Sunteți pe pagina 1din 2

FIŞĂ DE LUCRU, IONA – MARIN SORESCU

I. Se dă textul:

„- Încearcă să-ţi aminteşti măcar ceva. (Acelaşi joc.) Ce ceaţă! (Îngrozit.) Nu-mi aduc aminte nici o
limbă-n vant. (Pauză.)
- (Cu mâna streaşină la ochi.) Cum se numeau bătranii aceia buni, care tot veneau pe la noi când
eram mic? Dar ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin
casa noastra şi care la început nu erau aşa bătrâni? Cum se numea clădirea aceea în care-am învăţat
eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am învăţat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru
picioare, pe care mâncam şi beam şi pe care am jucat de câteva ori? În fiecare zi vedeam pe cer ceva
rotund, semana cu o roată roşie, şi se tot rostogolea numai într-o singura parte – cum se numea?
Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe
care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză.)
- (Iluminat, deodata.) Iona.
- (Strigând.) Ionaaa!
- Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona.”

1. Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al fiecăruia dintre cuvintele: “îngrozitor”,
“iluminat”
2. Prezintă rolul virgulelor în exprimarea mesajului din replica: “Dar ceilalţi doi, bărbatul cel
încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastra şi care la început nu erau aşa
bătrâni?”
3. Scrie două enunţuri în care cuvintele “ceaţă” şi “roată” să aibă sens conotativ.
4. Identifică rolul indicaţilor scenice din fragmentul citat.
5. Indică două structuri caracteristice adresării directe/ stilului direct.
6. Transcrie două imagini vizuale din fragmentul citat.
7. Explică semnificaţia a două figuri de stil diferite, identificate în fragmentul citat.
8. Comentează, în 5 – 7 rânduri, următoarea secvenţă din text: “Cum se numea drăcia aceea frumoasă
şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam
eu?”
9. Ilustrează, în 4 – 6 rânduri, două caracteristici ale textului dramatic existente în fragmentul citat.

II. Prezentaţi problematica dramei Iona de Marin Sorescu. În eseul vostru veţi comenta următoarea
apreciere critică:
“Iona (...) ajunge în pânteceel unui peşte şi singurul lui gând este de a ieşi la <<clocotul mării>>, de
a reveni, altfel zis, la condiţia dinainte. Locul unde a fost închis de destin nu-i stârneşte panică, nici
surprindere, întâmplarea intră, s-ar părea, în ordinea firească a lucrurilor. Marin Sorescu tratează
absurdul în maniera cea mai realistă cu putinţă. Prizonierul face reflecţii despre progres, psihologia
generaţiilor, urzeşte chiar planuri de viitor, trăind în absurd ca într-o situaţie normală. Intrarea în
burta unui peşte este, desigur, un ghinion (...) şi omul nu este din această pricină disperat. S-a instalat
în anormalitate şi-şi vede în continuare de treburile lui. Cea mai importantă este, desigur, ieşirea. O
întreagă problematică a ieşirii dezvoltă Marin Sorescu în aceste excepţionale piese unde indivizii
apar de la început instalaţi într-un spaţiu închis ca într-un spaţiu originar” (Eugen Simion, Scriitor
români de azi, I)
FIŞĂ DE LUCRU, IONA – MARIN SORESCU
I. Se dă textul:

„- Încearcă să-ţi aminteşti măcar ceva. (Acelaşi joc.) Ce ceaţă! (Îngrozit.) Nu-mi aduc aminte nici o
limbă-n vant. (Pauză.)
- (Cu mâna streaşină la ochi.) Cum se numeau bătranii aceia buni, care tot veneau pe la noi când
eram mic? Dar ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin
casa noastra şi care la început nu erau aşa bătrâni? Cum se numea clădirea aceea în care-am învăţat
eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am învăţat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru
picioare, pe care mâncam şi beam şi pe care am jucat de câteva ori? În fiecare zi vedeam pe cer ceva
rotund, semana cu o roată roşie, şi se tot rostogolea numai într-o singura parte – cum se numea?
Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe
care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză.)
- (Iluminat, deodata.) Iona.
- (Strigând.) Ionaaa!
- Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona.”

1. Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al fiecăruia dintre cuvintele: “îngrozitor”,
“iluminat”
2. Prezintă rolul virgulelor în exprimarea mesajului din replica: “Dar ceilalţi doi, bărbatul cel
încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastra şi care la început nu erau aşa
bătrâni?”
3. Scrie două enunţuri în care cuvintele “ceaţă” şi “roată” să aibă sens conotativ.
4. Identifică rolul indicaţilor scenice din fragmentul citat.
5. Indică două structuri caracteristice adresării directe/ stilului direct.
6. Transcrie două imagini vizuale din fragmentul citat.
7. Explică semnificaţia a două figuri de stil diferite, identificate în fragmentul citat.
8. Comentează, în 5 – 7 rânduri, următoarea secvenţă din text: “Cum se numea drăcia aceea frumoasă
şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam
eu?”
9. Ilustrează, în 4 – 6 rânduri, două caracteristici ale textului dramatic existente în fragmentul citat.

II. Prezentaţi problematica dramei Iona de Marin Sorescu. În eseul vostru veţi comenta următoarea
apreciere critică:
“Iona (...) ajunge în pânteceel unui peşte şi singurul lui gând este de a ieşi la <<clocotul mării>>, de
a reveni, altfel zis, la condiţia dinainte. Locul unde a fost închis de destin nu-i stârneşte panică, nici
surprindere, întâmplarea intră, s-ar părea, în ordinea firească a lucrurilor. Marin Sorescu tratează
absurdul în maniera cea mai realistă cu putinţă. Prizonierul face reflecţii despre progres, psihologia
generaţiilor, urzeşte chiar planuri de viitor, trăind în absurd ca într-o situaţie normală. Intrarea în
burta unui peşte este, desigur, un ghinion (...) şi omul nu este din această pricină disperat. S-a instalat
în anormalitate şi-şi vede în continuare de treburile lui. Cea mai importantă este, desigur, ieşirea. O
întreagă problematică a ieşirii dezvoltă Marin Sorescu în aceste excepţionale piese unde indivizii
apar de la început instalaţi într-un spaţiu închis ca într-un spaţiu originar” (Eugen Simion, Scriitor
români de azi, I)