Cine

mi-a luat
Caşcavalul?
O metodă uimitoare de a gestiona schimbările
din activitatea şi din viaţa noastră
“Caşcavalul” – o metaforă pentru tot ceea ce
dorim să avem în viaţă, fie că e vorba de o slujbă,
de o relaţie cu cineva, de bani, de o casă mare, de
libertate, de sănătate, de recunoaştere din partea
celorlalţi, de linişte sufletească, sau chiar de
activităţi precum jogging-ul sau golful.
Fiecare din noi are o idee proprie despre cum
arată Caşcavalul, şi îl căutăm deoarece credem că
ne va face fericiţi. Dacă îl obţinem, devenim
deseori ataşaţi de el. Iar dacă îl pierdem, sau ni-l
ia cineva, acest lucru ne poate traumatiza.
 ODATĂ, demult, undeva departe, trăiau cele
patru mici personaje ai poveştii noastre, ce
alergau într-un labirint căutând Caşcavalul,
care-i hrănea şi-i făcea fericiţi.

E vorba de doi şoricei numiţi “Mirosilă”

şi “Gonilă” şi de doi omuleţi pe nume
“dl. Iepure” şi “dl. Hohot”.
În fiecare dimineaţă, şoriceii şi omuleţii îsi
îmbrăcau costumele de jogging şi goneau
prin labirint pana la Staţia de Caşcaval C
unde găseau caşcavalul preferat pentru
fiecare din ei. Era acolo atât de mult
Caşcaval că până la urmă şi-au mutat casele
pentru a fi mai aproape de el, şi şi-au
construit viaţa socială în funcţie de el.
Pentru a se simţi şi mai acasă, dl. Iepure şi
dl. Hohot şi-au decorat pereţii cu lozinci.
Pe un perete scria:
 Dacă ai
Caşcaval
eşti fericit
Într-o dimineaţă, şoriceii ajunseră la Staţia de
Caşcaval C şi descoperiră că nu mai era caşcaval.
N-au fost surprinşi. Observând că rezerva de
caşcaval scădea în fiecare zi, ei erau pregătiţi să
înfrunte inevitabilul şi ştiau instinctiv ce trebuie
să facă. S-au apucat imediat să caute un Caşcaval
Nou.
Mai târziu, în aceeaşi zi, dl. Iepure şi dl. Hohot
sosiră şi ei. “Cum? Nu e Caşcaval? Cine mi-a luat
Caşcavalul? Nu e corect!”, ţipă dl. Iepure. S-au
întors acasă seara flămânzi şi descurajaţi. Dar
înainte de a pleca, dl. Hohot a scris pe zid:
 Cu cât
Caşcavalul e
mai important
pentru tine, cu
atât mai mult
vrei să-l
păstrezi.
Ziua următoare, dl. Iepure şi dl. Hohot au plecat de
acasă şi au revenit la Staţia de Caşcaval C. Dar situaţia
nu se schimbase. Dl. Hohot întrebă, “Unde or fi
Mirosilă şi Gonilă? Crezi că ştiu ei ceva ce noi nu
ştim?” Dl. Iepure spuse cu dispreţ, “Ce ar putea ei să
ştie? Sunt doar nişte şoricei. Ei doar reacţionează la ce li
se întâmplă. Noi suntem omuleţi. Suntem mai deştepţi.”
Dl. Hohot sugeră, “Poate că ar trebui să nu mai
analizăm atât de mult această situaţie şi să plecăm
pur şi simplu să căutăm un Caşcaval Nou.
Dl. Hohot decise să părăsească Staţia de Caşcaval C,
dar dl. Iepure se simţea mult mai confortabil în Statia C.
“E vremea LABIRINTULUI!” spuse dl. Hohot şi scrise:
 Dacă nu te
schimbi, se poate
întâmpla să te
stingi
Între timp, Mirosilă şi Gonilă şi-au văzut
de drumul lor, şi la un moment dat, au
găsit Staţia de Caşcaval N. Acolo au
găsit ce căutaseră: o mare porţie de
Caşcaval Nou. Era cea mai mare grămadă
de caşcaval pe care o văzuseră vreodată.
Pe de altă parte, dl. Hohot deveni tot mai
temător şi se întrebă dacă voia într-adevăr
să iasă în labirint. Scrise o frază pe zidul
din faţa lui şi o privi mai mult timp:
 Ce ai face
dacă nu ţi-ar
fi frică?
Dl. Hohot realiza acum că schimbarea
nu l-ar fi luat prin surprindere dacă ar fi
urmărit tot timpul ce se întâmplă şi ar fi
anticipat-o. Se opri din odihnă şi scrise
pe zidul Labirintului:
 Miroase
Caşcavalul cât
mai des ca să îţi
dai seama când
se învecheşte.
Dl. Hohot se întrebă dacă dl. Iepure
plecase, sau mai era încă paralizat de
frică. Apoi îşi aminti de vremurile când
se simţea foarte bine în Labirint. Era pe
vremea când se mişca deseori dintr-un
loc în altul. Scrise apoi pe zid:
 Mersul într-o
nouă direcţie te
ajută să găseşti
Caşcavalul.
Porni spre capătul coridorului întunecat şi
începu să zâmbească. Nu îşi dădea încă seama,
dar descoperise ceva ce îi hrănea sufletul.
Pornise şi era încrezător în ceea ce îl aştepta,
chiar dacă nu ştia cu exactitate ce.
Spre surprinderea lui, începu să se înveselească
din ce în ce mai mult. Se opri şi scrise din nou
pe zid:
 Când mergi
împotriva fricii
tale te simţi
liber.
Pentru ca lucrurile să meargă chiar şi
mai bine, dl. Hohot începu să-şi
deseneze în minte o imagine. Se văzu pe
sine într-o lumină foarte reală, şezând în
mijlocul unei grămezi cu tot felul de
brânzeturi – de la caşcaval Cheddar la
brânză Brie! Se văzu mâncând câtă
brânză dorea, şi acest lucru îl înveseli.
Cu cât se vedea mai clar pe sine
bucurându-se de Caşcavalul Nou, cu
atât mai reală şi mai credibilă i se părea
imaginea. Scrise pe zid:
 Imaginându-mi
cum mă bucur de
Caşcavalul Nou,
chiar înainte de a-l
fi găsit, sunt
condus spre el.
Se întreba de ce a crezut tot timpul că o
schimbare duce la ceva mai rău. Acum
îşi dădea seama că schimbarea îl poate
conduce la ceva mai bun.
Apoi alergă prin labirint cu mai multă
forţă şi agilitate. Nu trecu mult şi găsi
nişte bucăţi dintr-un Caşcaval Nou la o
intrare. Intră în Staţia de Caşcaval, dar o
găsi goală. Cineva fusese deja acolo.
Se opri şi scrise pe zid:
 Cu cât mai
repede laşi în
urmă Caşcavalul
Vechi, cu atât
mai repede
găseşti
Caşcavalul Nou.
Dl. Hohot se întoarse la Staţia de Caşcaval C
pentru a-i oferi şi d-lui Iepure câteva bucăţele
de Caşcaval Nou, dar fu refuzat de către acesta.
Dl. Iepure voia Caşcavalul lui înapoi. Dl.
Hohot îşi scutură capul în semn de
dezaprobare, dar asta nu l-a oprit din căutarea
Caşcavalului Nou.
Zâmbi când îşi dădu seama că:
Este mai sigur
să cauţi în
labirint decât
să stai fără
Caşcaval.
Dl. Hohot îşi dădu seama că lucrul de care ţi-e
frică nu e niciodată atât de rău pe cât îţi închipui că
este. Frica pe care o laşi să te conducă este mai rea
decât situaţia rea în care te găseşti..
Acum îşi dădea seama că e firesc ca schimbările să
tot apară, indiferent dacă te aştepţi sau nu la ele.
Schimbarea te poate surprinde doar dacă nu o
aştepţi şi nu o cauţi.
Când şi-a dat seama că îşi schimbase convingerile,
a făcut o pauză şi a scris pe perete:
 Convingerile
vechi nu te
conduc la
Caşcavalul Nou.
Dl Hohot îşi dădu seama că noile sale
convingeri îi încurajau noi comportamente.
Se comporta diferit faţă de vremea când se
tot întorcea la staţia fără caşcaval.
Totul depinde de ceea ce alegi să crezi.
Scrise pe zid:
 Când înţelegi că
poţi găsi şi te poţi
bucura de un
Caşcaval Nou, îţi
schimbi
comportamentul.
Dl. Hohot spera să o fi luat în direcţia
cea bună. Se gândea la posibilitatea ca
dl. Iepure să citească Înscrisurile de pe
Ziduri şi să-l urmeze.
Scrise pe zid lucrul la care se gândise de
mai mult timp:
Dacă observi din
vreme micile
schimbări, acest
lucru te va ajuta
să te adaptezi la
marile schimbări
ce vor veni.
Continuă să alerge prin labirint cu mai
multă forţă şi viteză. Intră pe un coridor
nou pentru el, dădu un colţ şi găsi Noul
Caşcaval la Staţia de Caşcaval N unde
văzu cel mai mare depozit de Caşcaval
pe care-l văzuse vreodată. Mirosilă şi
Gonilă îi urară bun venit.
“Ura pentru Schimbare!”
Dl. Hohot se duse şi scrise un rezumat a
ceea ce învăţase pe cel mai mare zid al
Staţiei de Caşcaval N, zâmbind în timp
ce observa ceea ce învăţase:
Schimbările se întâmplă
Anticipează schimbările
Supraveghează schimbările
Adaptează-te repede schimbărilor
Schimbă-te
Bucură-te de Schimbare!
Fii gata să te schimbi rapid şi să
te bucuri iarăşi şi iarăşi.
Mută-te odată
cu Caşcavalul
şi bucură-te de
el!