Reflectarea fidela a realităţii economico-financiare si a consecintelor sale

sociale,umane,institutionale sunt atributele definitorii ale contabilitatii,pentru perfectionarea

careia se bat,se lupta si muncesc astazi cei mai redutabili specialisti in “stiinta conturilor”.
Preocupati de standarde, de convergenta, de reflectarea contabila a realitatii, profesionistii
contabili se preocupa in fapt de economie, de institutii, de oameni. Este poate, cea mai
frumoasa parte a profesiei contabile. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeana a
luat in considerare oportunitatea recunoasterii profesiei contabile la nivel european. In fata
provocarilor europene, contabilitatea romaneasca nu putea sa ramana pasiva si fara reflexe. Ea
s-a adaptat proceselor de normalizare, armonizare si convergenta, atat prin intermediul unor
institutii nationale, cat si prin actiunea organismelor ce reprezinta profesia contabila.

Procesul de armonizare a contabilitatii romanesti cu cerintele Standardelor Internationale

de Contabilitate (IAS/IFRS) si cu Directivele contabile europene, care armonizeaza regulile si
principiile de referinta cu privire la elaborarea situatiilor financiare anuale ale institutiilor
publice, reprezinta una dintre cele mai curajoase provocari pentru mediul administrativ. Exista
o terminologie-cheie care a invaluit lumea europeana dezvolta si toate marile puteri
economice ale lumii, dar pe care noi abia lr descifram,cum ar fi: Principiile Contabile General
Acceptate in Statele Unite – US GAAP –. Standardele Internationale de Raportare Financiara
– IFRS. Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS.
Standardele Internationale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu, ele se
fundamenteaza pe rationamentul profesional, realizat prin apelul la principii, si care poate
conduce la mai multe solutii pentru o anumita problema data, departe de o rigoare absoluta de
tipul 1 + 1 = 2! Mecanismele economice romanesti prezinta din acest punct de vedere o mare
rigiditate in implementarea conceptelor si principiilor contabile.

Efectele si finalitatile cercetarii:Standardele trebuie sa conduca la binele public

european,cum spun numeroasele organisme de specialitate ale U.E.,dar tramane de vazut cati
beneficiaza de acest “bine”. Poate argumentul cel mai convingator pentru acceptarea
armonizarii prin raportare la IAS-uri, cel putin in spatiul european, ar putea fi acela de
respingere prin aceasta modalitate a unei eventuale dominatii americane.(Esti cam
curajoasa !) Pentru noi,cea mai acuta problema ar fi aplicarea stamdardelpr internationale si
reglementarilor europene asa cum sunt ele,evident insa cu adaparile minim necesare generate
de prevederile si progresele legislative.Aplicatiile concrete din marile firme,indeosebi banci si
societati de asigurare,si succesele dobandite dovedesc ca acest lucru este posibil si benefic. Ar
urma apoi aplicatii similare in instituitiile publice undfe procesul este “anevoios si lent”-cel
putin cum a fost catalogat de Colegiul consultativ al contabilitatii.Intr-o etapa urmatoare va
trebui sa ne elaboram propriile standarde si normative,corerspunzatoare nevopilor dar si
specificitatii economiei romanesti. Elaborarea de standarde nationale pornind de la principiile
inscrise in IFRS pare a fi calea cea mai interesanta,dar nu este de loc usor. Aplicarea acestei
solutii presupune, insa o foarte buna cunoastere a IFRS si o activitate legislativa prealabila de
pregatire a cadrului necesar deschiderii campului de aplicare si de manifestare nestingherita a
acestor principii. Standardele nationale astfel elaborate trebuie sa asigure convergenta totala
cu IFRS. Aceasta cale de acces la IFRS asigura o mai buna concordanta intre principii si
reguli, poate satisface mai bine raporturile care trebuie sa existe intre contabilitate si
fiscalitate si poate cuprinde unele reguli referitoare la contabilitatea din timpul exercitiului de
raportare financiara.

In incheierea acestei lucrari,se impun cateva concluzii:

Reflectarea fidela a realitatii economico-financiare si a consecintelor sale
sociale,umane,institutionale sunt atributele definitorii ale contabilitatii,pentru perfectionarea
careia se bat,se lupta si muncesc astazi cei mai redutabili specialisti in “stiinta conturilor”
Preocupati de standarde, de convergenta, de reflectarea contabila a realitatii, profesionistii
contabili se preocupa in fapt de economie, de institutii, de oameni. Este poate, cea mai
frumoasa parte a profesiei contabile. Este unul din motivele pentru care Uniunea Europeana a
luat in considerare oportunitatea recunoasterii profesiei contabile la nivel european. In fata
provocarilor europene, contabilitatea romaneasca nu putea sa ramana pasiva si fara reflexe. Ea
s-a adaptat proceselor de normalizare, armonizare si convergenta, atat prin intermediul unor
institutii nationale, cat si prin actiunea organismelor ce reprezinta profesia contabila.
Procesul de armonizare a contabilitatii romanesti cu cerintele Standardelor Internationale de
Contabilitate (IAS/IFRS) si cu Directivele contabile europene, care armonizeaza regulile si
principiile de referinta cu privire la elaborarea situatiilor financiare anuale ale institutiilor
publice, reprezinta una dintre cele mai curajoase provocari pentru mediul administrativ. Exista
o terminologie-cheie care a invaluit lumea europeana dezvolta si toate marile puteri
economice ale lumii, dar pe care noi abia lr descifram,cum ar fi: Principiile Contabile General
Acceptate in Statele Unite – US GAAP –. Standardele Internationale de Raportare Financiara
– IFRS. Standarde de Contabilitate pentru Sectorul Public – IPSAS.
Standardele Internationale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu, ele se
fundamenteaza pe rationamentul profesional, realizat prin apelul la principii, si care poate
conduce la mai multe solutii pentru o anumita problema data, departe de o rigoare absoluta de
tipul 1 + 1 = 2! Mecanismele economice romanesti prezinta din acest punct de vedere o mare
rigiditate in implementarea conceptelor si principiilor contabile. Efectele si finalitatile
cercetarii:Standardele trebuie sa conduca la binele public european,cum spun numeroasele
organisme de specialitate ale U.E.,dar tramane de vazut cati beneficiaza de acest “bine”. Poate
argumentul cel mai convingator pentru acceptarea armonizarii prin raportare la IAS-uri, cel
putin in spatiul european, ar putea fi acela de respingere prin aceasta modalitate a unei
eventuale dominatii americane.(Esti cam curajoasa !)

Pentru noi,cea mai acuta problema ar fi aplicarea stamdardelpr internationale si

reglementarilor europene asa cum sunt ele,evident insa cu adaparile minim necesare generate
de prevederile si progresele legislative.Aplicatiile concrete din marile firme,indeosebi banci si
societati de asigurare,si succesele dobandite dovedesc ca acest lucru este posibil si benefic. Ar
urma apoi aplicatii similare in instituitiile publice undfe procesul este “anevoios si lent”-cel
putin cum a fost catalogat de Colegiul consultativ al contabilitatii.
Intr-o etapa urmatoare va trebui sa ne elaboram propriile standarde si
normative,corerspunzatoare nevopilor dar si specificitatii economiei romanesti. Elaborarea de
standarde nationale pornind de la principiile inscrise in IFRS pare a fi calea cea mai
interesanta,dar nu este de loc usor.

Aplicarea acestei solutii presupune, insa o foarte buna cunoastere a IFRS si o activitate
legislativa prealabila de pregatire a cadrului necesar deschiderii campului de aplicare si de
manifestare nestingherita a acestor principii. Standardele nationale astfel elaborate trebuie sa
asigure convergenta totala cu IFRS. Aceasta cale de acces la IFRS asigura o mai buna
concordanta intre principii si reguli, poate satisface mai bine raporturile care trebuie sa existe
intre contabilitate si fiscalitate si poate cuprinde unele reguli referitoare la contabilitatea din
timpul exercitiului de raportare financiara.