Semnificațiile expresiei Arca lui Noe: locul de salvare prin credință; aglomerare de
mare diversitate; refugiul vieții în timpul unui cataclism, loc al speranței, al regăsirii
sufletești; loc în care oamenii, semenii manifestă bunătate, generozitate, blândețe,
înțelepciune.
După Biblie: Noe, datorită credinței sale, este vestit de către Dumnezeu de potop și
învățat cum să-și construiască arca din lemn de gofer (chiparos). După sfatul lui
Dumnezeu vor intra în arcă: familia lui Noe, câte două fapturi (un mascul și o femelă) din
toate speciile de animale care trăiesc pe Pământ ca să le păstreze în viață.
Potopul a izbucnit în anul șase sute al vieții lui Noe și a durat patruzeci de zile. Pe
Pământ n-a mai rămas nimic. Arca s-a oprit pe muntele Ararat, unde porumbelul trimis de
Noe ca să vadă dacă apele scăzuseră, s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, semn că pot
ieși din arcă pentru a popula din nou Pământul.
Loc vulnerabil, moment dificil într-o situație, loc ce pare accesibil unei forțe adverse.
Zeița Tetis, mama lui Ahile, înzestrată cu darul premoniției, a știut ca fiul său va fi un
viteaz vestit ce-și va lega numele de cucerirea cetății Troia, dar nu știa ca acolo își va
pierde și viața. Vrând să-l facă nemuritor, îl unge cu ambrozie, îl călește în flăcări, îl
scaldă în râul din Infern, ținându-l de călcâiul stâng – loc devenit vulnerabil pentru a fi
ucis. A fost omorât cu săgeata din Paris.
Hippocrate din Cos a trăit intre anii 460-370 i. Hr., făcând ca medicina să intre pe
drumul exigențelor științifice.
Zeul medicinei în mitologia greacă: Asclepios; Hygeia – zeița sănătății; Panaceu (de la
Panakeia), zeița însănătoșirii – medicament despre care se credea odinioară că vindecă
orice boală.
Semnifică răspunsul printr-o soluție simplă, care implică ingeniozitate dar care pare
foarte la îndemâna tuturor.
Se folosește în expresii: simplu ca oul lui Columb; ca și Columb cu oul; asemenea lui
Columb cu oul său etc.
Columb invită la o întrunire pe marii demnitari și nobili să încerce să fixeze un ou, așa
încât acesta să stea drept pe unul din vârfuri. Numai Columb reușește, prin ciocnirea
ușoară a oului la un capăt.
5. Cutia Pandorei
Cutia Pandorei reprezintă darul perfid, primit cu naivitate, generator de mari suferințe,
dar și prototipul seducției feminine ce poate ascunde inefabilul sau primejdii neașteptate.
După zămislirea Pandorei de către zei, Zeus i-a dăruit o cutie de aramă, cerându-i s-o
deschidă după căsătorie. Sfătuiți de Prometeu, care a intuit răzbunarea lui Zeus, fiindcă i
se furase focul, bărbații se feresc de Pandora. O primește Epimeteu, fratele lui Prometeu.
Deschizând cutia – din ea zboară nenorocirile oamenilor: ura, minciuna, necazul, grija,
cearta, durerea, suferința, foamea, setea, invidia, bolile, moartea. În cutie a rămas numai
speranța cu care omul trebuie sa înfrunte, până azi, toate nenorocirile.
6. De la Ana la Caiafa
Se folosește în contexte ca: Sunt trimis de la Ana la Caiafa! sau: M-am săturat să mă
duc de la Ana la Caiafa – adică nu se rezolvă nimic, niciodată.
Întâmplarea relatată de Biblie: Iisus, după ce este trădat s-a dus la Ana, socrul
arhiereului Caiafa și fruntaș al Sinedriului. Purtat apoi de la unul la altul i se pun întrebări,
la care Iisus răspunde simplu și demn. Pentru a nu fi implicați în pedeapsa lui Iisus,
aceștia îl predau procurorului Pilat din Pont.
7.Sabia lui Damocles
Regele sicilian Dionysios I, pentru a-i arata cât de nesigură este soarta celor puternici,
a atârnat la un banchet o sabie deasupra capului lui Damocles, sabie care se ținea numai
într-un fir de păr.
8.Furcile Caudine
Trecerea prin furcile caudine înainte să devină o expresie relativ curentă a provenit de
la un eveniment istoric, mai exact bătălia din anul 321 BC dintre Romani și Samniți. In
urma confruntării nu au existat victime, deoarece romanii au fost prinși într-un defileu în
care nu se găsea apă, și astfel au fost forțați să negocieze o predare dezavantajoasă.
CAUDÍNE adj. (În expr.) A trece pe sub furcile caudine = a impune învinsului
condiții umilitoare; fig. a supune unei critici severe. [Pr.: ca-u-] – După fr.
[fourches] caudines, lat. [fauce] Caudinae.
Furcile Caudine reprezintă un loc înconjurat de munți și cu acces doar prin două
defileuri. Romanii care au intrat pe acolo la momentul respectiv au fost blocați înăuntru de
către Samniți. În cele din urmă Romanii au fost lăsați să plece, după mai mult timp
petrecut în defileu. Astfel este ilustrată umilința la care a fost supusă armata romană.
9.Firul Ariadnei
Legenda spune că, în mitologia greacă, Ariadne este fiica regelui Minos și a Pasiphaei.
Când Tezeu a sosit în Creta pentru a se lupta cu Minotaurul, Ariadne, care se îndrăgostise
de erou, l-a ajutat să iasă din coridoarele întortocheate ale faimosului labirint construit de
Dedal. Aceasta i-a oferit un fir de ață care să-i arate astfel calea spre întoarcere. Ca să o
scape de mânia tatălui ei, Minos, Tezeu i-a promis Ariadnei să o ia cu el la Atena. A
părăsit-o însă pe drum, în insula Naxos, unde, după o variantă, a fost ucisă de Artemis.
Conform altei legende, Dionis, care trecea pe acolo, s-ar fi îndrăgostit de tânăra fată și
ar fi luat-o în căsătorie. Ca dar de nuntă, el i-a oferit o coroană de aur, făurită de
Hephaestus - considerat a fi zeul focului, coroană care mai târziu a fost transformată într-o
constelație.
Așadar de-a lungul timpului sintagma firul Ariadnei a primit diverse valențe
conotative, fiind și astăzi, un punct esențial de referință culturală mitologică, dând naștere
mai multor interpretări.
S-a emis, de asemeni ipoteza că au existat două femei cu același nume: una care l-a
ajutat pe Tezeu și o alta care a fost căsătorită cu Dionis. În orice caz, Ariadne - zeitate
primitivă a fertilității - a fost adorată în Atena, Naxos și Cipru
10.Nodul Gordian
Un oracol a prezis ca neînțelegerile din Frigia vor lua sfârșit, când regele va urca cu
carul până la templul lui Zeus. Gordius, un simplu țăran, a fost ales rege al Frigiei și, drept
mulțumire, a urcat cu carul la templu închinându-l lui Zeus. Oiștea carului însă, era legată
de jug cu un nod atât de complicat, încât nimeni nu-l putea desface. Oracolele au prezis că
cel ce va reuși să desfacă Nodul gordian va deveni stăpânul Asiei. Mai târziu, Alexandru
Macedon ar fi tăiat nodul cu sabia, împlinind prezicerile și punând stăpânire pe partea de
vest a Asiei.
11.Labirintul Minotaurului
Se spune că înainte de a deveni rege, Minos a cerut zeului grec Poseidon un semn
pentru a-l asigura că el și nu fratele său era urmașul tronului cretan (alte surse spun că s-ar
fi lăudat că zeii doreau să îl facă rege). Poseidon a fost de acord și i-a trimis un taur alb
deosebit de frumos, cu condiția ca Minos să sacrifice acel animal în cinstea zeului. Minos
a fost atât de tare uimit de frumusețea taurului încât a hotărât să îl păstreze și a sacrificat
în locul lui un altul, cu speranța că zeul nu va observa. Poseidon s-a mâniat și a făcut-o pe
soția lui Minos, Pasiphae să își piardă mințile și să se îndrăgostească de taur. Pasiphae a
cerut ajutorul lui Dedal, care i-a construit o vacă de lemn, acoperită cu piele și goală în
interior. Regina a intrat în această construcție și prin uniunea ei cu taurul alb a rezultat
Asterius (cel strălucitor) sau Minotaurul. După unele variante, taurul alb a devenit Taurul
Cretan, capturat de Hercule în una din muncile acestuia.
Minotaurul avea trup uman și cap și coadă de taur. Pasiphae l-a alăptat și l-a îngrijit
cât timp acesta a fost prunc, dar după ce a crescut a devenit feroce. După ce a primit sfat
de la Oracolul din Delphi, Minos i-a poruncit lui Dedal să construiască un labirint gigantic
în care să fie ținut monstrul. Labirintul se afla sub palatul lui Minos, în Knossos.
12.Marul discordiei
Toți zeii au fost invitați la nunta dintre Thetis și Peleu, cu excepția zeiței Eris,
personificarea discordiei. Insultată, ea și-a făcut apariția la nuntă invizibilă și a adus un
cadou de nuntă sau l-a aruncat de la ușă. Cadoul era un măr de aur ("χρυσομηλιά") pe care
erau inscripționate cuvintele "Te Kallisti" ("Celei mai frumoase"). Hera, Atena si Afrodita
au revendicat mărul și s-au certat mult timp din cauza lui. Nici unul din ceilalți zei nu a
putut să își dea cu părerea, pentru că favorizând-o pe una din ele, atrăgea oprobriul
celorlalte 2. În cele din urmă, Zeus le-a trimis împreună cu Hermes, la prințul Paris, pe
când acesta era încă păstor pe Muntele Ida. Toate cele 3 zeițe au încercat să-l mituiască pe
tânăr. Hera i-a promis ca-l va face rege peste toata Asia (în acea perioadă, "Asia" era
numele pentru Asia Mică de astăzi), Atena i-a promis că-l va înzestra cu darul elocvenței
si victorii in lupte, iar Afrodita era dispusă să i-o dea ca iubită pe Elena, regina Spartei,
una din cele mai frumoase muritoare. Paris i-a cedat mărul Afroditei, apoi după mai multe
incidente și-a aflat descendența regală.
13.Turnul Babel
Turnul Babel (în ebraică מגדל בבלMigdal Bavel, în arabă للل للللBurj Babil)
este o structură pomenită în capitolul 11 din Geneză, un turn uriaș intenționat a fi principala
realizare a orașului Babilu, numele akkadian pentru Babilon. Babel era un oraș unde întreaga
omenire era unită, toți oamenii vorbind o singură limbă și migrând dinspre est; era orașul
regelui Nimrod, și primul oraș construit după Potop. Oamenii au hotărât ca orașul lor să aibă
ַ ש
un turn atât de mare încât vârful său "să ajungă la cer." (מים ׁ ּ ַראשו ב
ֹ ְ )ו. Însă, după cum scrie
în Biblie, Turnul Babel nu era construit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, ci era dedicat
unei religii false, cu scopul de a aduce faima constructorilor lui. - Geneza 11:4. Însă
Dumnezeu, (scris în ebraică YHWH; tradus în română ca Yahweh, Iehova, sau cel mai adesea,
Domnul), văzând că oamenii păcătuiau împotriva lui, le-a încurcat limbile și a împrăștiat
oamenii pe tot Pământul
14.Mitul Androginului
După aceasta legendă, la început trăiau pe pământ ființe androgine. Arătau ca doi
oameni lipiți spate în spate: două femei, doi bărbați sau un bărbat și o femeie. Aceștia
dețineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau.
Zeii se tem de puterea aproape infinită a androginilor și, pentru a nu mai reprezenta o posibilă
amenințare, îi despart.
Separați însă, părțile nu mai fac nimic. Pe pământ domnește o letargie completă.
Tot mai mulți mor de tristețe și dor.
Zeii, văzând că rămân fără supuși, caută o modalitate de a le da noilor oameni un
motiv pentru a trăi. Astfel este creat Eros, cu scopul de a semăna iubire în lume.
În acest fel oamenii își petreceau viața căutându-și jumătatea. Cei puțini norocoși care se
găseau se contopeau formând ființa de odinioară.