ROMANII DIN AFARA STATULUI NATIONAL (18671914)

Transilvania a continuat sa reprezinte, in perioada la care ne

referim cea mai importanta provincie cu populatie romaneasca aflata sub
dominatie straina. in 1900, Transilvania numara 5,2 milioane de
locuitori. In toate recensamintele efectuate de autoritatile maghiare, in
pofida falsificarii unor date, romanii au reprezentat majoritatea
populatieiu toate acestea, datorita asupririi nationale s-a desfasurat,
mereu, un exod de populatie peste Prut, in Moldova. In 1818 regiunea a
primit statutul de regiune de granita iar centrul sau a fost stabilit la
Chisinau. Printr-o serie de masuri legislative cu caracter discriminatoriu,
ca: legea uniunii, legea pentru egala in-dreptatire a nationalitatilor, legea
invatamantului (1868), legea electorala (1874), Ungaria a agravat la
maximum situatia romanilor din Transilvania. Astfel, au fost anulate
toate drepturile si libertatile politice ale populatiei romanesti, natiunea
maghiara a fost proclamata "unitara si indivizibila", a fost supusa
maghiarizarii toata administratia de stat, au fost respinse, sub pretextul
"atentatului la ordinea de stat", orice revendicari cu caracter national, s-a
ingradit drastic accesul romanilor la viata politica, s-a introdus in mod
obligatoriu limba maghiara in invatamant, inclusiv in cel primar.
Basarabia a fost anexata de Rusia in urma razboiului ruso-turc din
1806-1812 incheiat cu pacea de la Bucuresti din 1812. In perioada ce a
urmat, in ciuda unui control militar tarist efectiv, s-a acceptat mentinerea
unor elemente de autonomie specifice provinciilor de margine ale
Imperiului. S-a deschis, astfel, drumul politicii de deznationalizare, ce a
generat protestul populatiei romanesti. In Basarabia, principala forma a
luptei nationale a devenit lupta pentru pastrarea limbii romane.Marile
evenimente din Romania, si anume revolutia din 1848-1849, unirea

Moldovei cu Muntenia, au avut un ecou puternic in randul populatiei

romanesti dintre Prut si Nistru, fapt ce a determinat autoritatile tariste sa
impuna intreruperea oricaror legaturi cu Tara, intensificand politica de
rusificare a populatiei romanesti. In 1867, limba romana a fost interzisa
in toate scolile din Basarabia, limba rusa devenind obligatorie. S-a decis,
de asemenea, ca toate cartile vechi bisericesti sa fie stranse din sate si
trimise la Arhiepiscopia din Chisinau, unde multe din ele au fost distruse.
Romanii au continuat, astfel, sa reprezinte, in ciuda politicii de
deznationalizare, contingentul etnic cel mai important din Basarabia,
lucru relevat si de recensaminte. La inceputul secolului al XX-lea
miscarea nationala a populatiei romanesti s-a intensificat. Ea a fost
condusa de o pleiada de intelectuali, precum lon Inculet, lon Pelivan,
Emanoil Gavrilita, Alexandru Nour, Constantin Stere, Pantelimon
Halipa, Vasile Stroescu si altii. Dupa revolutia din 1905-1907 in
Basarabia s-au afirmat trei grupari, si anume gruparea radicala a
studentilor, cea a intelectualilor, cea a boierilor moldoveni condusi de P.
Dicescu, care au format, mai tarziu, Partidul Moldovenesc Democrat. La
Chisinau s-a format si a activat "Societatea moldoveneasca pentru
raspandirea culturii nationale". In ciuda represiunii, populatia
romaneasca a continuat sa militeze pentru emanciparea nationala,
folosirea limbii romane in scoala, Biserica si administratie.
Bucovina anexata in 1775, in urma unor rupturi teritoriale, de
catre Habsburgi, Bucovina s-a aflat, pana in 1786, sub ocupatie militara,
iar apoi alipita Galitiei. In 1849 ea a devenit ducat aflat sub directa
guvernare a imparatului de la Viena. Politica de deznationalizare fortata a
romanilor practicata de Habsburgi a vizat in special Biserica si scoala,
unde a fost interzisa folosirea limbii romane si au fost facilitate mari
imigrari de populatie ucraineana, germana, ruteana, slovaca. In cele din
urma, s-a produs si descresterea treptata a populatiei romanesti si
ascendentul populatiei ucrainene.

Spatiul Dobrogean a urmat un drum propriu, ce a permis

supravietuirea populatiei romanesti. Dobrogea nu a fost integrata total
structurilor Imperiului Otoman, iar lupta antiotomana a voievozilor
romani a suscitat, mereu, idealul luptei sociale si nationale. Populatia
romaneasca a continuat sa vietuiasca in comunitati proprii nu doar in
mediul rural, ci si in orase. Centrul politic, administrativ si militar al
regiunii s-a aflat, in secolul al XIX-lea, la Babadag. Dupa 1848 se
constata o strangere a legaturilor cu romanii din Vechiul Regat. Biserica
si scoala au ramas, in continuare, principalele institutii in lupta pentru
drepturi nationale. Cu concursul si al unor carturari ardeleni, scoala
dobrogeana a devenit o arma de lupta pentru pastrarea spiritului
romanesc, fiind intretinuta de comunitatile locale si statul roman. La
nivel social, Marea Unire din 1918 si activitatea reformatoare de dupa
aceasta au generat mutatii semnificative. Astfel, a avut loc o crestere
importanta a populatiei tarii, grevata insa, in vara anului 1940, de
pierderile teritoriale. Fiecare provincie unita cu patria-mama, in anul
1918, a avut, in acest context, elemente specifice ale structurii sociale. In
Basarabia, taranimea era numeroasa, iar intelectualitatea redusa, dar
activa din punct de vedere politic. In Bucovina, marea majoritate a
intreprinzatorilor capitalisti era de origine straina-germana sau evreiasca.
Taranimea se ocupa in special cu cresterea vitelor. In Transilvania,
dominau burghezia mica, industriala si comerciala, dar si taranimea si
lucratorii industriali. Acestea au contribuit la cresterea, in ansamblul
structurii sociale, a rolului si importantei burgheziei si muncitorilor,
categorii sociale intre care s-a stabilit relatia sociala fundamentala in
perioada interbelica.

1 DECEMBRIE

-Ziua istoric de 1 decembrie 1918 cnd ultima provincie

romneasc,Transilvania,i-a decis soarta,unindu-se cu Regatul
Romniei.
Marea Unire a fost rodul muncii a tuturor romnilor dispersa i n afara
granielor Romniei pn la 27 martie 1918,cnd prima
provincie,Basarabia,a votat <<Unirea necondiionat cu Patria
Mam,Romnia>>,ca
mai
trziu
s
i
se
alture
i
Bucovina,unde Congresul General al provinciei a emis o rezoluie de
unire necondiionat cu Regatul Romniei,dup care a urmat i Marea
Adunare Naional a Romnilor din Transilvania i Ungaria care a avut
loc ntre 18 noiembrie i 1 decembrie 1918,emind rezoluia prin care se
consfinea unirea Transilvaniei cu Romnia.La 15 octombrie 1922,
la Alba Iulia, Ferdinand s-a ncoronat ca primul Rege al Romniei Mari.
27 martie 1918,astfel noua provincie intra n jurisdicia
Bucuretiului.Unirea a fost ntlnit cu mult entuziasm n rndul
populaiei,n special rurale,ce tindea s fie mpreun cu fraii si de peste
Prut,n
timp
ce
la
ora
majoritatea
o
constituiau
ruii,evreii,ucrainienii,nemii i doar dup basarabenii.
Nu o victorie militar a stat la temelia Romniei Mari, ci actul de
voin al naiunii romne de a-i da armtura teritorial-instituional care
este statul naional.
O necesitate istoric - naiunea trebuie s triasc ntr-un stat
naional - s-a dovedit mai puternic dect orice guvern sau partid,
culpabil de egoisme sau incompeten, i, punnd n micare naiunea,
i-a dat acea for uria ca peste toate adversitile s dea via aspiraiei
sale: statul naional.