Este foarte bine stiut faptul ca relatia parinte-copil poate fi considerata cea

mai importanta dintre relatiile care se pot forma, în general, între oameni. Pe lânga
faptul ca este o legatura definitiva si indestructibila,ea ar trebui sa fie si c
ea mai strânsa si puternica legatura posibila între oameni. Nimic pe lumea aceasta n
u se compara cu o relatie reusita si plina de întelegere, respect si iubire, asa c
um este relatia dintre parinti si copiii lor.
Dar pentru ca aceasta relatie sa fie reusita, este nevoie de mult efort si rabda
re depuse de copii, dar si de parintii lor. Este foarte important ca fiecare din
tre ei sa constientizeze si, de asemenea, sa înteleaga pozitia în care se afla si, c
are sunt conditiile ce trebuie îndeplinite, si limitele, ce nu trebuie depasite.
Ca adolescent este foarte important sa te mentii pe o linie dreapta, adica sa ai
grija sa mentii controlul comportamentului sub imperiul atâtor tentatii sau sa st
ii sa spui NU influentelor negative ale anturajului, sa nu faci greseli ce depas
esc anumite limite si care ti ar putea provoca mari probleme. Aici intervine pari
ntele, care trebuie sa fie suportul constant al adolescentului si care va veghea
mentinerea, modelarea comportamentului copilului sau. Nu este vorba de un contr
ol continuu, sufocant si stresant, ci mai degraba de o supraveghere din umbra, d
e o anumita grija, multa rabdare si munca de convingere asupra a ceea ar fi bine
sa faca sau cum sa se comporte un copil. Adolescentul are nevoie de încredere în el
însusi, de încrederea parintilor în resursele sale si mai ales, de afectiunea si drag
ostea lor.
Este vorba despre o educatie puternica si bine înradacinata, ce trebuie oferita un
ui copil începând de la mica copilarie, pubertate si continuata în adolescenta, vârsta f
ramântarilor, a entuziasmului, a cristalizarii relatiilor de prietenie si iubire.
Parintele are foarte multe griji, responsabilitati, diverse probleme,si de aceea
, este bine ca într-o familie fiecare membru sa faca efortul de a pastra un anumit
echilibru, liniste, si, sa arate întelegere si respect fata de ceilalti membri ai
familiei sale, mai ales fata de parinti.Parintii sunt cei care îi conduc pe copii
pe drumul vietii, îi îndruma întotdeuna spre a face cele mai bune alegeri în viata pent
ru ei, nu doar le creioneaza traseul, le si sunt alaturi, la bine si la greu.
Nu este deloc usor sa fii parintele unui adolescent deoarece adolescenta este, p
rin definitie, perioada de viata în care învatam sa devenim autonomi. Adolescentul înc
epe sa se detaseze treptat de mediul familial spre grupul de prieteni, însa în acela
si timp, el cauta acel mediu familial, acele repere, care-i vor permite sa devin
a adult, modelându-si conduita în functie de modelele parentale; este copil si adult
în acelasi timp si traieste aceasta contradictie, nu e deloc usor
Adolescentul învata zilnic în anumite feluri de la diferite persoane. El învata adesea
, fiind atent la ceea ce fac parintii si, mai putin din ceea ce spun acestia si
tocmai de aceea, este important ca si parintii adolescentului sa faca ceea ce ei
predica.
Realationarea parinte - adolescent are loc doar prin stabilirea comunicarii dint
re acestia si prin interactiunile specifice fiecarei familii.
Comunicarea dintre parinti si adolescent este o conditie foarte importanta a rel
ationarii si a formarii personalitatii. O buna comunicare nu înseamna ca adolescen
tul sa-l asculte pe parinte fara a scoate un cuvant, sau sa se conformeze de fie
care data doar tinând cont de ierarhia rolurilor, ci a experimenta exprimarea libe
ra pentru a se face înteles,a se descarca atunci când este trist, a învata din greseli
, a împartasi emotii A fi lasat sa comunici jignitor, agresiv la adresa parintilor s
au semenilor, iarasi nu este bine, aceasta nu este o buna comunicare, nici auton
omie sau libertate, ci o conduita verbala negativa, ce mai devreme sau mai târziu,
va fi sanctionata de societate; în asemenea situatii, rolul educativ al familiei
va trebui sa-si spuna cuvântul,într-o mare masura, ea este cea care ghideaza adolesc
entul.
Parintele care stie sa-i lase copilului o marja de libertate, dar careîi inculca s
i anumite norme si valori si-i fixeaza anumite repere în ceea ce priveste comporta
mentul, îsi va atrage respectul copilului sau adolescent. Adolescentul cauta într-un
fel anume, aprobarea parintelui sau pentru conduita sa, el nu are asteptari de
la parintii sai de genul ca ar putea sa faca chiar tot ce-i trece prin cap si ac
estia sa-l aprobe. Cu alte cuvinte adolescentul a inceput deja sa creasca si sa cuno
asca anumite limite peste care nu doreste sa treaca, constiinta s-a cristalizat,
 personalitatea în linii mari este formata, desi ea continua a se îmbogati pe tot pa
rcursul vietii.
Adolescentul asteapta de la parintii sai sa fie mai putin posesivi si sa-l trate
ze cu respect, ca pe un tânar responsabil.