Sunteți pe pagina 1din 5

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI NICULĂEŞ

din opera literară „UN OM NĂCĂJIT, de Mihail Sadoveanu

Tipul de Mijlocul de Trăsături morale şi fizice Exemplificare


caracteriz caracterizare
are
0 1 2 3
I. Trăsături fizice “Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu
DIRECTĂ

realizată de către autor


Date de identificare a personajului: şase oi la mugurul proaspăt al primăverii”
nume, vârstă, înfăţişare “...intrase în a opta primăvară a vieţii lui “
1. Niculăeş e un băiat scund “Era un copilaş [...] mărunţel”...
“Copilul cel mărunţel îmi vorbea cu seriozitate şi cu
durere”...
...”flăcăul cu care vorbeam era numai de-o şchioapă”
2. Copilul era palid la faţă, semn al ...” măruntul meu tovarăş”
formulată directC A R A C T E R I Z A R E

condiţiilor de viaţă precare în care trăia “ Era un copilaş palid şi mărunţel”...


“Amintirea Irinei noastre trăia numai în copilul cel
3. Băiatul avea o privire tristă, semn al palid”
unei premature suferinţe “Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră
cenuşie:”
4. Glasul copilului era moale, subţirel şi
peltic “Îmi dădu bună-ziua cu un glas moale în care parcă
suna o suferinţă timpurie.”
“Glasul lui dintr-o dată scăzuse într-un tremur de
lacrimi.”
...”îmi răspunse serios cu un glas subţirel şi peltic”...
“Copilul vorbea încet”...
5. Părul îi era ciufulit, zbârlit, în ...“glasul lui trist îmi suna necontenit în urechi.”
neorânduială, ...”mă întrebă el ridicand spre mine fruntea pe care sta
zimţuit, în neorânduială , păru-i buhos”...
...”o dezmierdare cu mâna pe fruntea lui cu păr zbârlit
nu era o mângâiere pentru aces tom.”
6. Poartă îmbrăcăminte sărăcăcioasă
...”târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale
unui frate mai mare .”
7. Gesturile lui sunt specifice vârstei. ...”scoase cu anevoie din cap pălărioara veche şi
pleoştită”...
...”smârcâi din nas şi-şi trecu deasupra buzelor mânica
lungă a antireului.”
...”apoi, acoperindu-se, ridică deasupra oilor toiegelul
alb, îndemnându-le spre crâng.”

0 1 2 3
II.Trăsături morale ...„scoase cu anevoie din cap pălărioara veche,
1.Are deprinderi ce dovedesc pleoştită ca o ciupercă.”
DIRECTĂ

Realizată de către autor


bunăcuviinţă salutând prin “Îmi dădu bună-ziua”...
descoperirea capului. “Îmi dădu bună-ziua cu un glas moale în care parcă
2. Din felul în care vorbeşte reiese că răsuna o suferinţă timpurie.”
în sufletul băiatului şi-a făcut loc o “Deşi “flăcăul” cu care vorbeam era numai de-o
suferinţă timpurie. şchioapă, deşi intrase în a opta primăvară a vieţii lui,
necazul lui era adânc şi serios.”
formulată directC A R A C T E R I Z A R E

„Copilul cel mărunţel vorbea cu seriozitate şi cu


durere.”
3.Greutăţile vieţii l-au călit, l-au „Ofta ca un om năcăjit şi plin de griji ce se afla.”
maturizat încă de la această vârstă
fragedă. “Duioşia şi înţelepciunea ei şi ceea ce era în sufletul ei
vis trecuseră în măruntul meu tovarăş de drum.”
4.Are suflet duios şi minte înţeleaptă ca
ale mamei, sale plecată dintre cei vii „Cocostârcii clămpăneau în smârcul de peste apă. El îi
prea devreme.. privea cu luare aminte.”

5.Încearcă să înţeleagă rostul a tot „Târziu, întorcându-mă, îl găsii înseninat căci mioara i
ceea se înviorase. Cu o custură cerca să-şi facă o trişcă
ce-l înconjoară. dintr-o rămurică de răchită.”
...”năcazul lui era adânc şi serios.”
6,Însănătoşirea mioarei îl bucură (nu e
un copil resemnat, pesimist).
7.Suferinţa lui este adâncă şi serioasă
ca a unui adult.
1. Niculăeş contribuie şi el, după „M-a trimis tătuca să le mai port.”
Realizată de

puterile lui la rezolvarea treburilor „He, sunt eu vrednic, d′ acuman-am ce purta”...
personajul

gorpodăriei ieşind cu oile la păscut.


însuşi
către

Înţelege tainele şi rostul muncii. „Când ieşeam din sat a ieşit unul repede cu căruţa şi
2.La supărarea cauzată de moartea mi-a pălit o oaie. A dat-o jos. Acuma abia umblă şi abia
mamei se adaugă cea provocată de suflă. Are să se ducă şi asta.”
moartea oilor şi de fapta
nerecunoscută a străinului. „Tătuca întruna blastămă şi suduie când cade câte-o

autocaracterizare
oaie; da parcă eu ce-s vinovat ?”
3.Băiatul simte nevoia de a-şi uşura
sufletul, mărturisindu-şi greutăţile „Apoi nu ştii ? Eu n-am mamă. A murit în postul
întâmpinate în relaţiile cu alţii, dar şi în Crăciunului şi ne-a lăsat singuri.Acu n-are [...] vorbă
cele familiale. bună.”

4.Lipsa afecţiunii materne îi provoacă


în suflet cea mai adâncă durere.
0 1 2 3
5. Lipsa comunicării interumane îi „Cum îţi mai este ? Te mai doare piciorul? Oaia
creează băiatului predispoziţie pentru răspundea behăind uşor şi dulce. Să nu mori că numai
DIRECTĂ

Realizată de către personajul însuşi autocaracterizare

joc. tu mi-ai mai rămas de la mama.”


(vorbeşte cu oile şi cu păsările) „Tu eşti bucuros şi fără grijă...”
„- Da tu de ce mergi aşa de moale [...] ?Aşa-i că te
6.Nevoia de tandreţe şi de ocrotire se doare ? Hai încet c-apoi în dumbravă te-i odihni.”
revarsă asupra oilor. „He, sunt eu vrednic; d-acuma n-am ce purta, sunt
7.În ciuda vârstei fragede,Niculăeş se supărat .”
formulată directC A R A C T E R I Z A R E

comportă ca un om mare. „Apoi eu mă duc să-mi mai port oile ... îmi zise el cu
hotărâre.”
8.Dovedeşte spirit justiţiar dorind să-l
oblige pe făptaş la despăgubire. „-He dac-aş fi fost eu batăr ca bădiţa Mihai l-aş fi
apucat de piept şi l-aş fi scuturat:
9.Moartea mamei sale i-a produs o Măi, cum să-mi calci tu mie oaia?”
adâncă supărare în suflet. ...”parcă nu mi-ar ajunge mie supărarea pe care o
10. Dovedeşte sensibilitate şi bunătate am.”
sufletească
„Cănd era mămuca bolnavă stăteam lângă dânsa să-i
dau apă când îi era sete. Avea arşiţă mare.”
1.Băiatul este sensibil la vederea „ – Uite cocostârcii...”

Rezultă din atitudine şi


semnelor naturii primăvăratice. „ - Tu eşti bucuros şi fără grijă !”
CARACTERIZARE INDIRECTĂ (comuniunea cu natura)
...” rezemându-se înaintea mea în băţ, ca ciobanii.”

comportament
2.Copilul manifestă semnele apariţiei ...”începu a-şi târî iar ciubotele grele îndemnând cu
conştiintei de sine, prin acceptarea băţul oile spre dumbrăvioara de la malul Siretului.”
îndatoririlor inerente asigurării unei „Eram singuri [ ... ] să nu spui la nimeni.”
existenţe precare, comportându-se ca
un adult
„De la un loc [ ... ] necontenit cântecul.”
3.Trece de la o stare sufletească la
alta în funcţie de starea oiţei sale şi de
aspectul naturii. „-Da'tu de ce mergi aşa de moale? [...]ravă te-i
odihni...”
4.Din întreg comportamentul său se „Şi de bună seamă [...] cu oile lui.”
desprinde sensibilitatea şi bunătatea lui
sufletească.

Concluzii
În schiţa „Un om năcăjit” , Mihail Sadoveanu conturează cu duioşie portretul fizic şi
moral al unui copil, care, deşi aflat la o vârstă atât de fragedă, traversează necazuri cu
nimic mai prejos decât cele ale adulţilor.
Scriitorul surprinde, astfel, blândeţea copilului, maturitatea gândirii, sensibilitatea lui
sufletească, gingăşia sentimentelor faţă de mamă şi faţă de oile sale, cât şi sensibilitatea
faţă de frumos .
Băiatul este înfăţişat trecând de la o stare sufletească la alta : moartea mamei , care-i
produce o imensă supărare, regretul că nu-l poate trage la răspundere pe străinul care i-a
„pălit” oaia, tristeţea produsă de rănirea mioarei şi apoi, înseninarea sufletească din
final, specifică vârstei, înseninare având drept motiv înzdrăvenirea mioarei lăsate de
mama sa .
Prin numeroasele sale scrieri, Mihail Sadoveanu se dovedeşte a fi un mare creator
de personaje. A dat naştere la peste 3000 de eroi, între care numai femeile sunt aproape
500.
Prezenţa în operele sale a peste 200 de copii orfani, mai ales de mamă, între care
şi Niculăeş, personajul principal al schiţei „Un om năcăjit”, se datorează situaţiei că însuşi
scriitorul a fost orfan de mamă , iar un asemenea fapt nu putea fi neglijat de către un
scriitor care a trăit el însuşi o asmenea dramă în coplărie .

prof. Gheorghe Bîscă