CERCUL PEDAGOGIC AL PROFESORILOR DE LIMBA

ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
ZONA ROȘIORI DE VEDE
LICEUL TEHNOLOGIC „ANGHEL SALIGNY”
11.12.2020

GEORGE
CĂLINESCU
PERSONAJELE: TIPOLOGII ȘI PSIHOLOGII ÎN
ENIGMA OTILIEI
 Publicat în 1938, romanul „Enigma
Otiliei” apare spre sfârşitul  perioadei
interbelice, o perioadă de puternică afirmare
a speciei,  fiind al doilea dintre cele patru
romane scrise de George Călinescu. 
Scriitorul optează pentru romanul obiectiv şi
metoda balzaciană, dar  depăşeşte
programul estetic, realizând un roman
modern, ce îmbină  elemente ale
realismului, clasicismului şi romantismului. 
ENIGNA OTILIEI - 1938
 Călinescu îi prezintă personajele din mai
multe perspective astfel se poate deduce
caracterul lor după mediul în care trăiesc şi
după modul cum aspiră sau se implică fiecare
personaj în moştenire.
 Eroii romanului respectă trăsături tipice de 
caracter pentru personaje lucrate în manieră
clasică: avarul,  parvenitul, gelosul, prin care
autorul creează spectaculosul. Acesta  conduce
la construcţia unor tipologii: moş Costache este
avarul, Aglae este „baba absolută, fără cusur
în rău”, Aurica este fata bătrână,  Simion este
dementul, Titi este retardatul, Stănică
Raţiu este  parvenitul, Pascalopol este
aristocratul, iar Otilia şi Felix sunt  victimele,
„termenii angelici de comparaţie”, după cum îi
numeşte chiar  autorul.
 Călinescu se dovesește aici a fi un bun cunoscător
al psihologiei , al motivațiilor profunde ce
ghidează atitudinile și gesturile personajelor sale,
ceea ce conferă un plus de credibilitate acestora.
În „Enigma Otiliei” asistăm la o paradă a
tipologiilo și psihologiilor, ca și la Balzac.
 Interesantă este trecerea in revistă a tarelor
ereditare și a moravurilor, la nivelul a trei
generații în care pot fi incadrate personajele:
tinerii (Otilia, Felix și Titi), maturii (Stănică Rațiu,
Olimpia și Aurica Tulea) și vârstnicii (Costache
Giurgiuveanu, Leonida Pascalopol, Aglae și Simion
Tulea)
OTILIA MARCULESCU
 este cel mai modern personaj al romanului
atât prin tehnicile de realizare cât şi prin
problematica sa existenţială, reprezentând
drama feminităţii.
 Portretul fizic sugerează trăsăturile sale
morale de delicateţe, tinereţe, farmec,
cochetărie inocentă şi maturitate: „Fata
părea să aibă 18-19 ani. Fașa măslinie, cu
nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai
copilăroasă între multele bucle și gulerul de
dantelă, însă trupul subțiratic, cu oase
delicate de ogar, de un stil perfect”
 Otilia este un personaj complex definită prin
felul de a fi prin fapte, acţiuni, desturi,
vorbe şi gânduri. Este un amestec ciudat de
atitudine copilăroasă şi matură în acelaşi
timp: aleargă desculţă prin iarba din curte,
stă ca un copil pe genunchii lui Pascalopol,
dar este profund lucidă şi matură atunci când
îi explică lui Felix motivele pentru care ei doi
nu se pot căsători, dovedind o
autocunoaştere desăvârşită a propriei firi
FELIX SIMA
 Este fiul doctorului Iosif Sima de la Iaşi care murise şi-l
lăsase în grija tutorelui Costache Giurgiuveanu.
Tânărul vine de la Bucureşti, la unchiul său ca să
urmeze cursurile facultăţii de medicină.
 Portretul fizic ilustrează prin detaliile descrierii
portretul moral al personajului:„ un tânăr de vreo
optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, […]
strânsă bine pe talie ca un veşmânt militar, iar
gulerul tare şi foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau
un aer bărbătesc şi elegant. Faţa însă îi era juvenilă
şi prelungă, aproape feminină din pricina şuviţelor
mari de păr ce-i cădeau de sub şapcă, dar coloarea
măslinie a obrazului şi tăietura elinică a nasului
corectau printr-o notă voluntară întâia impresie”
 Comportamentul, gesturile, atitudinile,
faptele, conturează încă de la început o fire
raţională, lucid, o fire analitică şi un spirit
de observaţie foarte dezvoltat.
 In relaţiile cu celălalte personaje, Felix
apare ca un intelectual superior, situându-se
deasupra superficialităţii şi meschinăriei
lumii burgheze. Ambiţios, învaţă şi face
eforturi deosebite de a se remarca pe plan
profesional. Munceşte cu seriozitate pentru a
deveni un nume cunoscut în medicină,
devine profesor universitar, o autoritate
medicală, căsătorindu-se cu fata unei
pesonalităţi politice a vremii, care-I asigură
un statut social superior
TITI TULEA
 Reprezintă tipul retardatului, este mezinul familiei
Tulea, un tanar neputincios, incapabilde a gandi
ceva creativ.Descrierea detaliata a infatisarii lui
Titi este facuta de Felix, ca personaj-martor,
cuprilejul primei sale vizite la familia Tulea.
Tanarul era "mai in varsta decat Felix cu cativaani",
avea "o usoara mustata si barbia despicata in doua",
semanand cu Simion labarbisonul abia schitat de
cateva tuleie, reiesind de aici elementul genetic ca
procedeuartistic de caracterizare indirecta, prin
care se sugereaza labilitatea psihica apersonajului.
 Mediul ambiant, ca procedeu artistic de caracterizare indirecta,
evidentiaza trasaturitipice ale personajului realist. Titi este
dominat de automatisme, ca si tatal sau, copiazanote muzicale si
carti postale, nu este in stare sa invete si ramane repetent de mai
multeori, fiind nevoit sa abandoneze scoala. Este incurajat de
mama sa, Aglae, inmanifestarile psihice, cand, aflat in criza, se
leagana ore in sir. Il mosteneste ereditar petatal sau, Simion
Tulea, devenind treptat la fel de apatic si dezinteresat de tot ce
sepetrece in jurul lui, fiind previzibila evolutia sa spre dementa
senila. Acest procedeu estepropriu naturalismului, argument ce
vine in sprijinul fornmlei estetice moderne, avand canucleu
devierea psihologica a unor personaje. Titi se tulbura erotic,
devenind irascibil inpreajma femeilor si, lipsit total de
personalitate, ii cere sfatul si o asculta pe Aglae chiar in relatiile
amoroase, aceasta dirijandu-i intreaga viata, ca autoritatea
suprema cu caretanarul ii ameninta pe toti cei care-l supara: "Va
spun la mama!"
STĂNICĂ RAŢIU
 este tipul arivistului, al parvenitului înscris în galeria
lui Dinu Păturică, personajul lui Nicolae Filimon, fiind
în acelaşi timp şi tipul demagogului, alături de Nae
Caţavencu al lui I.L.Caragiale. Este un “avocat fără
procese” cu multe rude bogate şi influenţe care îl
suportă sau îl acceptă pentru simplul fapt că este
volubil şi ştie sa se facă agreabil. Este un om realist,
un fin observator al mediul în care se plimbă cu
nonşalanţă.
 Ca orice parvenit, este lipsit de scrupule. Fără
remuşcări, cu mult tact şi sânge rece, el fură de sub
saltea banii lui Moş Costache şi părăseşte casa senin.
Devenit bogat, o părăseşte pe Georgeta, fosta
curtezană a unui general bogat.
 În zugrăvirea tipului, Călinescu folosește o
diversitate stilistică care-l transformă în "o figura
extraordinara", cum observă criticul Ovid S.
Crohmalniceanu, care adaugă: "volubilitatea
personajului are atâta intensitate vitală, încît
ridică arta de a trivializa orice lucru și de a-l
umfla fantastic la o adevarată perfecțiune. În
materie de demagogie și versatilitate, Stănica
are geniu. Nu e foarte departe de adevăr când
spune: „He, he, Stănică e profund, degeaba
încercați dumneavoastră să-l luați peste picior.”
Dacă Stănică „are geniu”, acesta e un geniu al
răului.
 Aurica Tulea reprezinta una dintre ipostazele
tipologiei feminine din roman. Naratorul omniscient
ne-o prezinta la inceputul operei, in expozitiune, cu
ocazia partidei de carti din casa lui mos Costache
Giurgiuveanu. Perspectiva relatarii, in aceasta scena,
este transferata personajului-reflector Felix Sima, iar
modalitatea de introducere in actiune a eroinei o
constituie portretul fizic, axat pe detaliul fizionomie
semnificativ, caracteristic: "Felix privi sfios la aceea
pe care o chema Aurica. Era o fata cam de treizeci de
ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, cu fata
prelunga, sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample
mari incercuite de doua siruri de cozi impletite".
 Prin corelarea fizionomiei cu caracterul,
dupa modelul balzacian, naratorul realizeaza
o plastica descriere a fetei batrane, din
tiparele careia personajul nu va mai iesi
pana la incheierea romanului. Categoria
umana in care se inscrie - prin tipizare -
personajul, functioneaza coercitiv,
inchistandu-i psihologia, astfel incat "avem in
fata o umanitate redusa la esenta: clara, nu
profunda. 
 Olimpia Tulea (Raţiu) este fata cea mare a
familiei Tulea şi soţia lui Stănică Raţiu.
Portretul fizic evidenţiază elementul genetic
în descendenţă masculină şi sugerează, ca
procedeu artistic de caracterizare indirectă,
firea placidă a femeii: „Olimpia semăna în
chip izbitor cu Simion şi cu Titi, având bărbia
despicată la fel, în două, în chip supărător
pentru o femeie. Era măslinie la faţă şi cam
planturoasă, şi câţiva peri îi conturau o
uşoară mustaţă. Sprâncenele, ca şi la Titi,
erau îmbinate viguros deasupra nasului”.
 Tehnica detaliului relevă caracterul eroinei,
care vorbea „moale sentenţios şi cu o mare
convicţiune (convingere)”. Placidă şi leneşă,
Olimpia nu are energia de a se lupta pentru
zestrea pe care i-o promisese Simion şi de
aceea Stănică nu voia să se căsătorească
legal cu ea, deşi aveau un copil. Bărbatul se
enervează din cauza nepăsării Olimpiei şi o
caracterizează direct că „stă ca o dobitoacă,
nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să
moară toţi şi n-o să-i rămână niciun ac”.
 Incapabilă să recepteze realitatea din cauza
lenei structurale, nu-şi dă seama ce se-ntâmplă
nici atunci când soţul ei o părăseşte. După ce
Stănică fură banii lui Giugiuveanu şi devine
bogat, constată că Olimpia „îl plictisea” şi-i
spune că vrea să se despartă de ea şi „de
jure”. Ea îşi închipuie „că bate câmpii ca de
obicei”, aşa că, somnoroasă fiind, „căscă
leneşă şi adormi adânc”, fără să înţeleagă ceva
din discursul lui Stănică. În cele din urmă, ea
acceptă să divorţeze şi astfel destinul ei se
aliniază aceluia al lui Titi şi al Auricăi.
COSTACHE GIURGIUVEANU
 Este personajul central al romanului pentru că direct sau
indirect, el hotărăşte destinele celorlalte personaje care se
concentrează în jurul averii sale, în goana după moştenire.
Este tipul avarului al lui Delavrancea sau Harpagon de
Moliere.
 Aspectul exterior şi interior al casei, părăginite, aflate
aproape în ruina trimite către avariţia personajului de acest
tip, Moş Costache se teme de orice nou venit ca de un
intrus nedorit, un potenţial atentator la averea sa.
 Ţinuta vestimentală este ridicolă, poartă ciorapi de lână de
o grosime “fabuloasă” şi “plini de găuri”, unghiul netăiate,
nădragi largi de stambă prinşi cu sfoară. Gesturile,
bâlbâiala, răguşeală sunt arme de apărare, reacţii
provocate de teama de a nu fi jefuit, de a nu fi pus în
situaţia de a da vreun ban cuiva care îi cere
SIMION TULEA

 este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia,

Aurica si Titi. Fostmecanic, acum pensionar, devine
senil si apatic, evoluand treptat spre nebunie,
procescare ilustreaza naturalismul, ca formula
estetica a modernismului. Starea lui semanifesta prin
crize de melancolie sau, dimpotriva, de agitatie,
devine obsedat demancare, se crede Iisus Hristos,
lucreaza la gherghef fete pentru perne
decorative,picteaza tablouri, copiind carti postale
ilustrate. Toate acestea o lasa total indiferenta
pesotia lui, pe care o interesau numai banii, asa cum
noteaza naratorui omniscient: "Aglaeavea destula
avere, stransa din chiar banii lui Simion, privat
sistematic de orice placeri".
 PortretuI fizic este conturat in mod direct prin ochii
lui Felix, inca de lainceputulromanului. Simion Tulea
este "un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si
cu obroboada pe umeri", cu mustati "pleostite si un
mic smoc de barba". Marginalizat detoata familia sa,
Simion statea retras pe o canapea si "broda cu lana de
felurite culori obucata de etamina, intinsa pe un mic
gherghef.Intamplarile, faptele si comportamentul
personajului creioneaza, indirect, opersonalitate
labila si ignorata de intreaga familie. Simion se
imbolnaveste, "slabeavazand cu ochii", desi mananca
incontinuu ca sa faca muschi, pe care-i arata
cumandrie la toata lumea, devenind ridicol, deoarece
era numai piele si os.
 Opinia celorlalte personaje constituie un alt
procedeu indirect de caracterizare a luiSimion
Tulea. Stanica aduce un prieten doctor, nu prea
indemanatic, care-i prescrie unregim alimentar,
declarand ca nu e nimic grav, iar Aglae ii
reproseaza ca e ipohondru sica se preface. Felix
isi da seama ca batranul nu mai e in toate
mintile, pentru ca isiscotea afara rufaria si se
plangea ca dusmanii vor sa-i omoare hainele.
Simion este dince in ce mai bolnav, "cu fata
supta si cu parul foarte albit, avea o privire
fanatica, de-ofixitate suparatoare". Se credea
Iisus, "purtatorul cuvantului dumnezeiesc“.
 Aglae Tulea reflecta si ea tipologia avarului, este avidadupa
bani si avere. Este de asemenea rautatea intruchipata.
 In primul capitol al romanului
 aflam ca este sora lui mos Costache, sotia luiSimion Tulea si
mama a trei copii: Olimpia, Aurica si Titi.Prin intermediul lui
Felix, autorul ii face lui Aglaei in mod directun portret
fizic:“Era o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, cu
parul negru pieptanat bine intr-ocoafura japoneza. Fata era
galbicioasa, gura si buzele subtiri, acre, nasul incovoiat siacut,
obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca.
Ochii erau bulbucatica si aceia ai batranului, cu care semana
putin, si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor.
Era imbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase
cerculete, stransa lagat cu o mare agrafa de os si sugrumata la
mijloc cu un cordon de piele in care se vedea prinsa de un
lantisor urechea unui cesulet de aur”
 De la primele sale cuvinte, Aglae, prin brutalitatea vorbelor
folosite atunci candface cunostinta cu Felix, pare ca este o
femeie crescuta la mahalasi educata la periferiaorasului.Ea
motiveaza prezenta ei continua n casa lui mosGiugiuveanuprin
gardul derudenie si prin faptul ca locuinta ei se afla in
apropiere, insaadevaratulmotiv estedorinta apriga, chiar
nestapanita a ei de a pune mana pe averea batranului.La jocul
de carti, Pascalopol o caracterizeaza ca fiind de asemenea
simalitioasa.Tot aici, ea se prefce ca nu are bani pentru a miza
si, cu o falsa aparenta ca nu ii convinesituatia, accepta bani de
la Pascalopol.Invidiaeste o alta trasatura evidenta a Aglaei
ce reiese inca din primul capitol alromanului. Atunci cand
Pascalopol ii daruieste Otiliei un inel cu safir, o sfatuieste sa i-
ldea inapoi.Cand face cunostinta cu Felix, da dovada de faptul
cadispretuieste indeletnicirileintelectuale: “Facultatea e
pentru baietii de bani gata”, iar “medicina cre bani multi…
cheltuiala, intretinere. Un orfan trebuie sa-si faca acolo repede
o cariera, sa nu cada pecapul altuia”.Isi extinde aceste principii
asupra propriului copil: “Eu pe Titi il las sa-sisfarseasca liceul si
basta!”
 Profilul moral al Aglaei este sintetizat de
către Weissmann
 "... așa o femeie rea ca mătușa dumitale, să
nu te superi, n-am văzut... Este baba
absolută, fără cusur în rău, pot să jur.
Bărbatul ei înnebunea și fără infecție."
LEONIDA PASCALOPOL,
 Moşier rafinat, om generos cu gusturi desăvârşite, elegant, are o casă
mobilată cu distincţie, cântă la flaut, este cultivat şi plin de nobleţe.
Nerealizat pe planul studiilor întrucât le abandonase când îi murise
tatăl şi trebuise să îngrijească de mama, vrea să se facă util celor care
au nevoie de el.
 Trăieşte în preajma Otiliei pe care o cunoaşte de când era mică şi-i
satisface toate dorinţele şi capriciile, fiind un adevărat tată pentru
Otilia. Ea îl vede ca pe un “om de lume”, un “bărbat şic şi singur,
săracul”. Cu timpul sentimentele lui paterne se schimbă, nutrind acum
sentimente de iubire pentru tânăra fermecătoare “ca o rândunică”.
 Discret şi delicat, Pascalopol este pentru Otilia nu numai un sprijin
material ci şi unul moral simţind din plin ocrotirea pe care acesta o
revarsă asupra ei cu nobleţe şi eleganţă. Când îşi dă seama după
câţiva ani de căsătorie că nu mai este potrivit pentru Otilia îi redă
acesteia libertatea, ca ea să poată deveni “nevasta unui conte” dintr-
un profund sentiment “de umanitate s-o las să-şi petreacă liberă anii
cei mai frumoşi”.
 Primul portret schitat este cel al lui Leo
 nida Pascalopol: „Era un om cam de vreo
cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi
 evitand impresia de exces, carnos la fata si
rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea
pielii si taietura englezeasca a mustatiicarunte.
Parul rar dar bine ales intr-o carare care mergea
in mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de
aur cu breloc la vesta,hainele de stofa fina,
parfumul discret in care intra si o nuanta de
tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in
apropiere,neajunsurile varstei si ale corpolente
CONCLUZIE
 Personajele lui Calinescu sunt admirabile
studii de caracterologie. Romanicierul il
continua in acest plan al operei sale pe
Caragiale, scriitorul de cea mai severa tinuta
clasica din literatura româna.