Balada Lupului Alb

=================

Feciori din dacă mamă

Pribegi ca două cânturi,
Trecând din vamă-n vamă,
Sub pălmuiri de vânturi,

Mai blânzi ca o poveste

Din care-i lipsă vina,
Ne-au zămislit din Creste
Şi ne-a spălat Lumina.

Spălaţi de ploi şi moine,

Curaţi ca două schituri,
Ne-au botezat în doine
Şi ne-au sfintit in mituri.

Mai plânşi ca două lacrimi,

Cuminţi ca două stele,
Noi dezlegăm de patimi
Şi descântăm de jele.

Din tâmple ningem vise,

Din inimă dureri,
Speranţele nezise
La porţi de Învieri.

Ne-am îmbrăcat în soartă

Cumpliţi ca o osândă,
La daca noastră poartă,
Ca lupii, stând la pândă.

Vom însera cu anul

Şi-om deveni pământuri.
 Ne-o tine minte neamul

Frumosi ca două canturi.

Ne vom zidi-n Credinta,
In bolta Casei noastre,
Vom ninge cu vointa

Si vom ploua cu astre.

Vom asfinti cu veacul
Si-om deveni zapada.
Ne-o pomeni saracul

In planset de balada...
Ne-o creste foc din Suflet,
Ne-or plange-n palme macii,
Cand ne-om opri din umblet,
Feciori ai Sfintei Dacii...