Georgescu Dragos Cristian

Clasa a IX – a C

Referat

VALEA REGILOR

Valea Regilor este o vale din Egipt unde de-a lungul unei perioade de aproape 500 de ani (sec. 16
î.Hr. - sec. 11 î.Hr.) au fost construite morminte pentru faraonii şi nobilii din Noul Regat Egiptean. Valea
se află situată pe malul de vest al Nilului, în dreptul oraşului Theba (azi Luxor).

Zona a fost cercetată arheologic începând cu sfârşitul secolului 18, mormintele sale fiind
studiate şi în prezent. Valea a devenit faimoasă după 1922, ca urmare a descoperirii mormântului lui
Tutankhamon (cu al său „blestem”).

După înfrângerea hicsoşilor şi reunificarea Egiptului sub conducerea lui Ahmose I, regii thebani
au început să construiască morminte sofisticate, care să le reflecte puterea. Primele au fost cele ale lui
Amenhotep I (deşi identificarea lui este disputată) şi al lui Tutmes I, al cărui sfetnic Ineni a lăsat scris că
el l-a sfătuit pe rege să-si construiască mormântul acolo.

În vale s-au construit morminte începând din 1539 î.Hr., până la 1075 î.Hr.; sunt cel puţin 63 de
morminte importante, începând cu cel al lui Tutmes I (sau chiar mai devreme) şi terminând cu cele ale
lui Ramses X sau XI.

În ciuda numelui, Valea Regilor are şi morminte ale nobililor, precum şi ale soţiilor şi copiilor
faraonilor şi nobililor. În vremea lui Ramses I (ca. 1301 î.Hr.) femeile au început să fie îngropate în Valea
Reginelor, deşi unele au continuat să fie îngropate împreună cu soţii lor, în Valea Regilor .

Necropolele regale
Numele oficial al zonei, în antichitate, a fost Marile necropole regale ale milioanelor de ani ale
Faraonilor, Vieţii, Tăriei, Sănătăţii, de la vest de Theba, sau mai scurt Marele Câmp.

La începutul dinastiei a 18-a doar regii erau înmormântaţi în morminte mari, ceilalţi în
mecropole mai mici, aproapiate de mormântul stăpânului. Mormântul lui Amenhotep III a fost construit
în Valea de vest; fiul său Akhenaten a mutat construcţia de necropole la Amarna. La sfârşitul dinastiei a
18-a, Tutankhamon, Ay şi apoi Horeb s-au întors la vechea locaţie.

Dinastiile a 19-a şi a 20-a au marcat o mărire a mormintelor (atât aici cât şi în Valea Reginelor),
Ramses II şi Ramses III construind necropole mari pentru înmormântarea fiilor lor. Câţiva regi nu au fost
înmormântaţi aici (sau nu li s-a găsit mormântul). Tutmes II probabil a fost îngropat la Dra' Abu el-Naga',
mormântul lui Smenkhkare nu a fost găsit, iar Ramses VIII se pare că a fost înmormântat în alt loc.
 Valea Regilor a fost un important domeniu al cercetărilor egiptologice de-a lungul timpului.

Antichitate
Scriitorii antici greci Strabo (sec. 1 î.Hr.) şi Diodorus Siculus (sec. 1 d.Hr.) au afirmat că numărul
total de morminte este 47, din care, la acea dată, numai 17 erau nevandalizate.

Valea a mai fost vizitată şi de alţii în acele timpuri, multe dintre morminte având înscrisuri în
greacă şi latină, uneori şi feniciană, cipriotă, liciană, coptă şi altele. Cea mai veche dintre ele a fost datată
din 278 î.Hr.

Secolul 18
Înainte de secolul 19 călătoria din Europa spre Theba (şi de fapt orice loc din Egipt) era dificilă;
înaintea călătoriilor preotului iezuit francez Claude Sicard, în 1726, nu se ştia prea bine nici unde e
Theba. Se ştia ca e pe Nil, dar era des confundată cu Memphis sau alte locuri. Unul din primii călători
care a transmis date despre Theba este aventurierul şi artistul danez Frederic Louis Norden. A fost urmat
de Richard Pococke, care a şi publicat prima hartă modernă a văii, în 1743 .

Expediţia franceză

În 1799, odată cu campania din Egipt a lui Napoleon, savanţii expediţiei (în special Dominique
Vivant) au făcut hărţi cu amplasarea mormintelor cunoscute, şi pentru prima oară au cercetat Valea de
vest, unde au descoperit mormântul lui Amenhotep III .

Secolul 19
Explorarea europenilor în zona Thebei a continuat în secolul 19, încurajată şi de reuşita lui
Champollion, care, la începutul secolului, a descifrat scrisul hieroglific .

Italianul Giovanni Battista Belzoni a descoperit câteva morminte, printre care cel al lui Ay , în
Valea de vest în 1816, şi cel al lui Seti I anul următor. La sfârşitul explorărilor sale Belzoni a declarat că
toate mormintele au fost descoperite şi nu mai e nimic de căutat.

În 1827, John Gardiner Wilkinson a primit sarcina de a picta tablouri cu intrările fiecărui
mormânt şi a le eticheta; mormintele au fost numerotate de la KV1 la KV21.

Champollion însuşi a vizitat valea, împreună cu Ippolito Rosellini şi Nestor L'Hôte, în expediţia
franco-toscană din 1829. Expediţia a petrecut 2 luni acolo, vizitând 16 dintre morminte, la care au
descifrat inscripţiile şi au identificat ale cui morminte sunt. Ei au luat şi decoraţiile de pe pereţii
mormântului KV17, decoraţii care sunt în prezent la muzeul Louvre.În 1845-1846 valea a fost explorată
de Karl Richard Lepsius.

În a doua jumătate a secolului eforturile s-au concentrat pe conservarea antichităţilor. Serviciul

de antichităţi egiptene, condus de Auguste Mariette, a început să exploreze valea, la început cu Eugène
Lefébure în 1883, apoi cu Jules Baillet şi Georges Bénédite în 1888, şi în sfârşit Victor Loret din 1898
până în 1899, care a descoperit 16 noi morminte.Când Gaston Maspero a fost renumit ca şef al Serviciul
de antichităţi egiptene, acesta l-a numit pe Howard Carter ca inspector şef, iar acesta a descoperit
câteva noi morminte şi a explorat altele.

Secolul 20
La începutul secolului 20, americanul Theodore M. Davis a primit permisiunea de explorare în
vale, şi echipa sa a descoperit câteva morminte regale şi nobiliare (KV43, KV46 şi KV57 fiind mai
importante). În 1907 au descoperit posibila cameră ascunsă din perioada Amarna în KV55. După ce au
descoperit presupusa cameră mortuară a lui Tutankamon (KV61), au anunţat că valea este explorată
complet şi nu vor mai fi descoperite noi morminte.Intrarea mormântului lui Horemheb, poză din 1908 .
În noiembrie 1922 Howard Carter a descoperit adevăratul mormânt al lui Tutankamon (KV62).

La sfârşitul secolului, proiectul Theban Mapping Project a redescoperit şi explorat mormântul

KV5, care este probabil cel mai mare, având cel puţin 120 de camere.

Secolul 21
În 2001 proiectul Theban Mapping Project, pornit în 1978, a continuat explorarea văii şi
catalogarea mormintelor.

La 8 februarie 2006, „Consiliul suprem al antichităţilor” a anunţat că o echipă americană, de la

Universitatea Memphis, a descoperit un mormânt faraonic (KV63) aparţinând dinastiei a 18-a. Se pare
însă că este mai degrabă o cameră cu materiale funerare, decât un mormânt. Nu au fost găsite mumii.

La 31 iulie 2006, Nicholas Reeves, egiptolog englez, a anunţat că a descoperit o anomalie

subterană, folosind un radar specializat[4]. El a denumit această anomalie KV64, ceea ce a generat o
controversă, deoarece numai „Consiliul suprem al antichităţilor” are dreptul de a da nume; în plus, nici
măcar nu se ştie dacă acolo e într-adevăr un mormânt.

Istoricul mormintelor

Modelul obişnuit este un coridor lung, în pantă, tăiat în stâncă, care trece prin una sau două săli,
până ajunge la camera mortuară. La primele morminte coridorul face cel putin o dată un unghi de 90°
(ex. Cel al lui Tutmes IV ), acest model purtând numele de „axa frântă”. După înmormântare coridoarele
urmau să fie astupate cu pietriş şi intrarea în mormânt camuflată.

Bibliografie :
1.Ovidiu Dramba , Istoria culturii şi civilizaţiei , Editura stiintifica si enciclopedica , An aparitie : 1984,
volum 1
Legenda :

1. Valea Regilor (indicată de săgeată), la vest de Nil

2. Vârful al-Qurn, care domină dealurile Thebei
3. Vedere cu zona din jurul mormântului lui Tutankamon
4. Mormântul lui Twosret şi Setnakhte