Bivolul i coofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coofan Cnd n sus i cnd n jos. Un cel trecnd pe-acolo s-a oprit mirat n loc: Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam aa de prost S ia-n spate pe oricine... Ia stai, frate, c e rost S m plimbe i pe mine! Cugetnd aa, se trage ndrt s-i fac vnt, Se pitete la pmnt i e-odat zdup! i sare Bivolului n spinare... Ce s-a ntmplat pe urm nu e greu de-nchipuit. Apucat cam fr veste, bivolul a tresrit, Dar i-a fost destul o clip s se scuture, i-apoi S-l rstoarne, S-l ia-n coarne i ct colo s-l arunce, ca pe-o zdrean n trifoi. Ce-ai gndit tu oare, javr? Au, crezut-ai c sunt mort? Coofana, treac-mearg, pe spinare o suport C m apr de mute, de nari i de tuni i de alte spurcciuni... Pe cnd tu, potaie proast, cam ce slujb poi s-mi faci? Nu mi-ar fi ruine mie de viei i de malaci, Bivol mare i puternic, gospodar cu greutate, S te port degeaba-n spate?...

Fabulele pentru copii ale lui G. Toparceanu - "Bivolul si Cotofana" , "Cati ca voi" , "Leul deghizat" - sunt istorioare imbibate cu un umor puternic , de nuanta populara care le

deschide drumul spre ratiune citirorilor. Fabula este specie a genului epic ce contine o scurta povestire alegorica in versuri sau in proza in care sunt satirizate defecte omenesti cu scopul de a le indrepta. Personajele fabulei sunt animale, plante sau obiecte inzestrate cu insusiri omenesti. Fabula este, asadar , o povestire alegorica prin care trasaturile de caracter si ideeile umane sunt ascunse in spatele unor masti de animale, plante sau obiecte in care figura de stil predominanta este personificarea. Fabula "Bivolul si Cotofana" ilustreaza ideea ca oamenii aflati pe o treapta superioara a ierarhiei sociale nu-i accepta in preajma lor decat pe cei care le sunt de folos. Titlul anunta cele doua personaje ale caror conceptii se confrunta. In aceasta opera epica in versuri se povesetste o intamplare la care i-au parte trei personaje: bivolul , cotofana si un catel. O cotofana se plimba pe spinarea "unui bivol mare, negru, fioros" , fara ca acesta sa para deranjat de ceea ce se intampla. Un catel , care tocmai trecea pe acolo, "s-a oprit mirat in loc" si, gandindu-se ca ar putea si el profita de situatie, s-a aruncat in spinarea bivolului. Nu mica i-a fost mirarea cand acesta l-a trantit intr-o clipa "ca pe-o zdreamta in trifoi", manifestandu-si enervarea prin cuvinte jignitoare : "javra" , "potaie proasta". Manios peste masura bivolul i-a explicat ca el accepta cotofana, deoarece aceasta ii este de folos, il apara de "muste ,de tantari si de tauni", dar nu este dispus sa poarte degeaba pe spate o potaie proasta, care nu-i face nici o slujba. La orice fabula cele trei personaje reprezinta tipuri umane. Bivolul intruchipeaza pe omul puternic, dur, care ocupa un loc de seama in socetate, deoarece este "Bivolul mare si puternic, gospodar cu greutate" si nu accepta relatii decat cu cei care aduc foloase. Cotofana reprezinta individul lipsit de importanta si umil care, pentru a putea traii in preajma celor puternici, accepta sa faca tot felul de munci , uneori injositare , aparundu-i de spurcaciuni. Catelul este omul simplu increzator in ceea ce vede si care, in naivitatea lui se amageste cu ideea ca ar putea profita si el de situatia buna a altora. Isi plateste insa indrazneala si este pus la locul sau cu violenta. Spre deosebire de alte fabule in care morala este explicate direct de autor prin cateva versuri despartite de textul narativ printr-un spatiu alb, aici morala este implicita, adica ii revine cititorului sarcina de a o deduce din text. Prin faptele narate G. Toparceanu adopta o atitudine ironica fata de cei care, fiind bine plasati in societate, nu accepta relatii decat cu cei ce le pot aduce foloase. Fiind o opera epica modurile de expunere folosite sunt specifice acestui gen literar, predomina naratiunea care se imbina cu monologul si dialogul, care este convertit in monolog, deoarece catelul nu raspunde. Ultimele doua modalitati epice au rolul de a dezvalui caracterul personajelor. In scopul portretizarii personajelor, autorul apeleaza si la figuri de stil. Bivolul este caracterizat direct de autor prin epitetul "mare , negru , fioros" si se auto caracterizeaza pin epitetul dublu " Bivolul mare si puternic".Lipsa de importanta a catelului este negata prin comparatia " sa-l arunc ca pe o zdreamta". Fablua " Bivolul si Cotofana" este structurata in cinci strofe inegale ca lungime, corespunzand momentelor actiunii. Naratorul este prezent numai in primele trei strofe. Dinamismul actiunii este sutinut si de limbajul viu, foarte apropiat de limba vorbita care poate nega si frecventa celor povestite. Se remarca folosirea unor alocutiuni si expresii populare ( "e rost " , " se trage in darat" , " se piteste la pamant") , a substantivelor in cazul vocativ ( "javra" , "potaie proasta") precum si a unor constructii interogative sau exclamative( "ce-ai gandit tu oare , javra?" "Ah ce mare dobitoc!" ), o confera oralitatea stilului. Fiind un text narativ, care se bazeaza pe alegorie si prin intermediul careia autorul prezinta defecte omenesti cu scopul de a le inderpta, opera literala "Bivolul si Cotofana" este fabula.