Istoria presei

Capitolul I
Inceputurile presei
Comunicare in lumea veche (Preistoria presei)

Vorbind despre istoria prese, Pierre Albert afirma fara echivoc: “obiectul istoriei
presei este greu de delimitat!”
Aceasta spune el “ pentru ca aidoma altor ramuri ale istoriei generale, istoria
presei nu se poate construi si nici nu se poate intelege fara o constanta in revenire la
evolutia societatii in ansamblu.
Intr-adever, presa este domeniul care reflecta cel mai fidel starea politico-
economica a vremii, organizarea sociala, cultura si modul de a fi al unui popor. Desigur,
in orice timp presa a oglindit un evantai de probleme de atitudini. Prin urmare, a oglindit
adeverul nu tocmai usor de decelat, pe care componenta mediatica a societatii le-a
vehiculat de la inceputuri si pana astazi.
Dificultatile delimitarilor in istoria presei se datoreaza imensitatii sale in timp si in
spatiul jurnalistic. In 1700. Pierre Bayle deja afirma: “Numarul jurnalelor si al altor
lucrari care ar merita acest nume (de ziar), s-a multiplicat atat de mult incat ar fi timpul sa
le studiem istoria”.
In occident, avem de-a face cu o timpurie aglomerare de jurnale, de altfel, despre
amploarea fenomenului de presa, Pierre Albert scria: “Inca din secolul al XVII-lea
notiunea de presa periodica acoperea o masa puternica de publicatii, iar in secolele
urmatoare, categoriilor lor s-au diversificat intr-o asemenea masura incat varietatea
titlurilor ascunde cel mai adesea unitatea ansamblurilor”.
In acelasi timp, autorul unei recente istorii de presa, tiparita la Institutul European
din Iasi, afirma ca ziarele reprezinta adevarate arhive ale cotidianului. Altfel spus, ele
sunt o adevarata sursa obiectiva de istorie generala. Dar pana a vorbi despre semnificatia
presei, despre menirea si desfasurarea ei in timp, sa vedem pe unde sunt primele
inceputuri.
Cat de veche este comunicarea si cum s-a manifestat ea de-a lungul timpului? In
fond, scrisul nu a existat dintotdeauna, iar omul a constientizat de timpuriu ca nu este
singur pe terra, si ca trebuie sa comunice cu semenii lui de aproape sau de departe.
In orice timp, nevoia de stiri, de informatii a fost imperioasa. In procesul gandirii
evoluate, omul a intut ca omul care stie este puternic. De aici apare si expresia:
“informatie egal putere”, pentru ca omul stiind, poate sa previna. Prin urmare, cum va
spune Pierre Albert, nevoia de informatii este una dintre datele fundamentale ale
omenirii.
Din cele mai vechi timpuri, valoarea stirilor creste atunci cand este sunt exclusive.
Forma cea mai primitiva a comunicarii reprezenta semnele si semnalele. O
crestatura facuta intr-un copac putea sa insemne: “Fereste-te!” un mesaj pentru primii
oameni putea sa fie o piatra colorata, o crenguta rupta, etc.
Capitolul 2
1. Primele semne dupa Guttenberg

Incepand cu secolul al XV-lea, in marile orase ale lumii se formeaza o adevarata

retea de vehiculare a stirilor, a vestilor de orice fel. Stirile vor fi adunate si apoi copiate
de scribi care in acelasi timp multiplica papirusul in zeci de exemplare difuzandu-le.
Dupa unii cercetatori, la Venetia aceste reproduceri se vor numi avissi in timp ce
in Olanda aceluiasi timp, astfel de inscrieri vor purta numele de zeytungen. Exemplul lor
se extinde si la Anvels, la Frankfurt, la Lyon dar si in alte zone ale Europei, demonstrand
pretutindeni nevoia acuta de informare, de scriere si de multiplicare rapida.
Aceasta indeletnicire era destul de greoaie, si se astepta o solutie salvatoare. Ea a
venit sub forma unei masini de tiparit care apare la Strasbourg in 1438, apoi la Mainz in
1454. Inventatorul era Johann Guttenberg, cel care prin masina sa de tiparit, avea sa
revolutioneze cunoasterea, dand stiintei si literaturii un adevarat impuls.
Aceasta mare asteptare la nivelul Europei s-a manifestat cu o deosebita
inversunare, desi in continentul alaturat, in China mai precis, tiparul exista de mai multe
secole deja. Astfel, in timpul dinastiei T’ang (618-907), se tiparea o gazeta destinata
publicului larg, gazeta avea si un nume “Ti pao”, ceea ce inseamna in presa un serios pas
inainte.
Revenind la subiectul nostru, precizam ca incepand cu secolul al XV-lea,
tipografii europene au editat publicatii sub forma unor caiete adeseori ilustrate pe gravuri
din lemn. Caietele cuprindeau istorisiri privind bataliile unor feudali, funeraliile princiare,
o serie de comemorari si aniversari. Caietele mai cuprindeau si unele reproduceri din
acele “avisso”. Aceste foi se numeau occasionnales, si aveau avantajul de a fi vandute in
librarii. Dimensiunile acestor foi fiind reprezentate de fascicole, aveau dimensiuni
limitate. Ca numar de pagini, erau destul de consistente (numarau pana la 8-16 pagini).
Din punct de vedere al modului de tiparire, aceste publicatii se insereau in
categoria brosurilor, dar cele mai multe erau situate intre brosuri si ziar. Aceste
occasionnales, au trecut granita, putand fi intalnite si in Italia aceluiasi timp sub
denumirea de gazette, cuvant care deriva de la substantivul gazetta care nu inseamna
gazeta ci moneda mica, acesta fiind banutul care era dat drept contravaloare a publicatiei.
Mai tarziu, in Franta vor apare cu un caracter popular, asa numitele “canards”,
care insemnau zvonuri, adica stiri mincinoase.
In fapt, acelea erau foi de scandal, in general aduceau la cunostinta cititorului stiri
reale dar si inchipuite care se adresau sensibilitatii si puterii de a imaginatie a marelui
public (efecte exagerate ale unor cutremure sau intamplari cu personaje misterioase).
Era vorba de exploatarea pasiunii omului pentru senztional. De aceea toate
crimele, faptele de razboi, epifaniile, figurau frecvent in aceste foi, si inca in capul listei.
Din acele vremuri dateaza expresia canard care desemneaza si astazi o stire
neadevarata.
In urma cu mai bine de un deceniu, Maurice Leverne publica o antologie a acestor
documente de scandal. Vis-à-vis de aceste stiri, se fac comentarii dezvaluind atitudinea
contemporana.
In aceasta perioada, occasionnalele si celelalte publicatii, au trebuit sa indure
cenzura, o cenzura mult mai aspra decat oricand. Au fost cazuri cand gazetarii lor au fost
condamnati la moarte pentru delicte de presa. Istoria presei retine mai multe nume:
Nicolo Franco, spanzurat din ordin papal pentru ca a publicat comentarii critice la adresa
desfraului familiei nobiliare Fornese (Victor Visineanu “Istoria presei romanesti”).
Viata publica intre timp in marile orase ale lumii va da semne ca un materie de
informatii ar fi nevoie de cu totul altceva, poate de publicatii mai mari, mai bine
organizate.
In occident, presa periodica nu va aparea imediat dupa ivirea tiparului asa cum era
de asteptat, ea va apare insa dupa un secol si jumatate de la inventia lui Guttenberg
(inceputul secolului al XVII-lea) timp in care presa periodica a fost precedata de o
veritabila inflorire a scrierilor informative.
Se poate aprecia ca inventia tiparului a preluat o mare parte din sarcina copistilor
sau a unor tipografi cum a fost Laurens Janszoon din Olanda care in 1420, folosind litere
din lemn, a tiparit gramatici ale latinii elementare dar si alte lucrari cum ar fi Biblia.
In aceasta perioada, revolutiile industriale din Franta, Anglia si Germania au
determinat perfectionarea tiparului concomitent cu tehnica producerii hartiei si a cernelei
tipografice.
Intr-un cuvant, lumea se pregatea pentru o noua era, cea cu adevarat a lui
Guttenberg, despre inventia acestuia Marshal McLuhan afirma ca “odata cu Guttenberg,
Europa intra intr-o faza tehnologica a programului, faza in care schimbarea insasi devine
norma arhitepala a vietii sociale”.

2. Primele periodice in Europa

Intaile periodice sunt socotite de mai toti specialistii a fi almanahurile derivate din
calendarele imprimate la Mainz. Mai concret, primul almanah cunoscut a fost cel tiparit
in Franta anului 1486. intre periodice amintim: “Relation” (Strasbourg, 1609), “La
Gazette” (Franta, 1631), I successe del mondo” (Parma, 1645).
Isi facusera aparitia saptamanale ca cele din Madrid, Viena, Petersburg dar si
Londra.
Un asemenea periodic apare in aceste vremi (1650-1700) la Timisoara, si anume
publicatia “Temesvarer Nabrichten”. Intre primii ziaristi, lumea presei l-a retinut pe
Theophraste Renaudot (1563-1653), redactorul periodicului “La Gazette”. El avea sa fie
considerat in timp parintele ziaristilor francezi si unul din parintii presei mondiale. Acest
Theophraste s-a nascut la Montpellier. El va scriein primul numar un adevarat crez
jurnalistic: “Bucurati-va deci dupa voie de aceasta libertate franceza , si fiecare sa poata
zice cu indrazneala ca el ar fi scos asta si ar fi schimbat pe cealalta, ca ar fi putut-o face si
mai bine eu sunt de acord. Intr-un singur domeniu nu voi ceda in fata nimanui, in
cautarea adevarului”.
Acest fapt prefigureaza datoria jurnalistului de a cauta si a scrie in orice timp
numai si numai adevarul, indiferent de numele celui care il trag de maneca.
Intr-o stampa de epoca, profilui publicatiei “La Gazette” era infatisat printr-o
alegorie deosebit de sugestiva. Ea infatisa ziarul in cauza intr-o sala de tribunal, intr-o
rochie alba, cu chip de femeie. Dar pe rochia gazetei sunt brodate perechi de ochi, de
urechi si de limbi omenesti precum si reprezeintari ale adevarului nud. Pe postul de
grefier in stampa respectiva, la o masa se afla Theophraste care simbolizeaza
intransigenta. Gravura de jur imprejur inscrie zeci de catrene de genul: “eu colind peste
tot in acest univers, sceptrul meu face sa domneasca proza si versurile si pentru tronul
meu este prea mic.
Febra periodicelor cuprinde in acel timp si lumina slava la Sankt Petersburg.
Tarul Petru cel Mare, fascinat de occident, fondeaza in 1703 propriul sau ziar, conturand
si prin aceasta personalitatea sa de reformator al Rusiei, de adevarat spirit enciclopedist
in istoria Rusiei, tara care avea sa dea lumii una dintre cele mai mari literaturi si culturi.
In vremea periodicelor europene se naste un evantai al scrierilor publiciste.