Revoluţia neolitică

Revoluţia neolitică a adus schimbări importante în viaţa oamenilor.

Def. Termenilor: Revoluţie- reprezintă salt, progres important în evoluţia oamenilor.
Neolitic- epocă a preistoriei care a urmat după mezolitic, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră lustruită și a
metalurgiei primitive a cuprului. Neoliticul apare în răsăritul Mării Mediterane, în urmă cu circa 10.000 de ani.
Viaţa oamenilor în neolitic- a suferit transformări importante.
a). Cauze: - oamenii descoperă agricultura şi creşterea animalelor (cultivă cereale: orezul, secara, grâul, ovăzul).
- uneltele folosite în agricultură sunt săpăliga şi plantatorul, apar unelte noi: toporul şlefuit şi perforat.
- domesticirea unor animale: câinele, porcul, oaia, capra şi boul.
- apar primele meşteşuguri casnice: tors, ţesut şi olărit.
Economia: se baza pe cultivarea plantelor, creşterea animalelor, meşteşuguri şi comerţ realizat prin troc (schimb de
produse în natură). Oamenii devin sedentari (aşezarea oamenilor pe un anumit teritoriu), stabilindu-se în sate formate
din locuinţe construite din cărămizi de lut.

Polis-ul grec: Sparta şi Atena

Forma specifică de organizare a grecilor antici a fost polis-ul; aceste cetăţi erau formate dintr-un oraş şi pământul
înconjurător.
Toţi cetăţii participau la viaţa politică a polis-ului, iar întrunirea avea loc în piaţa publică a cetăţii (agora).
În fiecare cetate exista o înălţime fortificată care adăpostea templele zeilor (Acropole)
Sparta
Cetatea Sparta (sau Lacedemona) a fost întemeiată de dorieni în regiunea Laconia, din Pelopones;
ea a fost organizată ca stat militar, având cea mai puternică armata între polisurile greceşti;
Categorii sociale:
cetăţenii-spartani, singurii care aveau drepturi cetăţeneşti şi politice
periecii – lipsiţi de drepturi cetăţeneşti, locuiau în jurul cetăţii şi erau meşteşugari, agricultori şi negustori
hiloţii – proveneau din rândurile populaţiilor cucerite de către spartani; situaţia lor era intermediară între cea de sclavi şi
de oameni liberi.
Instituţii:
2 regi ereditari – erau judecători ai poporului şi şefii armatei;
Consiliul celor 5 Efori – conducătorii propriu-zişi, aleşi anual.
Apella (Adunarea poporului) – formată din toţi bărbaţii majori, se discutau şi votau legi;
Gerousia (Sfatul Bătrânilor) – formată din 28 de bărbaţi, în vârstă de peste 60 de ani, aleşi pe viaţă; rezolvau chestiuni
publice, dar mai ales procese penale.
Atena
era un polis situat în regiunea Attica, numit după zeiţa înţelepciunii;
după un regim tiranic, în secolul al VI-lea toţi cetăţenii au primiti drepturi politice egale, fiind adoptată democraţia
(demos – popor şi kratos – putere);
implementarea noului sistem politic s-a făcut în urma reformelor lui Solon şi Clistene.
Categorii sociale:
demosul – fiind format din toţi cetăţenii Atenei; calitatea de cetăţean o avea doar cel născut din ambii părinţi cetăţeni;
metecii – străini stabiliţi la Atena, care erau oameni liberi, dar nu deţineau cetăţenia;
sclavii.
Instituţii:
Arhonţii(sau magistraţii) – erau aleşi anual prin tragere la sorţi;
Ecclesia (Adunarea Poporului) – formată din reprezentanţii demosului, votau şi discutau legi;
Boulé (Sfatul Cetăţii) – formată din 500 de membrii, pregăteau legile.
Burebista şi Decebal Războaiele daco-romane
Burebista (82-44 î.Hr.) – ajutat de preotul Deceneu uneşte triburile geto-dace pe calea armelor şi a diplomaţiei punând
bazele statului Dac. Centrul politic se afla la Sarmizegetusa Regia.
Cauzele apariţiei statului Dac- progresul economic, apariţia claselor sociale, pericolul extern.
Destrămarea statului Dac – după moartea lui Burebista statul Dac se destamă în mai multe state conduse de Deceneu,
Comosicus, Scorillo şi Duras.
Decebal (87-106 d. Hr.)- reface unitatea statului Dac.
Războaiele daco-romane (101-102, 105-106)- desfăşurate între daci şi romani.
Cauzele care au dus la izbucnirea razboaielor :
dorinta romanilor de a-si mari imperiul, de a-si spori puterea ;
bogatiile Daciei : pamanturi roditoare, metale pretioase .
Desfăşurarea războaielor daco – romane :
I-ul razboi – 101-102 e.n. ; Tapae ; Decebal a fost infrant si a incheiat pace (101), cedandu-i lui Traian o parte din Banat si
din Oltenia ;
al II-lea razboi – 105-106 e.n. ; Sarmizegetusa , dacii au fost infranti ; Decebal s-a sinucis pentru a nu cadea in mainile
romanilor.
Urmarile razboaielor :
dupa 106, o parte din Dacia a fost transformata in provincie romana si alipita Imperiului roman ;
dacii au continuat sa traiasca alaturi de romani, din contopirea lor formandu-se daco- romanii, iar mai tarziu poporul
roman si limba romana.