Sunteți pe pagina 1din 133

CATEDRA MILITARĂ A UNIVERSITĂŢII TEHNICE DIN MOLDOVA

„Pregătirea specială”

Ordinea de pregătire a efectivului către exploatarea de


sinestătător a mijloacelor de transmisiuni.

Pentru expluatare şi deservirea de sinestătător a mijloacelor de


transmisiuni sunt admise persoanele (militarii) care:
a) au însuşit cursul de instruire şi au susţinut examene referitor la
construcţia, deservirea şi expluatarea mijloacelor de transmisiuni din dotare
fiind apreciaţi cu notele bine şi foarte bine la obiectele principale de studiu şi
suficient la restul obiectelor;
b) au fost instruiţi şi au însuşit regulile tehnicii de securitate, măsurile
antiincendiare şi acordarea primului ajutor medical (colocvium);
c) a fost elaborat ordinul comandantului unităţii la admiterea
expluatării de sinestătător a mijloacelor de transmisiuni studiate cu
înmânarea certificatului de admitere după forma stabilită.

În legătură cu faptul că expluatarea unor mijloace de transmisiuni cere


cerinţe ridicate a sănătăţii personalului de deservire, la sosirea recruţilor în
unitate ei sunt examenaţi de comisia medico-militară. Avînd rezultatul
comisiei ofiţerii apreciază posibilitatea (datele moral-psiholojice şi nivelul de
pregătire) a recruţilor pentru folosirea la specialităţile de transmisiuni. De
obicei acest studiu se efectuează pe parcursul pregătirii tinerilor ostaşi
pentru depunerea Jurământului militar (cursul ostaşului tânăr).
După depunerea Jurământului militar se formează grupe de studii,
pentru fiecare specialitate (sau specialităţile apropiate) aparte. Cu aceste
grupe conform Programul de instruire se petrec şedinţe teoretice şi practice,
antrenamente pe parcurs de 1.5 – 3 luni, după care se petrece colocvium şi
ostaşii trec stajiunea la mijloacele de transmisiuni studiate (1 – 1.5 luni). De
obicei cu transmioniştii stajiunea se petrece a centrul de transmisiuni
staţionar. Aceşti militari de asemenea participă la deservirea tehnicii (zilele
de parc) pentru expluatarea căreia sunt destinaţi în componenţa echipajelor
şi la contanamente în caz de alarmare. Cu şoferii după cursul de studiu se
petrec marşul de zi – 100km şi marşul de noapte – 500km.
După stajiune la ordinul comandantului unităţii este numită comisia de
examinare. Ostaţii care au însuşit cursul de pregătire bine şi foarte bine sunt
admişi la expluatarea de sinestătător a mijloacelor de transmisiuni prin
ordinul comandantului, lor li se înmână certificatul de admitere şi gradul de
clasificare 3. Ostaşii care n-au însuşit (au însuşit slab) programul de
pregătire sunt numiţi în posturi, la care cerinţele de pregătire sunt mai joase,
sau sunt transferaţi în alte (sub)unităţi.

Până la numirea efectivului la primul serviciu de sinestătător se


petrece pregătirea lui, care include:
- perioada de instruire iniţială – după programa pregătirii de luptă în
componenţa subunităţilor (în unele cazuri in componenţa schimbului de
serviciu) durata şi conţinutul fiind determinată de şeful centrului de
transmisiuni în dependenţa de pregătirea specială a militarilor, lucrătorilor şi
funcţionarilor.

1
După finalizarea perioadei de instruire iniţială se petrece accesul
efectivului pentru lucrul de sinestătător cu tehnica transmisiunii, sisteme
automatizate de conducere şi sistem tehnic ingineresc în ordinea
determinată de Regulamentul de exploatare a centrelor de transmisiuni
staţionare.

Stagiunea la centrele de transmisiuni se va petrece în componenţa


schimbului de serviciu după planul şefului centrului de transmisiuni, sub
conducerea şefilor de elemente (grupe) şi sub controlul nemijlocit a
servantului de serviciu. Fiecare stajor se numeşte în componenţa schimbului
de serviciu a posturile combative prin ordinul şefului centrului de
transmisiuni cu indicarea unui servant de serviciu, care supravegează
stagiunea lui. Perioada şi durata de stagiune se stabileşte de Şeful Centrului
de transmisiuni de la 2 săptămîni pînă la 2 luni.

Pe parcursul perioadei de stagiune efectivul centrelor de transmisiuni


este obligat:
- să studieze documentaţia operativ - tehnică în volumul funcţiei deţinute;
- a studia misiunile îndeplinite de centrul transmisiuni (elementele centrului
transmisiuni;
- studierea obligaţiunilor şi antrenarea deprinderilor sigure de îndeplinire a
lor;
- aprofundarea cunoştinţelor la tehnică deservită şi de a căpăta deprinderi
practice la lucru cu aparatura transmisiuni şi asigurare a transmisiunilor;
- ferm de însuşit cerinţele de bază a Regulamentul de exploatare a centrelor
de transmisiuni staţionare, documentaţia pe linia operativ - tehnică,
elaborate la centrele de transmisiuni (elemente).
Stagiunea de serviciu pe centrul de transmisiuni se organizează şi se
desfăşoară de către şeful centrului de transmisiunilor, de serviciului pe
elemente a centrului de transmisiuni, de şeful elementului .
Efectivul, care nu a primit accesul de lucru de sinestătător cu tehnica
transmisiunii, sisteme automatizate de conducere şi serviciu tehnic
ingineresc, stagiunea la centrul de transmisiuni în componenţa schimbului de
serviciu nu se permite.
Susţinerea colocviumului pentru accesul de executarea a serviciului de
sinestătător efectivul îl va susţine în prezenţa comisiei numită prin ordinul
şefului centrului de transmisiuni.
Comisia verifică la efectiv cunoaşterea misiunilor şi obligaţiile
servantului de serviciu la punctul combativ, cerinţele prezentului regulament
şi instrucţia persoanei schimbului de serviciu, cerinţele de asigurare a
protecţiei transmisiunilor, informaţiei, regulile tehnice securităţii şi siguranţei
antiincendiare, deprinderile practice la executarea serviciului de
sinestătător, acţiunile în situaţii netitulare şi îndeplinirea normativelor
stabilite pentru asigurarea legăturilor la lucrul cu aparatura (mijloace) de
transmisiuni, trecerea informaţiei de orice gen şi exploatare a utilajului.
Rezultatele colocviului pentru accesul de executare a serviciului de
sinestătător sînt notate în listă. Lista cu note şi concluziile fiecărui membru
cu indicarea postului combativ la care are acces se prezintă la aprobarea
şefului centrului de transmisiuni.
În baza listei aprobate de către şeful centrului de transmisiuni să
elaborează ordin pentru acces a efectivului la executarea serviciului de
sine stătător la postul combativ corespunzător a centrului de transmisiuni.
2
Modul de acces a lucrătorilor şi funcţionarilor la executarea serviciului de
sinestătător este stabilit de şeful centrului de transmisiuni aplicînd
modalitatea de acces analogic ca la militar , dar se va lua în consideraţie
legea muncii şi concluziei medicale în vigoare .
Pregătirea şi accesul specialistului la executarea serviciului de sine
stătător, la alt post combativ să desfăşoară analogic celor menţionate
anterior. În acest caz termenul de stagiune poate fi redus în comparaţie cu
termenul stabilit pentru persoanele care iniţial au sosit la respectivul
postul combativ.

3
1. Componenţa şi destinaţia punctelor de comandă.
Conducerea trupelor, unităţilor şi subunităţile militare în timp de
război, precum şi în timp de pace se efectuează de către Ministrul
Apărării, comandanţii de unităţi şi subunităţi prin punctele de
conducere. În timp de pace drept puncte de conducere serveşte
Marele Stat Major al AN şi statele majore ale unităţilor militare. De
obicei statele majore al unităţilor militare sunt dislocate împreună (în
acelaş teritoriu) cu subunităţile din subordine.
Punctele de comandă sunt destinate pentru organizarea activităţii
zilnice a unităţilor şi subunităţilor subordonate, care prevede
pregătirea lor de luptă, asigurarea technicomaterială, îndeplinirea
misiunilor de gardă etc.
Pentru activitatea succesibilă a AN în timp de război pot fi
organizate următoarele puncte de conducere:
În brigada de infanterie moto:
- punctul de comandă (PC) al brigăzii;
- punctul de comandă logistic (PCL) al brigăzii;
- punctul de comandă înaintat (PCÎ) al brigăzii;
În batalionul şi compania infanterie moto:
- punctul de comandă şi observare (PCO).

PC al BgIM este destinat pentru asigurarea conducerii stabilă,


neîntreruptă şi operativă a subunităţilor subordonate şi de întărire
pentru îndeplinirea misiunilor în diferite situaţii de luptă (marş,
ofensivă, apărare), de asemenea pentru organizarea cooperării cu
vecinii, alte unităţi, subunităţi, forţe şi arme. El este condus de
comandant.
Componenţa: conducerea (cmd. BgIM, şeful SM cu ofiţerii SM,
locţiitorul cmd. BgIM, şefii artilerie, apărării spaţiiului aierian,
transmisiuni, serviciilor geniu, protecţiei chimice) – 15 ofiţeri, centrul
de transmisiuni ( MCSM – 6-7, staţia telefon P-240TM, staţia telegraf
P-238TK, staţiile radioreleu R-409MA – 2, staţia radio de putere mijlocie
R-161A2m, staţia de legătură prin curieri speciali P-390, grupa
asigurare tehnică şi reparare M-3 (M-2), Ă-350P, grupa electrogen Ă-
351A (AD-10), punctul de conducere a artileriei cu mijloacele sale de
transmisiuni, paza punctului de comandă (compania de comenduire) şi
mijloacele de apărare a spaţiului aierian.
PC se amplasează la 4-6km în apărare şi 1-3km în ofensivă de la
linia frontului.
PCL are sarcina să asigure conducerea unităţilor şi subunităţilor
logistică şi asigurare tehnică. În brigăzi PCL îndeplineşte funcţia PC de
rezervă şi în caz de nimicire a PC ia asupra sa conducerea
unităţilor şi subunităţilor subordonate. Este condus de locţiitorul
comandantului pe logistică.
Componenţa: conducerea (locţiitorul cmd. BgIM pe logistică,
comandanţii subunităţilor de asistenţă), centrul de transmisiuni (R-
142n, staţii radio de putere mică, cablu P-274, comutator P-193,
aparate de telefon TA-57, în unele cazuri R-409MA), compania de
4
asigurare materială, compania de reparaţie, depozite, mijloace de
transmisiuni, paza (un pluton a companiei de comenduire).
PCL se amplasează la 15-30 km de la trupele eşalonului întâi.
PCÎ se organizează pe o perioadă scurtă de timp pentru
rezolvarea unei situaţii critice, importante. De obicei PCÎ este
condus de comandant, uneori de locţiitorul comandantului.
Componenţa: comandant BgIM sau locţiitorul, câţiva ofiţeri a
statului major, şefii de servicii la necisitate, plus 1-2 MCSM (R-145BM,
BMP-1KŞ).
Amplasarea în ofensivă până la 1 km, în apărare – în locul de
unde se văd bine direcţiile probabile de ofensivă a inamicului.
În batalioane şi companii pentru conducerea subunităţilor
subordonate se organizează punctul de comandă şi observare (PCO).
Componenţa PCO a batalionului: cmd. batalionului, şeful statului
major, şeful transmisiunilor, locţiitorul pe serviciu tehnic, centrul de
transmisiuni a batalionului.
- comandantul BIM - BMP-1K
- şeful Statului Major - BTR-60PB
- transmionişti - R-107 - 2, R-148 - 1
- 2-3 observatori
- 3 agenţi de legătură
Amplasarea în ofensivă – 300m de la companiile eşalonului întîi,
în aparare până la 2km.
Componenţa PCO a companiei IM: BMP-1 (BTR-60PB), R-148, R-107,
R-147
Pentru pluton R-148, R-147 + BMP (BTR-60PB)
Pentru grupă: R-147, R-147P + BMP (BTR-60PB)

2. Sistemul de transmisiuni al Bg.IM. Componenţa şi destinaţia.


Concepţiile noi la pregătirea şi ducerea de către BgIM a luptei de
apărare pe front larg necesită studierea particularităţilor noi a
sistemului de conducere a trupelor în operaţiile de apărare, la
pregătirea punctelor şi organelor de conducere, a sistemului de
transmisiuni şi mijloacelor de conducere a trupelor.
Pentru executarea conducerii în luptă a subunităţilor BgIM se
desfăşoară sistemul de transmisiuni.
Sistemul de transmisiuni al BgIM reprezintă complexe şi mijloace
de transmisiuni grupate, după funcţiile lor în elemente de sistem;
centre, linii, staţii şi rezerve de transmisiuni, elemente de conducere,
supraveghere, control şi asigurare tehnică - desfăşurate după un plan
unic, coordonate în spaţiu şi timp, cu sarcina de a asigura misiunile de
conducere a trupelor în luptă.
Desfăşurarea sistemului de transmisiuni al BgIM în operaţia de
apărare pe front larg se va efectua având drept suport liniile de
transmisiuni magistrale şi de interconectare prin cablu din reţeaua de
stat, liniile de transmisiuni ale trupelor de grăniceri şi carabinieri
existente în teren.

5
Principiile enumerate la organizarea legăturilor şi desfăşurarea
sistemului de transmisiuni în BgIM indică direcţiile activităţii practice
ale persoanelor responsabile de organizarea şi starea transmisiunilor
pentru înfăptuirea cu succes a legăturilor în cadrul luptei de apărare.
Ele se află la temelia deciziei pentru planificarea şi organizarea
sistemului de transmisiuni.
Din punct de vedere organizatoric sistemul de transmisiuni al
BgIM reprezintă:
- centre de transmisiuni ale punctelor de comandă (PC, PCL);
- centrul de transmisiuni staţionar;
- centre de transmisiuni nodale de stat;
- staţii de retranslare;
- linii de transmisiuni majistrale şi de companie;
- linii de transmisiuni de interconectare a centrelor de transmisiuni la
liniile magistrale;
- staţia de transmisiuni prin curieri speciali şi poştală (felidegersko-
pocitovaia stanţia);
- subunităţi de asigurare tehnică;
- rezerve de transmisiuni.
Sistemul de transmisiuni se desfăşoară în conformitate cu
indicaţiile şefului Marelui Stat Major (Dispoziţiunea pe transmisiuni),
hotărîrea comandantului BgIM, indicaţiile şefului statului major a
BgIM, reieşind din existenţa şi starea forţelor şi mijloacelor de
transmisiuni, cu evidenţa particularităţilor geografice a terenului,
termenului alocat pentru organizarea transmisiunilor şi măsurile
probabile întreprinse de inamic.

Se prevede desfăşurarea şi amenajarea centrelor de


transmisiuni mobile ale punctului de comandă, punctului de comandă
logistic şi se prevede dotarea cu mijloace de transmisiuni a punctului
de comandă înaintat. Acest punct de comandă (înaintat) va funcţiona
pe o perioadă scurtă de timp, numai atît cît este necesară rezolvarea
unei situaţii critice, care a determinat constituirea sa.

Pentru desfăşurarea sistemului de transmisiuni al BgIM în state se


prevăd următoarele subunităţi de transmisiuni:
- compania de transmisiuni în componenţa plutonul radio, plutonul
telefon-telegraf, plutonul legături prin fir;
- batareia de conducere şi transmisiuni a artileriei;
- cîte un pluton de transmisiuni în batalioanele infanterie moto şi în
compania cercetare;
- plutoane conducere în bateriile artilerie, divizionul antitanc,
divizionul apărare antiaeriană;
- centrul de transmisiuni staţionar.
Pentru organizarea legăturilor sunt destinate următoarele
mijloace de transmisiuni:
- autospeciale comandament şi stat major (R-142N, R-145BM, BMP-
1KŞ) -22 un.;
6
- staţia radio R-161 A2M - 1 un.;
- staţii radioreleu R-409 AM - 2 un.;
- autospeciala telegraf P-238 - 1 un.;
- autospeciala telefon P-240M - un.;
- staţii radio portabile R-159 - 140 buc. R-148 - 150buc.;
- aparataj de secretizare
- aparat recepţie radio R-326
- comutator P-193 - 10 buc.;
- aparat telefon TA-57 - 100 buc.
- cablu P-274

3. Bazele şi principiile de organizare a transmisiunilor în Bg.IM.


Principiile de organizare a transmisiunilor şi desfăşurarea
sistemului de transmisiuni în BgIM sunt următoarele:
- concordanţa cu cerinţele doctrinei militare la pregătirea şi ducerea de
către BgIM luptei de apărare pe front larg;
- gradul mai înalt de pregătire în vederea luptei al subunităţilor de
transmisiuni în comparaţie cu trupele pe care le asigură;
- responsabilitatea statului major superior de starea legăturilor cu
trupele subordonate;
- adaptibilitatea ridicată la structura organizatorică a brigăzii şi a
celorlalte forţe participante la apărare:
- întrebuinţarea complexă a mijloacelor de transmisiuni (radio,
radioreleu, prin fir);
- caracterul unitar al tuturor elementelor sistemului la executarea
conducerii subunităţilor de luptă, asigurare tehnică, logistică şi de
cooperare;
- realizarea şi funcţionarea încă din timp de pace a unor elemente de
bază ale sistemului;
- întrebuinţarea raţională a liniilor de legătură directe şi liniilor din
reţeaua de sprigin;
- reglamentarea strictă a legăturilor de cooperare;
- responsabilitate unică la diferite scări ierarhice privind organizarea,
coordonarea, înzestrarea, funcţionarea şi întreţinerea sistemului de
transmisiuni.
Pentru realizarea practică a principiilor de desfăşurare a
sistemului de transmisiuni şi asigurarea conducerii subunităţilor
brigăzii în timpul ducerii luptei de apărare pe front larg, încă pe timp
de pace se construiesc centre de transmisiuni staţionare şi se
planifică desfăşurarea centrelor de transmisiuni mobile a liniilor de
transmisiuni prin fir directe şi de interconectare de campanie.
Se coordonează cu Ministerul Transporturilor şi
Comunicaţiilor măsurile de recepţie a canalelor din reţeaua de stat în
diferite direcţii, se petrec antrenamente la recepţia canalelor.
Se planifică măsuri pentru asigurarea conducerii neîntrerupte în
cazul distrugerii unor puncte de comandă sau defectare a mijloacelor
de transmisiuni.

7
Centrul de transmisiuni al punctului de comandă al BgIM
asigură legătura comandantului şi statului major, şefilor serviciilor,
şefilor trupelor speciale cu Ministerul Apărării, Marele Stat Major, cu
comandanţii şi statele majore ale subunităţilor subordonate şi de
cooperare.
Centrul de transmisiuni din punct de vedere tehnico-organizatoric
include următoarele elemente:
- grupa autospecialelor de comandament şi stat major (R-142N, R-
145BM, BMP-1KŞ – 6-7 maşini);
- autospecială complexă, staţia telefon (P-240 TM);
- staţia telegraf; (P-238 TK)
- grupa formare canale (staţiile radioreleu); (R-409 MA)
- grupa (staţia) radio de putere mijlocie; (R-161-A2m)
- staţia de legătură prin curieri speciali ;
- grupa asigurare tehnică şi reparare. (M-3, M-2, Ă-350P)
- grupa electrogen (Ă-351A, AD-10)
De la centrul de transmisiuni al punctului de comandă al BgIM
pot fi organizate:
- pînă la 15 reţele radio, ceia ce asigură pe deplin necesităţile în
conducere cu subunităţile şi elementele structurii organizatorice de
luptă ale brigăzii (MCSM – R-111, R-123);
- pînă la 6 reţele radio cu statul major superior în fonie sectretizată de
categorie temporară (MCSM – R-130, R-111);
- se asigură o legătură telefonică secretizată de categorie garantată
prin canal radio cu punctul de comandă superior (R-161A2M);
- două legături telefonice secretizate de categorie temporară cu
punctul de comandă superior prin canale radio, radioreleu sau fir (P-
240TM);
- două legături cu teleimprimare secretizate (telegraf documentar) cu
punctul de comandă superior prin canale radio, radioreleu sau fir (P-
238TK (P-241T));
- legătura cu toate subunităţile brigăzii şi cu punctul de comandă
superior prin fir (P-240TM);
- interconectarea la reţeaua de transmisiuni de sprigin prin intermediul
staţiilor radioreleu R-409 AM cu numărul de canale 6 sau 12.
Pentru desfăşurarea liniilor de interconectare, reţelei de abonat,
liniilor de dirijare la distanţă a mijloacelor radio (de putere mijlocie şi
mică) şi transmiterea canalelor de la grupul formale canale la centrele
de transmisiuni ale brigăzii se întrebuinţează atît cablu uşor de cîmp
(P-274, P-275) cît şi cablu din dotarea autospecialelor (TTVC, PTRC).
Punctul de comandă logistic (PCL) are sarcina să asigure
conducerea subunităţilor logistică şi asigurare tehnică ale BgIM. El este
condus de locţiitorul comandantului brigăzii pe logistică.
Centrul de transmisiuni al PCL este componentă a PCL şi asigură
legătura cu PCL al AN, cu PC BgIM, cu subunităţile logistică şi asigurare
tehnică ale brigăzii. Elementul de bază al CT PCL este grupul
autospecialelor de comandament şi stat major dotate cu mijloace de
transmisiuni.
8
De la CT PCL pot fi organizate:
- pînă la 4 reţele radio cu punctele de comandă superioare în fonie
secretizate cu categorie temporară (MCSM – R-130, R-111);
- pînă la 4 reţele radio cu subunităţile logistică şi asigurarea tehnică ale
brigăzii (MCSM – R-111, R-123);
- legătură prin fir cu PC BgIM şi subunităţile logistică (P-193M);
- în unele cazuri interconectarea prin cablu la reţeaua de transmisiuni
de sprigin (R-409MA).

4. Componenţa companiei de transmisiuni a Bg.IM. Destinaţia


mijloacelor de transmisiuni de bază din înzestrarea companiei.

- compania de transmisiuni - ofiţeri - 3, plutonieri - 6, sergenţi - 6,


ostaşi - 34 = 49.
Conducerea companiei: comandant - capitan, tehnician superior -
plt. adjunct, plutonier de companie - plt. adjunct.
a) pluton radio: comandant - loc. major (17 militari):
- R-161A2M -1 (şef - plt. major, RTLF superior, RTLF, şofer)
- MCSM R-145BM - 2 (şef - sergent major, RTLF superior, RTLF,
mecanic aparatura de secretizare, şofer);
- MCSM R-142n - 1 (şef - sergent major, RTLF superior, RTLF,
mecanic aparatura de secretizare, şofer);
b) pluton telefon-telegraf: comandant - loc. major (19 – militari):
- autospeciala P-240M -1 (şef - plt. major, mecanic superior
aparatura de secretizare,
macanic, TLF, şofer);
- autospeciala P-241MT -1 (şef - plt. major, mecanic superior
aparatura de secretizare (ZAS), mecanic, TLG, şofer)
- R-409MA - 2 (şef - serg. major, mecanic superior, macanic, şofer)
c) pluton legăturii prin fir: comandant - plt. major (10 militari):
- grupa legăturii prin fir comandant - serg. major, TLF superior, TLF
– 2, supraveghitor de linie superior, supravegVitor de linie – 2,
mecanic-electrician, şofer:
- GAZ-66 – 1
- cablu P-274M – 50km.;
- comutator P-193M - 3
- aparat de telefon de companie - TA-57 – 25
De asemenea în componenţa companiei pot fi: staţia poştală prin
curieri speciali P-390, atelierul mobil M-3 (M-2), staţia mobilă pentru
încărcarea acumulatoarelor Ă-350, staţia electrogen Ă-351A (Ănerghia-
12) sau AD-10.

Plutonul de transmisiuni a batalionului IM - ofiţeri - 1, sergenţi -


3, ostaşi - 18 = 22. - conducerea plutonului: comandant - loc. major:
a) MCSM (şef - sergent major, RTLF superior, RTLF, mecanic aparatura
de secretizare (ZAS), şofer);
b) grupa legături radio (şef - sergent, RTLF - 6, mecanic-electrician -
1);
9
c) grupa legături prin fir (şef - sergent, TLF - 4, supraveghetor de linie
superior, supraveghetor de linie, şofer);

Rolul şi locul mijloacelor de transmisiuni pentru asigurarea


conducerii subunităţilor BgIM în condiţii concrete este determinat de
posibilităţile lor tacticotehnice,
Staţia radio R-161A2M este destinată pentru organizarea
legăturii radio automatizate cu protecţie contra bruiajului în banda
unde scurte şi ultrascurte în reţeaua Marelui Stat Major. Regimurile
de lucru:
a) fonie în clar sau secretizată cu grad de secretizare garantat
(aparatajul T-231A) în bandă laterală unică sau cu modulare în
frecvenţă.
b) telegraf auditiv în clar sau documentar (bucvopeciataiuşcii)
secretizat cu grad de secretizare garantat (T-206-3m).
Bătaia emiţătorului de pe loc în gama de frecvenţe 1.5-20Mhz
(US) –1500km , în gama de frecvenţe 20-75 Mhz (UUS) - 250km), în
mişcare respectiv -350km şi –75km.
Staţia radioreleu R-409MA este predestinată pentru
organizarea legăturii radioreleu a CT a BgIM cu CT a Marelui Stat Major,
cu CT raionale de sprijin, pentru selectarea canalelor din reţelele
majistrale de stat. Asigură organizarea a două direcţii radioreleu şi
formează 6-12 canale (în dependenţă de gama de frecvenţe) pentru P-
240 şi P-241 (P-238).
Bătaia emiţătorului până la 45km în dependenţă de relieful
terenului.
Autospeciala telefonică P-240TM - este folosită ca centrală
telefonică manuală pentru asigurarea convorbirilor abonaţilor PC în clar
şi secretizate între ei, cu PC superior, cu PCL al brigăzii, alte PC şi
centre de transmisiuni prin canale formate de diferite mijloace de
transmisiuni (prin fir, radioreleu şi radio), de asemenea pentru
acţionarea staţiilor radio la distanţă.
Formează două canale de transmisiuni secretizate cu categorie
de secretizare temporară, poate primi canale de transmisiuni
secretizate de la R-161, MCSM.
Autospeciala telegraf secretizat P-138TK - este destinată
pentru formarea canalelor telegrafice documentar, secretizarea lor cu
categorie de secretizare garantată.
Grupa maşinilor de comandament şi stat major R-142N, R-
45BM, BMP-1KŞ
I grupă - MCSM cu destinaţie generală care se folosesc
pentru asigurarea legăturii radio în clar şi secretizată comandanţilor şi
ofiţerilor statului major cu PC superioare, subalternii, unităţile de sprijin
şi cooperare (BTR-50PUM1, R-45BM, R-142n, R-144U, BMP-1KŞ.
II grupă - MCSM specializate care sunt destinate pentru dirijarea cu
mijloacele active (artileria, lansarea rachetelor, mijloacelor antiaeriene
etc.).

10
Staţia de legătură prin curieri speciali P-390 - pentru
primirea şi distribuirea corespondenţii secrete, nesecrete şi
corespondenţei masmedia.
Atelierul mobil de reparare M-3 (M-2) – pentru repararea şi
deservirea mijloacelor de transmisiuni. Este amenajată cu dispozitive
de măsură, staţie electrogen, unelte, scule şi piese de schimb necesare
pentru deservirea şi repararea mijloacelor de transmisiuni titulare.
Staţie de încărcare a acumulatoarelor Ă- 350P – pentru
desrevirea şi încărcarea acumulatoarelor alcaline.
Grupa electrogen Ă-351A (AD-10) – pentru iluminarea PC şi
alimentarea centralizată
a mijloacelor de transmisiuni desfăşurate la PC.

5. Componenţa şi destinaţia maşinii de comandament şi stat


major R-142n.
Maşina de comandament şi stat major (MCSM) R-142n este
destinată pentru organizarea legături în fonie în clar (până la 4
canale) şi secretizată cu grad de secretizare temporar (un canal) în 4
reţele (direcţii) radio în mişcare şi de pe loc. De obicei o reţea (direcţie)
radio se organizează cu PC superior şi până la 3 reţele (direcţii) radio
cu (sub)unităţile subordonate, de sprijin, cooperare.
MCSM se deosebesc la general prin mijlocul de transport pe care
sunt montate:
- R-142n – GAZ-66;
- R-145BM – BTR-60PB;
- BMP-1KŞ – BMP-1;
- BTR-50PUM – blindată pe baza tancului uşor PT-76.
R-142n are două compartimente, din faţă – pentru mijloacele de
transmisiuni şi personalul de deservire, din spate este înşestrat cu
masă, două laiţe şi pulturi de dirijare a mijloacelor de transmisiuni –
sunt destinate pentru activitatea ofiţerilor la dirijarea trupelor.
Componenţa R-142n:
a) în compartimentul din faţă:
- staţiile radio R-130 (US) – 1, R-111 (UUS) – 2, R-123 (UUS) – 1;
- aparatajul de secretizare în fonie cu grad de secretizare temporar P-
219M;
- pultul de dirijare a staţiilor radio de doi operatori (raditelefonişti).
b) în compartimentul din spate:
- pulturile de dirijare a ofiţerului 1 şi 2, permit dirijarea staţiilor radio
(pultul ofiţerului 1 are acces la aparatjul de secretizare), de asemenea
legătura telefonică internă şi externă prin autospeciala telefon P-
240TM (pe loc);
- magnitofonul P-180M pentru înregistrarea convorbirilor radio;
- sub laiţă batareia de acumulatoare alcaline cu tensiunea 24V.
c) în cabină:
- pultul comandantului maşinii pentru dirijarea staţiilor radio din
mişcare şi legătura de serviciu cu echipajul MCSM;

11
- pultul şoferului pentru acţionarea antenelor (ridicarea sau coborîrea,
înclinarea lor).
Rejimul de lucru al MCSM, antenele, raza de acţiune în
dependenţă de mijloacele radio din componenţa MCSM.
Alimentarea: batareia de acumulatoare alcaline cu tensiunea 26V
care funcţionează în bufer (în paralel) cu:
- reţeaua de energie electrică 220V;
- staţia electrogen AB-1-P/30 (puterea 1kWt, curent continuu,
tensiunea 30V);
- generator de putere pus în funcţiune de motorul automobilului GAB-
290 (în mişcare).
Bătaia legăturilor în gama US - pînă la 350km, în gama UUS –
pînă la 70km de pe loc şi corespunzător 150km şi 20km în mişcare.

6. Tehnica de securitate la expluatarea mijloacelor de


transmisiuni.

1. Cauza şi formele de vătămare a omului de curentul electric.


Formele de vătămare:

12
- interne – sub acţiunea curentului electric sunt vătămate plămânii,
inima. sistemul nervos;
- externe – arsurile. I grad – înroşirea pielii; II grad – apar vezice
(vezică, băşică = пузыpь); III grad – sacrificicarea pielii (omertvlenie),
IV grad – carbonizarea pielii.
În urma vătămării interne are loc electrolizarea sângelui, uneori
cu efect letal, strângere muşchiulor (din această cauză victima nu
întodeauna poate de sinestătător să se elibereze de la sursa electrică),
paralizarea inimii, atacarea organelor respiratorii. Vătămarea
sistemului nervos aduce la convulsii şi pe parcurs de 5-7 min. e
posibilă moartea clinică. Iată de ce e important că în primele 5-7 min
să se facă respiraţie artificială şi masajul extern al inimii, de altfel
victima v-a deceda fiziologic.
Cel mai periculos este curentul care se scurge prin cap, piept
(inimă, plămâni). De aceia se recomandă găsirea sub picioare a unui
covoraş din material izolator (dielectric) şi lucrul cu o mână.

2. Mărimea tensiunii şi curentului electric pereculoase pentru om.


Pentru curentul electric organizmul uman prezintă un conductor
cu o rezistenţă orecare, mărimea căreia depinde de rezistenţa stratului
de piele şi rezistenţa organelor interne, care la rândul ei depinde de
starea sistemului nervos. Romului = 2Rpielii + Rinternă = (10-60)kOm.
Curentul electric alternativ şi continuu au acţiune diferită asupra
organizmului uman. Cu ridicarea frecvenţei mai mult de 2.5khz
curentul electric datorită efectului de propagare pe stratul exterioar a
conductorului aduce numai la arsuri a pielii în locul contactat.
E periculos pentru om curentul electric F=50 hz cu mărimea 12-
15mA, curentul electric continuu – 20-25mA. Mărimea 100mA = 0.1A
este letală pentru om.
Acţiunea tensiunii constă în faptul că ea străpunge stratul de
piele, rezistenţa pielii brusc scade, ce aduce la majorarea puterii
curentului electric.
Sunt apreciate următoarele mărimi de tensiune nepericuloase
(inofensive):
- în încăperile cu gradul de pericol foarte înalt U = 12V
- în încăperile cu gradul de pericol înalt U = 36V
- în încăperile nepericuloase U = 48V
Gradul de vătămare depinde de perioada de acţiune a curentului
electric. Până la 0.1 sec. pentru curentul continuu este nepereculoasă.
De asemenea depinde de circuitul curentului: Mână – mână, mână
(stânga sau dreapta) – picior,etc.
Tensiune de pas. La o distanţă de 6-7m de la sursa tensiunii de
pas (sărma ruptă şi căzută la pământ, etc.) mărimea tensiunii între
paşi e destulă pentru a aduce vătămări.

3. Acţiunea câmpului magnetic asupra organizmului.


Câmpul electromagnetic al liniilor electrice de tensiune înaltă
poate induce în organizmul uman forţă electromotoare (ЭДС) până la
13
câteva sute de volţi, iar puterea curentului ce se scurge pâna la 50
microamperi. Asta aduce la oboseală, dureri de cap, ridicarea tensiunii
arteriare. Acţionează asupra sistemului nervos, vaselor sangvine.
Cu majorarea frecvenţei în gama de frecvenţe foarte înalte (mai
mari de 3 gegaherz) se observă acţiunea biologică a curentului
electric: vătămarea sistemului nervos, cade părul, schimbă
componenţa sângelui, se slăbeşte funcţia de sexs.

4. Ordinea admiterii personalului la exploatarea mijloacelor de


transmisiuni.
Sunt admişi la exploatarea mijloacelor de transmisiuni persoanele
care:
- au însuşit cursul de instruire şi au susţinut examenul referitor la
construcţia, deservirea şi exploatarea mijloacelor de transmisiuni;
- au fost instruiţi şi au însuşit regulile tehnicii de securitate şi măsurilor
antiincendiare;
- a fost elaborat ordinul pe unitate de admitere la exploatarea de
sinestătător a mijloacelor de transmisiuni şi le a fost înmănat
certificatul de admitere.

5. Categoriile şi periodicitatea de instruire


- instruire întroductivă – se efectuează cu personalul nou sosit în
unitate pentru familiarizarea cu regulile de securitate în teritoriul
unităţii, de asemenea cu pericolile care pot avea loc la îndeplinirea
serviciului;
- instruire la locul de muncă (primar şi periodic). Primar – se efectuează
la admitertea persoanei la lucrul de sinestătător. Periodic – o dată în
trimestru;
- instruire înainte de lucru – în caz că personalul este însărcinat la
îndeplinirea lucrărilor care nu întră în funcţia lui, sau la îndeplinirea
lucrărilor primejdioase;
- instruire neplanificată – pentru personalul care a comis încălcări a
tehnicii securităţii.
Toate instruirile trebuie să fie înscrise în registrul evidenţei
instruirii sub iscălitura persoanei instruite. În registru se indică data,
funcţia, numele, pronumele persoanei instruite, categoria instruirii,
sursa instruirii (întrebările instruirii), funcţia, numele, pronumele
comandantului care a făcut instruirea, despre ce el se iscăleşte.

6. Măsurile de securitate pe parcursul studierii şi exploatării tehnicii de


transmisiuni.
Mijloacele de transmisiuni funcţioneză cu tensiuni înalte, fapt ce
reprezintă pericol pentru viaţa personalului ce lucrează cu ecestea.
Înaintea începerii şi pe parcursul lucrului e necesar:
- de controlat starea bună şi siguranţa cablului pus la pământ (de
înpământare);
- de controlat starea bună, siguranţa cablurilor de alimentare şi
conectarea lor corectă;
14
Este interzis:
- conectarea şi deconectarea blocului de alimentare, cablului de
împământare în timpul funcţionării staţiei radio, de asemenea schimbul
blocurilor, elementelor, siguranţelor şi îndeplinirea lucrărilor de lipire;
- folosirea siguranţelor netitulare;
- scurtcircuitul elementelor (contactelor) de blocare;
- controlul existenţei tensiunii cu mâna;
- găsirea pe acoperişul automobilului (blindatei) sau în apropierea
antenei dacă emiţetorul e în stare de funcţionare;
- atingerea pieselor conducătoare de curent ale dispozitivului de
antenă pe timpul funcţionării staţiei radio în emisie (pericol de
electrocutare sau se pot provoca arsuri);
- lăsarea dispozitivului de antenă din interiorul maşinii fără capac de
protecţie;
- instalarea sau schimbarea secţiilor de antenă cînd staţia lucrează în
emisie;
- deplasarea prin localităţi sau zone cu linii aeriene de transport
energie electrică, cu antena compusă din toate secţiile (pericol de
electrocutare pentru personal şi de deteriorare a staţiei radio);
- în cazde reparare, demontare a blocurilor staţiei e necesar de a face
o pauză, pe parcursul căreiea se vor descărca capacităţile
(condensatorii) staţiei;
- în caz de necesitate de a îndeplini lucrări de reparare a blocului care
este sub tensiune, trebuie ca în apropiere (nu mai puţin de un metru)
să se găsească a doua persoană;
- pentru asistarea primului ajutor medical este obligatoriu ca staţia să
fie înzestrată cu trusă cu medicamente;
- la expluatarea generatorului electric pus în funcţionarea de agregat
(motor) pe benzină de urmărit ca să nu fie scurgeri de combustibil, nu
se admite alimentarea dacă motorul este în funcţie.
Personalul trebuie să conoască bine locul amplasării
întrerupătoarelor cu pârghie (rubilinik), mijloacele care pot fi folosite şi
locul lor de amplasare (toporul) pentru întreruperea alimentării
utilajului de care victima este electrocutată sau în care s-a provocat
scurtcircuitul (în caz de incendiu).
Primul ajutor medical.
În primul rând victima trebuie să fie eliberată de contactarea cu
sursa electrică (deconectarea comutatorului cu pârgie, tăierea cablului
(cu toporul), ruperea lui de la sursă pentru ce e folosită haina (uscată)
a victimei, mijloace din material izolator, etc.). Dacă victima se găseşte
pe loc umed, metalizat etc., este necesară folosirea materialelor
dielectrice, care sunt în apropiere: schînduri, covoraş de cauciuc...
În caz că la victimă s-a oprit inima sau a pierdut cunoştinţa e
necesar de a se lua măsuri pentru restabilire funcţionării: respiraţie
artificială, masajul indirect al inimii.
În orice caz de electrocutare chemarea medicului sau
transportareavictimei la spital este obligatorie.

15
7 Securitatea antiincendiară.
Incendiile pot să apară în următoarele cazuri:
- ca urmare a scurtcircuitului;
- depăşirea sarcinii de lucru a surselor de alimentare, folosirea
cablurilor cu diametru mai mic decât e necesar;
- scânteerea, curba electrică ca rezultat a micşorării rezistenţei
materialelor izolatoare sau gradului înalt de umeditate;
- descărcările electrice, fulgerul;
- defectarea sistemelor de încălzire (sobelor) sau încălcarea regulilor
de expluatare;
- neatenţia la manipularea cu substanţele inflamabile de sinestătător
(fosfor, natriu) sau uşor inflamabile (benzină etc.);
- fumatul, folosirea neatentă a lămpilor de iluminare, aprinderea
focului în apropierea clădirilor, depozitelor, maşinilor, pe teren cu
uscăciuni, etc.
Mijloacele de stânjere a incendiilor:
- apa – nu se permite stânjerea obiectelor care se găsesc sub tensiune,
dacă temperatura de ardere e mai mare de 1300 grade (poate aduce
la explozie), de asemenea substanţele uşor inflamabile;
- stângător spumant OP-2, OP-5. (afară de obiectele care sunt sub
tensiune). Perioada de acţiune 60-65 sec., bătaia jetului de spumă –
8m., cantitatea spumei – 20, 50l., presiunea – 9-12kg/cm. pătrat;
- stângător cu bioxid de carbon OU-2 (5) – capacitatea 2 (5)l., perioada
de acţiune – 30sec., bătaia jetului – 1.5m., suprafaţa de stânjere – 1-
1.5m. pătraţi.
- nisip, foaie de cort (brezent), înveliş de azbest, etc.
Asistenţa medicală:
- se foloseşte numai ulei pentru arsuri, sau preparate speciale;
- hainele nu se scot, sau se taie atent în jurul rănilor;
- locurilr deschise se acoperă cu pansament (bint) şi vată sterile

7. Cerinţele înaintate transmisiunilor. Măsurile de protecţie a


centrelor de transmisiuni, punctelor de comandă contra armei
de precizie înaltă.
- Transmisiunile de comandament - asigură transmiterea şi
recepţia ordinilor şi dispoziţiunilor, comenzilor şi semnalelor de luptă
pentru dirijarea trupelor, unităţilor, subunităţilor şi armelor.
- Transmisiunile de cooperare - se organizează pentru schimbul de
informaţii între trupele, unităţile şi subunităţile de cooperare.
- Transmisiunile de logistică - sunt organizate pentru organizarea
asigurării a trupelor, unităţilor şi subunităţilor cu bunurile
materiale, provizii, tehnică şi armament.
- Transmisiunile de înştiinţare- pentru transmiterea şi recepţionarea
semnalelor de înştiinţare a trupelor, unităţilor şi subunităţilor despre
pericolul de invazie, organizarea mobilizării, atacul aerian, de
asemenea despre pericolul folosirii armamentul de nimicire în mase.

16
Cerinţele înaintate transmisiunilor (comunicaţiilor,
legăturilor).
Transmisiunile trebuie să fie continuu (neîntrerupte), la timp
(svoevremennosti), autentice (dostovernosti), ascunse (scrîtnosti),
accesibile (dostupnosti).
1. Continuitatea cere funcţionare transmisiunilor fără
întrerupere, stabilă, ziua şi noapte, indeferent de timpul anului,
starea climaterică. Se realizează prin:
- pregătirea înaltă a specialiştilor care organzează şi asigură
transmisiunile, de asemenea de pregătrea utilizatorilor de
transmisiuni;
- menţinerea mijloacelor de transmisiuni, bazei de transport în stare
bună de funcţionare, organizarea punctelor de reparaţie şi
asigurarea lor cu piese de schimb;
- organizarea rezervei de transmisiuni şi menţinerea lui în stare bună
de funcţionare;
- rezervarea blocurilor (subblocurilor) de mare importanţă a technicii
de transmisiuni;
- protecţia efectivului, mijloacelor şi liniilor de transmisiuni contra
armelor de nimicire în masă, artileriei, aviaţiei, grupelor de cercetare a
inamicului;
- dublarea direcţiilor de transmisiuni de mare importanţă;
- folosirea în larg a mijloacelor automatizate şi cu spectru împrăştiat
de transmisiuni pentru evitarea expunerea bruiajului.
2. Legăturile trebuie să fie efectuate în termenii stabiliţi,
într-o durată de timp cât mai scurtă, fără reţinere. Se realizează prin:
- pregătirea înaltă a specialiştilor care organzează şi asigură
transmisiunile, de asemenea de pregătrea utilizatorilor de
transmisiuni;
- menţinerea mijloacelor de transmisiuni, bazei de transport în stare
bună de funcţionare;
- alegerea mijloacelor de transmisiuni, liniilor de comunicaţii care
asigură transmiterea informaţiei date în termenii stabiliţi;
- micşorarea duratei trecerii informaţiei prin centrul de transmisiuni şi
punctului de comandă;
- folosires pentru transmiterea informaţiei aparaturii cu acţiune
rapidă, tabele codificate, semnale;
- menţinerea parametrilor technici şi caracteristicilor canalelor şi
liniilor de comunicaţii în normele stabilite.
3. Autenticitatea transmisiunilor prevede că informaţia
recepţionată este autentică cât din punct de vedere sursa de
transmitere, atât şi conţinutul informaţiei. Se realizează prin:
- pregătirea înaltă a specialiştilor care organzează şi asigură
transmisiunile, de asemenea de pregătrea utilizatorilor de
transmisiuni;
- folosirea aparaturii cu autencitate înaltă, aparaturii de secretizare;
- utilizarea în larg a sistemului de parolare;

17
- transmiterea informaţiei prin câteva canale de comunicaţii,
confirmarea informaţiei recepţionate prin colaţionarea (repetarea
conţinutului);
- reducerea numărului persoanelor cu aces la crosul centrului de
transmisiuni, punctele de primire şi distribuţie a canalelor, de
asemenea la instituţiile de telecomunicaţii de stat (în caz de
colaborare);
- folosirea utilajului de protecţie şi semnalizare a liniilor (cablurilor) de
transmisiuni magistrale;
- mascarea, paza şi protecţia liniilor de transmisiuni de companie;
4. Lucrul transmisiunilor în ascuns (secret) prevede precum
îngreunarea posibilităţii inamicului de a depista liniile şi mijloacele de
transmisiuni, aşa şi informaţiei transmise prin aceste linii, mijloace. Se
realizează prin:
- pregătirea înaltă a specialiştilor care organzează şi asigură
transmisiunile, de asemenea de pregătrea utilizatorilor de
transmisiuni;
- utilizarea aparaturii de secretizare de garanţie înaltă, aparaturii cu
acţionare rapidă, staţiilor radio cu spectru împrăştiat, tabelelor
codificate, semnalelor;
- mascarea, paza şi protecţia liniilor şi mijloacelor de transmisiuni;
- limitarea folosirii a canalelor radio şi radioreleu;
- limitarea volumului informaţiei.
5. Accesibilitatea transmisiunilor prevede posibilitatea de a
folosi canalele de transmisiuni de către mai mulţi utilizatori. Se
realizează prin:
- formarea punctelor de convorbiri telefon, telegraf;
- folosirea în calitate de dispozitive terminale dispozitive simple
(aparat telefoni, garnitură microcască etc.), numirea specialiştilor
pregătiţi pentru acordarea ajutorului la recepţia şi transmiterea
informaţiei.

Protecţia transmisiunilor.
Protecţia transmisiunilor cuprinde totalitatea măsurilor de asigurare
a personalului, mijloacelor de trasnmisiuni şi a informaţiilor transmise
prin aceste mijloace, împotriva acţiunilor inamicului.
Distrugerea, neutralizarea sau limitarea posibuilităţilor de
folosire a centrelor, staţiilor sau liniilor de trasnmisiuni şi a mijloacelor
de telecomunicaţii teritoriale în scopul dezorganizării conducerii
trupelor constituie obiective principale ale mijloacelor de foc,
subunităţilor specializate în lupta radioelectronică şi elementelor de
cercetare-diversiune ale inamicului.
Inamicul poate acţiona supra personalului şi tehnicii de transmisiuni
cu artileria, rachetele şi aviaţia, folosind muniţie obişnuită sau muniţie
nucleară.

Efectele armei nucleare asupra tehnicii de transmisiuni se


manifestă prin:
18
- distrugerea şi deformarea diferitor aparate şi dispozitive
- arderea sau carbonizarea părţilor descoperite
- voalarea sau întunecarea părţilor de sticlă de la aparatura de măsură,
scala staţiilor etc.
- perurbări în funcţionarea anumitor piese din apărătură (dispozitive cu
semiconductoare, condensatoare electronice, tuburi, rezistenţe etc.)
- ruperea antenelor, stîlpilor, cablurilor şi sîrmei
- infectarea radioactivă
Exploziile nucleare, producînd ionizarea atmosferei, influienţează
asupra propagării undelor electromagnetice şi pot întrerupe legăturile
radio şi radioreleu astfel:
- în gama 30 hHz-3 MHz, timp de cîteva minute pînă la o oră
- în gama 3-30 MHz, timp de cîteva ore pînă la cîteva zile pe unda
indirectă şi de la cîteva minute pînă la o oră, pe unda directă
- în gama 30-300 MHz, timp de cîteva secunde pînă la un minut.
Impulsul electromagnetic de scurtă durată, care apare în
momentul exploziei nucleare la suprafaţa Pămîntului sau la explozia
aeriană joasă, induce tensiuni periculoase în liniile permanente aeriene
sau din cablu şi în antenele staţiilor radio şi radioreleu,
provocînd străpungerea izolaţiei conductoarelor şi a unor elemente din
aparatura conectată la aceste linii.
Distanţele orientative (în hm) la care tensiunea indusă în
antenele de peste 10m înălţime, în cablurile aerine şi în cele
subterane depăşeşte 10 şi 50 hV sînt arătate în tabelul de mai jos:
Muniţia nucleară cu neutroni folosită pentru nimicirea sau
neutralizarea personalului nepotrejat sau aflat în mijloace blindate are
efecte relativ mici asupra tehnicii de transmisiuni.

Măsurile pentru protecţia transmisiunilor se iau în scopul


menţinerii capacităţii de luptă a trupelor de transmisiuni în vederea
îndeplinirii misiunilor la timp şi în mod orgnizat fără a fi supuse
acţiunilor prin surprindere ale inamicului.
Aceste se referă la:
- observarea permanentă, aeriană şi terestră, a raionului (direcţiei) în
care se acţionează
- executarea neîntreruptă a cercetării de radiaţie, chimice, biologice
în cadrul unităţilor (subunităţilor) de transmisiuni
- înştiinţarea în timp scurt a trupelor de transmisiuni asupra
pericolului atacului aerian. Terestru, naval, cu armele de nimicire în
masă şi despre infectarea radioactivă şi cu substanţe toxice de luptă
- folosirea cu picepere a proprietăţilor naturale de protecţie ale
terenului, mascarea CT şi mijloacelor de transmisiuni;
- dispunerea forţelor şi miijloacelor de transmisiuni în afara obiectivelor
ce ar putea servi ca repere pentru artileria, rachetele şi aviaţia
inamicului şi în special pentru armele de nimicire în masă;
- dispersarea şi mascarea unităţilor (subunităţilor) de transmisiuni;
- schimbarea, la diferite intervale de timp, a raioanelor de dispunere a
unităţilor (subunităţilor), centrelor şi staţiilor de transmisiuni;
19
- efectuarea controlului dozimetric al personalului, armamentului,
tehnicii şi a mijloacelor materiale;
- executarea măsurilor sanitaro-igienice şi profilactice speciale.
Pentru reducerea efectelor exploziilor nucleare asupra legăturii
sînt necesare:
- dublarea lucrului radio în gama undelor scurte cu lucrul în gama
undelor ultrascurte
- organizarea liniilor radioreleu astfel încît antenele staţiilor radioreleu
să nu depăşească, pe cît posibil, înălţimea de 10m;
- îngroparea liniilor din cablu în raioanele care ar putea constitui
obiective pentru loviturile nucleare ale inamicului;
- menţinerea în permanentă stare de funcţionare a dispozitivelor de
protecţie a aparaturii de transmisiuni împotriva tensiunilor înalte.

Influienţa acţiunilor de cercetare ale inamicului asupra


transmisiunilor.
Elementele de cercetare de arme întrunite, de arme şi grupele de
ceretare-diversiune au misiunea să obţină informaţii privind centrele şi
staţiile de transmisiuni, precum şi mijloacele de telecomunicaţii
teritoriale ce se găsesc pe direcţiile de acţiune ale acestora, folosind ca
procedeu observarea executată cu ochiul liber sau cu mijloace
tehnice, inclusiv cu ajutorul televiziunii.
Grupurile de cercetare-diversiune pot acţiona, în adîncimea
dispozitivului de luptă, pentru a distruge centre (staţii) de transmisiuni
şi a nimici personalul care le deserveşte. Cercetarea aeriană
executată de aviaţie şi de sateliţi artificiali ai Pămîntului poate obţine
informaţii prin observare vizuală şi mijloace tehnice (fotografice,
radiolocaţie, televiziune, raze ifraroşii, termice etc.), centrele de
transmisiuni şi de telecomunicaţii teritoriale constituind principale ale
cercetării aeriene inamice.
Măsurile de protecţie împotriva cercetării terestre şi aeriene se
referă la:
- păstrarea secretului asupra organizării şi executării tuturor misiunilor
pe linie de transmisiuni;
- mascarea trupelor şi mijloacelor de transmisiuni;
- asigurarea securităţii raionului de dispunere a centrelor (staţiilor) de
transmisiuni şi a mijloacelor e telecomunicaţii teritoriale descoperirea,
nimicirea sau capturarea elementelor de cercetare-diversiune inamice
pătrunse în locul de dispunere a unităţilor (subunităţilor) de
transmisiuni.
Cercetarea radio şi radioreleu urmăreşte recepţionarea şi analiza
emisiunilor realizate de asemenea mijloace.
Procedeele de bază prin care se obţin informaţii sînt interceptarea
şi goniometrarea.
Protecţia legăturilor radio şi radioreleu împotriva cercetării se
realizează prin măsuri organizatorice, tehnice şi de exploatare.

Principalele măsuri organizatorice sînt:


20
- folosirea limitată (interzicerea temporară) a lucrului mijloacelor
radio în emisie (în special a celor care lucrează în gama undelor
scurte) şi utilizarea în mai mare măsură a altor categorii de mijloace
de transmisiuni
- evitarea folosirii concomitente, pentru aceeaşi nevoie de legătură, a
mijloacelor radio pe unde scurte, pe unde ultrascurte şi a mijloacelor
radioreleu;
- cifrarea sau codificarea întregului trafic ce se realizează prin
mijloace radio (radioreleu) potrivit regulelor în vigoare;
- stabilirea unui număr redus de persoane care pot folosi legătura radio
(radioreleu);
- evitarea şablonismului în dispunerea punctelor de comandă şi în
realizarea legăturilor radio şi radioreleu;
- interzicerea folosirii vechilor caracteristici de lucru radio şi radio releu
pentru asigurarea legăturii în noile raioane, după executarea
regrupărilor;
- evitarea folosirii îndelungate a celoraşi caracteristici de lucru radio
(radioreleu) şi schimbarea lor la intervale scurte şi neregulate de
timp;
- interzicerea transmiterii prin radio (radioreleu) a datelor referitoare la
schimbarea caracteristicilor de lucru;
- folosirea staţiilor radio de bandă laterală unică pentru reţelele
(direcţiile) importante;
- trecerea de la lucru în reţea la lucrul în direcţie şi invers;
- instalarea dispersată a staţiilor radio şi radioreleu, evitîndu-se
dispunerea circulară faţă de punctul de comandă (centrul de
transmisiuni);
- schimbarea frecventă a raioanelor de dispunere a centrelor de
transmsiuni şi staţiilor radio (radioreleu) intermediare;

Principalele măsuri tehnice şi de exploatare sunt:


- cunoaşterea şi aplicarea regulelor de conducere în secret a trupelor
prin mijloace de transmisiuni şi de exploatare la staţii;
- efectuarea lucrului radio fără particularităţi;
- reducerea la maximum a timpului necesar acordării emiţătoarelor,
stabilirii legătirii, reglării căilor şi efectuării convorbirilor de serviciu
folosirea altor categorii de mijloace de transmisiuni pentru confirmarea
audiţiei la verificarea legăturii;
- folosirea antenelor cu efecte directive şi lucrul cu putere minimă, în
funcţie de distanţa dintre corespondenţi şi relieful terenului;
- folosirea ecivalentelor de antenă pentru acordul emiţătoarelor;
- trecerea frecventă de la lucrul în simplex la lucrul duplex şi invers şi
uneori de la un mod de lucru la altul, pe timpul transmiterii unei
comunicări;
- executarea traficului radio respectîndu-se strict toate măsurile
speciale de mascare;
- respectarea disciplinei de transmisiuni.

21
Bruiajul radio şi radioreleu se execută de către inamic numai pe
timpul desfăşurării acţiunilor de luptă, de regulă în momentele
hotărîtoare, cu scopul de a îngreuna lucrul mijloacelor radio şi
radioreleu.
Protecţia legăturii radio şi radioreleu împotriva bruiajului creat de
inamic se realizează prin măsuri organizatorice planificate
concomitent cu stabilirea structurii sistemului de transmisiuni, şi
prin măsuri tehnice şi de exploatare aplicate pe timpul folosirii
nijloacelor radio (radioreleu).
Principalele măsuri organizatorice pentru protecţia legăturii radio
sînt:
- orgnanizarea de reţele (direcţii) radio secrete;
- organizarea legăturii cu acelaşi corespondent, cu staţii radio care
lucrează în game de frecvenţe diferite;
- repartizarea corespunzătoare a frecvenţelor de lucru;
- prevederea şi folosirea la nevoie a căilor de legătură ocolitoare şi
combinate
- folosirea staţiilor radio intermediare şi micşorarea la minimum a
distanţelor dintre acestea;
- alegerea locului de instalare a staţiilor în funcţie de caracteristicile
tehnice ale acestora, îndeosebi pentru cele care lucrează în gama
undelor ultrascurte
- organizarea cercetării de transmisiuni pentru descoperirea şi
distrugerea staţiilor de bruiaj cu o singură întrebuinţare şi luarea
măsurilor pentru distrugerea mijloacelor de bruiaj care acţionează din
dispozititvul inamicului
Principalele măsuri tehnice şi de exploatare pentru protecţia
legăturii radio sînt:
- mărirea puterii staţiei (la aparatura care are acesată posibilitate);
- executarea cu precizie a acordului receptorului pe frecvenţa de lucru,
iar în caz de bruiaj a receptorului sau dezacordului, în funcţie de
situaţie; ajustarea tonului şi volumului semnalului la executarea
recepţiei auditive
- atenuarea semnalului perturbător faţă de cel util prin îngustarea
benzii de trecere a receptorului;
- efectuarea cu prioritate a lucrului în telegrafie auditivă;
- folosirea, la nevoie, a frecvenţelor receptoarlor de serviciu;
- întrebunţarea antenelor cu efect direct şi orientarea corectă a
acestora;
- utilizarea aparaturii care asigură protecţia împotriva bruiajului;
- folosirea aparaturii cu funcţionare rapidă şi executarea recepţiei
auditive simultan cu înregistrare magnetică;
- transmiterea aceleiaşi comunicări pe mai multe frecvenţe (căi) şi în
game diferite şi recepţionarea simultan cu mai multe receptoare;
- folosirea pauzelor din executarea bruiajului pentru transmiterea
comunicărilor proprii;
- antrenarea radiotelegrafiştilor, radiotelefoniştilor şi ofiţerilor din
statele majore în exectarea lucrului radio în condiţii de bruiaj intens;
22
- folosirea frecvenţelor apropiate de frecvenţele de lucru ale
inmaicului;
Principalele măsuri organizatorice pentru protecţia legăturii
radioreleu sînt:
- organizarea liniilor radioreleu astfel încît să se limiteze propagarea
undelor electromagnetice peste teritoriul inamicului;
- evitarea pe cît posibil, a organizării direcţiilor perpendiculare pe linia
frontului;
- crearea căilor de legătură ocolitoare şi realizarea liniilor combinate;
- schimbarea frecventă şi la intervale neregulate de timp a
caracteristicilor de lucru;
- alegerea celor mai adecvate locuri pentru instalarea mijloacelor
radioreleu
- organizarea cercetării de transmisiuni pentru descoperirea şi
distrugerea emiţătoarelor de bruiaj cu o singură întrebuinţare şi luarea
măsurilor pentru distrugerea mijloacelor de bruiaj care acţionează din
dispozitivul inamicului.
Principalele măsuri tehnice şi de exploatare pentru protecţia
legăturii radioreleu sînt:
- instalarea antenelor cu înălţimea corespunzătoare depărtării dintre
corespondenţi şi folosirea puterii minime necesare realizării legăturii;
- mărirea, pe timpul bruiajului, a puterii staţiei prin introducerea
amplificatorului de putere;
- tre cere ade la gama undelor metrice în gama undelor decimetrice
şi invers realizarea lucrului monocanal

8. Regulile şi ordinea de permisiune a efectivului la


expluatarea de sinestătător a mijloacelor de transmisiuni.

Pentru expluatare şi deservirea de sinestătător a mijloacelor de


transmisiuni sunt admise persoanele (militarii) care:
a) au însuşit cursul de instruire şi au susţinut examene referitor la
construcţia, deservirea şi expluatarea mijloacelor de transmisiuni din dotare
fiind apreciaţi cu notele bine şi foarte bine la obiectele principale de studiu şi
suficient la restul obiectelor;
b) au fost instruiţi şi au însuşit regulile tehnicii de securitate, măsurile
antiincendiare şi acordarea primului ajutor medical (colocvium);
c) a fost elaborat ordinul comandantului unităţii la admiterea
expluatării de sinestătător a mijloacelor de transmisiuni studiate cu
înmânarea certificatului de admitere după forma stabilită.

În legătură cu faptul că expluatarea unor mijloace de transmisiuni cere


cerinţe ridicate a sănătăţii personalului de deservire, la sosirea recruţilor în
unitate ei sunt examenaţi de comisia medico-militară. Avînd rezultatul
comisiei ofiţerii apreciază posibilitatea (datele moral-psiholojice şi nivelul de
pregătire) a recruţilor pentru folosirea la specialităţile de transmisiuni. De
obicei acest studiu se efectuează pe parcursul pregătirii tinerilor ostaşi
pentru depunerea Jurământului militar (cursul ostaşului tânăr).

23
După depunerea Jurământului militar se formează grupe de studii,
pentru fiecare specialitate (sau specialităţile apropiate) aparte. Cu aceste
grupe conform Programul de instruire se petrec şedinţe teoretice şi practice,
antrenamente pe parcurs de 1.5 – 3 luni, după care se petrece colocvium şi
ostaşii trec stajiunea la mijloacele de transmisiuni studiate (1 – 1.5 luni). De
obicei cu transmioniştii stajiunea se petrece a centrul de transmisiuni
staţionar. Aceşti militari de asemenea participă la deservirea tehnicii (zilele
de parc) pentru expluatarea căreia sunt destinaţi în componenţa echipajelor
şi la contanamente în caz de alarmare. Cu şoferii după cursul de studiu se
petrec marşul de zi – 100km şi marşul de noapte – 500km.
După stajiune la ordinul comandantului unităţii este numită comisia de
examinare. Ostaţii care au însuşit cursul de pregătire bine şi foarte bine sunt
admişi la expluatarea de sinestătător a mijloacelor de transmisiuni prin
ordinul comandantului, lor li se înmână certificatul de admitere şi gradul de
clasificare 3. Ostaşii care n-au însuşit (au însuşit slab) programul de
pregătire sunt numiţi în posturi, la care cerinţele de pregătire sunt mai joase,
sau sunt transferaţi în alte (sub)unităţi.

Până la numirea efectivului la primul serviciu de sinestătător se


petrece pregătirea lui, care include:
- perioada de instruire iniţială – după programa pregătirii de luptă în
componenţa subunităţilor (în unele cazuri in componenţa schimbului de
serviciu) durata şi conţinutul fiind determinată de şeful centrului de
transmisiuni în dependenţa de pregătirea specială a militarilor, lucrătorilor şi
funcţionarilor.
După finalizarea perioadei de instruire iniţială se petrece accesul
efectivului pentru lucrul de sinestătător cu tehnica transmisiunii, sisteme
automatizate de conducere şi sistem tehnic ingineresc în ordinea
determinată de Regulamentul de exploatare a centrelor de transmisiuni
staţionare.

Stagiunea la centrele de transmisiuni se va petrece în componenţa


schimbului de serviciu după planul şefului centrului de transmisiuni, sub
conducerea şefilor de elemente (grupe) şi sub controlul nemijlocit a
servantului de serviciu. Fiecare stajor se numeşte în componenţa schimbului
de serviciu a posturile combative prin ordinul şefului centrului de
transmisiuni cu indicarea unui servant de serviciu, care supravegează
stagiunea lui. Perioada şi durata de stagiune se stabileşte de Şeful Centrului
de transmisiuni de la 2 săptămîni pînă la 2 luni.

Pe parcursul perioadei de stagiune efectivul centrelor de transmisiuni


este obligat:
- să studieze documentaţia operativ - tehnică în volumul funcţiei deţinute;
- a studia misiunile îndeplinite de centrul transmisiuni (elementele centrului
transmisiuni;
- studierea obligaţiunilor şi antrenarea deprinderilor sigure de îndeplinire a
lor;
- aprofundarea cunoştinţelor la tehnică deservită şi de a căpăta deprinderi
practice la lucru cu aparatura transmisiuni şi asigurare a transmisiunilor;
- ferm de însuşit cerinţele de bază a Regulamentul de exploatare a centrelor
de transmisiuni staţionare, documentaţia pe linia operativ - tehnică,
elaborate la centrele de transmisiuni (elemente).
24
Stagiunea de serviciu pe centrul de transmisiuni se organizează şi se
desfăşoară de către şeful centrului de transmisiunilor, de serviciului pe
elemente a centrului de transmisiuni, de şeful elementului .
Efectivul, care nu a primit accesul de lucru de sinestătător cu tehnica
transmisiunii, sisteme automatizate de conducere şi serviciu tehnic
ingineresc, stagiunea la centrul de transmisiuni în componenţa schimbului de
serviciu nu se permite.
Susţinerea colocviumului pentru accesul de executarea a serviciului de
sinestătător efectivul îl va susţine în prezenţa comisiei numită prin ordinul
şefului centrului de transmisiuni.
Comisia verifică la efectiv cunoaşterea misiunilor şi obligaţiile
servantului de serviciu la punctul combativ, cerinţele prezentului regulament
şi instrucţia persoanei schimbului de serviciu, cerinţele de asigurare a
protecţiei transmisiunilor, informaţiei, regulile tehnice securităţii şi siguranţei
antiincendiare, deprinderile practice la executarea serviciului de
sinestătător, acţiunile în situaţii netitulare şi îndeplinirea normativelor
stabilite pentru asigurarea legăturilor la lucrul cu aparatura (mijloace) de
transmisiuni, trecerea informaţiei de orice gen şi exploatare a utilajului.
Rezultatele colocviului pentru accesul de executare a serviciului de
sinestătător sînt notate în listă. Lista cu note şi concluziile fiecărui membru
cu indicarea postului combativ la care are acces se prezintă la aprobarea
şefului centrului de transmisiuni.
În baza listei aprobate de către şeful centrului de transmisiuni să
elaborează ordin pentru acces a efectivului la executarea serviciului de
sine stătător la postul combativ corespunzător a centrului de transmisiuni.
Modul de acces a lucrătorilor şi funcţionarilor la executarea serviciului de
sinestătător este stabilit de şeful centrului de transmisiuni aplicînd
modalitatea de acces analogic ca la militar , dar se va lua în consideraţie
legea muncii şi concluziei medicale în vigoare .
Pregătirea şi accesul specialistului la executarea serviciului de sine stătător,
la alt post combativ să desfăşoară analogic celor menţionate anterior. În
acest caz termenul de stagiune poate fi redus în comparaţie cu termenul
stabilit pentru persoanele care iniţial au sosit la respectivul postul
combativ.

9 Principiile de organizare a legăturii radio. Regulile de asigurare a convorbirilor


telefonice prin canale radio.

25
În funcţie de situaţia luptei, existenţa mijloacelor radio, tipul lor şi de eşalonul la care se
organizează transmisiunile, legătura radio se organizează prin două procedee: reţea radio,
direcţia radio.
Reţeaua radio este procedeul tehnico-organizatoric prin care legătura se asigură simultan
între trei şi mai mulţi corespondenţi.
Organizarea legăturii radio în reţea prezintă următoarele avantaje:
- un consum mic de staţii radio comparativ cu direcţia radio;
- un consum mic de frecvenţe şi indicative;
- posibilitatea de a executa transmiteri circulare care este recepţionat de toţi subordonaţii din
reţea.
Dezavantajele:
- capacitatea de trafic este mult mai mică (comparativ cu direcţia radio);
- legătura staţiei principale cu corespondenţii se stabileşte mai greu;
- se uşurează cercetarea radio a inamicului.

W W

CIRC-95 TUNEL-47

W W

REGAT-51 CUPRU-03

Direcţia radio este procedeul tehnico-organizatoric prin care legătura între doi
corespondenţi se asigură nemijlocit, cu sau fără staţii intermediare.

W W

BALON-89 AZOT-77

Direcţia radio, de regulă, se organizează pentru asigurarea legăturii cu elemente din


dispozitivul de luptă:
- care au misiuni deosebit de importante, cum sunt: detaşamentul înaintat, desantul aerian etc.;
- în cazul schimbului între doi corespondenţi a informaţiei importante sau cu o durată mare, care
ar influenţa negativ asupra lucrului în reţea;
- pentru majorarea distanţei de legătură prin folosirea antenelor direcţionale sau staţiilor de
retranslare;
- deseori pentru lucrul în regim de secretizare între doi corespondenţi.
Direcţia radio este unul din procedeele principale de organizare a legăturii radio şi
prezintă următoarele avantaje:
- legătura radio se realizează în timp scurt;
- mare stabilitate a legăturii;
- asigură un volum mare de comunicări.
Dezavantajele sunt:

26
- un consum mare de caracteristici de lucru radio (în special frecvenţe)
- sunt implicate un număr mare de mijloace de transmisiuni şi personal.

Legătura radio în FA se realizează după regului unice pentru toate categoriile de forţe
armate.
Aceste reguli se referă la modul de stabilire a legăturii radio, la transmitere (recepţionare)
a comenzilor, semnalelor radio, de efectuare a convorbirilor radio, de cererea şi darea parolei
pentru recunoaşterea între corespondenţi.
Respectarea regulelor de conducere în secret a trupelor este obligatorie atît pentru
personal care deserveşte nemijlocit aparatura radio cît şi pentru ofiţerii care o folosesc personal.
Este interzisă transmiterea în clar prin radio a datelor care constituie secrete de stat sau
secrete militare (astăzi şi comerciale);
- denumirile reale ale marilor unităţi, unităţi, subunităţi, formaţiuni militare;
- gradul, numele şi prenumele persoanelor cu funcţii, inclusiv numele celor de la staţia radio;
- denumirile reale ale localităţilor;
- puncte importante din teren folosite ca repere;
- raioanele de dispunere a trupelor;
- itinerarii de deplasare a trupelor;
- aliniamente de desfăşurare a trupelor pentru luptă;
- ora începerii luptei;
- caracteristicele tehnico-tactice ale tehnicii de luptă din dotare şi principiile lor de funcţionare;
- starea terenului sau a timpului în raionul de dispunere a staţiei radio;
- termenele fixate pentru stabilirea legăturii radio;
- organizarea, dotarea, încadrarea, efectivele marilor unităţi, unităţi, subunităţi;
- alte date din care se poate deduce categoria de forţe armate sau eşalonul căruie îi aparţine staţia
radio, misiunile ce urmeză a fi executate de trupe etc.

Transmiterile în clar sînt permise numai pentru înştiinţarea trupelor, iar pe timpul ducerii
acţiunilor de luptă, pentru conducerea focului şi comunicarea acelor comenzi care nu duc la
divulgarea secretului acţiunilor sau după a căror recepţionare inamicul nu mai poate lua oportun
unele măsuri pentru zădărnicirea acţiunilor proprii. Fiecare comunicare ce se dă la staţia radio
pentru a fi transmisă clar, fără folosirea aparaturi de secretizare, trebuie să poarte menţiunea “Se
transmite în clar” şi semnătura comandantului (şefului de stat major) al marii unităţi (unităţii
subunităţii) care a aprobat acest lucru. Cînd se lucrează cu apărătură care asigură secretul
comunicărilor, ordinele şi rapoartele pot fi transmise în clar, potrivit instrucţiunilor de folosire a
acestei apărături.
La subunităţile mecanizate, de tancuri şi de vînători de munte, lucrul în clar este permis fără
restricţie, cu excepţia transmiterii denumirilor de unităţi (subunităţi), numelui comandanţilor,
funcţiilor şi a reperelor din teren, iar comunicările date la staţii nu trebuie să poarte menţiunea
prevăzută mai sus.
Regulile de stabilire a legăturii radio în fonie, transmiteri şi recepţiei informaţiei.
În reţeaua (direcţia) radio una din staţii este staţia principală, restul staţiilor sunt staţii
subordonate. Staţiile subordonate pot face legătură între ele numai cu aprobarea staţiei
principale.
Până la stabilirea legăturii (apelul corespondentului) este obligatorie reglarea nivelului
semnalului de emisie.
De obicei staţia principală în reţea prima face chemarea staţiilor subordonate, de obicei
conform ordinei staţiilor enumerate în caracteristicile de date radio.
Apelul în reţea prin folosirea indicativelor individuale: Circ-95, Tunel-47, Cupru-03 aici
Regat-51, recepţie.
Răspuns la apel:
- aici Circ-95, recepţie

27
- aici Tunel-47, recepţie
- aici Cupru-03, recepţie
Notă: În cazul când unul din corespondenţi recepţionează un semnal slab (cu bruiaj), răspunde:
- aici Cupru-03, vă aud slab (insuficient, cu bruiaj), recepţie.
Apelul în reţea prin folosirea indicativului circular: aici Marar-32, recepţie.
Răspuns la apel:
- aici Circ-95, recepţie
- aici Tunel-47, recepţie
- aici Cupru-03, recepţie.
Notă: Când legătura este bună poate fi folosită numai o parte a indicativului (textuală – Regat,
Circ, Tunel, Cupru etc. sau numerică – 51, 95, 47, 03 etc.), uneori, îndeosebi în direcţiile radio,
când corespondenţii se cunosc bine după glas, este admis lucrul fără indicative.
Atenţie: În cazul când staţia radio este acţionată la distanţă, abonatul se preîntâmpină: „Vorbiţi
pe canal radio clar”, sau „Vorbiţi pe canal radio cu secretizare limitată”

10. Categoriile semnalelor şi radiogramelor. Regulile şi ordinea de transmitere a


semnalelor şi radiogramelor prin canale radio.
Traficul radio reprezintă transmiterea şi recepţionarea radiogramelor, comenzilor,
ordinelor de luptă, dispoziţiunilor de luptă, convorbirilor şi semnalelor radio.
După conţinutul său traficul radio poate fi: operativ; de serviciu (în România – de
antrenament).
Traficul radio operativ cuprinde transmiterea (recepţionarea) ordinelor, comenzilor,
convorbirilor, radiogramelor şi semnalelor radio referitoare la conducerea trupelor.
Traficul radio de serviciu cuprinde transmiterea (recepţionarea) tuturor datelor referitoare
la stabilirea şi menţionarea legăturii radio.
Traficul radio de serviciu se efectuează cu folosirea tabelelor stabilite şi prin codurile
radio. Traficul radio de serviciu trebuie să fi limitat, laconic, expresiv cu respectarea strictă a
Regulamentului traficului radio.
Radiogramele prezintă un orecare text limitat, care este transmits (recepţionat) prin
canalele radio. Semnalele prezintă o frază scurtă (“Dumbrava neagră”), un cuvânt (“Vultur”), un
grup de cifre (“777” – alarmă chimică), deseori un cuvânt şi câteva cifre. De exemplu: “Stegar-
376”. Semnalele servesc pentru înştiinţarea trupelor asupra diferitelor pericole din partea
inamicului, ca comandă pentru acţiunea trupelor sale, sau raport despre îndeplinirea unor
misiuni.
Legătura radio a unităţilor de IM cu subunităţile subordonate sau de cooperare se
efectuează în regim de fonie clar sau secretizat şi se petrec în mod de schimb de informaţii
(convorbiri). În clar, prin radio este permis să se transmită numai comenzile care se execută
imediat ce au fost date. Aceasta, datorită faptului că, chiar dacă le aude inamicul, nu mai are timp
să ia măsuri. În alte cazuri se folosesc canalele de legătură secretizată, de asemenea în unele
cazuri pot fi folosite tabele de codare a comenzilor (rapoartelor)

Categoriile radiogramelor şi semnalelor radio.


După gradul de importanţă a informaţiei sunt stabilite următoarele grade de urgenţă
pentru radiograme “VĂZDUH” (V), “RAKETA” (RKT), “AVION” (AVN) şi “Simplă”.
Ordinea de transmitere a radiogramelor este următoarea: radiogramele de acelaş grad de
urgenţă se transmit în ordinea primirei lor de către operator, radiogramele cu grad mai mic de
urgenţă decât radiogramele care se află la post se transmit după transmiterea radiogramelor cu
gradul de urgenţă superior. Radiogramele cu gradul superior de urgenţă se transmit imediat cu
întreruperea transmiterii radiogramelor cu grad de urgenţă inferior.
Semnalele pot fi: semnale de luptă (de conducere a trupelor) şi semnale de
înştiinţare. Ele pot avea gradul de urgenţă “Văzduh” (V). Semnalele au prioritate
faţă de radiograme. La primirea concomitentă a semnalului şi radiogramei de
28
acelaş grad de urgenţă, semnalul se transmite în primul rând. Dacă în momentul
transmiterii radiogramei este primit semnalul de aceiaş categorie, semnalul se
transmite după transmiterea radiogramei. Confirmarea despre recepţia semnalului
şi radiogramei în acest caz este recepţionată concomitent (se confirmă receăţia
semnalului şi fără întreruperea recepţia radiogramei).

Procedee de transmitere a radiogramelor şi semnalelor radio.


La terminarea comunicărilor sau semnalelor se pot folosi următoarele procedee:
a) cu confirmare – staţia radio care a recepţionat o comunicare transmite imediat confirmarea
primirii acesteia;
b) fără confirmare - staţia radio care a recepţionat o comunicare nu mai confirmă prin radio,
confirmarea făcându-se prin alte mijloace de legătură;
c) cu colaţionare – confirmarea primirii comunicării se face repetându-se în întregime conţinutul
comunicării respective. Acest procedeu se foloseşte atunci când trebuie să se cunoască dacă
comunicarea a fost recepţionată fără greşeală (pentru toate semnalele) sau când legătura radio
este nesigură din cauzy audibilităţii slabe sau a bruiajului radio.

Transmiterea comenzilor prin radio:


- Circ-95 aici Regat-51, reper 3, tanc, foc, recepţie.
Confirmare:
- aici Circ-95, am înţeles, recepţie.
sau:
- aici Circ-95, am înţeles reper 3, tanc, foc, recepţie.
Transmiterea semnalelor prin radio (3415 Fulger 287):
- Circ-95 Circ-95 aici Regat-51 3415 Fulger 287 3415 Fulger 287 aici Circ-95 recepţie
Confirmare:
- aici Circ-95 3415 Fulger 287 recepţie
Transmiterea radiogramelor în fonie prin radio (Nr. 245 24 cuvinte (grupe)):
- Cupru-03 aici Regat-51, primiţi radiograma, recepţie
Răspuns:
- aici Cupru-03 sunt gata, recepţie.
- aici Regat-51, două sute patruzeci şi cinci, douăzeci şi patru, doisprezece (data), zece
treizeci şi unu (ora), două sute patruzeci şi cinci, separare, Radu, kilogram, Traian (gradul de
urgenţă RKT – raketa), adresa codificată, separare, textul radiogramei, separare, recepţie.
Confirmare:
- aici Cupru-03, am recepţionat două sute patruzeci şi cinci, recepţie

11. Documentele necesare pentru organizarea legăturii radio. Regulile de numire şi alegere
a frecvenţelor de lucru.
Pentru stabilirea legăturii radio, fiecare staţie radio trebuie să dispună de următoarele
documente (la aprecierea şefului care organizeză lucrul mijloacelor radio):
a) caracteristici de lucru radio (radiodannîe);
b) Registrul staţiei radio;
c) Tabelu radistului de serviciu;
d) Tabela Alfa

Caracteristicii de lucru radio (radiodannîe) includ:


- indicativele centrelor de transmisiuni staţionare (denumirea unităţilor militare) care sunt incluse
în reţeaua (direcţia) radio;
- indicativele (pozîvnîe) staţiilor radio reţelei (direcţiei) radio;

29
- frecvenţe de lucru şi de rezervă;
- ora trecerii la frecvenţele de zi şi de noapte;
- chei de codificare a Tabelului radistului de serviciu, Tabelei Alfa (pentru aprecierea
indicativelor idividuali şi circulari), alte tabele care pot fi folosite de către radistul staţiei;
- semnale radio, parole;
- tipul antenei;
- azimutul corespondentului (în caz că sunt folosite antene direcţionale;
- modul de lucru;
- ora stabilirii legăturii;
- alte indicaţii referitor la stabilirea, organizarea şi asigurarea legăturilor radio.
Notă!. În dependenţă de tipul staţiei radio (putere) şi misiune caracteristicele staţiei radio pot
include numai o parte din punctele susnumite.
Fiecare staţie radio are indicativul său individual, în afară de indicativul individual pentru
toate staţiile din reţea se numeşte un indicativ unic – indicativ circular. Indicativul circular se
foloseşte atunci, când trebuie de făcut apel, adresare, de transmis o informaţie pentru toate
staţiile din reţea. Staţiile radio care aparţin (asigură legătură) conducerii Armatei Naţionale pot
avea indicative permanente. Indicativele permanente permit Ministrului Apărării, Şefului
Marelui Stat Major, altor conducători de a întra reţelele, în care staţiile acestor persoane nu-s
incluse.
În fiecare reţea (direcţie) radio se numesc frecvenţele de lucru şi de rezervă. Pentru
staţiile pe unde scurte frecvenţele de lucru şi rezervă includ frecvenţele de zi şi de noapte. În
acest caz obligatoriu în caracteristicele de lucru radio se include ora trecerii de la frecvenţa de zi
la frecvenţa de noapte şi de la frecvenţa de noapte la ferecvenţa de zi: Necesitatea de a stabili
frecvenţe de zi şi de noapte este legată de faptul, că straturile F1 şi F2 a ionosferii, care reflectă
undele radio, îşi schimbă densitate şi distanţa de la pământ în dependenţă de starea zilei şi nopţii.
În afară de frecvenţele de lucru pentru staţiile simplex se numeşte cel puţin o frecvenţă de
rezervă (pentru staţiile duplex – cel puţin o pereche). Pe frecvenţele de rezervă se trece în caz de
bruiaj la comanda staţiei principale (comanda poate fi transmisă pe diferite mijloace de
transmisiuni).
La fiecare staţie radio pe unde scurte, putere mijlocie sau puitere mare oligatoriu trebuie

fie lista frecvenţelor interzise (frecvenţele SOS, salvării, pompierilor, aviaţiei, căii ferate etc.) sau
lista frecvenţelor permise care pot fi folosite ca frecvenţe de rezervă.
Indicativele staţiilor radio şi frecvenţele se schimbă periodic (o dată în zi, în decadă, în
lună, în trimestru, la trecerea de la o situaţie de luptă la alta) în dependenţă de tipul şi puterea
staţiei, misiunea trupelor pe care le deserveşte
Caracteristicile de lucru radio se dau sub semnătură iar la staţiile radio portative şu la
staţiile de pe maşinile de luptă se înscriu pe plăcuţa albă de pe panourile frontale ale acestora.
Registrul staţiei radio este destinat pentru fixarea tuturor acţiunilor operatorului staţiei,
precum şi traficului de informaţie. În Registru ... se fac însemnări despre primirea (predarea)
serviciului, deservirea tehnică, tipul antenei instalate, numărul reţelei (direcţiei) de funcţionare,
frecvenţele instalate, permisiunea emisiei cu indicarea funcţiei şi numelui persoanei, despre toate
convorbirile de serviciu şi operative, semnalele, radiogramele şi comenzile transmise şi
recepţionate, categoria de urgenţă a informaţiei operative, trecerea la frecvenţele de rezervă,
indicativele staţiilor cu care sa stabilit legătura şi calitatea legăturii, despre schimbul raionului de
dislocare, de asemenea despre deconectarea staţiei. Fiecare înscriere trebuie să conţină ora (cu
precizie 1 minut) executării.

Recepţie Înscrieri despre taransmiterea şi recepţia Emisie


Timpul Categorii radiogramelor şi semnalelor. Conţinutul Timpul Categoriile
le
ora min de urgenţă a principal al traficului radio de serviciu. Primirea ora min de urgenţă a

30
Recepţie Înscrieri despre taransmiterea şi recepţia Emisie
radiogramelo şi predarea serviciului radiogramelo
23 februarie a.2003.
14 47 Staţia radio este desfăşurată. Antena-baston
10m.
48 Serviciul şi documentele a primit caporal
Grăunte.
52 Am efectuat deservirea tehnică zilnică .
53 Am deschis serviciul radio în reţeaua Nr.27. Fl
= 3589
15 08 Emisia este permisă conform dispoziţiei
comandantului. 15 16
16 Acord-23, audibilitate-3
Acord-23
42 Proba-76, audibilitate-4
43 Cu aprobarea staţiei principale am trecut în
direcţia Nr.142. Fl=2745(em)/3782(re)
45 Tunica-90, audibilitate-4
45 Dirijarea este predată la PC (punctul de
comandă).
16 23 Dirijarea este preluată de la PC.
24 Tunica-90, audibilitate-4 16 25
25 Serviciul în reţeaua Nr.27. Fl=3589
Acord-23
27 Acord-23, audibilitate-3 17 17
17 17 Bruiaj radio.
Acord-23 20
18 Acord-23, audibilitate-1
Proba-76
20 Proba-76, audibilitate-3 26
26 rct Instalarea antenei dipol la recepţie.
Acord-23
27 Acord-23, audibilitate-1
30 Trecerea pe frecvenţa de rezervă. Fr=1258,5
30 Peatră-45, audibilitate-4 18 55
18 51 nr 583 40
r 583
59 Peatră-45, audibilitate-4

Notă! La staţiile de putere mică Registrul staţiei nu se îndeplineşte.

Tabela radistului de serviciu este destinată pentru codificarea comenzilor (semnalelor)


referitor la stabilirea şi asigurarea legăturii radio, codificarea frecvenţelor, tipul antenei, starea de
funcţionare a staţiei radio, modul de lucru, precum şi în alte scopuri. Ea are un complet de chei:
orizontale şi verticale, care au un termen de 24 ore, de obicei se schimbă la orele 24.00.

Tabela Alfa se foloseşte pentru formarea indicativelor individuali şi circular pentru lucru
staţiilor în fonie sau telegraf auditiv, pentru ce pot fi folosiţi indicativi telegrafici permanenţi
(formaţi din patru simboli – litere şi cifre). De obicei Tabela Alfa se foloseşte pentru staţiile de
putere mijlocie, putere mare care funcţionează în reţelele (direcţiile) radio în care indicativele se
schimbă o dată în zi.

31
La indicarea frecvenţei nu se indică unitatea de măsură (hz, khz, Mhz), mărimea
frecvenţei este dată în khz. De exemplu: „3692” (se dictează „treizeci şi şase, nouăzeci şi doi”)
este frecvenţa 3 Mhz 692khz., „14386.5” („patrusprezece, trei sute optzeci şi şase, virgulă cinci”)
14 Mhz 386khz 500 hz. În convorbirele radio nu se admite 11 – unşpe, 14 – paişpe etc. Cifra 7
întodeauna se citeşte „şepte” dar nu „şapte”, este legat cu faptul că poate fi încurcată cu „şase”.

13. Caracteristicele tactico-tecnice a staţiei radio R-130.


Destinaţie: este destinată pentru asigurarea legăturii bilaterale, de pe loc şi din mişcare,
în reţelele radio pe unde scurte ale marilor unităţi şi unităţi ale Armatei Naţionale. Întră în
componenţa autospecialei de comandament şi stat major R-142N, BTR-50 PUM, R-145BM,
BMP-1kş.
32
Transportabilă, unde scurte, recepţie-emisie, simplex – pentru asigurarea legăturii telefon
radio modulaţie în amplitudine sau modulaţie cu bandă laterală unică, telegrafie auditivă cu
manipulare în amplitudine, cu ajustare automată.
- gama de frecvenţe 1.5-10-99 Mhz; 950 frecfenţe, ecartul 10 khz. Instalarea frecvenţelor
discretă sau lină
- modul de utilizare: recepţie de serviciu, telefonie cu modulare în amplitudine, telefonie
modulaţie cu bandă laterală unică, telegrafie auditivă cu manipulare în amplitudine, telegrafie cu
manipulare în frecvenţă numai la emisie;
- dirijarea: locală şi de la distanţă (de la pultul de dirijare a staţiei, prin intermediul aparatului de
telefon TA-57).
- puterea emiţătorului: 12-40 Wt
- antene: antena-baston h=4m, antena-baston (catarg telescopic) h=10m, fir înclinat, dipol
simetric
- distanţa de legătură: în mişcare până la 50km, la staţionare – 350km.
- sursa de alimentare: reţeaua de bord cu tensiunea 26V.
- intensitatea curentului de consum: la emisie – A, la recepţie – А
- greutatea: 100kg.
- componenţa completului: receptor-emiţătorul, blocul de alimentare, blocul de adaptare al
antenelor (VSU), garnitura microcască, antene, de asemenea pultul de dirijare a staţiei, pultul de
dirijare a comandantului.

14. Caracteristicele tactico-tecnice a staţiei radio R-111.


Transportabilă, de bandă lată, unde ultrascurte, recepţie-emisie, simplex – pentru
asigurarea legăturii telefon radio cu modulaţie în frecvenţă. De obicei întră în componenţa
maşinelor de comandă R-125MT-2, R-142, R-145BM, BMP-1K, BMP-1KŞ şi altele
- diapazonul de frecvenţe 20-52 Mhz; I – 20-36 Mhz, II – 36-52 Mhz
1281 frecfenţe cu pasul 25 Mhz. Are posibilitate de a instala 4 frecvenţe fixe, timpul trecerii de
la frecvenţă la alta 45 sec.
- antenele: antena-baston h=3.4m, antena-baston instalată pe pilon h=11m. + (1.5-3)m., vibrator
voluminos (antena cu diapazon larg – ŞDA) h=3.4m. instalat pe pilon h=18m. (f >= 30Mhz)
- modul de utilizare: recepţie de serviciu, legătură telefon-radio simplex deschis
- dirijarea: locală şi de la distanţă (de la pultul de dirijare a staţiei, de la pultul comandantului şi
prin intermediul aparatului de telefon TA-57). De la pulturi este asigurată legătura simplex,
recepţia semnalelor radio la difuzor, trecerea de la o frecvenţă fixă la alta, legătura internă de
serviciu)
- puterea emiţătorului: la puterea 100% - 75 Wt., 20% - 15Wt., 1% - 1Wt
- distanţa de legătură: în mişcare până la 35km., pe loc până la 60 (80)km.
- sursa de alimentare: reţeaua de bord cu tensiunea 26V.
- intensitatea curentului de consum: la emisie – 9.6А, la recepţie – 3.0А
- greutatea: 100kg.
- componenţa completului: receptor-emiţătorul, bloc de concordanţă cu antena (SAU), blocul de
alimentare, garnitura de telefon, antene, cabluri de conexiune, de asemenea pot întra pultul de
dirijare a staţiei, pultul de dirijare a comandantului.

15. Caracteristicele tactico-tecnice a staţiei radio R-123M


Destinaţie: este destinată pentru asigurarea legăturii în reţele radio ale unităţile şi
subunităţile Armatei Naţionale. Este montată de obicei pe maşinile blindate, întră în componenţa
autospecialei de comandament şi stat major R-142N, BTR-50 PUM, R-145BM, BMP-1kş ş.a..
Transportabilă, de bandă largă, pe unde ultrascurte, recepţie-emisie, simplex – pentru
asigurarea legăturii telefon radio cu modulaţie în frecvenţă, are un mecanizma de stabilirea
frecvenţei care permite fixarea şi acordarea din timp pe 4 frecvenţe din gama de lucru. Trecerea

33
de pe o frecvenţă pregătită din timp pe altă frecvenţă fixată din timp se efectuiează cu ajutorul
mecanizmului automat, printr-o simplă comutare.
- gama de frecvenţe 20-51.5 Mhz; I – 20-35.75 Mhz, II – 35.75-51.5 Mhz
1261 frecfenţe cu pasul 25 Mhz.
- antenele: antena-baston h = 1-4m.
- modul de lucru: recepţie de serviciu, simplex, pentru unele staţii duplex ...... (de la voce)
- puterea emiţătorului: 20 Wt (la contactarea atenuatorului dezgomote puterea scade)
- distanţa de legătură: până la 20km.
- sursa de alimentare: reţeaua de bord cu tensiunea 26V.
- intensitatea curentului de consum: la emisie – 9.6А, la recepţie – 3.0А
- greutatea: 45kg.
- componenţa completului: receptor-emiţătorul, blocul de alimentare, casca cu telefon
(şlemofon), antena.

16. Caracteristicele tactico-tecnice a staţiei radio R-105M


Destinaţia: portativă de emisie-recepţie pe unde ultrascurte, lucrează în fonie în regim
simplex cu modulaţie în frecvenţă. Este destinată pentru asigurarea legăturilor radio în direcţii şi
reţele radio ale batalionului cu companiile, uneori cu brigada, de asemenea ca staţie de bord
pentru maşinile (automobilele) speciale şi de transport. Poate fi folosită în regim de retranslare.
Gama de frecvenţe: 36 – 46.1 Mhz ecartul - 25khz, are 405 frecvenţe
Modul de lucru:
- telefonie simplex,
- acţionarea la distanţă se relizează cu un telefon TA-57 prin cablu P-274 (P-275) lung de cel
mult 500m,
- retranslaţie normală în regim de telefonie simplex cu folosirea a două staţii intermediare şi
comanda de la oricare din acestea;
- asigură transmiterea şi recepţionarea apelului cu frecvenţa de 1000hz.
Bataia şi antenele staţiei:
- până la 6km din mers cu antena baston flexibilă de 1.5m;
- până la 6km cu antena de bord de pe maşină;
- până la 8km din mers sau de pe loc cu antenă baston combinată de 2.7m;
- până la 15km din staţionare cu antena filară 40m (antenna beguşcei volnî) ridicată la 1m.
deasupra pământului şi orientată spre corespondent.
Alimentarea staţiei: baterie de acumulatoare 4KN-14, 2KNP-20; Consum: Ie = 2A, Ir = 0.8A.
Puterea staţiei: 1Wt.
Greutatea 14kg.

Părţile componente şi descrierea lor.


În lotul staţiei radio întră:
- emiţător-receptorul;
- 4 acumulatoare KN-14;
- geanta radiotelefonistului;
- antena baston flexibilă (AB-1.5);
- curele pentru transport samarizat;
- contrgreutate cu trei fire;
- garnitură cască-microtelefon;
- antenă filară 40m.;
- 6 secţiuni (câte 20cm.) pentru antena combinată;
- şurubelniţe, cheie tubulară pentru acumulatoare, lampă portativă.
Descrierea blocului emisie-recepţie.
Pe panoul frontal al blocului emisie-recepţie se află următoarele elemente:
- instrumentul indicator care indică tensiunea acumulatoarelor sau puterea curentului de emisie;

34
- comutatorul basculant poziţia în sus „Tok ant.”, poziţia în jos „Nakal” – conectează
instrumentul indicator în unul din circuitele de măsură numite mai sus;
- ocularul scalei gradate şi butonul pentru fixarea frecvenţei „Ustanovka ciastotî” cu fixator;
- comutatorul modului de lucru cu următoarele poziţii: „Radio”; linie serviciu „Sluj.”; acţionare
la distanţă „Dist.”; recepţie retranslaţie „Pr. retr. Svet”; emisie retranslaţie „Per. retr:”;
- butoanele de acord brut şi fin „Nastroika antennî” – acordarea emiţătorului staţiei cu antena;
- butonul pentru apel „Vîzov”;
- butonul calibratorului şi conectării iluminării cadranului „Kalibrator – Svet”;
- şurupul pentru corecţia frecvenţei „Korrekţia”;
- priza garniturii cască-microtelefon.
Pe partea de deasupra cutiei staţiei se află:
- mânerul pentru transportul staţiei;
- borna cu izolatorul de antenă;
- Borna „Linia” şi borna „Korpus”;
- priza pentru garnitura cască-microtelefon;
- întrerupătorul pentru conectarea staţie.
Lateral cutia staţiei are o priză pentru conectarea lămpii de iluminat.

Pregătirea pentru lucru şi acordul R-105M.


Pentru pregătirea R-105M pentru lucru şi acordul staţiei se execută următoarele
operaţiuni:
- se deschide capacul din spate şi se conectează două baterei de acumulatoare KN-14, respectând
polaritatea;
- se desfăfoară antena ordonată în funcţie de distanţa până la correspondenţi şi se întroduce în
borna „Antenna”;
- se deschide capacul din faţă al staţiei radio;
- se întroduce ştecherul garniturii cască-microtelefon în priza de pe panoul frontal sau în priza de
pe cutie;
- comutatorul modului de lucru se pune în poziţia „Radio”;
- întrerupătorul alimentării de pe cutia staţiei se pune în poziţia „Vkl.”;
- comutatorul basculant „Tok ant. – Nakal” se pune în poziţia „Nakal”. După devierea acului
instrumentului indicator se apreciază tensiunea acumulatoarelor (trebuie să se găsească în
sectorul colorat). Pentru aceasta staţia se trece pe scurt timp la emisie (se apasă clapa
microfonului de pe garnitura cască-microtelefon);
- cu ajutorul pârgiei „Stopor” se deblochează butonul „Ustanovka ciastotî”;
- pentru iluminarea scalei gradate se apasă butonul „Kalibrator – Svet”, iar cu butonul
„Ustanovka ciastotî” se fixează frecvenţa ordonată. (Iluminarea scalei gradate poate fi efectuată
prin punerea comutatorului modului de lucru în poziţia „Pr. retr. Svet”);
- după fixarea frecvenţei cu ajutorul pârgiei „Stopor” se blochează butonul „Ustanovka ciastotî”;
- comutatorul basculant „Tok ant. – Nakal” se pune în poziţia „Tok ant.”;
- se apasă clapa microfonului de pe garnitura cască-microtelefon (staţia se trece l emisie).
Această procedură poate fi efectuată prin punerea comutatorului modului de lucru în poziţia
„Per. retr.”;
- prin rotirea butoanelor de acord fin şi brut se acordă emiţătorul staţiei cu antena după deviaţia
maximă a acului instrumentului indicator, apoi se pronunţă litera „A” care trebuie să se audă în
căşti.
În felul acesta staţia radio este acordată atât pentru lucrul pe recepţie cât şi pentru emisie.

17. Caracteristicele tactico-tecnice a staţiei radio R-158.


Destinaţia: portabilă de emisie-recepţie pe unde ultrascurte, lucrează în fonie în regim
simplex cu modulaţie în frecvenţă. Este destinată pentru asigurarea legăturilor radio în reţelele
companie-pluton. De asemenea poate fi folosită ca staţie de bord pentru automobile.

35
Gama de frecvenţe: 30.0 – 79.975 Mhz, ecartul 25Khz, are 1910 frecvenţe de lucru.
Modul de lucru: fonie cu modulaţie în frecvenţă cu sau fără atenuatorul de zgomot.
Bătaia emiţătorului şi antenele:
a) cu AB-1.2m
- 30-40 Mhz – nu mai puţin 6 km.;
- 40-50 Mhz – nu mai puţin 5 km.;
- 50-80 Mhz – nu mai puţin 4 km.;
b) cu antena înclinată (tip leambda) - nu mai puţin 15 km.;
c) varianta de automobil pe loc:
- 30-49 Mhz – nu mai puţin 3,5 km.;
- 49-80 Mhz – nu mai puţin 2,0 km.;
în mişcare:
- 30-49 Mhz – nu mai puţin 2,0 km.;
- 49-80 Mhz – nu mai puţin 1,5 km.;
Sursa de alimentare: pentru varianta portabilă acumulator 10NKGŢ-1D.
Durata funcţionării de la un complet de acumulatoare nu mai puţin 6 ore la un raport emisie-
recepţie 1:5.
Greutatea: 3,6kg, varianta auto 8.5kg.
Componenţa completului: receptor-emiţătorul, acumulatoarele, antenele, contrgreutatea, curelel
pentru purtare, la una din care este fixat manipulatorul, garnitura cască microtelefon, geanta
radistului. Pentru varianta auto în locul antenei flexibile AB-1.2m, antena auto plus difuzor,
cablu de alimentare de la acumulatorul automobilului, piese de fixare în automobil şi dispozitivul
de siguranţă.

Atenţie:
- durata lucrului neîntrerupt la emisie nu trebuie să depăşească 5 minute;
- este interzisă comutarea frecvenţei de lucru în timpul emisiei staţiei;
- este interzisă încălcarea regimului de descărcare a acumulatorului (mai puţin 10V) şi de
încărcare (cu curent mai înalt de 100mA), deasemenea scurtcircuitul clamelor acumulatorului.
La aprinderea indicatorului despre descărcarea acumulatorului (este montat în corpul
manipulatorului) este necesar de a deconecta staţia şi de a schimba acumulatorul.
- la pornirea atenuatorului de zgomot (PŞ) bătaia emiţătorului scade.

Organele de dirijare.
a) pe panoul staţiei:
- 4 manivele de fixare a frecvenţei (ultima – zeci de kiloherz are patru poziţii 00, 25, 50, 75);
- priza „A” – pentru conectarea antenei şi măsurarea parametrelor staţiei;
- indicatorul puterii „Imşc” indică despre existenţa puterii în antenă;
- priza de control „KN” – pentru măsurarea parametrelor staţiei, conectarea sursei de alimentare
şi difuzorului în variantă auto;
- comutatorul „1 –2” – poziţia „1” – pentru funcţionarea staţiei în variantă auto sau cu antenă
înclinată, poziţia „2” – când se foloseşte antena flexibilă AB-1.2m.;
b) pe manipulator:
- comutatorul conectării staţiei şi atenuatorului de zgomot (poziţiile: „Vîkl.”. „Vkl.” şi „PŞ”);
- butonul „Peredacia” – pentru trecerea staţiei în regim de emisie;
- butonul „Ton” – se foloseşte pentru chemarea corespondentului prin semnal de ton. Pentru
transmiterea semnalului e necesar de a apăsa simultan butoanele „Peredacia” şi „Ton”;
- indicatorul descărcării acumulatorului.

36
18. Caracteristicele tactico-tecnice a staţiei radio PRC-127A.
Staţia radio AN/PRC-127A – staţie portabilă, de emisie-recepţie pe unde ultrascurte, este
destinată pentru asigurarea legăturilor radio în fonie, în regim simplex şi semiduplex în reţelele
radio a companiei, batalion. Se planifică în schimbul R-148, R-158.
- gama de frecvenţe 136-160,9 Mhz;
- numărul canalelor programate – 28;
- modul de lucru FM (modulaţie în frecvenţă);
- puterea emiţătorului 3Wt;
37
- alimentarea: accumulator 10V;
- greutatea: 950gr.

19. Caracteristicele tactico-tecnice a staţiei radio PRC-138.


Staţia radio AN/PRC-138 – staţie portabilă, de emisie-recepţie pe unde scurte şi
ultrascurte, este destinată pentru asigurarea legăturilor radio în fonie, în regim simplex şi
semiduplex în reţelele radio a brigăzilor, Marelui Stat Major. Staţia poate fi folosită ca modem
radio (are 3 modeme, viteza 2400bps., pentru asigurarea transmiterii şi receţiei datelor între
comutatoare (în reţelel de comutatoare). Staţia poate fi programată şi permite teleghidarea prin
computator. Se planifică în schimbul R-130, R-143, R-111, R-123, R-159, R-107, R-105.
- gama de frecvenţe 1.6-60.0 Mhz;
- numărul canalelor programate – 100;
- modul de lucru:
AM (modulaţie în amplitudine;
FM (modulaţie în frecvenţă);
SSB (modulaţie cu bandă laterală unică).
- puterea emiţătorului:
în FM – 1-10Wt;
în AM, SSB – 1-20Wt.
- alimentarea: baterie de accumulatore 2x12V (24V);
- greutatea: 7kg.
Completul staţiei:
- dispozitiv (încorporat) de secretizare a convorbirilor şi informaţiei digitale;
- trei tipuri de modeme, care asigură transmiterea datelor cu viteza 2400bps. (în cazul conectării
staţiei la computator);
- dispozitiv de schimb intermitent a frecvenţei (regim “HOP”), pentru protejarea contra cercetării
(ascultării) inamicului;
- dispozitiv de adaptare pentru alegerea automată a frecvenţei favorabile (în caz de bruiaj) (regim
“ALF”);

20. Caracteristicele tactico-tecnice a comutatorului de companie P-193M.


Comutatorul telefonic (centrala telefonică) de companie P-193M de tip BL (baterie
locală), cu apel de tip magnetic (inductor magnetic) este destinat pentru organizarea centralei
telefonice de companie de capacitate mică.
Capacitatea centralei este de 10 abonaţi şi permite conectarea a 10 linii bifilare cablate cât
şi liniilor telefonice aeriene permanente cu aparate de tip BL. De asemenea pot fi conectate şi
liniile de acţionare de la distanţă a staţiilor radio. Capacitatea centralei poate fi mărită pînă la 20
abonaţi prin cuplarea a două staţii.
În comutator se folosesc butoanele de chemare-interogare, care asigură
interogarea (opros) abonatului, transmiterea apelului şi controlul convorbirilor, fără
folosirea cordonului de apel-interogare.
În comutator se prevede schema locului de lucru cu dispozitivele de apel-convorbire şi
aplificatorul pentru deservirea abonaţilor.
Alimentarea amplificatorului comutatorului – bateria GB-10-U-1.3 cu tensiunea 9+-1.5V
Frecvenţa tensiunii de apel 16 Hz.
Comutatorul are posibilitatea de a uni în grup (circular, legătură de conferenţă) a tuturor
abonaţilor.
Greutatea fără utilajul de conectare – nu mai mult de 13kg, cu utilajul de conectare –
22kg.
Dimensiunile comutatorului 312х175х236; tabloului de conectare (lineinîi şcitoc) –
260х200х84.
Comutatorul asigură recepţia semnalelor de apel prin liniile de legătură cu cablu:

38
- P-275 – 10-12km
- P-274 – 20-25km

Componenţa completului:
- comutatorul;
- garnitura telefonică MT-50;
- cablu de conectare;
- tabloul de conectare;
- cablu de conectare TSKV 10х2.
.
21. Caracteristicele tactico-tecnice a telefonului de companie TA-57.
Aparatul telefonic AT-57 este un aparat telefonic de companie portativ de tip universal şi este
destinat pentru asigurarea legăturii telefonice prin fir în subunităţi şi unităţile AN. AT-57 asigură
lucrul în sistema de alimentare BL, cu transmiterea apelului de la inductor şi de asemenea în
sistema BC. AT-57 asigură dirijarea de la distanţă a staţiilor radio care lucrează în diapazonul
US u UUS şi întreţinerea convorbirilor între ele.
- distanţa legăturii prin cablu de companie: P-275 - 15:20km; P-274 - 30:40km; P-271 -
120:150km
- prin intermediul liniilor permanente aieriene (fir de oţel cu diametru de 3mm) – 150-170km
AT-57 permite mărirea distanţei de recepţie cu 30-35 prin conectarea amplificatorului de
recepţie. Alimentarea AT-57 se efectuiază de la bateria galvanică de tip GB-10-U-1,3 tensiunea
9V+_ 1,5V. Curentul de consumare <6-7 uA. Bateria asigură lucrul aparatului fără schimbarea ei
timp de 3-4 luni. Greutatea aparatului cu bateria este de 2,75 kg.

22. Caracteristicele tactico-tecnice a cablului de companie P-274M (P-275)


Liniile din cablu de companie sunt destinate pentru realizarea legăturilor telefonice sau
telegrafice, pentru acţionarea de la distanţă a staţiilor radio şi radioreleu, pentru realizarea
diferitor racorduri, precum şi pentru distribuirea alimentării în cadrul unor centre de
transmisiuni.
După tipul de materialului folosit, liniile din cablu de companie se împart în:
- linii de cablu uşor de tipul P-274, P-275;
- linii din cablu greu de tipul: P-270, P-271M, P-296;
- linii din cablu special de tipul: VSKP 5x2, TSVK 10x2, TSVK 5x2, TTVK 5x2; VSK-1F-5.
Caracteristicele tactico-tecnice a cablului de companie P-275.
- numărul de conductoare – 2;
- izolamentul – plastic;
- fire cupru/oţel – 1/6;
- diametrul firului – 0,25mm;
- diametrul exterior al cablului – 2,15mm;
- greutatea – 14kg/km;
- rezistenţa la rupere – 65-68kgf.
Cablul de companie P-275 (P-274M) înfăşurat pe derulatorul de mână TK-2 în cantitate
de 500m. Greutatea TK-2 circa 4.5kg.
Derulatorul de mână TK-2 este destinat pentru întinderea şi strângerea cablului şi este
format dintr-un şasiu şi un tambur. Pentru purtarea TK-2 el este înzestrat cu o curea. Pe timpul
desfăşurării cablului, tamburul se decuplează la manivelă, care rămâne la poziţia de repaus.
Desfăşurarea cablului se face purtându-se derulatorul la mână sau la spate. Strângerea
cablului se execută cu derulatorul la piept sau aşezat pe pământ după cuplarea manivelei.
Pentru asigurarea unei legături continue şi de calitate, liniile de cablu de companie trebuie
să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să corespundă caracteristicelor prevăzute;
- să fie protejate şi mascate;

39
- să fie uşor de întreţinut;
- să fie păzite.

23. Acordarea staţiilor radio R-105M (R-158) la frecvenţele indicate şi regimul de lucru
indicate. Insatalarea legăturii cu corespondenţii în fonie. (practic).
1. Conectarea acumulatoarelor – de deschis capacul din spate a staţiei unde se găsesc două
perechi de fire cu semne „+” şi „-„. Fiecare pereche se uneşte la câte un acumulator la clamele
„+” şi „-„ corespunzător folosinduse cheia tubulară.
2. Conectarea antenei, garniturei microcască. Garnitura microcască poate fi conectată precum şi
pe panoul frontal al staţiei, aşa şi pe partea de deasupra a cutiei staţiei. Alături este loc pentru
conectarea antenei.
3. Controlul funcţionării staţiei. De pornit staţia – comutatorul basculant de pe cutia stţii „Vkl. –
Otkl.” de pus în poziţie „Vkl.”. Comutatorul basculant de pe panoul frontal „Tok ant. – Nakal”
de pus în poziţie „Nacal”, acul dispozitivului de măsură trebuie să găsească în sectorul colorat.
La trecerea staţiei la emisie (la apăsarea clapei de vorbire) devierea acului trebuie să mie minimă
şi să nu easă din sectorul colorat. Zgomotul de fond (fâşiitul) în telefoanele garniturii
microcască, care se schimbă ne pronunţat sau recepţionarea posturilor de radio la rotirea
manivelei de instalare a frecvenţei arată la buna funcţionare a staţiei.
4. Fixarea frecvenţei ordonate: se deblocheză scala (pârghia de blocare „Stopor” se trece în
stânga până la limitator), se apasă butonul „Svet” (sau comutatorul modului de lucru se pune în
poziţia „Pr. retr. – Svet”) pentru iluminarea scalei, prin rotirea manivelei „Ustanovka ciastotî” se
fixează frecvenţa ordonată şi apoi se blocheză scala staţiei (pârghia „Stopor” – în dreapta).
386 388 ‫׀‬
╧═╧═╧═╧═╧═╪═╧═╧═╧═╧═╧
Exemplul fixării frecvenţei 38Mhz 700khz
386 388 ‫׀‬
╧═╧═╧═╧═╪═╧═╧═╧═╧═╧═╧
Exemplul fixării frecvenţei 38Mhz 675khz
386 388 ‫׀‬
╧═╧═╧═╧═╧═╧═╪═╧═╧═╧═╧
Exemplul fixării frecvenţei 38Mhz 725khz
5. Acordarea staţiei cu antena: comutatorul basculant de pe panoul frontal „Tok ant. – Nakal” de
pus în poziţie „Tok ant.”, de trecut staţia la emisie (de apăsat clapa de vorbire sau de pus
comutatorul modului de lucru în poziţia „Per. retr”) şi prin rotirea manivelelor de acord brut şi
fin de obţinut o deviere maximă a acului dispozitivului de măsură.
6. Conectarea liniei pentru legătura de serviciu sau acţionare la distanţă. Cablul (P-274, P-275) se
conectează la bornele „Linia” şi „Korpus”. Alt capăt a cablului se conectează la aparatul de
telefon TA-57 sau centrala telefonică P-193M. În caz că după conectare staţia de sine stătător
trece la emisie – se schimbă polaritatea.
Pentru legătura de serviciu între operatorul staţiei şi abonat (TA-57 sau P-193),
comutatorul modului de lucru se trece în poziţia „Sluj.”, apelul se transmite prin apăsarea
butonului „Vîzov” şi se recepţionează prin vibrarea releului de recepţie a apelului.
Pentru acţionarea staţiei la distanţă de la TA-57 sau prin P-193, comutatorul modului de
lucru se trece în poziţia „Dist”.
7. Modul de lucru al staţiei se instaleză prin trecerea comutatorul modului de lucru în poziţia
respectivă:
- „Radio” (radio)– staţia este dirijată de către operator prin garnitura microtelefon;
- „Sluj” (legătură de serviciu) – staţia funcţionează ca un aparat de telefon;
- „Dist.” (acţionare la distanţă) – acţionarea la distanţă (distanţionnoe upravlenie), staţia este
dirijată prin linia telefonică de la TA-57, sau prin P-193;
- „Pr. retr.” şi „Per. retr „ – se foloseşte în cazul când două staţii sunt folosite ca retranslator
manual pentru mărirea distanţei de legătură. În acest caz clamele „Linia” şi „Korpus” a ambelor

40
staţii se unesc între ele. Dirijarea se execută de la una din staţii. Dacă comutatorul modului de
lucru a staţiei de la care se execută dirijarea se pune în poziţia „Pr. retr.” (recepţie), a doua staţie
trece de sinestătător la emisie. Când comutatorul se pune în poziţia „Per. retr.” (emisie), a doua
staţie de sinestătător trece la recepţie.
8.

Datele radio în reţeaua nr. 105

Nr. Componenţa reţelei Idicativul centralei Indicativul Indicativul Frecvenţele de


d/o radio telefonice permanent staţiei radio lucru/rezervă
1. Conducătorul Centru Aparat-55 F1 = 37500
2. Comandantul BIM2 Stejar Circ-95 F2 = 39250
3. Comand. CIM1 Arţar Tunel-47 F3 = 44350
4. Comand. CIM2 Alun-20 F4 = 44650
5. Comand. CIM3 Morar Regat-51
6. Comand. Bat.AM Persic Cupru-03
7. Grupa cercetare Voinic-26
8. Pichetul mobil de cap Balon-89
9. Indicat. circular Acord-27

Paza şi apărarea Centrelor de transmisiuni ale Punctelor de


comandă.

1. Protecţia împotriva armelor de nimicire în masa şi


mijloacelor incendiare.

Protecţia împotriva armelor de nimicire în masă şi mijloacelor


incendiare se organizează în scopul de a feri trupele de transmisiuni de
efectele loviturilor executate de către inamic cu armele de nimicire în

41
masă şi mijloacele incendiare, pentru reducerea pierderilor şi
menţinerea capacităţii de luptă a unităţilor (subunităţilor,
formaţiunilor) de transmisiuni, în vederea asigurării îndeplinirii cu
succes a misiunilor ce le revin.

Protecţia trupelor de transmisiuni împotriva armelor de


nimicire în masă şi mijloacelor incendiare se realizează prin:
— prevenirea despre pericolul atacului nuclear şi chimic;
— asigurarea protecţiei nemijlocite a personalului şi tehnicii de
transmisiuni împotriva armelor de nimicire în masă şi mijloacelor
incendiare;
— determinarea efectelor atacurilor nuclear, chimic şi
biologic executate de inamic şi înştiinţarea trupelor despre
contaminarea radioactivă, chimică şi biologică;
— lichidarea urmărilor atacului cu armele de nimicire în
masă şi mijloacele incendiare;
— asigurarea unităţii (subunităţii, formaţiunii) cu tehnică şi
materiale pentru protecţia împotriva armelor de nimicire în masă şi
mijloacelor incendiare.

Unităţile (subunităţile, formaţiunile) de transmisiuni realizează


măsurile de protecţie cu forţele şi mijloacele proprii, precum şi cu cele
existente în zonă. La necesitate, în folosul lor pot interveni subunităţi
chimice, de geniu şi medicale.

Prevenirea despre pericolul atacului nuclear şi chimic se execută


la ordinul comandantului marii unităţi, în scopul evitării surprinderii
unităţii (subunităţii, formaţiunii) de transmisiuni şi asigurării timpului
necesar pentru luarea măsurilor de protecţie.

Semnalele despre pericolul atacului nuclear şi celui chimic


sînt unice şi se transmit cu prioritate prin toate mijloacele de
transmisiuni în funcţiune. Ele trebuie să fie cunoscute de toţi
comandanţii (şefii), statele majore, şefii de servicii şi militarii care
încadrează mijloacele de transmisiuni.

Protecţia nemijlocită a personalului şi tehnicii de


transmisiuni se realizează prin:
- dispersarea şi mascarea unităţii (subunităţii, formaţiunii) de
transmisiuni;
- folosirea oportună a mijloacelor de protecţie individuală şi
colectivă, a antidoturilor şi substanţelor radioprotectoare;
- folosirea proprietăţilor de protecţie ale terenului, tehnicii
militare, construcţiilor şi altor elemente existente în zonă;
- amenajarea lucrărilor genistice pentru protecţia împotriva
efectelor armelor de nimicire în masă şi mijloacelor incendiare;
- protecţia liniilor de transmisiuni (radio, radioreleu şi cu fir);

42
- asigurarea protecţiei personalului în cazul acţiunii îndelungate
în raioane contaminate;
- folosirea celor mai indicate procedee de trecere prin zonele
(raioanele) contaminate, cu distrugeri, inundaţii şi incendii;
- executarea măsurilor sanitaro-igienice şi profilactice speciale.

Măsurile sanitaro-igienice şi profilactice speciale se realizează


prin:
- respectarea strictă a regulilor de igienă personală; menţinerea
unei stări sanitare corespunzătoare în raioanele de dispunere a
unităţilor (subunităţilor, formaţiunilor) de transmisiuni;
- vaccinarea profilactică a personalului; executarea
decontaminării biologice a amplasamentelor, lenjeriei de corp şi
echipamentului.

Principalele măsuri de protecţie împotriva mijloacelor


incendiare sânt:
- asigurarea subunităţilor cu mijloace de stins incendiul;
- îndepărtarea materialelor uşor inflamabile din apropierea
trupelor, tehnicii de transmisiuni, lucrărilor genistice şi depozitelor;
- folosirea terenului şi executarea lucrărilor genistice cu materiale
greu inflamabile sau protejate prin ignifugare;
- repartizarea judicioasă a forţelor şi mijloacelor necesare stingerii
incendiilor;
- acordarea ajutorului reciproc pentru stingerea (prevenirea)
incendiilor la tehnica de transmisiuni.

Determinarea efectelor atacurilor nuclear, chimic, biologic şi cu


mijloace incendiare în raionul unităţii (subunităţii, formaţiunii) de
transmisiuni se execută de către statul major şi şefii de servicii, pe
baza datelor cercetării de radiaţie, chimice, biologice şi de geniu.
Cercetarea, în folosul trupelor de transmisiuni, în raioane
contaminate, cu distrugeri, incendiate sau inundate se execută de
militarii instruiţi în a doua specialitate ca cercetaşi; misiunile mai
complexe se execută de către subunităţi specializate ale marii unităţi
(unităţii), iar cercetarea biologică, de către serviciul medical.
Înştiinţarea despre contaminarea radioactivă, chimică şi
biologică se organizează de statul major al unităţii (formaţiunii), pe
baza dispoziţiunii şefului transmisiunilor şi a ordinului comandantului
unităţii (formaţiunii), acordînd atenţie deosebită înştiinţării
subunităţilor de transmisiuni care acţionează izolat.
Controlul contaminării radioactive şi chimice se execută în
scopul de a stabili capacitatea de luptă a unităţii (subunităţii,
formaţiunii) şi măsurile de tratament şi evacuare.
Situaţia iradierii radioactive a personalului se raportează
eşaloanelor superioare zilnic, în cadrul rapoartelor de transmisiuni, iar
în cazul iradierii radioactive, la o singură expunere, cu doze de radiaţii
mai mari de 100 roetgen – imediat.
43
Decontaminarea iniţială se execută de către fiecare militar,
nemijlocit în raionul subunităţii, după dispoziţiunile comandantului
acesteia, folosind mijloacele din înzestrare, de regulă, fără a întrerupe
îndeplinirea misiunii.
Decontaminarea totală se execută numai de către unităţile
(subunităţile, formaţiunile) care au fost supuse contaminării
periculoase, folosind mijloacele de decontaminare din înzestrarea
subunităţilor, prin intervenţia trupelor chimice sau cu ajutorul
mijloacelor şi instalaţiilor speciale din zonă. Decontaminarea totală se
execută, cu aprobarea comandantului eşalonului superior, direct în
raioanele de dispunere sau în punctele de decontaminare.

Siguranţa (paza şi apărarea).


Siguranţa se organizează în scopul prevenirii trupelor de
transmisiuni asupra atacului prin surprindere al inamicului, inclusiv din
partea grupurilor de cercetare-diversiune şi elementelor teroriste. Ea
se realizează prin măsuri de observare, pază, alarmare, folosindu-se
elemente de siguranţă, (observatori, santinele, patrule) constituite cu
forţe din unităţile (subunităţile formaţiunile) de transmisiuni.

Siguranţa centrelor de transmisiuni ale punctelor de comandă se


organizează în cadrul planurilor întocmite pentru paza şi apărarea
punctelor de comandă respective şi prin măsuri suplimentare ale
comandanţilor unităţilor (subunităţilor, formaţiunilor) de transmisiuni.
Siguranţa centrelor de transmisiuni ajutătoare, staţiilor de transmisiuni
independente şi liniilor de transmisiuni se organizează şi se execută
prin sarcina şefilor acestor elemente, conform ordinelor comandanţilor
unităţilor (subunităţilor, formaţiunilor) de transmisiuni.

În anumite situaţii, în raport de misiunile şi importanţa


legăturilor pe care le asigură, pentru întărirea pazei şi apărării unor
centre sau staţii de transmisiuni se pot destina şi militari din alte
unităţi (subunităţi, formaţiuni) de transmisiuni, potrivit aprobării
comandantului marii unităţi (unităţii).

În staţionare, siguranţa centrelor de transmisiuni se realizează


circular, din momentul sosirii acestora în raionul de dispunere. Cînd
siguranţa este organizată şi se execută prin sarcina eşalonului
superior, unitatea (subunitatea, formaţiunea) de transmisiuni ia măsuri
pentru instalarea siguranţei nemijlocite (observatori, posturi de pază şi
patrule) în locurile şi pe direcţiile din care este posibilă infiltrarea în
ascuns a inamicului.

Pe timpul deplasării independente a unităţilor (subunităţilor,


formaţiunilor) de transmisiuni, siguranţa coloanelor se face pe direcţia
de marş, la flancuri şi în spate, iar la fiecare autovehicul se numesc
militari pentru executarea observării terestre şi aeriene. Cînd unitatea
(subunitatea formaţiunea) de transmisiuni se deplasează în coloana
44
unui punct de comandă, se execută măsurile planificate de statul
major al marii unităţi (unităţii) căreia îi aparţine punctul de comandă
respectiv.

O atenţie deosebită trebuie acordată executării siguranţei


elementelor izolate (staţii intermediare, puncte de încercare şi control,
ect.), precum şi liniilor de transmisiuni cu fir.

Măsuri generale de apărare antiaeriană.


Măsurile generale de apărare antiaeriană a centrelor (staţiilor) şi
unităţilor (subunităţilor, formaţiunilor) de transmisiuni au ca scop
descoperirea la timp şi înştiinţarea oportună a personalului despre
apariţia inamicului aerian, limitarea sau evitarea cercetării, şi loviturilor
executate din aer de către acesta, participarea cu armamentul din
dotare la lovirea ţintelor aeriene ale inamicului, care zboară la mica
înălţime, mascarea şi adăpostirea personalului şi tehnicii militare
împotriva cercetării aeriene a inamicului. Aceste măsuri se realizează
în cadrul sistemului general de apărare antiaeriană a trupelor şi se
materializează în fiecare unitate (subunitate, formaţiune) de
transmisiuni.

Pentru prevenirea atacului prin surprindere, în fiecare unitate


(subunitate, formaţiune) de transmisiuni se execută, fără întrerupere,
observarea aeriană, de către, militarii numiţi în acest scop sau de către
militari, care, execută paza, înzestraţi cu mijloace de observare şi
pentru transmiterea semnalelor de alarmare.

Protecţia trupelor de transmisiuni împotriva cercetării şi lovirii


din aer se realizează prin aplicarea măsurilor generale de apărare
antiaeriană şi prin focul subunităţilor.

La darea alarmei, se continuă îndeplinirea misiunilor, iar cu


mijloacele de foc se execută la ordin sau din proprie iniţiativă,
conform planurilor întocmite din timp — trageri asupra ţintelor aeriene
care zboară la mică înălţime.

4. Mascarea.
Mascarea cuprinde un ansamblu de măsuri şi activităţi ce se
organizează şi desfăşoară continuu, în scopul ascunderii dispozitivului
unităţilor (subunităţilor, formaţiunilor) de transmisiuni faţă de toate
categoriile de cercetare ale inamicului, pentru inducerea în eroare a
acestuia şi crearea condiţiilor favorabile îndeplinirii cu succes a
misiunilor ce revin unităţilor şi subunităţilor în orice situaţie, în timp şi
spaţiu, în cadrul mascării, o importanţă deosebită o are mascarea
radioelectronică.

45
Mascarea trebuie executată permanent şi în toate situaţiile;
principalele măsuri de mascare care privesc unităţile (subunităţile,
formaţiunile) de transmisiuni se referă la:
— realizarea în secret a sistemului de transmisiuni, cu folosirea
proprietăţilor naturale de mascare ale terenului, acoperirilor şi
întunericului;
— întrebuinţarea mijloacelor din înzestrare şi a celor din zonă
pentru mascarea personalului, tehnicii şi lucrărilor de amenajare
genistică;
— îngroparea liniilor din cablu de campanie în raioanele
punctelor de comandă (centrelor de transmisiuni) şi mascarea
instalaţiilor de antene;
— limitarea circulaţiei militarilor şi autovehiculelor în raioanele
centrelor de transmisiuni;
— camuflarea luminilor pe timp de întuneric;
— executarea de lucrări false pentru unele staţii şi centre de
transmisiuni, conform planului mascării;
— mascarea radioelectronică.

Când este necesară staţionarea îndelungată în acelaşi raion,


unităţile (subunităţile, formaţiunile) de transmisiuni trebuie să evite
dispunerea în apropierea obiectivelor izolate din teren, care pot fi uşor
reperate şi lovite de inamic.
Mascarea radioelectronică se realizează în scopul de a
îngreuia acţiunile cercetării radioelectronice a inamicului pentru
descoperirea lucrului mijloacelor şi sistemelor radioelectronice proprii
şi cuprinde măsurile organizatorice, tehnice şi de exploatare care
asigură ascunderea locului de dispunere şi a lucrului mijloacelor radio
şi radioreleu.

Principalele măsuri organizatorice sânt:


— organizarea sistemului de transmisiuni astfel încît să nu
demaşte dispozitivul operativ (de luptă) al marii unităţi (unităţii) sau
raioanele de dispunere a punctelor de comandă şi centrelor de
transmisiuni ale acestora;
— respectarea strictă a regulilor de conducere în secret a
trupelor;
— respectarea interdicţiei lucrului în emisie al mijloacelor radio
şi radioreleu în raport de situaţiile în care se desfăşoară activităţile;
— schimbarea frecventă a caracteristicilor de lucru radio şi
radioreleu;
— interzicerea folosirii vechilor caracteristici de lucru pentru
asigurarea legăturii din noi raioane, pe timpul regrupărilor sau la
schimbarea subordonării;
— organizarea de direcţii (reţele) radio (radioreleu) false cu
corespondenţi care au subordonări diferite sau cu staţii dispuse în
raioane false;

46
— schimbarea frecventă a locurilor de dispunere a mijloacelor
radio (radioreleu).

Principalele măsuri tehnice şi de exploatare sânt:


— folosirea staţiilor radio şi radioreleu cu puteri şi antene-
corespunzător distanţei şi reducerea la minimum a timpului de acord a
emiţătoarelor şi de reglare a canalelor;
— executarea traficului fără folosirea indicativelor;
— respectarea strictă a regulilor serviciului de exploatare a
mijloacelor radio (radioreleu);
— executarea comunicărilor în timp scurt şi fără
particularităţi.

5. Lupta radioelectronică.
Lupta radioelectronică cuprinde ansamblul acţiunilor şi măsurilor
executate în mod organizat şi într-o concepţie unitară pentru
asigurarea stabilităţii lucrului mijloacelor radioelectronice ale forţelor
proprii. Lupta radioelectronică, pentru unităţile de transmisiuni,
cuprinde protecţia radioelectronică.

Protecţia radioelectronică reprezintă totalitatea măsurilor care


se iau în scopul îngreuierii cercetării şi bruiajului radioelectronic
executate de către inamic, mascării antiradiolocaţie a dispozitivului şi
acţiunilor de luptă, ascunderii şi dezinformării radioelectronice,
asigurării funcţionării stabile, neîntrerupte şi în deplină siguranţă a
lucrului mijloacelor radioelectronice proprii.
Conducerea luptei radioelectronice se realizează centralizat, pe
baza planului luptei radioelectronice care se întocmeşte de către statul
major al marii unităţi în colaborare cu şefii de armă şi ai grupelor
operative (reprezentanţi).
La îndeplinirea acţiunilor şi măsurilor de luptă radioelectronică,
participă, pe baza acestui plan, forţe şi mijloace aparţinînd unităţilor
(subunităţilor, formaţiunilor) de transmisiuni. Misiunile pe care
urmează să le îndeplinească forţele şi mijloacele de transmisiuni sânt
incluse în planul transmisiunilor şi ele se pot referi la:
- asigurarea legăturilor pentru conducerea şi cooperarea unităţii
(subunităţilor) de luptă radioelectronică;
- realizarea integrală a măsurilor de protecţie radioelectronice
proprii, precum şi pentru asigurarea compatibilităţii electromagnetice.

6. Asigurarea genistică.
Asigurarea genistică cuprinde totalitatea măsurilor şi lucrărilor
genistice ce se execută în scopul creării condiţiilor favorabile realizării
şi exploatării sistemului de transmisiuni, pentru protecţia personalului
şi tehnicii împotriva loviturilor executate de inamic cu armament clasic
sau cu arme de nimicire în masă şi cu mijloace incendiare, pentru
asigurarea secretului dispunerii trupelor şi executării manevrelor de
forţe şi mijloace.
47
Asigurarea genistică se organizează de statul major ai unităţii
(subunităţii, formaţiunii) de transmisiuni, pe baza hotărîrii
comandantului şi a dispoziţiunilor eşalonului superior.

Asigurarea genistică a trupelor de transmisiuni cuprinde:


- amenajarea genistică şi mascarea raioanelor de dispunere a unităţii
(subunităţii, formaţiunii) şi elementelor sistemului de transmisiuni;
- executarea de baraje pentru siguranţa nemijlocită a elementelor care
acţionează izolat (centre de transmisiuni ajutătoare, staţii
intermediare, puncte de încercare şi control etc.);
- amenajarea şi întreţinerea drumurilor de acces în raioanele centrelor
de transmisiuni;
- determinarea şi amenajarea punctelor de aprovizionare cu apă;
- executarea lucrărilor genistice pentru înlăturarea urmărilor loviturilor
inamicului cu arme de nimicire în masă şi mijloace incendiare;
- aprovizionarea trupelor de transmisiuni cu materiale şi tehnică de
geniu.

Amploarea lucrărilor genistice şi a celor pentru mascarea


centrelor (staţiilor) de transmisiuni se stabileşte în raport de situaţia
operativă (tactică), forţele, mijloacele şi timpul la dispoziţie, folosindu-
se, în primul rînd, proprietăţile naturale de protecţie ale terenului,
lucrările de campanie şi diferite adăposturi naturale existente.

Măsurile de asigurare genistică se execută de trupele de


transmisiuni, iar cele care necesită mijloace specializate, de unităţile
de geniu, independent sau împreună cu unităţile (subunităţile) de
transmisiuni interesate. Pentru executarea în timp scurt a unor lucrări
genistice pot fi solicitate, la necesitate, alte formaţiuni de apărare.
Centrele de transmisiuni folosesc, pentru protecţie, adăposturi
de diferite tipuri. Autospecialele se dispun în adăposturi cu rampe de
acces. Mijloacele de transmisiuni portative se instalează în lucrări
genistice care le pot asigura protecţia împotriva mijloacelor de foc ale
inamicului sau în adăposturile persoanelor ale căror legături le asigură.
Pentru mijloacele de transmisiuni instalate în tranşee sau şanţuri de
comunicaţie se execută adăposturi sub parapet. Unele elemente ale
centrelor de transmisiuni, dispuse în localităţi, folosesc, în limita
posibilităţilor, subsolurile clădirilor din beton sau piatră, evitînduse
locurile supuse dărîmărilor sau incendiilor, pieţele mari şi obiectivele
importante.

7. Asigurarea chimică.
Asigurarea chimică cuprinde totalitatea măsurilor ce se iau în
scopul de a menţine capacitatea de luptă a trupelor de transmisiuni în
condiţiile contaminării radioactive şi cu substanţe toxice de luptă. Ea
se organizează de către statul major al unităţii (subunităţii, formaţiunii)
de transmisiuni, prin şeful serviciului protecţie NBC , pe baza hotărîrii
48
comandantului şi a dispoziţiunii pentru asigurare chimică a eşalonului
superior.

Asigurarea chimică se organizează în toate situaţiile şi


formele operaţiei (luptei) şi cuprinde:
- cercetarea de radiaţie şi chimică şi participarea la cercetarea
biologică, înştiinţarea subunităţilor despre contaminarea radioactivă,
cu substanţe toxice de luptă şi cu agenţi patogeni;
- controlul contaminării radioactive şi cu substanţe toxice de
luptă a personalului, tehnicii, echipamentului şi materialelor;
- decontaminarea trupelor;
- asigurarea unităţilor (subunităţilor, formaţiunilor) de
transmisiuni cu aparatura şi materialele chimice prevăzute în
înzestrarea acestora.

Măsurile de asigurare chimică se execută de trupele de


transmisiuni, iar cele care necesită personal şi mijloace specializate de
subunităţile protecţie NBC.

Staţia radio AN/PRC-138

Destinaţia.
Staţia radio AN/PRC-138 aste o staţie portabilă, de emisie - recepţie pe unde
scurte şi ultrascurte, destinată să asigure legătură radio în fonie , în regim simplex
şi semiduplex, la eşaloanele tactice până la nivelul Marelui Stat Major.
Se planifică ca schimb a staţiilor : R-130; R-143; R-111; R-123; R-159; R-107.

49
Caracteristici tactico-tehnice:
1. Gama frecvenţelor de lucru - 1,6-60 MHz.
2. Numărul canalelor programate - 100
3. Moduri de lucru:
- modulaţie în amplitudine, AM ;
- modulaţie în frecvenţă, FM;
- modulaţie cu bandă laterală unică, SSB.
4. Putere de ieşire:
- în modul de lucru FM - 1-10 W ;
- în alte moduri de lucru - 1-20 W.
5. Completul:
- dispozitiv (încorporat) de secretizare a convorbirilor şi
informaţiei digitale;
- trei tipuri de modeme, care asigură transmisia datelor cu
viteza – 2400 bps., conectînd staţia la computer;
- dispozitiv de schimb intermitent a frecvenţei (regim “HOP”),
care protejează de ascultarea inamicului;
- dispozitiv de adaptare , care asigură alegerea automată a
frecvenţei favorabile (regim “ALF”);
- staţia poate fi programată şi permite teleghidarea prin
computer.
6. Alimentarea staţiei - baterie 24 V , 2 buc.
7. Temperatura de funcţionare : -40C - +70C
8. Greutatea completului - 7 kg.

Staţia radio AN/PRC-117D

Destinaţia.
Staţia radio AN/PRC-117D aste o staţie portabilă, de emisie - recepţie pe unde
ultrascurte, destinată să asigure legătură radio în fonie , în regim simplex şi
semiduplex, la eşaloanele tactice până la nivelul brigadă.
Poate fi instalată pe transportoare şi autospeciale pentru asigurarea legăturii de
pe loc şi din mers.
Se planifică ca schimb a staţiilor : R-159; R-107.

Caracteristici tactico-tehnice:
1. Gama frecvenţelor de lucru :
- 30-90 MHz - VHF (Low);
- 116-174 MHz - VHF (High );
- 225-420 MHZ - UHF
2. Numărul canalelor programate - 8
3. Moduri de lucru:
50
- VHF (Low) – FM , modulaţie în frecvenţă;
- VHF (High) –FM, modulaţie în frecvenţă; AM; modulaţie în
amplitudine;
- UHF - FM, modulaţie în frecvenţă.
4. Putere de ieşire:
- în modul de lucru FM - 1-20 W .
5. Completul:
- dispozitiv (încorporat) de secretizare a convorbirilor şi
informaţiei digitale;
- modem, care asigură transmisia datelor cu viteza – 16 bps.,
conectînd staţia la computer;
- dispozitiv de schimb intermitent a frecvenţei (regim “HOP”),
care protejează de ascultarea inamicului;
- dispozitiv de explorare-control asupra frecvenţei.
6. Alimentarea staţiei - baterie 12 V , 1 buc.
7. Temperatura de funcţionare : -40C - +60C
8. Greutatea completului - 7 kg.

Staţia radio AN/PRC-127(A)

Destinaţia.
Staţia radio AN/PRC-127(A) este o staţie portabilă, de emisie - recepţie pe
unde ultrascurte, destinată să asigure legătură radio în fonie , în regim simplex şi
semiduplex, până la nivelul de companie.
Se planifică ca schimb a staţiilor : R-148; R-158.
Caracteristici tactico-tehnice:
1. Gama frecvenţelor de lucru :
- 136-16090 MHz
2. Numărul canalelor programate - 2 8
3. Moduri de lucru:
- FM , modulaţie în frecvenţă;
4. Putere de ieşire: 3 W.
5. Alimentarea staţiei - baterie 10 V , 1 buc.
6. Greutatea completului - 950gr

Staţia radio de putere mică pe unde ultrascurte R-105M.

1. Caracteristicile tactico-tehnice R-105M, destinaţia,


componenţa.

Destinaţia: portativă de emisie-recepţie, pe unde ultrascurte,


lucrează în fonie în regim simplex cu modulaţie în frecvenţă. Este

51
destinată pentru asigurarea legăturilor radio în direcţii şi reţele radio
ale batalionului cu companiile, uneori cu brigada, de asemenea ca
staţie de bord pentru maşinile (automobilele) speciale şi de transport.
Poate fi folosită în regim de retranslare manuală.
Gama de frecvenţe: 36 – 46.1 Mhz ecartul - 25khz, are 405 frecvenţe
Modul de lucru:
- telefonie simplex cu modulaţie în frecvenţă;
- acţionarea la distanţă se relizează cu un telefon TA-57 prin cablu P-
274 (P-275) la distanţa până la 500m;
- retranslare manuală cu folosirea a două staţii şi comanda de la
oricare din acestea;
- asigură transmiterea şi recepţionarea apelului cu frecvenţa de
1000hz.
Bataia şi antenele staţiei:
- până la 6km din mers cu antena baston flexibilă de 1.5m;
- până la 6km cu antena de bord de pe maşină;
- până la 8km din mers sau de pe loc cu antenă baston combinată de
2.7m;
- până la 15km din staţionare cu antena filară 40m (antenna beguşcei
volnî) ridicată la 1m. deasupra pământului şi orientată spre
corespondent.
Alimentarea staţiei: baterie de acumulatoare KN-14 = 2 sau 2KNP-20
= 1; Consum: Ie = 2A, Ir = 0.8A.
Puterea staţiei: 1Wt.
Greutatea: 14kg.

Părţile componente ale R-105M.


În lotul staţiei radio întră:
- emiţător-receptorul;
- curele pentru transport samarizat;
- 4 acumulatoare KN-14 sau 2 2KNP-20;
- geanta radiotelefonistului. În geantă:
- garnitură cască-microtelefon;
- şurubelniţe, cheie tubulară pentru acumulatoare, lampă
portativă.
- antena baston flexibilă (AB-1.5);
- 6 secţiuni (câte 20cm.) pentru antena combinată;
- antenă filară 40m.;
- contrgreutate cu trei fire.

2. Organele de dirijare şi control ale R-105M.

Pe panoul frontal al emiţător-receptorului se află următoarele


elemente:
- instrumentul indicator care indică tensiunea acumulatoarelor sau
puterea curentului de emisie;

52
- comutatorul basculant. Poziţia în sus „Tok ant.”, poziţia în jos „Nakal”
– pentru conectarea instrumentului indicator în circuitul alimentării
antenei (ajustarea antenei) sau măsurarea tensiunii acumulatoarelor;
- ocularul scalei gradate şi manivela pentru fixarea frecvenţei
„Ustanovka ciastotî” cu fixator;
- comutatorul modului de lucru cu următoarele poziţii: „Radio”;
legătură de serviciu „Sluj.”; acţionare la distanţă „Dist.”; recepţie
retranslaţie „Pr. retr. Svet”; emisie retranslaţie „Per. retr:”:
• „Radio” – dirijarea staţiei de la panoul frontal prin garnitura
microcască;

• „Dist.” – acţionarea la distanţă. Dirijarea se efectuează prin


aparatul telefon TA-57, unit la bornele „Linia” şi „Corpus”;
• „Sluj.” – pentru efectuarea legăturii de serviciu între staţie
(radiotelefonist) şi TA-57 (comandant). În acest mod de lucru staţia
funcţionează ca un aparat de telefon. Apelul se recepţionează prin
vibrarea a unui releu încorporat în staţie, iar transmiterea apelului se
efectuează prin apăsarea butonului „Vîzov”;
• „Pr. retr. – Svet” şi „Per. retr.” se folosesc când staţia radio
împreună cu a doua staţie funcţionează în regim de retranslare. Poziţia
„Pr. retr. – Svet” se mai foloseşte pentru iluminarea scalei gradate.
- manivelele de acord brut şi fin „Nastroika antennî” – acordarea
emiţătorului staţiei cu antena;
- butonul „Vîzov” pentru emisia apelului în eter sau la TA-57, unit
pentru acţionarea staţiei la distanţă;

53
- butonul „Kalibrator – Svet” pentru conectării calibratorului şi
iluminării cadranului;
- şurupul pentru corecţia frecvenţei „Korrekţia”;
- priza garniturii cască-microtelefon.
Pe partea de deasupra cutiei staţiei se află:
- mânerul pentru transportul staţiei;
- borna cu izolator pentru instalarea antenei;
- borna „Linia” şi borna „Korpus” pentru conectzarea liniei de acţionare
la distanţă sau pentru unirea a doua staţie în regim de retranslare;
- priza pentru garnitura cască-microtelefon;
- întrerupătorul pentru pornirea staţiei.
Lateral cutia staţiei are o priză pentru conectarea becului de
iluminat.

3. Antenele R-105M.
Antena este destinată pentru transformarea semnalelor de înaltă
frecvenţă în unde electromagnetice şi undelor electromagnetice în
tensiune de înaltă frecvenţă (emiterea şi recepţia energiei undelor
electromagnetice de înaltă frecvenţă).
În completul staţiei radio R-105 întră următoarele tipuri de
antene:
- antena flexibilă baston (sistem Kulicov) înaltă de 1,5m (AB-1.5),
se foloseşte pentru lucrul staţiei din mers (portativă tip raniţă). În acest
caz drept contragreutate serveşte corpul staţiei.
- antena baston combinată - este compusă din antena flexibilă
AB-1.5 şi până la 6 secţiuni prelungitoare câte 20cm. Înălţimea totală a
antenei este până la de 2,7m, cu cu folosirea contragreutăţii formate
din trei fire dispuse radial (fiecare de 1,0m lungime) – pentru lucrul de
pe loc (în staţionare) al staţiei radio.

54
- antena de bord, compusă din antena combinată, suportul
special (consolă) cu amortizor pentru fixarea antenei la bordul maşinei
şi firul de legătură, cu lungimea de 1m – pentru lucrul din mers al

maşinei.
- antenă filară cu efect directiv, lungă de 40m ridicată la
înălţimea de 1m deasupra pămîntului pentru lucrul la distanţe mari din
adăposturi.
- antena fir înclinat compusă din antena filară lungă de 40m,
având capătul de lângă staţia radio ridicat la o înlţime de 5-6m, iar
capătul opus coborând spre corespondent – pentru lucrul la distanţe
mari şi din adăposturi.

4. Instalarea staţiei radio cu diferite antene.


Alegerea tipului antenei trebuie să se facă în funcţie de:
a. Distanţa la care se realizează legătura.
b. Caracterul lucrului (din mers sau de pe loc, în direcţie sau în reţea).
c. Relieful terenului şi condiţiile de instalare.
Din completul staţiei radio fac parte două tipuri de antene:
antene baston (AB-1.5, AB-2.7m, AB auto) şi antenele filară (AF-40) (de
“undă progresivă”) şi rază înclinată (ARÎ-40).
Directivitatea antenelor baston este radială, dar în dependenţă
de amplasarea razelor contrgreutăţii, antena poate primi o directivitate
puţin pronunţată. Directivitatea antenelor filară şi rază înclinată este
pronunţată. De aceia AF-40 şi ARÎ-40 se folosesc în direcţiile radio. Dar
în cazul când corespondenţii sunt dispuşi într-o direcţie sau, aceste
antene pot fi folosite şi în direcţiile radio.

55
În unele cazuri, când legătura este nestabilă cu antenele de tip
baston, pot fi utilizate şi antenele direcţionale, care se orientează în
direcţia staţiei principale.
Antenele direcţionale se folosesc şi în cazurile când staţia radio
lucrează din tranşee, adăposturi blindate, subsolurile clădirilor. Din
adăposturi se poate folosi şi antena baston, care trebuie scoasă din
adăpost şi instalată cu ajutorul unui suport pe un obiect din teren. Ea
se conectează
la staţia radio prin cablu RK-49. Totuşi trebuie să se ţină cont că în
acest caz distanţa de legătură (bătaia emiţătorului) se micşorează.
Casele de lemn, acoperişurile de paie sau ţiplă exercită o
influienţă neinsemnată asupra bătăii legăturii.
În cazul folosirii antenelor baston în interiorul clădirilor, staţia
radio trebuie instlată în etajele de sus (dar nu sub acoperişul de tablă),
în apropierea inundată a dischizăturilor (ferestre şi uşi), îndreptate spre
corespondent.

5. Pregătirea staţiei pentru lucru în fonie.


Pregătirea şi ajustarea R-105M pentru lucru în fonie:
- se deschide capacul din spate şi se conectează două baterei de
acumulatoare KNP-20 (KNP-24) sau patru acumulatoare KN-14,
respectând polaritatea;
- se desfăfoară antena ordonată în funcţie de distanţa până la
corespondenţi şi se întroduce în borna „Antenna”;
- se deschide capacul din faţă al staţiei radio;
- se întroduce ştecherul garniturii cască-microtelefon în priza de pe
panoul frontal sau în priza de pe cutie;
- comutatorul modului de lucru se pune în poziţia „Radio”;
- întrerupătorul alimentării de pe cutia staţiei se pune în poziţia „Vkl.”;
- comutatorul basculant „Tok ant. – Nakal” se pune în poziţia „Nakal”.
După devierea acului instrumentului indicator se apreciază tensiunea
acumulatoarelor (trebuie să se găsească în sectorul colorat). Pentru
aceasta staţia se trece pe scurt timp la emisie (se apasă clapa
microfonului de pe garnitura cască-microtelefon);

56
- cu ajutorul pârghiei „Stopor” se deblochează butonul „Ustanovka
ciastotî”;
- pentru iluminarea scalei gradate se apasă butonul „Kalibrator – Svet”,
iar cu butonul „Ustanovka ciastotî” se fixează frecvenţa ordonată.
(Iluminarea scalei gradate poate fi efectuată prin punerea
comutatorului modului de lucru în poziţia „Pr. retr. Svet”).
57
,
386 388 ‫׀‬
╧═╧═╧═╧═╧═╪═╧═╧═╧═╧═╧
Exemplul fixării frecvenţei 38Mhz 700khz
386 388 ‫׀‬
╧═╧═╧═╧═╪═╧═╧═╧═╧═╧═╧
Exemplul fixării frecvenţei 38Mhz 675khz
386 388 ‫׀‬
╧═╧═╧═╧═╧═╧═╪═╧═╧═╧═╧
Exemplul fixării frecvenţei 38Mhz 725khz

- după fixarea frecvenţei cu ajutorul pârgiei „Stopor” se blochează


butonul „Ustanovka ciastotî”;
- comutatorul basculant „Tok ant. – Nakal” se pune în poziţia „Tok
ant.”;
- se apasă clapa microfonului de pe garnitura cască-microtelefon
(staţia se trece la emisie). Această procedură poate fi efectuată prin
punerea comutatorului modului de lucru în poziţia „Per. retr.”;
- prin rotirea butoanelor de acord fin şi brut se acordă emiţătorul staţiei
cu antena după deviaţia maximă a acului instrumentului indicator, apoi
se
- se pronunţă litera „A” care trebuie să se audă în căşti. În felul acesta
staţia
radio este acordată atât pentru lucrul pe recepţie cât şi pentru emisie.

6. Controlul funcţionării staţiei.


De pornit staţia – comutatorul basculant de pe cutia staţiei „Vkl. –
Otkl.” de pus în poziţie „Vkl.”. Comutatorul basculant de pe panoul
frontal „Tok ant. – Nakal” de pus în poziţie „Nacal”, acul dispozitivului
de măsură trebuie să găsească în sectorul colorat. La trecerea staţiei
la emisie (la apăsarea clapei de vorbire) devierea acului trebuie să mie
minimă şi să nu easă din sectorul colorat.
Zgomotul de fond (fâşiitul) în telefoanele garniturii microcască,
care se schimbă ne pronunţat sau recepţionarea posturilor de radio la
rotirea manivelei de instalare a frecvenţei arată la buna funcţionare a
staţiei.

7. Strângerea staţiei radio R-105.


Primind ordinul de terminare a lucrului şi de strângere a staţiei
radio se ve comunica aceasta corespondentului şi se va efectua
strângerea staţiei radio în ordinea următoare:
- se deconectează alimentarea staţiei radio
- se deschide capacul din spatele staţiei radio. Se scot antena flexibilă
şi contragreutatea şi se pun în compartimentul lor. Dacă s-a lucrat
cu antena filară aceasta se înfăşoară pe suport şi se pune în geanta
radio-telefonistului

58
- se deconectează garnitura cască-microfon şi se pune în geanta
radio telefonistului
- se închid capacele din faţă şi din spate a staţiei radio.
Antena şi garnitura cască-microfon trebuie curăţate mai întâi de praf şi
de murdărie şi apoi aşezate la locul lor.

8. Stabilirea legăturii cu corespondentul.

Stabilirea legăturii cu corespondentul include: desfăşurarea


staţiei, pregătirea pentru lucru, fixarea frecvenţei ordonate (sau
conform datelor radio), ajustarea emiţătorului staţiei (acordaarea cu
antena), apelul corespondentului (răspunsul la apel) conform regulilor
studiate la pregătirea specială.
Modul de lucru al staţiei se instaleză prin trecerea
comutatorul modului de lucru în poziţia respectivă:
- „Radio” (radio)– staţia este dirijată de către operator prin garnitura
microtelefon;
- „Sluj” (legătură de serviciu) – staţia funcţionează ca un aparat de
telefon;
- „Dist.” (acţionare la distanţă) – acţionarea la distanţă (distanţionnoe
upravlenie), staţia este dirijată prin linia telefonică de la TA-57, sau
prin P-193;
- „Pr. retr.” şi „Per. retr „ – se foloseşte în cazul când două staţii sunt
folosite ca retranslator manual pentru mărirea distanţei de legătură. În
acest caz clamele „Linia” şi „Korpus” a ambelor staţii se unesc între
ele. Dirijarea se execută de la una din staţii. Dacă comutatorul modului
de lucru a staţiei de la care se execută dirijarea se pune în poziţia „Pr.
retr.” (recepţie), a doua staţie trece de sinestătător la emisie. Când
comutatorul se pune în poziţia „Per. retr.” (emisie), a doua staţie de
sinestătător trece la recepţie.
Se interzice strict ajustarea staţiei pe frecvenţe ne
indicate în datele radio (excluderea emisiei pe frecvenţele
SOS, salvării, aviaţiei, pompierilor, etc.)

9. Conectarea liniei pentru legătura de serviciu sau acţionare


la distanţă.
Cablul (P-274, P-275) se conectează la bornele „Linia” şi
„Korpus”. Alt capăt a cablului se conectează la aparatul de telefon TA-
57 sau centrala telefonică P-193M. În caz că după conectare staţia de
sine stătător trece la emisie – se schimbă polaritatea.
Pentru legătura de serviciu între operatorul staţiei şi abonat (TA-
57 sau P-193), comutatorul modului de lucru se trece în poziţia „Sluj.”,
apelul se transmite prin apăsarea butonului „Vîzov” şi se recepţionează
prin vibrarea releului de recepţie a apelului.
Pentru acţionarea staţiei la distanţă de la TA-57 sau prin P-193,
comutatorul modului de lucru se trece în poziţia „Dist”.

59
10. Corecţia etalonării scalii gradate.
O precizie destul de mare a stabilităţii etalonării emiţător-
receptorului în condiţiile de exploatare a staţiei radio se obţine prin
întrebuinţarea sistemulu de control şi de corecţie a etalonării după
punctele de corecţie ale calibratorului cu cuarţ, care se face în felul
următor:
Calibratorul cu cuarţ (CC) are frecvenţa proprie egală cu
frecvenţa intermediară de recepţie. Semnalul CC prin capacitatea
montajului acţionează asupra circuitului de amplificare al frecvenţei
intermediare. În acelaş timp una din armonicile CC nF este dată la
întrarea circuitului de amplificare a frecvenţei înalte, se amplifică şi în
etajul de amesticare în rezultatul acţiunării reciproce cu semnalul
heterodinei formează frecvenţa intermediară. Această frecvenţă
intermediară împreună cu frecvenţa CC formează pulsaţii nule care se
aud în casca microtelefon.
Pentru corecţia frecvenţei pe scala staţiei radio se află marcerul
punctului de corecţie. Corecţia (etalonarea) frecvenţei constă în fixarea
scalei vizavi de marcerul de corecţie şi corectarea capacităţii
condensatorului din circuitul oscilant a heterodinei pentru obţinerea
pulsaţiilor nule. Pentru corecţia frecvenţei este necesar de apăsat
butonul “Calibrator Lumină” şi comutatorul basculant a controlului
automat se trece în poziţia “DECONECTAT”.
Întrucît în emiţător–receptorul R-105 este utilizată o schemă
comună de excitare, de aceia etalonarea frecvenţei pentru receptor
rămîne valabilă în acelaşi timp şi pentru emiţător.

Loc. colonel
L. Bubulici

60
CATEDRA MILITARĂ A UNIVERSITĂŢII TEHNICE DIN MOLDOVA

Plan conspect
petrecerei şedinţei cu studenţii UTM la disciplina
„Construcţia mijloacelor de transmisiuni”

Tema 10. Staţiile radio de putere mică pe unde ultrascurte R-105M,


R-159, R-158 (R-148) aflate la dotarea unităţilor şi subunităţilor de
infanterie motorizată.
Şedinţa 4. Destinaţia şi componenţa staţiei radio de putere mică pe
unde ultrascurte R-158 (R-148). Caracteristicile tactico-tehnice
principale.

Scopurile şedinţei:
1. Perfecţionarea cunoştinţelor studenţilor.
2. Formarea deprinderilor practice de expluatare a staţiilor radio.
3. Pregătirea studenţilor pentru îndeplinirea obligaţiunilor comandantului de
grupă.

Detalii oganizatorice:
Durata: 80 min.
Locul de desfăşurare: auditorie.
Forma de organizare: lecţie.
Metode de didactice: explicare, demonstraţie, convorbire.
Asigurarea materială: cretă, tablă, planşete.
Literatura: conspect.
Ordinea desfăşurării şedinţei
Nr Întrebările instructive. T. Metod.
d/o min dida
c.
I Secvenţă întroductivă 7
- Depunerea raportului, verificarea prezenţei studenţilor. vizual,
- Evaluarea cunoştinţelor însuşite anterior . convor-
- Anunţ denumirea temei, şedinţei, scopurile didactice şi bire
fundamentale.
II Secvenţă de instruire 70
1. Caracteristicile tactico-tehnice R-158, 15 expli-
destinaţia, componenţa. care,
30 demon-
2. Destinaţaţia şi componenţa organelor de
strare
dirijare şi control ale R-158. 25
3. Caracteristicile tactico-tehnice R-148,
destinaţia, componenţa.
III Secvenţa finală 3

61
- Răspund la întrebări. expli-
- Dau indicaţii pentru pregătirea desinestătătoare. care
- Fac bilanţul şedinţei.

1. Caracteristicile tactico-tehnice R-158, destinaţia,


componenţa.

Destinaţia: portabilă de emisie-recepţie pe unde ultrascurte,


lucrează în fonie în regim simplex cu modulaţie în frecvenţă. Este
destinată pentru asigurarea legăturilor radio în reţelele companie-
pluton. De asemenea poate fi folosită ca staţie de bord pentru
automobile.
Gama de frecvenţe: 30.0 – 79.975 Mhz, ecartul 25Khz, are 1910
frecvenţe de lucru.
Modul de lucru: fonie cu modulaţie în frecvenţă cu sau fără atenuatorul
de zgomot.
Bătaia emiţătorului şi antenele:
a) cu AB-1.2m
- 30-40 Mhz – nu mai puţin 6 km.;
- 40-50 Mhz – nu mai puţin 5 km.;
- 50-80 Mhz – nu mai puţin 4 km.;
b) cu antena înclinată (tip leambda) - nu mai puţin 15 km.;
c) varianta de automobil pe loc:
- 30-49 Mhz – nu mai puţin 3,5 km.;
- 49-80 Mhz – nu mai puţin 2,0 km.;
în mişcare:
- 30-49 Mhz – nu mai puţin 2,0 km.;
- 49-80 Mhz – nu mai puţin 1,5 km.;
Sursa de alimentare: pentru varianta portabilă acumulator 10NKGŢ-1D.
Durata funcţionării de la un complet de acumulatoare nu mai puţin 6
ore la un raport emisie-recepţie 1:5.
Greutatea: 3,6kg, varianta auto 8.5kg.

Componenţa completului: receptor-emiţătorul, acumulatoarele,


antenele, contrgreutatea, curelel pentru purtare, la una din care este
fixat manipulatorul, garnitura cască microtelefon, geanta radistului.
Pentru varianta auto în locul antenei flexibile AB-1.2m, antena auto
plus difuzor, cablu de alimentare de la acumulatorul automobilului,
piese de fixare în automobil şi dispozitivul de siguranţă.

2. Destinaţaţia şi componenţa organelor de dirijare şi control


ale R-158.

Atenţie:
- durata lucrului neîntrerupt la emisie nu trebuie să depăşească 5
minute;
- este interzisă comutarea frecvenţei de lucru în timpul emisiei staţiei;

62
- este interzisă încălcarea regimului de descărcare a acumulatorului
(mai puţin 10V) şi de încărcare (cu curent mai înalt de 100mA),
deasemenea scurtcircuitul clamelor acumulatorului. La aprinderea
indicatorului despre descărcarea acumulatorului (este montat în corpul
manipulatorului) este necesar de a deconecta staţia şi de a schimba
acumulatorul.
- la pornirea atenuatorului de zgomot (PŞ) bătaia emiţătorului scade.

Organele de dirijare.
a) pe panoul staţiei:
- 4 manivele de fixare a frecvenţei (ultima – zeci de kiloherz are patru
poziţii 00, 25, 50, 75);
- priza „A” – pentru conectarea antenei şi măsurarea parametrelor
staţiei;
- indicatorul puterii „Imşc” indică despre existenţa puterii în antenă;
- priza de control „KN” – pentru măsurarea parametrelor staţiei,
conectarea sursei de alimentare şi difuzorului în variantă auto;
- comutatorul „1 –2” – poziţia „1” – pentru funcţionarea staţiei în
variantă auto sau cu antenă înclinată, poziţia „2” – când se foloseşte
antena flexibilă AB-1.2m.;
b) pe manipulator:
- comutatorul conectării staţiei şi atenuatorului de zgomot (poziţiile:
„Vîkl.”. „Vkl.” şi „PŞ”);
- butonul „Peredacia” – pentru trecerea staţiei în regim de emisie;
- butonul „Ton” – se foloseşte pentru chemarea corespondentului prin
semnal de ton. Pentru transmiterea semnalului e necesar de a apăsa
simultan butoanele „Peredacia” şi „Ton”;
- indicatorul descărcării acumulatorului.

Particularităţile de expluatarea a staţiei radio.


Undele ultrascurte (UUS) se propagă direct (slab ocolesc diferite
obstacole), potz fi absorbite sau reflectate de diferite obiecte din teren,
ce trebuie de luat în consideraţie la asigurarea legăturii radio, în
deosebi la distanţe maxime. Cu cât sunt mai mari dimensiunile
obstacolelor care se găsesc în direcţia de propagare a staţiei, cu atît
mai dificilă devine traseul de propagare a undelor radio. De aceia nu se
recomandă aflarea staţiei în apropierea imediată a obstacolelor locale
care se găsesc în direcţia corespondentului, ca de exemplu: pante
abrupta, terasamente, clădiri din peatră şi beton armat, construcţii
metalice, linii de transport de energie electrică, linii de telecomunicaţii
cu fir şi altele.
Starea solului de asemenea acţionează la calitatea legăturii radio:
solul uscat (nisip, zăpada, suprafaţa lacurilor îngeţate) micşorează
distanţa de legătură în comparare cu solul umed. Ridicarea staţiei de la
nivelul solului considerabil micşorează pierderile energiei
electromagnetice (absorbirea ei de sol), de aceia nu se recomandă
instalarea staţiei la sol.

63
3. Caracteristicile tactico-tehnice R-148, destinaţia,
componenţa.
Destinaţia: portabilă de emisie-recepţie pe unde ultrascurte,
lucrează în fonie în regim simplex cu modulaţie în frecvenţă. Este
destinată pentru asigurarea legăturilor radio în reţelele companiei.
Gama de frecvenţe: 37 – 51.95 Mhz, ecartul - 50khz, are 300 frecvenţe
de lucru.
Modul de lucru: - telefonie simplex,
Bataia şi antenele staţiei: antena baston – 1.5m. până la 6km.
Alimentarea staţiei: 10KKGCi-1D (12,6V), Ie = 0.5A, Ir = 0.04A
Puterea staţiei: 1 Wt.
Greutatea 3 kg.

64
1. Destinaţia şi componenţa staţiei radio de putere mică pe unde
ultrascurte R-123. Caracteristicile tactico-tehnice principale.

Destinaţia: este destinată pentru asigurarea legăturilor în reţelele şi


direcţiile radio ale unităţilor şi subunităţilor Armatei Naţionale. Este montată
de obicei pe maşinile blindate, întră în componenţa autospecialei de
comandament şi stat major (MCSM) R-142n, BTR-50 PUM, R-145BM, BMP-1kş
ş.a..
Caracteristica: transportabilă, de bandă largă, pe unde ultrascurte,
recepţie-emisie, simplex este utilizată pentru asigurarea legăturilor radio în
fonie radio cu modulaţie în frecvenţă, cu posbilitatea pregătirii din timp pe 4
frecvenţe de lucru, cu ajustare automată a amplificatorului de putere şi
dispozitivului de acordare cu antena la trecerea de pe o frecvenţă pe alta.
Trecerea de pe o frecvenţă pregătită din timp (FPT) pe alta se
efectuiează de către mecanizmul FPT automat, printr-o simplă comutare.
Caracteristicele tactico-tehnice:
- gama de frecvenţe: 20-51.5 Mhz; I subgamă – 20-35.75 Mhz, II subgamă
– 35.75-51.5 Mhz. În gama de frecvenţe are 1261 frecfenţe cu pasul 25 kHz;
- modul de lucru: recepţie de serviciu, simplex în fonie cu modulaţie în
frecvenţă, pentru unele staţii semiduplex (trecerea staţiei în emisie se
efectuează sub acţiunea vocii);
- puterea emiţătorului: 20 Wt;
- deviaţia frecvenţei emiţătorului este = 4,5 – 7 kHz;
- sensibilitatea radioreceptorului la relaţia semnal/zgomot =10/1 nu mai
slab de 2,5µV cu atenuatorului de zgomote (AZ) deconectat şi nu mai slab de
4µV cu AZ conectat;
- eroarea sumară a gradaţiei staţiei radio nu depăşeşte +4kHz;
- antenele: antena-baston h = 1 - 4m;
- bătaia emiţătorului:
Cu AB-4 la deplasarea maşinii de luptă cu V = 40km/oră:
- cel puţin 20km cu AZ deconectat şi lipsă de bruiaje radio;
- până la 13km cu AZ conectat.
Cu antena de avarie:
- până la 2 km când ambii corespondenţi lucrează cu antena de avarie;
- până la 5 km când unul din corespondenţi lucrează cu antena de avarie,
iar celălalt cu AB.
Cu AB-4 instalată pe catarg telescopic de h=11 m:
- cu staţia carelucrează cu AB–4 – până la 48km;
- cu staţia care lucrează cu AB-4 instalată pe catarg telescopic 11m – până la
70km;
- sursa de alimentare: reţeaua de bord cu tensiunea 26V sau 12V, în
dependenţă de tipul blocului de alimentare;
- intensitatea curentului de consum: la emisie – 9.6 (20.3)А, la recepţie –
3.0 (10)А;
- greutatea: 45kg.

65
- componenţa completului: blocul receptor-emiţător, blocul de alimentare,
casca cu telefon (şlemofon), antena baston, trusa cu piese de schimb şi
accesorii, cordonul de alimentare, cablu de înaltă frecvenţă, documentaţia
tehnică de exploatare, instalaţia antenei baston.

2. Descrierea panoului frontal al blocului emisie-recepţie.

Pe panoul frontal al blocului emisie-recepţie se deosebesc următoarele


elemente:
1.
-

butonul atenuatorului de zgomote (Шумы);


2. - comutatorul modului de lucru cu următoarele poziţii:
- aparatura terminal (Ок. ап.);
- simplex (симплекс);
- recepţie de serviciu (ДПpием);
3. - butonul fixării frecvenţei (Установка частоты)(deplasarea scalei
gradate);
4. - ferestruica scalei gradate;
5. - tamburul pentru fixarea frecvenţelor fixe;
6. - becul indicator de acord al antenei;
7. - butonul de acord al antenei cu fixator (Настpойка антенны);
8. - patru becuri indicatoare ale frecvenţelor fixe (1, 2, 3, 4);
9. - patru comutatoare basculante ale frecvenţelor fixe, fiecare cu două
poziţii (în sus – subgama I, în jos – subgama II);
10. - instrumentul indicator - pentru controlul tensiunilor de alimentare şi
controlul funcţionării staţiei;
11. - becurile de indicare a subgamelor (I şi II);
12. - butonul de volum (Гpомкость);
66
13. - comutatorul subgamelor şi al frecvenţelor fixe (Фиксиpованные часто-
ты – Плавный диапазон);
14. - întrerupătorul alimentării staţiei radio (Вкл. – Откл.);
15. - priza pentru legătura cu telefonul de bord R-124, a căştii cu telefon sau
pultului radistului, când staţia întră în componenţa MCSM;
16. – priza pentru conectarea blocului de alimentare;
17. - butonul ton-apel (Вызов);
18. - întrerupătorul iluminării scalei gradate (Шкала Вкл. - Откл.);
19. – comutatorul pentru lucru şi pentru controlul tensiunilor de alimentare
(Контpоль). Partea stângă – controlul tensiunilor emiţătorului, partea
dreaptă – a receptorului şi două poziţii: Lucrul 1 şi Lucrul 2 (Pабота 1,
Pабота2);
- capacul fixatorului;

3. Antenele staţiei: rol, compunere şi descriere. Instalarea staţiei


radio cu diferite antene.

R-123M poate folosi antena-baston h = 1 - 4m instalată nemijlocit pe


baza de transport sau pe catarg cu înălţimea 11m, antena de avarie care
reprezintă un conductor liţă, izolat, cu lungimea 3m.
În dependenţă de tipul antenei bătaia emiţătorului poate fi:
Cu AB-4 la deplasarea maşinii de luptă cu V = 40km/oră:
- cel puţin 20km cu AZ deconectat şi lipsă de bruiaje radio;
- până la 13km cu AZ conectat.
Cu antena de avarie:
- până la 2 km când ambii corespondenţi lucrează cu antena de avarie;
- până la 5 km când unul din corespondenţi lucrează cu antena de avarie,
iar celălalt cu AB.
Cu AB-4 instalată pe catarg telescopic de h=11 m:
- cu staţia care lucrează cu AB–4 – până la 48km;
- cu staţia care lucrează cu AB-4 instalată pe catarg telescopic 11m – până la
70km.
Antena baston 4m este compusă din patru secţiuni cu lungimea 1m. În
dependenţă de frecvenţa de lucru pot fi folosite de la una până la 4 secţini.
Pentru frecvenţele joase se folosesc toate secţiunile, cu ridicarea frecvenţei,
numărul secţiunilor se micşorează.
În caz de instalare AB-4 pe catarg, este necesar de folosit
contrgreutate – 3 secţiuni cu lungimea aprocsimativ 1m şi amplasate paralel
sau sub un unghi mic faţă de suprafaţa pământului.

4. Pregătirea staţiei pentru lucru în fonie.


a) Pregătirea staţiei şi controlul funcţionării:
Înainte de a porni staţia trebuie de controlat fixarea camelor (camă-
kulaciok) de fixare a mecanizmului de fixare a frecvenţilor pregătite din timp
(FPT) – poz. 5, fixarea manivelei de ajustare manuală a antenei (poz. 7).
Manivela «Şumî» (zgomot) poz. 1 de rotit în stânga până la opritor, manivela
«Gromcosti» (volum) poz. 12 de rotit în dreapta până la opritor. De conectat
antena şi casca telefonică.
- de instalat regimul de funcţionare de serviciu – comutatorul regimului
de lucru (poz. 2) în poziţia «DPriem» sau “Ok. ap.” dacă staţia este dirijată
de la pultul radistului.

67
- de pornit staţia pentru ce comutatorul basculant poz. 14 de pus în
poziţia în sus (Vkl.);
- de controlat tensiunile de alimentare a staţiei pentru ce comutatorul
„Controli” (poz. 19) de trecut în poziţiile: 1.2V, 6.3V, 150V şi BS (reţeaua de
bord), apoi de trecut staţia la emisie (clapa emisie a comutatorului de piept –
apăsată) de controlat tensiunile emiţătorului: 1.2V, 150V, 250V şi 600V. La
verificarea tensiunilor de alimentare acul instrumentului indicator (poz. 10)
trebuie să devieze în limitele sectorului colorat al scalei.

b) Acordul staţiei pe gamă continuă:


- de efectuat acţiunile arătate în subpunctul a);
- comutatorul (poz. 13) «Plavnîi diapazon – Fiksirovannîe ciastotî» de trecut
în poziţia «Plavnîi diapazon I» sau «Plavnîi diapazon II» în dependenţă de
frecvenţa ordonată;
- de conectat iluminarea scalei (intrerupătorul „Şkala” (poz. 18) de trecut în
poziţia „Vkl.”;
- de fixat frecvenţa ordonată prin rotirea manivelei (poz. 3) «Ustanovca
ciastotî». deplasând scala staţiei (poz. 4) se aduce frecvenţa pe linia de
credinţă a scalei. În căşti trebuie să se audă zgomote sau semnale ale
posturilor radio;
- de deblocat manivela de acord a antenei (poz. 7), staţia se trece pe emisie,
de rotit manivela până când acul instrumentului indicator se va deplasa la
maximum posibil (comutatorul „Controli” – în poziţia „Lucru 1”), iar becul cu
neon îşi va schimba luminozitatea în violet aprins. În timpul rotirii manivelei
de acord se vor găsi câteva puncte în care acul instrumentului indicator va fi
maximă, aşa cum se arată în fig. 2. Trebuie de ales poziţia acordului
maximum.
Când deviaţiile acului instrumentului indicator sânt mici, comutatorul
„Controli” se trece în poziţia „Lucru 2”.
De blocat manivela „Nastroika antennî”;
- se pronuţă litera “A” care trebuie să se audă în căşti (atocontrolul emisiei),
se apasă butonul “ton-apel” poz. 17 şi se ascultă tonul apelului fonic;
- staţia se trece pe recepţie (se eliberează butonul “Emisie” a comutatorului
de piept).

Acordul optim

Unghiul de rotire al manivelei de acord

Fig. 2. Graficul acordului antenei.


c) Acordul staţiei
pe frecvenţe pregătite din timp:
68
- de efectuat acţiunile arătate în subpunctul a);
- se deschide capacul tamburului mecanizmului FPT;
- comutatorul «Plavnîi diapazon – Fiksirovannîe ciastotî» de trecut în poziţia
«Fiksirovannîe ciastotî -1»
- de aşteptat până la oprirea sistemului automat;
- de deblocat cama primei FPT (se roteşte spre stânga şurubul de fixare nr. 1
cu ajutorul cheii speciale);
- de conectat iluminarea scalei (intrerupătorul „Şkala” (poz. 18) de trecut în
poziţia „Vkl.”;
- de fixat frecvenţa ordonată prin rotirea manivelei (poz. 3) «Ustanovca
ciastotî». deplasând scala staţiei (poz. 4) se aduce frecvenţa pe linia de
credinţă a scalei. În căşti trebuie să se audă zgomote sau semnale ale
posturilor radio;
- se trece pe subgama I (poziţia în sus) sau subgama II (poziţia în jos)
comutatorul basculant nr. 1 (poz. 9) al frecvenţei fixe 1, în dependenţă de
frecvenţa ordonată;
- de fixat cama FPT1;
- se deblochează manivela de acord al antenei (poz. 7) prin rotirea spre
stânga, câteva rotaţii a fixatorului butonului de acord;
- staţia se trece pe emisie, se roteşte manivela de acord a antenei până când
acul instrumentului indicator se va deplasa la maximum posibil, iar becul cu
neon îşi va schimba luminozitatea în violet aprins. Se blochează manivela de
acord a antenei;
- se pronuţă litera “A” care trebuie să se audă în căşti (atocontrolul emisiei),
se apasă butonul “ton-apel” şi se ascultă tonul apelului fonic;
- staţia se trece pe recepţie (se eliberează butonul “Emisie” a comutatorului
de piept).
În acelaşi mod se face acordul şi pe poziţiile 2, 3 şi 4 ale frecvenţelor
pregătite din timp.

5. Stabilirea legăturii cu corespondentul.

Pentru stabilirea legăturii cu corespondentul e necesar:


- de primit de la conducător caracteristicii radio (frecvenţele de lucru,
indicativul staţiei şi ale corespondentului);
- de pregătit staţia radio pentru lucru (fixarea frecvenţelor fixe (FPT) sau în
gamă continuă şi de acordat antena pe fiecare din frecvenţele ordonate);
- de stabilit legătura cu corespondentul (-ţii) conform regulilor de stabilire şi
asigurare legăturii radio (pregătirea specială, Tema 3). În cazul când legătura
este bună, apelul corespondentului se poate efectua prin apăsarea butonului
de apel (“Vîzov”);
- oprirea staţiei se efectuează prin punerea întrerupătorului alimentării pe
poziţia “Închis” (“Otkl.”).

6. Controlul funcţionării staţiei radio de la dispozitivele încorporate


şi panoul frontal.

a) Verificarea tensiunilor de alimentare.


Pentru verivicarea tensiunilor de alimentare se fac următoarele
operaţiuni:
- se alimentează staţia radio trecând întrerupătorul “alimentare” în poziţia
“conectat”;
69
- se conectează casca microtelefon;
- se trece comutatorul modului de lucru în poziţia “simplex”;
- butonul atenuatorului de zgomote se roteşte în sens invers acelor de
ceasornic până la refuz, adică până la nivelul maxim de zgomote;
- se conectează întrerupătorul pentru iluminarea scalei;
- se verifică tensiune de alimentare de la bateria de bord trecând
comutatorul pentru controlul tensiunilor pe poziţia “BS” (bortseti), apoi pe
poziţiile 1.2V, 6.3V, 150V, se verifică tensiunile de alimentare ale recepţiei
(poziţiile din dreapta ale comutatorului);
- se pune comutatorul de piept în poziţia emisie şi trecând comutatorul
controlului tensiunilor în poziţiile 600V, 250V, 150V şi 1.2V se verifică
tensiunile de alimentare ale emisiei;
- se pune comutatorul de piept în poziţia recepţieşi se pune comutatorul
controlului tensiunilor în poziţia “Lucru 1”.
La verificarea tensiunilor de alimentare, acul instrumentului indicator
trebuie să se deplaseze în limitele sectorului colorat pe scală. Tensiunile
alimentare ale emisiei se controlează după acordarea circuitului de antenă.

b) Verificarea staţiei în regimul recepţie:


- comutatorul bandă continuă şi al frecvenţelor fixe se trece pe poziţia
„subgama I”;
- butonul de volum se roteşte la maxim în sensul deplasării acelor de
ceasornic;
- se roteşte manivela pentru stabilirea frecvenţei pe toată lungimea benzii şi
se ascultă funcţionarea receptorului pe subgama respectivă. Dacă receptorul
este în bună stare în căşti se va auzi zgomotul caracteristic sau semnalele
eventualelor posturi ce lucrează;
- se roteşte butonul atenuatorului de zgomote în sens invers acelor de
ceasornic, caz în care zgomotele din căşti cresc, iar la rotirea în sensul
deplasării acelor de ceasornic zgomotele în căşti descresc;
- se trece comutatorul subgamelor şi al frecvenţelor fixe pe poziţia „subgama
II” şi se repetă operaţiunile descrise mai sus (pentru subgama I.
Pentru funcţionarea recepţiei în regimul „recepţie de serviciu”,
comutatorul modului de lucru se trece în poziţia „recepţie de serviciu” şi se
execută aceleaşi operaţiuni.

c) Verificarea în regimul de emisie:


- comutatorul modului de lucru se trece în poziţia „simplex”;
- comutatorul bandă continuă şi al frecvenţelor fixe se trece pe poziţia
„subgama I”;
- cu ajutorul manivelei pentru stabilirea frecvenţei se fixează o frecvenţă de
la începutul subgamei I;
- se deblochează manivela de acord al antenei, se trece staţia pe emisie şi se
execută acordul antenei, urmărind obţinerea deviaţiei maxime a acului
instrumentului indicator, după care se blochează manivela de acord;
- se pronuţă litera “A” care trebuie să se audă în căşti (atocontrolul emisiei),
apoi se apasă butonul “ton-apel” şi se ascultă tonul apelului fonic;
- se trece staţia pe recepţie.
Această verificare se execută pe frecvenţe de la începutul, mijlocul şi
sfărşitul subgamelor I şi II.

d) Verificarea etalonării frecvenţei pe recepţie.


70
Pentru uşurarea verificării etalonării frecvenţei pe scala staţiei radio,
anumite frecvenţe (din ambele subgame) sânt însemnate cu următoarele
semne:
- pentru cele din subgama I

- pentru cele din subgama II Pentru


verificarea etalonării
frecvenţei se fac următoarele operaţiuni:
- comutatorul modului de lucru se trece pe poziţia „recepţie de serviciu”;
- comutatorul subgamelor şi al frecvenţelor fixe se trece pe poziţia „subgama
I”;
- rotind manivela pentru stabilirea frecvenţei se aduce la linia de credinţă de
pe scală, gradaţiunea de la începutul benzii însemnată cu unul din semnele
de mai sus;
- se apasă pe butonul „ton-apel” şi se roteşte uşor manivela pentru stabilirea
frecvenţei (în stânga şi în dreapta frecvenţei cu semn) până când în căşti se
obţin bătăile nule, adică ne vom opri cu manivela „stabilirea frecvenţei”
exact în momentul când sântem între cele două fluierături ce apar foarte
apropiate între ele, dar între acestea este o mică zonă de tăcere. Tocmai
aceasta este zona bătăilor nule.
Când etalonarea este precisă, zona bătăilor nule se obţine exact la
suprapunerea semnalului de pe scala cu vizorul.
Deviaţia de frecvenţă a staţiei radio faţă de valoarea normală este
egală cu distanţa de la vizor până la semnul (triunghiul, dreptunghiul) care
corespunde frecvenţei nominale, distanţă care nu trebuie să fie mai mare de
o cincime dintr-o gradaţiune a scalei.
Pentru verificarea etalonării celorlalte frecvenţe cu semn din subgama I
şi a celor din subgama II se va proceda la fel.
Dacă există deviaţie de frecvenţă, trebuie de executat corecţia
etalonării, adică aducerea zonei bătăilor nule exact pe gradaţiunile cu semn
sau în limitele admise de cel mult ±5khz (se schimbă poziţia vizorului).

e) Verificarea sistemului automat:


- se deschide capacul tamburului mecanizmului FPT;
- se verifică şi se strâng (dacă este cazul) şuruburile de fixare 1, 2, 3, şi 4
astfel îcât crestătura acestora să fie pe aceeaşi linie cu şanţul inelar de
culoare roşie de pe tambur. Se închide capacul tamburului;
- se verifică (şi dacă este cazul) se strânge fixatorului manivelei de acord al
antenei rotindu-l în sensul acelor de ceasornic până la refuz;
- comutatorul bandă continuă şi al frecvenţelor fixe se trece succesiv pe
poziţia frecvenţa fixă nr. 1, 2, 3 şi 4. De fiecare dată se aşteaptă oprirea
mecanizmului de stabilire automată a frecvenţei (după o scurtă rotire a
mecanizmului de stabilire automată a frecvenţei acesta se opreşte);
- se trece comutatorul bandă continuă şi al frecvenţelor fixe pe poziţia
subgama I sau II şi se deconectează alimentarea staţiei.

71
Autospeciala de comandament şi stat major R-142N (BTR-50 PUM,
R-145BM, BMP-1kş). Caracteristici tactico-tehnice.

1. Generalităţi despre MCSM


Primele modele de MCSM au apărut în anii 1955-1956. În calitate
de bază transportabilă era folosit automobilul GAZ-69 cu mare
capacitate de trecere, staţiile de bază erau R-104 (US) şi R-105D
(UUS), mai tărziu în calitate de bază de transport s-a folosit
automobilul GAZ-66, iar staţia R-104 a fost înlocuită cu R-130 – MCSM
R-125MT. R-125MT era înzestrată cu aparataj pentru secretizarea
convorbirilor telefonice (T-219). Prima MCSM blindată BTR-50PU (baza
tancul uşor amfibie T-76) a apărut în 1957. Componenţa: R-105D = 2,
R-112, R-113, R-403 = ½ complect, R-311, P-193.

MCSM care astăzi sunt în dotarea Armatei Naţionale se împart în


două grupe:
I grupă – MCSM cu destinaţie generală care se folosesc pentru
asigurarea legăturilor radio în gama de unde scurte (US) şi ultrascurte
(UUS) comandanţilor şi ofiţerilor de stat major a marilor unităţi,
unităţilor şi subunităţilor militare. Din această grupă fac parte:
- BTR – 50 PUM1; - R – 145BM; - R-142N;
- R-144U; - BMP-1K („Potok-1”); - BMP-1KS („Potok-
2”).
II grupă – MCSM specializate care sunt destinate pentru dirijarea cu
mijloacele active de luptă (dirijarea artileriei, lansarea rachetelor,
mijloacele antiaeriene).
În această grupă intră:
- PU – 10; PU – 2 – Mt (conducerea cu rachetele)
- PU – 12; R-849 (R-845) (cond forţelor aeriene)
- M – 146 (con. antiaer.) BRM – 1 K (cercetarea).

Faţă de MCSM sunt înaintate următoarele cerinţe de bază:


a) Către mijlocul de transport a MCSM:
- protecţia blindată a efectivului şi aparaturii;
- capacitatea mare de trecere.
b)Către aparatura MCSM:
- numărul şi tipurile de staţii radio trebuie să asigure necesitatea
legăturilor pentru conducerea subunităţilor şi legăturii cu statul major
superior;
- efectuarea transmisiunilor într-o gamă largă de unde (US, UUS);

72
- organizarea legăturilor secretizate prin canale radio pe US şi UUS;
- asigurarea legăturilor radio în diferite situaţii de luptă din mers şi
la staţionare;
- posibilitatea dirijării staţiilor radio de la oroce loc de lucru a MCSM
şi la distanţă;
- asigurarea locurilor de lucru a comandanţilor cu aparatajul necesar
de comutare pentru efectuarea lucrului în reţelele (direcţiile) radio şi
legătura internă cu componentele punctului de comandă;
- bătaia staţiilor radio trebuie să asigure conducerea trainică cu
trupele.

2. Aspectul exterior al MCSM.


Tendinţa dezvoltării MCSM constă în faptul unificării bazei de
transport a MCSM cu baza de transport a maşinilor de luptă de bază.
Drept bază de transport pentru MCSM serveşte:
- BTR – 50 PUM1 – BTR-50PU pentru care ca bază de transport serveşte
tancul uşor amfibiu T-76;
- R – 145BM – BTR-60 (GAZ-49-07) – unitatea de transport şi de luptă a
subunităţilor de infanterie motorizată;
- BMP-1K şi BMP-1KŞ – BMP-1 – maşina de luptă a subunităţilor de
infanterie motorizată. BMP-1K – MCSM comandantului de regiment,
BMP-1KŞ - MCSM comandantului de divizie. Deosebirea: BMP-1K n-are
R-130;
- R-142N – GAZ-66 – este o modificaţie a MCSM pentru subunităţile
aeropurtate. În subunităţile de infanterie se foloseşte pentru punctele
de comandă logistice şi punctele de comandă, care sunt îndepărtate
de alianimentul de apărare (ofensivă).
MCSM care fac parte din grupa II, în dependenţă de subunităţile şi
armele pe care le deservesc, pot fi amenajate pe bază de transport
blindate sau auto.
Aspectul exterior a MCSM R-142n.
Pe baza de transport GAZ-66 este instalată o cabină cu două
compartimente: din faţă - pentru echipamentul de transmisiuni şi
operatorii radio; din urmă - pentru ofiţerii de stat major. Întrarea în
compartimentul din faţă se efectuează prin uşa laterală din dreapta, în
compartimentul din spate – prin uşa din urmă a cabinei.
În partea din urmă şi de jos a cabinei de ambele părţi sunt două
compartimente mici pentru mijloacele de deservire a automobilului şi
instalaţiei electrice. În partea stângă, în dreptul compartimentului din
faţă, cabina are o uşă prin care se scoate instalaţia electrică din
compartimentul său.
În partea dinainte (parte de sus) este instalată instalaţia de
filtrare şi ventilare (FVU) a cabinei şi încălzitorul pe benzină.
Pe acoperiş este amplasată antena de radiere în zenit, în partea
dinainte a acoperişului două antene baston, ridicarea cărora este
dirijată din cabina şoferului, în partea dreaptă dinainte – instalaţia
pentru ficsarea antenei bason – 10m.

73
Cadrul (rama) automobilului, partea dinainte este prelunjită şi în
faţa capotei motorului este instalat generatorul de captare a forţei de
tip G-290.

3. Caracteristicele tactico-tehnice ale autospecialelor de


comandament şi stat major R-142n.
MCSM R-142n este destinată pentru organizarea şi asigurarea
legăturilor în reţelele şi direcţiile radio a punctelor de comandă în fonie
în clar şi secretizate pe US şi UUS din mers şi la staţonare. MCSM poate
asigura patru canale radio în regim simplex, din ele un canal pe US şi 3
canale pe UUS, sau trei canale – un canal pe US şi un canal pe UUS
simplex, şi un canal pe UUS duplex.
Caracteristicele tactică-tehnice la general sunt apreciate de CTT a
staţiilor radio din componenţa MCSM.
- gama de frecvenţe: 1.5 ÷ 10.99 Mhz (US) şi 20.0 ÷ 52.0 Mhz (UUS);
- regimul de lucru: recepţie de serviciu, telefonie cu modulaţie în
amplitudă, telefonie cu modulaţie în bandă laterală unică, telefonie cu
modulaţie în frecvenţă, telegrafie cu manipulare în amplitudă,
telegrafie cu manipulare în frecvenţă (numai la emisie);
- secretizarea a unui canal în fonie cu grad de secretizare temporar;
- dirijarea:
- locală, de la panoul frontral al staţiilor, sau pultul radistului;
- din compartimentul ofiţerilor de stat major (din spate);
- acţionarea la distanţă (până la 500m) prin aparatul telefon TA-
57.
- raza de legătură: din mers - pe US până la 50 km, pe UUS până la 35
km;
la staţionare - pe US până la 350 km, pe UUS până la 60
km;
- antenele: antena baston h = 4m – 2 buc, antena baston (catarg
telescopic) h = 10m, antena cu radiere în zenit, antena dipol D 2x20.
Pentru R-145BM se mai foloseşte antena vibrator voluminos (antena cu
diapazon larg – ŞDA);
- surasa de alimentare: bateria de acumulatoare cu tensiunea 26V,
instalaţia electrică AB-1-P/30, sursa de curent alternativ monofazic
220V, generatorul de captare a forţei G-290;
- greutatea MCSM cu rezervoarele pline cu benzină şi echipajul din 5
persoane este 10475kg;
- suprafaţa necesară pentru desfăşurarea MCSM cu toate antenele – 40
x 50m;
- starea bună de funcţionare se asigură gama de temperaturi –40 ÷
+50ºC şi umeditatea relativă a aerului până la 98%.

Componente MCSM R-142n.


a) comartimentul din faţă:
- R-111 (UUS) cu blocurile de alimentare – 2 comp.;
- R-123 UUS) cu blocul de alimentare – 1 comp.;

74
- R-130 (US) cu blocul de alimentare şi dispozitivul de frecvenţă înaltă
de acordare cu antena şi blocul de acordare şi simetrare – 1 comp.;
- blocurile DAA ale R-111 cu comutatorul antenelor – 1 comp.;
- T-219 – 1 comp.;
- pultul radistului;
- panoul de distribuire a energiei electrice;
- redresorul curentului alternativ (220V) în curent continuu.
b) compartimentul din spate:
- pultul ofiţerului Nr.1;
- pultul ofiţerului Nr.2;
- magnitofon P-180M;
- difuzor;
- căşti telefonice – 2 buc;
- bateria de acumulatoare alacaline de tip NC;
- masa de lucru pentru ofiţeri.
c) în afara cabinei:
- AB-1-P/30 – comp.;
- G-290;
- instalaţia de filtrare şi ventilare;
- instalaţia de încălzire;
- completul de antene.

Ehipamentl maşinile de comandament şi stat major practic nu se


deosebesc, deosebirea e numai în baza de transport şi echipamentul
legat cu baza de transport. A doua deosebire e în folosirea drept sursă
de alimentare la MCSM pe obiecte blindate a sursei de bord
(acumulatoarelor cu acid) şi lipsa generatorului de captare a forţei. La
MCSM amenajate în blindate acumulatoarele se încarcă de la
generatorul bazei de transport.
De asemenea este o deosebire neesenţială în utilajul destinat
pentru lucrul ofiţerilor de stat major.

4. Rolul şi dispunerea elementelor componente ale


autospecialei de comanda-ment şi stat major R-142N.

Staţia radio R-130 pu unde scurte în cadrul brigăzii IM se


foloseşte pentru asigurarea legăturii în fonie cu modulaţie în bandă
laterală unică în clar şi secretizată în reţelele (direcţiile) radio a
punctelor de comandă superioare. Datorită folosirii antenelor dipol şi
cu radiere în zenit, sataţia practic poate asigura legătura pe întreg
teritoriului Republicii Moldova.
Staţia radio R-123 pu unde ultrascurte în cadrul MCSM se
foloseşte pentru asigurarea legăturii în fonie cu modulaţie în frecvenţă
în reţeaua radio a comandantului brigăzii (batalionului) IM cu
subunităţile subordonate, maşinile de luptă la executarea marşului şi
în timpul ofensivei. R-123 este staţia de bază instalată pe toate
obiectele blindate.

75
Staţiile radio R-111 pu unde ultrascurte (2 complete) în cadrul
brigăzii IM se foloseşte pentru asigurarea legăturii în fonie cu
modulaţie în frecvenţă în clar şi secretizată, una în reţelele (direcţiile)
radio a punctelor de comandă superioare, a doua – în reţeaua
comandantului brigăzii (batalionului) pentru conducerea subunităţilor
subordonate. Uneori a doua staţie poate fi inclusă în reţelele unităţilor
de sprijin sau cooperare. Bătaia emiţătorului până la 60km şi mai mult
permite asigurarea legăturii radio pe un front larg de acţiune.
Toate staţiile radio MCSM funcţionează în regim de lucru simplex,
adică numai în regim de emisie sau numai în regim de recepţie. Dar în
caz de necisitate echipamentul MCSM permite efectuarea regimului
duplex prin folosirea ambelor staţii radio R-111.
Blocurile DAA (САУ) a ambelor staţii R-111 sunt încorporate
împreună cu comutatorul antenelor (ВЧП) într-un singur corp şi
permite funcţionarea ambelor staţii la o singură antenă. Pentru
funcţionarea ambelor staţii la o singură antenă, separarea (raznos)
frecvenţilor trebuie să fie nu mai puţin de 10%.
Pentru acordarea R-130M cu antena de radiere în zenit (ARZ) se
foloseşte blocul de acordare şi simetrare (БСС), care este destinat
pentru acordarea ieşirii nesimetrice a amplificatorului de putere cu
antena simetrică ARZ.
Din mers pentru funcţionarea staţiilor radio se utilizează
următoarele antene: pentru R-130M – antena ARZ, pentru ambele R-
111 – una din antenele baston instalate în partea dinainte a acoperişul
cabinei, pentru R-123 – a doua pe antenă baston instalată pe partea
dinainte a acoperişul cabinei.
La staţionare pot fi utilizate orice antenă din completul MCSM,
numai R-123 rămâne să lucreze la aceiaşi antenă baston.
Aparatajul de secretizare T-219 este destinat pentru secretizarea
a unui canal în fonie format de staţiile radio R-130 sau R-111 cu grad
de secretizare temporar.
Pentru compatibilitatea electromagnetică a staţiilor radio din
componenţa MCSM, frecvenţile de lucru trebuie să fie alese ţinând cont
de “Tabela variantelor frecvenţelor de lucru”, care face parte din
documentaţia MCSM.
Pulturile de dirijare asigură:
- pultul radistului cu două locuri de lucru permite dirijarea a oricărui
staţii radio, inclusiv şi în regim de secretizare, predarea dirijării la
pulturile locurilor de lucru (două) a ofiţărilor de stat major, sau prin
liniile de acţiune la distanţă (două) la locul de lucru a comandantului
(adăpost, cort, etc.) cu utilizarea TA-57 şi P-174. Una din linii de
acţiune la distanţă poate fi folosită pentru legătura internă la punctul
de comandă prin centrala P-193, P-194, etc. Pultul de asemenea
asigură legătura internă a radiotelefoniştilor cu locurile de lucru a
ofiţerilor de stat major şi comandantul automobilului (cabina şoferului).
Indicaţia sonoră şi luminoasă a pultului radistului împreună cu sistemul
de apel permite recepţia şi translarea semnalelor de apel, controlul
funcţionării şi dirijării staţiilor şi aparaturii de secretizare;
76
- pultul Nr. 1 a ofiţerului asigură dirijarea a oricărui staţii radio, inclusiv
şi în regim de secretizare, recepţia şi translarea apelului, legătura
internă între membrii echipajului, legătura de serviciu (internă) cu
elementele punctului de comandă, indicaţia luminoasă a stării de
funcţionare a staţiilor radio;
- pultul Nr. 2 a ofiţerului are aceleaşi posibilităţi ca şi pultul Nr. 1, în
afară de ducerea convorbirilor secretizate;
- pultul comandantului instalat în cabina şoferului asigură dirijarea a
unei din patru staţii radio, inclusiv şi în regim de secretizare, recepţia şi
translarea apelului, legătura internă cu membrii echipajului, inclusiv
legătura circulară cu toţi membrii, indicaţia luminoasă a stării de
funcţionare a staţiilor radio;
- prin liniile de acţionare la distanţă (TA-57) este posibilă legătura cu
radiotelefoniştii, ofiţerii de stat major, dirijarea a oricărei din patru
staţii radio, inclusiv şi prin aparatajul de dirijare;

Sistema de alimentare a MCSM asigură lucrul neîntrerupt a


mijloacelor de transmisiuni cu respectarea condiţiei: durata lucrului în
emisie în proporţie cu durata recepţiei nu trebuie să fie mai mare 1/3
(Te/Tr ≤ 1/3). Pentru alimentarea de bază serveşte bateria de
acumulatoare alcaline (nichel-cadmiu).
În mişcare şi la opriri scurte ca sursă de alimentare serveşte
generatorul G-290 care este pus în mişcare de motorul bazei de.
Constanţa tensiunii la clemele generatorului este asigurată de către
rele-regulatorul RR-361A. Prin filtrul F-5 tensiunea se aplică la panoul
de distribuire.
La staţionare ca sursă de alimentare serveşte agregatul
benzoelectric AB-1-P/30, tensiunea de la care prin panoul de întrare
este aplicată la panoul de distribiure. Alimentarea MCSM poate fi
asigurată şi de la reţeaua curentului alternativ monofazic 220V, 50Hz.
Tensiunea reţelei se aplică prin intermediul panoului de întrare la
redresor, tensiunea redresată 26 V se aplică la panoul de distribiure.
În cazul când alimentarea se efectuează de la alte surse de
energie electrică, bateria de acumulatoare alcaline se conectează în
paralel cu sursele şi funcţionează în regim de tampon (bufer) şi
încărcare. Prin aceasta se asigură tensiunea de alimentare 26V ±10%

5. Reguli de întreţinere şi exploatare a autospecialei de


comandament şi stat major.

Compatibilitatea electromagnetică.
În timpul lucrului staţiilor radio pot apărea bruiaje reciproce, care
vor înrăutăţi recepţia. Aceste bruiaje sunt provocate de filtrarea
insuficientă a armonicilor (a doua, a treia, etc.) a ocilatoarelui-pilot a
emiţătorului, altor oscilaţii. Aceste oscilaţii sunt slabe, dar în cazul când
receptoarele (staţiile radio) sunt amplasate la distanţe mici una de la
alta, ele influenţează negativ la calitatea recepţiei. De aceia pentru
asigurarea lucrului simultan a staţiilor radio pe US şi UUS din
77
componenţa MCSM este elaborată “Tabela variantelor frecvenţelor de
lucu”, care se foloseşte la numirea frecvenţelor de lucru. În această
tabelă sunt date mai multe variante cu un interval dintre frecvenţe
>10%.
În acelaş timp, în cazul când separarea (raznos) frecvenţilor este
mai mică de 10%, poate avea loc ieşirea din funcţie a receptoarelor
staţiilor radio (circuitul de întrare).
În tabelă nu este luat în vedere variantul de lucru simultan a R-123
cu completul de bază a MCSM (R-130 şi R-111). Lucrul R-123 este
posibil în timpul când completul de bază al MCSM nu funcţionează sau
pe frecvenţele care diferă de frecvenţele R-111 cu ≥10 %. În acelaşi
timp frecvenţa de lucru R-123 nu trebuie să coincidă cu armonicile R-
111 şi R-130. F123 ≠ nF111 ≠ nF130, unde n = 1, 2, 3, etc.

Reglarea canalului radio pentru expluatare.


Dirijarea staţiei radio constă în pregătirea canalului radio şi
comutărea lui la locurile de lucru a comandantului, ofiţerilor destat
major. Pregătirea canalului radio se efectuează în momentul stabilirii
legăturii. Pentru aceasta se folosesc organele de reglare a staţiilor
radio: manivelele „Nivelul emisiei” („Уpовень пеpедачи”), „Nivelul
recepţiei” (Уpовень пpиема”) şi dispozitivul de măsură cu comutatorul
său.
Reglarea canalului se efectuează în două etape. Prima etapă:
după fixarea frecvenţei şi ajustarea staţiei se reglează nivelul de
emisie. Etapa a doua: în timpul efectuării legăturii cu corespondentul
se cere ton de apel (semnal tonal cu frecvenţa 800hz). Cu manivelele
nivelului de emisie, apoi recepţie se deviază acul dispozitivului de
măsură în sectorul haşurat.
Reglarea nivelelor de emisie şi recepţie este foarte importantă în
cazul utilizării aparatajului de secretizare.

Dirijarea staţiilor radio, comutarea canalelor.


Ieşirile şi întrările de frecvenţă joasă a staţiilor radio sunt aduse la
pultul radistului, comutatoarele canalelor „Каналы” (două, câte unul la
fiecare loc de lucru), care permit de a comuta fiecare din staţii la unul
din pulturile sau liniile abonaţilor, sau la casca telefonică a
radiotelefonistului.
Toate pulturile sunt amenajate cu casca telefonică cu clapă de
emisie pentru dirijarea staţiilor radio. Locul de lucru al ofiţerilor de stat
major este amenajat cu un magnitofon P-180 pentru înregistrarea
convorbirilor telefonice şi cu un difuzor.

Deservirea tehnică a MCSM.


Pentru menţinerea MCSM în stare bună de funcţionare, este
necesară efectuarea deservirii tehnice în volumul şi termenii stabiliţi.
Deservirea tehnică include controlul vizual al componentelor MCSM,
starea lor de funcţionare, măsurarea parametrilor de bază a

78
echipamentului şi ajustarea lor în limitele stabilite, înlăturarea
neajunsurilor şi în caz de necisitate reparaţia lui.

Staţia radio de putere mică pe unde ultrascurte R-158, 148.

1. Caracteristicile tactico-tehnice R-158, destinaţia,


componenţa.

Destinaţia: portabilă de emisie-recepţie pe unde ultrascurte,


lucrează în fonie în regim simplex cu modulaţie în frecvenţă. Este
destinată pentru asigurarea legăturilor radio în reţelele companie-
pluton. De asemenea poate fi folosită ca staţie de bord pentru
automobile.
Gama de frecvenţe: 30.0 – 79.975 Mhz, ecartul 25Khz, are 1910
frecvenţe de lucru.
Modul de lucru: fonie cu modulaţie în frecvenţă cu sau fără atenuatorul
de zgomot.
Bătaia emiţătorului şi antenele:
a) cu AB-1.2m
- 30-40 Mhz – nu mai puţin 6 km.;
- 40-50 Mhz – nu mai puţin 5 km.;
- 50-80 Mhz – nu mai puţin 4 km.;
b) cu antena înclinată (tip leambda) - nu mai puţin 15 km.;
c) varianta de automobil pe loc:
- 30-49 Mhz – nu mai puţin 3,5 km.;
- 49-80 Mhz – nu mai puţin 2,0 km.;
în mişcare:
- 30-49 Mhz – nu mai puţin 2,0 km.;
- 49-80 Mhz – nu mai puţin 1,5 km.;
Sursa de alimentare: pentru varianta portabilă acumulator 10NKGŢ-1D.
Durata funcţionării de la un complet de acumulatoare nu mai puţin 6
ore la un raport emisie-recepţie 1:5.
Greutatea: 3,6kg, varianta auto 8.5kg.

Componenţa completului: receptor-emiţătorul, acumulatoarele,


antenele, contrgreutatea, curelel pentru purtare, la una din care este
fixat manipulatorul, garnitura cască microtelefon, geanta radistului.
Pentru varianta auto în locul antenei flexibile AB-1.2m, antena auto
plus difuzor, cablu de alimentare de la acumulatorul automobilului,
piese de fixare în automobil şi dispozitivul de siguranţă.

2. Destinaţaţia şi componenţa organelor de dirijare şi control


ale R-158.

Atenţie:

79
- durata lucrului neîntrerupt la emisie nu trebuie să depăşească 5
minute;
- este interzisă comutarea frecvenţei de lucru în timpul emisiei staţiei;
- este interzisă încălcarea regimului de descărcare a acumulatorului
(mai puţin 10V) şi de încărcare (cu curent mai înalt de 100mA),
deasemenea scurtcircuitul clamelor acumulatorului. La aprinderea
indicatorului despre descărcarea acumulatorului (este montat în corpul
manipulatorului) este necesar de a deconecta staţia şi de a schimba
acumulatorul.
- la pornirea atenuatorului de zgomot (PŞ) bătaia emiţătorului scade.

Organele de dirijare.
a) pe panoul staţiei:
- 4 manivele de fixare a frecvenţei (ultima – zeci de kiloherz are patru
poziţii 00, 25, 50, 75);
- priza „A” – pentru conectarea antenei şi măsurarea parametrelor
staţiei;
- indicatorul puterii „Imşc” indică despre existenţa puterii în antenă;
- priza de control „KN” – pentru măsurarea parametrelor staţiei,
conectarea sursei de alimentare şi difuzorului în variantă auto;
- comutatorul „1 –2” – poziţia „1” – pentru funcţionarea staţiei în
variantă auto sau cu antenă înclinată, poziţia „2” – când se foloseşte
antena flexibilă AB-1.2m.;
b) pe manipulator:
- comutatorul conectării staţiei şi atenuatorului de zgomot (poziţiile:
„Vîkl.”. „Vkl.” şi „PŞ”);
- butonul „Peredacia” – pentru trecerea staţiei în regim de emisie;
- butonul „Ton” – se foloseşte pentru chemarea corespondentului prin
semnal de ton. Pentru transmiterea semnalului e necesar de a apăsa
simultan butoanele „Peredacia” şi „Ton”;
- indicatorul descărcării acumulatorului.

Particularităţile de expluatarea a staţiei radio.


Undele ultrascurte (UUS) se propagă direct (slab ocolesc diferite
obstacole), potz fi absorbite sau reflectate de diferite obiecte din teren,
ce trebuie de luat în consideraţie la asigurarea legăturii radio, în
deosebi la distanţe maxime. Cu cât sunt mai mari dimensiunile
obstacolelor care se găsesc în direcţia de propagare a staţiei, cu atît
mai dificilă devine traseul de propagare a undelor radio. De aceia nu se
recomandă aflarea staţiei în apropierea imediată a obstacolelor locale
care se găsesc în direcţia corespondentului, ca de exemplu: pante
abrupta, terasamente, clădiri din peatră şi beton armat, construcţii
metalice, linii de transport de energie electrică, linii de telecomunicaţii
cu fir şi altele.
Starea solului de asemenea acţionează la calitatea legăturii radio:
solul uscat (nisip, zăpada, suprafaţa lacurilor îngeţate) micşorează
distanţa de legătură în comparare cu solul umed. Ridicarea staţiei de la
nivelul solului considerabil micşorează pierderile energiei
80
electromagnetice (absorbirea ei de sol), de aceia nu se recomandă
instalarea staţiei la sol.

3. Caracteristicile tactico-tehnice R-148, destinaţia,


componenţa.
Destinaţia: portabilă de emisie-recepţie pe unde ultrascurte,
lucrează în fonie în regim simplex cu modulaţie în frecvenţă. Este
destinată pentru asigurarea legăturilor radio în reţelele companiei.
Gama de frecvenţe: 37 – 51.95 Mhz, ecartul - 50khz, are 300 frecvenţe
de lucru.
Modul de lucru: - telefonie simplex,
Bataia şi antenele staţiei: antena baston – 1.5m. până la 6km.
Alimentarea staţiei: 10KKGCi-1D (12,6V), Ie = 0.5A, Ir = 0.04A
Puterea staţiei: 1 Wt.
Greutatea 3 kg.

81
Тактико-технические данные Р-130
Назначение: для обеспечения открытой или закрытой радиосвязи в частях и
подразделениях Национальной Армии
Характеристика: возимая, КВ, ТЛФ-ТЛГ, приемо-передающая, симплексная , с
автоматической настройкой,
Диапазон частот: 1.5 – 10.99 Мгц.
Градация шкалы (сетка частот): 10кгц
Кол-во фиксированных частот: 950. (Настройка дискретно или плавно)
Виды работ: дежурный прием, ТЛФ с амплитудной (АМ) и однополосной (ОМ)
модуляцией, ТЛГ с амплитудной (АТ) и частотной (ЧТ) манипуляцией. (ТЛГ ЧТ только на
передачу)
Управление: местное, с пульта управления радиостанцией, с телефонного аппарата ТА-57
Мощность передатчика: 12-40Вт
Антенны: штыревая 4.0м, штыревая 10м., наклонный луч, симметричный вибратор
(диполь)
Дальность связи: в движении до 50км., на стоянке 350км
Источник питания: бот сеть напряжением 26В.
Потребляемый ток: на передачу – на прием –
Вес: 100кг.
Состав комплекта: приемопередатчик, блок ВСУ (согласующее антенное устройство),
блок питания, микротелефонная гарнитура, антенны, соединительные кабели, тлг. ключ,
также могут входить ПУ радиостанцией, ПУ командира

Органы управления приемопередатчика


- разьемы подключения БП, БСУ, аппаратуры быстродействия, микротелефонной
гарнитуры, 2-х проводной линии, тлг. ключа и клемма «Корпус»
- индикаторные лампочки «Настройка», «Прием»-«Передача»
- индикаторный прибор
- 3 переключателя «Установка частоты»
- ручки установки уровней передачи, громкости, усиления («РРУ» и «АРУ»), «тон ТЛГ»
- переключатель «Режим работы»  «Откл», «Деж. пр.», «20%», «100%», «Калибровка».
- переключатель «Рид работы»  «ЧТ», «АМ», «ОМ», «АТ-У», «АТ-Ш»
- переключатель «Контроль»  «пр. ур», «прд. ур», «», «борт. сеть»
- тумблеры «Прм-Прд» - перевода на передачу или прием в телеграфном режиме
- ????отверстия для коррекции «Дискр.» и «Прд»

Органы управления ВСУ (для согласования работы р/станции с УКВ р/станциями на одну
антенну)
- ПКл.антенн
- ручки грубой, плавной настройки антенн
- ручка «Связь»

.Подготовка к работе, включение и настройка Р-130


- развернуть радиостанцию, подключить антенные устройства, соединительные кабели

82
- включить фишку микротелефонной гарнитуры
- подсоединить блок питания (БП) к источнику питания (ИП) 26В соблюдая плярность
- поставить ПКл «Режим» в положение «Деж. прием»
- поставить ПКл «Дискретно-плавно» в положение «Дискретно»
- установить заданную частоту
- ручка усиление вправо до отказа
на ВСУ:
- поставить ПКл выбора антенн в положение выбранной антенны
- по таблице установить ПКл. «Грубо» и «Связь» в требуемые положения для выбранной
антенны
- включить питание тумблер в положение «Вкл.» (горит лампочка «Деж. прием»)
- поставить ПКл «Контроль» в положение «?» (Борт. сеть) и проверить по индикаторному
прибору величину питающего напряжения (стрелка должна быть в закрашенном секторе)
- настроить радиостанцию,
для чего: ПКл. «Режим» поставить в положение «Настройка»
ПКл. «Род работы» поставить в положение «АТ»
При этом загорается лампочка «Настройка»
- перевести радиостанцию на 20% мощности
- настроить ВСУ
для чего: ПКл. «Род работы» должен быть в положение «АТ»
Тумблер «Прием – Передача» поставить в положение « Передача»
Нажать на тлг. ключ и ручкой настройка антенны добиться
максимального отклонения стрелки индикатора на ВСУ
- установка передающего уровня
для чего: поставить ПКл. «Контроль» в положение «3»
включить радиостанцию на передачу и нажать тлг. ключ
ручкой «Уровень передачи» установить стрелку индикаторного прибора в
закрашенном секторе
перевести радиостанцию на прием
- установка приемного уровня,
для чего: поставить ПКл. «Контроль» в положение «4»
радиостанция должна быть в режиме «Прием»
ручками «Громкость» и «Усиление» установить стрелку индикаторного
прибора в закрашенном секторе

Внимание
Не допускается:
- включение радиостанции на передачу ранее чем через 2-3 минуты после ее прогрева
- настройка ВСУ при мощности 100%
- включение радиостанции на передачу без подключенной антенны (эквивалента)

Проверка работоспособности
1. ПКл. «Режим работы» поставить в положение «Мощность 20%»
2. Проверить напряжение питания радиостанции, для чего ПКл. «Индикатор» поставить в
положение « Борт. сеть»
3. При исправной работе радиостанции в головных телефонах появляется характерный
шум, который исчезает с появлением сигнала; при нажатой тангенте проверить
прослушивание своей передачи
Проверка радиостанции в режиме «Прием»
4. Ручку «Пр. уровень» установить в положение максимальной громкости (вправо до
упо*а)

83
5. ПКл. «Номер ЗПЧ» поставить в положение « Пл.». Вращать ручку этого ПКл. можно
только по часовой стрелке
6 Вращая ручку «Установка частоты» прослушать работу приемника на обоих
поддиапазонах
7. Проверить работу подавителя шумов. При установке тумблера (Тб.) в положение «
Вкл.» уровень шумов должен резко уменьшаться.
8. ПКл. «Кв. калибр. – Диапазон» поставить в положение « 250»
9. Установить по шкале радиостанции частоту кратную 250 кгц.
10. Вращая ручку «Установка частоты», добиться нулевых биений в головных телефонах;
допустимо смещение риски шкалы относительно визира не более чем на 0.2-0.3 деления
11. Проверку градуировки необходимо проделать в начале, середине и конце диапазона
Проверка радиостанции в режиме «Передача»
12. ПКл. «Номер ЗПЧ» поставить в положение « Пл.»
13. ПКл. «Кв. калибр. - Диапазон» поставить в положение « 20-36» (1 поддиапазон)
14 ПКл. «Номер ЗПЧ» поставить в положение « Пл.». Вращать ручку этого ПКл. можно
только по часовой стрелке
15 Нажать кнопку (Кн.) «Настройка УМ»  идет автоматическая настройка усилителя
мощности затем согласующего устройства, при этом загорается лампочка «Настройка
УМ», затем «Настройка САУ»
16. Проверить запуск автоматики САУ для чего нажать Кн. «Настройка САУ»
17. ПКл. «Индикатор» поставить в положение « Настр. БУМ»
18. Снять заглушку ручки «7учная настройка»
19. Нажатием тангенты включить радиостанцию на передачу
20. Вращая ручку «7учная настройка» по максимальному отклонению стрелки
индикаторного прибора, убедиться в правильности настройки УМ
21. Отпустить тангенту и перевести радиостанцию в режиме «Прием»
22. Снять заглушку ручки ручной настройки САУ
23. Нажатием одной из двух кнопок на блоке САУ включить радиостанцию на передачу
24. Вращая ручку настройки САУ, по максимуму показаний индикатора антенного тока
убедиться в правильной настройки САУ
25. Перевести радиостанцию в режим «Прием», отпустив кнопку на блоке САУ
26. Поставить на места заглушки ручек настройки УМ и САУ
27. Нажатием тангенты включить радиостанцию на передачу
28. Произнести в микрофон громкое «А» и проверить наличие самопрослушивания
29. Перевести радиостанцию на прием (отпустить тангенту)
30. Нажать кнопку «Вызов» и прослушать тональный вызов в телефонах
31. Проделать пункты 14-30 и проделать то же самое для середины и конца 1-го
поддиапазона и для 3-х точек 2-го поддиапазона

Тактико-технические данные Р-129


Назначение: для обеспечения открытой радиосвязи в частях и подразделениях
Национальной Армии (глубинная разведка)
Характеристика: переносная, КВ, ТЛФ-ТЛГ, приемо-передающая, симплексная
Диапазон частот: 1.5 – 10.99 Мгц.
Градация шкалы (сетка частот): 10кгц
Кол-во фиксированных частот: 950.
Виды работ: дежурный прием, ТЛФ с амплитудной (АМ) и однополосной (ОМ)
модуляцией, ТЛГ с амплитудной (АТ) и частотной (ЧТ) манипуляцией. (ТЛГ ЧТ только на
передачу)
Мощность передатчика: 1Вт

84
Антенны: штыревая 1.5м, штыревая 4.0м., наклонный луч, симметричный вибратор
(диполь)
Дальность связи: 10км., 25км., 40км., 300км (соответственно используемой антенны)
Источник питания: 2 АКБ 2КНП-20
Потребляемый ток: на передачу – на прием –
Вес: 19кг.
Состав комплекта: приемопередатчик, АКБ, микротелефонная гарнитура, антенны, тлг.
ключ

Тактико-технические данные Р-111


Назначение: для обеспечения связи в частях и подразделениях Национальной Армии
Характеристика: возимая, УКВ с ЧМ, приемо-передающая, симплексная (предусмотрен
дуплекс при использовании 2-х радиостанций), с автоматической настройкой, имеет 4
ЗПЧ
Диапазон частот: 20 – 52 Мгц. I подд-н 20 – 36 Мгц, II подд-н 36 – 52 Мгц
Градация шкалы (сетка частот): 25кгц
Кол-во фиксированных частот: 1281
Виды работ: дежурный прием, симплексная ТЛФ открытая или закрытая радиосвязь
Управление: местное, с пульта управления радиостанцией, с телефонного аппарата ТА-57
Мощность передатчика: при режиме мощности 100% - 75 Вт., 20% - 15Вт., 1% - 1Вт
Антенны: АШ-4, штыревая 1.5-3.0м (1.5м плюс секции по 0.3м) с противовесами,
установленная на мачте 11.0м, обьемный вертикальный вибратор с противовесами
(высота обьемного излучателя 3.4м), устанавливается на мачте высотой до 18м.
(Используется на частотах свыше 30 Мгц)
Дальность связи: в движении до 35км., на стоянке до 60 (80)км
Источник питания: бот сеть напряжением 26В.
Потребляемый ток: на передачу – 9.6А, на прием – 3.0А
Вес: 100кг.
Состав комплекта: приемопередатчик, блок САУ (согласующее антенное устройство),
блок питания, микротелефонная гарнитура, антенны, соединительные кабели, также могут
входить ПУ радиостанцией, ПУ командира

Органы управления приемопередатчика


- разьемы подключения БП, автоматики САУ, ПУ, микротелефонной гарнитуры, 2-х
проводной линии и клемма «Корпус»
- индикаторные лампочки «Настройка УМ и САУ», «Прием»-«Передача», «Вызов-радио»,
«Вызов-линия», индикации поддиапазона (левая – 20-36, правая 36-52)
- индикаторный прибор
- ручки «Установка частоты» - плавная установка частоты, «Устан. ЗПЧ» - установки
заранее подготовленных частот, «Ручная настройка» - ручная настройка БУМ (блока
усилителя мощности), установки уровней передачи и приема
- переключатель «Режим работы»  «Откл», «Деж. пр.», «Мощность 1%», «Мощность
2%», «Мощность 100%»
- переключатель «Индикатор»  «пр. ур», «прд. ур», «настр. БУМ», «настр. САУ», «борт.
сеть»
- переключатель «Вид работы»  «800гц», «ТЛФ», «Дист. упр», «Служ. связь», «Автом.
ретр.»
- переключатель «Кв. калибр. – Диапазон»  «25», «250», «20-36», «36-52»
- переключатель «Номер ЗПЧ»  «1», «2», «3», «4», «Пл.»
- кнопки включения автоматики «УМ», «САУ», «Вызов», «Подготовл. частоты – 1, 2, 3, 4»
- микротумблеры «ПШ» - включения подавителя шумов, расстановки ЗПЧ по
поддиапазонах (под крышкой) и подсветки шкалы

85
- окуляр визирования частоты
- отверстия для коррекции «Дискр.» и «Прд»

Органы управления САУ


- высокочастотный ПКл. – позволяет осуществить работу одной радиостанции на одну из
двух антенн, и двух радиостанций на одну или разные антенны
- два индикатора тока в антеннах
- кнопки включения индикаторов тока. При нажатии радиостанция включается на
передачу.

.Подготовка к работе и настройка Р-111


- развернуть радиостанцию, подключить антенные устройства
- поставить переключатель (ПКл) «Реж. работы» в положение «Откл»
- подсоединить блок питания (БП) к источнику питания (ИП) 26В соблюдая плярность
- включить фишку микротелефонной гарнитуры
- поставить ПКл. «Вид работы»  «Тлф»
- поставить ПКл. «Индикатор»  «Борт. сеть»
- поставить ПКл. антенного коммутатора  « Штырь» или «Телескоп»

Внимание
Не допускается:
- включение радиостанции на передачу ранее чем через 2-3 минуты после ее прогрева
- включение автоматики САУ (согласующего антенного устройства) при снятой заглушки
ручки ручной настройки
- ручная настройка УМ и САУ при мощности 100%
- включение радиостанции на передачу без подключенной антенны (эквивалента)
- при совместной работе двух радиостанций в одном обьекте или на одну антенну,
работать с разносом частот менее +-10% (от наибольшего)

Проверка работоспособности
1. ПКл. «Режим работы»  «Мощность 20%»
2. Проверить напряжение питания р/станции, для чего ПКл. «Индикатор»  « Борт. сеть»
3. При исправной работе радиостанции в головных телефонах появляется характерный
шум, который исчезает с появлением сигнала; при нажатой тангенте проверить
прослушивание своей передачи
Проверка радиостанции в режиме «Прием»
4. Ручку «Пр. уровень» установить в положение максимальной громкости (вправо до
упора)
5. ПКл. «Номер ЗПЧ»  « Пл.». Вращать ручку этого ПКл. можно только по часовой
стрелке
6 Вращая ручку «Установка частоты» прослушать работу приемника на обоих
поддиапазонах
7. Проверить работу подавителя шумов. При установке тумблера (Тб.) в положение «
Вкл.» уровень шумов должен резко уменьшаться.
8. ПКл. «Кв. калибр. – Диапазон»  « 250»
9. Установить по шкале радиостанции частоту кратную 250 кгц.
10. Вращая ручку «Установка частоты», добиться нулевых биений в головных телефонах;
допустимо смещение риски шкалы относительно визира не более чем на 0.2-0.3 деления
11. Проверку градуировки необходимо проделать в начале, середине и конце диапазона

Проверка радиостанции в режиме «Передача»


12. ПКл. «Номер ЗПЧ»  « Пл.»
86
13. ПКл. «Кв. калибр. - Диапазон»  « 20-36» (1 поддиапазон)
14 ПКл. «Номер ЗПЧ»  « Пл.». Вращать ручку этого ПКл. можно только по часовой
стрелке
15 Нажать кнопку (Кн.) «Настройка УМ»  идет автоматическая настройка усилителя
мощности затем согласующего устройства, при этом загорается лампочка «Настройка
УМ», затем «Настройка САУ»
16. Проверить запуск автоматики САУ для чего нажать Кн. «Настройка САУ»
17. ПКл. «Индикатор»  «Настр. БУМ»
18. Снять заглушку ручки «Ручная настройка»
19. Нажатием тангенты включить радиостанцию на передачу
20. Вращая ручку «Ручная настройка» по максимальному отклонению стрелки
индикаторного прибора, убедиться в правильности настройки УМ
21. Отпустить тангенту и перевести радиостанцию в режиме «Прием»
22. Снять заглушку ручки ручной настройки САУ
23. Нажатием одной из двух кнопок на блоке САУ включить радиостанцию на передачу
24. Вращая ручку настройки САУ, по максимуму показаний индикатора антенного тока,
убедиться в правильной настройки САУ
25. Перевести радиостанцию в режим «Прием», отпустив кнопку на блоке САУ
26. Поставить на места заглушки ручек настройки УМ и САУ
27. Нажатием тангенты включить радиостанцию на передачу
28. Произнести в микрофон громкое «А» и проверить наличие самопрослушивания
29. Перевести радиостанцию на прием (отпустить тангенту)
30. Нажать кнопку «Вызов» и прослушать тональный вызов в телефонах
31. Проделать пункты 14-30 и проделать то же самое для середины и конца 1-го
поддиапазона и для 3-х точек 2-го поддиапазона

Проверка систем автоматики радиостанции


32. Открыть крышку люка механизма ЗПЧ
33. Проверить затянуты ли фиксаторы 1, 2, 3 и 4 ЗПЧ (должны быть повернуты по
часовой стрелке до упора)
34. Перестроить радиостанцию на 1 ЗПЧ для чего нажать Кн. «1» «Подготовка частоты».
(после того как отработает автоматика приемопередатчика, начинается автоматическая
настройка УМ затем САУ
35. Проделать то же самое и для 2, 3 и 4 ЗПЧ
36. Выключить радиостанцию (ПКл. «Реж. работы»  « Откл.»

Настройка радиостанции в плавном диапазоне


1. ПКл. «Режим работы»  «Мощность 20%»
2. ПКл. «Номер ЗПЧ»  « Пл.». Вращать ручку этого ПКл. можно только по часовой
стрелке
3. Ручкой «Установка частоты» установить заданную частоту
4. Уточнить установку частоты по кварцевому калибратору для чего ПКл. «Кв. калибр.»
поставить в положение «250» для частот кратных 250кгц или «25» для всех остальных
частот и вращением ручки «Установка частоты» добиться нулевых биений в головных
телефонах
5. Ручкой «Кв. калибр. – Диапазон» установить требуемый поддиапазон («20-36» или «36-
52»
6 Нажать Кн. «настройка УМ» (произойдет настройка УМ затем САУ)
7. В зависимости от условий ведения связи ПКл. «Режим работы»  «Мощность 1%»,
«20%» или «100%». При необходимости (предельная дальность связи» произвести ручную
настройку УМ и САУ.

87
Установка заранее подготовленных частот (ЗПЧ)
1. ПКл. «Режим работы»  «Мощность 1%»
2. Открыть крышку люка механизма ЗПЧ
3. Нажать Кн. «1» (держать нажатой пока механизм не остановиться)
4. Ключом отпустить фиксатор «1» механизма ЗПЧ (повернуть против часовой стреле)
5. Установить заданное значение рабочей частоты
6. Придерживая ручку «Установка частоты», затянуть фиксатор «1»
7. Установить тумблером «1», расположенным под крышкой «Диапазон» необходимый
поддиапазон
8. Проделать операции пп.3-7 для 2, 3, 4 ЗПЧ

Настройка радиостанции на ЗПЧ


1. ПКл. «Режим работы»  «Мощность 20%»
2. Спустя 2-3мин. после прогрева ламп УМ нажать необходимую кнопку «Подготовл.
частоты» (выбранной ЗПЧ)
Дальнейшая настройка радиостанции происходит автоматически
3. 1. ПКл. «Режим работы» поставить в необходимое положение «Деж. прием»,
«Мощность 1%», «Мощность 20%» или «Мощность 100%»

Коррекция градуировки шкалы радиостанции


1. Включить питание ПКл. «Реж. работы»  «Деж. прием»
2. ПКл. «Номер ЗПЧ»  « Пл.»
3. Установить частоту кратную 250кгц
4. Поставить ПКл. «Кв. калибр. – Диапазон»  «250»
5. Отвернуть загушку «Корр. ПРД», ввести отвертку и вращая подстроечный конденсатор,
добиться нулевых биений в головных телефонах.
6. Завернуть заглушку, выключить кварцевый генератор, выключить питание
радиостанции.

Регулировка уровней в радиолинии


Выполняется при работе радиостанции со спецаппаратурой.
1. Связаться с корреспондентом в режиме «Тлф»
2. Установить ПКл. «Индикатор»  «Пер. ур»
3. ПКл. «Вид работы» -  « 800гц»
4. Нажать Кн. «Вызов», при этом радиостанция включиться на передачу
5 Pучкой «Прд. уровень» отрегулировать передающий уровень ( стрелка прибора на
красной риске) Корреспондент при этом регулирует приемный уровень
6. Отпустить Кн. «Вызов»
7. ПКл. «Вид работы»  « Тлф»
8. ПКл. «Индикатор»  «Пр. ур.»
9. Запросить измерительный уровень (800гц)
10.Отрегулировать приемный уровень

Работа радиостанции в режиме «Тлф»


1. Настроить радиостанцию на заданные частоты.
2. ПКл. «Вид работы» -  « 800гц»
3. Установить ПКл. «Индикатор»  «Пер. ур»
4. Нажать Кн. «Вызов», при этом радиостанция включиться на передачу
5 Pучкой «Прд. уровень» отрегулировать передающий уровень ( стрелка прибора на
красной риске) Корреспондент при этом регулирует приемный уровень
6. Отпустить Кн. «Вызов»

88
7. ПКл. «Вид работы»  « Тлф»
8. Для передачи нажать тангенту, для приема отпустить
9..Отрегулировать приемный уровень
10. Вести радиообмен
В случае небходимости можно послать корреспонденту вызов (тональный сигнал с
частотой 2100гц)
----------------------------------------------------------------
Тактико-технические данные Р-123
Назначение: для обеспечения связи в частях и подразделениях Национальной Армии, как
правило устанавливается на бронеобьектах
Характеристика: возимая, УКВ с ЧМ, приемо-передающая, симплексная, с
автоматической настройкой, имеет 4 ЗПЧ
Диапазон частот: 20 – 51.5Мгц. I подд-н 20 – 35.75 Мгц, II подд-н 36 – 51.5 Мгц
Градация шкалы (сетка частот): 25 кгц
Кол-во фиксированных частот: 1261
Виды работ: дежурный прием, симплексная ТЛФ
Мощность передатчика: 20Вт
Антенны: штыревая 4.0м
Дальность связи: до 20км.
Источник питания: борт сеть 26В.
Потребляемый ток: на передачу – 9.6А, на прием – 3.0А
Вес: 17кг.
Состав комплекта: приемопередатчик, БП, шлемофон (микротелефонная гарнитура),
антенна

Подготовка к р/станции к работе


Перед включением проверить фиксацию кулачков (шлицы//красные линии),
фиксацию ручки настройки антенны. Ручку «Шумы» --влево до упора, ручку
«Громкость» -- вправо до упора. Подключить антенну и шлемофон.
Включить питание. Переключателем «Контроль напряжения» проверить
питающие напряжения.
Перевести р/станцию в режим «Дежурный прием».
ПКл. «Плавный диапазон – фиксированные частоты» -- «Плавный диапазон»
Ручкой «Установка частоты» установить заданную частоту
ПКл. «Контроль» -- «Работа – 1»
Расфиксировать ручку настройки антенны и настроить антенну по максимальным
показаниям индикатора и неоновой лампочки. Застопорить ручку.

Настройка р/станции на ЗПЧ


ПКл. «Плавный диапазон – Фиксированные частоты» -- «Фиксированные частоты
-1»
Подождать до остановки автоматики
Расфиксировать кулачок 1-й ЗПЧ
Включить освещение шкалы
Установить заданную частоту
Тумблером ЗПЧ-1 установить требуемый поддиапазон
Зафиксировать кулачок 1-й ЗПЧ
Настроить антенну

Проверка градуировки и коррекции частоты


Перевести р/станцию в плавный диапазон
Установить «Дежурный прием»

89
Найти опорные точки (треугольник и квадрат)
Нажать кнопку «Вызов» и убедиться, что нулевые биения совпадает с опорной
точкой. При необходимости совместить визир корректором

Тактико-технические данные Р-107


Назначение: для обеспечения связи в частях и подразделениях Национальной Армии
Характеристика: переносная, УКВ с ЧМ, приемо-передающая, симплексная, с
механической настройкой, имеет 4 ЗПЧ
Диапазон частот: 20 – 52 Мгц. I подд-н 20 – 36 Мгц, II подд-н 36 – 52 Мгц
Градация шкалы (сетка частот):
Кол-во фиксированных частот:
Виды работ: дежурный прием, симплексная ТЛФ, ТЛГ
Управление: местное и дистанционное (ТА-57)
Мощность передатчика: 1Вт
Антенны: штыревая 1.5м, комбинированная штыревая 2.7м, антенна бегущей волны 40м
Дальность связи: до 6км., до 10км, до 15км (соответственно используемой антенны)
Источник питания: АКБ 2НК-14, 2КНП-20.
Потребляемый ток: на передачу – 3.0А, на прием – 1.0А
Продолжительность работы от одного к-та АКБ: до 12 часов
Вес: 17кг.
Состав комплекта: приемопередатчик, две 2КНП-20, сумка радиста (в ней:
микротелефонная гарнитура, антенны, противовес)

Тактико-технические данные Р-105


Назначение: для обеспечения связи в подразделениях Национальной Армии
Характеристика: носимая, УКВ с ЧМ, приемо-передающая, симплексная
Диапазон частот: 36.0 – 46.1 Мгц.
Градация шкалы (сетка частот): 25 кгц
Кол-во фиксированных частот: 405
Виды работ: дежурный прием, симплексная ТЛФ, ТЛГ
Управление: местное и дистанционное (ТА-57)
Мощность передатчика: 1Вт
Антенны: штыревая 1.5м, комбинированная штыревая 2.7м, антенна бегущей волны 40м
Дальность связи: до 6км., до 10км, до 15км (соответственно используемой антенны)
Источник питания: АКБ 2КНП-20.
Потребляемый ток: на передачу – 2.0А, на прием – 0.8А
Продолжительность работы от одного к-та АКБ: до 12 часов
Вес: 14кг.
Состав комплекта: приемопередатчик, две 2КНП-20, сумка радиста (в ней:
микротелефонная гарнитура, антенны, противовес)

Тактико-технические данные Р-148


Назначение: для обеспечения связи в подразделениях Национальной Армии (рота-взвод)
Характеристика: носимая, малогабаритная, УКВ с ЧМ, приемо-передающая, симплексная
Диапазон частот: 37.0 – 51.95 Мгц.
Градация шкалы (сетка частот): 50 кгц
Кол-во фиксированных частот: 300
Виды работ: дежурный прием, симплексная ТЛФ, ТЛГ
Управление: местное и дистанционное (ТА-57)
Мощность передатчика: 1Вт

90
Антенны: штыревая 1.5м, комбинированная штыревая 2.7м, антенна бегущей волны 40м
Дальность связи: до 6км., до 10км, до 15км (соответственно используемой антенны)
Источник питания: АКБ 2КНП-20.
Потребляемый ток: на передачу – 2.0А, на прием – 0.8А
Продолжительность работы от одного к-та АКБ: до 12 часов
Вес: 14кг.
Состав комплекта: приемопередатчик, две 2КНП-20, сумка радиста (в ней:
микротелефонная гарнитура, антенны, противовес)

Тактико-технические данные Р-158


Назначение: для обеспечения беспоисковой, бесподстоечной связи в радиосетях и
радионаправлениях подразделений Национальной Армии (рота-взвод), также может быть
использована как автомобильная радиостанция.
Характеристика: носимая, малогабаритная, УКВ с ЧМ, приемо-передающая, симплексная.
Диапазон частот: 30.0 – 79.975 Мгц.
Градация шкалы (сетка частот): 25 кгц
Кол-во фиксированных частот: 1910
Виды работ: ТЛФ с ЧМ с ПШ и без ПШ.
Управление: местное.
Мощность передатчика: ? Вт
Дальность связи и антенны:
а) на АШ-1.2м при расположении радиостанции на операторе в положение „стоя”:
- 30-40 МГц – не менее 6 км;
- 40-50 МГц - не менее 5 км;
- 50-80 МГц - не менее 4 км.
б) при работе на лямда-образную антенну – не менее 15км.
в) для автомобильного варианта на стоянке:
- 30-49 МГц – не менее 3,5км;
- 49-80 МГц – не менее 2,0км.
в движении:
- 30-49 МГц – не менее 2,0км;
- 49-80 МГц – не менее 1,5км.
Источник питания: для носимого варианта АКБ 10НКГЦ-1Д.
Продолжительность работы от одного к-та АКБ: не менее 6 часов при соотношении 1:5ю
Вес: 3,6кг, возимый вариант 8.5 кг.
Состав комплекта: приемопередатчик, АКБ, антенны, противовес, ремни к одному из
которых закреплен манипулятор, микротелефонная гарнитура, сумка радиста. Для
автомобильного варианта вместо гибкой АШ-1.2м . автомобильная антенна плюс
громкоговоритель, кабель для питания от АКБ автомобиля, крепление и защитное
устройство.

Пораженные частоты: частоты кратные 1 МГц. плюс – 32.75, 34.25, 34.5, 35.8, 35.825,
35.85, 35.875, 37.75, 34.5, 35.8, 35.825, 35.85, 35.875, 37.75, 39.25, 42.75, 44.25, 47.75, 49.25,
52.75, 54.2, 54.25, 56.2, 57.425, 57.45, 57.475, 57.5, 57.525, 57.55, 57.575, 57.75, 58.125,
59.25, 62.75, 63.125, 64.25, 65.625, 67.75, 68.125, 68.875, 68.925, 68.95, 68.975, 69.025,
69.050, 69.075, 69.25, 70.625, 72.75, 73.125, 74.25, 76.375, 77.75, 78.875, 79.25 МГц.
Пораженными частотами являются частоты, на которых чувствительность хуже 1 МкВ и
наблюдается без наличия внешних помех самоподавление свободных шумов приемника, а
также частоты, на которых отсутствует синхронизация частоты при работе на передачую.

Внимание:
- время непрерывной работы на передачу не должно превышать 5 минут;

91
- запрещается переключение частоты радиостанции в режиме передачи;
- запрещение нарушение режима разряда (ниже 10В) и заряда (током более 100мА), а
такжк даже кратковременное замыкание полюсных выводов АКБ: при зажигании
индикатора разряда АКБ на манипуляторе необходимо выключить радиостанцию;
- при включении ПШ дальность связи значительно уменьшается.

Органы управления.
- 4 ручки установки частоты (последняя – десятки килогерц на положения 00, 25, 50, 75);
- разьем „А” – для подключения антенны и измерения параметров радиостанции;
- индикатор мощности „ИМщ” – показывает наличие излучаемой мощности в антенне;
- контрольное гнездо „КН” – для замера параметров радиостанции, подключения
внешнего источника питания и выносного УНЧ для автомобильного варианта;
- переключатель „1-2” – в положение „1” при работе на автомобильную или лямда-
образную антенны: „2” при работе на АШ-1.2;
На манипуляторе:
- переключатель включения радиостанции и ПШ;
- клавиша „Передача – для перевода радиостанции на передачу”;
- клавиша „Тон” – для вызова корреспондента тональным сигналом: посылка вызова идет
при одновременном нажатии обеих клавиш;
- индикатор разряда АКБ.

Особенности эксплуатации радиостанции.

УКВ волны плохо огибают различные препятствия, могут поглощаться или


отражаться местными предметами, что следует учитывать при обеспечении связи,
особенно на предельных расстояниях. Чем больше размеры предметов, близко
расположенных к радиостанции, которые волна встречает на своем пути, тем труднее
трасса для прохождения радиосвязи. Поэтому не следует располагаться с радиостанцией в
непосредственной близости (в направлении на корреспондента) от крутых скатов,
возвышенностей, насыпей, каменных, железнодорожных и железобетонных сооружений,
поперечно идущих линий электропередачи.
На обратном скате крутой возвышенности следует располагаться ближе к вершине
или боковому скату. Pабота со дна оврага также заметно снизит дальность связи. При
работе в горах следует стремиться к выбору такого местоположения, чтобы
обеспечивалась прямая видимость между корреспондентами.
Связь на сухой почве (песок, покрытая снегом промерзшая почва, замерзшие
водоемы) значительно хуже, чем на влажной. Поднятие радиостанции над землей
значительно уменьшает потери электромагнитной энергии в почве, поэтому
радиостанцию не следует ставить на землю, а необходимо пользоваться сухими
подстилками из подручных материалов.
Не следует располагаться с радиостанцией на опушке леса, если корреспондент
находиться в направлении открытой местности, лучше переместиться в лес или на
открытое место.
При работе в лесу выбирайте место наилучшей слышимости в пределах
окружности 10-15м в центре группы деревьев, избегая расположения непосредственно у
стволов деревьев с густой и низко расположенной кроной, на просеках или лесных
полянах. Дальность связи во влажном лесу меньше, чем в сухом.
При работе в населенных пунктах рекомендуется располагаться с радиостанцией на
площадях, в паках – по возможности так, чтобы в направлении на корреспондента было
больше свободного пространства, возможно дальше от городских строений. При работе из
зданий следует по возможности располагаться на верхнем этаже (но не непосредственно

92
под железной крышей) у оконных, дверных и других проемов, обращенных к
корреспонденту.
Необходимо учитывать, что при работе на предельных расстояниях подавитель
шумов необходимо выключить, так как дальность связи с ПШ значительно уменьшается.
При неудовлетворительной радиосвязи сориентируйте антенну по лучшей
слышимости. Для этого попросите у корреспондента счет до десяти, а сами,
поворачиваясь вокруг себя, определите наиболее благоприятное положение антенны.
Помните, что условия связи резко ухудшаются в непосредственной близости от
линий электропередач и в местах большого скопления железных и железобетонных
конструкций.

Коммутатор П-193М.

Полевой телефонный коммутатор П-193М системы МБ с индукторным вызовом


емкостью на 10 номеров предназначен для обеспечения внутренней телефонной связи и
связи с удаленными абонентами.
К коммутатору могут быть подключены двухпроводные линии с аппаратами
системы МБ или полудуплексными радиостанциями, схемы которых приспособлены для
дистанционного управления.
Коммутатор рассчитан на подключение 10 2-х проводных полевых кабельных
линий, но допускается включение линий и другого типа.
Емкость станции может быть увеличена до 20 номеров путем совместной
установки и спаривания двух коммутаторов при обслуживании их одним телефонистом.
В коммутаторе применены опросно-вызывные кнопки, которые обеспечивают
возможность опроса абонентов, посылки вызова и контроля прохождения разговора с
коммутатора без применения шнуров.
В коммутаторе предусмотрена схема рабочего места с разговорно-вызывными
приборами и усилителем для обслуживания абонентов.
Питание усилителя от ГБ-10-У-1.3 напряжением 9+-1.5В.
Частота вызывного напряжения 16 Гц.
Коммутатор имеет возможность группового соединения всех абонентов.
Масса без соединительного оборудования – не более 13кг., с соединительным
оборудованием 22кг.
Габаритные размеры 312х175х236; линейного щитка – 260х200х84.

Состав комплекта:
- коммутатор
- микротелефон МТ-50;
- соединительный шнур;
- линейный щиток;
- кабель соединительный ТСКВ 10х2.

Устройство коммутатора и соединительного оборудования.


На лицевой панели расположены:
- пластина для записи позывных и общий рычаг для возвращения опросно-вызывных
кнопок в исходное состояние;
- опросно-вызывные кнопки;
- отбойно-вызывные клапаны;
- соединительные гнезда;
- дверка с холостыми гнездами, прикрывающая отсек, предназначенный для размещения
шнуров со штепселями при свертывании коммутатора.
На верхней панели:

93
- 10 пар линейных зажимов, предназначенных для подключения линий;
- два зажима С, служащих для спаривания коммутаторов или подключения внешнего
телефонного аппарата телефониста в случае выхода из строя усилителя рабочего места
коммутатора;
- один зажим заземления;
- зажим Зв., служащий для подключения внешнего звонка постоянного типа к батареи
(второй провод к зажиму заземления);
- 30-ти контактная соединительная колодка с гнездами служащая для включения
соединительного кабеля от линейного щитка;
- 5-контактная соединительная колодка, в которой включается врубная колодка
микротелефона;
- отсек для батареи питания усилителя.
Микротелефон при транспортировании укладывается на этой же панели.
На шасси рабочей части установлено основание с десятью разрядниками PБ-5,
индуктор и два бруска с гнездами для подключения наконечников токонесущих жил
шнуров.
В качестве разговорных приборов рабочего места коммутатора испоьзуется
микротелефон с электромагнитным микрофоном типа ДЭМШ-1А и телефоном типа
ДЭМК-6А.
Для включения питания усилителя, а также для осуществления ДУ радиостанциями
на микротелефоне имеется контактный переключатель.

!!! 1. Для безопасной работы во время обслуживания коммутатора соедините проводом


зажим заземления коммутатора с заземлителем.
2. Производить работы на коммутаторе с включенными в него линиями связи во время
грозы запрещается.
3. При включении в качестве абонентов переносных радиостанций проверьте
правильность подключения линейных проводов. Для этого на радиостанции переведите
ПКл. вида работы в положение Дист. Упр., при этом дверца отбойно-вызывного клапана
комплекта, в который включена радиостанция, не должна открываться. Если открывается
– поменяйте местами подключение линейных проводов.

Порядок работы.
- при поступлении вызова от абонента закройте дверцу клапана, нажмите опросно-
вызывную кнопку комплекта вызвавшего абонента и произведите опрос;
- получив заказ от абонента на соединение, определите свободен или занят требуемый
абонент; если требуемый абонент занят, ответьте вызвавшему абоненту, что абонент
занят, если же требуемый абонент свободен, то нажмите опросно-вызывную кнопку
комплекта требуемого абонента, пошлите ему вызов индуктором;
- вставьте штепсель шнура комплекта вызвавшего абонента в гнездо комплекта
требуемого абонента и убедитесь в прохождении разговора, после этого общим рычагом
освободите нажатую опросно-вызывную кнопку;
- при поступлении отбоя или повторного вызова закройте дверцу клапана, нажмите
опросно-вызывную кнопку одного из комплектов соединенных абонентов, путем опроса
убедитесь в окончании разговора, выньте штепсель из гнезд абонентского комплекта,
вставьте штепсель в соответствующее холостое гнездо и возвратите в исходное
положение нажатую опросно-вызывную кнопку с помощью общего рычага;
- если сигнал отбоя долго не поступает на клапан комплекта, шнуром которого
произведено соединение, то нажмите опросно-вызывную кнопку этого комплекта, путем
опроса установите окончание разговора и произведите разьединение вышеуказанным
порядком;

94
- при получение заказа на групповое соединение, например, абонента №1 с абонентами 2,
3, 4 поочередно вызовите требуемых абонентов, предупредите их о предстоящем
групповом разговоре, вставьте штепсель шнура комплекта №1 в гнездо комплекта №2,
штепсель шнура комплекта №2 в гнездо комплекта №3 и т.д. Сигнал отбоя или
повторного вызова будет поступать только на отбойно-вызывной клапан комплекта №1;
- при совместной работе двух коммутаторов, если необходимо соединить с абонентом
подключенному к другому коммутатору, следует сначала выключить опросно-вызывную
кнопку комплекта вызвавшего абонента, а затем нажать опросно-вызывную кнопку
комплекта требуемого абонента и послать вызов от индуктора. Далее шнуром произвести
соединение;
.

“Pregătirea de front”

TEMA 1. Exerciţiile de front şi deplasarea fără armă


Şedinţa 1. Principii şi reguli generale. Poziţia “Drepţi”, “Pe loc Repaus” , “Adunarea”,
“Aranjaţi-vă”, “La loc Comanda”.

Descrierea materialului teoretic.


Formaţiile şi conducerea lor.
1. Formaţie - dispunere a militarilor, subunităţilor şi unitpţilor, stabilită de Regulament, pentru
acţiuni în comun, pe jos sau pe maşini.
2. Rând - formaţie în care militariisunt dispuşi unul lângă alţul, având umerii pe aceeaş linie, la
intervale stabilite. Linie de maşini - formaţie în care maşinile sunt dispuse una lângă alta pe
aceeaşi linie.
3. Flanc – extremitatea dreaptă sau stângă a unei formaţii. La întoarcerea formaţiei denumirile
flancurilor nu se schimbă.
4. Front – partea formaţiei spre care militarii sunt orientaţi cu faţa.
5. Spatele formaţiei – partea opusă frontului.
6. Interval – departarea pe linia frontului între doi militari (maşini), două subunităţi, unităţi.
7. Distanţa – depărtarea între doi militari dispuşi unul înapoia celuilalt, între două subunităţi sau
unităţi dispuse una înapoia celeilalte.
8. Lăţimea formaţiei – distanţa între flancuri.
9. Adâncimea formaţiei – distanţa între primul rând (primul militar) şi ultimul rând (ultimul
militar).
10. Formaţie pe două rânduri – formaţie în care militarii unui rând sunt dispuşi înapoia altui
rând la distanţă de un pas (la o lungime de braţ cu palma pusă pe umărul militarului din faţă).
Rândurile se numesc întâi şi al doilea. La întoarcerea formaţiei denumirea rândurilor nu se
schimbă.
Şir – doi militar care stau în formaţie unul înapoia celuilalt. Dacă după militarul din primul rând
nu se află militarul dinapoia lui din rândul al doilea, un astefel de şir se numeşte incomplet.
La întoarcerea formaţiei pe două rânduri la stânga împrejur militarul din şirul incomplet
trece în rândul din faţă.

23. Adunarea subunităţilor se execută la comanda „Adunarea”, înainte de care se indică modul
adunării. De exemplu: „Grupă, pe un rând – ADUNAREA”. La această comandă, militarul
este obligat: să-şi ocupe în fugă locul în formaţie; să ia intervalul şi distanţa stabilite; să apropie
călcâiele, iar vârfurile picioarelor – pe linia frontului şi depărtate în mod egal la lăţimea de o
talpă; să privească înainte şi să fie gata să execute comenzile următoare.

26. Poziţia „drepţi” se ia la comanda „ADUNAREA” sau „DREPŢI”. La acestă comandă


militarul stă în picioare, drept, fără încordare, picioarele cu genunchii întinşi, dar neîncordaţi;

95
pieptul uşor ridicat, iar întregul corp aplecat puţin înainte; abdomenul tras; umerii traşi înapoi;
braţele lăsate în jos, astfel, ca mâinile, orientate cu palmele în interior, lateral şi la mijlocul
coapselor, iar degetele semistrânse să atingă coapsa; capul ridicat şi drept, fără a înainta bărbia;
privirea înainte, să fie gata de acţiune imediată.
Poziţia „drepţi” de pe locse ia şi fără comandă: când se dă şi se primeşte ordinul, la
raport, pe timpul întrepretării Imnului de stat al RM, la executarea salutului militar, precum şi la
darea comenzilor.
La comanda „Pe loc REPAUS” militarul stă liber, destinde genunchiul piciorului drept
sau stâng, însă nu părăseşte locul, nu slăbeşte atenţia şi nu vorbeşte.
La comanda „ARANJAŢI-VĂ” militarul fără a-şi părăsi locul în formaţie, îşi aranjează
arma, îmbrăcămintea şi echipamentul; la necesitate de a ieşi din formaţie, pentru aprobare i se
adresează comandantului nemijlocit.
Înainte de comanda „ARANJAŢI-VĂ” se dă comanda „Pe loc REPAUS”.
La comanda „Grupa RUPEŢI RÂNDURILE”, militarii ies din formaţie. Pentru adunarea
grupei se dă comanda „Grupa LA MINE”, la care militarii în fugă se adună lângă comandant şi
la comanda lui suplimentară se aliniază.
Adunarea grupei în linie pe un rând (pe două rânduri) se execută la comanda „Grupa, în
linie pe un rând(pe două rânduri) – ADUNAREA”

TEMA 1. Exerciţiile de front şi deplasarea fără armă


Şedinţa 2. Principii şi reguli generale. Comenzile: “Descoperiţi”, “Acoperiţi”. Întoarcerile de
pe loc.

Descrierea materialului teoretic.


Formaţiile şi conducerea lor.
11. Formaţia pe un rând şi formaţia pe două rânduri pot fi strânse sau rărite.
În formaţia strânsă militarii în rânduri sunt dispuşi pe linia frontului, unul lângă altul, la
intervale egale cu lăţimea unei palme între coate.
În formaţia rărită militarii în rânduri sunt dispuşi pe linia frontului, unul lângă altul, la
intervale egale cu un pas sau la intervalele indicate de comandament.
12. Coloana – formaţie în care militarii sunt dispuşi unul înapoia celuilalt, iar subunităţile – una
înapoia celeilalte (în adâncime) la distanţele stabilite de Regulament sau indicate de
comandament.
Coloanele pot fi câte unul, câte doi, trei, patru şi mai mult.
Coloanele se folosesc pentru aranjarea subunităţilor şi unităţilor în formaţie de marş sau
linie.
13. Formaţie de adunare – formaţie în care subunităţile sunt constituite pe o linie a frontului în
formaţie pe un rând sau pe două rânduri ori în linie de coloane la intervalele stabilite de
Regulament sau indicate de comandant.
Formaţia de adunare se foloseşte pentru executarea verificărilor, numărătoarelor,
revistelor, paradelor, precum şi în alte cazuri necesare.
14. Formaţie de marş – formaţie în care subunităţile sunt constituite în coloană sau subunităţile
în coloane sunt constituite una înapoia celeilalte la distanţele stabilite de Regulament sau indicate
de comandant.
Formaţia de marş foloseşte pentru deplasarea subunităţilor la efectuarea unui marş, pentru
defilare, pentru trecerea cu cântec, precum şi în alte cazuri necesare.
15. Direcţional – militarul (subunitatea) care se deplasează în capul coloanei în direcţia indicată.
După direcţional îşi coordonează deplasarea ceilalţi militari (subunităţi).
Încheietor – militarul (subunitatea) care merge ultimul în coloană.
16. Conducerea formaţiei se realizează prin comenzi şi ordine, care se dau de către comandament
cu vocea, prin semnale şi prin exemplul personal, de asemenea, se transmit cu ajutorul
mijloacelor tehnice şi al agenţilor de legătură.

96
Comenzile şi ordinele pot fi transmise de-a lungul coloanei prin comandanţii de
subunităţi şi observatorii numiţi.
La transmiterea comenzii prin semnal în prealabil se dă semnalul „ATENŢIUNE”, iar
dacă comanda se referă numai la una din subunităţi, atunci se dă semnalul care indică numărul
acestei subunităţi.
Pregătirea pentru a primi comanda prin semnal se indică, de asemenea, prin semnalul
„ATENŢIUNE”.
Primirea semnalului se confirmă prin repetarea lui sau prin darea semnalului respectiv
subunităţii sale.
20. Pentru a anula sau a inceta executarea unei acţiuni, se dă comanda „La loc COMANDA”.
La această comandă se reia poziţia sau modul de acţiune iniţial.

Exerciţii de front şi deplasarea fără armă.


28. Pentru descoperire se dă comanda: „Soldat, (grupa), descope-RIŢI”, iar pentru acoperire –
„Soldat (grupa), acope-RIŢI”. La necisitate militarii singulari execută descoperirea şi
acoperirea fără comandă.
Coifura scoasă se ţine în mâna stângă liber, lăsată în jos, cu emblema în faţă.
Fără armă sau cu arma la „spate” coifura se scoate şi se îmbracă cu mâna dreaptă, iar cu
arma în poziţiile „la umăr”, „la piept” şi la „picior” – cu mâna stângă. La descoperire, cu
carabina în poziţia „pe umăr”, carabina se trece în prealabil la picior.

Întoarcerile de pe loc.
29. Întoarcerile de pe loc se execută la comenzile: „Soldat (grupa etc.), la dreap-TA, la stân-
GA, la stânga împre-JUR”.
Întoarcerile la stânga împrejur şi la stânga se execută în partea mâinii stângi pe călcâiul
piciorului stâng şi pe vârful piciorului drept; la dreapta – în partea mâinii drepte pe călcâiul
piciorului drept şi pe vârful piciorului stâng.
Întoarcerile se execută în doi timpi:
- timpul unu – întoarcere, menţinând poziţia corectă a corpului, şi, fără a îndoi genunchii,
greutatea corpului se asă pe piciorul dinainte;
- timpul doi – ducerea scurtă a piciorului dinapoi spre cel dinainte.

TEMA 1. Exerciţiile de front şi deplasarea fără armă


Şedinţa 3, 4. Mersul. Pasul de manevră şi pasul de defilare. Întoarcere din mers.

Descrierea materialului teoretic.


17. Comanda se împarte în prevestitoare şi săvârşitoare; comenzile pot fi şi numai săvârşitoare.
Comanda prevestitoare se dă clar, cu voce tare şi puţin prelungită, pentru ca cei ce se află
în formaţie să înţeleagă ce acţiuni le cere comandantul.
La orice comandă prevestitoare militarii, dacă se află în formaţie, iau poziţia „drepţi”,
dacă se deplasează, trec la pasul de defilare, iar dacă sunt în repaus, se întorc cu faţa spre
comandant şi iau poziţia „drepţi”.
Comanda săvârşitoare se dă, după o mică pauză, în continuarea comenzii prevestitoare,
cu o voce mai puternică, sacadat şi clar. După comanda săvârşitoare urmează imediat executarea
ei, în mod energic şi precis.
Pentru a atrage atenţia subunităţii sau a unui militar singular, în comanda prevestitoare, la
necesitate, comandantul spune denumirea subunităţii sau gradul şi numele militarilor, de
exemolu: „Pluton (Plutonul 3), STAI”; „Soldat Petrescu, la stânga împre-JUR”.
La executarea exerciţiilor cu arma,în comanda prevestitoare, la necisitate, se indică
denumirea armei, de exemplu: „Automatul la – PIEPT” etc.
Vocea la darea comenzilortrebuie să fie comensurabilă cu lăţimea şi adâncimea formaţiei,
iar raportul să se pronunţe clar, fără ridicarea bruscă a vocii.

97
25. Înainte de adunare şi în formaţie militarul este obligat:
- să verifice starea bună a armei sale, a armamentului şi tehnicii militare, a muniţiilor,
mijloacelor de protecţie individuală, uneltelor de săpat, îmbrăcămintei şi echipamentului, care i-
au fost repartizate;
- să aranjeze cu grija îmbrăcămintea, să îmbrace şi să ajusteze corect echipamentul, să ajute
camaradul la lichidarea lipsurilor depistate;
- să-şi cunoască locul în formaţie, să ştie să-l ocupe rapid, fără agitaţie, pe timpul deplăsării să
respecte alinierea, intervalul şi distanţa stabilite; să respecte regulile de securitate; să nu iasă din
formaţie, fără aprobare;
- în formaţie să nu vorbească şi să nu fumeze, fără aprobare; să fie atent la ordinele şi comenzile
comandantului şi să le execute energic şi precis, fără a-i stânjeni pe ceilalţi;
- să transmită ordinile şi comenzile corect, cu voce tare şi clar.

Mersul.. Pasul de manevră şi pasul de defilare.


30. Mersul se execută în pas sau în alergare.Viteza mersului în pas constituie 110-120 paţi pe
minut. Lungimea pasului este de 80-90 cm.
Pasul poate fi de defilare şi de manevră.
Pasul de defilare se foloseşte la trecerea subunităţilor cu marş de paradă; la executarea de
către acestea a salutului militar din mers; la prezentarea militarului în faţa superiorului şi la
plecarea din faţa acestuia; la ieşirea din formaţie şi la înapoierea în formaţie; precum şi la
şedinţele instrucţiei de front.
Pasul de manevră se foloseşte în toate celelalte cazuri.
31. Mersul în pas de defilare începe la comanda: „Soldat (grupa, pluton etc.), pas de defilare –
MARŞ” (din mers – „defilare – MARŞ”.
La comanda prevestitoare militarul înclină corpul înainte, lasă greutatea lui mai mult pe
piciorul drept, păstrând echilibrul; la comanda săvârşitoare începe mersul cu piciorul stâng în pas
normal.
La mersul în pas de defilare militarul duce energic piciorul înainte cu vârful bine întins şi-
l ridică la 15-20cm. de la pământ, pune cu tărie toată talpa piciorului pe pământ.
Braţele, începând din umăr, le mişcă pe lângă corp: înainte – îndoindule în coate, astfel
încât mâinile să se ridice mai sus de catarama centurii cu un lat de palmă şi de la depărtarea de o
palmă de la corp, iar cotul să se afle la nivelul mâinii; înapoi - cât permite, fără forţare,
încheietura umărului. Degetele mâinilor sunt semiîndoite, capul se ţine drept, privirea înainte.
La mersul în pas de manevră militarul porneşte liber cu piciorul stâng, fără a întinde
vârful înainte, şi îl pune pe pământ ca în mersul obişnuit; mâinile le mişcă în mod natural pe
lângă corp. Pe timpul mersului în pas de manevră la comanda „DREPŢI” se trece la pas de
defilare. Pe timpul mersului în pas de defilare la comanda „Pe loc – REPAUS” se trece la pas de
manevră.

32. Mersul în pas alergător începe la comanda „Soldat (grupa, pluton etc.), pas alergător –
MARŞ”.
La pornirea de pe loc, la comanda prevestitoare, militarul înclină uşor corpul înainte;
braţele semiîndoite, ducînd puţin coatele înapoi; la comanda săvârşitoare, militarul porneşte cu
piciorul stâng şi execută pas alergător; braţele îndoite se mişcă în mod natural pe lângă corp, în
cadenţa pasului alergător.
Pentru a trece din mers de pe pasul de manevră la pasul alergător, la comanda
prevestitoare, militarul semiîndoaie braţele, dînd uşor coatele înapoi. Comanda săvârşitoare se dă
concomitent cu punerea piciorului stâng pe pământ. La această comandă militarul face cu
piciorul drept un pas şi cu piciorul stâng începe mersul în pas alergător.
Pentru a trece de la pasul alergător la pasul de manevră, se dă comanda „Pas de manevră
– MARŞ”. Comanda prevestitoare se dă concomitent cu punerea piciorului drept pe pământ. La

98
această comandă militarul face încă doi paşi alergători şi cu piciorul stâng începe mersul în pas
de manevră.

33. Executarea pasului pe loc se face la comanda „Pe loc, pas de manevră – MARŞ” (din mers –
„PE LOC”).
La această comandă militarul începe a bate pasul prin ridicarea şi lăsarea în jos a
picioarelor, totodată ridicând piciorul la 15-20cm. de la pământ şi punîndu-l cu toată talpa,
începînd cu vârful; cu braţele face mişcări în cadenţa pasului. La comanda „ÎNAINTE”, care este
dată concomitent cu punerea piciorului stâng pe pământ, militarul face cu piciorul drept încă un
pas pe loc şi cu piciorul stâng începe mersul în pas normal.

34. Pentru a opri mersul, se dă comanda, de exemplu, „Soldat Petrescu, STAI”. La comanda
săvârşitoare, care se dă concomitent cu punerea la pământ a piciorului drept sau stâng, militarul
face încă un pas şi, alăturând piciorul. ia poziţia „drepţi”.
35. Pentru a schimba viteza de mers, se dau comenzile: „CADENŢA MAI REPEDE”,
„CADENŢA MAI RARĂ”, „CADENŢA NORMALĂ”.
36. Pentru a deplasa militarii singulari cu câţiva paşi lateral, se dă comanda, de exemplu, „Soldat
Petrescu, doi paşi spre dreapta (stânga) – MARŞ”. La această comandă militarul face doi paşi
spre dreapta (stânga), alăturând piciorul după fiecare pas.
Pentru deplasare înainte sau înapoi cu câţiva paşi, se dă comanda, de exemplu, „Doi paşi
înainte (înapoi) – MARŞ”. La această comandă militarul face doi paşi înainte (înapoi) şi alătură
piciorul. La deplasarea spre dreapta, spra stânga şi înapoi mişcările braţelor nu se efectuează.

Întoarcerile din mers.


37. Întoarcerile din mers se execută la comenzile: „La dreapta – MARŞ”, „La stânga – MARŞ”.
Pentru întoarcerea din mers la dreapta (stînga), comanda săvârşitoare se dă concomitent
cu punerea pe pământ a piciorului drept (stâng). La această comandă militarul face cu piciorul
stâng (drept) un pas, se întoarce pe vârful piciorului stâng (drept), concomitent cu întoarcerea,
scoate înainte piciorul drept (stâng) şi continuă mersul în nouă direcţie.
La întoarceri mâinile se mişcă în cadenţa pasului.

TEMA 1. Exerciţiile de front şi deplasarea fără armă


Şedinţa 5, 6. Executarea salutului militar de pe loc şi din mers fără armă. Ieşirea din formaţie şi
înapoierea în formaţie. Prezentarea în faţa comandantului.

Descrierea materialului teoretic.


24. Înainte de adunare şi în formaţie comandantul este obligat:
- săindice locul, ora, modul adunării, ţinuta şi echipamentul, precum şi care armament şi tehnica
militară de avut; la necesitate, să numească un observator;
- şă verifice şi să cunoască prezenţa în formaţie a subordonaţilor din subunitatea sa, precum şi
existentul în armament, tehnică, muniţii, mijloace de protecţie individuală şi în unelte de săpat;
- să verifice ţinuta subordonaţilor, precum şi existenţa echipamentului şi ajustarea lui corectă;
- să menţină disciplina în formaţie şi să ceară executarea întocmai de către subunităţi a
comenzilor şi a semnalelor, iar de către militari – a îndătoririlor sale în formaţie;
- la darea comenzilor în formaţia pe jos de pe loc să ia poziţia „drepţi”;
- la adunarea subunităţilor cu armamentul şi tehnica militară să efectueze controlul lor vizual,
precum şi să verifice existenţa şi starea bună a utilajului pentru transportarea efectivului;
aşezarea şi fixarea corectă a materialelor de transportat; să reamintească efectivului normele de
securitate; pe timpul deplasării să respecte distanţelor, viteza şi regulile de circulaţie stabilite.

Executarea salutului militar de pe loc şi din mers fără armă.

99
Salutul militar este semnul exterior de respect pe care militarii sunt obligaţi să şi-l acorede
reciproc în toate ocaziile. Onorul este semnul prin care militarii în formaţie îşi manifestă
respectul faţă de comandanţi (şefi) sau alţi superiori. Darea onorului se execută cu sau fără armă,
de pe loc sau din mers.
59. Salutul (onorul) militar se execută promptitudine şi vioiciune, cu respectarea exactă a
regulilor poziţiei „drepţi” şi a mersului.
60. Pentru a executa salutul (onorul) militar de pe loc în afara formaţiei, cu capul descoperit, la
trei –patru paţi de comandant militarul se întoarce cu faţa către acesta, în poziţia „drepţi” şi îl
priveşte în faţă, întorcând după el capul.
Dacă militarul este cu capul acoperit, atunci, în plus, duce cu vioiciune, pe calea cea mai
scurtă , mâna dreaptă la coifură, astfel ca degetele să fie alăturate, palma întinsă, degetul mijlociu
să atingă partea de jos a acesteia (lângă cozoroc), iar cotul să fie pe linia şi la înălţimea umărului.
La întoarcerea capului către comandant poziţia mâinii la coifură rămâne fară schimbări.
Când comandantul a trecut, militarul care execută salutul întoarce scurt capul înainte şi
lasă, în acelasi timp, mâna dreaptă cu repeziciune în jos.

61. Pentru a executa salutul militar din mers în afara formaţiei, cu capul descoperit, la trei-patru
paşi de comandant, militarul, odată cu punerea piciorului stâng pe pământ, opreşte mişcarea
mâinilor, întoarce scurt capul spre cel salutat şi continuând mersul, îl priveşte în faţă. După ce
trece de comandant, militarul care salută întoarce capul înainte şi continuă mişcările mâinilor.
Dacă militarul este cu capul acoperit, atunci, odată cu punerea piciorului stâng pe pământ,
întoarce capul spre cel salutat şi duce mâna dreaptă la coifură, iar mâna stângă o ţine nemijlocit
lângă coapsă; după ce a trecut de comandant , odată cu punerea piciorului drept pe pământ,
întoarce capul înainte, iar mâna dreaptă o lasă în jos.
La depăşirea comandantului salutul militar se execută începând cu primul pas al depăşirii.
Începând cu pasul al doilea, capul se întoarce înainte şi mâna dreaptă se lasă în jos.

62. Dacă mâinile militarului sânt ocupate cu poveri, atunci salutul militar se execută prin
întoarcerea capului către comandant.

Ieşirea din formaţie şi înapoierea în formaţie. Prezentarea în faţa comandantului.


68. Pentru ieşirea militarului din formaţie se dă comanda: „Soldat Pîntea. În faţa formaţiei la
atâţia paşi – MARŞ” sau „Soldat Pîntea. La mine (pas alergător, fuga) – MARŞ”. Militarul,
auzîndu-şi numele, răspunde: „Ordonaţi”, iar la comanda de ieşire (chemare) din formaţie
răspunde: „Am înţeles”. La prima comandă militarul, în pas de defilare, iese din formaţie,
executînd numărul de paşi indicaţi, numărînd de la rândul întâi, se opreşte şi se întoarce cu faţa
spre frontul formaţiei. La comanda a doua militarul, făcînd unu-doi paşi de la răndul întâi
înainte, din mers se întoarce spra comandant, pe drumul cel mai scurt, în pas de defilare (în fugă)
se apropie de el şi, oprindu-se la doi-trei paşi, raportează despre prezentare, de exemplu.
„Domnule locotenent. Soldatul Pîntea s-a prezentat la ordinul dumneavoastră” sau „Domnule
colonel. Căpitanul Petrescu s-a prezentat la ordinul dumneavoastră”.
La ieşirea din rândul al doilea militarul pune uşor mâna stângă pe umărul militarului din
faţa lui, care face un pas înainte şi, fără a alătura piciorul drept, un pas spre dreapta, lasă să treacă
militarul, care iese din formaţie, apoi îşi reocupă locul.
La ieşirea militarului din rândul întâi locul lui este ocupat de militarul care stă înapoia sa
din rândul al doilea.
La ieşirea militarului din coloană câte doi, câte trei el iese din formaţie în direcţia celui
mai apropiat flanc, întorcându-se în prealabil la dreapta (la stânga). Dacă alături se află alt
militar, atunci acesta face un pas lateral cu piciorul drept (stâng) şi, fătă a aduce piciorul stâng
(drept), un pasînapoi, lasă să treacă militarul care iese din formaţie, după care îşi reocupă locul.
Dacă militarul iesedin formaţie cu arma, poziţia armei nu se schimbă, cu excepţia
carabinei în poziţia „pe umăr”, care din mers se ia „la picior”.

100
69. Pentru înapoierea militarului în formaţie se dă comanda: de exemplu, „Soldat Pîntea. În
formaţie – MARŞ” sau doar „Treceţi în formaţie”.
La comanda „Soldat Pîntea” militarul, care stă în faţa formaţiei, auzîndu-şi numele, se
întoarce cu faţa către comandant şi răspunde „Ordonaţi”, iar la comanda „În formaţie – MARŞ”,
dacă el este fără armă sau cu arma în poziţia la spate, duce mâna la coifură şi răspunde: „Am
înţeles”, şi se întoarce spre direcţia deplasării, odată cu primul pas, lasă mâna în jos, deplasându-
se în pas de defilare şi, pe drumul cel mai scurt, îşi reocupă locul în formaţie.
Dacă se dă doar comanda „Treceţi în formaţie”, atunci militarul se reîntoarce în formaţie
fără întoarcere prealabilă către comandant.
Când se acţionează cu arma, după reîntoarcerea în formaţie, arma se ia în acea poziţie în
care ea se afla la militarii care stau în formaţie.

70. Dacă militarul se prezintă în faţa comandantului în afara formaţiei, atunci el, la cinci-şase
paşi de acesta, trece în pas de defilare, la doi-trei paşi se opreşte şi, concomitent cu alăturarea
piciorului, duce mâna dreaptă la coifură, după careraportează despre prezentare. După terminarea
raportului mâna o lasă în jos.
La prezentarea în faţa comandantului cu arma poziţia armei nu se schimbă, cu excepţia
carabinei în poziţia „pe umăr”, care se ia în poziţia „la picior” după oprirea militarului în faţa
comandantului. Mâna la coifură nu se duce, cu excepţia cazului când arma se află în poziţia „la
spate”.

71. La plecarea din faţa comandantului militarul, primind permisiunea de plecare, duce mâna
dreaptă la coifură şi răspunde: „Am înţeles”, se întoarce spre direcţia deplasării, începînd cu
primul pas, lasă mâna în jos şi, făcînd trei-patru paşi de defilare, continuă mersul în pas de
manevră.
La plecarea din faţa comandantului cu arma, poziţia acesteia nu se schimbă, cu excepţia
carabinei, care din poziţia „la picior”, la necesitate, se ia de către militar în altă poziţie după
răspunsul „Am înţeles”.

72. Comandantul, dînd comanda de reîntoarcere a militarului în formaţie sau dîndu-i permisiunea
să plece, duce mîna la coifură şi o lasă în jos.

101
“Regulamentele militare”

Cuprins:

1. Îndătoriile generale ale militarilor


2. Resposabilitatea militarilor.
3. Comportarea militarilor în învoire, concediu şi alte împrejurări.
1. Reguli generale privind disciplina militară
2. Recompensele ce se aplică militarilor.
3. Pedepsele disciplinare ce se aplică militarilor.
4. Aplicarea pedepselor disciplinare în cazuri speciale.

1. Activitatea zilnică a militarilor.


2. Programul zilnic, învoiri şi primirea vizitatorilor.
3. Păstrarea sănătăţii militarilor.

1. Regulile de politeţe militară şi de comportare a militarilor în cazarmă, în


sala de mese, în sălile de clasă, pe terenul sportiv şi în alte locuri publice.
1. Prevenirea şi stingerea incendiilor.
2. Cunoaşterea materialelor de stingere a incendiilor şi a modului de lucru
cu ele.
Ordinul, dispoziţiunea, modul de dare şi executare a ordinilor.
Iniţiativa militarilor.

Conspect

1. Îndătoriile generale ale militarilor


art.5. Apărarea Patriei este o datorie sfântă a fiecărui cetăţean al RM.
Serviciul militar este un gen special al serviciului de stat. ... se
determină prioritatea lui faţă de alte feluri de serviciu de stat şi de altă
activitate a cetăţenilor Republicii Moldova.

art.6. Militarii beneficiază de dreprurile şi libertăţile stabilite pentru


cetăţenilor Republicii Moldova cu restricţiile determinate de condiţiile
serviciului militar şi ţinându-se seama de legislaţia în vigoare.

art.7. În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, conţinutul şi volumul


drepturilor, îndătoririlor şi responsabilităţii militarilor depind de faptul dacă
acesta se află sau nu în exerciţiul funcţiunii.
Militarii în exerciţiul funcţiunii sunt reprezentanţi ai puterii de stat şi se
află sub ocrotirea statului.

102
art. 10. Statul garantează protecţia socială şi juridică a militarilor,
realizează măsuri pentru a le crea un nivel de viaţă suficient şi binemeritat,
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de serviciu şi de trai.

art.13. Militarul este obligat:


- să fie devotat jurământului militar, să servească neprecupeţit poporul său,
să apere Republica Moldova cu vitejie, cu pricepere, fără aşi cruţa sângele şi
însăşi viaţa, să-şi facă datoria militară;
- să respecte cu stricteţe Constituţia şi legile statului său, să îndeplinească
prevederile regulamentelor militare;
- să suporte cu tărie greutăţile serviciului militar, legate de executarea
misiunilor de apărare a Republicii Moldova;
- să-şi însuşească în permanenţă cunoştinţele profesionale militare, să-şi
perfecţioneze pregătirea şi măiestria ostăşască;
- să cunoască şi să întreţină în stare de pregătire permanentă pentru
aplicare armamentul şi tehnica militară încredinţate, să păstreze avutul
statului;
- să fie cinstit; disciplinat, curajos la îndeplinirea datoriei militare, să dea
dovadă de iniţiativă raţională;
- să se supună necondiţionat comandanţilor (şefilor) şi să-i apere în luptă, să
păstreze Drapelul de luptă al unităţii militare;
- să preţuească camaraderia ostăşească, fără a-şi cruţa viaţa, să salvezii
camarazii aflaţi în pericol, să-i ajute cu cuvântul şi fapta, să stimeze onoarea
şi demnitatea fiecăruiea, să nu admită faţă de sine şi de alţi militari
brutalitate şi batjocuri, să-i reţină de la fapte nedemne;
- să respecte regulile salutului militar, politeţei şi conduitei militarilor, ...;
- să fie vigilent, să păstreze cu stricteţe secretele militare şi de stat.

art. 16. Militarii sunt obligaţi să se respecte reciproc,să ajute comandanţii


la menţinerea ordinei şi disciplinei.
Despre toate evenimentele care se întâmplă cu un militar, ce au
influenţă asupra îndeplinirii îndătoririlor sale, şi despre observaţiile ce i s-au
făcut, el este obligat să raporteze şefului său nemijlocit. Deasemenea în caz
de îcălcare a regulilor de relaţii între militari.

art. 17. În chestiuni de serviciu (şi personale) , militarul este dator să se


adreseze şefului său nemijlocit şi, cu aprobarea acestuia, şefului ierarhic
superior.

2. Resposabilitatea militarilor.
art.22. Toţi militarii sunt egali în faţa legii şi poartă răspunerea stabilită
pentru cetăţenii Republicii Moldova, luând în consideraţie particularităţile
situaţiei lor juridice.
art. 24. Militarii poartă răspundere disciplinară...

art. 25. Militarii poartă răspundere administrativă... Nu pot fi aplicate:


amenda, munci corecţionale, arest administrativ.

art. 26. Militarii poartă răspundere juridică civică pentru neândeplinirea sau
îndeplinirea negligentă a îndatoririlor prevăzute de ligislaţia civilă, pentru
pagubele aduse statului, persoanelor juridice, cetăţenilor şi în alte cazuri
prevăzute de legislaţie.
103
art. 27. Militarii poartă răspundere materială pentru paguba materială
adusă statului în timpul executării îndatoririlor serviciului militar, în
conformitate cu Regulament cu privire la răspunderea materilaă a militarilor.
art. 28. Militarii poartă răspundere penală pentru crimele de stat şi de
drept comun potrivit condiţiilor generale. (Conform capitolului 12 din Codul
Penal al Republicii Moldova).
art. 29. Dacă infracţiunea este legată de pagube materiale, militarii le
repară, indeferent dacă au fost traşi la alt fel de răspundere.

3. Comportarea militarilor în învoire, concediu şi alte împrejurări.


art. 69. În locurile publice, precum şi în troleibuz, autobuz şi în trenurile
interurbane, dacă lipsesc locurile libere, militarul este dator să ofere locul
său şefului (superiorului)
Militarii trebuie să fie politicoşi cu populaţia civilă, să manifeste o
deosebită atenţie faţă de oamenii în vârstă, femei şi copii, să contribuie la
apărarea onoarei şi demnităţii cetăţenilor, precum şi să le acorde ajutor în
caz de accidente şi calamităţi.

art. 71. Militarilor le este interzis să şină mâinile în buzunare, ... să fumeze
în stradă din mers şi în locurile nedesemnate acestui scop.

art. 72. Modul trez de viaţă trebuie să devină o normă de fiecare zi a


comportării fiecării militar. Apariţia în stare de ebrietate la serviciu şi în
locurile publice constituie o faptă disciplinară gravă, care îl dezonorează pe
militar.

Şedinţa 3. Reguli generale privind disciplina militară. Recompensele


şi pedepsele disciplinare ce se aplică militarilor. Aplicarea
pedepselor disciplinare în cazuri speciale.

1. Reguli generale privind disciplina militară


art.1. Interesele apărării Patriei obligă toţi militarii să respecte cu stricteţe
cerinţele disciplinei militare.

art. 2. Disciplina militară înseamnă respectarea cu stricteţe şi exacitate de


către toţi militarii a Constituţiei şi a altor legi, a regulamentelor militare
generale, a altor acte normative ce reglamentează serviciul militar.

art. 3. Disciplina militară se bazează pe conştientizarea de către fiecare


militar a datoriei militare şi a responsabilităţii personale pentru apărarea
Patriei sale.

art. 4. Disciplina militară pune în faţa fiecărui militar următoarele obligaţii:


a) să cunoască şi să respecte Constituţia şi alte legi, să execute
întocmai jurământul militar, regulamentele militare generale, ordinele
(dispoziţiunile) comandanţilor (şefilor);
b) să suporte cu dârzenie toate greutăţile şi privaţiunile serviciului
militar, să nu-şi cruţe viaţa pentru apărarea Patriei, independenţei şi
suveranităţii ei;

104
c) să păstreze cu stricteţe secretul militar şi cel de stat, alte secrete
protejate de lege;
d) să însuşască şi să păstreze integritatea armamentului, tehnicii de
luptă şi de alt fel încredinţate lui;
e) să fie cinstit, cu dreptate, sincer şi principial;
f) să-i stimeze pe comandanţi, pe superiori şi inferiori, să-i apere în
orice condiţii, să contribuie la menţinerea şi la respectarea ordinii
regulamentare;
g) să se comporte cu demnitate în unitatea militară şi în afara ei, să
nu-şi permită şi să nu permită nici altora şă încalce ordinea publică, să
contribuie pe toate căile la apărarea onoarei şi demnităţii cetăţănilor, la
menţinerea prestijului Forţelor Armate.

art. 5. Înalta disciplină militară se realizează prin:


a) lucru educativ permanent efectuat de comandanţi pentru formarea
şi cultivarea la militar a unor înalte calităţi morale şi de luptă, necesare în
executarea obligaţiunilor lui de serviciu;
b) menţinere în unitate (subunitate) militară a ordinii regulamentare;
c) exigenţă a comandanţilor faţă de subalterni, respectare a demnităţii
lor personale, grija permanentă faţă de ei, îmbinare iscusită a metodelor de
convingere şi constrângere şi aplicare a lor corectă;
d) creare în unitate (subunitate) militară a unei atmosfere de
responsabilitate, de ajutor reciproc şi de mândrie pentru colectivul de
militari;
e) organizare excelentă a procesului de pregătire militară şi prin
încadrare deplină a efectivului în acest proces.

art. 6. Fiecare comandant poartă răspundere de starea disciplinei militare...

art. 7. (1) Interesele apărării Patriei îl obligă pe comandant să ceară, cu


hotărâre şi fermitate, respectarea disciplinei militare şi a ordinii, să creeze în
acest scop toate condiţiile şi să nu treacă cu vederea nici o abatere comisă
de subaltern.
(2) Comandantul care nu asigură condiţii pentru respectarea ordinii
regulamentare şi a cerinţelor disciplinei militare, care nu ea măsuri de
influenţă pentru restabilirea lor poartă răspundere.
(3) Fiecare militar este obligat şă acorde asistenţă comandantului la
restabilirea ordinei şi disciplinei.
art. 8. În interesul apărării Patriei, comandantul are dreptul să dea ordine
(dispoziţii) subalternilor. Ordinul trebuie să se execute necondiţionat, exact
şi în termen. Pentru ordinul dat comandantul poartă răspundere.
art. 9. Recompensele şi pedepsele disciplinare pot fi aplicate doar de şeful
direct (alte cazuri sunt apreciate în capitolul 8). De autoritatea disciplinară
acordată şefilor inferiori dispun şi şefii superiori.

art. 10. Comandanţii, ale căror funcţii nu sunt indicate în prezentul


regulament au faţă de subalterni, în conformitate de gradul militar prevăzut
de funcţia deţinută, autoritate disciplinară:
a) comandant de grupă – caporalul şi sergentul;
b) de locţiitor de comandant de pluton – sergentul major;
c) de plutonier de companie – plutonirul, plutonierul major, plutonierul
adjutant;
105
d) de comandant de pluton – locotenentul şi locotenetul major;
e) de comandant de companie – capitanul;

2. Recompensele ce se aplică militarilor.

art. 18. (1) Recompensile reprezintă un mijloc important de stimulare a


faptelor de arme, de educare a militarilor şi de întărire a disciplinei militare.
(2) Fiecare comandant este obligat să stimuleze militarii din subordine
pentru iniţiativă raţională, străduinţă şi distincţie în serviciu.
(3) În cazul în care comandantul consideră că drepturile acordate lui
sunt insuficiente, el poate să facă un demers în vederea stimulării militarilor
distinşi de autoritatea disciplinară a comandantului superior.

art. 20. Militarilor în termen li se pot acorda următoarele recompense:


a) ridicarea pedepselor disciplinare aplicate anterior
b) exprimarea de mulţumiri
c) permisia peste rând, o dată în lună, din amplasamentul unităţii
militare
d) înştiinşarea la domiciliu sau la locul de muncă (de studii) anterior
despre satisfacerea exemplară a serviciului militarilor
e) acordarea de diplome, cadouri de preţ sau bani
f) înmânarea fotografiei personale executate lângă Drapelul de luptă
desfăşurat al unităţii militare
g) acordarea gradului de caporal ostaşilor
h) acordarea următorului grad militar sergenţilor, cu o treaptă mai
înaltă decât cel conform funcţiei deţinute
i) înscrierea numelui în Cartea de Onare a unităţii militare
j) acordarea de concediu de scurtă durată (până la 5 zile odată în 6
luni)

art. 21. Comandantul de grupă, ajutorul comandantului de pluton:


a) ridicarea pedepselor disciplinare aplicate anterior
b) exprimarea de mulţumiri
c) permisia peste rând, o dată în lună, din amplasamentul unităţii
militare (ostaşilor până la 12 ore)

art. 22. Plutonierul de companie, comandantul de pluton:


a) ridicarea pedepselor disciplinare aplicate anterior
b) exprimarea de mulţumiri
c) permisia peste rând, o dată în lună, din amplasamentul unităţii
militare până la 24 ore

art. 23. Comandantul de companie:


a) ridicarea pedepselor disciplinare aplicate anterior
b) exprimarea de mulţumiri
c) permisia peste rând, o dată în lună, din amplasamentul unităţii
militare până la 48 ore
art. 24. Comandantul de batalion:
a) ridicarea pedepselor disciplinare aplicate anterior
b) exprimarea de mulţumiri
c) permisia peste rând, o dată în lună, din amplasamentul unităţii
militare până la 72 ore (3 zile)
106
d) înştiinşarea la domiciliu sau la locul de muncă (de studii) anterior
despre satisfacerea exemplară a serviciului militarilor
e) acordarea de diplome

art. 26. Militarilor prin contract (soldaţi şi sergenţi) li se pot acorda


următoarele recompense:
a) ridicarea pedepselor disciplinare aplicate anterior
b) exprimarea de mulţumiri
c) acordarea de diplome, cadouri de preţ sau bani
d) înscrierea numelui în Cartea de Onare a unităţii militare
e) acordarea următorului grad militar înainte de termen
f) acordarea de concediu de până la 10 zile

art. 27. Comandantul de pluton, companie, batalion:


a) ridicarea pedepselor disciplinare aplicate anterior
b) exprimarea de mulţumiri

3. Pedepsele disciplinare ce se aplică militarilor.


art. 42. În cazul în care militarul încalcă disciplina militară sau ordinea
publică ... în caz de necesitate se aplică pedeapsa disciplinară.
art. 43. ... abaterile militarilor pot fi examinate la adunarea efectivului...
art. 44. Pentru comiterea de crime, militarii poartă răspundere penală
conform legislaţiei în vigoare.

art. 46. Militarilor în termen li sepot aolica următoarele pedepse disciplinare:


a) observaţia;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) neacordarea permisiei cuvenite din amplasamentul unităţii;
e) numirea peste rând de serviciu sau la munci de gospodărie – de
până la 5 servicii;
f) ţinerea la arest – de până la 10 zile;
g) retrogradarea in funcţie;
h) retrogradarea în grad;
i) ridicarea gradului de sergent.

art. 47. Comandantul de grupă:


a) observaţia, mustrarea, mustrarea aspră;
b) să priveze soldaţii de permisiea cuvenită din amplasamentul
unităţii;
c) să numească soldaţii peste rând de serviciu sau la munci de
gospodărie – un serviciu.

art. 48. Locţiitorul comandantului de pluton: a, b plus -


c) să numească soldaţii peste rând de serviciu sau la munci de
gospodărie – cel mult 2 servicii

art. 49. Plutonierul de companie: a, b plus -


c) să numească soldaţii peste rând de serviciu sau la munci de
gospodărie – cel mult 3 servicii

art. 50. Comandantul de pluton: a, b plus -


107
c) să numească soldaţii peste rând de serviciu sau la munci de
gospodărie – cel mult 4 servicii

art. 51. Comandantul de companie: a, b plus –


c) să numească soldaţii peste rând de serviciu sau la munci de
gospodărie – cel mult 4 servicii, sergenţii – cel mult 2 servicii
d) să aplice militarilor pedeapsa ţinerii la arest – de până la 72 ore (3
zile)

art. 52. Comandantul de batalion: a, b plus -


c) să numească soldaţii peste rând de serviciu sau la munci de
gospodărie – cel mult 5 servicii, sergenţii – cel mult 3 servicii
d) să aplice militarilor pedeapsa ţinerii la arest – de până la 5 zile

art. 55. Militarilor prin contract pot să li se aplice următoarele pedepse


disciplinare:
a) observaţia, mustrarea, mustrarea aspră;
b) ţinerea la arest – de până la 10 zile;
c) prevenirea despre necorespunderea parţială în funcţie
d) retrogradarea in funcţie;
e) trecerea în rezervă înainte de expirarea contractului.

art. 56. Comandantul de pluton:


a) observaţia, mustrarea, mustrarea aspră;

art. 57. Comandantul de companie:


a) observaţia, mustrarea, mustrarea aspră;
b) ţinerea la arest – de până la 2 zile;

art. 58. Comandantul de batalion:


a) observaţia, mustrarea, mustrarea aspră;
b) ţinerea la arest – de până la 3 zile;

4. Aplicarea pedepselor disciplinare în cazuri speciale.


Capitolul 8. Art. 67.Comandanţii de garnizoane şi şefii comenduirilor de
garnizoane au dreptul de a aplica pedepse disciplinare militarilor din
garnizoane sau celor care se află temporar în garnizoane în cazul în care:
a) abaterile ţin de serviciul de garnizoană sau de gardă;
b) s-a comis o abatere de la disciplina militară sau de la ordinea
publică în afara unităţii militare;
c) abaterea este comisă în concediu; în deplasare sau la arest în
garnizoană.

Şedinţa 4. Activitatea zilnică a militarilor. Programul zilnic, învoiri şi


primirea vizitatorilor. Păstrarea sănătăţii militarilor.

1. Activitatea zilnică a militarilor.

art. 240. Durata totală a timpului de serviciu al militarilor prin


contract nu terbuie să depăşească durata timpului de muncă stabilit prin
legislaţia muncii a Republicii Moldova. Pentru militarii în termen este
determinată de orarul zilnic al unităţii militare.
108
Serviciul de alarmă (luptă), aplicaţiile şi alte măsuri, ... se desfăşoară
fără limitarea duratei totale a timpului săptămânal de serviciu.
Militarii prin contract, antrenat la executarea îndătoririlor serviciului
militar în zilele de odihnă şi de sărbătoare, odihna li se oferă în alte zile ale
săptămânii ... sau pot fi alăturate la concediul de bază.

art. 241. Orarul zilnic al unităţii militare determină în timp realizarea


măsurilor de bază ale activităţii zilnice, ale instruirii şi traiului efectivului
subunităţilor şi statului major ale unităţii militare.
Regulamentul timpului de serviciu al militarilor prin contract,
suplimentar la orarul zilnic, stabileşte termenele şi durata executării de
către aceşti militari a măsurilor de bază ce reies din îndătoririle serviciului
militar.

art. 242. În orarul zilnic trebuie să fie prevăzut timpul pentru înviorarea de
dimineaţă, toaleta de dimineaţă şi de seară, inspecţia de dimineaţă,
şedinţele de instrucţie şi pregătirea către acestea, schimbul îmbrăcămintei
speciale (de lucru), curăţirea încălţămintei şi spălatul mâinilor înainte de
masă, servirea mesei, îngrijirea armamentului şi tehnicii militare, munca de
educaţie culturaşă în orele de răgaz şi sportivă de masă, informarea
efectivului, urmare emisiunilor de radio şi vizionarea programelor televizate,
primirea bolnavilor la punctele medicale, nevoile personale ale militarilor (cel
puţin 2 ore), plimbarea, apelul de seară şi 8 ore de somn.

art. 244. Fiecare săptămână se organizează ziua de parc şi gospodărie...

2. Programul zilnic, învoiri şi primirea vizitatorilor.

art. 246. Deşteptarea


art. 247. Înviorarea, curăţenia, aranjarea aşternutului, toaleta de
dimineaţă.
art. 248, 249. Inspecţia de dimineaţă
art. 250. Plimbarea de seară, apelul de seară, stângerea.
art. 253, 254. Şedinţele de pregătire
art. 256-258. Dejunul, prânzul şi cina.

art. 259-265. Învoirea din locul de dispunere a unităţii. Militarul în termen


au dreptul la o învoire pe săptămână (dacă nu i-a fost aplicată pedeapsa
„privarea învoirii de rând”) în locul dispunerii unităţii militare (în limitele
garnizoanelor). În acelaş rând învoirea militarilor nu trebuie să fie în
detrimentul stării de pregătire în vederea luptei. Concomitet din subunitate
pot pleca în învoire cel mult 30% din militari. Învoirea – după primirea
Jurământului militar. Sâmbătă şi în ajunul sărbătorilor pâna la 24.00, în
celelalte zile până la apelul de seară. În unele cazuri învoirea poate fi
acordată şi în altă zi a săptămânii după şedinţele de instruire, până la
stingere,sau până dimineaţa (până la inspecţia de dimineaţă).
Biletul de voie este valabil numai în perimetrul garnizoanei sale.
Militarii pe contract pleacă în afara garnizoanelor cu aprobarea
comandantului de unitate militară.
Învoire elevilor din anul întâi – ca pentru soldaţi, sergenţi în termen,
pentru anul doi stabileşte şeful instituţiei de învăţământ. Elevii din anul trei şi
următorii, după şedinţele de instruire şi orele obligatorii pentru activitate de
109
sinestătător – până la 24.00, elevii familişti până la începutul şedinţelor din
ziua următoare.

art. 271-275. Vizitarea militarilor. – la ora stabilită, în camera pentru


vizitatori. Vizitatorii sunt înregistraţi în „Registrul evidenţei vizitatorilor”.
Membrii familiilor militarilor pot vizita cazarma, sala de mese, odaia gloriei
de luptă. Vizitatorii cu băuturi alcoolice şi în stare de ebrietate nu sunt
admişi. Înoptarea la fel.

3. Păstrarea sănătăţii militarilor.

art. 343. Păstrarea şi întărirea sănătăţii, dezvoltarea fizică a militarilor


constituie o parte importantă şi integrantă a pregătirii pentru executarea
datoriei sale militare.
art. 344. Păstrarea şi întărirea sănătăţiimili militarilor se obţine:
- prin înfăptuirea de către comandanţi a unor măsuri de asanare a condiţiilor
de serviciu şi de trai
- în urma călirii lor sistematice, prin ocupaţii regulate cu pregătirea fizică şi
sportul
- prin realizarea de măsuri sanitaro-igienice, antiepidemice şi curativo-
profilactice.
art. 345, 346. Asanarea condiţiilor de serviciu şi de trai ale militarilor.
art. 347. pregătirea fizică şi sportivă a efectivului se efectuează în scopul
sporirii rezistenţei organizmului lor la diferite modificări bruşte ale factorilor
fizici ai mediumului ambiant, la condiţii legate de specificul serviciului militar
şi de executare a misiunilor de luptă.

art. 348. La pregătirea fizică şi sportivă a efectivului se ţine cont de starea


sănătăţii, vârsta militarilor şi de condiţiile climaterice din teren.

art. 349. Pregătirea fizică şi sportivă a efectivului trebuie să se înfăptuiască


în mod sistematic şi fără întreruperi prin folosirea complexă a factorilor apă,
soare şi aer
Procedeele de bază ale pregătirii fizice şi sportive a efectivului:
- executarea zilnică a exerciţiilor fizice în aer liber
- spălatul până la brâu cu apă rece sau duş de scurtă cu apă rece
- clătirea gâtului cu apă rece, precum şi spălatul picioarelor cu apă rece
înainte de somn
- în perioada de iarnă, antrenamente şi ocupaţii cu schiurile, executare unor
lucrări în îmbrăcăminte uşoară
- în perioada de vară, efectuarea de ocupaţii şi măsuri sportive de masă în
îmbrăcăminte uşoară, băi de soare şi scăldatul în bazine de apă deschisă în
afara orelor de program şi în zilele de odihnă.

art. 350. Ocupaţiile cu pregătirea fizică şi sportul se înfăptuesc la


înviorarea de dimineaţă, la şedinţile de instrucţie, pe timpul activităţii
sportive de masă, în procesul activităţii de instrucţie şi de luptă a militarilor,
precum şi pe timpul antrenamentelor de sine stătător.

. Măsurile sanitaro-igienice şi antiepidemice.


art. 351. Fiecare militar trebuie să se îngrijească de păstrarea sănătăţii
sale, să nu tăinuească afecţiunile, să respecte cu rigurozitate regulile de
110
igienă personală şi socială şi să se lase de proastele obiceiuri (fumat,
consum de alcool şi mijloace narcotice).

art. 352. Executarea regulilor de igienă individuală include:


- spălatul de dimineaţă, inclusiv a dinţilor, precu şi al picioarelor înainte de
somn;
- bărbieritul, tunsul şi tăiatul unghiilor la timp;
- îmbăierea săptămânală cu schimbul lenjeriei de corp şi de pat, obielelor şi
ciorapilor;
- menţinerea în curăţănie a îmbrăcămintei, încălţămintei şi aşternutului,
schimbul la timp a guleraşelor.
Coafura militarului, mustăţile, dacă lr are, trebuie să fie îngrijite, să
corespundă cerinţelor igienei şi să nu împedice întrebuinţarea mijloacelor de
protecţie individuală şi portul echipamentului.
Totodată mustăţile trebuie să fie tunse cu acurateţe, să nu fie mai jos
de colţurile gurii.
Regulile de igienă socială includ: menţinerea curăţăniei în dormitoare,
toalete şi în alte camere de folosinţă în comun, aeresirea regulată a
încăperilor; menţinerea curăţăniei în locurile publice, precum şi pe teritoriul
de dispunere a unităţii.

art.353. Pentru asigurarea rezistenţei militarilor faţă de bolile infecţioase,


se fac vaccinări de protecţie. Vaccinările pot fi planificate şi indicate din
punct de vedere epidemic.
art. 354. Militarul este obligat să raporteze ... cazurile de apariţie a bolilor
infecţioase în rândul persoanelor care locuiesc cu el în acelaşi apartament
(cameră din cămin) ...

Măsurile curativo-profilactice.
art. 356. Măsurile curativo-profilactice de bază sunt: dispensarizarea,
tratamentul ambulator, spitalicesc şi balneo-sanatorial.
În scopul prevenirii răspândirii bolilor infecţioase, măsurile curativo-
profilactice, propuse de serviciul medical, sunt obligatorie pentru toţi
militarăă.
art. 357.Dispensarizarea include controlul medical al stării de sănătate a
efectivului, depistarea precoce activă a cazurilor de îmbolnăviri, studierea
condiţiilor de serviciu şi de trai ale militarilor, ... realizarea de măsuri
profilactice, curative şi de asanare.

Asistenţa baie-spălătorie.
art. 372. Soldaţii şi sergenţii trebuie să facă baie cel puţin o dată pe
săptămână ...
Când se spală în baie (fac duş), militarilor în termen li se asigură
săpun, prosoape şi spălătoare dezinfectate.
art. 373. Compania pleacă la baie sub comanda plutonierului de companie.
...
art. 374. Spălatul lenjeriei se efectuează la spălătorii. ... Spălatul
îmbrăcămintei din ţesătură de bumbac, acolo unde nu există posibilitatea de
a o spăla la spălătorie, este permis militarilor în termen numai în camere
(locuri) destinate şi utilate special în acest scop.

111
Şedinţa 5. Regulile de politeţe militară şi de comportare a militarilor
în cazarmă, în sala de mese, în sălile de clasă, pe terenul
sportiv şi în alte locuri publice

1. Regulile de politeţe militară şi de comportare a militarilor în


cazarmă, în sala de mese, în sălile de clasă, pe terenul sportiv şi în
alte locuri publice.

art. 45. Salutul militar este o întruchipare a coeziunii tovărăşeşti (colective)


a militarilor, o mărturie a stimei reciproce şi o manifestare a culturii
generale.
Toţi militarii sunt obligaţi la întâlnire (depăşire) să se salute reciproc,
respectînd regulile stabilite de Regulamentul instrucţie de front al FA ale RM.
Subordonaţii şi inferiorii în grad militar salută primii, iar la grade
militare egale – se salută reciproc.

art. 46. Militarii sunt obligaţi să dea onorul militar:


- Monumentului eroului necunoscut;
- mormintelor comune ale ostaşilor căzuţi în luptele pentru suveranitatea şi
integritatea teritorială a Republicii Moldova;
- drapelelor de luptă ale unităţilor militare;
- procesiunilor funebre, însoţite de subunităţi militare.

art. 50. Când se află în afara formaţiei, atât în timpul şedinţelor, cât şi în cel
liber de la exerciţii, militarii din unităţile şi subunităţile militare salută şefii la
comanda „Drepţi” sau „Atenţiune, drepţi”.
La şedinţele în afara formaţiei, precum şi la consfătuirile, la care asistă
doar ofiţeri, pentru salutul comandanţilor se dă comanda „Domnilor ofiţeri”.
Comanda „Drepţi”, „Atenţiune, drepţi” sa u „Domnilor ofiţeri” o dă
comandantul superior dintre cei prezenţi sau militarul care primul l-a
observat pe şeful sosit. La această comandă toţi cei prezenţi se ridică, se
întorc spre comandantul sosit şi iau poziţia „drepţi”, iar ofiţerii acoperiţi, în
plus, duc mâna la coifură.
Superiorul dintre comandanţii prezenţi se apropie de cel sosit şi dă
raportul: „Domnule colonel, grupa numărul patru sute patru a catedrei
militare, în număr douăzeci şi unu elevi este gata de şedinţă. Sunt
comandantul grupei, elev Bradu.”
Comandantul sosit, după ce a primit raportul, dă comanda „Pe loc
repaus” sau „Domnilor ofiţeri”, iar cel care a raportat repetă această
comandă, după care toţi cei prezenţi iau poziţia „Pe loc repaus” sau se
aşează.

art. 51. Darea comenzii „Drepţi” sau „Atenţiune, drepţi” şi a raportului se


execută numai la prima vizită de către comandant a unităţii ori subunităţii
militare în decursul zilei respective.
În prezenţa unui comandant superior comanda pentru salutul militar al
unui inferior nu se dă şi raportul nu se înfăptuieşte.
Când lecţiile se desfăşoară în clasă, comanda „Drepţi”, „Atenţiune,
drepţi” se dă înaintea fiecărei lecţii şi la sfârşitul ei.
Comanda „Drepţi” înainte de raportul prezentat comandantului se dă
în cazul dacă sunt prezenţi şi alţi militari.

112
art. 52. La intonarea Imnului de Stat militarii, aflaţi în fomaţie, iau poziţia
„drepţi” fără comandă, iar comandanţii de subunităţi, de la pluton în sus, în
afara de aceasta, duc mâna la coifură.
Militarii aflaţi în afara formaţiei la intonarea Imnului de Stat iau poziţia
„drepţi”, iar cînd sunt acoperiţi, duc mâna la coifură.

art. 53. Comanda pentru salutul unităţilor şi subunităţilor militare nu se dă:


- la alarmarea unităţii sau subunităţii militare, în marş, precum şi la şedinţele
şi aplicaţiile tactice;
- la punctele de comandă, centrele de transmisiuni şi în locurile de executare
a serviciului de alarmă (de luptă);
- la linia şi la poziţia de tragere, pe timpul executării tragerilor;
- la aerodromuri pe timpul efectuării zborurilor;
- pe timpul executării lucrărilor de construcţie, de gospodărie sau lucrărilor în
scop instructiv, precum şi pe timpul şedinţelor şi lucrărilor în ateliere,
parcuri, hangare, laboratoare;
- pe timpul desfăşurării competiţiilor şi jocurilor sportive;
- pe timpul servirii mesei, după semnalul „Stingerea” şi până la semnalul
„Deşteptarea”;
- în încăperile pentru bolnavi.
În cazurile enumerate şeful doar reportează şefului sosit.
Subunităţile care participă la procesiunile funebre nu execută salutul
militar.

art.55. La adresarea şefului, militarul ia poziţia „drepţi” şi îşi spun funcţia,


gradul militar şi numele. (Pentru elevi: „Elev Bradu”). Mâna întinde
superiorul, dacă e fără mănuşă, se scoate mănuşa.

art. 56. „Buna ziua, ostaşi (elevi)”  „Să trăiţi”.


„La revedere, ostaşi (elevi)  “La revedere, domnule colonel”
art. 57. Dacă felicită sau aduce mulţumire unui militar: „Servesc Republica
Moldova”, pentru subunitate „Ura” sau „Servim Republicii Moldova”

Despre politeţea militară şi conduita militarilor.

art. 66. Militarii sunt obligaţi să constituie în permanenţă exemple de înaltă


cultură, modestie şi cumpătare, să păstreze cu sfinţenie onoarea militară, să-
şi apere demnitatea şi să stimeze demnitatea celorlalţi
Relaţiile între militari se constituie pe baza stimei reciproce:
„dumnevoastră”, „dumneata”.

art. 67. „Soldat Pântea”, „Sergent Olaru”, „Domnule sergent”, „Domnule


elev”, „Elevul Moraru”
Denaturarea gradelor militare, folosirea cuvintelor obscene, poreclelor,
brutalitatea şi adresările familiare sunt incompatibile cu noţiunile de onare şi
demnitate a militarilor.
art. 68. „Domnule colonel, permiteţi-mi să mă adresez domnului capitan
Popescu”.
art. 69. Când îl însoţeşte pe un comandant, militarul îl urmează din partea
stângă.
„domnule colonel, permiteţi-mi să trec”

113
Şedinţa 6. Prevenirea şi stingerea incendiilor. Cunoaşterea
materialelor de stingere a incendiilor şi a modului de lucru
cu ele.

1. Prevenirea şi stingerea incendiilor.

Anexa 15. Regulile de siguranţă contra incendiilor.


1. Teritoriul unităţii militare trebuie să fie curăţit în permanenţă de
gunoi şi de iarbă uscată.
Căile de acces spre sursele de apă pentru stingerea incendiilor, spre
clădii, precum şi toate drumurile de pe teritoriul unităţii trebuie să fie în
permanenţă libere pentru circulaţia maşinilor de pompieri.

2. În scoul siguranţei contra incendiilor se interzice:


- aprinderea focului la distanţe mai mici de 50m. de diferite construcţii,
platforme cu materiale şi tehnică militară, precum şi fumatul, folosirea
aparatelor cu flacără în parcuri, depozite, hangare şi alte încăperi de acest
fel;
- încălzirea sobelor defecte, folosirea pentru aprinderea focului a lichidelor
carburante; lăsarea materialelor inflamabile aproape de sobe, iar sobele care
se încălzesc – fără supraveghere; uscarea îmbrăcămintei pe sobe, hogeaguri,
precum şi în dreptul vetrei; aprinderea focului în sobe în orele de odihnă a
personalului. Când se face focul în sobe, coşurile se curăţă de funingine o
dată la două luni;
- încălzirea cu flacără (torţe, lămpi de benzină) a conductelor de apă şi de
altă natură din clădiri; conductele şi construcţiile clădirilor se încălzesc numai
cu aburi, apă fierbinte şi alte mijloace care prezintă siguranţă contra
incendiilor;
- blocarea accesului spre mijloacele de stingere a incendiului, panouri şi
întrerupătoare electrice; depozitarea în poduri, pe scări şi pe coridoare a
materialelor inflamabile;
- folosirea mijloacelor de stingere a incendiului în alte scopuri;
- folosirea instalaţiilor şi utilajelor electrice defecte, utilizarea aparatelor
electrice de încălzire fără suport ignifug, precum şi înlocuirea siguranţelor
(buşoanelor) de la tablourile de distribuţie cu sârme sau alte obiecte
- învelirea becurilor electrice cu hârtie şi pânză; tapetarea conductorilor
electrici sau acoperirea cu panouri şi alte obiecte; folosirea firelor de telefon
pentru construirea reţelei electrice de iluminat;
- predarea sub pază a întreprinderilor (depozitelor) necontrolate sub aspectul
siguranţei contra incendiilor.

4. ... fumatul este permisnumai în locuri special stabilite, cu siguranţa


contra incendiilor şi cu ventilaţie prin aspiraţie

5. Coridoarele, trecerile, ieşirile principale şi de rezervă, scările trebuie


să fie în permanenţă libere pentru circulaţie şi să nu se blocheze. Uşile de
ieşire ... trebuie să se deschidă în afară. Se interzice astuparea uşilor de
rezervă şi căptuşirea cu materiale inflamabile a pereţilor şi tavanelor scărilor
şi coridoarelor.

114
6. Uneltele şi mijloacele de stingere a incendiilor ... să fie în stare bună
de funcţionare, iar locul lor să fie marcat cu indicatoare standartizate.

7. La aparatele de telefon trebuie să existe tăbliţe cu numărul de


telefon al celei mai apropiate echipe de pompieri, iar pe teritoriul unităţii
militare, pentru darea semnalului alarmei de incendiu, trebuie să existe
mijloace de semnalizare acustică.

2. Cunoaşterea materialelor de stingere a incendiilor şi a modului de


lucru cu ele.
Incendiile pot să apară în următoarele cazuri:
- ca urmare a scurtcircuitului;
- depăşirea sarcinii de lucru a surselor de alimentare, folosirea cablurilor cu
diametru mai mic decât e necesar;
- scânteerea, curba electrică ca rezultat a micşorării rezistenţei materialelor
izolatoare sau gradului înalt de umeditate;
- descărcările electrice, fulgerul;
- defectarea sistemelor de încălzire (sobelor) sau încălcarea regulilor de
expluatare;
- neatenţia la manipularea cu substanţele inflamabile de sinestătător (fosfor,
natriu) sau uşor inflamabile (benzină etc.);
- fumatul, folosirea neatentă a lămpilor de iluminare, aprinderea focului în
apropierea clădirilor, depozitelor, maşinilor, pe teren cu uscăciuni, etc.

Mijloacele de stânjere a incendiilor:


- apa – nu se permite stânjerea obiectelor care se găsesc sub tensiune, dacă
temperatura de ardere e mai mare de 1300 grade (poate aduce la explozie),
de asemenea substanţele uşor inflamabile;
- stângător spumant OP-2, OP-5. (afară de obiectele care sunt sub tensiune).
Perioada de acţiune 60-65 sec., bătaia jetului de spumă – 8m., cantitatea
spumei – 20, 50l., presiunea – 9-12kg/cm. pătrat;
- stângător cu bioxid de carbon OU-2 (5) – capacitatea 2 (5)l., perioada de
acţiune – 30sec., bătaia jetului – 1.5m., suprafaţa de stânjere – 1-1.5m.
pătraţi.
- nisip, foaie de cort (brezent), înveliş de azbest, etc.

Asistenţa medicală:
- se foloseşte numai ulei pentru arsuri, sau preparate speciale;
- hainele nu se scot, sau se taie atent în jurul rănilor;
- locurilr deschise se acoperă cu pansament (bint) şi vată sterile

Şedinţa 7. Ordinul, dispoziţiunea, modul de dare şi executare a


ordinelor. Iniţiativa militarilor.

Ordinul, dispoziţiunea, modul de dare şi executare a ordinilor.


art. 30. Conducerea unică – principiul de construire a FA ale RM, de
conducere a lor şi de relaţii dintre militari. Ea constă în investirea
comandantului cu deplină putere de dispoziţie asupra subordonaţilor şi în
încredinţarea acestuia a responsabilităţii personale în faţa statului pentru
toate laturile vieţii şi activităţii unităţii, subunităţii militare şi a fiecărui militar
în parte.
115
Conducerea unică constă în faptul că comandantul are dreptul, pornind
de la analiza multilaterală a situaţiei, de unul singur să ia decizii, să dea
ordinile respective în strictă concordanţă cu cerinţele legilor şi
regulamentelor militare şi să asigure executarea lor.
Discutarea ordinului este inadmisibilă, iar nesupunerea sau alt mod de
neexecutare a ordinului constituie o infracţiune militară.

art. 33. După situaţia de serviciu şi după gradele militare pe care le deţin,
unii militari în raport cu alţii pot fi lefi sau subordonaţi.
Şeful are dreptul de a dea ordine şi să ceară executarea lor. Şeful
trebuie să fie pentru subordonat un exemplu de atitudine plină de tact şi
stăpânire de sine şi să nu admită atât familiaritate, cât şi atitudine
preconcepută. Pentru acţiuni care înjosesc demnitatea umană a
subordonatului şeful poartă răspundere.
Subordonatul este obligat să execute ordinele şefului. După executarea
ordinului el poate să înainteze o reclamaţie, dacă consideră că faţă de el s-a
procedat nejust.

art. 34. Şefii, cărora le sunt subordonaţi pe linie de serviciu, fie şi temporar,
se numesc şefi direcţi.
Şeful direct, cu funcţia imediat superioară unui subordonat, se
numeşte şef nemijlocit.

art.38. Ordinul este o dispoziţiune a comandantului adresată


subordonaţilor, care cere executarea unor acţiuni, respectarea unor reguli
sau stabileşte o ordine sau o situaţie.
Ordinul poate fi dat în scris, verbal sau prin mijloace tehnice de
legătură unui militar sau unui grup de militari. Ordinul în scris este principalul
document (act juridic) funcţional de dispoziţie al conducerii militare, carese
emite cu drept de conducere unică de către comandanţii de unităţi militare.
Ordinele verbale se dau de către toţi comandanţii.

art. 39. Dispoziţiunea este o formă de transmitere a misiunilor de către


comandant la subordonaţi privind chestiuni particulare. Se dă în scris sau
verbal. Dispoziţiunea în scris este un document dispoziţional de serviciu emis
de către şeful statului major în numele comandantului de unitate militară.
Ordinul şi dispoziţiunea trebuie să corespundă cerinţelor legilor şi
regulamentelor militare.

art.40. Ordinele se dau pe linie de subordonare. În situaţii deosebite, şeful


superior poate da ordin subordonatului peste şeful nemijlocit al acestuia. În
asemenea caz el comunică despre aceasta şefului nemijlocit al
subordonatului sau ordonă acestuia ca el singur să raporteze şefului său
nemijlocit.

art.41. Comandantul, înainte de a da ordinul, este obligat să analizeze


minuţios situaţia şi să prevadă măsurile de asigurare a executării ordinului.
El poartă răspundere de ordinul dat şi de consecinţele lui, de corespunderea
ordinului cu legislaţia, precum şi de abuzul de putere şi de excesul de putere
sau de împuterniciri funcţionale în ordinul pe care îl dă şi de neluarea
măsurilor de executare a lui. Ordinul trebuie să fie formulat clar, să nu
admită interpretarea lui ambiguă şi să nu-i provoace îndoieli subordonatului.
116
art.42. Ordinul comandantului trebuie să fie executat necondiţionat, exact
şi în termen. Militarul, după primirea ordinului, răspunde: „Am înţeles”, apoi
îl execută.
Dacă este necesar de a se convinge că ordinul dat a fost înţeles just,
atunci comandantul poate să ceară repetarea lui succintă, iar militarul, care
a primit ordinul, să se adreseze comandantului cu rugămintea de a repeta
ordinul.
Despre executarea ordinului primit militarul raportează şefului care a
dat ordinul şi şefului său nemijlocit.

art. 43. Dacă militarul care execută ordinul primeşte de la alt şef, superior
după situaţia de serviciu sau după gradul militar, un nou ordin, care
împiedică executarea primului, atunci el raportează despre aceasta şefului
care a dat ordinul nou şi în cazul dacă acesta este confirmat, îl execută pe
ultimul.
Cel care a dat noul ordin comunică despre aceasta şefului care a dat
primul ordin.

Iniţiativa militarilor.
art. 44. Militarul, în scopul executării cu succes a misiunii care îi revine,
este dator să manifeste iniţiativă raţională. Aceasta este deosebit de
necesară când ordinul primit nu mai corespunde situaţiei ce s-a schimbat
brusc, iar condiţiile sunt de aşa natură că primirea la timp a unui nou ordin
este imposibilă.

117
“Regulamentele militare”

Cuprins:

Şedinţa 1. Personalul destinat pentru serviciul de zi pe subunitate. Atribuţiile generale. Sergentul


de serviciu şi plantonul pe companie.
Şedinţa 2. Pregătirea personalului pentru serviciul de zi. Obligaţiunile persoanelor din serviciul
de zi.
Şedinţa 3. Obligaţiunile plantonului pe companie, pe statul major şi în serviciul special.

TEMA 3. Principii generale privind serviciul de gardă. Organizarea serviciului de gardă.


Atribuţiile personalului gărzii.

Şedinţa 1. Principii generale privind serviciul de gardă. Atribuţiile personalului gărzii: şefului
gărzii, ajutorului şefului de gardă, caporalului de schimb
Şedinţa 2. Obligaţiunile personalului gărzii.
Şedinţa 3. Pregătirea gărzilor. Ordinea interioară în corpul de gardă. Apelul şi schimbarea
gărzilor, schimbarea santinelelor, uzul de armă.

1. Personalul destinat pentru serviciul de zi pe subunitate.

art. 276. Serviciul de zi se numeşte pentru menţinerea ordinii interioare,


paza efectivului, armamentului, tehnicii militare şi muniţiilor, încăperilor şi
materialelor unităţii militare, pentru controlul stării de lucruri în subunităţi şi
luarea la timp a măsurilor de prevenire a infracţiunilor.

art. 277. Componenţa a personalului destinat pentru serviciul de zi:


- ofiţerul şi ajutorul de serviciu pe unitate;
- subunitatea de intervenţie;
- garda;
- ofiţerul de serviciu şi plantoanele pe parc, mecanicii-conductori (şoferii) la
maşinele de tracţiune de serviciu;
- felcerul (instructorul medical) şi plantoanele pe punctul medical;
- sergentul de serviciu şi ajutorul acestuiea pe punctul de control;
- sergentul de serviciu pe bucătărie şi sala de mese şi muncitorii în ospătărie;
- sergentul de serviciu pe statul major al unităţii;

118
- toboşarul-gornist de serviciu;
- agenţii de legătură;
- echipa de pompieri;
- plantonul în serviciul special.

art. 278. În serviciul de zi pe companie sunt numiţi:


- sergentul de serviciu pe companie;
- plantonul pe companie

art. 281. Persoanele de serviciu pot fi înarmaţi cu pistoale cu două


încărcătoare pline sau cu baionete-cuţit în teci. De asemenea în unele cazuri
o parte din personalul de serviciu poate fi înarmat cu automate (carabine) cu
două încărcătoare (magazii) pline.

2. Atribuţiile generale.

art. 300. Toate persoanele din serviciul de zi sunt datoare să cunoască


ferm, să execute întocmai şi conştiincios obligaţiunile sale,săceară cu
perseverenţă respectarea orarului zilnic şi a altor reguli ale ordinii interioare.
Persoanele din serviciul de zi nu au dreptul să întrerupă sau să predea
altcuiva executarea obligaţiunelor sale fără permesiunea ofiţerului de
serviciu pe unitate.

art. 302. Ofiţerul de serviciu pe unitate şi ajutorul acestuiea, pe rând,


precum şi sergentul de serviciu pe companie au voie să se odihnească câte
patru ore fiecare în orele stabilite de comandantul de unitate, fără
încălţăminte, dar fără să scoată echipamentul şi îmbrăcămintea.
Plantoanele – dezbrăcaţi, numai de la stângere până la deşteptare.

art. 303. militarii care au fost schimbaţi din serviciul de zi sunt scutiţi de
şedinţe şi lucrări în ziua când au fost schimbaţi.
Ofiţerilor şi plutonierilor – dacă în zi de odihnă, li se oferă zi de odihnă.

3. Sergentul de serviciu şi plantonul pe companie.

art. 319. Sergentul de serviciu pe companie este numit din rândul


sergenţilor (ca excepţie din soldaţi). El răspunde de executarea întocmai a
orarului zilnic şi respectarea altor reguli de menţinere a ordinii interioare în
companie, de integritatea armamentului, lăzilor cu muniţii, bunurilor
companiei, obiectelor personale ale soldaţilor şi sergenţelor şi de modul de
executare a serviciului de către plantoane. Se subordonează ofiţerului de
serviciu pe unitate şi ajutorului acestuiea, iar pr linia serviciului interior în
companie – comandantului de companie şi plutonierului de companie.

art. 320. Primirea şi predarea serviciului pe companie.

art. 321. Sergentul de serviciu pe companie este obligat:


- la darea alarmei să facă deşteptarea efectivului, să înştiinţeze militarii prin
contract, să execute dispoziţiunile ofiţerului de serviciu pe unitate
- să urmărească îndeplinirea întocmai a orarului zilnic în companie, să facă
deşteptarea efectivului companiei

119
- să cunoască dispoziţia companiei şi modul de chemare a ei, existentul în
oameni..., precum şi de armament
- să distribuie armamentul la ordinul comandantului sau plutonierului de
companie ...
- în cazurile unor evenimente deosebite în companie... să ia măsuri de
urgenţă pentru a face ordine, să raporteze imediat ...
- să urmărească existenţa şi starea de funcţionare a mijloacelor de stingere a
incendiilor şi a semnalizării de pază a camerilor de păstrare a armamentului,
îndeplinirea cerinţilor de securitate antiincendiară (fumatul, sobele, lămpile)
- în caz de incendiu să cheme echipa de pompieri, să ia măsuri de stingere şi
să raporteze ...
- să schimbe la timp plantoanele ...
- să-i adune în formaţie pe cei cu învoire ...
- dacă părăseşte încăperea companiei, pentru timpul odihnei, să transmită
executarea atribuţiilor unuia din plantoane
- să primească de la plutonierul de companie,după apelul de seară,
informaţia despre militarii care lipsesc, ... şi să raporteze...
- după deşteptare să raporteze ofiţerului de serviciu pe unitate ...
- să urmărească efectuarea minuţioasă a curăţeniei şi întreţinerea
încăperilor companiei ...
- să menţină ordine pe timpul servirii mesei...
- la sosirea şefilor direcţi, începând de la comandantul companiei în sus, ...să
dea comanda „Drepţi”, să le raporteze şi să-i însoţească. Altor ofiţeri,
plutonieri ... se prezintă.

Şedinţa 2. Pregătirea personalului pentru serviciul de zi. Obligaţiunile


persoanelor din serviciul de zi.

1. Pregătirea personalului pentru serviciul de zi.

art. 291. În noapte care precedează serviciului, persoanele numite pentru


serviciu vor fi scutite de toate şedinţele şi lucrările.
art. 292. În ziua întrării în serviciu, la orele indicate în orarul de zi,
personalului trebuie să i se acorde cel puţin trei ore, iar la întrarea în gardă
peste o zi – cel puţin patru ore pentru pregătirea către executarea
serviciului, inclusiv pentru desfăşurarea şedinţei practice şi cel puţin o oră
pentru odihnă (somn)
art. 293. Pregătirea personalului din serviciu de zi, cu excepţia gărzii ...,
este înfăptuită de către plutonierul de companie

art. 294 Persoanele din serviciul de zi, stabilite de ordinul pe unitate, în


funcţie de predestinarea de serviciu, la ora stabilită sosesc la şedinţă
(instructaj) la locţiitorul comandantului de unitate sau la altă persoană cu
funcţii, numită de către comandantul de unitate în acest scop.
La şedinţă (instructaj) se studiază principiile regulamentelor militare,
instrucţiunile şi prevederile de siguranţă, de asemenea, se controlează dacă
efectivul din serviciu cunoaşte obligaţiunile speciale.
Şedinţele practice se desfăşoară în ziua întrării în serviciu la ora
indicată în orarul zilnic, în încăperi utilate (locuri destinate) pentru
executarea serviciului de zi, în locul de dispunere a subunităţii sau la locul de
executare a serviciului.

120
art. 296. Cu 15 min. până la apel, personalul destinat pentru serviciul de zi
trebuie să fie gata de executarea serviciului şi primit de persoanele sale de
serviciu şi de şeful gărzii unităţii în subordonarea sa.
art. 297. Apelul personalului destinat pentru serviciul de zi îl execută noul
ofiţer de serviciu pe unitate la ora stabilită în conformitate cu prevederile
regulamentelor militare.
art.298. Cu 10 min. până la apel, noul ajutor al ofiţerul de serviciu pe
unitate din numărul ofiţerilor (sau unul din ofiţeri dacă ajutorul este
plutonier) adună efectivul destinat pentru serviciul de zi, cu excepţia
subunităţii de intervenţie ş.a., în locul stabilit pentru apel , verifică prezenţa
acestuia şi, când soseşte ofiţerul de serviciu pe unitate, îi raportează.

art. 299. Pentru apel, personalul se adună în formaţie: la flancul drept –


gărzile, apoi de la dreapta spre stânga – ofiţerul de serviciu pe parc, felcerul
de serviciu, sergentul de serviciu pe punctul de control, sergentul de serviciu
pe pe statul major al unităţii, toţi sergenţii de serviciu pe companii în ordinea
numerică a subunităţilor, agenţii de legătură, sergentul de serviciu pe
bucătărie, şeful ehipei de pompieri şi toboşarul-gornist de serviciu; ajutorul
sergentului de serviciu pe punctul de control, plantoanele, mecanicii
conductori (şoferii) ai maşinilor de tracţiune de serviciu se adună în formaţie
în înapoia persoanelor sale de serviciu; ajutorul ofiţerului de serviciu pe
unitate se dispune la flancul drept al gărzilor.

2. Obligaţiunile sergentului de serviciu pe punctul de control.

art. 312. Sergentul de serviciu pe punctul de control este numit din rândul
plutonierilor sau sergenţilor. El răspunde de legitimitatea întrării (ieşirii)
persoanelor care sosesc (pleacă) în unitate, precum şi de legitimitatea
scoaterii (aducerii) oricăror materiale. El se subordonează ofiţerului de
serviciu pe unitate şi ajutorului acestuia. Lui i se subordonează ajutorul
sergentului de serviciu pe punctul de control.
Despre luarea în primire a serviciului raportează ofiţerului de serviciu
pe unitate.

art. 313. Sergentul de serviciu pe punctul de control este obligat:


- după apel, să primească conform listei documentaţia, utilajul şi inventarul;
- să controleze documentele de indentificare a persoanelor sosite în unitate,
să distribuie permise de o singură dată cu acordul persoanelor din lista
aprobată de comandantul de unitate şi de indicaţiile ofiţerului de serviciu pe
unitate;
- să raporteze ofiţerului de serviciu pe unitate persoanele de veridicitatea
documentelor cărora are îndoieli;
- să nu permită ieşirea din locul de dispunere a unităţii a militarilor în termen
care nu dispun de document cu dreptul de ieşire, nu sunt în ţinută şi au un
aspect exterior negligent, iar echipelor care se deplasează în formaţie pe jos,
pe timp de noapte – fără lanterne de semnalizare în capul şi coada coloanei,
ziua – fără fanioane de semnalizare;
- să se afle la punctul de control; plecînd în interes de serviciu cu
permisiunea ofiţerului de serviciu pe unitate,să lase în locul său un ajutor;
- să controleze modul de executare a serviciului de către ajutorii săi;
- la sosirea comandantului de unitate şi a locţiitorilor acestuia, să-I întâmpine
şi să li se prezinte.
121
art. 314. Sergentul de serviciu pe punctul de control întâmpină ofiţerii din
unităţi militare străine şi se prezintă.
De exemplu: „Domnule general de brigadă, sunt sergentul de serviciu
pe punctul de control, sergent Lazur”. După aceasta, el raportează imediat
despre cei sosiţi ofiţerului de serviciu pe unitate.

Şedinţa 3. Obligaţiunile plantonului pe companie, pe statul major şi în


serviciul special.

1. Obligaţiunile plantonului pe companie, pe statul major şi în


serviciu special.
art. 323. Plantonul pe companie – se numeşte din rândurile soldaţilor. El
răspunde de integritatea armamentului, lăzilor cu muniţii, materialelor
companiei şa a obiectelor personale ale soldaţilor şi sergenţilor.

art.324. Este obligat:


- să nu părăsească încăperea companiei..., să supravegheze permanent
camera de păstrare a armamentului
- să nu dea voie persoanelor străine să între în încăpere, precum şi să nu
permită scoaterea dina cazarmă a armamentului, muniţiilor, materialelor şi
obiectelor fără aprobarea sergentul de serviciu pe companie
- să raporteze imediat sergentul de serviciu pe companie toate evenimentele
ce au avut loc în companie, despre încălcarea regulilor de ralaţii între soldaţii
sau sergenţii ..., neregulele constatate şi încălcarea regulilor de prevenire şi
stingere a incendiilor, să ia măsuri de lichidare a lor
- să trezească efectivul la deşteptarea generală...
- să urmărească păstrarea curăţeniei ...
- şă nu permită militarilor pe timp rece, mai ales noaptea, să iasă din
încăpere dezbrăcaţi
- să supravegheze ca militarii să fumeze, să cureţe încălţămintea şi
îmbrăcămintea numai în încăperile sau locurile destinate acestui scop
- la sosirea şefilor direcţi, începând de la comandantul companiei în sus, ...să
dea comanda „Drepţi”, să le raporteze şi să-i însoţească. Altor ofiţeri,
plutonieri ... „sergentul de serviciu pe companie, la linie”
Plantoanului curent îi este interzis să se aşeze, să scoată echipamentul
şi să deschee hainele.
Plantoanul din schimbul liber este obligat să menţină curăţenia şi
ordinea în încăperile companiei ...

Sergentul de serviciu pe statul major al brigăzii


art. 332. Sergentul de serviciu pe statul major al brigăzii se numeşte din
rândul plutonierilor şi sergenţilor conducerii brigăzii. El răspunde de de
curăţenia din statul major, de executarea corectă a serviciului de către
agenţii de legătură şi de primirea la timp a corespondenţei şi a
telefonogramelor. Sergentul de serviciu pe statul major al brigăzii se
subordonează ofiţerului de serviciu pe unitate, ajutorului acestuia şi sefului
de stat major al brigăzii.
art. 333. Sergentul de serviciu pe statul major al brigăzii este obligat:
- după apel, să ia în primire conform opisului documentaţia, utilajul şi
inventarul;
- să primească, în afara orelor de program, corespondenţa;

122
- să primească şi să transmită telefonogramele de serviciu;
- să conducă acţiunile agenţilor de legătură;
- să nu părăsească încăperea statului major, să menţină curăţenia şi ordinea
în aceasta, să admită întrarea în încăperea statului major a persoanelor
străine în modul stabilit de comandantul de brigadă;
- când se dă alarma, să înştiinţeze imediat pe toţi militarii statului major al
brigăzii;
- să ia în pază camerile de serviciu şi să păstreze cheile de la acestea;
- să supravegheze respectarea regulilor la încălzitul sobelor, iar după
terminarea zilei de lucru, să facă inspecţia încăperilor statului major al
brigăzii brigăzii referitor la siguranţacontra incendiilor;
- în cazul izbucnirii unui incendiu, să cheme echipa de pompieri, să ia măsuri
de stângere a lui şi de salvare a documentelor şi materialelor statului major,
să raporteze imediat despre aceasta ofiţerului de serviciu pe unitate şi
şefului de stat major al brigăzii;
- la sosirea în statul major al brigăzii a şefului de stat major al brigăzii şi altor
locţiitori al comandantului de brigadă şi a unor şefi mai mari peste aceştia,
precum şi ofiţerilor din alte unităţi, să li se prezinte;
De exemplu: „Domnule maior, sunt sergentul de serviciu pe statul
major al brigăzii, sergent Jurju”.

Plantoanul în serviciu special


art. 337. Plantoanul în serviciu special (denişcik) se numeşte din rândul
sergenţilor sau caporalilor. El este dat pe lângă un comandant (şef) pe timpul
cazării la cămin (hotel), în interesul serviciului. De regulă, ministrul apărării
al Republicii Moldova şi reprezentanţilor Parlamentului li se destină câte un
planton în serviciu special cu gradul de sergent. Locţiitorilor ministrului
apărării, şefilor de direcţii şi de secţii independente ale Ministerului Apărării
şi ale Marelui Stat Major al Forţelor Armate ale Republicii Moldova,
preşedintelui comisiei de inspecţie (control) li se destină câte un planton în
serviciu special cu gradul de caporal.
Plantonul în serviciu special îşi execută serviciul în corespundere cu
instrucţiunea şi cu necesitatea de serviciu.
Atribuţiile şi obligaţiunile concrete ale plantonului în serviciu special
sunt stabilite de comandantul de unitate şi aprobate de persoana pe lângă
care este dat.
Când persoana pe lângă care este dat plantonul execută atribuţiile de
serviciu, timpul aflării plantonului la dispoziţia ei este determinat de
necesitate.

TEMA 3. Principii generale privind serviciul de gardă. Organizarea


serviciului de gardă. Atribuţiile personalului gărzii.
Şedinţa 1. Principii generale privind serviciul de gardă. Atribuţiile
personalului gărzii: şefului gărzii, ajutorului şefului de
gardă, caporalului de schimb

1. Principii generale privind serviciul de gardă.

art. 91. Serviciul de gardă constă în executarea misiunii de luptă şi


necesită de la personal respectarea întocmai a tuturor tezelor prezentului
Regulament, vigilenţă înaltă, hotărâre de neclintit şi iniţiativă.
123
Persoanele vinovate de încălcarea cerinţelor serviciului de gardă
poartă răspundere disciplinară sau penală.

art. 92. Pentru serviciul de gardă este numit personalul gărzii.


Personalul de gardă este subunitatea înarmată destinată pentru
executarea misiunii de luptă de pază şi apărare a drapelelor de luptă,
obiectivelor militare şi destat, de asemenea, pentru paza persoanelor
deţinute în arest.
Serviciul de gardă poate fi în garnizoană şi interior, de asemenea,
permanent sau provizoriu.
Serviciul de gardă în garnizoană este destinat pentru paza şi apărarea
obiectivelor de importanţă generală pentru garnizoană, amplasate în
apropiere nemijlocită unul de altul, de asemenea, pentru paza persoanelor
deţinute în arestul garnizoanei.
Serviciul de gardă interior este destinat pentru paza şi apărarea
obiectivelor unei unităţi militare.

art. 93. Gărzile interioare se subordonează comandantului de unitate


militară, ofiţerului de serviciu pe unitate a militară şi ajutorului său, dacă
ultimul este ofiţer. Dacă ajutorul ofiţerului de serviciu pe unitate este
plutonier, se subordonează gărzile şefii cărora nu sunt ofiţeri ş.a.m.d.
Gărzile trec în subordinea acestor persoane din momentul ce se dă
comanda la apel „Drepţi” pentru întâmpinarea ofiţerului de serviciu şi es din
subordinea lor din momentul ce şeful de gardă a dat comanda „Înainte –
MARŞ” pentru a pleca la unitatea (subunitatea) militară după schimb.

art. 94. În componenţa gărzii sunt numiţi: şeful gărzii, militarii de gardă
după numărul posturilor şi schimburilor, caporalii de schimb, ajutorul şefului
de gardă, dacă e nevoie, ajutorul şefului de gardă (operatorul) pentru
mijloacele tehnice de pază sau schimbul operatorilor, ajutorul şefului de
gardă pentru serviciul câinilor de pază şi conducătorul mijloacelor de
transport, iar în componenţa gărzii de arest – însoţitorii.

art. 95. Pentru paza şi apărarea nemijlocită a obiectivelor din personalul


gărzii sunt numite santinelele.
Santinele este militarul de gardă înarmat, care execută misiunea de
luptă de pază şi apărare a postului încredinţat.
Postul constituie tot ce este încredinţat pentru pază şi apărare
santinelei, de asemenea, locul sau sectorul de teren, unde îşi execută
santinela obligaţiunile. Posturile includ şi obiectele, şi sectoarele de teren,
unde sunt montate mijloacele tehnice de pază ale gărzii.

2. Atribuţiile personalului gărzii: şeful de gărdă.

art. 133. Şeful de gardă este răspunzător de paza şi apărarea obiectivelor


de către gardă, pregătirea de foc a personalului gărzii, serviciul ei corect,
integritatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de pază, mijloacelor de
legătură şi stingere a incendiilor la posturi şi în încăperea de gardă, a
mijloacelor de transport, de asemenea, a armelor aflate în încăpere pentru
gardă, a muniţiilor şi altor materiale conform opisului.

124
art. 134. Şeful de gardă are dreptul să aplice arma personal sau recurgînd
la personalul gărzii în caz de atac asupra obiectivelor păzite, santinelelor,
schimbului de santinele (echipei de control şi pază), asupra încăperii pentru
gardă sau asupra persoanei arestate care a evadat.
Aplicarea armei va urma după somarea de uz de armă. Fără somare se
poate face uz de armă în caz de atac prin surprindere sau armat, atac cu
utilizarea tehnicii de luptă, mijloacelor de transport, aparatelor de zbor, de
asemenea, la evadarea persoanelor arestate cu arme şi din mijloacele de
transport în timpul mişcării.

art. 135. Şeful de gardă este obligat:


- să cunoască misiunea gărzii, instrucţiunea pentru şeful de gardă şi
obligaţiunile personalului de gardă;
- să ceară de la personalul gărzii cunoaşterea şi executarea întocmai a
obligaţiunilor sale, vigilenţă şi disciplină înaltă;
- să primească după opis de la şeful gărzii vechi documentele, lăzile cu
muniţii, sigiliile şi cheile de la ele, de asemenea, mijloacele de legătură şi de
stingere a incendiilor;
- să controleze prin examinare exterioară personal, împreună cu şeful de
gardă vechi starea celor mai importante obiective păzite, indicate în
instrucţie, funcţionarea iluminării, îngrăditurilor şi tranşeelor, de asemenea,
starea încăperii pentru gardă şi a arestului, iar prin caporalii de schimb sau
ajutorul său – starea celorlalte obiective păzite; despre toate neajunsurile la
posturi şi îngrăditurile obiectivelor păzite va face notaţii în foaia de serviciu
de gardă;
- să trimată la timp schimburile la posturi, să controleze cunoaşterea de
către caporalii de schimb şi militarii de gardă a obligaţiunilor personale şi să
le amintească de particularităţile de serviciu la fiecare post;
- să ţină sub control pregătirea de luptă permanentă a echipelor de rezervă,
funcţionarea mijloacelor de transport, mijloacelor de legătură, starea bună a
armelor şi cartuşelor ale personalului gărzii, respectarea regulilor de
încărcare, descărcarei a armei şi respectarea exigenţilor de securitate, de
asemenea, ca întreg personalul gărzii ce pleacă la posturi să lase în
încăperea de gardă accesoriile de aprindere şi de fumat;
- să menţină ordinea interioară în încăperea pentru gardă;
- se efectuieze la întoarcerea de la poszuri a fiecărui schimb ordinea de
bătaie de luptă, a personalului gărzii în grupe de rezervă, să le pună
misiunea în caz de atac asupra obiectivelor păzite sau asupra încăperii
pentru gardă şi în caz de stingere a incendiului în conformitate cu indicaţiile
expuse în instrucţie;
- să controleze personal nu mai rar de două ori în 24 ore (o dată noaptea)
serviciul santinelelor, starea obiectivelor ... făcînd notiţele respective în foaia
de stare a gărzii; să trimită periodic în aceste scopuri pe ajutorul sau şi pe
caporalii de schimb;
- în caz de chemare a santinelei sau a lipsei raportului de la ea în timpul
indicat să trimată caporalul de schimb (ajutorul său) sau să plece la post
personal;
- să nu permită nici unei persoane străine accesul în încăperea pentru gardă,
în afara persoanelor care au dreptul, ...;

art. 139. Şeful de gardă este obligat să ridice garda „la arme” în cazurile:

125
- atacului asupra obiectivelor păzite, santinelelor, schimbului de santinele
sau asupra încăperii pentru gardă;
- acţionării nesancţionate a mijloacelor tehnice de pază;
- dezordinilor între persoanele arestate, pentru prevenirea evadării lor;
incendiului la obiectivul păzit sau în încăperea pentru gardă, al pericolului
calamităţii naturale;
- dării alarmei în garnizoană (unitatea militară);
- la ordinul persoanelor care execută controlul gărzilor.
Pentru ridicarea gărzii „la arme” şeful de gardă dă comanda „Gardă, -
LA ARME”.

Şedinţa 2. Obligaţiunile personalului gărzii.

1. Ajutorul şefului de gardă.

art. 167. Ajutorul şefului de gardă se află în subordinea şefului de gardă. El


este obligat:
- să cunoască sarcinile gărzii, instrucţia pentru şeful de gardă şi obligaţiunile
tuturor militarilor din gardă;
- să primească la schimbul gărzilorîncăperea pentru gardă şi după opis,
utilajul, inventarul şi bunurile materiale aflate acolo;
- în absenţa sau în timpul de odihnă a şefului de gardă să exercite
obligaţiunile lui;
- să trimată la ordinul şefului de gardă schimburile la posturi şi să controleze
serviciul santinelelor;
- să întocmească graficul de schimb al santinelelor la întrarea în încăperea
pentru gardă şi să execute schimbul lor;
- să controleze alimentarea la timp a personalului gărzii; starea de
funcţionare a utilajului, inventarului şi bunurilor materiale, curăţenia şi
ordinea în încăperea pentru gardă şi pe teritoriul adiacent, de asemenea,
încălzirea sobelor la timp şi iluminaţia;
- să însoţească la ordinul şefului de gardă persoanele care execută controlul
serviciului santinelelor.

2. Caporalul de schimb.

art. 172. Caporalul de schimb este răspunzător de serviciul corect şi cu


vigilenţă a santinelelor din subordine, schimbul şi întrarea în post a lor la
timp, predarea şi primirea corectă a posturilor. El se subordonează şefului de
gardă şi ajutorului acestuia şi execută doar ordinile lor.

art. 173. Caporalul de schimb are dreptul să facă uz de arma personal sau
să permită aceasta personalului de sc Caporalul de schimbimb al gărzii
pentru respingerea atacului asupra obiectivului păzit, santinelei, asupra
schimbului de gardă în timpul plecării la post sau la întoarcerea în încăperea
pentru gardă.

art. 174. Caporalul de schimb este obligat:


- să cunoască posturile sale, amplasamentul şi hotarele lor, rutele de plecare
la ele, condiţiile de pază şi apărare şi obligaţiunile speciale ale santinelei la
fiecare post;

126
- să primească de la caporalul de schimb al gărzii vechi amprentele de sigilii,
iar la instalarea santinelelor la posturi să primească obiectivele pentru pază
conform tabelelor de posturi şi să raporteze despre aceasta şefului de gardă;
- să controleze înainte de plecarea la posturi cunoaşterea de către santinele
a obligaţiunilor sale, de asemenea, dacă au lăsat în încăperea pentru gardă
accesoriile de fumat şi de aprindere;
- să urmărească corectitudinea încărcării armelor înainte de plecarea la
posturi şi descărcarea lor după sosirea de la posturi;
- să raporteze la întoarcerea schimbului, şefului de gardă despre executarea
schimbului, starea posturilor, despre toate neajunsurile şi măsurile luate
pentru lichidarea lor;
- să controleze, cu permisiunea şefului de gardă, serviciul santinelelor din
subordine.

3. Santinela.

art. 180. Santinela este o persoană inviolabilă. Inviolibilitatea santinelei


constă în următoarele:
- apărarea deosebită de către lege a drepturilor şi demnităţii personale a ei;
- subordonarea ei persoanelor strict determinate – şefului de gardă,
ajutorului şefului de gardă şi caporalului de schimb;
- toate persoanele sunt obligate să execute necondiţionat cerinţele santinelei
legate de serviciul său;
- santinele are dreptul să facă uz de armă în cazurile indicate în prezentul
Regulament.

art. 181. Santinele poate fi schimbată sau scoasă din post doar de şefului
de gardă, ajutorului şefului de gardă şi caporalului de schimb în subordinea
căruia se află.
În caz de deces a şefului de gardă, ajutorului sau şi caporalului de
schimb sau în caz de imposibilitate de executare a obligaţiunilor de către
aceste persoane, scoaterea sau schimbul din post a santinelei o poate
exercuta ofiţerul de serviciu pe unitate în prezenţa comandantului său de
companie sau batalion.

art. 183. Santinele este obligată:


- să păzească cu vigilenţă şi stoicizm postul său;
- să execute serviciul vioi, să nu se distragă, să nu lase din mâini arma şi să
nu o dea nimănui, inclusiv persoanelor în subordinea cărora se află;
- mişcînduse pe itinerarul indicat sau aflînduse pe turnul de observare, să
ţină sub observaţie căile de acces la post, îngrăditurile şi să raporteze prin
mijloacele de legătură despre executarea serviciului în termenele indicate de
tabelele de posturi;
- să nu părăsească postul până nu va fi schimbat sau scos, chiar dacă viaţa
sa se află în pericol; părăsirea fără voie a postului este o crimă militară;
- să aibă la post arma încărcată după regulile indicate în art. 101,
întotdeauna gata de uz;
- să nu permită la post, mai aproape de distanţa indicată în tabele de posturi
şi marcată pe teren cu semnele hotarului de interdicţie, accesul nimănui,
excepţie făcînd doar şeful de gardă, ajutorul şefului de gardă, caporalul său
de schimb şi persoanele care îl însoţesc;

127
- să cunoască itinerarul şi graficul de mişcare a mijloacelor de transport, de
asemenea, semnele de recunoaştere şi semnalele lor;
- să poară aplica la post mijloacele de stingere a incendiilor;
- să cheme şeful de gardă în caz de depistare a defectelor în îngrăditurile
obiectivului (la post) şi de încălcări de ordine în apropierea postului său sau a
postului vecin;
- auzind lătratul câinelui de pază, să informeze fără întârziere despre aceasta
la încăperea pentru gardă.

art. 185. Santinelei i se interzice: să doarmă, să şadă, să se sprijine de


ceva, să scrie, să citească, să cânte, să vorbească, să mănînce, să bea, să
fumeze, să-şi satisfacă necesităţile fiziologice, să primească de la cineva sau
să transmită cuiva vre-un obiect; să împingă cartuşul în camera cartuşului,
dacă bu e nevoie.
Santinela trebuie să răspundă doar la întrebările şefului de gardă,
ajutorului şefului de gardă, caporalului de schimb al lui şi persoanelor sosite
pentru control.
art. 186. Santinela este obligată să facă uz de armă fără somaţie în caz de
atac evdent asupra sa sau asupra obiectivului pazei.

art. 187. Toate persoanele care se apropie de post sau de limita interzisă
a postului, în afară de şeful de gardă, ajutorului lui, caporalul de schimb şi
persoanele care îi însoţesc, santinela le va opri prin somaţia „Stai, înapoi”
sau „Stai, ocoleşte la dreapta (stânga)”.
Dacă persoana ce se apropie de post sau de limita interzisă a lui nu
execută cerinţele santinelei, aceasta o va soma prin „Stai, că trag” şi va
chema imediat pe şeful de gardă sau caporalul de schimb. Dacă infractorul
continuă să se apropie de post sau de limita interzisă a lui, santinela împinge
cartuşul în camera cartuşului şi trage un foc de avertizare în sus. Dacă
infractorul nu se supune nici acum somaţiei şi încearcă să pătrundă la post
(să treacă limita interzisă a lui) sau o ia la fugă după aceasta santinela face
uz de armă.

art. 188. În condiţiile de vizibilitate proastă, când de la distanţa indicată în


tabelele de posturi santinela nu poate identifica persoanele ce se apropie de
post sau de limita interzisă a lui, ea le va opri prin somaţia „Stai, cine vine?”.
Dacă nu prmeşte răspuns, urmează somaţia „Stai, că trag” – şi îl reţine pe
infractor. Despre persoanele reţinute santinela raportează la încăperea
pentru gardă, ţine sub control comportamentul lor şi, fără a le slăbi din ochi,
continuă paza postului său.
Dacă infractorul

Şedinţa 3. Pregătirea gărzilor. Ordinea interioară în corpul de gardă.


Apelul şi schimbarea gărzilor, schimbarea santinelelor, uzul de
armă.

1. Pregătirea gărzilor.

art. 126. … Se interzice de a numi în gardă militarii care încă n-au depus
jurământul military, n+au însuşit programele respective de pregătire …, care
au comis delicvenţe ce pot nimeri sub anchetare penală, asupra cărora are
128
loc anchetarea penală, militarii bolnavi etc., care în momentul de faţă după
starea moral-psihologică nu pot executa serviciul de gardă, de asemenea,
cei ce sunt pedepsiţi disciplinar.

art. 128. În noaptea înainte de serviciu militarii numiţi în gardă nu vor


executa nici un fel de servicii sau instrucţiuni şi munci.
În ziua de întrare în serviciu, în orele indicate în regimul zilei personalul
de gardă va dispune de cel puţin 3 ore pentru pregătirea de serviciu, iar
dacă se execută serviciul peste 24 ore – cel puţin 4 ore, inclusiv cel puţin o
oră pentru odihnă (somn).

art. 129. Pregătirea personalului gărzii este organizată de comandantul


subunităţii (unităţii) de la care este numită garda şi se execută în trei etape:
I – cu 2-3 zile înainte de întrare – selectarea şi distribuirea personalului de
gardă conform tabelelor de posturi;
II – în ziua precedentă - şedinţe de studiere a tezelor regulamentelor,
obligaţiunilor speciale., tabelelor de posturi etc. – în clasa de pregătire a
gărzii – machetele obiectivelor păzite;
III – în ziua de întrare – instrucţiunea practică cu însuşirea acţiunilor
santinelelor la posturi – în tabăra de gardă

art. 131. Cu 15 min. înainte de prezentarea .la apel gărzile vor fi gata de
executarea serviciului şi vor trece în subordinea şefului de gardă. Către acest
timp şefii de gardă sunt obligaţi:
- să primească armele, cartuşele, să le elibereze personalului conform foii de
distribuire sub semnătură; să controleze corectitudinea încărcării
încărcătoarelor;
- să controleze depă foaia de stare a gărzii (Tabeli postov) personalul gărzii;
- să examineze armele;
- să controleze ţinuta şi echipamentul;
- să raporteze despre starea gata de serviciu a gărzii comandantului de
companie (battalion)

2. Ordinea interioară în corpul de gardă.

art. 243. Nimeni din componenţa gărzii nu are dreptul să părăsească corpul
de gardă fără permisiunea şefului de gardă.
art. 244. În corpul de gardă trebuie să se respecte liniştea şi ordinea. Se
interzice de a cânta şi nterpreta la instrumente musicale. Se permte de a
asculta radioul prin telefoane, de a citi, scrie, juca şah şi dame. Fumatul şi
curăţarea încălţămintei se permit doar în locurile special rezervate.
… Se permite de a avea televizor şi de a viziona programele
televizate…

art. 245. Pistoalele-mitralieră şi mitralierele sunt puse la rastel fără


încărcătoare, cu închizătoarele în poziţia anterioară. Rastelurile în corpul de
gardă nu se inched sub lacăt.
Cartuşierele cu încărcătoarele pline pentru pistoalele-mitralieră şi tecile
cu baionetă-cuţit nu se scot de pe centuri.
Arma din rastel se ia doar cu permisiunea şefului de agrdă sau ajutorul
lui. Curăţarea armelor se face fără a le desface, sub conducerea şefului de
gardă sau a ajutorului lui.
129
art. 246. Personalului gărzii I se permite în corpul de gardă să fie fără
coifură şi mantale, dar echipat.
art. 247. Personalului gărzii, cu excepţia şefului de gardă şi a ajutorului lui,
I se interzice să între în contact cu persoanele sosite în corpul de gardă; li se
permite doar de a răspunde la întrebările persoanelor care execută controlul
gărzii.

248. Se permite odihna (somnul) deswcălţat, fără a scoate echipamentul şi


fără a se dezbraca:
- şeful de gardă – 4 ore pe timp de zi (la arrest noapte);
- ajutorul şi operatorul pentru mijloacele tehnice de pază – 4 ore fiecăruia,
cu permisiunea ŞdG;
- ajutorul ŞdG pentru serviciul câinilor de pază, însoţitorilor şi şoferului – în
timpul liber;
- personalului unui schimb de militari din gardă – înainte de plecare la
posturi, după ce s-a întors în cordul de gardă schimbul precedent şi gărzii I s-
a anunţat ordinea de bătaie;
- scimbului de militari din gardă care execută paza doar noapte, la
întoarcerea lor în corpul de gardă până la plecarea din nou la posturi;
- militarilor din echipa de control-pază – pe rând, câte 4 ore, cu permisiunea
ŞdG.

249. La chemarea gărzii “la arme” personalul gărzii aflat în corpul de


gardă, inclusiv schimbul ce se odihneşte, îmbracă coifurile, ia armele sale şi
stă în formaţie în interiorul corpului de gardă în ordinea numerilor lor.

art. 250. hrana este adusă de schimbul de veghe…


art. 251. Curăţenia şi ordinea în corpul de gardă, încălzirea sobelor …
art. 253. Ventilarea corpului de gardă. … Personalul gărzii trebuie să aibă
la dispoziţie ceai fierbinte.
art. 254. Pentru paza corpului de gardă aflat în afara taberei militare
permanente … la întrare va fi postată o santinelă dintre militarii din gardă a
schimbului de veghe. Întrarea corpului de gardă este utilată cu orificiu de
control visual.

3. Apelul gărzilor.

art. 203. Apelul gărzilor constă în controlul stării gata de a executa


serviciul, trecerea lor în subordinea persoanelor indicate în art.93 şi în
acordarea lor drepturi de shimb al gărzilor vechi. Apelul gărzilor durează cel
mult 40 min.

art. 205, Pentru apel stă în formaţie întreg personalul gărzilor şi muzica,
care sosesc la locul de apel cu cel puţin 10 minute înainte de începutul lui.
art. 206. Apelul gărzilor interioare este executat de ofiţerul de serviciu pe
unitatea militară.
art. 207. Şefii de gărzi raportează ajutorului ofiţerului de serviciu despre
prezenţa gărzii la apel.

art. 208. La flancul drept al fiecărei gărzi stă şeful de gardă, iar la flancul
stâng – ajutorul ŞdG; caporalii de schimb stau la dreapta de militarii lor de
130
gardă în prima linie. Militarii de gardă stau în ordinea numerilor de posturi de
la dreapta la stânga, unul după altul după numerile schimburilor, însoţitorii în
stânga de ei.
La apelul serviciului de zi la stânga de gărzile interioare stă în formaţie
restul serviciului de zi în ordinea indicată în Regulamentul interior al FA ale
RM.
Muzica (toboşarul-gornist) stă la flancul drept al gărzilor.

art. 209. Întâmpinarea ofiţerului de serviciu pe unitate (gărzi) – la 40-50


paşi ajutorul dă comanda: “Gărzi – V’aliniaţi, DREPŢI. V’aliniaţi spre dreap-ta
(stânga, la centru)”.
art. 210. Salutul: „Buna ziua, domnilor”. „Pe loc repaus”.
art. 212. Pentru controlul gărzilor ofiţerului de serviciu dacă e nevoie,
depărtează liniile la un pas una de alta şi controlează personalul, ţinuta,
cunoaşterea obligaţiunilor de serviciu, de asemenea starea armamentului şi
dă indicaţii privitor la lichidarea neajunsurilor descoperite.

art. 214. La încheierea controlului … dă comanda “Gărzi, aliniaţi, drepţi”,


“Muzică, intonează adunarea” (“Toboşari – adunarea”.
art. 215. “Şefii gărzilor, la mine”. înmânarea fişei cu parola.
art. 216. “Şefii de gărzi, treceţi în front”. Muzica ies înainte la 10-15 paşi.
Comanda: “Muzicî, execută adunarea”. “Gărzi, la dreapta, înainte – marş”.

4. Schimbarea gărzilor.

art. 218. După apelul gărzilor garda soseşte la locul de amplasamente al


gărzii ce va fi schimbată. ŞdG se prezintă ŞdG ce va fi schimbată şi îi
comunică parola veche.

art. 219. ŞG vecvi aliniază garda în formaţie la 6-8 paşi de frontul gărzii
noi. Dau comanda “Gardă, aliniaţi, drepţi” şi raportează unul altuia:
“Domnule locotenent. Garda nouă e prezentă pentru schimb. Şeful de gardă,
locotenent major Onofrei”; “Domnule locotenent major. Garda veche e gata
de schimb. Şeful de gardă, locotenent Munteanu”.
După rapoarte – “Pe loc repaus”, schimbă santinela de la întrarea din
corpul de gardă, apoi “La dreapta, înainte – MARŞ”.
ŞG noi introduce garda sa în corpul de gardă, iar ŞG vechi o scoate în
locul indicat. Militarii gărzii noi pun armele în rastel.

art. 220. Caporalii de schimb predau şi primesc amprentele de sigilii.


Ajutorii – corpul de gardă cu tot utilajul, inventarul şi bunurile după opis.

art. 221. După primirea amprentelor de sigilii ŞdG nouă dă comanda


“Primul schimb, STAI”. Caporalii de schimb şi militarii de gardă ai primului
schimb, luînd armele, stau într-o linie, în ordinea de numere ale posturilor, de
la dreapta la stânga. Caporalii de schimb – la flancul drept.
După controlul gătinţei de serviciu, cunoaşterea obligaţiunilor,
amintirea particularităţilor, dreptul de uz al armelor schimbul se deplasează
la locul de încărcare a armelor. “Schimb, de la dreapta câte unul,
ÎNCĂRCAŢI”.
La această comandă militarul de la flancul drept face un pas înainte,
pune baioneta şi încarcă arma, iar ŞdG controlează corectitudinea încărcării
131
(art. 104, 105). Încărcînd arma, militarul raportează: “Arma încărcată, pusă
la piedică”, o ia de sine stătător “la umăr” şi face un pas în urmă.

art. 222. ŞdG nouă: “Schimb, la dreap-TA, la posturi, înainte – MARŞ”.


Caporalul de schimb – “Schimb, după mine – MARŞ” şi conduce schimbul la
posturi.
După plecarea primului schimb (de asemenea după întoarcerea
schimburilor) ŞdG (ajutorul) efectuează ordinea de bătaie în grupe de
rezervă ale restului de personal al gărzii şi pune misiunile în caz de
respingere a atacului obiectivelor păzite sau asupra corpului de gardă şi în
caz de incendiu.

art. 223, 224carea schimburilor se execută în coloană câte unul. Caporalul


de schimb merge în fruntea coloanei. Caporalul de schimb al gărzii veci până
la schimbarea ultimei santinele merge alături şi mai la stânga de cel al gărzii
noi. După schimbul ultimei santinele – merge în fruntea coloanei, iar
caporalul de schimb al gărzii noi – alături, mai la stânga. Comenzile le dă
caporalul din fruntea coloanei.

art. 227. La întoarcerea de la posturi armele sunt descărcate conform art.


100. La început descarcă armele caporalii de schimb ai ambelor gărzi, apoi
caporalul de schimb al gărzii vechi comandă: “De la dreapta, câte unul –
DESCĂRCAŢI”.
La această comandă militarul din flancul drept face un pas înainte, sub
controlul caporalului de schimb descarcă arma, pune încărcătorul plin în
cartuşieră şi raportează: “Arma descărcată”, mişcă portînchizătorul în urmă
şi prezintă arma pentru control, lasă închizătorul în poziţia iniţială, apasă pe
trăgaci, pune piedica, scoate maioneta, ia arma în poziţia “la umăr” şi, făcînd
un pas în urmă, trece la locul său.

art. 228. “Domnule locotenent. Schimbul gărzilor executat. Posturile


predate (primite) în ordine. Primul caporal de schimb, sergent Onea”.
art. După schimb ŞdG veche duce garda în subunitate şi raportează
comandantului: “Domnule capitan. Garda a sosit în componenţă deplină. În
timpul serviciului n-au avut loc incidente (s-a întâmplat …). Locotenet
Grosu.”

5. Schimbarea santinelelor.

art. 233. Schimbarea santinelelor se execută peste 2 ore. La temperatura


minus 20 şi mai jos sau plus 30 şi mai înaltă, pe timp cu vânt – peste fiecare
oră. Schimbarea santinelei la intrarea în corpul de gardă – peste 30 min.

art. 234. La apropierea schimbului de santinelă la distanţa de 10-15 paşi


caporalul de schimb al gărzii noi comandă: “Schimb – STAI” şi ordonă unuia
dintre militarii de gardă să ducă observaţia asupra postului şi căilor de acces
la el: “Soldat Mihai, primiţi postul şi căile de acces la el în control provizoriu”.
Santinela, la apropierea schimbului, stă cu faţa la el şi ia de
sinestătător arma “la umăr”. La comanda CdS al gărzii noi: “Soldat Ursu, la
post MARŞ” santinela ia poziţia “drepţi”, face un pas la dreapta, militarul din
gardă se apropie de santinelă şi trece în locul ei cu faţa în partea opusă.

132
CdS ai gărzii vechi şi noi satu pe ambele părţi ale santinelei şi
militarului de gardă, la unul-doi paşi de ei, faţă în faţă.
CdS al gărzii vechi: Santinelă, predă postul” santinela execută
predarea verbală a postului, în acest timp santinela şi MdG întorc capetele
unul spre altul. Predarea verbală a postului constă în faptul, că santinela,
numind numărul postului, enumeră pentru MdG ce primeşte postul tot ce
trebuie păzit conform tabelului de posturi, de asemenea indică ce a observat
în apropierea postului în timpul serviciului.

După predarea verbală a postului CdS: “Militarul din gardă, primeşte


postul”. Toţi patru sunt obligaţi să ocolească obiectul de pază şi să
controleze funcţionarea iluminării, îngrădirii, uşilor, magaziilor (depozitelor),
starea lacătelor, şnururilor, sigiliilor şi corespunderea lor amprentelor, sau
numărul de maşini de luptă aflate sub pază, de asemenea, starea de
funcţionare a mijloacelor de legătură, de stingere a incendiilor şi a
îmbrăcămintei de post.
art. Terminînd predarea şi primirea postului, santinela şi MdG raportează:
“Domnule sergent. Soldat Onea a predat postul _____”; “Domnule sergent.
Soldat Ciobanu a primit postul _____”.

art. 237. Trecerea MdG în calitate de santinelă (a santinelei în calitate de


MdG) este determinată de raportul despre primirea (predarea) postului.
art. 238. CdS vechi: “Soldat Onea, de la post – MARŞ” MdG care s-a
schimbat trece dinapoia schimbului, iar MdG care a ţinut postul sub
observaţie - trece în front. După aceasta CdS al gărzii noi: “Schimb, după
mine – MARŞ”.

art. 241. Formaţia schimbului doi şi a celor ulterioare ale gărzii noi pentru
trimiterea la posturi şi schimbarea santinelelor, de asemenea, încărcarea şi
descărcarea armelor se execută ca şi în cazul primului schimb.

6. Uzul de armă. – este descries în obligaţiunile ŞdG, CdS şi santinelei: art.


134, 173, 186, 187, 188.

133