DIVINITATI MAIASE, AZTECE SI INCASE

Numarandu-se printre vechile popoare ale Americii, maiasii, aztecii si incasii au lasat
monumente uimitoare. In afara de cateva carti redactate in vremea cuceritorilor
spanioli, nu exista nici un text care sa le povesteasca istoria. Dar stelele,
basoreliefurile gravate, sculpturile, frescele si templele sunt vestigii arheologice
esentiale pentru a-i putea cunoaste.

Mayasii si zeii lor

Maiasii traiau pe teritoriile care, astazi, corespund unei parti a Guatemalei si Mexicului.
Civilizatia lor, foarte veche, s-a dezvoltat, mai ales, intre secolele al III-lea si al X-lea si s-a
intins, prin invingatorii lor tolteci pana in secolul al XV-lea.

In timpul Vechiului Imperiu – din secolul al III-lea pana in secolul al X-lea – maiasii au construit
mari centre religioase. In jurul marilor piete se inalta piramide, temple si palate. Acolo, in acele
cetati preotii elaboreaza scrierile lor si calendarul. Credinciosii se aduna tot acolo pentru a-si
slavii zeii. Unii dintre ei sunt binevoitori, altii rauvoitori:
Hunabku, “zeul unic”, este tatal tuturor zeilor.
Itzamna, stapanul cerului, este zeul principal al preotilor.
Ixchel, este sotia lui Itzamna, zeita mama.
Chaak, zeul ploii (care face atat de bine porumbului), este cel mai popular dintre zei.
Yumkaax este zeul porumbului.
Ahpuch este zeul mortii.

Aztecii. Divinitatile aztece

Aztecii veniti din platourile nord-vestului mexican, si-au instalat capitala Tenochtitlan, in 1325-
1345, intr-o laguna mlastinoasa, chiar in inima vaii inalte a fluviului Mexico. Ultimul lor imparat,
Moctezuma al II-lea, a domnit intre 1502-1520. Imperiul lui a fost distrus in 1521 de cuceritoii
spanioli.

Incepand cu secolul al XIII-lea, aztecii au cucerit un vast imperiu unde traiau comunitati
taranesti. Modelul lor de referinta era poporul razboinicilor tolteci. Ca si ei, vor dezvolta o
civilizatie a razboiului. Zeii lor vor fi imprumutati popoarelor pe care le supun si chiar trecutului
acestora. Printre ei se numara:
Quetzacoatl si Tezcatlipoca.
Huitzilopochtli, zeul Soare si zeul razboiului.
Ometeotl, zeu suprem, care nu trebuie reprezentat.
Tlaloc, zeul ploii, al trasnetului si al vegetatiei.
Chicomecoatl, zeita porumbului.
Xipe Totec, zeul vegetatiei de primavara.
Tonacacihuatl, zeita mama.

Capitala azteca.

Protejat de apele care il inconjoara, Teotihuacan este un centru cultural si religios. In scoli
tinerii preoti invata scrisul, matematica, astronomia, medicina. Ei vor prezida mai tarziu
sarbatorile si sacrificiile oferite zeilor. Marea piramida poarta in varf templele lui Tlaloc, zeul
trasnetului si al ploii, si al batranului zeu Huitzilopochtli. De cealalta parte se inalta piramida
circulara a Lunii. Mai departe, terenurile de joc penrtu pelota, palatele si locurile unde, in zilele
de targ, domneste o mare animatie.

Incasii. Inca, fiul Soarelui

Incasii au fondat un imperiu care se intindea la apogeul sau (1438-1532) din Quito (Ecuador)
pana la Valparaiso (Chile), adica peste actualul Peru.

In jurul anului 1200, Manco Kapak, primul inca, are revelatia zeului soare. Incepand cu acea zi,
sefii incasi isi vor spune “fiii Soarelui”. De acum inainte, in regatul incas, domneste un zeu.
Religia devine religie de stat. In Cuzco, capitala, statuile zeilor popoarelor cucerite sunt
venerate ca niste idoli inferiori. Zeii oficiali sunt:
Inki, zeul-soare, stramosul familiilor imparatilor.
Viracocha, “zeul” slavit incepand cu domnia lui Pachacutec (1438-1471).

Toltecii

Incepand cu secolul al X-lea, poporul toltec capata importanta. In tinuturile maia, el participa la
construirea Noului Imperiu si se instaleaza in orasele Chichen Itza si Uxmal. Aztecii vor fi foarte
impresionati de realizari si se vor inspira din clutura lor. Acest popor razboinic si crud se afla la
originea sacrificiilor umane religioase, practicate de maiasi si azteci.

“Oglinda Fumeganda” sau Tezcatlipoca este zeul toltec al noptii, al cerului noptii si al
soarelui ascuns, al frigului, al iernii si al mortii. Totodata, zeu la razboiului, ii protejeaza pe
tinerii razboinici care apartineau ordinelor militare “vulturii” si “jaguarii”.
“Sarpele cu pene” sau Quetzalcoatl este zeul Lumini si al Soarelui. Marii preoti ii poarta
numele. Toltecii spun ca, invins de Tezcatlipoca, el trebuie sa se intoarca intr-o zi pentru a
domni peste un regat fericit. De asemenea, vor fi numerosi cei care ii vor prinde pe cuceritorii
spanioli pentru a-i trimite lui Quetzalcoatl.

Jocurile si sacrificiile umane

La maiasii Noului Imperiu si aztecii din Teotihuacan, jocul de pelota si sacrificiile omenesti sunt
necesare pentru supravietuirea popoarelor lor. Pentru ca soarele sa rasara in fiecare dimineata,
trebuia ca el sa primeasca energie. Asa ca, aztecii plecau in mod regulat la razboi, pentru a face
prizonieri pe care sa-i sacrifice. Acestia mureau strapunsi de sageti, arsi, cu capul taiat sau cu
inima smulsa... Unele ceremonii erau grandioase. Cortegiul care insotea victimele urca incet
treptele inguste ale piramidei. Odata infaptuit sacrificiul, trupurile erau aruncate la picioarele
monumentului, spre multime... Astrul zilei si cel al noptii nu se vor opri din cursa lor
indispensabila vietii.

Bibliografie: MEMO Enciclopedie – Larousse pentru tineret, ed. Aquila, 1993