RADU AGENT EXPERTIZAREA $I PUNEREA IN SIGURANT A CLADIRILOR EXISTENTE AFECTATE DE CUTREMURE Pole etd7 CAPITOLUL 1 CRITERIT GENERALE PENTRU ESTIMAREA $I CONTROLUL NIVELULUI DE ASIGURARE A PROTECTIEI ANTISEISMICE LA CLADIRILE EXISTENTE 1.1. Elemente introductive 1.1.1, fn cadrul acestui capitol se face o prezentare recapitulativa a unora din Principalele nofiuni de inginerie seismicé, cunoscute din cursurile de specialitate predate in Facultate gi care sunt reluate sintetic aici, ca baz in activitatea de expertizare a clidirilor existente si de punere a lor in siguran{& sub aspectul protectiei antiseismice. Pentru a nu extinde prea mult prezentarea gi intreg confinutul cursului de fat, avand in vedere varietatea foarte mare a tipurilor de construcfii civile gi industriale la care ar trebui sit se refere, - s-a luat ca refering’ categoria cea mai frecvent intdlnita gi totodat& de cel mai larg interes actual gi anume clddirile civile etajate cu structuri din beton armat sau cu perefi portansi de tidérie. Din cele ce urmeazt, unele aspecte privesc strict aceasti categorie de clidiri, altele inst pot fi in egal masurdi extinse gi la alte tipuri de construct civile sau industriale, cu adaptirile corespunzatoare, 1.1.2. Examinarea unei constructii existente gi proiectarea intervenfiilor necesare pentru punerea ei fn siguranfa in raport cu acjiunea unor viitoare cutremure trebuie st aib& in vedere urmitoarele aspecte: 4) Asigurarea unei concepfii constructive de ansamblu favorabile, care s& permit un raspuns in condifii avantajoase la actiunile seismice. Este de subliniat c& sub acest aspect, la cl&dirile existente gi in special la cele mai vechi, se pun de multe ori probleme gi in cea ce priveste preluarea in bune condifii a incircirilor gravitationale, fn sensul ci expertiza poate scoate in evidenji defectiuni importante gi din acest punct de vedere, ca: necorespondenje pe vertical& ale elementelor portante, slibiri ale unor elemente portante datorita unor deficiente de execufie sau datorit4 coroziunii, etc. 6) Verificarea prin calcul a structurii de recistenfé, care trebuie si cuprinda: verificdrile de rezistenfé (determinarea capacitajii portante), de rigiditate (limitarea deformatiilor laterale sub avfiunca forjelor orizontale seismice) gi de ductilitate(capacitatea de dezvoltare a deformatiilor post-elastice Miri a atinge starea de colaps). fn mod special, cerinfele de ductilitate se referi Ia structurile sau la parjile lor componente pentru care sub acfiunea solicitirilor seismice este inevitabil& intrarea lor in domeniul post- elastic, ceea ce pentru constructiile civile obignuite reprezinté cazul curent. ©) Alcatuirea de detaliu a elementelor structurale gi a legiturilor dintre ele. Sub toate aceste aspecte, objectul expertizelor tehnice gi al proiectelor de intervenjie fl constituie att structura de rezisten{& supraterani, cit gi fundatiile gi elementele de infrastructura care conlucreazi cu fundatiile. De asemenea, o atentie corespunzitoare trebuie st fie datt gi alc&tuirii elementelor nestructurale (perefi despisitori gi de inchidere, ornamente arhitecturale, atice, etc.) gi legaturilor lor cu structura principald de rezistenjt. 1.2. Concepfia constructiva de ansamblu 1.2.1. Fafi de perioada de inceput a proiectitrii antiscismice (aproximativ pant in anii ‘50), in care luarea fn considerare a cerinjelor de bun& comportare la acfiunea cutremurelor se limita practic la un calcul la forte orizontale, - un pas important inainte @ fost marcat de momentul cfind s-a formulat gi s-a asimilat ideea ci o importanj& cel putin egal cu cea a verifictirii prin calcul o are asigurarea unei concepfii controlate de ansamblu a clidiril. Ast&zi, aceasth cerinji « devenit unanim recunoscuté gi a fost confirmatt ca esentiali de constatarile de la cutremurele puternice din ultima jumatate de secol, atat din Romania, cft gi din alte Ari, ca $.U.A., Mexic, Chile, Algeria, Turcia, Iran $-a. [11], [13], {20}, [37]. Defectiunile din punctul de vedere al alc&tuirii constructive de ansamblu ce se constatt la expertizarea clidirilor existente, dack nu este posibil s& fie eliminate prin miasurile de interventie propuse, trebuie s& constituie o tem& pentru verifickri speciale prin calcul. 1.2.2. Un prim obiect al controlului alcétuirii de ansamblu a unei construcfii fl constituie verificarea modului de preluare gi de transmitere pant la terenul de fundatie @ incércrilor gravitajionale, in sensul aritat mai inainte Ia paragr.1.1.2.2. Este de verificat in primul rind corespondenja pe vertical’ a clementelor portante verticale (stélpi, perett structurali), iar in cazurile cand sub acest aspect se detecteazl decalaje gi ele nu pot fieliminate prin misuri de intervensie structurale, este necesar’ o analizare detaliatd a schemei de transmitere a inc&rc&rilor gravitationale de la ua nivel la altul. In mod special trebuie si se evite rezemirile stAlpilor pe grinzi, rezemarile de ordin superior ale grinzilor, etc. In toate aceste cazuri, devine important st se fint seama in calcul si de efectul componentelor verticale ale forjelor seismice. Astfel de probleme apar in mod frecvent indeosebi la clidirile care in timp au suferit supraetajiri sau transformtri funcfionale radicale. 1.2.3. Controlul influenfei alc&tuirii de ansamblu asupra comportarii construcjiilor la actiunea forfelor orizontale seismice priveste in principal urmatoarele aspecte: a) Asigurarea existenjei unor elemente de preluare a forjelor orizontale actionand dup orice directie fn plan. Este totodat’ recomandabil ca rigiditajile la deplasari laterale ale elementelor portante respective s& fie de acelagi ordin de mirime dup& direcfiile principale ale structurii (tn cazul construcfiilor de forma ortogonalA, directia longitudinala gi cea transversald), 4) Detectarea prezenfei unor eventuale legituri locale slabe fntre corpurile de clidire fnvecinate, situatie fn care la proiectarea unei clidiri noi s-ar fi impus separarea prin rost antiseismic a corpurilor respective. Dac& problema apare la 0 constructie existentl, la care un astfel de rost nu a fost previzut, poate deveni indispensabila crearea lui prin lucririle de interventie. ae Ca exemplu, in fig.1.1 este i aratati forma generalé in plan a cladirii recent expertizate a Tribunalului Municipiului Bucuregti, construcfie cu subsol, parter gi etaj, cu plangee de lemn gi ziduri portante. fn zona de joncfiune intre Fig. 1.1 corpul principal in forma de U gi corpul anex& din axul transversal, leg&tura intre cele dou’ corpuri printr-un coridor de lajime redus& a fost in mod evident insuficientd pentru a asigura conlucrarea lor in bune condifii sub acfiunea cutremurelor, astfel c& perejii portanji din zona respectiva de legSturi au prezentat numeroase fisuri. S-a preconizat de aceea introducerea unui rost antiseismic ca in fig. 1.2.«¢) Un obiectiv important il consttuie evitarea produceriifenomenclor de torsiune general sub acfiunea fortelor orizontale, ca urmare a asimetriilor de mase gi rigiditaji, respectiv existenfei unei excentricitaji pronunfate « centrului maselor fn raport cu centrul rigiditailor Ia deplastir laterale ale elementelor portante verticale (fig. 1.3). nucleu de pereti C, = centrul rigiditatilor Cy = central masclor S = rezultanta forjelor orizontale seismice M'=S e,= moment de torsiune generali Fig. 1.3 Din punctul de vedere al excentriitiilor fm plan, este necesar sf deosebim douk categorii de structuri: « Structurile caracterizate printr-o distribufie aproape uniformé in plan & rigiditayilor slementelor portante si la care totodats de regulé distribujia fn plan @ aeesiors urmireste practic pe cea a maselor. Aceasti categorie de structuri, fn care intr cele in cadre etajate (fig. 1.4.2) si cele eu perefi portant dei (Ia flecare travee), cunoseui® si sub numele de “tip fagure” (fig.1.4.), pot fi in general denumite structuri cu rigidivagi distribuite. La astfel de tipuri de construci, chiar dact forma in plan a clit prezinti asimetri, ea in fig.1.4., pericolul unor torsiuni importante sub actiunea forfelor orizontale seismice este minor.Fig. 14 * Structurile cu perefi portangi rari, din beton armat sau din zidarie gi la care perefii structurali au rigiditéti dominante in raport cu cele ale eventualiilor stalpi intermediari, ca in fig.1.5 gi deci intervin rigiditdsi concentrate in citteva elemente, care atrag spre ele cea mai mare parte din forjele orizontale seismice. In astfel de cazuri o excentricitate pronunjatt a centrului maselor in raport cu centrul rigiditatilor capata o importanfi hotirdtoare, orice amplasare necontrolata in plan a perejilor structurali putnd conduce la solicitari de torsiune generala foarte defavorabile. in aceasta categorie pot intra de la caz la caz si cladirile in cadre ctajate, dac& existenja unor perefi nestructurali desparfitori sau de inchidere masivi schimb& jocul de rigiditdji fafa de cel ca in fig. 1.4.2, Fig. 1.5 apropiindu-| de cel din fig. 1.5. Deci condifiile constructive de alcdtuire de ansamblu care vizeaz& eliminarea sau Teducerea la minimum a excentricitajilor in plan fntre centrele maselor gi ale rigiditajilor privese in special constructiile cu rigiditaji concentrate. O alta categorie de excentricitaji o formeazd cele datorate asimetriilor pe verticalé (corpuri de clidire invecinate cu diferenje mari de indljime, neseparate intre ele prin rosturi antiseismice, ca fn fig.1.6). De reguli, in astfel de situajii, la clidirile existente este destul de dificil s& se elimine accastd deficienja prin crearea de rosturi antiseismice, asifel c4 torsiunile respective trebuie luate ca alare gi verificate cu atenfie prin calcul Vig. 1.6 consecinjele lor, iar masurile de remediere posibile tebuie 9analizate cu atentie de la caz la caz. @ Controlul gradului in care plangeele, lucrfind ca saibe orizontale, asiguri sau nu © conlucrare spatialé a structurii la actiunea unor forte orizontale dirijate dup orice direcjie in plan. La cladirile vechi, cu ziduri portante gi plangee de lemn sau din boltigoare de c&rimid& pe grinzi metalice, plangeele nu asigurd o conlucrare spafiali a ansamblului zidurilor portante, ceea ce ins& nu constituie in sine un defect al structurii, ci are in special dezavantajul ch unele lini de gpaleti de zidarie, mai slabite prin goluri de ugi sau de ferestre, nu pot fi “ajutate” printr-o conlucrare spatial cu alte lini de gpaleyi mai puternice. Preconizarea prin proiectul de consolidare a inlocuirii parfiale sau totale a plangeelor respective cu plangee de beton armat aduce avantaje importante din acest punct de vedere gi rezolvé implicit in bune condifii gi cerinjele de ancorare reciproc& intre plangee gi zidurile portante. Trebuie fns& si se aib& in vedere c& prin crearea in acest mod a unor gaibe orizontale rigide, care s& asigure o conlucrare spafialé intre elementele portante verticale, se creeaz& in acelagi timp gi condifii pentru manifestarea mai pronunjat a unor torsiuni generale atunci cind asimetriile de mase gi rigiditaji le provoacd. De aceea, in situafiile cfind prin solutiile de consolidare propuse se creeazi gaibe orizontale rigide la nivelul plangeelor, este necesar& i o preocupare pentru reducerea prin masuri adecvate a asimetriilor de rigidit&i gi luarea in considerare in calcul a efectului defavorabil al torsiunii generale. ¢) In situafiile cAnd nu pot fi evitate torsiuni generale mai importante, este de dorit ca acestea sii fie preluate de elementele portante verticale (perefi structurali) cu un bra} de parghie c&t mai mare. fn acest scop, este avantajos s& se prevada, cel puin dup’ una din M=S,e, directii, perefi structurali dispusi la —__— extremitigile construcfiei (corpului de cladire), ca in fig.1.7. In figura este aratat cazul unei cl8diri cu perete structural unic dup& una din directii (x), deci care pentru forte orizontale actionind dup& direcjia Fig. 1.7 respectivé nu are practic nici o capacitate de preluare a unor momente de torsiune general. Amplasarea dup’ cealalt4 directie (y) a unor perefi la extremit&file constructiei creeazi un cuplu de elemente portante cu un braf de parghie avantajos (a,), care preia in condifii favorabile momentele de torsiune general, indiferent care este directia de actiune a fortei orizontale seismice (in figuré S,).La consirucjiile mai inalte si dezvoltate in plan, prevederea de pereti structurali Perimetrali este in orice caz recomandat&. Chiar dact structura este simetric& si deci nu genereazi prin alcdtuirea ei torsiuni generale sub acjiunea forfelor orizontale, o excentricitate a rezultantei forjelor orizontale seismice este oricum totdeauna inevitabil&, datoritt caracterului_nesincron al _acjiunii migc&rii_seismice (asa numita “excentricitate adijionala” ) dificil de evaluat cantitativ gi pentru care prescripfiile dau valori convenfionale won aproximative. fn fig.1.8 este ar&tat’ schema in \ yer RS plan a structuriielidirii_—-Hotelului on < Intercontinental din Bucuresti, in forma de Y gi x avand Ia extremitatea fiectreia din cele trei aripi componente perefi structurali “de torsiune”. Fig. 18 SP) Un perete structural de beton armat, care sub acfiunea forfelor gravitajionale gi a celor orizontale seismice este solicitat la compresiune excentrici, se dimensioneaz& totdeauna astfel ca mecanismul lui de cedare s& fie ductil, deci ca fnainte de cedarea zonei comprimate armaturile din zona intins& s& fi atins limita de curgere si st fi intrat suficient de mult pe palierul de curgere (vezi paragr.1.5). In aceste condigii, dac valorile forjelor orizontale sunt date, orice spor de incircare vertical favorizeazA comportarea elementului, aducnd o compresiune prin cere eforturile din zona intins& a secjiunii se micgoreaz& si se ajunge astfel la o armare mai economict. O fncircare gravitafionala insuficient& in raport cu méirimea forfelor orizontale aferente peretelui structural respectiv duce pe de o parte la necesitatea unei armiri verticale oneroase, iar pe de alt& parte creeazA dificultaji gi in ceea ce priveste realizarea unei bune incastrari la baz a peretelui in fundajie gi apoi a acesteia fn terenul de fundatie. De aceea, este totdeauna necesar ca pentru fiecare perete structural s& se asigure 0 fncdrcare verticald suficient& fn raport cu m&rimea momentului incovoietor la baz produs de forjele orizontale aferente. Indeplinirea acestei cerinje de lestare este de multe ori esenfial& pentru asigurarea unei bune comportiri a perefilor structurali de beton armat si a .infrastructurii lor si pentru realizarea unei armiri economice. Situayia se prezint& in mod analog, chiar mai marcat, la perefii portanti din zidarie de c&rimida, avnd in vedere c& la acestia nu se conteazi deloc pe rezistenja zidariei la intindere. fn fig. 1.9.4 este ardtat un exemplu de structura din beton armat cu nucleu central de perefi structurali si cu stalpi perimetrali, iar in fig. 1.9.b este reprezentata aceeagi structurd,dar in care s-au introdus gi stilpi suplimentari in apropicrea nucleului central, ceea ce reprezint& o soluie defavorabila prin faptul c& delesteaz& nucleul central. a) b) Fig. 19 1.3, Verificarea de rezistenfa 1.3.1. Semnificatia valorilor de calcul ale fortelor seismice Verificarea la starea limit de rezisten{& la incdrcérile obignuite (gravitajionale si climatice) prezint& ca principale caracteristici: ¢ faptul c& inclircirile de calcul sunt cunoscute, valorile lor fiind stabilite prin preseripfii, pe baze probabilistice; © verificarea de rezistenf& a unei structuri consti in determinarea eforturilor sectionale produse de aceste forje si compararea lor cu eforturile secjionale capabile, in fiecare seofiune. Chiar fn situafiile cfnd in locul forfelor date intervin deformafii impuse, cum este de exemplu cazul Ia solicitarile produse de variafii sau de gradiente de temperatur8, acestea pot fi transformate tot in eforturi sectionale, la fel ca in cazul cfind inc&rcarile sunt date sub forma de forje. Spre deosebire de aceasta situafie, in cazul verifictrii la solicit&ri seismice, singurul clement obiectiv de intrare in calcul il constituie migcarea solului, cu caracteristici cunoscute din m&sur&tori efectuate la cutremure anterioare (seismograme, respectiv accelerograme), care devin deplastri impuse la baza construcfiei. Forfele cut care se incarc siructura reprezint& forjele de inerjie din vibrajia acesteia sub impulsul deplasérilor aplivate la baz&. fn consecingg, valorile forfelor seismice de calcul sunt determinate pe bazunui calcul dinamic al structurii, deci depind nu numai de caracteristicile migctrii solului, ci gi de cele dinamice ale structurii. Un al doilea aspect specific calculului la solicitiri seismice fl constituie faptul cd la construcfiile obignuite nu este practic posibilé, in condifii economice rezonabile, o dimensionare de asa natura a structurii inct ea s& se menfina in domeniul elastic pe durata cutremurului, ci sunt inevitabile incursiuni in domeniul post-elastic. Acestea se materializeaza prin deformatii plastice.in zonele mai puternic solicitate, denumite zone plastice potengiale. Prin raport cu denumirea cunoscuta de articulasii plastice, cea de zone plastice este mai apropiati de realitate, traducdnd faptul cd deformafiile plastice nu sunt punctuale, ci se extind pe o anumitd lungime de element. Pentru ilustrarea acestui aspect, se foloseste de regula o reprezentare simplificat ca in fig.1.10, in care structura se reduce la axul ei (fig.1.10.a), iar deplasarea lateral’ produs& de rezultanta S a forjelor orizontale seismice, variabile pe indltime, se noteazi cu A. De asemenea forfele seismice reale cu caracter alternant sunt figurate ca forge statice monoton crescdtoare, ca in fig.1.10.b. Fig. 110 in figurd s-au mai folosit urmatoarele notafii: ¢ ~~ Inirimea forjei totale seismice S_pe care constructia ar trebui s& 0 poat prelua pentru ca pe toati durata cutremurului si rimAnd in stadiul elastic; Aye) ~ Valoarea ultima a deplasarii A corespunzatoare la S, (deplasare elastic’);- mirimea forfei seismice capabile a constructici in situajia real obignuit® cand structura nu are capacitatea sé preia forja S. , respectiv intré in domeniul post-elastic la o valoare a forfei seismice Soap < Se 5 Ay ~valoarea ultima a deplastrii A corespunz&toare la Soap (deplasare elasto-plastic’). Porfiunile hagurate ale diagramelor Se- Au (e) $i Scap - Au din fig.1.10.b reprezinta energid pe care o poate prelua structura prin inmagazinare gi disipare, in cele dou’ cazuri figurate. Dupi criteriul energetic, pentru ca o constructie s& fie capabilé s& reziste la 0 solicitare seismict dat, aceastti energie “capabila” trebuie s& acopere energia indusi de cutremur. Este de subliniat c& in cele dou’ cazuri reprezentate in figura energia indus’ de cutremur nu are aceeagi valoare, cu alte cuvinte pentru ca structura s& reziste la un cutremur cu aceleagi caracteristici, ariile celor dou’ diagrame nu vor rezulta riguros egale intre ele. Faptul c& diagramele din figuré sunt construite admigind c& forjele orizontale sunt statice, monoton crescitoare, face ca ele s& nu fie strict reprezentative pentru solicitarea real& alternanté. Totusi, o asemenea reprezentare plistreaz’ cel putin o utilitate demonstrativé, pentru c& permite infelegerea mai usoari a unor aspecte legate de determinarea forfelor seismice de calcul. In cele ce urmeaz, se va utiliza pentru aceste forte, date in prescripfii (coduri), denumirea de forte seismice de cod, preluatk din literatura americant gi incet&fenit& de mai mult timp gi la noi. Din fig.1.10.b rezulté urmatoarele: a) Stabilirea prin prescripfiile de proiectare a unor valori pentru forjele seismice de cod presupune implicit ca posibil’ o anumit’ amploare a incursiunii structurii fn domeniul post-elastic pentru a atinge deplasarea maxim’ Ay firi colaps, deci o anumiti ductilitate a structurii. In consecin’, la verificarea prin calcul a unei cladiri existente, dack din verificarea de ductilitate (vezi cap.1.5) rezult& o& structura nu prezinté ductilitatea necesart, valorile forjelor de cod trebuie s& fie rectificate (majorate) in consecinja. Problema sub aceast4 forma se pune in primul rand la constructiile cu perefi portanti din zidarie de ciramida, dar s-a constatat cf in unele cazuri intervine gi la cladiri cu schelet de beton armat, in special dacd stalpii sunt suprasolicitaji la compresiune. Aceast& discutie va fi reluat mai pe larg in cap. 1.5 referitor la verificarea de ductilitate. b) Forfa Scqp 0U mAsoard capacitatea de revistenfi a structurii la acjiunea forjelor onvvontale seismice, ci exprima numai_nivelul ei de asigurare in stadiul elastic.©) Corelarea intre stabilirea forjei de cod si a ductilititii necesare reprezinté 0 problema nedeterminatd, deci cu o infinitate de solufii. In fig.1.11 se arat& cum trei variante posibile pentru stabilirea valorii Scap necesare, adic& a forfei de cod (notate cu Sy}, Sp si Sy) sunt fiecare condifionate de cate o valoare corespunzitoare a deplasirii ultime (4ut» 4u2si Ayg ), respectiv a ductilitafii structurii. Fig. 111 Aceasti gama de posibilitéti pentru modul de stabilire a forfei seismice totale de cod las’ loc pentru o negociere a valorii-ei, in functie de consideratii tehnice $i economice. Cu cit valoarea S.4, se ia mai ridicat, deci gradul de asigurare in domeniul elastic este mai mare, cu at&t construcfiile devin mai costisitoare, dar in schimb incursiunile de asteptat in domeniul post-elastic vor fi mai reduse si avariile care in mod firesc insofesc deformatiile post-elastice vor fi si ele corespunzitor mai mici si in consecinji amploarea, costul gi dificultifile tehnice ale reparafiilor dup’ cutremur vor fi mai modeste. Practica a ardtat totusi cd limitele intre care in mod rezonabil se pot alege valorile forjelor orizontale seismice de cod pe baza tuturor acestor considerafii nu sunt prea largi. In orice caz, din cele de mai sus rezulté ca o concluzie general important ci ‘forele seismice de cod au un caracter conventional, rezultind dintr-o negociere bazatA pe criterii tehnice si economice, care pot varia de la o fara Ia alta gi chiar de la o epoci la alta in aceeasi fart.1.3.2. Determinarea fortelor seismice de cod a) COEFICIENTUL DE INTENSITATE SEISMICA (k, ) Prin migcarea solului, constructia primeste la baz o forjé orizontald F, care se calculeaz& cu relafia cunoscut& din dinamica: F=ma=oa=Gk, ay 7 8 in care: m —_= masa total a construcfiei; a - accelerafia maxim& a migcArii solului in timpul cutremurului; G - greutatea total a constructiei; g - accelerafia gravitttii; A 5 ~ coeficient care caracterizeazi intensitatea acfiunii cutremurului, la nivelul bazei construcfiei in amplasamentul dat gi care este denumit coeficient de intensitate seismica. fn mod tradifional, prin coeficientul k, era definit gradul seismic de calcul al amplasamentului, pe scara Mercalli, Corespondenja cu valorile k, era cea aritati in primele doua coloane din tabel: ky - Gradul seismic Denumirea zonei dupa de calcul prescriptiile actuale Dup& normativul actual din Romfnia (P.100-92), fn locul gradelor seismice de calcul astfel definite, s-au introdus pentru zonele respective denumiri prin litere (A ... F), aga cum se arati in ultima coloan’ a tabelului de mai sus. Delimitérile zonelor sunt precizate prin harta de macroraionare seismic& a f&rii, dati in anexit la normativ.Ne exemplu, pentru orasul Bucuresti, valorile acceleratiei maxime a misearii solului masurate la cutremurul din 1977 au fost: * dupa directia Nord - Sud : a = 0,20 g; © dupa directia st - Vest: a= 0,15 g; © dupa direcjia vertical’: a= 0,10g. Cu amax ~ 0,20g , respectiv ks 0,20, localitatea Bucuresti a fost incadratt incepértd din 1977 ca zona de grad seismic 8, adic& dup& notaliile din noile prescriptii zona “Cc”. tn legaturd cu aceasta, este de reamintit c& in prescripfiile mai vechi, atat din Roménia cAt si din alte piri, gradul de intensitate seismic& era definit gi prin amploarea strickciunilor produse de cutremure anterioare, aga cum rezulta din constat&ri, nu totdeauna Picute de personal calificat. Acest mod de definire, acceptabil pentru o epoct in care la Proiectarea construcfiilor nu se luau nici un fel de misuri de asigurare @ protectici antiseismice, a devenit din ce in ce mai nereprezentativ cu cét mAsurile de protectie antiseismic& au intrat in practica proiectarii gi au fost legiferate prin prescripfii oficiale. fn noile condifii, gradul de avariere constatat la cl&dirile existente a devenit din ce in ce mai mult dependent de gradul de asigurare ce s-a conferit constructiilor respective prin Proiectare gi prin calitatea execufiei, deci nu este strict corelat numai cu intensitatea actiunii cutremurelor. De aceea, dupa reglementarile actuale, singurul criteriu de definire a sradului de intensitate seismic de calcul a rimas numai valoarea coeficientului k, . Acest coeficient este dependent numai de caracteristicile seismice ale zonci, find comun pentru toate construcjiile din zona considerata. b) COEFICIENTUL DE AMPLIFICARE DINAMICA (B) Sub actiunea forfei orizontale F aplicate la baza constructiei de actiunea seismicé, structura acesteia intr intr-o migcare de vibrajie, prin care se incarc& cu forte de inerfie, distribuite pe toata indljimea ci. Rezultanta acestor forte, otata in fig.1.12 cu S, constituie fora orizontal’ totala seismic& de calcul, in condifiile fn care constructia s-ar comporta elastic. ‘Trecerea de la forja F la forja $, pentru o Structura schematizat’ ca un pendul cu un singur Figura 1.12 grad de libertate dinamic& la deplasari laterale, cu 7masa concentratd in varf, se face printr-un coeficient de amplificare dinamica, notat cu B gia cirui valoare depinde de caracteristicile dinamice ale construcjiei gi de cele ale miscirii terenului, respectiv in ultim& analizi depinde de raportul intre perioada fundamentalii a vibrafiilor proprii ale constructiei gi perioada de vibrajie a solului fn momentul amplitudinii maxime a migcirii seismice. Cu ct cele doula perioade au valori ol apropiate intre ele, cu atét amplificarea dinamic& este mai pronunjaté gi deci coeficientul B ia o valoare mai mare. Este de precizat pe aceasti linie c& 0 intrare in rezonanfa a constructiei cu migcarea solului, in cazul limit& cfind cele dou& perioade ar fi egale, ar fi posibil’ numai dac&t migcarea terenului ar avea un caracter ordonat (de tip sinusoidal), cea ce nu se intampla in cazul migc&rilor seismice, care sunt dezordonate. {n consecinfa, sub acfiunea unui cutremur nu poate fi vorba de producerea unui fenomen de rezonanj4, ci numai de o amplificare dinamic& finité a vibrajiilor, care in cazul unei apropieri maximale intre petioada proprie de vibratie a construcfiei si cea a migc&rii terenului poate ajunge la valori mari, dar limitate, respectiv la un fenomen care ar putea fi denumit “quasi-rezonanja”. O reprezentare sugestiv’ din acest punct de vedere se obfine trasfind curba de relafie intre valorile perioadei proprii fundamentale de vibrajie a constructici (T,) gi valorile coeficientului de amplificare dinamici B, pentru o migcare a solului cu caracteristici cunoscute. Curba care se obfine (fig.1.13) poarts denumirea de spectra de réspuns sau curba spectralit . pot T, (teren) 5 & Te(constructie) Fig. 1.13 In figurd au fost reprezentate curbele spectrale corespunzitoare la dou’ exemple de misc&ri seismice, avand perioade de vibrajie diferite ale migc&rii solului (T, si T2). Pe baza curbelor spectrale determinate prin prelucrarea accelerogramelor unor cutremure caracteristice, prescriptiile din fiecare Jara stabilesc curbe spectrale schematizate standard, de forme simplificate, care servesc pent stabilirea valoriloy igcocficienjilor B in functie de T, pentru proiectarea curentd, Procedeul, propus in S.U.A. de Prof. G. Housner, unul din fondatorii stinfei ingineriei seismice, a fost adoptat tn toate Prescripfiile modeme de proiectare antiseismic&. De regulA, partea cobordtoare a curbei din 2ona valorilor mici ale lui T, se aduce in mod acoperitor la un palier (fig.1.14.a), la fel gi Partea terminala dinspre valorile foarte mari ale {ui T, , iar pentru zona intermediardl se adoptt.o formi simplificats de curb B'= £ (I), de obicei hiperbolicl sau chier liniard ca in fig.1.14.b. Fig. 114 Aga cum se vede din fig.1.13, alura curbei spectrale poate fi foarte diferit& fn functie de T (teren), care variazi substantial de ta o fark la alta gi chiar de la o zon8 la alta din aceeagi far8, in functie de caracteristicile dinamice ale cutremurelor respective, cum sunt: adéncimea hipocentrului (focarului), numirul de gocuri care intervin pe durata cutremurului, ¢.2. De aceca, curbele spectrale de calcul nu pot fi “importate” din Prescripfii strifine sau internationale, fapt care din picate fn fara noastr4, din lips de date de la cutremure anterioare, nu a iegit Ia ivealii decdt la cutremurul din 1977, In capitolul de faji s-au tratat numai aspectele de principiu ale problemei. In cap.2 al cursului se face o prezentare istorict « evolufiei tn timp a formei curbelor spectrale Standard din prescriptiile romfnegti, tncepdnd din 1963 cAnd sistemul a fost pentru prima data introdus gi pand in prezent. ©) COEFICIENTUL DE ECHIVALENTA (¢ ) Echivalarea pentru calcul fntre cazul teoretic al pendulului cu un singur grad de libertate dinamic8, Iuat ca model de baz la determinarea curbelor spectrale standard gi cal real al constructiilor etajate, cu mai multe grade de libertate la deplasdri laterale, se face prin intermediul unui coeficient de transformare notat cu € gi denumit coeficient deechivalenfé, ale cirui valori sunt subunitare si depind de distribuyia pe indltime @ maselor $i de forma deformatei constructiei sub actiunea forjelor orizontale seismice. Nu este locul aici s& reproducem in detaliu expresia data in prescriptii pentru acest coeficient, care este cunoscut& gi din cursurile de specialitate anterioare. Ne vom limita la a da cu titlu exemplificativ valorile pe care le ia coeficientul la diferite tipuri curente de construcfii: © la construcfii cu un singur nivel, cum sunt halele industriale parter, clidirile de tip sal& gila constructiile 2ootebnice: & = 1; © laclidiri etajate cu pufine niveluri (P+1...P +3): &=0,9; © Ia clidiri muietajate: © = 0,6 ... 0,8, in funcfie de numarul de niveluri gi de sistemul constructiv (cadre sau pereji structurali); © pentru constructii tubulare fnalte, cu masa distribuit& pe vertical, cum sunt cogurile industriale din beton armat sau din zidarie: In mod general deci, cu cAt numirul de grade de libertate dinamicd este mai mare gi masele sunt mai distribuite pe inalfimea constructiei, respectiv cu cat structura se indep&rteazi de caracteristicile unui pendul cu un singur grad de libertate, cu masa concentrat& fn varf, cu atat valorile coeficientului de echivalenta ¢ rezult& mai mici. d) COEFICIENTUL DE REDUCERE A FORJEI SEISMICE TINAND SEAMA DE DEFORMATIILE POST-ELASTICE $I DE ALTE EFECTE FAVORABILE ( ¥’) Produsul G k, B © reprezintd expresia forfei seismice S, din fig.1.10.a corespunztoare unei comportiri elastice a structurii pe durata cutremurului, Fajé de aceasta, expresia final a forfei seismice de cod, corespunzitoare la Seay din aceeasi figura, se obfine afectind pe S, cu un coeficient subunitar care fine seama de capacitatea de deformare post-elastic& a structurii gi care se noteaz cu Y. fn prescripfii se precizeazd ci in componenja coeficientului Y mu intra de fapt numai efectul deformatiilor post-elastice, ci se includ gi alte efecte de naturl a favoriza “comportarea construcfiei la solicit&ri seismice, cum sunt: amortizarea vibrajiilor prin frecare interioard, diferite alte rezerve de rezistenj& care nu pot fi cuantificate in calcul, etc. Totusi partea cea mai mare a reducerii valorii forfei de cod ce se realizeazd prin coeficientul '¥ este cea datorat& deformatiilor post-clastice.La constructiile civile obignuite cu structuri din beton armat, accasta este substanjiala, valorile coeficientului Y fiind de ordinul ¥ = 0,20 la constructiile cu structuri in cadre ctajate si ‘¥ = 0,25 la cele cu perefi structurali, monolifi sau din panouri prefabricate sau cu cadre rigidizate prin perefi de zidirie, deci este vorba de o reducere de 4 ~ 5 ori fajh de forja seismic& elastict. Desigur, admiterea unor reduceri atét de mari presupune admiterea ideii c& structurile respective prezint4 capacitate de deformare plastic (ductilitate) satisfcttoare. Privitor la controlul acesteia, vezi cap. 1.5 al cursului © categorie de constructii pentru care valorile coeficientului de reducere Y sunt inc& destul de controversate si mai greu de stipfnit prin calculele curente este cea a elidirilor cu perefi portanfi din ridfria nu este consolidatt si ductilizat& prin includerea unor elemente de beton armat larie de caramida, in special a cladirilor vechi, la care (centuri, samburi verticali, etc.). In normativ se prevede pentru acest caz valoarea W = 0,30 , ins& este unanim recunoscut de specialisti c& ea nu poate fi aplicat& in mod general, fntrucdt poate deveni mult descoperitoare dact modul de solicitare al zidiriei sub aciunea conjugat& a incirclirilor verticale si al celor seismice conduce la pericolul unor ced&ri neductile (casante). In practica verifictrii prin calcul a cladirilor existente cu pereti portanti din zidirie de clirmid’, se adopt de regula pentru coeficientul Y valori cuprinse intre 0,3 gi 0,8 in functie de caracteristicile de ductilitate, deci rezult4 un cémp foarte larg de variajie a valorilor forfelor seismice de cod pentru cladirile respective. ¢) EXPRESIA FINALA A FORJEI SEISMICE DE COD Introducdind gi coeficientul de reducere Y , expresia finald a forjei seismice de cod se objine sub forma: S=Gk,Bey (12) 1.3.3. Semnificafla variagiei valorilor fortelor de cod in functie de clasa de importanté a constructiei Sub aspectul nivelului necesar de asigurare a protectiei antiseismice, prescripjiile noastre de proiectare (normativul P.100-92) prevad gi o diferentiere in functic de clasa de importan{& a constructiei. Clasificarea adoptat& este urmatoarea: * Clasa I de importanté cuprinde construcjiile “de cmergenfi”, adic’ a c&ror funcjionare nu trebuie s& se intrerupa fn timpul cutremurului si imediat dupa cutremur (unit&ji spitalicesti cu funcfii de urgenf’, stajii de pompieri, cladiri administrative in care se iau decizii in organizarea masurilor de urgenfa de dupa cutremure, clidiri de Jirijare a comunicafiilor de interes nafional sau judejean, construcfii din sistemul TTenergetic najional). Totodatd, in aceasta clas de importang’ intr& gi cladirile care adpostesc muzee de importanf& nationala. © Clasa I de importanta cuprinde: construcfiile cu aglomerajii mari de persoane (clidirile spitalicesti care nu intri in clasa precedent, silile de spectacole gi de reuniuni sportive, bisericile, centrele comerciale importante, constructiile cu functii juridice), constructiile industriale care ad&postesc echipamente de mare importanga economic’ sau care in caz. de avariere grav prezintA riscul unor degajtiri de substanje toxice sau riscul de incendiu, construcfiile care adpostesc valori attistice, istorice sau stiinfifice deosebite, precum gi depozitele de produse de stricta necesitate pentru aprovizonarea de urgenja a publicului. © Clasa III de important: cuprinde restul clidirilor civile gi industriale obignuite. © Clasa IV de importanjé: cuprinde constructiile de importang& redus& (cladiri de locuit cu parter sau cu parter + un etaj, construcfii zootehnice, etc.). Din enumerarea de mai sus se vede c& principalele criterii dup’ care a fost gradatt importanja construcfiilor sunt: - asigurarea misurilor de emergenja in timpul cutremurului si imediat dups cutremur; - protectia viefilor omenesti; - protectia valorilor economice gi artistice deosebite; - asigurarea impotriva degajirilor de substanfe toxice si a incendiilor. Forfele seismice de cod sunt date pentru cazul obignuit al construcfiilor din clasa IIL de importanja. Pentru celelalte clase, se afecteaz’ cu un coeficient , care are valori supraunitare (1,4 pentru clasa I gi 1,2 pentru clasa II) sau subunitare (0,8 pentru clasa IV). Semnificafia acestor coeficienfi de corecfie nu trebuie privitt in mod simplist, ca o misuri de asigurare la un grad seismic mai ridicat, ci, pe linia celor arftate mai inainte la paragr.1.3.1.b, reprezint& numai o majorare a nivelului de asigurare in domeniul elastic si prin aceasta de reducere a incursiunilor in domeniul post-elastic, respectiv a avariilor in cazul unui cutremur puternic. 1.3.4, Fortele seismice reale Ca bavi pentru asigurarea protectici antiseismice a unei construcfii, noi sau existente, se ia intensitatea scismici a amplasamentului, stabilitt prin harta de macroraionare seismic a teritoriului farii gi definita in modul arftat la paragr.1.3.2 de mai sus.S-a ardtat_mai inainte, la paragr.1.3.1.c, c& valorile forfelor seismice de cod, determinate pe aceste baze gi la care se face verificarea de rezisten{& a construcfiei, au un caracter conventional, fn sensul c& nivelul de asigurare in stadiul elastic stabilit prin Prescripfii este dependent nu numai de criterii tehnice, ci gi de considerente economice. {in aceste condifii se pune problema de a afla care sunt totugi valorile reale ale forfelor orizontale seismice cu care constructia se incarc& sub actiunea unui cutremur de intensitatea admisé in prescripfii ca fiind maxima pentru zona respectiva [1], [2]. Pentru cladirile obignuite, pentru care la nivelul considerat de intensitate a actiunii seismice sunt inevitabile incursiuni in domeniul post-elastic, structura de rezistenji a Constructiei intra in stadiul post-elastic din momentul fn care capacitatea ei de rezistena in stadiul elastic este atinsi. Rezult deci c& forta orizontala seismicé maxima cu care constructia se incarcé efectiv (forfa seismica reala) este egal cu cea capabilé. Important este de subliniat ci forfa seismicd reald astfel definitd este functle numai de dimensiunile si armérile efective ale elementelor care compun structura, indiferent de modul cum acestea au fost stabilite, prin calcul sau constructiv, corect sau cu greseli. Cu alte cuvinte, din momentul in care structura este dat (existent sau Proiectat), forjele orizontale seismice reale cu care ea se incarci sub acfiunea unui cutremur de intensitate care s& 0 oblige s& intre in domeniul Ppost-elastic sunt dependente numai de starea de fapt a structurii, indiferent daci aceasta a fost dimensionaté prin calcule, mai simple seu mai aprofundate, sau a fost total sau partial dimensionatd constructiv. Pentru o constructie noua, dacd este proiectatii corect, forja seismic& real, egal cu cea capabilé, rezultd de regula ceva mai mare decat cea de cod, avind in vedere cli fat de rezultatele unui calcul riguros intervin practic in mod inevitabil la dimension&ri diferite rotunjiri in plus la armarile unor elemenete sau chiar supradimensionari ale armaturilor Pentru respectarea unor condifii constructive de minimum, impuse tot de prescriptii (procente minime de armare, numér minim de bare de armaturd, distanfe maxime admise intre barele de arm&tura etc.), precum si eventuale dimension&ri in exces ale secfiunilor unor elemente, din condifii de arhitectura, de termoizolatie (la zidurile Portante exterioare) ga. Totodata, in special la structurile in cadre de beton armat, condifiile de rigiditate (limitarea deplasarilor relative de nivel) pot conduce la importante mifriri ale secfiunilor Malpilor yi riglelor, aga cum va fi ardtat in detaliu in cap.1.4. al cursului, referitor la verificarea de rigiditate. In reprezentarea simplificatd a relajiei S - A. adoptaté fn fig.1.10, rezultd (fig. 1.15) cA diagrama S~ A nu mai este atunci cea de cod (1), ei cea real (2), respectiv cu cétstructura este mai supradimensionata fata de cerinfele de cod, cu atit forfele seismice reale cu care se incarcé sunt mai mari. De accasti situatie trebuie s& se jin’ seama la verificarea intregii construcfii, in sensul c& dack Syeqta > Scod + intreaga structuré trebuie s& fic dimensionat& in mod coordonat corespunzator acestui spor. La verificarea constructiilor existente, apare in mod frecvent situajia invers# gi anume, cu dimensiunile gi armarile efective existente rezultd Sreata < Scod > dar prin masurile de interventie preconizate pentru punerea in siguran{é a construcfiei, se poate reveni la o Fig. 1.15 situafie ca in fig.1.15, deci condijiile de verificare devin similare cu cele valabile pentru o constructie nou& ce se proiecteast Asupra acestei probleme se va reveni mai detaliat in continuare la paragr. 1.3.6. 1.3.5. Coordonarea $i ierarhizarea capacitatilor de rezistenta in cadrul unei structuri. Zone plastice potentiale a) ZONE PLASTICE POTENTIALE Ceea ce in mod global am denumit mai inainte “intrarea structurii unei cladiri in domeniul post-elastic sub actiunea solicitarilor seismice” const de fapt in aparifia unor deformatii plastice localizate in unele zone mai puternic solicitate. In cazul structurilor din beton armat, aceasta se traduce prin intrarea pe palierul de curgere a armaturilor intinse din secjiunile respective. Fenomenul nu are un caracter punctual, ci se intinde pe o anumita lungime de element, aga cum se vede din fig.1.16, astfel c& in locul denumirii traditionale de “articulatie plastica” este mai adecvata cea de “zon plastica”, mai precis zond plasticé potentiald. Lungimile 1, ale zonelor plastice potenfiale, in riglele si stAlpii cadrelor gi in montantii si riglele de cuplare ale perefilor structurali, sunt de ordinul de marime al inaljimii sectiunilor respective ( h ) gi sunt in general stabilite pe cale experimentalA, fiind exprimate in prescrip{ii prin formule empirice. La proiectarea unei construcfii noi, cft gi la consolidarea unei construcfii existente, povitiile zonclor plastice potenfiale nu trebuie s& fie lsate la voia intdmplarii, ci este necesard dirijarea lor prin proiectare c&tre punctele in care ele se manifest in modul cel mai favorabil pentru comportarea structurii,Criteriile ce se au in vedere sunt urmatoarele: * zonele plastice potentiale s& apara de preferinf& in acele elemente in care ductilitatea sporit necesarii sii fie mai ugor de realizat; © _avariile inerente din zonele plastice potengiale st nu pericliteze rezistena gi stabilitatea constructiei in ansamblul ei; © reparatia dupa cutremur a acestor avarii s& fie c&t mai usor de realizat, in condifii de deplin& siguranga si cu costuri cat mai reduse. f (grinda) 1 e Cc h (stalp) Fig. 1.16 La o structural fn cadre etajate de beton armat, toate criteriile enumerate mai sus conduc la concluzia ci zonele plastice potentiale trebuie sé fie dirijate cu prioritate catre extremitatile elementelor orizontale (riglelor). Pe de o parte riglele, find solicitate la incovoiere, practic firs eforturi axiale, pot fi ductilizate mai usor decét stélpii, Ia care eforturile de compresiune sunt de natura s4 reduc ductilitatea (detalii sub acest aspect sunt date in cap.1.5 al cursului). Pe de alt& parte, avarierea local a unei rigle nu pune in pericol siguranta ansamblului structurii, in timp ce 0 avariere a unui stélp poate cauza prabusiri locale sau chiar generalizate. De asemenea, repararea avariilor (fisurilor) din rigle se poate face mai lesnicios decfit a celor din stalpi. Considerajii similare sunt valabile gi pentru perefii structurali de beton armat cu siruri de goluri suprapuse, la care fn plus secfiunile riglelor de cuplare sunt de regul mult mai mici decd secfiunile montanfilor, astfel c& localizarea zonelor plastice la extremitatile lor se realizeaz4 aproape de la sine. in clementele verticale (stAlpi, montangii peretilor structurali) se admite formarea de zone plastice potentiale numai la baz si numai in stadiul cel mai avansat de solicitare.Rezult& astfel pentru un cadru etajat (fig.1.17.a) un mecanism de plastificare ca in fig.1.17.b, Fig. 1.17 © zon& plastict potengiali reprezintA pentru o structur& 0 zon& de solicitare maximal. Ar fi ins& gregit s4 se infeleag’ ci din acest motiv zona respectiva trebuie asigurat& suplimentar printr-o mirire a capacit&jii ei de rezistenj&. Dact s-ar lua o astfel de misur&, este evident cd solicitarea cea mai defavorabild s-ar muta in alt zond, care ar deveni la randul ei zon& plastic’ potential&, astfel incat obiectivul de dirijare urmirit nu ar fi atins, ci dimpotrivé anihilat. Deci in zonele plastice potenfiale nu trebuie majoraté capacitatea de rezistenta, ci capacitatea de deformare plastica (ductilitatea). Pe aceast& linie, la structurile din beton armat, fn zonele plastice potensiale trebuie luate unele masuri, de calcul gi constructive, cum ar fi: mirirea gradului de confinare a betonului prin indesirea etrierilor, ca masuri de majorare a deformafiei specifice ultime a betonului gi prin aceasta a capacit&fii lui de deformare plastic’; © evitarea sau chiar interzicerea innidirilor prin petrecere ale armaturilor elementelor verticale pe indljimea zonelor plastice potenfiale de la bazele acestora; * considerarea fn verificarea prin calcul la forji ttietoare a unui aport micsorat al betonului, avand in vedere gradul lui mai mare de avariere posibil. 26b) COORDONAREA $I IERARHIZAREA CAPACITAYILOR DE REZISTENJA IN CADRUL STRUCTURIL [2], [41] Pentru a dirija formarea zonelor plastice potentiale spre punctele dorite, restul secjiunilor elementelor componente ale structurii trebuie s& fie dotate cu un nivel de asigurare superior, cea ce se realizeaz& prin majorarea valorilor eforturilor sectionale cu un coeficient supraunitar. Cateva exemple: ¢ fn jurul unui nod de cadru etajat, momentele incovoietoare sunt in echilibru, ca in fig.1.18, adici suma momentelor de la extremitagile din nod ale riglelor ( Mg + Mg, ) echilibreazk pe cea a momentelor de la extremitaile stalpilor ( Mgyp | Mine): Msup + Ming|=|Mat +Mar| (1.3) Sensul de actiune Dac al fortelor orizontale acum in locul — momentelor incovoietoare se introduc valorile momentelor Fig. 118 capabile din cele patru sectiuni din jurul nodului, uun control al realizirii unui nivel de asigurare mai ridicat pentru stalpi decal. pentru grinzi, pentru dirijarea formarii de zone plastice spre extremitajile grinzilor, se objine fnlocuind egelitatea (1.3) cu o condifie de inegelitate de forma: [Meg + iat] > [as +m g| (4) sau, transformata in egalitate: eeaes o|Ms, +m] (1s) unde este un coeficient supraunitar, cu semnificajia de coeficient de siguranjé adifional, denumit gi coeficient de supraredistenta [29], [30]. In Roménia, unde o expresie de tipul (1.5) nu a fost inc introdus& oficial in prescriptii, in mod uzual se i 0-12 deplin& siguranga a evitirii aparifici de zone plastice in stélpi se objine numai la valori 1,4. Studiile din Noua Zeelandi ale prof. T. Paulay au demonstrat insd c& 0 mult mai mari ale coeficientului de suprarezistenjai (@ = 2), ceea ce evident conduce la o dimensionare in exces pronunjata a stélpilor. La construcfiile cu perefi structurali din beton armat, cfind subsolul se realizeazé sub forma de cutie rigida gi in consecinj& se poate admite ca incastrarea structurii s& se considere la nivelul plangeului peste subsol, astfel incét zonele plastice potengialc din montanjii perejilor structurali: se dirijeazt spre sectiunile lor de le baza parterului8 (fig.1.19), la nivetul subsolului dimensionarea la compresiune excentric& a arm&turilor perejilor structurali se face cu un coeficient de suprarezistenja egal cu cel putin 0 = 1,3. Valoarea @ = 1,5 dat& in [27] este fnc& controversat&, existind pareri c& ar fi prea mare gi duce la dificultaji constructive, in special la infrastructurd. De asemenea, la etajele superioare zonei plastice potentiale, se introduce in mod similar (fig-1.19) @ = 1,25 (27). = 1,25 zona plastic’ _ potenfiala aed infrastructuri O=13 Se pot da numeroase alte exemple similare. 1n cazul clidirilor existente, la care se previd misuri de consolidare de naturi a majora nivelul general de asigurare a protectiei antiseismice, este totdeauna de luat fn considerare in calcul ci structura dup& consolidare (deci cu capacitatea de rezistenja mirit) se poate incdrca la viitoare cutremure cu forje seismice reale mai mari deci cele la care a fost supusa la cutremurele anterioare consolidarii, dup& un mecanism de comportare similar celti ilustrat in fig.1.15. 10 consecingt, dact de exemplu la verificarea prin calcul a unei construcfii existente etajate cu perefi portanji de zidarie s-a constatat c& este necesari consolidarea unor perefi prin placare cu beton armat numai la nivelul parterului - dup& consolidare zona critic la un viitor cutremur de aceeasi intensitate se poate muta la etajul urmator, rimas neconsolidat. De aceea, verifictrile prin calcul pe constructia dup’ consolidare trebuie si fink seama si de astfel de aspecte gi si se traduct in final printr-o propunere de consolidare coordonata ca nivel de asigurare pe intreaga construcfie, cu un control corespunzator al dirijarii zonclor plastice potentiale.* © categorie special de elemente structurale © constituie cele care sub actiunea solicitirilor seismice trebuie si rimant in domeniul elastic. Intr& aici mai ales elementele care au un rol de conectare intre alte elemente, adic& asiguré conlucrarea intre acestea $i tn conseciny dack ar intra fn domeniul post-elastic, ar exista pericolul ca structura si se dezmembreze inainte de a-gi dezvolta capacitatea de deformare plastict. Un prim exemplu caracteristic in acest sens il constituie plangeele din beton armat lucrind ca saibe orizontale rigide pentru asigurarea conlucririi spajiale fntre elementele portante verticale (cadre sau perei structurali). Verificarea lor prin calcul trebuie de aceea si se fact la forfe orizontale majorate cu un coefeient de suprarezisteng&. Un alt exemplu, de data aceasta din domeniul constructiilor industriale, este cel aritat fn fig.1.20 in care este reprezentat un stip prefabricat din beton armat, cu goluri dreptunghiulare, pentru o halt industrial cu poduri rulante. Portiunea cu goluri are la prima vedere © alc&tuire similar’ cu cea a unui cadru etajat. Inst aici, spre deosebire de cadrele etajate ale cliidirilor, este esential ca riglele de legitura dintre cei doi montanfi si-gi indeplineasc& pe toatl durata de actiune a forfelor orizontale rolul de conectori {ntre montanyi, astfel ca acegtia si conlucreze ca télpi ale unei secfiuni unice. In Fig. 1.20 consecinf&, fn acest caz zonele plastice potentiale trebuie sit fie localizate la baza montanfilor, iar riglele trebuie dimensionate ca s& riméné fn stadiul elastic, deci exact invers decat in cazul cadrelor clidirilor etajate. 1.3.6. Elemente structurale din beton armat. lerarhizarea capacitigilor de redstenfi la diferite eforturi in cadrul aceluiasi element. Eforturi “gsociate” Pentru elementele in care este prevzut ca sub acfiunea seismic si se dezvolte deformafii post-elastice, este necesar s& se asigure prin dimensionare gi armare o comportare ductil. Un acelagi element nu prezintt ins aceleagi caracteristici de ductilitate pentru diferitele solicitiri la care este supus din acjiunea conjugati a inclrcarilor gravitationale gi seismice. Elementele componente ale structurilor din beton armat ale cladirilor obignuite clajate sunt de regul& solicitate in principal la incovoiere, cu sau firé efort axial dup’ cum sunt elements orisontale sau verticale. Comportarea lor ductilé la actiunea solicitarilorseismice se asigur& prin respectarea cerinjelor de duetilitate, care sunt expuse in detaliu in cap.1.4 al cursului gi care in esenfi se reduc la condiia ca inainte de cedarea zonei comprimate a secfiunii (atingerea deformatiei specifice ultime la compresiune a betonului Shy)» armiturile din zona intins si ating’ limita de curgere i st dezvolte deformatit post-elastice suficient de mari (st avanseze suficient pe palierul de curgere). Pe langa aceasta fins’, la toate elementele in cauzi solicitarea la incovoiere atrage dupa sine gi pe cea la fort thietoare, la care comportarea elementelor de beton armat este fn general neductil& sau mei putin ductil’. O condifie de baz a unei comportiri ductile a elementului este deci si nu se product o cedare prematura la fori tiietoare, adicd inainte de formarea zonei plastice gi de consumarea fn aceste zone a capacitiii de deformare post- elastic. Rezult& ca o regula generalii cl nivelul de asigurare la foryé tdietoare trebuie si fle mai ridicat decit cel la moment incovoietor (cu sau fird efort axial, dupa specificul elementului). Dack dimensionarea la forji tdietoare se face la valorile forfelor tiietoare rezultate din calculul Ia forjele seismice de cod, condifia de mai sus risct si nu fie indeplinita, deoarece momentele capabile reale pot fi mai mari decfit cele de cod, in timp ce forjele thietoare riimfn cu valorile de cod. De aceea, pentru forfele tHietoare este necesar st se stabileasc& valori corespunzitoare forjelor seismice reale, adicl celor care corespund momentelor de plastificare capabile din zonele plastice potenfiale, dup mecanismul de cedare considerat, iar dimensionarea la forja thietoare s& se fact la aceste valori, denumite forte tiéietoare asociate momentelor de plastificare, respectiv mecanismului de plastificare urmérit. © asemenes prevedere @ aptrut in prescripfiile noastre de proiectare abia dupa cutremurul din 1977, la care frecventele fisuri la eforturi principale de intindere constatate in special in perefii structurali de beton armat au scos in evidenj& nivelul insuficient de asigurare sub acest aspect la constructiile realizate inainte de 1977 gi care in bund parte era cauzat att de subevaluarea momentelor capabile cat gi de necorelarea intre acestea gi forjele t&ietoare de calcul. Exemple de determinare a forfelor tiietoare asociate sunt aratate in fig.1.21. © in cazul unui perete structural plin (fig. 1.21.2), care sub acfiunea forjelor orizontale se comporta ca o consol& vertical’ incastratt Ja baz, zona plastic’ potentiala este situath le baza peretelui, iar momentul de plastificare la compresiune excentric& este notat in figura cu Mp . Daci se admite pentra distribujia pe indltime @ forfelor orizontale seismice 0 diagramé triunghivlara, rezultanta lor $ se afl la indljimea 2113 .= +7 sensul de Sensul de acjiune al forfelor orizontale =) Fig. 1.21 Momentului de plastificare Mp fi va corespunde deci o for orizontal& total: M s= P= rf 3 (1.6) care este in acelagi timp forja tlietoare Q la bazi, asociati starii de solicitare cu momentul de plastificare My . 31¢ Incazul unei rigle de cadru, cu incdrcare vertical uniform distribuit’ q_(fig.1.21.b) gi cu zone plastice la ambele extremitaji, cu momente de plastificare M4, M&f, forja tBietoare maxims (in capatul din dreapta) asociat’ acestui mecanism de plastificare va fi: st) hear + 1 Qar =u. a7) © tncazul unui stAlp al unui cadru etajat (fig.1.21.c), la care mecanismul de plastificare este cel din fig.1.17.b, cu zone plastice la extremitifile tuturor riglelor gi la bazele stilpilor, stilpul este solicitat ca in fig.1.21.d, de forfele orizontale aferente, cu rezultanta S situat& tot la indljimea 21/3. ca gi fn fig.1.21.8 gi de momentele de plastificare transmise de rigle, notate cu Mp1, Mpa $i Mp3. Ecuafia de echilibru corespunztoare situafiei cand momentul de la bazA atinge valoarea de plastificare Mpe, va fi: 2 : S-5H-ZMpliisle)=Mps astfel ci: o- Mort EMo(i0) 9 = 3H care reprezint& gi expresia forjei thietoare la baza stAlpului, asociatd mecanismului de plastificare considerat. In funcfie de valorile rapoartelor intre dimensiunile sectiunilor riglelor gi stalpilor, respectiv de rapoartele intre My (rigle) gi Mpg , diagrama de momente poate avea forma din fig.1.21.d sau din fig.1.21.¢ (flird schimbarea semnului momentului pe fodljimea nivelului de la baz). fn consecinjl, o determinare simplificat& a valorii forjei thietoare din stAlpi asociatt la Mpg, printr-o relafie de forma: 2Mps Hawvet adic& admifind pentru nivelul de la baz& o diagram& de momente ca in fig.1.21.f, cu momente de plastificare la ambele capete, ar fi cu totul exagerati, conducdind prin (1.9) comparajie cu relajia (1.8), respectiv cu diagrame de momente ca in fig.1.21.d sau e, la © valoare mult supraestimaté pentru Q. Totusi, avand in vedere c& in marea majoritate a cuzurilor © verificare la forf& Uietoare a stalpilor de beton armat nu dimensioneaziPractic etrierii acestora, care riman dimensionafi constructiv, se accepta ca la o prima verificare s& se admitA folosirea relatiei simplificate (1.9) gi numai dact se constat ch etrierii stalpului rezulta din calcul, atunci s& se reia verificarea folosind relatia (1.8). O atentie deosebita necesitd ins& verificarea la forja tAietoare a stalpilor “scurfi” (cu aportul intre Hyver gi latura sectiunii sub 3), la care raportul Q/Mp, capt valori mari o gi exist de aceea pericolul unei cediri casante, cu caracter exploziv (fig. 1.22) la forfé thietoare, prin depigirea capacittjii de rezistenf’ 1a eforturi principale de compresiune in secfiuni tnclinate, Q fnainte de a se atinge momentul de plastificare la compresiune excentrica. In acest caz dimensionarea etrierilor rezultt efectiv din calculul la forja thietoare. Fig. 1.22 In cazul unui perete structural cu goluri, modul de calcul al forfei t&ictoare asociate se face dupil aceeagi schema ca in fig.1.21 , fn care in locul stdlpilor si riglelor de cadru intervin montantii gi riglele de cuplare ale peretelui structural cu goluri. Expresia la care se ajunge pentru Q_ este tot (1.8). S-a aritat mai fnainte c& gradul de asigurare la for thietoare trebuie 8% fie superior celui la compresiune excentrict. In acest scop, la perefii structurali asocierea strict a valorilor de calcul ale forfelor tHietoare cu cele ale momentelor de plastificare, cu relaiile (1.6) $i (1.8), poate sf nu reprezinte o misur& suficient de acoperitoare, intrucat oricfind, din motive cum ar fi subaprecierea in calcul a secfiunilor active la compresiune excentricl sau dacil rezistenjele reale ale armiturilor de capat sunt mai mari decit cele de calcul, momentele capabile reale pot fi superioare celor calculate gi in consecinja gradul de asigurare la fori tietoare poate sf devin& inferior celui la moment fncovoietor. Aceasti situatie 8 fost de altfel constatata efectiv in multe cazuri la perefii structurali ai cldirilor confruntate cu cutremurul din 1977 si a cauzat fisurarea la 45° a perefilor respectivi. De aceea, se cere ca in zonele plastice potengiale forjele tietoare asociate, calculate cu relagiile (1.6) gi (1.8), 88 respecte gi limitarea inferioari Q > 1,5 Qood - Pe de alta parte, Ia perefii structurali, plini sau cu goluri, mai slabi solicitati din actiuni seismice, cum se intdlnesc in zonele cu intensitate seismic’ mai mic& sau la cl&dirile cu pufine niveluri, dimensiunile sectiunii de beton pot rezulta constructive gi deci momentele de plastificare calculate pot ajunge la valori mult superioare faja de cele decod. Atunci poate aparea situajia ca momentul de plastificare la baza peretelui sé nu fie atins, adic& peretele respectiv si rimand in stadiul elastic. In acest caz, asocierea forfei t8ietoare de calcul cu momentul Mpg ca in formulele (1.6) gi (1.8) nu are sens, ducdnd in mod nejustificat la valori foarte mari pentru Q, care fn realitate nu au cum si fie atinse. De aceea, in formulele (1.6) i (1.8), pentru determinarea forfei ttietoare valoarea morhentului de plastificare Mpg se limiteazl superior la Mpg S Mcga/ W, unde w are semnificafia ardtatA la paragr.1.3.2.d. Tinfind seama gi de cele aritate la paragraful precedent, forja thietoare de calcul capt fn final in raport cu cea de cod limitarile: 15s Qeoa (1.10) 1.3.7. Aspecte specifice ale verificitrii de rezistenya in cazul cladirilor existente Forfele de cod sunt calibrate pentru a servi la proiectarea clidirilor noi. La verificarea prin calcul a construcfiilor existente, capacitatea portant a acestora se analizeazi in raport cu aceleasi valori de cod ale forfelor orizontale seismice, inst cu anumite corecfii gi preciziii, care vor fi discutate in cele ce urmeaz&. a) GRADUL DE ASIGURARE NECESAR PENTRU O CLADIRE EXISTENTA $I SEMNIFICATIA LUI Din experienja numeroaselor expertize tehnice efectuate fn fara noastr& pentru cl&dirile existente, a rezultat ci o mare majoritate a acestora nu prezintl capacitiji de rezistenj& suficiente pentru a prelua forfele seismice orizontale de cod in aceleasi condifii ca nigte constructii noi. Compardnd valoarea forjei seismice orizontale totale de cod (Scod ) cu forta orizontalé totalé capabila a constructiei existente (Soap), 8¢ constatd in mod frecvent 8 Scap respectiv gradul nominal de asigurare @ protectiei antiseismice al acesteia, exprimat prin raportul Ss, == (il) Sood are o valoare subunitara. tn aceasta situafie, o aducere a cladirilor existente, prin misuri de consolidare, la respectarca condifici Seap 2 Scod (R 2 1) a pentru o construcfie noull, aplicatt latotalitatea constructiilor in cauz, ar reprezenta o solutie deosebit de costisitoare, practic prohibitiva in raport cu posibilitajile economiei nationale. De asemenea, problema nu se rezumi la aspectul costului lucririlor de consolidare, ci are implicafii gi pe alte planuri, ca: volumul mare necesar de mijloace materiale, inclusiv de manoperd specializatA gi de utilaje si scule cu caracter special, uneori gi necesitatea evacuarii unor spafii pe durata lucrarilor etc. Toate acestea ar creea dificultafi practic imposibil de depisit, imobilizarea pe timp indelungat a unor fonduri si forfe tehnice si celelalte implicafii care pot interveni de la caz la caz. Pe de alt& parte, nu este de neglijat nici faptul c& multe din cl&dirile vechi care ar intra sub incidenja unor misuri de consolidare radicale se prezint intr-o stare avansat& de uzuri morali, cu funcfionalitate necorespunzitoare gi cu confort foarte sc&zut, iar durate lor previzibil& de folosire in continuare este limitat, de multe ori gi de considerente de urbanism gi de eficienja economict (caz tipic: clidirile joase vechi care ocup& in mod neeconomic terenuri prefioase in zonele centrale ale oragelor). De aceea, prescripjiile noastre [26], [28] stabilesc c& pentru construciile existente se poate accepta fn principiu ca exigenfele referitoare la capacitatea de rezistenya Ia forje seismice si fie mai modeste in raport cu cele prescrise pentru constructiile noi. Se admit deci pentru gradu! nominal de asigurare R definit prin relatia (1.11) valori subunitare. tn versiunea cea mai recent& a prevederilor din prescripjiile de proiectare antiseismict specifice cl&dirilor existente [28] sunt recomandate urmatoarele valori, ca minime acceptabile pentru coeficientul R : Clasa de importanya a Rezult in esenji cl pentru o clidire existent& se admite un nivel de asigurare la solicitiri seismice de cod cu valori reduse fafi de cele obligatorii pentru o constructie nous de acelagi tip. Este ins necesar si se infeleaga cl aceasta nu repredinti o asigurare la un cutremur de intensitate mai micd, aga cum s-ar putea interpreta in mod simplist, ci, pe Jinia celor expuse la paragr. 1.3.1.6 gic din curs gi ilustrate in fig.1.11, este vorba numai de © micgorare acceptati a capacititii de rezistenji in stadiul clastic, admiféindu-se 35incursiuni mai mari in domeniul post-elastic si deci acceptindu-se implicit un grad de avariere mai mare in comparatie cu cel asteptat la o constructie similar noua. Aceasta prevedere este evident condiionata de verificarea ca structura de rezisteni a constructiei s4 prezinte o ductilitate sporita, cerutd de incursiunile mai mari in domeniul post-elastic. Dac& intr-un caz dat rezult4 din verificarea de ductilitate (vezi cap.1.5 din curs) c& structura nu are ductilitatea sporit’ necesari - uneori se constat& chiar cl nu este practic deloc ductil& - atunci in expresia forfei seismice de cod trebuie 8 se majoreze in mod corespunzitor valoarea coeficientului y, putandu-se ajunge chiar la valori apropiate de y = 1. Aceasta poate reduce sau chiar anihila efectul favorabil al admiterii unor valori subunitare pentru coeficientul R gi conduce atunci la concluzia c& structura de rezistenj a constructiei in cauzX nu satisface ceringele de rezistenfé la forjele seismice de cod corectate cu coeficientul R. O concluzie importantii a celor de mai sus 0 constituie faptul cA, in timp ce pentru o constructie noua valoarea coeficientului y din expresia forfei seismice totale de cod este mirime dat, iar cerinjele de ductilitate care o fundamenteaza trebuie s& fie realizate prin proiectare, in cazu! unei construcfii existente situafia se prezint& invers: se cunosc limitele de ductilitate ale structurii gi trebuie stabilita in consecinj de c&tre expertul care face Verificarea de rezistenja valoarea y cu care si se determine forja seismic& de calcul. b) STABILIREA OPORTUNITATII UNOR MASURI DE INTERVENTIE PENTRU MARIREA GRADULUI DE ASIGURARE Valoarea ce se obfine pentru coeficientul R din verificarea prin calcul a constructiei existente fn situ fn care se afl& (flird interventii) servegte ca un prim criteriu pentru a se decide prin concluziile expertizei tehnice daci sunt sau nu sunt nocesare misuri de intervengie pentru mitrirea gradului de asigurare la solicitiri seismice. Dac& din calcul se objin pentru R valori sub cele minime admise, date in tabelul de mai sus, este un semn ci sunt necesare masuri de consolidare cu caracter structural, care s& conduci la aducerea coeficientului R 1a valori cel pugin egale cu cele minime date in tabel. Deci valorile din sabel servesc nu numai pentru luarea unei decizii, ci gi ca date de pornire pentru calibrarea solufiilor gi dithensionarilor in cadrul misurilor de consolidare propuse. fn redactarea din 1991/1992 a normativului P.100/92 [26], in care pentru prima dat& in Jara noastra apareau gi prevederi referitoare la punerea fn siguran{& a constructiilor existente, problema era pus sub forma de mai sus, destul de tranganti, fn sensul ci sedadea valorii gradului nominal de asigurare R un carester de criteriu de decizie practic unic gi obligatoriu, Para posibilitaqi de interpretare din pactea expertului. “xperienfa dobanditd ulterior, in perioada 1991-1996, in care s-au aplicat prevederile normativului sub aceast forma, a arditat inst cA numai valoarea objinut& din calcul pentru coeficientul R nu poate constitui singurul criteriu pentru a se decide dack sunt sau nu necesare masuri de consolidare structurale. Astfel: ¢ Inprimul rand, insugi modul de detetminare a factorilor care intra in expresia (1.11) nu poate fi considerat c& este atat de precis incat valoarea care se obfine pentru R si fie hot&ratoare. Aceast4 imprecizie intervine in special la constructiile pe ziduri portante de cirimida, la care datele de pornire in calculul numéritorului Soap al fracfiei (1.11) (calitatea c&rimizilor gi a mortarului, schema de calcul etc.) nu sunt suficient stépanite, iar valoarea coeficientului y din expresia numitorului Scoq este gi ea in mare masuré apreciativa, fn funcjie de performantele de ductilitate estimate ale structurii, in limite destul de largi (y = 0,3 ... 0,8) . Dar chiar la structurile din beton armat, nu se dispune totdeauna de date suficient de complete pentru armarile elementelor componente, pentru a se putea calcula Scap pe baze certe. {nal doilea rand, starea general a construcjici, gradul de avariere de la cutremurele anterioare cu care s-a confruntat, starea plangcelor etc. reprezint& la randul lor factori de naturd a putea influenja decizia expertului. Tinand seama de aceste aspecte, in noua redactare din 1996 a capitolelor privitoare la cladirile existente din normativul P.100/92 [28] s-a atenuat rolul valorii coeficientului R ca factor de decizie, el cépétind numai un caracter orientativ i \isindu-se la latitudinea expertului luarea unei decizii privind oportunitatea unor intervenfii structurale, cu luarea in considerare gi a altor factori, bineinjeles cu ardtarea justificdrilor 1.3.8. Verificarea de reistenté a structurilor cu pereti portangi din ziddrie. Prescriptiile noastre de proiectare pentru construcjii pe ziduri portante de caramida sunt incd in curs de revizuire, iar modelele gi procedeele de calcul pentru zidurile portante sunt destul de controversate. In cele ce urmeaz& se prezinté modul de calcul elaborat si folosit la expertizele tehnice de pana acum de c&tre autor impreun’ cu prof. T. Postelnicu.Pe masura ce vor apare in acest domeniu prescripfii oficiale definitivate, conjinutul paragrafului de fa{a va trebui sa fie inlocuit in consecinga. Relajiile de calcul date in continuare pentru verificarea secfiunilor montanfilor (spalejilor) peretilor din zidarie portant4 neconsolidat’ cu elemente de beton armat (samburi, placari), servesc practic numai la verificarea cladirilor existente, intrucat construcfii noi pe ziduri portante de c&rimid& fra astfel de consolidari nu se mai fac in zonele seismice. a) MODELUL DE CALCUL La cladirile de locuit existente si in general la cele cu intlfimi mici de etaje, plinurile orizontale dintre golurile de ugi sau ferestre suprapuse (fig.1.23.a), in care sunt inclusi si buiandrugii de deasupra golurilor respective, au inaljimi reduse in raport cu dimensiunile spalefilor de zidarie. De asemenea, de reguli buiandrugii existenti sunt realizafi fie din bolfi de zidarie, fie din grinzi de lemn sau metalice sau chiar din beton armat, cu lungimi de rezemare minimale la capete, care sunt suficiente pentru transmiterea incdrcirilor gravitafionale, dar insuficiente pentru a se conta c& ar putea indeplini gi functia de rigle de cuplare intre spalefi. De aceea, in calcul se obignuieste s& se neglijeze rigiditatea la incovoiere a plinurilor orizontale respective, admijand c& ele formeazA numai legaturi pendulare, ca in fig.1.23.b. Deci spalefii se considera in calcul ca niste console verticale incastrate la baz si avand iniljimea liber egal’ cu in&ljimea total H a peretelui, cu deformata ca in figura. Fig. 1.23Un gir de astfel de spalefi este in consecinfa format dintr-un sir de console verticale, obligate prin legaturile pendulare orizontale s& ia deplaséri egale sub acjiunea fortelor orizontale. Dac& plangeele sunt cu grinzi de lemn sau metalice, nerealizand gaibe orizontale care s& asigure 0 conlucrare spaiald a ansamblului perejilor portani, atunci calculul la forfe orizontale se obfinandu-se gi pentru gradul nominal de asigurare R tot T face separat pentru fiecare perete (gir de gpaleti), ' I t i ae a valori separate pentru fiecare perete. Daca plangecle sunt din beton armat gi realizeazA gaibe rigide, acelagi calcul se face pentru constructia in ansamblul ei. In mod special, la constructiife cu fnalfimi mari de etaje, cum sunt cele publice gi unele cladiri de locuit mai vechi, plinurile orizontale dintre girurile de goluri suprapuse pot ajunge la inalyimi de 1,50 - 2,00 m gi chiar mai mari. In astfel de cazuri, in funcfie gi de gradul de avariere al acestor plinuri de la cutremure anterioare, se poate lua in considerare in calcul gi aportul lor ca rigle de cuplare, admifandu-se in mod simplificat c& rigidit&ile lor sunt practic infinite in raport cu cele ale gpalefilor verticali, care astfel intervin in schiema de calcul ca elementele dublu incastrate, pe inaltimea fiecdrui gol, ca in fig. 1.24. b) MECANISMUL DE CEDARE A ZIDARIE] LA COMPRESIUNE EXCENTRICA, Perefii portangi de zidarie, solicitafi in planul lor la compresiune excentric din actiunea conjugata a incrcirilor gravitationale i a forfelor orizontale, se caracterizeazA prin faptul ci nu se poate conta pe aportul rezistenfei la intindere a zidiriei pentru preluarea eforturilor din zonele intinse ale sectiunilor. fn conseciny¥, capacitatea de a prelua momente fncovoietoare este asigurati numai de eforturile de compresiune din incdrcarile gravitafionale, astfel c& momentele capabile sunt direct proportionale cu eforturile sectionale de compresiune N. In fig.1.25 sunt aritate stadiile progresive de solicitare la compresiune excentrica ale unui spalet de zidirie, cdnd se mengine N ~ ct. gi creste excentricitatea e, - si notafiile utilizate, In fig.1.25.a este figuratd solicitarea la compresiune centric& (M = 0), cu notajiile:bh - lajimea gi indlfimea secfiunii (la ypalefii cu t&lpi intervin pentru acestea notafiile suplimentare corespunz&toare); A - aria secjiunii; y - distanfa de la centrul de greutate O pani la marginea sectiunii: y= N/A - efortul unitar de compresiune centric& . o e,<0 a) compresiune centric b) stadiul elastic (e,< 1) Cu Y-0, R ) stadiul de fisurare M.=zN, ; 4) stadiul ultim = (e,=y-c) M,= Ne,,=N(y-c) Fig. 1.25 In fig. 1.25.b se aratd sectiunea in stadiul elastic, definit prin faptul c& intreaga secjiune este comprimati, deci excentricitatea ¢, a forfei verticale N este e, < r (r - distanja de la centrul de greutate O pénd la limita samburelui central, pentru sensul de actiune considerat al forjelor orizontale). ‘* Fig.1.25. corespunde situatici limit stadiului elastic, in care forja N este aplicata chiar la limita simburelui central (e, = 1), Momentul capabil corespunzator: Mrp=Nr (1.12) are semnificaia de moment de Sisurare, intrucat la valori mai mari ale momentului apare in zona intinst a secfiunii o desprindere (fisurd) orizontald si aria activa se reduce la zona comprimata. © fn fig.1.25.d este Teprezentata staica iimitd ultima, in care € >r $i forfa Neste situata in centrul de greutate al zonei comprimate de lungime x , la distanja ¢ dela fibra cea mai comprimaté. Efortul uniter maxim a atins ezistenta de calcul ta compresiune a zidtriei Re , iar prin deformafile plastice la compresiune ale acesteia 1) - Fig. 1.26 ¢) MECANISMUL DE CEDARE A ZIDARIEI LA FORTA TAIETOARE IN SECTIUNI INCLINATE 4, La perejii portangi din zidarie, cedarea S=Q prematura la fori tAietoare in secfiuni fnclinate (la eforturi principale de intindere) fnainte de atingerea capacitijii portante la compresiune excentrica, deci o cedare cu caracter casant ce nu poste fi totdeauna evitatd, ba chiar reprezintd situafia curent& la gpaleti cu valori mici ale raportului h/H. ah Fig. 1.27 © Forfa tdietoare capabild in stadiul elastic (M < Mf) se calculeaza cu relafia: Qit = TE cap bh (1.16)unde: b,h - dimensiunile inimii secjiunii spaletului; b.cap ~ eortul unitar mediu de intindere capabil, in sec{iuni fnclinate in stadiul elastic, cu valorile din tabel. Valorile 1 cap (daN/em’) Marca mortarului Se observa cl find vorba de 0 cedare in rosturile zidatiei, valorile tf, ggy nu sunt influenjate de marca cértmizilor, ci numai de marca mortarului gi de valoarea efortului axial mediu de compresiune oy. Valorile 5, cap (daN/em’) C100 MIO 01 [02] 04 10,6 10,9] 1,1 [1,3 71,511,7] 2,0 2,2 2,4 | 2,6 M25 01703) 0,5 [0,8] 1,117,3 [1,6] 1,9 | 2,2 2,4) 2,7 | 3,0 | 3,2 9 MSO O11 03) 0,6 10,9 71,2 71,5 [18] 21125 2,81 3,1 | 3,41 3,7 i© Forfa taictoare capabila in stadiul ultim (M = My) are expresia: Qiy = tH cap bh (1.17) unde: t9.cap - este efortul unitar mediu capabil la ruperea in secfiuni inclinate, in zona comprimaté activa a secjiunii in stadiul ultim (fig. 1.25.4) , cu valorile din tabel. Spre deosebire de th.cap + tY,cap este funcfie gi de marca cfirimizii, respectiv de Re, care determin& lungimea x a zonei active comprimate d) MECANISMUL DE CEDARE A ZIDARIEI LA FORTA TAIETOARE PRIN LUNECARE IN ROSTURI ORIZONTALE Rezistenja la lunecare in rosturi orizontale la zidaria simpl& (neconsolidata prin arméri verticale) se asigur’ numai prin frecare, deci forja thietoare capabil& la lunecare (Q) depinde numai de mirimea inckrctrii verticale N, din care se objine prin inmulfirea cu coeficientul de frecare ip , pentru care se adopt valoarea jig = 0,7: Qi =p N=0,7N (1.18) e) FORTA ORIZONTALA SEISMICA CAPABILA A UNUI $PALET DE ZIDARIE Scap Va fi cea mai mic& dintre forjele orizontale capabile corespunztoare celor 3 moduri de cedare: la compresiune excentrics, la forjd thietoare in secfiuni inclinate gi la lunecare fn rosturi orizontale. Scap = min.(Sy,Siu $1) (1.19) in care: Sy se calculeaz# cu relaiile (1.14) sau (1.15), dup& schema de calcul adoptata pentru riglele de cuplare; Siu = Qiy - dupa relagia (1.17); : S, = Q, - dupa relatia (1.18)1) FORTA ORIZONTALA SEISMICA TOTALA CAPABILA A UNUI ANSAMBLU DE $PALETI DIN ZIDARIE Se reaminteste ct prin “ansamblu de gpaleti din zidarie” se infelege: ~ un sir de spaleji din planul unui singur perete, dact plangeele nu realizeaz& 0 conlucrare spafiala a structurii; ~ totalitatea sirurilor de gpaleji dup’ directia consideratd, dact plangeele-realizeaz& conlucrarea spafiala a structurii. Modul de calcul al forfei orizontale totale capabile este acelagi in ambele cazuri, cu deosebirea ci el se face pentru fiecare perete in parte in primul caz, respectiv pentru ansamblul perefilor fn al doilea caz. Odat& determinat’ forja orizontall capabill pentru un perete sau pentru ansamblul Perejilor dup& directia considerati, mai riméne de stabilit cum se distribuie aceast& fort’ fintre spalefii care compun perefii, tin’nd seama de condifia ca deplasirile lor orizontale 8% fie egale. In procedeele aproximative admise a fi aplicate in cadrul expertizelor- tehnice la cldirile obignuite pe zidarie portanti de cirimida, se admite de regula ipoteza simplificatoare c& tofi spalefii consideraji ajung simultan la cedare, deci forfa orizontald totala capabili se objine prin simpla insumare a capacitiilor lor portante, calculate pentru fiecare gpalet cu relajia (1.19). Desigur, acest mod de calcul nu fine seama de faptul c& gpaletii sunt legati intre ei la nivetul plangeelor, prin rigle de cuplare pendulare sau rigide, astfel c& sunt obligafi si ia deplasiiri egale la toate niveluriie. Se pune deci si problema —_ compatibilitaii [ [] L, deformatillor spaletilor, care poste avea ca rezultat c& nu tofi spalefii ajung simultan la stadiul ultim gi deci ei nu intervin cu spalet local de secfiune redusé intreaga lor capacitate in expresia (1.19) fnsumat’ pe perete sau pe intreaga Fig.1.28 structur’. fn consecinji, —_procedeul -simplificator ardtat mai sus are un caracter de regul& descoperitor fn raport cu comportarea real a structurii, astfel c& este de recomandat ca rezultatul objinut prin aplicarea relatiei (1.19), insumaté pe structur& s& fie corectat cu un factor subunitar apreciativ, cu atét mai redus cu cat diferenjele intre dimensiunile gpalejiilor sunt mai mari. © alta situajie poate interveni atunci cAnd perefii cuprind local gi spalefi de dimensiuni foarte reduse, ca in fig.1.28. Considerat ca element individual, un astfel de aSspalet poate prezenta o capacitate de rezistenji foarte scazuta, dar in realitate el nu se incared practic cu fore orizontale, datoritt rigiditijii lui reduse in raport cu restul spalejilor. De aceea, este de recomandat ca astfel de spaleti sa fie neglijati in calculul fortei orizontale capabile a ansamblului peretelui din care fac parte. De altfel, la cutremurele puternice recente, in mod sistematic asemenea spalefi de dimensiuni reduse nu au prezentat avarii care si arate ci ar fi participat in mod semnificativ la preluarea forjelor orizontale seismice. Desigur, toate aceste carenje ale unui calcul aproximativ efectuat prin simpla insumare a forjelor orizontale capabile ale gpalcfilor in stadiul ultim pot fi evitate dack se face un calcul mai aprofundat al structurii, cu luarea in consideratie si a conditiilor de compatibilitate a deformafiilor. War de cele mai multe ori, 0 verificare chiar prin procedeul aproximativ ardtat mai sus se dovedeste suficient de edificatoare asupra nivelului de asigurare de ansamblu al unci structuri pe ziduri portante, astfel c& numai in cazuri speciale se apeleaza la calcule mai aprofundate. g) APRECIEREA VALORII COEFICIENTULUI y Din cele expuse pand aici cu privire la verificarea prin calcul a construcjiilor existente pe ziduri portante de c&rimida, se observa ci momentele de fisurare (M, ) gi forfele orizontale asociate acestora, calculate cu expresiile (1.12), respectiv (1.14) $i (1.15), nu au intervenit in calculul Scap , cea ce este firesc, pentru c& Sogp -a determinat fn stadiul ultim. Momentul de fisurare intervine ins in determinarea valorii coeficientului y din expresia forfei seismice de cod, aupa cum urmeazs. Comportarea neliniar& a spalejilor de zidirie provine in cea mai mare parte din faptul c& de la depasirea stadiului de fisurare (fig.1.25.c), pe masura ce punctul de aplicajie al forfei verticale N se departeaz& de limita sémburelui central, secfiunea activ& se reduce treptat pana la stadiul de cedare (fig.1.25.d) gi astfel in intervalul dintre Mr si My (respectiv dintre Sr gi Sy ) rigiditatea scade, ajungdndu-se lao curb. S - A de tipul din fig.1.26. O prim& masurd a “‘ductilitayii” (de fapt a comportirii neliniarc) 0 reprezinta raportul My /Mg= Sy/Sp - Comportarea neliniard poate fi blocatd de o cedare prematurd intr-o secfiune inclinatd la forfa tdictoare Qir data de relafia (1.16), astfel inedt in cele din urmé factorii care influeneazd coeficientul y sunt rapoartele SWS, Qip'Sp si Qi/Sy. Aceasta relatie tripartita gi valorile care rezulté pentru y sunt vizibile clar intr-o reprezentare ca in AOfig. 1.29, in care s-a trasat curba w =f (Qip cap) in funcyte de tofi factorii care intervin in calcul. Rezulta astfel pentru valorile coeficientului y urmatoarele domenii: a) Dact Qiteap < Sp, inseamn’ c& cedarea hotdrdtoare este cea in sectiune inclinata, din actiunea forfei tAictoare, deci o cedare de tip casant. fn consecinja, pentru coeficientul y trebuie sa se ia valoarea maxims, evaluata la y = 0,8 . b) Dact Qitcap 2 Sy , cedarea se produce la compresiune excentrict, dup’ consumarea in intregime a zonei de comportare inelastic& dintre Sr gi Sy gi deci se poate conta pe o cedare de tip ductil, respectiv se poate admite pentru y valoarea y = 03 prescris& in normativ pentru o comportare ductila. c) In zona intermediar’ Sp < Qian << Sys valorile y se determina prin interpolare liniard intre limitele 0,3 si 0,8 , dup& dreapta B - F din figur’. d) Ca 0 corecfie suplimentars QUeeap 0,2(8,-S) in sens acoperitor in acelasi domeniu, Fig. 1.29 dact Qir cap $ 0,2 (Sy - Sp), se rotunjeste valoarea y dedusi prin interpolarea de mai sus la Wimax = 0,8, adic& in porjiunea respectiva dreapta B - E se inlocuieste cu B - C- D - E, ca in figura 1.4, Verificarea de rigiditate 1.4.1. Scopul verificirit In capitolul precedent s-a aratat ci principala condifie pe care trebuie si o indeplineasc © constructie pentru a fi calificaté ca rezistent& in bune condifii la acjiuni seismice este ca structura ei s& satisfacd exigengele de rezistenjZ, adick s& nu ajungd la colaps, nici pe ansamblu nici local, iar avarierile elementelor structurale s& se inscrie in limite rezonabile, respectiv s4 nu necesite lucriri costisitoare de reparare dupa cutremur. In afara de structura de rezistenjA propriuzisa, este ins4 necesar si fie asigurat si o comportare satisfacatoare a elementelor nestructurale, cum sunt in primul rand perefii de umplutura (desparjitori sau de inchidere), care trebuie s4 poat& urmari deformafiile structurii principale de rezistenja cu deterior’ri minimale gi usor de reparat. La 47constructiile cu caracter monumental, reprezentative, cu finisaje costisitoare, protectia finisajelor respective devine o exigen& suplimentara pe aceeagi linie. Deformatiile laterale prea mari ale unei cladiri sub acjiunea forfelor orizontale seismice pot genera gi inconveniente de altd natura, ca: necesitatea unor l&jimi mari ale rosturilor dintre corpurile de cl&dire invecinate cu caracteristici dinamice diferite, pentru evitarea coliziunilor din oscilajii defazate, precum gi risturntri de mobilier, risturnari de lichide din rezervoarele amplasate pe constructie, deteriorari ale instalajiilor, senzajii de panic& la ocupanfii clidirii etc. Toate aceste aspecte conduc la necesitatea ca la verificarea prin calcul a structurii Ge rezistenj& 88 se pund gi condifii de limitare a mirimilor deplasirilor orizontale sub acfiunea solicitirilor seismice, prin asigurarea unei rigiditafi suficiente a structurii la aceste deplastrri. 1.4.2. Importanta verificirii de rigiditate in functie de sistemul constructiv Ponderea cu care intervine fn calcul verificarea de rigiditate la deformari laterale veria7t in funcie de sistemul constructiv. Din acest punct de vedere se disting doud tipuri de bazi dx :onstructii. 2} constructiile la care forfele orizontale sunt preluate printr-o structuri in cadre etajate, de regula din beton armat ( structurd de tip flexibil ); b) constructiile cu perefi structurali (din beton armat monolit, din panouri mari prefabricate de beton armat sau din zidirie de cérimida), la care perefii structurali, chiar dack sunt dispugi mai rar gi completafi c» -adre intermediare, au o rigiditate dominanta in raport cu cea a cadrelor, astfel c& preiau practic in totalitate forjele orizontale (structuri de sip rigid). La structurile de tip rigid, in cazurile obignuite (cladiri pant la 10 - 12 etaje), perefii structurali dimensionafi pe criterii de rezistenja gi de ductilitate asigur& de regula gi respectarea cerinjelor de rigiditate, astfel c& necesitatea unei verifictri de rigiditate intervine numai in cazuri speciale. in schimb, 1a structurile de tip flexibil, aceasté verificare capt o importanji primordial, putfnd deveni determinantA pentru dimensionarea elementelor structurale (grinzi gi stalpi). ttre cele dout tipuri de baz de structuri definite mai sus se situeazi gi unele tipuri intermediare, cum sunt: ¢ Structurile de tip dual, formate din pereji structurali si cadre, dar la care rigiditajile percjilor structurali nu sunt net dominante in raport cu cele ale cadrelor intermediare, astfel c& atat unele c&t gi celelalte particip’ in mod semnificativ la preluarea fortelor 48orizontale. La acestea, importanja verifictrii de rigiditate variazi de Ia caz la caz, iv funcfie de rapoartele fntre rigiditajile peretilor structurali gi cele ale cadrebr. Verificarea trebuie si fie oricum facuta. * Structurile de tip rigid cu parter flexibil (cu pereji structurali rezemafi la parter pe stilpi, pentru a crea spafii libere comerciale mai dezvoltate), ca in fig. 1.30. La acestea, verificarea de rigiditate este de regula necesar numai la nivetul flexibil. a) b) Fig. 1.30 La clidirile etajate cu schelet metalic, aceeasi diferentiere intervine dup& cum cadrele me:slice sunt sau nu rigidizate prin contravantuiri. intrucét cazul curent in care verificarea de rigiditate este important este cel al scructurilor de tip flexibil (cadre), consideratiile care urmeazi se refer’ in special la acest caz, 1.4.3. Aledtuirea peretilor nestructurall si vulnerabilitatea lor la deformagiile structurii principale de redistena Din punctul de vedere al prezenfei gi alcatuirii perejilor nestructurali gi al Vuinerabintifii lor la deformafiilé structurii principale de rezistenj& sub actiunea forjelor orizontale seismice, la cl&dirile etajate se pot intdlni urmatoarele situatii: a) Constructii cu perefi rigidizanfi (perefi cu caracter masiv, din zidarie de c&rimid& sau din blocuri de beton ugor, inclusiv din beton celular autoclavizat). Acest tip de perefi, chiar dack nu sunt in mod deliberat inclusi ca clemente de contravantuire in structura de rezistenf&, participa totusi in realitate, prin rigiditatea lor, la preluarea forjelor rizontale seismice, inc&rcdndu-se cu forfe thietoare gi cdpaténd avarii (fisuri) dact deformayiile structurii principale de rezistenf& sunt prea mari.La proiectarea clidirilor noi cu structura in cadre, astfel de pereji se evita ori de cite ori este posibil, dar la clidirile existente prezenja lor poate constitui © realitate gi trebuie considerata ca atare. b) Construcfii cu. pereti nerigidizanfi (fasii verticale din gips - carton, fagii de avbociment cutat, pere|i vitrafi etc.). Acestia au rigiditaji neglijabile, iar eventualele avarii pe care totugi le-ar primi din deformarea structurii au un caracter local gi sunt ugor de reparat, Pentru perejii de inchidére, o solujie mai moderné care @ inceput si capete raspandire gi la noi in ard la cladirile inalte, in special la cele de birouri gi hoteluri, este cea cu perefi - cortind suspendaji de structura. Acestia pot urmari deformatiile structurii fir a se deteriora, pana la o limit& care poate fi stabilita printr-o corclare corespunzétoare intre caracteristicile de rigiditate ale structurii gi condifiile impuse imbinarilor intre panourile de perete - cortina si elementele structurale invecinate. ¢) O categorie de cladiri mai rar intdlnita o formeaza cele fard perefi nestructurali (tip caracteristic: parcajele multictajate pentru autovehicule). Pana in prevent astfel de construcfii nu au inceput inc& s& fie realizate in Romania, dar prescripfiile de proiectare in vigoare le iau in considerare ca pe un caz, posibil. Cerinjele de rigiditate prescrise structurilor principale de rezistenf& sunt calibrate in functie de incadrarea in clasificarea de mai sus. 1.4.4. Deplasari laterale elastice si totale Prin deplasiiri laterale ale construcjiilor sub actiunea forjelor seismice, in raport cu care se face verificarea de rigiditate, se injeleg deplasérile totale, rezultate prin insumarea componente elastice cu cea post-elasticl.. {ntr-un calcul simplificat, admis in mod curent, se determina inti componenta elastic’, dintr-un calcul static la forfele orizontale seismice de cod, iar deplasarea totala se deduce apoi din cea elastic& prin imparfire cu cocficientul \y, care intervine cu aceeasi valoare cu cea introdus& in expresia forfei seismice de cod: a= Sette. (1.20) v Este de subliniat c& diferenja intre deplasarea elastic gi cea total& este foarte important, avand in vedere c& la strucurile in cadre etajate y= 0,20, astfel incdt A~ Aciastic /020° 5 Actastic: in cele ce urmeaz’, prin deplasdri vom injelege deplasarile totale1.4.5. Deplasdri relative de nivel {hn fig. 1.31 s-a reprezentat o structura tn cadre etajate (fig. 1.31.a) actionala de forje orizontale dirijate de la stanga spre dreapta si avénd indlfimea total H gi indljimile de etaj (nivel) Hey, He --. He j (nivel curent) ... Hen. In fig.1.31.b este prezentata diagrama de forfe ttietoare de nivel Qy, Q .... Q, . Qay iar in fig.1.31.c defermata axului structurii, Deplasarea totala la varf este A, iar cu. Agi s-a notat diferenja intre deplasatrile de la cele doud extremitii ale etajului (i), denumit deplasarea relativa de nivel a etajului (i) (engl. interstory drift, sau prescurtat drift ). a) b) c) Fig. 1.31 Inclinarea medie a deformatei pe inaljimea etajului (i) a fost notatd cu : 0; = Ag / Hei (1.21) Aga cum se vede gi din fig.1.31.c, déformata axului unei structuri obignuite in cadre clajate are un punct de inflexiune in zona de la fnaljimea (0,3 ... 0,5) H, unde in conseciny& inclinarea medie de nivel 6; are valoarea maxima. Deci Ia nivelul respectiv structura in cadre are local cea mai mare deformabilitate si in consecinfi este de asteptat ca gi avarierile perejilor nestructurali s& fie maxime, fapt confirmat de altfel in mod sistematic gi Ja cutremurul din 1977 la cladirile cu structuri in cadre, Revull& ca pentru verificarea de rigiditate a unci structuri la deplasarile produse de forel> orizontale seismice, mdrimea care trebuie supusit verificarii si pentru care seprescriu limitdri superioare este deplasarea relativé de nivel, la nivelul unde are valoarea maxima. In consecinja, gi caracteristica de rigiditate a structurii care intereseazA in corelare cu deplasarile relative de nivel va fi rigiditatea relativa de nivel, notaté cu Ke; gi definita prin forja tHietoare Q; (perechea de forfe orizontale Qj din fig.1.31.c) necesar& pentru a produce o deplasare relativa de nivel egal cu unitatea: Qs he Ke (1.22) Dac& se face 0 comparatie intre definitia rigidittjii relative de nivel gi cea a rigiditaii “absolute” a unci bare sau a unei structuri cu un grad de libertate, cum este cea din Fig. 1.32 fig.1.32, se observa urmatoarele: - rigiditatea “absoluta” K_ in raport cu un grad de libertate A se defineste prin fora F , aplicats dup’ direcjia gradului de libertate A, necesar& pentru a produce o deplasare egal cu unitatea: F=KA (1.23) deci reprezint& relafia intre o forta si o deplasare ; - rigiditatea relativa de nivel K,; din relajia (1.22) reprezintA relafia intre o pereche de forte si o diferent de deplaséii. Totodatd se observ cl rigis respective, in timp ce rigiditatea relativa de nivel este funcfie nu numai de caracteristicile tea absolutd K este o constant’ a structurii structurii, ci gi de distributia pe verticalai a forjelor orizontale. 1.4.6. Componentele deplasarii relative de nivel Pentru simplitatea expunerii, vom porni de la cazul cel mai simplu, al unui cadru de tip portal (cu o singur& deschidere gi un singur nivel), ca fn fig.1.33.a , cu rigid infinit rigida in raport cu stalpii gi acfionat de o forja orizontal& F aplicati la nivelul riglei. Momentele incovoietoare la toate capetele de bare (fig.1.33.b) vor fi M=F H/4, iar eforturile axiale N_din stilpi, reprezentand acfiunea indirect a forfei orizontale F, vorDeformata cadrului poate fi descompust intt-o componenté ca tn fig. 1.33.c, Sorespunzatoare situafiei cand se blocheazil deformatile axiale ale stilpilor, produse de cforturile N - si componente suplimentara din fig.1.33.d, din deformabilitatea axial deblocatti a stélpilor. c TNO Zz zt Fig, 1.33 Dack acum cadrul respectiv este considerat ca umplut cu ziditie, roul rigidizant al Scesteia este similar cu cel al unor diagonale incrucigate deformabile axial, dispuse ca in fig.1.33.¢.. Din componenta din fig.1.33.¢ a deformatiei cadrului, dreptunghiul limitat de sxele AB, BC gi CD devine un paraleicgram ca in fig.1.33.f, astfel cl diagonalele care Schematizea74 efectul zidtriei de umpluturd se deformeaz axial: diagonala AC se alungeste, deci dup directia respectivé zidfria este supus la intindere, tn timp ce diagonala BD se scurteazs, deci eforturile dup direcjia ei sunt de compresiune, Avariile in 7idiria de umpluturt se vor produce la fntindere fn rosturi ca in fig. 1.33.g.. Cealatti component deformatiei cadrului, din efectul deformabilitiii axiale « stflpilor (fig.1.33.d) mu provosct un fenomen similar, modifictrile de lungime ale Aiagonalelor fiind nesemnificative, astfel cl gi efectul asupra averierii ziditici de umplutura va fi neglijabil. Accleasi aspecte se regisesc in mod general gi la o structurl osrecare tn cadre cu mai multe deschideri gi mai multe etaje, Concluzia este cl pentru un cadra etajat umplut cu zidarie i actionat de forte orizontale, fractiunea din deplastrile relative de nivel care Provoacll avarieri ale zidariei de umpluturd este numai componenta de “paralelogramizare” (corespunsAtoare blocdrii deformabilitafii axiale a stilpilor). Deci numai aceasthcomponent trebuie s& se inscrie in valorile limit admise de presctiptii_ pentru deplasirile relative de nivel. in programele de calcul automat pentru structuri fn cadre etajate care se folosese in prezent in Roménia, cum este programul CASE elaborat de I.P.C.T., se livreazi ca rezultat pentru deplasarile relative de nivel valorile globale ale acestora, calculate luind in considerare si deformafiile axiale ale stalpilor, deci se objin valori mai mari decét cele care ar trebui s& fie comparate cu valorile maxime admise. Diferentele sunt cu atat mai importante cu cAt efectul indirect al forfelor orizontale intervine cu o pondere mai mare, Tespectiv cu cét cadrul este mai zvelt (raportul intre fnBltime gi lijime este mai mare) gi cu ct riglele sunt mai rigide fn raport cu stalpii. Rezultatele corecte se obfin daci, folosind accleasi programe de calcul, pentru determinarea deplastrilor relative de nivel se reia calculul structurii la actiunea forjelor orizontale blocind deplasirrile pe verticala ale nodurilor, ceea ce se realizeazi introducénd pentru rigiditasile la deformare axial ale stAlpilor valori mult majorate faja de cele reale. 1.4.7. Valori maxime admise de prescriptii pentru deplasirile relative de nivel In funcfie de fncadrarea in clasificarea de la paragr.1.4.3 de mai sus, valorile maxime admise de normativul de proiectare antiscismick P.100-92 pentru rapoartele ©; = Aci/ Hej (relafia 1.21) sunt: Categoria definita la paragr. 1.4.3 Valoare maxima admis pentru 9j = Agi /Hei 1.4.8. Probleme tn curs de clarificare si tendinje moderne 8) Modul de calcul al deplastrilor relative de nivel gi limitirile prescrise la paragraful precedent sunt date fn principiu pentru construcfii noi, care se dimensioneaz& Ia forfele scismice de cod, calculate introducind pentru coeficientul y valorile prescrise fn normativ, La verificarea unei constructii existente, dact din calcul rezulti valori subunitare pentru gradul nominal de asigurare Ri acestea sunt acceptate ca atare, insemneaz c& se 54admite pentra construcfia respectiva Scap x. Admifand, aga cum este in general acceptat, c& Fig. 1.36 ipoteza secjiunilor piane (Bernoulli) riméne practic valabila si in domeniul post-elastic pani la stadiul de cedare, cele dows diagrame , cea Teprezentati prin linie plind, corespunzitoare la x, gi cea cu linie punctati, corespunzatoare {a xp, sunt Tiniare gi au ca punet comun ordonata extrem’ ey = Shy. Rotirile secfiunii in cele doua ipoteze au fost notate cu 81 si 89. Comparand intre ele cele dou diagrame ¢, se vede imediat c& dacd xy <.x,, alunci deformatiile specifice corespunzatoare in armatura intins& sunt &4 > ¢41 gi anume cu edt indljimea relativa & = x / hg .a zonei comprimate este mai mic&, cu atét in stadiul de cedare &q este mai mare. La o anumité valoare a lui &, notati de regula cu &, (valoare de “balons”), €4 ajunge egala cu valoarea de curgere tq. Apoi, cu cat & scade mai mult sub & , cu att 2 creste peste valoarea €qp, adic& deformatiile armaturii intinse inainteazi mai mult pe palierul de curgere. Rezulta urmatoarele: ~ la valori & > & jy stadiul ultim se atinge direct prin cedarea betonului din zona comprimata, Piré ca armatura intins& sa fi ajuns in prealabil la curgere, deci cedarea este neductila; -lavalori & < & }, armatura ajunge la curgere inainte de atingerea stadiului ultim, deci cedarea este ductilé $i anume cu att mai ductila cu cat in stadiul ultim armatura intinsa a intrat mai mult pe palierul de curgere, Ceea ce se reflect& si printr-o rotire @ mai mare a secfiunii.Concluzia general este ci ductilitatea sectionala este in directé dependenta de indltimea relativé. E a zonei comprimate si anume este cu atét mai mare cu cat valoarea E este mai mica, Pe acest considerent, in STAS 10107/0-90 conditia de ductilitate sub forma ei simplificaté se pune prin limitarea superioarl a inaljimii relative a zonei comprimate, deci printr-o condifie de forma E < Etim, unde Etim = 0,40 < Ey Pentru a analiza de ce factori depinde & si implicit ductilitatea secionala, in cele de mai jos se particularizeaz aceste considerajii pe dou’ cazuri caracteristice: grinda (rigla de cadru) gi stalpul. a) GRINDA SOLICITATA LA INCOVOIERE Fiind vorba de o zona plastica potentials, pentru rigla de cadru intereseazé zona dio vecindtatea reazemului, unde totdeauna armarea este dubla, iar armarea de la partea superioara, pentru momente negative, este mai mare decit cea de la partea inferioar’. In zonele plastice potentiale de Ia extremitatile riglei, momentele de plastificare pot fi negative sau pozitive, dupa sensul de actiune al forfelor orizontale seismice. Din punctul de vedere al ductilitajii la o extremitate a grinzii, situajia cea mai defavorabil& intervine cand armétura fntins& este mai puternic& decét cea comprimaté, deci cénd zona intins& a secfiunii este cea de la partea superioar’ (moment de plastificare negativ). Acest caz este reprezentat in fig.1.37, unde s-a notat cu A, armatura fntins& de la partea superioard a secfiunii si cu Aj cea comprimat de la partea inferioard, iar cu p si p’ s-au notat procentele de armare corespunzatoare:Ag S 100%; Pe oho Restul notafiilor folosite sunt cele uzuale. {ndljimea reali a zonei comprimate, corespunz&toare formei curbe a diagramei de eforturi unitare din betonul comprimat, este xq =1,25x . Ecuafia de echilibru in proiectie pe orizontala este: DxR, +Ay Ry —Ag Ry =0 de unde: . (4a-As) Ra x= ——_—— | jar sau: bR, pop! R, = ns (1.25) Conditia de ductilitatc, in forma simplificata admist in STAS 10107/0-90, este: | & Etim = 0,40. Papi de &, = 0,55 ...0,60, reprezinta deci o limitare mai restrictiva. Inlocuind in relagia (1.25), se objine: 0,402 PP Re ge unde: 100 R, ps40 sau max = 40 (1.26) in consecinfa, pentru a Tespecta condifia de ductilitate E< Etim, se ajunge la o limitare superioaré a procentului de armare din zona intinsd Ia valoarea dat de expresia (1.26). Rezulti cli pentru un element solicitat la incovolere fara efort axtal, verificarea de ductilitate sub forma simplificaté E S Etim se reduce la controtul Inscrierii Procentului de armare p th limita superioard (1.26), tn functie gi de p’. b) STALPUL SOLICITAT LA COMPRESIUNE EXCENTRICA. Cazul cel mai frecvent intdlnit la structurile in cadre etajate, fn special la nivelul de Ja baza structurii, unde se admite localizerea de zone Plastice potentiale la bazele stalpilor, este cel al stélpilor armafi simetric. Notafiile utilizate (fig. 1.38) sunt cele uzuale. Efortul axial N adimensionalizat sub forma: (1.27)poart& si denumirea de nivel de solicitare la compresiune. Se precizeazA ck prin N se infelege aici efortul axial total, incluzéind atat pe cel din inc&redtile gravitajionale, cAt si efectul indirect al forfelor orizontale seismice (N= Ng + AN). Fig. 1.38 Ecuajia de echilibru in proiectie pe orizontala este: bxR, +A, Ra-A,R,=N de unde, cu A, = A, (armare simetrica): N xe bR, (1.28) Spre deosebire de cazul grinzitor soliitate la incovoiere, unde s-a notat & = x/ ho, la stdlpi se obignuieste, pentru simplificare, sl se raporteze inaljimea x a zonei comprimate la fnaljimea total ha secfiunii, notandu-se &=x/h. Inlocuind pe x cu expresia (1.28), se objine: x N 1.29) bhR, ee Se observa c& expresia rezultaté pentru E coincide cu cea acoeficientului n din formula (1.27) , astfel fincat ceea ce am denumit mai inainte “nivel de solicitare la compresiune” cap&té totodat& si semnificafia de indljime relativ’ a zonei comprimate a secfiunii (n=). Condijia de ductilitate, dupa prevederile STAS 10107/0-90 , este E 0,3 15 Te(sec) Fig. 2.7Distributia pe verticald a forfelor orizontale seismice rezulta diferit’ de cea uniforma cunoscuta la noi pan’ atunci si anume apropiat& de o forma triunghiularé sau parabolic&, cu valoarea maxima la extremitatea superioara a structurii. Sub acest aspect, al scoaterii in eviden{& a dependentei valorilor fortelor seismice de calcul de caracterul lor real dinamic, prevederile normativului P.13-63 trebuie considerate c& au constituit un mare pas inainte fn formarea g&ndirii proiectantilor nostri. Jn acelasi timp ins&, aga cum s-a dovedit ulterior (la cutremurul din 1977), valorile date in P.13-63 pentru coeficientul de amplificare dinamic& B au fost cu mult subevaluate, in special pentru structurile in cadre etajate, ceea ce a condus la o subdimensionare sistematic& a acestui tip de structuri la toate constructiile proiectate pan’ in 1977. Carenja provine din diferenfa intre specificul cutremurelor californiene, cu focar de mict adancime, pe care s-a bazat curba spectrala din fig.2.7 gi cel al cutremurelor vrancene cu focar de mare adancime gi anume: Incazul cutremurelor californiene, perioada proprie de vibrajie a solului in momentele de amplitudine maxima a migcarii seismice s-a situat in domeniul Ty = 0,2 ... 0,3 sec., astfel cA amplificarea dinamic& a fost maxima pentru structuri ale c&ror perioade proprii fundamentale de vibratie se aflau in jurul acelorasi valori, adict pentru construcfii cu structur& foarte rigida (cladiri civile cu P + 2... P + 4 niveluri, cu perefi structurali din zidarie sau din beton armat monolit sau prefabricat). Aga cum se vede din fig.2.7, la clidiri cu perioade proprii depagind acest domeniu, coeficientul de amplificare dinamic& scade rapid cu cresterea lui T, astfel c& de exemplu pentru o clidire cu 10 niveluri, in cadre etajate (Ic = 1 sec.), B ajunge la valoarea 0,9/1,0 = 0,9, iar la constructii mai fnalte, cu T, = 1,5 sec., valoarea lui B coboar& chiar pani la 0,6. Coeficientul seismic global c, incluziind aceste valori joase ale coeficientului B, a ajuns fn mod curent pentru Bucuresti (grad seismic 7) la valori in jurul a 0,02 , adic& Ja nivelul minim admis de normativul P.13/63. ¢ La cutremurul vrancean din 1977, curba spectrala determinatt din prelucrarea seismogramelor misurate efectiv in Bucuresti a avut alura din fig.2.8 [21], cu perioada proprie maxima de vibratie a solului T =1,5 sec., astfel incat cladirile joase, cu structur& rigid’, au fost mai pujin afectate, in timp ce cele cu structuri flexibile (in cadre sau cu grinzi gi stalpi de tip interbelic), cu perioade proprii de vibrafie de 1 sec. gi mai mari, au prezentat amplificdri dinamice maxime. Aceasta, fmpreunii cu gradul seismic mai mare decat cel considerat pAn& atunci fn prescripfiile noastre pentru oragul Bucuresti (8 fafa de 7), explic& avariile pronunfate aplirute la clidirile cu structuriMlexibile si totodat& prabusirea unui numar mare de blocuri realizate in perioada interbelicd, cu structuri din grinzi gi stalpi, care rezistaseri la limit la cutremurul de grad 7 din 1940. Alura curbelor spectrale pentru componenta nord-sud Bucuresti 1977, dupa [ 21 ] 15 20 25 30 3,5 — Te(secy n= fraciunea din amortizarea critic& Fig. 28 Faptul cl in aceste conditii constructiile in cadre etajate realizate in perioada 1950 - 1977 au rezistat totugi fn 1977, cu rarele excepfii mentionate mai inainte, dovedeste c& au avut ductilitatea necesara pentru a putea dezvolta deformafii post-elastice importante, bineinjeles cu avarii corespunzitoare, firs sk atings colapsul. Problema este analizats teoretic mai pe larg fn paragr.1.3.1 al cursului. c) Un alt aspect de noutate din prevederile normativului P.13-63 il constituie sradarea forjelor orizontale seismice de calcul dupa clasa de importanja a constructiilor (pentru detalii $i comentarii referitoare la acest aspect vezi paragr.1.3.3 al cursului), 4) O carenj& @ normativului, legatd de nivelul pe plan mondial al cunostinjelor teoretice gi al experienjei in domeniul construcfiilor rezistente la cutremure din acea vreme il constituic faptul c& verificarea prin calcul la forte orizontale se limita la verificarea a condifia de rezistenfd, fiind ignorate condisiile de rigiditate si de ductilitate Conditia de rigiditate, exprimata prin limitarea m&rimilor deplasarilor relative de nivel, nu figura deloc in normativ, ca de altfel nici in prescripfiile din epoca respectiva din alle J&ri eu tcritorii acismice. Accastt lipsa, cumulata cu valorile scizute de calcul utilizate pentru forjele orizontale seismice (c, ~ 0,02 ... 0,03 ), a condus in cazul constructiilor incadre elajate Ia structuri cu stalpi foarte subjiri, care la expertizarile efectuate recent ale clidirilor respective au pus probleme dificile de consolidare. Sea ajuns chiar ca in mod general construciiile din aceast4 categorie s& capete denumirea “construcfii P.13", cu Problemele lor specifice [36]. Un caz tipic este cel al claditii cu 8 etaje a Spitalului Clinic Fundeni, proiectata in 1950 - 1951, cu stalpi ajungénd Ia ultimele niveluri la secfiuni de numai 25/25 cm. In ceea ce priveste ductilitatea, este de precizat ci degi valorile adoptate pentru forjele seismice orizontale de calcul includeau premiza c& structura Prezint& o ductilitate SalisficStoare, aceast condijie nu era exprimat in mod explicit, De fapt_termenul “ductilitate” nici nu apare in textul normativului, ©) Normativul se mai caracterizeaz& prin faptul cf se refers numai la Proiectarea constructiilor noi, respectiv problemele punerii in siguran}é a construcfiilor existente din Perioada interbelic8, avariate Ia cutremurul din 1940, nu formau incd la data aceea o Preocupare a prescripfiilor. In 1970 s-a publicat 0 noua redactare a normativului, cu indicativul P.13-70, care menjine linia generalé a prescripjiilor din 1963 cu unele rectificari. Curba spectral de calcul a fost modificata, adoptandu-se forma din fig.2.9. B= 8 (niperbolay —> 0,4 1,33 Te(sec) Fig. 2.9 2.4.4. Sisteme constructive utilizate in mod curent Sistemele constructive pentru cladirile etajate s-au dezvoltat in continuare, ca gi in Perioada anterioard, separat pentru cldirile joase, pant la P + 4 etaje inclusiv, gi pentru cele multietajate. fn legdturd cu aceasta este de subliniat c& in condifiile economiei centralizate din perioada in cauza, cfind cladirile noi erau aproape in totalitate Proprietate de stat sau Provectate sub coordonarea organelor de stat, impArfirea in clidiri joase gi inalte a devenit mal procisd gi a fost influenjata in mod hotardtor de condifiile foarte severe de economie impuse de directivele conducerii politice din acea vreme si anume:© Pentru claditile de locuit era interzis s& se prevada ascensoare in cazul construcfiilor avand pana la P + 4 etaje inclusiv. Aceasta a determinat definirea drept clidiri joase a celor irk ascensoare, adic& a celor pana la P t 4 etaje. © In aceste condifii, intrucat costul/m? desfigurat al constructiilor sc3dea cu numarul de niveluri prin micsorarea ponderii costului fundafiilor gi acoperigului, inalfimea optima era cea maximal a domeniului respectiv, adic& P + 4 etaje, care astfel a devenit solutia predominanta pentru clidirile joase. © Necesitatea ascensoarelor la clidiri mai fnalte aducea o scumpire pronunjata, astfel c% laP +5 gi la P+6 etaje devenea prohibitiva. Aceasta a ficut ca pentru cladirile cu mai mult decat P +4 etaje, limita inferioard considerat& ca economicd si fie P + 7 etaje. Marea majoritate a constructiilor din aceast& categorie din epoca 1950 - 1977 au fost realizate in consecinja cu P +7... P + 10 etaje. O caracteristicd general a clidirilor etajate din perioada 1950 - 1977 a constituit-o introducerea pe scarit din ce in ce mai largit a prefabricarii elementelor structurale din beton armat, iotai numai la plangee gi apoi gi la structurile principale de rezisten{& Caracterul prioritar al structurilor prefabricate, folosind de regult elemente uzinate (produse in fabrici specializate) a fost determinat in principal de urmatorii factori: - reducerea general& a consumului de manopera pe gantier; = concentrarea in fabrici a operafiunilor care cer o manoper& de calificare superioar’; - viteza mai mare de executie; - reducerea consumului de material lemnos in cofraje si sustineri. 2.4.5. Structuri pentru cladiri cu pufine niveluri (pand la P + 4 etaje) a) Pentru blocurile de locuinfe fair& magazine mari la parter, in cazul realiz&rii lor grupate fn ansambluri cu un numar mare de apartamente, sistemul constructiv care s-a impus treptat, devenind solufia de baz&, a fost cel cu panouri mari prefabricate de beton armat. Realizarea numai din panouri (de perefi si de plangee), fra stélpi sau grinzi intermediare, a condus implicit la o schem& constructiva de tip “fagure” (cu perei portanfi transversali la fiecare travee, ca in fig.2.10). Fiind vorba de cl&diri cu pufine niveluri, perefii structurali din panouri prefabricate au rezultat in general dimensionati constructiv.5) La cladirile de locuit izolate, tot Piri magazine mari la parter, s-a utilizat de regula sistemul constructiv cu perefi portanti cu udérie din cérimida si plansee Prefabricate de beton armat, in douk variante principale de dispunere in plan a perejilor portanti: - solufia cu ziduri portante transversale, dispuse la fiecare’travee, deci un sistem de tip “fagure”, in care plangeele din fagii prefabricate rezemau pe perefii transversali (fig.2.11.a, b); imbinari prin -soluia cu ziduri portante longitudinale, in care monolitizare Fig. 2.10 perefii transversali erau dispusi numai pe conturul apartamentelor (sistem de tip “celular”) gi plangeele din figii prefabricate rezemau pe perejii longitudinali, cei transversali avand numai rolul de rigidizare gi de preluare a forfelor orizontale actiondind transversal construcfiei (fig.2.11.c). ptt (b) (©) +> directia fasiilor prefabricate ale plangeelor C)) Fig. 2.11 Fate de remarcat c& utilizarea plangeelor din fasii prefabricate a condus la revenirea la o descircare unidirectional& a acestora pe zidurile portante, similara cu cea a planseelor cu grinzi de lemn sau metalice din clidirile vechi. Aceasta a pus intr-o situajie mai defavorabil& perefii transversali de rigidizare, care erau mai pufin lestaji gravitajional gi deci mai slab dotaji pentru preluarea in bune condiii a forfelor orizontale seismice. in schimb, la solujia din fig.2.11.4, apare o discrepanja evident intre capacitajile portante ale pergjilor structurali de pe cele dou’ direcfii, in sensul cA dupa directia (ansversalé sistemul prezint4 un numér mare de perefi structurali, din care unii plini, gi cu© lestare mai favorabila, in timp ce dup’ direcjia longitudinala nu exist decat 3 sau 4 Pereji structurali, din care cei de fajada sunt slabifi prin goluri mari de ferestre, iar cei interiori au la fiecare travee sau din dou’ in doua travee goluri de usi, iar lestarea este mai slabi. Cele aratate mai sus scot in evidenfi, la fiecare din sisteme, direcfiile de solicitare cele mai defavorabile la actiunea forjelor orizontale seismicc, asupra chrora trebuie concentrata atensia la verificarea lor prin calcul in spiritul prescriptiilor actuale. Plangeele prefabricate, de cele mai multe ori realizate din fagii cu goluri, au fost Previzute cu forme ale fejelor verticale care s& asigure o bun& conluctare la forte Sravitajionale concentrate, precum gi posibilitatea de a lucra, impreund cu centurile de beton armat de care erau borilate, ca gaibe orizontale rigide, asigurand conlucrarea spatiald a structurii la acjiunea forfelor orizontale. Treptat, in special la cladirile cu P + 3 si P + 4 etaje, au inceput sd se introduca la colfurile gi la fncrucig&tile perejilor de zidarie sAmburi de beton armat turnafi pe misura Fidic&rii zidariei $i folosind zidaria drept coftaj pe fejele comune (fig.2.12). Fig. 2.12 ©) La clidirile cu magazine mari la parter s-au utilizat de cele mai multe ori, chiar la pujine niveluri, structuri in cadre din . beton armat monolit’ sau cu grinzi prefabricate si stalpi monolifi. La verificare: prin calcul a acestora nu trebuie trecut cu vederea faptul c& fn realitate numai la parter structura fn cadre, fara pereti de umplutura, lucreaz& ca o structurd flexibild, in timp ce la etaje peretii din umplutura de zidarie conlucrand cu cadrele pot conduce la o Fig. 2.13 structurd de tip rigid, astfel c& pe ansamblu se Poate ajunge in realitate la « structurd rivida 92cu parter flexibil ca in fig.2.13, care trebuie consideratd ca atare in calcul. Pentru buiandrugii peste golurile de usi gi de ferestre, in perioada postbelic& s-a generalizat utilizarea betonului armat si anume: - in cazul plinurilor orizontale de inaljimi reduse, buiandrugii s u turnal monolit, incorporindu-se in centurile din dreptul plangeelor; - fn cazul plinurilor orizontale mai inalte, care intervin in special la golurile de usi interioare, s-au previzut buiandrugi independenfi, de regula prefabricagi. 2.4.6. Structuri pentru clitdiri multietajate (P+ 7... P+ 10 etaje) Structurile din panouri mari prefabricate, tot de tip fagure, au fost extinse in Bucuresti si la cladiri cu pnd la P + 8 etaje, in aceleasi condifii ca gi la cele cu pufine niveluri, adic& la construcfiile fra magazine mari la parter gi grupate in ansambluri mari. Desigur, avand in vedere numirul mai mare de niveluri, deci solicitirile seismice mai importante, aici dimensionarile perejilor structurali din panouri gi fn special cele ale imbinérilor lor, nu au mai rezultat constructive, ci au depins gi de rezultatele verificarilor prin calcul. Solujia dominanté la cladirile cu P +7 ... P + 10 etaje gi care local s-a extins gi la blocuri mai fnalte, a fost ins4 cea cu perefi structurali din beton armat monolit, cu sau fara cadre intermediare. Principalele tipuri de structuri din aceast& categorie, folosite in perioada pan’ in 1977 si din care uneie se folosesc in continuare gi astizi, sunt urmatoarele: a) Structuri de tip “fagure”, cu schema a pere{ilor structurali asem&n&toare cu cele din fig. 2.11.a,b gi cu perefii longitudinali de fajad& neportangi, vitraji gi cu parapete din materiale termoizolatoare, de obicei din zidarie de beton celular autoclavizat. Din aceast& categorie, un numér restréns de blocuri fnalte din Bucuresti au fost realizate cu perefii turnafi in cofraje glisante (exemple: blocurile care bordeazi patinoarul Floreasca, unele blocuri din cartierul Drumul Taberei). Plangeele s-au executat monolit, rezemate pe goluri sate in perefii glisafi, sub forma unor cutii de lemn care se demonteazd dup’ trecerea coftajului glisant. Sistemul, al c&rui domeniu avantajos de utilizare este de fapt cel al construcjiilor fnalte fr plangee (silozuri, castele de api, turnuri de televiziune etc.), nu s-a dovedit la fel de avantajos gi la cladirile cu plangee, astfel ci a fost dupa scurt timp abandonat. La expertizarea unui bloc de acest tip din cartierul Drumul Taberei s-a constatat c& la glisarea cofrajului perefilor sa omis IMsarea golurilor necesare pentru rezemareaplanseclor, iar acestea au fost apoi executate fra remedierea deficienfei respective, asttel c& practic plangeele nu rezemau pe pere|i ci se menfineau intr-un echilibru precar (prin frecare, rezemare pe tencuiald, impiinare). Aceasti problem& necesité o verificare la expertizarea oricrui bloc executat cu cofiaie glisante. Este de mengionat c& intr-o perioad& din anii ‘60, sub presiunea dispozifiilor de reducere a consumului de ofel in constructii, la unele ansambluri de cladiri cu structuri de tip fagure pereji structurali au fost previzuji cu arméri pe inima discontinue (in locul unei armiri generale cu dou plase, s-au folosit arméri locale ca in fig. 2.14). La expertizarea cladirilor respective, tipul de armare pe inima (continuu sau discontinuu) trebuie si fie identificat i luat in considerare la verificarea la fort tAietoare a peretilor. ay Zone de inimi nearmate Carcasa verticala 44 Fig, 2.14 Sistemul structural de tip fagure, promovat in ani 1960-65 pe considerente de economie de ofel in structura, a fost in general treptat p&rasit datoritd inconvenientelor lui sub aspect funcfional (apartamente cu plan “inghejat”, fara posibilitatea de a efectua transformari, comasiri de camere etc.). Solutia a fost meninut’ numai la cladirile la care fiecare travee (camer&) constitue o unitate functionala independent, cum sunt blocurile de garsoniere, ciminele universitare gi altele similare. ») Structuri de tip “celular”, cu perefi structurali de beton armat mai rari, dispusi numai pe contururile apartamentelor, deci pe acelasi principiu ca in fig. 2.11.c gi completafi in interiorul apartamentelor cu cadre intermediare (fig. 2.15.a). Acest sistem permite o libertate mai mare fn interiorul apartamentelor gi totodat& permite si amenajarea la parter a unor spafii comerciale sub form’ de magazine de m&rime mijlocie, dovedite a fi suficiente sub aspect funcfional pentru marea majoritate a activitatilor comerciale. 04cadre intermediare perete perete ene structural stalp intermediar (a) (b) Fig. 2.15 Structura este tot de tip rigid, adic& rigidit&file peretilor structurali sunt dominante in raport cu cele ale cadrelor intermediare, astfel c% Preiau practic fn totalitate forjele seismice orizontale, iar cadrele rémn solicitate numai la inc&rc&ri gravitafionale. In aceste condigii, au devenit posibile gi solujii ca in fig.2.15.b, in care grinzile din interiorul apartamentelor s-au pulut desfiinja, planseele find realizate sub forma de dale groase rezemate direct pe stalpi si pe perefii structurali inconjuratori. Sub aceast& forma sistemul, propus de prof. ing. Al Cismigiu si colaboratorii s&i si promovat de Institutul “Project Bucuresti”, a reprezentat 0 solutie si mai avantajoast sub aspectul libertafii de plan in interiorul apartamentelor si sub cel al simplitajii cofrajelor, ©) Structuri cu nucleu central de pereji structurali (fig.2.16) si cu cadre perimetrale, folosite cu precddere la cladirile de birouri, dar adoptate gi la unele blocuri de locuinge.