0morfosintaxa Pronumelui

Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.

Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
(Romani 12:7)
STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA
DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME
ALE PRONUMELUI
Lecţii recapitulative pentru elevii din clasele V - XII
1 Prof. IOAN HAPCA

GRAMATICA
LIMBII ROMÂNE
O
RECAPITULARE
A PĂRŢILOR DE
VORBIRE ŞI A
PĂRŢI DE VORBIRE
PĂRŢILOR DE
PROPOZIŢIE PĂRŢI DE PROPOZIŢIE

CLASELE V - XII
2
PĂRŢI DE VORBIRE
SUBSTANTIV şi ARTICOL
VERB şi ADVERB
ADJECTIV şi PREPOZIŢIE
PRONUME şi CONJUNCŢIE
NUMERAL şi INTERJECŢIE
3
PĂRŢILE DE VORBIRE
ŞI DEFINIŢIILE LOR (PRESCURTATE)
 SUBSTANTIVUL denumeşte obiecte.
 ARTICOLUL însoţeşte unele părţi de vorbire.
 VERBUL exprimă acţiuni, stări, dorinţe, existenţe.
 ADVERBUL exprimă circumstanţe (împrejurări).
 ADJECTIVUL exprimă însuşiri (caracteristici).
 PREPOZIŢIA exprimă relaţii numai în propoziţie.
 PRONUMELE substituie (înlocuieşte) nume.
 CONJUNCŢIA exprimă relaţii în frază sau în
propoziţie.
 NUMERALUL exprimă numere.

4 INTERJECŢIA sugerează stări, imită sunete.
PĂRŢI DE PROPOZIŢIE
PĂRŢI PRINCIPALE
SUBIECTUL
PREDICATUL
PĂRŢI SECUNDARE
ATRIBUTUL
COMPLEMENTUL
5
PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE
ŞI DEFINIŢIILE LOR (PRESCURTATE)
 SUBIECTUL spune ceva cu ajutorul predicatului sau arată
despre ,, cine ”ori despre ,, ce ” se vorbeşte în propoziţie.
 PREDICATUL VERBAL arată ,, ce face ” subiectul, adică
atribuie subiectului o acţiune.
 ATRIBUTUL determină un substantiv, un pronume sau
numeral.
 COMPLEMENTUL determină un verb (locuţiune verbală), un
adjectiv (locuţiune adjectivală), un adverb sau o interjecţie.
 NUMELE PREDICATIV atribuie subiectului o identitate, o
însuşire sau o caracteristică, adică arată ,, cine este,” ,, ce
este,” ,, al cui este ” sau ,, cum este ” subiectul.
NOTĂ : NUMELE PREDICATIV împreună cu verbul copulativ
formează PREDICATUL NOMINAL. (Verbul ,,a fi ”este cel
mai des utilizat verb copulativ, iar verbul ,, a deveni ” este
totdeauna verb copulativ. Există şi alte verbe copulative.)
6
10 TIPURI DE PRONUME
(denumiri, definiţii, exemple minime)
 POSESIV (ţine locul obiectului posedat şi al posesorului): al meu, al tău, al său, al
nostru, al vostru…
 DE ÎNTĂRIRE (întăreşte ideea de persoană): însumi, însuţi, însuşi, înşine, înşivă, …
 DEMONSTRATIV (arată apropierea, depărtarea, identitatea): acesta, acela, celălalt..
 INTEROGATIV (ţine locul cuvântului aşteptat ca răspuns la întrebare): cine?, cui?,
ce?, care?, cât?…
 RELATIV (leagă subordonatele de regentele lor): Ştiu cine dă, ce dă, cui dă, cât dă şi
care refuză.
 PERSONAL (indică persoana care vorbeşte, cu care se vorbeşte, despre care se
vorbeşte): eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele…
 REFLEXIV (ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului): sine,
se, sie, sieşi, îşi…
 NEHOTĂTÂT (nu dă vreo indicaţie asupra obiectului): unii, alţii, mulţi, puţini,
cineva, oricine…
 DE POLITEŢE (exprimă respectul despre persoana cu care sau despre care se
vorbeşte): dumneata, dumitale, dumneavoastră, dumnealui, dumneaei…
 NEGATIV (ţine locul substantivelor absente din propoziţii negative): nimeni, nimic,
niciunul…
7
5 TIPURI DE PRONUME
CU FORME PERSONALE (1)
 PERSONAL : (pers. 1) eu, mine, mă, m, mie, îmi, mi ;
noi, nouă, ne, ni ; (pers. 2) tu, tine, te, ţie, îţi, ţi ; voi,
vouă, vă, vi, v ; (pers. 3) el, îl, l, lui, îi, i ; ea, o, ei, ele, le,
lor, li ; dânsul, dânsa, dânşii, dânsele ;
 PERSONAL DE POLITEŢE : (pers. 2) dumneata,
dumitale, dumneavoastră; (pers. 3) dumnealui,
dumneaei, dumnealor ;
 REFLEXIV : (pers. 1) îmi, mi, mă, m, ne ; (pers. 2) îţi,
ţi, te, vă, v ; (pers. 3) sine, sineşi, se, s, sie, sieşi, îşi, şi ;
 NOTĂ : Toate îşi schimbă forma după persoană şi în
analiza lor se precizează persoana.

8
5 TIPURI DE PRONUME
CU FORME PERSONALE (2)
 DE ÎNTĂRIRE : (pers. 1) însumi, însămi, însemi,
înşine, însene ; (pers. 2) însuţi, însăţi, înseţi, înşivă,
însevă ; (pers. 3) însuşi, însăşi, înseşi, înşişi, însele ;
 POSESIV : (pers. 1) al meu, a mea, ai mei, alor mei, ale
mele, alor mele ; (pers. 1) al nostru, a noastră, ai noştri,
alor noştri, ale noastre, alor noastre ; (pers. 2) al tău, a
ta, ai tăi, alor tăi, ale tale, alor tale ; (pers. 2) al vostru, a
voastră, ai voştri, alor voştri, ale voastre, alor voastre ;
(pers. 3) al său, a sa, ai săi, alor săi, ale sale, alor sale ;
 NOTĂ : Toate îşi schimbă forma după persoană şi în
analiza lor se precizează persoana.

9
5 TIPURI DE PRONUME
FĂRĂ FORME PERSONALE (1)
 DEMONSTRATIV : acesta, aceasta, aceştia, acestea, acestuia,
acesteia, acestora; cestălalt, ceastălaltă, ceştilalţi, cestelalte,
cestuilalt, cesteilalte, cestorlalţi, cestorlalte ;acela, aceea, aceia,
acelea, aceluia, aceleia, acelora ; celălalt, cealaltă, ceilalţi,
celelalte, celuilalt, celeilalte, celorlalţi, celorlalte ; acelaşi, aceeaşi,
aceiaşi, aceleaşi, aceluiaşi, aceleiaşi, aceloraşi ;
 INTEROGATIV : cine ?, cui ?, care ?, cărui(a) ?, cărei(a) ?,
căror(a) ?, ce ?, cât ?, câtă ?, câţi ?, câte ? al câtelea ?, a câta ?,
câtor(a) ?;
 RELATIV : cine , cui , care , cărui(a) , cărei(a) , căror(a) , ce , cel
ce , ceea ce , cei ce , cele ce , celui ce , celei ce , celor ce , cât ,
câtă , câţi , câte , câtor(a), al câtelea , a câta ;
 NOTĂ : Toate NU îşi schimbă forma după persoană şi
în analiza lor NU se precizează persoana.
10
5 TIPURI DE PRONUME
FĂRĂ FORME PERSONALE (2)
 NEHOTĂTÂT : mult, multă, mulţi, multe, multor(a) ; tot, toată,
toţi, toate, tuturor(a) ; unul, una, unii, unele, unui(a), unei(a),
unor(a) ; altul, alta, alţii, altele, altui(a), altei(a), altor(a) ; atât,
atâta, atâţi(a), atâtea, atâtor(a) ; niţel, niţeluş, niţică, niscai ; nişte
; puţin, puţină, puţini, puţine, puţinor(a) ; puţinel, puţintel ; alde ;
cutare, cutărui(a), cutărei(a), cutăror(a) ; cutărică ; vreunul,
vreuna, vreunii, vreunele, vreunui(a), vreunei(a), vreunor(a) ;
destul, destulă, destui, destule; cineva, altcineva, fie(şi)cine,
ori(şi)cine, oare(şi)cine ; cuiva, altcuiva, fie(şi)cui, ori(şi)cui,
oare(şi)cui ; careva, altcareva, fie(şi)care, ori(şi)care,
oare(şi)care ; ceva, altceva, fie(şi)ce, ori(şi)ce, oare(şi)ce ; câtva,
câtăva, câţiva, câteva, câtorva ; fie(şi)cât, ori(şi)cât, oare(şi)cât ;
 NEGATIV : nimeni, nimenea, nimic, nimica; niciunul, niciuna,
niciunui(a), niciunei(a) ; NOTĂ : Toate NU îşi schimbă forma
după persoană şi în analiza lor NU se precizează persoana.
11
VALORILE MORFOLOGICE
ALE PRONUMELOR
 VALOARE SUBSTANTIVALĂ : Elevul ştie. Al meu ştie. Însuşi ştie.
Acesta ştie. Care ştie ? El ştie. Ştiu care ştie. Pe sine se ştie. Altul ştie.
Dumnealui ştie. Niciunul nu ştie.
 Observaţie : Toate pronumele cu valoare substantivală au aceleaşi funcţii
sintactice ca şi substantivul, după cazul în care se află.
 VALOARE ADJECTIVALĂ : Elevul ştie. Al meu elev ştie. Însuşi elevul
ştie. Acest elev ştie. Care elev ştie ? El ştie. Ştiu care elev ştie. Alt elev ştie.
Dumnealui ştie. Nici un elev nu ştie.
 Observaţie : Toate adjectivele pronominale se acordă în gen număr şi caz
cu substantivele pe care le determină şi au funcţia sintactică de atribut
adjectival.
 NOTĂ : Din cele 10 tipuri de pronume, 3 pot avea numai valoare
substantivală (pronumele personal, pronumele reflexiv, pronumele de
politeţe), iar 7 tipuri de pronume pot avea atât valoare substantivală, cât şi
valoare adjectivală (posesiv, de întărire, demonstrativ, interogativ, relativ,
12 nehotărât, negativ),
VALORILE MORFOLOGICE
ALE PRONUMELOR (EXCEPŢII)
Sunt numai pronume :
 Interogativele: ,, cine ” , ,, cui ” ;
 Relativele: ,, cine ”, ,, cui ”, ,, cel ce ”, ,, ceea ce ”, ,,cei
ce”, ,, cele ce ”, ,,celui ce ”, ,, celei ce ”, ,, celor ce ”;
 Nehotărâtele: ,,careva”, ,,altcareva”, ,,altceva”
,,cineva”, ,,altcineva”, ,,cuiva”, ,,altcuiva”, ,,fiecine”,
,,fiecui”, ,,oricine”, ,,oricui”, ,,orişicine”, ,,orişicui”;
 Negativele: ,,nimeni”, ,,nimenea”, ,,nimic”, ,,nimica”;
Sunt numai adjective pronominale:
 Nehotărâtele : alde, fiece, niscai, niscaiva, nişte, vreun,
vreo;
13Negativele : niciun, nicio ;

PRONUMELE POSESIV
 Este pronumele care ţine locul posesorului şi al obiectului
posedat.
 Pronumele posesiv are forme după persoană, gen, după
număr (număr de obiecte posedate, număr de posesori) şi
după cele patru cazuri (N.A.G.D.).
 Pronumele posesiv se clasifică în patru grupe, după numărul
de obiecte posedate şi după numărul de posesori (un obiect
posedat şi un posesor, un obiect posedat şi mai mulţi
posesori, mai multe obiecte posedate şi un singur posesor,
mai multe obiecte posedate şi mai mulţi posesori).
 Pronumele posesive devin adjective pronominale când ţin
locul posesorului şi determină obiecte posedate, se acordă
14cu acestea în gen, număr şi caz.
FORMELE PRONUMELUI POSESIV
(şi formele adjectivului pronominal posesiv)
 al meu, al tău, al său, al nostru, al vostru ; (N. A.)
 a mea, a ta, a sa, a noastră, a voastră ; (N. A.)
 ai mei, ai tăi, ai săi, ai noştri, ai voştri ; (N. A.)
 alor mei, alor tăi, alor săi, alor noştri, alor voştri ; (G. D.)
 ale mele, ale tale, ale sale, ale noastre, ale voastre ; (N. A.)
 alor mele, alor tale, alor sale, alor noastre, alor voastre; (G.D.)
 NOTĂ : Formele adjectivului pronominal posesiv

stau, deseori, după substantive şi nu sunt însoţite de
articole posesive. (caietul meu)
 NOTĂ : Mai rar, adjectivele posesive pot sta şi în
faţa substantivelor şi sunt precedate de articole
15
posesive. (al meu caiet)
NUMĂRUL DE OBIECTE POSEDATE
ŞI NUMĂRUL DE POSESORI (1)
Un obiect posedat şi un posesor :
 (pers. 1) al meu ; a mea ; Al meu este mai mare
decât al tău.
 (pers. 2) al tău ; a ta ; A ta este mai mică decât a sa.
 (pers. 3) al său ; a sa ; Cartea sa este ca a mea.
Un obiect posedat şi mai mulţi posesori :

 (pers. 1) al nostru ; a noastră ; “Casa noastră este mai
mare decât casa voastră.”
 (pers. 2) al vostru ; a voastră ;
 (pers. 3) ——— ————
16
Mai multe obiecte posedate şi un singur posesor :
 (pers. 1) ai mei ; ale mele ; Ai mei iubesc pe ai tăi.
 (pers. 1) alor mei ; alor mele ; Alor mei le spun pe alor tăi.
 (pers. 2) ai tăi ; ale tale ; Ale mele sunt ca ale tale.
 (pers. 2) alor tăi ; alor tale ; Alor mele le dau ca alor tale.
 (pers. 3) ai săi ; ale sale ; Ai săi vin la ai mei.
 (pers. 3) alor săi ; alor sale ; Alor săi le dau la alor mei.
NOTĂ : Nu sunt pronume (adjective)

posesive, ci pronume personale, formele: al lui ;
al ei ; al lor ; a lui ; a ei ; a lor ; ale lui ; ale ei ; ale lor ;
alor lui ; alor ei ; alor lor ;
17
Mai multe obiecte posedate şi mai mulţi posesori :
 (pers. 1) ai noştri ; ale noastre ; Ai voştri vin aici.
 (pers. 1) alor noştri ; alor noastre ; Alor noştri vin aici.
 (pers. 2) ai voştri ; ale voastre ; Ai voştri sosesc.
 (pers. 2) alor voştri ; alor voastre ; Alor voştri le dau.
 (pers. 3) ——— ————
NOTĂ : Nu sunt pronume (adjective)
posesive, ci pronume personale, formele: al lui ;
al ei ; al lor ; a lui ; a ei ; a lor ; ale lui ; ale ei ; ale lor ;
alor lui ; alor ei ; alor lor ;
18
DECLINAREA
PRONUMELUI POSESIV
 vocativ : ———————————————————
 nominativ : Ai mei, ai tăi şi ai săi se cunosc între ei. Aceştia
sunt ai noştri şi ai voştri.
 acuzativ : Pe ale mele le las lângă ale tale. Unii dintre ai mei
se cunosc cu ale voastre.
 genitiv : Părerile sunt alor noştri. Prietenele alor mei sunt aici.
 dativ : Le-am telefonat alor mei şi alor tăi, dar nu şi alor săi.
 NOTĂ : După acest model, se pot folosi toate formele de singular şi de plural : al
meu ; a mea ; al tău ; a ta; al său ; a sa ;ai mei > alor mei ; ai tăi > alor tăi ; ai săi >
alor săi ; al nostru ; a noastră ; al vostru ; a voastră ; ai noştri > alor noştri ; ai voştri
> alor voştri ; ale mele > alor mele ; ale tale > alor tale ; ale sale > alor sale ; ale
noastre > alor noastre ; ale voastre > alor voastre.
19
FUNCŢIILE SINTACTICE ALE
PRONUMELUI POSESIV
 SB : Ai mei au venit când ai tăi au plecat, iar ai săi sunt încă aşteptaţi să
vină. (N.)
 NP : Aceştia sunt ai mei, iar aceia sunt alor voştri. Materialele sunt de la ai
săi. (N., G., A.)
 AT : Sfaturile de la ai mei le accept. Sfaturile alor ai mei le accept. Succesul
datorită alor tăi nu-l uit.
 CD : Îi sfătuiesc pe ai voştri să-i cheme în ajutor pe ai noştri.
 CI : Despre ale noastre vorbeşte cu ai săi. (A.)
 CA : Uneori suntem apreciaţi şi de ai voştri. (A.)
 CM : Spectacolul acesta este mai frumos decât al nostru. (A.)
 CT : A plecat înaintea alor săi. (G.) A sosit după ai noştri. (A.)
 CL : Voi locui înaintea alor tăi. (G.) Voi pleca de lângă ai mei. (A.)
 CZ : Am întârziat din cauza alor mei. (G.) El e pedepsit pentru ai săi. (A.)
 CS : S-a luptat pentru ai săi. (A.)
20
FUNCŢIA SINTACTICĂ A
ADJECTIVELOR PRONOMINALE POSESIVE
NOTĂ : Funcţia sintactică a
adjectivelor pronominale posesive
este întotdeauna aceea de atribut
adjectival pronominal posesiv,
indiferent de poziţia lor faţă de
substantive, cu care se acordă în
gen, număr şi caz, deci adjectivele
posesive pot sta în toate cazurile.
21
SCRIEREA CORECTĂ
A POSESIVELOR
 Se scriu cu un singur ,, i ” formele : noştri ; voştri
 Se scriu cu doi ,, i ” şi cu cratimă formele neliterare : soră-mii,
soră-tii, soră-sii, mă-sii, mă-tii ;
 Se scriu cu cratimă adjectivele posesive urmate după substantive
nearticulate ce denumesc grade de rudenie : maică-mea, maică-
ta, maică-sa ; frate-meu, frate-tău, frate-său ; bunică-mea, bunică-
ta, bunică-sa ; văru-meu, văru-tău, văru-său ;
 Se recomandă cratima şi acordul în formele : un coleg de-ai mei /
de-ai tăi / de-ai săi / de-ai noştri / de-ai voştri ; o colegă de-ale
mele / de-ale tale / de-ale sale / de-ale noastre / de-ale voastre ;
 NOTĂ : Nu se recomandă formele : un coleg de-al meu / de-al
tău / de-al său / de-al nostru / de-al vostru ; o colegă de-a mea / de-a
ta / de-a sa / de-a noastră / de-a voastră ;
22
MODEL DE ANALIZĂ
MORFOSINTACTICĂ A
PRONUMELUI POSESIV (1)
Ai mei au venit când ai tăi au plecat, iar ai săi sunt încă
aşteptaţi să vină.
 ai mei = pronume posesiv, persoana I, un posesor şi mai
multe obiecte posedate, genul masculin, numărul plural,
cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect.
 ai tăi = pronume posesiv, persoana a II-a, un posesor şi
mai multe obiecte posedate, genul masculin, numărul
plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect.
 ai săi = pronume posesiv, persoana a III-a, un posesor şi
mai multe obiecte posedate, genul masculin, numărul
23plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect.
ANALIZĂ MORFOSINTACTICĂ
A PRONUMELUI POSESIV (2)
Aceştia sunt ai mei, iar aceia sunt alor voştri. Materialele
sunt de la ai săi.
 ai mei = pronume posesiv, persoana I, un posesor şi mai
multe obiecte posedate, genul masculin, numărul plural,
cazul nominativ, funcţia sintactică de nume predicativ.
 alor voştri = pronume posesiv, persoana a II-a, mai mulţi
posesori şi mai multe obiecte posedate, genul masculin,
numărul plural, cazul genitiv, funcţia sintactică de nume
predicativ.
 de la ai săi = pronume posesiv, persoana a III-a, un
posesor şi mai multe obiecte posedate, genul masculin,
numărul plural, cazul acuzativ cu prepoziţia compusă „de
24la”, funcţia sintactică de nume predicativ.
ANALIZĂ MORFOSINTACTICĂ
A PRONUMELUI POSESIV (3)
Sfaturile de la ai mei le accept. Sfaturile alor ai mei le accept.
Succesul datorită alor tăi nu-l uit.
 de la ai mei = pronume posesiv, persoana a I, un posesor şi mai
multe obiecte posedate, genul masculin, numărul plural, cazul
acuzativ, funcţia sintactică de atribut pronominal, precedat de
compusă „de la”.
 alor ai mei = pronume posesiv, persoana a I, un posesor şi mai
multe obiecte posedate, genul masculin, numărul plural, cazul
genitiv cu articolul posesiv-genitival „alor”, funcţia sintactică
de atribut pronominal.
 datorită alor tăi = pronume posesiv, persoana a II-a, un
posesor şi mai multe obiecte posedate, genul masculin, numărul
plural, cazul dativ cu articolul posesiv-genitival „alor”, funcţia
sintactică de atribut pronominal, precedat de prepoziţia
plurisilabică, simplă „datorită” cu regim de dativ.
25
ANALIZĂ MORFOSINTACTICĂ A
Îi sfătuiesc pe ai voştri să-i cheme în ajutor pe ai noştri. Despre ale noastre
vorbeşte cu ai săi.
 pe ai voştri = pronume posesiv, persoana a II-a, mai mulţi posesori şi mai multe
obiecte posedate, genul masculin, numărul plural, cazul acuzativ, funcţia
sintactică de complement direct, precedat de prepoziţia monosilabică, simplă
„pe”.
 pe ai noştri = pronume posesiv, persoana a I, mai mulţi posesori şi mai multe
obiecte posedate, genul masculin, numărul plural, cazul acuzativ, funcţia
sintactică de complement direct, precedat de prepoziţia monosilabică, simplă
„pe”.
 Despre ale noastre = pronume posesiv, persoana a I, mai mulţi posesori şi mai
multe obiecte posedate, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcţia
sintactică de complement indirect, precedat de prepoziţia plurisilabică, simplă
„despre”.
 cu ai săi = pronume posesiv, persoana a III-a, un posesor şi mai multe obiecte
posedate, genul masculin, numărul plural, cazul acuzativ, funcţia sintactică de
26complement indirect, precedat de prepoziţia monosilabică, simplă „cu”.
ANALIZĂ MORFOSINTACTICĂ A
Spectacolul acesta este mai frumos decât al nostru.
Uneori suntem apreciaţi şi de ai voştri.
 decât al nostru = pronume posesiv, persoana a I,
mai mulţi posesori şi un singur obiect posedat,
genul masculin - neutru, numărul singular, cazul
acuzativ, funcţia sintactică de complement
circumstanţial de mod, precedat de prepoziţia
plurisilabică, simplă „decât”.
 de ai voştri = pronume posesiv, persoana a II-a, mai
mulţi posesori şi mai multe obiecte posedate, genul
masculin, numărul plural, cazul acuzativ, funcţia
sintactică de complement de agent, precedat de
prepoziţia monosilabică, simplă „de”.
27
MODEL DE ANALIZĂ MORFOSINTACTICĂ
A ADJECTIVULUI PRONOMINAL POSESIV
A mea compunere este mai bună decât rezumatul tău. Colegii noştri
concurează cu ai voştri colegi.
 a mea = adjectiv pronominal posesiv, persoana a I, un posesor şi un obiect
posedat (compunere) cu care se acordă în gen, număr şi caz : feminin,
singular, nominativ, precedat de articolul posesiv-genitival „a” (datorită
faptului că stă înaintea obiectului posedat), funcţia sintactică de atribut
adjectival.
 tău = adjectiv pronominal posesiv, persoana a II-a, un posesor şi un obiect
posedat (rezumatul) cu care se acordă în gen, număr şi caz : neutru, singular,
acuzativ, funcţia sintactică de atribut adjectival.
 noştri = adjectiv pronominal posesiv, persoana a I, mai mulţi posesori şi
mai multe obiecte posedate (colegii), genul masculin, numărul plural, cazul
nominativ, funcţia sintactică de atribut adjectival.
 ai voştri = adjectiv pronominal posesiv, persoana a II-a, mai mulţi posesori
şi mai multe obiecte posedate (colegi), cu care se acordă în gen, număr şi caz
: genul masculin, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de articolul
posesiv-genitival „ai” (datorită faptului că stă înaintea obiectului posedat),
28 funcţia sintactică de atribut adjectival.
FORMELE PRONUMELUI DE ÎNTĂRIRE
(şi formele adjectivului pronominal de întărire)

 însumi, însuţi, însuşi ; (singular ; masculin ;
N.A.D.G.)
 însămi, însăţi, însăşi ;(singular ; feminin ; nominativ /
acuz.)
 însemi, înseţi, înseşi ;(singular ; feminin ; dativ / genitiv)
 înşine, înşivă, înşişi ; (plural ; masculin ; N.A.D.G.)
 însene, însevă,înseşi ; însele ; (plural ; feminin)
 NOTĂ : Forme în cazul genitiv există numai la persoana a III-

a, căci eu şi tu nu au genitiv : Părerile sunt ale lui însuşi (ale
Mariei înseşi, ale colegilor înşişi, ale colegelor înseşi).
 NOTĂ : La persoana a III-a, genul feminin, numărul plural
există două forme sinonime : ,,înseşi” şi ,,însele”, dar forma
,,înseşi” este omonimă cu cea de la persoana a III-a, genul
feminin, numărul singular, cazul dativ.
29
ADJECTIVUL PRONOMINAL
DE ÎNTĂRIRE
În limba română actuală se foloseşte numai adjectivul pronominal
de întărire, pentru că însoţeşte :
 SUBSTANTIVE : ,,Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-
ngrozitoare…” (M. Eminescu)
 PRONUME PERSONALE : Ea însăşi a compus poezia.
 PRONUME REFLEXIVE : Ea nu se laudă pe sine însăşi.
 PRONUME DE POLITEŢE : Dumneavoastră înşivă apreciaţi
poezia.
 NOTĂ : Acordul adjectivului pronominal de întărire se face în gen

număr şi caz cu substantivul sau pronumele pe care îl determină.
Dacă substantivele şi pronumele determinate sunt la genuri diferite,
acordul adjectivului pronominal de întărire se face numai cu
masculinul la numărul plural : Noi (Ana şi Dan) înşine plecăm. —
30Dane şi Ano, voi înşivă plecaţi.
DECLINAREA ADJECTIVULUI
DE ÎNTĂRIRE
 vocativ : —————————————————
 nominativ : El însuşi repară. Ea însăşi coase.
 acuzativ : Pe el însuşi îl cheamă. Pe ea însăşi o admiră.
 genitiv : Maşina este a lui însuşi. Hainele sunt ale Anei
înseşi.
 dativ : Îi duce lui însuşi mâncare. Îi face ei înseşi
coafura.
 NOTĂ : Scrierea corectă a formelor pronumelui şi

adjectivului pronominal de întărire se realizează fără
cratimă şi nu se omite ,, i ” final, după consoanele ,, m
”, ,, ţ ”, ,, ş ”.
31
MODEL DE ANALIZĂ
MORFOSINTACTICĂ A PRONUMELUI
DE ÎNTĂRIRE
Ca să-mi treacă de urât, m-am ocupat însămi de toaleta lor.
Însumi am fost acolo. Fii însuţi acolo!
 însămi = pronume de întărire, persoana I, numărul
singular, genul feminin, cazul nominativ, funcţia sintactică
de subiect.
 însumi = pronume de întărire, persoana I, numărul
singular, genul masculin, cazul nominativ, funcţia
sintactică de subiect.
 însuţi = pronume de întărire, persoana a II-a, numărul
singular, genul masculin, cazul nominativ, funcţia
32
A ADJECTIVULUI PRONOMINAL DE
ÎNTĂRIRE
Pe ea însăşi o admiră. Maşina este a lui însuşi. Îi face ei înseşi
coafura. Ea însăşi coase.
 însăşi = adjectiv pronominal de întărire, persoana a III-a, numărul
singular, genul feminin, cazul acuzativ, funcţia sintactică de atribut
adjectival. (acordul în persoană, număr, gen şi caz)
 însuşi = adjectiv pronominal de întărire, persoana a III-a, numărul
singular, genul masculin, cazul genitiv, funcţia sintactică de atribut
 înseşi = adjectiv pronominal de întărire, persoana a III-a, numărul
singular, genul feminin, cazul dativ, funcţia sintactică de atribut
 însăşi = adjectiv pronominal de întărire, persoana a III-a, numărul
singular, genul feminin, cazul nominativ, funcţia sintactică de
atribut adjectival. (acordul în persoană, număr, gen şi caz)
33
PRONUMELE DEMONSTRATIV
 Este pronumele care ţine locul unui substantiv, arătând
apropierea, depărtarea, identitatea şi diferenţierea unui
obiect în raport cu un alt obiect sau alte obiecte.
 Majoritatea pronumelor demonstrative au forme după gen,
după număr şi după cele patru cazuri (N.A.G.D.).
 Pronumele demonstrativ se clasifică în : de apropiere, de
depărtare, de identitate şi de diferenţiere, având forme
literare, populare şi regionale.
 Pronumele demonstrative devin adjective pronominale
când determină substantive, se acordă cu acestea în gen,
număr şi caz, dar nu înlocuiesc în această calitate
substantive.
34
FORME LITERARE ALE PRONUMELUI ŞI ALE
ADJECTIVULUI PRONOMINAL DEMONSTRATIV
 DE APROPIERE : acesta, aceasta, aceştia, acestea
(N.A.) ; acestuia, acesteia, acestora (G.D.) ;
 DE APROPIERE ŞI DIFERENŢIERE : cestălalt,

ceastălaltă, ceştilalţi, cestelalte (N.A.); cestuilalt,
cesteilalte, cestorlalţi, cestorlalte (G.D.);
 DE DEPĂRTARE : acela, aceea, aceia, acelea, cel, cea,
cei, cele (N.A.) ; aceluia, aceleia, acelora, celui,
celei, celor (G.D.) ;
 DE DEPĂRTARE ŞI DIFERENŢIERE : celălalt,
cealaltă, ceilalţi, celelalte (N.A.) ; celuilalt, celeilalte,
celorlalţi, celorlalte (G.D.);
 DE IDENTITATE : acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi
35(N.A.) ; aceluiaşi, aceleiaşi, aceloraşi (G.D.) ;

FORME POPULARE ALE PRONUMELUI ŞI ALE
 DE APROPIERE : ăsta, asta, ăştia, astea
(N.A.) ; ăstuia, ăsteia, ăstora (G.D.) ;
 DE APROPIERE ŞI DIFERENŢIERE : ăstalalt,

astălaltă, ăştilalţi, astelalte (N.A.); ăstuilalt,
ăsteilalte, ăstorlalţi, ăstorlalte (G.D.);
 DE DEPĂRTARE : ăla, aia, ăia, alea (N.A.) ;
ăluia, ăleia, ălora (G.D.)
 DE DEPĂRTARE ŞI DIFERENŢIERE : ălălalt,
ailaltă, ăilalţi, alelalte (N.A.) ; ăluilalt, ăleilalte,
ălorlalţi, ălorlalte (G.D.);
36
FORME RGIONALE ALE PRONUMELUI ŞI ALE
 DE APROPIERE : cesta (aista, ista), ceasta (aiasta,
iasta), ceştia (aiştia, iştia), cestea (aiestea, iestea)
(N.A.) ; cestuia (aistuia), cesteia (aiesteia), cestora
(aiestora)(G.D.) ;
 DE APROPIERE ŞI DIFERENŢIERE : aistalalt
(istalalt), aiastălaltă (istalaltă), aieşilalţi (iştilalţi),
aistelalte, (istelalte) (N.A.); aistuilalt (istuilalt),
aisteilalte (isteilalte), aistorlalţi (istorlalţi),
aistorlalte (istorlalte) (G.D.);
 DE DEPĂRTARE : ăl, a, ăi, ale (N.A.) ;
ălui, ălei, ălor (D.G.) = numai
adjective;
 DE DEPĂRTARE ŞI DIFERENŢIERE : ăllalt,
alaltă, ălalţi, alalte (N.A.) ;
37
LOCUŢIUNI ADVERBIALE ALCĂTUITE CU FORME
FEMININE ALE PRONUMELUI DEMONSTRATIV
 NOTĂ : Formele feminine ale pronumelui
demonstrativ intră în alcătuirea unor locuţiuni
adverbiale care exprimă timpul, cauza, scopul,
concesia :
 astă-noapte, astă-seară, astă-primăvară, astă-
vară, astă-toamnă, astă-iarnă ;
 după aceasta, după asta, după aceea, după aia ;
 de aceea, de aia, de asta ;
 pentru aceasta, pentru asta, pentru aceea, pentru
aia;
 cu toate acestea, cu toate astea ;
38
DECLINAREA PRONUMELUI ŞI
ADJECTIVULUI DEMONSTRATIV
vocativ : —————————————
nominativ : Acesta citeşte. Acest elev
citeşte.
acuzativ : Pe acesta îl întreb. Pe acest
elev îl întreb.
genitiv : Naşii acestuia sunt aici. Naşii
acestui elev sunt aici.
dativ : Acestuia îi vorbesc. Acestui elev îi
39
vorbesc.
PRONUMELUI DEMONSTRATIV
 SB : Aceia au venit când ceilalţi plecau.(N.)
 NP : Ei sunt aceştia care cântau.(N.) Oile sunt ale celorlalţi.(G.) Acestea sunt ca
celelalte.(A.)
 AT : Sfaturile acelora sunt bune. Sugestiile de la aceştia sunt utile. Reuşita graţie
celuilalt e sigură.
 CD : Pe aceştia sfătuiesc să plece, pe ceilalţi îi rog să rămână. (A.)
 CI : Despre acelea cunosc multe. El luptă contra celor din clădire. Le spun
acestora.
 CA : Uneori suntem invitaţi de ceilalţi. (A.)
 CM : Toţi gândesc ca ceştilalţi. (A.)
 CT : Am sosit înaintea celorlalţi (înainte de ceilalţi ; o dată cu ceilalţi).(G; A)
 CL : Nu stau lângă acela (aproape de acela ; în dreptul aceluia).(A.; G)
 CZ : Din cauza celorlalţi a plecat.(G.)
 CS : Vine pentru celălalt.(A.)
40
NOTE DESPRE PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL
PRONOMINAL DEMONSTRATIV
 NOTĂ : Pronumele demonstrativ are forme deosebite după genul şi
numărul substantivului înlocuit :
 Haina aceasta e nouă.(adj.) Haina acesteia e nouă. (pron.)
 Hainele acestea sunt noi. (adj.) Hainele acestora sunt noi.
(pron.)
 NOTĂ : Funcţia sintactică a adjectivelor pronominale
demonstrative este întotdeauna aceea de atribut adjectival
pronominal, indiferent de poziţia lor faţă de substantive, cu
care se acordă în gen, număr şi caz. Adjectivele pronominale
demonstrative de apropiere, de depărtare şi diferenţiere pot sta, în
egală măsură, atât înaintea substantivului (acest om, această fată),
cât şi după el (omul acesta, fata aceasta). Adjectivele pronominale
demonstrative de identitate stau numai în faţa substantivelor: acelaşi
om, aceeaşi fată.
41
PROBLEME ORTOGRAFICE
LA PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV
 Se pronunţă şi se scriu cu ,, i ” final formele :

acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi, aceluiaşi,
aceleiaşi, aceloraşi.
 Se confundă, în scris, formele de feminin
singular ,, aceea ”, ,, aceeaşi ” cu formele de
masculin plural ,, aceia ”, ,, aceiaşi ” : vorba
aceea ; fraţii aceia ; aceeaşi vorbă ; aceiaşi fraţi ;
 Se pronunţă şi se scriu cu ,, -ei- ” , nu cu ,, -ee- ”,
formele de G. D. singular : ,, acesteia ”, ,, aceleia ”
(Cărţile aceleia le voi da acesteia.)
42
A PRONUMELUI DEMONSTRATIV (1)
Aceia au venit când ceilalţi plecau. Ei sunt aceştia care cântau. Oile
sunt ale celorlalţi.
 aceia = pronume demonstrativ de depărtare, genul masculin,
numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect.
 ceilalţi = pronume demonstrativ de depărtare şi diferenţiere, genul
masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de
subiect.
 aceştia = pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin,
numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de nume
predicativ.
 ale celorlalţi = pronume demonstrativ de depărtare şi diferenţiere,
genul masculin, numărul plural, cazul genitiv, articulat cu articolul
posesiv-genitival „ale”, funcţia sintactică de nume predicativ.
43
Acestea sunt ca celelalte. Sfaturile acelora sunt bune.
Sugestiile de la aceştia sunt utile.
 ca celelalte = pronume demonstrativ de depărtare şi
diferenţiere, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ,
funcţia sintactică de nume predicativ, precedat de
prepoziţia simplă, monosilabică „ca”.
 acelora = pronume demonstrativ de depărtare , genul
masculin, numărul plural, cazul genitiv, funcţia sintactică
de atribut pronominal.
 de la aceştia = pronume demonstrativ de apropiere, genul
masculin, numărul plural, cazul acuzativ, funcţia sintactică
de atribut pronominal, precedat de prepoziţia compusă
„de la”.
44
Reuşita graţie celuilalt e sigură. Pe aceştia sfătuiesc să
plece, pe ceilalţi îi rog să rămână.
 graţie celuilalt = pronume demonstrativ de depărtare şi
diferenţiere, genul masculin, numărul singular, cazul dativ,
funcţia sintactică de atribut pronominal, precedat de
prepoziţia simplă, plurisilabică „graţie”.
 pe aceştia = pronume demonstrativ de apropiere, genul
masculin, numărul plural, cazul acuzativ, funcţia sintactică
de complement direct, precedat de prepoziţia simplă,
monosilabică „pe”.
 pe ceilalţi = pronume demonstrativ de depărtare şi
diferenţiere, genul masculin, numărul plural, cazul
acuzativ, funcţia sintactică de complement direct, precedat
45 de prepoziţia simplă, monosilabică „pe”.
Despre acelea cunosc multe. El luptă contra celor din
clădire. Le spun acestora.
 despre acelea = pronume demonstrativ de depărtare , genul
feminin, numărul plural, cazul , funcţia acuzativ, funcţia
sintactică de complement indirect, precedat de prepoziţia
compusă sudată „despre”.
 contra celor = pronume demonstrativ de depărtare , genul
masculin, numărul plural, cazul genitiv, funcţia sintactică
de complement indirect, precedat de prepoziţia simplă,
plurisilabică „contra”.
 acestora = pronume demonstrativ de apropiere, genul
masculin, numărul plural, cazul dativ, funcţia sintactică de
complement indirect.
46
Uneori suntem invitaţi de ceilalţi. Aceia gândesc ca
ceştilalţi.
 de ceilalţi = pronume demonstrativ de depărtare şi
acuzativ, funcţia sintactică de complement de agent,
precedat de prepoziţia simplă, monosilabică „de”.
 aceia = pronume demonstrativ de depărtare, genul
masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia
 ca ceştilalţi = pronume demonstrativ de apropiere şi
acuzativ, funcţia sintactică de complement circumstanţial
de mod, precedat de prepoziţia simplă, monosilabică „ca”.
47
Am sosit înaintea celorlalţi (înainte de ceilalţi ; o dată cu ceilalţi).
 înaintea celorlalţi = pronume demonstrativ de depărtare şi
diferenţiere, genul masculin, numărul plural, cazul genitiv,
funcţia sintactică de complement circumstanţial de timp,
precedat de prepoziţia simplă, plurisilabică „înaintea”.
 înainte de ceilalţi = pronume demonstrativ de depărtare şi
de timp, precedat de locuţiunea prepoziţională „înainte
de”.
 o dată cu ceilalţi = pronume demonstrativ de depărtare şi
de timp, precedat de locuţiunea prepoziţională „o dată cu”.
48
Nu stau lângă acela (aproape de acela ; în dreptul aceluia). Din cauza celorlalţi a
plecat. Vine pentru celălalt.
 lângă acela = pronume demonstrativ de depărtare, genul masculin, numărul
singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc,
precedat de prepoziţia simplă, plurisilabică „lângă”.
 aproape de acela = pronume demonstrativ de depărtare, genul masculin, numărul
singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc,
precedat de locuţiunea prepoziţională „aproape de”.
 în dreptul aceluia = pronume demonstrativ de depărtare, genul masculin, numărul
singular, cazul genitiv, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc,
precedat de locuţiunea prepoziţională „în dreptul”.
 din cauza celorlalţi = pronume demonstrativ de depărtare şi diferenţiere, genul
masculin, numărul plural, cazul genitiv, funcţia sintactică de complement
circumstanţial de cauză, precedat de locuţiunea prepoziţională „din cauza”.
 pentru celălalt = pronume demonstrativ de depărtare şi diferenţiere, genul
masculin, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement
circumstanţial de scop, precedat de prepoziţia simplă, plurisilabică „pentru”.
49
A ADJECTIVULUI PRONOMINAL DEMONSTRATIV
Sfaturile acelor colegi sunt bune. Uneori suntem
invitaţi de ceilalţi vecini. Toţi gândesc ca
ceştilalţi colegi.
 acelor = adjectiv pronominal demonstrativ de
depărtare , genul masculin, numărul plural, cazul
genitiv, funcţia sintactică de atribut adjectival.
 ceilalţi = adjectiv pronominal demonstrativ de
depărtare şi diferenţiere, genul masculin, numărul
plural, cazul acuzativ funcţia de atribut adjectival.
 ceştilalţi = adjectiv pronominal demonstrativ de
apropiere şi diferenţiere, genul masculin, numărul
plural, cazul acuzativ funcţia de atribut adjectival..
50
PRONUMELE INTEROGATIV
 Este pronumele care, în propoziţii interogative directe,
ţine locul substantivelor, pronumelor şi numeralelor
aşteptate ca răspuns la întrebări.
 Majoritatea pronumelor interogative au forme după gen,
 Pronumele interogativ are 9 forme de bază (la N.A.) :
,,cine ?” ; ,,care ?” ; ,,ce ?” ; ,, cât ? ” ; ,, câtă ? ” ; ,,
câţi ? ” ; ,, câte ? ”; ,, al câtelea ? ” ; ,, a câta ? ” ;
 Pronumele interogative devin adjective pronominale când
determină substantive, se acordă cu acestea în gen, număr
şi caz, dar nu înlocuiesc în această calitate substantive.
51
FORMELE PRONUMELUI
INTEROGATIV
(şi formele adjectivului pronominal interogativ)
 ,, cine ? ” ;
 ,, cui ? ” ;
 ,, care ? ” ; ,, cărui(a) ? ” ; ,, cărei(a) ?
” ; ,, căror(a) ?” ;
 ,, ce ? ” ;
 ,, cât ? ” ; ,, câtă ? ” ; ,, câţi ? ” ; ,, câte ? ”;
,, câtor(a) ? ” ;
52 ,, al câtelea ? ” ; ,, a câta ? ” ;

NOTE DESPRE PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL
PRONOMINAL INTEROGATIV
 ,,cine ? ” este numai pronume interogativ , în cazurile N.
A., având forma ,, cui ? ” la G. D.
 ,, care ? ” poate fi pronume sau adjectiv interogativ,
în cazurile N. A., având formele următoare la G. D.: ,,
cărui(a) ?” ; ,, cărei(a) ?” ; ,, căror(a) ? ”
 ,, ce ? ” poate fi pronume sau adjectiv interogativ, având
formă invariabilă, stând numai în cazurile N. A.
 ,, cât ? ” ; ,, câtă ? ” ; ,, câţi ? ” ; ,, câte ? ” sunt pronume
sau adjective interogative, în cazurile N. A., având forma
următoare la G. D.: ,, câtor(a) ? ”
 ,, al câtelea ?”;,,a câta ?” sunt pronume sau adjective
interogative, numai în cazurile N. A.
53
DECLINAREA PRONUMELUI
INTEROGATIV
 vocativ : ———————————————
 nominativ : Cine vine ? Ce pleacă ? Care ştie ?
Câte stau ? Al câtelea vine ?
 acuzativ : Pe cine duci ? Cu ce mergi ? În care
intră ? Pe câte chemi ? Cu a câta vii?
 genitiv : A cui e sacoşa ? Ale cărora sunt
astea ? Ale câtora sunt alea?
 dativ : Cui duci marfa ? Căruia îi faci semne ?
Câtora le spui adevărul ?
54
INTEROGATIV
vocativ : ———————————
nominativ : Ce tren pleacă ? Care elev
ştie ? Câte fete stau ? A câta zi e azi ?
acuzativ : Cu ce tren vii ? În care gară
stă ? Pe câte fete chemi ? În a câta zi vii ?
genitiv : Ale cărui om sunt hainele ?
Ai câtor copii sunt banii ?
dativ : Cărei colege îi duci flori ?
55 Câtor fete le dai mărţişoare ?
FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI
INTEROGATIV ,, cine ? ” ; ,, cui ? ”
 SB : Cine învaţă ? ; Cine înţelege ? ; Cine ştie ? ; Cine răspunde ?
 NP : Cine sunt ei ? ; Ca cine este el ? ; De la cine e asta ? ; A cui
este cartea ? ;
 AT : În casa cui ai intrat? ; Al cui copil eşti? ; Cu al cui caiet ai
venit?
 CD : Pe cine ai chemat ? ; Pe cine l-ai ajutat ? ; Pe cine ai întrebat ?
 CI : Despre cine vorbeşti? ; Împotriva cui ai luptat? ; Cui i-ai spus?
 CA : De către cine eşti deranjat ? ; De cine ai fost ajutat ?
 CM : Ca cine ai alergat la concurs ?
 CT : Înaintea cui ai plecat acasă ? ; După cine ai plecat din clasă ?
 CL : La cine ai fost ? ; Înaintea cui ai locuit ?
 CZ : Din cauza cui ai întârziat ? ; Pentru cine ai fost sancţionat ?
 CS : În favoarea cui munceşti ? ; Pentru cine lucrezi ?
56
FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI INTEROGATIV
,,care?”; ,,cărui(a)?”; ,,cărei(a)?”; ,,căror(a)?”
 SB : Care vrea ? ; Care înţelege ? ; Care ţine minte ? ; Care crede ? ;
Care este disciplinat ?
 NP : Care sunt ei ? ; Ca şi care este el ? ; De la care este caietul ? ; A
căruia este cartea ?
 AT : În casa căruia ai intrat ? ; Cu a cărui minge te joci ? ;
 CD : Pe care ai cunoscut? ; Pe care l-ai chemat? ; Pe care ai întrebat?
 CI : Despre care întrebi?; Contra cărora te-ai opus? ; Căreia i-ai spus?
 CA : De către care ai fost lăudat ? ; De care ai fost criticat ?
 CM : Ca şi care ai scris ? ; Decât care eşti mai bun ? ;
 CT : Înaintea căruia ai plecat ? ; Înainte de care ai sosit ? ; După care
a zis ?
 CL : Lângă care stai ? ; Alături de care şezi ? ; În faţa căruia te-ai
aşezat ?
 CZ : Din cauza căreia ai căzut ? ; Pentru care ai fost pedepsit ?
57CS : Pentru care ai venit ? ; În favoare căruia munceşti ?

PRONUMELUI INTEROGATIV ,, ce ? ”
 SB : Ce se vede ? ; Ce se aude ? ; Ce se gustă ? ; Ce se miroase ? ; Ce
se pipăie ?
 NP : Ce sunt ei ? ; Ca ce este el ? ; De la ce este butonul acesta ?
 AT : ———————————————————————
 CD : Ce vede? ; Ce aude? ; Ce gustă? ; Ce miroase? ; Ce pipăie?
 CI : Despre ce întreabă ? ; La ce te referi ?
 CA : De ce ai fost deranjat ? (— De un zgomot.)
 CM : Ca ce imită vocea mea ?
 CT :———————————————————————
 CL : Lângă ce stai când e furtună ?
 CZ : De ce ai fost pedepsit ?
 CS : Pentru ce munceşti ?
58
PRONUMELUI INTEROGATIV ,, cât ?
” ; ,, câtă ? ” ; ,, câţi ? ” ; ,, câte ? ”; ,, câtor(a)
?”
 SB : Cât se vinde?; Câtă se cumpără?; Câţi plătesc?; Câte vin în piaţă?
 NP : Câţi sunt ei?; De la câţi / câte sunt tezele?; Contra câtora eşti?;
A câtora este terenul ? ;
 AT : În casele câtora ai intrat ? ;
 CD : Cât / câtă vinde zilnic? ; Pe câţi îi refuzi? ; Pe câte le serveşti?;
 CI : Despre câţi / câte ai întrebat?; Contra cărora te opui?; Cărora le
spui?
 CA : De câţi ai fost învins la şah?; De către câte ai fost aplaudat la
concurs ?
 CM : Cu cât vinzi marfa ? ; După câte dintre ele te-ai orientat ? ;
 CT : La cât te trezeşti ? Înaintea câtora ai venit ? ;
 CL : Lângă câţi / câte ai locuit ? ;
 CZ : Din cauza câtora ai întârziat ? ; Pentru câţi ai fost refuzat ? ;
59CS : Pentru câţi ai venit ? ; În vederea cărora ai venit ? ;


PRONUMELUI INTEROGATIV
,, al câtelea ? ” ; ,, a câta ? ”
 SB : Al câtelea se vede ? ; A câta se cumpără ? ;
 NP : Al câtelea este el ? ; De la al câtelea / a câta sunt cărţile ? ;
 AT : În casa al câtelea ai intrat ? ;
 CD : Al câtelea / a câta ai vândut azi ? ; Pe al câtelea l-ai refuzat ? ;
 CI : Despre al câtelea / a câtea ai întrebat ? ;
 CA : De al câtelea / a câta ai fost învins la concurs ? ;
 CM : După a câta dintre ele te-ai orientat ? ;
 CT : La al câtelea te trezeşti ? ;
 CL : Lângă al câtelea / a câta te-ai aşezat ? ;
 CZ : Din cauza al câtelea / a câta ai pierdut concursul ? ;
 CS : Pentru al câtelea / a câta ai venit ? ;
60
ACORDUL ADJECTIVULUI
Adjectivul pronominal interogativ însoţeşte
şi determină în poziţie proclitică un substantiv
dintr-o propoziţie interogativă directă.
Acordul adjectivului pronominal interogativ
se face în gen, număr şi caz cu substantivul pe
care îl determină.
În cazul genitiv există un acord dublu la
adjectivul ,,care” : articolul posesiv se acordă
cu obiectul posedat, iar adjectivul ,,care” se
acordă cu posesorul.
61
Acordul îmbrăţişat :
 Al cărui coleg e câinele ? Al cărei colegă e câinele ?
 A cărui coleg e pisica ? A cărei colegă e pisica ?
 Ai căror colegi sunt cânii ? Ai căror colege sunt cânii ?
 Ale căror colegi sunt pisicile ? Ale căror colege sunt pisicile ?
 Al căror colegi e câinele ? Al căror colege e câinele ?
 A căror colegi e pisica ? A căror colege e pisica ?
 Ai cărui coleg sunt cânii ? Ai cărei colegă sunt cânii ?
 Ale cărui coleg sunt pisicile ? Ale cărei colegă sunt pisicile ?
62
PROBLEME ORTOGRAFICE
ŞI DE PUNCTUAŢIE
 Pronumele interogativ - relativ ,, ce ” formează
silabă cratimată
 cu formele conjuncte ale pronumelui personal : -mi, -ţi,
-i, -l, -o (ce-mi, ce-ţi, ce-i, ce-l, ce-o fac) ;
 cu forma conjunctă ale pronumelui reflexiv : ,, -şi ”
(ce-şi fac) ;
 cu formele conjuncte ale verbului ,, a fi ” : -s, -i, (ce-s
acolo ; ce-i acolo ) ;
 cu formele verbelor auxiliare la perfectul compus,
condiţional - optativ şi viitor popular : ce-am (-ai, -a,
-am, -aţi, -au) făcut ; ce-aş (-ai, -ar, -am, -aţi, -ar) face ;
ce-oi (-i, -a, -om, -ţi, -or) face ;
63
NOTE DESPRE PROBLEME
ORTOGRAFICE ŞI DE PUNCTUAŢIE
 În tempo rapid al vorbirii, alte câteva pronume interogative -
relative , terminate în vocală, acceptă cratimă cu forme
conjuncte ale pronumelui personal şi reflexiv, cu formele
conjuncte ale verbului ,, a fi ”, dar şi cu formele verbelor
auxiliare la perfectul compus, condiţional - optativ şi viitor
popular : cine-mi, cine-ţi, cine-i, cine-l, cine-o fac ; care-mi,
care-ţi, care-i, care-l, care-o fac ; cine-şi face; care-şi face; cine-
s acolo ; cine-i acolo ; care-s acolo ; care-i acolo ; cine-am (-ai,
-a, -am, -aţi, -au) făcut ; cine-aş (-ai, -ar, -am, -aţi, -ar) face ;
cine-oi (-i, -a, -om, -ţi, -or) face ; care-am (-ai, -a, -am, -aţi,
-au) făcut ; care-aş (-ai, -ar, -am, -aţi, -ar) face ; care-oi (-i, -a,
-om, -ţi, -or) face ;
 Propoziţiile interogative au o intonaţie specifică, redată în scris
prin semnul întrebării, urmat şi de semnul exclamării la
propoziţiile exclamative.
64
A PRONUMELUI INTEROGATIV
Cine ştie ? ; De la ce este butonul acesta ? ; Decât care eşti
mai bun ? ; Pe al câtelea l-ai refuzat ? ;
 cine = pronume interogativ, numărul singular, cazul
nominativ, funcţia sintactică de subiect.
 de la ce = pronume interogativ, invariabil, cazul acuzativ
cu prepoziţia compusă ,, de la ”, funcţia sintactică de nume
predicativ.
 decât care = pronume interogativ, invariabil în gen la
cazurile N.A., cazul acuzativ cu prepoziţia simplă ,, decât ” ,
funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod.
 pe al câtelea = pronume interogativ, genul masculin,
numărul singular, cazul acuzativ cu prepoziţia simplă ,, pe ”,
funcţia sintactică de complement direct.
65
A ADJECTIVULUI PRONOMINAL INTEROGATIV
Ce fel de oameni a venit ? În casa cărui sătean ai
intrat ? De către câte colege ai fost aplaudat la
concurs ?
 ce = adjectiv pronominal interogativ, genul neutru,
numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică
de atribut adjectival.
 cărui = adjectiv pronominal interogativ, genul
masculin, numărul singular, cazul genitiv, funcţia
sintactică de atribut adjectival.
 câte = adjectiv pronominal interogativ, genul
feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcţia
66sintactică de atribut adjectival.
PRONUMELE RELATIV
 Este pronumele care leagă propoziţii subordonate (secundare) de
părţi de vorbire din propoziţiile regente şi care, în propoziţiile
subordonate, înlocuieşte substantive.
 În propoziţiile subordonate atributive, pronumele relative reiau
substantivele, pronumele şi numeralele din regente.
 Majoritatea pronumelor relative au forme după gen, după număr
şi după cele patru cazuri (N.A.G.D.).
 Pronumele relativ are 10 forme de bază simple (la N.A.) :
,,cine” ; ,,care” ; ,,ce” ; ,, cât” ; ,,câtă” ; ,,câţi” ; ,,câte”; ,,al
câtelea” ; ,,a câta” ; ,,de” şi 4 forme de bază compuse (la
N.A.) : ,,cel ce” ; ,,ceea ce” ; ,,cei ce” ; ,,cele ce”;
 Pronumele relative devin adjective pronominale când determină
substantive, se acordă cu acestea în gen, număr şi caz, dar nu
înlocuiesc în această calitate substantive.
67
FORMELE PRONUMELUI
RELATIV
(şi formele adjectivului pronominal relativ)
 ,, cine ” ;
 ,, cui ” ;
 ,, care ” ; ,, cărui(a) ” ; ,, cărei(a) ” ; ,, căror(a) ” ;
 ,, ce ” ; ,, cel ce ” ; ,, ceea ce ” ; ,, cei ce ” ; ,, cele ce ” ;
 ,, celui ce ” ; ,, celei ce ” ; ,, celor ce ” ;
 ,, cât ” ; ,, câtă ” ; ,, câţi ” ; ,, câte ”; ,, câtor(a) ” ;
 ,, al câtelea ” ; ,, a câta ” ;
 ,, de ” = formă populară obţinută prin conversiune din
prepoziţie (foarte rar utilizată)
68
NOTE DESPRE PRONUMELE ŞI
ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV
 ,, cine ” este numai pronume relativ , în cazurile N. A., având forma ,, cui ”
la G. D.
 ,, care ”poate fi pronume sau adjectiv relativ, în cazurile N. A., având
formele următoare la G. D.: ,, cărui(a) ” ; ,, cărei(a) ” ; ,, căror(a) ”
 ,, ce ” poate fi pronume sau adjectiv relativ, având formă invariabilă, stând
numai în cazurile N. A.
 ,, cel ce ” ; ,, ceea ce ” ; ,, cei ce ” ; ,, cele ce ” sunt numai pronume relative
compuse , în cazurile N. A., având formele următoare la G. D. : ,, celui ce ” ;
,, celei ce ” ; ,, celor ce ” ;
 ,, cât ” ; ,, câtă ” ; ,, câţi ” ; ,, câte ” sunt pronume sau adjective relative, în
cazurile N. A., având forma următoare la G. D.: ,, câtor(a) ”
 ,, al câtelea ” ; ,, a câta ” sunt pronume sau adjective relative, numai în
cazurile N. A.
 ,, de ” (= formă populară) este numai pronume relativ , în cazul N. „L-ale
case mari domneşti / De se văd în Stoeneşti / Mândră masă e întinsă …” (V.
Alecsandri)
69
RELATIV
 vocativ : ————————————————————
 nominativ : Aud cine vine. Văd ce pleacă. Văd care ştie.
Ştiu câte stau. Ştiu al câtelea ară.
 acuzativ : Spun pe cine duci. Ştiu cu ce mergi. Aflu în care
intră. Văd pe câte chemi. Ştiu cu a câta vii.
 genitiv : Spun a cui e sacoşa. Aflu ale cărora sunt astea.
Ştiu ale câtora sunt alea.
 dativ : Nu ştiu cui duci marfa. Observ căruia îi faci
semne. Dau flori câtora le spui.
 NOTĂ : Pronumele relativ nu stă în mod necesar în acelaşi
caz cu numele înlocuit : Omul căruia îi faci semne este orb.
(N.),(D.); Persoana căreia îi vorbeşti este surdă. (N.),(D.);
70
ACORDUL PRONUMELUI
RELATIV ,, care ”
Pronumele relativ ,, care ” în cazul genitiv are
un acord încrucişat, pentru că articolul
genitival se referă şi se acordă în gen şi număr
cu un substantiv aflat după pronume, iar
pronumele relativ se referă şi se acordă în gen
şi număr cu un alt substantiv aflat înainte de
articolul genitival:
Ştiu colegul al cărui câine nu muşcă.
Ştiu colega al cărei câine nu muşcă.
71
ACORDUL ÎNCRUCIŞAT ARE
VARIANTELE URMĂTORULUI MODEL: 1.
 Ştiu colegul al cărui câine nu muşcă. Ştiu colega al cărei câine nu muşcă.
 Ştiu colegul a cărui pisică este albă. Ştiu colega a cărei pisică este albă.
 Ştiu colegul ai cărui câini nu muşcă. Ştiu colega ai cărei câini nu muşcă.
 Ştiu colegul ale cărui pisici sunt albe. Ştiu colega ale cărei pisici sunt albe.
 Ştiu colegii al căror câine nu muşcă. Ştiu colegele al căror câine nu muşcă.
 Ştiu colegii a căror pisică este albă. Ştiu colegele a căror pisică este albă.
 Ştiu colegii ai căror câini nu muşcă. Ştiu colegele ai căror câini nu muşcă.
 Ştiu colegii ale căror pisici sunt albe. Ştiu colegele ale căror pisici sunt albe.
NOTĂ : Substantivele: colegul, colega, colegii, colegele
se acordă cu pronumele relative: cărui, cărei, căror, iar
articolele posesive (genitivale) al se acordă cu
substantivul câine, a cu substantivul pisică, ai cu
substantivul câini, ale cu substantivul pisici.
72
 Colegul al cărui câine nu muşcă e aici. Colega al cărei câine nu muşcă e aici.
 Colegul a cărui pisică este albă a plecat. Colega a cărei pisică este albă a plecat.
 Colegul ai cărui câini nu muşcă e aici. Colega ai cărei câini nu muşcă e aici.
 Colegul ale cărui pisici sunt albe a plecat. Colega ale cărei pisici sunt albe a plecat.
 Colegii al căror câine nu muşcă sunt aici. Colegele al căror câine nu muşcă sunt aici.
 Colegii a căror pisică este albă au plecat. Colegele a căror pisică este albă au plecat.
 Colegii ai căror câini nu muşcă sunt aici. Colegele ai căror câini nu muşcă sunt aici.
 Colegii ale căror pisici sunt albe au plecat. Colegele ale căror pisici sunt albe au plecat.
NOTĂ : Substantivele: colegul, colega, colegii, colegele

se acordă cu pronumele relative: cărui, cărei, căror, iar
articolele posesive (genitivale) al se acordă cu
substantivul câine, a cu substantivul pisică, ai cu
substantivul câini, ale cu substantivul pisici.
73
 … colegul al cărui câine… … colega al cărei câine…
 … colegul a cărui pisică… … colega a cărei pisică…
 … colegul ai cărui câini … … colega ai cărei câini…
 … colegul ale cărui pisici… … colega ale cărei pisici…
 … colegii al căror câine… … colegele al căror câine…
 … colegii a căror pisică… … colegele a căror pisică…
 … colegii ai căror câini… … colegele ai căror câini…
 … colegii ale căror pisici… … colegele ale căror pisici…
NOTĂ : Articolul genitival poate fi precedat de prepoziţii şi locuţiuni

prepoziţionale : Colegul despre al cărui câine… ; Colegul faţă de al cărui
câine…;
NOTĂ : Articolul genitival poate lipsi : Elevul în banca căruia scriu
absentează. Elevul în faţa căruia vorbesc mi-e prieten. = Elevul în a cărui bancă
scriu absentează.
74
RELATIV
 vocativ : ———————————————
 nominativ : Aflu ce tren pleacă. Notez care elev
ştie. Aflu câte fete stau. Nu ştiu a câta zi e azi.
 acuzativ : Aflu cu ce tren vii. Întreb în care gară
stă. Ştiu pe câte fete chemi. Aflu în a câta zi vii.
 genitiv : N-am întrebat ale cărui om sunt
hainele. Număr ai câtor copii sunt banii.
 dativ : Nu ştiu cărei colege îi duci flori. Aflu
câtor fete le dai mărţişoare.
75
PRONOMINAL RELATIV ,,care”
 Adjectivul pronominal relativ însoţeşte şi
determină în poziţie proclitică un substantiv dintr-o
propoziţie subordonată. El leagă subordonata de
regentă.
 Acordul adjectivului pronominal relativ se face în
gen, număr şi caz cu substantivul pe care îl
determină.
 În cazul genitiv, la adjectivul ,, care ” există un
dublu acord, numit acord îmbrăţişat: articolul
posesiv se acordă cu obiectul posedat, iar
adjectivul ,, care ” se acordă cu posesorul.
76
ACORDUL ÎMBRĂŢIŞAT ARE
URMĂTORUL MODEL: (1)
 Ştiu al cărui coleg e câinele. Ştiu al cărei colegă e câine.
 Ştiu a cărui coleg e pisica. Ştiu a cărei colegă e pisica.
 Ştiu ai cărui coleg sunt câinii. Ştiu ai cărei colege sunt câinii.
 Ştiu ale cărui coleg sunt pisicile. Ştiu ale cărei colege sunt pisicile.
 Ştiu al căror colegi e câinele. Ştiu al căror colege e câinele.
 Ştiu a căror colegi e pisica. Ştiu a căror colege e pisica.
 Ştiu ai căror colegi sunt câinii. Ştiu ai căror colege sunt câinii.
 Ştiu ale căror colegi sunt pisicile. Ştiu ale căror colege sunt pisicile.
NOTĂ : Articolele posesive (genitivale) al se acordă cu

substantivul câinele, a cu substantivul pisica, ai cu
substantivul câinii, ale cu substantivul pisicile. Pronumele
relative: cărui, cărei, căror, se acordă cu substantivele: coleg,
colegă, colegi, colege.
77
ACORDUL ÎMBRĂŢIŞAT ARE
URMĂTORUL MODEL: (2)
 … al cărui coleg e câinele … … al cărei colegă e câinele …
 … a cărui coleg e pisica … … a cărei colegă e pisica …
 … ai căror colegi sunt cânii … … ai căror colege sunt cânii …
 … ale căror colegi sunt pisicile … … ale căror colege sunt pisicile …
 … al căror colegi e câinele … … al căror colege e câinele…
 … a căror colegi e pisica … … a căror colege e pisica …
 … ai cărui coleg sunt cânii … … ai cărei colegă sunt cânii …
 …ale cărui coleg sunt pisicile … … ale cărei colegă sunt pisicile …
NOTĂ : Articolele posesive (genitivale) al se acordă cu
substantivul câinele, a cu substantivul pisica, ai cu
substantivul câinii, ale cu substantivul pisicile. Pronumele
relative: cărui, cărei, căror, se acordă cu substantivele: coleg,
colegă, colegi, colege.
78
RELATIV ,, cine ” ; ,, cui ”
 SB : Cine învaţă reuşeşte. ; Cine înţelege studiază. ; Cine ştie răspunde. ; Cine
răspunde e premiat.
 NP : Nu ştiu cine sunt ei. ; Nu spun ca cine-i el. ; De la cine e asta ştiu. ; A cui este
cartea e aici ;
 AT : Ştiu în casa cui ai intrat. ; Voi afla al cui copil eşti. ; Ştiu cu al cui caiet ai
venit.
 CD : Pe cine ai chemat nu vine. ; Pe cine l-ai ajutat nu merită. ; Pe cine ai întrebat
ştie.
 CI : Cunosc despre cine vorbeşti. ; Împotriva cui ai luptat e aici. ; Cui i-ai spus a
uitat.
 CA : De către cine eşti deranjat se va scuza. ; Te va ajuta de cine ai fost ajutat.
 CM : Ca cine ai alergat la concurs, n-a fost premiat.
 CT : Înaintea cui ai plecat acasă nu se ştie. ; După cine ai plecat din clasă, nu ştiu.
 CL : Am aflat la cine ai fost. ; Cunosc înaintea cui ai locuit.
 CZ : Din cauza cui ai întârziat, nu ştiu. ; Ştiu pentru cine ai fost sancţionat.
 CS : În favoarea cui munceşti am aflat. ; Pentru cine lucrezi nu-mi pasă.
79
RELATIV ,,care”; ,,cărui(a)”; ,,cărei(a)”; ,,căror(a)”
 SB : Care vrea se abţine. ; Care înţelege ştie. ; Care ţine minte greşeşte mai puţin. ; Uneori
este fericit cel care crede. ; Elevul care este disciplinat e respectat de colegi.
 NP : Nu bănuim care sunt ei. ; Vom afla de la care este caietul. ; Nu se ştie a căruia este
cartea. ; Nu se bănuieşte împotriva căreia dintre ele este.
 AT : Se ştie în casa căruia ai intrat. ; Cu a cărui minge te joci se va supăra. ; Elevul cu
părinţii căruia am vorbit nu mai întârzie la ore.
 CD : Ştiu pe care ai cunoscut. ; Pe care l-ai chemat e aici. ; Pe care ai întrebat e dus.
 CI : Despre care întrebi e acolo.; Contra cărora te-ai opus nu-s la noi. ; Căreia i-ai destăinuit
nu păstrează secrete.
 CA : Vei fi păcălit de către care ai fost lăudat. ; De care ai fost criticat vei fi ajutat.
 CM : Nu mi-ai mărturisit ca şi care ai scris. ; Ştiu decât care eşti mai bun. ;
 CT : Înaintea căruia ai plecat te-a bârfit. ; Nu cunosc acum înainte de care ai sosit. ; Nu ştiu
după care a zis poezia.
 CL : Nu văd lângă care stai. ; Alături de care şezi e zgomot. ; În faţa căruia te-ai aşezat,
scaunul e rezervat.
 CZ : Asta e fata din cauza căreia ai căzut. ; Acesta-i colegul pentru care ai fost pedepsit.
 CS : Nu ştiu pentru care ai venit. ; Cunosc în favoare căruia munceşti.
80
RELATIV ,, ce ”
 SB : Eu vând numai ce se vede. ; Nu pricep ce se aude. ; Uneori e
neplăcut ce se gustă. ; Câinele descoperă ce se miroase. ; Orbul
descoperă ce se pipăie.
 NP : N-am aflat ce sunt ei. ; Ştim toţi ca ce este el. ; N-am descoperit
de la ce este butonul acesta.
 AT : —————————————————————————
 CD : Fiecare om cunoaşte numai ce vede, ce aude, ce gustă, ce
miroase, ce pipăie.
 CI : N-am auzit despre ce întreabă. ; Nu ştiu la ce te referi.
 CA : Te-ai enervat foarte tare de ce ai fost deranjat. (— de zgomot )
 CM --> Nu-ţi aminteşti ca ce imită vocea mea.
 CT : —————————————————————————
 CL : Să fii atent lângă ce stai când e furtună.
 CZ : N-ai înţeles de ce ai fost pedepsit.
81CS : Eşti plătit puţin pentru ce munceşti.


RELATIV ,,cel ce” ; ,,ceea ce” ; ,,cei ce” ; ,,cele ce”
 SB : Eu vând numai ceea ce se vede. ; Nu pricepe
cel ce n-aude. ; Uneori sunt supăraţi cei ce nu
gustă. ; Câinele descoperă cele ce le miroase. ;
Orbul descoperă ceea ce se pipăie.
 NP : N-au aflat cei ce sunt ei. ;
 AT : ——————————————————
 CD : Îl cunosc bine numai pe cel ce l-am ajutat.
 CI : N-am auzit despre cel ce mă întrebi. ;
 CA : De cel ce ai fost deranjată tu am fost ajutată
eu.
 CL : Să fii atent lângă cel ce stai.
82
RELATIV ,,cât” ; ,,câtă” ; ,,câţi” ; ,,câte”; ,,câtor(a)”
 SB : Aduce la piaţă numai cât se vinde. ; Nu ştiu câtă se cumpără. ; Câţi
plătesc imediat sunt mai puţini. ; Câte vin în piaţă cumpără rochii de vară.
 NP : Nu ştim câţi sunt ei. ; Am numărat de la câţi / câte sunt teze mai bune. ;
Am aflat contra câtora eşti ? ; Nu ne pasă a câtora este terenul.
 AT : În casele câtora ai intrat ai fost servit corect.
 CD : Nu calculează cât / câtă vinde zilnic. ; Pe câţi îi refuzi te ţin minte. Pe
câte le serveşti nu vor uita niciodată.
 CI : Despre câţi / câte ai întrebat vom afla acum. ; Contra cărora te opui nu-s
de acord. ; Le pare rău cărora le refuzi.
 CA : Nici tu nu ştii de câţi ai fost învins la şah. ; E de mirare de către câte ai
fost aplaudat la concurs.
 CM : Cu cât vinzi marfa nu mă interesează. ; Nu ştiu după câte dintre ele te-
ai orientat.
 CT : E târziu la cât te trezeşti. ; Înaintea câtora ai venit n-am ţinut socoteală.
 CL : Lângă câţi / câte ai locuit nu-ţi aminteşti
 CZ : Uiţi din cauza câtora ai întârziat. ; Pentru câţi ai fost refuzat n-ai uitat.
 CS : Pentru câţi ai venit aveai obligaţie. ; În vederea câtora ai venit nu ştiu.
83
RELATIV ,, al câtelea ” ; ,, a câta ”
 SB : Al câtelea se vede n-ai numărat. ; A câta se cumpără voi şti
imediat.
 NP : Al câtelea este el nu-s curios. ; De la al câtelea / a câta sunt
cărţile vom afla.
 AT : În casa al câtelea ai intrat nimeni nu ştie.
 CD : Al câtelea / a câta ai vândut azi vei şti acum. ; Pe al câtelea l-ai
refuzat nu ştii.
 CI : Despre al câtelea / a câtea ai întrebat sunt curios.
 CA : De al câtelea / a câta ai fost învins la concurs nu-ţi aminteşti.
 CM : După a câta dintre ele te-ai orientat nu-s interesat.
 CT : La al câtelea te trezeşti, eu dorm.
 CL : Lângă al câtelea / a câta te-ai aşezat n-am numărat.
 CZ : Din cauza al câtelea / a câta ai pierdut concursul nu eşti curios.
84CS : Pentru al câtelea / a câta ai venit nimeni nu numără.


TIPURI DE SUBORDONATE INTRODUSE
PRIN PRONUME RELATIVE ,,cine”; ,,cui”
 Subiectivă : Cine are rânduială / cruţă multă

osteneală. Nu se ştie / cui telefonează.
 Predicativă : Problema e / cine te ascultă {pe cine
cunoşti, ai cui sunt banii, cui te adresezi}.
 Atributivă : Se pune întrebarea / cine vrea {la cine
apelăm, ale cui sunt cărţile, cui oferim flori}.
 Completivă directă : N-a ştiut / cine a tras {pe cine a
nimerit, la cine să fugă, a cui e maşina}.
 Completivă indirectă : Nu s-a gândit / cine a fost{la
cine să vină, a cui e vina, cui să spună}.
 Circumstanţială de loc : Mergem / la cine ne invită
85 {la cine ne cheamă, la cine ne doreşte}.

PRIN PRONUME RELATIVE ,,care”
 Subiectivă : Care începe bine / sfârşeşte frumos. Să nu
vină / căruia nu-i place.
 Predicativă : Întrebarea e / care poate {pe care alegi,
al căruia e avantajul, căruia îi place}.
 Atributivă : Se pune problema / care ştie {pe care
contăm, a căruia-i dorinţa, a cărora-i obligaţia}
 Completivă directă : I-am întrebat / care pleacă {a
căruia e maşina, căruia îi plătesc}
 Completivă indirectă : Nu-mi amintesc / care a fost
{ pe care l-am invitat, cărora le-am ajutat}
 Circumstanţială de loc : Mergem / la care ne cheamă
86 {la care-i mai frumos, în care-i mai curat}

PRIN PRONUME RELATIVE ,,ce”
 Subiectivă : Ce vrea el / nu se poate. Nu-i convine / ce
are. Ce-i în mână / nu-i minciună.
 Predicativă : Fiecare devine / ce vrea {ce doreşte, ce
visează, ce poate, ce-l interesează}.
 Atributivă : Sunt lucruri / ce-mi doresc {ce-mi plac,
ce-mi trebuie, ce-mi folosesc}.
 Completivă directă : Nu spune / ce gândeşte {ce
speră, ce-l doare, ce-l supără, ce-l interesează}.
 Completivă indirectă : Am fost uimită / de ce-am
văzut {de ce-am auzit, la ce-am participat}.
 Circumstanţială de loc : Mă îndrept / spre ce-i acolo
87 {spre ce se vede acolo}
PRIN PRONUME RELATIVE ,,cel ce”
 Subiectivă : Cel ce este modest / nu se laudă. Cei ce n-
au minte / nu-şi bat capul.
 Predicativă : Fiecare devine / ceea ce-şi doreşte { ceea
ce vor părinţii, ceea ce nici nu visează}.
 Atributivă : Toate / cele ce învaţă / sunt premiante.
Multe / din cele ce spun / sunt adevărate.
 Completivă directă : Ceea ce vrea el / nu vreau eu. Îţi
aduc / ceea ce îţi trebuie.
 Completivă indirectă : Mă gândesc / la ceea ce spui.
Le vorbesc / celor ce mă ascultă.
 Circumstanţială de loc : Merg / spre cele ce mă
88 aşteaptă {spre cei ce se văd acolo}.

PRIN PRONUME RELATIVE ,,cât”; ,,câtă”
 Subiectivă : Cât / câtă s-a vândut / nu se ştie. Se

observă / câţi / câte lipsesc la inventar.
 Predicativă : Întrebarea este / cât / câtă s-a distrus
{ cât / câtă a rămas, cât / câtă se vinde}.
 Atributivă : Toate / câte le spune / sunt adevărate.
Toţi / câţi pleacă / se vor întoarce.
 Completivă directă : Am întrebat / cât / câtă s-a
vândut. N-am aflat / câţi / câte lipsesc la şcoală.
 Completivă indirectă : Mă gândesc / la câţi / la câte
lipsesc la inventar { câtora le plac florile}.
 Circumstanţială de loc : Am fost / la câţi / la câte m-
89 ai trimis.
PRIN PRONUME RELATIVE ,,al câtelea”
 Subiectivă : Al câtelea s-a întors sănătos / nu se

cunoaşte.
 Predicativă : Întrebarea este / Al câtelea voi fi pe lista
celor admişi.
 Atributivă : ————————————————
 Completivă directă : Am înţeles / pe al câtelea voi
călări mâine.
 Completivă indirectă : Nu-mi amintesc / a câta se
desfăşoară în Canada.
 Circumstanţială de loc : Mă aşez / lângă al câtelea
îmi spui.
90
TIPURI DE SUBORDONATE INTRODUSE PRIN
ADJECTIVELE PRONOMINALE RELATIVE
 NOTĂ : introduc aceleaşi tipuri de subordonate ca
pronumele relative omonime.
 Subiectivă : Care lucru începe bine / sfârşeşte frumos. Să nu
vină / cărui om nu-i place lucrul.
 Predicativă : Întrebarea e / care elev poate {pe care colegă
alegi, al cărui om e avantajul}.
 Atributivă : Se pune problema / care copil ştie {pe care elev
contăm, a cărui om e dorinţa asta.
 Completivă directă : I-am întrebat / care maşină pleacă {a
cărui şofer e maşina, cărui om îi duc}.
 Completivă indirectă : Nu-mi amintesc / care coleg a fost { pe
care poet l-am invitat}
 Circumstanţială de loc : Mergem / la care persoană ne cheamă
{în care loc e mai frumos}
91
CONVERSIUNEA PRONUMELUI
RELATIV
 în prepoziţie : cât = (Înalt cât casa.)
 în adverbe : ce = ( N-ai idee ce bine se descurcă.)
 cât = (Răcni cât putu.)
 în pronume nehotărâte : care = fiecare, unii, alţii (Le porunci să
meargă care de unde au venit. Zări creste de munţi, care mai
mari, care mai mici.)
 cine = oricine (Zică cine ce vrea.)
 ce = orice ( Facă ce-o vrea.)
 câţi = oricâţi ( Câţi îl văd de el se plâng.)
 în locuţiuni conjuncţionale : după ce, până ce, imediat ce,
îndată ce, din moment ce, în timp ce, de vreme ce, o dată ce,
 în locuţiuni adverbiale : după care = după aceea, care (mai) de
care = pe întrecute
92
MODEL DE ANALIZĂ
RELATIV (1)
Cine are rânduială / cruţă multă osteneală. Nu se ştie /
cui telefonează.
 cine = pronume relativ simplu, substituie un
substantiv necunoscut, numărul singular, cazul
nominativ, funcţia sintactică de subiect simplu în
propoziţia subordonată subiectivă pe care o introduce
în frază.
 cui = pronume relativ simplu, substituie un substantiv
necunoscut, numărul singular, cazul dativ, funcţia
sintactică de complement indirect în propoziţia
subordonată subiectivă pe care o introduce în frază.
93
ANALIZĂ A PRONUMELUI RELATIV (2)
Problema e pe cine cunoşti, {ai cui sunt banii, cui te

adresezi}.
 pe cine = pronume relativ simplu, substituie un substantiv
necunoscut, numărul singular, cazul acuzativ cu prepoziţia
simplă, monosilabică „pe”, funcţia sintactică de
complement direct în propoziţia subordonată predicativă.
 ai cui = pronume relativ simplu, substituie un substantiv
necunoscut, numărul plural, cazul genitiv, precedat de
articolul posesiv-genitival „ai”, funcţia sintactică de nume
predicativ, în propoziţia subordonată predicativă pe care o
introduce în frază.
 cui = pronume relativ simplu, substituie un substantiv
necunoscut, numărul singular, cazul dativ, funcţia sintactică
de complement indirect în propoziţia subordonată
94predicativă pe care o introduce în frază.
Se pune problema / care ştie {pe care contăm, a căruia-i

dorinţa, a cărora le este obligaţia}
 care = pronume relativ simplu, substituie un substantiv necunoscut,
numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect simplu
în propoziţia subordonată atributivă pe care o introduce în frază.
 pe care = pronume relativ simplu, substituie un substantiv necunoscut,
numărul singular, cazul acuzativ cu prepoziţia simplă, monosilabică
„pe”, funcţia sintactică de complement direct în propoziţia subordonată
atributivă pe care o introduce în frază.
 a căruia= pronume relativ simplu, substituie un substantiv necunoscut,
numărul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv-genitival
„a”, funcţia sintactică de nume predicativ, în propoziţia subordonată
 a cărora = pronume relativ simplu, substituie un substantiv necunoscut,
numărul plural, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv-genitival
„a”, funcţia sintactică de nume predicativ, în propoziţia subordonată
95
MODEL DE ANALIZĂ
RELATIV (4)
Nu spune / ce gândeşte {ce speră, ce-l
doare, ce-l supără, ce-l interesează}.
 ce (gândeşte, speră) = pronume relativ simplu,
substituie un substantiv necunoscut, numărul singular,
cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct
în propoziţia subordonată completivă directă pe care o
 ce (doare, supără, interesează) = pronume relativ
simplu, substituie un substantiv necunoscut, numărul
singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect
simplu în propoziţia subordonată completivă directă pe
care o introduce în frază.
96
Mă gândesc / la ceea ce spui. Le vorbesc / celor ce mă ascultă. Am fost /
la câţi / la câte m-ai trimis.
 la ceea ce = pronume relativ compus, substituie un substantiv
necunoscut, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ cu
prepoziţia simplă, monosilabică „la”, funcţia sintactică de
complement indirect în propoziţia subordonată completivă indirectă
pe care o introduce în frază.
 celor ce = pronume relativ compus, substituie un substantiv
necunoscut, numărul plural, genul masculin / feminin, cazul dativ,
funcţia sintactică de subiect în propoziţia subordonată completivă
indirectă pe care o introduce în frază.
 la câţi / la câte = pronume relativ simplu, substituie un substantiv
necunoscut, numărul plural, genul masculin / feminin, cazul acuzativ
cu prepoziţia simplă, monosilabică „la”, funcţia sintactică de
complement circumstanţial de loc în propoziţia subordonată
97circumstanţială de loc pe care o introduce în frază.
MODEL DE ANALIZĂ
RELATIV (6)
Mă aşez / lângă al câtelea îmi spui. Nu-mi amintesc / a
câta se desfăşoară în Canada.
 lângă al câtelea= pronume relativ simplu, substituie un
substantiv necunoscut, numărul plural, genul masculin,
cazul acuzativ cu prepoziţia simplă, plurisilabică
„lângă”, funcţia sintactică de complement
circumstanţial de loc în propoziţia subordonată
circumstanţială de loc pe care o introduce în frază.
 a câta = pronume relativ simplu, substituie un
substantiv necunoscut, numărul singular, genul
feminin, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect
simplu în propoziţia subordonată completivă indirectă
pe care o introduce în frază.
98
A ADJECTIVULUI PRONOMINAL RELATIV 1.
Care lucru începe bine / sfârşeşte

frumos. Să nu vină / cărui om nu-i
place lucrul.
 care (lucru) = adjectiv pronominal relativ, genul
neutru, numărul singular, cazul nominativ,
funcţia sintactică de atribut adjectival în
propoziţia subordonată subiectivă.
 cărui(om) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul dativ, genul
masculin, funcţia sintactică de atribut adjectival
în propoziţia subordonată subiectivă.
99
Întrebarea e / care elev poate {ce carte

alegi, al cărui om e avantajul}.
 care (elev) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia
sintactică de atribut adjectival în propoziţia
subordonată predicativă.
 ce (carte) = adjectiv pronominal relativ, genul feminin,
numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de
atribut adjectival în propoziţia subordonată predicativă.
 al cărui (om) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul genitiv, funcţia
subordonată predicativă.
10
Se pune problema / al câtelea copil ştie {pe care

elev contăm, a cărui om e dorinţa asta.
 al câtelea (copil) = adjectiv pronominal relativ, genul
sintactică de atribut adjectival în propoziţia subordonată
atributivă.
 (pe) care (elev) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia
atributivă.
 a cărui (om) = adjectiv pronominal relativ, genul masculin,
numărul singular, cazul genitiv, funcţia sintactică de atribut
adjectival în propoziţia subordonată atributivă.
10
I-am întrebat / a câta maşină pleacă {a cărei

persoane e maşina, cărui om îi duce marfă}.
a câta (maşină) = adjectiv pronominal relativ, genul
feminin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia
completivă directă.
 a cărei (persoane) = adjectiv pronominal relativ, genul
feminin, numărul singular, cazul genitiv, funcţia sintactică
de atribut adjectival în propoziţia subordonată completivă
directă.
 cărui (om) = adjectiv pronominal relativ, genul masculin,
numărul singular, cazul dativ, funcţia sintactică de atribut
adjectival în propoziţia subordonată completivă directă.
10
Nu-mi amintesc / care coleg a

fost { pe care poet l-am invitat}
 care (coleg) = adjectiv pronominal relativ, genul
subordonată completivă indirectă.
 (pe) care (poet) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia
subordonată completivă indirectă.
10
PRONUMELE PERSONAL
 Este pronumele care desemnează diferitele persoane, adică persoana I
ţine locul vorbitorului (eu, noi), persoana a II-a ţine locul
interlocutorului (tu, voi) şi persoana a III-a ţine locul persoanei
absente dintr-un dialog (el, dânsul, ea, dânsa, ei, dânşii, ele, dânsele),
dar ţine locul şi numelui unui obiect oarecare.
 Pronumele personal are forme accentuate şi neaccentuate, care diferă
după persoană, după număr, după gen (numai la persoana a III-a) şi
după cele cinci cazuri (V.N.A.G.D.).
 Pronumele personal se clasifică în trei grupe, după cele trei persoane
pe care le are: persoana şi persoanele care vorbesc (eu ─ noi),
persoana şi persoanele cu care se vorbeşte (tu ─ voi) şi persoana şi
persoanele despre care se vorbeşte (el ─ ea, dânsul ─ dânsa, ei ─ ele,
dânşii ─ dânsele).
 Pronumele personal are 15 forme conjuncte (care se leagă prin
cratimă de alte cuvinte) şi 5 forme neaccentuate care au valoare neutră
(fără funcţie sintactică) în dativul etic ori aparţin unor locuţiuni
verbale sau expresii populare.
10
FORMELE PRONUMELUI PERSONAL
(la numărul singular)
 vocativ : ———— ,, tu ! ”—————————
 nominativ : ,,eu ; tu ; el ; ea ; dânsul , dânsa”
 acuzativ : ,,(pe) mine, mă, m ; (pe) tine, te ; (pe) el, îl, l ;
(pe) ea, o (pe) dânsul , (pe) dânsa ;”
 genitiv : ,,(al, a, ai, ale) lui ; (al, a, ai, ale) ei ; (al, a, ai, ale)
dânsului , (al, a, ai, ale) dânsei ;”
 dativ : ,,mie, îmi, mi ; ţie, îţi, ţi ; lui, îi, i ; ei, îi,
i ; dânsului , dânsei ;”
 NOTĂ : În toate cazurile, pronumele subliniate sunt forme

lungi (accentuate), iar în cazurile acuzativ şi dativ , pe lângă
formele lungi, există şi forme scurte (neaccentuate), care nu
sunt
10
subliniate.
FORMELE PRONUMELUI PERSONAL
(la numărul plural)
 vocativ : ———— ,, voi ! ”———————————
 nominativ : ,, noi ; voi ; ei ; ele ; dânşii , dânsele ”
 acuzativ : ,,(pe) noi, ne ; (pe) voi, vă, v ; (pe) ei, îi, i ; (pe)
ele, le ; (pe) dânşii , (pe) dânsele”
 genitiv : ,,(al, a, ai, ale) lor ; (al, a, ai, ale) dânşilor , (al, a,
ai, ale) dânselor ”
 dativ : ,,nouă, ne, ni ; vouă, vă, vi, v ; lor, le, li ;
dânşilor , dânselor ”
 NOTĂ : În toate cazurile, pronumele subliniate sunt forme

lungi (accentuate), iar în cazurile acuzativ şi dativ , pe lângă
formele lungi, există şi forme scurte (neaccentuate), care nu
sunt
10
subliniate.
DECLINAREA PRONUMELUI PERSONAL
Persoana I singular
vocativ : —————————
nominativ : ,,Eu lucrez.”
acuzativ : ,,Pe mine mă ajută
cine m-a învăţat.”
genitiv : —————————
dativ : ,,Mie îmi vorbeşte
cine mi-a ajutat.”
10
Persoana a II - a singular
vocativ : ,, —Tu, vino aici !”
nominativ : ,,Tu lucrezi.”
acuzativ : ,,Pe tine te ajută
cine te-a învăţat.”
genitiv : ————————
dativ : ,,Ţie îţi vorbeşte cine
ţi-a ajutat.”
10
Persoana a III - a singular (1)
vocativ : ———————————
nominativ : ,,El lucrează.” ,,Ea cântă.”
acuzativ : ,,Pe el îl ajută cine l-a învăţat.”
,,Pe ea o ajută cine a învăţat-o.”
genitiv : ,,Interesanta muncă a lui şi
frumosul cântec al ei sunt folositoare.”
dativ : ,,Lui îi vorbeşte cine i-a
ajutat.” ,,Ei îi vorbeşte cine i-a ajutat.”
10
Persoana a III - a singular (2)
vocativ : ——————————————
nominativ : ,, Dânsul lucrează.” ,,Dânsa
cântă.”
acuzativ : ,,Pe dânsul îl ajută cine l-a învăţat.”
,,Pe dânsa o ajută cine a învăţat-o.”
genitiv : ,,Interesanta muncă a dânsului şi
frumosul cântec al dânsei sunt folositoare.”
dativ : ,,Dânsului îi vorbeşte cine i-a
ajutat.” ,,Dânsei îi vorbeşte cine i-a ajutat.”
11
Persoana I plural
vocativ : ——————————
nominativ : ,,Noi lucrăm.”
acuzativ : ,,Pe noi ne ajută cine
ne-a învăţat.”
genitiv : ——————————
dativ : ,,Nouă ne vorbeşte cine
ne-a ajutat.”
11
Persoana a II - a plural
vocativ : ,, —Voi, veniţi aici !”
nominativ : ,,Voi lucraţi.”
acuzativ : ,,Pe voi vă ajută
cine v-a învăţat.”
genitiv : ————————
dativ : ,,Vouă vă vorbeşte cine
v-a ajutat.”
11
Persoana a III - a plural (1)
vocativ : ——————————
nominativ: ,,Ei lucrează.”,,Ele cântă.”
acuzativ: ,,Pe ei îi ajută cine i-a
învăţat.” ,,Pe ele le ajută cine le-a
învăţat.”
genitiv : ,,Interesanta muncă a lor şi
frumosul cântec al lor sunt utile.”
dativ : ,,Lor le vorbeşte cine le-a
11
ajutat.”
Persoana a III - a plural (2)
vocativ : ———————————
nominativ : ,,Dânşii lucrează.” ,,Dânsele
cântă.”
acuzativ: ,,Pe dânşii îi ajută cine i-a
învăţat.” ,,Pe dânsele le ajută cine le-a
învăţat.”
genitiv : ,,Interesanta muncă a dânşilor şi
frumosul cântec al dânselor sunt utile.”
dativ : ,,Dânşilor le vorbeşte cine le-a
ajutat.” ,,Dânselor le vorbeşte cine le-a
11 dat.”
FORMELE CONJUNCTE ALE
PRONUMELUI PERSONAL
(se leagă cu cratimă de alte cuvinte în poziţie enclitică,
proclitică sau / şi intercalată)
 mi ; ţi ; i ; (enclitică : să-mi duc, nu-mi duc, ce-mi
duc, că-mi duc, de-mi duc, şi-mi duc,
 mă ; te ; l ; pentru a-mi duce, ducându-mi)
 m ; vă ; o ; (proclitică : mi-a dus, mi-ar duce, mi-
aduc, mi-s dragi, mi-s acasă, mi-i frig, mi-l dă)
 ne ; vi ; le ; (intercalată : dându-mi-se, dându-mi-le,
dându-mi-l, dându-mi-i , dă-mi-le, dă-mi-l,
 ni ; v ; li ; dă-mi-i, dusu-mi-am, dusu-mi-l-am,
duce-mi-aş, duce-mi-l-aş )
11
PRONUMELUI PERSONAL
 SB : El învaţă. Dânsa e atentă. Cine sunteţi voi ? Ce au pregătit ei ? Tu vii ?
 NP : Al ei este caietul. Eu sunt eu, tu eşti tu, iar ei nu sunt ca noi, de aceea
noi suntem contra lor.
 AT : Voi, tu şi el, veniţi aici !; Cărţile de la voi nu-s curate. Cartea ei e nouă.
Opinca-i era spartă…
 CD : Pe mine mă ajută cine mă învaţă, iar pe tine te ceartă cine te-a născut.
 CI : Despre al lor ştiu că nu-i place munca şi luptă contra ei.
 CA : De voi , dar şi de ei, am fost ajutată mereu.
 CM : Decât mine învaţă mulţi, dar decât tine învaţă toţi, deci nu ştii ca mine.
 CT : O dată cu noi au pornit, dar au ajuns înaintea lui şi a ei, cu mult timp.
 CL : Înaintea lui stăm de mult timp şi, de aceea, vine pe la noi zilnic.
 CZ : Din cauza ei refuză să mănânce.
 CS : Vine pentru noi, dar lucrează în favoarea lui.
11
PRONUME PERSONALE
FĂRĂ FUNCŢII SINTACTICE
(forme neaccentuate cu valoare neutră)
 în dativul etic (exprimă interesul major al
vorbitorului sau al ascultătorului pentru acţiunea
prezentată sau pentru persoana la care se referă
acţiunea) ,,Acolo de-mi ajungea, / Logofătul ce-mi
făcea ? / Mi ţi-l luă şi mi ţi-l bătea / Şi pe ici ţi-e
drumul fugea…”
 în locuţiuni verbale : a luat-o la fugă = a luat-o la
sănătoasa (=a fugit) ;
 în expresii populare : Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o ! ;
Dă-i cu bere, dă-i cu vin ! Zi-i , măi vere, că le ai cu
11 vioara ! Las-o mai încet !
SUBSTANTIVAREA
PRONUMELUI PERSONAL
prin articulare cu articol hotărât : Eul
fiecărui om nu se confundă cu al altui om.
prin articulare cu articol nehotărât :
Fiecare om are un eu al său.
prin acceptarea unor prepoziţii : Eul
meu nu se confundă cu eul tău.
prin acceptarea unor determinanţi
adjectivali : Fiecare tu este un semn de
întrebare.
11
UTILIZAREA CRATIMEI LA
PRONUMELE PERSONAL (1)
CRATIMA ENCLITICĂ (succedă pronumele)
 dinaintea formelor conjuncte ale verbului ,, a fi ”: mi-i (ţi-i, i-i, ni-i, vi-i, li-i)
dor, (sete, milă…); mi-e (ţi-e, i-e, ni-e, vi-e, li-e) dor … ; mi-s (ţi-s, i-s, ni-s, vi-s,
li-s) acasă ; dinaintea cuvintelor începute cu ,, î ” elidat : mă-ntorc ; mi-
ntind ; ţi-mplinesc
 dinaintea formelor de auxiliar ale perfectului compus : (mi- m-, ţi-, te-, i-,
ne-, le-, l-) v-am (ai, a, am, aţi, au) dus ;
 dinaintea formelor de auxiliar ale condiţionalului -optativ : (mi-, m-, ţi-, i-,
ne-, le-, l-, v-aş (ai, ar, am, aţi, ar) da ;
 dinaintea formelor de auxiliar ale viitorului popular : mi (m, ţi, te, i…)-oi
duce ;
 dinaintea formelor cu iniţială vocalică neaccentuată a indicativului
prezent, imperfect, perfect simplu, mai mult ca perfectul : mi (m, ţi, i, ne
…)-aruncă, mi (m, ţi, i, ne …)-arunca, mi (m, ţi, i, ne …)-aruncai, aruncaşi,
aruncă, mi (m, ţi, i, ne …)-aruncase ;
 NOTĂ : Pronumele sunt reflexive, numai dacă persoana şi numărul lor coincid cu
persoana şi numărul verbului.
11
CRATIMA PROCLITICĂ (precedă pronumele)
 dinapoia formelor de imperativ : du-mi ; du-mi-o ; du-mi-l ; du-ţi, du-ţi-le ; du-ţi-o ; du-i,
du-i-o ; du-i-le ; du-ne, du-ni-le, duceţi-mi, duceţi-mi-o, duceţi-mi-l, duceţi-ne, duceţi-ni-le,
duceţi-vă, duceţi-v-o, duceţi-vi-l, duceţi-vi-le etc.
 dinapoia formelor de gerunziu : ducându-mi, ducându-ţi, ducându-şi, ducându-ne,
ducându-vă, ducându-l, ducând-o, ducându-mi-le, ducându-mi-o, ducându-mi-l, ducându-ţi-l,
ducându-ţi-o, ducându-vi-le, ducându-şi-o etc.
 dinapoia formelor de conjunctiv prezent fără ,, să ”: ducă-mi, ducă-ţi, ducă-şi, ducă-l,
ducă-o, ducă-ne, ducă-vă, ducă-se, ducă-mi-le, ducă-ţi-le, ducă-vi-le, ducă-i, ducă-i-le, ducă-
i-o, ducă-şi, ducă-şi-l, ducă-şi-o, ducă-şi-le, ducă-şi-vă, ducă-ţi, ducă-ţi-le, ducă-ţi-o, ducă-vi-
le etc.
 dinapoia altor forme terminate cu pronumele ,, O ”: (perfect compus) am dus-o, ai
dus-o, a dus-o, aţi dus-o, au dus-o, (condiţional-optativ) aş duce-o, ai duce-o, ar duce-o, am
duce-o, aţi duce-o, aş fi dus-o, ai fi dus-o, ar fi dus-o, am fi dus-o, (viitor) voi duce-o, vei
duce-o, va duce-o, vom duce-o, veţi duce-o, vor duce-o, (infinitiv) pentru a duce-o.
 dinapoia prepoziţiei infinitivului şi a altor cuvinte terminate în una din vocalele ,,
a ”, ,, ă ”, ,, e ”, ,, i ”, ,, u ”: a-mi duce ; ce-mi duc, că-mi duc, de-mi duc, Opinca-i era
spartă…; Cărţile-mi sunt vechi şi-mi trezesc frumoasele-mi amintiri din copilărie. Nu-mi
place vechea-ţi prietenie. NOTĂ : Pronumele sunt reflexive, numai dacă persoana şi
numărul lor coincid cu persoana şi numărul verbului.
12
CRATIMA INTERCALATĂ (intercalează formele pronumelui)
 între formele inverse de perfect compus : dusu-mi-am, dusu-mi-ai, dusu-mi-a, dusu-mi-
l-am, dusu-mi-l-ai, dusu-mi-l-a, dusu-mi-aţi, dusu-mi-au, dusu-ţi-am, dusu-ţi-ai, dusu-ţi-a,
dusu-ne-am, dusu-v-am, dusu-mi-o-am, dusu-mi-o-ai, dusu-mi-o-a, dusu-mi-o-aţi, dusu-mi-
o-au, dusu-mi-le-am, dusu-mi-le-ai, dusu-mi-le-a, dusu-mi-le-aţi, dusu-mi-le-au, dusu-şi-a,
dusu-şi-l-a, dusu-şi-o-a, dusu-mi-am, dusu-s-a, dusu-l-am, dusu-l-ai, dusu-l-a, dusu-l-aţi,
dusu-l-au etc.
 între formele inverse de condiţional -optativ prezent : duce-mi-aş, duce-m-aş, duce-te-
ai, duce-ţi-ai, duce-s-ar, duce-ne-am, duce-v-aţi, duce-mi-l-aş, duce-mi-l-ai, duce-mi-l-ar,
duce-ţi-l-aş, duce-ţi-l-ai, duce-şi-l-ar, duce-ni-l-am, duce-vi-l-aţi, duce-mi-o-aş, duce-ţi-o-aş,
duce-i-o-aş, duce-i-l-aş etc.
 M  între formele inverse de viitor : duce-mi-voi, duce-ţi-vei, duce-şi-va, duce-ne-vor,
duce-vă-vor, duce-şi-vor, duce-mi-le-voi, duce-mi-le-vei, duce-mi-le-va, duce-mi-le-vom,
duce-mi-le-veţi, duce-mi-le-vor, duce-ţi-le-voi, duce-ţi-le-vei etc.
 între formele de conjunctiv şi viitorul alcătuit cu conjunctivul : să-mi duc, să-ţi duc,
să-i duc, să-l duc, s-o duc, să-mi duci, să-mi ducă, să-mi duceţi, să-şi ducă, o să-mi duc, o să-
ţi duc, o să-i duc, o să-l duc, o s-o duc, o să-mi duci, o să-mi ducă, o să-mi duceţi, o să-şi
ducă, am să-mi duc, ai să-ţi duci, are să-i ducă, avem să-l ducem, aveţi s-o duceţi etc.
 între formele inverse de indicativ prezent : pare-mi-se ( = mi se pare)
12
ORTOGRAFIA UNOR FORME
DE PRONUME PERSONALE
 Se scrie ,,e” iniţial, dar se pronunţă ,,ie”, numai în
formele : eu [ ieu ], el [ iel ], ei [ iei ], ele [ iele ] ;
Excepţie : ea [ se pronunţă ,,ia”, nu ,,iea” ];
 Se scriu cu cratimă formele accentuate : într-însul,
într-însa, într-ânşii, intr-însele ; dintr-însul, dintr-însa,
dintr-ânşii, dintr-însele ; printr-însul, printr-însa, printr-
ânşii, printr-însele ; (alcătuite din formele mai vechi :
,, însul, însa, înşii, însele ”, precedate de una din
prepoziţiile : ,, întru, dintru, printru ”)
 Se scriu într-un singur cuvânt, fără cratimă,
formele neaccentuate care încep cu vocala ,, î ” : ,,
12 îmi, îţi, îi, îl ”.
A PRONUMELUI PERSONAL (1)
Al ei este caietul. Eu sunt eu, tu eşti tu, iar ei nu sunt ca noi, de aceea
noi suntem contra lor.
 al ei = pronume personal, persoana a III-a, formă accentuată, numărul singular, genul feminin, cazul
genitiv, precedat de articolul posesiv-genitival „al”, funcţia sintactică de nume predicativ.
 Eu (sunt) = pronume personal, persoana I, formă accentuată, numărul singular, cazul nominativ, funcţia
 (sunt) eu = pronume personal, persoana I, formă accentuată, numărul singular, cazul nominativ, funcţia
sintactică de nume predicativ.
 tu (eşti) = pronume personal, persoana a II-a, formă accentuată, numărul singular, cazul nominativ,
funcţia sintactică de subiect.
 (eşti) tu = pronume personal, persoana a II-a, formă accentuată, numărul singular, cazul nominativ,
funcţia sintactică de nume predicativ.
 ei (nu sunt) = pronume personal, persoana a III-a, formă accentuată, numărul plural, genul masculin,
 (sunt) ca noi = pronume personal, persoana I, formă accentuată, numărul plural, cazul acuzativ, funcţia
sintactică de nume predicativ, precedat de prepoziţia simplă, monosilabică „ca”.
 noi (suntem) = pron. personal, pers. I, formă accent., nr. pl., cazul N, funcţia sint. de subiect.
 (suntem) contra lor = pron. personal, pers. a III-a, formă accent., numărul plural, cazul genitiv, funcţia
12 sintactică de nume predicativ, precedat de prepoziţia simplă, plurisilabică „contra”.
Voi, tu şi el, veniţi cu noi !; Cărţile de la voi nu-s ale lui. Cartea ei e
nouă. Opinca-i era spartă…
 voi = pronume personal, persoana a II-a, formă accentuată, numărul plural, cazul nominativ,
funcţia sintactică de subiect.
 tu (şi el) = pronume personal, persoana a II-a, formă accentuată, numărul singular, cazul
nominativ, funcţia sintactică de atribut pronominal apoziţional.
 (tu şi) el = pronume personal, persoana a III-a, formă accentuată, numărul singular, cazul
nominativ, genul masculin, funcţia sintactică de atribut pronominal apoziţional.
 cu noi = pronume personal, persoana I, formă accentuată, numărul plural, cazul acuzativ,
funcţia sintactică de complement indirect, precedat de prepoziţia simplă, monosilabică „cu”.
 de la voi = pronume personal, pers. a II-a, formă accentuată, numărul plural, cazul acuzativ,
funcţia sintactică de atribut pronominal genitival, precedat de prepoziţia compusa ,,de la".
 ale lui = pronume personal, persoana a III-a, formă accentuată, numărul singular, cazul
genitiv articulat cu articolul posesiv-genitival „ale”, funcţia sintactică de nume predicativ.
 ei = pronume personal, persoana a III-a, formă accentuată, numărul singular, genul feminin,
cazul genitiv, funcţia sintactică de atribut pronominal genitival.
 i = pronume personal, persoana a III-a, formă neaccentuată şi conjunctă, cazul dativ, genul
12masculin, funcţia sintactică de atribut pronominal.
Zi-i , măi vere, că le ai cu vioara ! Las-o mai încet ! Mi ţi-l
luă şi mi ţi-l bătea / Şi pe ici ţi-e drumul fugea…”
 i = pronume personal, persoana a III-a, formă neaccentuată şi
conjunctă, numărul singular, cazul dativ, fără funcţie sintactică.
 le = pronume personal, persoana a III-a, formă neaccentuată, numărul
plural, cazul dativ, fără funcţie sintactică.
 -o = pronume personal, persoana a III-a, formă neaccentuată şi
conjunctă, numărul singular, cazul acuzativ, fără funcţie sintactică.
 mi = pronume personal, persoana a I, formă neaccentuată, numărul
singular, cazul dativ, fără funcţie sintactică.
 ţi- = pronume personal, persoana a II-a, formă neaccentuată şi
conjunctă, numărul singular, cazul dativ, fără funcţie sintactică.
 -l = pronume personal, persoana a III-a, formă neaccentuată şi
conjunctă, genul masculin, numărul singular, cazul dativ, funcţia
12sintactică de complement direct.
PRONUMELE REFLEXIV
 Este pronumele care ţine locul obiectului asupra căruia se exercită
direct sau indirect acţiunea verbului, obiect care este identic cu
subiectul propoziţiei.
 Pronumele reflexiv are forme după persoană, după număr şi după cele
două cazuri (A.D.), dar nu are forme după gen. Are forme accentuate
şi neaccentuate, care diferă după persoană şi după număr.
 Pronumele reflexiv are forme proprii numai la persoana a III-a
singular şi plural, iar pentru persoanele I şi a II-a singular şi plural are
forme identice cu formele neaccentuate ale pronumelor personale.
 Pronumele reflexiv nu are funcţie sintactică proprie când formele
neaccentuate însoţesc verbe reflexive impersonale, reflexive
dinamice sau reflexive cu înţeles pasiv, dar are funcţie sintactică
când formele neaccentuate pot fi reluate cu forme accentuate de
pronume personale sau reflexive.
12
FORMELE PRONUMELUI REFLEXIV
(cu frecvenţă mare în vorbire)
 ,,îmi”, ,,mi”, ,,mă”, ,,m”, ,,ne”, ,,ni”; (pers. 1)
 ,,îţi”, ,,ţi”, ,,te”, ,,vă”, ,,vi”, ,,v”; (pers. 2)
 ,,(pe) sine”, ,,(pe) sineşi”, ,,se”, ,,s”; (pers. 3) în acuzat.
 ,,sie” , ,,sieşi”, ,,îşi”, ,,şi”; (pers. 3) în dativ
NOTĂ: Pronumele reflexiv NU are forme pentru cazurile

VOCATIV, NOMINATIV şi GENITIV (singular şi
plural), dar are forme lungi (accentuate) şi forme scurte
(neaccentuate) numai pentru cazurile acuzativ şi dativ
(singular şi plural). Toate forme scurte (neaccentuate)
pot deveni conjuncte atunci când se leagă prin cratimă
12 de alte cuvinte.
NOTE DESPRE
PRONUMELE REFLEXIV
 Pronumele reflexiv are numai cazurile acuzativ şi dativ cu forme lungi
(accentuate) şi forme scurte (neaccentuate). Formele lungi se pot
folosi la toate persoanele, deşi, atunci când se vorbeşte despre ele, se
exemplifică numai formele lungi (accentuate) de persoana a III - a,
din cauză că se recomandă evitarea lor în vorbire, la celelalte persoane
: <<Crezi că-mi fac eu mie vreo favoare, considerându-mă numai pe
mine inteligent ?>> Corect este : ,,Crezi că-mi fac eu vreo favoare,
considerându-mă numai inteligent ?”
 Pronumele reflexiv are forme proprii, specifice, numai la persoana a
III - a, iar pentru persoana I şi pentru persoana a II - a, are forme
împrumutate de la pronumele personal prin procedeul numit
conversiune : ele sunt reflexive numai dacă persoana şi numărul lor
coincid cu ale verbului.
12
DECLINAREA
PRONUMELUI REFLEXIV 1
Persoana I singular
 acuzativ : ,,Pe mine mă bizui când mă gândesc că m-aş
duce la examen.”
 dativ : ,,Mie îmi reţin loc dacă-mi aduc aminte.”
Persoana a II - a singular
 acuzativ : ,,Pe tine te bizui când te gândeşti că te-ai duce
la examen.”
 dativ : ,,Ţie îţi reţii loc dacă-ţi aduci aminte.”
Persoana a III - a singular
 acuzativ : ,,Pe sine se bizuie când se gândeşte că s-ar duce
la examen.”
12dativ: ,,Sieşi îşi hotărăşte soarta, dacă-şi ia el examenul.”

DECLINAREA
PRONUMELUI REFLEXIV 2
Persoana I plural
 acuzativ : ,,În noi ne încredem când ne ducem la examen.”
 dativ : ,,Nouă ne amintim de emoţiile ce ni le-am suportat.”
Persoana a II - a plural
 acuzativ : ,,Pe voi vă încurajaţi când v-aţi hotărât să vă scăldaţi.”
 dativ : ,,Vouă vă amintiţi când v-aţi dus diplomele acasă.”
Persoana a III - a plural
 acuzativ : ,,Pe sine se laudă cei ce s-au pregătit pentru examene.”
 dativ : ,,Sieşi îşi atribuie merite cei ce-şi promovează examenele.”
NOTE : Pronumele reflexiv are, la fel ca pronumele personal, trei
persoane : I, a II-a şi a III-a.
Formele de persoana a III-a singular sunt identice cu formele de
persoana a III-a plural.
13
FORMELE CONJUNCTE
ALE PRONUMELUI REFLEXIV
se leagă cu cratimă de alte cuvinte în poziţie enclitică,
proclitică sau / şi intercalată.
 mi ; ţi ; şi ; (enclitică : [eu] să-mi duc, [tu] nu-ţi duci, ce-şi duce [el], că-mi duc
[eu], de-ţi duci [tu], şi-şi duce [el],
 mă ; te ; se ; am să-mi duc, [tu]ai să-ţi duci, [el]are să-şi ducă, pentru a-mi duce,
ducându-mi )
 m ; vă ; s ; (proclitică : [eu]mi-am dus, mi-aş duce, mi-aduc, mi-l duc)
 ne ; vi ; (intercalată : [el]dându-şi-l, [eu]dându-mi-i , [tu]dă-ţi-le, dă-ţi-l,
[eu]duce-mi-aş,
 ni ; v ; duce-m-aş, [tu]duce-te-ai, duce-ţi-ai, [el…]duce-s-ar, [noi]duce-ne-am,
[voi]duce-v-aţi)
NOTĂ : Formele conjuncte de pronume reflexive : ,,mi, mă, m, ne, ni,
ţi, te, vă, vi, v, şi, se, s” se acordă în persoană şi număr cu verbele pe
care le însoţesc şi respectă regulile de utilizare a cratimei ca formele
13conjuncte de pronume personal.
FUNCŢIILE SINTACTICE
ALE PRONUMELUI REFLEXIV
 SB : ————————————————————
 NP : Totul este pentru sine, dar unele sunt împotriva-şi.
 AT : Lauda de sine nu miroase a bine. ,,Ochii-şi negri arunca...”
Îşi ajută colegul. (= colegul său)
 CD : Pe sine se felicită deseori în oglindă, admirându-se cum se
îmbracă.
 CI : Despre sine nu dezvăluie secrete importante, dar îşi croieşte
drum sigur în viaţă.
 CA : În viaţă, fiecare este ajutat, în primul rând, de către sine.
 CM : Când lucrurile se desfăşoară de la sine, îşi zice în sine că
trăieşte bine.
 CT : O dată cu sine au pornit şi ceilalţi.
 CL : Are în sine o mare încredere. Toate le trage spre sine.
 CS : Fiecare luptă pentru sine.
13
FĂRĂ FUNCŢII SINTACTICE (1)
 REFLEXIVE DINAMICE (dau sensul de participare

intensă la acţiune, sunt cele mai numeroase) : a se abţine, a-
şi aminti, a-şi asuma, a-şi aroga, a se avânta, a se căzni, a se
conforma, a-şi disputa, a-şi însuşi, , a se îmbulzi, a se revolta, a
se revanşa, a se crispa, a se erija, a se exterioriza, a se
împotmoli, a se împotrivi, a se încăpăţina, a se încrunta, a se
năpusti, a se opinti, a se refugia, a se vânzoli, a se zbate, a se
interesa, a se preocupa, a se căţăra, a se dedubla, a se dispensa, a
se documenta, a se dumeri, a se îndeletnici, a se răzgândi, a se
referi etc.
 REFLEXIVE EVENTIVE (dau sensul de transformare

calitativă în starea subiectului, sunt cele mai puţine) : a se
cloci, a se bucura, a se cuminţi, a se deprecia, a se îmbogăţi, a se
îngrăşa, a se înroşi, a se mucezi, a se râncezi, a se rugini, a se
13 scleroza, a se strica, a se supăra;
FĂRĂ FUNCŢII SINTACTICE (2)
 REFLEXIVE IMPERSONALE (dau sensul de absenţă a

persoanei, sunt urmate verbele de subiective) : se aude (că) ; se
bănuieşte (că) ; se crede (că) ; se discută (că) ; se pare (că) ; se
spune (că) ; ştie (că) ; se vede (că) ; se zice (că) ; se aşteaptă (să) ;
se doreşte (să) ; se cade (să) ; se poate (să) ; se cuvine (să) ; se
întâmplă (să) ;
 REFLEXIVE IMPERSONALE DINAMICE (dau sensul de
transformare a fenomenelor în natură) : se înserează ( a se
însera) ; se înnoptează ; (a se înnopta) ; se înnorează (a se înnora) ;
se întunecă (a se întuneca) ; se luminează de ziuă (a se lumina de
ziuă) ; se împrimăvărează (a se împrimăvăra) ; se desprimăvărează
(a se desprimăvăra) ;
 REFLEXIVE PASIVE (dau sens pasiv verbelor active sau
reflexive) : se aruncă (de către) ; se aduce (de către) ; se ridică
(de către) ; se corectează (de către) ; se construieşte (de către) ; se
13 repară (de către) ; se conduce (de către) ; se demolează (de către) ;
PRONUME REFLEXIVE
CU FUNCŢII SINTACTICE
 verbele pronominale obiective (subiectul face
acţiunea şi tot el o suportă sau e făcută de subiect în
favoarea lui): a se îmbrăca, a se spăla, a-şi duce, a-şi
face, a-şi croi etc.;
 verbele pronominale reciproce (acţiunea este făcută
simultan de două sau mai multe subiecte şi fiecare
dintre ele suferă efectele acţiunii făcute de celălalt
(celelalte) sau acţiunea este atribuită de unul din
subiecte subiectului (subiectelor) opus(e): a se iubi, a
se revedea, a-şi spune etc.;
 verbele pronominale posesive (subiectul este
posesorul obiectului verbului): a-şi lua, a-şi da, a-şi
pune etc.
13
A PRONUMELUI REFLEXIV (1)
Crezi că-mi fac eu mie vreo favoare, considerându-mă numai pe
mine inteligent ? Se pare că / se va înnora.
 -mi (fac eu favoare) = pronume reflexiv, persoana I, numărul singular, cazul dativ,
formă neaccentuată şi conjunctă, fără funcţie sintactică, fiind reflexiv dinamic care dă
sensul de participare intensă la acţiune,
 (fac eu favoare) mie = pronume reflexiv, persoana I, numărul singular, cazul dativ ,
formă accentuată, fără funcţie sintactică, fiind reflexiv dinamic care dă sensul de
participare intensă la acţiune.
 (considerându)-mă = pronume reflexiv, persoana I, numărul singular, cazul acuzativ,
sensul de participare intensă la acţiune.
 pe mine = pronume reflexiv, persoana I, numărul singular, cazul acuzativ, formă
accentuată, cu prepoziţia simplă, monosilabică „pe”, fără funcţie sintactică, fiind
reflexiv dinamic care dă sensul de participare intensă la acţiune.
 se (pare) = pronume reflexiv, impersonal, cazul acuzativ, formă neaccentuată, fără
funcţie sintactică.
 se (va înnora) = pronume reflexiv, impersonal, cazul acuzativ, formă neaccentuată,
fără funcţie sintactică, fiind reflexiv impersonal dinamic care dă sensul de
transformare a fenomenelor în natură
13
Pe mine mă bizui când mă gândesc că m-aş duce la examen. Mie îmi reţin loc dacă-mi
aduc aminte.
 pe mine = pronume reflexiv, persoana I, numărul singular, cazul acuzativ, formă
accentuată, cu prepoziţia simplă, monosilabică „pe”, fără funcţie sintactică, fiind
 mă = pronume reflexiv, persoana I, numărul singular, cazul acuzativ, formă
neaccentuată, fără funcţie sintactică, fiind reflexiv dinamic care dă sensul de
 mă (gândesc) = pronume reflexiv, pers. I, numărul singular, cazul acuzativ, formă
neaccentuată , fără funcţie sintactică, fiind reflexiv dinamic care dă sensul de
 m-(aş duce) = pronume reflexiv, pers. I, numărul singular, cazul acuzativ, formă
neaccentuată şi conjunctă, fără funcţie sintactică, fiind reflexiv dinamic care dă sensul
de participare intensă la acţiune.
 mie (reţin loc) = pronume reflexiv, persoana I, numărul singular, cazul dativ, formă
accentuată, fiind reflexiv dinamic care dă sensul de participare intensă la acţiune.
 îmi (reţin loc) = pronume reflexiv, persoana I, numărul singular, cazul dativ, formă
neaccentuată, fiind reflexiv dinamic care dă sensul de participare intensă la acţiune.
 dacă-mi aduc aminte= pronume reflexiv, persoana I, numărul singular, cazul dativ,
13 sensul de participare intensă la acţiune.
Totul este pentru sine, dar unele sunt împotriva-şi. Lauda de sine
nu e a bine. Fiecare luptă pentru sine.
 (este) pentru sine = pronume reflexiv, persoana a III-a, numărul
singular, cazul acuzativ, formă accentuată, funcţia sintactică de
nume predicativ, precedat de prepoziţia simplă, plurisilabică
„pentru”.
 (sunt) împotriva-şi = pronume reflexiv, persoana a III-a, numărul
singular, cazul dativ, formă neaccentuată şi conjunctă, funcţia
sintactică de nume predicativ, precedat de prepoziţia simplă,
plurisilabică „împotriva”.
 de sine = pronume reflexiv, persoana a III-a, numărul singular,
cazul acuzativ, formă accentuată, funcţia sintactică de atribut,
precedat de prepoziţia simplă, monosilabică „de”.
 (luptă) pentru sine = pronume reflexiv, persoana a III-a, numărul
complement circumstanţial de scop, precedat de prepoziţia simplă,
13 plurisilabică „pentru”.
Când lucrurile se desfăşoară de la sine, îşi zice în sine că trăieşte
bine. Tema se corectează de către elevi.
 de la sine = pronume reflexiv, persoana a III-a, numărul
complement circumstanţial de mod, precedat de prepoziţia
compusă „de la”.
 îşi (zice) = pronume reflexiv, persoana a III-a, numărul singular,
cazul dativ, formă neaccentuată , fără funcţie sintactică, fiind
 în sine = pronume reflexiv, persoana a III-a, numărul singular,
cazul acuzativ, formă accentuată, funcţia sintactică de
complement circumstanţial de mod, precedat de prepoziţia
simplă „în”.
 se (corectează de către) = pronume reflexiv, cazul acuzativ,
formă neaccentuată, fără funcţie sintactică, fiind reflexiv pasiv
care dă sens pasiv verbului activ.
13
PRONUMELE NEHOTĂRÂT
 Este pronumele care ţine locul unui substantiv fără să
dea o indicaţie precisă obiectului sau persoanei
denumite de acesta.
 Majoritatea pronumelor nehotărâte au forme după gen,
 Pronumele nehotărât are forme simple şi forme
compuse, iar cele compuse provin, în majoritate, de la
pronumele interogativ ─ relativ.
 Pronumele nehotărâte devin adjective pronominale
când determină substantive, se acordă cu acestea în
gen, număr şi caz, dar nu înlocuiesc în această calitate
substantive.
14
FORMELE PRONUMELUI NEHOTĂRÂT
(şi formele adjectivului pronominal nehotărât)
 mult ; multă ; mulţi ; multe ; multor(a) ;
 tot ; toată ; toţi ; toate ; tuturor(a) ;
 unul (unuia); una (uneia); unii ; unele ; unor(a) ;
 altul (altuia); alta (alteia) ; alţii ; altele ; altor(a) ;
 atât ; atâta ; atâţi(a) ; atâtea ; atâtor(a)
 destul ; destulă ; destui ; destule ; destulor(a) ;
 puţin ; puţină ; puţini ; puţine ; puţinor(a) ; puţinel ; puţintel ;
 niţel ; niţeluş ; niţică ; niscai ; nişte ; = Sunt numai adjective
 vreunul (vreunuia); vreuna (vreuneia); vreunii ; vreunele ;
vreunor(a) ;
 cutare (cutărui(a); cutăror(a) ; cutărică ; alde ; = Este numai
adjectiv
 Sunt numai adjective : alt ; altă ; alţi ; alte ; un, vreun ; o, vreo ;
14
NOTE DESPRE
PRONUMELE NEHOTĂRÂT
Formele ,, atât(a), destul, mult, puţin, tot ” sunt PRONUME
NEHOTĂRÂTE :
 — dacă determină verbe tranzitive şi au funcţia de CD : Ei duc atâta / destul /
mult…
 — dacă determină verbe reflexive impersonale şi au funcţia de SB : Se duce
atâta / tot...
 — dacă sunt precedate de prepoziţii şi au funcţia de CI : Se duc cu atâta / destul /
mult
Formele ,, atât(a), destul, mult, puţin, tot ” sunt ADVERBE DE MOD :
 — dacă determină verbe intranzitive şi au funcţia de CM : Ei fug atâta / destul /
mult…
 — dacă determină verbe reflexive şi au funcţia de CM : Ei se străduiesc atâta /
destul…
 — dacă accentuează sensuri în anumite contexte : Deşi a tot vorbit, e puţin mai
isteţ decât alţii, care văd că lucrurile sunt mult sub nivelul normal.
 Formele ,, vreunul (vreunuia); vreuna (vreuneia); vreunii ; vreunele ; vreunor(a)”
14 sunt compuse sudate, alcătuite din elementul ,, vre- ”+ pronume nehotărâte.
PRONUME NEHOTĂRÂTE COMPUSE
DE LA INTEROGATIV – RELATIVE (unele
forme pot deveni adjective pronominale nehotărâte)
 cineva ; altcineva ; fie(şi)cine ; ori(şi)cine ; oare(şi)cine ; = Sunt
numai pronume.
 cuiva ; altcuiva ; fie(şi)cui ; ori(şi)cui ; oare(şi)cui ; = Sunt
numai pronume.
 careva ; altcareva ; fie(şi)care ; ori(şi)care ; oare(şi)care ;
 ceva ; altceva ; fie(şi)ce ; ori(şi)ce ; oare(şi)ce ;
 câtva ; câtăva ; câţiva ; câteva ; câtorva ;
 altcâtva ; altcâteva ; fie(şi)cât ; ori(şi)cât ; oare(şi)cât ;
NOTĂ: Forma ,, oricât ” poate fi atât pronume nehotărât (Ei duc oricât.
Se vinde oricât. Se duc cu oricât.), cât şi adverb de mod (Ei fug oricât
de mult.)
NOTĂ: Formele de pronume nehotărâte compuse de la interogativ
– relative sunt compuse sudate, alcătuite din unul elementele ,, alt-
14”, ,, fie- ”, ,, ori- ”, ,, -va ”+ pronume nehotărât.
ALE PRONUMELUI NEHOTĂRÂT
 SB : Mulţi se adună când toţi lucrează. Fiecare e mulţumit când unii învaţă,
alţii muncesc, puţini stau.
 NP : Al fiecăruia este dreptul. Eu sunt cineva, iar tu eşti ca oricare dintre noi.
 AT : În dialogul cu câţiva dintre ei se constată că aceştia nu suportă
ploconirea în faţa altcuiva.
 CD : Pe mulţi îi ajută voinţa, pe unii inteligenţa, pe alţii curajul, pe toţi
credinţa.
 CI : Despre atâţia ştiu că nu le ajută multora, dar luptă cu fiecare şi contra
tuturora.
 CA : De unii sau de alţii, vom fi ajutaţi mereu, dar vom fi verificaţi de
fiecare dintre ei.
 CM : Învaţă mai bine decât orişicare dintre ei, dar joacă mai prost ca alţii.
 CT : O dată cu mulţi a pornit, dar a ajuns înaintea fiecăruia, cu mult timp.
 CL : Înaintea oricui locuim, dar ni vom merge pe la cutare zilnic.
 CZ : Din cauza unora refuză să mănânce. Va fi sancţionat pentru alţii.
 CS : Vine pentru unii, dar lucrează în favoarea altora.
14
PRIN PRONUME NEHOTĂRÂTE
Numai compusele cu ,,ori” pot fi conectori subordonatori.
 Subiectivă : Oricare învaţă bine / reuşeşte la examene. Să vină /
oricăruia-i place poezia.
 Predicativă : Fiecare devine / orice doreşte. Ele sunt / oricâte vor.
 Atributivă : Animalele / oricărora le îngrijesc / sunt sănătoase şi
frumoase.
 Completivă directă : Îi întreb / pe oricare pleacă şi pe oricâţi îi
întâlnesc.
 Completivă indirectă : Se interesează / de oricine munceşte,/ dar nu
telefonează / oricui vrei tu.
 Circumstanţială de loc : Nu merg / la oricare mă cheamă. Mă
îndrept / spre oricine-i mai frumos.
 Circumstanţială concesivă : Oricine va suna / să nu răspunzi.
14
PRIN ADJECTIVE NEHOTĂRÂTE
Numai compusele cu ,,ori” pot fi conectori subordonatori.
 Subiectivă : Oricare elev învaţă bine / reuşeşte la examene. Să vină / oricărui om
îi place poezia.
 Predicativă : Fiecare devine / orice specialist doreşte. Ele sunt / oricâte actriţe
vor.
 Atributivă : Animalele / oricăror proprietari le îngrijesc / sunt sănătoase.
 Completivă directă : Îi întreb / pe oricare călător pleacă şi pe oricâţi localnici îi
întâlnesc.
 Completivă indirectă : Se interesează / de oricâţi oameni muncesc.
 Circumstanţială de loc : Nu merg / la oricare familie mă cheamă.
 Circumstanţială concesivă : Orice claxon va suna / să nu răspunzi.
 OBSERVAŢIE : Adjectivul pronominal nehotărât relativ însoţeşte şi determină
în poziţie proclitică un substantiv dintr-o propoziţie subordonată. El leagă
subordonata de regentă. Acordul adjectivului pronominal nehotărât relativ se face
în gen, număr şi caz cu substantivul pe care îl determină. El are întotdeauna funcţia
14sintactică de atribut adjectival pronominal.
LOCUŢIUNI PRONOMINALE
NEHOTĂRÂTE
 Te miri cine / cine ştie cine te va căuta. (= cineva,
oricine)
 Te miri cui / cine ştie cui îi aparţine ideea. (= cuiva,
altcuiva, oricui, orişicui)
 Te miri care / cine ştie care te va critica. (= careva,
altcareva, oricare, orişicare)
 Te miri ce / cine ştie ce se va întâmpla. (= ceva,
altceva)
 Te miri cât (câtă, câţi, câte) / cine ştie cât (câtă,
câţi, câte) = (câtva ; câtăva ; câţiva ; câteva) ;
14
MODEL DE ANALIZĂ MORFOSINTACTICĂ A
PRONUMELUI NEHOTĂRÂT (1)
Mulţi se adună când toate lucrează. Fiecare e mulţumit când unii
învaţă, alţii muncesc, puţine stau.
 mulţi = pronume nehotărât, numărul plural, genul masculin,
 toate = pronume nehotărât, numărul plural, genul feminin, cazul
 fiecare = pronume nehotărât, compus, numărul plural, cazul
 unii = pronume nehotărât, numărul plural, genul masculin, cazul
 alţii = pronume nehotărât, numărul plural, genul masculin, cazul
 puţine = pronume nehotărât, numărul plural, genul feminin,
14
Al fiecăruia este dreptul. Eu sunt cineva, iar tu eşti ca
oricare dintre noi. Cine ştie cine te va căuta.
 al fiecăruia = pronume nehotărât, compus, numărul
singular, genul masculin, cazul genitiv cu articolul
 posesiv-genitival „al”, funcţia sintactică de nume predicativ.
 cineva = pronume nehotărât, compus, cazul nominativ,
funcţia sintactică de nume predicativ.
 ca oricare = pronume nehotărât, compus, cazul acuzativ,
funcţia sintactică de nume predicativ, precedat de prepoziţia
simplă, monosilabică „ca”.
 Cine ştie cine = locuţiune pronominală nehotărâtă cu sensul
de „cineva”, funcţia sintactică de subiect.
14
În dialogul cu câţiva dintre ei se constată că mulţi nu
suportă ploconirea în faţa altcuiva.
 cu câţiva = pronume nehotărât, compus, numărul
plural, genul masculin, cazul acuzativ, funcţia
sintactică de atribut pronominal, precedat de prepoziţia
simplă, monosilabică „cu”.
 mulţi = pronume nehotărât, simplu, numărul plural,
genul masculin, cazul nominativ, funcţia sintactică de
subiect.
 în faţa altcuiva = pronume nehotărât, compus, cazul
genitiv, funcţia sintactică de atribut pronominal
genitival, precedat de locuţiunea prepoziţională „în
faţa”.
15
Îi întreb / pe oricare pleacă şi pe câţi îi întâlnesc.
Animalele / oricărora le îngrijesc / sunt sănătoase.
 pe oricare = pronume nehotărât, compus, cazul acuzativ cu
prepoziţia simplă, monosilabică „pe”, funcţia sintactică de
subiect în propoziţia subordonată completivă indirectă pe care o
 pe câţi = pronume nehotărât, numărul plural, genul masculin,
cazul acuzativ cu prepoziţia simplă, monosilabică „pe”, funcţia
sintactică de complement direct în propoziţia subordonată
completivă directă pe care o introduce în frază.
 oricărora = pronume nehotărât, compus, numărul plural, cazul
dativ, funcţia sintactică de complement indirect în propoziţia
subordonată atributivă pe care o introduce în frază.
15
A ADJECTIVULUI PRONOMINAL NEHOTĂRÂT
Îi întreb / pe oricare călător pleacă şi pe câţi

localnici îi întâlnesc.
 (pe) oricare (călător) = adjectiv pronominal
nehotărât, compus, numărul singular, genul masculin,
cazul acuzativ, funcţia sintactică de atribut adjectival în
propoziţia subordonată completivă directă pe care o
 (pe) câţi (localnici) = adjectiv pronominal nehotărât,
numărul plural, genul masculin, cazul acuzativ, funcţia
subordonată completivă directă pe care o introduce în
frază. .
15
PRONUMELE DE POLITEŢE
 Este pronumele care se foloseşte în locul unui substantiv
nume de persoană sau pronume (personal de, regulă) pentru
a marca politeţea (respectul faţă de persoane mai în vârstă,
ori necunoscute, sau aflate în funcţii oficiale).
 Pronumele de politeţe are forme după persoanele a II-a şi a
III-a, după număr, după gen numai la persoana a III-a şi
după cele cinci cazuri (V.N.A.G.D.). Are forme abreviate,
care, folosite numai în scris, diferă după persoană după gen
şi după număr.
 Pronumele de politeţe are forme proprii pentru exprimarea
unei politeţi deosebite, atât în limbajul cult şi solemn, cât şi
în limbajul familiar şi popular (regional).
 Pronumele de politeţe are toate funcţiile sintactice pe care
le are pronumele personal.
15
FORMELE PRONUMELUI DE POLITEŢE
(compuse sudate şi compuse nesudate)
 Domnia { Alteţa ; Măria ; Împărăţia } -ta (sa, voastră)
 Excelenţa { Luminăţia ; Luminarea } -ta (sa, voastră)
 dumneata ; dumitale ; dumneavoastră (abrevieri : d-ta, d-
tale, d-voastră, dvs., dv.)
 Cucernicia { Sfinţia ; Preasfinţia } -ta (sa, voastră)
 dumnealui ; dumneaei ; dumnealor (abrevieri : d-lui, d-ei,
d-lor)
 dumneasa ; dumnisale (dumisale) (abrevieri : d-sa, d-sale)
NOTĂ: Pentru exprimarea unei politeţi în împrejurări

obişnuite, în limbajul colocvial se folosesc: dumneata ;
dumitale ; dumneavoastră ; dumnealui ; dumneaei ;
15dumnealor ; dumneasa ; dumnisale (dumisale).
NOTE DESPRE PRONUMELE
DE POLITEŢE
 Numai pentru exprimarea unei politeţi în împrejurări
deosebite în limbajul cult şi solemn se folosesc şi aceste
locuţiuni pronominale de politeţe, alcătuite din
substantive urmate de adjective posesive : Domnia
{ Alteţa ; Măria ; Împărăţia } -ta (sa, voastră) ;
Excelenţa { Luminăţia ; Luminarea } -ta (sa, voastră) ;
Cucernicia { Sfinţia ; Preasfinţia } -ta (sa, voastră).
 Pentru exprimarea unei politeţi în limbajul familiar şi
popular (regional) se folosesc formele de singular : mata,
matale, mătălică, tălică, mătăluţă, tăluţă. Primele două
exprimă un grad mai mare de intimitate, iar ultimele
patru exprimă un sens depreciativ.
15
DE POLITEŢE (1)
Persoana a II - a singular şi plural
 vocativ : ,, —Dumneata, vino aici !”
,,— Dumneavoastră, staţi acolo !”
 nominativ : ,, Dumneata lucrezi.” ,, Dumneavoastră
controlaţi.”
 acuzativ : ,, Pe dumneata te ajută.” ,, Pe
dumneavoastră vă premiază.”
 genitiv : ,, Casa dumitale e aici.” ,, Casa
dumneavoastră e nouă.”
 dativ : ,, Dumitale îţi vorbeşte.” ,, Dumneavoastră
vi se cuvine totul.”
15
DE POLITEŢE (2)
Persoana a III - a singular şi plural
 vocativ : —————————————————
 nominativ : ,,Dumnealui lucrează.”,,Dumneaei cântă.”
,,Dumnealor joacă.”
 acuzativ : ,,Pe dumnealui îl ajută.” ,,Pe dumneaei o
roagă.” ,,Pe dumnealor îi roagă.”
 genitiv : ,,Munca dumnealui şi cântecul dumneaei
sunt folositoare.”
 dativ : ,,Dumnealui îi spune.” ,,Dumneaei îi dă.”
,,Dumnealor le face.”
15
DE POLITEŢE (3)
Persoana a III - a singular
 vocativ : ——————————————————
 nominativ : ,,Dumneasa lucrează.”
 acuzativ : ,,Pe dumneasa îl ajută.”
 genitiv : ,,Munca dumnisale (dumisale) este folositoare.”
 dativ : ,,Dumnisale (dumisale) îi spune ceva foarte
interesant.”
 NOTĂ : Forma ,,dumneata” se foloseşte în locul lui
,,tu”; ,,dumnealui”, pentru ,,el” ; ,,dumneaei”, pentru
,,ea” ; ,,dumneasa”, pentru ,,el”, ,,ea” ; ,,dumnealor”,
pentru ,,ei” , ,,ele”. Forma ,,dumneavoastră” se foloseşte
atât pentru singular, înlocuindu-l pe ,,tu”, cât şi pentru
15plural, înlocuindu-l pe ,,voi”.
A PRONUMELUI DE POLITEŢE (1)
—Dumneata, vino aici ! Pe dumneata te ajută. Casa de aici e
a dumitale. Dumnealui lucrează altora.
 dumneata, (vino) = pronume de politeţe, persoana a II-a,
numărul singular, cazul vocativ, fără funcţie sintactică.
 pe dumneata = pronume de politeţe, persoana a II-a,
numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de
complement direct, precedat de prepoziţia simplă,
monosilabică „de”.
 (e) a dumitale = pronume de politeţe, persoana a II-a,
numărul singular, cazul genitiv, funcţia sintactică de nume
predicativ.
 dumnealui = pronume de politeţe, persoana a III-a, numărul
singular, genul masculin, cazul nominativ, funcţia sintactică
15de subiect.
Dumneavoastră vi se cuvine totul. Munca dumnisale
este folositoare. Despre dumneata e vorba.
 dumneavoastră (vi se cuvine) = pronume de politeţe,
persoana a II-a, numărul plural, cazul dativ, funcţia
sintactică de complement indirect. Forma ,, dumneavoastră
” se foloseşte atât pentru singular, înlocuindu-l pe ,, tu ”, cât
şi pentru plural, înlocuindu-l pe ,, voi ”.
 (munca) dumnisale = pronume de politeţe, persoana a III-a,
numărul singular, cazul genitiv, funcţia sintactică de atribut.
 despre dumneata = pronume de politeţe, persoana a II-a,
numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de nume
predicativ, precedat de prepoziţia simplă, plurisilabică
„despre”.
16
Dumnealui o roagă pe dumneaei să le spună dumnealor că
la dumneavoastră sunt banii dumitale.
 dumnealui = pronume de politeţe, persoana a III-a, numărul singular,
genul masculin, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect.
 pe dumneaei = pronume de politeţe, persoana a III-a, numărul
singular, genul feminin, cazul acuzativ, funcţia sintactică de
complement direct, precedat de prepoziţia simplă, monosilabică „de”.
 dumnealor = pronume de politeţe, persoana a III-a, numărul plural,
cazul dativ, funcţia sintactică de complement indirect.
 la dumneavoastră = pronume de politeţe, persoana a II-a, numărul
plural, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement circumstanţial
de loc, precedat de prepoziţia simplă, monosilabică „la”.
 dumitale = pronume de politeţe, persoana a II-a, numărul singular,
16cazul genitiv, funcţia sintactică de atribut.
PRONUMELE NEGATIV
 Este pronumele care, în propoziţii negative, ţine locul unor
substantive absente din aceste propoziţii, prin negarea
acestora.
 Pronumele negativ compus (nici unul ; nici una ; nici
unii ; nici unele ; nici unuia ; nici uneia ; nici unora) are
forme după gen, după număr şi după cele patru cazuri
(N.A.G.D.).
 Pronumele negativ simplu (nimeni ; nimenea ; nimănui ;
nimănuia) are forme numai la singular, după cele patru
cazuri (N.A.G.D.), iar pronumele negativ simplu : nimic(a)
; are forme numai la singular, după cele două cazuri (N.A.)
 Pronumele negative au forme speciale când devin adjective
pronominale care determină substantive, şi se acordă cu
16acestea în gen, număr şi caz.
FORMELE PRONUMELUI NEGATIV
(simple şi compuse nesudate)
nimeni ; nimenea ;
nimănui ; nimănuia ;
nimic ; nimica ;
nici unul ; nici una ; nici unii ; nici unele ;
nici unuia ; nici uneia ; nici unora ;
nici un ; nici o ; nici unui ; nici unei ; nici
unor ; = Sunt numai adjective.
NOTĂ : Sunt forme populare „nimenea” şi
„nimănuia”.
16
DECLINAREA PRONUMELUI NEGATIV
,, nimeni ; nimenea ”
 vocativ : ————————————————
 nominativ : ,,Nimeni nu pleacă.”,, Nimenea nu
intră.”
 acuzativ : ,,Pe nimeni nu întreabă.” ,,Pe nimenea
nu verifică.”
 genitiv : ,,Sunt copiii nimănui.”,,Lucrurile
nimănuia nu dispar.
 dativ : ,,Nu spune nimănui.” ,,Nimănuia nu-i
convine.”
 NOTĂ : Formele ,,nimeni ; nimenea”se folosesc
16
numai pentru nume de persoane.
,, nimic ; nimica ”
 nominativ : ,,Nimic nu se vede.”
 acuzativ : ,,Nu face el nimic aici.”
 NOTĂ : Nu se foloseşte pentru nume de

persoane, ci numai pentru nume de obiecte.
 NOTĂ : Există locuţiuni pronominale negative :

,,nici ţipenie”, ,,nici picior” (= nimeni) ; ,,nici
cât negru sub unghie” (= nimic).
16
,, niciunul ”
vocativ : —————————————
nominativ : ,,Niciunul dintre ei nu-i
aici.” ,,Niciunii dintre ei nu pleacă.”
acuzativ : ,,Pe niciunul nu-l cunosc.” ,,Nu
colaborez cu niciunii.”
genitiv : ,,Nu-s aici colegii niciunuia.”
,,Nu-s aici colegii niciunora.”
dativ : ,,Nu-i spun niciunuia.” ,,Nu le
16 vorbesc niciunora.”
,, niciuna ”
 vocativ : ——————————————————
 nominativ : ,,Niciuna dintre ele nu-i aici.” ,,Niciunele
dintre voi nu pleacă.”
 acuzativ : ,,Pe niciuna nu-o cunosc.” ,,Nu colaborez
cu niciunele.”
 genitiv : ,,Nu-s aici colegii niciuneia.” ,,Nu-s aici
colegii niciunora.”
 dativ : ,,Nu-i spun niciuneia.” ,,Nu le vorbesc
niciunora.”
 NOTĂ : Se referă atât la nume de fiinţe ( persoane,

animale), cât şi la nume de obiecte.
16
PRONOMINAL NEGATIV ,,niciun”
vocativ : ———————————
nominativ : ,,Niciun şofer nu-i aici.”
,,Niciunii copii nu pleacă.”
acuzativ : ,,Pe niciun om nu-l cunosc.”
,,Nu colaborez cu niciunii elevi”
genitiv : ,,Nu-s aici colegii niciunui şef.” ,,
Nu-s aici colegii niciunor fii.”
dativ : ,,Nu-i spun niciunui coleg.” ,,Nu
16 le vorbesc niciunor şefi.”

PRONOMINAL NEGATIV ,, nicio ”
vocativ : ————————————
nominativ : ,,Nicio fată nu-i aici.”
,,Niciunele colege nu pleacă.”
acuzativ : ,,Pe nicio soră n-o cunosc.” ,,Nu
colaborez cu niciunele eleve”
genitiv : ,,Nu-s aici colegii niciunei
şefe.” ,,Nu-s aici colegii niciunor fete.”
dativ : ,,Nu-i spun niciunei colege.” ,,Nu
16 le vorbesc niciunor şefe.”

NOTE DESPRE ADJECTIVUL
PRONOMINAL NEGATIV
Adjectivul pronominal negativ
însoţeşte şi determină în poziţie
proclitică un substantiv.
 Acordul adjectivului pronominal
negativ se face în gen, număr şi caz cu
substantivul pe care îl determină.
El are întotdeauna funcţia sintactică
de atribut adjectival pronominal.
17
ALE PRONUMELUI NEGATIV
 SB : Nimic nu se adună când nimeni nu lucrează. Nimeni nu e mulţumit când
niciunul nu învaţă.
 NP : Al niciunuia nu este dreptul. Eu nu sunt ca niciunul dintre voi. Tu nu eşti
nimeni.
 AT : Temele nici unora nu sunt greşite. Premiul de la nici unul dintre ei nu-i mare.
 CD : Pe nimeni nu întreabă, pe nici unii nu-i crede, nimica nu le dă, dar e
nemulţumit.
 CI : Despre nimeni nu ştiu că nu luptă contra nimănui şi nu le ajută nici unora.
 CA : De niciunii şi, poate, de nimeni nu vom fi ajutaţi mereu.
 CM : Nu învaţă mai bine decât niciunul dintre ei.
 CT : N-a ajuns acasă înaintea nimănui.
 CL : Înaintea niciunuia dintre ei nu locuim şi nu vom merge pe la nimeni.
 CZ : Din cauza nimănui n-a lipsit. Nu va fi sancţionat pentru nimeni.
 CS Nu vine pentru nimeni şi nu lucrează în favoarea nimănui.
17
CONVERSIUNEA PRONUMELUI
NEGATIV
 în substantiv : un nimeni ; un nimic ; nimicuri (=
ceva fără importanţă, fără nici o valoare) — El este un
nimeni. Îmi părea că-i un nimic. Pierzându-ţi timpul
tău cu dulci nimicuri.
 în locuţiuni adverbiale : pe nimic (= aproape gratuit) ;
cu nimic ; întru nimic (= în nici un fel, deloc,
nicidecum) Ea vinde vaca pe nimic. El cu nimic nu-i
mai prejos decât mine.
 în locuţiune adjectivală : de nimic (= fără valoare,
ticălos) El a ajuns un om de nimic.
 în locuţiune substantivală : o nimica toată (= cantitate
17 mică) ; A câştigat şi el o nimica toată.

A PRONUMELUI NEGATIV (1)
Niciunul nu face nimica, când nimic nu se vede. Lucrurile
nimănuia nu dispar. Tu nu eşti nimeni.
 niciunul (nu face) = pronume negativ, compus, numărul singular,
genul masculin, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect.
 (nu face) nimica = pronume negativ, simplu, formă populară, numărul
singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct.
 nimic (nu se vede) = pronume negativ, simplu, numărul singular,
 (lucrurile) nimănuia = pronume negativ simplu, formă populară,
numărul singular, cazul genitiv, funcţia sintactică de atribut
pronominal.
 (nu eşti) nimeni = pronume negativ, simplu, numărul singular, cazul
nominativ, funcţia sintactică de nume predicativ.
17
A PRONUMELUI NEGATIV (2)
Pe niciuna nu-o cunosc şi nu colaborez cu niciunele. Din
cauza nimănui n-a lipsit. Nimănui nu-i place.
 pe niciuna = pronume negativ, compus, numărul singular, genul
feminin, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct,
precedat de prepoziţia simplă, monosilabică „pe”.
 cu niciunele = pronume negativ, compus, numărul plural, genul
feminin, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement
indirect, precedat de prepoziţia simplă, monosilabică „cu”.
 din cauza nimănui = pronume negativ, simplu, numărul
singular, cazul genitiv, funcţia sintactică de complement
circumstanţial de cauză, precedat de locuţiunea prepoziţională
„din cauza”.
 nimănui (nu-i place) = pronume negativ, simplu, numărul
17 singular, cazul dativ, funcţia sintactică de complement indirect.
A ADJECTIVULUI PRONOMINAL NEGATIV
Nu-i spun niciunui coleg. Pe nicio soră n-o
cunosc. Nu-s aici colegii niciunor fete.
 niciunui (coleg) = adjectiv pronominal negativ,
compus, numărul singular, genul masculin, cazul dativ,
funcţia sintactică de atribut adjectival.
 pe nicio (soră) = adjectiv pronominal negativ, compus,
numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ,
funcţia sintactică de atribut adjectival
 niciunor (fete) = adjectiv pronominal negativ, compus,
numărul plural, genul feminin, cazul genitiv, funcţia
sintactică de atribut adjectival.
17
DESPRE LECŢIILE CUPRINZÂND
MORFOSINTAXA PRONUMELUI
Concept original şi realizare:

Numai pentru UZ INTERN la
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ
str. Principală, nr. 1111
Tel. 0262-368013
E-mail: ihapca2002@yahoo.com
17 Adaptarea > Prof. IOAN HAPCA

0morfosintaxa Pronumelui

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

0morfosintaxa Pronumelui

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.

1 Prof. IOAN HAPCA

analiza lor se precizează persoana.

analiza lor se precizează persoana.

 NOTĂ : Formele adjectivului pronominal posesiv

Un obiect posedat şi mai mulţi posesori :

NOTĂ : Nu sunt pronume (adjective)

(şi formele adjectivului pronominal de întărire)

 NOTĂ : Forme în cazul genitiv există numai la persoana a III-

 NOTĂ : Acordul adjectivului pronominal de întărire se face în gen

 NOTĂ : Scrierea corectă a formelor pronumelui şi

 DE APROPIERE ŞI DIFERENŢIERE : cestălalt,

35(N.A.) ; aceluiaşi, aceleiaşi, aceloraşi (G.D.) ;

 DE APROPIERE ŞI DIFERENŢIERE : ăstalalt,

 Se pronunţă şi se scriu cu ,, i ” final formele :

59CS : Pentru câţi ai venit ? ; În vederea cărora ai venit ? ;

NOTĂ : Substantivele: colegul, colega, colegii, colegele

NOTĂ : Articolul genitival poate fi precedat de prepoziţii şi locuţiuni

NOTĂ : Articolele posesive (genitivale) al se acordă cu

81CS : Eşti plătit puţin pentru ce munceşti.

84CS : Pentru al câtelea / a câta ai venit nimeni nu numără.

 Subiectivă : Cine are rânduială / cruţă multă

85 {la cine ne cheamă, la cine ne doreşte}.

86 {la care-i mai frumos, în care-i mai curat}

88 aşteaptă {spre cei ce se văd acolo}.

 Subiectivă : Cât / câtă s-a vândut / nu se ştie. Se

 Subiectivă : Al câtelea s-a întors sănătos / nu se

Problema e pe cine cunoşti, {ai cui sunt banii, cui te

Se pune problema / care ştie {pe care contăm, a căruia-i

Care lucru începe bine / sfârşeşte

Întrebarea e / care elev poate {ce carte

Se pune problema / al câtelea copil ştie {pe care

I-am întrebat / a câta maşină pleacă {a cărei

Nu-mi amintesc / care coleg a

 NOTĂ : În toate cazurile, pronumele subliniate sunt forme

 NOTĂ : În toate cazurile, pronumele subliniate sunt forme

NOTĂ: Pronumele reflexiv NU are forme pentru cazurile

 REFLEXIVE DINAMICE (dau sensul de participare

 REFLEXIVE EVENTIVE (dau sensul de transformare

 REFLEXIVE IMPERSONALE (dau sensul de absenţă a

Îi întreb / pe oricare călător pleacă şi pe câţi

NOTĂ: Pentru exprimarea unei politeţi în împrejurări

 NOTĂ : Nu se foloseşte pentru nume de

 NOTĂ : Există locuţiuni pronominale negative :

 NOTĂ : Se referă atât la nume de fiinţe ( persoane,

16 le vorbesc niciunor şefi.”

16 le vorbesc niciunor şefe.”

17 mică) ; A câştigat şi el o nimica toată.

Concept original şi realizare:

S-ar putea să vă placă și