socială era consolidată și de legi care nu permiteau celor care nu erau nobili să

poarte haine specifice nobililor. Aceștia se îmbrăcau în haine viu-colorate și

foarte elaborate ca model, în timp ce oamenii de rând purtau haine simple și aspre.
Aztecii erau foarte austeri din punct de vedere moral așa încât erau foarte
obedienți față de legi, disciplinați și plin de respect. Legile erau foarte stricte
și pedepsele care le atrăgeau din cele mai severe. Din acest punct de vedere
nobilor li se impuneau standarde mai ridicate de moralitate pentru ofense sociale
și sexuale, pedepsele lor fiind în consecință mai severe. Unul dintre păcatele care
erau grav pedepsite era beția. Cel mai înalt rang al nobilimii îl consituia
Tlatoani care era conducătorul unui unități politice importante. Cel mai important
dintre aceștia era Tlatoani al Tenochtitlan. Sub acest rang erau tetcutin,
conducătorii subunităților politice și pipiltin, birocrații și preoțimea.[2]

macheta a marelui templu technotitlian

Macheta celui mare mare templu din Tenochtitlan
.

Oamenii de rând:
Majoritatea populației, oamenii de rând se ocupau cu agricultura, pescuitul în
râuri și consituiau forța de muncă a imperiului. Toți oamenii de rând aparțineau
unui calpulli, un oraș-stat și fiecare dintre acestea avea propriul templu.
Educația copiilor se limita la cântece învățate în aceste temple. Magistrații din
fiecare calpulli aveau obligația să se asigure că populația își îndeplinea
obligațiile față de stat. Cei care nu puteau plăti tributul erau transformați în
sclavi. Sclavagismul era pedeapsa care se aplica și celor care săvârșeau acte
criminale. Sclavii urmau să lucreze pe proprietățile nobililor.[2].

Negustorii :
Cei care se ocupau cu comerțul se numeau pochteca și erau foarte importanți în
societatea aztecă. Alături de armatele aztece ei au ajutat la răspândirea culturii
aztece, iar în expedițiile lor îndepărtate au obținut bunuri materiale de lux
pentru nobili. Negustorii erau organizați în bresle care stabileau reguli și legi
pentru respectiva afacere. Erau înstăriți dar situația lor socială era ambiguă;
evitau să se afișeze cu ostentație în public pentru a nu-și crea neplăceri. Și
meșteșugarii care realizau obiecte de lux se bucurau de un statut special.[2]

Economia imperiului
Comerțul reprezenta baza economiei. Cea mai mare piață era la Tlateloco, era
deschisă în fiecare zi și frecventată de un număr de 60.000 de persoane. Moneda de
schimb o reprezentau boabele de cacao și bumbacul.[2].

Forța militară
Sacrifiu uman la azteci pictura
Sacrificiu uman la azteci
Mai presus de orice, societatea aztecă era o societate războinică. Toți bărbații
erau obligați să primească instruire militară, iar bătăliile erau mijloacele prin
care Imperiul punea stăpânire pe noi teritorii, înăbușea rebeliunile, proteja
expedițiile comerciale și asigura furnizarea oamenilor pentru sacrificiu. Armata nu
era organizată, războaiele fiind haotice și în general o luptă corp la corp.
Prizonierii erau folosiți în ritualurile de sacrificiu uman. Victoriile, curajul în
război aduceau cu sine omagiul celui în cauză pe când eșuarea îl acopereau pe
acesta cu dizgrația socială.[2].

Femeile în Imperiul Aztec

Femeile aztece puteau să moștenească și să dețină o proprietate. Uneori se ocupau
cu un anumit meșteșug care asigura familiei un venit. Atât fetele cât și băieții
erau educați în clădiri speciale atașate templului (eng. song-houses). Femeile
puteau deveni preotese dar nu aveau accesul la funcții religioase superioare.
Faptul că aztecii erau centrați pe război a contribuit la subordonarea femeilor și
excluderea lor din funcții importante. Dacă scopul unui bărbat era acela de a servi
intereselor militare ale statului, femeia trebuia să aibă copii. Nașterea de copii
era comparată cu o luptă și la fel ca în luptă, moartea survenită în timpul
nașterii era considerată eroică și garanta răsplată în viața de apoi.[2].

Arta aztecă

Statuie tip monolit, de peste 2,5 m înălțime, reprezentând zeița Coatlicue (Muzeul
Național de Antropologie din Ciudad de México)
Arta aztecă a dezvoltat arta culturilor anterioare (maya, toltecă). În secolul al
XIV-lea, aztecii au fondat orașul Tenochtitlan, devenit mai târziu Mexico-
Tenochtitlan, au construit temple (în formă de piramidă cu trepte), palate
împodobite cu statui de proporții uriașe și cu picturi murale.

Au rămas fragmente de frescă și unele picturi de manuscrise pe foi de copaci,

cuprinzând texte privitoare mai ales la prognoze meteorologice.

Ceramica aztecă este variată ca formă și viu colorată. Tehnica acesteia și unele
motive ornamentale sunt și azi utilizate în ceramica populară mexicană.

Limba nahuatl
Articol principal: Limba nahuatl.
Nahuatl (în nahuatl, nawatlahtolli), sau limba clasică Nahuatl (cunoscută și ca
Aztec, sau mai simplu doar Nahuatl) este un termen descriind diferitele variante
ale limbii Nahuatl. Majoritatea vorbitorilor limbii Nahuatl locuiesc în zona
centrală a Mexicului în statele México, El Distrito Federal, Puebla, Tlaxcala,
Morelos, Guerrero, Veracruz, Michoacán și Hidalgo. Alte variante ale limbii
"Nahuatl" au fost vorbite în multe din orașe-state din Mezoamerica precolumbiană
care se găseau sub dominația Imperilui aztec. Nahuatl a folosit inițial o scriere
pictografică, care nu era exact un sistem complet de scriere ci era mai degrabă un
grup de semne grafice care aveau o funcție mnemonică pentru a le aminti celor ce le
citeau informațiile pe care le învățaseră oral.

Vezi și
Teotihuacán
Codex Mendoza
Note
^ Miguel Leon Portilla (2000). „Aztecas, disquisiciones sobre un gentilicio”.
Parametru necunoscut |ency= ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)