PROTEINA p53

Supresor tumoral şi senzor pentru multiple

forme de stres (genotoxic şi non-genotoxic)
 Proteina p53
Proteina p53 este o fosfoproteină
nucleară, codificată de gena
TP53, ce acţionează ca senzor
pentru multiple forme de stres
(genotoxic sau non-genotoxic) şi
controlează numeroase procese
celulare, cele mai importante fiind
apoptoza şi derularea ciclului
celular.
În ultimii ani, au fost identificate şi
studiate două proteine omoloage
numite p73 şi p63 (se consideră
că îndeplinesc acelaşi rol în
inhibarea dezvoltării tumorilor).
Gena TP53 (tumor protein p53) face parte din familia genelor
supresoare de tumori. Este localizată pe braţul scurt al
cromozomului 17, în poziţia 17p13 (regiune frecvent deletată în
cancere umane).
Sindromul Li-Fraumeni – risc crescut de apariţie a tumorilor.
Organizarea genei TP53:
20.303 pb, 11 exoni
 Organizarea structurală a proteinei p53
pe domenii funcţionale

• Domeniile de activare transcripţională: AD1 (aa 1-42) şi AD2

şi (aa 43-92)
• Domeniul bogat în Pro PRD (proline-rich domain): 5 motive
bogate în prolină, ce contribuie la inhibarea creşterii celulare
(aa 64-92)
• Regiunea centrală “core” sau domeniul de legare la ADN (aa
101-300)
• Semnalul de localizare nucleară NLS – nuclear localisation
signal (aa 305-322)
• Domeniul de oligomerizare Tetra 4D (tetramerizare) (aa 326-
356)
• Domeniul reglator C-terminal NEG (negative regulation
domain) (aa 362-393)
The amino-terminus of p53
AD1: activation domain 1
AD2: activation domain 2
PRD: proline rich domain
NES: nuclear exclusion domain
HCD I: Highly Conserved Domain
I

The carboxy-terminus of p53

Tetra (4D): oligomerization
domain
NEG: negative regulation domain
NES: nuclear exclusion domain
NLS: nuclear localization domain
 Proteina p53 se fixează de ADN sub
formă de tetramer
• Proteina p53 are o durată de
viaţă foarte scurtă (timp de
înjumătăţire de 15 minute) şi
este localizată intranuclear.
• În celulele normale, proteina
p53 se regăseşte ca structură
tetrameră şi poate exista sub
2 forme: nefosforilată şi
fosforilată. Situsurile de
fosforilare sunt localizate la
nivelul capetelor C-terminal şi
NH2-terminal.
• Proteina p53 conţine un atom
de zinc, necesar pentru
adoptarea unei conformaţii
adecvate care să faciliteze
fixarea de ADN.
 Funcţiile p53
• Proteina p53 mediază blocarea derulării ciclului
celular (tranziţia celulelor din faza G1 în S sau
din faza G2 în faza M) şi inducerea apoptozei ca
răspuns la lezarea ADN.
• În celulele normale, blocarea derulării ciclului
celular mediată de p53 previne replicarea ADN
cu leziuni, reduce instabilitatea genetică şi
permite intervenţia mecanismelor reparatorii,
înaintea de iniţierea ciclului celular.
• Apoptoza indusă de p53 este necesară pentru
eliminarea celulelor mutante.
Procese celulare mediate de p53
Timpul de viaţă şi degradarea p53 sunt mediate de proteina
Mdm2 (murine double minute-2).
Semnalele de stres activează
p53 prin intermediul
mediatorilor care detectează şi
interpretează semnalele.
Activitatea p53 este reglată de
interacţiunea cu proteine ce
controlează stabilitatea
acesteia.
P53 acţionează ca un
comutator molecular.

P53 determină activarea

transcripţională a
genelor ţintă.
Răspunsul celular la
acţiunea factorilor de
stres constă în:
-blocarea creşterii
celulare,
- apoptoză
- repararea ADN.
Rolul p53 în controlul proliferării celulare
(controlul derulării ciclului celular)
Proteina p53 se fixează de
secvenţe de ADN şi activează
trancrierea genei reglatoare,
waf-1 (wild-type p53-activated
factor-1). Proteina codificată
de această genă, numită p21
(WAF-1 sau CIP-1 – cdk
interacting protein-1) se
fixează de ciclinele ce
acţionează în G1 şi blochează
activarea complexelor
ciclină/cdk, oprind celula în
faza G1. p21
 Controlul derulării ciclului celular în
punctul de restricţie dintre G2/M
• GADD45 (growth arrest and DNA damage inducible gene)
este o genă ţintă a proteinei p53, implicată în suprimarea
creşterii şi stoparea ciclului celular la tranziţia dintre faza G2
şi faza M.
• Transcrierea acestei gene este mediată atât de mecanisme
dependente de p53 cât şi de mecanime independente de p53.

GADD45
 Rolul p53 în controlul apoptozei
• p53 reglează diferenţiat expresia genelor implicate în
apoptoză:
– expresia genei bax, genă inductoare a apoptozei, este
stimulată,
– expresia genei bcl-2, genă antiapoptotică, este inhibată.
• p53 determină modificarea raportului normal între
nivelul exprimării genelor bcl-2 şi bax, în favoarea bax,
ceea ce amplifică semnificativ susceptibilitatea la
apoptoză.
 Reglarea activităţii proteinei p53
• Activitatea proteinei p53 este dependentă de localizarea
nucleară. Importul şi exportul nuclear al p53 sunt două
mecanisme riguros reglate.
• Activitatea proteinei p53 se află sub controlul a 2
mecanisme independente:
– complexarea cu diferite proteine celulare şi virale
– modificarea post-translaţională (fosforilare, acetilare).
Complexarea p53 cu proteine celulare

MDM2 (murine double minute –

2) proteină ce funcţionează atât
ca inhibitor al activităţii
transcripţionale a p53, cât şi ca
activator al degradării acestei
proteine supresoare de tumori.
Proteina MDM2 acţionează ca
ubiquitin ligază, determinând
ubiquitinarea proteinei p53,
direcţionând-o spre proteasom
pentru degradare.

proteasom
 Modificarea post-translaţională a p53
• Domeniile susceptibile de a suferi modificări post-translaţionale sunt
domeniul N-terminal (100aa) şi domeniul C-terminal (90aa).

• Fosforilarea situs specifică influenţează stabilitatea proteinei şi nivelul său,

localizarea nucleară, afinitatea de legare de secvenţele consens de ADN,
precum şi activitatea domeniului responsabil de activarea transcripţională a
genelor ţintă.
• Procesul de fosforilare constituie un semnal pe care p53 îl integrează şi îl
transmite altor căi de semnalizare.

CONCLUZIE
• Celulele au posibilitatea de a răspunde diferenţiat la diverşi stimuli,
prin modularea activităţii proteinei p53.
• Absenţa proteinei p53 funcţionale conduce la instabilitate genomică.