SCUTUL ANTIRACHETA DIN EUROPA

HARABAGIU ANDREI
ANUL I,GRUPA I,STUDII DE SECURITATE

Problema scutului antiracheta din europa este una foarte importanta,de aceea am ales
sa prezint aceasta tema.Scutul antiracheta devenit in cele din urma unul NATO,are rolul de a
proteja Europa si mai departe statele din vestul Terrei de un eventual atac nuclear al unor state
islamice din est,aici referindu-ma mai ales la statul Iran.Desi acestia din urma nu recunosc,s-a
facut public initiava unui program nuclear care va deveni unul puternic pe parcursul a 5
ani.Acest scut va fi instalat in Romania dupa anumite negocieri cu Rusia, care nu a fost de
acord cu amplasarea acestuia pe teritoriul Poloniei.

I.Scurta prezentare

Scutul antirachetă al NATO va fi "o umbrelă protectoare" dupa cum spune

ziarul britanic “The guardian” pentru cei 28 de aliaţi, în valoare de 270 de
milioane de dolari, va fi instalat în mai multe etape, începând din 2011, şi ar urma
să includă şi elemente în România. Începând de anul viitor, Statele Unite vor
mobiliza nave de război Aegis cu interceptoare în estul Mării Mediterane ,
sprijinite de unităţi radar mobile şi conduse dintr-un centru de control de la
Ramstein, Germania. Până în 2015, va exista un sistem antirachetă terestru de tip
Aegis în România. A treia etapă, prevăzută pentru 2018, include prezenţa
avioanelor fără pilot. Până în 2020, ar trebui să fie amplasate rachete cu rază mai
lungă de acţiune, pentru a oferi protecţie în faţa ameninţării cu rachete balistice
intercontinentale, care vor fi monitorizate de sisteme-radar de avertizare timpurie,
cum este cel din Fylingdales (North Yorkshire), Marea Britanie. Staţia de satelit
americană de la Menwith Hill, tot în North Yorkshire, va avea de asemenea un rol-
cheie. Sistemul este estimat să coste aproximativ 270 de milioane de dolari pe zece
ani, sumă care va fi împărţită de cei 28 de aliaţi. Scopul scutului antirachetă este să
protejeze aliaţii din cadrul NATO şi ţările din estul Mediteranei de o ameninţare
considerată tot mai mare, în special cea reprezentată de rachetele cu rază lungă de
acţiune Shahab-3 şi Qiam-1, care au raza de circa 4.000 de kilometri, şi care sunt
dezvoltate de Iran. Cu toate acestea, Iranul nu este menţionat ca ameninţare în
proiectul scutului. Proiectul scutului antirachetă al NATO nu va viza nici o ţară în
mod particular, a dat asigurări secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice,
Anders Fogh Rasmussen, într-un interviu, înaintea summitului de la Lisabona.

II.Interesul american in securizarea teritoriilor

Interesul guvernului american fata de securizarea teritoriului sau impotriva

unui atac cu rachete balistice dateaza inca din timpul administratiei Reagan cand,
la propunerea presedintelui, in anul 1983 se pun bazele a ceea ce va deveni mai
tarziu National Missile Defense(NMD). Initiativa de Aparare Strategica
presupunea introducerea in spatiul extraatmosferic a unui sistem de aparare
antiracheta (ce capatase in presa denumirea de „razboiul stelelor”) sprijinit din
punct de vedere tehnic pe sisteme de arme cu energie dirijata – lasere de mare
putere si instalatii capabile sa emita fascicule de particule. Din 1983 si pana astazi
NMD a suferit numeroase modificari incercandu-se adaptarea sa la premisele
politico-economice considerate a fi de actualitate la momentul respectiv.

Conform planurilor actuale NMD se vrea a fi un sistem de aparare apt sa

doboare rachete balistice aflate in zbor, in spatiul extraatmosferic, cu ajutorul unor
proiectile de interceptie lansate de la sol.

Primele semnale privind un atac cu rachete balistice impotriva SUA sunt

emise de catre satelitii de detectie plasati pe o orbita geostationara la 36000 de km.
deasupra ecuatorului. Satelitii vor detecta racheta inca din momentul lansarii, o vor
monitoriza pe parcursul fazei de urcare, timp in care vor depista locul lansarii si
vor furniza informatii cu privire la traiectoria proiectilului si a zonei de impact.

Dupa ce motoarele de propulsie se opresc, alte sisteme de senzori vor prelua

sarcina detectiei, monitorizarii si izolarii focoaselor de tintele false sau de alte
reziduri eliminate de proiectil. Acesti senzori reprezinta baza sistemului de aparare
antiracheta si constau in radare in banda X (ansambluri de inalta rezolutie
operationale in banda de 10 GHz ), versiuni imbunatatite ale radarelor de detectie
timpurie existente si un sistem de monitorizare a focoaselor pozitionat in spatiu.
 Datele furnizate de senzorii aflati in spatiul extra-terestru sunt receptionate
de centrul de comanda principal plasat in Muntele Cheyenne (Colorado) si de un
centru de comanda secundar aflat in perimetrul bazei de lansare a interceptoarelor.
Aici datele vor fi analizate in vederea aprecierii naturii amenintarii, izolarii
focoasei de tintele false si determinarii momentului lansarii interceptoarelor.

Odata lansate interceptoarele, centrul de comanda va continua analiza

datelor furnizate de senzori si va transmite noi informatii interceptoarelor printr-un
releu de comunicatii cunoscut sub numele de „In-flight Interceptor Comunications
Sistem” (IFICS). Tot aici, in cazul in care focoasele nu sunt distruse si, daca timpul
permite se va autoriza lansarea unor receptoare aditionale.

„Arma” sistemului de aparare antiracheta reprezinta o imbinare intre

interceptor si o incarcatura explozibila extraatmosferica atasata in scopul detonarii
focoasei. Interceptorul este o racheta in trei trepte folosita pentru a propulsa
incarcatura exploziva spre punctul de interceptie.

In conditiile in care programul de aparare antiracheta este proiectat sa

acopere intreg teritoriul SUA cu ajutorul a cel mult doua baze de lansare este
necesar ca interceptorul sa atinga o viteza foarte mare pentru a putea intra in
coliziune cu focoasele in timp util – cca. 15 minute. Propulsoarele pot dezvolta o
viteza de pana la 7-8 km pe secunda (15700-17900 mile pe ora). Explozibilul va
utiliza senzori infrarosii de detectie a caldurii si senzori de lumina pentru a localiza
si ataca tinta.

Dupa desprinderea de interceptor explozibilul va calatori prin spatiu pana in

momentul detectarii tintei, pe o raza de 1000 de km sau chiar mai mare. Utilizand
mici rachete de ghidare explozibilul se va autodirectiona in vederea stabilirii
cursului optim de coliziune.

Daca centrul de control si comanda nu a reusit, cu ajutorul datelor furnizate

de radarele de inalta rezolutie sa izoleze focoasele de tintele false, explozibilul va
efectua operatiunea folosindu-se de proprii senzori, ulterior urmand a intra in
coliziune cu tinta la o viteza de 15 km pe secunda (34 mile pe ora) anihiland
focoasa si autodistrugandu-se. Pentru a mari probabilitatea unei interceptari reusite
vor fi lansate unul sau doua interceptoare pentru fiecare focoasa detectata.

Daca timpul permite, centrul de control si comanda asteapta rezultatele

interceptarii si daca este necesar va autoriza o noua lansare. Daca strategia
„lanseaza-priveste-lanseaza, ” nu poate fi aplicata din lipsa de timp, centrul poate
autoriza o singura lansare de patru sau cinci interceptoare
 NMD este un program prevazut a fi implementat in trei etape. Etapa I
presupune dezvoltarea capacitatii de aparare impotriva unui numar relativ mic de
focoase, cel mult cinci, si va costa 29.5 miliarde $, fiind optimizat in vederea
respingerii unui atac din partea Coreei de Nord sau Chinei. Data initiala de
implementare era prevazuta pentru anul 2005, dar ulterior a fost decalata pentru
anul 2007 si are in vedere construirea unui numar de 100 de interceptoare in jurul
unei baze de lansare si a unui radar de inalta rezolutie, ambele pozitionate in
Alaska. De asemenea, sistemul va numara cinci radare de detectie timpurie plasate
in Alaska, California, Massachusetts, Greenland si Marea Britanie, patru sateliti de
detectie timpurie, precum si un sistem de monitorizare prin satelit a focoaselor.
Desi, in principiu, in aceasta faza de dezvoltare este posibila si respingerea unui
atac din partea Irakului sau Rusiei dinspre coasta de est, capacitatea redusa de
depistare a tintelor reale de catre radarele de detectie timpurie confera sistemului o
eficienta discutabila.

Etapa a doua va avea in vedere respingerea unui atac mai amplu si este
prevazuta a fi finalizata in anul 2010. Ce aduce in plus C 2 este plasarea pe orbita a
celui de-al cincilea satelit de detectie timpurie si a inca 23 de sateliti de
monitorizare. Tot in arhitectura acestei faze este inclusa si suplimentarea
numarului de radare de inalta rezolutie de la unu la patru, celelalte trei urmand a fi
construite unul in SUA, unul in Marea Britanie si altul in Greenland. Costul acestei
faze este estimat la 6.1 miliarde $.

Etapa a treia va fi implementata in anul 2011, presupune construirea a 250

de interceptoare amplasate in jurul a doua baze de lansare (Alaska si Dakota de
Nord) si vizeaza respingerea unui atac cu rachete balistice la scara larga.
Dezvoltarea sistemului va continua cu introducerea in program a inca cinci radare
de inalta rezolutie si a unui satelit de detectie timpurie amplasat in Statele Unite.
Costurile finalizarii acestei faze se ridica la 13.3 miliarde $.

III.Cum arată şi cum funcţionează scutul antirachetă

Atunci când o rachetă este lansată de către unul dintre statele

considerate inamice, un radar extraatmosferic o detectează şi transmite un semnal
spre o bază militară dotată cu interceptori. Sistemele de senzori supraveghează
traiectoria rachetei. Din baza militară sesizată de semnalul satelitului va fi lansată o
altă rachetă cu rol defensiv a cărei traiectorie va fi calculată astfel încât la un
moment dat aceasta să lovească racheta inamică şi să o distrugă înainte ca aceasta
să producă vreo pagubă.

IV.Neimplicarea Rusiei

Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, apreciază că neparticiparea deplină a

Rusiei la sistemul antirachetă al NATO pentru protejarea Europei riscă să
declanşeze o nouă cursă a înarmării, informează un comunicat al Kremlinului.

"Voi spune ceva care sper că nu îi va ofensa pe prietenii noştri şi pe omologul meu
american. I-am spus în preşedintelui SUA, Barack Obama, că baza pe care
construim relaţia actuală va avea o importanţă şi mai mare peste zece ani, atunci
când sistemul de apărare antirachetă va fi deplin funcţional. Şi nu este vorba de
mine sau de el ca politicieni. Astfel, fie va fi o iniţiativă comună Rusia - NATO
pentru a ne proteja de unele ameninţări potenţiale, fie, în cazul în care Rusia nu va
reuşi să îşi găsească locul în sistem, până în 2020 situaţia poate evolua încât
umbrela de apărare antirachetă va fi considerată un element care ar destabiliza
echilibrul nuclear şi ar slăbi capacitatea Rusiei de a asigura paritatea nucleară atât
timp cât vor mai exista arme atomice", subliniază Dmitri Medvedev într-un
interviu acordat presei poloneze.

"O altă consecinţă ar putea fi declanşarea unei noi curse a înarmării până în 2020.
Şi aş detesta acest lucru. De aceea, la summitul de la Lisabona, am evocat ideea
unei responsabilităţi sectoriale a statelor pentru apărarea antirachetă a Europei. Şi
mă aştept ca partenerii mei, SUA şi alţi parteneri din cadrul NATO, să analizeze
ideea Federaţiei Ruse", precizează Medvedev.

Diplomaţii, analiştii, militarii urmează să tragă concluziile corespunzătoare, spune

Leonid Sluţki, adăugând că pentru oamenii de rând din Rusia momentul ales pentru
anunţul senzaţional al Bucureştiului înseamnă un singur lucru: sinceritate completă
în relaţia dintre Casa Albă şi Kremlin rămâne un vis îndepărtat. Aşa ceva nu există,
consideră el, apreciind că se încearcă din nou exercitarea unor presiuni asupra
Rusiei pentru unele avantaje în chestiuni de importanţă strategică legate de
dezarmarea nucleară.

În acest context, deputatul rus consideră oportună validarea de către preşedintele

Dmitri Medvedev a noii doctrine militare a Rusiei care prevede atacul nuclear
preventiv în cazul unor circumstanţe care ar pune în pericol potenţialul rusesc de
descurajare strategică.

V.Romania-parte a proiectului “scutul antiracheta”

Romania a adoptat poate cea mai importanta decizie de securitate din ultima
jumatate de secol, dar o parte insemnata din elita ei pare total depasita de vremuri.
Decizia adoptata joi, 4 februarie, de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, de a
accepta invitatia presedintelui american Barack Obama ca Romania sa gazduiasca
elemente ale scutului antiracheta, a avut parte de minimalizari si trivializari din
partea unor jurnalisti si politicieni. In mod semnificativ, multi si-au manifestat grija
fata de reactia Rusiei, in loc sa-si bata capul, in primul rand, cu semnificatia
deciziei. Pe de alta parte, de la Washington si Bucuresti am aflat putine detalii.
Secretomania a dat frau liber imaginatiei.
 Planurile SUA de apărare antirachetă reprezintă o ameninţare la adresa
securităţii naţionale a Rusiei şi limitează progresul negocierilor pentru semnarea
unui nou tratat de neproliferare cu Washingtonul, a declarat şeful Statului Major
General al armatei ruse, generalul Nikolai Makarov, citat de Associated Press.
“Considerăm foarte negative aceste planuri, deoarece ele reduc puterea forţelor
balistice ale Federaţiei Ruse”, a declarat Makarov în cadrul unei emisiuni
televizate. Intrebat despre planurile antirachetă din România şi Polonia, Makarov
le-a numit ''o ameninţare.'' "Apărarea anti-rachetă este îndreptată împotriva
Federaţiei Ruse", a spus el. Afirmaţiile sale despre iniţiativa SUA sunt cele mai
dure de până acum şi semnalează, totodată, apariţia unor noi piedici în calea
semnării unui acord care să înlocuiască Acordul de Reducere a Armelor Strategice
din 1991 , care a expirat la 5 decembrie 2009.

Autorităţile române au început să cocheteze cu noul guvern al Republicii

Moldova şi decizia privind acceptarea elementelor sistemului de apărare
antirachetă poate fi privită ca un fel de umflare a muşchilor şi consolidare a
poziţiei pe direcţia Moldova’.
În cele din urmă, spune parlamentarul rus, trebuie luate în considerare planurile pe
termen lung ale Pentagonului privind implementarea unei a treia poziţii strategice
antirachetă.

VI.Scutul antiracheta venit la pachet cu avioane F-16 de mana a2-a

Romania cumpara avioane F-16 la mana a doua. Decizia a fost anuntata in data
de 24 martie 2010 dupa sedinta Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (csat),
desfasurata in prezenta presedintelui Traian Basescu la Palatul Cotroceni.

Potrivit unui comunicat de presa al Administratiei Prezidentiale, Gabriel Oprea,

ministrul Apararii Nationale, “a prezentat o informare cu privire la Programul
Avion Multirol al Fortelor Aeriene. Avand in vedere ca Romania nu dispune de
resursele financiare necesare pentru achizitionarea unor avioane multirol noi,
CSAT a aprobat propunerea MApN de achizitionare a 24 avioane F16 in uz,
propunere care va fi trimisa Parlamentului pentru luare in dezbatere si decizie.
Ministrul s-a referit in expunerea sa la implicatiile cauzate de terminarea, in anii
urmatori, a resursei avionului MIG 21 Lancer, aflat in dotarea Fortelor Aeriene
Romane.”
Peste 20 de ani de lupte

Aflat in dotarea a 24 de state, cu un numar de peste 4.400 de avioane fabricate si

participant la mai multe razboaie in ultimii 20 de ani, F-16 poate fi considerat unul
dintre cele mai cunoscute aeronave de lupta. Oferta de inlocuire a batranelor MiG-
21 cu F-16 la mana a doua vine din partea Guvernului SUA si nu din partea firmei
producatoare, Lockheed Martin. Pentagonul a anuntat ca a notificat Congresul
SUA privind posibila vanzare catre Romania a 24 de avioane de lupta F-16 vechi,
care vor fi modernizate, impreuna cu echipamentele asociate. Oferta include si
optiunea ca Romania sa devina parte a programului Joint Strike Fighter, avioanele
de generatia a cincea F-35 putand fi cumparate la cel putin 10 ani de la
achizitionarea aparatelor F-16, sustin reprezentantii Lockheed Martin si oficiali din
Romania si SUA.

Sase ani de negocieri

Disputele pe marginea achizitionarii unui nou avion de lupta pentru Armata

Romaniei s-au declansat in urma cu 6 ani, in momentul in care s-a anuntat intentia
schimbarii flotei de avioane MiG 21 LanceR.

In competiei au intrat, initial, cinci firme, in cele din urma doar Eurofighter, cu
aeronava Typhoon, SAAB, cu aerona JAS-39 Gripen si Lockheed Martin, cu
aeronava F-16 au ramas in carti. Pentru programul multirol se estimase alocarea
sumei de 4,5 miliarde de euro, care trebuia sa permita cumpararea a 48 de aeronave
de lupta noi. Referitor la anuntul facut de CSAT, nu se stie nimic despre costurile
celor 24 de avioane F-16 vechi si nici daca va implica un program de offset.

CONCLUZII

In cele din urma,scutul antiracheta este un beneficiu pentru toata lumea,si o

umbrela protectoare impotriva eventualelor atacuri inamice si rachete
balistice.Implicarea Romaniei este una foarte importanta,deoarece aici va fi
amplasat scutul,iar importanta politica a tarii noastre creste considerabil.Proiectul
intentat de americani se dovedeste a fi unul de succes,iar aceasta va putea fi pus in
aplicatie pana in 2020,cand se considera ca proiectul va putea fi pus in functiune
din toate punctele de vedere.Scutul devine o proprietate a NATO,iar Rusia vede
totusi un eventual inamic in toata miscarea aceasta.
 Bibliografie(pentru accesarea linkurilor apasati ctrl):
http://www.adevarul.ro/international/Instalarea_scutului_anti-racheta_in_Romania-
_Implicatiile_politice_si_tactice_ale_unei_decizii_istorice_0_205180101.html

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6879964-scutul-antiracheta-cum-primit-romania-decizie-
istorica.htm

http://www.mediafax.ro/externe/scutul-antiracheta-al-nato-un-proiect-de-270-de-milioane-de-dolari-
pentru-protectia-aliatilor-7734361

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_19439/Centrul-Roman-de-
Politici-Europene-Scutul-antiracheta-sporeste-greutatea-politica-a-Romaniei-in-regiune.html