Student: Secara Nicolae

Grupa: TM-22

GPS
(GLOBAL POSITIONING SYSTEM)
 Sistemul de poziționare globală (GPS) a schimbat
modul în care funcționează lumea. Acest lucru este
valabil mai ales pentru operațiunile maritime, inclusiv
căutare și salvare. GPS oferă cea mai rapidă și mai
precisă metodă pentru navigatori de a naviga, de a
măsura viteza și de a determina locația. Acest lucru
permite niveluri crescute de siguranță și eficiență pentru
navigatorii din întreaga lume.
 În navigația maritimă, este important ca ofițerul
navei să cunoască poziția navei în larg și, de
asemenea, în porturile și căile navigabile
aglomerate. În timp ce se află pe mare, sunt
necesare poziția exactă, viteza și direcția pentru a
se asigura că nava ajunge la destinație în modul
cel mai sigur, mai economic și în timp util pe care
condițiile o permit.
 Nevoia de informații exacte despre poziție devine
și mai critică pe măsură ce nava pleacă din port
sau ajunge în port. Traficul navelor și alte
pericole pe căile navigabile fac manevrarea mai
dificilă, iar riscul de accidente devine mai mare.
Marinarii și oceanografii folosesc din ce în ce
mai mult datele GPS pentru sondaje
subacvatice, amplasarea geamandurilor și
locația și cartografierea pericolelor de
navigație. Flotele de pescuit comercial
folosesc GPS-ul pentru a naviga către locații
optime de pescuit, pentru a urmări migrațiile
peștilor și pentru a asigura conformitatea cu
reglementările.
 O îmbunătățire a semnalului GPS de bază
cunoscut sub numele de GPS diferențial (DGPS)
oferă o precizie mult mai mare și o siguranță
sporită în zonele sale de acoperire pentru
operațiuni maritime. Multe națiuni folosesc
DGPS pentru operațiuni precum poziționarea
geamandurilor, măturarea și dragarea. Această
îmbunătățire îmbunătățește navigația în port.
CE ESTE DGPS?

 Sistemul de poziționare globală diferențială (DGPS) este

o îmbunătățire a Sistemului de poziționare globală care
utilizează o rețea de stații de referință fixe, la sol pentru a
difuza diferența dintre pozițiile indicate de sistemele prin
satelit și pozițiile fixe cunoscute. Aceste stații difuzează
diferența dintre pseudo-distanțele măsurate ale satelitului
și pseudo-distanțele reale (calculate intern), iar stațiile de
recepție își pot corecta pseudo-intervalele cu aceeași
valoare. Semnalul de corecție este de obicei difuzat prin
radio modem UHF.
 Guvernele și organizațiile industriale din întreaga lume
lucrează împreună pentru a dezvolta standarde de
performanță pentru sistemele electronice de afișare și
informații pentru diagrame, care utilizează GPS și/sau
DGPS pentru informații de poziționare. Aceste sisteme
revoluționează navigația maritimă și duc la înlocuirea
hărților nautice pe hârtie. Cu DGPS, informațiile de
poziție și radar pot fi integrate și afișate pe o hartă
electronică, formând baza Sistemului de poduri integrate
care este instalat pe nave comerciale de toate tipurile.
 GPS joacă un rol din ce în ce mai important în gestionarea
instalațiilor portuare maritime. Tehnologia GPS, cuplată cu
software-ul sistemului de informații geografice (GIS), este
cheia pentru gestionarea și operarea eficientă a plasării
automate a containerelor în cele mai mari facilități portuare din
lume. GPS facilitează automatizarea procesului de preluare,
transfer și plasare a containerelor prin urmărirea acestora de la
intrarea în port până la ieșire. Cu milioane de transporturi de
containere plasate anual în terminalele portuare, GPS a redus
foarte mult numărul de containere pierdute sau direcționate
greșit și a redus costurile de operare asociate.
 Informațiile GPS sunt încorporate într-un sistem
cunoscut sub numele de transmisie automată de
identificare (AIS). AIS, care este aprobat de
Organizația Maritimă Internațională, este utilizat
pentru controlul traficului navelor în jurul căilor
maritime aglomerate. Acest serviciu nu este vital doar
pentru navigație, dar este din ce în ce mai utilizat
pentru a consolida securitatea porturilor și a căilor
navigabile, oferind guvernelor o mai bună cunoaștere
a situației navelor comerciale și a încărcăturii acestora.
 AIS folosește un sistem de transponder care funcționează
în banda maritimă VHF și este capabil să comunice de la
navă la navă, precum și de la navă la țărm, transmițând
informații referitoare la identificarea navei, locația
geografică, tipul navei și informațiile despre încărcătură --
toate pe un real- timp, pe bază complet automatizată.
Deoarece poziția GPS a navei este încorporată în aceste
transmisii, toate informațiile esențiale despre mișcările și
conținutul navei pot fi încărcate automat pe hărțile
electronice. Siguranța și securitatea navelor care utilizează
acest sistem este îmbunătățită semnificativ.
AIS(Automatic Identification
System)
FUNCTIONARE GPS:
 Un sistem GPS este alcătuit din trei segmente:
 Segmentul spațial este format dintr-o constelație
de sateliți, care emit semnale modulate cu coduri
și mesaje de navigație; fiecare satelit transmite
semnale radio sub forma a două unde, pentru
utilizatorii civili și pentru utilizatori militari.
 Generațiile succesive de sateliți GPS sunt desemnați prin denumirea Block:
 Block I: au fost 11 sateliți prototip, concepuți pentru faza de testare și
dezvoltare (1978-1985). Greutatea lor era de 845 kg și durată de funcționare
de 5 ani. Primul satelit a fost lansat în februarie 1978, iar ultimul, în octombrie
1985, cu ajutorul rachetelor de tip Atlas E/F. Sateliții din această generație au
îndeplinit durata de funcționare, ultimul satelit a funcționat până la sfârșitul
anului 1995.
 Block II: se deosebesc esențial de sateliții din generația precedentă, prin faptul
că aveau implementate tehnicile de protecție disponibilitate selectivă (selective
availability) și acces restrictiv (anti-spoofing). Durata medie de viață a acestor
sateliți era de 6 ani, fiind înlocuiți începând cu anul 1995. Primul satelit din cei
9 inițiali, în greutate de cca. 1500 kg, a fost lansat în februarie 1989, iar
ultimul în octombrie 1990. La bordul fiecărui satelit se aflau patru ceasuri
atomice, două cu cesiu și două cu rubidiu.
 Block IIA (Advanced): un număr de 19 sateliți dotați
cu posibilitatea de comunicare satelit-satelit; primul a
fost lansat în noiembrie 1990, ultimul în noiembrie
1997.
 Block IIR (Replenishment): au fost lansați 12 sateliți
proiectați de Lockheed Martin având o greutate de
2000 kg, iar durata de viață estimată la 10 ani. Cele trei
ceasuri atomice cu rubidiu sunt cu un ordin de mărime
mai precise. Lansarea sateliților din această generație a
început în iulie 1997.
 Block IIR-M (Modernized): sunt 8 sateliți construiți de
Lockheed Martin ce includ un nou semnal pentru aplicații militare
pe frecvențele L1 și L2 și un semnal civil mai robust, cunoscut sub
numele de L2C. Primul satelit a fost lansat la data de 26
septembrie 2005, lansarea finală a avut loc pe 17 august 2009.
 Block IIF (Follow on): acești sateliți în număr de 12 au fost
concepuți de Boeing; prima lansare a fost în mai 2010, ultima în
februarei 2016. Durata lor de viață este de minim 12 ani. Sateliții
transmit un nou semnal civil pe frecvența L5.
 Block III: primii 10 sateliți vor fi construiți de Lockheed Martin
Corporation și vor emite un nou semnal civil L1C pe frecvența L1.
Vor fi lansați în perioada 2016-2017. [8]
SEMNALUL GPS
 Fiecare satelit transmite constant semnale de navigație cu o
viteză de 50 biți/sec pe frecvențe din spectrul electromagnetic .
Semnalele vor trece prin nori, sticlă, plastic, însă nu vor trece de
majoritatea obiectelor solide (clădiri, munți, etc)
 Semnalul GPS oferă coordonate precise în conformitate cu
ceasul atomic al satelitului, precum și statusul în care se află
satelitul. Fiecare transmisie are o durată de 30 de secunde și
conține 1500 biți de informații codate. Această cantitate de date
este codificată cu o secvență PRM (partial-response
modulation) care diferă de la un satelit la altul. Receptorii GPS
recunosc codurile PRM ale fiecărui satelit și decodează
semnalul.
 Sateliții din sistemul GPS transmit două semnale purtătoare:
frecvența L1 (1575,45 MHz), conține mesajul de navigație și semnalele de cod
SPS (Serviciul de poziționare standard), frecvența L2 (1227,60 MHz), folosită
pentru măsurarea întârzierii provocată de ionosferă. [10]
 Un semnal GPS conține trei tipuri de informație:
 cod pseudoaleator, este un simplu cod I.D., ce identifică satelitul care a transmis
informația.
 date efemeride, sunt transmise în mod constant de către fiecare satelit, și conțin
informații importante despre starea satelitului, data și ora curentă; această parte
a semnalului este esențială pentru determinarea poziției curente.
 date almanah, ce comunică receptorului GPS unde anume ar trebui să se
găsească fiecare satelit la un anumit moment al zilei; fiecare satelit transmite
date almanah conținând informații orbitale pentru acel satelit și pentru toți
ceilalți sateliți din sistem.
RECEPȚIONAREA SEMNALELOR

 Recepționarea semnalelor emise de sateliți și calculul poziției se poate face în două

moduri: modul absolut și modul diferențial.
 Modul absolut folosește un singur receptor GPS, iar precizia de poziționare este de circa
10 – 15 m; este utilizabil în cazuri în care nu se cere o precizie mare (navigare pe mare)
 Modul diferențial presupune folosirea a două receptoare, dintre care unul are rolul de
stație de bază, fiind instalat într-un punct fix cu coordonate cunoscute. Se măsoară
diferența dintre coordonatele punctului cunoscut și cele rezultate pentru același punct din
analiza semnalelor GPS. Aceste diferențe se folosesc pentru corectarea coordonatelor
determinate cu un receptor mobil în alte puncte din zona respectivă. Acest mod de lucru
este foarte precis (1 – 5 cm), dar distanța dintre receptorul mobil și stația de bază fixă nu
are voie să depășească 30 km.
 În general sistemul militar american NAVSTAR este foarte precis; totuși, pentru folosirea
sa de către alte organizații sau state, de obicei numai pentru scopuri civile (navigație
rutieră ș.a.), NAVSTAR pune la dispoziție doar o exactitate redusă. De asemenea, SUA își
rezervă dreptul de a nu mai pune deloc la dispoziție sistemul, de exemplu în cazul unor
conflicte militare ș.a.
 Inregistrarea
 Înregistrarea datelor primite de la sateliți poate fi efectuată prin două
modalități:
 metoda statică - înregistrarea datelor se face în puncte bine localizate, în
care operatorul instalează receptorul; semnalele sunt recepționate la
perioade de timp bine determinate (15 sec-3 min), receptorul GPS
înregistrînd o valoare, iar la sfârșit se obține media tuturor valorilor.
 metoda dinamică - înregistrarea datelor se face în deplasare; receptorul
înregistrează la diferite intervale de timp (5 secunde) câte o valoare, iar la
sfârșit se obține o succesiune de puncte.
 Metoda dinamică „Stop and Go” este o îmbinare a primelor două metode;
operatorul se deplasează cu receptorul GPS din punct în punct pe traseul
dorit, în fiecare punct staționându-se o anumită perioadă de timp.
 Factorii care pot degrada semnalul GPS și astfel pot afecta precizia sunt:
 întârzierile la trecerea prin ionosfera și troposfera
 reflexia semnalului - intervine atunci când semnalul GPS este reflectat de clădiri
înalte sau suprafețe dure înainte de a ajunge la receptor
 erori datorate ceasului receptorului - pot apare erori minime datorate decalajului de
timp deoarece ceasul incorporat al receptorului nu este atât de precis ca ceasurile
atomice de la bordul sateliților GPS.
 erori orbitale - numite și erori efemeride, sunt datorate inadvertențelor dintre pozițiile
raportate ale sateliților.
 numărul sateliților vizibili - precizia receptorului este cu atât mai mare, cu cât
numărul de sateliți recepționați este mai mare
 geometria sateliților - reprezintă poziția relativă a sateliților la un moment dat;
geometria ideală este atinsă atunci când sateliții se găsesc sub unghi cât mai mare
unul față de celălalt, iar geometria nesatisfăcătoare apare atunci când sateliții se
găsesc în linie sau sunt grupați.