Da, a vorbi este uşor, dar a tăcea cere prudenţă şi stăpânire.
AR TA
ŞI
DE A VORBI
A vorbi la momentul oportun înseamnă iscusinţă.
A vorbi în faţa duşmanului înseamnă patriotism.
A vorbi în faţa unei nedreptăţi înseamnă curaj.
A vorbi pentru a corecta este o datorie.
A vorbi pentru a apăra înseamnă compasiune.
A vorbi în faţa unei dureri înseamnă a consola.
A vorbi pentru a-i ajuta pe alţii înseamnă caritate.
A vorbi cu sinceritate înseamnă corectitudine.
A vorbi despre sine însuşi este vanitate.
A vorbi pentru a reda onoarea cuiva înseamnă să fii cinstit.
A vorbi pentru a clarifica bârfele este obligatoriu.
A vorbi pentru a demasca falsităţi vine de la conştiinţă.
A vorbi despre defectele altora înseamnă să jigneşti.
A vorbi când trebuie să taci înseamnă prostie.
A vorbi de dragul de a vorbi înseamnă nerozie.
A vorbi despre Dumnezeu înseamnă multă iubire.
VI R TUTE A
D E A TĂCE A
A tăcea când suntem acuzaţi înseamnă eroism.
A tăcea când suntem insultaţi înseamnă iubire.
A nu vorbi despre propriile dureri înseamnă sacrificiu.
A nu vorbi despre sine înseamnă umilinţă.
A nu vorbi despre mizeriile umane înseamnă caritate.
A tăcea la timp înseamnă prudenţă.
A nu vorbi când suferim înseamnă penitenţă.
A nu vorbi cuvinte inutile este virtute.
A tăcea când suntem răniţi înseamnă sfinţenie.
A tăcea pentru a apăra înseamnă nobleţe.
A nu vorbi despre defectele altora înseamnă bunăvoinţă.
A tăcea când trebuie să vorbeşti înseamnă laşitate.
Învaţă mai întâi să taci pentru a vorbi cu iscusinţă
şi dibăcie, pentru că dacă vorbirea este de argint,
tăcerea este de aur.