului sau de plata a sumeipromise
In cazul in care contractul de renta viagera este cu titlu oneros, credirentierul este
tinut sa predea debirentierului bunul mobil ori imobil care formeaza obiectul contractului sau
sa plateasca suma de bani promise, ori ambele, dupa cum s-au invoit partile contractante.
B. Obligatia de garantie contra evictiunii i contra viciilor ascunse
Credirentierul trebuie sa asigure debirentierului linitita posesiune a lucrului,
avand obligatia de garantie contra evictiunii, provenita atat din fapta tertilor, cat i din faptul
sau personal. In acelai timp, trebuie sa-l garanteze pentru viciile ascunse ale lucrului,
existente in momentul incheierii contractului de renta viagera.
Urmarirea rentei viagere de catre creditori
Renta viagera, indiferent ca a fost constituita cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, poate
fi urmarita de creditorii credirentierului. In cazul in care renta a fost constituita cu titlu
gratuit, ea poate fi declarata neurmaribila prin conventia partilor (art. 1650 C. civ.). Cu toate
acestea, o astfel de renta va putea fi urmarita pentru datorii de alimente, chirie sau alte
creante privilegiate asupra mobilelor.
Renta viagera constituita cu titlu oneros nu poate fi declarata neurmaribila, deoarece
reprezinta echivalentul bunului transmis sau a sumei de bani instrainate, astfel ca dreptul de
gaj general al creditorilor chirografari asupra patrimoniului cr edirentierului debitor nu sufera
nici un fel de modificare.
incetarea contractului de renta viagera
Ca regula, renta viagera inceteaza la moartea persoanei in functie de durata vietii
careia a fost constituita.
Contractul inceteaza i prin rezolutiune, care poate fi judiciara sau conventionala.

Daca renta a fost constituita printr-o liberalitate (donatiune intre vii sau legat), ea va
putea fi revocata pentru oricare dintre cauzele prevazute de lege in aceasta materie (art. 829
i 930 C. civ.).
E.10. Contractul de intretinere
9

Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de intretinere

9

Notiunea contractului de intretinere si continutul notiunii de intretinere

9

'

A. Notiunea contractului de intretinere

Contractul de intretinere reprezinta o conventie prin care o parte, numita intretinut,
transmite unul sau mai multe bunuri individualizate ori o suma de bani (capital), sau i
bunuri i bani unei alte parti, numita intretinator, care se obliga, in schimb, sa presteze
intretinere in natura fie contractantului sau, fie unei alte persoane, numita beneficiar al
intretinerii, pe o perioada determinata sau, de regula, pe tot restul vietii, iar dupa moarte sa o
inmormanteze.
Contractul de intretinere este un contract nenumit, el nefiind reglementat de Codul
civil i nici de alte acte normative cu caracter special. El este o creatie a practicii judiciare,
fiindu- i aplicabile prevederile generale din materia obligatiilor.
B. Continutul notiunii de intretinere
Notiunea de intretinere presupune o obligatie complexa, care privete, pe de o parte,
mijloacele necesare traiului (in care se includ: alimente, imbracaminte, locuinta, cele
necesare ingrijirii sanatatii etc.), iar, pe de alta parte, mijloacele necesare satisfacerii nevoilor
spirituale ale creditorului (in care se includ nevoile culturale, artistice, tiintifice, de
informare etc.).
De regula, partile prevad elementele obligatiei de intretinere, strict necesare,
referitoare la: alimente, imbracaminte, locuinta, asistenta medicala, cheltuieli de
inmormantare etc., iar uneori recurg i la formula generala toate cele necesare traiului".

In toate situatiile in care instantele de judecata sunt chemate sa aprecieze intinderea

obligatiei intretinatorului, acestea vor trebui sa tina cont nu numai de ceea ce partile au
prevazut in contract, ci i de specificul obligatiei de intretinere. In acest senssunt dispozitiile
art. 970 alin. 2 C. civ., potrivit carora ele (conventiile - n.n.) obliga nu numai la ceea ce este
expres intr- insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa
natura sa".
Instantele de judecata vor trebui sa tina cont i de nivelul obinuit de trai al
creditorului pana la data incheierii contractului de intretinere, deoarece, in principiu, nimeni
nu incheie un act cu titlu oneros pentru a-i face situatia mai grea.
Caracterele juridice ale contractului de intretinere
a. Contractul de intretinere este consensual, cu exceptia cazului in care
bunul instrainat este un teren.
b. Contractul de intretinere este sinalagmatic, dar poate fi i unilateral, cand
se constituie prin donatie sau testament.
c. Contractul de intretinere este un contract aleatoriu.
In cazul intretinerii, factorul de risc (posibilitatea survenirii decesului creditorului
intretinerii) exista din momentul incheierii contractului i este irelevant faptul daca s-a prestat
sau nu ceva in contul intretinerii.
In cazul in care contractul de intretinere s-a incheiat pe o perioada determinata, el va
avea caracter comutativ.
d. Contractul de intretinere este un contract intuitu personae, intrucat contine
o obligatie de a face, strict personala i netransmisibila.
Conditiile de validitate ale contractului de intretinere
9

Ambele parti trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, deoarece intretinutul ii

asuma obligatia transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun sau capital, iar
intretinatorul va putea fi obligat la plata daunelor-interese in caz de neexecutare a obligatiilor.
Consimtamantul trebuie sa fie liber exprimat, neviciat prin eroare, dol sau violenta.
Obiectul contractului de intretinere il pot forma atat bunurile mobile, cat i cele
imobile aflate in circuitul civil general.
Cauza trebuie sa fie licita i morala, contrar, contractul este lovit de nulitate absoluta.

Asemanari i deosebiri intre contractul de intretinere i alte contracte civile

Asemanari i deosebiri intre contractul de intretinere i contractul de renta viagera
Cele doua contracte se aseamana prin faptul ca ambele se incheie, de regula, pe toata
durata vietii cred itorului, ambele sunt oneroase, aleatorii, bilaterale, consensuale (cu exceptia
transmiterii terenurilor), cu executare succesiva pentru una dintre parti i instantanee pentru
cealalta.
Pe langa aceste asemanari, intre cele doua contracte exista i importa nte deosebiri.
Astfel:
-

contractul de renta viagera este un contract numit, fiind expres reglementat de Codul
civil (art. 1639-1651), in timp ce contractul de intretinere este nenumit, partile
stabilind prin vointa lor continutul actului juridic, in care se regasesc elemente
specifice altor contracte reglementate in Codul civil, precum i elemente noi;

in contractul de renta viagera, obligatia debitorului este o obligatie de a da, pe cand in

contractul de intretinere, obligatia debitorului este de a face;

in cazul contractului de renta viagera exista posibilitatea transmiterii rentei viagere

catre o alta persoana, pe cand obligatia de intretinere este, in principiu, personala i
netransmisibila;

contractul de renta viagera trebuie incheiat pe durata vietii unei persoane (acest
element fiind de esenta conventiei), pe cand contractul de intretinere poate fi incheiat
i pe o perioada determinata, fara ca aceasta imprejurare sa-i modifice natura juridica.
Asemanari i deosebiri intre contractul de intretinere i contractul de vanzare-

cumparare
Contractul de intretinere prezinta unele asemanari, dar i deosebiri, fata de contractul
de vanzare-cumparare - numit, deseori in practica, in mod greit, contract de vanzarecumparare cu clauza de intretinere.
Asemanarea existenta intre cele doua contracte se refera la caracterul translativ
al
dreptului de proprietate i, in mod corelativ, la obligatia de plata in sens juridic.
Statuarea exacta a naturii juridice a celor doua contracte este mai dificila in ipoteza in
care bunul se instraineaza in schimbul unei sume de bani i a intretinerii.

Calificarea corecta a contractului incheiat intre parti este deosebit de importanta, intrucat cele
doua contracte produc efecte diferite. Astfel:
- in situatia neexecutarii obligatiei de intretinere, debitorul acesteia este de drept in
intarziere, pe cand in cazul contractului de vanzare-cumparare, debitorul trebuie sa fie pus in
intarziere;
-

in cazul contractului de intretinere, clauzele neclare se interpreteaza in favoarea

debitorului, in vreme ce, in cazul contractului de vanzare-cumparare toate clauzele
indoielnice se interpreteaza in contra vanzatorului;

in ce privete cheltuielile contractuale, in cazul contractului de intretinere, ele sunt

suportate de ambele parti, pe cand in cazul contractului de vanzare-cumparare, in
lipsa de stipulatie contrara, ele sunt suportate de catre cumparator.

in caz de incetare a contractului prin rezolutiune, in materia contractului de vanzarecumparare, partile sunt repuse in situatia anterioara, restituindu-i prestatiile primite,
pe cand in cazul contractului de intretinere, rezolutiunea va produce efecte retroactive
numai pentru una din parti (doar intretinatorul va restitui ceea ce a primit).
Pentru corecta determinare a naturii contractului ca fiind de vanzare- cumparare sau

de intretinere, este necesar a se stabili intentia partilor care rezulta din continutul actului,
precum i din imprejurari de fapt.
In acest sens, va trebui sa se stabileasca care este scopul principal urmarit de partile
contractante la incheierea actului. Astfel, atunci cand se incheie un contract prin care o parte
se obliga ca, in schimbul bunului sau sumei de bani primite, sa presteze intretinere i, in
acelai timp, sa plateasca i o suma de bani cu titlu de pret, avand in vedere ca proportia
intre pretul in bani i cel in natura nu poate fi calculata, intrucat valoarea intretinerii este
aleatorie i nu poate fi cuantificata, urmeaza ca prestatia in bani sa fie raportata la valoarea
bunului. Prin urmare, contractul va fi de intretinere, daca prestatia in bani reprezinta mai
putin de jumatate din valoarea bunului instrainat, in caz contrar aflandu- ne in prezenta unui
contract de vanzare-cumparare.

Efectele contractului de intretinere

9

Obligatiile intretinutului
Din contractul de intretinere, intretinutului ii revine obligatia de a preda
intretinatorului bunul (mobil sau imobil) care face obiectul prestatiei sale i, totodata, de a-1
garanta pe acesta impotriva evictiunii i pentru viciile ascunse a le acestui lucru, la fel ca i
in cazul vanzatorului.
In cazul in care intretinutul refuza remiterea bunului, intretinatorul poate cere fie
executarea contractului, fie rezolutiunea lui.
Obligatiile intretinatorului
Intretinatorul are ca obligatie principala prestarea intretinerii catre intretinut care, din
cauza caracterului ei alimentar, trebuie executata in natura, zi de zi. Cerinta prestatiilor
succesive trebuie sa vizeze deopotriva, cele doua planuri ale obligatiei de intretinere: material
i spiritual.
Pot exista situatii in care, din cauza unor motive independente de vointa debitorului
(forta majora sau caz fortuit), intretinerea sa nu poata fi prestata pentru o perioada limitata de
timp. In acest caz, daca imposibilitatea fortuita de executare este numai temporara, debitorul
este obligat sa-i execute obligatia dupa ce executarea devine posibila.
Dei intretinerea trebuie executata in natura, se pot plati, in subsidiar, i unele sume
de bani pentru procurarea unor servicii curente creditorului, atunci cand debitorul nu le poate
realiza nemijlocit, prin persoana sa.
Daca executarea in natura a devenit imposibila din culpa debitorului, instanta de
judecata, la cererea creditorului, poate stabili obligatia de intretinere printr-o suma de bani,
platibila la anumite intervale, sub forma unor prestatii periodice i cu titlu de despagubire
echivalenta (art. 1075 C. civ.). La randul lor partile, prin acordul lor de vointa, pot sa convina
asupra transformarii obligatiei de intretinere intr-o obligatie de plata periodica a unei sume de
bani.
In situatia in care in calitate de intretinatori stau mai multe persoane, intretinutul poate
sa pretinda intretinerea de la oricare dintre ei, iar cel care a platit se poate regresa impotriva
celorlalti (obligatie indivizibila cu pluralitate de debitor).

Rezolutiunea contractului de intretinere

9

In caz de neexecutare culpabila a obligatiei de intretinere, creditorul poate cere fie

executarea contractului, fie rezolutiunea acestuia.
Rezolutiunea contractului de intretinere poate fi ceruta de intretinut, motenitorii sai,
creditorii chirografari ai acestora i chiar de intretinator.
In cazul contractului de intretinere, rezolutiunea produce efecte specifice: dreptul de
proprietate asupra bunului stramutat de beneficiarul intretinerii va fi redobandit de catre
acesta, pe cand valoarea intretinerii prestate, din cauza caracterului aleatoriu al contractului,
nu se restituie, fiind retinuta de catre intretinut cu titlu de contraechivalent al folosirii bunului
de catre intretinator.
In ipoteza in care debitorul intretinerii a achitat i o suma de bani in sc himbul
bunului, aceasta trebuie sa fie restituita celeilalte parti.
Rezolutiunea contractului de intretinere duce i la desfiintarea cu efect retroactiv a
drepturilor dobandite de terti. Cu toate acestea, tertii s-ar putea opune la restituire invocand
uzucapiunea sau posesia de buna-credinta asupra bunurilor mobile (art. 1909 - 1910 C. civ.).

E.11. Contractul de tranzactie

Notiunea, caracterele juridice i efectele contractului de tranzactie

Notiunea contractului de tranzactie
9

Contractul de tranzactie este acel act juridic prin care partile previn un proces care ar
putea sa se nasca intre ele sau termina un proces deja existent, fiecare dintre ele facand
concesii reciproce, renuntand la anumite prestatii sau drepturi, ori promitand alte prestatii in
schimbul renuntarilor facute de cealalta.
Tranzactia poate fi:
-

judiciara (atunci cand se incheie in fata instantei de judecata, care ia cunostinta de

motivele contractului i verifica indeplinirea conditiilor cerute de lege);

extrajudiciara (incheiata de parti fara tiinta instantei de judecata i fara verificarea

de catre aceasta a conditiilor cerute de lege pentru incheierea conventiei).

Tranzactia extrajudicial trebuie facuta in forma scrisa (art. 1705 C. civ).

Caracterele juridice ale contractului de tranzactie
a. Contractul de tranzactie este consensual.
In situatia in care una dintre parti se obliga, in schimbul renuntarii facute de cealalta
parte, sa instraineze un teren, contractul se va incheia ad validitatem in forma autentica.
b. Contractul de tranzactie este bilateral (sinalagmatic).
c. Contractul de tranzactie este un contract cu titlu oneros.
d. Contractul de tranzactie este comutativ.
Conditiile de validitate ale contractului de tranzactie
9

A. Capacitatea partilor
Deoarece prin tranzactie partile renunta la un drept, ele trebuie sa aiba capacitate de
exercitiu deplina. Prin urmare, atunci cand una dintre partile tranzactiei este un incapabil,
pentru validitatea contractului se cere i incuviintarea autoritatii tutelare.
In cazul in care tranzactia se incheie prin mandatar, procura trebuie sa fie speciala.
B. Consimtamantul partilor trebuie sa indeplineasca conditiile generale de
validitate, fiind necesara exprimarea sa libera, neafectata de vicii.
C. Obiectul tranzactiei
Bunurile la care se refera tranzactia trebuie sa fie in circuitul civil, sa fie determinate
sau, cel putin, determinabile, sa fieposibile, licite i morale.
D. Cauza tranzactiei
Daca partile urmaresc prin incheierea contractului realizarea unui scop ilicit (de
exemplu, obtinerea cu titlu de despagubire a unor sume de bani mult prea mari fata de
paguba efectiv produsa), tranzactia este nula absolut.
Efectele contractului de tranzactie
Efectele extinctive ale tranzactiei

In ceea ce privete drepturile la care partile renunta in mod reciproc, contractul de

tranzactie produce efecte extinctive. Prin urmare, pentru viitor, partile nu vor mai putea
formula pretentii legate de drepturile care au format obiectul tranzactiei. Daca, totui,vreuna
dintre parti va promova o actiune in legatura cu drepturile tranzactionate, cealalta parte va
putea invoca intelegerea definitiva intervenita intre parti, consemnata prin tranzactie.
Efectele declarative ale tranzactiei
9

In situatia in care, prin tranzactie, partile se rezuma la a recunoate drepturi existente,

efectele contractului sunt declarative. Datorita acestui caracter al lor, efectele tranzactiei sunt
retroactive, operand din chiar momentul naterii drepturilor respective.
Efectele translative i constitutive ale tranzactiei
Prin intermediul contractului de tranzactie, in vederea stingerii litigiului existent intre
ele ori a preintampinarii unui litigiu, partile pot chiar sa promita i o anumita prestatie (de
exemplu, sa transfere dreptul de proprietate asupra unui bun ori sa plateasca o anumita suma
de bani), in schimbul renuntarii de catre cealalta la pretentiile sale. In astfel de cazuri,
contractul de tranzactie genereaza efecte translative de drepturi.
E.12. imprumutul de folosinta i imprumutul de consumatie
imprumutul de folosinta
1. Caracterele juridice ale imprumutului de folosinta
a) Comodatul face parte din categoria contractelor reale, pentru
incheierea lui fiind necesare atat realizarea acordului de vointa, cat i
predarea (traditiunea) lucrului care formeaza obiectul contractului.
b) Comodatul este un contract esentialmente gratuit. Daca s-ar stipula o
contravaloare pentru folosinta lucrului imprumutat, contractul s-ar
transforma intr-un contract de locatiune de lucruri.
c) Comodatul este un contract unilateral, deoarece - din momentul
incheierii - nate obligatii numai pentru comodatar.
d) In temeiul contractului, comodatarul dobandete numai dreptul de
folosinta, devenind un simplu detentor precar, obligat la inapoierea
lucrului (art. 1560 C. civ).

2. Conditiile de validitate ale contractului de comodat

9

A. Obiectul contractului. Comodatul poate avea ca obiect numai lucruri nefungibile

(individual determinate), intrucat urmeaza sa fie restituite in natura, inindividualitatea lor.
Astfel fiind, pot constitui obiectul contractului lucrurile neconsumptibile a caror folosire nu
implica, la prima intrebuintare, consumarea substantei ori instrainarea lor.
B. Forma i dovada contractului de comodat. Comodatul este un contract consensual,
putand fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu), fara
indeplinirea vreunei formalitati. Deci, forma scrisa este ceruta numai ad
probationem, contractul neputand fi dovedit cu martori sau prezumtii decat daca
exista un inceput de dovada scrisa ori preconstituirea sau conservarea dovezii scrise a
fost cu neputinta (art. 11971198 C. civ.).
C. Capacitatea partilor. Pentru incheierea contractului, atat comodantul, cat i
comodatarul trebuie sa aiba capacitatea (respectiv, sa indeplineasca conditiile cerute
de lege pentru a incheia acte de administrare).
3. Efectele contractului de comodat
Comodatul, fiind un contract unilateral, nu creeaza obligatii decat in sarcina
comodatarului. Dar in cursul executarii contractului se pot nate unele obligatii
extracontractuale i in sarcina comodantului.
A. Obligatiile comodatarului:
a) Conservarea lucrului. Comodatarul are obligatia de a se ingriji de conservarea
lucrului imprumutat ca un bun proprietar (art. 1564 C. civ.) i chiar mai bine
decat de lucrurile sale, pe care este obligat sa le sacrifice, la nevoie, in vederea
conservarii lucrului imprumutat (art. 1566 C. civ.).
b) Folosirea lucrului potrivit destinatiei. Comodatarul este obligat sa intrebuinteze
lucrul numai la destinatia determinata prin natura lui sau prin acordul partilor, sub
sanctiunea de a plati daune-interese (art. 1564 C. civ.), de a suporta riscul pieirii
fortuite (art. 1565 C. civ.) i rezilierea contractului potrivit regulilor generale.
c) Suportarea cheltuielilor de folosinta (de intrebuintare).
Comodatarul suporta cheltuielile necesare folosintei lucrului (de exemplu, hrana
calului imprumutat etc.), neavand dreptul sa ceara restituirea acestor cheltuieli, care sunt un
accesoriu al folosintei.

d) Restituirea lucrului. Principala obligatie a comodatarului este de a restitui la

scadenta lucrul imprumutat in natura sa specifica (art. 1560 C. civ.). Comodatarul
nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere un alt lucru sau echivalentul in bani
al lucrului imprumutat, daca restituirea in natura este posibila.
e) Raspunderea comodatarului. Comodatarul raspunde pentru deteriorarea sau
pieirea - in tot sau in parte - a lucrului, daca nu dovedete ca deteriorarea sau
pieirea s-a produs fortuit sau ca deteriorarea este consecinta folosirii potrivit
destinatiei i fara culpa din partea sa.
B. Obligatiile comodantului:
a) Restituirea cheltuielilor de conservare. Comodantul este obligat sa restituie
cheltuielile facute de comodatar in vederea conservarii lucrului; cheltuielile cu
caracter extraordinar, necesar i foarte urgent (art. 1575
C. civ. ).
b) Plata despagubirilor. Comodantul mai are obligatia de a-l despagubi pe
comodatar pentru pagubele provocate de viciile lucrului, daca el avea
cunotinta de ele i nu le-a adus la cunotinta comodatarului (art. 1575 C.
civ).
4. Stingerea efectelor comodatului:
a) Prin restituirea lucrului. Raporturile contractuale inceteaza prin
restituirea lucrului in stare corespunzatoare la termenul prevazut in
contract sau dupa satisfacerea trebuintelor comodatarului ori la termenul
stabilit de instanta.
b) Prin reziliere. In caz de nerespectare a obligatiilor de catre comodatar (de
exemplu, intrebuintarea lucrului in alte scopuri), comodantul poate cere
rezilierea contractului conform regulilor generale, dei contractul este
unilateral.
c) Prin moartea comodatarului. In caz de moarte a uneia dintre parti,
obligatiile trec asupra succesorilor in drepturi, potrivit regulilor generale.
imprumutul de cons umatie
1. Caracterele juridice ale imprumutului de consumatie

Imprumutul de consumatie (mutuum) - ca i imprumutul de folosinta (comodatul) este un contract real, pentru incheierea lui fiind necesare atat realizareaacordului de vointa,
cat i predarea (traditiunea) lucrului care formeaza ob iectul contractului.
Imprumutul de consumatie - spre deosebire de comodat, care este un contract
esentialmente gratuit - poate fi nu numai cu titlu gratuit, dar i cu titlu oneros. In acest caz,
imprumutatorul pretinde de la imprumutat, pe langa obligatia de restituire, o prestatie
oarecare in schimbul transferarii proprietatii lucrului imprumutat. Aceasta prestatie consta, de
regula, intr-o suma de bani, numita dobanda.
Imprumutul de consumatie - ca i comodatul - este un contract unilateral, deoarece
prin incheierea sa da natere la obligatii numai in sarcina imprumutatului.
Imprumutul de consumatie - spre deosebire insa de imprumutul de folosinta in
temeiul caruia comodatarul devine un simplu detentor precar, obligat la inapoierea lucrului este un contract translativ de proprietate; ca urmare, imprumutatul devine proprietar i
suporta riscurile.
2. Conditiile de validitate ale imprumutului de consumatie
A. Obiectul contractului. Spre deosebire de comodat - care poate avea
ca obiect numai lucruri nefungib ile (individual determinate), intrucat
urmeaza sa fie restituite in natura, in individualitatea lor -, obiectul
imprumutului de consumatie (propriu- zis) il formeaza lucruri care
sunt deopotriva fungibile i consumptibile potrivit naturii lor. In
cazul imprumutului cu dobanda, contractul are un obiect dublu: lucrul
imprumutat (numit in Codul civil capital") i dobanda.
B. Forma i dovada contractului. Imprumutul de consumatie (propriuzis) este un act consensual, care se incheie prin simplul acord de
vointa al partilor (solo consensu), fara vreo formalitate. Deci, forma
scrisa este ceruta numai ad probationem, contractul neputand fi
dovedit cu martori sau prezumtii decat daca exista un inceput de
dovada scrisa ori preconstituirea sau reconstituirea dovezii s crise a
fost cu neputinta (art. 1197-1198 C. civ.).

C. Capacitatea partilor. Deoarece contractul este translativ de

proprietate, imprumutatorul trebuie sa aiba capacitatea, respectiv, sa
indeplineasca conditiile cerute de lege pentru acte de dispozitie i sa
fie proprietarul lucrului care formeaza obiectul contractului.
Imprumutatul trebuie i el sa aiba capacitatea, respectiv, sa
indeplineasca conditiile cerute de lege pentru acte de dispozitie.
Aceasta cerinta se explica prinpericolul la care se expune
imprumutatul de a fi obligat - dupa consumarea lucrurilor
imprumutate - sa restituie din patrimoniul sau o valoare echivalenta.
3. Efectele imprumutului de consumatie
Imprumutul de consumatie (propriu-zis) - ca i comodatul -, fiind un contract
unilateral, nu creeaza obligatii decat in sarcina imprumutatului.
Dar, in cursul executarii contractului, se pot nate unele obligatii extracontractuale i
in sarcina imprumutatorului.
A. Obligatiile imprumutatului. Principala obligatie a
imprumutatului este de a restitui la scadenta lucruri de acelai
gen, in aceeai cantitate i de aceeai calitate (art. 1584 C.
civ.), indiferent de eventuala sporire sau scadere a valorii
lucrurilor din momentul incheierii contractului i acela al
platii.
B. Obligatiile imprumutatorului. In principiu, imprumutatorul
nu are nici o obligatie (pozitiva). Eventualele cheltuieli de
conservare sunt in sarcina imprumutatorului ca proprietar.
Deoarece contractul este translativ de proprietate,
imprumutatul devine proprietar i suporta riscurile.
4. Stingerea contractului de imprumut de consumatie
a) Prin plata. Contractul de imprumut se stinge prin plata facuta la termenul prevazut in
contract sau stabilit printr-o hotarare judecatoreasca ori la data platii efectuate de
imprumutat de bunavoie.
b) Alte moduri de stingere. Imprumutul se poate stinge, potrivit dreptului comun, i
prin alte moduri de stingere a obligatiilor (remiterea de datorie, confuziunea, darea in

plata etc.), inclusiv compensatia, el avand ca obiect lucruri fungibile.

E.13. Contractul de asigurare

Notiunea si caracterele juridice ale contractului de asigurare. Clasificarea asigurarilor
Notiunea contractului de asigurare
Contractul de asigurare este acel act juridic prin care o parte, numita asigurat, se
obliga sa plateasca o prima unei alte parti, numita asigurator, iar aceasta din urma se obliga
ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii
despagubirea ori suma asigurata (indemnizatie), in limitele i la termenele convenite (art. 9
din Legea 136/1995).
Asigurarile sunt reglementate, in principal, prin Legea nr. 136/1995 privind
asigurarile i reasigurarile in Romania, la care se adauga Legea nr. 32/2000, privind
societatile de asigurare i supravegherea asigurarilor, modificata prin O.U.G. nr. 116/2000 i
prin Legea nr. 76/2003.
Caracterele juridice ale contractului de asigurare
a. Contractul de asigurare este un contract bilateral.
b. Contractul de asigurare are un caracter oneros, intrucat asiguratul dorete ca, in
cazul producerii riscului asigurat, sa obtina o despagubire pentru paguba creata
suferita.
c. Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, deoarece atat survenirea, cat i
momentul la care se va produce riscul asigurat sunt incerte la data contractarii.
d. Contractul de asigurare are un caracter consensual, cu toate ca art. 10 alin. 1 din
Legea nr. 136/1995 cere expres intocmirea unui inscris in momentul inchirierii
contractului de asigurare. Cerinta este prevazuta doar ad probationem.
e. Contractul de asigurare este un contract cu executare succesiva, deoarece
asiguratorul ii asuma o obligatie continua (suportarea riscului asigurat). In cazul
asigurarii de bunuri i asiguratul ii asuma o obligatie continua, aceea de a
intretine bunul asigurat (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 136/1995).
f. Contractul de asigurare este un contract de adeziune, intrucat, de cele mai multe
ori, clauzele contractuale nu sunt supuse negocierii intre parti, ele fiind
prestabilite de catre asigurator, asiguratul putand opta intre a le accepta sau nu.

Clasificarea asigurarilor
A. In functie de obiectul lor, asigurarile se clasifica in:
-

asigurari de bunuri (de exemplu, constructii, autovehicule, bunuri de uz gospodaresc, animale etc.);

asigurari de persoane (au ca obiect un anumit atribut al persoanei fizice: viata

persoanei fizice, capacitatea de munca, atingerea unei anumite varste etc.);
La randul lor, asigurarile de personae se impart in:

asigurari de viata;

asigurari de accidente.

asigurari de raspundere civila (se refera la valoarea egala cu daunele-interese pe care

ar trebui sa le plateasca asiguratul unei terte persoane, atunci cand i-a produs acesteia
din urma un prejudiciu).
B. In functie de modul in care iau natere, asigurarile se impart in:

asigurari prin efectul legii (obligatorii), in cazul carora raporturile de asigurare,

drepturile i obligatiile partilor se nasc i se sting direct, in temeiul legii, vointa
partilor neavand nici o influenta in acest sens;

asigurari contractuale (facultative) sunt acelea in cadrul carora drepturile i

obligatiile partilor rezulta din contract.

C. In functie de felul raporturilor juridice generate de contract intre asigurator i

asigurat avem:
-

asigurari directe, in care raporturile de asigurare se nasc intre asigurator i asigurat;

asigurari indirecte (sau reasigurarile), in cazul carora raportul de asigurare se

stabilete intre reasigurat i reasigurator.

D. In functie de locul in care ii au sediul (respectiv domiciliul) partile avem:

-

asigurari interne cand ambele parti (atat asiguratul, cat i asiguratorul) ii au sediul,
respectiv domiciliul, in aceeai tara, unde se afla i obiectul asigurarii i unde se
produc i riscurile legate de acesta.

asigurari externe in cazul carora partile contractante ii au sediul (domiciliul) in tari

diferite ori obiectul asigurat sau riscul pe care il vizeaza se afla ori se produce introalta tara decat cea in care s-a incheiat contractul, in marea libera sau in spatiul
aerian international.
E. In functie de natura juridica a contractului de asigurare avem:

asigurari comerciale (ambele parti sunt comercianti);

asigurari comercial-civile (asiguratul este persoana fizica).

Pentru asigurator operatiunile de asigurare sunt intotdeauna fapte de comert, in

intelesul legii comerciale (art. 3 pct. 17-18 C. com.), fiind guvernate de catre aceasta din
urma, pe cand pentru asigurat raportul de asigurare poate avea i un caracter civil (art. 6 alin.
1 C. com.).
incheierea contractului de asigurare
Forma i continutul contractului de asigurare
A. Forma contractului de asigurare
Pentru o interpretare corecta a vointei partilor, precum i pentru a le oferi acestora un
mijloc de proba a drepturilor i obligatiilor asumate, Legea nr. 136/1995 prevede ca toate
contractele de asigurare se incheie in forma scrisa" (art. 10).
Forma scrisa este ceruta de lege in toate cazurile, indiferent de valoarea primei de
asigurare sau a indemnizatiei de asigurare.
In lipsa unui inscris probator al conventiei incheiate de parti, contractul de asigurare
nu se poate dovedi prin martori, chiar daca exista un inceput de dovada scrisa" (art. 10).
B. Continutul contractului de asigurare
Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, contractul de asigurare trebuie sa
cuprinda: numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante; obiectul
asigurarii: bunuri, persoane i raspundere civila; riscurile ce se asigura; momentul inceperii
i cel al incetarii raspunderii asiguratorului; primele de asigurare; sumele asigurate; alte
elemente care stabilesc drepturile i obligatiile partilor.
Partile contractului de asigurare

a. Asiguratul este persoana fizica sau persoana juridica care se asigura impotriva
producerii unui anume risc, fie in temeiul legii, fie in temeiul vointei sale, prin
incheierea contractului de asigurare;
b. Asiguratorul este persoana juridica care, in situatia aparitiei evenimentului
asigurat, se obliga sa suporte consecintele pagubitoare pentru asigurat, in anumite
limite, stabilite prin contractul de asigurare sau prin lege;
c. Contractantul este persoana fizica sau persoana juridica care incheie contractul de
asigurare i care se obliga fata de asigurator sa plateasca primele contractuale (de
exemplu, un sot incheie un contract de asigurare prin care asigura viata,
integritatea corporala sau bunurile celuilalt sot);
d. Beneficiarul este persoana care, dei nu este parte in contract, va primi
indemnizatia de asigurare (suntem in prezenta unei stipulatii pentru altul).
Asigurarile facultative
Asigurarile facultative
A. Asigurarea de bunuri
Pentru a se putea incheia o astfel de asigurare, se cere ca asiguratul sa aiba, in
momentul incheierii contractului, un interes fata de bun (art. 25 din Legea nr. 136/1995).
In temeiul acestui tip de asigurare se nasc urmatoarele efecte:
a. Asiguratul are obligatia de a plati prima de asigurare la termenele stabilite
in contract; de a intretine lucrul asigurat in stare buna (art. 26); de a lua
masuri pentru limitarea pagubelor atunci cand are loc producerea riscului;
de a comunica survenirea cazului (evenimentului) asigurat, in conditiile
i in termenele prevazute in contract.
b. Asiguratorul va fi obligat, in principiu, la plata indemnizatiei de
asigurare. In limitele indemnizatiei platite, asiguratorul se subroga in
toate drepturile asiguratului (benefic iarului asigurarii), contra celor care
se fac raspunzatori de producerea pagubelor.
Despagubirile platite de asigurator nu pot sa depaeasca valoarea bunului din
momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei i nici suma pentru care s-a facut
asigurarea, daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare (art. 27 alin. 2).

B. Asigurarea de persoane
Asiguratorul se obliga ca, in momentul producerii riscului asigurat, sa plateasca suma
asigurata (indemnizatia de asigurare) - art. 31 din Legea 136/1995.

Suma asigurata se va plati asiguratului sau beneficiarului indicat de acesta (art. 32).
Atunci cand asiguratul nu a desemnat un beneficiar, dupa decesul acestuia, suma asigurata se
va plati motenitorilor asiguratului, potrivit regulilor dreptului succesoral.
Daca exista mai multi beneficiari desemnati i unul dintre ei a produs intentionat
decesul asiguratului, suma asigurata se platete celorlalti beneficiari desemnati.
De aceasta data suma asigurata nu mai este limitata la o anumita valoare i s e
platete independent de existenta i cuantumul pagubelor. Asiguratorul nu se mai subroga in
drepturile asiguratului contra tertelor persoane.
C. Asigurarea de raspundere civila
In cadrul acestui tip de asigurare (art. 41-44 din Legea nr. 136/1995), asiguratorul
se
obliga sa plateasca o despagubire pentru eventualul prejudiciu de care asiguratul va raspunde
in baza legii fata de terte persoane pagubite de el. De asemenea, tot in acest caz, asiguratorul
va suporta i cheltuielile facute de asigurat in procesul civil dintre el i tertele persoane
prejudiciate.
Despagubirea se stabilete prin conventie de catre asigurat, persoana pagubita i
asigurator (art. 43 alin. 1). Cuantumul acesteia se va stabili in conformitate cu prevederile
contractuale sau prin ho tarare judecatoreasca.
In cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul va plati despagubirea direct celui
pagubit, in masura in care acesta din urma nu a fost despagubit chiar de asigurat. Daca
asiguratul demonstreaza ca l-a despagubit el pe cel prejudiciat, va fi indreptatit sa primeasca
despagubirea de la asigurator.
Reasigurarea
Notiune
9

Uneori, pentru o mai mare dispersare a riscurilor care ar putea rezulta dintr-un
contract de asigurare, asiguratorul insui recurge la asigurare, incheind cu alti asiguratori
contracte de reasigurare. In aceasta situatie, in noul contract, asiguratorul initial va dobandi
calitatea de reasigurat, iar persoana care il asigura se va numi reasigurator.

Reasigurare este contractul prin care o persoana, numita reasigurator, se obliga ca, in
schimbul unei sume de bani (prima de reasigurare), sa suporte in totalitate sau inparte
sumele pe care asiguratorul va trebui sa le plateasca persoanelor asigurate (contractanti sau
beneficiari) in baza contractelor de asigurare incheiate cu acestea.
Contractul de reasigurare prezinta aceleai elemente ca i cel de asigurare.
Reasigurarea poate fi:
-

totala in cazul in care reasiguratorul se obliga sa suporte integral sumele care vor fi
platite de asigurator persoanei asigurate (contractant sau beneficiar) cu titlu de
indemnizatie de asigurare;

partiala, atunci cand reasiguratorul consimte sa achite doar o parte din aceste

sume.
In raport de modul in care partile convin sa preia riscurile asumate prin contracte de
asigurare, reasigurarea poate fi:
-

unilaterala - doar o parte a contractului preia riscul asumat de cealalta parte sau o
cota din acesta;

reciproca - fiecare parte a contractului preia riscul asumat de cealalta prin contracte
de asigurare, partial sau in totalitate.
Efectele reasigurarii
Reasigurarea nu stabilete nici un raport juridic intre asigurat i reasigurator, fiecare

dintre ei ramanand tert fata de actul juridic la care celalalt este parte (asiguratul fata de
reasigurare, iar reasiguratorul fata de asigurarea initiala).
De asemenea, prin reasigurare nu se stinge obligatia asumata de catre asigurator (art.
47 din Legea nr. 136/1995).
Reasigurarea produce efecte doar intre partile contractante (asigurator i
reasigurator). Astfel, in situatia in care riscul asigurat in primul contract (asigurarea initiala)
se produce, reasiguratorul este obligat sa suporte plata indemnizatiilor pe care reasiguratul
(asiguratorul initial) le platete (art. 46 lit. a din Legea nr. 136/1995).
incetarea contractului de asigurare
Contractul de asigurare inceteaza prin ajungerea la termen sau prin producerea

riscului asigurat.

Contractul poate inceta i prin denuntare unilaterala a contractului de catre oricare

dintre parti, reziliere i constatarea saupronuntarea nulitatii contractului.
Rezilierea poate interveni de drept in situatiile prevazute de lege (de exemplu, daca
inainte de a incepe obligatia asiguratorului riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a
devenit imposibila - art. 14 din Legea nr. 136/1995, sau in cazul in care bunul asigurat este
instrainat i in contract nu se prevede altfel - art.30) sau poate fi pronuntata de catre instanta
de judecata, caz in care este judiciara.

469

F. Succesiuni
F.1. Reguli generale privitoare la mo^tenire. Caracterele generale ale trnsmiterii
mo^tenirii. Deschiderea mo^tenirii. Conditiile generale ale dreptului la
mo^tenire
Reguli generale ale transmiterii mo^tenirii
Notiunea de mo^tenire (succesiune)
Prin motenire se intelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate
catre una sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane juridice ori statul).
In limbaj juridic, persoana despre a carei motenire este vorba, defunctul se mai
numete i de cujus, abreviere din formula dreptului roman is de cujus succesione agitur.
Despre motenire, jurisconsultul roman Iulian scrie, ca ea este dobandirea intregului
drept pe care l-a avut defunctul (Hereditas nihil alind est quam succesio in universum ius
quod defunctus habuit)
Persoanele care dobandesc patrimoniul defunctului se numesc motenitori" sau
succesori", la care adaugam ca in textele codului civil se utilizeaza termenii de erede" sau
erezi", coerezi ( de ex. art. 692, 693, 696, 699, 701 Cod civil etc.).
In cazul motenirii testamentare, cel care dispune de averea sa prin testament se
numete testator, iar cel care beneficiaza de testament se numete legatar.
Felurile mo^tenirii
Potrivit art. 650 din C. civil, succesiunea se defera prin lege, sau dupa vointa omului, prin
testament."
Prin urmare, dupa cum rezulta din textul citat, motenirea (succesiunea sau
ereditatea) este de doua feluri: legala i testamentara.
Mogtenirea este legala atunci cand transmisiunea din cauza de moarte are loc in
temeiul legii. Motenirea legala intervine atunci cand cel care lasa motenirea nu a

dispus de averea sa total sau partial prin act de ultima vointa, in timpul vietii, adica prin
testament. De aceea, in doctrina succesiunea legala se numete i ab intestat. Ea mai
opereaza i atunci cand manifestarea de vointa, sub forma testamentului, dei ea exista, nu
ii produce efectele, in total sau in parte.
Cu alte cuvinte, motenirea este legala fiindca patrimoniul defunctului se transmite la
persoanele care sunt determinate de lege, motenitorii justificand aceasta calitate potrivit cu
ordinea, gradul i cotele pe care le determina textele legale corespunzatoare.
Persoanele care dobandesc motenirea in temeiul legii sunt motenitori universali,
cand unul sau mai multi motenitori au vocatie la intregul patrimoniu ramas dupa defunct.
Rezerva este culeasa in toate cazurile cu titlu universal. Motenitorii legali nu pot avea
vocatie numai la bunuri singulare, (ut singuli), adica nu pot exista motenitori legali cu titlu
particular, ceea ce este specific, dupa cum vom vedea, in cazul motenirii testamentare.
Mogtenirea este testamentara cand se intemeiaza pe testament ca act de ultima
vointa al defunctului.
In cazul motenirii testamentare, cel care dispune de averea sa prin testament se
numete testator, iar persoanele gratificate se numesc legatari.
Legatarul poate sa fie : a) universal, atunci cand are vocatie la intregul patrimoniu
lasat de defunct, b) cu titlu universal, cand are vocatie la o fractiune din masa succesorala; c)
cu titlu particular, cand are vocatie la bunuri singulare, anume determinate (ut singuli).
Mogtenirea conventionala se poate realiza printr-o donatie de bunuri viitoare, care
poate avea ca obiect fie intregul patrimoniu ce il va lasa donatorul la moartea sa, fie o
fractiune din acesta, fie, in sfarit, unele bunuri anume individualizate.
Cel care dispune de averea sa prin donatii de bunuri viitoare se numete donator de
bunuri viitoare, iar persoanele care culeg mogtenirea se numesc donatari de bunuri viitoare.
Dispozitiile legale ale art. 933 i 934 C. civil, care reglementeaza motenirea
conventionala, au fost abrogate odata cu intrarea in vigoare a Codului familiei in 1954.

Lipsa de interes practic in prezent al acesteia, este motivul pentru care este amintita doar in
treacat.
1. Coexistenta celor doua feluri ale mo^tenirii
In dreptul romanesc este recunoscuta coexistenta motenirii legale alaturi de
motenirea testamentara. Interpretarea care este data de art. 650 C. civil, duce la concluzia ca
ele nu se exclud, ci dimpotriva, motenirea legala poate coexista cu cea testamentara.
Daca testatorul a facut un legat sau mai multe cu titlu universal, dar care nu epuizeaza
intregul patrimoniu succesoral (ex. a lasat ^ din patrimoniu), devolutiunea motenirii va fi
testamentara, in limitele legatului (sau a legatelor) i legala pentru restul motenirii.
In situatia in care testatorul a instituit prin testament mai multi legatari cu titlu
universal, astfel incat aceste legate epuizeaza intreaga motenire, sau daca testatorul a
instituit unul sau mai multi legatari universali, devolutiunea motenirii va fi numai
testamentara.
Daca insa prin testament a fost incalcata rezerva instituita in favoarea motenitorilor
rezervatari, atunci cand acetia exista -ei beneficiaza de o parte din motenire chiar i
impotriva vointei liberale a testatorului-, ei vor dobandi, potrivit legii, partea din motenire
corespunzatoare rezervei i numai pentru restul ramas devolutiunea succesorala va fi
testamentara.
Numai daca nu exista motenitori rezervatari, iar legatele epuizeaza patrimoniul
succesoral, motenirea testamentara inlatura pe cea legala.
In literatura juridica s-a ridicat problema daca o persoana poate sa vina la motenire
atat in calitate de motenitor legal cat i in calitate de motenitor testamentar, adica sa
cumuleze cele doua vocatii succesorale. Raspunsul este afirmativ, avand in vedere coexistenta
dintre cele doua forme de motenire. De exemplu, in cazul in care un legatar este in acelai
timp i ruda (fiu, etc.) cu vocatie succesorala concreta la motenire a lasata de defunct.
Calitatea de legatar coexistand cu aceea de motenitor legal este dublata de aceasta.

2. Particularitati ale mo^tenirii in dreptul roman i evolutia institutiei in diferite

legislatii
In dreptul roman motenirea testamentara avea o mare insemnatate, la romani, fiind o
dezonoare de a muri fara testament. La romani, succesiunile erau considerate legitime
(succesio ab intestato sau legitima) sau testamentare (succesio testamentaria). Succesiunea
ab intestat nu avea loc decat in lipsa ce lei testamentare. Cu alte cuvinte, succesiunea
testamentara era, la romani, regula, iar cea legala (ab intestat), exceptia, pentru ca in
mentalitatea juridica a epocii era de onoarea unui cetatean roman sa lase intotdeauna un
motenitor instituit. De aceea, Legea celor XII table proclamase dreptul de a testa intr-un
mod absolut, reflectand conceptia epocii.
In evolutia sa dreptul succesoral s-a schimbat, in sensul ca motenirea legala (numita
legitima i ab intestat) este regula generala, iar motenirea testamentara este exceptia.
Exista multa similitudine intre textul art. 650 C. civil roman i cel similar din C. civil
italian (art. 720 C. civil italian), existand i un precedent in Codul Caragea, potrivit caruia
motenirea este primirea fara diata, sau cu diata.
In dreptul roman, testamentum are intelesul de marturie a intentieF facuta i in fata
unei persoane, pentru a fi valabila; definitia data testamentului roman in doctrina este aproape
identica celei care este valabila ca acceptiune i astazi.
Aadar, predominanta era devolutiunea testamentara i ca aceasta avea ca tinta
principala instituirea unui erede. Din aceasta rezulta ca motenirea testamentara era
incompatibila cu cea legala, aceasta din urma ii gasea aplicabilitate numai in absenta
testamentului.
In dreptul francez a existat, in doctrina de la inceputul secolului XX, o controversa
vie asupra chestiunii de a ti daca legiuitorul a urmat dreptului roman sau obinuielnic;
parerile sunt impartite, unii sustinand ca vointa omului nu poate sa faca decat legatari i
donatari, nu insa motenitori.
Legiuitorul roman nu a mai prilejuit aceasta controversa. In dreptul nostru
motenirea legala este regula, eaputand fi inlaturata, dar numai in anumite conditii, prin
legatele instituite prin testament, care este exceptia.

Facand comparatie cu dreptul roman i raportat la disputa din literatura juridica

franceza, din interpretarea ce rezulta din legislatia noastra, testamentul este actul juridic care
nu poate i nu iipropune sa instituie motenitori (erezi), ci numai legatari.
Ca racterele generale ale transmiterii mo^tenirii
In literatura juridica se admite ca transmisiunea motenirii are urmatoarele caractere
juridice: 1) este o transmisiune din cauza de moarte (mortis causa); 2) este o transmisiune
universala intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului; 3) este o transmisiune unitara i
indivizibila, avand in vedere ca patrimoniul este privit unitar i in principiu, indivizibil.
1. Transmisiunea mogtenirii este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis causa),
intelegandu-se prin aceasta ca ea se produce numai la moartea unei persoane
fizice.
Prin moarte se intelege incetarea din viata a unei persoane fizice, fie ca este vorba de
moarte fizic constatata, fie moarte declarata prin hotarare judecatoreasca. Numai decesul unei
fiinte umane poate deschide motenirea. Incetarea existentei unei persoane juridice nu poate
niciodata sa aiba acest efect.
Faptul mortii persoanei fizice are consecinta disparitiei acesteia ca subiect de drept,
dar patrimoniul sau, continua sa existe, i pentru ca el nu poate ramane fara titular, urmeaza
sa fie transmis, dupa anumite reguli reglementate legal, fie unor persoane fizice, fie mai
multor persoane juridice, fie statului. Ca transmisiune pentru cauza de moarte, in cazul
motenirii, moartea este elementul distinctiv care o face sa se deosebeasca de transmisiunea
prin acte juridice intre vii (inter vivos).
2. Transmisiunea mo^tenirii este o transmisiune universala.
Acest caracter rezulta din faptul ca transmisiunea motenirii are ca obiect o
universalitate juridica: patrimoniul persoanei decedate. Patrimoniul persoanei fizice este
constituit din totalitatea drepturilor i obligatiilor care au apartinut acesteia.

Astfel, motenirea (succesiunea) nu este o transmisiune a unor bunuri singulare

privite in individualitatea lor specifica, pentru ca ea consta in mod esential, intransmiterea
unei averi, privita in universalitatea ei, care este patrimoniul persoanei decedate.
Din acest punct de vedere mogtenirea este diferita transmisiunii intre vii -inter vivos-,
pentru ca aceasta din urma nu poate avea ca obiect decat bunuri singulare, iar nu patrimoniul
insui sau fractiuni din patrimoniu. Patrimoniul in totalitatea lui nu poate fi transmis cat timp
titularul sau traiete i are calitatea de subiect de drept, deoarece atributul nu poate fi
separat de subiect".
De aici rezulta ca:
a) Transmisiunea motenirii avand ca obiect un patrimoniu - care este alcatuit atat
din drepturi cat i din obligatii -, in mod necesar prin motenire se transmit nu
numai drepturile dar i obligatiile patrimoniale ale defunctului. Transmisiunea
motenirii devine, atat activa, cat i pasiva, deosebind-o de transmiterile intre vii
care nu pot transmite in principiu doar drepturi, nu i obligatii. Transmiterea
datoriilor pe care le-a avut defunctul pot sa aiba loc prin motenire, tocmai pentru
ca ea are ca obiect o universalitate.
b) Drepturile transmise prin motenire nu sunt privite in individualitatea lor, ci
numai ca parti alcatuitoare ale patrimoniului. De aici rezulta ca transmisiunea
activa a acestei universalitati se va efectua i va fi opozabila fata de terti fara a fi
conditionata de efectuarea formalitatilor de publicitate prevazute de lege pentru
fiecare din drepturile ce o compun, in conformitate cu regulile de publicitate a
drepturilor imobiliare prevazute de Decr. Lege nr. 115/1938 i Legea nr. 7/1996.
Unul dintre principiile de carte funciara este principiul opozabilitatii fata de terti a
inscrierii, dobandirii, modificarii sau stingerii drepturilor reale imobiliare,
reglementat de art. 27 al Legii nr. 7/1996, privind cadastrul funciar. Printre
exceptiile de la regula opozabilitatii fata de terti a inscrierii dobandirii, modificarii
sau stingerii de drepturi reale imobiliare, respectiv printre cazurile in care
dobandirea drepturilor reale imobiliare este opozabila fata de terti fara inscrieri in
cartea funciara conform art. 28 al legii, este i succesiunea, alaturi de accesiune,
vanzare silita i uzucapiune.
Principiul transmisiunii universale a motenirii opereaza i atunci cand motenitorul

sau motenitorii au vocatie universala, legala sau testamentara, cat i atunci cand au numai o
vocatie cu titlu universal.

Este de retinut ca transmisiunea motenirii nu mai este universala, ci cu titlu

particular, atunci cand cel care lasa motenirea a dispus in timpul vietii, prin testament, de un
anumit bun al sau, sau de mai multe bunuri individual determinate. Aceasta nu contrazice
caracterul universal al motenirii, chiar daca legatele ar epuiza tot activul succesoral.
3. Transmisiunea mogtenirii este unitara. In cadrul succesiunii patrimoniul fiind
privit ca un tot unitar, i motenirea este in principiu unitara. Aceasta inseamna ca
motenirea compusa din patrimoniul defunctului (drepturile i obligatiile care il alcatuiesc)
se transmite motenitorilor legali sau testamentari dupa aceleai norme juridice. Motenirea
nu se frange intr-o pluralitate de motenitorf\ indiferent de natura sau originea bunurilor
care o compun. Ace st principiu este creatia jurisconsultilor romani.
Aadar, caracterul unitar al transmiterii motenirii se bazeaza pe regula ca
transmiterea patrimoniului se face dupa aceleai norme juridice, fara a face distinctie intre
diferitele bunuri care il compun: dupa natura lor (drepturi reale sau drepturi de creanta,
mobile sau imobiliare); dupa provenienta lor; dupa originea lor (motenite sau cumparate);
dupa modalitatile in care sunt afectate (termen sau conditie).
Se admite i existenta unor exceptii de la caracterul unitar al transmisiunii
motenirii. Aceste exceptii sunt:
a) Daca unul sau o parte dintre motenitori sunt cetateni straini sau apatrizi,
acetia nu pot dobandi terenuri prin motenire. Daca dobandesc terenuri sunt
obligati sa le instraineze in termen de 1 an de la data dobandirii, sub
sanctiunea trecerii gratuite in proprietatea statului (art. 68 din legea nr.
18/1991 -r-, privind fondul funciar i art. 3 din legea nr. 54/1998 privind
circulatia juridica a terenurilor).
b) In cazul sotului supravietuitor, potrivit art. 5 din Legea nr. 319/1944, daca
acesta vine la motenirea sotului decedat in concurs cu alti motenitori decat
descendentii, el are dreptul, afara de partea sa succesorala, la mobilele i
obiectele apartinand gospodariei casnice, precum i la darurile de nunta.
Aceasta inseamna ca pentru aceste bunuri legiuitorul a inteles sa deroge de la
caracterul unitar al motenirii astfel cum acesta este reglementat de articolele
Codului civil roman.

c) O parte a literaturii juridice mentioneaza printre exceptiile de la caracterul

unitar al motenirii cazul transmisiunii drepturilor de autor, astfel cum acestea
sunt reglementate de art. 6 din Decr. 321/1956, privind drepturile de autor. In
prezent, acest decret este abrogat i in conformitate cu art. 25 (1) din Legea
nr. 8/1996, privind drepturile de autor i drepturile conexe, drepturile de autor
se transmit prin motenire potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de
ani, iar daca nu sunt motenitori, exercitiul acestor drepturi revine
organismului de gestiune colectiva, din domeniul respectiv de creatie. Reiese
o transmitere restrictiva a motenirii dreptului de autor in raport de regulile
generale ale motenirii din codul civil, iar statul nu culege motenirea in lipsa
motenitorilor, potrivit art. 680 din acelai cod civil.
d) Tot astfel, potrivit art. 66 din Legea nr. 105/1992, privitoare la reglementarea
raporturilor de drept international privat, daca persoana decedata a fost de
cetatenie romana i in masa succesorala intra un bun imobil situat in
strainatate, ori daca defunctul a fost strain i in masa succesorala intra un
imobil situat in Romania, succesiunea imobilelor mentionate va fi guvernata
de legea de la locul situarii acestora (lex rei sitae); iar in privinta motenirii
bunurilor mobile, indiferent de locul situarii lor, va fi guvernata de legea
nationala a tarii pe care defunctul o avea ca patrie la data mortii (lex patriae).
Aceste exceptii sunt relative, intrucat opereaza numai in cadrul devolutiunii legale a
motenirii, deoarece defunctul poate lasa prin testament nu numai bunurile care intra in
compunerea patrimoniului sau, dar chiar poate determina legea care sa fie aplicabila, alegand
intre lex rei sitae i lex patriae.
e) Alte derogari referitoare la termenul de acceptare al succesiunii care este altul
decat cel de 6 luni prevazut de art. 700 din C. civil sunt cuprinse in legea nr.
18/1991, privind fondul funciar, republicata; legile nr. 112/1995 i nr.
10/2001, privind revendicarea imobilelor preluate abuziv de stat in perioada 6
martie 1945 -22 decembrie 1989. Termenul de acceptare este prorogat de la
data intrarii in vigoare a acestor legi i nu de la data mortii lui de cujus (ex.
art. 8 i 13 din Legea nr. 18/1991).

f) In domeniul legislatiei muncii i al protectiei sociale, in cazul decesului unui

salariat, drepturile baneti care se cuvin pana la data cand s-a produs decesul,
precum i in cazul accidentelor de munca soldate cu moartea angajatului, se
platesc de catre autoritatile publice competente sau de catre angajator sotului
supravietuitor, copiilor sauparintilor lui i, numai in lipsa acestora se platesc
celorlalti motenitori in conditiile dreptului comun.
4. Transmisiunea mogtenirii este indivizibila. Acest caracter rezida din imprejurarea
calificata juridic ca patrimoniul persoanei fizice este un tot indivizibil i, pe cale de
consecinta, transmisiunea motenirii nu poate fi decat indivizibila. Materializarea concreta a
caracterului indivizibil al mogtenirii consta in aceea ca acceptarea sau renuntarea la
motenire au fiecare dintre ele, ca acte de exprimare ale motenitorului, caracter indivizibil
i, drept urmare, nu se poate accepta sau, dimpotriva, renunta numai la o parte din motenire.
Fiecare motenitor trebuie sa faca unul din cele doua acte de vointa: fie sa accepte
motenirea i atunci este acceptant al motenirii potrivit vocatiei sale, fie sa renunte la
motenire, i atunci se considera ca este cu totul strain de motenire.
Caracterul indivizibil al motenirii nu impiedica pe cel care indeplinete conditiile
pentru a moteni, avand calitatea de motenitor, de a accepta sub beneficiu de inventar,
situatie in care succesibilul va raspunde pentru datoriile i sarcinile motenirii in limitele
activului primit (intra vires hereditatis).
Acelai principiu al indivizibilitatii motenirii ne explica de ce, daca la motenire
sunt chemati mai multi motenitori, fiecare avand vocatie la intreaga avere, renuntarea sau
nedemnitatea unuia dintre acetia face sa creasca de drept, partile celorlalti comotenitori (in
virtutea dreptului de acrescamant).
De la caracterul indivizibil al motenirii exista o derogare legala speciala recunoscuta
i de jurisprudenta, in privinta motenitorilor cu vocatie succesorala care depun cererea in
conditiile art. 12 din Legea nr. 18/1991 (art. 13 dupa republicare). Acest text legal deroga de
la caracterul indivizibil al devolutiunii motenirii in dublu sens: pe de o parte, motenitorii
acceptanti se pot prevala sau nu de dreptul de reconstituire a proprietatii private asupra
terenurilor apreciind daca depun sau nu cerere, iar pe de alta parte, succesibilii neacceptanti
anterior (la data deschiderii motenirii) sunt, in temeiul legii, de drept, repui in termen, dar
numai cu privire la reconstituirea terenurilor, ramanand insa straini de motenire in raport cu

alte bunuri succesorale.

Deschiderea mostenirii
Notiune a
9

Prin deschiderea mostenirii intelegem faptul juridic care da natere transmisiunii

succesorale. In dreptul nostru civil, acest fapt coincide cu momentul mortii naturale a celui
care lasa patrimoniul alcatuitor al mostenirii. Potrivit art. 651 C. civil: succesiunile se
deschidprin moarte." Deschiderea mostenirii prezinta o importanta juridica deosebita intrucat
motenitorii nu pot dobandi nici un drept asupra patrimoniului ramas dupa o alta persoana
fata de care are vocatie succesorala pana in momentul deschiderii mostenirii prin moarte,
deoarece patrimoniul unei persoane fizice nu poate fi transmis i dobandit decat la moartea
titularului. Din textul art. 651 din cod, citat, rezulta ca o persoana in viata niciodata nu poate
sa transmita o mostenire, de unde i regula ca nu poate fi mostenit un om viu (nulla est
viventis hereditas). Moartea naturala a aceluia care lasa mostenirea poate fi constatata in mod
fizic, prin examinarea directa a persoanei decedate, iar daca aceasta nu este cu putinta,
instanta judecatoreasca o poate declara prin hotarare privind constatarea mortii prezumate.
Hotararea declarativa a mortii prezumate produce efectele mortii de la data stabilita prin acea
hotarare ca fiind aceea a decesului (art. 18 din Decr. nr. 31/1954). Din punct de vedere al
analizei pe care o facem, deschiderea mostenirii prezinta importanta sub doua aspecte: data si
locul deschiderii mostenirii.
Data deschiderii mostenirii
1. Mostenirea se deschide in clipa mortii celui care lasa mostenirea.
Am vazut ca mostenirea se deschide prin moarte", intelegandu-se prin aceasta ca
data deschiderii ei coincide cu momentul mortii celui care lasa mostenirea.
Persoanele care pretind motenirea sau anumite drepturi asupra acesteia trebuie sa
dovedeasca faptul mortii fizice, precum i data cand acest fapt s-a intamplat. Dovada se face
dupa regulile dreptului comun conform art. 1169-1170 din C. civil Jnscrisuri, prin martori,
prin prezumtii, prin marturisirea unei parti." Inscrisul doveditor cel mai des intalnit in
asemenea imprejurari este actul de deces din registrul de stare civila in baza caruia se
elibereaza certificatul de deces, moartea fiind constatata i inregistrata de organele
administrative competente de la locul decesului.

Atunci cand decesul nu a putut fi constatat in mod direct, actul de deces se

intocmete pe baza hotararii judecatoreti declarative a mortii prezumate, in care este
cuprinsa i data stabilita de instanta ca fiind data mortii, in conditiile art. 18 din Decr. nr.
31/1954.
Mentiunile trecute in certificatul de deces privitoare la data fac dovada pana la proba
contrarie. Moartea este un fapt material, dovada contrara mentiunilor din certificat se va
putea face prin orice mijloc de proba admis de lege, inclusiv expertize i prezumtii.
In cazul in care ii pierd viata mai multe persoane (accidente, calamitati naturale,
imprejurari de razboi, catastrofe etc.), dovada momentului mortii este greu de facut. In aceste
situatii, atunci cand persoanele decedate au vocatie la motenire reciproca (cand ora sau
minutul mortii are importanta), legiuitorul a instituit prezumtia ca au murit in aceeai clipa
(art. 21 din Decretul nr. 31/1954).
2. Interesul practic a l datei deschiderii mo^tenirii.
Stabilirea datei deschiderii motenirii prezinta o importanta juridica deosebita:
a) in functie de acest moment sunt determinate sfera persoanelor chemate la motenire,
in temeiul legii sau al testamentului, dupa caz, capacitatea lor succesorala i
drepturile ce li se cuvin asupra motenirii;
b) acesta este momentul pana la care retroactiveaza acceptarea motenirii sau renuntarea
la motenire;
c) acesta este momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de 6 luni
prevazut de art. 700 C. civil, pentru acceptarea motenirii; sau in caz de repunere in
termen se are ca punct de pornire aceasta data;
d) in cazul in care motenirea este culeasa de mai multi motenitori, data deschiderii
motenirii marcheaza inceperea starii de indiviziune intre ei i totodata este
momentul pana la care retroactiveaza efectul declarativ al impartelii motenirii;
e) in raport de aceasta data se stabilete compunerea masei bunurilor care alcatuiesc
motenirea, a fructelor i productelor care se aduc la masa succesorala;

f) avand in vedere principiul neretroactivitatii legii, acest moment este cel in raport de
care se va stabili legea care va carmui devolutiunea motenirii in cazul conflictului de
legi in timp. Este aplicabila legea care a fost in vigoare la data deschiderii motenirii,
chiar daca ulterior a fost modificata sau abrogata. Este de precizat ca acteleulterioare,
care tin de procedura de desfaurare a devolutiunii succesorale, cum sunt acceptarea
sau renuntarea la motenire, deschiderea procedurii succesorale notariale, organele
competente (notar public, instanta etc.) vor fi supuse legii care este in vigoare la data
cand se indeplinesc aceste acte, mai ales ca majoritatea acestor acte sunt de drept
procesual, iar in materia procedurii civile functioneaza principiul aplicarii imediate a
legii noi.
Locul deschiderii mo^tenirii
1. Notiunea de loc al deschiderii mo^tenirii.
In formularea initiala a textului art. 95 C. civil se prevedea ca domiciliul unei
succesiuni este domiciliul cel din urma al defunctului." Acest articol a fost abrogat de art. 49
din Decr. nr. 32/1954, insa se considera i in prezent ca locul deschiderii motenirii este locul
ultimului domiciliu al defunctului i nu are importanta daca acesta corespunde sau nu cu
locul decesului. Regula ultimului domiciliu rezulta implicit din art. 14 din C. pr. civila, care
da litigiile privitoare la motenire in competenta instantei celui din urma domiciliu al
defunctului precum i din art. 68 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici.
Aceasta solutie este conforma nu numai cu realitatea - in marea majoritate a cazurilor
locul decesului este chiar domiciliul ultim al persoanei in cauza - dar i cu necesitatile de
ordin practic, fiindca la acest ultim domiciliu se afla de regula probele care atesta existenta
patrimoniului succesoral i intinderea acestuia, precum i bunurile care compun masa
succesorala, acolo sunt cunoscuti sau locuiesc motenitorii. Nu intereseaza locul unde s-a
produs decesul, ci ultimul domiciliu al celui care lasa motenirea, care insa nu intotdeauna
coincide cu locul unde acesta a decedat. Notiunea de domiciliu este data de art. 13 din Decr.
nr. 31/1954, intelegandu-se locul unde o persoana ii are locuinta statornica sau
principala." Daca o persoana are mai multe locuinte statornice, domiciliul acesteia este la
locul unde este situata locuinta principala, unde aceasta a locuit efectiv i i-a desfaurat
activitatile principale sociale i culturale.

In mod obinuit domiciliul unei persoane este indicat de actul de identitate, insa
literatura juridica i practica judiciara i-au pus problema daca dovada domiciliului se poate
face i cu alte mijloace de proba, existand practic i ipoteza ca domiciliul real, astfel cum
este definit de art. 13 din Decr. 31/1954, sa fie altul decat cel mentionat inactul sau de
identitate. In aceasta privinta s-a pornit de la premisa ca domiciliul este o situatie de fapt,
ceea ce tinde spre concluzia ca dovada existentei unui alt domiciliu real decat acela inscris in
actul de identitate este admisibila.
Din interpretarea textului aratat este vorba de domiciliul de drept comun, adica
domiciliul real, voluntar al persoanei fizice cu deplina capacitate de exercitiu i de domiciliul
legal, adica cel fixat de lege, minorului sau persoanei puse sub interdictie, carora le este
stabilit domiciliul la parinti, la tutore, la curator, dupa caz.
In cazul decesului unei persoane care a avut domiciliul in strainatate - fara a se face
distinctie daca este vorba de un cetatean roman sau de un cetatean strain, locul deschiderii
mogtenirii este locul din tara unde se afla bunurile cele mai importante ale acestuia, in
conformitate cu art. 68 alin. 2 din Legea nr. 36/1995. Aceasta rezolvare, care este consacrata
doar in materia procedurii necontencioase notariale, s-a admis ca se impune i in cadrul
procedurii judiciare contencioase, cand instantele sunt chemate sa solutioneze litigiile.
Competenta revine instantei in circumscripta teritoriala a careia este sediul biroului notarial.
Daca domiciliul celui care lasa motenirea nu este cunoscut, pentru ca a fost nomad,
deschiderea mogtenirii se face la locul unde se afla bunurile mai importante, iar in lipsa de
bunuri, la locul unde s-a inregistrat moartea.
2. Interesul i efectele de ordin practic al locului deschiderii succesiunii.
Din faptul ca locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al defunctului
decurg unele consecinte, de ordin juridic i cu efecte practice:
a) cererea de deschidere a procedurii succesorale i inaintarea dosarului la notarul
public competent se face de catre secretarul consiliului local in raza caruia
defunctul i-a avut ultimul domiciliu; la fel, procurorul competent sau orice
persoana interesata pot sa ceara indeplinirea unor activitati in legatura cu
procedura succesorala (art. 68 alin. 1 din legea nr. 36/1995);
b) procedura succesorala necontencioasa, reglementata de legea nr. 36/1995, este de
competenta notarului public care are biroul notarial cu sediul situat in

circumscripta teritoriala a judecatoriei in care defunctul i-a avut ultimul

domiciliu (art. 10 lit. a din legea nr. 36/1995);

c) instanta judecatoreasca competenta a judeca cererile privitoare la validitatea sau

executarea dispozitiilor testamentare, cererile privitoare la dezbaterea mostenirii i cele pe
care le au motenitorii reciproc intre ei; cererile legatarilor sau ale creditorilor celui decedat
impotriva motenitorilor sau executorului testamentar (art. 14 din C. pr. civila). De
asemenea, cererile la care se refera art. 74 alin. 3 i art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995,
privind cererile celor vatamati prin masurile de inventariere i conservare a bunurilor
succesorale dispuse de notarul public; cererile privitoare la anularea certificatului de
motenitor etc.
In schimb, actiunile reale imobiliare, fara legatura cu problemele succesorale sunt de
competenta instantei in circumscripta careia se afla imobilul (art. 13 din C. pr. civila). Chiar
daca mostenirea este imobiliara, in ceea ce priveste imparteala mostenirii, competenta este
cea prevazuta de art. 14 al C. de pr. civila, apartinand instantei celui din urma domiciliu al
defunctului.
In cazul cand exista conflict de competenta intre instanta de la ultimul domiciliu al
defunctului i cea a locului unde se afla imobilul, competenta se stabileste prin prorogare in
conditiile art. 13 i 14 din C. pr. civila. Dispozitiile sunt imperative i se aplica (este
competenta instanta de la locul deschiderii mostenirii) indiferent daca in masa succesorala se
gasesc i imobile aflate in raza teritoriala a altei instante.
Conditiile generale ale dreptului la mostenire
Notiuni generale
1. Reglementare legala. Enumerare.
Pentru ca o persoana sa poata culege o mostenire sau parti din aceasta, ea trebuie sa
intruneasca urmatoarele trei conditii, prevazute de art. 654-658 din C. civil:
a) sa aiba capacitate succesorala;
b) sa aiba vocatie succesorala;
c) sa nu fie nedemna de a mosteni.

Primele doua sunt conditii pozitive i sunt comune celor doua feluri de mostenire
-legala i testamentara- , iar cea de a treia este o conditie negativa i este specifica motenirii
legale. Conditia vocatiei (chemarii) la motenire este creatia literaturii juridicei existenta ei
este unanim acceptata. Vocatia succesorala este o conditie a dreptului la motenire, numai ca
aceasta chemare ii are temeiul fie in lege (cand vocatia este legala) fie in testamentul lasat
de defunct (cand vocatia la motenire este testamentara).
Determinarea persoanelor chemate sa dobandeasca patrimoniul unei persoane fizice
decedate se numete devolutiunea mogtenirii.
Dreptul la motenire este garantat de insai Constitutia, fiind enumerat intre
drepturile fundamentale la Titlul II al legii fundamentale, art. 42.
Capacitatea succesorala
1. Notiune.
9

Orice persoana este capabila de a moteni, cu conditia de a exista in momentul

deschiderii succesiunii. Capacitatea succesorala este prevazuta de art. 654 C. civil: Pentru
a putea succede trebuie neaparat ca persoana ce succede sa existe in momentul deschiderii
succesiunii. Copilul conceput este considerat ca exista. Copilul nascut mort este considerat ca
nu exista."
Din examinarea textului rezulta urmatoarele:
a) pentru a moteni, persoana trebuie sa fie in viata la data deschiderii
motenirii. Adica ea trebuie sa existe", ceea ce se pune in corelatie
cu dovada acesteia in momentul mortii celui care lasa motenirea.
Numai o persoana vie poate moteni o persoana decedata; per a
contrario, cel ce nu era in viata la data deschiderii succesiunii nu are
capacitatea de a moteni. Exceptia, este copilul conceput, dar
nenascut.
b) nu poate moteni nici copilul care nu era conceput la data deschiderii
motenirii;
c) nu poate moteni nici chiar copilul conceput la data deschiderii
motenirii, daca s-a nascut mort.
Aceasta impune analiza pe rand a persoanelor care au capacitate succesorala, precum

i a celor care nu au aceasta calitate.

2. Persoanele fizice in viata au, indiscutabil, capacitate succesorala, drept

ancorat direct in dispozitiile art. 654 C. civil. Dreptul la motenire este
garantat constitutional oricarei persoane fizice (art. 42), fara deosebire de
rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de
opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala (art.4).
Persoana fizica in viata in momentul deschiderii motenirii areaceasta
vocatie, indiferent cat timp supravietuiete lui de cujus, chiar daca
aceasta dureaza doar cateva secunde, fiind astfel realizata conditia legii de
a fi in viata i drept urmare dobandind capacitate succesorala.
Legea civila nu conditioneaza capacitatea succesorala de durata vietii motenitorului
dupa momentul deschiderii motenirii. In ipoteza ca la randul sau moare la un rastimp scurt
dupa deschiderea succesiunii autorului sau, drepturile sale referitoare la succesiune il include
i pe cel de optiune succesorala, se transmite propriilor sai motenitori, fiind inclus in
patrimoniul care ramane dupa acest motenitor, ca un drept patrimonial al succesorilor sai.
3. Persoanele disparate. In ceea ce privete persoanele care au fost declarate
disparute prin hotarare judecatoreasca, art. 19 din Decr. nr. 31/1954, dispune: Cel disparut
este socotit in viata, daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa
definitiva." Din interpretarea textului citat reiese ca persoanele disparute -atat cele declarate
judecatorete (art. 16 alin. 1 din decret) cat i cele nedeclarate, dar considerate de lege ca
fiind disparute (art. 16 alin. 3 din decret) - au capacitate succesorala. Textul instituie o
prezumtie relativa ca disparutul este in viata. Daca persoana disparuta reapare fizic,
prezumtia devine certitudine, caz in care drepturile succesorale recunoscute disparutului se
consolideaza. Daca disparutul a fost declarat judecatorete mort, el motenete dupa
momentul care se stabilete, in ce-1 privete, prin hotarare judecatoreasca, ca fiind acela al
mortii. Astfel, atunci cand prin hotarare judecatoreasca devenita irevocabila data mortii
disparutului se fixeaza dupa data incetarii din viata a lui de cujus, cel declarat mort este
considerat ca a existat la data deschiderii motenirii, i, avand capacitate succesorala
drepturile sale vor trece la motenitorii sai.

In alta ipoteza, atunci cand in privinta disparutului s-a pronuntat ulterior o hotarare
judecatoreasca de moarte, iar data a mortii a fost stabilita una anterioara datei deschiderii
motenirii, cel disparut va fi considerat strain de motenire. Consecinta juridica cea mai
importanta este ca prezumtia relativa ca disparutul a fost in viata, a fost rasturnata i daca cel
declarat mort a dobandit drepturi patrimoniale in calitate de motenitor, calitate care se va
desfiinta retroactiv, tot ce a dobandit se va intoarce la masa succesorala de care vor profita
ceilalti motenitori indreptatiti. Motenitorii disparutului sunt obligati sa aduca la masa
succesorala tot ce au primit in calitate demotenitori, in legatura cu fructele facandu-se
distinctie dupa cum sunt de buna sau de rea-credinta.
Am vazut ca in cazul disparitiei cel disparut se prezuma a fi in viata, iar hotararea
judecatoreasca la randul sau stabilete o moarte prezumata. Astfel se poate intampla ca
ulterior sa se constate fizic ca cel disparut sau cel declarat judecatorete mort a decedat,
rezultand intr-un anume context, o stabilire directa prin examinarea cadavrului, indubitabil
aceasta va fi data decesului pentru ca este corespunzatoare realitatii. Evidenta realitatii
inlatura prezumtiile i infrange cele stabilite prin hotarare judecatoreasca.
Solutia va fi aceeai i in cazul in care disparutul a decedat, sau cel declarat
judecatorete mort a decedat i s-a stabilit moartea fizica a acestuia la o data anterioara mortii
lui de cujus. Drepturile succesorale urmeaza sa fie puse in acord cu realitatea.
In fine, daca hotararea judecatoreasca declarativa de moarte a celui disparut, care a
prevazut o data anterioara celei deschiderii mostenirii, a fost anulata, datorita reaparitiei
persoanei vizate de hotarare -cum cel in cauza (disparutul declarat mort) este in viata-, acesta
va beneficia retroactiv de drepturile sale, in concurs cu alti motenitori, sau singur, dupa caz,
potrivit cu principiile devolutiunii succesorale.
4. Persoanele concepute la data deschiderii succesiunii au, de asemenea, capacitate
succesorala. In conceptia codului civil roman, copilul conceput la data deschiderii succesiunii
are capacitate succesorala, cu conditia sa se nasca viu. Este o receptare de catre legislative
moderne a regulii cunoscuta din dreptul roman infans conceptus pro nato habetur, quoties
de commodis ejus agitur (copilul conceput trebuie sa fie considerat ca s-a nascut ori de cate
ori aceasta este in interesul sau). In legislatia noastra actuala regula se gasete reglementata
in art. 7 alin. 2 din Decr. nr. 31/1954, i in materia motenirii in art. 654 C. civil.
Conceptia copilului este o imprejurare de fapt i poate fi stabilita prin orice mijloc de

proba. Fata de cuceririle stiintifice, dei nu exista o ierarhie a probelor in dreptul procesual
civil roman, in materie de filiatie expertizele privind data probabila a conceptiei copilului pot
sa ofere date cu mai multa certitudine.
Legea a instituit timpul legal al conceptiei (art. 61 C. fam ), ca prezumtie absoluta
care nu poate fi combatuta. Este important ca la data deschiderii succesiunii sa fie conceput.

In privinta stabilirii momentului conceptiunii, nici un text legal nu da criterii

concrete, codul civil nu contine nici o dispozitie.
In materie de filiatie, art. 61 din C. familiei stabilete o prezumtie legala cu privire la
perioada conceptiei, care este cuprinsa intre a trei suta i a o suta optzecea zi dinaintea
naterii copilului.
Prezumtia timpului legal al conceptiunii fiind prevazuta in legislatia familiei, s-a pus
problema daca poate fi aplicata, prin asemanare, i in materia capacitati succesorale a
copilului care nu era inca nascut la data deschiderii succesiunii.
Intr-o opinie, s-a retinut ca dovada momentului conceptiei unui copil, atunci cand se
reclama in justitie o succesiune in favoarea acestuia, poate sa se faca prin orice mijloc de
proba in conditiile sistemului probator civil, in scopul de a se stabili ca acesta era conceput
din relatiile mamei cu barbatul la momentul decesului acestuia pe care reclama ca il
motenete, fiind eredele acestuia.
Prin urmare, potrivit acestei opinii, prezumtia instituita de lege (art. 61 din C.
familiei) privitoare la filiatia copilului fata de tatal sau este aplicabila doar in materia in care
a fost inscrisa, aceea a paternitatii din afara casatoriei. Este conceptia vechilor autori,
tributara reflexului i influentei pe care a exercitat-o o perioada indelungata codul civil
asupra statutului juridic al copilului din afara casatoriei. Dupa acest sistem prezumtia legala
privitoare la durata sarcinii nu poate fi extinsa ca atare de la materia filiatiei la aceea a
motenirii, dat fiind ca prezumtiile legale sunt de stricta interpretare."
Intr-o alta opinie, astazi aproape unanima, se admite ca prezumtia perioadei legale de
conceptie instituita de art. 61 C. fam. este valabila i in materia transmiterii moten irii, adica
devine aplicabila in dreptul succesoral in cazul in care problema filiatiei se interpune cu
problema stabilirii capacitatii succesorale a copilului conceput, dar nenascut.
De aici rezulta ca un copil care s-a nascut mai inainte de implinirea a 300 zile de la
moartea lui de cujus, este presupus conceput inainte de deschiderea succesiunii. Este solutia
care este mai realista, ea se desprinde din interpretarea coroborata a textului art. 654 C. civil,
art. 7 din Decr. 31/1954 raportat la art. 61 C. familiei.

5. Situatia comorientilor. Sunt comorienti persoanele care au vocatie succesorala

reciproca, ce au incetat din viata in aceeai imprejurare (catastrofa,naufragiu, razboi,
incendiu, accident, cutremur, inundatie etc), fara a se putea stabili care a decedat mai intai,
respectiv care dintre ele a supravietuit celeilalte.
Potrivit art. 21 din Decr. 31/1954, in cazul in care mai multe persoane au murit in
aceeai imprejurare, fara sa se poata stabili daca una a supravietuit alteia, ele sunt socot ite ca
au murit deodata.
Din punctul de vedere al dreptului la motenire prezinta importanta daca intre aceste
persoane exista vocatie succesorala reciproca, pentru ca numai in aceasta situatie intereseaza
a se stabili momentul mortii fiecaruia. Aadar, pentru a se putea pune problema comorientilor
intereseaza realizarea urmatoarelor situatii: a) existenta a doua sau mai multe persoane; b)
aceste persoane sa fie decedate in aceeai imprejurare; c) decesul sa aiba loc in conditii care
sa nu se poata stabili daca una a supravietuit alteia; d) intre persoanele decedate in aceeai
imprejurare sa existe vocatie succesorala reciproca. In literatura juridica s-a remarcat pe buna
dreptate ca problema se pune, chiar daca intre comorienti vocatia succesorala este unilaterala,
pentru ca spre deosebire de dreptul francez, legea noastra nu prevede conditia obligatorie
reciprocitatii vocatiei succesorale.
Dupa cum vom vedea, reciprocitatea vocatiei la motenire este insa un principiu in
dreptul nostru succesoral. Daca nu exista nici o corelatie care sa intereseze vocatia
succesorala, problema comorientilor nu se mai poate pune, neavand o semnificatie in privinta
chestiunii care se analizeaza.
Dreptul roman care a folosit ca sursa de inspiratie pentru cazul comorientilor, situatia
era rezolvata diferit de dreptul modern. Considerata commorientes, sau mai uzitat
simulperiunt, se prezuma ca persoanele socotite mai puternice, dupa sex sau in raport de
varsta, sunt cele care au supravietuit i deci deveneau motenitori la data deschiderii
mogtenirii.

Legislatia noastra a consacrat prezumtia mortii concomitente care este apreciata justa,
ea avand consecinta ca persoanele respective nu se pot moteni unele pe altele, intrucat se
prezuma ca nu a supravietuit una alteia i nu au capacitate succesorala una fata de alta i de
aceea fiecare comorient va fi motenit de proprii sai motenitori. De exemplu, sotii - care au
vocatie succesorala reciproca - decedeaza in aceeai imprejurare fara a se putea stabili care
dintre ei a supravietuit celuilalt, aplicand prezumtia mortii concomitente, nici unul nu va
putea moteni pe celalalt, fiindca nu se poate dovedi faptulca a existat in viata", unul dintre
ei in momentul mortii celuilalt sot si astfel ii lipseste capacitatea succesorala. Mostenirile
lasate de cei doi soti vor fi culese, ca doua mosteniri distincte, de catre mostenitorii fiecaruia
dintre ei, care atunci cand mostenitorii sunt alte persoane prezinta importanta deosebita (nu
au descendenti, sau acestia sunt din casatorii diferite etc).
Daca comorientii au mostenitori diferiti, problema prezinta importanta in ambele
cazuri, atat atunci cand au vocatie succesorala reciproca cat si unilaterala. Este cazul sotilor
decedati in aceleasi imprejurari dupa care au ramas mostenitori legali, respectiv ascendenti
sau colaterali sau fiecare dintre ei a dispus prin testament, in acest din urma caz fiecare in
favoarea celuilalt. Astfel, luand in discutie exemplul testamentului facut de un sot in favoarea
celuilalt, legatul instituit devine caduc din lipsa capacitatii succesorale a legatarului.
In literatura juridica mai recenta s-a pus si problema persoanelor fizice decedate in
acelasi timp (codecedatii). Ce solutie trebuie adoptata daca doua sau mai multe persoane
fizice - cu vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, legala sau testamentara- decedeaza in
acelasi timp si nu se poate stabili momentul decesului, iar cei in cauza nu sunt comorienti in
intelesul art. 21 din Decr. nr. 31/1954? Moartea a survenit in aceeasi zi, dar nu in aceeasi
imprejurare si nu exista identitate de cauza a mortii.
Solutia propusa ca singura posibila trebuie asimilata cu aceea a comorientilor, adica
prezumtia mortii concomitente, adica lipsa capacitatii succesorale reciproce sau unilaterale,
legale sau test amentare. Aceasta solutie se desprinde din textele codului civil (art. 654),
deoarece capacitatea succesorala este recunoscuta persoanelor aflate in viata la data
deschiderii succesiunii si dovada existentei" persoanei trebuie sa fie facuta de cel care
reclama mostenirea sau de cel care, la randul sau, il succede pe acesta din urma (actori
incubit probatio).
Intr-o viitoare reglementare legislativa se impune de lege ferenda reformularea sau

revizuirea textului art. 21 din Decr. nr. 31/1954, in sensul inlaturarii conditiei referitoare la
aceeasi imprejurare", pentru identitate de ratiune codecedatii sa fie asimilati ca au murit
concomitent.

Prezumtia instituita fiind una relativa, ea poate fi combatuta de cei interesati, care pot
fi mostenitorii diferiti ai comorientilor (sau codecedatilor). Datele cele mai elocventein
aceasta privinta pot fi furnizate de tiinta medicala atat de avansata in zilele noastre, prin
administrarea unei expertize medico-legale de acest gen, sau prin alte mijloace de proba.
6. Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii mogtenirii. Persoanele juridice au
capacitatea de a moteni cu conditia sa fie in fiinta la data deschiderii motenirii, adica la
data cand sunt inregistrate in conditiile prevazute de legea speciala de infiintare a acelei
persoane juridice. Caracteristic pentru persoanele juridice este faptul ca ele pot dobandi
motenirea exclusiv printr-un legat cuprins in testamentul lasat de defunct, deci intotdeauna
prin motenire testamentara.
In cazul persoanelor juridice, ca i in cazul persoanelor fizice, legea recunoate o
capacitate de folosinta anticipata, deci i dreptul de a moteni, inainte de data actului de
infiintare, in masura in care bunurile sunt necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in
mod legal. In categoria aceasta intra bunuri necesare formarii patrimoniului viitoarei persoane
juridice. De exemplu, o fundatie cu personalitate juridica poate sa ia fiinta i prin testamentul
celui care lasa motenirea ceea ce presupune ca fundatia respectiva ia fiinta ulterior decesului
testatorului, fara ca ea sa fi existat" efectiv la data deschiderii succesiunii (legea nr. 21/1924
i O.G. nr. 26/2000). Daca celelalte conditii de infiintare sunt indeplinite, fundatia infiintata
prin testament devine ulterior realitate i ca atare trebuie recunoscuta capacitatea ei
succesorala in mod anticipat. Situatia este des intalnita in toate legislatiile, unele fundatii
create ulterior decesului "creatorului" lor, au devenit celebre (Ex. Fundatia Nobel).
Legatul instituit care nu corespunde scopului, sau din alte motive persoana juridica
anticipata nu ia ulterior fiinta, va fi nul sau caduc, dupa cum motivul de ineficacitate a existat
anterior intocmirii testamentului sau a survenit ulterior, dar inainte de deschiderea motenirii.
Vocatia la mo^tenire
1. Notiune. Pe langa capacitatea succesorala, vocatia (chemarea) la motenire este
cea de a doua conditie pozitiva pe care trebuie sa o indeplineasca o persoana fizica sau
juridica, ori statul pentru a putea sa culeaga motenirea ramasa dupa de cujus. Chemarea la
motenire trebuie sa fie in virtutea legii sau in virtutea testamentului.

Determinarea persoanelor cu vocatie la motenirea unei persoane decedate poarta

denumirea de devolutiune succesorala. Devolutiunea succesorala este legala cand se face
prin lege, este testamentara cand se face prin testament; este conventionale cand se face prin
contract de donatie de bunuri viitoare.
2. Vocatia la mogtenire generala gi concreta. Vocatia la motenire are un dublu
inteles:
a) In sens general le desemneaza vocatia potentiala (eventuala) de a culege o motenire
lasata de o alta persoana. De exemplu, in cadrul devolutiunii legale au vocatie rudele
defunctului in linie directa fara limita de grad, precum i cele in linie colaterala, la
care vocatia este limitata pana la gradul IV inclusiv.
b) In sens concret vocatia utila, efectiva este determinata, prin devolutiunea succesorala,
prin care, dintre persoanele cu vocatie generala, sunt alese (selectate) dupa criterii
legale acele persoane care vor culege efectiv motenirea lasata de defunct. Vocatia
concreta presupune doua conditii: una pozitiva, existenta vocatiei generale i una
negativa, care presupune ca persoana in cauza sa nu fie inlaturata de la motenire de
un alt succesibil, care sa aiba vocatie (chemare) in rang preferat sau de un legatar.
Vocatia la motenire in ambele sale acceptiuni (generala sau concreta) nu se confunda
cu dreptul general la motenire garantat de art. 42 din Constitutie. Dreptul la motenire, ca
aptitudine abstracta devine potential prin intermediul vocatiei succesorale generale i efectiv
prin vocatia concreta la motenire."
Nedemnitatea succesorala
1. Notiune. Nedemnitatea sau nevrednicia succesorala este o pedeapsa civila care
consta in decaderea motenitorului, vinovat de o fapta grava fata de cel care lasa motenirea
sau fata de memoria acestuia, din dreptul de a-1 moteni.
Natura juridica a nedemnitatii este apreciata ca fiind o pedeapsa civila care este
opera legii i nu a vointei celui care lasa motenirea. Este a treia conditie, cea negativa, care
este alaturata celorlalte doua conditii pozitive.

Nedemnitatea are un cadru de aplicatie mult mai restrans. Excluderea nedemnului

este bazata pe o prezumtie de justitie sociala, avand la baza principiul ca o persoana, care s-a
facut vinovata de fapte grave fata de alta nu poate fi chemata la motenire. Odata ceeste
constatat faptul care genereaza nedemnitatea i dovada lui rezulta dintr-o hotarare
judecatoreasca, succesibilul vinovat de acel fapt pierde definitiv aptitudinea de a succede.
Originea nedemnitatii se trage din institutia romana a exheredarii, fiind prezenta i in
legislatiile moderne, dar cu acceptiuni diferite.
2. Cazurile de nedemnitate. Acestea sunt prevazute in mod expres i limitativ de art.
655 C. civil.
a) Atentatul la viata celui care lasa motenirea. Art. 655 pct. 1 C. civil, prevede ca
este nedemn de a moteni condamnatulpentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe
defunct." Prin urmare, cel care s-a facut vinovat de omor sau de tentativa de omor asupra
celui care lasa motenirea, pe langa pedeapsa penala, va fi sanctionat cu excluderea de la
motenire. Intr-adevar, ar fi imoral i contrar regulilor de convietuire sociala ca cineva sa
pastreze dreptul de a mote ni pe cel pe care l-a omorat ori a incercat sa-l omoare. Spre
exemplu, intr-o speta s-a statuat ca sotia este exclusa de la motenirea defunctului sau sot, a
carui viata a suprimat-o.
Din textul art. 655 pct. 1 C. civil rezulta ca pentru a opera acest caz de nedemnitate,
este necesar sa fie indeplinite cumulativ trei conditii:
Prima conditie este aceea ca motenitorul sa fi omorat cu intentie sau sa fi incercat
sa omoare pe cel care lasa motenirea. Din punctul de vedere al legii civile, pentru a opera
cazul de nedemnitate, este indeajuns intentia de a ucide i nu faptul material, consumat, al
omului. Simpla tentativa va fi sanctionata de legea civila. In doctrina s-a aratat unanim ca
sub aspect subiectiv, aceste fapte atrag nedemnitatea numai daca sunt savarite cu intentie directa sau indirecta -, iar nu i atunci cand uciderea este rezultatul unei culpe, dei este o
infractiune savarita.
A doua conditie este sa existe o hotarare judecatoreasca de condamnare a
motenitorului -in calitate de autor, coautor, complice, instigator, favorizator. Per a
contrario, daca motenitorul nu a fost condamnat, datorita unor imprejurari cum sunt
prescriptia raspunderii penale, a fost achitat pentru ca exista o imprejurare care inlatura
caracterul penal al faptei, atunci nu va fi nedemn.

In fine, este necesar ca hotararea penala de condamnare sa fi ramas definitiva.

Acceptiunea de tentativa sau fapta consumata se face potrivit dreptului penal.

b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mogtenirea. Art. 655 pct.
2 din C. civil prevede ca este nedemn: acela care a facut in contra defunctului o
acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa." Textul foloseste
terminologia de Acuzatie capitala" prin care se intelege ca mostenitorul sa faca
un denunt, o plangere sau o marturie impotriva celui care lasa mostenirea si care
sa atraga dupa sine condamnarea la moarte. In prezent pedeapsa cu moartea nu se
mai gaseste reglementata in legislatia penala romana, rezulta ca acest caz de
nedemnitate a devenit desuet, inoperant. De lege ferenda se impune o
reconsiderare a acestui caz de nedemnitate, in sensul ca cel care aduce invinuiri,
denunturi grave la adresa defunctului, sa nu-1 poata mosteni.
Acest caz de nedemnitate este de domeniul trecutului, el presup unea un denunt, o
plangere sau o marturie din partea mostenitorului la adresa persoanei la a carei mostenire are
o vocatie legala; aceste acuzatii sa fie susceptibile sa atraga condamnarea la moarte, dar care
se dovedeau a fi calomnioase, adica nereale, aspect ce rezulta (calomnia, lipsa de realitate)
din hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare.
c) Nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel care lasa mogtenirea. Asa cum
prevede art. 655 pct. 3 C. civil este nedemn de a mosteni pe de cujus:
jnotenitorul major care, avand cunotinta de omorul defunctului, nu a
denuntat aceasta justitiei." Legiuitorul a considerat ca aceasta este o neglijenta
culpabila, un fel de complicitate a mostenitorului major. Este prezumat ca el a
acceptat omorul defunctului, ceea ce este imoral si nu poate sa aiba satisfactia de a
culege mostenirea. Din articolul citat rezulta ca pentru opera nedemnitatea, legea
cere ca mostenitorul sa fi fost major, sa fi cunoscut omorul si sa nu il fi denuntat
organelor competente. Obligatia de denuntare a infractiunii este prevazuta si de
legea penala.
Mostenitorii minori, majorii pusi sub interdictie sunt presupusi a fi lipsiti de
discernamant si nu au aceasta obligatie de a denunta omorul a carui victima a fost cel care
lasa mostenirea. Obligatia de scutire a denuntului opereaza numai pe timpul minoritatii sau a
interdictiei.

Reticenta mostenitorului de a face denuntul sa nu fie socotita de lege scuzabila. In

acest sens art. 656 C. civil prevede ca lipsa de denuntare nu poate vatama in drepturile lor
pe ascendentii i descendentii omoratorului, pe afinii sai de acelasi grad, pe sotulsau sotia sa,
pe fratii sau surorile sale." In aceste cazuri, legea are in vedere aproprierea gradului de
rudenie sau de afinitate a persoanei motenitorului cu ucigaul lui de cujus. Prin urmare, prin
legatura de rudenie sau afinitate pe care o are cu criminalul, legea dispenseaza persoana
mentionata de obligatia omorului i, in consecinta, aceasta persoana nu este sanctionate
pentru omisiunea sa.
3. Modul cum opereaza nedemnitatea. Nedemnitatea opereaza de drept, in puterea
legii, daca sunt indeplinite conditiile sus-aratate, fara sa fie necesar sa fie pronuntata de
justitie.
Instanta judecatoreasca nu pronunta nedemnitatea, dar ea poate fi chemata, in caz de
litigiu, sa constate daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a opera
nedemnitatea. In literatura juridica s-a aratat ca instanta nu aplica pedeapsa civila a
nedemnitatii, deci nu decide ea sanctiunea prin hotararea pe care o pronunta, ci numai
constata intervenirea acesteia in virtutea legii. Efectul sau este inlaturarea calitatii de erede.
Momentul in care se constata nedemnitatea succesorala este ulterior deschiderii
motenirii, pentru ca numai atunci acesta prezinta interes. Cat timp dreptul nedemnului nu a
luat natere i nu a devenit actual, el nu poate fi decazut de lege din acest drept. El se poate
exclude i singur prin renuntare.
Invocarea nedemnitatii poate sa o faca orice persoana interesata, adica:
comotenitorii chemati la motenire impreuna cu nedemnul, care vor beneficia de dreptul de
acrescamant in cazul in care nedemnul este inlaturat de la motenire; de motenitorii
subsecventi, care vor culege ei motenirea in locul nedemnului; de donatarii sau legatarii
gratificati de defunct peste limitele calitatii disponibile; de creditorii acestora, care inlaturand
pe nedemn pe calea actiunii oblice i-ar asigura conservarea dreptului de gaj general asupra
patrimoniului debitorului lor; de instanta de judecata din oficiu, i chiar de catre cel
considerat nedemn.

Invocarea nedemnitatii poate sa fie facuta impotriva motenitorului vizat a fi

nedemn, iar dupa decesul acestuia poate fi invocata impotriva propriilor motenitori.
Motenitorii nu se pot apara ca fiind vorba de o pedeapsa civila are doar efect strict personal.
Nevrednicia opereaza de plin drept i daca s-a realizat in privinta aceleiai persoane calitatea
de motenitor dublata de nedemnitate el va fi socotit ca nu a fostniciodata motenitor. El nu
poate transmit e propriilor succesori o calitate pe care nu o are, prin reprezentare.
Pentru ca nedemnitatea opereaza de drept -ipso jure- s-a pus problema ca ea nu poate
deveni operanta decat daca a fost constatata printr-o hotarare judecatoreasca, atunci cand
nedemnul contesta acest lucru. Consecinta care rezulta din faptul ca, pe de o parte,
nedemnitatea operand de plin drept, pe durata procesului nedemnul este considerat egal
celorlalti motenitori sub aspectul vocatiei sale, pe de alta parte, odata ramasa irevocabila
hotararea judecatoreasca, calitatea se pierde in mod retroactiv, considerandu-se ca nu a avut
niciodata calitatea de motenitor.
4. Efectele nedemnitatii. Titlul de motenitor al nevrednicului este retroactiv
desfiintat i, drept urmare, nevrednicul este considerat ca nu a avut niciodata aceasta calitate.
Partea de motenire care i se cuvine sau, dupa caz, intreaga motenire este atribuita de lege
celor care motenesc alaturi de el ori, in lipsa lor, celor pe care nevrednicul i-ar fi inlaturat, in
tot sau in parte, de la motenire.
Inlaturarea de la motenire a nedemnului va fi profitabila pentru comotenitorii legali
sau pentru motenitorii legali subsecventi. In cazul in care nedemnul a fost un motenitor
rezervator, constatarea nedemnitatii poate fi profitabila i legatarilor sau donatarilor.
Daca nedemnul a intrat in posesia bunurilor motenirii inainte de constatarea
nedemnitatii, va fi obligat sa le restituie persoanelor indreptatite.
Restituirea se face, in principiu, in natura, iar daca aceasta nu mai este posibila din
cauza disparitiei sau pieirii bunului, nedemnul va fi obligat sa plateasca despagubiri.
Dupa regulile generale nedemnul are dreptul sa i se inapoieze sumele platite pentru
achitarea datoriilor motenirii, precum i cheltuielile necesare i utile.
Efectele nedemnitatii trebuie privite distinct, dupa cum ele sunt: efectele nedemnitatii
fata de nedemn; intre nedemn i tertele persoane; efectele nedemnitatii fata de descendentii
nedemnului.

a) Efectele nedemnitatii fata de nedemn. Pentru ca nedemnitatea il vizeaza in

principal pe cel nedemn, ea este o lipsa de calitate, aparitia ei anuleaza vocatia ereditara a
succesibilului. Titlul nedemnului, daca a existat i nu a operat nedemnitatea inainte de
aceasta, este desfiintat retroactiv, de la data deschiderii motenirii. El nu va puteapretinde cu
succes partea din motenire ce i s-ar fi cuvenit ca motenitor legal. Aceasta parte va fi culeasa
de cei care au venit la motenire impreuna cu el, in virtutea dreptului de acrescamant, sau de
cei pe care prezenta sa i-ar fi inlaturat de la motenire.
Rezulta ca inlaturarea de la motenirea nedemnului va fi profitabila pentru
comotenitorii legali sau motenitorii legali subsecventi. De aceasta situatie pot profita i
legatarii sau donatarii in cazul in care nedemnul era un motenitor rezervator, a carui prezenta
ar fi determinat reductiunea liberalitatilor excesive facute de cel care lasa motenirea.
Daca anterior constatarii nedemnitatii nedemnul a intrat in posesia bunurilor, va fi
obligat sa le restituie persoanelor indreptatite, pentru ca nu mai are nici un temei ca sa le mai
retina. Restituirea se face, in principiu, in natura, iar daca restituirea in natura nu mai este
posibila pentru ca bunul respectiv nu se mai gasete in materialitatea sa (a pierit, a fost
prelucrat, transformat) sau a fost instrainat ori a fost expropriat pentru cauza de utilitate
publica (potrivit legii nr. 33/1994), nedemnul care a fost considerat de rea credinta este de
drept pus in intarziere din chiar momentul intrarii sale in folosinta bunurilor motenirii va fi
obligat sa plateasca despagubiri, respectiv indemnizatia de expropriere sau de asigurare.
Conform art. 657 C. civil, in privinta fructelor naturale, industriale sau civile,
nedemnul are situatia posesorului de rea-credinta de la data deschiderii motenirii, fiind
obligat sa le restituie in natura, iar daca nedemnul le-a consumat sau a neglijat ca posesor sa
le culeaga, sau daca au pierit va restitui valoarea lor.
Nedemnul este indreptatit sa i se inapoieze sumele platite pentru achitarea datoriilor
motenirii, precum i cheltuielile necesare i utile, considerandu-se ca acestea au conservat
bunul, l-au pus in valoare i le-ar fi facut orice bun gospodar, deci i motenitorul cu vocatie,
in locul nedemnului.
Mai este important de mentionat ca drepturile i obligatiile nedemnului fata de
motenire, care se stinsera prin confuziune, vor renate in urma excluderii nedemnului de la
succesiune. Nedemnitatea produce efecte numai in privinta drepturilor succesorale, dar nu i
in privinta altor drepturi patrimoniale ale nedemnului ce nu-i au ca temei dobandirea in

legatura directa cu motenirea.

b) Efectele nedemnitatii in raporturile dintre nedemn i motenitorii sai. In

conformitate cu art. 658 C. civil copiii nedemnului vin la succesiune, in virtutea dreptului
lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greeala tatalui lor." De aici
rezulta ca descendentii nedemnului pot veni la motenirea defunctului in nume propriu, dar
nu i prin reprezentarea parintelui (tatalui) nedemn. Nevrednicia care este o pedeapsa civila
produce efecte i fata de ei, dei ei nu sunt vinovati de faptele parintilor, insa dupa regulile
devolutiunii, nedemnitatea intrerupe continuarea pe tulpina.
De exemplu, daca unicul fiu al defunctului era nedemn, copilul sau va putea culege in
nume propriu motenirea lasata de bunic, intrucat in lipsa de motenitori de un grad mai
apropriat, el este chemat la motenire, fara ajutorul reprezentarii i cu inlaturarea de la
motenire a altor rude ale defunctului, care fac parte din clase de motenitori subsecvente,
adica din clase de motenitori inferioare (de exemplu fratii defunctului care sunt colaterali)
sau sunt rude de un grad mai indepartat (cum ar fi nepotii defunctului). Astfel, in acest caz,
nedemnitatea nu produce nici un efect asupra copiilor nedemnului, pentru ca el are vocatie
proprie, iar nu prin reprezentarea autorului sau.
Daca insa defunctul a avut doi copii, dintre care numai unul este nedemn, copiii
nedemnului nu vor putea moteni dupa bunicul lor (chiar daca tatal lor nu mai este in viata la
data deschiderii motenirii), deoarece sunt rude de gradul II cu defunctul i vor fi inlaturati
de la motenire de celalalt copil al defunctului, care este ruda de gradul I, actionand
principiul proximitatii gradului de rudenie.
De aici rezulta ca art. 658 C. civil face distinctie dupa cum copiii vin la succesiune, in
temeiul dreptului lor sau preluand vocatia autorului lor.
In primul caz, atunci cand vin la succesiune in nume propriu, nevrednicia parintelui
nu impiedica pe urmaii sai sa vina la motenirea de la care acesta este indepartat ca nedemn.
In al doilea caz, cand copilul vine la motenire prin reprezentare, care este un
beneficiu al legii potrivit caruia un succesibil de grad mai indepartat poate sa urce in locul i
in gradul unui ascendent al sau precedat pentru a veni in concurs cu rudele defunctului de
grad mai apropriat, in aceasta situatie nedemnitatea parintelui se rasfrange i asupra lor.

Rezulta ca nevrednicia, ca pedeapsa civila, produce totusi efecte si asupra urmasilor

celui nevrednic, intelegandu-se prin aceasta ca sunt impiedicati sa vina la mostenirea
ascendentilor prin reprezentarea parintelui lor precedat daca acesta este exclus de la
mostenire.
c) Efectele nedemnitatii fata de terti. Este posibil, ca in intervalul de timp trecut de la
intrarea in posesiune si pana la constatarea nevredniciei, nedemnul sa fi incheiat acte juridice
cu terte persoane referitoare la bunurile mostenirii. El putea sa fi instrainat bunuri succesorale
sau sa fi constituit drepturile reale asupra lor ori sa fi savarsit anumite acte de administrate cu
privire la bunuri din averea succesorala, de exemplu a vandut un bun sau a constituit o
ipoteca asupra unui bun al mostenirii.
Se pune intrebarea care va fi soarta acestor acte?
Intrucat ca urmare a nedemnitatii titlul de mostenitor al nedemnului s-a desfiintat,
actele juridice incheiate cu privire la bunurile mostenirii vor fi si ele desfiintate potrivit
adagiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. Inseamna de aici, ca, in principiu,
nedemnitatea produce efecte si fata de terti, solutie deplin justificata in cazul tertilor de reacredinta (care cunosc in prealabil situatia de nedemnitate sau sunt in coniventa cu nedemnul
care a savarsit actul instrainarii in mod fraudulos), dar nu si in cazul tertilor de buna-credinta
care au avut incredere si au fost indusi de aparenta titlului de mostenitor al nedemnului.
Trebuie retinut ca, in mod exceptional, unele acte juridice incheiate de nedemn cu
tertele persoane ii vor produce totusi efectel,e in virtutea unor principii care le justifica.
a) Actele de conservare i administrare a bunurilor mostenirii incheiate de nedemn cu
tertele persoane vor fi mentinute pentru ca ele profita mostenitorilor adevarati si
interesul economic general este acela ca aceste bunuri sa fie puse in valoare.
b) Tot astfel, actele de instrainare vor ramane neatinse dupa cum facem distinctie:
-

daca actul de instrainare priveste un bun mobil corporal si a fost incheiat cu un tert de
buna-credinta, el este mentinut in baza art. 1909 C. civil, care instituie prezumtia de
proprietate favorabila posesorului.

daca actul de instrainare priveste un imobil si a fost incheiat cu un tert de bunacredinta, actul ramane neatins daca tertul dovedeste ca 1-a incheiat cu credinta ca a
incheiat actul cu adevaratul proprietar. Pentru a pastra actul tertul trebuie sa
dovedeascaca a fost supus unei erori comune i invincibile asupra calitatii de
motenitor a instrainatorului nedemn (error communis facit jus). Daca inainte de
vanzare imobilul era trecut in mijlocul de publicitate pe numele motenitorului
vanzator in calitate de proprietar, tertul dobanditor este aparat de principiile
publicitatii imobiliare in care trebuie sa se increada publicul. Buna-credinta a tertului
achizitor este prezumata, de vreme ce a cumparat de la proprietarul tabular, avand in
vedere ca atat notarul public cat i judecatorul de carte funciara sunt obligati -in
virtutea Legilor nr. 36/1995 i nr. 7/1996- sa verifice legalitatea operatiunii.

F.2. Mo^tenirea legala. Conditiile dreptului de mo^tenire legala. Principiile generale

ale devolutiunii legale a mo^tenirii i exceptiile de la aceste principii. Dreptul de
mo^tenire al rudelor defunctului. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor
Conditiile dreptului de mo^tenire legala
Notiunea de mogtenire legala. Prin devolutiune succesorala se intelege determinarea
persoanelor chemate sa moteneasca patrimoniul unei persoane fizice decedate.
Determinarea persoanelor chemate sa moteneasca poate fi facuta prin lege, prin
testament sau prin contract.
Prin urmare, motenirea este legala in cazul in care transmiterea ei are loc in temeiul
legii, in ordinea i in cotele determinate de lege. Defunctul nu a dispus prin testament de
bunurile sale, de aceea, aceasta motenire inca din perioada dreptului roman poarta
denumirea de motenire ab intestat. Se poate ivi imprejurarea ca defunctul sa fi dispus prin
testament de bunurile sale, insa testamentul se constata ulterior ca nu este valabil, situatie in
care motenirea este deferita tot dupa lege.

Dupa cum am aratat i in titlul anterior, reamintim ca exista situatii cand aceeai
motenire se transmite atat prin lege, cat i prin testament; de exemplu cand s-a testat pentru
intreaga avere, dar existand motenitori rezervatari, dispozitiile testamentare vor fi supuse
reductiunii i astfel actul de ultima vointa al defunctului (testamentul) va fi executat in limita
cotitatii disponibile, iar partea pentru care legea a constituit rezervarevine anumitor
motenitori legali. Reiese de aici ca in codul nostru civil nu a fost urmata calea rigida a
unitatii transmiterii motenirii, prin recunoaterea coexistentei devolutiunii legale a
motenirii cu cea testamentara, fiind o abatere de la principiul transmiterii unitare.
Notiunea de motenire legala nu se confunda cu devolutiunea legala a motenirii,
care reprezinta determinarea persoanelor chemate in temeiul legii sa moteneasca
patrimoniul persoanei fizice decedate.
In lipsa de testament, legiuitorul se substituie vointei defunctului, atribuind
motenirea acelor persoane care fiind apropiate defunctului se presupune ca nutrete fata de
acestea sentimente de afectiune puternica i ii insuete dispozitiile date de legiuitor.
2. Mijloace tehnice folosite pentru determinarea celor chemati la mogtenire in
temeiul legii. Legiuitorul acorda vocatie succesorala rudelor apropiate ale defunctului, care
pot sa fie: din casatorie, din afara casatoriei, din adoptie; in plus de rude sotul
supravietuitor, iar in lipsa acestora statului.
Rezulta ca se acorda semnificatie criteriului legaturilor apropiate de familie. Rudele
defunctului sunt, fie in linie dreapta, fie in linie colaterala.
Caracteristica fundamentala a devolutiunii succesorale legale este reciprocitatea
vocatiei la motenire. Aceasta inseamna ca daca o persoana are dreptul, dupa lege, sa
moteneasca pe alta, atunci i aceasta din urma, in sens invers, are dreptul sa o moteneasca
pe cea dintai.
Pentru a evita faramitarea excesiva a motenirii i pentru a tine seama cat mai bine
de apropierea, de afectiunea diferita ale defunctului pentru rudele sale, presupusa de legiuitor,
legea civila stabilete o anumita ordine in care rudele pot veni la motenire, prin excludere
intre ele. In acest scop legea folosete clasa (ordinul) de motenitori i gradul de rudenie cu
cel care lasa motenirea. Aadar, folosind cele doua mijloace tehnice, legiuitorul a recurs, pe
de o parte, la stabilirea unei ordini de preferinta intre diferitele categorii de rude (clasa de
motenitori), iar pe de alta parte, la limitarea vocatiei succesorale prin restrangerea cercului

rudelor chemate la motenire (gradul de rudenie) in cadrul aceleiai clase.

Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 45 din C. familiei: Rudenia este legatura
bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe
persoane au un descendent comun.
In primul caz, rudenia este in linie dreapta, iar in cel de al doilea in linie colaterala.
Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta." (Subl. ns.)
De asemenea, art. 659 C. civil prevede ca: succesiunile sunt deferite copiilor i
descendentilor defunctului, ascendentilor i rudelor sale colaterale... "
Clasa sau ordinul. Legiuitorul imparte pe motenitori in mai multe grupe, denumite
clase sau ordine, chemate la motenire intr-o anumita ordine, dupa o ierarhie preferata de
lege. Adica ordinea cu care ele vin la rand.
Codul civil roman in art. 669-675 imparte rudele defunctului in patru clase de
motenitori, care sunt enumerate in urmatoarea ordine de preferinta:
a) clasa descendentilor in linie dreapta (copii, nepoti, stranepoti, stra-stranepoti, etc), la
infinit fara limita de grad;
b) clasa ascendentilor privilegiati (parintii defunctului, din casatorie i din afara
casatoriei) i a colateralilor privilegiati (fratii i surorile defunctului i descendentii
acestora);
c) clasa ascendentilor ordinari (bunicii, strabunicii defunctului etc);
d) clasa colateralilor ordinari (unchii i matuile, precum i verii primari ai
defunctului).
Deosebit de clasele de motenitori enumerate de Codul civil, intre motenitorii legali
figureaza i sotul supravietuitor, chemat la motenire de legea nr. 319/1944. Sotul
supravietuitor este chemat la motenirea defunctului in concurs cu fiecare clasa de
motenitori, avand un drept distinct.
In cazul cand nu exista motenitori din niciuna din cele patru clase de motenitori i
nu exista nici sot supravietuitor al defunctului, iar defunctul nu a dispus in mod valabil de
bunurile sale nici prin testament, motenirea devine vacanta i se cuvine statului potrivit art.
680 C. civil.

Gradul de rudenie. Ordinea in care rudele din aceeai clasa sunt chemate la
motenire este determinata de gradul de rudenie, prin care se intelege intervalul cedesparte
doua nasteri sau generatii. Gradul de rudenie care este distanta intre doua rude masurata pe
linia legaturii de rudenie, care se stabileste astfel:
a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor (generatiilor) care despart doua rude;
astfel fiul si tatal sunt rude de gradul intai, nepotul de fiu si bunicul sunt rude de
gradul al doilea si asa mai departe. Cate generatii, tot atatea grade de rudenie
conform adagiului Tot sunt gradus, quot sunt generationes.
b) in linie colaterala, se numara nasterile urcand de la una dintre rude pana la
ascendentul comun si coborand apoi de la acesta la cealalta ruda (art. 46 C.
familiei); astfel fratii sunt rude de gradul al doilea, unchiul si nepotul in gradul al
treilea; verii primari in gradul al patrulea.
Din ratiunile aratate vocatia succesorala este limitata. Prin legea din 28 iunie 1928 si
apoi prin legea nr. 319/1944, cercul rudelor chemate la mostenire a fost restrans, in linie
colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv. Teoretic, nici o limitare nu exista in linie dreapta,
dar aici legile naturii (care, dau o limita vietii umane), fac abstractie de legile facute de
societate si impun o limitare fireasca, care este de fapt durata vietii fieca rui om.
Vocatia legala la mostenire este bazata pe principiul reciprocitatii, in virtutea caruia,
o persoana are vocatie succesorala legala la mostenirea lasata de o alta persoana, atunci si
aceasta din urma, are vocatie la prima. De exemplu, copilul are vocatie la mostenirea
parintelui sau dar si invers, parintele il mosteneste pe copil, daca este cazul, in concurs cu alti
mostenitori. Principiul reciprocitatii vocatiei succesorale nu este aplicabil in cazul statului si
nici al persoanelor juridice. Aceasta pentru ca statul si persoanele juridice nu pot fi
mostenite. Patrimoniul persoanei juridice poate face obiect al mostenirii, dar numai in masura
in care apartine persoanei fizice decedate. i atunci pe drept cuvant vorbim de mostenirea
persoanei fizice, pentru ca niciodata persoana juridica nu decedeaza in intelesul dreptului
succesoral.
Rudenia stab il ita pe "grade" are loc dupa numarul de generatii care despart doua
rude.

Principiile generale ale devolutiunii legale a mo^tenirii i exceptiile de la aceste

principii.
1. Enumerarea principiilor
In temeiul legii sunt chemate la motenire rudele defunctului i alaturi de ele sotul
supravietuitor, iar in lipsa acestora statul, pe baza a trei principii: principiul chemarii la
motenire in ordinea claselor de motenitori legali, principiul proximitatii gradului de
rudenie intre motenitorii din aceeai clasa i principiul egalitatii intre rudele din aceeai
clasa i de acelai grad chemate la motenire.
2. Principiul chemarii la mo^tenire a rudelor in ordinea claselor de mo^tenitori
legali
Printr-o clasa de motenitori se intelege o categorie de rude care, ca atare, adica in
mod colectiv, exclude o alta categorie sau este exclusa de ea, chiar daca rudele din categoria
exclusa ar fi de grad mai apropiat cu defunctul decat rudele din categoria chemata.
Codul civil stabilete 4 clase de motenitori:
-

clasa I, clasa descendentilor in linie directa: copii nepoti, stranepoti ai defunctului,

fara limita de grad;

clasa a Il-a a ascendentilor privilegiati: (parinti) i colateralilor privilegiati (frati,

surori i descendentiilor pana la gradul 4 de rudenie, inclusiv);

clasa a Ill-a, a ascendentilor ordinari (bunici, strabunici, fara limita de grad);

clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchi, matui, veri, fratii surorile bunicilor).
Rudele sunt chemate la motenire in ordinea claselor, nefiind posibila venirea

concomitenta la motenire a rudelor din doua clase de motenitori, cu exceptia exherendarii

prin testament a tuturor motenitorilor dintr-o clasa preferata, daca acetia erau rezervatari,
caz in care se vor intalni la motenire rude din doua clase de motenitori.
Sotul supravietuitor nu este ruda cu defunctul dar vine la motenire in concurs cu
orice clasa chemata la motenire.
3. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mo^tenitorii din aceea^i
clasa

Potrivit acestui principiu, inauntrul aceleiai clase rudele mai apropiate in grad
inlatura de la motenire rudele mai indepartate in grad; ex: copiii inlatura de la motenire pe
nepoti. Cu alte cuvinte vocatia concreta la motenire in cadrul aceleiai clase depinde de
apropierea gradului de rudenie.
Exceptii:
-

in cadrul clasei a II-a parintii defunctului nu inlatura de la motenire pe fratii sau

surorile defunctului i descendentii lor;

reprezentarea succesorala.
4. Principiul egalitatii intre rudele din aceea^i clasa i de acela^i grad chemate la

mogtenire
Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la motenire sunt de acelai
grad, ele impart motenirea in parti egale.
Exceptii:
-

impartirea pe tulpini a motenirii in cazul venirii la motenire a rudelor de acelai

grad prin reprezentare succesorala;

daca la motenire sunt chemati doi sau mai multi colaterali privilegiati proveniti din
parinti diferiti, intre ei i daca este cazul intre descendentii lor, motenirea nu se
imparte in parti egale, legea prevazand impartirea pe linii, egalitatea pastrandu-se
numai intre fratii pe aceeai linie, insa fratele bun al defunctului beneficiaza de cota
parte pe ambele linii.

Dreptul de mo^tenire al rudelor defunctului

Notiune
9

Persoanele chemate de lege la motenire sunt rudele i sotul supravietuitor al celui

care lasa motenirea.
Rudenia cu defunctul constituie principalul izvor pentru vocatia succesorala
legala.
Rudele chemate la motenire pot fi: descendentii, ascendentii privilegiati i
colateraliiprivilegiati; ascendentii ordinari i, in sfarit colateralii ordinari.
Clasa intai de mo^tenitori legali - a descendentilor.
Prin descendenti se intelege copiii defunctului i urmaii lor in linie dreapta la
infinit, fara deosebire de sex i indiferent daca sunt din aceeai casatorie sau din casatorii
diferite (art. 669 C. civil). Aceasta clasa (ordin) este alcatuita din copiii defunctului i
urmaii acestora (copii, nepoti, stranepoti etc.) fara deosebire de sex i indiferent de ordinea
naterilor.
Copiii i ceilalti descendenti ai defunctului chemati la motenire sunt, in mod
obinuit, din casatorie; ei au vocatie succesorala indiferent daca sunt din aceeai casatorie sau
din casatorii diferite.
Fac parte din aceeai clasa i copiii din afara casatoriei, cu conditia ca filiatia sa fi
fost stabilita fata de defunct potrivit legii (art. 63 C. familiei). Codul familiei consacra
principiul deplinei egalitati a copilului din afara casatoriei cu cel din casatorie. Regimul legal
aplicabil este acelai i in consecinta, are aceeai chemare succesorala, fara a se face vreo
deosebire intre motenirea lasata pe linie paterna i motenirea lasata pe linie materna. Faptul
procreatiei da natere dreptului la motenire atat in privinta succesiunilor lasate de mama i
rudele acesteia, cat i in privinta motenirii lasate de tata i de rudele acestuia.

Alaturi de copiii din casatorie, i cei din afara casatoriei fac parte din clasa
descendentilor i copiii adoptati. Dreptul roman, in art. 75 din C. familiei prevede ca
adoptatul dobandete fata de adoptator, prin efectul adoptiei, aceleai drepturi ca acelea pe
care le are copilul din casatorie fata de parintii sai. Astfel, ca i copilul, din afara casatoriei,
adoptatul este asimilat cu copilul din casatorie i in ce privete dreptul lamostenirea ramasa
de pe urma adoptatorului, fara a deosebi dupa cum acesta lasa sau nu o posteritate cu calitatea
de mostenitori.
Astfel, persoana care lasa mostenirea este adoptatorul; in ambele cazuri; adoptatul i
descendentii sai pot veni la mostenire. Daca adoptia a fost consimtita de copilul defunctului
ori de descendentul acestuia, adoptatul va avea vocatie succesorala numai daca adoptia este
cu efecte depline.
In cazul in care, persoana care lasa mostenirea este ruda fireasca a adoptatului, se pot
ivi doua situatii, dupa cum este vorba de adoptia cu efecte depline sau cu efecte restranse.
In prima situatie, nu pot veni la mostenire in cazul adoptiei cu efecte depline,
deoarece legaturile de rudenie cu rudele firesti inceteaza.
In a doua situatie, pot veni la mostenire in cazul adoptiei cu efecte restranse, intrucat
adoptatul pastreaza legaturile de rudenie in familia fireasca, astfel ca el si descendentii lui vor
avea vocatie succesorala fata de ascendentii firesti.
In toate cazurile, adoptia va produce efecte numai daca a fost facuta in scopul si cu
finalitatea prevazuta de lege, adica de a crea legaturi de rudenie in interesul celui adoptat si
nu doar cu scopul de a mosteni.
Drepturile la mostenire ale descendentilor se caracterizeaza prin aceea ca daca vin
singuri, au vocatie la intreaga mostenire.
Daca la mostenire sunt chemati doi sau mai multi descendenti de gradul I, fiecare va
mosteni in mod egal, in functie de numarul lor (pe capete). Tot astfel se procedeaza daca sunt
chemati, in nume propriu, descendenti in grad subsecvent, care nu vin prin reprezentare.
In schimb, daca descendentii de gradul II si urmatorii vin la mostenire prin
reprezentare, impartirea se face pe tulpini si subtulpini, dupa caz, principiul egalitatii
aplicandu-se numai intre ramurile din aceeasi tulpina. Descendentii mai indepartati in grad si
care nu beneficiaza de reprezentare sunt exclusi de la mostenire.
Daca deodata cu descendentii la mostenire este chemat i sotul supravietuitor al

defunctului, se stabileste mai intai cota ce se cuvine acestuia si restul se imparte intre
descendenti dupa regulile sus-aratate.

Caracterele juridice ale dreptului la mogtenire al descendentilor rezulta din

dispozitiile art. 653, 669, 751 i 841 C. civil, astfel:
a) - descendentii sunt motenitori sezinari, ei au posesiunea de drept a titlului de
motenitor, avand posibilitata de a intra in stapanirea efectiva a motenirii. Aceasta
presupune ca inainte de eliberarea certificatului de motenitor descendentii au dreptul
sa stapaneasca bunurile motenirii fara alta formalitate (art. 653 C. civil);
b) - descendentii sunt motenitori rezervatari, ceea ce inseamna ca ei beneficiaza, in
puterea legii de o parte din motenire denumita rezerva, peste care cel care lasa
motenire este oprit sa faca liberalitati inter vivos (donatii) sau mortis causa (legate
testamentare) sub sanctiunea reducerii acestora in limita calitatii disponibile (art. 841,
842 C. civil);
c) - descendentii pot veni la motenire atat in nume propriu cat i (sau) prin
reprezentare (art. 669 C. civil);
d) - descendentii, atunci cand vin mai multi la motenire, acetia au unii fata de altii
obligatia de raport, adica sa readuca la masa succesorala donatiile primite de la
defunct -direct sau indirect- de la cel care lasa motenirea, cu exceptia cazului cand
donatia s-a facut expres cu scutire de raport (art. 751 C. civil).
Clasa a II-a de mo^tenitori - a ascendentilor privilegiati i colateralilor privilegiati
Aceasta clasa de motenitori este o clasa mixta, ea cuprinzand ascendenti i colaterali
ai defunctului care se numesc privilegiati intrucat sunt preferati altor ascendenti i altor
colaterali ai defunctului, numiti ordinari, care fac parte din clasele urmatoare de motenitori.
Clasa mixta a ascendentilor i a colateralilor privilegiati urmeaza la succesiune in
lipsa descendentilor, sau, daca acetia au renuntat la motenire sau au fost declarati nedemni.
Ascendentii privilegiati. Conform art. 671 C. civil, ascendentii privilegiati sunt
parintii defunctului: tatali mama, din casatorie, din afara casatoriei i din adoptie.

Prin parinti, trebuie sa intelegem pe cei trecuti la rubrica corespunzatoare din actul de
natere al celui care lasa motenirea, la data mortii, pentru ca asupra maternitatii sau
paternitatii copilului pot sa apara modificari in timpul vietii acestuia, care sunt pusein acord
cu realitatea in cele mai frecvente cazuri prin hotarare judecatoreasca irevocabila. Din textele
codului civil (art. 670, 671-673 i 678) rezulta neindoielnic ca privete pe parintii din
casatorie i pe mama din afara casatoriei. Textele enuntate nu confera expres tatalui din afara
casatoriei vocatie la motenirea lasata de copilul sau; in prezent, fata de prevederile art. 63
din C. familiei, dreptul acestuia nu mai poate fi contestat, controversa pe aceasta tema din
literatura juridica este stinsa (lipsita de actualitate)
Asimilarea deplina a drepturilor copilului din afara casatoriei cu cel din casatorie (art.
63 C. familiei), consacrarea indirecta a vocatiei succesorale (art. 106 C. familiei), principiul
reciprocitatii vocatiei succesorale sunt argumente care converg pentru recunoaterea dreptului
tatalui din afara casatoriei la motenirea copilului sau. Daca se dovedete ca recunoaterea de
paternitate a tatalui s-a facut pro causa, adica cu scopul exclusiv pentru a da natere vocatiei
succesorale, aceasta recunoatere este lovita de nulitate.
O concluzie similara se impune i in legatura cu vocatia succesorala a adoptatorului
la motenirea lasata de cel adoptat, in cazul in care nu sunt descendenti sau acetia au
renuntat sau nu pot sa vina la motenire.
In cazul adoptiei cu efecte depline, adoptatul devenind ruda cu adoptatorul i rudele
acestuia, vocatia adoptatorului este in afara oricarei discutii, ca i in rudenia fireasca.
In cazul adoptiei cu efecte restranse (adoptii incuviintate pana in anul 1997) parerile
autorilor sunt impartite, o parte a literaturii juridice contestand vocatia adoptatorului pe motiv
ca raporturile de rudenie ale adoptatului cu familia fireasca nu au incetat, adoptia facandu-se
exclusiv in interesul celui adoptat.
Opinia majoritara, considerata justa, apreciaza ca adoptatorul are vocatie succesorala
la motenirea lasata de adoptat i in cazul adoptiei cu efecte restranse, avand in vedere ca
raporturile de rudenie create sunt aceleai fara deosebire de felurile adoptiei i, in fine,
vocatia este impusa de principiul reciprocitatii vocatiei motenirii legale.

a) In privinta mostenirii in cadrul acestei clase de mostenitori, trebuie sa facem

deosebire dupa cum ascendentii privilegiati vin singuri la mostenire, pe de o parte,
si daca acestia vin impreuna (in concurs) cu colateralii privilegiati, pe de alta
parte, astfel:
Daca la mostenire sunt chemati numai ascendentii privilegiati ai defunctului (tatal si
mama acestuia), mostenirea se imparte in mod egal, daca vin in concurs, sau daca este un
singur parinte acesta culege intreaga avere succesorala (art. 670 alin. 2 C. civil). In cazul
adoptiei cu efecte restranse adoptatorul vine la mostenire alaturi de parintii firesti, care se
afla in viata la data deschiderii mostenirii.
Daca ascendentii privilegiati vin la mostenire impreuna (in concurs) cu colateralii
privilegiati sau descendentii acestora, fiind vorba de aceeasi clasa de mostenitori, intinderea
drepturilor se va stabili in felul urmator:
a/1) - daca exista un singur parinte, el va primi H din mostenire, diferenta de % va
reveni colateralilor privilegiati care o vor imparti in mod egal;
a/2) - daca exista ambii parinti, acestia vor primi ^ parte din mostenire impreuna
(fiecare o patrime), cealalta jumatate revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul
acestora, care o vor imparti in mod egal;
a/3) - daca la mostenire vin parintii firesti alaturi de adoptator (cu efecte restranse),
acestia toti, impreuna vor culege tot ^ parte din mostenire, pe care o vor imparti egal intre ei,
iar cealalta jumatate ^ parte va reveni colateralilor privilegiati, care la fel va fi impartita in
mod egal intre ei;
a/4) - daca alaturi de casa II de mostenitori, este chemat si sotul supravietuitor al
defunctului, mai intai se stabileste cota ce se cuvine acestuia, apoi se imparte restul intr e
mostenitorii din clasa II, dupa criteriile aratate.
b) Dreptul la mostenire al ascendentilor privilegiati prezinta urmatoarele caractere
juridice:
b/1) - ascendentii privilegiati pot veni la mostenire numai in nume propriu. Nu se
poate pune problema de a veni la mostenire prin reprezentare sau sa fie reprezentati in caz de
predeces, pentru ca s-ar contraveni ordinii firesti a devolutiunii succesorale legale si ar fi un
non-sens juridic;

b/2) - ascendentii privilegiati sunt mogtenitori rezervatari, rezerva lor fiind mai mica
decat a clasei descendentilor;
b/3) - ascendenti privilegiati sunt mogtenitori sezinari.
Colateralii privilegiati. In categoria colateralilor privilegiati sunt cuprini fratii i
surorile defunctului precum i descendentii acestora, pana la gradul IV de rudenie cu
defunctul inclusiv (nepotii i stranepotii de frate i sora).
La randul lor, prin frati i surori intelegem pe cei din casatorie (din aceeai casatorie
sau din casatorii diferite), din afara casatoriei i din adoptia cu efecte depline. In cazul
adoptiei cu efecte restranse adoptatul i descendentii lui nu devin ruda cu rudele
adoptatorului i, prin urmare, nici cu descendentii sai, deci nu exista nici vocatie succesorala.
a) In privinta impartirii mogtenirii intre colateralii privilegiati, cota succesorala este
diferita dupa cum fratii i surorile sau descendentii lor vin singuri la motenire sau in
concurs cu ascendentii privilegiati ai defunctului (ultima ipoteza a fost analizata):
a/1) - daca vin singuri colateralii privilegiati culeg intreaga mogtenire, iar daca vin
in concurs cu ascendentii privilegiati vor primi % sau ^ dupa cum vin in concurs cu unul,
respectiv cu doi sau mai multi ascendenti privilegiati. Mai multi ascendenti privilegiati, dupa
cum am analizat, apar la adoptie cu efecte restranse.
a/2) - daca vin la mogtenire in concurs cu sotul supravietuitor al defunctului cota
parte cuvenita acestuia va fi aplicata (imputata) cu intaietate i diferenta se cuvine
colateralilor privilegiati.
O situatie aparte se ivete atunci cand vin la motenire frati sau surori nascuti din
casatorii diferite. Fratii i surorile pot fi de 3 categorii: frati buni ori primari, adica frati cu
defunctul i dupa mama i dupa tata; frati consanguini, adica frati numai dupa tata, i frati
uterini, adica frati numai dupa mama.
Regula generala este ca motenirea ce se cuvine colateralilor privilegiati, se imparte
intre fratii gi surorile defunctului in mod egal - pe capete-, fiind in conformitate cu principiul
egalitatii care functioneaza intre motenitorii de grad egal.
Daca fratii i surorile sunt reprezentati de descendentii lor, acetia vin la motenire
prin reprezentare, chiar daca sunt de grad egal, motenirea se imparte pe tulpini gi pe
subtulpini.

Prin abatere de la regula genera la aratata este imparteala pe linii, care are loc atunci
cand fratii i surorile care vin la motenirea lui de cujus, nu provin din aceiai parinti, adica
sunt frati (sau surori) cu defunctul din parinti diferiti, pe linie paterna (consangvina) sau
materna (uterina).
Schema alaturata este edificatoare asupra regulilor transmiterii motenirii pe linii.

Tatal

Mama

sora consanguina frate bun

1/4 din
motenire

1/2 din
motenire

frate uterin

1/4 din
motenire

Procedeul tehnic este ca motenirea se divide in doua parti egale (una pe linie
paterna i una pe linie materna). Fratii buni, primari (provenind din aceiai parinti -tata sau
mama- cu defunctul) vin la mogtenire in ambele linii, deci i dupa mama i dupa tata.
Fratii i surorile, care sunt rude cu defunctul numai dupa tata (consangvini) sau
numai dupa mama (uterini), vin la motenire numai pe o singura linie, deci vor culege mai
putin decat fratii buni, adica jumatate.
La impartirea pe linii, fratii buni vor culege o parte mai mare, decat fratii care vin pe
o singura linie, fie paterna, fie materna. Impartirea pe linii este o exceptie de la principiul po
trivit caruia in cadrul aceleiai clase, rudele de grad egal motenesc in parti egale.

De exemplu, la moartea lui A exista ca motenitori: B frate bun cu defunctul (atat

dupa mama cat i dupa tata), C frate consangvin (numai dupa tata), D frate uterin (numai
dupa mama). Motenirea decedatului A de 8 milioane lei (cota de 8/8) se va imparti:
jumatate (4/8) pe linie paterna i jumatate (4/8) pe linie materna. Fratele bun B vamoteni in
ambele linii (2/8 x 2 = 4/8), va culege jumatate din motenire; ceilalti frati, C i D,
motenesc fiecare in linia sa (fie paterna, fie materna) i va culege fiecare cate un sfert din
motenire (1/4 = 2/8 din intreg). Partea lor cumulata este egala cu a fratelui bun.
Imparteala pe linii este prevazuta de art. 674 C. civil i vizeaza textual numai ipoteza
in care colateralii privilegiati vin in concurs cu ascendentii privilegiati i numai daca fratii i
surorile sunt din "casatorii diferite", insa pe drept cuvant s-a retinut in doctrina juridica ca ea
se aplica i atunci cand motenirea se imparte numai intre colateralii privilegiati, cand se
ivete ipoteza ca sunt din categorii diferite. La fel, dei textul nu prevede expres, imparteala
pe linii este aplicabila i descendentilor din frati i surori, indiferent daca ei vin la motenire
in nume propriu sau prin reprezentare.
b) In ce privete caracterele juridice ale dreptului la motenire al colateralilor
privilegiati, din dispozitiile textelor aratate ale codului civil rezulta urmatoarele:
b/1) - colateralii privilegiati pot veni la motenire numai in nume propriu. Exceptia o
constituie descendentii lor, care pot veni la motenire i prin reprezentare; b/2) - colateralii
privilegiati nu sunt motenitori rezervatari;
b/3) - colateralii nu sunt sezinari;
b/4) - colateralii privilegiati nu sunt obligati la raportul donatiilor.
Clasa a Ill-a de mo^tenitori legali - ascendentii ordinari.
Daca defunctul nu are motenitori din primele doua clase, deja analizate, sau acetia
nu vor sa moteneasca renuntand, sau daca nu pot (fiind declarati nedemni sau exheredati),
legea cheama la motenire pe ascendentii ordinari, care sunt altii decat parintii: bunicii,
strabunicii, stra-strabunicii etc. fara limita de grad, limitare care insa practic exista din cauze
naturale.
Ascendentii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei, din rudenia civila
rezultata din adoptia cu efecte depline. Daca adoptia a fost cu efecte restranse, vin la
motenie ascendentii ordinari din randul rudelor fire ti.

Ascendentii ordinari vin la motenire indiferent de sex i de linie, motenirea

atribuindu-se cu respectarea principiului proximitatii gradului de rudenie, cei de grad egal au
drept la parti egale din motenire (art. 670 C. civil). Spre exemplu, daca dupa defunct au
ramas doi bunici i un strabunic, motenirea va reveni celor doi bunici (gradul II),care
impartind in cote egale de cate parte intreaga mostenire, vor inlatura de la mostenire pe
strabunic -ruda de gradul al treilea pe linie ascendenta cu defunctul.
Daca alaturi de ascendentii ordinari, la mostenire vine si sotul supravietuitor al
defunctului, mai intai se stabileste cota ce i se cuvine acestuia si apoi restul se imparte
potrivit celor doua principii: al proximitatii gradului de rudenie si cel al egalitatii in cadrul
aceluiasi grad.
Dreptul la mostenire al clasei ascendentilor ordinari are urmatoarele caractere
juridice:
-ascendetii ordinari pot veni la mostenire exclusiv in nume propriu;
-ascendentii ordinari nu sunt mostenitori rezervatari;
-ascendentii ordinari sunt mostenitori sezinari, caracter juridic ce rezulta din faptul ca
sunt rude in linie directa.
Clasa a IV-a de mostenitori legali - colateralii ordinari.
In clasa colateralilor ordinari sunt cuprinsi de codul civil: unchii si matusile, verii
primari si fratii sau surorile bunicilor defunctului.
Potrivit art. 675 C. civil, daca nu exista nici un succesibil din primele trei clase sau
daca acestia sunt renuntatori sau declarati nedemni, mostenirea este culeasa de colateralii
ordinari, adica colateralii care nu sunt frati sau surori cu defunctul sau descendenti ai
acestora.
La randul lor, colateralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau, in cazul
adoptiei cu efecte depline, din rudenia civila rezultata din adoptie. Nu se poate pune
problema adoptiei cu efecte restranse, cand colateralii ordinari vor fi recrutati din randul
rudelor firesti.

Impartirea mostenirii intre colateralii ordinari se face potrivit principiului

proximitatii gradului de rudenie, unchii si matusile (rude de gradul III) inlatura de la
mostenire pe verii primari si fratele sau sora bunicilor defunctului (rude de gradul IV). Intre
colateralii ordinari chemati la mostenire care sunt de grad egal se aplica principiul egalitatii
prevazut de art. 675 C. civil. In cadrul acestei clase de mostenitori legali nu esteaplicabila
imparteala pe linii, pentru ca aceasta vizeaza numai impartirea intre fratii i surorile
defunctului i descendentii lor (art. 674 C. civil).
De exemplu, potrivit principiului egalitatii, daca nu exista unchi sau matui, atunci
verii primari i fratele bunicului, vor imparti motenirea in mod egal.
Daca alaturi de colateralii ordinari, la motenire vine cu vocatie i sotul supravietutor
al defunctului, se stabilete mai intai, cota parte ce se cuvine acestuia i restul se imparte
intre colateralii ordinari dupa regulile aratate.
Dreptul la motenire al colateralilor ordinari are urmatoarele caractere juridice:
-colateralii ordinari pot veni la motenire numai in nume propriu ( nu i prin
reprezentare);
-colateralii ordinari nu sunt mogtenitori sezinari;
-colateralii ordinari nu sunt mogtenitori rezervatari;
-colateralii ordinari nu sunt obligati la raportul donatiilor.
Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor

Dreptul de mogtenire al sotului supravietuitor in concurs cu oricare din clasele de

mogtenitori legali sau in lipsa rudelor din cele 4 clase
Catimea dreptului la mogtenire al sotului supravietuitor
Sotul supravietuitor nu face parte din nici o clasa de motenitori legali, dar
concureaza cu orice clasa chemata la motenire. Inseamna ca el nici nu este inlaturat de la
motenire, dar nici nu inlatura de la motenire rudele defunctului, indiferent din ce clasa fac
ele parte.
Legea 319/1944 acorda sotului supravietuitor o cota parte din masa succesorala a
carei marime variaza in functie de clasa sau subclasa de motenitori cu care vine in concurs

(art.1):
-

in concurs cu descendentii defunctului (clasa I), indiferent de numarul lor, sotul

supravietuitor are dreptul la lA din motenire;

in concurs cu ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor, care vin la motenire

in concurs cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are
dreptul la 1/3 din motenire;

daca sotul supravietuitor vine la motenire in concurs numai cu ascendentii

privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, el culege V
din motenire;

in concurs cu ascendentii ordinari (clasa III) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a),
indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la % din motenire;

in lipsa rudelor din cele patru clase, sotul supravietuitor culege intreaga masa
succesorala.
Stabilirea cotei sotului supravietuitor se face cu intaietate fata de stabilirea cotelor

motenitorilor cu care concureaza.

Lipsa rudelor influenteaza catimea sotului supravietuitor numai daca este totala, in
cadrul clasei sau subclasei cu care vine la motenire.
Ipoteza bigamiei sau poligamiei
In cazul existentei a doua sau mai multe persoane care pretind drepturi succ esorale in
calitate de soti supravietuitori, motenirea lasata de defunctul bigam sau poligam, sau cotaparte din aceasta motenire prevazuta de lege in favoarea sotului supravietuitor in concurs cu
diferitele clase de nmotenitori legali, se imparte in mo d egal intre sotul din casatoria
valabila i sotul sau sotii inocenti din casatoria sau casatoriile nule, ei fiind deopotriva de
buna-credinta.
Ipoteza in care sotul supravietuitor concureaza cu doua clase (subclase) de
mo^tenitori legali
Aceasta problema se pune numai in caz de exherendare a unor motenitori legali,
rezervatari. Solutia problemei consta in stabilirea cotei cuvenite sotului supravietuitor (i a
rezervei lui daca este cazul) in raport cu motenitorii din clasa mai apropiata cu care
concurea za. Ex: daca concureaza cu descendentul exherendat i cu motenitorii din clasa a
II-a, cota legala a sotului supravietuitor urmeaza sa fie de H, restul motenirii, dupa scaderea
i a rezervei exherendatului va reveni motenitorului sau motenitorilor din clasa a II-a.
La fel se va proceda i daca va concura cu subclasele de motenitori facandu-se
aplicarea, dupa caz, a art.1, lit. b i c, din Legea 319/1944.
Imputarea cotei sotului supravietuitor asupra masei succesorale i micorarea,in mod
corespunzator, a partilor cuvenite tuturor celorlalti mo^tenitori.

Cota parte din motenire, recunoscuta sotului supravietuitor, modifica (micoreaza)

implicit i inevitabil partile cuvenite rudelor defunctului cu care vine in concurs.
Astfel in prezenta sotului supravietuitor, celelalte clase de motenitori legali cu care
acesta vine in concursa la motenire, impart intre ei, in parti egale sau pe tulpini, nu
motenirea intreaga ci doar cota ramasa din motenire dupa defalcarea cotei cuvenite sotului
supravietuitor. Deci, partea sotului supravietuitor, prevazuta de legea 319/1944 se imputa
asupra masei succesorale, micorand partile ce se cuvin celorlalti motenitori cu care
concureaza, fara a se admite vreo exceptie.
Caracterele juridice ale dreptului de mo^tenire al sotului supravietuitor
Sotul supravietuitor poate veni la motenire numai in nume propriu (nu poate
reprezenta i nu poate fi reprezentat) i nu este motenitor sezinar, in schimb este motenitor
rezervatar, iar daca vine in concurs cu descendentii defunctului este obligat i la raportul
donatiilor primite de la sotul decedat.

Dreptul la mo^tenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor i obiectelor

apartinand gospodariei casnice i asupra darurilor de nunta
1. Sediul materiei
Potrivit art. 5 din Legea nr.319/1944, sotul supravietuitor, daca vine la motenire in
concurs cu motenitorii din clasele II-IV - va moteni, in afara de partea sa succeosorala,
mobilele i obiectele apartinand gospodariei casnice, precum i darurile de nunta.

2. Mobilierul i obiectele apartinand gospodariei casnice

a) Conditii speciale
Pentru ca sotul supravietuitor sa nu fie privat de unele bunuri pe care le-a folosit
impreuna cu sotul decedat, modificandu-I-se conditiile sale de viata, legea recunoate in afara
de parte sa succesorala din celelalte bunuri care I se cuvine in concurs cu diferitele clase de
motenitori legali, un drept special de motenire privind mobilele i obiectele apartinand
gospodariei casnice, daca sunt respectate urmatoarele conditii

1) Sotul supravietuitor sa nu vina la mostenire in concurs cu descendentii

defunctului
Daca sotul supravietuitor vine la mostenire fie si cu un singur descendent al
defunctului aceste bunuri se include in masa succesorala si se impart ca si celelalte bunuri a le
mostenirii, conform legii.
In schimb daca sotul supravietuitor vine in concurs cu clasele II - IV de mostenitori
legali, aceste bunuri vor fi culese de el peste cota sa succesorala din celelalte bunuri.
2) Sotul decedat sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donatii sau
legate
Legiuitorul a avut in vedere prin conferirea acestui drept special de mostenire, nu
totalitatea bunurilor gospodariei casnice ci numai partea sotului decedat din astfel de bunuri
comune ale sotilor, precum si bunurile proprii ale defunctului din aceasta categorie. Bunurile
proprii ale sotului supravietuitor precum si partea sa din bunurile comune avand ca obiect
asemenea bunuri ii apartin cu titlu de proprietate si nu fac parte din masa succesorala.
Este insa posibil ca defunctul sa fi dispus prin donatii sau legate de partea sa din
aceste bunuri, ipoteza in care ele nu mai pot fi dobandite in exclusivitate de sotul
supravietuitor. Actele liberale ale defunctului sunt valabile, sotul supravietuitor nefiind
rezervatar in privinta acestor bunuri, cu conditia insa a nu fi incalcata rezerva legala a sotului
supravietuitor.
Sotul supravietuitor va fi lipsit de acest drept special la mostenire numai daca
defunctul a dispus prin liberalitati de toata partea sa din aceste bunuri. Daca a dispus numai
de o parte din ele, sotul supravietuitor va culege restul bunurilor din aceasta categorie.
Dreptul special de mostenire nu se pierde daca sotul supravietuitor a dat la o parte sau
a ascuns unele bunuri ale gospodariei casnice.
In cazul casatoriei putative din cauza de bigamie, stabilirea drepturilor sotilor
supravietuitori asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice urmeaza a se
face in functie de afectatiunea lor concreta folosintei comune in cadrul gospodariei casnice.

b) Notiunea de mobile i obiecte apartinand gospodariei casnice; bunuri care

nu intra in aceasta categorie.
Prin mobile i obiecte apartinand gospodariei casnice se inteleg bunurile care serveau
la mobilarea locuintei sotilor (mobilierul, televizorul, aparatul radio etc.) i obiectele care
prin natura lor sunt destinate a servi in cadrul gospodariei casnice (obiectele de menaj,
maina de gatit i de spalat rufe, frigiderul etc.) i care au fost afectate, in concret, folosintei
comune a sotilor, chiar daca nu satisfac o necesitate ci numai o comoditate sau o placere
comuna a sotilor.
Nu intra in categoria mobilelor i obiectelor gospodariei casnice;
-

bunuri care, potrivit cu natura lor, nu pot i nu au fost folosite in cadrul gospodariei
casnice propriu zise: automobilul, motocicleta, pianul etc., bunurile necesare
exercitarii profesiei sau meseriei sotului, obiecte care prin valoarea lor deosebita
depaesc intelesul obinuit al notiunii de bunuri casnice;

bunurile care nu au fost afectate folos intei comune in cadrul gospodariei casnice;

bunurile apartinand gospodariei taraneti, textul legii vizand obiectele gospodariei

casnice iar nu bunurile gospodareti in general, iar includerea acestor bunuri in randul
celor vizate de art.5 din Legea 319/1944 ar fi excesiva i inechitabila.
c) Natura juridica a dreptului special la mogtenire a sotului supravietuitor
S-a considerat multa vreme ca sotul supravietuitor culege bunurile prevazute de

art.5 din Legea 319/1944 in virtutea unui legat (cu titlu particular) prezumat. Aa incat fiind
un legat prevazut de lege este supus regimului liberalitatilor testamentare.
Incepand cu anul 1968 practica a adopta o alta conceptie potrivit careia dreptul
special la mogtenire a sotului supravietuitor este tot un drept de mogtenire legala, dar afectat
scopului prevazut de lege, adica avand o destinatie speciala. Aceasta ultima conceptie este
sustinuta i de doctrina care afirma ca ea este cea mai justa i mai corespunzatoare nevoilor
practice.
3. Darurile de nunta
Art.5 din Legea 319/1944 mentioneaza alaturi de mobilele i obiectele apartinand
gospodariei casnice i darurile de nunta, fara a stabili reguli speciale derogatorii, pentru
acestea din urma. Rezulta ca regimul juridic al bunurilor gospodariei casnice se aplica i in
privinta darurilor de nunta.

Deosebiri
Prin daruri de nunta se inteleg, in principiu, darurile manuale facute sotilor la
celebrarea casatoriei, indiferent daca aceste daruri au fost facute in comun sotilor sau numai
unuia dintre ei, inclusiv darul facut de unul dintre ei celuilalt i indiferent daca aceste bunuri
au fost sau nu afectate gospodariei comune.
In afara de notiunea insai a darurilor de nunta, in literatura de specialitate se mai fac
doua precizari de amanunt pentru darurile de nunta:
-

darurile facute numai defunctului se contopesc in patrimoniul lui i fac obiectul

motenirii de drept comun, impreuna cu celelalte bunuri ale sale;

darurile de nunta facute sotului predecedat de catre sotul supravietuitor se dobandesc

de catre acesta din urma in baza art.5 din Legea 319/1944.
Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor
Notiune
9

In timpul convietuirii sotul care locuiete in locuinta proprietatea exclusiva a celuilalt

se bucura de un drept de folosinta asupra acesteia. Prin asimi lare, art.4 din Legea 319/1944 a
prevazut ca sotul supravietuitor are in momentul deschiderii motenirii, in afara de celelalte
drepturi succesorale, un drept de abitatie asupra casei de locuit (daca aceasta face parte din
motenire i el nu are o alta locuinta proprie).
De mentionat ca dreptul sotului supravietuitor opereaza indiferent de motenitorii cu
care acesta mai vine in concurs la motenire.
Conditii
9

Sotul supravietuitor are drept de abitatie daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele
conditii:
9

sa fi locuit la data deschiderii motenirii in casa (apartamentul) care formeaza

obiectul dreptului de abitatie;

sa nu aiba alta locuinta proprie;

sa nu devina prin motenire proprietarul exclusiv al locuintei; astfel, in cazul in care

sotul supravietuitor este unicul motenitor al defunctului, in calitate de proprietar nu
poate avea in plus i un dezmembramant al aceluiai drept de proprietate;

locuinta asupra careia se constituie dreptul de abitatie sa faca parte din masa
succesorala, adica sa fi apartinut sotului decedat, exclusiv sau comuna cu alte
persoane; daca sotul supravietuitor mosteneste locuinta impreuna cu altii
(comostenitori) dreptul de abitatie ii va permite sa o foloseasca potrivit necesitatilor si
nu in raport cu cota parte dobandita prin mostenire;

defunctul nu a dispus altfel; astfel dreptul de abitatie poate fi inlaturat de defunct

fiindca sotul supravietuitor nu este rezervatar asupra acestuia (decat in raport cu
drepturile prevazute de art.1 din Legea 319/1944).
Caractere juridice
Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor se caracterizeaza prin:

este un drept real ce are ca obiect o casa de locuit;

este un drept temporar care dureaza pana la iesirea din indiviziune sau pana la
recasatorirea sotului supravietuitor, dar cel putin un an de la deschiderea mostenirii;

este un drept strict personal, inalienabil si insesizabil, neputand fi cedat sau grevat
in favoarea altei persoane; Mostenitorii au dreptul de a cere restrangerea dreptului de
abitatie si de asemenea ei au dreptul sa procure sotului supravietuitor locuinta in alta
parte, in caz de neintelegere dintre ei hotarand instanta;

este cu titlu gratuit, in sensul ca pe timpul cat se bucura de acest drept sotul
supravietuitor nu este obligat sa plateasca chirie mostenitorului care este proprietarul
locuintei.

F.3. Mo^tenirea testamentara. Notiunea de testament. Conditii de validitate.

Testamentul autentic. Legatul. Limitele dreptului de dispozitie asupra mo^tenirii
Notiunea de testament
9

Definitia testamentului
9

Testamentul este un act revocabil, prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii
sale din viata, de tot sau in parte din avutul sau (art. 802 C.civ.).
Caractere juridice
Testamentul este un act juridic, unilateral, solemn, esentialmente personal i revocabil.
a) Testamentul este un act juridic
Este un act juridic deoarece cuprinde manifestarea de vointa a testatorului cu intentia de
a produce efecte juridice i ca atare pentru a fi valabil trebuie sa indeplineasca conditiile de
fond prevazute de lege pentru orice act juridic i cele specifice liberalitatilor.
b) Testamentul este un act juridic unilateral
Vointa testatorului este producatoare de efecte, indiferent de atitudinea legatarului i
inainte de acceptarea de catre el a legatului: legatul se dobandete din momentul deschiderii
succesiunii prin actul unilateral al testatorului, daca legatarul nu renunta la legat.
c) Testamentul este esentialmente personal
El nu poate fi incheiat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului lega l. Daca
testatorul are capacitatea de a testa el o va face personal, iar daca nu are aceasta capacitate nu o
poate face prin reprezentare sau cu incuviintarea altor persoane. Din caracterul personal (i
revocabil, unilateral) al testamentului reiese i caracterul lui individual, in sensul necesitatii ca
acesta sa reprezinte vointa unei singure persoane, legea interzicand ca mai multe persoane sa
testeze prin acelai act.
d) Testamentul este un act juridic solemn
Testamentul trebuie incheiat intr-una din formele stabilite de lege, sub sanctiunea
nulitatii absolute.
e) Testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte

Daca legea nu prevede altfel, efectele dispozitiilor testamentare se produc numai la

moartea testatorului. Prin urmare conditiile de valabilitate a testamentului se apreciaza raportat
la momentul intocmirii sale, in schimb efectele care le produc dispozitiile sale, raportat la
momentul mortii testatorului.
f) Testamentul este un act esentialmente revocabil
Pana in ultima clipa a vietii testatorul poate revoca sau modifica unilateral dispozitiile
sale testamentare. El are un drept absolut, deci nesusceptibil de abuz de a revoca dispozitiile
testamentare i sub nici o forma nu poate renunta valabil la acest drept. Renuntarea ar constitui
un pact asupra unei succesiuni viitoare, prohibit de lege.
Cuprinsul testamentului
Legate i alte manifestari de vointa
Obiectul principal al testamentului il constituie legatele, care sunt dispozitii referitoare
la patrimoniul succesoral (legate universale sau cu titlu universal) sau la bunurile ce fac parte
din acel patrimoniu (legate cu titlu particular).
Alaturi de legate testamentul poate cuprinde i alte manifestari de vointa ale
defunctului, cum ar fi:
-

exherendari (dezmoteniri);

numirea de executor testamentar;

sarcini impuse legatarilor sau motenitorilor legali;

revocarea, partiala sau totala, a unui testament anterior ori retractarea revocarii
anterioare;

partajul de ascendent;

recunoaterea filiatiei;

alte dispozitii de ultima vointa: privitoare la funeralii i ingropare, recunoaterea unei

datorii etc.
Consecintele teoriei actelor juridice de sine statatoare, imbracate in forma testamentara

Avand in vedere faptul ca testamentul pe langa legate poate cuprinde i dispozitii de

alta natura ce nu vizeaza transmiterea patrimoniului succesoral, s-a ajuns la concluzia potrivit
careia daca un testament contine in acelai timp legate i dispozitii de naturadiferita, ne aflam
in fata a doua sau mai multe acte juridice deosebite, intrunite sub forma unui testament. De aici
urmatoarele consecinte:
9

validitatea dispozitiilor testamentare trebuie analizata separat, pentru fiecare in parte,

deoarece este posibil ca un act sa fie nul, fara sa atraga nulitatea celorlalte;

revocarea unor dispozitii testamentare printr-un testament ulterior, poate produce efecte
chiar daca celelalte dispozitii ale testamentului revocator ar fi ineficace, daca dispozitia
revocatorie este valabila si testamentul care o contine nu este nul in intregime;

forma testamentara fiind comuna, viciile de forma se rasfrang asupra tuturor

dispozitiilor a caror validitate este conditionata de validitatea testamentului;

recunoasterea unui copil printr-un testament se distinge de celelalte dispozitii deoarece

este un act irevocabil si produce efecte imediat. Validitatea actului de recunoastere nu
depinde de validitatea testamentului daca conditiile speciale prevazute de lege pentru
recunoastere sunt indeplinite; ex: recunoasterea facuta printr-un testament autentic
conjunctiv, nul de drept, este valabila deoarece s-a facut prin act autentic.
Interpretarea continutului testamentului
Daca testamentul nu exprima suficient de clar vointa testatorului , instanta este chemata

sa interpreteze continutul acestuia.

Legea nu stabileste reguli de interpretare decat referitor la legatul care are ca obiect un
lucru de gen nedeterminat calitativ si care trebuie sa fie prestat de calitate mijlocie. Asa fiind se
admite ca sunt aplicabile, in mod corespunzator si in aceasta materie regulile care guverneaza
interpretarea contractelor.
Aspecte care trebuie avute in vedere in mod special in materia interpretarii
testamentelor:
-

interpretarea testamentelor trebuie sa se faca dupa intentia, vointa reala a testatorului nu

dupa sensul literal al termenilor;

intentia testatorului se va cauta in principal in insusi continutul testamentului si numai

in mod accesoriu in acte si imprejurari exterioare;

in caz de indoiala, clauza se interpreteaza in favoarea mostenitorilor legali iar nu a

legatarilor;

- clauzele testamentare se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul

care rezulta din actul intreg.
Conditii de validitate
9

Formele testamentare; ordinare; extraordinare.

Legea prevede ad solemnitatea, sub sanctiunea nulitatii absolute, anumite forme
testamentare pe care trebuie sa le imbrace vointa testatorului pentru a putea produce efecte
juridice.
Formele testamentare prevazute de lege sunt fie forme ordinare: testament olograf,
autentic i secret), intre care testatorul poate alege liber, fie forme extraordinare, numite
testamente privilegiate, care pot fi incheiate in imprejurari exceptionale, cand testatorul nu are
posibilitatea alegerii intre formele testamentare ordinare, fie alte forme de testamente, special
prevazute de lege.
Enumerarea conditiilor generale de forma
Reglementand o varietate relativ mare de forme testamentare legea consacra doua
conditii de forma, care sunt generale, comune tuturor testamentelor: forma scrisa i forma
actului separat.
Forma scrisa
Indiferent de forma testamentului i chiar daca testatorul s-ar gasi in imprejurari
exceptionale, in toate cazurile testamentul trebuie sa fie imbracat in forma scrisa. Forma scrisa
este conditie a valabilitatii testamentului.
Intregul continut al testamentului trebuie sa fie imbracat in forma testamentara, valabil
intocmita, nefiind permis actul per relationem. Numai pentru descoperirea adevaratului inteles
al unei dispozitii cuprinse in testamentul valabil incheiat se pot folosi dovezi extrinseci, iar nu
pentru a co nstata dispozitii necuprinse in testament.
In cazul in care testamentul intocmit in forma legala nu poate fi prezentat de catre cel
interesat deoarece a fost distrus pierdut sau dosit, se admite folosirea oricaror mijloace de proba
pentru dovedirea cuprinsului inscrisului ce nu poate fi prezentat, deci trebuie dovedit:

ca testamentul a existat, fiind legal intocmit; daca imposibilitatea prezentari se

datoreaza paratului se prezuma relativ existenta testamentului;

disparitia sau distrugerea testamentului;

continutul pretins al testamentului.

Forma actului separat. Interzicerea testamentului conjunctiv
Legea nu permite ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelai act, una in

favoarea celeilalte sau in favoarea unei a treia persoane. Asemenea testamente numite
conjunctive, sunt interzise pentru ca pluralitatea de parti ar conferi testamentului caracter
contractual i deci irevocabil prin vointa unilaterala.
Testamentul nu va fi conjunctiv daca doua sau mai multe persoane testeaza pe aceeai
coala de hartie, daca actele de dispozitie sunt distincte, valabile in sine i semnate separat.
Daca testamentele sunt separate vor fi valabile chiar daca contin dispozitii reciproce i
interdependente, inclusiv clauza ca revocarea unui testament atrage ti revocarea celuilalt.
Sanctiunea nerespectarii conditiilor de forma: regula, limitari i derogari.
Nerespectarea conditiilor generale ca i nerespectarea conditiilor speciale de forma
prevazute pentru diferite feluri de testamente se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, constatarea
nulitatii putand fi invocata de orice persoana interesata i oricand.
Limitari ale efectelor nulitatii absolute i derogari
-

acoperirea, dupa moartea testatorului, a nulitatii pentru vicii de forma prin confirmarea,
ratificarea sau executarea voluntara a actului de catre motenitorii legali sau alti
reprezentanti ai testatorului, daca ratificarea, confirmarea sau executarea sunt facute in
cunotinta de cauza;

sanctiunea nulitatii nu vizeaza acele dispozitii testamentare care potrivit legii pot fi
facute i in alta forma decat cea testamentara;

testamentul autentic sau mistic i testamentele privilegiate, nule pentru vicii de forma,
sunt valabile ca testamente olografe, daca indeplinesc conditiile de forma prevazute de
lege pentru acesta (scris, datat i semnat de mana testatorului);

daca testamentul s-a facut sub incidenta altor legi ori in strainatate sau de catre straini,
regulile de forma se apreciaza diferit, aplicandu-se sub aspectul formei regula tempus
regit actum, in plan spatial aplicandu-se principiul locus regit actum;

interzicerea testamentului conjunctiv nu este o reglementare de ordine publica.

Testamentul autentic
Notiune i reglementare
Testamentul facut pe teritoriul tarii este autentic daca, prin incheie re, a fost investit, in

conditiile prevazute de lege pentru autentificarea inscrisurilor, cu forma autentica de catre

notarul public (art.860 C.civ i art.65 din Legea 36/1995).
Avantaje i inconveniente
Testamentul autentic prezinta avantajele:
-

in aceasta forma pot testa i persoanele care nu pot sa scrie sau sa citeasca sau
persoanele care din cauza boli sau alte cauze nu pot semna;

contestarea testamentului autentic este mai anevoioasa, actul autentificat are autoritate
publica, iar continutul actului este verificat de notar pentru a nu cuprinde clauze
contrare legii sau bunelor moravuri ori clauze neclare de natura a genera procese
inutile;

testamentul se bucura de forta probanta a actelor autentice, sarcina dovezii revenind

celui care-1 contesta;

un exemplar original se pastreaza in arhiva biroului notarial, astfel incat nu poate fi

sustras, dosit sau distrus de persoanele interesate;

daca testamentul dispare se poate obtine cu uurinta un duplicat.

Testamentul autentic prezinta urmatoarele dezavantaje:

presupune anumite cheltuieli i pierdere de timp pentru indeplinirea formalitatilor de

autentificare;

nu asigura secretul dispozitiilor de ultima vointa (inconvenient existent doar teoretic).

Autentificarea testamentelor
Autentificarea testamentelor facute pe teritoriul tarii este de competenta exclusiva a

notarilor publici.

Teritorial competenta de autentificare a testamentelor este generala.

Testamentul care urmeaza a fi autentificat poate sa fie redactat, dupa indicatiile i
vointa testatorului, de catre notarul public sau de testator sau, la cererea testatorului, chiar de un
tert.
Autorul nu poate fi reprezentat la autentificare, el trebuind sa fie prezent fie la sediul
biroului notarial, fie la domiciliul sau reedinta sa, sau in alt loc (spital, penitenciar etc.).
Testamentul va fi intocmit in limba romana, sau la cererea justificata a testatorului
notarul public poate autentifica testamentul intocmit intr-o alta limba pe care o cunoate sau
dupa ce aluat cunotinta de cuprinsul lui prin interpret.
Autentificarea se constata prin incheierea de autentificare care va cuprinde toate
elementele prevazute de lege.
Daca conditiile de autentificare nu sunt indeplinite i testatorul staruie in cerere, notarul
public da, in termen de 5 zile de la data inregistrarii cererii, o incheiere de respingere motivata,
care poate fi atacata la judecatorie.
Daca testamentul nu a fost autentificat cu respectarea prevederilor legale, sanctiunea
este nulitatea absoluta. Insa actul nul ca testament autentic poate valora testament olograf daca
sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru acesta.
Forta probanta
Testamentul autentic face dovada deplina pana la inscrierea in fals in ceea ce privete
constatarile personale ale notarului public facute prin propriile sale simturi, in limita atributiilor
conferite de lege i mentionate in incheierea de autentificare.
Declaratiile testatorului fac dovada numai pana la proba contrara. Tot astfel pot fi
combatute constatarile facute de notar, chiar personal, dar in afara atributiilor legale.

Legatul
Notiune
9

Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul desemneaza una sau mai
multe persoane care, la decesul sau, urmeaza sa dobandeasca cu titlu gratuit intregul sau
patrimoniu sau o fractiune din acesta ori anumite bunuri determinate.
Legatul ca act unilateral de vointa, este o liberalitate pentru cauza de moarte.
Clasificare (enumerare)
Principalul criteriu de clasificare al legatelor este obiectul dispozitiei testamentare. In
functie de acest criteriu distingem legate universale sau cu titlu universal si legate cu titlu
particular.
O alta clasificare a legatelor se face in functie de (absenta sau prezenta) modalitatilor
care afecteaza liberalitatea. In functie de acest criteriu deosebim legate pure si simple, respectiv
legate cu termen sau sub conditie si legate cu sarcina.
Desemnarea legatarului
Desemnarea legatarului trebuie sa fie facuta prin testamentul incheiat in formele
prevazute de lege si sa fie facuta personal de catre testator. Cu respectarea acestor cerinte,
testatorul este liber sa aleaga modalitatea de desemnare a legatarului.
a) Desemnarea trebuie sa fie facuta prin testament
Elementele necesare pentru identificarea legatarului trebuie sa se gaseasca in cuprinsul
testamentului.
Prin urmare legatarul trebuie sa fie o persoana determinate sau determinabila in
momentul deschiderii succesiunii, putand fi chiar si o persoana viitoare cu conditia sa existe la
data deschiderii succesiunii si sa fie determinabila.
Este considerat nul legatul secret, prin care persoana legatarului nu este identificata in
testament, ci este comunicata de testator unui tert.
b) Desemnarea trebuie facuta personal de catre testator
Deoarece testamentul este esentialmente personal, desemnarea legata rului nu se poate
face prin reprezentant. Este nul legatul cu facultate de alegere, prin care testatorul a lasat
determinarea legatarului pe seama unei terte persoane.

540

In schimb este valabil legatul in urmatoarele cazuri:

-

daca legatul este facut unei persoane determinate de testator, dar cu

sarcina predarii bunurilor unor persoane alese de catre legatar sau
tert;

daca legatul este facut unor persoane determinate, dar repartizarea

intre ele a bunurilor legate este lasata la aprecierea unui tert care are
calitatea de mandatar;

daca legatul este facut in favoarea unei persoane aleasa de un tert

dintr-un cerc restrans de persoane stabilit de testator (problema
controversata).

c) Testatorul poate alege liber modul de desemnare a legatarului

Testatorul nu este obligat sa respecte formule sacramentale in desemnarea legatarului.
Desemnarea poate fi directa - numai prin indicarea numelui i prenumelui, dar i prin
aratarea calitatii care il individualizeaza pe legatar; ex: nepot, sora etc.
Desemnarea poate fi indirecta - ce rezulta din exherendarea (directa, partiala, nominala)
a unor motenitori legali, ce are drept rezultat marirea cotei succesorale cuvenite
comotenitorului sau chemarea concreta la motenire a motenitorului subsecvent. De
asemenea desemnarea mai poate fi indirecta i in cazul indicari unor elemente indestulatoare
pentru identificarea legatarului, altele decat calitatea ce-l individualizeaza; ex: persoana care
mi-a salvat viata etc.
Clasificarea legatelor
Clasificarea legatelor dupa obiect ul lor.
Felurile legatelor
Legatul poate fi:
-

universal - daca obiectul lui este o universalitate de bunuri;

cu titlu universal - daca obiectul lui este o fractiune dintr-o universalitate;

cu titlu particular - daca obiectul lui sunt bunuri determinate.

Legatul universal i cel cu titlu universal au aceeai natura juridica deosebirea dintre
ele fiind numai cantitativa, spre deosebire de legatele ci titlu particular, care au alta natura

541

juridica, deosebirea fiind calitativa.

542

Legatul universal
Notiune
9

Legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moartea sa, la una sau
mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale. Legatul este universal daca confera vocatie
(chemare) la intreaga motenire, cea ce intereseaza nu este culegerea efectiva a intregii
moteniri, ci posibilitatea conferita legatarului (dreptul sau eventual) de a culege intreaga
universalitate succesorala. Prin urmare legatarul universal are vocatie la intreaga motenire,
asemanator motenitorului legal cu vocatie concreta (utila) la motenire, izvorul vocatiei fiind
diferit: legea, respectiv testamentul.
Ipoteze speciale
Legatul este universal chiar daca legatarul desemnat a culege intreaga motenire vine in
concurs cu motenitorii legali rezervatari care au dreptul la rezerva prevazuta imperativ de lege
in favoarea lor.
Legatul universal nu se refera la bunuri determinate, ci confera vocatie la intreaga
motenire, continutul ei concret (emolumentul) determinandu-se numai la decesul testatorului,
pana in acel moment putand interveni schimbari in patrimoniul testatorului dar care nu
modifica vocatia legatarului la intreaga succesiune.
Legatul universal poate fi desemnat nu numai sub aceasta denumire dar i prin termeni
echivalenti, cum ar fi:
-

legatul tuturor bunurilor mobile i imobile;

legatul cotitatii disponibile a motenirii;

legatul nudei proprietati a intregii moteniri;

legatul prisosului (ramaitei), adica a ceea ce ramane dupa executarea legatelor cu titlu
universal i particular).
Legatul cu titlu universal
Legatul este cu titlu universal daca confera legatarului vocatie (chemare) la o cota parte

(fractiune) din motenire (universalitate), cota parte exprimata printr-o fractiune matematica
sau prin indicarea unei mase de bunuri succesorale, determinat e prin natura lor juridica de
imobile sau de mobile.
Sunt legate cu titlu universal:
-

legatul unei fractiuni din motenire;

543

legatul tuturor bunurilor imobile;

legatul tuturor bunurilor mobile;

legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor imobile;

legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile;

legatul intregii averi ce ar fi facut de un minor de 16-18 ani.

Ceea ce caracterizeaza legatul cu titlu universal este vocatia la o cota parte din

mogtenire (universalitate), iar nu emolumentul ce va fi cules de legatar i care poate fi

micorat din diverse pricini.
Legatul cu titlu universal are aceeai natura juridica ca i legatul universal, diferenta
dintre ele fiind doar cantitativa, deci exprimat sub forma unei fractiuni matematice poate
imbraca aceleai forme ca i legatul universal, cum ar fi:
-

legatul unei fractiuni din toate bunurilor mobile i imobile;

legatul unei fractiuni din cotitatea disponibila a motenirii;

legatul unei fractiuni din nuda proprietate a intregii moteniri;

legatul unei fractiuni din prisos (ramaita).

In ceea ce privete legatul tuturor bunurilor imobile sau a tuturor bunurilor mobile cand

cota parte cuvenita legatarului rezulta din separatia facuta intre doua categorii de drepturi
asupra succesiunii (de i imobilele sau mobilele nu reprezinta o universalitate) ele constituie
legate cu titlu universal pentru ca legea le califica astfel. Daca insa determinarea se face prin
referire la alta categorie sau grup de bunuri (ex: mobilele dintr - un apartament etc.), legatul nu
va mai fi cu titlu universal ci cu titlu particular.
Legatul cu titlu particular
Potrivit Codului civil, orice legat care nu este cu titlu universal este singular. Prin
urmare legatul este cu titlu particular daca confera legatarului vocatie succesorala la unul sau
mai multe bunuri determinate privite izolat.
Legatul cu titlu particular nu are un drept eventual (vocatie) la universalitatea
succesiunii sau la o fractiune din acea universalitate ci numai asupra unor bunuri determinate
sau deter minabile, specificate in testament, indiferent de numarul i valoarea acelor bunuri.
Varietati de legate cu titlu particular
Constituie legate particulare:

544

a) Legatul unor bunuri corporale certe, individual determinate sau bunuri de gen
determinate sau determinabile dupa numar, masura etc.
Dreptul conferit legatarului este, de regula, dreptul de proprietate asupra bunului, dar
poate fi si alt drept real (uzufruct, abitatie, etc.).
Lucrul legat cuprinde si accesoriile necesare, in starea in care se gase a la moartea
testatorului.
Daca legatul are drept obiect un lucru de gen nedeterminat, cel obligat la predarea lui
trebuie sa presteze un lucru de calitate mijlocie, fie dintre cele existente in patrimoniul
succesoral, fie procurate din alta parte.
b) Legatul unor bunuri incorporale
De exemplu legatul creantei pe care testatorul o are impotriva unui tert sau alte drepturi
patrimoniale, cum ar fi dreptul de proprietate intelectuala, dreptul asupra unor dividente sau
alte beneficii etc.
c) Legatul prin ca re testatorul creditor iarta datoria legatarului debitor, caz
in care datoria se stinge din momentul deschiderii succesiunii.
d) Legatul unui fapt (posibil si licit) prin care mostenitorul universal sau cu titlu
universal este obligat sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea legatarului; ex: sa-I
repare casa.
e) Legatul dreptului succesoral mostenit de testator ca universalitate sau cota parte
din universalitate.
f) Legatul nudei proprietati a unui sau unor bunuri determinate.
g) Legatul uzufructului
Potrivit Codului civil, este posibil ca prin testament nuda proprietate sa fie lasata unei
persoane, iar uzufructul altei persoane.
Legatul uzufructului este lasat, de regula, in favoarea sotului supravietuitor, iar nuda
proprietate in favoarea unor rude ale testatorului care, dupa moartea sotului supravietuitor al
testatorului sa beneficieze de toate prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor
legate.

545

Legatul uzufructului, chiar daca este vorba de un uzufruct universal sau cu titlu
universal, este un legat cu titlu particular deoarece legatul are ca obiect un bun (drept)
determinat si anume uzufructul, uzufructuarul neavand un drept eventual launiversalitatea
motenirii sau la o fractiune din acea universalitate, ci numai asupra dreptului de uzufruct
specificat de testament. De asemenea i legatul altor dezmembraminte ale proprietatii
constituie legate cu titlu particular.
h) Legatul bunului altuia
Daca legatul cu titlu particular are ca obiect un bun individual determinat asupra caruia
testatorul, la data deschiderii motenirii, nu are nici un drept actual sau viitor, liberalitatea va fi
valabila sau nula, dupa cum testatorul a dispus in cunotinta de cauza sau cu credinta greita ca
bunul este al sau. Astfel:
-

daca testatorul a lasat legat bunul altuia, crezand ca este al sau, legatul este nul;

daca testatorul a dispus de bunul altuia tiind ca nu este al sau, insarcinatul cu acel legat
este dator a da sau lucrul sau valoarea lui la epoca mortii testatorului.

i) Legatul bunului indiviz

Daca legatul cu titlu particular are ca obiect un bun individual determinat aflat in
indiviziune la data deschiderii motenirii, acesta va fi valabil sau nul dupa cum urmeaza:
-

daca testatorul a lasat cota sa ideala de drept asupra bunului determinat ori cota sa
asupra unui bun determinat din universalitate, legatul este perfect valabil;

daca legatul are ca obiect - nu cota parte ideala ce apartinea testatorului - ci chiar bunul
in natura aflat in indiviziune (sau o parte determinata material din acel bun) i daca
testatorul a dispus in cunotinta de cauza (tiind ca este proprietar numai pro parte)
atunci legatul este valabil; daca a dispus cu credinta greita ca bunul ii apartine in
exclusivitate legatul va fi nul (pentru partea ce depaete cota testatoru lui).
Clasificarea legatelor in functie de modalitati.
Felurile legatelor
In functie de modalitati legatele se pot clasifica in legate pure i simple, respectiv

legate cu termen sau sub conditie i legate cu sarcina.

Legatul pur i simplu
Legatul este pur i simplu daca nu este afectat de nici o modalitate. In acest caz

546

drepturile legatarului, asemanator cu drepturile motenitorilor legali, se nasc din momentul

deschiderii motenirii.

547

Din momentul mortii testatorului legatarul devine titularul dreptului real sau de creanta
ce intra in continutul legatului, indiferent de momentul exercitarii dreptului de optiune
succesorala sau de punerea sa in posesiune.
Astfel, el poate, din acel moment, instraina prin acte intre vii dreptul dobandit, iar in
caz de moarte a legatarului dupa aceasta data, drepturile lui se transmit asupra mostenitorilor
proprii.
Legatul cu termen
Daca testatorul a supus legatul unui termen, efectele se vor produce, in principiu, dupa
cum termenul este suspensiv sau extinctiv.
Daca termenul este suspensiv, drepturile legatarului se vor naste si se vor putea
transmite intre vii si pentru cauza de moarte din momentul deschiderii mostenirii, numai
executarea, exigibilitatea legatului este amanata pana la implinirea termenului.
In termenului extinctiv, legatul produce efecte de la deschiderea mostenirii intocmai ca
un legat pur si simplu, dar la implinirea termenului dreptul legat se stinge pentru viitor; ex:
dreptul la o renta.
Interpretand vointa reala a testatorului, instanta poate aprecia daca modalitatea
prevazuta afecteaza nasterea sau desfiintarea dreptului (deci este o conditie) ori numai
executarea legatului (este deci un termen), tinand seama si de faptul ca testatorul nu totdeauna
este constient de semnificatiile termenilor folosit i.
Legatul sub conditie
Conditia care afecteaza existenta (nasterea sau desfiintarea) legatului poate fi
suspensiva sau rezolutorie.
a) Daca conditia este suspensiva
In aceasta situatie legatarul nu devine proprietar sau creditor la deschiderea mostenirii,
ci numai in momentul realizarii conditiei; din acele momente conditia produce efecte
retroactive, legatarul devine proprietar sau creditor de la data deschiderii mostenirii.

548

Pendente conditione legatarul poate lua masuri conservatorii. Legatul devine caduc
daca legatarul inceteaza din viata in aceasta perioada, iar dreptul la legat nu trece la
mostenitorii sai. Exista insa posibilitatea transmiteri legatului sub onditie suspensiva prinacte
intre vii, dreptul dobanditorului fiind dublu conditionat: de realizarea conditiei i de
supravietuirea legatarului.
b) Daca conditia este rezolutorie
Drepturile legatarului se nasc de la data deschiderii motenirii.
Pendente conditione legatul produce efecte ca un legat pur i simplu: este transmisibil
inter vivo s i mortis causa.
Eveniente conditione legatul se desfiinteaza cu efecte retroactive de la data deschiderii
succesiunii i implicit i drepturile eventualilor dobanditori inter vicos i mortis causa.
In cazul in care conditia rezolutorie nu s-a realizat sau este sigur ca nu se va putea
realiza, legatul se consolideaza definitiv, ca i cum ar fi fost pur i simplu.
Legatul cu sarcina
Sarcina ca modalitate a legatului este o obligatie impusa de testator legatarului care,
dupa acceptarea legatului, este tinut sa o execute. Sarcina poate afecta orice fel de legat.
Sarcina nu afecteaza dobandirea dreptului asupra legatului din momentul deschiderii
motenirii, neexecutarea sarcinii producand efecze retroactive.
Sarcina obliga pe legatarul acceptant, in caz de neexecutare persoanele interesate
putand cere executarea silita sau revocarea judiciara a legatului pentru neexecutarea sarcinii. In
cazul sarcinii stipulate in favoarea unui tert, beneficiarul poate cere executarea dar nu i
revocarea legatului.
Sarcina poate fi stipulata in interesul unui tert, in interesul testatorului sau chiar in
interesul legatarului.
-

daca sarcina este stipulata in favoarea unui tert, ea reprezinta o stipulatie pentru altul i
constituie fie o plata realizata pe aceasta cale, fie o liberalitate indirecta;

sarcina este in interesul testatorului in cazul in care el personal are un interes - material
i moral - in executarea sarcinii. In nici un caz nu se poate impune legatarului o
obligatie care sa fie executata in timpul vietii testatorului;

daca sarcina este stipulata in favoarea legatarului suntem in prezenta unei liberalitati cu

549

afectatiune speciala, testatorul avand i el un interes - cel putin moral - in executarea

sarcinii.

550

Revocarea voluntara a legatelor.

Notiune
9

In principiu, testamentul ca i dispozitiile pe care le cuprinde, sunt acte juridice

esentialmente revocabile, daca legea nu prevede altfel.
Legatele pot fi revocate prin vointa unilaterala a testatorului pana in ultima clipa a
vietii, in mod discretionar, nefiind susceptibil de abuz.
Dupa modul de manifestare a vointei revocatorii, revocarea voluntara poate fi expresa
sau tacita i este valabila daca testatorul a avut capacitatea de a testa i consimtamantul
neviciat.
Revocarea voluntara expresa (directa)
Testatorul poate revoca testamentul printr-un testament posterior sau printr-un act
autentic, deci revocarea voluntara expresa este un act solemn, sub sanctiunea nulitatii absolute
actul revocator trebuie sa fie redactat in forma testamentara sau in forma aute ntica.
A) Testamentul revocator
Acesta trebuie sa fie valabil ca atare, dar nu este necesar sa aiba aceeai forma ca i
testamentul pe care il revoca, neaplicandu-se regula simetriei formelor.
Este indiferent daca testamentul revocatori contine ori nu i alte dispozitii, de exemplu
legate, sau daca legatul revocat este ori nu testat in favoarea unei alte persoane; dac testamentul
revocator cuprinde legate, ineficienta acestora nu afecteaza validitatea revocarii
B) inscrisul autentic revocator
Acesta poate fi un act redactat special in acest scop, dar poate fi continut i in cadrul
unui alt act autentic, iar nefiind testament nu implica respectarea conditiilor de valabilitate al
acestuia.
Vointa revocatorie nu trebuie exprimata in termeni sacramentali, dar intentia
testatorului trebuie sa fie neindoielnica.
Revocarea voluntara tacita (indirecta)
Revocarea este tacita daca, fara a fi declarata expres, rezulta indirect, dar neindoielnic,
din anumite acte sau fapte, savarite de testator sau cunoscute de e l.

551

Revocarea tacita se poate face prin: confectionarea unui testament nou, instrainarea
obiectului legatului cu care se asimileaza i distrugerea lui i distrugerea testamentului de catre
testator sau cu tirea lui.
A) Facerea unui testament nou; conditi i
Constituie un caz de revocare tacita numai daca:
-

testamentul nou a fost intocmit cu respectarea formelor solemne prevazute de lege

pentru testamente, iar testatorul a avut capacitatea de a testa i consimtamantul neviciat;

noul testament sa nu contina revocarea testamentului anterior, caci daca contine o

asemenea clauza revocarea devine expresa;

testamentul anterior sa contina legate care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale
testamentului posterior; incompatibilitatea presupune o imposibilitate absoluta,
obiectiva, materiala sau juridica de a se executa cumulativ, concomitent, legatele din
doua testamente succesive. Contrarietatea presupune i ea o imposibilitate, dar aceasta
nu este obiectiva, ci se datoreaza intentie testatorului.
Legate le din testamentul anterior sunt revocate datorita incompatibilitatii sau

contrarietatii cu legatele din testamentul posterior, chiar daca acestea din urma at fi ineficace,
caci vointa revocatorie nu se identifica cu vointa de a face liberalitatea.
Exista insa i legate facute prin testamente succesive care nu sunt incompatible sau
contrarii, putand eventual modifica emolumentul de care beneficiaza legatarul:
-

legatul universal facut prin testamentul anterior nu se considera revocat prin legatele cu
titlu universal sau cu titlu particular instituite prin testamentul posterior;

nu exista contrarietate nici intre legatul cu titlu particular sau cu titlu universal facut
prin testamentul anterior i legatul universal instituit prin testamentul posterior;

daca prin testamente succesive aceeai persoana este desemnata legatar, in principiu
testamentul posterior urmeaza sa produca efecte, revocand tacit legatul anterior care
este incompatibil sau contrar dispozitiei din testamentul posterior.
B) instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care formeaza obiectul legatului

552

Din instrainarea bunului legat legea deduce intentia testatorului (manifestata indirect,
tacit) de a revoca legatul, chiar daca executarea legatului dupa deschidereamostenirii nu ar fi
imposibila, intrucat insctrainarea nu a fost valabila sau testatorul a redobandit bunul in cauza
a) Domeniul de aplicare
Acest caz de revocare poate interveni doar in cazul legatelor cu titlu particular, care au
ca obiect bunuri individual determinate, fie bunuri certe, fie bunuri de gen, dar individualizate.
Bunul individual de terminat poate fi un bun corporal sau un bun incorporal
b) Conditii privind actul de instrainare
Pentru ca legatul cu titlu particular sa fie revocat prin instrainarea bunului individual
determinat care formeaza obiectul legatului, instrainarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
-

instrainarea trebuie sa fie voluntara;

instrainarea trebuie sa fie reala si efectiva; o instrainare our fictiva, un simplu proiect de
instrainare sau un pact de preferinta nu este de natura sa atraga revocarea;

instrainarea poate fi totala sau partiala, revocarea fiind si ea totala, respectiv partiala;

legatul particular trebuie sa aiba ca obiect bunuri individual determinate.

Invaliditatea instrainarii nu afecteaza valabilitatea revocarii cu exceptia cazurilor

in care anularea a survenit datorita incapacitate sau vicierii consimtamantului testatorului.

Revocarea opereaza chiar daca actul de instrainare ar fi afectat de modalitati.
Se asimileaza instrainarii si distrugerea bunului individual determinat care formeaza
obiectul legatului cu titlu particular (dispozitia materiala), daca distrugerea este voluntara din
partea testatorului.
C) Distrugerea voluntara a testamentului
Doctrina admite ca legatul este neindoielnic revocat si in cazul in care, in mod voluntar,
testamentul este distrus de catre testator sau cu stirea lui: daca sunt indeplinite urmatoarele
conditii:
9

testamentul este olograf sau mistic, existand intr-un singur exemp lar, in posesia
testatorului;

553

distrugerea testamentului sa fie voluntara, efectuata de catre testator sau de catre altul
cu tirea testatorului;

distrugerea testamentului sa fie efectiva;

testatorul sa fi avut capacitatea necesara pentru a reveni asupra dispozitiilor

testamentare i vointa lui sa nu fie viciata.
Revocarea prin distrugerea testamentului poate fi totala sau partiala.
Revocarea prin tergerea dispozitiei testamentare, urmata de datarea i semnarea de

catre testator, poate interveni i in cazul testamentului autentic.

Retractarea revocarii voluntare
Retractarea revocarii este de fapr posibilitatea unor revocari succesive. Retractarea fiind
tot o revocare, pate interveni in aceleai conditii i poate fi expresa sau tacita.
Retractarea revocarii tacite prin instrainarea sau distrugerea bunului sau prin
distrugerea testamentului nu poate fi retractata, in aceste cazuri testatorul trebuind sa faca un
nou testament.
Retractarea i efectele ei trebuie sa fie analizate de la caz la caz i in functie de
imprejurarile cauzei i de analiza atenta a intentiei testatorului, urmeaza sa se stabileasca daca
retractarea revocari are sau nu drept efect reinvierea dispozitiilor testamentare revocate, o
regula generala fiind imposibil de stabilit.
Caducitatea legatelor.
Notiune; deosebire fata de nulitate i revocare
Legatele instituite in mod valabil i nerevocate pot deveni ineficace din cauze
intervenite ulterior intocmirii testamentului i care fac imposibila executarea lor.
Ea se deosebete de nulitate deoarece aceasta din urma se datoreaza unor cauze
existente in momentul intocmirii testamentului, pe cand caducitatea se datoreaza unor cauze
ulterioare.
Ea se deosebete de revocare voluntara deoarece se produce independent i chiar
impotriva vointei testatorului.
Se deosebete de revocarea judecatoreasca deoarece aceasta sanctioneaza anumite
atitudini culpabile ale legatarului, cauzele care determina caducitatea nefiind conditionate de
culpa legatarului.

554

Caducitatea poate fi definita ca o imposibilitate de executare a legatului, institui valabil

i nerevocat, din cauze obiective posterioare intocmirii testamentului sau din cauza renuntarii
legatarului la legat dupa deschiderea motenirii.
Cazuri de caducitate
Codul civil prevede 4 cauze de caducitate: decesul legatarului, incapacitatea legatarului
de a primi legatul, neacceptarea legatului de catre legatar i pieirea totala a bunului care
formeaza obiectul legatului.
a) Decesul legatarului
Legatul devine caduc daca legatarul a murit inaintea testatorului, deoarece liberalitatile
in general i cele facute mortis causa au caracter exclusiv personal.
Daca legatarul al murit inainte ca succesiunea sa se deschida, executarea legatului
devine imposibila din cauza lipsei capacitatii succesorale a legataru lui.
Legatul nefiind dobandit de legatar nici motenitorii sau creditorii acestuia nu au nici
un drept asupra lui.
Daca legatarul i testatorul sunt comorienti sau codecedatti , capacitatea succesorala
neexistand, legatul devine de asemenea caduc.
Daca legatarul exista insa la data deschiderii succesiunii, indiferent de durata
supravietuirii, el dobandete dreptul la legat cu exceptia legatului sub conditie suspensiva,
deoarece legatul devine caduc daca legatarul moare inaintea realizarii conditiei. Exceptie de la
caducitatea legatului este i cazul in care legatarul desemnat in primul rand nu ar fi in viata in
momentul deschiderii succesiunii sau ar deceda dupa aceasta data dar inaintea realizarii
conditiei suspensive, dat testatorul a stipulat in testament ca in astfel de cazuri legatul sa revina
motenitorilor legatarului decedat (substitutie vulgara permisa de lege).
In concluzie decesul legatarului determina caducitatea legatului daca a intervenit
inainte de moartea testatorului, o data cu aceasta, sau in cazul legatului sub conditie suspensiva,
dupa moartea testatorului dar inainte de realizarea conditiei.
b) Incapacitatea legatarului de a primi legatul
Intrucat capacitatea de a primi legatul trebuie, de regula, apreciata la data deschiderii
succes iunii, el devine caduc daca in acest moment legatarul este lovit de o incapacitate de a-l
primi.

555

c) Neacceptarea legatului de catre legatar

Drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii succesiunii, dar legatarul are
drept de optiune succesorala, in virtutea caruia poate renunta la legat, caz in care acesta devine
caduc.
d) Pieirea totala a bunului care formeaza obiectul legatului
Pentru ca pieirea bunului sa atraga dupa sine caducitatea legatului trebuie sa fie
indeplinite mai multe conditii:
-

legatul sa fie cu titlu particular si sa aiba ca obiect bunuri corporale certe, individual
determinate;

pieirea bunului sa fie totala; daca pieirea este partiala legatul nu devine caduc,
micsorandu-se numai emolumentul;

pieirea bunului sa fie produsa in timpul vietii testatorului, adica in perioada dintre
momentul intocmirii testamentului si data mortii testatorului: Exceptie: legatul sub
conditie suspensiva, daca bunul a pierit dupa moartea testatorului si inainte de
realizarea conditiei. (aceasta conditie o putem formula si altfel: pieirea bunului sa fie
produsa intre momentul intocmirii testamentului si momentul cand acesta isi produce
efectele).

Cauza pieirii bunului poate fi un eveniment fortuit ori o fapta culpabila savarsita de o
terta persoana sau chiar de testator sau legatar

e) Alte cazuri de caducitate

Literatura de specialitate mai adauga urmatoarele cazuri de caducitate: neindeplinirea
conditiei suspensive, depasirea cotitatii disponibile, disparitia cauzei impulsive si determinante
a actului de liberalitate
Soarta legatului grefat pe un legat principal devenit caduc
In cazurile in care legatarul al carui legat a devenit caduc a fost insarcinat cu un legat in
favoarea unei alte persoane, caducitatea legatului principal nu va atrage caducitatea legatuluisarcina, ci acesta din urma va trece asupra succesorului care beneficiaza de caducitatea
legatului principal. Exceptie: daca legatul principal este cu titlu particular el devenind caduc
prin pieirea totala a bunului.
In toate cazurile caducitatea legatului sarcina nu afecteaza legatul principal.

556

Limitele dreptului de dipozitie asupra mo^tenirii

Este recunoscut cu valoare gnoseologica dreptul oricarei persoane de a dispune de
bunurile care ii apartin, atat in timpul vietii prin acte inter vivos cat i pentru timpul incetarii
sale din viata, prin acte mortis causa (testament). Acest drept, i aici, ne intereseaza libertatea
testamentara, nu poate functiona discretionar, nemarginit. Sunt ratiuni de ordin filosofic, moral
i social, care, pentru ocrotirea intereselor generale ale societatii sau ale unor categorii de
persoane (sunt vizate rudele apropiate ale lui de cujus), au determinat legiuitorul sa impuna
unele restrictii de a dispune prin acte juridice de bunurile alcatuitoare ale patrimoniului
succesoral al dispunatorului. Invederam totodata ca sunt situatii cand limitarea dreptului de a
dispune folosete chiar dispunatorului insui.
Limitele de a dispune stabilite de legea civila se manifesta dupa urmatoarele
reguli:
a) Dispozitiile mortis causa imbraca forma unui act juridic manifestat in forma
testamentara, dispozitii care sunt esentialmente revocabile. Sunt interzise pactele
(conventiile) asupra motenirii viitoare, care nu sunt deschise.
b) Dispunatorulpoate testa in privinta bunurilor sale prin acte juridice exclusiv pentru
cazulpropriei sale morti. Drept urmare, dispunatorul nu poate stabili care va fi
soarta bunurilor sale i dupa moartea motenitorilor sai, adica ce sa se intample cu
bunurile respective i dupa moartea celui (celor) caruia le-a transmis. Testatorul nu
va putea sa-i impuna vointa pentru a stabili devolutiunea succesorala din generatie
in generatie, dupa ce el nu va mai fi in viata, adica pentru viitor i dupa ce
succesorul sau nu va mai fi in viata. Aceasta ordine succesorala, denumita
substitute fideicomisara este interzisa de lege fiind sanctionata cu nulitatea
absoluta. Institutia a fost in vigoare in Ardeal in baza art. 608-614 C. civ. austriac i
desfiintata prin Legea speciala de desfiintare din 1926.

557

c) Pentru ocrotirea rudelor apropiate ale lui de cujus, acesta poate face liberalitati prin
acte de ultima vointa cu titlu gratuit, legea instituind opreliti pentru a nu se aduce
atingere rezervei succesorale, care apartine motenitorilor legali. O persoana fizica,
poateface acte de ultima vointa cu titlu gratuit, numai in limita cotitatii disponibile,
cu alte cuvinte nu poate afecta rezerva succesorala, care apartine rezervatarilor.
Rezulta aadar ca exista urmatoarele limite ale dreptului de a dispune prin acte juridice de
bunurile motenirii:
-

oprireapactelor asupra succesiunilor viitoare (nedeschise);

oprirea substitutiilor fideicomisare;

- interzicerea actelor juridice care incalca rezerva succesorala.
In cele ce urmeaza vor fi analizate pe ra nd:
Oprirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare
Prin pact asupra unei succesiuni viitoare (nedeschise), se intelege orice conventie sau

chiar act juridic unilateral, care nu este admis de lege, prin care o persoana dobandete drepturi
potentiale la acea motenire sau renunta la ele.
Pactele asupra unei moteniri viitoare (nedeschise) sunt interzise de lege, indiferent daca
privesc motenirea unei terte persoane sau a unuia dintre contractanti, indiferent daca sunt
facute cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Acest pact este interzis de art. 965 alin. 2 C. civil, care prevede: "Nu se poate face
renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nici nu se pot face invoiri asupra unei astfel de
succesiuni, chiar de s-ar da consimtamantul celui a carui succesiune este in chestiune."
Pentru existenta unui pact asupra unei succesiuni viitoare trebuie indeplinite cumulativ
urmatoarele conditii:
a) Sa existe un pact, adica o conventie - un act juridic unilateral sau bilateral cu
caracter irevocabil, de renuntare sau de acceptare, art. 702 i 965 al. 2 din C. civil
interzicandu-l;
b) Pactul (conventia) trebuie sa aiba ca obiect o mogtenire nedeschisa in momentul
incheierii lui, o fractiune dintr-o motenire sau chiar un bun singular din aceasta
(pot sa fie pacte universale, pacte cu titlu universal, pacte cu titlu particular);

558

c) Dreptul care se dobdndegte, la care se renunta sau la care se accepta prin conventie
trebuie sa fie un drept succesoral eventual, o simpla expectativa, iar nu un drept
actual i nascut (art. 702 C. civil). Dreptul este eventual pana in
momentuldecesului lui de cujus, deoarece pana in acel moment, dreptul pe care
urmeaza sa il moteneasca este o simpla speranta.
d) Pactul sa nu fie permis de lege, adica este necesar ca respectiva conventie sa nu
faca parte dintre acelea care sunt admise in mod exceptional de lege. Astfel, art. 1526 C. civil,
recunoate ca valabila conventia prin care asociatii se inteleg ca societatea va continua i dupa
moartea unuia dintre ei cu motenitorii celui decedat. Tot aa este valabila imparteala de
ascendent facuta prin donatie a bunurilor existente in prezent, cu efecte i dupa moarte, daca au
fost respectate conditiile de fond i de forma prevazute de lege pentru donatie. Persoana
juridica de drept privat poate fi continuata de fondatorii acesteia cu motenitorii unora dintre
ei.
Sanctiunea pactelor asupra unei succesiuni viitoare (nedeschise), aa cum deja s-a anticipat,
este nulitatea absoluta, care poate fi invocata de orice persoana interesata. Printre aceste
persoane se pot numara in primul rand motenitorii succesibilului care au exercitat dreptul de
optiune succesorala inainte de deschiderea motenirii sau au instrainat drepturi sau bunuri
dintr- o mogtenire inca nedeschisa.
In literatura juridica s-a pus problema daca nulitatea asupra unei succesiuni viitoare
poate fi acoperita prin confirmarea ei expresa sau tacita dupa deschiderea motenirii, raspunsul
care se poate da fiind acela ca o ratificare sau confirmare nu este acceptabila fiind supusa
regimului nulitatii absolute. Sanctiunea nulitatii absolute este deplin justificata pentru ca
asemenea pacte nasc dorinta i anticipeaza moartea unei persoane, ceea ce contravine moralei
celei mai simple, contravine ordinii publice i regulilor de convietuire sociala.
Oprirea (interzicerea) substitutiilor fideicomisare.

559

Substitutia fideicomisara este o dispozitie prin care o persoana este chemata prin actul
de liberalitate-donatie sau testament - sa fie beneficiarul acesteia, alternativ, in lipsa unei alte
persoane sau dupa aceasta. Beneficiarul liberalitatii este obligat de dispunator sa conserve
bunurile primite i sa le transmita, la randul sau, dupa moartea sa, unei alte persoane
desemnate de acelai dispunator. Cel gratificat initial se numete instituit i cel desemnat sa
primeasca in cele din urma se numete substituit, desemnat tot de dispunator. De exemplu:
testatorul (dispunatorul) A lasa un bun singular (imobil) lui B (instituit), cu obligatia acestuia
de a pastra i conserva bunul exercitand toateprerogativele asupra lui, cu exceptia dispozitiilor
care sunt limitate in a-1 transmite dupa propria moarte lui C (substituit), pe care l-a desemnat
tot A.
Rezulta ca substitutia fideicomisara contine o dubla liberalitate, care are acelasi obiect:
prima liberalitate facuta in folosul celui dintai gratificat -instituitul -, a doua liberalitate in
folosul celei de a treia persoane -substituit -, aceasta din urma chemata sa primeasca obiectul
liberalitatii la moartea instituitului, dar care este dispusa tot de catre primul testator.
Substitutia fideicomisara poate sa mearga si mai departe, fiind instituit in continuare un
al doilea substituit, al treilea substituit si asa mai departe, cand se sustine ca substitutia este
graduala. Cand este facuta la infinit ea este vegnica, ceea ce a existat in dreptul feudal de la noi
in privinta descendentelor familiilor domnitoare. Ea isi are originea in dreptul Romei antice,
fiind analizata de jurisconsultul roman Ulpian (fideicommissa vacantur), transmisiunea pentru
mai multe generatii fiind limitata in Pandectele lui Justinian la patru generatii.
Scopul substitutiei fideicomisare este sa reglementeze pentru viitor, de la bun inceput
devolutiunea mostenirii in mod succesiv, a aceluiasi bun sau mase de bunuri. Ea nu este
posibila pentru ca de la capul locului contravine principiului proprietatii, amputand exercitarea
atributelor dreptului de proprietate, ceea ce este nefiresc, prin restrangerea drepturilor
titularului.
Conditiile necesare pentru a fi in prezenta substitutiei fideicomisare, si care trebuie
intrunite cumulativ, sunt urmatoarele:
a) Dispunatorul trebuie sa fi facut o dubla liberalitate, sau mai multe liberalitati,
succesive, care sa aiba aceleasi drepturi sau aceleasi bunuri, facute in folosul a

560

doua persoane diferite. Conditia nu este indeplinita in cazul dublei liberalitati,

una constand in nuda proprietate si alta in uzufruct, pentru ca obiectul juridic
este diferit pentru o liberalitate fata de alta.

561

b) Cele doua liberalitati succesive cu privire la acelasi b un sa fie legate intre ele
printr-un interval de timp si intermediat de moartea primului beneficiar (tractus
temporis). Acest tractus temporis dureaza din momentul deschiderii mostenirii
dispunatorului prin testament pana la moartea instituitului, pentru ca apoi
substituitul saprimeasca bunurile dupa moartea instituitului. Cu alte cuvinte
instituitul sa fie obligat de dispunator sa conserve bunul obiect al legatului i sa1 transmita la moartea sa substituitului desemnat tot de dispunator (testator),
neavand relevanta daca acesta "exista", este conceput sau neconceput la
momentul actului de liberalitate. Cele doua liberalitati sa vina una dupa alta, in
succesiune.
c) Sa cuprinda obligatia pentru instituit de a conserva bunul obiect al legatului i
de a-l pastra toata viata pentru a fi predat la moartea sa in favoarea
substituitului. Aceasta obligatie sa fie inserata in termeni imperativi i sa nu fie
doar o simpla rugaminte, dorinta sau recomandare.
d) Dreptul substituitului sa se nasca in viitor, la moartea instituitului. Dispunatorul
nu dispune doar pentru cauza propriei sale morti ci i aceea a urmaului sau pe
care il instituie ca beneficiar al testamentului, ceea ce nu este de acceptat.
Substitutia fidecomisara este interzisa de legiuitorul roman, pentru ca
dispunatorul nu are dreptul sa dispuna decat pentru soarta bunurilor dupa
propria sa moarte. Ea a existat in Codul civil austriac de la 1811, aplicabil in
Ardeal pana in anul 1926 i in Legiuirea Caragea de la 1818, in Tara
Romaneasca.
Sanctiunea aplicabila substitutiei fideicomisare este nulitatea absoluta. Ea se
rasfrange atat asupra liberalitatilor facute in favoarea instituitului cat i a substituitului,
conform adagiului roman tam quod substitututm quam quod institutum. Nulitatea integrala
este prevazuta de art. 803 C. civil i nu poate fi acoperita prin confirmarea ei ulterioara, de
catre motenitorii care ar urma sa execute legatele i nici prin renuntarea la legat a unuia dintre
legatarii succesivi. Sanctiunea este necesara pentru ca se suprapu ne vointei proprietarului,
stabilind inalienabilitatea bunului i scotandu-l din circuit civil, atata vreme cat dureaza
proprietatea instituitului.

562

S-a admis, ca daca unul dintre legate devine caduc prin decesul unuia dintre legatarii
gratificati inainte de moartea testatorului, deoarece beneficiarul celuilalt legat va dobandi, la
deschiderea motenirii, un legat liber de orice sarcini i nu se mai pune problema unei
transmiteri duble-succesiv in conditiile supra-aratate. Validitatea dispozitiilor testamentare se
va aprecia in raport de situatia reala existenta efectiv in momentul mortii testatorului, iar
dispozitiile sunt analizate atunci cand incep sa ii produca efectele. Adica, daca instituitul este
predecedat, testamentul care a prevazut osubstitutie fideicomisara este valabila, pentru ca nu
mai exista una din conditiile acesteia, anume dubla liberalitate care sa opereze una dupa alta, ci
doar o liberalitate obinuita, care revine direct substituitului.
Substitutia vulgara se deosebete de substitutia fideicomisara, pentru ca este o masura
deprevedere a dispunatorului pentru cazul cand primul legat devine ineficace. Ea reprezinta
acea dispozitie cuprinsa in actul de liberalitate (contract de donatie sau testament) prin care
dispunatorul desemneaza in subsidiar un al doilea gratificat (legatar sau donatar) care va primi
liberalitatea, prin substitutie, in situatia cand primul gratificat nu ar putea sau ar renunta sa
primeasca bunul care face obiect al legatului (art. 804 C. civil).
Substitutia vulgara este permisa de lege pentru ca nu indisponibilizeaza bunul i nu il
scoate din circuitul civil. Ea poate avea ca obiect universalitatea bunurilor, o fractiune din
aceasta universalitate sau bunuri determinate singular.
In cazul substitutiei vulgare sunt doua liberalitati alternative (iar nu succesive), numai
una dintre cele doua liberalitati se executa la data deschiderii motenirii celui care a dispus i
nu afecteaza bunul de inalienabilitate.
Substitutia vulgara prezinta urmatoarele caracteristici:
a) Cele doua liberalitati avand acelai obiect, nu sunt succesive, ele sunt
alternative. Prima liberalitate este pura i simpla, iar cea de a doua este
facuta sub conditia suspensiva a ineficacitatii celei dintai;
b) Cele doua drepturi -al substituitului cat i cel al instituitului - se nasc la
moartea dispunatorului, fara sa fie stabilita o ordine succesorala, dar
numai unul dintre legatarii acetia primete bunul prevazut in actul liberal;
c) Obiectul substitutiei vulgare nu este indisponibilizat in mainile instituitului,
nu devine inalienabil i nu este scos nici un moment din circuitul civil.

563

In doctrina i in jurisprudents este controversata in materie de fideicomis fara obligatie,

legatul ramaitei i dublul legat conditional:

564

c/1) - fideicomisul fara obligatie este o liberalitate facuta gratificatului, fara obligatia
de a conserva bunurile i apoi sa le transmita la moartea sa unei a treia persoane,adresata
numai ca o rugaminte i numai daca bunurile vor mai exista la moartea instituitului;
c/2) - legatul ramagitei prin care prin actul de dispozitie se impune instituitului sa
transmita substituitului numai ceea ce a ramas din bunurile legatului;
c/3) - dublul legat conditional consta in dispozitia testatorului prin care acesta face
doua liberalitati, la persoane diferite, avand acelai obiect, sub dubla conditie, una rezolutorie
impusa instituitului i alta suspensiva impusa substituitului. Daca conditia rezolutorie se
realizeaza, bunul este primit de substituit, fiind realizata conditia suspensiva sub care primete
el bunul.
F.4. Transmisiunea mo^tenirii (inclusiv imparteala pe ascendent)

Dreptul de optiune succesorala (notiune, variante de optiuni, subiectele dreptului de

optiune).
Notiunea de optiune succesorala
La moartea unei persoane, patrimoniul sau se transmite motenitorilor sai legali sau
testamentari. Transmiterea patrimoniului celui care decedeaza opereaza din clipa mortii
persoanei care lasa succesiunea. Cu toate acestea aceasta transmitere nu are caracter definitiv i
obligatoriu. Dimpotriva, ca principiu de ordine publica, legea precizeaza ca nimeni nu este
obligat de a face acceptarea unei moteniri ce i se cuvine. Prin urmare succesibilul are dreptul
de a alege - numit drept de optiune succesorala - intre consolidarea titlului de motenitor prin
acceptarea motenirii i desfiintarea acelui titlu prin renuntarea la mogtenire.
Variante de optiune
a) Acceptarea pura i simpla a mo^tenirii
Prin aceasta succesibilul ii consolideaza titlul de motenitor i va fi obligat sa
raspunda pentru datoriile i sarcinile succesiunii, chiar daca acestea ar depai ca valoare activul
motenit.
b) Renuntarea la mogtenire

565

Prin renuntare succesibilul desfiinteaza, cu titlu retroactiv, vocatia sa succesorala,

devenind strain de succesiune. Astfel nu raspunde pasiv dar nici nu beneficiaza de activ.
Mostenirea in intregul ei va reveni comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi.
c) Acceptarea sub beneficiu de inventar
Succesibilul isi consolideaza titlul de mostenitor si deci beneficiaza de mostenire, dar
isi limiteaza raspunderea sa pentru datoriile si sarcinile mostenirii la emolumentul mostenirii.
EL va raspunde de pasiv numai in limita activului succesoral si numai cu bunurile mostenite.
Subiectele dreptului de optiune
a) Mostenitorii legali
Dreptul de optiune succesorala apartine si trebuie sa fie exercitat de toate persoanele cu
vocatie generala (eventuala) la mostenire, iar numai de cei cu vocatie concreta (utila). Daca
mostenitorul in rang preferat accepta mostenirea, isi consolideaza titlul de mostenitor si
anihileaza efectele optiunii exercitate de mostenitorii subsecventi, desfiintand drepturile
succesorale ale acestora.
b) Legatarii
Dreptul de optiune apartine nu numai mostenitorilor legali, dar si legatarilor, pentru ca
vocatia lor este universala sau cu titlu universal, dobandirea mostenirii implica si suportarea
pasivului. Legatarul cu titlu particular trebuie sa aiba drept de optiune deoarece - exercitarea lui
implicand aprecieri de ordin moral - nimeni nu poate fi gratificat fara voie, in lpus daca legatul
este cu sarcina implica si unele interese patrimoniale.
Toti legatarii au drept de optiune, vointa unilaterala a testatorului nu poate constrange
nici un legatar sa conserve dreptul dobandit prin mostenire si cu atat mai putin sa suporte
anumite obligatii sau sarcini.
c) Creditorii succesibilului
1) Actiunea oblica
Dreptul de optiune succesorala poate fi exercitat de catre creditorii personali ai
succesibilului pe calea actiunii oblice (subrogatorii), deoarece dreptul de optiune succesorala
este de natura patrimoniala si nu exclusiv personala.

566

Optiunea pe cale oblica ar putea fi refuzata creditorului numai daca se dovedete, in

concret, ca alegerii facute de el I se opun considerente de ordin moral, caz in care optiunea ar a
vea caracter exclusiv personal.
2) Actiunea pauliana
Daca succesibilul a renuntat la motenire, in paguba creditorilor, dar renuntarea nu a
devenit irevocabila, creditorii vor putea retracta renuntarea pe calea actiunii pauliene. In
aceasta materie trebuie dovedita numai frauda debitorului (succesibilul renuntator), constand in
contiinta rezultatului pagubitor al defunctului fata de creditor. Actiunea trebuie intentata in
cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani.
Efect: actul de renuntare devine inopozabil fata de creditorul reclamant i in limita
prejudiciului suferit de el - creditorul poate opta pentru acceptarea motenirii, in favoarea sa i
in limita creantei sale. Fata de comotenitori renuntarea ii produce efectele.
Revocarea pauliana este posibila i in cazul acceptarii motenirii i, de asemenea, ii
produce efectele numai intre creditor i debitorul acceptant.
In toate cazurile revocarea actului de optiune succesorala pe cale pauliana poate fi
ceruta numai de catre creditorii optantului, nu i de catre creditorii succesiunii sau de catre
legatar
Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala.
Actul de optiune succesorala este un act: unilateral, voluntar, irevocabil, indivizibil,
declarativ de drepturi, nesusceptibil de moda litati.
Act juridic unilateral
Optiunea succesorala, oricare ar fi sensul in care se exercita, trebuie sa reprezinte
vointa unei singure persoane, fiind prin urmare un act juridic unilateral. In ipoteza in care
exista mai multi succesibili, ei nu pot exercita dreptul de optiune in mod colectiv, fiecare
urmand a se exprima individual.
Spre deosebire de testament, actul de optiune poate fi savarit i prin rep rezentare
legala sau conventionala - sau cu incuviintarea autoritatii tutelare, deci actul de optiune nu este
un act esentialmente personal.
Act juridic voluntar
Libertatea de alegere care caracterizeaza actul de optiune se manifesta pe mai multe

567

planuri:

568

nimeni nu este obligat sa accepte motenirea ce I se cuvine;

succesibilul are, in principiu, un drept absolut de a alege intre posib ilitatile conferite
prin dreptul de optiune, el neputand fi obligat sa justifice motivele optiunii i nici sa
raspunda pentru consecintele alegerii sale;

in cazul pluralitatii de mogtenitori, fiecare este liber sa opteze in sensul dorit, indiferent
de alegerea facuta de ceilalti.
Principiul libertatii de alegere cunoate i unele exceptii:

acceptarea motenirii cuvenite unui minor, indiferent de varsta, sau a unei persoane
pusa sub interdictie, va fi socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar,
dreptul acestora restrangandu-se in scopul ocrotirii lor si pentru evitarea riscurilor
motenirii pure i simple;

dreptul de optiune al succesibilului decedat inaintea de stingerea dreptului de optiune,

se transmite prin succesiune la propriul sau motenitor; in cazul in care exista mai multi
mogtenitori (ce nu vin la mogtenire prin reprezentare) aflati in dezacord in privinta
optiunii unice succesorale a autorului lor, legea prevede ca succesiunea va fi acceptata
sub beneficiu de inventar

nu se bucura de libertate de optiune motenitorul care cu intentie frauduloasa a dat la o

parte sau a ascuns bunuri ale motenirii; cu titlu de pedeapsa civila, un asemenea
motenitor este considerat acceptant pur i simp lu.
Act juridic irevocabil
Prin aceasta se intelege ca, o data exercitat dreptul de optiune succesorala nu se mai

poate reveni asupra optiunii facute. Acest principiu opereaza cu caracter absolut in cazul
acceptarii pur i simple a motenirii.
Exceptie: in cazul renuntarii la mogtenire, aceasta optiune poate fi retractata prin
acceptarea pur i simpla, dar numai in termenul legal de optiune i daca motenirea nu a fost
acceptata de alti mogtenitori. De asemenea motenitorul care a acceptat sub beneficiu de
inventar poate renunta la beneficiul de inventar, devenind motenitor pur i simplu.
Act juridic indivizibil
Acest caracter reiese din faptul ca succesibilul are dreptul sa opteze intre a renunta sau a
accepta motenirea in intregul ei, neavand posibilitatea de a accepta o anumita parte din

569

mogtenire i de a renunta la alta parte.

570

Deci succesibilul, fie chiar legatar, trebuie sa accepte in intregime succesiunea sau
legatul, sau trebuie sa ramana pe de-a dreptul strain de ele, prin efectul renuntarii.
Principiul indivizibilitatii optiunii succesorale comporta unele exceptii:
-

motenitorul legal gratificat prin testament va putea opta diferit cu privire la motenirea
legala i la legat; cumularea calitatii de motenitor legal cu cea de legatar, confera
posibilitatea optiunii diferite. De asemenea optiunea succesorala poate fi diferita i in
cazul in care el beneficiaza de mai multe legate care nu sunt indivizibile;

o alta exceptie este cea prevazuta in Legea 18/1991, republicata, care arata ca
reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere depusa de fostul proprietar sau
de motenitorii lui. Deci, chiar daca au acceptat succesiunea, motenitorii, prin
derogare de la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale, pot renunta, prin
nedepunerea cererii, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Motenitorul care a renuntat la succesiunea fostului proprietar decedat, nu poate sa
beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

O alta exceptie asemanatoare cu cea precedenta, reiese din reglementarile Legii

112/1995: motenitorii fostului proprietar al imobilului cu destinatie de locuinta trecut
in proprietatea statului cu titlu sunt socotiti de drept acceptantii succesiunii de la data
depunerii cererii pentru restituirea in natura a locuintei sau pentru acordarea
despagubirilor. Motenitorul care nu a depus cerere in termenul prevazut de lege nu
beneficiaza de dispozitiile legii, chiar daca la decesul fostului proprietar a acceptat
motenirea;

divizibilitatea optiunii succesorale poate rezulta i din relativitatea autoritatii lucrului

judecat; daca optiunea succesorala rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca, ea va avea
efecte relative, numai intre partile din proces;

daca in cadrul devolutiunii succesorale intervine un element de extraneitate, conditiile

i efectele optiunii succesorale fiind supuse unor legi diferite, succesibilul va putea opta
diferit, acceptand o masa de bunuri i renuntand la alta.
Act juridic declarativ de drepturi

571

Efectele optiunii se produc retroactiv, de la data deschiderii succesiunii. Aceste efecte

se produc i in cazul retractarii renuntarii. Prin derogare, insa, drepturile debanditede tertii de
buna credinta asupra bunurilor succesiunii intre momentul renuntarii si acela al retractarii ei vor
trebui respectate.
Act juridic nesusceptibil de modalitati
Optiunea succesorala nu poate fi afectata de termen sau conditie, soarta juridica a
mostenirii neputand sa depinda de un eveniment viitor si incert sau de un termen fie el si cert.
Daca optiunea ar fi afectata de o modalitate nu va putea produce nici un efect fiind nula
absolut.
Prescriptia dreptului de optiune succesorala.
Termenul de optiune succesorala
Pentru ca soarta juridica a mostenirii sa nu ramana multa vreme incerta, dreptul de
optiune trebuie sa fie exercitat intr-un termen de 6 luni, calculat de la data deschiderii
mostenirii.
Legea califica termenul de 6 luni ca fiind un termen de prescriptie a dreptului la
actiune, iar nu de prescriptie a dreptului material. Astfel, termenul de prescriptie a dreptului
patrimonial de optiune succesorala este susceptibil de intrerupere, suspendare si repunere in
termen, fiindu-I aplicabile regulile care guverneaza materia prescriptiei extinctive.
Termenul de prescriptie de 6 luni, prevazut de art.700 C.civ. pentru exercitarea
dreptului de optiune se aplica nu numai mostenitorilor legali, dar si legatarilor universali sau cu
titlu universal. In ceea ce priveste legatele cu titlu particular, din practica judiciara reiese ca,
termenul de 6 luni nu se aplica, in aceasta privinta fiind aplicabile dispozitiile referitoare la
prescriptie din dreptul comun. In ultimul timp, insa, doctrina sustine ca termenul de 6 luni se va
aplica si legatarului particular.
inceputul prescriptiei dreptului de optiune succesorala.
Termenul de prescriptie de 6 luni incepe sa curga de la deschiderea succesiunii, deci de
la data mortii lui de cujus. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la deschiderea mostenirii
chiar daca succesibilul a luat cunostinta mai tarziu de moartea celui care lasa mostenirea.
Prescriptia curge de la deschiderea mostenirii fata de toti succesibilii, cu alte cuvinte termenul
de optiune este unic.

572

In cazul in care succesibilul motenete prin retransmitere, cand moartea succ

esibilului intervine inauntrul termenului de optiune, dar mai inainte de a fi optat i dreptul sau
de optiune se retransmite la proprii sai motenitori, acetia vor putea exercita dreptul de
optiune numai in restul termenului pe care il mai avea succesibilul la data mortii sale.
De la regula calcularii termenului de prescriptie din momentul deschiderii motenirii
exista i unele exceptii:
-

in cazul copilului conceput inainte de deschiderea motenirii, dar nascut ulterior,

termenul de prescriptie va incepe sa curga de la data naterii;

in cazul declararii judecatoreti a mortii celui care lasa motenirea, termenul de

prescriptie incepe sa curga nu de la data stabilita de instanta ca fiind aceea a mortii ci de
la data ramanerii definitive a hotararii judecatoreti declarative de moarte.

Daca stabilirea legaturii de rudenie cu defunctul se face pe cale judecatoreasca,

prescriptia incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoreti;

Inceputul prescriptiei mai poate fi amanat datorita unor imprejurari care constituie
cauze de suspendare a prescriptiei, daca aceste cauze opereaza i la data deschiderii
motenirii, impiedicandu-1 pe succesibil sa-i exercite dreptul sau de optiune.
Suspendarea prescriptiei
Cursul prescriptiei dreptului de optiune succesorala de 6 luni se suspenda de drept cat

timp succesibilul:
-

este impiedicat printr-un caz de forta majora sa- i exercite dreptul de optiune
succesorala;

face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de

ra zboi;
-

este lipsit de capacitatea de exercitiu i nu are reprezentant legal sau are capacitate de
exercitiu restransa i nu are cine sa-I incuviinteze actele; daca intre cel ocrotit i
ocrotitor exista contrarietate de interese, cursul prescriptiei se suspenda fata de cel
ocrotit atata timp cat acesta nu a avut curator desemnat pro causa de autoritatea tutelara;

573

- in cazurile cand este nevoie de obtinerea autorizatiei autoritatii tutelare se admite

suspendarea cursului prescriptiei pe durata necesara obtinerii autorizatiei, daca demersurile in
acest scop au fost facute inainte de implinirea termenului de prescriptie.
Dupa incetarea suspendarii, in materia dreptului de optiune succesorala, practic,
succesibilul va avea la dispozitie un nou termen de 6 luni pentru exercitarea dreptului sau.
intreruperea prescriptiei
In fapt, problema intreruperi prescriptiei - cu consecinta inceperii curgerii unui nou
termen de prescriptie posterior intreruperii - nu se pune in aceasta materie.
Repunerea in termenul de prescriptie
Succesibilul poate fi repus in termenul de prescriptie daca se constata ca fiind temeinic
justificate cauzele pentru care termenul a fost depasit, cu conditia sa fi cerut repunerea in
termen in decurs de o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de
prescriptie.
Prin cauze temeinic justificate trebuie sa se inteleaga acele imprejurari care nu pot fi
imputate unei culpe a titularului dreptului de optiune, dar care nu intrunesc nici caracterele
fortei majore; ex: ascunderea cu rea-credinta a mortii lui de cujus de catre comostenitori;
necunoasterea de catre legatar a testamentului intocmit in favoarea sa, boala succesibilului daca
este grava si de durata etc. Repunerea in termen este de competenta instantei judecatoresti si
produce efecte si fata de terti.
Efectul repunerii in termen este acordarea unui nou termen de optiune succesibilului,
care nu va putea depasi 6 luni.
Daca, insa, in cererea de repunere in termen sau in cursul solutionarii declara ca accepta
pur si simplu mostenirea instanta nu va mai acorda un termen pentru exercitarea dreptului de
optiune succesorala. Daca insa succesibilul se pronunta in cursul judecatii pentru acceptarea
sub beneficiu e inventar, termenul va fi acordat.
Efectele prescriptiei
Daca succesibilul nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala in termenul prevazut
de lege, se stinge dreptul de a accepta mostenirea si odata cu acest drept se stinge - cu efect
retroactiv - si titlul sau de mostenitor, el devine strain de mostenire. Neexercita rea dreptului de
optiune nu se confunda insa cu renuntarea la mostenire.

574

Stingerea prin prescriptie a titlului de motenitor, a vocatiei succesorale, produce efecte

absolute.
Acceptarea pura i simpla a mo^tenirii.
Acceptarea voluntara expresa
Potrivit legii, acceptarea este expresa cand succesibilul ii insuete calitatea de erede
printr- un inscris autentic sau sub semnatura privata - art.689 C.civ.
Acceptarea expresa trebuie sa indeplineasca doua conditii:
-

Vointa succesibilului de a accepta expres mo^tenirea trebuie sa fie manifestata in

forma scrisa, autentica sau sub semnatura privata. Inscrisul constatator poate imbraca
i forma unei simple scrisori, daca ea are caracter juridic; ex: o scrisoare adresata
comotenitorilor continand o oferta de imparteala voluntara a motenirii etc. De
asemenea poate imbraca i forma unor acte adresate instantei sau biroului notarial, ori
forma unei declaratii date la consiluil local prin care se indica compunerea masei
succesorale i calitatea de motenitor, in vederea depunerii inscrisului la biroul notarial.
Acceptarea poate fi facuta i prin reprezentant, mandatar imputernicit in forma scrisa i
cu procura speciala. Mandatarul trebuie sa accepte in termenul legal de optiune.

Din continutul inscrisului trebuie sa rezulte ca succesibilul i-a insu^it in mod

neechivoc calitatea de mo^tenitor, altfel spus, trebuie sa rezulte ca succesibilul
intelege sa exercite drepturile i sa-i asume obligatiile rezultand din calitatea sa de
motenitor.
Acceptarea voluntara tacita
Acceptarea este tacita cand succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea savari

decat in calitatea sa de erede i din care rezulta, indirect dar neindoielnic, intentia sa de
acceptare a moteniri.
Conditii:
9

vointa succesibilului de a accepta motenirea;

conduita succesibilului din care sa rezulte indirect intentia sa de a accepta pur i simplu
motenirea.
Acceptarea tacita poate fi facuta i prin reprezentant, inclusiv printr-un mandatar

conventional imputernicit special sa faca acte de acceptare tacita a motenirii. Actele de

575

acceptare trebuie savarite in termenul legal de optiune.

576

Acceptarea tacita mai poate fi facuta i printr-un gestionar de afaceri, daca succesibilul
ratifica in termenul legal de optiune gestiunea, prefacand-o intr-un mandat.
Acceptarea poate fi tacita i in cazul motenirii testamentare.
Acceptarea tacita este, in toate cazurile, acceptare pura i simpla.
Acte cu semnificatia acceptarii tacite
Legea nu stabilete concret care anume acte savarite de succesibil constituie
manifestarea intentiei de a accepta motenirea, revenind instantelor de judecata sarcina de a
aprecia, in concret, de la caz la caz, daca actul savarit de succesibil, in aceasta calitate,
reprezinta sau nu o acceptare tacita a motenirii.
Acte (fapte) materiale
Pot fi apreciate ca acte de acceptare tacita a motenirii intrarea in posesiunea i
folosinta bunurilor succesorale, faptul mutarii definitive a succesibilului in casa motenita,
demolarea unor constructii etc, fapte pentru care succesibilul se comporta ca un proprietar.
Nu constituie acte de acceptare tacita: luarea din patrimoniu a unor obiecte ca amintiri
de familie, fotografii, bibelouri, preluarea hartiilor de valoare pentru a le feri de furt sau de
pierdere etc.
In ipoteza in care actele savarite de motenitor in calitate de coproprietar iar nu de
motenitor, ele nu mai au in mod neechivoc valoarea unei acceptari tacite. Intr-o atare situatie
este necesar a se stabili, prin administrarea de probe, anumite imprejurari din care sa rezulte
neindoielnic intentia de acceptare a succesiunii.
Acte de dis pozitie
Incheierea actelor de dispozitie, indiferent de valoarea obiectului actului juridic i de
natura lui, presupune intentia neechivoca a succesibilului de a accepta motenirea pur i
simplu, chiar daca actul de dispozitie nu ar putea produce efecte.
In privinta acestor acte se poate distinge intre:
A) Actele de dispozitie avand ca obiect bunurile succesorale singulare (ex:
renuntarea la un drept, valorificarea dreptului de autor privitor la o opera literara etc.) constituie
acte de acceptare tacita, cu urmatoarele exceptii:
- vanzarea de catre succesibil a unor obiecte ale motenirii supuse stricaciunii sau a
caror conservare ar fi prea oneroasa;

577

instrainarea unui bun din masa succesorala, daca succesibilul a actionat cu credinta
greita ca este proprietatea sa.
B) Actele de dispozitie avand ca obiect mo^tenirea privita ca universalitate,

implica in mod neindoielnic intentia succesibilului de a accepta succesiunea.

De asemenea renuntarea cu titlu oneros la motenire, constituie intotdeauna acceptare
pura i simpla, iar renuntarea cu titlu gratuit numai daca se face in favoarea unui motenitor
determinati, nominalizati.
Actiuni in justitie i alte acte procedurale
Constituie acte de accepta re tacita a motenirii promovarea de catre succesibil a unor
actiuni in justitie ce presupun indirect, dar neindoielnic, insuirea calitatii de motenitor, cum
ar fi: cererea de imparteala a bunurilor succesorale, de raport a donatiilor ori de reductiune a
liberalitatilor excesive, cererea de anulare a testamentului etc.
Intentarea unei actiuni succesorale valoreaza acceptare oricare va fi soarta actiunii. De
asemenea poate valora acceptare i participarea succesibilului la proces in calitate de parat,
daca din atitudinea adoptata de el, rezulta insuirea calitatii de motenitor. In toate cazurile
instanta trebuie sa aprecieze daca participarea la proces a succesibilului poate fi interpretata
drept acceptare a motenirii.
Acte de administrare definitiva
In ceea ce privete valoare de acceptare a succesiunii a actelor de administrare, se pot
preciza urmatoarele:
-

legea contine o singura precizare de principiu. Astfel, actele curat conservatorii, de

ingrijire i de administrare provizorie, nu sunt acte de primire a motenirii, daca cel ce
le-a facut n-a luat titlu sau calitate de erede. Asemenea acte, savarite pentru pastrarea
in bune conditii a patrimoniului succesoral, determinate de necesitati urgente i
folositoare tuturor comotenitorilor i care nu angajeaza viitorul bunurilor din
motenire, nu pot fi apreciate ca acte de acceptare tacita

per a contrario, rezulta ca actele de administrare care nu au caracter urgent i

provizoriu, deci care au un caracter definitiv i angajeaza viitorul reprezinta acte de
acceptare tacita, pura i simpla a motenirii. Ex: incasarea unor creante de la debitorii
succesiunii, incheierea intre succesibilia unei conventii cu privire la administrarea

578

bunurilor succesorale, locatiunea bunurilor succesorale pe o perioada mai indelungata

etc.

579

Plata impozitelor valoreaza acte de acceptare tacita. Cu atat mai mult plata taxelor succesorale.
Daca succesibilul incheie un act care, potrivit celor aratate, valoreaza acceptare tacita,
nu poate anihila acest efect indirect, secundar al actului prin declaratia expresa in act sau
ulterior ca nu a inteles sa-si insuseasca calitatea de mostenitor, caci, in principiu, afirmatia nu
are valoare fata de actele facute.
Acceptarea pura si simpla fortata a mostenirii.
Notiune si natura juridica
Acceptarea pura si simpla fortata a mostenirii este impusa de lege in cazul in care
succesibilul (unul sau mai multi) a dat la o parte ( a sustras) sau a ascuns (a tainuit) bunuri ale
mostenirii, inclusiv prin nedeclararea lor la inventar, cu intentia frauduloasa de a le insusi in
exclusivitate si de a pagubi pe comostenitori si/sau creditorii mostenirii.
Ca natura juridica, sustragerea sau ascunderea de bunuri nu se analizeaza ca acte
juridice de optiune (ca varianta de acceptare voluntara tacita) ci ca fapte juridice ilicite, deci
delicte civile. Iar sanctiunea - constand in efectele speciale care se produc in urma savarsirii
acestor fapte - reprezinta pedeapsa civila, calificare cu multiple consecinte sub raportul
conditiilor ei de aplicare.
Conditiile acceptarii fortate
a) Elementul obiectiv
Acest element esential consta in darea la o parte (sustragerea) sau ascunderea, tainuirea
unor bunuri din mostenire, savarsita singur sau in participate cu altul (comostenitor sau tert).
Poate fi vorba de fapte comisive (ascunderea materiala a unor bunuri, confectionarea si
prezentarea unui testament falsificat etc.) sau de fapte omisive (omisiunea de a trece anumite
bunuri in inventar, nedeclararea unei donatii raportabile etc.). Aceste fapte se pot exercita atat
asupra mobilelor cat si asupra imobilelor.
Fapta ilicta poate fi savarsita inainte si dupa deschiderea succesiunii, chiar si cu
complicitatea defunctului, inainte dar si dupa expirarea termenului legal de optiune.
In toate cazurile darea la o parte presupune clandestinitatea cerinta esentiala pentru ca
acceptarea fortata sa opereze.
b) Elementul subiectiv

580

Acest element necesar il reprezinta intentia frauduloasa a motenitorului, frauda

destinata a inlatura aplicarea intre mogtenitori a regulilor devolutiuni i succesorale, a
principiului egalitatii, prin ruperea echilibrului dintre ei. Frauda succesorala poate consta i in
intentia de a pagubi creditorii succesiunii prin ascunderea unei parti din activul succesoral, deci
poate proveni i de la motenitorul unic.
Frauda succesorala trebuie sa fie intentionata, dolosiva, savarita cu rea credinta,
intentia frauduloasa trebuind sa fie dovedita de comotenitorul sau creditorul interesat.
Nu suntem in prezenta fraudei succesorale daca sustragerea sau ascunderea es te
savarita de succesibilul care are drepturi succesorale exclusive asupra bunurilor in cauza; ex:
sotul supravietuitor a sustras, in cadrul devolutiunii legale a motenirii, bunuri ale gospodariei
casnice; legatarul cu titlu particular care sustrage bunuri ce formeaza obiectul legatului.
c) Precizari privind autorul faptei ilicite
Autorul faptei ilicite trebuie sa aiba calitatea de motenitor cu vocatiie concreta la
mogtenire, fie motenitor legal, fie legatar universal sau cu titlu universal. Legatarul cu titlu
particular nu poate fi obligat la acceptare.
Daca autorul faptei ilicite a decedat inainte de lichidarea motenirii, motenitorii lui
(acceptanti) vor suporta consecintele acceptarii tacite, retransmiterea operand fara beneficiu
dreptului de opt iune.
Autorul faptei ilicite trebuie sa aiba capacitatea delictuala in momentul savaririi ei,
lucrand cu discernamant, discernamantul prezumandu-se relativ in cazul persoanelor care au
implinit varsta de 14 ani i nu sunt puse sub interdictie, iar in caz ul persoanelor incapabile
(sub 14 ani sau puse sub interdictie) trebuie sa fie dovedit.
Daca fapta ilicita a fost savarita cu participarea mai multor succesori universali sau cu
titlu universal pentru a frauda pe ceilalti sau pe creditori, consecintele vor fi suportate de toti,
iar pentru restituirea catre succesiune a bunurilor sustrase sau ascunse vor raspunde delictual,
deci solidar.
Efectele acceptarii pure i simple a mo^tenirii.
Efecte generale
a) Consolidarea titlului de mo^tenitor

581

Acceptarea pura i simpla a motenirii consolideaza, definitiveaza titlul de motenitor

al succesibilului, in toate cazurile.
In toate cazurile, ca urmare a acceptarii pure i simple transmisiunea motenirii, care a
operat cu titlu provizoriu din momentul deschiderii succesiunii, se consolideaza, devenind
definitiva. Acest efect, indiferent de momentul in care se produce acceptarea (in cadrul
termenului de optiune) se produce retroactiv.
b) Stingerea definitiva a dreptului de optiune a succesibilului
Prin efectul acceptarii pure i simple se stinge definitiv dreptul d optiune al
succesibilului; el decade din dreptul de a renunta la motenire sau de a o accepta sub beneficiu
de inventar.
c) Cel mai important efect al acceptarii pure i simple este contopirea,
confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al
mo^tenitorului, succesor universal sau cu titlu universal. De aici urmatoarele
consecinte:
9

motenitorul va raspunde personal pentru pasivul motenirii peste limitele (puterea)

activului averii motenite;

datoriile sau creantele motenitorului fata de decujus se sting prin confuziune, integral
daca este singurul motenitor i proportional cu cota motenita, daca este
comotenitor; tot astfel inceteaza i drepturile reale - dezmembraminte ale proprietatii
sau drepturi reale accesorii pe care motenitorul le avea asupra unui bun motenit sau
pe care le avea de cujus asupra unui bun din patrimoniul motenitorului - prin
consolidare (uzufruct, uz, abitatie), respectiv prin confuziune (servititi, ipoteci etc.);

in raporturile contractate de de cujus cu tertii, prin acceptarea pura i simpla a

motenirii motenitorul va lua locul acestuia.
Efecte speciale in cazul acceptarii fortate
a) Decaderea din dreptul de optiune succesorala
Succesorul vinovat de savarirea faptelor prevazute de lege este decazut din dreptul de

a renunta la motenire sau de a o accepta sub beneficiu de inventar. Mai mult decat atat, daca a
optat anterior in acest sens, decade din beneficiul de inventar, respectiv din renuntarea la
motenire, daca renuntarea nu a devenit irevocabila prin acceptarea motenirii de catre alti

582

erezi. In consecinta el este socotit ca a acceptat motenirea pur i simplu.

583

b) Decaderea din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau ascunse

Succesibilul vinovat, cu toate ca pastreaza calitatea de mostenitor (acceptant) nu are
nici un drept asupra bunurilor sustrase sau ascunse. Aceasta decadere se produce numai in
raport cu comostenitorii fraudati.
Legea prevede decaderea numai din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau
ascunse, nu si din obligatia de a suporta datoriile si sarcinile mostenirii.
Renuntarea la mostenire.
Notiune
9

Renuntarea la mostenire este actul juridic unilateral, expres si solemn prin care
succesibilul declara, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, ca
nu isi insuseste (renunta la) titlul de mostenitor, desfiintand cu efect retroactiv vocatia sa
succesorala, devenind strain de mostenire. Dreptul de a renunta apartine tuturor mostenitorilo r.
Conditiile de fond speciale
a) Renuntarea nu poate fi decat expresa.
Ea nu poate fi dedusa din anumite circumstante de fapt.
Neexercitarea dreptului de optiune succesorala in cadrul termenului de prescriptie - desi
produce practic efecte asemanatoare - nu valoreaza nici ea renuntare tacita la mostenire;
prescriptia stinge titlul de mostenitor, cata vreme remuntatorul este considerat ca nici n-a fost
vreodata mostenitor.
Renuntarea la mostenire prin conventie intre mostenitori va fi nula ab solut, daca
intervine inainte de deschiderea succesiunii. Daca insa ea intervine dupa deschiderea
succesiunii, poate fi valabila, daca nu contravine ordinii publice sau bunelor moravuri. Daca, in
pofida conventiei, mostenitorul accepta succesiunea, acceptarea va fi valabila, dar se va angaja
raspunderea civila contractuala a debitorului obligatiei neexecutate. La fel si in cazul in care
succesibilul renunta la mostenire in schimb comostenitorii nu-si respecta obligatiile asumate
prin conventie, renuntatorul poate cere executarea sau despagubiri, dar nu va putea retracta
renuntarea decat in conditiile legii.

584

b) Renuntarea la mo^tenire este valabila i produce efecte ca atare numai daca

succesibilul nu i-a exercitat anterior dreptul de optiune prin acceptare - fie
tacita sau fortata ori sub beneficiu de inventar, acceptarea fiind irevocabila.
c) Renuntarea la mo^tenire este un act juridic indivizibil, succesibilul neputand
renunta in parte la dreptul sau succesoral pentru a accepta restul.
- Renuntarea trebuie sa fie pur abdicativa (impersonala i cu titlu gratuit);
renuntarea in favorem reprezinta in realitate acte de acceptare a motenirii insotite de acte de
instrainare intre vii a drepturilor succesorale, cu toate consecintele acceptarii i transmiterii
drepturilor succesorale.
Conditii de forma
9

Renuntarea trebuie sa indeplineasca doua conditii de forma: una de validitate i alta de

opozabilitate.
a) Renuntarea la mo^tenire este un act juridic solemn. Declaratia de renuntare
trebuie sa fie data in fata notarului public, putandu-se face la orice birou
notarial, un exemplar al declaratiei, autentificat, se trimite de indata, la notarul
public la care se afla registrul special de renuntari la succesiune, pentru
inscriere.
Declaratia de renuntare care nu este data in aceste conditii, este lovita de nulitate
absoluta, avand ca efect redobandirea dreptului de optiune succesorala de catre succesibil.
Nulitatea renuntarii nu are semnificatia acceptarii motenirii.
b) Declaratia de renuntare trebuie sa fie inscrisa in registrul special de
renuntari la succesiune tinut de biroul notarial desemnat pentru circumscripta
teritoriala a judecatoriei de la locul deschiderii motenirii. Inscrierea se face
pentru opozabilitate.
Succesibilul renuntator nu poate invoca lipsa inscrierii drept cauza de nulitate a
renuntarii. In schimb, fata de tertul de buna-credinta (ex: cel care a cumparat un bun succesoral
de la succesibilul renuntator) renuntarea neinscrisa nu este opozabila, dimpotriva, incheierea
actului de dispozitie de catre succesibil poate fi invocata ca act de acceptare tacita a motenirii.
Efectele renuntarii
9

585

Ca urmare a renuntarii, in conditiile legii, se desfiinteaza cu efect retroactiv i cu

opozabilitate erga omnes, vocatia succesibilului, el devenind strain de succesiune. De aici
urmatoarele consecinte:
9

Renuntatorul nu beneficiaza de nici un drept succesoral, dar nici nu este obligat sa

suporte datoriile i sarcinile motenirii. Partea renuntatorului - activul i pasivul - va
reveni comotenitorilor sau se va deferi motenitorilor subsecventi acceptanti, care o
vor dobandi ab initio, din momentul deschiderii succesiunii, direct de la defunct,
potrivit regulilor devolutiunii motenirii;

In caz de deces al renuntatorului, partea de mogtenire la care ar fi avut dreptul nu se

transmite la proprii mogtenitori, iar descendentii lui nu vor putea veni la mogtenire prin
reprezentare ci numai in nume propriu, in conditiile legii;

Renuntatorul nu va fi obligat la raportul donatiilor, indiferent daca donatia a fost facuta

cu raport sau cu scutire de raport;

Drepturile reale sau de creanta ale renuntatorului impotriva defunctului sau ale acestuia
impotriva succesibilului renuntator, care s-au stins prin consolidare sau confuziune, la
dat deschiderii succesiunii, renasc prin efectul retroactiv al renuntarii;

Renuntatorul pierde i dreptul sezinei, mentinandu-se insa actele conservatorii sau de

administrate provizorie care sunt facute de succesibili inainte de repudierea succesiunii,
chiar daca renuntatorul nu avea calitatea de motenitor sezinar;

Renuntatorul nu are obligatia de a plati taxele succesorale.

Retractarea renuntarii
9

a) Conditiile retractarii:
-

Retractarea este posibila numai cat timp, in privinta renuntatorului, nu s-a implinit
termenul de pescriptie a dreptului de optiune succesorala. Decaderea renuntatorului din
dreptul de a retracta renuntarea prin indeplinirea termenului de prescriptie opereaza de
drept i poate fi invocata de orice persoana interesata, chiar i din oficiu;

Retractarea este posibila numai daca motenirea nu a fost acceptata pana la momentul
retractarii de un alt succesibil cu vocatie legala sau testamentara, universala sau cu titlu
universal. In raport cu drepturile statului asupra motenirii vacante retractarea devine
inoperanta numai prin implinirea termenului de prescriptie.

586

Daca cele doua conditii sunt indeplinite, succesibilul poate retracta renuntarea.
b) Pentru retractare nu se prevad conditii de forma, asa incat se admite ca ea poate fi
expresa sau tacita, ori chiar fortata. Este expresa cand rezulta dintr-un inscris
autentic sau sub semnatura privata; este tacita cand rezulta neindoielnic din acte cu
semnificatia acceptarii tacite a mostenirii si este fortata daca succesibilul
renuntator savarseste faptele ilicite ce cad sub incidenta art.703 si 712 C.civ..
c) Efectele retractarii:
-

succesibilul devine mostenitor acceptant, doctrina impartasind parerea ca retractarea

constituie prin ea insasi o acceptare pura si simpla a mostenirii, cu exceptia minorilor si
persoanelor puse sub interdictie, in cazul carora acceptarea este facuta sub beneficiu de
inventar daca retractarea nu s-a facut prin acceptare fortata;

retractarea opereaza retroactiv, de la data deschiderii succesiunii, cu exceptia drepturilor

dobandite de terte persoane asupra bunurilor succesorale intre momentul renuntarii si
acela al retractarii.
Acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar.
Notiune si conditii de fond
9

Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act de optiune expres si solemn prin care
succesibilul declara, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, ca
isi insuseste titlul de mostenitor (comostenitor) al patrimoniului succesoral, dar intelege sa
raspunda de pasivul succesoral numai in limita activului mostenit si numai cu bunurile
mostenite, inventarul intocmit impiedicand confuziunea patrimoniului succesoral cu
patrimoniul propriu.
Se opteaza in acest sens, de regula, in cazurile in care exista indoieli cu privire la
solvabilitatea actuala sau viitoare a patrimoniului succesoral.
Cu exceptia legatarului cu titlu particular, orice mostenitor poate accepta mostenirea
sub beneficiu de inventar, cu conditia sa nu o fi acceptat pur si simplu sau nu a renuntat la
mostenire.
Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic indivizibil; nu poate avea ca
obiect numai o parte a mostenirii.
Caracterul facultativ; derogari

587

Optiunea succesorala este un act juridic voluntar, succesibilul avand doar facultatea nu
i obligatia de a accepta sub beneficiu de inventar.
In cazul pluralitatii de motenitori, atunci cand unii accepta pur i simplu, iar altii sub
beneficiu de inventar, motenitorii care au acceptat pur i simplu vor raspunde de datoriile i
sarcinile succesiunii, nelimitat, insa numai pentru portiunea de pasiv care le incumba. In
schimb acceptantul beneficiar va raspunde pentru pasivul ce-I revine din motenire numai in
limita i cu activul motenit.
Prin derogare de la caracterul facultativ al acceptarii sub beneficiu de inventar, legea
prevede acest mod de acceptare in urmatoarele situatii:
-

in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu

restransa;

in cazul succesibilului decedat inainte de exercitarea dreptului de optiune, daca are mai
multi motenitori iar acetia nu se inteleg cu privire la exercitarea dreptului de optiune
unic i indivizibil dobandit prin retransmitere.
Statul, ca beneficiar al motenirii vacante, raspunde in toate cazurile numai in limita

activului, fara a fi obligat a face o acceptare sub beneficiu de inve ntar.

Conditii de forma
9

a) Pentru validitate
Acceptarea sub beneficiu de inventar poate fi numai expresa i constatata printr - un
inscris autentic, in aceleai conditii ca i renuntarea la motenire.
Daca aceasta conditie nu este respectata, intervine sanctiunea nulitatii beneficiului de
inventar, succesibilul pastrand dreptul de optiune. Se poate inca ca acceptarea sub beneficiu de
inventar, constatata printr-un inscris sub semnatura privata, sa valoreze acceptare pur i simpla,
daca conditiile pentru aceasta sunt indeplinite.
b) Pentru opozabilitate
Declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie sa fie inscrisa in registrul
special de renuntari la succesiune tinut de biroul notarial desemnat pentru circumscripta
teritoriala a judecatoriei de la locul deschiderii motenirii. In caz contrar beneficiul nu va putea
fi invocat fata de terti i intre terti.
c) intocmirea inventarului

588

Declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar trebuie sa fie precedata sau urmata de
intocmirea unui inventar fidel i exact al bunurilor succesorale. Lipsa acestuia face ca
beneficiul de inventar sa nu produca efecte, insa motenirea se considera acceptata pur i
simplu.
Inventarul infidel sau inexact, intocmit cu rea-credinta, atrage decaderea succesibilului
vinovat din beneficiul de inventar, acesta fiind socotit acceptant pur i simplu.
Cererea de inventariere nu valoreaza in sine acceptare sub beneficiul de inventar.
Efectele acceptarii sub beneficiu de inventar
a) Efecte generale (comune)
Prin efectul acceptarii beneficiare se stinge definitiv dreptul de optiune al
succesibilului, el putand totui, in conditiile legii, renunta la beneficiul de inventar, ramanand
motenitor pur i simplu.
Succesibilul ii consolideaza titlul sau de motenitor, definitivand transmisiunea
succesorala care a operat de la data deschiderii succesiunii. El devine titular al patrimoniului
succesoral i proprietar al bunurilor care il compun. In aceasta calitate are dreptul la activul net
al patrimoniului, poate incheia valabil acte juridice, poate cere ieirea din indiviziune etc. In
caz de deces patrimoniul dobandit se tansmite la proprii motenitori. El poate cere reductiunea
liberalitatilor excesive i raportul donatiilor.
b) Efecte specifice
1) Separatia de patrimonii
Acceptarea beneficiara impiedica confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul
personal al motenitorului, producand deci separatia de patrimonii. In consecinta, motenitorul
beneficiar devine titular a doua patrimonii distincte, separate intre ele.
Separatia de patrimonii rezultand din acceptarea sub beneficiu de inventar produce
efecte tripartite - fata de toti creditorii motenirii i legatari, precum i fata de motenitorul
insui i creditorii sai personali.
Efectele separatiei de patrimonii:

589

- datoriile sau creantele motenitorului fata de de cujus nu se sting prin confuziune;

drepturile reale (dezmembraminte ale proprietatii sau drepturi realeaccesorii) ce exista intre
cele doua patrimonii, nu inceteaza prin consolidare sau confuziune.
-

In caz de vanzare a bunurilor succesorale la licitatie, motenitorul beneficiar poate

deveni adjudecatar in calitate de titular al patrimoniului propriu, asimilat unui tert;

Motenitorul beneficiar, in calitate de titular al patrimoniului propriu, poate dobandi

drepturi i obligatii noi fata de patrimoniul succesoral;

In raporturile contractate de de cujus cu tertii, motenitorul beneficiar nu va lua locul

acestuia, aa incat exceptiile personale pe care tertii le puteau invoca contra lui de cujus
vor fi inopozabile fata de motenitorul beneficiar;

Creditorii succesorali i legatari urmeaza sa fie platiti din pretul bunurilor succesorale
cu preferinta fata de creditorii personali ai motenitorului, care vor putea ridica pretentii
numai asupra valorilor ramase dupa lichidarea pasivului motenirii.
2) Raspunderea mo^tenitorului beneficiar
Motenitorul beneficiar este obligat sa plateasca datoriile succesiunii numai pana la

concurenta valorii bunurilor din mogtenire; aceasta limitare nu este numai valorica, dar vizeaza
chiar bunurile in natura care fac parte din patrimoniul succesoral, in sensul ca numai bunurile
succesorale pot fi urmarite de creditorii succesiunii.
Motenitorul beneficiar are facultatea de a se libera de sarcina lichidarii pasivului
succesoral predand toate bunurile succesiunii creditorilor i legatarilor cu titlu particular. Ca
urmare a abandonarii bunurilor succesorale el este descarcat de sarcina administrarii
patrimoniului succesoral, dar pastreaza calitatea de motenitor i de proprietar al bunurilor
succesorale.
Administrarea i lichidarea patrimoniului succesoral
Daca nu prefera abandonarea, motenitorul beneficiar devine administratorul i
lichidatorului patrimoniului succesoral.
Administrarea se face in interesul sau, dar i in interesul creditorilor succesorali i al
legatarilor, fata de care va raspunde - ca administrator - daca nu depune diligenta pe care o
depune in administrarea propriului patrimoniu, asemanator unui mandatar sau depozitar gratuit.
In aceste cazuri el raspunde fata de creditori i legatari inclusiv cu bunurile sale proprii.

590

Pentru a plati datoriile si sarcinile succesiunii bunurile succesorale vor putea fi vandute
doar prin licitatie, in conditiile legii, cu exceptia mobilelor corporale supuse stricaciunii si a
celor a caror conservare ar necesita cheltuieli prea mari. In caz contrar, vanzarea va fi valabila
dar va putea fi atacata de creditori cu actiunea pauliana, iar in cazul imobilelor, sanctiunea este
decaderea din beneficiul de inventar.
Valorile active din mostenire trebuie sa fie folosite numai pentru plata datoriilor si
sarcinilor succesiunii cu exceptia celor rezultand din raportul sau reductiunea donatiilor.
Valorile ramase dupa plata datoriilor si sarcinilor se cuvin mostenitorului.
incetarea beneficiului de inventar
Beneficiul de inventar poate sa inceteze cu efect retroactiv prin renuntarea
mostenitorului la beneficiul de inventar si prin decaderea lui din beneficiu, cu titlu de pedeapsa.
a) incetarea prin renuntare
Renuntarea poate fi expresa sau tacita, rezultand din acte care denota intentia vadita de
a accepta confiziunea propriului patrimoniu cu patrimoniul succesoral: savarsirea de acte
materiale sau incheierea de acte de dispozitie nepermiose in cadrul administrarii patrimoniului
succesoral.
b) incetarea prin decaderea din beneficiul de inventar
Aceasta intervine daca:
-

mostenitorul cu intentie frauduloasa a ascuns sau a dat la o parte bunuri succesorale;

mostenitorul beneficiar a vandut imobile succesorale fara respectarea formalitatilor

prevazute de lege (licitatie publica cu autorizarea justitiei).
Transmiterea activului si pasivului mostenirii.
Precizari privind obiectul transmisiunii
La decesul unei persoane fizice, patrimoniul ei se transmite asupra mostenitorilor legali

sau testamentari. Transmiterea are ca obiect, in principiu, numai drepturile si obligatiile

defunctului cu continut patrimonial, cele personale nepatrimoniale fiind netransmisibile pe cale
de mostenire.
Cuprinsul activului succesoral

591

Intra in alcatuirea patrimoniului succesoral, in principiu, numai drepturile patrimoniale

existente la dat deschiderii succesiunii. Drepturile personale nepatrimoniale nu se transmit prin
motenire decat in mod exceptional; ex: exercitarea dreptului de a pretinde recunoaterea
calitatii de autor al operei literare etc.
Drepturile patrimoniale ele defunctului intra in alcatuirea activului succesoral,
indiferent de natura lor; ex: drepturi reale principale sau accesorii, drepturi de creanta sau
drepturi patrimoniale rezultand din creatii intelectuale, actiunile patrimoniale la care avea
dreptul defunctul, actiuni care pot fi pornite sau continuate de motenitori. De asemenea intra
in patrimoniul succesoral drepturi care, dei nu fac parte din patrimoniul defunctului la data
deschiderii succesiunii intra ulterior in activul succesoral; ex: valori intrate prin reductiunea
liberalitatilor excesive sau raportul donatiilor, fructele naturale, civile i industriale produse
ulterior deschiderii succesiunii sau echivalentul banesc al folosintei exercitata de un motenitor
asupra unui bun din masa succesorala.
Nu intra in activul motenirii acele drepturi care, dei patrimoniale i existente la data
deschiderii succesiunii, se sting la moartea titularului lor, avand caracter viager sau din alte
cauze.
Transmisiunea activului succesoral
Transmisiunea poate fi universala, cu titlu universal sau cu titlu particular.
a) Transmisiunea universala sau cu titlu universal
Transmisiunea universala are ca obiect patrimoniul succesoral; titularii dreptului sunt:
motenitorii cu vocatie universala - motenitorii legali i legatarii universali.
Transmisiunea cu titlu universal are ca obiect o fractiune din universalitate; titularii
dreptului sunt legatarii cu titlu universal.
b) Transmisiunea cu titlu particular
Are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile, privite izolat.
Este cazul legatului particular.
Daca legatul are ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unor bunuri
individual determinate ori drept de proprietate intelectuala sau drept succesoral motenit de
testator, legatarul dobandete dreptul direct de la defunct, in momentul deschiderii succesiunii.

592

Daca legatul are ca obiect bunuri de gen determinabile dupa diferite criterii obligatii de
a face sau a nu face etc., legatarul dobandete un drept de creanta impotriva motenitorului
obligat la plata legatului.
Diviziunea de drept a activului succesoral intre mo^tenitorii universali sau cu titlu
universal
In momentul deschiderii succesiunii creantele defunctului se divid prin efectul legii,
intre comotenitori i terti, proportional cu cota ce-i revine fiecaruia din motenire; daca
obiectul creantei este indivizibil fiecare motenitor poate cere in totalitate executarea obligatiei.
Drepturile reale se dobandesc in stare de indiviziune.
Cuprinsul pasivului succesoral
In alcatuirea pasivului succesoral intra datoriile i sarcinile motenirii.
a) Datoriile succesorale
Sunt acele obligatii patrimoniale ale defunctului care - indiferent de izvorul lor - exista
in patrimoniul succesoral la data deschiderii motenirii, inclusiv datoriile defunctului fata de
motenitori.
Nu reperzinta datorii succesorale obligatiile stinse prin moartea lui de cujus sau care au
fost contractate intuitu personae; efectele acestora sunt insa opozabile motenitorilor.
c) Sarcinile succesorale
Sunt acele obligatii care, fara a fi existat in patrimoniul lui de cujus, se nasc in persoana
motenitorului la deschiderea motenirii sau ulterior, independent de vointa defunctului sau din
vointa lui:
-

cheltuielile de inmormantare;

cheltuielile pentru administrarea i lichidarea motenirii;

plata legatelor cu titlu particular, atunci cand legatul nu are ca obiect un drept real
asupra unui lucru individual determinat, deci in acele situatii care confera legatarului
calitatea de creditor al unei creditor.
Transmiterea pasivului succesoral
a) Transmisiunea universala i cu titlu universal

593

Pasivul succesoral se suporta de catre succesorii universali sau cu titlu universal,

deoarece ei dobandesc prin mostenire un patrimoniu sau o fractiune de patrimoniu care
cuprinde atat drepturi cat si obligatii.
b) Transmiterea cu titlu particular
Legatarii particulari, in principiu, nu contribuie la plata pasivului succesoral, cu
exceptia urmatoarelor ipoteze si limite:
-

daca testatorul a prevazut expres plata, totala sau partiala, de catre legatarul particular a
unei datorii sau sarcini;

daca legatul particular are ca obiect un grup particular de bunuri cuprinzand nu numai
drepturi dar si obligatii;

daca legatul particular are ca obiect un imobil ipotecat; legatarul nu este obligat la plata
dar o poate face pentru a salva imobilul de la urmarire, subrogandu-se in locul
creditorului platit si putand recupera plata pe cale actiunii in regres de la cei obligati sa
suporte pasivul mostenirii;

daca activul mostenirii nu acopera pasivul, in mod indirect si fara a fi obligat, legatarul
va suporta consecintele existentei pasivului;

in ipoteza legatarului cu titlu particular al uzufructului avand ca obiect universa litatea

succesorala sau cota parte din universalitate
Diviziunea de drept a pasivului succesoral intre mostenitorii universali si cu titlu

universal, proportional cu partile ereditare

Mostenitorii universali si cu titlu universal au obligatia de a plati pasivul succesoral
proportional cu partea ereditara a fiecaruia. Aceasta regula se aplica atat in cazul acceptarii pure
si simple a mostenirii cat si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar, felul acceptarii
determinand numai limitele raspunderii.
Calitatea de mostenitori sezinari nu are nici o relevanta sub aspectul divizarii pasivului
succesoral, obligatia de plata a pasivului nefiind o consecinta a sezinei ci a transmisiunii
universale sau cu titlu universal.

594

In cazurile in care pentru divizare este necesara evaluarea legatului si a mostenirii, in

mod provizoriu se admite divizarea pasivului in parti virile, adica dupa numarul succesorilor
universali sau cu titlu universal, creditorii putand actiona in acest sens,urmand ca dupa
stabilirea definitiva a partilor ereditare sa se opereze regularizarea intre mogtenitori a platilor
facute.
Bunurile gospodariei casnice, motenite in exclusivitate de sotul supravietuitor, nu
intra in calculul pentru divizarea pasivului.
Exceptii de la regula diviziunii de drept a pasivului proportional cu partile ereditare:
-

daca obligatia are ca obiect un bun individual determinat, motenitorul posesor va

putea fi actionat singur, cu drept de regres impotriva comotenitorilor;

daca unul dintre mogtenitori este insarcinat singur, prin titlu, cu executarea obligatiei;

daca obligatia este indivizibila - indivizibilitate naturala sau conventionala - oricare

motenitor poate fi urmarit pentru intreg cu drept de regres;

daca datoria este garantata cu ipoteca, motenitorul care primete imobilul ipotecat va
fi obligat ipotecar pentru tot dar numai pana la concurenta valorii imobilelor ce detin;
pentru rest obligatia se divide intre mogtenitori;

dreptul de gaj general al creditorilor ramane indivizibil, cat timp dureaza indiviziunea
intre mogtenitori.
Contributia mo^tenitorilor la datoriile platite. Actiuni in regres
Problema vizeaza raporturile dintre comotenitori, in ipoteza in care unul sau unii

dintre ei a platit din datoriile i sarcinile motenirii mai mult decat partea sa. O asemenea plata
poate fi facuta voluntar sau ca urmare a obligatiei juridice de a plati peste partea sa din datorie.
In toate aceste cazuri, motenitorul solvens care a platit peste partea sa are actiune
personala in regres impotriva comotenitorilor care nu au achitat partile lor contributive; fie o
actiune din gestiunea de afaceri, fie o actiune rezultand din subrogatia legala, fie actiunea in
garantie a impartelii.
Actiunea este in toate cazurile divizibila i prescriptibila, in termenul general de
prescriptie, indiferent ca cererea se valorifica intr-o actiune separata sau in cadrul actiunii de
ieire din indiviziune.

595

Limitele raspunderii succesorilor universali i cu titlu universal pentru pasivul

succesoral

596

In aceasta privinta se face, in mod traditional, deosebirea intre motenitorii regulati i

cei neregulati.
Motenitorii regulati (rudele defunctului cu vocatie succesorala i sotul supravietuitor)
raspund pentru plata pasivului motenirii cu bunurile motenite dar i cu patrimoniul propriu,
daca nu au oprit confuziunea dintre cele doua patrimonii.
Motenitorii neregulati (legatari universali, cu titlu universal sau statul) raspund pentru
pasivul succesoral numai in limita bunurilor motenite, cu conditia ca prin intocmirea unui
inventar sa poata dovedi componenta bunurilor din activul succesoral. Daca legatarul a intrat in
posesiunea bunurilor fara inventar va raspunde pentru pasiv ca i motenitorii regulati.
Aceasta diferentiere este nejustificata, in practica limitarea raspunderii pentru pasiv in
limita bunurilor motenite se face prin acceptarea sub beneficiu de inventar de catre toti
succesorii universali sau cu titlu universal.
Petitia de ereditate
9

A. Notiune. Uneori, din diferite motive, bunurile motenirii sunt detinute de o persoana
straina. In asemenea cazuri, pentru a intra in posesia motenirii, adevaratul motenitor
are la indemana o actiune denumita petitie de ereditate. Prin urmare, petitia de
ereditate este o actiune prin care un mo^tenitor cere instantei judecatore^ti
recunoa^terea titlului sau de mo^tenitor legal sau testamentar i obligarea celui
care detine bunurile succesorale sa le restituie.
9

B. Efectele petitiei de ereditate: a) efectele in raporturile dintre adevaratul

mo^tenitor i mo^tenitorul aparent. In cazul in care actiunea in petitie de ereditate a
fost admisa, motenitorul aparent este obligat sa inapoieze adevaratului motenitor
toate bunurile succesorale; b) efectele in raporturile dintre adevaratul mo^tenitor i
tertele persoane. In legatura cu actele juridice pe care motenitorul aparent le-a
incheiat cu tertii referitoare la bunurile motenirii trebuie facute anumite distinctii:
actele de administrare sunt mentinute; ele sunt in interesul adevaratului motenitor i
concorda cu interesul general, care impune ca bunurile sa fie gospodarite in mod
corespunzator; actele de dispozitie privind bunurile mobile se mentin i ele, daca terta
persoana a fost de buna- credinta; in materie de mobile, posesiunea de buna-credinta
valoreaza titlu (art. 1909 C.

597

Civ.); actele de dispozitie referitoare la bunurile imobile sunt mentinute; aparenta este creatoare
de drept, daca ea da natere unei erori obteti (error communis facit jus).
C. Termenul de prescriptie. Petitia de ereditate este o actiune prescriptibila; ea se
prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani (art. 3 din Decretul nr. 167/1958).
Termenul curge de la data cand paratul a facut acte de motenitor, care prin natura lor
contesta drepturile adevaratului motenitor.
imparteala de ascendent
1. Notiune, utilitate i natura juridica
Partajul de ascendent poate fi definit drept un act juridic intre vii (donatie) sau pentru
cauza de moarte (testament) prin care ascendentul imparte intre toti descendentii sai cu vocatie
succesorala la deschiderea motenirii bu nurile sale - in tot sau in parte - aceste bunuri fiind
dobandite de acetia divizat, in mod individual, iar nu in cote parti ideale, ce caracterizeaza
starea de indiviziune.
Prin partajul de ascendent se preintampina naterea starii de indiviziune intre
descendenti la moartea ascendentului, i se evita dificultatile unui partaj succesoral.
Imparteala de ascendent este un act juridic mixt; pe de o parte, ea reprezinta o donatie
sau o dispozitie testamentara, iar pe de alta parte, un act de imparteala, dar de natura speciala
intrucat nu este menit sa puna capat unei stari de indiviziune, ci dimpotriva preintampina
naterea unei astfel de stari intre descendentii dispunatorului la deschiderea succesiunii. Fiind
un act mixt ea trebuie realizata atat cu respec tarea regulilor donatiei sau dispozitiilor
testamentare, cat i a normelor privitoare la imparteala.
2. Conditii de validitate
9

a) Conditii de forma
Imparteala de ascendent se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute, numai cu
respectarea regulilor de forma prevazute de lege pentru donatii i testamente.
Dupa deschiderea motenirii nulitatea donatiei sau testamentului pentru vicii de forma
pot fi acoperite prin ratificare, confirmare sau executare voluntara.
b) Conditii de fond
1) Conditii de drept comun

598

Imparteala de ascendent trebuie sa indeplineasca conditiile de fond de drept comun capacitate, consimtamant, obiect, cauza) prevazute de lege pentru donatii si testamente.
2) Conditii speciale
Persoanele indreptatite a face imparteala de ascende nt
Potrivit legii numai parintii si ceilalti ascendenti pot sa-si imparta bunurile pe aceasta
cale intre descendenti.
Persoanele intre care se face imparteala
Imparteala de ascendent se face numai intre descendentii dispunatorului. Imparteala
prin donatie conjunctiva se poate face numai intre descendentii comuni. Descendentii intre care
se face imparteala trebuie sa aiba vocatie succesorala concreta in nume propriu sau prin
reprezentare, sa nu fie nedemni si sa fi acceptat mostenirea expres sau tacit. Vo catia
succesorala se apreciaza in functie de data deschiderii mostenirii.
Sub sanctiunea nulitatii absolute, imparteala de ascendent trebuie sa cuprinda pe toti
descendentii care vin efectiv la mostenire, in nume propriu sau prin reprezentare.
Imparteala testamentara ramane valabila si in ipoteza in care unul dintre descendenti
vine la mostenire - fiind decedat si neavand descendenti - partea descendentului lipsa se va
dobandi in ondiviziune de ceilalti mostenitori.
Omiterea sotului supravietuitor din partajul de ascendent nu atrage nulitatea impartelii.
Obiectul impartelii
Partajul testamentar poate avea ca obiect toate bunurile ce ascendentul a lasat la
moartea sa sau numai o parte a acesteia.
Imparteala-donatie nu poate avea obiect decat bunurile prezente nu si cele viitoare.
Bunurile necuprinse in imparteala de ascendent inclusiv cele dobandite de el ulterior
actului de partaj, se vor mosteni in indiviziune si se vor partaja conform dreptului comun.
Bunurile ce fac obiectul partajului de ascendent trebuie sa apartina exclusiv
ascendentului dispunator.
Conditiile impartelii propriu zise

599

Imparteala de ascendent trebuie sa fie efectiva, in sensul de a diviza material bunurile,

ea trebuind sa preintampine efectiv indiviziunea succesorala intre descendenti.
Imparteala trebuie facuta cu respectarea partii legitime (rezerva succesorala) a fiecarui
descendent, cel vatamat putand ataca imparteala prin actiunea in reductiune. In cadrul
impartelii de ascendent nu opereaza principiul egalitatii, ascendentul putand favoriza pe unii
dintre descendenti, dar numai in limitele cotitatii disponibile (luand in considerare i rezerva
sotului supravietuitor).
3. Efectele impartelii de ascendent
A) Efectele impartelii donatie
a) Efectele inainte de deschiderea mo^tenirii
Intre ascendent i descendenti se nasc raporturi specifice contractului de donatie.
Astfel, donatarii vor dobandi in mod irevocabil, de la data incheierii contractului, drepturile
care formeaza obiectul lui, putand dispune liber de bunurile ce le-au fost atribuite, fara sa mai
atepte deschiderea succesiunii ascendentului donator.
Creditorii ascendentului vor putea ataca donatia prin actiunea pauliana.
Descendentii au intre ei calitatea de copartai, raporturi nascute din imparteala. In
virtutea acestor relatii copartaul evins se bucura de actiunea in garantie impotriva celorlalti,
inclusiv de privilegiul imobiliar corespunzator.
Rezolutiunea impartelii nu se poate cere, pentru neexecutarea obligatiilor rezultand din
imparteala, numai in cazul in care s-a prevazut aceasta in actul de imparteala.
b) Efecte dupa deschiderea mo^tenirii
Descendentii donatori care accepta motenirea i indeplinesc conditiile pentru a
moteni:
-

raspund de pasivul motenirii, proportional cu partea ereditara a fiecaruia;

dobandesc motenirea in stare divizata, fiecare pastrand bunurile primite

donatie;
- pot intenta actiunea in reductiunea liberalitatilor excesive daca rezerva a fost incalcata
prin imparteala de ascendent;
-

nu pot cere raportul donatiilor.

600

Descendentul donatar care nu poate sau nu vrea sa vina la motenire pastreaza bunurile
primite donatie in conditiile dreptului comun; calitatea de donatar al descendentului i efectele
donatiei nu sunt conditionate d venirea la motenire. Insa, fiind strain de motenire, el va putea
pastra bunurile donate numai in limitele cotitatii disponibile, cotitate calculata numai in raport
de drepturile motenitorilor rezervatari care vin efectiv la motenire, inclusiv sotul
supravietuitor, daca este cazul.
B) Efectul impartelii testamentare
a) Lipsa de efecte in timpul vietii ascendentului testator
Fiind o dispozitie mortis causa, nu produce efect cat timp ascendentul traiete i el o
poate revoca sau modifica pana in ultima clipa a vietii.
b) Efecte dupa deschiderea mo^tenirii
Descendentii dobandesc bunurile atribuite in stare divizata, din chiar momentul
deschiderii motenirii, potrivit vointei testatorului.
Ei urmeaza sa-i exercite dreptul de optiune succesorala fie acceptand motenirea - aa
cum le-a fost transmisa - fie renuntand la ea, ei neavand calitatea dubla de motenitori legali i
testamentari, avand doar calitatea de motenitori legali, deoarece actul valoreaza imparteala i
nu liberalitate testamentara.
Ca urmare a impartelii testamentare intre descendenti se nasc raporturi de imparteala i
ca atare datoreaza garantie in calitate de copartai i se bucura de privilegiul imobiliar al
copartaului.
Bunurile care nu au fost impartite de testator vor fi dobandite de motenitori in stare de
indiviziune, potrivit dreptului comun.
Daca bunurile care au fost atribuite prin testament unuia dintre descendenti nu mai
exista in patrimoniul succesoral la data deschiderii motenirii, descendentul ramas fara lot
poate cere constatarea nulitatii actului de imparteala in calitate de descendent omis de la partaj,
iar daca lotul sa u a fost diminuat, in aa masura incat nu mai acopera nici rezerva succesorala,
va putea ataca actul de imparteala cu actiunea in reductiunea loturilor copartailor avantajati.
4. Ineficacitatea impartelii de ascendent
a) Cauze de drept comun
Partajul de ascendent poate deveni ineficace datorita:

601

anularii - pentru incapacitate sau vicii de consimtamant;

din cauza nulitatii absolute;

cauze care atrag caducitatea

revocarea donatie pentru neexecutarea sarcinii sau ingratitudine;

creditorii pot cere revocarea actului prin actiunea pauliana.

b) Cauze de ineficacitate speciale

imparteala este nula pentru omiterea unui descendent chemat efectiv la

motenire;
- in cazul in care incalca rezerva succesorala, imparteala poate fi atacata prin actiunea
in reductiune;

602

525

52652
7528