Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile ("Mormonii")

Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile, popular numită "mormonă", este un amestec exotic
de învătături si practici neoprotestante si "îmbunătătiri" ale conducătorilor organizatiei, numiti "profeti".
Numărul membrilor este în prezent de aproape 13 milioane, răspânditi în întreaga lume.

Un profet nou

Joseph Smith, întemeietorul sectei, s-a născut într-o familie săracă în perioada marilor treziri religioase
din Statele Unite din secolul 19. Tatăl lui avea serioase probleme în a asigura un trai decent pentru
familia sa, fiind ocupat mai tot timpul cu căutarea de comori rămase de la vechile triburi de indieni.
Mama băiatului era o femeie religioasă si ea a fost cea care i-a dat o educatie în această directie
tânărului Joseph.

În regiunea în care locuia familia Smith circulau multe legende despre străvechi triburi de indieni care îsi
îngropaseră comorile acolo, si nu putini erau cei care săpau toata ziua după astfel de cufere.

Joseph Smith a crescut într-o atmosferă în care predicile apocaliptice ale predicatorilor ambulanti si
legendele despre comori ascunse ocupau un loc central.

În 1820, pe când avea 14 ani, el a pretins că a avut o vedenie în care i-au apărut Dumnezeu Tatăl si
Iisus Hristos, care i-au spus că Biserica crestină trebuie restaurată (refăcută). Ulterior, în 1827, Smith a
pretins că a primit vizita unui înger, pe când se ruga acasă. Biserica mormonilor tipăreste si distribuie
"Mărturia profetului Joseph Smith", în care este romantată relatarea despre înfiintarea sectei.

Îngerul vizitator i-a poruncit lui Joseph Smith decât să reformeze Biserica. Astfel, el a început să anunte
că a primit o misiune specială; primii adepti ai ideilor lui au fost membrii familiei.

Un alt Testament despre un alt Iisus Hristos

Smith pretindea că îngerul i-a indicat locul în care o străveche civilizatie de pe teritoriul Americii
îngropase niste cronici referitoare la vremurile de demult. Potrivit relatărilor sale, el a dezgropat vechea
scriere, realizată pe plăci de aur, într-o limbă numită de el "egipteana reformată" (inexistentă). Potrivit
inspiratiei dată d Dumnezeu, Smith a început traducerea vechii - si totodată noii - Scripturi, intitulată
Cartea lui Mormon.

Această falsă Scriptură închipuie istoria unor triburi care ar fi populat continentul american în vremurile
străvechi. Astfel, pe vremea regelui Iezechia de la Ierusalim (aprox. 600 î.H.) , evreul Lehi ar fi primit
poruncă de la Dumnezeu să conducă un mic grup de oameni într-o aventură maritimă către continentul
american.

Ajuns aici, Lehi si ai săi ar fi dat nastere unei civilizatii mărete, care după numai câteva sute de ani s-a
împărtit în două tabere rivale. În urma războiului civil, măreata civilizatie decade. (Potrivit mormonilor,
actualii amerindieni sunt urmasii acelei civilizatii - de origine evreiască - contrazicând astfel
numeroasele dovezi care atestă că amerindienii sunt o populatie de origine mongoloidă, sosită din Asia
prin strâmtoarea Behring.)

În timp ce la Ierusalim, Fiul lui Dumnezeu moare răstignit pe Cruce si învie mântuind omenirea, profetii
celor de pe continentul american au vedenii despre cele petrecute la Ierusalim.

După înviere, Iisus Hristos se arată si celor de aici, dându-le învătături mult mai complete si mai clare
decât cele din Sfânta Scriptură.

Mormon, un profet local, strânge toate relatările istorice si religioase ale poporului săi, le scrie pe o
carte din plăci de aur si le îngroapă în pământ pentru 1500 de ani, când vor fi dezgropate de Joseph
Smith.

Aceasta este pe scurt povestea Cărtii lui Mormon. Desi Smith a pretins că îngerul i-a interzis să arate
cuiva plăcile de aur, ei îsi justifica ideile religioase exclusiv prin închipuita scriptură străveche.
Cartea a fost terminată si publicată în 1830. Tot în 1830 Smith înfiintează "Biserica lui Iisus Hristos",
schimbându-i la scurt timp numele în "Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile". Primii
membri ai noii biserici au fost Oliver Cowdery si însusi Joseph Smith. Acestia s-au botezat unul pe altul
si s-au numit lideri ai noii biserici, la porunca aceluiasi trimis al lui Dumnezeu, pe care ei l-au identificat
ca fiind Ioan Botezătorul.

În 1842, Smith este initiat în loja masonică, ca numai după o zi să devină Maestru Mason. Această
actiune avea să influenteze ulterior toate ritualurile practicate de secta mormonilor.

Pe lângă "Cartea lui Mormon", secta foloseste si cărtile "Doctrine si legăminte" (138 de revelatii si alte
afirmatii apartinând în majoritate lui Joseph Smith) si "Perla de mare pret" (alcătuită în 1842 ca o
colectie de scrieri mai mici). Afirmatiile din toate aceste cărti sunt subiect de interpretare si extindere de
către liderii sectei, despre care se crede că primesc revelatii si inspiratii suplimentare. În ceea ce
priveste Sfânta Scriptură, mormonii cred în ea "doar în măsura în care este tradusă corect" (Articole de
credintă nr. 8). Această clauză de exceptie le permite mormonilor să respingă orice pasaj din Biblie care
nu corespunde învătăturilor lor.

Învătăturile mormonilor

Ereziile mormonilor sunt pe cât de ciudate, pe atât de blasfemitoare.

Potrivit lor, istoria lumii începe cu un Tată ceresc si o Mamă cerească, ce au mai multi copii. Unul dintre
ei, pe nume Elohim, este trimis pe Pământ unde se întrupează sub numele de Adam. Alături de acesta
vine, din ceata acelorasi dumnezei, Eva. Cei doi, deveniti astfel primii oameni, primesc poruncă de Sus
să nu mănânce dintr-un pom. Satana este cel care o convinge pe Eva să mănânce din pom,
deschizându-i astfel mintea că si ei, oamenii, pot deveni dumnezei. Potrivit mormonilor, gestul Evei a
reprezentat o cădere în sus, în sensul că ea a fost luminată si a primit astfel revelatia despre
posibilitatea accederii la statutul de dumnezeu – un lucru benefic si de dorit.

În urma păcatului săvârsit de primii oameni, în cer are loc un consiliu al dumnezeilor, unde Iisus si
fratele său, Lucifer (!!!), se ceartă pe cine va merge să mântuiască lumea. Lucifer este mânat de
mândrie si în felul acesta îs pierde harul, devenind un înger rău. El si ceata lui sunt alungati din cer. În
urma acestui conflict, cei care au fost de partea lui Lucifer se întrupează pe pământ în oameni cu pielea
neagră, aceasta fiind explicatia mormonilor la existenta rasei negre.

Maria, o tânără din poporul Israel, este vizitată de un înger si, în urma relatiilor intime dintre cei doi, se
naste Iisus-omul. Ajuns la maturitate, acesta îsi ia trei sotii: Maria, Marta si Maria-Magdalena, fapt ce i-
a îndreptătit pe mormoni să practice poligamia până la sfârsitul secolului 19. De altfel, sexualitatea
ocupă un rol important în doctrina mormonilor, ea tinând nu numai de omenesc, ci si de lumea cerească,
spiritele preexistente ce se întrupează în oameni fiind rodul dragostei nenumăratelor duhuri ceresti!

Iisus este omorât de iudei si, în urma învierii, se ridică la cer, devenind astfel dumnezeu peste planeta
Pământ. Celelalte planete din univers, dacă sunt populate de civilizatii, au fiecare dumnezeul lor.

Mormonii învată că fiecare om, dacă trăieste potrivit învătăturii sectei, poate ajunge dumnezeu peste o
planetă. Normele de viată ale sectei sunt stabilite de conducători până în cele mai mici detalii, în acest
sens existând o lungă listă de NU FACE, care include si consumul de ceai negru sau cafea. Mormonii pun
mare accent pe sănătatea trupului, aceasta influentând mântuirea lor. Considerând că consumul
anumitor produse le poate influenta discernământul spiritual, mormonii nu se împărtăsesc cu pâine si
vin, ci cu pâine si apă.

O învătătură mai putin oficială a sectei, dar sustinută de unii lideri foarte respectati, este aceea că
anumite păcate nu pot fi iertate în numele lui Iisus Hristos. Singura sansă de mântuire a omului
respectiv este ca acesta să-si verse sângele (să se sinucidă), în speranta că sângele lui va fi primit ca o
jertfă si el va fi astfel iertat de Dumnezeu. Joseph Smith, fondatorul sectei, sustinea că "există anumite
păcate atât de grave, încât depăsesc puterea ispăsitoare a lui Hristos. Cei ce comit astfel de păcate,
chiar dacă se pocăiesc, nu se vor putea curăti de ele prin sângele lui Hristos. De aceea, singura lor
sperantă este să-si verse propriul sânge spre ispăsire, pe cât posibil, spre binele lor" (Doctrinele
mântuirii, vol. 1, pag. 135). Potrivit cu această învătătură, Smith a afirmat la un moment dat că el nu l-ar
spânzura pe criminal, ci "l-ar împusca sau i-ar tăia capul si ar stropi pământul cu sângele lui, pentru ca
aburii să se înalte la Dumnezeu" (Istoria documentară a bisericii, vol. 5, pag. 296). Desi Smith a murit
înainte să apuce să transforme această nebunie în lege, urmasii lui au introdus în constitutia statului
Utah, unde se află si în ziua de astăzi, prevederea că un condamnat la moarte prin împuscare poate
alege să se sinucidă, "asa cum cere legea lui Dumnezeu". Desi unii lideri mormoni afirmă că aceasta nu
este o învătătură oficială a bisericii lor, al zecelea profet al sectei, J. Smith, a declarat că "aceasta este
învătătura propovăduită de Joseph Smith iar eu o accept" (ibid., pag. 134). După părerea aceluiasi
ereziarh, respectiva idee s-ar regăsi în toate scripturile mormone si chiar si în Sfânta Scriptură (ibid.,
pag. 135).

O altă adaptare a "voii lui Dumnezeu" la conditiile de pe teren a fost legată de interdictia mormonilor de
a bea Coca-Cola. In fata acestui refuz, firma Coca-Cola a amenintat statul Utah, mare producător de
zahăr, că va cumpăra zahăr din alte surse. Prompt, Profetul mormon a primit înstiintare de la Dumnezeu
că a bea Coca-Cola nu este păcat.

Fiecare mormon îsi face un titlu de cinste din identificarea strămosilor, mergând înapoi în timp cât se
poate de mult. Învătând botezul pentru morti, în scopul includerii acestora post-mortem în secta lor,
mormonii se botează repetat, pentru fiecare strămos identificat în arborele genealogic al familiei.

Mormonii au săli de adunare în care se strâng duminică de duminică. În afară de acestea există si
temple în care se oficiază diferite ceremonii religioase de inspiratie masonică (satanică), folosind o
multime de simboluri, jurăminte si gesturi din arsenalul francmasoneriei.

Una dintre aceste ceremonii este "legarea căsătoriilor pentru vesnicie". Cei doi soti se prezintă în fata
unui prezbiter care, în urma invocării puterilor ceresti (?), îi declară pe cei doi căsătoriti si în viata de
după moarte. Aceasta bizarerie îl duce pe un nemormon cu gândul la cuvintele Mântuitorului din Sfânta
Scriptură, potrivit cărora în Cer nu există căsătorii. Pentru mormoni însă, respectiva învătătură este cât
se poate de normală, ea fiind promovată de Cartea lui Mormon care are întâietate fată de Biblie.

Comparatie între învătătura crestină si ereziile mormone

1. Sfânta Scriptură învată că există un singur Dumnezeu si că în afara de El nu mai exista altul (Deut.
6:4; Isaia 43:10,11; 44:6,8; 45:21,22; 46:9; Marcu 12:29-34). În contrast, mormonii sustin că există
mai multi dumnezei (Cartea lui Avraam 4:3), si că noi, la rândul nostru, putem deveni dumnezei într-o
împărătie cerească. De asemenea, mormonii învată că cei ce ating dumnezeirea vor avea copii spirituali,
care li se vor ruga si închina acestora.

2. Sfânta Scriptură învată că Dumnezeu este duh (Ioan 4:24; 1 Tim. 6:15,16), că nu este un om
(Numeri 23:19; Osea 11:9; Romani 1:22,23) si că a existat dintotdeauna ca Dumnezeu - omnipotent,
omniprezent si omniscient (Psalmii 90:2, 139:7-10; Apocalipsa 19:6; Maleahi 3:6). În contrast,
mormonii învată că Dumnezeu a fost cândva om ca noi, care a progresat ajungând dumnezeu, având
acum un trup de carne si oase. Mormonii învată că însusi Dumnezeu are un tata si un străbunic, si asa
până la infinit.

3. Sfânta Scriptură învată că Iisus este singurul Fiu al lui Dumnezeu, că a existat dintotdeauna, că este
vesnic asemenea Tatălui si egal cu acesta (Ioan 1:1,14; 10:30; Coloseni 2:9). Desi nu era cu nimic mai
prejos decât Dumnezeu, Iisus s-a făcut trup pentru mântuirea omenirii. Întruparea Lui a avut loc în chip
minunat de la Sfântul Duh, prin nasterea dintr-o fecioară (Mat.1:18-23; Luca 1:34,25). În contrast,
mormonii învată că Iisus Hristos este fratele nostru mai mare care a ajuns progresiv la dumnezeire după
a fost mai întâi procreat, ca un copil spiritual, de către Tatăl ceresc si o mamă cerească si apoi, conceput
fizic (trupeste) de către Tatăl ceresc si o mama pământeană.

4. Sfânta Scriptură învată că Sfântul Duh este Dumnezeu si că este omniprezent (1 Regi 8:27; Psalm
139:7-10; Ieremia 23:34; Fapte 5:3,4). În contrast, mormonii învată că Sfântul Duh este un duh sub
forma unui om si că doar influenta lui este prezenta pretutindeni.

5. Sfânta Scriptură învată că Tatăl, Fiul si Sfântul Duh nu sunt Dumnezei diferiti, separati, ci doar
persoane ale Sfintei Treimi. În Noul Testament, Fiul, Sfântul Duh si Tatăl sunt indentificati separati, ca
Dumnezeu, si fiecare în parte este arătat lucrând ca Dumnezeu (Fiul: Marcu 2:5-12; Ioan 20:28;
Filip.2:10,11; Sfântul Duh: Fapte 5:3,4; 2Cor.3:17,18; 13:14). Totusi, Scriptura învată că acestia trei
sunt un singur Dumnezeu. In contrast, mormonii învată că Tatăl, Fiul si Sfântul Duh sunt trei Dumnezei
diferiti.

6. Sfânta Scriptură învată că omul a căzut în păcat si că aceasta cădere a fost un mare rău, prin care
păcatul a pătruns în lume aducând condamnare si moarte tuturor oamenilor. Astfel, noi ne nastem
având o natura păcătoasă si vom fi judecati pentru păcatele pe care le săvârsim (Ezechiel 18:1-20;
Romani 5:12-21). In contrast, mormonii învată că păcatul lui Adam a fost un pas necesar în planul vietii
si o mare binecuvântare pentru noi toti.

7. Sfânta Scriptură învată că Biserica a fost întemeiata odată pentru totdeauna de către Iisus Hristos si
că niciodată nu a dispărut si nu va dispărea de pe pământ (Matei 16:18; Ioan 17:11; 1 Cor.3:11). În
contrast, mormonii învată, asemenea tuturor neoprotestantilor, că la scurt timp de la moartea
Apostolilor Biserica lui Hristos a căzut într-o apostazie generală, "cu exceptia acelora care au ajuns la
cunostinta evangheliei restaurate" a sectei mormone.

Aspecte organizatorice

La moartea lui Smith în 1844, omorât împreună cu fratele lui de către o gloată revoltată de intrigile
economice si politice puse la cale de mormoni, fiul cel mare al lui Smith avea numai 11 ani si era prea
tânăr pentru a prelua conducerea sectei. Atunci s-au ivit mai multi pretendenti la succesiune, iar unii
dintre ei au format grupuri care ulterior s-au desprins din secta condusă, după Smith, de Brigham
Young. Dintre cele aproximativ 20 de grupuri dizidente rezultate, cel mai mare grup este "Comunitatea
lui Hristos" (numită initial "Biserica Reorganizată a Sfintilor din Ultimele Zile"), structură organizată
oficial în 1860 când fiul cel mare al lui Smith, Joseph Smith III, major acum, a decis preluarea
conducerii acestui grup. Această dizidentă a respins practicile poligamice si alte inovatii teologice ale
sectei principale, si număra la sfârsitul anilor 1990 aproximativ 250.000 membri în întreaga lume.

Până la sfârsitul secolului 19 mormonii au practicat poligamia. Al doilea "profet" al sectei, după
omorârea lui Smith de către o gloată revoltată de practicile poligamice ale mormonilor, a fost Brigham
Young. De-a lungul vietii, acesta a avut 27 de neveste de la care a primit 56 de copii. Alungati din estul
Statelor Unite din cauza practicilor lor, mormonii au fost condusi de Young într-o lungă pribegie până în
zona Marelui Lac Sărat, unde au întemeiat orasul Salt Lake City si ulterior Statul Utah.

Spre sfârsitul secolului 19, primirea statului Utah în confederatia Statelor Unite ale Americii era blocată
din cauza legislatiei locale care permitea poligamia. În fata acestui blocaj diplomatic, Profetul a primit o
revelatie de la Dumnezeu privind abandonarea acestei practici. Astăzi poligamia încă este practicată de
un număr restrâns de persoane care se declară mormoni, însă nu sunt recunoscuti oficial ca membri.

Mormonii sunt obligati să doneze sectei zece la sută din veniturile lor lunare. Potrivit datelor oficiale,
secta mormonilor este un gigant financiar, dispunând de proprietăti pe toate continentele si vehiculând
sume uriase de bani în scopuri de profit si propagandistice.

Toti tinerii mormoni în vârsta de 21 de ani, fete sau băieti, efectuează un stagiu de 2 ani de misionarism
într-o tară stabilită de Profet. Ei sunt usor de recunoscut pe străzi după îmbrăcămintea identică (cămasa
albă si pantaloni negri pentru băieti si cămasă si fustă lungă pentru fete, la care se adăugă un ecuson
negru cu numele misionarului). Toti băietii devin prezbiteri la vârsta de 21 de ani. Multi dintre ei, plecati
pentru stagiul de misionarism, nici nu au citit Biblia, Cartea lui Mormon fiind cea cu adevărat importantă
pentru ei. În ciuda nenumăratelor modificări ale textului initial, conducătorii sectei consideră Cartea lui
Mormon ca fiind mult mai valoroasă decât Biblia. Ezra Taft Benson, un Profet din trecut al sectei, afirma:
"Alături de Duhul Domnului, Cartea lui Mormon este unicul mare instrument pe care ni l-a dat Dumnezeu
pentru a converti lumea". În acelasi articol este citat apostolul mormon Bruce McConkie: "Vor fi mai multi
oameni mântuiti în împărătia lui Dumnezeu, de zeci de mii de ori mai multi datorită Cărtii lui Mormon
decât datorită Bibliei" (The Ensign, pag. 7, noiembrie 1984).

Această sectă a pătruns si în România după lovitura de stat din 1989. Potrivit estimărilor proprii, secta
are în România aproximativ 2.000 de aderenti. Misionarii refuză să vorbească cu cei neinitiati despre
învătăturile lor, explicând că acestea necesită o pregătire prealabilă pentru întelegerea lor.