INUNDAȚIILE
DEFINIȚIE
acoperirea temporarã cu apã a unei porþiuni de teren ca urmare a creșterii
nivelului apei unui râu, lac, sau altã masã de apã
surplus de apã care depãșește capacitatea de transport a albiei minore și
ca urmare se revarsã în albia majorã acoperind suprafețe de teren care de regulã nu
sunt afectate de creșteri ale nivelurilor medii sau mici
din punct de vedere hidrologic o inundație poate fi orice creșere a nivelului apei ori a debitului
peste un nivel care depãșește malurile albiei minore
o masã de apã ce acoperã un teren care în mod normal este emers
zona inundabilã este o suprafațã joasã care poate fi acoperitã cu ape la
o creștere de nivel a unei mase de apã
TIPURI DE VIITURI
viiturile mediteraneene specifice sudului Franței în Munții Cevennes, sudului Italiei, în
Calabria, râurilor din insulele Sicilia și Sardinia (în aceste regiuni intensitatea precipitațiilor
ajunge uneoril a câteva sute de mm și chiar peste 1.000 mm în 24 de ore)
viiturile oceanice specifice mai ales sezonului rece, pe râurile din Franța de pe fațada sa
vesticã (Sena), pe cele din Insulele Britanice și din centrul și estul Statelor Unite
viiturile de varã specifice zonei temperate în special pentru Europa Centralã și pentru
România. Pe continentul american, astfel de viituri au urmãri catastrofale în
statele nord-americane Texas, Kansas și Oklahoma
viiturile tropicale care apar în regiunile bântuite de cicloane tropicale sau de tornade
Până în sec. al XX-lea
1551 - iarnă grea, ploi mari în Banat (Dudaş, 1999);
1719 - an foarte ploios, din aprilie până în noiembrie (Cotoşman, 1935);
1787 - iarnă grea, târzie care a fost urmată în Banat de ploi năprasnice
ce au produs inundaţii (Lupan, 1978);
1803 - inundaţii în Banat, septembrie ploios (Oltean, 1982);
1839 - în 13 iunie au avut loc de nori şi inundaţii în Banat,
calamitând sate şi terenuri agricole (Evanghelie, sec. XVIII);
1853 - vară ploioasă în Banat (Liturghier, 1747);
1896 - în Banat … în unele locuri în cursul verii au avut loc inundaţii (Dudaş, 1999)
De la începutul sec. al XX-lea şi până în prezent
1912 din Anuarele Maghiare
1942 din Anuarele Maghiare
1966 din Baza de date a Direcţiei Apelor Banat - Timişoara
2000 din Baza de date a Direcţiei Apelor Banat - Timişoara
2005 din Baza de date a Direcţiei Apelor Banat – Timişoara
1996 (2 cazuri) - Inspectoratul de protecţie Civilă Judeţean Timiş
1997 (în lunile aprilie, iulie, octombrie) - Inspectoratul de protecţie Civilă Judeţean Timiş
1998 (3 cazuri) - Inspectoratul de protecţie Civilă Judeţean Timiş
1999 (3 cazuri) - Inspectoratul de protecţie Civilă Judeţean Timiş
2000 (1 caz) - Inspectoratul de protecţie Civilă Judeţean Timiş
2001 (3 cazuri) - Inspectoratul de protecţie Civilă Judeţean Timiş
2004 (1 caz) - Inspectoratul de protecţie Civilă Judeţean Timiş
CAUZE NATURALE
particularităţile climatice
posibilitatea producerii de precipitaţii abundente,
topirea brutală a zăpezilor şi a gheţii cu apariția zăpoarelor
combinaţii ale acestora
rata de evaporaţie a apei meteorice
particularităţile morfohidrografice reale ale cursurilor de apă
poziţia bazinului hidrografic
suprafaţa şi forma acestuia
altitudinea şi gradul de fragmentare a reliefului
tipul şi densitatea reţelei hidrografice
permeabilitatea substratului
lărgimea şi adâncimea albiei minore
CAUZE ANTROPICE
modificarea particularităţilor morfohidrografice naturale ale râurilor prin:
regularizări
îndiguiri şi taluzări (care pot produce ştrangulări ale secţiunii de curgere sau pot avea efecte grave în anumite cazuri de
compunere nefavorabilă a hidrografelor)
despăduriri excesive în cuprinsul bazinelor hidrografice
expolatarea defectuoasă a descărcărilor de ape mari la unele acumulări, fără corelare cu amenajările din aval
accidente şi avarii survenite la lucrările hidrografice (ruperea barajelor, degradări ale sistemelor de etanşare a marilor canale
ş.a.), care pot produce inundaţii mult mai mari decât cele în regim natural, creând situaţii extrem de periculoase
mai ales dacă se produc în timpul viiturilor
nu lipsită de importanţă este practicarea culturilor neacoperitoare (porumb, cartof ş.a.) în lunci şi pe terasele joase, ca şi
dispariţia haturilor dintre parcele, favorizând astfel scurgerea apei,
în timp ce păşunile naturale, câmpurile de lucernă ş.a. ar avea efect de burete
Principalele zone inundabile sunt următoarele:
Câmpia Dunării – 8.000.000 ha, Câmpia Banatului – 485.000 ha, Bazinul Siretului – 300.000 ha,
Câmpia Crişurilor – 200.000 ha, Bazinul Oltului – 160.000 ha, zona Someş-Crasna – 140.000 ha,
Bazinul Prutului – 90.000 ha, Bazinul Argeşului – 80.000 ha, Bazinul Mureşului – 60.000 ha,
Bazinul Ialomiţei – 50.000 ha,
bazinele Jiului şi Someşului – cu câte 20.000 ha fiecare, Bazinul Călmăţuiului – 10.000 ha.
GESTIONAREA INUNDAŢIILOR Prevenirea pasivă
evitarea amplasării localităţilor şi a obiectivelor economice pe terenurile
cunoscute ca susceptibile la inundare
multiplicarea mijloacelor de observare (fotografii aeriene şi imagini
satelitare)
să se realizeze cartografierea zonelor inundabile
Întreţinerea albiilor
curăţarea albiilor cursurilor de apă de trunchiuri de copaci căzuţi, crengi, gunoaie
conservarea unor zone specifice, umede, în lungul râurilor, care să colecteze apele de inundaţie, având
dublu rol: reţinerea scurgerii şi reducerea vitezei apei, pe de o parte şi favorizarea evaporaţiei, pe de altă
parte
construirea de baraje de retenţie, cu rol de a egaliza viiturile, de a atenua momentele de vârf ale scurgerii
(acestea se dovedesc cu adevărat eficiente când se combină cu noile metode bazate pe informatică şi
automatizare, pe analiza imaginilor radar de la centrele meteorologice)
evitarea exploatării pietrişurilor şi nisipurilor din albii, care conduce la accentuarea pantei şi imprimarea unei
energii suplimentare râurilor (efectele nefaste ale acestei energii se regăsesc în creşterea efectului de
drenaj, cu consecinţe importante asupra vitezei de propagare a viiturilor)
Lucrările de protecţie
construirea anrocamentelor destinate protecţiei malurilor concave şi mai ales a digurilor laterale
construirea de baraje filtrante prevăzute cu orificii de dimensiuni variabile şi la înălţimi diferitec
construirea de canalizări la traversarea sectoarelor urbane, acolo unde valoarea funciară a terenurilor
adiacente justifică
construirea lor şi unde nu pot fi adoptate alte soluţii
Impactul asupra populației și mediului
Pagube economice directe
pierderi de vieți omenești din localitãþile afectate total sau parțial, numãrul de case distruse sau avariate
obiective industriale afectate cu pagube în funcție de gradul de afectare și de profilul întreprinderii
pagube la obiectivele agricole și zootehnice care înregistreazã pierderi de animale în cazul în care acestea nu
au putut fi evacuate din zona devastatã
rețeaua de drumuri și cãi ferate prin distrugere completã sau prin avarierea de poduri, drumuri și cãi ferate
rețeaua de linii electrice și de comunicații
rețeaua de conducte de transport de gaze, petrol sau apã potabilã și industrialã
Pagube economice indirecte
efectele pe care le au inundațiile asupra întreruperii temporare sau permanente a proceselor de producție,
asupra întârzierilor produse în livrarea produselor și chiar prin reducerea exportului
costurile suplimentare de transport,cele de apãrare prin mãsurile adoptate în timpul inundaþiilor, cheltuielile
efectuate pentru normalizarea situației și reluarea activitãþilor economice
plata asigurãrii bunurilor materiale și umane
Efectele sociale negative
pierderile de vieți omenești și consecințele ulterioare ale acestora asupra vieții comunitãților umane și ale
societãții în general
Efectele ecologice negative
sunt evidente prin degradarea mediului ambiant, prin afectarea stãrii de calitate a factorilor sãi
în timpul inundațiilor se produce poluarea apelor de suprafațã prin antrenarea în albiile de râu a tuturor
deșeurilor de pe malurile apelor, prin descompunerea animalelor înecate și transportate, prin ruperea
conductelor de transport a produselor petroliere
se produce poluare a apelor subterane și chiar poluarea solurilor din zonele inundate în cazul în care apele
transportã astfel de substanțe
Efectele geomorfologice
se produc spectaculoase eroziuni de maluri și în albie (la fluviul Galben sunt sectoare în care patul albiei se
înalțã cu circa 10 cm la fiecare viiturã și uneori eroziunile de mal ajung la 300 m/zi în timpul viiturilor
puternice. Așa se explicã de ce în ultimii 2.000 ani cursul fluviului a suferit 26 de modificãri majore, pe
actualul traseu stabilindu-se în anul l851. La acestea se adaugã efectele care se produc în albia majorã unde
actualul orizont de sol și așa destul de subțire este acoperit cu un strat de aluviuni și mâl de diferite grosimi în
funcție de adâncimea și viteza apei).
în timpul viiturilor, foarte multe râuri transportã volume importante de aluviuni în suspensie și prin târâre, care
în mare parte se depun la gura de vãrsare provocând o înaintare a deltelor, care poate ajunge la peste 100
m/an în funcție de cantitatea depusã... amintim cã Nilul transportã anual 111 mil. t de aluviuni în suspensie,
Mississippi 312 mil. t și Fluviul Galben 1.887 mil. t. În acest din urmã caz scurgerea medie specificã de
aluviuni în suspensie este de 28 t/an km2 cu puțin mai mare ca valorile de 25 t/an km2 determinate pentru
Subcarpații de la Curburã din România.