Excel 2007 Complet

Excel 2007 – Modul A– Pagina 1
MICROSOFT EXCEL 2007

1. GENERALITĂŢI
Microsoft Excel 2007 este un program specializat pe lucru tabelar care ne permite
stocarea şi prelucrarea datelor sub formă de tabele.
Cu ajutorul aplicaţiei Microsoft Excel vom putea realiza diferite operaţii, de
exemplu:
 realizarea de calcule numeroase şi complexe utilizând formule;
 folosirea unui spaţiu de lucru imens, care poate fi formatat sau protejat;
 portabilitatea informaţiilor din diferite foi de calcul (schimbul de informaţii
cu alte aplicaţii);
 posibilitatea reprezentării grafice a datelor numerice, sub forme de diagrame;
 facilităţi de explorare şi interogare a bazelor de date.
1.1. Lansarea în execuţie a aplicaţiei Excel

 dublu-clic pe pictograma Word 2007 (dacă există);
 Start ⇒ All Programs ⇒ Microsoft Office ⇒
Microsoft Office Excel 2007.
 dublu-clic sau Enter pe pictograma unui fişier Excel (dacă documentul este
vizibil într-o fereastră gen Computer).
2. COMPONENTELE FERESTREI EXCEL 2007

Ecranul conţine următoarele elemente:
 Butonul Office – conţine opţiuni privind operaţiile uzuale (creare,

deschidere, salvare cu acelaşi/alt nume, imprimare, închidere, stabiliri opțiuni
etc.)
 Bara Acces rapid – asigură comenzi de acces rapid la
comenzi pentru salvarea unui document, anularea şi reexecutarea unei
comenzi1
 bara de meniu –
conţine, grupate în meniuri, comenzile Excel; acestea vor determina afişarea

unei bare de instrumente ce include opţiunile aferente, grupate în file
(Exemplu: meniul Inserare afişează o bară cu butoane pentru inserarea
unui tabel, unei imagini/miniaturi, unui antet, subsol, simbol etc.)
 bara de instrumente (panglică) – utilizată pentru accesul rapid la
principalele comenzi Excel 2007.2
1
Putem adăuga/elimina butoane din această bară de instrumente (v. mai jos).
2
Dacă bara de instrumente nu e afişată, deschidem lista ascunsă Particularizare bară de
instrumente din bara Acces rapid şi dezactivăm comutatorul Minimizare panglică.
Pentru fiecare opţiune din bara de meniu se afişează altă bară de
instrumente. Unele butoane au, alături sau dedesubt, un buton care

indică faptul că, la activare cu mouse-ul, se vor dezvolta într-un submeniu;
alte butoane au, în colţul din dreapta jos (exemplu: Font) un buton care,
la activare, determină afişarea unui dialog pentru opţiuni (dialogul este
similar celui afişat prin meniu la versiunile Excel precedente).
Dacă dorim să lucrăm doar cu tastatura, putem folosi tasta F10 pentru a
afişa literele indicatoare din cadrul benzii. Aceasta va afişa, în dreptul
fiecărei opţiuni din meniu, litera care poate fi folosită pentru activare (K
pentru Pornire, Y pentru Inserare etc.). La activarea unei opţiuni din
meniu, în bara de instrumente aferentă se vor afişa litera/literele
corespunzătoare fiecărui buton în parte (de exemplu, pentru a activa opţiunea
Margini din meniul Aspect pagină vom tasta F10, P, G).
Anularea afişării literelor indicatoare se face cu tasta Esc.
 fereastra aplicaţiei – fereastra în care se execută Excel-ul; titlul ei constă
din numele documentului curent și stilul de deschidere/salvare al lui
(document compatibil cu versiunile mai vechi, document Excel 2007 etc. –
vezi mai jos).
 butonul de Help – afişează o fereastră separată în care oferă ajutor
pentru diverse operaţii din Excel 2007 (v. mai jos)
 bara de stare –
situată în partea inferioară a ferestrei, afişează informaţii despre fişierul Excel

curent: starea cursorului, înregistrarea de macrocomenzi, câteva butoane
referitoare la modul de afişare, procentul de afişare. Butoanele din bara de stare
se activează/dezactivează cu un clic dreapta pe bara de stare.
 barele de defilare, orizontală şi verticală – sunt folosite la deplasarea rapidă
în document şi la afişarea poziţiei curente în acesta.3
Observaţie
Plasarea cursorului pe un anumit buton din bara de instrumente
determină afişarea unor informaţii indicând operaţia declanşată la
acţionarea sa.
2.1. Organizarea fişierelor create de Excel

Un fişier creat de Excel se numeşte registru de
calcul şi are extensia implicită .XLSX.
Fiecare registru de calcul cuprinde iniţial 3 foi
de calcul, pentru care există etichetele
Foaie1...Foaie3 în partea inferioară a
ferestrei
Fiecare foaie de calcul este organizată în
coloane şi rânduri care se intersectează formând
3
Dacă barele de defilare nu sunt afişate, folosim butonul Office ⇒ Opțiuni Excel ⇒
categoria Complex ⇒ zona Afişare opţiuni pentru acest registru de lucru ⇒
comutatoarele Afişare bară de defilare verticală/orizontală.
casete numite celule, în care se introduc datele.

La rândul ei, fiecare foaie de calcul conţine un cadru folosit pentru etichetarea
liniilor şi coloanelor:
 Coloanele sunt notate cu literele alfabetului – fiecare foaie de calcul are,
iniţial, 16384 de coloane, numite A-Z, AA-AZ,... ZA...ZZ, AAA-
AAZ, ...XFA-XFD, numele lor fiind afişate în partea superioară a ferestrei;
 Rândurile sunt numerotate 1... 1.048.576.
Fiecare coloană are, iniţial, o lăţime de 2,5 cm iar liniile o înălţime de 0,6 cm
(dacă ar fi să listăm o asemenea foaie de calcul pe hârtie, lăţimea ei ar fi de cca. 469
m iar lungimea totală de 7296 m).
Poziţia curentă în foaie este indicată:
 printr-un chenar îngroşat, numit indicator de celulă;
 prin litera şi numărul desemnând coloana respectiv linia curentă (apar în
stânga barei de formule).
3. GESTIONAREA REGISTRELOR DE CALCUL

3.1. Crearea unui registru
La lansarea în execuţie, Excel 2007 deschide, automat, un document nou cu
numele implicit Registru1.
Pentru a crea un registru în orice alt moment al sesiunii Excel 2007, vom folosi
butonul Office ⇒ Nou ⇒ Registru de lucru necompletat 
butonul Creare.
Noul registru de calcul va primi, automat, numele Registru2,
Registru3..., urmând ca la prima salvare acesta să fie înlocuit cu cel dat de
utilizator.
3.2. Salvarea unui registru nou

Modificările efectuate asupra registrului
devin efective doar în momentul salvării
acestuia pe disc. Salvarea registrului nou se
face cu butonul Office  Salvare
sau prin butonul Salvare din bara

Acces rapid.
Se va afişa un dialog în care:
1. La Nume fişier tastăm numele
dorit pentru registru (fără extensia
.XLSX, deoarece Excel o va pune
automat).
2. La Salvare cu tipul alegem
formatul de salvare pentru registru
(implicit, Registru de lucru
Excel).4
3. În lista ascunsă Salvare în alegem
5
discul pe care vrem să salvăm registrul.
4. În lista de mai jos deschidem folderul în care vrem să facem salvarea.
5. Confirmăm cu Enter sau cu butonul Salvare.
Registrele care au numele implicit Registrun ar trebui salvate sub un alt nume.
3.3. Modificarea folderului în care se salvează, implicit, registrele

Implicit, registrele create se salvează în folderul
C:\Users\nume_utilizator\Documents, dar putem schimba destinaţia
implicită a registrelor cu butonul Office  Opțiuni Excel  categoria
Salvare  în zona de text Locație implicită fișier tastăm calea spre
folderul dorit.
Din acest moment, ori de câte ori dorim să salvăm un registru nou sau un registru
existent dar cu alt nume, Excel 2007 va deschide, automat, acel folder.
3.4. Salvarea unui registru existent

Se face cu butonul Office ⇒ Salvare sau cu butonul Salvare din bara
6
Acces Rapid.
În plus, la orice încercare de închidere a registrului sau de ieşire din Excel ni se va
cere confirmare pentru salvarea registrului respectiv a registrelor deschise.
3.5. Salvarea unui registru pe un alt disc/în alt folder

Indiferent că e vorba de un registru nou sau de unul existent, îl putem salva în alt
loc (disc şi/sau folder) din sistem.
Pentru aceasta folosim butonul Office ⇒ Salvare ca ⇒ Registru de
lucru Excel. Dialogul afişat va fi acelaşi de la capitolul Salvarea unui registru
nou, mai sus.
OBSERVAŢIE
Operaţia creează, de fapt, o copie a registrului în alt loc din sistem şi, din
acest moment, se lucrează asupra copiei şi nu asupra originalului.
3.6. Salvarea unui document sub un alt nume

Pentru aceasta folosim butonul Office ⇒
Salvare ca ⇒ Registru de calcul
Excel. Dialogul afişat va fi acelaşi de la capitolul
Salvarea unui document nou, mai sus, în care, la
4
Fișierele document create, în mod normal, în Excel 2007 ( .xlsx) nu pot fi deschise în versiunile
anterioare ale Excel-ului. Dacă dorim să creăm un document care să poată fi deschis și prelucrat și într-
o versiune mai veche de Excel, vom folosi varianta Registru Excel 97-2003, care va crea
fișiere .xls compatibile cu acele versiuni.
5
Dacă este cazul, folosim legătura Răsfoire foldere pentru a alege discul și folderul în care
vom salva registrul.
6
În acest caz nu se va mai cere confirmare pentru salvare şi nici nu se va mai afişa vreun dialog
deoarece registrul are deja un nume şi o locaţie pe disc.
Nume fişier specificăm noul nume şi confirmăm cu Salvare.

Observaţia de mai sus rămâne valabilă.
3.7. Salvarea unui registru în alt format

Excel 2007 ne permite salvarea unui document în alt format decât .XLSX, astfel
încât să poate fi folosite şi de alte aplicaţii sau de versiuni Excel mai vechi. Astfel,
registrul poate fi salvat în format HTML sau HTM (pentru a fi folosit ca viitoare pagină
de Internet), şablon (template – pentru a fi folosite ca bază pentru crearea altor
registre) etc.
Pentru aceasta folosim butonul Office ⇒ Fişier ⇒ Salvare ca.
Dialogul afişat va fi acelaşi de la capitolul Salvarea unui document nou, mai sus, în
care, la Salvare cu tipul alegem tipul dorit şi
confirmăm cu Salvare.
OBSERVAŢIE
Operaţia salvează registrul în alt format şi,
din acest moment, se lucrează asupra fişierului
în noul format şi nu asupra registrului original.
3.8. Deschiderea unui registru

Butonul Office ⇒ Fişier ⇒ Deschidere
sau Ctrl+O. Se va afişa un dialog în care:
1. În panoul din stânga alegem discul, apoi
folderul în care se află registrul dorit.
2. În panoul din dreapta selectăm registrul şi
folosim butonul Deschidere sau dăm clic
dublu pe fişier.
OBSERVAŢIE
Dacă am lucrat de curând cu un registru, el poate fi deschis, mai rapid,
folosind lista afişată în partea din dreapta a meniului afişat cu butonul
Office.
3.8.1. Deschiderea mai multor registre simultan

Putem avea simultan deschise mai multe registre (prin repetarea metodei descrisă
mai sus la deschidere pentru fiecare document în parte), afişate fiecare în câte o
fereastră proprie.
Pentru fiecare registru deschis se afişează câte un buton în bara de aplicaţii
Windows.
3.9. Închiderea unui registru

Se face cu:
 Butonul Office ⇒ Închidere;
 clic pe butonul de închidere al ferestrei de document (un clic pe butonul de
închidere al ferestrei Excel va determina părăsirea aplicaţiei).
În cazul în care registrul a fost modificat fără a se fi salvat explicit editările făcute,
la încercarea de închidere va apare un mesaj care ne permite salvarea noilor
modificări, renunţarea la modificări sau revenirea în fereastra registrului.
3.10.Alternarea între mai multe registre deschise

Trecerea de la un registru la altul se face cu un clic oriunde în interiorul ferestrei
lui (dacă e vizibilă) sau prin alegerea numelui registrului din lista documentelor
deschise, afişată cu meniul Vizualizare ⇒ fila Fereastră ⇒ lista ascunsă
Comutare ferestre.
3.11.Ieşirea din Excel

Se face cu butonul Office ⇒ butonul Ieşire din Excel sau
clic pe butonul de închidere al ferestrei aplicaţiei sau cu Alt+F4. Indiferent ce metodă
am folosi, dacă am făcut modificări în registrul/registrele deschise, Excel va cere
confirmare pentru salvare.
4. FUNCŢIA HELP
Funcţia de Help se activează
folosind butonul Ajutor Excel, ,
afişat în colţul din dreapta-sus al
ferestrei de document sau tasta F1.
Se va afişa o fereastră în care, în zona
de editare test de lângă butonul
Căutare, vom tasta cuvântul sau
cuvintele-cheie pe care le căutăm, apoi
vom folosi tasta Enter sau butonul
Căutare.
Sistemul va afişa o listă cu legături
spre toate capitolele de Help care conţin
textul căutat.
Fereastra Ajutor Excel e o fereastră distinctă şi, de aceea, o putem minimiza
sau, dacă nu mai avem nevoie de ea, o vom închide ca pe orice fereastră.
5. MODIFICAREA SETĂRILOR DE BAZĂ

5.1. Schimbarea procentului de vizualizare a textului
Mărirea sau micşorarea zonei afişate în fereastra registrului se realizează
folosind Vizualizare ⇒ fila Panoramare ⇒ butonul Panoramare sau
lista ascunsă Panoramare din bara de stare.
Variantele sunt:
 o scară predefinită (200%, 100%, 75% etc.) sau se poate fixa una după
dorinţă în caseta Particularizare tastând direct scara în lista
ascunsă);
 Potrivire selecţie – extinde domeniul de celule selectat pe
întregul ecran.
Observaţie
Modificările procentului de vizualizare nu afectează cu nimic mărimea reală

a datelor şi aşezarea în pagină.
5.2. Modificarea numelui utilizatorului care a creat registrul

Se face cu butonul Office  Opțiuni Excel  categoria Populare 
Nume utilizator. Numele stabilit aici se va afişa la proprietăţile documentului.
5.3. Modificarea folderului în care se salvează, implicit, registrele

Implicit, registrele
create se salvează în
folderul C:\Users\nume_utilizator\Documents, dar putem schimba
destinaţia implicită a documentelor cu butonul Office  Opțiuni Excel 
categoria Salvare  zona de editare text Locație implicită fișier, în
care introducem discul şi calea preferate.
Din acest moment, ori de câte ori dorim să salvăm un registru nou sau să
deschidem un registru cu un alt nume, Excel 2007 va deschide, automat, acel folder.
6. REGULI DE INTRODUCERE A DATELOR ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL

6.1. Principii de introducere a d]atelor în tabele
1. Datele se introduc de la tastatură, după selectarea foii de calcul, terminarea
semnalându-se cu Enter sau cu tasta Tab sau cu un clic în altă celulă sau cu o
tastă săgeată.
2. Modificarea valorii unei celule se face fie după un clic dublu, fie după tasta
F2 pe celulă.
3. Ştergerea valorii unei celule se face, după selectarea ei, folosind tasta Delete.
4. Ori de câte ori este posibil, organizăm informaţiile în tabele care folosesc
coloane şi linii vecine, fără a lăsa linii şi coloane libere pentru a da tabelului
un aspect „aerisit“ (aspectul se poate rezolva ulterior, prin formatare).
5. Vom începe tabelele din colţul stânga-sus al foii de calcul şi, dacă e posibil,
vom avansa în jos şi nu pe lateral. Când situaţia o impune, vom separa
tabelele între ele prin maximum o linie sau o coloană.
6.2. Tipuri de date

De fiecare dată când introducem o informaţie într-o celulă, Excel verifică dacă ceea
ce am introdus începe cu egal (=), caz în care informaţia este interpretată ca formulă şi
afişează rezultatul ei.
Dacă informaţia nu începe cu caracterul egal (=), pentru Excel este o dată obişnuită
şi încearcă să o încadreze, în funcţie de formă şi conţinut, în unul din cele patru tipuri
de date posibile (text, valoare numerică, dată calendaristică sau tip logic) şi apoi o
afişează.
6.2.1. Valori de tip text

Datele de tip text constau dintr-o combinaţie de litere, cifre şi semne de punctuaţie,
fiind utilizate în foaia de calcul, de obicei, ca titluri sau denumiri.
Reguli
1. Valorile de tip text se introduc normal (maximum 255 de caractere).
2. Datele de tip text se aliniază automat la stânga celulei.
3. Pentru a introduce numere ca text, precedăm numărul respectiv cu un
apostrof (de exemplu, la un număr de telefon cifra 0 din faţa prefixului de
judeţ e semnificativă şi vom tasta '0269210161; în caz contrar, zero-ul din
faţă va fi eliminat şi în celulă se va memora 269210161).
4. În tabelele Excel nu putem introduce, în mod normal, într-o celulă, text pe
mai multe rânduri, ca în tabelele Word.7 Dacă textul
introdus este mai mare decât lăţimea celulei, el se va
„revărsa“ în celula din dreapta, dar valoarea care nu poate fi afişată nu se
pierde, chiar dacă ea este acoperită de cea a celulei din dreapta. Pentru
afişarea întregului text vom lăţi celula astfel:
 dând un clic dublu pe graniţa dintre numele coloanelor atunci când
cursorul are forma unei bare verticale cu două săgeţi orizontale;
 dând un clic pe litera coloanei care conţine celula când cursorul are
forma unei săgeţi cu vârful în jos şi
folosind meniul Pornire ⇒ fila
Celule ⇒ lista ascunsă Format ⇒
Potrivire automată lăţime
rânduri;8
 dacă dorim să specificăm exact lăţimea
coloanei, dăm un clic pe litera coloanei când cursorul are forma unei
săgeţi cu vârful în jos, folosim meniul Pornire ⇒ fila Celule ⇒
lista ascunsă Format ⇒ Lăţime coloană şi, în dialogul afişat,
specificăm lăţimea dorită, în număr de caractere.
6.2.2. Valori numerice

Reguli
1. Valorile numerice sunt aliniate, automat, la dreapta celulei.
2. Valorile numerice pot conţine numai cifre, un semn (+/-), o pereche de
paranteze rotunde, un punct sau o virgulă drept separator între partea întreagă
şi partea zecimală.
3. Nu se admit spaţii decât când se tastează valori sub formă fracţionară, de
exemplu 2 3/8.
4. Pentru a introduce o valoare negativă tastăm semnul minus în faţa numărului
sau introducem valoarea între paranteze rotunde.
5. Atunci când introducem numere cu cifre zecimale, între partea întreagă şi
partea fracţionară vom folosi fie punctul, fie virgula ca separator între
partea întreagă şi partea zecimală, în funcţie de setarea făcută la nivel de
Windows pentru ţară la Start ⇒ Control Panel ⇒ Regional
and Language Options ⇒ pagina de dialog Formats ⇒ lista
ascunsă Current format.
În general, se recomandă să nu schimbăm această setare deoarece ea ar
7
Pentru a realiza acest lucru, v. capitolul Încadrarea textului într-o celulă.
8
În ambele cazuri, coloana se va lăţi astfel încât să poată conţine cea mai lungă valoare din ea (dacă
în coloană se află numai valori scurte, coloana se va îngusta).
putea fi utilă altor aplicaţii şi să folosim regula existentă. Pentru afla regula,
putem face un test: într-o celulă goală tastăm o valoare numerică cu zecimale
folosind punctul ca separator, de exemplu 25.89:
 dacă Excel o aliniază la dreapta înseamnă că separatorul curent este
punctul şi îl vom folosi la toate valorile numerice viitoare;
 dacă valoarea e aliniată la stânga înseamnă că Excel o consideră ca
text, separatorul fiind virgula, pe care o vom folosi şi pe viitor.
6. Când introducem numere foarte mari, putem folosi punctul sau virgula ca
separator între grupele de câte trei cifre din partea întreagă, pentru a face
numărul mai lizibil (de exemplu, putem introduce 10.578.678 în loc de
10578678). Dacă convenţia de separator între partea întreagă şi partea
zecimală (v. mai sus) este virgula, aici vom folosi punctul şi invers.
7. Când introducem numere subunitare, se adaugă automat un zero înaintea
virgulei zecimale (de exemplu, Excel va insera în celulă 0,34 atunci când
introducem ,34).
8. Excel elimină zerourile nesemnificative introduse după virgula zecimală
(Excel va insera în celulă 12,5 atunci când introducem 12,500).
9. Dacă nu cunoaştem echivalentul zecimal al unei valori, putem introduce
numărul sub formă de fracţie. De exemplu, putem introduce 23/16 în loc de
2,1875. În aceste cazuri, Excel memorează echivalentul zecimal al
numărului, deşi în celulă afişează fracţia.
10. Atunci când vrem să introducem într-o celulă o valoare numerică
reprezentând un procentaj, avem două alternative:
 împărţim mental numărul la 100 şi introducem echivalentul zecimal
(,12);
 introducem numărul urmat de caracterul procent (12%).
În ambele cazuri Excel va stoca în memoria internă valoarea zecimală din
celulă (0,12) pe care o va folosi şi în eventualele calcule, chiar dacă o va
afişa în format procentual (12%). Dacă utilizăm caracterul procent, Excel va
asocia valorii formatul de afişare procentual, astfel încât în foaia de calcul ea
va apare în forma 12%.
11. Dacă avem de introdus în întreaga foaie de calcul valori numerice care
folosesc acelaşi număr de poziţii zecimale, activăm comutatorul Inseraţi
automat un punct zecimal de la butonul Office ⇒ Opţiuni
Excel ⇒ categoria Complex, iar la Poziţii specificăm câte zecimale
dorim pentru numere. Excel va introduce automat virgula zecimală în locul
nostru. De exemplu, dacă este activat acest comutator, la Poziţii am ales
valoarea 3 şi introducem într-o celulă valoarea 10099, acea celulă va conţine
valoarea 10,099.
În aceste cazuri, pentru a introduce un număr fără zecimale scriem
valoarea urmată de virgulă (de exemplu, pentru a obţine 10099 vom tasta
10099,) iar pentru a pune virgula în altă parte o vom introduce
de la tastatură în poziţia dorită (de exemplu, pentru a obţine
100,99 vom tasta 100,99).Acest comutator afectează toate
valorile numerice introduse ulterior, până la dezactivarea lui sau la
schimbarea numărului de zecimale.
În momentul în care am fixat o poziţie a punctului zecimal, în bara de
stare linia de stare se afişează indicatorul . Revenirea la

introducerea obişnuită se face prin dezactivarea comutatorului, fără ca
aceasta să afecteze valorile deja tastate.
12. Excel memorează pentru un număr 15 poziţii, care includ şi un eventual
semn şi virgula zecimală. Dacă tastăm un număr cu mai mult de 15 poziţii,
Excel va memora pentru el o valoare aproximativă şi o va afişa sub forma cu
exponent. De exemplu, dacă tastăm 34873658734862354, el o va afişa ca
3,49E+16, chiar dacă valoarea memorată de el este mult mai aproape de cea
iniţială (v. bara de formule când celula e selectată).
Ulterior, dacă vom îngusta coloana şi Excel nu va mai putea afişa
valoarea, va afişa în locul ei un şir de caractere diez (#), fără ca aceasta să
însemne pierderea valorii (dacă vom lăţi coloana, valoarea se reafişează).
13. Dacă observăm că, după tastarea unui număr, în celulă se afişează o dată
calendaristică (de exemplu, 12.01.1900 în loc de 12.01), înseamnă că acea
celulă are ataşat formatul Dată sau formatul General. Pentru a afişa,
totuşi, numărul, selectăm celula sau celulele şi folosim meniul Pornire ⇒
fila Celule ⇒ lista ascunsă Format ⇒ Formatare celule ⇒ pagina
de dialog Număr ⇒ din lista Categorie alegem Număr.
6.2.3. Valori tip dată calendaristică şi/sau oră

Datele calendaristice sunt memorate intern ca numere reprezentând numărul de zile
care s-au scurs de la o dată de referinţă. Excel utilizează „sistemul 1900“ în care 1
Ianuarie 1900 este data de pornire. Orele sunt memorate sub formă de fracţii zecimale
reprezentând fracţiunea care s-a scurs dintr-un interval de 24 ore.
Reguli
1. Valorile tip dată calendaristică sunt aliniate, automat, la dreapta celulei.
2. Tastarea unei date calendaristice se face obişnuit, în formatele zz/ll/aa
sau zz-ll-aa (eventual, anul pe 4 cifre) chiar dacă, ulterior, putem
modifica formatul de afişare.
Se admit şi următoarele formate:
zz.ll.aaaa 09.10.2005
zz.ll.aa 09.12.2005
zz lună aaaa 09.oct.09
zz.ll 09.oct
zz-lun. 09.oct
zz-lun.-aa 09.10.2005
luna-aa oct.05
zz.ll.aaaa 09.10.2005
3. Valorile tip dată calendaristică şi/sau oră sunt întotdeauna aliniate la
dreapta. Dacă observăm că o astfel de valoare este aliniată la stânga,
înseamnă că nu a fost corect introdusă sau este o dată calendaristică invalidă
(de exemplu, 31 septembrie) şi vom face corectarea.
4. Datele calendaristice la care s-a tastat anul 00 sunt considerate cu anul 2000;
dacă dorim tastarea unui an mai vechi (de exemplu, 1900 sau 1800), tastăm
anul pe patru cifre. Pentru a ne asigura că valorile de an sunt interpretate
corect, tastăm valorile de an pe patru cifre (de exemplu, 1901, nu 01).
Introducând ani din patru cifre, Excel nu va interpreta greșit secolul.
5. Datele calendaristice invalide sunt considerate valori de tip text.

6. Dacă observăm că o valoare dată calendaristică este afişată ca număr,
înseamnă că pentru acea celulă s-a stabilit formatul numeric. În acest caz,
vom selecta celula cu valoarea, vom folosi meniul Pornire ⇒ fila Celule
⇒ lista ascunsă Format ⇒ Formatare celule ⇒ pagina de dialog
Număr ⇒ din lista Categorie alegem Dată şi din lista Tip alegem
formatul dorit.
7. Formatele pentru oră pot fi consultate/aplicate în acelaşi dialog, folosind
formatul Oră.
6.2.4. Tipul logic

1. Valorile de tip logic sunt, automat, centrate în celulă şi pot avea doar valorile
TRUE sau FALSE (cu majuscule).
7. DEPLASAREA ÎNTR-UN REGISTRU

7.1. Trecerea de la o foaie de calcul la alta
 pentru a activa o altă foaie de calcul executăm clic pe eticheta acesteia
(Foaie1, Foaie2,...);
 dacă eticheta foii de calcul dorite nu e vizibilă, dăm clic pe
butoanele corespunzătoare din stânga listei de etichete, apoi clic pe etichetă.
7.2. Deplasarea într-o foaie de calcul folosind tastatura

O celulă mai sus/mai jos Tastele săgeţi
verticale
O celulă spre stânga/dreapta Tastele săgeţi
orizontale
Prima/ultima celulă din linia curentă Ctrl+săgeţi orizontale
Prima/ultima celulă din coloana curentă Ctrl+săgeţi verticale
Un ecran mai sus/mai jos PageUp/Page Down
Celula A1 din foaia curentă Ctrl+Home
Celula din colţul din dreapta-jos al zonei ocupate Ctrl+End
OBSERVAŢIE
În mod normal, tasta Enter este folosită la confirmarea
valorii din celula curentă şi determină deplasarea
indicatorului de celulă curentă cu o celulă mai jos. Dacă
observăm că acest lucru nu se întâmplă sau dacă dorim ca la
apăsarea tastei Enter cursorul să se mute în altă direcţie, vom folosi butonul
Office ⇒ Opţiuni Excel ⇒ categoria Complex ⇒ activăm
comutatorul După ce apăsaţi Enter, mutaţi selecţia şi, în lista
ascunsă Direcţie, stabilim pe care celulă se va muta indicatorul la folosirea
tastei Enter).
7.3. Deplasarea folosind mouse-ul

Metoda nu este prea eficientă, mai ales la deplasări la distanţă. Se pot folosi două
variante:
 clic în celula dorită (dacă e vizibilă);
 barele de defilare.
7.3.1. Ipostazele cursorului mouse-ului şi semnificaţiile corespunzătoare

Pe măsură ce deplasăm cursorul mouse-ului în diferite părţi ale ecranului aplicaţiei
Excel, acesta îşi schimbă forma pentru a indica o schimbare a funcţiunii, după cum
urmează:
Forma cursorului
Semnificaţie
mouse-ului
Cursorul în formă de cruce albă groasă apare când plimbăm cursorul mouse-
+ ului prin celulele foii de calcul curente.
Este utilizat pentru a selecta celulele cu care dorim să lucrăm.
Cursorul în formă de plus apare când plasăm cursorul mouse-ului pe colţul
+ din dreapta-jos al celulei curente (punctul de selecţie).
Este utilizat pentru a crea o serie de intrări în secvenţă într-un domeniu de
celule sau pentru a copia conţinutul unei celule într-un domeniu de celule.
Cursorul în formă de cruce cu săgeţi apare când plasăm cursorul pe una din
laturile unui domeniu de celule selectat.
Este folosit la copierea sau mutarea conţinutului domeniului.
Cursorul în formă de săgeată oblică spre NV apare când plasăm cursorul
 mouse-ului pe bara de instrumente sau pe bara de meniuri a aplicaţiei.
Este folosit pentru a activa/dezactiva un buton sau a deschide un meniu.
| Cursorul în formă de I apare atunci când executăm un clic în zona de
prelucrare a barei de formule, când executăm dublu clic pe o celulă sau când
folosim tasta F2 pentru a schimba conţinutul unei celule.
Este folosit pentru deplasare în interiorul celulei sau în bara de formule.
7.4. Noţiunea de referinţă

Fiecare celulă dintr-o foaie de calcul este caracterizată printr-o referinţă, compusă
din litera/literele coloanei în care se află celula urmată, imediat, de numărul liniei în
care se află celulei (nu se admit spaţii). Exemple: A27, C149, BH12 etc.
OBSERVAŢII
1. Referinţa celulei curente este afişată în stânga barei de formule.
2. Excel nu face deosebirea între litere mari şi litere mici în referinţele
celulelor.
Întrebarea care se pune este: Bine, dar există mai multe foi de calcul şi în fiecare
dintre ele există câte o celulă G34. Ce facem în acest caz?
Răspunsul este:
 dacă dorim să facem referire la o celulă din foaia de calcul curentă, este
suficient să specificăm referinţa celulei (G34);
 dacă dorim să referim aceeaşi celulă dar din altă foaie de calcul, vom tasta
întâi numele foii de calcul în care se află celula, apoi un semn de exclamare
şi abia apoi referinţa celulei din acea foaie (de
exemplu, dacă suntem în Foaie1 şi dorim să
accesăm celula G34 din Foaie2, vom folosi
referinţa Foaie2!G34).
7.5. Deplasarea la o celulă căreia îi cunoaştem referinţa

Dacă vrem să ne deplasăm la o celulă căreia îi cunoaştem
referinţa (mai ales dacă celula se află departe de celula curentă), vom folosi
meniul Pornire ⇒ fila Editare ⇒ butonul Găsire şi
selectare ⇒ Salt la.
Se va afişa un dialog în care, la Referinţă, tastăm referinţa celulei dorite şi
confirmăm cu Enter sau cu OK.
OBSERVAŢII
1. Dacă dorim să ne deplasăm la o celulă în care am mai fost în sesiunea de
calcul curentă, vom putea alege direct referinţa ei din lista Salt la.
2. Pentru a merge la o celulă aflată în altă foaie de calcul decât cea curentă,
vom prefixa referinţa celulei cu numele foii de calcul urmat de semnul
exclamării (exemplu: Foaie3!G41).
8. SELECTAREA ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL EXCEL

Selectarea se poate face prin mai multe metode:
Cu mouse-ul Cu tastatura
O celulă Clic în celulă. Tastele săgeţi până ajungem în
celulă.
Un domeniu Tragere dintr-un colţ al Tastele săgeţi până ajungem în
dreptunghiular domeniului spre colţul celula dintr-un colţ al
diagonal opus. domeniului, apoi Shift+tastele
săgeţi până ajungem în colţul
diagonal opus.
Mai multe domenii Primul se selectează ca –
dreptunghiulare mai sus, iar următoarele
distincte la fel, dar cu tasta Ctrl
apăsată.
Un rând Clic pe numărul Shift+bara de spaţiu când
rândului. suntem undeva în rând.
Mai multe rânduri Tragere cu mouse-ul Shift+bara de spaţiu pentru a
consecutive deasupra numerelor selecta primul rând, apoi
rândurilor, în stânga. Shift+săgeţile verticale pentru
următoarele.
Mai multe rânduri Clic pe numărul –
neconsecutive primului rând, în stânga,
apoi Ctrl+clic pe
fiecare.
O coloană Clic pe litera coloanei. Ctrl+bara de spaţiu când ne
aflăm în coloană.
Mai multe coloane Clic pe litera primei Ctrl+bara de spaţiu pentru a
consecutive coloane, sus, apoi selecta prima coloană, apoi
Ctrl+clic pe fiecare Shift+săgeţile orizontale pentru
literă de coloană. următoarele.
Mai multe coloane Clic pe litera primei –
neconsecutive coloane, sus, apoi
Ctrl+clic pe fiecare.
Toată foaia de calcul Clic pe butonul „orb“ Ctrl+A
aflat în colţul din
stânga-sus al foii.
Un domeniu de celule Butonul Pornire ⇒ fila Celule ⇒ butonul Găsire
care nu apare în şi selectare ⇒ Salt la iar în dialogul afişat, la
imagine Referinţă, specificăm domeniul dorit (de exemplu,
R200:T205).
Deselectarea se face fie cu un clic undeva în tabel, fie folosind orice tastă săgeată.
9. OPERAŢII CU RÂNDURI, COLOANE ŞI CELULE

Dacă inserăm una sau mai multe rânduri sau coloane, Excel va translata celelalte
rânduri sau coloane spre dreapta, respectiv în jos.9
9.1. Operaţii cu rânduri
9.1.1. Inserarea unui rând

1. Clic în rândul deasupra căruia dorim să apară noul rând.
2. Meniul Pornire ⇒ fila Celule ⇒ lista ascunsă Inserare
⇒ Inserare rânduri foaie.
Putem insera mai multe linii consecutive procedând la fel, dar selectând atâtea linii
câte dorim să inserăm. Excel se va ocupa de renumerotarea liniilor aflate după cea
nouă.
9.1.2. Ştergerea unui rând

1. Clic în rândul pe care vrem să-l ştergem..
2. Meniul Pornire ⇒ fila Celule ⇒ lista ascunsă Ştergere
⇒ Ştergere rânduri foaie.
Putem şterge mai multe rânduri procedând la fel, dar selectându-le în prealabil.
Excel se va ocupa de schimbarea numerelor rândurilor, astfel încât să se păstreze
continuitatea.
9.1.3. Modificarea înălţimii unui rând

În mod normal, un rând e ceva mai înalt decât cea mai înaltă valoare din el. Pentru
modificarea înălţimii unui rând există două metode:
A. Cu meniul:
1. Plasăm cursorul undeva în rând.
2. Meniul Pornire ⇒ fila Celule ⇒ lista ascunsă Format ⇒
Înălţime rânduri ⇒ în dialogul afişat specificăm înălţimea
rândului, în puncte de imprimantă (un punct are aproximativ 0,35 mm).
9
Dacă în acele rânduri/coloane se află celule cu formule, Excel va corecta referinţele celulelor din
formule, fără a semnala vreo eroare. Totuşi, la ştergerea unui rând/coloane care conţine o celulă care
participă la o formulă în celelalte linii/coloane, în celula cu formula se va afişa mesajul de eroare
#REF!.
B: Cu mouse-ul:
Există două metode:
 Cea aproximativă – Plasăm cursorul pe graniţa numărului rândului până ia
forma unei bare orizontale cu două săgeţi verticale şi tragem în sus sau în jos
până când rândul are înălţimea dorită.10
 Ajustare automată a înălţimii – clic dublu pe graniţa de sub numărul
rândului.
9.1.4. Îngheţarea rândurilor pe ecran

Dacă dorim ca primul rând să fie vizibil tot timpul pe
ecran, indiferent de deplasarea noastră pe verticală în foaia
de calcul (de exemplu, linia aparţinând capului de tabel),
folosim meniul Vizualizare ⇒ fila Fereastră ⇒
lista ascunsă Îngheţare panouri ⇒ varianta
Blocare rând de sus.
Revenirea se face cu varianta Anulare îngheţare
panouri.
Dacă dorim blocarea mai multor rânduri, plasăm cursorul în coloana A în primul
rând care nu dorim să fie blocat şi folosim varianta Îngheţare panouri (de
exemplu, pentru a bloca primele trei rânduri, vom plasa cursorul în celula A4).
9.2. Operaţii cu coloane
9.2.1. Inserarea unei coloane

1. Clic în coloana în stânga căreia dorim să apară cea nouă.
2. Meniul Pornire ⇒ fila Celule ⇒ lista ascunsă Inserare
⇒ Inserare coloane foaie.
Putem insera mai multe coloane consecutive procedând la fel, dar selectând atâtea
coloane câte dorim să inserăm.
Excel se va ocupa de schimbarea literelor coloanelor aflate după cea nouă.
9.2.2. Ştergerea unei coloane

1. Clic în coloana pe care vrem să o ştergem.
2. Meniul Pornire ⇒ fila Celule ⇒ lista ascunsă Ştergere
⇒ Ştergere coloane foaie.
Putem şterge mai multe coloane procedând la fel, dar selectându-le în prealabil.
Excel se va ocupa de schimbarea literelor coloanelor, astfel încât să se păstreze
continuitatea.
9.2.3. Modificarea lăţimii unei coloane

A. Cu meniul:
1. Plasăm cursorul undeva în coloană.
2. Meniul Pornire ⇒ fila Celule ⇒ lista ascunsă Format ⇒
10
Este posibil ca unele valori din rând să nu se mai afişeze complet.
Lăţime coloane ⇒ în dialogul afişat specificăm lăţimea coloanei, în

număr mediu de caractere.
B: Cu mouse-ul:
 Cea aproximativă – Plasăm cursorul pe graniţa literei coloanei până ia forma
unei bare verticale cu două săgeţi orizontale şi tragem spre stânga sau spre
dreapta până când coloana are lăţimea dorită.11
 Ajustare automată a lăţimii – clic dublu pe graniţa din dreapta literei
coloanei. Excel va lăţi sau va îngusta coloana astfel încât să încapă cea mai
lungă valoare.
9.2.4. Îngheţarea coloanelor pe ecran

Dacă dorim ca prima coloană să fie vizibilă tot timpul pe
ecran, indiferent de deplasarea noastră pe orizontală în foaia
de calcul, folosim meniul Vizualizare ⇒ fila
Fereastră ⇒ lista ascunsă Îngheţare panouri ⇒
varianta Îngheţare prima coloană.
Revenirea se face cu varianta Anulare îngheţare
panouri.
Dacă dorim blocarea mai multor coloane, plasăm cursorul în rândul 1 din prima
coloană care nu dorim să fie blocată şi folosim varianta Îngheţare panouri (de
exemplu, pentru a bloca primele trei coloane, vom plasa cursorul în celula D1).
9.3. Îngheţarea simultană a unor rânduri şi coloane

Dacă dorim ca anumite rânduri şi coloane să fie vizibile tot timpul pe ecran,
indiferent de deplasarea noastră pe verticală/orizontală în foaia de calcul:
1. Clic în celula aflată la dreapta coloanelor şi dedesubtul liniilor pe care vrem
să le păstrăm pe ecran (de exemplu, pentru a îngheţa prima coloană şi
primele două rânduri, vom da clic în celula B3)
2. Meniul Vizualizare ⇒ fila Fereastră ⇒ lista ascunsă
Îngheţare panouri ⇒ varianta Îngheţare panouri.
Revenirea se face cu varianta Anulare îngheţare panouri.
9.4. Ascunderea şi reafişarea mai multor rânduri/coloane

Putem ascunde mai multe rânduri şi/sau coloane dintr-un tabel, caz în care valorile
din ele nu se văd, dar nu se pierd. La ascundere, rândurile/coloanele rămase vizibile
nu sunt renumerotate.
Pentru ascundere:
1. Selectăm rândurile/coloanele pe care dorim să le ascundem.
2. Meniul Pornire ⇒ fila Celule ⇒ lista ascunsă Format ⇒ Afişare
şi ascundere ⇒ Ascundere rând/Ascundere coloane.
Pentru reafişare:
1. Selectăm coloanele/rândurile adiacente celor ascunse (de exemplu, dacă sunt
ascunse coloanele C şi D, vom selecta coloanele B şi E).
11
Este posibil ca unele valori din coloană să nu se mai afişeze complet.
şi ascundere ⇒ Reafişare rând/Reafişare coloane.
9.5. Ascunderea şi reafişarea unei foi de calcul

Pentru ascundere:
1. Selectăm foaia de calcul pe care dorim să o ascundem (clic pe eticheta ei).
şi ascundere ⇒ Ascundere foaie.12
Pentru reafişare:
Meniul Pornire ⇒ fila Celule ⇒ lista ascunsă
Format ⇒ Afişare şi ascundere ⇒
Reafişare foaie ⇒ alegem foaia pe care dorim
s-o reafişăm.13
9.6. Operaţii cu celule

Inserarea celulelor în mijlocul datelor existente va cauza translatarea celorlalte
celule în jos cu un rând sau spre dreapta cu o coloană. Totuşi, celulele din celelalte
rânduri/coloane îşi vor păstra poziţia.
9.6.1. Inserare unei sau mai multor celule

Pentru a insera una/mai multe celule selectăm celula/celulele
înaintea/deasupra cărora dorim să facem inserarea şi folosim meniul
Pornire ⇒ fila Celule ⇒ lista ascunsă Inserare ⇒ Inserare
celule. În dialogul afişat putem alege:
 Deplasare celule la dreapta – celulele noi mută
valorile din domeniul selectat spre dreapta;
 Deplasare celule în jos – celulele noi deplasează valorile
din domeniul selectat în jos;
 Rând întreg – deasupra domeniului selectat
se vor insera atâtea rânduri câte celule am
selectat pe verticală;
 Coloană întreagă – în stânga domeniului
selectat se vor insera atâtea coloane câte celule
am selectat pe orizontală.
9.6.2. Ştergerea uneia sau mai multor celule

Selectăm celula/celulele pe care vrem să le ştergem şi folosim Pornire ⇒ fila
Celule ⇒ lista ascunsă Ştergere ⇒ Ştergere celule. În dialogul afişat
putem alege:
 Deplasare celule la stânga – valorile din dreapta celulei şterse se
deplasează spre stânga;
 Deplasare celule în sus – valorile de sub celula ştearsă se
deplasează în sus;
12
Sau clic dreapta pe eticheta cu numele foii ⇒ Ascundere.
13
Sau clic dreapta pe eticheta unei foi de calcul ⇒ Reafişare ⇒ alegem din dialog foaia pe care
dorim s-o reafişăm.
 Rând întreg – se şterge întregul rând în care se află celula;

 Coloană întreagă – se şterge întreaga coloană în care se află celula.
10.EDITAREA DATELOR
10.1.Modificarea conţinutului unei celule
Se face după selectarea celulei:
 clic în bara de stare şi efectuarea modificării;
 tasta F2 şi efectuarea modificării.
10.2.Înlocuirea conţinutului unei celule

Se face tastând direct noua valoare în celulă.
10.2.1. Anularea şi reexecutarea ultimelor comenzi/tastări/operaţii

Excel memorează într-un istoric comenzile din sesiunea de calcul curentă, astfel
încât le putem anula în cazul în care am greşit ceva.
Anularea se face folosind butonul Anulare... din bara Acces Rapid.
Dacă dorim să anulăm mai multe comenzi, deschidem lista de lângă buton şi selectăm
comanda până la care dorim să facem anularea.
Dacă, totuşi, decidem că am anulat nişte comenzi bune, le putem reexecuta,
folosind aceeaşi metodă, dar cu butonul Refacere din bara Acces
Rapid.14
11. COPIEREA, MUTAREA, ŞTERGEREA DATELOR

11.1.Copierea datelor
Pentru a copia date dintr-un domeniu de celule în altul:
1. Selectăm domeniul sau celula pe care vrem să îl/o copiem.
2. Meniul Pornire ⇒ fila Clipboard ⇒ butonul Copiere sau dăm
clic dreapta pe celulă/domeniu ⇒ Copiere.
3. Selectăm celula din colţul din stânga-sus al domeniului în care dorim să
copiem datele şi folosim meniul Pornire ⇒ fila Clipboard ⇒ butonul
Lipire sau dăm clic dreapta pe celulă/domeniu ⇒ Lipire.15
Se poate folosi şi copierea prin tragere cu mouse-ul:
1. Se selectează domeniul de celule de copiat.
2. Cu tasta Ctrl apăsată, plasăm cursorul pe una dintre laturile domeniului până
când ia forma unui caracter „+“şi tragem până valorile ajung în domeniul-
destinaţie.
OBSERVAŢIE
Excel 2007 reţine ultimele 24 de texte memorate cu operaţiile de copiere sau
de mutare efectuate în sesiunea de lucru curentă, astfel încât să putem efectua
14
Spre deosebire de Word, în Excel unele comenzi nu pot fi anulate şi/sau reexecutate.
15
Domeniul de celule original va fi înconjurat de un chenar animat punctat care dispare la folosirea
tastei Enter.
„lipirea“ şi cu un text memorat mai demult. Pentru aceasta, plasăm cursorul

unde dorim să refacem valorile ⇒ meniul Pornire ⇒ butonul din fila
Clipboard ⇒ din panoul afişat în stânga selectăm setul de valori dorit.
11.1.1. Copierea datelor în altă foaie de calcul din registrul curent

Se poate face numai cu meniul, procedându-se la fel, cu deosebirea că, înainte de
folosirea butonului Lipire, se selectează foaia de calcul în care vrem să copiem
datele.
11.1.2. Copierea datelor în alt registru

1. Deschidem registrul-sursă (cel din care vrem să copiem datele).
2. Selectăm foaia de calcul, apoi datele pe care dorim să le copiem şi folosim
meniul Pornire ⇒ fila Clipboard ⇒ butonul Copiere sau dăm
clic dreapta pe celulă/domeniu ⇒ Copiere.
3. Deschidem registrul-destinaţie (cel în care vrem să copiem datele) şi
selectăm foaia de calcul în care dorim să facem copierea.
4. Plasăm cursorul în colţul din stânga-sus al zonei în care vrem să apară copia
şi folosim meniul Pornire ⇒ fila Clipboard ⇒ butonul Lipire sau
dăm clic dreapta pe celula de la care vrem să începem copierea ⇒ Lipire.
11.2.Mutarea datelor
Vom proceda exact ca la copiere doar că alegem butonul Decupare în loc de
Copiere.
Pentru a realiza mutarea folosind mouse-ul se procedează ca la copierea cu mouse-
ul, doar că nu se mai foloseşte tasta Ctrl.
11.2.1. Mutarea datelor în altă foaie de calcul din registrul curent

Se poate face numai cu meniul, procedându-se la fel, cu deosebirea că, înainte de
folosirea butonului Lipire se selectează foaia de calcul în care vrem să mutăm
datele.
11.2.2. Mutarea datelor în alt registru

Se procedează ca la copierea datelor în alt registru (v. mai sus) cu deosebirea că, în
loc de butonul Copiere, se foloseşte butonul Decupare.
11.3.Ştergerea datelor
Pentru a şterge conţinutul unei celule sau domeniu de celule selectăm domeniul sau
celula pentru care vrem să ştergem conţinutul şi folosim tasta Delete.
11.4.Completarea unui domeniu cu valori dintr-o serie

Această facilitate este folosită atunci când dorim să introducem într-o foaie de
calcul serii secvenţiale de date calendaristice sau numere (de exemplu, dorim să
denumim coloanele dintr-o foaie de calcul cu numele celor 12 luni ale anului sau să
numerotăm liniile de la 1 la 100). Există mai multe posibilităţi de a completa rapid un
domeniu de celule vecine cu o serie.
11.4.1. Completarea rapidă a unui domeniu cu aceeaşi valoare

Pot exista două situaţii:
 valoarea e de tip text sau numeric;
 valoarea e de tip dată calendaristică.
11.4.1.1. Completarea rapidă a unui domeniu cu aceeaşi valoare de tip text/numeric

1. Se tastează valoarea într-o celulă dintr-un colţ al domeniului şi se confirmă
cu Enter sau cu un clic sau cu tastele săgeţi în afara ei.
2. Se selectează celula.
3. Se plasează cursorul pe punctul de selecţie aflat în colţul din dreapta-jos al
celulei până ia forma unui plus negru şi se trage în direcţia în care dorim
multiplicarea ei.
11.4.1.2. Completarea rapidă a unui domeniu cu aceeaşi valoare dată calendaristică
Se procedează la fel ca mai sus dar, în acest caz, Excel propune, în momentul
tragerii, completarea domeniului cu o serie de date calendaristice care merg din zi în
zi şi, de aceea, trebuie să forţăm completarea cu aceeaşi valoare.
Pentru aceasta, vom folosi meniul Pornire ⇒ fila Editare ⇒ lista ascunsă
Umplere ⇒ una din următoarele variante:
 În jos – umplerea se va face cu valoarea de sus a domeniului, în jos;
 În sus – umplerea se va face cu valoarea de jos a domeniului, în sus;
 La dreapta – umplerea se va face cu valoarea din stânga, spre dreapta;
 La stânga – umplerea se va face cu valoarea din dreapta, spre stânga.
11.4.1.3. Altă metodă

Indiferent de tipul de dată, se poate folosi şi altă metodă:
1. Se selectează domeniile de celule în care se doreşte să se introducă valoarea.
2. Se poziţionează cursorul în bara de formule şi se scrie valoarea.
3. Se foloseşte combinaţia de taste Ctrl+Enter.
11.4.2. Completarea rapidă a unui domeniu cu o serie definită de valori

În mod normal, Excel recunoaşte patru liste de valori, care conţin zilele săptămânii
şi lunile anului, în formă completă şi prescurtată. Se va proceda astfel:
1. În una din celulele margine de domeniu tastăm una din valorile seriei 16 (nu
neapărat prima valoare din serie) şi confirmăm cu Enter sau cu un clic în
afara celulei.
2. Selectăm celula cu valoarea, plasăm cursorul pe punctul de selecţie aflat în
colţul din dreapta jos şi tragem în direcţia în care dorim completarea
automată. Excel va completa domeniul selectat cu valorile seriei, eventual
luând lista de la capăt dacă s-a ajuns la sfârşitul ei.
În plus faţă de aceste serii, Excel ne permite să ne creăm propriile serii. Pentru
aceasta:
1. Butonul Office ⇒
butonul Opţiuni
16
Atenţie! Excel recunoaşte aceste valori după forma cu caractere specifice limbii române, deci
vom tasta, de exemplu, sâmbătă şi nu sambata.
Excel ⇒ categoria Populare ⇒ butonul Editare liste

particularizate.
2. În dialogul afişat, dăm un clic în zona Intrări listă şi tastăm valorile
dorite ale seriei, confirmând cu Enter după fiecare.
3. Folosim butonul Adăugare din dialog şi închidem dialogul.
Din acest moment, putem folosi valorile noii serii la completare rapidă, procedând
la fel ca la seriile predefinite.
Ştergerea unei serii astfel create se face în acelaşi dialog, selectând seria din lista
Liste particularizate, folosind butonul Ştergere şi închizând dialogul.
Operaţia nu afectează celulele din foaie completate cu valorile seriei, numai că, pe
viitor, nu vom mai putea beneficia de completarea rapidă cu aceste valori.
11.5.Completarea rapidă a unei serii cu valorile unei progresii

Excel permite completarea rapidă cu valorile a trei tipuri de progresii:
 Aritmetică – fiecare termen e obţinut din cel anterior, la care se adună o
valoare constantă numită raţie (Exemplu: dacă valoarea iniţială e 2 şi raţia e
3, progresia obţinută va fi 2,5,8,11...).
 Geometrică – fiecare termen e obţinut din cel anterior, înmulţit cu o valoare
constantă numită raţie (Exemplu: dacă valoarea iniţială e 2 şi raţia e 3,
progresia obţinută va fi 2,6,18,54...).
 Tip dată calendaristică – este o variantă de
progresie aritmetică pentru date
calendaristice, la care raţia se poate aplica
zilei, lunii, anului.
Pentru completare rapidă vom proceda astfel:
1. În prima celulă a domeniului de completat
tastăm valoarea iniţială a progresiei şi
confirmăm cu Enter sau cu un clic în afara
celulei.
2. Selectăm celula respectivă, tragem de
punctul de selecţie în direcţia în care dorim completarea automată şi folosim
meniul Pornire ⇒ fila Editare ⇒ lista ascunsă Umplere ⇒
varianta Serie. În dialogul afişat specificăm următoarele:
 Tip – tipul de progresie dorit (Liniar – aritmetică; Exponenţial –
geometrică; Dată – tip dată calendaristică);
 Valoare pas – raţia progresiei;
 dacă am ales varianta Dată, folosind butoanele radio alăturate (Zi, Zi
de lucru, Lună, An) putem menţiona cărei porţiuni din data
calendaristică îi aplicăm raţia;
 dacă este cazul, putem impune, la Valoare oprire o valoare la care
progresia se va opri dacă am selectat prea multe celule (în acest caz,
progresia se va termina la valoarea respectivă, celulele excedentare
11.5.1. Altă metodă pentru progresii aritmetice

Pentru progresii aritmetice există şi o metodă mai simplă:
1. Scriem în două celule alăturate primele două valori ale progresiei (de
exemplu, 1 şi 3).
2. Selectăm cele două celule.
3. Plasăm cursorul pe punctul de selecţie până ia forma unui plus negru şi
tragem în direcţia în care vrem extinderea seriei.
OBSERVAŢIE
Tragerea în jos sau spre dreapta creează o serie crescătoare iar tragerea în
sus sau spre stânga una descrescătoare.
11.6.Completarea rapidă după tastarea primelor caractere

Putem completa rapid un domeniu vertical de celule prin tastarea primelor câteva
caractere din valori. Pentru aceasta:
1. Tastăm prima valoare şi folosim Enter.
2. În celula de mai jos tastăm a doua valoare (eventual aceeaşi) şi folosim
Enter.
3. Dacă în a treia celulă tastăm primul caracter din prima sau a doua valoare,
Excel 2007 ne va propune completarea automată: dacă ne convine,
confirmăm cu Enter; dacă nu, continuăm să tastăm.
Metoda se foloseşte, de obicei, la o coloană unde valorile se repetă, dar fără o
anumită regulă.
Metoda funcţionează numai pe coloană şi numai pentru valori de tip text.
12. CĂUTAREA ŞI ÎNLOCUIREA UNEI VALORI ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL

12.1.Căutarea unei valori
Dacă dorim să căutăm o valoare într-o foaie de calcul:
1. Meniul Pornire ⇒ fila Editare ⇒ lista ascunsă Găsire şi
selectare ⇒ Găsire.
2. În dialogul afişat specificăm:
 la De găsit – valoarea pe care o căutăm;17
 la În alegem unde se face căutarea (Foaie – numai foaia de calcul
curentă; Registru de lucru – în toate foile de calcul din registru);
 la Căutare stabilim direcţia de căutare (Pe rânduri – căutare
prioritar pe orizontală; Pe coloane – la fel, dar pe verticală);
 la Privire în alegem, în acest caz, Valori;
 dacă vrem să se ţină cont de diferenţa
între litere mari şi litere mici la
căutare, activăm Potrivire
litere mari şi mici;
 dacă vrem ca Excel să se oprească
numai la celulele la care valorile sunt
identice cu cele de la De găsit (nu
şi parte a lor), activăm Potrivire
cu întreg conţinutul
17
Opţiunile de mai jos sunt disponibile numai dacă se foloseşte butonul Opţiuni.
celulei.18
3. Căutarea începe cu butonul Următorul găsit, care poate fi folosit apoi
în mod repetat pentru a căuta şi celelalte apariţii ale valorii.
4. Dacă dorim ca Excel să găsească toate celulele unde găseşte valoarea
specificată, folosim butonul Găsirea tuturor. În acest caz, dialogul se
va extinde în jos cu o listă cu celulele în care găseşte valoarea, listă pe care o
putem folosi pentru a ne deplasa rapid la celula dorită.
12.2.Căutarea unei valori şi înlocuirea ei cu alta

Pentru a înlocui (peste tot sau selectiv) o valoare cu alta, folosim meniul Pornire
⇒ fila Editare ⇒ lista
ascunsă Găsire şi
selectare ⇒
Înlocuire.
Se va afişa un dialog în
care:
1. La De găsit
specificăm
valoarea care va
fi înlocuită;
2. La Înlocuire
cu tastăm valoarea cu care se va face înlocuirea;
3. Folosim celelalte elemente de control din dialog pentru a impune modul în
care se face căutarea (v. capitolul Căutarea unei valori, mai sus).
4. Începem operaţia cu butonul Următorul găsit. Excel se va opri la
prima apariţie a textului căutat. Din acest moment, avem câteva variante de
continuare:
 Înlocuire peste tot – se fac toate înlocuirile, fără a se mai cere
confirmare;
 Înlocuire – se face înlocuirea şi se trece la următoarea apariţie;
 Găsirea tuturor – dialogul se extinde în jos cu o listă cu toate
apariţiile;
 Următorul găsit – nu se face înlocuirea şi se trece la următoarea
apariţie;
 Închidere – închide dialogul (Atenţie! Înlocuirile făcute până acum
cu Înlocuire rămân valabile!).
13.FORMULE
O formulă este o combinaţie de referinţe şi/sau constante ale căror valori sunt
preluate de Excel şi prelucrate conform operatorilor din formulă, rezultatul fiind
afişat în celula în care apare formula.
Avantajul major al formulelor din Excel în comparaţie cu cel al formulelor din
tabelele Word este că aici, ori de câte ori se modifică valoarea unei celule care
18
Atenţie! Acest comutator funcţionează şi la valori numerice (de exemplu, dacă nu e activat şi
căutăm valoarea 100, se va opri şi la celula care conţine 931005).
participă la o formulă, rezultatul formulei se va actualiza automat.

Reguli
1. Excel recunoaşte că o celulă conţine o formulă prin faptul că conţinutul
acestuia începe cu caracterul egal (=).
2. Operatorii care pot fi folosiţi într-o formulă sunt, în ordinea descrescătoare a
priorităţii:
^ ridicare la putere
*, / înmulţire, împărţire
+, - adunare, scădere
dar ordinea priorităţii lor se poate schimba prin folosirea parantezelor
rotunde (de exemplu, la formula =(A1+B2)*C5 se face întâi adunarea, abia
apoi împărţirea).
3. Termenii unei formule pot fi:
 referinţele (adresele) unor celule (în acest caz, Excel preia valorile
celulelor şi le foloseşte în calcul);19
 valori constante; (constantele de tip text se specifică între ghilimele);
 valorile logice (TRUE şi FALSE) se tastează ca atare şi pot participa în
formule, ele fiind considerate ca valori numerice: TRUE este considerat 1
iar FALSE ca având valoarea 0; de exemplu, formula =TRUE+1 va afişa
valoarea 2, =FALSE-3 va lua valoarea -3 etc.;
 funcţii Excel (în acest caz, Excel calculează funcţia pe baza argumentelor
sale şi înlocuieşte apelul funcţiei din formulă cu rezultatul obţinut).
4. Într-o formulă se poate scădea o dată calendaristică din alta, rezultatul fiind
numărul de zile dintre cele două valori.20
5. Într-o formulă se poate aduna un număr la o dată calendaristică sau se poate
scădea un număr din ea, rezultatul fiind o dată calendaristică ulterioară
respectiv anterioară datei iniţiale cu câte zile indică numărul.
13.1.Introducerea unei formule

Putem introduce o formulă în două moduri:
 de la tastatură:
1. Selectăm celula în care vrem să apară rezultatul formulei.
2. Dăm clic în bara de formule şi tastăm caracterul „=“.
3. Introducem de la tastatură formula şi confirmăm cu tasta Enter pentru
terminare. Rezultatul va fi calculat şi afişat în celulă.
 selectând referinţele celulelor:
1. Selectăm celula în care vrem să apară formula.
2. Introducem de la tastatură caracterul „=“.
3. Executăm clic pe celula a cărei referinţă vrem să apară prima în formulă.
Referinţa celulei va apărea în bara de formule.
4. Introducem de la tastatură un operator matematic pentru a indica
următoarea operaţie pe care vrem să o efectuăm. Operatorul va apărea în
19
Referinţele celulelor se pot tasta atât cu litere mari cât şi cu litere mici.
20
Dacă rezultatul apare sub forma unei date calendaristice, vom forţa formatul numeric cu meniul
Pornire ⇒ fila Număr ⇒ lista ascunsă Format de număr ⇒

variantele Dată scurtă/Dată lungă.
bara de formule.
5. Repetăm paşii 3 şi 4 până când am introdus întreaga formulă.
6. Apăsăm tasta Enter pentru terminare.
ATENŢIE!
La nici una din variante nu vom folosi clic în altă celulă pentru terminare
deoarece, în acest caz, Excel va introduce în formulă referinţa celulei pe care
am dat clic, fără a considera clic-ul drept terminator de formulă.
Exemplu: Să se completeze cu
formule coloana Media din foaia
de calcul CATALOG din fişierul
CUMULATE.XLS din folderul C:\după amiază.
13.2.Modificarea şi ştergerea unei formule

Dacă formula este greşită sau e corectă dar nu e bine concepută, o putem modifica:
 direct în celulă, după ce am deschis celula cu tasta F2 sau clic dublu pe ea;
 în bara de formule, după ce am selectat celula (variantă mai avantajoasă
deoarece acolo e mai mult spaţiu).
Ştergerea se face ca la orice valoare (selectare celulă, apoi tasta Delete).
OBSERVAŢIE
În timpul modificării unei formule, Excel încadrează cu chenare colorate în
foaia de calcul celulele sau domeniile de celule care participă la formulă şi
foloseşte aceleaşi culori la afişarea termenilor formulei.
13.3.Mesaje de eroare referitoare la formule

Introducerea unei formule eronate este semnalată de sistem printr-un mesaj de
eroare, afişat în celulă, mesaj care poate fi:
Mesajul de eroare Cauza apariţiei erorii
#DIV/0! Apare când formula încearcă să împartă o valoare la o celulă care fie conţine
valoarea 0, fie este goală.
#NUME? Apare atunci când:
(#NUME?)  un text utilizat în formulă nu este încadrat între ghilimele. Aceasta se
întâmplă deoarece, în acest caz, Excel caută un domeniu de celule cu
numele respectiv şi nu îl găseşte;
 în poziţia respectivă poate apărea un nume de domeniu, dar acel
domeniu nu e definit în registru.
#NULL! Apare atunci când introducem un caracter spaţiu acolo unde ar trebui să existe
un caracter punct-virgulă pentru a separa argumentele unei funcţii într-o celulă
(de exemplu, =SUM(A20 B24) în loc de =SUM(A20;B24)). V. şi capitolul
Funcţii, mai jos.
#NUM! Apare atunci când:
 formula efectuează un calcul care furnizează un număr prea mare sau
prea mic pentru a putea fi reprezentat în foaia de calcul;
 în formulă sau într-o funcţie se foloseşte un argument de alt tip de dată
decât numeric şi acolo ar trebui să apară un număr.
#REF! Apare atunci când:
 se întâlneşte o referinţă invalidă a unei celule (de exemplu când ştergem
o celulă utilizată de formulă);

 când facem referire într-o formulă la o celulă care nu există în foaia de
calcul (de exemplu, la celula LA235).
#VALUE! Apare atunci când:
 într-o funcţie se foloseşte un tip incorect de argument într-o funcţie (de
exemplu, într-o formulă trebuie să apară o valoare de tip dată
calendaristică şi valoarea e de tip text;
 se foloseşte un tip incorect de operator (de exemplu, =A1+B2 când
măcar una din cele două celule conţine text);
 cerem să se efectueze o operaţie matematică cu celule care conţin date
de tip text.
#N/A Apare atunci când valoarea dintr-o anumită celulă nu e disponibilă în
momentul în care se execută calculul.
Nu întotdeauna aceste mesaje reflectă erori reale şi, de aceea, uneori, la schimbarea
valorilor din celulele care participă la formulă mesajul de eroare dispare (de exemplu,
dacă apare mesajul de eroare #DIV/0! şi introducem în celula la care se face
împărţirea o valoare nenulă, mesajul de eroare va dispărea).
Corectarea acestor erori presupune reexaminarea formulei şi a celulelor care
participă la ea, urmată, eventual, de efectuarea modificărilor necesare în formulă sau
în foaia de calcul, în funcţie de tipul de mesaj.
Nu întotdeauna o eroare este semnalată printr-un mesaj. Pot exista situaţii când, din
punct de vedere al Excel-ului, formula e corectă, dar ea nu calculează ceea ce vrem.
De aceea, se recomandă ca, ori de câte ori scriem o formulă, să verificăm manual
rezultatul, chiar dacă el pare a fi corect.
ATENŢIE!
În momentul apariţiei unui mesaj de eroare într-o celulă cu o formulă, e
posibil ca foaia de calcul (sau alte foi de calcul din registru) să se umple cu
mesaje de eroare, deoarece celula respectivă participă la formulele din acele
celule. De aceea, se recomandă examinarea cu atenţie a formulelor care dau
erori şi a celor în care erorile au apărut în aceste împrejurări.
13.4.Afişarea formulelor din celule

Excel nu afişează în celule formulele ci doar rezultatele lor. Dacă dorim să vedem
care valori provin din tastare directă şi care sunt rezultate ale unor formule, putem
activa comutatorul Afişare formule în celule în loc de
rezultatele lor calculate de la butonul Office ⇒ Opţiuni Excel
⇒ categoria Complex ⇒ setul Afişare opţiuni în această foaie de
lucru.
În acest moment, în celulele care conţin formule se vor afişa formulele şi nu
rezultatele lor.
Revenirea se face prin dezactivarea comutatorului.
13.5.Căutarea în formule
Adesea vrem să aflăm la ce formule participă o anumită celulă. Pentru aceasta:
1. Meniul Pornire ⇒ fila Editare ⇒ butonul Găsire şi
selectare ⇒ Găsire ⇒ butonul Opţiuni.
2. La Privire în alegem Formule.
3. În dialogul afişat, la De găsit specificăm referinţa celulei respective.
4. Începem căutarea cu Următorul găsit (acelaşi buton se poate folosi şi
la continuarea căutării).
13.6.Copierea formulelor
Se poate realiza prin două metode:
A. Prin meniu sau cu butoanele:
1. Se selectează celula care conţine formula.
2. Se foloseşte meniul Pornire ⇒ fila Clipboard ⇒ butonul Copiere
.
3. Se plasează cursorul în celula unde dorim să apară copia şi se foloseşte
butonul Lipire din aceeaşi filă.
4. Se repetă operaţia Lipire pentru fiecare loc în care dorim să apară o copie.
B. Copierea unei formule într-un set de celule vecine:
1. Selectăm celula cu formula sursă.
2. Plasăm cursorul pe punctul ei de selecţie (colţul din dreapta-jos) până când ia
forma unui plus negru.
3. Tragem în direcţia în care vrem copierea formulei.
Exemplu: Să se şteargă formulele din coloana Media din foaia de calcul
CATALOG din fişierul CUMULATE.XLS. şi să se recompleteze coloana prin una
dintre metodele de copiere de mai sus.
13.7.Mutarea formulelor
Pentru mutare există două variante:
A. Prin meniu sau cu butoanele:
1. Se selectează celula în care se află formula care trebuie mutată.
2. Se foloseşte meniul Pornire ⇒ fila Clipboard ⇒ butonul Decupare
.
3. Se selectează celula în care dorim să fie mutată formula şi se foloseşte
butonul Lipire din aceeaşi filă.
B. Prin tragere cu mouse-ul:21
1. Se selectează celula care conţine formula care se va muta.
2. Se plasează cursorul sub celulă până când ia forma unei cruci cu patru săgeţi,
după care tragem cu mouse-ul până în poziţia dorită (chenarul gri ne va arăta
unde va rămâne textul la eliberarea mouse-ului).
21
Dacă această variantă nu funcţionează vom activa comutatorul Editare text prin
glisare şi fixare de la Instrumente⇒Opţiuni⇒pagina Editare
(Tools⇒Options⇒Edit⇒Drag and drop text editing).
13.8.Noţiunea de referinţă relativă, de referinţă absolută şi de referinţă

mixtă
13.8.1. Referinţă relativă

Când copiem sau mutăm o formulă dintr-un loc în altul al foii de calcul, Excel
ajustează referinţele celulelor din formule în concordanţă cu noile lor poziţii din
foaie.
De exemplu: dacă celula B9 conţine formula =B4+B5+B6+B7 şi copiem
formula din B9 în C9, formula din C9 va fi =C4+C5+C6+C7.
Un alt exemplu: după completarea, prin copierea formulei, a coloanei
Media din foaia de calcul CATALOG, observăm că formula =(B2+C2+D2)/3
din E2 a devenit =(B3+C3+D3) în E3.
Astfel de referinţe se numesc referinţe/adrese relative.
13.8.2. Referinţă absolută

Dacă dorim ca referinţele celulelor să nu
fie ajustate (de exemplu, dacă într-o celulă
avem TVA-ul şi fiecare formulă îl ia din
aceeaşi celulă) atunci când copiem/mutăm o
formulă, vom folosi în formulă referinţa/adresa absolută a acelei celule. O referinţă
absolută se obţine specificând caractere dolar ($) înaintea literei coloanei şi numărul
liniei în care se află celula (de exemplu: B9/$F$2).
Exemplu: Să se completeze celulele colorate din foaia de calcul ADRESE
ABSOLUTE, ţinând cont că preţul pe tonă este fix, stabilit în F3.
Soluţie:
 în D2 =(B2+C2)*$F$3, apoi tragere în jos;
 în B5 =B2+B3+B4, apoi tragere spre dreapta.
Alt exemplu:
Să se completeze
celulele colorate
din foaia de
calcul
CONCURS,
ţinând cont că
nota de la
practică se
calculează împărţind punctajul la practică la coeficientul din D13 iar media
finală ca medie aritmetică între cea de la teorie şi cea de la practică.
Soluţie:
 în D3 =C3/$D$13, apoi tragere în jos;
 în E3 =(B2+C2)/2, apoi tragere în jos.
13.8.3. Referinţe/adrese mixte

De fapt, caracterul $ din referinţele absolute „fixează“ porţiunea căreia i se aplică.
În consecinţă, putem avea într-o formulă şi referinţe mixte, în care e fixat fie rândul,
fie coloana, în funcţie de porţiunea din referinţă în faţa căreia apare caracterul $.
De exemplu, referinţa $B15 îşi va modifica, la copiere/mutare doar numărul liniei

iar referinţa B$15 îşi va schimba doar litera coloanei.
13.9.Funcţii
O funcţie este o „expresie“ matematică ce primeşte câteva argumente şi efectuează
un calcul specific numelui funcţiei, returnând valoarea calculată.22
Excel recunoaşte apelul unei funcţii după următoarele elemente OBLIGATORII:
1. numele funcţiei;
2. o pereche de paranteze mici;
3. argumentele funcţiei, primite de funcţie pentru prelucrare, specificate între
paranteze;23
Există şi funcţii care nu au nevoie de argumente (de exemplu, TODAY(), care
returnează data curentă de la nivelul Windows), dar prezenţa parantezelor este
obligatorii.
Argumentele unei funcţii pot fi:24
 domenii de celule – se specifică prin referinţa celulei din colţul din stânga-
sus al domeniului, urmat de caracterul două-puncte (:) şi de referinţa celulei
din colţul din dreapta-jos al domeniului; de exemplu, SUM(A2:B3) va
calcula suma valorilor aflate în celulele A2, A3, B2, B3;25
 un nume de domenii de celule – dacă, de exemplu, domeniului A3:B7 i s-a
stabilit un nume (de exemplu, total), atunci în locul domeniului se poate
folosi numele acestuia (în loc de SUM(A3:B7) se poate folosi
SUM(total)); v. mai jos, Stabilirea unui nume pentru domeniu de celule;
 referinţa unei celule – în acest caz funcţia va prelua valoarea acelei celule şi
o va folosi în calcul;26
 constante de tip text (caracter) – se specifică între ghilimele;
 constante numerice – se introduc ca atare, ţinând cont de formatul standard
pentru valorile de tip numeric;
 constante de tip logic (TRUE sau FALSE) – se introduc ca atare;
 alte funcţii – în acest caz, funcţia aflată „în exterior“ va primi rezultatul
22
O funcţie poate fi termen al unei formule. În acest caz, Excel va efectua calculul pentru funcţie şi
va înlocui apelul funcţiei din formulă cu rezultatul returnat de funcţie. De exemplu, dacă într-o celulă
formula este =TODAY()+5, atunci Excel va afişa în acea celulă o dată calendaristică ulterioară datei
curente cu 5 zile.
23
Caracterul folosit ca separator între argumente depinde de ţara aleasă la nivel de Windows cu
Start ⇒ Control Panel ⇒ Regional and Language Options ⇒ pagina de dialog
Formats ⇒ lista ascunsă Current formats. În exemplele următoare se va folosi ca separator
caracterul punct-virgulă (;). Pentru a testa pe alt calculator care e separatorul între argumente, putem
tasta într-o celulă o funcţie simplă, de exemplu =SUM(A1;A2): dacă se afişează un mesaj de eroare,
înseamnă că separatorul este virgula şi o vom folosi ca atare; dacă nu, înseamnă că separatorul e
caracterul punct-virgulă.
24
Atenţie! Funcţiile impun tipul de dată al valorilor pe care le primesc drept argumente. De
exemplu, nu vom putea trimite funcţiei SUM un argument de tip text.
25
Domeniul poate proveni şi din altă foaie de lucru decât cea curentă. Pentru aceasta, înaintea
domeniului vom tasta numele foii de lucru de provenienţă urmat de semnul exclamării (de exemplu,
Foaie2!B3:C21).
26
Ca şi în formulele obişnuite, şi aici putem specifica referinţele celulelor din altă foaie de lucru
decât cea curentă, prefixând adresa cu numele foii de lucru din care se preia valoarea, prefix urmat de
semnul exclamării.
funcţiei aflate în interior şi-l va folosi în calcul;

 o expresie – în această situaţie Excel va calcula întâi valoarea expresiei şi
apoi o va folosi în calculul funcţiei.
 o condiţie – este o expresie logică ce foloseşte unul din operatorii logici =,
<, <=, >, >=, <>, NOT(), AND(), OR(). Condiţia poate fi o
formulă care returnează o valoare logică, referinţa unei celule ce conţine o
valoare logică sau o funcţie care returnează o astfel de valoare. Funcţia de
bază va evalua condiţia şi va executa diferite operaţii în funcţie de faptul că
aceasta e adevărată sau falsă.
Exemple:
Funcţie Tip argument
SUM(A2:A7) domeniu de celule
SUM(A2:A7;A9;A11:B20) mai multe domenii de celule
AVERAGE(note) un nume de domeniu de celule
MAX(59;36;48) constante numerice
IF(A1<=A2;"bun";"slab") condiţie şi constante de tip caracter
INT(SUM(D1:D9)) o altă funcţie
REPT("Ionescu";3) şir de caractere şi valoare numerică
FACT(5) valoare numerică
Există şi funcţii definite de utilizator, prin intermediul limbajului de programare
Visual Basic for Application; la acestea trebuie
respectate aceleaşi reguli de mai sus, ţinând cont de
specificul apelului fiecărei funcţii în parte.
13.9.1. Introducerea funcţiilor în formule

Pentru a introduce o funcţie într-o formulă se
pot folosi trei metode:27
1. Tastarea directă a funcţiei şi a
argumentelor sale în formulă,
respectând sintaxa funcţiei.
2. Folosind un set de dialoguri:
a. Se selectează celula în care dorim să
apară funcţia.
b. Se foloseşte butonul Inserare funcţie din stânga barei de
formule.
c. În dialogul afişat alegem, din lista Selectaţi o categorie,
categoria din care face parte funcţia respectivă,28 apoi alegem funcţia din
lista Selectaţi o funcţie şi confirmăm cu un clic dublu pe ea sau
cu OK.
d. Se va afişa alt dialog în care apar zone de text în care vom introduce
argumentele funcţiei.29 Acestea pot fi specificate fie prin tastare directă,
27
Pentru începători, se recomandă folosirea primei metode pentru o foaie de calcul de probă şi abia
apoi încercarea şi utilizarea celorlalte.
28
Dacă nu ştim din ce categorie face parte funcţia, putem folosi categoria Toate, care conţine toate
funcţiile din Excel, listate alfabetic.
29
Tot în acest dialog apare şi o scurtă descriere a funcţiei, a argumentelor ei şi, dacă e cazul,
rezultatul pe care l-ar returna funcţia cu argumentele actuale.
fie folosind butoanele din dreapta fiecărei zone de text. În acest al

doilea caz dialogul se va minimiza şi vom putea alege sau selecta direct cu
mouse-ul din foaia de calcul celulele sau domeniile care constituie
argumente pentru funcţie. Revenirea la dialog se face cu un clic pe
butonul al dialogului minimizat. În acest moment, argumentul este
completat automat de către Excel.
e. Se confirmă cu OK: celula
care conţine formula se va
afişa rezultatul acesteia.
3. Folosind meniul Formule:
a. Se deschide lista ascunsă corespunzătoare categoriei de funcţii;
b. Se alege funcţia
dorită.
c. Se procedează ca la
metoda a doua.
13.10.Funcţii predefinite
În clasificarea de mai jos am împărţit funcţiile pe categorii, în funcţie de tipul de
probleme pe care le rezolvă.
13.10.1. Funcţii referitoare la valori numerice
13.10.1.1. Funcţia SUM – sumă

SUM(domeniu1;domeniu2;…)
Returnează suma valorilor din domeniile specificate. Argumentele pot fi domenii
propriu-zise, nume de domenii, referinţe de celule sau constante numerice.
Numărul maxim de argumente
este 30 iar numărul minim este 1.
Exemplu: Să se calculeze
totalurile fizice pe luni şi
totalul valoric în foaia de
calcul REFERINŢE
ABSOLUTE din fişierul CUMULATE2007.XLSX.
Soluţie:
 pentru totalurile fizice, în B5 =SUM(B2:B4), apoi tragere în C5;
 pentru totalul valoric trebuie să calculăm întâi valorile în coloana D –
în D2 =(B2+C2)*$F$3, apoi tragere în jos.
Pentru însumare se poate utiliza şi altă variantă:
1. Selectăm celula în care va apărea suma.
2. Meniul Pornire ⇒ fila Editare ⇒ lista ascunsă , din care
alegem Sum. În acest moment, în jurul unui domeniu numeric compact
vecin celulei apare un chenar mobil, propus de Excel ca domeniu de
însumare.
3. Dacă este cazul, modificăm domeniul de însumare; dacă e corect, se
confirmă cu Enter.
13.10.1.2. Funcţia PRODUCT – produs

PRODUCT(domeniu1;domeniu2;...)
Returnează produsul valorilor din domeniile specificate. Argumentele pot fi
domenii propriu-zise, nume de domenii, referinţe de celule sau constante numerice.
Numărul maxim de argumente este 30 iar numărul minim este 1.
13.10.1.3. Funcţia SUMPRODUCT – suma produselor parţiale

SUMPRODUCT(domeniu1;domeniu2)
Returnează suma produselor
parţiale ale celulelor din primul
domeniu cu celulele corespondente
din domeniul al doilea. Cele două
domenii trebuie să aibă dimensiuni şi
forme identice.
Exemplu: Să se completeze
celula F6 din foaia de calcul
SUMPRODUCT din fişierul CUMULATE.XLSX.
Soluţie: în F6 =SUMPRODUCT(B2:B5;C2:C5); de fapt, funcţia este
echivalentă cu formula =B2*C2+B3*C3+B4*C4+B5*C5.
13.10.1.4. Funcţia ROUND – rotunjire

ROUND(val_numerică;nr_zecimale)
Returnează valoarea numerică, rotunjită la câte zecimale arată nr_zecimale.
Pot apărea următoarele situaţii:
 dacă nr_zecimale este pozitiv, numărul este rotunjit până la numărul
specificat de zecimale;
 dacă nr_zecimale este 0, numărul este rotunjit până la cel mai apropiat
întreg;
 dacă nr_zecimale este negativ, numărul este rotunjit la nivel de zeci (-1),
sute (-2), mii (-3) etc.
Exemplu: Presupunând că în A1 se află valoarea 513,1416, atunci, în altă
celulă:
 =ROUND(A1;1) returnează 513,1;
 =ROUND(A1;3) returnează 513,142;
 =ROUND(A1;-2) returnează 500;
 =ROUND(A1;0) returnează 513.
OBSERVAŢII
1. Dacă funcţia ROUND() este folosită în calcule, se pierde din precizie
deoarece valoarea va participa la calcule numai cu câte zecimale sunt
specificate, spre deosebire de cazul formatării celulei astfel încât să
afişeze doar un anumit număr de zecimale caz în care, intern, valoarea
rămâne intactă. De aceea, se recomandă evitarea utilizării funcţiei
când precizia este importantă.
2. Există şi funcţiile ROUNDUP(val_numerică;nr_zecimale) şi
ROUNDOWN(val_numerică;nr_zecimale) care fac acelaşi
lucru, dar forţează rotunjirea prin adaos respectiv prin lipsă.
13.10.1.5. Funcţia SQRT – radicalul

SQRT(val_numerică)
Returnează radicalul din valoarea numerică respectivă. Valoarea numerică trebuie
să fie pozitivă.
Exemplu: Dacă A1 conţine 36, atunci =SQRT(A1) va returna 6.
13.10.1.6. Funcţia INT – partea întreagă

INT(val_numerică)
Returnează partea întreagă a valorii numerice, eliminând partea fracţionară..
Exemple: =INT(14,18) va returna 18 iar =INT(12,86) va returna 12.
13.10.2. Funcţii statistice
13.10.2.1. Funcţia AVERAGE – media aritmetică

AVERAGE(domeniu1;domeniu2;...)
Returnează media aritmetică a valorilor din domeniile
specificate. Argumentele pot fi domenii propriu-zise, nume de
domenii, referinţe de celule sau constante numerice.
Celulele din domenii care conţin valoarea 0 participă la
calcul, pe când cele goale sunt ignorate (deoarece 0 este, pentru
Excel, valoare numerică).
Numărul maxim de argumente este 30 iar numărul minim
este 1.
Exemplu: Să se completeze celula C14 din foaia
SALARII din fişierul CUMULATE.XLSX cu media
aritmetică a salariilor de încadrare.
Soluţie: =AVERAGE(C5:C11)
Alt exemplu: Să se calculeze mediile elevilor din foaia de calcul CATALOG
din acelaşi fişier. Să
se observe apoi
diferenţele de valori
care se obţin dacă un
elev are o notă 0 sau
celula corespondentă
notei este goală.
Soluţie:
=AVERAGE(B2:D2) în E2, apoi formula se trage în jos la toţi elevii.
13.10.2.2. Funcţia COUNT – numărul de valori numerice/dată calendaristică

COUNT(domeniu1;domeniu2;...)
Returnează numărul de valori numerice şi dată
calendaristică din domeniile specificate. Argumentele
pot fi domenii propriu-zise, nume de domenii, referinţe
de celule sau constante numerice.
Celulele din domenii care
conţin valoarea 0 sunt
numărate, pe când cele goale
sunt ignorate (deoarece 0 este, pentru Excel, valoare numerică).

Exemplu: Să se afle câte persoane sunt în tabelul din foaia de calcul
PERSONAL. Să se observe, apoi, ce se întâmplă cu acest număr dacă ştergem
salariul unei persoane sau dacă folosim un salariu 0 pentru ea. De asemenea,
să se observe ce se întâmplă cu acest număr dacă, în locul salariului unei
persoane se introduce un text.
Soluţie: =COUNT(G4:G7) în B10.30
13.10.2.3. Funcţiile MAX şi MIN – valoarea maximă/minimă

MAX(domeniu1;domeniu2;...)
MIN(domeniu1;domeniu2;...)
Returnează cea mai mare respectiv cea mai mică valoare din domeniile specificate.
Argumentele pot fi domenii propriu-zise, nume de domenii, referinţe de celule sau
constante numerice.
Valorile text ce nu pot fi transformate în numere determină afişarea unui mesaj de
eroare.
Exemplu: Să se calculeze salariul de încadrare maxim respectiv minim
(C14 respectiv C16) în foaia de calcul SALARII.
Soluţie: =MAX(C6:C11) în C14 respectiv =MIN(C6:C14) în C16.
13.10.3. Funcţii pentru date calendaristice
13.10.3.1. Funcţiile DAY, MONTH şi YEAR – ziua, luna şi anul dintr-o dată calendaristică
DAY(val_dată_calendaristică)
MONTH(val_dată_calendaristică)
YEAR(val_dată_calendaristică)
Returnează ziua (DAY), luna (MONTH) respectiv anul (YEAR) dintr-o valoare dată
calendaristică. Anul se returnează pe patru cifre.
Exemplu: Dacă C20 conţine data 09.10.2005, atunci =DAY(C20) va
returna 9, =MONTH(C20) va returna 10 iar =YEAR(C20) va returna 2005.
13.10.3.2. Funcţia DATE – obţinerea unei date calendaristice din porţiuni

DATE(an;lună;zi)
Returnează o valoare dată calendaristică obţinută din cele trei argumente. Funcţia
este, oarecum, inversa setului DAY, MONTH şi YEAR prezentat mai sus.
Exemplu: Dacă A20 conţine 2005, A22 conţine 10 şi A23 conţine 5, atunci
=DATE(A20;A22;A23) va returna 05.09.28.
OBSERVAŢIE
Dacă funcţia primeşte argumente invalide, atunci va returna o dată
calendaristică ulterioară corespunzătoare (de exemplu, pentru setul de
argumente 2005;2;29 funcţia va returna 01.03.2005 iar pentru 2005;13;31
funcţia va returna 31.01.2006).
30
În forma actuală a foii de calcul, formula putea fi şi =COUNT(G1:G100), deoarece Excel ia în
considerare doar valorile numerice şi dată calendaristică, nu şi valorile text.
13.10.3.3. Funcţia TODAY – data curentă

TODAY()
Returnează data curentă (preluată de la nivel de Windows). Valoarea obţinută e de
tip dată calendaristică.
vârsta şi vechimea fiecărei
persoane din foaia de calcul
PERSONAL.
Soluţie: =TODAY()-C4
în E4, apoi se copiază în E5 şi
E7; =TODAY()-D4 în F4,
apoi se copiază în F5 şi F7.
OBSERVAŢIE
Se remarcă faptul că se obţin valori foarte mari, aceasta deoarece se face
diferenţa între două date calendaristice, care dă numărul de zile. Deoarece ne
interesează valoarea în ani, vom împărţi rezultatul la 365. De exemplu, în E4 ar
trebui să apară formula =(TODAY()-C4)/365.
13.10.3.4. Funcţia WEEKDAY – ziua din săptămână

WEEKDAY(val_dată_calendaristică;convenţie)
Returnează numărul zilei din săptămână pentru data calendaristică, în funcţie de
valoarea argumentului convenţie astfel:
 pentru valoarea 1 se returnează 1 pentru ziua de duminică (convenţia
americană);
 pentru valoarea 2 se returnează 1 pentru ziua de luni.
Exemple:
1. Să se calculeze, în foaia de calcul PERSONAL, într-o celulă
goală oarecare, ziua din săptămână în care s-a născut Ene, cu
convenţia că 1 înseamnă luni.
2. Aflaţi în ce zi a săptămânii v-aţi născut.
Soluţii:
1. =WEEKDAY(C4;2)
2. Introducem într-o celulă goală (de exemplu, E15) data naşterii,
apoi, în altă celulă, folosim formula =WEEKDAY(E15;2)
13.10.4. Funcţii pentru tipul text

Argumentele funcţiilor text pot fi şi constante de tip text; în aceste cazuri, ele
trebuie specificate între ghilimele.
13.10.4.1. Funcţiile UPPER, PROPER şi LOWER – conversia la litere mari/mici

UPPER(val_text)
LOWER(val_text)
PROPER(val_text)
Convertesc valoarea text la litere mari (UPPER), la litere mici (LOWER) respectiv
astfel încât prima literă să fie literă mare iar următoarele litere mici.
Exemplu: Dacă A10 conţine valoarea POPescu (scrisă exact aşa), atunci
=UPPER(A10) va returna POPESCU, =LOWER(A10) va returna popescu

iar =PROPER(A10) va returna Popescu.
13.10.4.2. Funcţia CONCATENATE – concatenarea textelor

CONCATENATE(val_text1;val_text2;...)
Returnează un text obţinut prin concatenarea valorilor text primite ca argumente.
Numărul maxim de argumente e 30 iar cel minim 2.
Dacă vreuna dintre valori e de tip text, trebuie inclusă între ghilimele.
Exemplu: Dacă A1 conţine valoarea Popescu, A2 conţine valoarea Ioan, şi
vrem să obţinem, în altă celulă, valoarea Popescu V. Ioan, funcţia va fi
=CONCATENATE(A1;" V. ";A2)
OBSERVAŢIE
Funcţia CONCATENATE poate fi înlocuită cu caracterul &. De exemplu,
formula de mai sus poate fi scrisă şi =A1&"I. "&A2
13.10.4.3. Funcţiile LEFT şi RIGHT – începutul/sfârşitul unui text

LEFT(val_text;nr_caractere)
RIGHT(val_text;nr_caractere)
Returnează primele (LEFT) respectiv ultimele (RIGHT) nr_caractere din
valoarea text.
Exemplu: Dacă A1 conţine valoarea Popescu, atunci =LEFT(A1;3) va
returna Pop iar =RIGHT(A1;4) va returna escu.
OBSERVAŢIE
Funcţiile ţin cont şi de spaţii. De exemplu, dacă A1 conţine Pop Ioan, atunci
=LEFT(A1;5) va returna Pop I
13.10.4.4. Funcţia MID – extragerea unui subşir

MID(val_text;poz_început;nr_caractere)
Returnează un subşir din val_text, cu începere din poz_start, pe lungime
nr_caractere. Funcţia ţine cont şi de spaţiile din text.
Exemplu: Dacă A1 conţine valoarea Popescu, atunci =MID(A1;2;4) va
returna pesc
13.10.4.5. Funcţia LEN – lungimea unui şir
LEN(val_text)
Returnează lungimea valorii text. Funcţia ţine cont şi de spaţii.
Exemplu: Dacă A1 conţine valoarea Popescu, atunci =LEN(A1) va returna 7.
13.10.5. Funcţii pentru tipul logic

Aceste funcţii evaluează sau construiesc o condiţie şi, în funcţie de aceasta,
returnează o valoare. De cele mai multe ori, condiţia constă în compararea a două
expresii de acelaşi tip, folosind următorii operatori de comparare:
= Egal
< Mai mic
<= Mai mic sau egal
> Mai mare
>= Mai mare sau egal

<> Diferit de
13.10.5.1. Funcţia IF – returnarea unei valori în funcţie de o condiţie

IF(condiţie;val_pt_adevărat;val_pt_fals)
Funcţia testează condiţia şi, dacă este adevărată, returnează val_pt_adevărat
iar dacă e falsă returnează val_pt_fals.
Exemplu: Să se
completeze
calificativul (coloana
F) din foaia de calcul
CATALOG astfel încât
cei care au media
peste 8 să primească
„Bine“ iar cei cu
media cel mult 8
calificativul „Slab“. Pentru verificare, se pot apoi modifica notele astfel încât
elevului respectiv să i se modifice calificativul.
Soluţie: Formula din F2 va fi =IF(E2>8;"Bine";"Slab"), care
poate fi trasă în jos
deoarece la toţi elevii
calificativul se acordă
după aceleaşi criterii.
Dacă există mai multe
variante, vom folosi mai multe
funcţii IF imbricate, eliminând,
cu fiecare, una dintre variante
(vom avea atâtea comenzi IF
câte variante există minus 1,
deoarece ultima variantă este,
automat, rezolvată cu argumentul val_pt_fals de la funcţia IF interioară.
Exemplu: Să se calculeze valoarea TVA (coloana G) din foaia de calcul
ARTICOLE. TVA-ul se aplică în funcţie de tipul produsului, valoarea sa
procentuală aflându-se în celulele E17...E19.
Soluţie: Pentru a calcula valoarea TVA pentru fiecare produs, trebuie
completată, întâi, coloana VALOARE. În acest scop, vom scrie în E3 formula
=C3*D3 şi o tragem în jos pentru toate produsele, deoarece modul de calcul e
identic. Pentru valoarea TVA vom scrie în G3 formula
=IF(A3="A";E3*$E$17;IF(A3="B";E3*$E$18;E3*$E$19)) şi o
tragem în jos.31
13.10.5.2. Funcţia SUMIF – însumare condiţionată

SUMIF(domeniu_căutare;condiţie_însumare;domeniu
_însumare)
Funcţia returnează suma celulelor din domeniu_însumare pentru care celulele
31
În această funcţie am folosit adresarea absolută pentru a interzice Excel-ului să modifice, în
momentul copierii prin tragere a formulei, referinţele celulelor în care se află procentele de TVA.
din domeniu_căutare satisfac condiţia specificată.

Condiţia de însumare trebuie specificată între ghilimele.
Domeniile trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni şi forme.
Exemplu: Să se completeze, în foaia de calcul ARTICOLE, totalul de bucăţi
pentru fiecare articol (v. imaginea de mai sus).
Soluţie: Pentru produsul A, formula din H12 va fi
=SUMIF(B3:B7;"=A";E3:E7).
Pentru celelalte produse formulele sunt
asemănătoare, diferind doar condiţia de
însumare.
Alt exemplu: Să se completeze, în
foaia de calcul SALARII(2),
totalurile salariilor brute pentru cele
trei secţii.
Soluţie: Pentru secţia Proiectare
formula din celula J10 va fi
=SUMIF(B2:B7;"=Proiectare";J2:J7). Pentru celelalte secţii
formulele sunt asemănătoare, singura diferenţă fiind la condiţia de însumare.
13.10.5.3. Funcţia COUNTIF – numărare condiţionată

COUNTIF(domeniu_căutare;condiţie_numărare)
Funcţia returnează numărul
celulelor din domeniu_căutare
pentru care este îndeplinită condiţia
specificată.
Condiţia de însumare trebuie
specificată între ghilimele.
numărul de elevi care au notele
5...10, pentru fiecare materie,
din tabelul din foaia de calcul COUNTIF.
Soluţie: Formula din celula B10 este =COUNTIF(B2:B7;"=5"). Pentru
celelalte celule formulele sunt asemănătoare.
13.11.Folosirea într-o formulă a referinţelor de celule din alte foi de

calcul
Dacă, într-o formulă, dorim să folosim referinţa unei celule din altă foaie de calcul
decât cea curentă, vom prefixa numele celulei cu numele foii de calcul urmat de
semnul exclamării.
Exemplu: Dacă în Foaie1, în celula A1, vrem să avem suma valorilor din
B3 din Foaie2 cu C4 din Foaie3, atunci formula din A1 din Foaie1 va fi
=Foaie2!B4+Foaie3!C4
Regula este aceeaşi pentru domeniile de celule şi pentru referinţele de celulele ce
apar în argumentele unor funcţii.
Exemplu: Să se calculeze, în foaia de calcul Total din fişierul C:\dupa
amiaza\cuie,mere,prune.xlsx, sumele pentru fiecare tip de produs
din foile de calcul Sectia1...3.
Soluţie: Celula B1 din foaia Total va conţine formula

=SUMIF(sectia1!A1:A100;"=cuie";sectia1!
B1:B100)+SUMIF(sectia2!A1:A100;"=cuie";sectia2!
B1:B100)+SUMIF(sectia3!A1:A100;"=cuie";sectia3!
B1:B100). Pentru celelalte produse formulele vor fi identice, diferenţa fiind
doar la criteriul de însumare.
13.12.Domenii de celule
Un domeniu de celule este un grup dreptunghiular de celule alăturate.
Pentru operaţii de copiere, mutare, ştergere, formatare, utilizare într-o funcţie
domeniile de celule trebuie selectate.
Putem avea selectate, la un moment dat, mai multe domenii de celule.
13.12.1. Nume pentru domenii de celule

Unui domeniu de celule (compact sau nu) i se poate stabili un nume mai sugestiv,
astfel încât să nu mai fie nevoie să fie referit, într-o formulă, prin referinţe ci prin
numele respectiv.
Exemplu: În loc să specificăm, în foaia
de calcul REFERINŢE ABSOLUTE din
fişierul CUMULATE.XLS, în celula D5
formula =SUM(D2:D4), vom putea da
domeniului D2:D4 un nume, de exemplu
ianuarie, care va putea fi folosit în formulă sub forma =SUM(ianuarie).
13.12.1.1. Stabilirea unui nume pentru un domeniu de celule

1. Se selectează celulele care vor face parte din domeniu.
2. Se dă clic în stânga barei de formule, în lista ascunsă Casetă nume
şi se tastează numele dorit.
sau
1. Se selectează celulele care vor face parte din
domeniu.
2. Meniul Formule ⇒ fila Nume
definite ⇒ lista ascunsă Definire
nume şi, în dialogul afişat, tastăm, numele
dorit.
13.12.1.2. Ştergerea unui nume de domeniu de celule

Meniul Formule ⇒ fila Nume definite ⇒
butonul Manager nume ⇒ din lista afişată

alegem numele şi folosim butonul Ştergere şi confirmăm cu OK.32
32
Dacă numele şters participă la vreo formulă, în celula cu acea formulă va apărea un mesaj de
eroare #NUME? (#NAME?).
13.13.Mesaje de eroare pentru funcţii

În afară de mesajele de eroare pentru formule, discutate mai sus, la introducerea
unei formule incorecte pot apărea şi alte mesaje de eroare, sub forma unui dialog. În
general, eroarea constă în lipsa unei paranteze sau existenţa prea multor paranteze,
folosirea virgulei ca separator între argumentele unei funcţii în locul caracterului
punct-virgulă sau invers etc.
Prin aceste dialoguri, Excel ne propune corectarea automată a formulei. Totuşi,
trebuie să ţinem cont că nu întotdeauna varianta propusă de Excel e cea dorită aşa că,
în asemenea situaţii, se recomandă examinarea cu atenţie a formulei.
De asemenea, trebuie ţinut seama că, dacă valorile care participă la calcul sunt
corecte din punct de vedere al Excel-ului în ceea ce priveşte tipul de dată, formula nu
va returna o eroare, chiar dacă rezultatul nu are nici o semnificaţie logică (de
exemplu, împărţirea unei sume la o medie nu are, probabil, semnificaţie logică, dar
Excel nu va semnala vreo eroare).
14. COMENTARII PENTRU O CELULĂ

Un comentariu este un text explicativ ataşat unei celule, care se afişează când
cursorul de mouse se află deasupra celulei respective. Celulele care au ataşat un
comentariu sunt marcate cu un triunghi roşu în colţul din dreapta-sus.
14.1.Adăugarea unui comentariu

Pentru a adăuga un comentariu unei celule:
1. Selectăm celula respectivă.
2. Folosim meniul Revizuire ⇒ fila Comentarii ⇒ butonul
Comentariu nou sau dăm clic dreapta pe celulă ⇒ Inserare
comentariu.
3. În minifereastra ataşată tastăm textul comentariului, terminând cu un clic în
afara zonei de comentariu.
14.1.1. Modificarea unui comentariu

Se face după selectarea celulei cu meniul
Revizuire ⇒ fila Comentarii ⇒ butonul
Editare comentariu sau cu clic dreapta pe
celulă ⇒ Editare comentariu.
14.1.2. Ştergerea unui comentariu

Se selectează celula şi se foloseşte meniul Revizuire ⇒ fila Comentarii
⇒ butonul Ştergere sau clic dreapta pe celulă ⇒ Ştergere comentariu sau
meniul Pornire ⇒ fila Editare⇒ lista ascunsă Golire ⇒ Golire
comentarii.33
33
Se poate folosi şi varianta Golire Totală dar, în acest caz, vor dispărea şi conţinutul şi
formatul celulei.
15. FORMATAREA UNUI TABEL EXCEL

15.1.Centrarea unui titlu de tabel
1. Tastăm în celula din stânga
textul titlului tabelului.
2. Selectăm numărul de celule pe
care se va întinde titlul.
3. Meniul Pornire ⇒ fila
Aliniere ⇒ butonul
Îmbinare şi centrare.
15.2.Formatarea celulelor
Toate operaţiile de la acest capitol
presupun selectarea în prealabil a celulelor ce vor fi formatate. De asemenea, la
ştergerea conţinutului celulelor, formatele stabilite pentru celule rămân valabile până
la schimbarea sau ştergerea lor.
Putem formata celulele şi înainte de completarea lor cu valori.
15.2.1. Formatul de afişare al unor celule

Formatul de afişare este cel care stabileşte aspectul şi modul de afişare a datelor
din celule. El se stabileşte astfel:
1. După selectarea celulelor, folosind meniul Pornire ⇒ fila Număr ⇒
butonul Formatare celulă:Număr sau clic dreapta pe domeniul
selectat ⇒ Formatare celule. 34
2. În dialogul afişat folosim pagina de dialog Număr şi stabilim formatul dorit

din lista Categorie, astfel:
General Este formatul iniţial al întregului tabel, dar nu e foarte performant.
Număr Este utilizat pentru valori numerice. Aaici putem impune numărul de
zecimale afişate (Număr zecimale),35 dacă se foloseşte sau nu punctul ca
separator între grupele de câte trei cifre din partea întreagă (Utilizare
separator mii)36 şi modul de afişare a valorilor negative (Numere
negative) – cu minus în faţă, în roşu, eventual ambele variante.
Simbol monetar Este utilizat pentru valorile monetare şi determină ataşarea simbolului de
monedă la valoare.37 Şi aici se pot specifica numărul de zecimale şi formatul
valorilor negative; în plus, se poate alege simbolul de monedă (Simbol).
34
Se poate folosi şi lista ascunsă Format de număr din aceeaşi filă,
dar această variantă nu este foarte performantă.
35
Se poate stabili şi folosind butoanele Mărire zecimală respectiv Micşorare zecimală
din fila Număr.

36
Se poate folosi şi butonul Separator mii din fila Număr.
37
Simbolul de monedă poate fi ataşat şi folosind butonul Simbol monetar din fila
Număr.
Contabil Este utilizat pentru tabele contabile şi determină alinierea pe verticală a

simbolului de monedă şi a virgulelor zecimale. Se pot specifica simbolul de
monedă şi numărul de zecimale.
Dată Este folosit pentru valori tip dată calendaristică. Din lista Tip se poate alege
unul din formatele disponibile.
Oră Este folosit pentru valori tip oră. Din lista Tip se poate alege unul din
formatele disponibile.
Procentaj Multiplică valorile din celule cu 100 şi le ataşează simbolul de procent.38
Fracţie Este utilizat la afişarea zecimalelor ca fracţii. Se poate stabili dacă numitorul
fracţiei are 2, 3 sau 4 cifre, dacă se afişează ca jumătăţi, sferturi, optimi,
zecimi, şaisprezecimi, sutimi.
Ştiinţific Afişează numerele în format cu exponent. Se poate stabili numărul de
zecimale afişate.
Text Afişează datele exact aşa cum le-am introdus de la tastatură, fiind tratate ca
text, chiar dacă în celulă se află un număr (totuşi, asemenea valori pot fi
folosite în calcule).
Special Este utilizat la afişarea într-o listă a codurilor poştale, a numerelor de telefon
sau a codurilor numerice personale.
Particularizat Permite utilizatorului să-şi creeze propriile formate de afişare (de exemplu,
caracterul # este simbolul pentru o poziţie de cifră).
15.2.2. Alinierea valorilor în celule

Se stabileşte, după selectarea celulelor, folosind meniul Pornire ⇒ fila
Aliniere ⇒ butonul Formatare celulă:Aliniere ⇒ sau butoanele
corespunzătoare din aceeaşi filă sau clic dreapta pe domeniul selectat ⇒
Formatare celule ⇒ pagina de dialog Aliniere. Se pot specifica
următoarele:
 Lista ascunsă Orizontală – modul de aliniere pe orizontală a textului în
celule;
 Lista ascunsă Verticală – alinierea pe verticală a textului; are efect numai
dacă într-o celulă din linie se află un text scris pe mai multe rânduri.
15.2.3. Text pe mai multe rânduri într-o celulă (încadrarea textului într-o celulă)
În mod normal, Excel scrie un text lung
pe un singur rând într-o celulă. Pentru a
forţa scrierea pe mai multe rânduri,
selectăm celula/celulele şi activăm
comutatorul Încadrare text din
acelaşi dialog.
Eventual, se poate folosi comutatorul
Potrivire prin reducere din
aceeaşi pagină de dialog pentru a
micşora/mări fontul astfel încât valoarea
38
Formatul Procentaj se poate aplica şi folosind butonul Stil procent din fila
Număr.
să se restrângă astfel încât să încapă în celulă.
15.2.4. Fuzionarea celulelor vecine

Se stabileşte, după selectarea celulelor, activând comutatorul Îmbinare
celule din aceeaşi pagină de dialog.
OBSERVAŢIE
În acest caz, trebuie să nu uităm că Excel păstrează, în celula rezultantă,
doar valoarea celulei din colţul din stânga-sus al domeniului selectat.
15.2.5. Înclinarea textului

Se poate stabili, în aceeaşi pagină de dialog, fie specificând numărul de grade la
Grade, fie trăgând cu mouse-ul de acul indicator de la Orientare. Se poate folosi
şi lista ascunsă Orientare de la meniul Pornire ⇒ fila Font.
15.2.6. Parametrii referitori la font

Se stabilesc, după selectarea celulelor, din meniul Pornire ⇒ fila Font
⇒ butonul Formatare celule sau butoanele din aceeaşi filă.
15.2.7. Borduri pentru celule

În mod normal, bordurile afişate pe ecran
nu se listează. Dacă vrem să impunem
borduri pentru anumite celule, vom selecta
celulele respective, apoi folosim meniul
Pornire ⇒ fila Font ⇒ pagina de dialog
Bordură, apoi:
1. La Stil alegem tipul de linie.
2. La Culoare alegem culoarea
pentru linie.
3. Dăm clic pe latura respectivă în
zona Text sau pe butonul corespunzător de pe lângă aceasta.
4. Repetăm paşii 1...3 pentru fiecare latură în parte.
Eliminarea unei laturi de chenar se face asemănător.
O altă metodă, mai rapidă, e folosirea listei ascunse de la meniul Pornire
⇒ fila Font.
15.2.8. Culori de umplere (fundal) pentru celule

Se stabileşte, după selectarea celulelor, folosind meniul Pornire ⇒ fila Font ⇒
lista ascunsă Culoare de umplere sau clic dreapta pe celule ⇒
Formatare celule ⇒ pagina de dialog Umplere, apoi:
1. În lista de culori de deasupra alegem culoarea de fundal.
2. În lista de culori de mai jos alegem o culoare cu care se va
combina prima.
3. La Model alegem modul în care se combină cele două culori.
15.2.9. Copierea formatului unei celule

Dacă se doreşte copierea caracteristicilor de formatare ale unei celule la alte celule
vom proceda astfel:
1. Selectăm celula/domeniul de celule de la care vrem să copiem parametrii de
formatare.
2. Folosim meniul Pornire ⇒ fila Clipboard ⇒ butonul Descriptor
de formate .
3. Selectăm celula/domeniul de celule căruia dorim să-i aplicăm parametrii
respectivi.
15.2.10. Ştergerea formatului

Dacă dorim să renunţăm la formatele aplicate unor celule, le vom selecta şi vom
folosi meniul Pornire ⇒ fila Editare ⇒ lista ascunsă Golire ⇒ varianta
Golire formate sau varianta Golire totală – în acest ultim caz, pe lângă
format, se şterg şi conţinutul şi comentariile ataşate celulelor).
16.FOILE DE CALCUL
Iniţial, există trei foi de calcul, numite Foaie1...3, dar numele acestora poate
fi schimbat şi ele pot fi şterse, mutate, copiate etc.
16.1.Schimbarea numelor foilor de calcul

Se poate face cu:
 Clic-dreapta pe eticheta cu numele foii, , în partea
inferioară a ecranului ⇒ Redenumire ⇒ tastarea numelui nou ⇒
confirmare cu Enter sau un clic undeva în afara numelui..
 Clic dublu pe numele foii ⇒ tastarea numelui nou.
OBSERVAŢII
1. Dacă foaia participă cu vreo celulă la vreo formulă în altă foaie de
calcul, formula este actualizată automat pentru a reflecta noul nume al
foii.
2. Dacă numele foii conţine şi spaţii, numele său va fi încadrat, în
formulele la care participă celulele din ea, între apostroafe.
16.2.Inserarea unei foi de calcul

1. Selectăm foaia de calcul în stânga căreia dorim să apară cea nouă.
2. Folosim Inserare ⇒ Foaie de calcul ⇒ OK din meniul
contextual al etichetei foii de calcul respective.
16.3.Ştergerea unei foi de calcul

1. Selectăm numele foii/foilor de calcul pe care vrem să le ştergem.39
2. Folosim:
39
Pentru a selecta mai multe foi de lucru, se ţine apăsată tasta Ctrl în timpul selectării. Anularea
selectării mai multor foi de lucru se face cu Anularea grupării foilor din meniul contextual
al uneia dintre etichetele foilor selectate.
 Editare⇒Ştergere foaie (Edit⇒Delete Sheet).

 Ştergere (Delete) din meniul contextual al etichetei foii.
OBSERVAŢII
1. Dacă foaia de calcul conţine valori, se va cere confirmare pentru
ştergere.
2. Nu există anulare pentru ştergerea unei foi de calcul.
3. Dacă foaia de calcul ştearsă participă la formule în altă foaie de
calcul, formulele respective vor afişa mesajul de eroare #REF!.
16.4.Copierea foilor de calcul

Putem copia o foaie de calcul fie în acelaşi registru, fie în alt registru.
16.4.1. Copierea unei foi de calcul în acelaşi registru

1. Selectăm foaia de calcul pe care dorim s-o copiem.
2. Folosim Mutare sau copiere din meniul
contextual al foii selectate.
3. La Înaintea foii alegem unde vrem să apară
copia foii de calcul.
4. Activăm comutatorul Crearea unei copii şi
confirmăm cu OK.
16.4.2. Copierea unei foi de calcul în alt registru

1. Deschidem registrul-destinaţie (cel în care vrem să
copiem foaia de calcul).
2. Revenim la registrul-sursă şi selectăm foaia de calcul.
3. Folosim Mutare sau copiere din meniul contextual al foii selectate.
4. La În registrul selectăm registrul în care vrem să copiem foaia.
5. La Înaintea foii alegem unde vrem să apară foaia de calcul.
6. Activăm butonul Crearea unei copii şi confirmăm cu OK.
16.5.Mutarea foilor de calcul

Putem muta o foaie de calcul fie în acelaşi registru, fie în alt registru.
16.5.1. Mutarea unei foi de calcul în acelaşi registru

1. Selectăm foaia de calcul.
3. La Înaintea foii alegem foaia înaintea căreia dorim s-o mutăm pe cea
selectată şi confirmăm cu OK.
16.5.2. Mutarea unei foi de calcul în alt registru

1. Deschidem registrul-destinaţie (cel în care vrem să mutăm foaia de calcul).
2. Revenim la registrul-sursă şi selectăm foaia de calcul.
4. La În registrul selectăm registrul în care vrem să mutăm foaia.
5. La Înaintea foii alege unde vrem să apară foaia de calcul. 40
17. SORTAREA DATELOR

Excel ne permite sortarea datelor dintr-un tabel după mai multe criterii:
1. Selectăm lista de date (eventual, împreună cu rândul-cap de tabel).
2. Folosim meniul Date ⇒ fila Sortare şi filtrare ⇒ butonul
Sortare . În
dialogul afişat,
stabilim următoarele:
 Dacă tabelul
nostru are cap de
tabel, folosim butonul radio Datele au anteturi;
 Din lista ascunsă Sortare după alegem câmpul (coloana) care va fi
criteriu principal de sortare a datelor şi specificăm alături, la Ordine,
ordinea de sortare pentru el.
 Dacă este cazul, putem specifica şi alte criterii de sortare,41 folosind
butonul Adăugare nivel şi procedând apoi asemănător la Apoi
după.
Dacă dorim sortarea valorilor după o singură coloană, există o metodă mai simplă:
selectăm coloana şi folosim unul din butoanele Sortare de la A la Z/de la
Z la A din aceeaşi filă.
18.FILTRAREA DATELOR
Într-un tabel pot fi afişate la un
moment dat doar o parte din date şi
anume doar acelea care respectă o
anumită condiţie. Pentru a filtra
informaţiile, procedăm astfel:
1. Selectăm tabelul, inclusiv
prima linie din el (capul de
tabel).
2. Folosim meniul Date ⇒ fila Sortare şi filtrare ⇒ butonul
Filtru. La celulele din prima
linie a tabelului apare un buton
de listă ascunsă.
3. Dăm clic pe butonul listei
ascunse din coloana pe care
dorim să o utilizăm la
filtrarea listei şi, din
zona Filtre de
text, alegem varianta
40
La mutarea într-un alt registru, dacă foile de lucru mutate participă cu valori la formulele din alte
foi de lucru din registrul original, acestea vor afişa un mesaj de eroare.
41
Ordinea în care alegem criteriile de sortare este esenţială, în sensul că al doilea criteriu va avea
efect numai dacă pentru primul există valori dublură.
dorită:
 Selectare totală – afişează toate rândurile din tabel;
 mai jos sunt afişate toate valorile distincte din coloana selectată drept
criteriu de filtrare. Dacă alegem din listă, Excel va afişa numai rândurile
în care coloana are valoarea/valorile aleasă/alese.42
Se poate aplica o filtrare pe mai multe coloane din tabel; în acest caz, se vor afişa
numai rândurile care îndeplinesc toate criteriile de filtrare.
Anularea unui criteriu de filtrare pentru o anumită coloană se face deschizând lista
ascunsă de lângă numărul ei ⇒ Golire filtru de la...
Anularea tuturor criteriilor de filtrare: meniul Date ⇒ fila Sortare şi
filtrare ⇒ butonul Filtru.
Revenirea la afişarea normală se face tot cu meniul Date ⇒ fila Sortare şi
Filtrare ⇒ butonul Filtru.
18.1.Filtrare complexă
Pe lângă filtrarea pe baza unor valori din coloana respectivă, putem folosi o
filtrare mai complexă, în care putem stabili şi alte condiţii de filtrare. În acest
scop:
1. Vom efectua întâi o filtrare normală.
2. Vom folosi, pentru coloana
respectivă lista ascunsă din care
alegem Filtre de număr ⇒
varianta dorită (Este egal
cu..., Nu este egal cu...
etc.).
3. În dialogul afişat stabilim valoarea/valorile limită pentru filtrare.
19.OBIECTE ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL

19.1.Diagrame
Datele introduse într-un tabel Excel pot fi reprezentate
grafic prin diagrame de diverse forme (coloane, linii,
plăcintă, puncte etc.).
Ori de câte ori modificăm ulterior datele care contribuie
la diagramă din foaia de calcul, graficul se va actualiza
conform noilor valori.
19.1.1. Crearea unei diagrame

În scopul exemplificării, vom încerca să
creăm o diagramă pentru evoluţia producţiei
folosind datele din foaia de calcul grafic.
Pentru aceasta:
1. Selectăm datele pe care dorim să le reprezentăm în diagramă, eventual şi
denumirile care apar drept cap de coloană sau rând.
42
Coloanele care au aplicat un criteriu de filtrare vor avea afişat în dreapta butonul
2. Meniul Inserare ⇒ fila Diagrame ⇒ alegere tip diagramă, apoi

subtip de diagramă din listele ascunse corespunzătoare (eventual, Toate
tipurile de diagrame şi alegere tip).
19.1.2. Modificarea unei diagrame
19.1.2.1. Schimbarea orientării graficului (rânduri/coloane)

Orientarea seriilor de date pe rânduri înseamnă că primul rând din domeniul
selectat va fi considerat cu valori care vor fi afişate pe axa X iar valorile din prima
coloană vor apărea în legenda diagramei (în acest exemplu, lunile vor apărea lângă
axa X şi secţiile vor apărea în legendă).
Orientarea seriilor de date pe coloane înseamnă că prima coloană din domeniul
selectat va fi considerată cu valori care vor fi afişate pe axa X iar valorile din prima
linie vor apărea în legenda diagramei (în acest exemplu, secţiile vor apărea lângă axa
X şi lunile vor apărea în legendă).
Pentru schimbare: selectare diagramă ⇒ meniul suplimentar Instrumente
diagramă ⇒ fila Date ⇒ butonul Comutare rând/coloană.
19.1.2.2. Titlu diagramă

Adăugare titlu: clic pe diagramă ⇒ meniul Aspect ⇒ fila Etichete ⇒ butonul
Titlu diagramă ⇒ alegere tip de titlu.
Modificare titlu: clic pe diagramă ⇒ clic pe titlu ⇒ modificare text.
Modificare aspect titlu: clic pe diagramă ⇒ clic pe titlu (eventual selectare text din
el) ⇒ clic dreapta pe textul selectat ⇒ Font ⇒ specificare parametri de formatare.
Ştergere titlu: clic pe diagramă ⇒ clic pe titlu ⇒ tasta Delete.
19.1.2.3. Modificare tip de diagramă
Selectare diagramă ⇒ meniul Proiectare ⇒ fila Tip ⇒ buton
Modificare tip diagramă ⇒ alegere alt tip de diagramă.
19.1.2.4. Texte explicative lângă axe

Selectare diagramă ⇒ meniul Aspect ⇒ fila Etichete ⇒ lista ascunsă
Titluri de axe ⇒ alegere tip de text ⇒ introducere text.
19.1.2.5. Valori lângă punctele semnificative din diagramă

Etichete de date ⇒ alegere poziţie valori reprezentative.43
19.1.2.6. Linii de grilă

Selectare diagramă ⇒ meniul Aspect ⇒ fila Axe ⇒ lista ascunsă Linii de
grilă ⇒ alegere variante.
19.1.2.7. Legendă
43
Pentru afişare valori doar lângă o serie de valori, vom selecta întâi seria din diagramă (linie,
coloană, con, piramidă) etc.
Legendă ⇒ alegere poziţie legendă.
19.1.2.8. Tabel lângă diagramă

Tabel de date .
19.1.2.9. Schimbare domeniu de valori pentru diagramă

Selectare diagramă ⇒ meniul Proiectare ⇒ fila Tip ⇒ butonul
Modificare tip diagramă.
19.1.2.10. Modificare aspect diagramă

Fiecare element al graficului (linii, puncte, coloane, sectoare de cerc etc.) poate fi
modificat în ceea ce priveşte aspectul (culoare, tipuri de linii etc.) poate fi modificat
cu clic pe elementul respectiv ⇒ meniul Aspect ⇒ butonul Formatare
selecţie ⇒ folosire opţiuni din dialogul afişat.44
Pentru modificarea parametrilor referitori la font dăm clic dreapta pe element ⇒
Font din meniul contextual.
19.1.2.11. Schimbarea dimensiunilor unei diagrame

Se face prin tragere cu mouse-ul de unul din cele 8 zone care apar pe laturile şi în
colţurile diagramei după selectare, atunci când cursorul
ia forma unei săgeţi cu două vârfuri.
Dacă în timpul tragerii se ţine apăsată tasta Alt,
dimensiunile graficului vor fi ajustate la dimensiunile
celulelor în care se încadrează.
19.1.3. Mutarea şi copierea unei diagrame

Aceste operaţii se execută clasic (selectare diagramă meniul Pornire ⇒ fila
Clipboard ⇒ butoanele Decupare/Copiere, apoi butonul Lipire la
destinaţie).
Pentru mutare în apropiere, se poate folosi tragerea cu mouse-ul de una din laturi.
Pentru copiere/mutare în altă foaie de calcul vom proceda la fel dar, înainte de
butonul Lipire, vom selecta foaia de calcul destinaţie.
Pentru copiere/mutare în alt registru:
1. Deschidem registrul-destinaţie, apoi cel sursă.
2. Selectăm diagrama şi folosim meniul Pornire ⇒ fila Clipboard ⇒
butoanele Decupare/Copiere.
3. Comutăm pe registrul-destinaţie şi folosim meniul Pornire ⇒ fila
Clipboard ⇒ butonul Lipire.
19.1.4. Ştergerea unei diagrame

Se selectează diagrama şi se foloseşte tasta Delete.
44
Dialogul diferă de la un element de diagramă la altul.
19.2.Imagini
Pentru a insera într-o foaie de calcul o imagine
dintr-un fişier:
1. Meniul Inserare ⇒ fila
Ilustraţii ⇒ butonul Imagine.
2. În dialogul afişat deschidem discul, apoi
folderul în care se află fişierul imagine,
apoi selectăm fişierul şi folosim butonul
Inserare.
19.2.1. Modificarea şi ştergerea imaginilor

Pentru modificarea unei
imagini o vom selecta şi
vom folosi meniul Format,
apoi butoanele afişate.
19.3.Texte WordArt
Acelaşi mod de lucru ca la Word.
20.STABILIREA PARAMETRILOR SPECIFICI PAGINII

Observaţie
Aceşti parametri sunt specifici fiecărei foi de calcul în parte.
Configurarea hârtiei pe care se va
face tipărirea se realizează cu meniul
Aspect pagină ⇒ fila
Iniţializare pagină ⇒ lista
ascunsă Margini ⇒ Margini
particularizate. Se va afişa un
dialog cu mai multe pagini:
1. În pagina de dialog Pagină
putem specifica următorii
parametri:
 Orientare – cele două orientări posibile în pagină: Tip portret
respectiv Tip vedere;45
 Ajustare la – măreşte/micşorează textul cu procentul specificat
(10-400%);
 Potrivire la... pagini lăţime pe... înălţime –
reduce sau măreşte textul astfel încât să încapă pe numărul de coli
specificate;
 Dimensiune hârtie – mărimea fizică a
hârtiei pe care se va lista documentul;46
 Numărul primei pagini – se foloseşte
pentru a specifica valoarea de la care începe
45
Se poate folosi şi lista ascunsă Orientare din aceeaşi filă.
46
Se poate folosi şi lista ascunsă Dimensiune din aceeaşi filă.
numerotarea paginilor.
2. Pagina de dialog Margini:
 Sus, Jos, Stânga, Dreapta – marginile lăsate libere la
pagină, în cm;
 Antet, Subsol – înălţimile antetului/subsolului, în cm;
 Pe orizontală, Pe verticală – determină centrarea în
pagină unui tabel mai mic decât pagina.
3. Pagina de dialog Foaie:
 Zonă de imprimat – domeniul de celule
care vor fi tipărite;47
 Rânduri de repetat la început,
Coloane de repetat la stânga –
liniile şi coloanele care se vor repeta, drept cap
de tabel, pe fiecare pagină tipărită. De exemplu,
pentru primele două linii vom specifica $1:$2 iar
pentru primele trei coloane vom specifica $A:
$C.
 Linii de grilă – forţează tipărirea liniilor
de grilă, aşa cum sunt ele propuse de Excel;
 Alb-negru – dacă este activat, eventualele
culori se listează ca nuanţe de gri;
 Calitate tip schiţă – dacă e activat, listarea este mai rapidă, dar
majoritatea elementelor grafice nu se listează;
 Titluri rânduri şi coloane – dacă e activat, se listează şi literele
coloanelor şi numerele liniilor;
 Comentarii – stabileşte dacă şi unde se listează eventualele comentarii
ataşate celulelor (La sfârşitul foii sau Cum este afişat în
foaie);
 Erori în celule ca – modul de afişare a mesajelor de eroare din
celule (afişat; necompletat – celulele cu mesaje rămân goale; -- sau
#N/A – determină afişarea acestor caractere în locul mesajelor în sine).
 Ordinea paginilor – ordinea în care sunt imprimate paginile, dacă
datele nu încap pe o singură pagină (v. imaginea din dialog).
20.1.Salturi la pagină nouă

Dacă datele dintr-o foaie de calcul nu încap pe o pagină, Excel le va împrăştia pe
mai multe pagini.
Spre deosebire de Word, unde un tabel se poate extinde numai în jos, aici
extinderea se face, implicit, şi spre dreapta.
De exemplu, dacă pentru un tabel care se întinde pe coloanele A...F coloana F nu
încape pe coală – respectând marginile –, Excel va muta, automat, coloana F pe
pagina a doua, în dreapta.
47
În acest moment, se poate folosi şi butonul alăturat, pentru selectarea directă a
domeniului/domeniilor cu celulele respective. De asemenea, se poate folosi, mai direct, lista ascunsă
Zonă de imprimat din fila Iniţializare pagină.
20.1.1. Inserarea unui salt la pagină nouă

1. Meniul Vizualizare ⇒ fila Vizualizări registre de lucru
⇒ Examinare sfârşit de pagină. .48
2. În acest moment avem la dispoziţie trei variante:
 Pentru un salt de pagină orizontal, selectăm rândul deasupra căruia dorim
să apară saltul.
 Pentru un salt de pagină vertical, selectăm coloana în stânga căreia vrem
să apară saltul.
 Pentru salturi de pagină atât pe orizontală cât şi pe verticală, selectăm
celula în stânga şi deasupra căreia dorim să inserăm salturile la pagină
nouă.
3. Meniul Aspect pagină ⇒ fila Iniţializare pagină ⇒ lista
ascunsă Întreruperi ⇒ Inserare sfârşit de pagină.
Saltul la pagină nouă se va afişa ca o bară albastră între rândurile/coloanele
respective.
Revenirea la modul de afişare normal se face cu meniul Vizualizare ⇒ fila
Vizualizări registre de lucru ⇒ butonul Normal sau butonul
Normal din bara de stare.
20.1.2. Mutarea unui salt la pagină nouă

1. Meniul Vizualizare ⇒ fila Vizualizări registre de
lucru ⇒ Examinare sfârşit de pagină.
.
2. Se trage cu mouse-ul saltul la pagină nouă în direcţia dorită, atunci când
cursorul are forma unei săgeţi cu două vârfuri.
20.1.3. Ştergerea salturilor la pagină nouă

Pot exista două situaţii:
1. Pentru a elimina un anumit salt, îl tragem cu mouse-ul în afara zonei de
examinare a sfârşiturilor de pagină.
2. Pentru a elimina toate salturile, folosim lista Întreruperi ⇒
Reiniţializarea tuturor sfârşiturilor de pagină.
20.1.4. Afişarea/ascunderea unui salt la pagină nouă

În mod normal, înainte de specificarea salturilor la pagină nouă, acestea nu sunt
vizibile; ulterior, ele vor fi afişate ca o linie întreruptă acolo unde ar apărea la tipărire.
Dacă dorim afişarea/ascunderea lor, vom folosi butonul Office ⇒ Opţiuni
Excel ⇒ categoria Complex ⇒ Afişare opţiuni pentru această
foaie de lucru ⇒ comutatorul Afişare sfârşit de pagină.
21. ANTETURI ŞI SUBSOLURI

Anteturile sunt texte care se repetă în partea superioară a fiecărei pagini din foaia
48
Sau clic pe butonul Examinare sfârşit de pagină din dreapta barei de stare.
de calcul iar subsolurile în partea inferioară a acesteia.
21.1.Crearea unui antet/subsol

Vom discuta aici crearea unui antet, pentru subsol procedându-se la fel.
Un antet/subsol se compune din trei secţiuni orizontale (stânga, centru, dreapta), în
care putem introduce diverse elemente (texte, câmpuri etc.).
Pentru a crea un antet:
1. Meniul Inserare ⇒ fila Text ⇒ butonul Antet şi subsol.49 În acest
moment cursorul se va muta în caseta centrală de text pentru antet,50
aşteptând conţinutul acestuia, şi se va afişa bara de butoane de mai jos.
2. În caseta de text aferentă secţiunii:

 putem să tastăm un text oarecare (pe care îl putem formata după dorinţă:
selectare text ⇒ meniul rapid care apare);
 putem include, folosind butoanele din fila Elemente antet şi
subsol, în poziţia cursorului, câmpuri ce vor fi actualizate automat de
Excel la listare; câmpurile sunt introduse de Excel în forma generică
&[nume_câmp] astfel:
a. Număr de pagină – inserează numărul paginii curente – cod
&[Pagină].
b. Număr de pagini – inserează numărul de pagini din foaia de
calcul – cod &[Pagini].
c. Data curentă – inserează data curentă (a listării) – cod
&[Dată].
d. Ora curentă – inserează ora curentă – cod &[Oră].
e. Cale fişier – inserează numele fişierului registru curent,
împreună cu calea spre el – cod &[Cale]&[Fişier].
f. Nume fişier – inserează numele fişierului registru curent – cod
&[Fişier].
g. Nume foaie – inserează numele foii de calcul curente – cod
&[Filă].
h. Imagine – inserează o imagine (se va deschide un dialog pentru
alegerea acesteia) – cod &[Imagine].
i. Formatare imagine – permite formatarea imaginii introduse.51.
 dacă dorim să ştergem un câmp, vom elimina codul său complet, nu
parţial (în caz contrar, ceea ce rămâne e considerat de Excel text şi afişat
ca atare);
Pentru a crea un subsol procedăm la fel dar, înainte, folosim butonul Salt la
subsol din aceeaşi bară.
49
Excel va trece, automat, în modul de afişare Aspect pagină şi se va poziţiona cu cursorul în
caseta centrală a antetului de pagină.
50
Pentru subsol, vom muta cursorul în partea inferioară a paginii, în caseta Faceţi clic
pentru a adăuga un subsol.
51
Acest buton nu introduce cod.
Modificarea antetului/subsolului se face similar (meniul Vizualizare ⇒

butonul Aspect pagină etc.).
Revenirea la aspectul normal se face cu Vizualizare ⇒ butonul Normal.
22.IMPRIMAREA FOILOR DE CALCUL

Pentru imprimare se recomandă parcurgerea a două etape:
 Examinarea înaintea tipăririi, urmată, dacă este cazul, de modificarea
parametrilor la nivel de pagină, stabiliţi conform celor de mai sus şi de
reexaminarea aspectului.
 Tipărirea propriu-zisă.
22.1.Examinarea înaintea tipăririi

Observaţie
Revenirea la afişarea normală se face fie cu
butonul Normal din bara de stare, fie cu tasta
Esc.
Se realizează cu butonul Office ⇒ Imprimare ⇒ Examinare
înaintea imprimării. Se va afişa o fereastră suplimentară cu conţinutul foii de
calcul curente52 şi o bară cu următoarele butoane:
 Imprimare – deschide dialogul de la tipărirea propriu-zisă (v. mai jos)
 Iniţializare pagină – deschide dialogul cu paginile pentru
specificarea parametrilor de tipărire specifici paginii (v. mai sus);
 Panoramare – comută între vizualizarea completă a unei pagini şi
vizualizare mărită; revenirea la afişarea 53
 Pagina următoare, Pagina anterioară – trece la pagina
următoare respectiv anterioară.
 Afişare margini – afişează/ascunde liniile de ghidare şi marcajele
pentru margini, care pot fi folosite pentru ajustarea marginilor prin tragere cu
mouse-ul.
 Închidere Examinare înaintea imprimării – închide fereastra
de examinare şi revine la vizualizarea anterioară a foii de calcul.
22.2.Imprimarea propriu-zisă a foilor de calcul

ATENŢIE!
Se recomandă ca înainte de imprimarea
propriu-zisă să se verifice cu atenţie calculele
efectuate de formule şi datele din celule,
deoarece uneori, chiar dacă Excel nu afişează un
mesaj de eroare, celulele care participă la
formule nu sunt cele dorite.
Imprimarea se realizează cu butonul Office ⇒
52
Dacă s-au selectat în prealabil domeniile de celule care vor fi listate, se vor afişa numai domeniile
selectate.
53
În funcţie de rezoluţia monitorului, în vizualizarea completă este posibil să nu vedeţi anumite
elemente grafice, precum bordurile subţiri.
Imprimare ⇒Imprimare.
OBSERVAŢIE
Dacă dorim să tipărim numai anumite domenii de celule, le vom selecta în
prealabil.
Se va afişa un dialog în care putem specifica următoarele:
 la Nume – alegem imprimanta pe care vrem să listăm documentul (una din
cele instalate la nivel de Windows);
 la Zonă de imprimat – ce pagini dorim să listăm: Toate sau numai
cele specificate cu Pagini la De la... La...;
 la De imprimat – ce dorim să listăm: Selecţie – domeniile selectate în
prealabil; Foile active – foile de calcul selectate în prealabil; Tot
registrul de lucru – întregul registru; Tabel – tabelul selectat
anterior, căruia i s-a aplicat un stil de tabel (v. mai sus).
 la Copii (Copies) – numărul de copii dorite;
 la Asamblare (Collate) – modul în care vor fi livrate paginile copiilor
(exemplare complete sau teancuri de copii ale fiecărei pagini).
CUPRINS
1. GENERALITĂŢI............................................................................1
2. COMPONENTELE FERESTREI EXCEL 2007......................................1
3. GESTIONAREA REGISTRELOR DE CALCUL........................................3
4. FUNCŢIA HELP...........................................................................6
5. MODIFICAREA SETĂRILOR DE BAZĂ...............................................6
6. REGULI DE INTRODUCERE A DATELOR ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL......7
7. DEPLASAREA ÎNTR-UN REGISTRU.................................................11
8. SELECTAREA ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL EXCEL.............................13
9. OPERAŢII CU RÂNDURI, COLOANE ŞI CELULE................................14
10. EDITAREA DATELOR.................................................................18
11. COPIEREA, MUTAREA, ŞTERGEREA DATELOR...............................18
12. CĂUTAREA ŞI ÎNLOCUIREA UNEI VALORI ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL22
13. FORMULE...............................................................................23
14. COMENTARII PENTRU O CELULĂ................................................40
15. FORMATAREA UNUI TABEL EXCEL.............................................41
16. FOILE DE CALCUL....................................................................44
17. SORTAREA DATELOR.................................................................46
18. FILTRAREA DATELOR...............................................................46
19. OBIECTE ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL...........................................47
20. STABILIREA PARAMETRILOR SPECIFICI PAGINII............................50
21. ANTETURI ŞI SUBSOLURI...........................................................52
22. IMPRIMAREA FOILOR DE CALCUL...............................................54

Excel 2007 Complet

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Excel 2007 Complet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Excel 2007 – Modul A– Pagina 1

MICROSOFT EXCEL 2007

1.1. Lansarea în execuţie a aplicaţiei Excel

2. COMPONENTELE FERESTREI EXCEL 2007

 Butonul Office – conţine opţiuni privind operaţiile uzuale (creare,

conţine, grupate în meniuri, comenzile Excel; acestea vor determina afişarea

Pentru fiecare opţiune din bara de meniu se afişează altă bară de

instrumente. Unele butoane au, alături sau dedesubt, un buton care

situată în partea inferioară a ferestrei, afişează informaţii despre fişierul Excel

2.1. Organizarea fişierelor create de Excel

casete numite celule, în care se introduc datele.

3. GESTIONAREA REGISTRELOR DE CALCUL

3.2. Salvarea unui registru nou

sau prin butonul Salvare din bara

3.3. Modificarea folderului în care se salvează, implicit, registrele

3.4. Salvarea unui registru existent

3.5. Salvarea unui registru pe un alt disc/în alt folder

3.6. Salvarea unui document sub un alt nume

Nume fişier specificăm noul nume şi confirmăm cu Salvare.

3.7. Salvarea unui registru în alt format

3.8. Deschiderea unui registru

3.8.1. Deschiderea mai multor registre simultan

3.9. Închiderea unui registru

modificări, renunţarea la modificări sau revenirea în fereastra registrului.

3.10.Alternarea între mai multe registre deschise

3.11.Ieşirea din Excel

5. MODIFICAREA SETĂRILOR DE BAZĂ

Modificările procentului de vizualizare nu afectează cu nimic mărimea reală

5.2. Modificarea numelui utilizatorului care a creat registrul

5.3. Modificarea folderului în care se salvează, implicit, registrele

6. REGULI DE INTRODUCERE A DATELOR ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL

6.2. Tipuri de date

6.2.1. Valori de tip text

6.2.2. Valori numerice

stare linia de stare se afişează indicatorul . Revenirea la

6.2.3. Valori tip dată calendaristică şi/sau oră

5. Datele calendaristice invalide sunt considerate valori de tip text.

6.2.4. Tipul logic

7. DEPLASAREA ÎNTR-UN REGISTRU

7.2. Deplasarea într-o foaie de calcul folosind tastatura

7.3. Deplasarea folosind mouse-ul

7.3.1. Ipostazele cursorului mouse-ului şi semnificaţiile corespunzătoare

7.4. Noţiunea de referinţă

7.5. Deplasarea la o celulă căreia îi cunoaştem referinţa

8. SELECTAREA ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL EXCEL

9. OPERAŢII CU RÂNDURI, COLOANE ŞI CELULE

9.1. Operaţii cu rânduri

9.1.1. Inserarea unui rând

9.1.2. Ştergerea unui rând

9.1.3. Modificarea înălţimii unui rând

9.1.4. Îngheţarea rândurilor pe ecran

9.2. Operaţii cu coloane

9.2.1. Inserarea unei coloane

9.2.2. Ştergerea unei coloane

9.2.3. Modificarea lăţimii unei coloane

Lăţime coloane ⇒ în dialogul afişat specificăm lăţimea coloanei, în

9.2.4. Îngheţarea coloanelor pe ecran

9.3. Îngheţarea simultană a unor rânduri şi coloane

9.4. Ascunderea şi reafişarea mai multor rânduri/coloane

şi ascundere ⇒ Reafişare rând/Reafişare coloane.

9.5. Ascunderea şi reafişarea unei foi de calcul

9.6. Operaţii cu celule

9.6.1. Inserare unei sau mai multor celule