Citește cu atenție textul, apoi răspunde itemilor:

Sub cerul cenuşiu de toamnă ca un clopot uriaş de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă şi sfidătoare,
înfiptă la marginea satului, întindea braţul cu ştreangul spre câmpia neagră, înţepată ici-colo cu arbori
arămii. Supravegheaţi de un caporal scund, negricios, şi ajutaţi de un ţăran cu faţa păroasă şi roşie, doi
soldaţi bătrâni săpau groapa, scuipându-şi des în palme şi hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de
târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios...
Caporalul îşi răsucea mustăţile şi se uita mereu împrejur, cercetător şi cu dispreţ. Priveliştea îl supăra,
deşi căuta să nu-şi dea pe faţă nemulţumirea. În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sârmă ghimpată,
cu mormintele aşezate ca la paradă, cu crucile albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câţiva paşi, începea
cimitirul satului, îngrădit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, fără poartă, ca şi cum de multă vreme nici
un mort n-ar mai fi intrat acolo şi nici n-ar mai vrea să intre nimeni...
( Pădurea spânzuraților – Liviu Rebreanu)

Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:
1. Numeşte câte un sinonim neologic potrivit pentru sensul din text al cuvintelor sfidătoare și înconjurat.
2. Explică rolul cratimei din secvența scuipându-şi.
3. Construieşte un enunţ în care să ilustrezi sensul conotativ al substantivului spini.
4. Menționează tipul perspectivei narative din text.
5. Precizează două motive literare identificate în textul dat.
6. Selectează două secvenţe din textul dat, care conturează dimensiunea spațială.
7. Identifică două figuri de stil diferite din textul dat.
8. Ilustrează, cu câte un exemplu din text, două trăsături ale genului epic.
Citește cu atenție textul, apoi răspunde itemilor:

Apostol se urcă pe scaun şi se lovi cu capul de ştreangul ce atârna de sus. Pălăria i se înfundase pe
ochi. O scoase şi o aruncă în groapă. În aceeaşi clipă izbucni un plâns gros, disperat, nestăpânit. "Cine
plânge?" se gândi Bologa. Klapka se bătea cu pumnii în piept.
Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorâtă parcă din rărunchii pământului. Ridică ochii
spre cerul ţintuit cu puţine stele întârziate. Crestele munţilor se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaş cu dinţii
tociţi. Drept în faţă lucea tainic luceafărul, vestind răsăritul soarelui. Apostol îşi potrivi singur ştreangul, cu
ochii însetaţi de lumina răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Îşi simţi trupul atârnând ca o
povară. Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în vreme ce în urechi i se stingea
glasul preotului:
― Primeşte, Doamne, sufletul robului tău Apostol... Apostol... Apostol...
( Pădurea spânzuraților – Liviu Rebreanu)
Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:
1. Numeşte câte un sinonim neologic potrivit pentru sensul din text al cuvintelor nestăpânit și zburau.
2. Explică rolul virgulei din secvența un plâns gros, disperat, nestăpânit.
3. Construieşte un enunţ în care să ilustrezi sensul conotativ al substantivului povară.
4. Menționează tipul perspectivei narative din text.
5. Precizează două motive literare identificate în textul dat.
6. Selectează două secvenţe din textul dat, care conturează dimensiunea spațială.
7. Identifică două figuri de stil diferite din textul dat.
8. Ilustrează, cu câte un exemplu din text, două trăsături ale genului epic.