Droguri comune si efectele lor:

Droguri Dependenta
Obisnuinta/deprindere Dependenta fizica
Stimulative psihologica
cofeina(cafea, ceai,
DA putin probabila putin probabila
cola)
Tutun(nicotine) DA foarte probabila foarte probabila
Cocaina(crack) NU foarte probabila NU
Amfetamine(pep pills) DA foarte probabila putin probabila
Dependenta
Tranchilizante Obisnuinta/deprindere
psihologica
Dependenta fizica

Sedative (tranchilizante) DA foarte probabila posibila

Alcool DA foarte probabila DA
Pastile contra
DA foarte probabila DA
insomniei(barbiturice)
Opiacee(opium,
DA foarte probabila DA
morfina,heroina)

Halucinogene Obisnuinta/deprindere Dependenta psihologica Dependenta fizica

LSD, STP,psilocybine NU NU NU
Canepa (Cannabis)
NU putin probabila NU
(marihuana, hash)
Aurolac necunoscut putin probabila necunoscut
Ecstasy NU NU NU

Efecte pe termen Efecte pe termen

Informatii importante
scurt lung/ consum excesiv
slabirea in greutate,
irascibilitate,
Pastile contra stare de greata,
comportament periculos in combinatie
insomniei(pilule de afecteaza judecata,
incoerent, sevraj grav in cu alcool.
dormit) reflexele si coordonarea
cazul intreruperii
consumului.
efecte negative asupra
functiilor intelectuale, subnutritie, riscuri
constipatie, scaderea
Opiacee efecte neplacute
apetitului sexual.
legate de folosirea
consumatorilor seringilor.
incepatori.
Halucniatii, teama,stari de
perceptia realitatii este
LSD etc. greata, afecteaza psihoze
alterata.
perceptia asupra realitatii
 afecteaza perceptia nu exista efecte negative
de evitat combinarea cu
Canepa (Cannabis) asupra scurgerii timpului, fizice sau psihice
alcool.
memoria pe termen scurt dovedite.
intoxicare, afecteaza afectiuni ale rinichilor, supradozarea nu poate fi
Aurolac
coordonarea si judecata. ficatului si creierului. controlata.
Ecstasy relaxation still unknown

riscuri privind bolile de

mareste reflexele,
inima, in cazul
Cofeina scade senzatia de insomnie, anxietate
consumului in cantitati
oboseala.
exagerate.
pericolul poate fi redus
riscuri privind bolile
efect stimulativ, da o prin folosirea tigarilor cu
Tutun cardiovasculare,
stare de placere. filtru si cu continut redus
bronsita, cancer
de nicotina si gudron.
stimulativ, suprima consumul regulat
insomnie, anxietate,
Cocaina senzatia de foame si dauneaza membranei
halucinatii
oboseala. nazale.
Creste vigilenta, reduce
stari de neliniste,
oboseala, reduce pofta riscuri legate de
Amfetamine irascibilitate, psihoza,
de mincare, creste injectare.
halucinatii
increderea de sine
Efecte pe termen
Informatii
Efecte pe termen scurt lung/ consum
importante
excesiv
dezinhibare,somnolenta,indiferenta, obezitate, apatie, periculoase in
Tranchilizante scaderea tonusului combinatie cu
incredere in sine muscular alcool
periculos pentru ficat,
dezinhibare, afecteaza judecata, cresterea periculos in
greutatii
Alcool combinatie cu alte
reflexele si controlul de sine corporale. sevraj grav
droguri.
in cazul dependentilor.
PERICOLUL DROGURILOR

Prin anii 1980 abuzul de droguri devenise o problema in intreaga alume. Gasirea unei
solutii pe termen lung este dificila, deoarece oferta si cererea de droguri ilegale este
legata de probleme sociale si economice cu radacini adanci. Abuzul de droguri implica
consumul de droguri a caror utilizare este ilegala, cu exceptia scopurilor medicale, mai
ales daca acesta devine un mod de viata, obicei sau dependenta. Consumul de droguri
este o activitate de mare risc. Unele droguri pun direct sanatatea in pericol, atunci cand
sunt consumate in cantitati mari si una dintre caracteristicile dependentei este cererea
unei cantitati cat mai mari pentru a atinge starea de bine. Optimismul artificial si iluzia
mentinerii autocontrolului sunt si ele periculoase din cauza ca afecteaza rationamentul. In
practica cel mai mare pericol este acela ca utilizatorul nu va avea banii pentru a-si plati
viciul si a avea un mod de viata normal si astfel se va da batut, intrand intr-o lume
dominata de droguri, unde crima si prostitutia sunt singurele modalitati de continuare a
vietii. Apoi consumatorul de droguri devine nu numai o persoana nefericita, ci si o
problema sociala. Unele droguri au fost acceptate de mult timp de catre societate.
Alcoolul, nicotina din tutun si cofeina din cafea si ceai sunt droguri care pot provoca un
anumit grad de dependenta celor care le consuma. Campaniile impotriva fumatului au
devenit tot mai vehemente dupa ce s-a constientizat riscul asupra sanatatii, iar sofatul
dupa consumul de alcool a fost interzis din cauza ca a dus la producerea unor accidente
rutiere serioase. Dar fumatul si consumul bauturilor alcoolice au fost lasate la latitudinea
fiecarui individ. Prohibitia din SUA (interzicerea bauturilor alcoolice) nu s-a dovedit
eficienta: in perioada deceniului furtunos al anilor 1920, milioane de oameni au incalcat
legea prin consumul de alcool, iar crima organizata a inflorit pe seama profiturilor
provenite din vanzarea ilicita a bauturilor. Guvernul american a hotarat in cele din urma
ca era mai indicat sa se legalizeze si sa se controleze producerea si vanzarea bauturilor
alcoolice, decat sa oblige functionarea acestei industrii in ilegalitate. Din consideratii
similare, unii oameni sustin ca drogurile usoare , cum ar fi tigarile cu marijoana, ar trebui
de asemenea legalizate, din moment ce milioane de oameni le fumeaza si nu s-a
demonstrat cu certitudine ca ar crea dependenta sau ca ar fi periculoase pentru sanatate.
In majoritatea tarilor occidentale majoritatea tarilor au respins insa acest punct de vedere
(cu unele exeptii, cum ar fi Olanda) si au facut eforturi sustinute pentru a preveni
vanzarea si consumul acestora. Drogurile halucinogene cum ar fi mescaliza si LDS-ul,
care modifica perceptia consumatorilor, au avut si ele sustinatori, mai ales in anii 1960 si
inceputul anilor 1970, cand erau droguri la moda.
Drogurile tari Aceste controverse au luat sfarsit in anii 1980, cand s-au raspandit
droguri mai tari, avand efecte mai intensificatoare si mai deranjante din punct de vedere
social. La inceput, principalul pericol a venit din partea heroinei, care a aparut sub forma
unui praf alb realizat din macul opiaceu. In secolul al XIX-lea, derivatii opiului, cum ar fi
laudanum si morfina, erau larg utilizati ca analgezice si se vindeau legal. Probabil ca au
existat multe accidente si cazuri nerecunoscute de dependenta, ca urmare a utilizarii
medicale la domiciliu a acestor droguri; printre dependenti se numara si celebrul poet
Samuel Taylor Coleridge. Desi se cunosteau calitatile narcotice ale opiului- aceasta nu a
impiedicat insa ca Marea Britaanie sa intre in Razboiul opiului, in anii 1940 si 1950,
obligand China sa importe cantitati imense de drog din Indiile Britanice.
Oferta marita Heroina a fost descoperita in 1974 si a fost urilizata cativa ani ca
sedativ, inainte de a se descoperi periculozitatea ei. Dependenta de heroina a fost
cunoscuta in SUA inainte de cel de-al doilea razboi mondial, dar a fost afectata doar o
mica minoritate de oameni. In timpul demoralizantului razboi din Vietnam din anii 1960
si inceputul anilor 1970, soldatii foloseau heroina si odata cu oferta tot mai mare de pe
piata americana, provenita chiar din Asia problema a inceput sa ia proportii alarmante. In
anii 1980 in SUA, iar mai tarziu in Eurpa de Vest, a aparut un drog si mai ucigator: crack,
un nou derivat al cocainei. Cocaina, fabricata din frunzele plantei de coca, era cunoscuta
de la sfarsitul secolului al XIX-lea si, la fel ca heroina, nu a fost imediat recunoscuta ca
provocand dependenta (era chiar unul dintre ingredientii originali ai bauturii Coca-Cola).
Prin anii 1960 era consumat doar de cateva persoane bogate si elegante, dar in clipa in
care drogul a inceput sa fie fabricat si sub forma mai ieftina de tigara crack, a fost
recunoscut ca o problema majora. Heroina se producea in doua regiuni indepartate de
granite, in Semiluna de Aur si Afganistan si Pakistan si in Triungliul de Aur din
Thailanada, Laos si Myanmar (Birmania). Cocaina era cultivata mai ales in Bolivia si
Peru si era procesata in Columbia, unde cartelurile (organizatiile) erau extrem de
puternice. Pe plan international, traficul cu droguri a devenit o afacere imensa, cu
profituri uriase in fiecare stadiu, de la transportul de pe plantataie pana la vanzarea pe
strada de catre dealeri. De fapt, comertul era atat de lucrativ incat organizatiile criminale
care il controlau ucideau fara ezitare agenti de politie sau rivali pentru a-si apara
interesele.
Epidemia drogurilor. In 1986 in SUA se vorbea deja despre o epidemie de crack si
drogul devenise cunoscut si in Europa. Guvernele au inceput sa aloce mai multe resurse
in lupta impotriva drogurilor, dar procesele erau lente deoarece problema era atat de
complexa. De exemplu, prin arestarea tuturor consumatorilor de droguri nu se obtinea
mare lucru (in afara suprasolicitarii politiei si a sistemului de penitenciare) daca acestia
nu puteau fi constransi sa renunte la acest obicei. Campaniile de consiliere si de prevenire
au avut un oarecare impact in a convinge oamenii sa evite sau sa renunte la consumul de
droguri, dar, cu toate acestea, numarul consumatorilor a continuat sa creasca. Cei mai
expusi riscului erau tinerii. Adolescenta era cunoscuta ca o perioada dificila din punct de
vedere emotional care poate duce la un comportament dezorganizat. Saracia din marile
orase, slaba perspectiva a gasirii unei slujbe creau atitudini lipsite de speranta care
incurajau abuzul de droguri. Lipsa perspectivelor era si mai descurajanta in Occident,
unde exista un cult al succesului si realizarile se masurau in bani. O alta cauza a
consumului drogurilor si a altor probeleme sociale a fost slabirea relatiilor de familie in
societate, ilustrata in rata crescuta a divorturilor, in scaderea autoritatii parintesti si altele.
Astfel, se parea ca atacarea dependentei fata de droguri ar fi trebuit, pentru a fi eficienta,
sa implice modificari fundamentale sociale, ecomonice si morale, de o maniera pe care
putine guverne erau pregatite a le initia, chiar daca ar fi avut puterea.
Stoparea ofertei. O optiune mai practica era cea de a opri vanzarea drogurilor prin
arestarea asa-numitilor dealeri sau prin interceptarea marfii in momnentul intrarii in tara.
In acest scop s-au alocat resurse suplimentare si au existat cateva succese spectaculoase;
dar, in ansamblu, volumul traficului de droguri a continuat sa creasca. Inchisorile
devenisera supraaglomerate si aceasta se adauga la serioasa problema a combaterii
criminalitatii; existau insa tot timpul noi voluntari si cei care controlau comertul puteau fi
rareori adusi in fata justitiei. Unul dintre cele mai neplacute aspecte din traficul de
droguri era faptul ca acesti criminali ajungeau sa detita asemenea avere si influenta incat,
uneori, erau capabili sa corupa politia si sa eludeze sistemul juridic. Contrabanda era la
fel de greu de prevenit, deoarece lucratorii vamali, cainii dresati special si agentii sub
acoperire nu reuseau sa monitorizeze fiecare punct de intrare intr-o tara uriasa cum sunt
SUA, sau sa controleze fiecare individ din milioanele care intrau sau ieseau din tara. Cu
profiturile enorme pe care urmau sa le faca, traficantii de droguri isi puteau permite
esecuri majore (cum ar fi confiscarea unor incarcaturi ce valorau milioane de dolari) fara
sa fie opriti. O alta optiune a societatilor occidentale era legalizarea drogurilor adica
permiterea importarii si vanzarii lor libere. Odata legalizate ele nu mai erau in mainile
criminalilor. Ele aveau sa devina mai ieftine, astfel ca cei dependenti nu mai erau obligati
sa recurga la fapte criminale. Si, fiind supuse standardelor farmaceutice, ele aveau sa
devina mai pure si mai putin periculoase. Pe de alta parte, aceste avantaje puteau duce la
cresterea substantiala a cererii de droguri legalizate si la aparitia unei adevarate epidemii.
Cu toate ca unele autoritati au pledat in favoarea legalizarii, opinia publica nu agrea un
asemenea experiment. Confruntate cu pericolul drogurilor, multe guverne au cheltuit si
mai mult pe campaniile de prevenire si convingere si pentru aplicarea mai hotarata a
legilor. Nu era intotdeauna clar ca ar fi castigat; dar in SUA problema era mult mai
serioasa atat de serioasa incat in 1989 administrarea Bush a decis sa declare razboi
traficului de droguri.
Magnatii drogurilor Noua politica a SUA incerca sa suprime pericolul chiar de la
sursa, in tarile unde erau produse sau procesate drogurile. Guvernele din aceste tari erau
adesea ingrijorate de puterea magnatilor locali ai drogurilor, iar planul SUA parea sa aiba
o sansa reala de reusita. Guvernul american a intarit fortele nationale ale acestor tari prin
suplimentarea de trupe, bani si experti din trupele anti-drog. Planul a fost pus rapid in
aplicare in Columbia unde cartelul drogurilor Medelin era capabil sa puna la cale atacuri
teroriste la scara mare impotriva guvernului. La inceputul anilor 1990 se parea ca
autoritatile columbiene avusesera succes, cu toate ca era greu de crezut ca acesta avea sa
fie permanent. In statele in care se cultivau macul si coca, problema era mai dificila.
Cultivatorii erau tarani saraci si - cu toate ca nu se imbogateau din vanzarea materiei
prime pentru droguri ei castigau astfel mult mai mult decat daca ar fi cultivat altceva.
Plantele erau cultivate in zone indepartate si guvernele le depistau cu mare greutate, iar
traficul era greu de controlat in situatia in care functionari puteau fi mituiti. Alternativele
SUA si ONU au furnizat proiecte pentru a furniza forme alternative de agricultura in Asia
si America de Sud. Aceasta forma de interferenta nu era, insa, intotdeauna bine primita.
De exemplu, in 1992, SUA s-a angajat sa aduca 190 milioane de dolari pentru proiecte de
dezvoltare alternativa in Bolivia, dar sosirea soldatilor americani a provocat escaladarea
sentimentelor anti-americane, ceea ce a pus in pericol supravietuirea proiectului.
Suspiciunea privind imperialismul SUA a complicat situatia din America Centrala, unde
statele au acceptat sa participe impreuna, dar au respins ofertele de participare a SUA.
Infrangerea si retinerea dictatorului panamez Manuel Noriega de catre SUA a demonstrat
ca asemenea suspiciuni nu erau nejustificate. Noriega a fost condamnat la 40 de ani de
inchisoare pentru trafic de droguri pe care trebuie sa-i execute intr-o inchisoare din SUA.
Curtea Suprema a SUA a refuzat sa comdamne rapirea persoanelor de alta cetatenie. Mai
tarziu, rapirea si judecarea unui suspect mexican au determinat Mexicul sa suspende
cooperarea cu SUA privind problema drogurilor. Atentia s-a indreptat tot mai mult si
asupra fostei Uniuni Sovietice unde cresterea productiei de droguri si utilizarea acestora a
dus la aparitia unor noi probleme sociale, dar si a unor magnati ai drogurilor foarte
puternici. Problema drogurilor este intensificata de saracia statelor in curs de dezvoltare,
problemele sociale din tarile dezvoltate si de crima organizata. Solutiile rapide si facile
raman evazive.
 
 

Europa pedepseşte producerea şi traficul de droguri, nu şi consumul

În Europa sunt interzise nu numai drogurile de mare risc (cocaina şi heroina), dar şi
halucinogenele “uşoare”, precum opiumul şi cannabisul. În unele state totuşi, haşişul şi
cannabisul sunt legale pentru uz personal, însă nici producerea şi nici comercializarea lor
nu este legală (cu excepţia utilizării medicale).
Tendinţa generală în UE (ale cărei state au semnat în mare parte convenţia din 1961, ce
interzice cultivarea şi traficul de substanţe halucinogene naturale, dar şi tratatul din 1971
ce interzice fabricarea şi vânzarea drogurilor sintetice) este de a pedepsi penal (ani de
închisoare şi amenzi) producerea şi traficul de droguri, mai puţin consumul acestora.
Prioritatea în ceea ce priveşte destinatarii drogurilor este de a nu-i considera infractori, ci
de a încerca reabilitarea lor şi de a preveni creşterea numărului de dependenţi.

Există însă şi cazul special al Franţei, unde încă este pedepsită deţinerea de droguri
(inclusiv uşoare, precum marijuana) în scopul utilizării personale. Totuşi, în ultimii ani,
în funcţie de cantitatea găsită asupra consumatorului şi de atitudinea judecătorului,
vinovatul este mai puţin trimis după gratii cât îndrumat să facă un tratament de
dezintoxicare (acesta poate fi însă obligatoriu).
Germania are o poziţie la fel de dură – cannabisul, heroina şi toate tipurile de Ecstasy
sunt considerate narcotice ilegale, care nu pot fi folosite nici măcar în scop medical.
Doctorii pot prescrie, dintre substanţele narcotice, doar opium, morfină, metadonă.
Deţinerea pentru uz personal de orice fel de substanţe narcotice fără a avea reţetă se
consideră contravenţie.
La celălalt capăt al spectrului se situează Olanda, unde, până recent, nu numai consumul,
dar şi vânzarea de droguri uşoare era perfect legală. Olanda a pornit de la premisa că
având o legislaţie mai permisivă şi neinterzicând în mod explicit consumul de droguri
uşoare, oamenii nu îşi vor mai dori atât de mult “fructul interzis”. Iar statisticile le-au dat
dreptate – în Olanda doar 28% dintre adolescenţi au fumat sau fumează cannabis, faţă de
41% dintre adolescenţii americani. Iată de ce mai multe state din UE au luat la un
moment dat în considerare adoptarea “modelului olandez”. Belgia se îndreaptă uşor dar
sigur în direcţia legalizării marijuanei, în timp ce chiar şi unele landuri germane ar dori să
adopte această politică. Deocamdată, iniţiativele din Germania şi Elveţia de a legaliza
marijuana nu au avut succes. Marea Britanie a ales o cale de mijloc: a reintrodus în 2009
drogul în categoria C (iniţial era clasat la categoria B, a drogurilor mai periculoase), ceea
ce nu înseamnă totuşi că a fost legalizat sau dezincriminat, ci doar că nu este pedepsit
consumul.
O politică asemănătoare este aplicată şi în Austria – consumul de droguri nu reprezintă o
infracţiune, însă traficul şi producerea de droguri – da, potrivit Centrului European pentru
monitorizarea drogurilor şi dependenţei de droguri (EMCDDA).
Olanda nu a avut de ales decât să-şi înăsprească legislaţia
Un asemenea “paradis al drogurilor uşoare” precum Olanda (unde opiumul, cannabisul şi
ciupercile halucinogene erau vândute chiar în cafenele) a atras critici din partea
comunităţii internaţionale şi în special nemulţumirea Franţei şi a Germaniei. A creat în
primul rând un “turism al drogurilor” – persoane care călătoresc până la Amsterdam
pentru câteva zile de “rătăcire a simţurilor”. Unii dintre aceştia simţeau nevoia să îşi facă
un stoc din aceste substanţe şi pentru acasă, riscând să fie acuzaţi de trafic de droguri. Pe
lângă aceasta, apariţia, în ultimii ani, a unei varietăţi de cannabis ce conţine o mai mare
concentraţie de THC (substanţa psihoactivă) a determinat guvernul olandez să
înăsprească legislaţia. De acum, vânzarea substanţelor halucinogene este interzisă în
cafenelele situate în proximitatea şcolilor (adică aproape jumătate din cafenele
Rotterdamului, de pildă). Oraşele Roosendaal şi Bergen op Zoom au anunţat şi ele în
octombrie 2008 că îşi închid cafenele cu cannabis, vizitate în fiecare săptămână de
25.000 de turişti germani şi francezi. Cele care rămân (deşi în esenţă sunt ilegale) se
supun unor reguli draconice guvernamentale şi locale (taxe, controale, o limită de 5
grame de substanţă vândută la o singură persoană etc) şi nu au voie sub nicio formă să
facă reclamă acestor droguri, să vândă şi droguri de mare risc ori să vândă cannabis
minorilor. În aprilie 2008, Olanda a interzis şi cultivarea şi consumul de orice “ciuperci
halucinogene”.
Discutia cu privire la consumul si legalizarea de marijuana nu este una noua si nici
usoara. Mai ales daca ea se bazeaza pe experientele personale sau pe preferintele
noastre. Eu nu pot contesta experienta ta si nici tu nu o poti contesta pe a mea.

Eventual le putem comenta si atat. Prin urmare, cred ca o discutie pertinenta si cu atat
mai mult o decizie vis-a-vis de legalizarea drogurilor usoare trebuie sa aiba la baza ceva
mai mult decat experientele noastre. Si cum ar fi sa apelam la niste studii? Ce zic cei care
dincolo de a fi subiectivi, incearca sa afle niste date concrete?

Marijuana este un drog mult mai puternic in prezent decat a fost cu ani in urma.
THC, substanta psihoactiva cea mai importanta din marijuana (care este responsabila de
efectul produs), a fost gasita in 2008 in concentratia cea mai ridicata de cand a inceput
pentru prima data sa fie dozata. Daca in 1983 concentratia medie de THC era sub 4%, in
2008 media a atins 9,6%. Cea mai ridicata concentratie gasita intr-o planta a fost
de...37,2%!!

Marijuana produce dependenta. In ciuda opiniei care circula conform careia marijuana
este un drog slab care nu produce dependenta, studiile confirma ca marijuana produce
atat dependenta fizica (nevoia de doze mai mari si simptome neplacute daca se incearca
oprirea consumului), cat si dependenta psihica.

Cauza principala a instalarii este considerata concentratia mare de THC din planta. In
2006, in Olanda, concentratia medie era de 16%. In aceasta tara numarul persoanelor care
solicita ajutor specializat a crescut de la 1.951 in anul 1994, la 6.544 in anul 2006 – o
crestere de 235%. 

Aceasta tendinta o pot confirma si personal – in timpul stagiilor de pregatire petrecute la

o clinica psihiatrica din Olanda specializata in tratamentul persoanelor cu diverse forme
de adictii, am intalnit clienti internati doar pentru consum si dependenta de marijuana.
De asemenea, in SUA in 2006, 4.2 milioane de tineri peste 12 ani s-au declarat cu
dependenta sau abuz de marijuana.

Si totusi, cum ramane cu zecile de persoane care au scris spunand ca ei au consumat

„iarba” de ani de zile si nu sunt dependenti? Cred ca sunt mai multe explicatii.

 1.Concentratia de THC din iarba comercializata in Romania este destul de mica. 

Aceasta explica de ce unii dintre cei care au scris spun ca nu au simtit nici un
efect. In urma cu vreo 2 ani, am interactionat cu un tanar (roman) din SUA,
dependent de marijuana, trimis de parinti la recupare in Romania – in sensul de
rupere a legaturii cu mediul vechi. A rezistat o vreme fara iarba, dar pana la urma
a reinceput consumul, foarte nemultumit insa de calitatea proasta a „ierbii” de pe
plaiul mioritic.

 2. Marea majoritatea a celor citati de articol s-au declarat a fi fumatori ocazionali

(„fumez iarba din cand in cand”, „fumez de cativa ani, ocazional totusi”, „fumez
marijuana ocazional de cativa ani”, „fumez iarba de aprox. 10 ani, fac asta
neregulat.... nu cred ca am fumat mai mult de un joint pe luna” etc.). Sigur ca cine
 fumeaza din cand in cand, nu devine dependent nici de tigari. Sau daca bea o data
pe saptamana un pahar de vodca nu devine alcoolic. Deci, daca e sa fim onesti,
nici consumul de marijuana ocazional nu da dependenta...fizica, cel putin. Pentru
ca nu am putut sa nu ma intreb ce s-ar intampla daca dintre toti consumatorii care
fumeaza de 3, 4, 5, 7 sau 10 ani, ocazional, unii dintre ei si-ar propune sa nu o mai
faca deloc timp de cel putin un an...

 3. De asemenea marea majoritatea a celor care au scris par a fi tineri adulti –

studenti sau angajati, al caror creier si sistem nervos este matur, si astfel au
capacitatea de a consuma cu masura, sau „intr-un ritm decent” cum spunea
cineva. Nu acelasi lucru este valabil pentru copii sau tineri al caror sistem nervos
este inca in proces de maturizare. Practica ne arata ca interzicerea comercializarii
tigarilor si bauturilor alcoolice catre minori nu ii opreste pe foarte multi dintre ei
sa le consume. In absenta centrelor de tratament si recuperare (din cunostintele
mele exista vreo 3 in toata Romania), consider ca nu ne putem permite riscul de a
ne expune cu legea in mana la cresterea numarului de persoane care ar putea
deveni dependente de marijuana.

 4. Tinerii consumatori de marijuana pe care i-am cunoscut si care au ajuns sa

experimenteze consecinte negative (detasare de realitate, psihoze, schizofrenie
etc.) nu mai sunt in masura sa citeasca Hotnews si sa comenteze pe forumuri.

Prof.univ.dr. Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române

„Dimitrie Gusti”, consideră că „sugestiile Comisiei prezidenţiale nu se întemeiază pe o
cercetare profundă şi completă a fenomenului, pentru că atât studiile făcute de medici, cât
şi cele făcute de psihologi arată că acolo unde s-a legalizat
prostituţia riscurile de îmbolnăvire cu boli de provenienţă
sexuală nu numai că se menţin, dar se şi înmulţesc.
 

Ilie Bădescu face parte din „Grupul de reflexie pentru

protecţia familiei” care a făcut o analiză comparativă pe
cinci ţări în care prostituţia este legalizată. Concluziile au
fost următoarele:
–în toate ţările în care s-a legalizat prostituţia, riscul
transmiterii bolilor de provenienţă sexuală, în special SIDA şi sifilis a crescut, nu a
scăzut, în urma legalizării.
–în privinţa prostituţiei spontane, care se dezvoltă pe lângă instituţiile speciale
(bordeluri), aceasta nu dispare, ci se menţine
–în prostituţie recrutarea se face la o vârstă timpurie, în instituţiile speciale media de
vârstă de recrutare a prostituatelor este de 13 ani
–argumente sociologice şi economice arată că peste tot unde apar astfel de centre de
prostituţie scad afacerile imobiliare

În privinţa dezincriminării consumului de droguri uşoare prof. univ.dr. Ilie Bădescu

spune că „specialiştii sunt foarte răspicaţi, toate tipurile de droguri dezvoltă dependenţe
faţă de ele care, în ultima instanţă, conduc la o profundă criză a personalităţii”.