CAPITOLUL 1 - CONSIDERATII GENERALE

Creatie a solului, apei si luminii, padurea, instalata in mijlocul campului energetic, actioneaza ca factor egalizator si prin ea vremea, vantul si apa devin prietenii nostri. Sursa inepuizabila de material lemons atunci cand este gospodarita cu intelepciune, adapost al numeroaselor vietati, carora le asigura conditiile necesare existentei, producatoare a celei mai bune ape potabile, padurea cu arborii si tufarisurile sale leaga solul cu stanca si prin pasla radacinilor in protejeaza impotriva alunecarilor. Zonele turistice in care padurea este cel mai important element al peisajului sunt considerate tot atat de pretioase ca si cele mai bogate resurse naturale si ele vor exercita din ce in ce mai intens o puternica atractie recreativa. In 1970 (octombrie), guvernul francez a alocat suma de 15 milioane franci pentru achizitionarea de paduri proprietate privata, situate in apropierea marilor aglomeratii spre a fi destinate recrearii. Semnificativ este faptul ca, in Franta paralel cu realizarile statului, sau manifestat si intiativele particulare de transformare in scopul amenajarii unor paduri destinate recrearii. Spre exemplu, Boheme, B, citat de Dinu, V., 1974 mentioneaza parcul padure THAIRY, situate la 40 km de Paris, in suprafata de 650 ha, care a primit in anul 1970 un numar de 1.300.000 vizite. In S.U.A., se apreciaza ca turistii din state al caror numar depaseste 100 milioane pe an, cheltuiesc in medie de doua ori mai multi bani in parcurile si rezervatiile nationale decat in voiajurile lor in alte zone ale globului. In Suedia, Kardel L., in studiile facute la Colegiul regal de silvicultura din Stockholm arata ca o persoana locuind la o distanta de mars fata de padure se duce in ea pentru recreere de 15 ori/an. S-a estimat ca acelasi vizitator se deplaseaza si la alte zone forestiere mai indepartate de 510 ori/an, astfel ca se poate considera ca numarul iesirilor la padure in scop recreativ este de 20-25 pe an. Se aprecia ca in anul 2000, necesarul de teritorii forestiere in jurul capitalei era de 80.000 100.000 ha. In consecinta, planurile de urbanizare

trebuiau sa mentina nemodificat intregul fond forestier existent in anul 1972 (Kardel, 1972). In Japonia, cele peste 250 parcuri naturale atrag 200 milioane vizite ale turistilor exceptional de respectuosi fata de natura, procentul cel mai mare revenind capitalei Tokio, care la inceputul anului 1972, avea o populatie de peste 11.600.000 locuitori (Dinu V., 1973). In Germania, activitatea recreativa este in crestere mai ales in regiunile puternic industrializate, ca spre exemplu in Renania, unde in deceniul 1960-1970 numarul vizitatorilor in padurilor limitrofe asezarilor a crescut de 4 ori comparativ cu perioada anterioara si s-a dublat in zonele mai indepartate. De mentionat, ca in Germania, prima amenjare in scop recreativ a unei serii de exploatare in codru gradinarit, a fost facuta in anul 1906 de catre Grammel, in jurul orasului FreudeStadt din Padurea Neagra (Schwarzwald). Orasul Frankfurt era inconjurat de paduri amenajate in scop recreativ, inca din perioada dintre cele doua razboie mondiale. Functia recreativa a padurilor din apropierea centrelor populate, justificata initial pe considerent de ordin estetic a devenit in ultima perioada caracterizata prin tehnicizare si industrializare, prin aglomerari umane in continua crestere si a degradarii mediului, obiectul unor ample cercetari. Necesitatea cunoasterii cerintelor societatii moderne fata de padure ca factor de recreare si corelarea acestora cu problematica sistematizarii teritoriale in scopul armonizarii dezvoltarii asezarilor umane cu cele industriale intr-un mediu cat mai putin nociv, pentru determinarea unui sistem bioeconomic capabil sa reduca pana la o eventuala anulare contradictiile dintre natura, tehnica si om au constituit premisele studiilor efectuate in ultimile decenii in numeroase tari din Europa si alte continente. Datele primare au fost obtinute prin anchete, avand la baza formulare foarte detaliate, la care s-au primit raspunsuri in scris, prin interogarea directa a vizitatorilor din padurile cercetate si prin inregistrarea vehiculelor la intrarea si iesirea din zona de recreare. Astfel, Bichimaler, F., 1969, citat de Dinu, V., (1974) in studiul zonei de recreare a orasului Munchen, cuprinzand padurile pe o raza de 50 km, accesibile unei deplasari auto de circa o ora, a desprins concluzii de o deosibita importanta, valabile si in present. Acestea pot fi rezumate astfel: 60% din locuitorii orasului Munchen viziteaza paduri din zona stuadiata; dintre acestia 53% se deplaseaza cu automobilul: fluxul sezonier al excursiilor: 32% toamna, 31% vara, 22%

primavara si 15% iarna. 44% dintre cei anchetati prefera ca spatiu de agrement padurea, 26% landsafturile cu peisaje variate alcatuite din padure intrerupta de campuri cultivate si 19% cursurile si luciile de apa; Locurile preferate sunt: poienile, luminisurile si drumurile lungi prin padure (51%), padurea compacta (23%), lizierele de padure de-a lungul campului deschis; Ce apreciaza vizitatorii in mod deosebit? Odihna (34%), posibilitatea usoara de a fi in natura (21%), apropierea de oras (17%); In ordinea preferintei se inscriu padurile de amestec (66%), urmate de cele constituite de specii rasinoase (22%); Pentru ce este preferata padurea ca spatiu de recreare si agrement? Raspunsurile au indicat: pentru aerul sanatos (30%), posibilitatile de plimbare (21%), excursie (14%), observare a lumii animale (10%), a lumii vegetale (8%), culegere de ciuperci, seminte, flori, plante (8%). Mult mai cuprinzatoare a fost ancheta inceputa in luna mai 1967 de catre Institutul de studii si cercetari forestiere Baden-Wurttemberg in padurile din apropierea oraselor Stuttgart si Karlsruhe. Conducatorul lucrarii, Rolf Zundel, primind din partea Academiei pentru cercetarea spatiului si planificarea teritoriului Hanovra, insarcinarea sa intocmeasca un studiu asupra Cerintelor societatii industriale moderne fata de padure in regiunea model Rhein Neckar a extins si intensificat lucrarile incluzind si padurile din zona oraselor Heidelberg si Mannheim, carora li s-a adaugat ulterior ocolul silvic ale orasului Baden-Baden, directia forestiera Sudwurttemberg Hohenzollern si padurea model pentru recreare Wonnhalde a orasului Freiburg. Cercetarile efectuate cu sprijinul financiar al oraselor respective, au determinat pentru fiecare padure: numarul, sexul, varsta si categoria sociala a vizitatorilor, durata deplasarii, modul si mijlocul de transport folosit; amenajarile existente in padure (cai de acces, locuri de parcare, adaposturi, terenuri de joc si de odihna etc.), cerintele vizitatorilor in ceea ce priveste dotarile inca necesare pentru odihna, recreare si agrement. Din interpretarea datelor obtinute R.Zundel deduce, intre altele, ca in decursul unui an padurea orasului Mannheim (1.106 ha), situata intr-o zona de ses, la 3,2 km de asezare, a primit 1,15 milioane de vizite (1.042/ha), fata de 1,47 milioane (439/ha) padurea orasului Heidelberg (320 ha), situata la 7,9 km intr-o zona cu altitudini intre 150-566 m. Durata medie a unei iesiri la padure a fost de 100 minute in Heidelberg si 95 minute in Mannheim, iar

motivele cele mai importante: ingrijirea sanatatii si desfatarea recrearii in aer curat, departe de zgomotul circulatiei. Valorificarea integrala a vastului spectru de date, obtinute in 3 ani de anchete si sondaje, a fost facuta in 1970 de catre D.Kettler, aceasta constituind prima disertatie din lume cu o asemenea tema de mare actualitate, pentru obtinerea titlului de doctor in stiintele forestiere la Universitatea din Freiburg. CAPITOLUL 2 SUPRAFATA PADURILOR DE INTERES RECREATIV DIN ZONA PREORASENEASCA A MUNICIPIULUI BUCURESTI Primul studiu de sistematizare a zonei preorasenesti a orasului Bucuresti constata in 1960 existenta in incinta urbana a 510 ha spatii verzi (parcuri, scuaruri, gradini, plantatii de aliniament si baze sportive), carora li se adaugau, pana la linia de centura, padurile Baneasa (401 ha), Andronache (68 ha), iar peste linia de centura 1.253 ha zona verde, constituita din parcuri (Arcuda 113 ha, Spitalul Pantelimon 23 ha), paduri par si agrement (Snagov 675 ha, Mogosoaia 78 ha si rezervatia stiintifica Tancabesti). In total, deci, populatia Capitalei dispunea de 2.232 ha spatii verzi accesibile, mai mult sau mai putin amenajate, din care numai aproximativ 1.460 ha paduri parc si paduri de agreement, capabile sa asigure functia sociala complexa (sanitara recreativa estetica). Luand ca baza de calcul norma de 20 mp/1.000 locuitori, perspectivele dezvoltarii Bucurestilor si a zonei sale preorasenesti, studiul de sistematizare proprunea urmatoarele: - Transformarea, printr-o amenajare si dotare corespunzatoare, a 6.028 ha paduri existente in paduri parc (Baneasa 1.250, Andronache-Piscu Crang 188, Snagov 1769, Caldarusani 1.194 si Mogosoaia-Buftea 1.627 ha); - Crearea, in viitor, a unei suprafete de paduri-parc de 3.935 ha, in plantatiile propruse pentru a realiza legaturi necesare intre complexele forestiere existente; - Transformarea in paduri de agrement a suprafetei de 7.903 ha (Baneasa 886, Snagov 2.442, Caldarusani 2.109, Mogosoaia-Buftea 2.446 ha); - Crearea, in viitor, din plantatiile propuse, a 660 ha paduri de agreement: Adaugand acestora:

- Rezervatiile stiintifice Stefanesti-Vulpache in suprafata de 395 ha si Snagov 22 ha. Complexul silvo-cinegetic Scrovistea Ciolpani 2.384 ha, monumentele naturii Snagov padure (1.027) si Balta Neagra-Branzeasca (280), precum si cele 2.208 ha mentionate mai sus, rezulta o suprafata de 25.042 ha. Aceste propuneri, concretizate in studiul conditiilor forestiere si analiza fiecarei unitati de productie din zona preoraseneasca intocmit de catre colectivul de specialisti din fost I.S.P.S. cu schema de gospodarire a apelor si cu ansamblul lucrarilor prevazute in schita de sistematizare, au condus la necesitatea prevederii plantarii unor perdele forestiere, in latime de 20 m, pentru protectia cursurilor de apa, a lacurilor de acumulare, drumurilor si caii ferate Caciulati-Snagov, acestea insumand o suprafata de 550 ha. In total, deci, studiul de sistematizare din 1960 cifra la 25.600 suprafata verde de interes social-recreativ pentru populatia Capitalei si a localitatilor din zona preoraseneasca. Scazand din aceasta suprafata parcurile si spatiile verzi intravilane rezulta ca padurile existente si plantatiile forestiere propruse urmau sa asigure cu 25.000 ha amenajate corespunzator, necesitatile sociale complexe. Nu este lipsita de interes mentiunea ca, prin aplicarea criteriilor zonarii functionale a padurilor. Ministerul Economiei Forestiere devansase intentiile sistematizarii teritoriale a zonei preorasenesti a Capitalei. Intradevar, amenajarea padurilor consacrase in grupa I cu rol de protectie deosebit o suprafata de 71.958 ha (83% din intregul fond forestier existent in raza de 50 km) in care nu mai putin de 55.983 ha (77,8%) intrasera in regim special de gospodarire, datorita importantei lor pentru protectia intereselor sociale. Erau, asadar, create conditiile principale pentru valorificarea potentialului sanogenetic, recreativ, de agreement si estetic al padurilor din zona preoraseneasca, accesibila cu un efort minim si o cheltuiala neinsemnata. Un deceniu mai tarziu, Institutul de cercetari, studii si proiectari silvice I.C.S.P.S. intocmeste Studiu cartarii functionale si a masurilor de gospodarire a padurilor de interes social din zona preoraseneasca a Capitalei. Avand in vedere principiul rentabilitatii sociale maximale in amenajarea polifunctionala a padurilor, studiul isi propune sa raspunda urmatoarelor obiective: - Determinarea suprafetei necesare de paduri de interes social recreativ pentru populatia Capitalei si a localitatilor din zona, la nivelul anului 1970 si in perspectiva;

- Indicarea principalelor masuri de gospodarire ce se preconizeaza prin amenajarea forestiera a padurilor respective; - Stabilirea unei conceptii unitare in ceea ce priveste repartitia acestor paduri pe functiuni. Analiza situatiei actuale a fost precedata de o schema principala, o meritorie sinteza de doctrina, privind clasificarea padurilor de interes social recreativ, dupa rolul functional ce le revine sanitar, recreativ agreement si estetic - , precizindu-se efectele imateriale ale acestora. In zona preoraseneasca a Capitalei studiul constata existenta unui fond forestier de 94.074 ha (8,8% din teritoriul delimitat, la nord, de raurile Prahova si Ialomita, la sud, de Dunare, la vest, localitatea Videle si la est, Lehliu). Acest procent de impadurire, intr-un spatiu geografic cu altitudinea medie de 80 m, constituie un caz fericit, pe care si l-ar dori orice capitala asezata intr-o zona de ses. Spatiul studiat cuprinde integral padurile ocoalelor silvice Bucuresti, Snagov, Urziceni, Branesti, Mitreni, Comana, Giurgiu, Ghimpati, Bolintin, Racari si parti din ocoalele Alexandria si Slavesti. In jurul Bucurestilor, din vastul complex al codrilor de odonioara, s-au mentinut masivele importante Snagov-Caldarusani (nord), Comana (sud), Pustnicul Cernica (est) si Cascioarele (vest). Codrul Vlasiei, care se prelungea spre sud pana la actuala padure Ciornuleasa, fusese spart inca din secolul XIX, de asezari omenesti si ogoare. Defrisarile si divizarea terenului in loturi agricole au continuat in zona capitalei si intre anii 19001944, cand au fost lichidate, in acelasi scop, suprafete mari de paduri; au disparut astfel padurile Ghiocelul si Polizoaica (1.000 ha) situate la 30 km nord-vest de Bucuresti, Tunari (750 ha), la 16 km spre nord, Calareti (127 ha) etc. Masivele forestiere existente in jurul Capitalei erau constituite atunci din cranguri 42.420 ha (53%) provenite din lastari, din paduri de codru 35.909 ha (46%) si din rezervatiile Academiei Romane 641 ha (1%). In ansamblul speciilor grupa dominanta este reprezentata prin cvercinee (47%) stejar 23, cer 17, garnita 7 formand arborete pure sau in amestec cu diferite alte specii tari (21%) si moi (14%), carora li se adauga teiul (6%) si carpenul (2%), precum si speciile neautohtone salcamul 8% si plopul euramerican 2% - introduce prin cultura. Orientati asupra problematicii actuale, in ceea ce priveste sarcina silviculturii de a satisface necesitatile de ordin social-recreativ, impuse de cresterea populatiei, ridicarea nivelului de viata, progresul stiintei si tehnicii si indeosebi de urbanizarea in continua dezvoltare, autorii studiului, aplicand

instructiunile in vigoare, care prevad o norma de 20 ha padure de agrement la 1.000 locuitori, stabilesc urmatoarele date de baza: Orase Populatie (mii) 1970 Existente Municipiul Bucuresti Giurgiu Oltenita Urziceni Buftea Total In perspective Branesti Buftea Total TOTAL GENERAL 1567 47 26 16 10 1666 6 4 10 1676 Zona verde (ha) perspectiva 1970 2150 115 55 41 42 2403 20 28 40 2451 56065 56065 56065

perspectiva 43000 1150 550 410 420 45530 280 200 480 46010

Tinand seama de fondul forestier existent, de obiectivele culturale din zona preoraseneasca etc., studiul la care ne referim a propus 3 variante de zonare functionala. Prima calculeaza suprafata necesara la nivelul anului 1985, a doua ia ca baza de calcul suprafata efectiv utilizabila, tinand seama de valoarea peisagistic-recreativa a padurilor si de accesibilitatea lor, a treia varianta determina necesarul in raport cu situatia demografica de perspectiv indepartata, incluzand in grupa padurilor cu rol de protectie deosebit intregul fond forestier din zona studiata.

Specificari Zona 1 Functii hidrotehnice Protectia malurilor Protectia albiilor majore Protectia zonei dig-mal Zona 2 Functii antierozionale Zona 3 Functii climatice:

1958 ha 12580 5782 1833 4965 54 642 % 14 7 2 5 1

Perspectiva ha % 12580 14 5782 7 1833 2 4965 5 54 642 1

Protectia culturilor agricole Zona 4 Functii sociale Climato-terapeutic Purificarea aerului Rezervatii vanat Turistic Instalatii speciale Agrement Estetic-peisaj Zona 5 Functii stiintifice Monumente ale naturii Rezervatii floristice Rezervatii naturale TOTAL GENERAL

642 54659 140 1158 15435 76 1204 30081 6565 454 61 333 60 68389

1 1 1 18 1 35 8 1 79

642 72958 140 19457 15435

1 84 2 2 1 8 1 3 5 8 1 100

76 1204 30081` 6565 454 61 333 60 86688%

Referindu-se numai la zonele turistice si de agrement, studiul incearca o estimare a numarului vizitatorilor prezumati si a capacitatii maxime a fiecarei paduri sau ansamblu forestier (cifrele indica valori = 1000).

Complexul forestier 1.Cernica-Pustnicul 2.Snagov-Caldarusani 3.Buftea-Mogosoaia 4.Baneasa 5.Mostistea inferioara 6.Arges-Corbi 7.Arges-Comana 8.Arges Mihailesti 9.Dunare-GiurgiuOltenita

Bucuresti 104 88 51 23 13 11 8 8 7

Alte Orase 5 20 5 1 1 4 1 1 12

Localitati Vecine 5 7 6 1 1 3 1 1 6

Total Capacit ate 113 113 115 115 62 80 25 30 15 30 18 30 10 34 10 30 25 80

10.Hotarele Greaca TOTAL

5 317

2 52

1 32

8 401

10 552

Se aprecia deci, ca anul 1985, cand populatia Capitalei urma sa se cifreze probabil la circa 1.800.000 locuitori, agrementul si turismul in padurile in zona preoraseneasca nu vor atrage decat 17,6% din totalul bucurestenilor, procent care in ipoteza anului perspectiv (2.150.000 locuitori) devine 15%. Comparativ cu tarile spre al caror nivel ne indreptam impetuos, luand in considerare si ansamblu factorilor caracterisitici dezvoltarii noastre economice si sociale, procentul de 17,6% trebuia considerat pragul minim al unei etape intermediare. Necesitatea evadarii din spatial citadin pietrificat in care vegetatia nu poate dispune decat de suprafete reduse pentru parcuri, gradini publice si terenuri de sport, va face sa creasca mult importanta padurilor ca zone de odihna si recreare, indeosebi a celor din apropierea oraselor industriale. Intrun timp cu mult mai scurt decat ni-l putem inchipui astazi, se va confirma si in tara noastra teza lui Leibundgut ca atata timp cat fiecare om nu este numai un numar intersanjabil intr-un colectiv dirijat central, el are nevoie si de spatii pentru miscare si recreere individuala, pe care in peisajul geografic cultivat nu-l pot oferi decat numai muntii, padurea si marea. Complexitatea din ce in ce mai accentuata a vietii sociale si economice contemporane impune sistematizarii sarcina, intr-o viziune de ansamblu, cadrul optim de valorificare a potentialului natural, uman si construit, de a fundamenta necesitatile prioritare in dezvoltarea zonelor si a localitatilor, de a crea un mediu ambient favorabil, evitind poluarea aerului, apei si solului. In acest scop, urmau sa fie elaborate, pana in anul 1975, studiile si cercetarile de baza pentru rationala si eficienta folosire a teritoriului, pentru echiparea lui complexa cu lucrari hidrotehnice si hidroameliorative, cu un sistem modern de cai rutiere, de dotari tehnico-edilitare si de organizare a unor zone balneo-turistice. Dezideratul principal rational si eficienta folosire a teritoriului avea in vedere, concomitant, si apropierea treptata a conditiilor de viata ale locuitorilor de la sate de cele ale locuitorilor din mediul urban. In simpozionul international organizat de Romania, in cadrul I.U.F.R.O., pe tema amenajarii padurilor cu functiuni hidrologice si sociale, St.Munteanu, analizand aspectele plasticitatii peisajului geografic sub actiunea mediului social, exemplifica consecintele grave pe care le-a avut in Italia nearmonizarea judicioasa a utilitatii cu prevederea.

Inundatiile catastrofale din noiembrie 1966 in nordul Italiei, urmarea directa a gospodaririi gresite a resurselor naturale, in decursul secolelor, au adus in atentie proportiile eroziunii (cinci milioane ha, din care patru milioane ha terenuri in regiunea muntilor si colinelor sunt mai mult sau mai putin abandonate de agricultura - M.Pavan si V.Pizzigallo). In afara de participarea ei, ca ramura economica si componenta esentiala a teritoriului, la intocmirea proiectului de sistematizare, silvicultura trabuie sa initieze, de pe acum, studii similare celui examinat mai sus, pentru toate orasele si centrele industriale ale tarii. Principalitatea, metoda de lucru si colectivul de specialisti, ca si normele in vigoare, corespund cu prisosinta problemelor ce urmeaza a fi rezolvate. Intr-o perspectiva indepartata (2010 2050), cand sistematizarea teritoriului va fi incheiata, silviculturii ii va reveni sarcina sa colaboreze pe baze stiintifice la inverzirea satelor menita sa asigure inscrierea lor armonioasa in ansamblu peisajului national, in acelasi timp cu protectia contra vanturilor si a emisiilor industriale nocive. CAPITOLUL 3 EFECTUL CERINTELOR SOCIALE ASUPRA PADURILOR Necesitatea asigurarii unui spatiu de miscare si odihna, protejat impotriva fortelor naturii, intr-un mediu inconjurator sanatos din punct de vedere biologic, confera silviculturii sarcini de mare raspundere. Forta modelatoare a peisajului, ea este chemata sa-si modifice si diversifice telul fundamental (economic), in raport cu intensitatea solicitarii zonei forestiere, a padurii si, in unele cazuri, chiar a unui anume arboret, ca factor de protectie, asupra caruia fiecare intervebntie silviculturala influentata direct sau indirect peisajul. O singura intrebare mai ramane deschisa daca aceasta influenta mai poate ramane de natura intamplatoare sau dac a puncte de vedere constiente in ingrijirea peisajului pot sa fie determinate pentru tehnica silviculturala. In fond, padurea este si va ramane un factor economic, dar in acelasi timpp si cel mai important element biologic al peisajului, fara contributia caruia nu poate fi creat si mentiun ut spatiul vital sanatos pentru spirit si suflet. Datorita faptului ca masurile forestiere isi arata efectele lent si tarziu, apare invevitabila nevoia stabilirii de pe acum a telurilor sistematizarii teritoriale cu privire la protectia peisajului, in raport cu care silvicultura sa-si orienteze in timp util intreaga sa politica. Trecerea pe primul plan a functiilor sociale ale padurii impune ca metodele de conducere a arboretelor

sa fie astfel dezvoltate incat sa tina seama atat de punctele de vedere estetice, biologice si igienice, cat si de functiunile de protectie ale padurii. Sarcina de onoare cea mai insemnatate a economiei forestiere sublinia Leibundgut consta in a crea paduri care sa poata exercita functiuni ecologice optime. Tema prioritara in cercetarea padurii scria Acad.Emil Pop -va fi echilibru biologic, atat de complex si inca atat de putin cunoscut in intimitatea lui si in reflexul lui asupra ecosistemelor invecinate, inclusiv al lanurilor cultivate .... Echilibru biologic al padurii este, fara indoiala, cel mai cuprinzator din punct de vedere ecologic si cel mai intens si mai amanuntit reticulat in corelatiile sale v egetale, animale, pedologice, climatice. Daca pana de curind, cercetrea forestiera s-a concentrat in principal asupraproblemelor economice si tehnice im portante, proprii sectorului, optica padure-productie fiind larg dominanta, eforturile ei aveau ca scop esential sa perfectioneze tehnicile culturale, sprijinindu-se pe cunostintele biologice, pe care silvicultorul si le-a insusit treptat in decursul secolelor. Astazi insa, problemele de rezolvat sunt cu mult mai numeroase si presante: recreere? Productie? Optica mixta? Productie cantitativa? Productie calitativa? Utilizarea speciilor naturale? A esentelor introduse? Care? Cum? Punindu-si aceste intrebari G.Aussenac s.a. apreciaza ca trei domenii de cercetare necesita sa fie aprofundate in prima urgenta. Aceasta se refera la cunoasterea precisa a caracteristicilor ecologice ale ansamblului teritoriului national (ecologie generala), a biologiei a posibilitatilor oferite de catre diversele esente forestiere naturale sau alogene (autoecologice) si, in sfarsit, a diferitelor incidente pe care le pot avea masurile amenajistice asupra evolutiei mediului, care trebuie sa fie prev azuta si intr-o oarecare masura programata. Padurea naturala constituind un climax, adica un ecosistem in echilibru cu mediu, orice substituire de esente antreneaza declasansarea de procese evolutive, ce tind sa puna ansamblu in stare de dezechilibru si antreneaza modificari fizico-chimice ale solului, care au ca urmare variatii ale tipului de humus si al florei erbacee si arbustive. In acest context se impune subliniat faptul ca Romania se afla printre primele tari din Europa, care si-au axat amenajarea si gospodarirea padurilor pe unitati tipologice naturale. Cercetarile fitocenologice, efectuate incepand din anul 1984, au permis diferentierea padurilor, dupa compozitie, statiune, caractere productive si silviculturale, in unitati naturale omogene: tipuri de padure. Silvicultura a putut fi astfel adaptata treptat la specificul ecologic al padurilor, urmarind in masura in care oamenii si evenimentele i-au ingaduit o valorificare mai rationala a potentialului lor de productie si de protectie.

Pe baza tipurilor de padure si de statiuni, au fost elaborate treptat masurile silvotehnice specifice unitatilor naturalistice si rolului functional atribuit acestora prin zonarea intregului fond forestier al tarii. Pentru padurile cu rol social-recreativ au fost indicate, ca tipuri structurale adecvate acestor functiuni, tipul codrului gradinarit sau cvasigradinarit, cu o exploatabilitate cuprinsa intre exploatabilitatea absoluta si limita longevitatii arborilor, in functie de conditii stationale si de speciile componente. Tratamentele prioritare padurilor ca structura neregulata, taierile jardinatorii sau de igiena, vor trebui sa accepte langa ele prezenta, intr-o lunga perioada de timp, a tratamentelor de transformare a structurilor regulate, care au rezultat in urma explotarilor din trecut in majoritatea paduriloe accesibile. CAP.4 INFLUENTA VEGETATIEI LEMNOASE DIN PADURILE DE RECREARE ASUPRA UNOR FACTORI AI MEDIULUI SI A STARII DE CONFORT A TURISTILOR 4.1. Influenta padurii asupra climei 4.1.1. Efectele padurii asupra vantului Este cunoscuta influenta puternica exercitata de padure asupra vitezei v antului, care este redusa cu atat mai intens cu cat arboretul este mai compact. Desimea padurii, realizata in conditii optime in padurile constituite din specii de umbra, cu coroane mari, franeaza si domoleste vantul puternic din terenul descoperit, pana la transformarea lui in adiere usoara. In cercetarile noastre viteza v antului s-a masurat timp de 10 min ute cu anemometrul de mana. Masuratorile s-au efectuat concomitent la orele 9, 13, 17 si 20,30 in padure si in teren descoperit situat la o distanta de 50 80 m de padure. Inaltimea de masurare a vitezei a fost la 30-40 cm si, respectiv, la 2,0 m de la sol, atat in padure cat si in teren descoperit. Trupul de padure in care s-au facut masuratorile a fost Padurea Baneasa din UP II Baneasa, ua 14. Consistenta la locul masuratorilor era 1,0. rezultatele sunt prezentate in tabelul nr.1

Se cunoaste din literatura (Dinu V., Marcu M., 1975), ca in apropierea solului se manifesta o periodicitate a vitezei vantului. Astfel la ses, in timpul noptii, c and prin radiatie aerul rece se aduna in sol, atmosfera se linisteste si viteza vantului este neinsemn ata. In timpul zilei, prin incalzirea padurii de aer rece din vecinatatea solului se produce schimbul vertical al aerului (convectiua) si miscarea maselor de aer din padurile inalte ale atmosferei si spre sol (advectia). Datorita acestor schimburi, in timpul incalzirii diurne masive se constata si cele mai mari viteze ale vantului. Tab.nr.4 Data 01.07 02.07 03.07 04.07 05.07 06.07 07.07 08.07 09.07 10.07 11.07 12.07 13.07 14.07 15.07 16.07 17.07 18.07 19.07 20.07 21.07 6,00 2 m/s 1 m/s 1 m/s 1 m/s 5 m/s 3 m/s 2 m/s 2 m/s 4 m/s 2 m/s 4 m/s 3 m/s 0 m/s 0 m/s 1 m/s 1 m/s 1 m/s 1 m/s 1 m/s 2 m/s 1 m/s 12,00 1 m/s 1 m/s 1 m/s 1 m/s 8 m/s 6 m/s 7 m/s 3 m/s 3 m/s 3 m/s 2 m/s 2 m/s 4 m/s 4 m/s 2 m/s 1 m/s 3 m/s 3 m/s 3 m/s 2 m/s 3 m/s 18,00 1 m/s 1 m/s 3 m/s 2 m/s 3 m/s 4 m/s 5 m/s 1 m/s 1 m/s 4 m/s 3 m/s 3 m/s 1 m/s 0 m/s 1 m/s 1 m/s 0 m/s 1 m/s 1 m/s 2 m/s 0 m/s

22.07 23.07 24.07 25.07 26.07 27.07. 28.07 29.07 30.07 31.07

0 m/s 1 m/s 2 m/s 1 m/s 3 m/s 1 m/s 1 m/s 1 m/s 1 m/s 4 m/s

2 m/s 2 m/s 5 m/s 3 m/s 5 m/s 2 m/s 3 m/s 2 m/s 2 m/s 4 m/s

0 m/s 4 m/s 0 m/s 2 m/s 1 m/s 1 m/s 0 m/s 3 m/s 3 m/s 3 m/s

4.1.2. Efectele vantului asupra organismului Specialistii medicii in special pe baza studiilor efectuate au incercat sa raspunda la intrebarea daca vantul este raufacator sau, dimpotriva, binefacator pentru organismul uman. Rezumand rezultatele cercetarilor intreprinse se pot desprinde numeroase constatari, prezentate in continuare: a). Interactiunea dintre organismele sensibile si vanturile violente si reci sau foarte calde si uscate, se prezinta negativa, datorita urmatoarelor aspecte: -Racirea excesiva si foarte rapida a corpului, mai ales daca suprafata epidermei neacoperita este mai mare; un vant cu viteza de 3 m/sec, coboara temperatura pielei cu 6*C, care provoaca pierderea de calorii si epuizarea rezervei lor; -Uscarea excesiva a pielii si a mucoaselor, avand ca urmare o deshidratare generala a corpului; -Rasuflare intrerupta; -Zgomot enervant; -Aport de praf, nisip, vatamatoare mai ales pentru ochi;

-Aport de poluanti chimici, spori, bacterii. Toate aceste elemente sunt daunatoare prin ele insasi si prin reducerea rezistentei corpului uman la factorii de mediu; -Aportul de ioni pozitivi; -Marimea campului electric. Ca urmare, toate aceste efecte conduc la urmatoarele predispozitii individuale: conjunctivite, traheite, corizas, dificultati expectorale, congestii, hemoptizii, iritabilitate, cefalee, insomnii si de asemenea, diferite boli infectioase datorate probabil precipitarii coloizilor. Vanturile cu viteze mici actioneaza pozitiv asupra organismului si anume: -Conduc la o racorire utila in perioadele foarte calde si uscate. Acest fapt permite sa se suporte o temperatura cu 3-4*C mai ridicata, fara a avea impresia unui aer fierbinte; -Provoaca o stimulare favorabila a nervilor, echivalenta cu un masaj usor si o marire a circulatiei cutanate; -O in departare a poluantilor produsi spre un teritoriu invecinat; -O electrizare negativa prin lovirea acelor speciilor de conifere; -Un murmur agreabil datorat brizei la nivelul frunzelor. Absenta totala a miscarii aerului nu este dorita pentru ca organismului nu-i place uniformitatea si stagnarea. Pentru a trai bine avem nevoie de mici stimulari alternante. Un vant cu viteza de 1-3 m/s este, in general favorabil, de la 3-15 m/s, este favorabil pentru organismele robuste; peste 15 m/s devine nociv, chiar periculos mai ales pentru cardiaci, tuberculosi, covalescenti, debili, sensibili. Interactiunea dintre padure si viteza aerului este evidenta. Astfel, in general, o padure cu o densitate normala, datorita trunchiurilor si, in consecinta, previn toate accidentele semnalate anterior. Cateva exemple sunt edificatoare. Dupa Geiger, citat de Plaisance, G., 1985, reducerea vitezei vantului este de: -80% intr-un arboret cu stejar infrunzit; -50% intr-un arboret cu stejar desfrunzit; -47% in coronamentul unei paduri amestecate; -52% la inaltime de 2 m de la sol. In aval de padure, reducerea este evidenta (sensibila) pana la de 15 ori inaltimea arboretului. Speciile de umbra, cu frunzis dens reduc mai mult viteza vantului comparativ cu cele de lumina, cu frunzis rarit, coniferele mai mult decat cele cu frunzis rarit.

Adesea padurea deviaza vantul ceea ce poate fi util pentru a proteja anumite locuri situate in aval; in schimb, ea nu suprima anumite fenomene meteorologice conexe (deplasarea depresiunilor barometrice, campuri electrice etc.) Se constata, de asemenea, o actiune a padurii asupra imprejurimilor sale: in timpul zilei, aerul mai rece deasupra padurii este mai greu si se produce o briza pornind din padure spre exterior pana la cativa zeci de metri in toate directiile: aceasta briza este considerata agreabila, chiar daca ea are putine consecinte din punct de vedere medical. Un element al climatologiei medicale este puterea refrigerenta care reprezinta cantitatea de caldura castigata sau pierduta in unitatea de timp. Ea cresste cu viteza vantului si scade cu temperatura. Se calculeaza cu formula Siple, citat de Plaisanec G., 1985 si anume: k = (10yV + 10,45 V)(33-t*) in care: k - kilocalorii pe metru patrat de suprafata corpului; v - viteza vantului m/s t - temperatura grade Celsius Daca valoarea k depaseste 200, se constata o crestere a accidentelor cardiatice. Daca temperatura (t*C) este de 15*C si reducerea vitezei vantului de catre padure este de la 9 m/s la 2 m/s, se realizeaza o scadere a puterii de refrigerare de la 471 la 231 (kilocalorii/mp suprafata corporala, adica o reducere la jumatate. Aceasta este suficienta pentru a se evita accidente grave la persoane sensibile. 4.2. Interactiunea dintre padure, radiatii si organisme 4.2.1. Consideratii generale Daca se considera aspectul cantitatativ, ceea ce sare in ochi, atunci se poate spune cu certitudine ca lumina se minueaza cand se patrunde intr-o padure. Pentru simplificare, se vorbeste despre lumina in procente din cea care se gaseste in exteriorul padurii. In fapt acest factor este rezultatul a mai multor fenomene: lumina, caldura, efectul fotochimic relativ (r) se masoara,

asa cum se cunoaste, cu lusemetrul, fotometrul, care contin un filtru care reda sensibilitatea celulei, comparabila cu a ochiului uman, cel al terenului descoperit din afara padurii fiind de 100%, valorile insirindu-se de la 1 la 100% al luminii in teren descoperit. Astfel, pentru un codru de foioase, lumina este de 20% vara si 60% iarna, intr-un salcamet, mestecanis, 26%, intr-un plopis 20%, faget, stejaret de stejar pedunculat, pinet de pin silvestru 18%, bradet 2% (Plaisance, G., 1985). Frunzele foioaselor fiind de culoare verde mai clara reflecta mai bine lumina, arborii lasand sa treaca mai bine lumina sub ei. In Franta se admite ca radiatia totala este in jur de 100.000 cal/cmp/an, intr-o statiune total descoperita (Plaisance, G., 1985). Desigur, diferenta datorata covorului vegetal forestier nu este acelasi intr-o perioada cand cerul este insorit, fara nori sau acoperit. Efectul ecranului datorat padurii este relativ mai mic cand cerul este acoperit, dar chiar si in acest caz el (efectul) este important. Lumina totala cuprinde lumina directa de la soare reprezinta 50% din cea totala si lumina difuzata de cer si reflexele sale. Sub padure, lumina pe care o primim rezulta din numeroasele mici gauri (pete) din coroana. Este un ansamblu, o masa luminoase care caracterizeaza padurea, masa foarte diferita a unei suprafete de campie, a unui teren arat sau a un I perete. Lum ina in teren deschis depinde de inaltimea soarelui, de transparenta atmosferei (turbiditate si vapori de apa), de prezenta norilor (100% pentru un cer senin si 20% pentru un cer acoperit), de reflexia solului etc. Sub padure lumina relativa depinde de sezon (arbore infrunzit sau desfrunzit), de densitatea arborilor, de varsta arboretelui etc. De mentionat ca ochiul omenesc apreciaza destul de rau diferentele de lumina. 4.2.2. Influenta luminii asupra sanatatii. Diminuarea luminii afectand luminarea relativa este o masura comoda dar nu poate fi factorul cel mai activ in efectul padurii. Lumina (radiatiile) care transmite energie altor fiinte vii, este foarte diminuata datorita partii superioare a coroanelor, in cativa decimetri (a coroanelor) ea trece la 1 2 cal/mp, adica coboara cu 4/5 din valoarea sa. In tot cazul, se intelege usor ca o reducere de 50% (adeseori de 90%) a luminii prim ite are consecinte fiziologice de incetinire a functiilor vitale.

Efectele nocive ale excesului de lumina, variabile dupa temperamente, sunt bine cunoscute: roaderea (frecarea) tesuturilor, crapaturi ale pielii datorate luminii intense, radioleucite, cresterea termica cutanata, fenomene de fotodinamism (melanoza, pelgra), (exaltarea) stimulartea virusilor latenti (herpes, eriteme), anafiaxii, (antigene favorizante), urticarii, eczeme, dermite, accidente secundare, cancere cutanate, oboseala sau accidente oculare (conjunctivite, cheratite), congestii uterine, hipertensiune, insomnii, crize de astm, hemoptizii, crize epileptice. Bolile de miocard risca complicatii datorita insolatiei puternice; hepaticii, persoanele care sufera de dermatoze pe suprafata mare, tuberculosii pulmonari avansati, febricitantii (cei care fac usor febra) au interesul sa stea la aer dar sa nu se expuna mult la soare. Fotosensibilitatea este mai mare la fiintele foarte tinere sau foarte varstnice; ea este intr-adevar dim inuata datorita acomodarii sau pigmentarii datorata bronzarii. Nu trebuie sa se considera ca diminuarea luminii de catre padure nu este decat un avantaj, pentru helioterapia este la moda. Se stie ca expunerea la soare favorizeaza producerea vitaminei D (fixarea calciului si o buna dezvoltare a oaselor), mareste colesterolul, reduce glicemia, conduce la disparitia plagilor, mareste simpaticotomia. Lumina este favorabila in cazul tuberculozelor osteo-articulare si cutanate, adenitei tuberculoase, reumatismului, fracturilor, plagilor usoare (acneei, furunculozei, anemiei, rahitismului, limfatismului). Unii medici (Wassenfallen de Leysin, citat de Plaisance, G., 1985), estimeaza ca petrecand cateva zile la umbra, aceasta este favorabila daca o cura de soare a declansat pierderea apetitului, insomnie, nervozitate. In concluzie, sederea in padure, cel putin temporara, devine b enefica, pentru ca se evita inconvenientele semnalate mai sus ale unei insolatii excesive. Utilitatea acestei reduceri luminoase se refera in special la organismele fragile sau convalescente. Poate fi util sa se alterneze expunerea la soare (si la aerul marin al plajelor) cu sederea sub arbori, de exemplu o ora la soare, apoi o ora la umbra). Diferit de actiunea luminii, este cea a caldurii excesive: exces de caldura, hiperhidroza, distrioza, congestie hepatica, cefalee, fotofobie, febra, apatie, convulsii. In masura in care adapostul forestier diminueaza lumina si temperatura aerului, un sejur in padure poate sa atenueze cat de cat pericolul unor astfel de prejudicii.

Efectul benefic al padurii asupra organismului se datoreaza actiunii pe care aceasta o are asupra compozitiei radiatiei luminoase care este filtrata diferit. Astfel, frunzele arborilor foiosi, asa cum predomina in cercetarile noastre, absorb mai ales radiatiile ultraviolete (90%), lasand sa treaca cele galbene si verzi (0,5 la 6 microni = 500 la 600 nanometre) si cele infrarosii (0,72 la 0,74 microni = 72 la 740 nanometyre). In pinete, energia se repartizeaza astfel: Ultra-violete = 10%; bleu = 255; verzi = 25%; rosii = 23%; infrarosii = 17%. Bineinteles, cantitatea de radiatii depinde, de asemenea, si de cea care ajunge in padure. Aceasta repartitie, inainte de a traversa coroane arborilor este putin diferita intre o zi cu cer senin si una cu cer acoperit. Ea variaza putin si cu orele din zi: la rasarit si la apus, radiatia este mai bogata in rosu si infrarosu si s-a mentionat mai inainte ca aceste culori sunt mai putin absorbite de aparatul foliar. Se stie ca razele ultra-violete sunt de 8 ori mai intense in iunie decat in decembrie si ca o atmosfera mai umeda absoarbe mai putin ultra-violetele. Aceasta relativa imbogatire (sub foioase) in radiatiile verzi are consecinte fiziologice. In mod sigur, razele ultraviolete produc o dilatare a arteriolelor pielei, o accelerarea a circulatiei singelui in aceste capilare, o crestere (marire) a schimburilor intre capilare si tesuturi, o circulatie mai activa a plasmei in tesuturi. Ele sunt adesea benefice (utile) in cazul rahitismului, spasmofiliei, plagilor. Dar, in acelasi timp, ele sunt cauza eritemelor, cancerului, cataractelor. Deci pentru anumite organisme este mai convenibil, ca cel putin temporar, sa se reduca doza de ultraviolete pentru a evita cresterile termice ale corpului, a evita incetinirea pulsului, a eritemelor si a precipitatiilor calcice in exces. Este tocmai ceea ce realizeaza covorul (acoperisul) forestier in timpul verii. Cat despre efectele razelor rosii si inra-rosii se poate presupune ca ele sunt mai curand usor dilatatoare; se spune ca sub mesteacan ele sunt deosibit de abundente. Se stie de asemenea, ca ochiul omenesc este mai sensibil la radiatiile avand in jur de 500 600 micrometri, adica, la la radiatiile verzi. Radiatia solara erimita de padure variaza cu statiunea: ea creste cu altitudinea, in special la fractiunea ultravioletelor (peste 100 m diferenta de nivel: 3-10% vara si 10-20% iarna datorita reflectiilor (reverberatiilor) pe zapada, ceea ce poate sa devina cu usurinta nociv. De aceea nu trebuie sa se expuna corpul descoperit mai mult de doua ore pe zi. Este mai bine sa se stea in padure decat in camera.

De asemenea, la malul marii, lumina difuzata prin reflectie este enorma, mai ales in perioadele insorite in care proportia ultravioletelor este mai mare (adeseori de doua ori mai mult, decat la o distanta de mal). In consecinta, actiunea padurii este cu atat mai utila aici. Pe langa cele prezentate anterior, un rol foarte important il prezinta aspectul dinamic. In perioadele insorite, intre deschizaturile coroanei, patrund direct razele de unde, un mozaic de lumina-umbra. In cursul unei plimbari prin padure, corpul, mai ales daca este partial deescoperit, este expus succesiv la o luminare diferita (frecvent de la 4 pana la 80% din lumina relativa). Rezulta astfel faze de excitare inegale dupa anumite ritmuri, care ar putea fi destul de usor determinate (stabilite) cu un luxmetru portativ si care influenteaza probabil asupra psihicului. Se stie ca nici un factor vital nu este constant. Intregul mecanism vital este constituit din variatii de intensitate , in general ritmice (construirea si distrugerea substantelor in corp). La suprafata corpului se produce captarea energiei, care patrunde in organele inferioare, profunde, efectueaza unele corectii, modificari in celule etc. Unii cercetatori au emis ca petele solare se multiplica la intervale reulate (la fiecare 11 ani) pot influenta nefavorabil sanatatea provocand emidermii, holera, peste, difterie, meningita, tulburari psihice, mortalitatea. In acest caz covorul (acoperisul) forestier constituie un ecran protector care ar putea fi utilizat avantajos prin sejururi prelungite in padure in anii cu foarte multe pete solare. 4.3. Influenta padurii asupra caldurii Influenta padurii asupra valorilor temperaturii aerului se datoreaza mai multor fenomene: actiunea de interceptare a radiatiilor luminoase de catre coroana arborilor, absortia caldurii de masa vegetala (trunchiurile formand un depozit caloric), absortia de catre frunze a caldurii pentru functia clorofiliana, absorbia de caldura prin vaporizarea apei condensate pe frunze sub forma de roua sau depuse pe ele prin ploaie (evaporarea unui gram de apa necesita 596 calorii), diminuarea radiatiei nocturne care raceste aerul datorita ecranului orizontal constituit din coroana arborelui. Federer, citat de Plaisance, G., 1985, a aevaluat ca un arbore este echivalentul a cinci climatizoare de 25.000 Kcal/ora. Numeroase masuratori efectuate in diferite tari din zona temperata au demonstrat ca padurea, in sezonul de vegetatie si in timpul zilei coboara

valorile maxime de temperatura de 1 pana la 4*C, le ridica pe cele minime cu 0,5 pana la 3,6*C, reduce ecarturile orare, pe cele zilnice, lunare si anuale cu 3,6*C si chiar mai mult, coboara in timpul verii temperaturile medii cu 0,5 pana la 2,6*C si reduce vitezele de crestere sau reducere sau de coborare ale temperaturii. Amortismentul variatiilor poate sa ajunga la 40 sau 50%.Aceasta actiune este evident mai puternica in arboretele dense, cu un volum pe picior comparativ cu padurile rarite. Noaptea padurea formeaza un ecran pentru radiatia din sol si de aceea temperatura este putin mai ridicata. Scaderea valorilor de temperatura se refera numai la sezonul de vegetatie caci, iarna este mai cald in padure comparativ cu terenul invecinat descoperit. In general, in padurile de rasinoase, pentru acelasi climat, vara este mai scazuta temperatura decat in padurea de foioase. Datorita acestei extiuni tampon a padurii asupra extremelor, rezulta o diminuare a ingheturilor, in special a celor tarzii, ceea ce este tot atat de bine pentru bolnavi, cat si pentru platulele din regenerarea naturala. Efectul reglarii termice este evident ,ai slab iarna in cazul unei paduri desfrunzite, dar nu este neglijabil, pentru ca trunchiurile, ramurile si radacinile stocheaza caldura pe care o redau cand temeratura aerului are tendinta sa se raceasca. Aceste efecte difera la o statiune forestiera la alta, in functie de altitudine, panta, expozitie, vanturile locale, degradarea coronamentului arboretului, specii. Actiunea termoregulatoare a padurii desigur ca influenteaza asupra sanatatii, chiar daca aceasta influenta nu se evidentiaza datorita altor factori aleatori. Pe de alta parte, se cunoaste ca organismul are o buna termoreglare (vasoconstructia se mareste cand pielea este expusa razelor solare, sporeste evaporarea prin piele), intervine o reglare chim ica, reflexele respiratorii. s.a. Oricum, actiunea termoregulatoare a padurii, chiar daca este slaba, devine favorabila in special pentru organismele fragile (bebelusi, batrani, persoane cu infarct al miocardului etc) sau fragili temporar (covalescenti, deprimati etc.). Printre cele trei influente (scaderea temperaturiui medii, diminuarea ecartului intre extreme, incetinirea variatiilor orare), acestea din urma este cea mai importanta in cazul organismelor fragile sau covalescente, caci vasoconstructia si dilatatiile obosesc organismul. Salturile de temeratura resimtite in mod deosebit de cardiaci si reumatici.

In vara anului 2007, luna iulie, am efectuat masuratori zilnice privind valorile de temperatura la orele 6, 12, si 18, intr-un arboret din u.a. 14B, U.P.II Baneasa, padurea de recreare Baneasa. Caracteristicile arboretului sunt: -Compozitia: 4 stejar, 3 frasin, 1 tei, 1 carpen, 2 diverse tari. -Varsta: 97 ani; -Consistenta: 0,8 -Inaltimea medie: 27,0 m; -Diametrul mediu: 34 cm. La stejar, specia mai bine reprezentata, inaltimea medie a fost de 28m, iar diametrul mediu 34 cm. Distanta de la locul masuratorilor pana la liziera padurii a fost de 150 m, iar pana la statia meteorologica Baneasa de aproximativ 700 m. In padure temperatura s-a inregistrat la inaltimea de 2 m de la sol. Datele sunt prezentate in tabelul urmator. Tabel nr.5.

ORA Luna/ziua 06 12 Padure Teren Padure descoperit Duminica 01.07 Luni- 02.07 Marti-03.07 Miercuri-04.07 Joi-05.07 Vineri-06.07 Sambata-07.07 Duminica-08.-7 Luni-09.07 Marti-10.07 Miercuri-11.07 Joi-12.07 Vineri-13.07 20,5 23,1 23,0 23,9 25,2 17,4 20,1 22,6 23,1 22,7 18,9 15,8 17,9 22 24 24 25 26 18 21 23 24 24 20 16 20 30,2 33,0 34,3 25,4 26,0 25,2 29,7 30,5 31,5 34,3 30,7 21,8 25,2 31 33 35 26 26 26 30 31 32 35 31 22 26 27,0 29,5 31,0 32,0 22,6 22,9 27,0 30,2 28,0 31,0 28,0 18,0 22,5 18 Teren descoperit 27 30 31 32 23 23 27 30 28 31 28 18 23

Sambata-14.07 Duminica-15.07 Luni-16.07 Marti-17.07 Miercuri-18.07 Joi-19.07 Vineri-20.07 Sambata-21.07 Duminica-22.07 Luni-23.07 Marti-24.07 Miercuri-25.07 Joi-26.07 Vineri-27.07 Sambata-28.07 Duminica-29.07 Luni-30.07 Marti-31.07

17,2 21,2 25,1 26,1 26,6 27,0 25,0 26,3 27,1 28,2 28,0 27,3 21,2 22,3 23,3 22,8 24,1 20,2

18 23 27 27 27 27 26 27 28 29 28 28 22 24 24 23 25 21

26,2 30,0 32,0 35,3 36,0 37,9 36,5 35,5 38,0 37,0 36,0 36,5 30,0 30,0 34,0 36,5 36,5 21,0

27 31 33 36 37 38 37 36 38 37 37 37 20 31 35 37 37 22

22,5 29,0 28,0 30,0 30,0 31,5 32,6 29,8 29,0 35,0 35,0 28,8 25,5 25,5 28,7 31,5 31,5 17,0

23 29 28 30 30 32 33 30 29 35 35 29 26 26 29 32 32 19

Se constata ca, in general, la cele trei masuratori zilnice, valorile de temperatura sunt putin mai scazute decat cele inregistrate in stationare. Desigur ca daca s-aur fi comparat valorile inregistrate in padure cu temperatura necesara in teren descoperit, diferentele ar fi fost evident mai mari. Oricum la ora 12, c and s-a inregistrat temeratura maxima diurna, diferenta chiar fata de temeratura masurata in stationare este de aproape 1*C (zilele de 1, 6, 10,13,14,15,16,18,24,27,28,31 iulie). 4.4.Influenta padurii asupra umiditatii aerului.

Pentru sanatate, factorii importanti sunt continutul in apa al atmosferei din padure, tensiunea vaporilor, starea ei (gazoasa sau pacla) caci acest aer

mai mult sau mai putin umed si continind apa in particule mai mult sau mai putine fine este cel care patrunde in plamani. Aceasta umiditate a aerului dupa o ploaie, din evaporarea apei retinuta de frunze si ramuri in toata perioada de activitatea vegetala, din transpiratia frunzelor ca si evaporarea apei din sol, ansamblu constituind ceea ce se numeste evapotranspiratie care imbogateste in apa atmosfera din padure. Asftel, un ha de fag evapora 2500 tone de apa/an, un ha de molid instalat pe un sol umed 4000 t/an. Cand se produce 1 kg de sub stanta uscata, un fag pierde 169 kg apa pe care o ia din sol, un larice 257, un stejar 344 kg. Se considera ca un mesteacan evapora pe zi 75 l. apa, un fag 100 l, un tei 200 l (Plaisance, 1985). Pentru a masura aceasta evaporare sunt folositi patru parametri: a). umiditatea absoluta (mg/mp) sau tensiunea vaporilor (in mm/hg), cele doua valori (cifre) fiind foarte invecinate. Aceasta este putin scazuta la un moment dat in padure decat in afara ei. Cu cat aerul este mai uscat, cu atat transpiratia vegetatiei (plantelor) este mai mare; este adevarat ca ele au mecanisme de aparare. Astfel, in sezonul de vegetatie ea este mai puternica la foioase comparativ cu rasinoasele. Unii considera (presupun) ca, frecvent cantitatea de apa absorbita de catre plamani si piele este m ai mare daca umiditatea este mai mare. b).Umiditatea relativa si consecintele fiziologice. Umiditatea relativa este raportul dintre tensiunea actuala a vaporilor de apa si tensiunea maxima posibila la o temeratura considerata si se masoara cu psihometrul. In padurile din zona temperata, sub adapostul acesteia, umiditatea relativa creste cu 2 pana la 50% in functie de anotimp. Acesata crestere se datoreaza temperaturii mai scazute, transpiratiei plantelor (mai ales noaptea cans radacinile continua sa pompeze din sol apa care iese in picaturi pe stomatele frunzelor(, din captarea din ceata (pacla), din roua care poate ajunge la 1 mm/noapte, de pe frunze si scoarta, datorita calmului din aer care conserva umiditatea astfel formata. Aceasta marire este foarte evidenta in luna mai (20%) si daca arboretul are un coronament foarte inchis este dens (o mare suprafata foliara). Diferenta este mai mare sub foioase decat sub rasinoase. Au fost inregistrate diferente si in timpul zilei si anume de 5% la ora 7 si 20% la ora 15.

Daca solul este argilos si drenajul este deficitar, apa se evapora ceea ce mareste umiditatea aerului. In padure, amplitudinea si viteza de variatie sunt diminuate. In spatele perdelelor forestiere, umiditatea este usor crescuta. In masurile efectuate in teren descoperit, in apropierea padurii de recreare Baneasa, in luna iulie, umiditatea relativa a avut valorile mentionate in tabelul de mai jos. Valorile umiditatii relative (%) in teren descoperit Tabel nr.6

Data 01.07 02.07 03.07 04.07 05.07 06.07 07.07 08.07 09.07 10.07 11.07 12.07 13.07 14.07 15.07 16.07 17.07 18.07

6,00 47 44 41 53 48 56 54 31 41 56 94 76 45 75 46 49 37 48

12,00 22 24 23 25 40 29 30 27 27 26 39 47 29 33 30 33 25 20

18,00 27 25 27 30 35 35 31 32 33 27 42 55 35 38 34 34 26 32

19.07 20.07 21.07 22.07 23.07 24.07 25.07 26.07 27.07 28.07 29.07 30.07 31.07

43 47 45 48 48 55 44 55 55 53 53 52 56

17 20 24 25 30 30 30 33 32 32 32 27 51

30 22 29 37 24 30 31 38 37 40 31 30 50

Datele prezentate confirma afirmatiile din literatura. Astfel, se constata, ca in toate diminetile din luna iulie, la ora 6, umiditatea relativa este semnificativ mai mare decat la orele 18 si foarte semnificativa fata de orele 12 (ex.la 11.07 la ora 6,00, era de 94%, la ora 18, de 42% iar la ora 12,00 de numai 39%). Cele mai scazute valori sunt la ora 12,00. In aceeasi zi, viteza vantului a fosty mai mare -4m/sec la ora 6,00, de 3 m/sec la ora 18 si numai 2 m/sec la ora 12,00, cand umiditatea relativa a avult valoare cea mai mica. Marirea umiditatii relative a aerului influenteaza starea de confort a oamenilor si anume ea actioneaza asupra plamanilor si a pielei. Pentru sanatatea omului, se pot lua in considerarea urmatoarele baremuri: Foarte uscata - Ur mai mica de 30% Uscata - Ur 30-50% Medie - Ur 50-70% Umeda - Ur 70-90% Foarte umeda - Ur 90-100%

La anumite valori de temperatura se considera ca valorile umiditatii relative afreabile sunt: -Temp.18-19*C Ur 55 la 65% -Temp.20-21*C - Ur 50 la 60% -Temp.22-23*C - Ur 45 la 50% -Temp.24-25*C - Ur 40 la 45% Comparans datele din tabelele nr.5 si nr.6 se constata ca la ora 12, umiditatea relativa are valori sub 40%, in timp ce temperatura in teren deschis depaseste in toate zilele valoarea de 26*C, motiv pentru care organismul manifesta o evidenta starea de disconfort. In schimb la ora 6,00 dim ineata, temperatura are valori cuprinse intre 15*C si 28%, umiditatea relativa are valori in cele mai multe zile ce depaseste 40% - frecvent intre 40-50%.. Poate fi acesta un motiv ca plimbarea de dimineata este bine-facatoare organismului. La orele dupa amiezii (ora 18,00), umiditatea relativa este foarte scazuta, frecvent sub 40%, desi valorile de temeratura depasesc 25*C. Aceasta poate fi benefica organismului, pentru ca o anumita uscaciune, facilitand transpiratia ajuta ca temperaturile foarte ridicate sa fie suportate mai bine. Cresterea umiditatii diminueaza actiunea radiatiilor solare. Marindu-se umiditatea relativa aerului, padurea favorizeaza o usoara dilatare a vaselor ca si o incetinire a ritmului cardiac si a circulatiei sangelui. Aerul foarte uscat deshidrateaza bronhiile; de aceea apare o iritare si o marire a vascozitatii mucus-ului, formarea de cruste care face expectoratia dificila; este posibil sa se provoace chiar o hemoptizie. Inca din anul 1905, Daremberg citat de Plaisance, G., 1985, a aratat ca padurea usureaza putin expectoratia mai ales in cazul emfizemului. Oftalmologii considera ca o anumita umiditate este favoarabila ochilor. Aerul foarte umed este cauza infectiilor, a traheolaringitelor, a dilatarii branhiilor, de incetinire a secretiei urinare si a transpiratiei. De asemenea, favorizeaza dezvoltarea ciupercilor microscopice si a bacteriilor ca si transportul lor; ea antreneaza abundent ionii pozitivi care sunt daunatoei. Daca este insotita de frig (temperaturi scazute) favorizeaza reumatismul. 4.5.Influenta vegetatiei asupra compozitiei aerului si actiunea pozitiva sau negativa a acesteia asupra organismlor.

Ca urmare a functiiei clorofilione, padurea emana in aerul forestier 7 pana la 30 tone de oxigen/ha/an. Un arbore produce 7kg/zi, in timp ce un om consuma 0,5 kg, ceea ce inseamna ca oxigenul produs de un arbore ajunge pentru 14 persoane. Desigur ca aceasta presupunere este intotdeauna aleatoare. Producerea de oxigen este mai mare in cazul foioaselor primavara si vara, foarte scazuta pentru rasinoase dar nu este nula iarna, este nula pentru foioase iarna. Ea este mai mare deca arboretul este mai inalt si mai dens si subarboretul bine dezvoltat. Volumul aparatului foliar poate atinge 70 mc si chiar mai mult pentru un arbore. Oxigenul este mai mult daca continutul de clorofila este mai ridicat. Astfel, la 10 g de frunze proaspete, acesta este de 10 mg la artar, stejar 25 mg, pin silvestru de 15 mg, molid 11 mg. Pentru speciile de lumina, ea(clorofila) creste daca lumina creste in urma rariturilor. Oxigenul este indispensabil arderilor care asigura mentinerea temperaturii corpului. Lipsa brusca a oxigenului conduce la o dilatare a vaselor, la necrozarea tesuturilor, la pierderea cunostintei si la deces in 10 minute. Insuficienta frecventa conduce la debilitate. Captat de hemoglobina, ele ste purtat de sange in toate tesuturile. Daca tensiunea coboara sub 1/25 atmosfere, apar diferite dereglari. El patrunde prin piele si mai ales prin plamani datorita imensei lor suprafete interne (70 mp). Un individ mediu consum 20 25 l oxigen/ora, adica 500 l in 24 ore, 180 mc/an, continut in 900 mc de aer. (Pleisance, G., 1985). Oxigenul este consumat de toate organele, dar mai ales de inima, de scoarta cerebrala, de creier, de rinichi. Creierul respira de 20 ori mai mult decat un muschi in repaus; circulatia sangelui in creier este de 60 ori mai mare decat intr-un muschi in repaus. Oxigenarea neuronilor mai ales a celor neocortex este in mod deosebit importanta; specialistul Kobak a spus ca ar ajunge 45 secunde de anoxie (lipsa de oxigen) pentru a face dintr-un geniu un cretin. Oxigenul arde toxinele, care, in lipsa lui s-ar acumula. Si viata tesuturilor depinde de oxigen. Cancerul poate fi o consecinta a unei rele oxigenari. Nevoia de oxigen este o nevoie reala in epoca noastra. Nu s-a dovedit ca, continutul in oxigen al aerului de sub padure este mai mare decat in afara acesteia, intr-adevar, difuza oxigenului produs se face foarte rapid 43 m/sec in spatiul liber. Este posibil sa fie o usoara

crestere in frunzis; pe de alta parte, evident daca nasul este aproape de sursa, el reuseste sa absoarba o cantitate mai mare. Cert este ca la altitudii mai mari aerul este foarte putin (lejer) mai bogat in oxigen. Se pune intrebarea: oxigenul care se formeaza la suprafata frunzelor se bucura (are) proprietati speciale? Se pare ca este anionizat, adica in parte sub forma de ioni negativi, datorita faptului ca provine din descompunerea apei in frunze datorita functiei clorofiliene care a eliberat hidrogenul; acesti ioni, mai mici decat moleculele pot sa patrunda mai bine in tesutul alveolelor pulmonare. Daca asa se intampla, atunci cu certitudine el este mai bun pentru organism decat :oxigenul mai vechi sau decat oxigenul de origine chimica imbuteliat. Ar fi deci util sa punem nasul aproape de frunze pentru a inspira acest elixir. In acest caz, codrul, subarboretul din codrul de foioase, codru gradinarit ar fi din acest punct de vedere preferabil codrului regulat cu exemplare foarte inalte, fara subarboret, dar care sunt foarte admirate de public. In tot cazul, trebuie sa recunoastem ca este mai placut sa facm o cura de oxigen intr-o padure oarecare, decat in cabina de aeroterapie in care spre anul 1880 dr.Fontaine isi inchidea bolnavii sai. Impresia unui aer mai usor pe care o avem intr-o padure se datoreaza faptului ca aerul este mai curat si mai proaspat si nu faptului ca ar fi mai oxigat. Noaptea, atmosfera din padure este destul de diferita pentru ca in locul asimilatiei clorofiliene este respiratia si constructia tesuturilor vegetale care se efectueaza cu emisie de gaz carbonic. Prin aceasta respiratie, oxigenul absorbit se combina cu zaharurile, dand acizi organici care se dedubleaza. Aceasta respiratie nocturna este mai puternica daca temperatura este mai ridicata. Remarca asupra unor non cresteri sau a unei foarte slabe cresteri a oxigenului in atmosfera padurii nu trebuie sa conduca la minimalizarea efectului igienic al padurilor. Chestiunea (problema) gazului carbonic si a oxigenului nu poate analiza numai la nivelul mediului forestier unde il gasim, ci la scara mondiala. Atmosfera tinde sa se imbogateasca in CO2 prin respiratia animalelor si a omului, prin reactii chimice, combustia mineralelor fosile, fermentatiile (in special cele din sol), transformarile carbonatilor din sol, emanatiile vulcanice, incendiile din paduri etc.

Se estimeaza ca sporirea globala a CO2 este de 290 la 330 ppm/an si poate deveni periculos. Marea (apa) care acopera o suprafata de patru ori mai mare decat uscatul, contribuie se pare prin plancton la eliminarea acestuia cam la jumatate; vegetatia si padurile cealalta jumatate. Apare deci necesar la scara mondiala sa conservam padurile; ele produc cca 95 miliarde tone de oxigen pe an din cele 280.000 miliarde tone evaluate ca reprezentand cantitatea totala de oxigen. Ozonul O3 Nu este vorba de stratul de ozon din partile inalte ale atmosferei, care ne protejeaza de razele ultraviolete, ci de ozonul din padure. In afara padurii el este mai abundent, pe malurile marilor, dupa vijelii. O3 este rara in oras. Ozonul produs de padure este benefic pana la un anumit punct. Pe de alta parte and este raspandit in exces de catre industrii, ozonul este eliminat datorita absortiei sale de catre frunze. Se cunoaste destul de bine efectul O3 asupra organismului. Pornind de la doza de la care este perceptibil (0,05 g/l) este considerat categoric nociv producand cefalee, crize de astm, distrugerea vitaminelor. In doze corecte (mai mici), O3 activeaza circulatia, activeaza proportia de globule rosii, faciliteaza somnul. Este deci stimulent si calmant. Este un oxidant si un bun antiseptic al atmosferei. Starea electrica a aerului. Solul forestier si nu numai, este incarcat negativ si aceasta sarcina negativa este reinnoita fara incetare pe masura disparitiei sale. Dar atmosfera care, in afara de padure, are un potential de 100 130 volti/ metru (in medie de 120; adica 200 la 260 volti intre creerul nostru sau gura noastra si pamant( are, sub padure, un potential nul. Humbold nota ca electricitatea negativa se opune electricitatii pozitive, si prima o inlocuieste pe a doua cand incepe sa cada zapada. Pouillet si Humbold rem arcau la inceputul secolului XIX-lea ca sub arbori electricitatea este mai rara (Plaisance, G., 1985)

Se stie ca formele globuloase, eliptice sau semisferice favorizeaza acumularea electricitatii, in timp ce formele ascutite le lasa sa treaca prin varfurile lor. Eefectul Kirlian este acea proprietate a frunzelor unui arbore sa creeze un camp fotografiabil in jurul lor, un fel de aura. In timpul furtunilor, campul electric este puternic, sarcinile negative se scurg printre arbori, ales in cazul rasinoaselor. Influenta starii electrice a atmosferei asupra organismului este importanta. Inca din sec XVIII a fost utilizata electroterapia cu succese diferite. 4.6. Efectele fiziologice ale ionilor din aer asupra vegetatie si a sanatatii oamenilor Cationii (ionii pozitivi) sunt atomii care au pierdut electronii negativi iar, anionii (ionii negativi) sunt cei care au castigat acesti electroni. In general, inclusiv in afara padurii, factorii de ionizare sunt radioactivitatea naturala, razele cosmice, ploaia, zapada, caderile de apa, miscarea (talazurilor) valurilor, furtunile, socul fotonilor, fotosinteza care elibereaza oxigenul ionizat. Ele provoaca formarea de cupluri de ioni (cation/anion) care evolueaza rapid (regruparea ionilor pozitivi etc.). Cele doua fenomene electrizarea si ionizarea atmosferei sunt strins legate. In aer se gasesc mici ioni (7x10 cm adica 7 angstroms) negativi, mici ioni pozitivi (mai rar), mari ioni (peste 250x10) negativi (rar), mari ioni pozitivi (abundent) ultra-mari ioni (depasind 0,1 microni) si molecule de gaz. Toate aceste elemente se gasesc in campul electric, terestru, dirijat, in general, de sus in jos; ele sunt purtatorii sarcinii electrice; ei se deplaseaza cu rapiditate 1 cm/sec pentru ionii negativi intr-un camp normal de 1 volt/cm se distrug si se aglomereaza in urma unor procese complicate. In ceea ce priveste ionizarea in padure, cercetarile sunt mai putin avansate. Frecarea vantului pe trunchiuri, ramuri, ace de rasinoase, provoaca emiterea de ioni. Se pare ca acest efect este mai evident cand vantul este rece. Forma conica a multor conifere (brad, molid, duglas) are un rol in producerea de ioni, ca si acele tuturor coniferelor.

Schreiben, C., citat de Plaisance, G., considera ca ionii produsi in varful arborilor se lasa in jos in interiorul arboretului prin efectul de turbulenta. Ionizarea variaza in functie de ora (deci la inaltimea soarelui), de starea norilor, de campul electric al atmosferei, de umiditate, de vant etc. Ea este influentata de sol si de subsol (curentii de apa). In privinta efectelor fiziologice, este posibil (probabil) ca ionizarea sa influenteze nu numai procesele fiziologice ale arborilor, ci si organismul nostru. Exista probabil un raport intre terebentina, producerea de ozon, ionizare, dar sunt necesare cercetari pentru a-l descoperi. Printre gazele din aer, este mai ales oxigenul, care, in padure, este ionizat negativ (4000 ioni/mmc). In atmosferele pluae proportia ionilor mari/ionii mici este mult mai mare. Padurea, nu numai ca purifica asemenea atmosfere poluate, mareste si proportia ionilor mici favorabili. Ionii pozitivi sunt produsi abundent de aparatele electrice de incalzit, aparatele de conditionarea aerului. Ionii pozitivi sunt favorabili pentru vegetatie, dar nefavorabili penntru om, provocand oligurie (scaderea cantitatii de urina eliminata in 24 de ore), tulburari nervoase, respiratorii, uscarea mucoaselor, agresivitate. De fapt, cei care se plimba prin padure, vin sa caute mai degraba anioni decat oxigen. Acesti anioni sunt catalizatori ai oxidantilor de catre hemoglobina si sunt benefici. Experimentand pe soareci sau chiar la om, s-a constatat ca ionii mici negativi obtinuti prin metode artificiale patrund mai usor pana la alveolele pulmonare (inainte de atrece in sange si de a incarca tesuturile cu sarcina lor electrica), activeaza miscarea cililor vibratili, amelioreaza preistaltismul bronsic, mareste cantitatea de mucus si activeaza propagarea sa, amelioreaza viteza de sedimentare sanguina, normalizeaza tensiunea arteriala, diminueaza procesul de serotonina toate acestea fiind benefice. S-a constatat, de asemenea, o crestere a presiunii partiale a oxigenului, o diminuarea celei de gaz carbonic. In concluzie, ionii negativi amelioreaza metabolismul, calemeaza excitatiile (undele alfa), amelioreaza (sporeste) rezistenta la stres, regularizeaza functia simpaticului si parasimpaticului, a glandelor cu secretie interna, diminuind timpul de reactie, favorizeaza actele intelectuale, creste forta muscuara, mareste apetitul, suprima migrenele, mareste activitatea

sexuala. Dimpotriva, toate aceste inconveniente sunt cauzate sau agravate de ionizarile (ionii) pozitive. In concluzie, se poate aprecia ca in padure cel putin intr-o proportie redusa, apare o ameliorare a sanatatii pentru ca in aerul ei purificat nu exista sau exista foarte putini ioni mari pozitivi si multi ioni mici negativi. Desigur ca acest efect pozitiv al padurii nu este constant. El poate fi dominat de variatii mai importante ca de exemplu in cazul furtunilor sau in cazul norilor foarte electrizate care trec deasupra padurii. In schimb, padurea are marele avantaj de a nu produce oxid de azot si ozon in exces. 4.7. Efectele poluantilor asupra oamenilor Printre poluantii ce actioneaza negativ asupra sanatatii se mentioneaza: pulberile minerale (carburanti, siliciu, silicati), cenusa, ingarasamintele, pesticidele, particulele organice (mici insecte, resturi de flori sau fructe, polen, spori, germeni, bacili, s.a.) la care se adauga poluarea radioactiva, gazele poluante naturale sau artizanale, poluarea microbiologica si altele. Padurea exercita o purificare mecanica a particulelor poluante prin turbulenta, fie prin obstacole mecanice, reprezentate prin filtrul aparatului foliar, fie prin actiunea electrostatica a frunzelor. Spre exemplu, gudronul adera pe frunze, adesea in proportie de 50% din cantitatea totala a depozitului. Aceste particule sunt antrenate ulterior de ploaie sau de frunzele ce cad si se incorporeaza in sol. In consecinta ele nu mai sunt absorbite de catre om. S-au masurat depozite de 6 la 10 g de praf/mp/luna in oras, adica 1t/ha/an si numai 0,5 g in padure. Negrutiu, F., si Radut, D., (1978), prin masuratorile efectuate in punctele cu trafic intens in municipiul Brasov au obtinut urmatoarele cantitati de praf la 1 mp de frunze: la plop 0,263 0,398 g, la mesteacan 0,289 g, la koclreutena 0,789 g, la tei 1,458 g, la catalpa 2,777 g. Eefectele poluantilor ataca mucoasa respiratorie si deschide astfel poarta de intrare a microbilor si virusilor si de aici apar bronsitele care se complica cu fenomene infectioase: astm, oboseala si imediat tuse, hipersecretie bronsica, tulburari de atentie, cefalee, afectiuni nervoase, oboseala, diminuarea rezistentei la epidemii, boli ale inimii, cancere. Anumiti aerosoli patrund pana in sistemul limfatic si determina formarea ganglionilor.

Gazele poluante reduc actiunea macrofagelor capabile sa elimine prafurile. Ele impiedica oxigenul sa se fixeze pe hemoglobina. Pe de alta parte s-a demonstrat ca simpla trecere a unei atmosfere poluate provoaca sub ea, in teren descoperit, o inversiune a campului electric si o marire a ionilor pozitivi care sunt nocivi. S-ar putea spune ca padurea, prin reducerea vitezei vantului, mentine o anumita insalubritate (particule, mirosuri etc.), dar aceasta situatie nu este generala. In concluzie, daca padurea nu poate anihila poluarea, poate sa o reduca. 4.8. Actiunea fitoncidelor asupra sanatatii Fitoncidele sunt substante (flanocee si flanoide) eliminate de unele specii forestiere, care actioneaza asupra microbilor. Ele sunt substante antibiotice elaborate de vegetale atat foioase cat si rasinoase. Mai importante sunt fitoncidele volatile (uleiuri esentiale), unele emise de arborii foiosi, altele mai numerease, de catre speciile de rasinoase. Acestea actioneaza asupra microbilor, avand un efect favorizant sau mortal sau asupra ciupercilor Candida albicans. Ele actioneaza in atmosfera de sub arboret, dar intr-o mica masura si la distanta, daca ele sunt transmise prin vant. Fitoncidele sunt cu atat mai utile cu cat umiditatea aerului este favorabila pentru diferiti microbi. Uleiul esential de molid este eficace impotriva Escherichia (colibacil), cel de pin cembra impotriva Escherichia coli, enterocoli, stafiloco alb, stafilococ auriu, streptococ. De asemenea, taninurile abundente in unele vegetale (stejar s.a.) au un rol antiseptic. Uleiurile esentiale mai mult sau mai putin perceptibile prin miros sunt secretate de conofere, mirtacee, umbelifere. Emanatiile unor specii de arbori au actiuni bactericide, bacteriostatice, fungicide. Aceste emantii sunt vapori de terebentina sau arome. Exeperientele in laborator ale aromoterapentilor au demonstrat eficacitatea acestor arome, in special asupra bacilului Kock, pneumococilor, stafilocoilor, streptococilor, bacilor tifosului, contra ciupercilor.

4.9. Efecte fiziologice si psihice ale culorilor, formei arborilor, asupra oamenilor Influente asupra sistemului simpatic. Unii factori din mediul forestier prin actiunea lor asupra simturilor noastre au o influenta asupra organismului. Dintre acestia se mentioneaza: diminuarea luminii, influenta culorilor (in special verde), insasi forma arborilor, calmul vizual, atenuarea zgomotelor, efectul pozitiv al padurii asupra sunetelor placute auzului, stimularea rezistentei organismului prin arome etc. Toate acestea influenteaza sistemul simpatic, acesta la randul lui, are repercursiune asupra diverselor functii.Aici se include mai ales aspectul lor fizic. Frontiera intre efectul fizico-psihologic si psihologic este (destul de indecisa) nesigura. Impresia fizica produsa de o suprafata vegetala este complexa: ea rezulta din lumina directa sau difuza, reflectata prin mii de suprafete ale frunzelor, care actioneaza in cascada de la o frunza la alta (lumina solara, lumina lunii), din inclinarea razelor solare (astfel razele rasaritului si ale apusului sunt mai bogate in radiatii rosii), din textura (in grosime) a suprafetelor observate (aspecte lucioase, mate, rugoase)), din culoarea proprie a acestor suprafete (functie de lungimea de unda), din intensitatea culorii care poate sa schimbe considerabil aspectul insusi al culorii, din indepartare care atenueaza contrastele, adica impresia de starea vremii cand se observa (aer uscat sau bruma, ploaie, senin), de distanta de la obiect etc. Romains, J., citat de Plaisance. G., 1985, considera ca exista o sensibilitate a pilii la culori, ceea ce a r justifica plimbarile in padure in tinuta vestimentara redusa la minimum. Intr-adevar, noi ne scaldam intr-o lume de radiatii care sunt percepute de diversele noastre simturi, dar impresiile nu sunt independente (Plaisance. G., 1985). Deribere, citat de Plaisance, G., 1985, cercetand corespondenta (legatura) dintre culori si miros, savoare si sunete, a gasit relatii stranse intre mirosul de mosc si culoarea aramie (rosiatic), intre mirosul putred (de mucegai) si culoarea maro intens, mirosul acid si galbenul de culoarea lamaii, mirosul amar si culoarea bruna-maronie. 4.9.2. Influente fiziologice ale culorilor

Culoarea verde. Arborii ne ofera o varietate infinita a culorii verzi de la verdele deschis al salciei la verdele negru (inchis) al acelor de brad trecand prin nuantele verzi ale frunzelor de frasin, de stejar, de fag, de anin. Aceste nuante contin proportii variabile de galben si albastru, dar si de cafeniu inchis. Astfel: Verdele galbui contine mai multa lumina decat alte nuante; el este vesel, vioi, cordial (prietenos), fantezist, bine dispus; Verdele verde este autentic, clasic si cinstit; Verdele bleu este mai rece, mai putin vesel, mai calm; el are cu ata mai mult aceste caractere, cu cat este mai intens; Verdele inchis spalacit (decolorat) este deja putin mai mult sever; Verdele inchis intens este mai dens, mai trist, mai putin benefic. Nuantele de verde deschis sunt mai vesele, cele de verde inchis sunt mai degraba triste. Radiatiile extreme pentru lungimi mari de unda sunt cele rosii care sunt foarte excitante. Pentru lungimi de unda scurte bleu (albastru deschis) foarte calmant. Nuantele de verde fiind la mijlocul spectrului sunt mai degraba (mai curand) calmante, toni-sedative. Verdele luminos (deschis) incita repaos fizic si mai degraba activitate intelectuala decat manuala. Culorile mai mult sau mai putin reci incetinesc procesele de metabolism. Ele coboara tensiunea sanguina si, in special, tensiunea oculara. In cronoterapie se utilizeaza impotriva insomniei, a starilor de iritare si colerice. De asemenea, ele au proprietati antiseptice. Acest efect moderator este independen t de efectul termic, aspect constant prin masurarea concomitenta a pulsului si a temperaturii.

Alte culori Cat despre alte culori ale padurii si ele actioneaza asupra starii fizice: toamna nuantele de galben ale frunzelor de plop, portocaliul paltinilor sunt luminoase si dai senzatia de cald; tentele aramii ale frunzelor de cvercinee, reflectarile argintate ale brazilor, alburiul scorusilor sau al plopului alb au de asemenea efecte vesele. Nuantele de ocru, castaniu, sunt inca destul de calde.

Maroniul (brunul) trunchiurilor si al ramurilor nu sunt culori foarte vesele; mai degraba sunt calmante, linistitoare. Tentele sumbru si inchise ale padurii in timpul iernii, uneori triste pot si ele de asemenea sa fie calmante din punct de vedere fiziologic. Oricum aceste culori naturale, mate, placute ochiului sunt preferate culorilor artificiale stralucitoare. Tentele galbene stimuleaza sistemul nervos central, muschii, secretiile digestive si sitemul limfatic. Este culoarea luminii. Aceste tente sunt activante si incurajatoare. Se stie ca tonul este tonic, destul de des excitant. El (rosul) este utilizat de asemenea in cromoterapie in lupta impotriva racelii, a neurasteniei, a tuberculozei. Este contraindicat pentru hipertensivi si nervosi. Dr rosul oferit de frunzele, florile, fructele arborilor nu este niciodata in intregul peisaj si adesea este un rosu amestecat cu galben. El constituie numai pete adesea mici, pe un fond verde sau brun si de aceea se spune ca rosul din natura este intotdeauna binefacator o simpla nota tonica pe un fond selectiv. Oranjul (portocaliul) stimuleaza aparatul respirator, ajuta la asim ilarea calciului si mareste optimismul. Tonurile gri sunt calmante, linistitoare, fie ca sunt brun gri sau gri brune, gri violacee, gri trandafiriu, gri verde. Scoarta arborilor ne ofera o tenta foarte variata dispersata intre nuantelor de verde ale frunzelor vara, dar foarte dominanta in timpul iernii in padurile de foioase. 4.9.3. Influente fiziologice si psihice ale formei si structurii arborilor asupra starii de confort. Fiziologii si esteticienii au stabilit ca drept urmare a muschilor ochiului apare o mai mica oboseala sa urmaresti o linie orizontala decat una verticala sau oblica. Ori este normal ca o m iscare mai putin obositoare sa fie mai placuta. Miscarile lente si continui ale obiectelor nu foarte lungi sunt calmante, in timp ce miscorile rapide sunt stimulatoare. Privirea este atrasa de petele de lumina, de suprafatele lucioase ale frunzelor unor specii apo ea aluneca (se indreapta asupra zonele umbrite). Formele vazute (coroanele columnare) au o semnificatie pozitiva, cele orinzontale au semnificatie negativa. Liniile opuse ale trunchiurilor si ramurilor adeseori se compwnseaza si se echilibreaza.

O linie dreapta este purtatoare de rigiditate, una curba de suplete, trunchiurile mladioase au o semnificatie mixta. O privire c are urmareste verticala unui trunchi de jos in sus, elibereaza o energie interna. Emotia placuta de a descoperi un frumos peisaj forestiere in jurul unei poteci determina o descarcare de secretie care amelioreaza tonusul dand o elasticitate de adaptare mai mare. Nu este bine sa fii in permanenta hipertronic sau hipotonic. 4.9.4. Influenta padurii asupra amortizarii zgomotelor, calmul auditiv si influenta lor asupra starii de confort. a.Actiunea negativa a zgomotelor Sesizarea zgomotelor depinde de energia sonora de frecventa, de distanta, de relief, de sol , de vant. Actiunea se realizeaza prin absortie si prin reflexie. Ecranul forestier atenueaza mai mult frecventele ridicate. Atenuarea este de cel putin 5 dB la distanta de 30 m, adica 8 fotoni in frecventele grave si 4 fotoni pentru frec ventele ascutite. Pentru a reduce un zgomot de 100 decibeli (la limita suportabilului) la 40 dB, trebuie o banda de padure de 200-300m. Atenuarea este mai puternica daca exista un subarboret dens. Pentru frecventele joase, starea solului conteaza mult; este vorba mai mult de porozitatea lui (daca este mai poros). Zgomotele, mai ales daca sunt neasteptate si intense, provoaca o dilatare a pupilei, o descarcare de hormoni de catre tiroida si adrenalina de catre glandele suprarenale, vasoconstructii ale arterelor periferice pana la gamba, o incetinire a circulatiei, palpitatii ale inimii, miscari gastrointestinale, coman date de creier si mai ales de sistemul simpatic si de aici sentimente de angoasa. S-au semnalat clipiri vizuale mai dese, o diminuare a pulsului, impresia ca se aude zumzet de clopotel. Pot apare varsaturi (vomitaturi), migrene, pierderea poftei de mancare, sincope, scaderea reflexelor, pirderea auzului, o actiune asupra glandelor cu secretie interna, intarzieri in crestere. Zgomotul este una din calamitatileepocii noastre. Ori zgomotele sunt nu numai deranjamente, mai ales daca ele sunt neregulate ci si daunatoare daca depasesc 65 dB prin iritarea sistemului nervos vegetativ. Zgomotele intense repetate produc deterioari ale aparatului auditiv cand au peste 140 dB (tulburari codeo-vestibulare, adesea ireversibile).

De aceea, in general padurea constituie un loc unde putem gasi calmul sonor toata ziua chiar si oaptea daca locuinta se gaseste in padure. Cura de liniste este unul din elementele importante ale curei silvatice (in padure). O cura de liniste in padure devine atunci un remediu sigur, caci organul afectat poate sa se recupereze, sa reactioneze intr-un timp normal la solicitarile moderate; sunt necesare uneori mai multe zile, mai ales daca frecventele anterioare depasisera 4000 hertzi. Tulburarile fiziologice (incetinire circulatiei sanguine, clipirile vizuale etc.) si tulburarile psihice rezultate datorita zgomotelor, in special obsesia de durata a zgomotului inceteaza. Iritabilitatea, emotivitatea si astenia pot putin cate putin sa se estompeze. b. Actiunea pozitiva a sunetelor, linistea si micile zgomote (sunete natuale) asupra organismului. Linistea padurii nu inseamna o absenta totala a sunetelor; ea este o semiliniste. Ea reprezinta (semi-liniste) fosnetul (freamatul) vantului in frunzisul arborilor, sau cel a rausoarelor, zumzetul insectelor, caderea conurilor, a unei ghinde, trosnetul (paraitul) usor al ploii pe frunze, cantecul pasarelelor, zgomotul pasilor nostri pe frunze cazute (moarte). Un sunet care se aude regulat este de alfel hipnoid, adica calmant. Linistea padurii este in realitatea o epurare a zgomotelor nocive ale vietii moderne care lasa locul la mii de mici zgomote (sunete) naturale. Fiecare specie de arbore are un sunet particular, de exemplu fagul susura, frasinul suiera etc. S-a dovedit ca sunetele (zgomotele mici) sunt benefice. Ele amintesc de o prezenta si se evita impresia de singuratate. Inca din anii 1803 Roger, 1895 Ferrand vorbeau de binefacerile muzicii naturale. Exista, intr-adevar, o muzico-terapie exercitata de catre padure. Cantecul pasarelelor este un element activ al actiunii benefice a padurii. Padurea poate fi un mediu foarte favorabil pentru curele de relaxare devenite necesare pentru multi dintre noi. In prezent se vorbeste tot mai des de cure in padure sub diferite forme: muzico-terapie, aromo-terapie, cromoterapie, morfoterapie etc. Pentru aceasta este necesar ca padurile de recreare sa se amenajeze dupa anumite principii, pentru ca multiplele efecte b enefice asupra organismului sa se manifeste plenar.

CAP.5 - CONCLUZII Interactiunea dintre padure, mediu, om este evidenta daca se iau in considerare cel putin urmatoarele aspecte: Specialistul in silvicultura sa realizeze arborete amestecate, in regiunea de campie sa predomine foioase, fara insa a elimina complet rasnoasele, care prin form acelor si persistenta lor in perioada de repaus, contribuie pozitiv, la imbogatirea aerului in oxigen, ozon, ioni negativi etc, componente ce influenteaza pozitiv sanatatea; Arboretele realizate sa fie constituite din specii principale de baza si de amestec, dar si din specii de ajutor si arbusti; La alegerea speciilor sa se ia in considerare si volumul aparatului foliar, al coronamentului pentru intregul arboret, deoarece un frunzis bogat, contribuie in mai mare masura la cresterea umiditatii relative a aerului, temperatura mai scazuta vara, viteza mai mica a curentilor de aer, imbogatirea atmosferei in oxigen, ozon, ioni negatii, retinerea noxelor etc.; Arbusti avand frunzisul bogat la inaltimea de 1,50 2,50 m de la sol, apropiat sau egal cu inaltimea omului indeplinesc functiile mentionate mai sus la valori mai ridicate si care actioneaza mai bine asupra individului; Prin lucrarile de ingrijire, corect executate si la timp, structura vertic ala si orizontala a arboretelor va putea fi mentinuta corespunzator indeplinirii, in afara de productia de lemn si a altor servicii cu influenta pozitiva asupra sanatatii. In padurile amestecate biodiversitatea florei si a faunei este mai bine realizata si mentinuta. Bucuresti, septembrie 2007