Constelatii Diamantine, Nr. 12 / 2011

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul II, Nr. 8 (12)
August 2011
Cristina OPREA
Cu o activitate de peste 55 de ani n domeniul creatiei literare si
de promotor cultural, publicnd pn n prezent 44 de crti si mii de
articole de critic literar, eseuri, analize economice, reportaje,
interviuri si anchete sociale, nfiintnd cenacluri literare n diferite
orase ale trii, reviste literare, inclusiv Liga Scriitorilor Romni, cu
cele 30 de filiale n tar si strintate, Al. Florin Tene a fost primit n
Academia Americano-Romn (A.R.A.), ca membru corespondent, n
urma recomandrilor unor prestigiosi scriitori, oameni de cultur si
academicieni, din strintate si din tar.
Academia Romno-American (A.R.A.) a luat nastere la Los An-
geles, SUA, n anul 1975, din initiativa unui grup de intelectuali
romni, ca o organizatie non-profit, a crei sarcin initial a fost
reuniunea intelectualilor romni din exil ntr-un congres anual, avnd
drept scop promovarea patrimoniului cultural romnesc.
Subliniem faptul c din aceast Academie, avnd ca presedinte si
director executiv pe prof. univ. Ion Paraschivoiu (Canada), fac parte
multi oameni de stiint si de cultur romni din diaspor si din
Romnia, printre care: prof. George Palade (Premiul Nobel), Eugen
Ionesco, Virgil Ghiorghiu, Mircea Eliade, Ioan Tepelea, Alain
Bencon (Franta), Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Dumitru Prunariu
(astronaut),Ladis K. Kristof (USA), Willy, P.J. Legros (Belgia),
Gabriel Tepelea, Augustin Buzura, Ilie Rad etc.
,
Scriitorul Al. Florin }ene,
Pre[edintele LIGII
SCRIITORILOR ROM^NI,
a fost primit \n
Academia Americano-
Rom@n# (ARA)
Scriitorul Al. Florin }ene,
Pre[edintele LIGII
SCRIITORILOR ROM^NI,
a fost primit \n
Academia Americano-
Rom@n# (ARA)
Doina Drgut, Vivat, crescat, floreat! ...........p. 3
Janet Nic, Ppusi, O scrisoare gsit.........p. 4
N.N. Negulescu, La Galactica Srbtoare a
Cuvntului .........................................................p. 5
Al. Florin Tene, Opera angajeaz o constiint,
dar nu se confund cu ea ................................p. 6
Ecouri ..................................................................p. 7
Gh. A. Stroia, Ce mai poate face astzi, n
vremuri de restriste, o revist literar? .......p. 8
Dan Dnil, Poeme...........................................p. 9
Ecouri ................................................................p. 10
Florentin Smarandache, Cea mai sngeroas b-
tlie a Rzboiului Revolutionar American ..p.11
Hrisostom Filipescu, Arta, imitatia frumosului
divin..................................................................p. 12
Cezarina Adamescu, Secvente nocturne n loc
de Jurnal ...........................................................p.13
Ovidiu Ivancu, Mit si modernitate (I)....pp. 14,15
Slavomir Almjan, Perpetua rostire (**) .....p. 16
Alina Chesc, Nopti de snge n desert .....p. 17
Marinela Preoteasa, A sasea antologie
international a paradoxismului.................p.18
Daniela Sitar-Tut, Narcisism, seductie si auto-
erotism n prozele H.P.-Bengescu ..........pp. 19-21
Ecouri ................................................................p. 22
Adrian Botez, Menuete ..................................p. 23
Cristian Petru Blan, Revelatiile poetei Elena
Toma..........................................................pp. 24,25
Iulian Chivu, Nepotul lui Mefisto .........pp. 26,27
Gheorghe Puiu Rducan, Poeme..................p. 27
George Pasa, Un poet refuzat: Vasile
Mihalache - ncperi cu ecouri ...................p. 28
Daniela Voicu, Festivalul International The
Art to be Human - Elvetia ....................pp. 29,30
Ion Pachia Tatomirescu, Elegii ....................p. 30
Emil Bucuresteanu, O revist cu minte si
cuminte.............................................................p. 31
Mariana Vicky Vrtosu, Carte de interes
epistemic..........................................................p. 32
Marian Barbu, Nicolae Blasa, un prozator cu
staif, si Beatrice Silvia Sorescu, o poet pe
balansoarul... criticii .............................pp. 33,34
Iulian Chivu, Mirela Lungu - Nudul Sinelui
ostentativ ..................................................pp. 35,36
George Petrovai, Stihuri de lumin ............p. 36
George Filip, Interviu canicular ..........pp. 37,38
C. Rosu Pucu, Nadejda ori Speranta? ..pp. 39,40
Florian Copcea, Literatura romn din
Republica Serbia....................................pp. 41-43
Ioan Lil, Obiecte mici ...................................p. 43
Maria Cozma, Templul drmat ..................p. 44
Denisa Bogheanu, La douzci de statii se afl
Amazonul ..........................................................p. 45
Stefan Lucian Muresanu, Nedeea celui nscut
n Tesba Galaadului ...............................pp. 46-48
Stelian Platon, Liric newyorkez..............p. 49
Cristina Bndiu, Eliana..........................pp. 50,51
Adriana Yamane, Ochuugen ..................pp. 52,53
Geta Truic, Poeme........................................p. 53
Miltiade Ionescu, Constelatii epigramatice ..p. 54
Cezarina Adamescu, Petru Dinvale... ...pp.55-57
Dan Cpruciu, Homo, homini lupus... ..........p.57
Viorel Vintil, Iarba lui Pablo......................p.58
M.G. Dobreanu, Constelatii epigramatice ..p. 59
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redactie
- Acad. Constantin BLCEANU-STOLNICI
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul II, nr. 8(12)/2011 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind continutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apartine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redactiei:
Bd. Gheorghe Chitu, nr. 61, Craiova, Dolj, Romnia, cod: 200541
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redactia
Director:
N. N. NEGULESCU
Redactor-sef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redactie:
JANET NIC
Consilier artistic:
CRISTINA OPREA
Redactori asociati:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de Stiinte si Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de Stiinte si Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHESC,
Universitatea Danubius, Galati
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
- Prof. univ. GRIGORE AVRAM
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
http://www.scribd.com/constelatii_diamantine
3
Doina DR~GU}
Revistele, cu destinul lor de
efemerid, de cele mai multe ori
nu supravietuiesc clipei, prezen-
tului. Dac tomurile stau pe raf-
turile bibliotecilor sau, mai nou,
pe suporturi magnetice, nfrun-
tnd vremea si vremurile, ele pu-
tnd fi citite oricnd, revistele,
desi reflect climatul cultural al
timpului, nu au aceeasi soart.
Cititorul, dup ce a parcurs pagi-
nile unei reviste, nu mai revine
niciodat, exceptie fcnd isto-
ricii literari si cercettorii. Criticul
literar Laurentiu Ulici, n Lite-
ratura romn contemporan,
socoate, si pe bun dreptate, c
unele reviste, din perspectiv is-
toric, sunt centre de iradiere
literar si veritabil athanor al
literarittii. n jurul unor gazete
literare s-au format generatii. S
lum cteva exemple de la noi din
tar: de pild, promotia 50 s-a for-
mat, n cea mai mare parte a ei, n
jurul ziarelor Scnteia si Scn-
teia tineretului; promotia 60 s-a
format si s-a afirmat n jurul revis-
telor Steaua, Gazeta literar,
Luceafrul si Contemporanul;
promotia 70 s-a format n jurul
climatului literar al revistelor Am-
fiteatru, Echinox, de la Cluj, si
Dialog, de la Iasi.
O revist, putem spune, fr
teama de a gresi, cu toat efemeri-
tatea ei, poate fi privit si defi-
nit, n ansamblul ei, ca o oper
de art, n care materia, subordo-
nat unor scopuri esentialmente
spirituale, este un mijloc de ma-
nifestare a spiritului.
Revista Constelatii diaman-
tine, n scurtul ei parcurs, de un
an, a ncercat s se axeze pe cul-
tul valorii, s depseasc grani-
tele nationalismului, avnd o
deschidere spre universalitate,
spre nemrginire. Colectivul de
redactie si-a conturat un program
cultural inedit, prin depsirea va-
lorilor nchistate, a modelelor pe-
rimate si a perspectivelor de cu-
lise. Principiile care ne ghideaz
n selectarea materialelor privesc
autenticitatea, originalitatea
compozitional si expresivitatea
artistic. Sunt promovate creati-
ile culturale si literare ale scri-
itorilor din tar si de pretutindeni,
urmrind, prin aceasta, mbina-
rea spiritului universal al graiului
romnesc si demnitatea litera-
turii nationale. Ca loc ineluctabil
de manifestare a spiritului, re-
vista pune n valoare, dincolo de
aspectele artei contemporane
(grafic, desen, pictur), si mij-
loacele moderne de abordare
computerizat, devenind o m-
binare armonioas de simboluri
expresive, ce poart amprenta ra-
tionalului si dau sens istoric ma-
teriei.
Revista Constelatii diaman-
tine mentine contacte perma-
nente cu institute culturale, uni-
versitti si academii din lume si
are un dialog permanent cu valo-
rile culturii romne din tar si
strintate. S-au creat deschideri
ctre toate genurile artistice, in-
cluznd arta plastic, teatrul, fil-
mul, muzica etc.
C revista Constelatii dia-
mantine se bucur de o audient
deosebit, o spun datele: pe site-
ul http://www.scribd.com/cons-
telatii_diamantine sunt zilnic
sute de citiri, iar n portofoliu
avem materiale trimise de autori
pentru 2-3 numere n avans. Iar
cea mai autentic dovad este
premierea, de ctre Comitetul di-
rector al Ligii Scriitorilor Romni,
cu Virtutea literar, cea mai
nalt distinctie a organizatiei, a
membrilor Colegiului de redactie
(N.N. Negulescu, Doina Drgut,
Janet Nic), cu ocazia mplinirii
unui an de la aparitia revistei
Constelatii diamantine si pen-
tru activitatea dedicat creatiei
literare.
Acum, la ceas aniversar,
rostim, si noi, urarea folosit la
reuniunile academice: Vivat,
crescat, floreat!
44
Janet NIC~
O PINIE,
DOU{ PINII
O scrisoare gsit
Draci bun ici, am terminat, cu, bine jgoala
nainte ca ea s m, termine pe mine,
n afar de gzva analvabeti, tonti ceilanti elevi
sunt, halva beti, au promovat tonti repetentii
cu ajutorul dasclilor ca s, creasc promo vabili tatea,
ceo fi aia, s fie toant lumea multu mit,
doamna directoare a citit n fata noastr
un rabort gtre minijderul edugatiei s gergetrii
n timp ce noi ne rdeam c era cea mai prost mbrcat,
cred c sa smtt proast, din aceast gauz,
draci bu nici eu mam dus n fiecare z l-a jgoal
pentru c neau dat grti s gaete,gaetele noi dar grtile
vechi, gata mzglite spre binele nostru s nu mai,
perdem timpu, jgoala nea ajigurat toante gonditiile
de a gndi corect, oferindune pentru aceasta,
gornuri s lapte,mere s alte produse egologice
iar spre bucuria noastr infantil de bebelusi rsftati
ni sau pus la dis pozitie ferestre usi s bngi
s le spargem s s le pictm cu diferite mzglituri
acum c am absorbit clasa a opta m simt mai liber
s snt sigur c viitor de aur tara noazdr are
triazg s nfloreazg condugtorii nojdri
care ne oblig s facem tot ce vrem noi
v iubesc f mult s v multumesc pt dragostea voazdr
al vostru ne pot
Motto: Rsul bate plnsul!
Ppusi
Cred c noi, oamenii, suntem ppusi.
Nu cred, sunt sigur! Ppusile nu se fac din
material tare, din otel, din beton. Suntem ppusi
Icute din cear, din gelatin, din crpe, din clti,
din plastic, din cauciuc, din lemn, din ln, din bumbac.
Dac nu suntem ndeajuns de moi,
suntem frmntati de ctre malaxoarele guvernrii,
pn devenim coc, aluat, frisc.
Suntem fragile si manevrabile, asculttoare si tcute.
Ppusarii, sforarii, panglicarii ne joac pe degete,
ne pup precum pupza, ne alpteaz ca pe niste pap-lapte,
ne dau adevrul cu lingurita,
s nu ne necm, ne pun pe raftul istoriei,
dup pret, dup dispret. Educatia se contureaz a fi
cum s mblnzesti otelul si s faci din fier
par mliat, cum s devii victim,
cum s faci din Mria Sa Instinctul, un ctelus
de plus, cum s nu mai ai ce ai,
si s ai ce nu se poate avea, cum s nu mai fii ce esti, si s fii
ce nu poti fi. Frumoas povestea care spune basme,
frumos basmul care spune povesti cu zne si cu zurgli,
dac boierul ar pune umrul lng mos Ion Roat,
s ridice pietroiul! Dar, nu! Ppusarii, sforarii si panglicarii
nu sunt ppusi. Ei sunt otelul, biciul, pumnul si palma,
zeii si zmeii. Ei sunt cei care fac si spun povestea,
poveste n care Ft-Frumos nu mai vine,
pentru c a devenit si el o ppus de rumegus,
cu sabie de trestie si cu buzdugan gonflabil...
5
N.N. NEGULESCU
Scrutnd retrospectiv oglinda timpului
calendaristic (2010-2011), veti ntelege cum
a radiat dintr-o esent etic, genuin, ideea
fondatoare a publicatiei de cultur universal
'' Constelatii diamantine''.
Desigur, noua Cetate spiritual, are me-
nirea mediatizrii artistice.
Relevarea miscrilor contemporane de
gndire superioar, emanat din fuziunea
plasmozomilor creatiei originale, a devenit
imperativul programului redactional, re-
marcabil prin extensiune.
Intensele circulatii de valori, gravitate n
jurul centrului constelat de raliere, confirm
legitimitatea actelor culturii noastre afirma-
tive.
Fiind lumi inaugurate de adncimile onto-
genezei spirituale, toate aceste forme de
reflectare, bogate n pulsiuni si aspiratii, sunt
situate prin viziuni armonioase, integratoare,
pe voluta estetic a revistei, permanent pola-
rizat de izbucnirea culorilor dualei existente:
esential si creatural.
n sensul preocuprilor publicistice
enuntate, ne-am asumat responsabilitti
majore, sprijinite pe experienta formulelor
evoluate ale dezvoltrii artei scriitoricesti,
dnd constante impulsuri nsufletitoare
contactelor cu genul umanist profund si
activ.
Dar, la usa redactiei, au ''btut'' si cerintee
ambitioase,diletantiste, cu rsfrngeri
particulare, care nu angajau la nimic, dect
cel mult, la suprimarea raporturilor printr-o
categoric diferentiere.
O colectie de ''pictograme'', transpuse
aberant n spatii virtuale, sau pe suportul
chinuit de hrtie, nu nseamn si o oper de
art.
(...) ''Iat de ce literatura rmne n orice
mprejurare o promisiune enigmatic, o
seductie de siren, care atrage, intrig si
tulbur n acelasi timp'', concluziona cu
seriozitate Adrian Marino n tratatul su
''Introducere n critica literar'', p. 68., Edit.
Tineretului, Bucuresti, 1968.
Tot ntr-o viguroas analiz euristic,
regretatul exeget Adrian Marino, sustinea
chiar si (...) ''asezarea criticii pe un teren ferm,
pentru asigurarea autorittii''; recoman-
dndu-i (...) ''o purificare de imprecizii si
aproximatii''.
n continuare, eruditul critic, atrgea
atentia asupra (...) ''formulrilor conceptelor
literare suferinde de vicii congenitale'';
declarndu-se intolerant cu (...) ''declaratii
compozite si stilistice artificiale, divagatii,
metafore de ocazie, ''farmece'' conventionale,
ornamente decolorate, cochetrii obosite,
plictisitoare si lipsite de sev''.
(...) ''Noi credem n transparenta armoniei
si desfsurarea organizat a ideii'' - preciza
maestrul -; iar ''stilul ideilor literare trebuie s
fie preocupat de claritate (nu didactic),
precizie (nu pedant), cursivitate (nu jur-
nalistic), eficacitate (nu avocational-re-
Drumul neuitrii
Drumul neuitrii poart
o smerenie visat:
ochiul cosmicei iubirii
ploile de trandafiri
verbul nasterii aripei
unda si eternitatea clipei
matca tainicelor spatii
ritmurile din creatii
focurile cununate
crucea astrelor nalte
toric)'', ''Critica ideilor literare'', Edit. Dacia,
Cluj, 1974.
n ce m priveste, ascultnd suverani-
tatea ratiunii, nu m-am alturat nefericitei
''traditii'' a egoismului brutal, a gusturilor sau
a procedeelor '' gazetresti'' adulteriste,
strine de cunoasterea realittii.
Din aceast ''pricin'', unii m-au mestecat
imaginar ntre dinti, iar altii s-au prbusit n
neantul uitrii...
Cert este c, am depsit cu ntelepciune
acele particularitti ''emencipative'', iden-
tificate n tipologii caracteriale de sorginte
rtcitoare si lipsite de istoricitate.
n fond, peste toate iluziile nscute de
perceptii nseltoare, din inima universului
constelat, tsneste scnteia inspiratiei che-
mtoare a inimii lucrurilor.
Acum, la ceas anuversar, coroana regal
a garantiei de adevr spiritual, strluceste
pe universala bolt a ''Constelatiilor dia-
mantine'', druind inimilor nepctosite, raze
de bucurie...
Frati de mir ai edenicei limbi romne, veniti
s ntmpinm mpreun Galactica Srb-
toare a Cuvntului!
6
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 8(12)/2011
Al. Florin }ENE
n art nu exist instinctul spontaneittii,
fiindc orice oper, indiferent din ce domeniu
artistic provine, angajeaz o constiint, dar
trebuie s subliniem c aceasta nu se confun-
d cu ea. n art nu exist particularitate defi-
nitorie si absolut, cum nu exist un nceput
independent de orice conditie si relatie, ce
nu are limite. Pentru cititor si spectator, la fel
si pentru artist, indiferent din ce categorie
artistic provine, arta ncepe cu operele. Nici
un creator, indiferent ct de genial este, nu
ncepe numai din eu si nici-o oper, ct de
mare ar fi ea, nu poate fi definitiv. T.S. Eliot
spune c ordinea artei implic mereu relatia,
comparatia, prezentul artistic si recheam,
n fiece clip si cu fiece aparitie nou, trecutul
n complexitatea lui, spre a-l configura mereu
altfel.
Inteligenta si ratiunea nu fondeaz ex-
perienta estetic, dar nici nu le elimin. n
unele conditii ea poate fi scoas din conul
de umbr n splendoarea luminii prin anumite
convingeri, stimulat de idei. Chiar si efortul
unor autori, cum ar fi poetii teribilisti Mihai
Gltanu si Ianus Marius, de a se elibera de
inteligent, prin pornografie, rmne tot o
prob de inteligent. nssi naivitatea ei (vezi
pictur naiv) are estetica ei. La fel poeziile
de dragoste pornite din inim sunt voci ale
constiintei. Sensibilitatea ei, vibratiile eului
au prejudectile lor. n art, indiferent de gen,
pentru creator ca si pentru degusttorul ei
nu exist naivitate. Este anacronic s opui
un gest spontan unui gest constient, o cre-
atie conceput instinctiv unei creatii consti-
ente, fiindc orice oper nglobeaz n ea o
constiint iar receptarea intelectual este uni-
ca ce satisface experientele ei. Scriitorul, n
cazul acesta, nu este cel ce doreste s se ex-
prime ori s se supun, s emit o gndire
constient, ceea ce-l caracterizeaz e valoa-
rea operei sale, nu valoarea a ceea ce exprim.
Adevrata constiint este o constiint n act.
Opera e o devenire, cum spune Gatan Picon,
un act irepresibil, o realitate nou ce se
dezvluie fcndu-se...
Creatia este superioar constiintei, prin
capacitatea sa imaginativ si de inventie, dar
imaginatia nu se desfsoar la ntmplare,
fiindc opera se supune sincerittii creato-
Opera angajeaz# o con[tiin]#,
dar nu se confund# cu ea
rului ei. Ea si datoreaz efectul unor stri
psihologice. Relatia dintre adevrul creato-
rului de art, implicit scriitorul, si adevrul
operei sale nu este una ntre constient si in-
constient, ci una ntre explicit si implicit.
O conceptie estetic se poate aprecia si
deduce din orice oper, orict de inconstient
s-ar arta autorul fat de adevratele sale
implicatii, chiar si conflictuale. Cum spunea
Baudelaire, despre Delacroix, culoarea gn-
deste prin ea nssi.
Limbajul artistic comunic si se comunic
n acelasi timp, precum marmura ce se dez-
vluie pentru a-si arta splendoarea sculptu-
rii din interiorul ei. Acest fenomen se numes-
te reflexibilitatea limbajului. Despre limbaj,
ntotdeauna se vorbeste nluntrul lui, nu
numai despre tot ce ne nconjoar ori despre
autor. Astfel, cum spunea Picon: Asist la
nasterea gndirii mele sau, mai profund,
nu gndesc, sunt gndit, cum toti suntem
gnditi de Dumnezeu.
Constiinta autorului nu tine loc de consti-
inta operei, nu se confund cu constiinta o-
perei. ntre ele exist un dialog. Creatia si re-
ceptarea se rezolv n dialogul pe care consti-
inta implicit a operei l poart cu constiinta
autorului, pe de o parte, cu constiinta criti-
cului, pe de alt parte.
Activitatea coordonatoare a unei consti-
inte intelectuale este suportat de opera de
art pe care chiar ea o contine n stare de
potentialitate. Deoarece nssi constiinta e
nelipsit n toate elementele operei, nepu-
tnd fi separat ca atare, tocmai pentru c
este o constiint n sine, cu posibilitti de a
avea toate conditiile de realizare.
Hegel spunea c judecata de valoare se
pierde ntr-o dialectic global a artei, dup
cum Kant spunea c judecata de valoare este
obiectul unei analize psihologice. ns amn-
doi filozofii au sesizat rezistenta artei la siste-
matizrile de tip filosofic, afirmnd multitu-
dinea si diversitatea istoric a stilurilor, asa
cum Hegel sublinia c libertatea geniului este
nelimitat si frumosul imprescriptibil. Dar
estetica lor rmnea subordonat, n general,
definitiei metafizice a artei, n ciuda abordrii
psihologiei sau istoriei.
n tot acest context exist o problem a
artei ca reflectie a realittii si o problem a
artei ca reusit a anumitor opere, fiind si o
problem a fiintei artei si o problem a valorii
ei. Formalismul nu cuprinde realitatea con-
cret (vezi proza si poezia optzecist de la
noi), cci dac estetica continutului distruge
opera revrsnd-o n afara formei o aneanti-
zeaz, reducnd-o la scheletul ei, pulverizn-
du-i nssi carnea - raportul cu semnificatiile.
n aceast problematic nu istoria face ju-
decata, ci judecata face istoria, cum spune
Picon. Sentimentul valorii presupune ntot-
deauna raportarea la o constiint vie, dar nu
n afara istoriei. Opera nu este n istorie, ea
este n lectura pe care i-o facem. Sentimentul
istoriei nu numai c nu scuteste de un con-
tact viu cu opera, dar chiar l si intensific.
Sunt autori care stiu s profite de contextul
istoric al prezentului n favoarea lor (D.R.
Popescu, A. Buzura, N. Breban, A. Popescu,
A. Ru, C. Cublesan etc.), cnd altii sunt
recunoscuti de istorie dup ce s-a consumat
prezentul lor, dar suferind n timpul vietii (vezi:
Eminescu, Radu Gyr, N. Crevedia etc.). Pen-
tru cei de azi, istoria nu nseamn numai tre-
cutul, ci si prezentul cu determinrile lui ce
actioneaz att asupra literaturii ct si asupra
lecturii - indiferent dac se aplic operelor
prezente sau trecute. Cititorul nu se adre-
seaz operelor spre a se asigura c particip
la art, el se apleac spre oper pentru a ncer-
ca si tri valoarea pe care o exprim.
Florin Mcesanu - Lunca
7
Anul II, nr. 8(12)/2011
From: daniel daniel <drgdaniel@yahoo.com>
Felicitari si multumiri pentru noua revista, careia ii dorim o
existenta cat mai rodnica si mai indelungata!
Toate cele bune,
Echipa redactionala a revistei Orizont Literar Contemporan
From: Ion Iancu Vale <ioniancuvale@yahoo.com
Catre Colectivul Redactional,
Salut! Cu ocazia aparitiei primului numar al interesantei dv.
publicatii, Climate literare va transmite cele mai sincere
felicitari. Un drum bun,lung si frumos.
Ion Iancu Vale
From: Ion Marin-Almajan <ion.marin.almajan@gmail.com>
Multumesc colectivului de redactie al revistei Constelatii
diamantine pentru ca mi-a facut onoarea si placerea sa-mi trimita
primul numar, pe care l-am citit cu interes.
Cu bune salutari, Ion Marin Almajan
From: M. Braescu <mariana.braescu.silvestri@gmail.com>
Va multumim. Salutam aparitia revistei Constelatii diamantine si i
dorim mult succes si viata lunga! Cu toate gndurile bune,
Sociolog Teodora Mndru, Editor coordonator publicatii ARP
From: Simona Botezan <simona_botezan@yahoo.com>
Am remarcat in revista dumneavoastra materiale de buna calitate
si mai multe cunostinte din presa diasporei. Va doresc mult
succes in tot ceea ce intreprindeti.
Cu stima, Simona Botezan, Washington D.C.
From: Florentin Smarandache <fsmarandache@yahoo.com>
Multumesc foarte mult pentru Constelatiile Diamantine.
O voi expedia prin email si altora. De asemenea, daca doriti sa o
pun pe Internet, anuntati-ma. Va voi da apoi link-ul. Salutari
poetei Doina Dragut, fosta colega de facultate, si simpaticului
poet Janet Nica pe care l-am intalnit la Govora si Craiova.
Cu admiratie, si cu felicitari pentru acest numar admirabil!
Florentin Smarandache, SUA
From: victorita dutu <victoritadutu@yahoo.com>
va multumesc din toata inima si va felicit. ma simt onorata sa
colaborez cu dumneavoastra. cu mult drag si admiratie. viky
From: ioana stuparu <ioana42stuparu@yahoo.com>
Felicitari pentru primul numar al revistei CONSTELATII
DIAMANTINE! Va doresc viata lunga si frumoasa!
Cu drag si respect, Ioana Stuparu
From: roman@uni-bremen.de <roman@uni-bremen.de>
Stimata d-na Doina Dragut, multumesc pentru excelenta revista,
careia ii urez si ii prezic un viitor stralucit.
Cu cele mai bune ganduri, Viorel Roman, Germania
From: baciu angela <angela_baciu@yahoo.com>
bine v-am gasit, va multumesc foarte mult si va urez mult succes
in tot ce faceti, va sunt alaturi, cu tot respectul,
angela baciu, scriitor
From: Al Florin Tene <alflorintene@yahoo.com>
Dragi prieteni, va felicit. Este un numar reusit. Va trimit si eu
cteva poezii. Al.Florin Tene
From: c b <cristianbalan1@yahoo.com>
Stimata Doamna Redactor-sef, Doina Dragut,
Am primit de la Dvs. primul numr electronic al revistei
Constelatii diamantine (frumos titlu!) si mi s-a parut foarte
elevat, original si interesant. Pentru aceasta - va felicit si, la
rndul meu, ndraznesc sa va trimit recenzia de fata despre o carte
antologica aproape deloc cunoscuta, aparuta nu prea demult n
tara, desi deosebit de necesara literaturii romne..
In speranta ca ma ajutati sa popularizam aceasta remarcabila
lucrare, eu va multumesc si va doresc mult succes editorial la
crma acestor noi constelatii care trebuie sa urce pna la zenit.
Cu deosebite consideratii, Cristian Petru Balan, SUA
From: Elena Buica <buni@netshop21.com>
Calde felicitari si aprecieri deosebite pentru CONSTELATIILE
dumneavoastra, dar si ale noastre. Elena Buica, Toronto
From: redactia dacia literara <dacialiterara@yahoo.com>
Multumim pentru nr. 1. Succes in continuare!
Felicitari colegiale, Lucian Vasiliu, redactia Dacia literara
From: Angela Monica Jucan <dragon_iaj@yahoo.com>
Va multumesc foarte mult. Este un debut de revista excelent. Va
doresc ca numerele urmatoare sa reuseasca la acelasi nivel.
Angela Jucan
To: Cristian Balan <cristianbalan1@yahoo.com>
Stimata Doamna Redactor-sef Doina Dragut,
M-am simtit de doua ori onorat din partea Domniei Voastre, att
prin propunerea de a fi redactor asociat al minunatei reviste
Constelatii diamantine, propunere pe care nu o pot refuza fiind
att de... nobila si onorabila, ct si prin publicarea recenziei mele
despre cartea D-lui Prof. Nicolae Boaru care, la rndul dumnealui,
de asemenea, va multumeste prin mine. nca o data va multumesc
si va doresc n continuare mult succes pe cerul cnd senin, cnd
ncetosat al literaturii romnesti contemporane!
Cu deosebit respect, Cristian Petru Blan, SUA
From: vasile zarnescu <vasile.zarnescu@gmail.com>
Stimata doamna redactor sef, Doina Dragut, Sunt deosebit de
flatat de faptul ca m-ati ales sa imi trimiteti revista dvs. si imi
exprim deosebita gratitudine. Revista exceleaza in texte diamantine
care innobileaza limba romana. Vasile Zarnescu
8
Anul II, nr. 8(12)/2011
Poate c multi dintre cei aflati,
cumva, n afara miezului stelei
fierbinti, numit Literatur, si-au
pus aceast ntrebare. Poate c
si mai multi se gndesc, ce ar
putea aduce nou n viata lor sau
cu ce ar putea contribui la bun-
starea, att de mult asteptat? O
astfel de ntrebare poate fi mur-
murat fie ca dovad a unui or-
goliu nemsurat, fie fr a gndi
aspectele ce tin de constitutia
intern a firii umane, aflat - n
contemporaneitate - ntr-o
(cvasi)metastaz existential. De
ce ne gndim, aproape ntotdea-
una, la aspectele strict materiale,
care nu au nicio relevant, acolo
unde efervescentele energii cre-
atoare zmislesc opere, capo-
dopere si se mbrac n nstrapa
de aur a nemuririi?
Din fericire, apar pe lume, de
la un colt la altul al globului p-
mntesc, oameni nzestrati cu ta-
lent, altruism, o nemsurat dra-
goste pentru cultur si foarte,
foarte mult rbdare. Oameni
care, din lacrimile lor curate,
zmislesc mri n furtun sau
aprind, cu firavele lor priviri,
stelele cerului Preanalt. n acesti
oameni, Dumnezeu si-a picurat
nemurirea, si-a asezat un strop
din imensa-i buntate si ntelep-
ciune, nrolndu-i n armata
onoarei si respectului fat de
oameni. Acestor creatori, Dum-
nezeu le-a druit pana, nmuiat
n cerneala sufletului, ca s scrie
despre ieri, azi sau mine, s scrie
despre speta uman, s scrie
despre lumin si culoare, s str-
Gheorghe A. STROIA
bat cu mintea ntunecimea Ha-
desului, pentru a revela lumina
Edenului.
Lor, acestor oameni, li s-a dat
puterea de a strnge n jurul lor
alti oameni, de a le transforma
vocatia scrisului n rug nestins,
de a-i motiva s adune corol
lng corol, frumuseti ale su-
fletului uman. Lor li s-a dat sar-
cina de a se ntrece cu ngerii n a
drui fiecrui suflet - iubitor de
frumos, aripi pentru zbor.
M-am ntrebat - de multe ori -
dac a realiza o revist este putin
sau mult lucru! S ntelegem prin
revist (literar, n spet) un loc
de ntlnire a cuvintelor fru-
moase, alese, la care fiecare s
contribuie cu ce are mai de pret!
Un loc din care s nu se reverse
venin, rutti, meschinrii gra-
tuite ori teribilism, motivate - ade-
sea - prin ratiunile pur-estetice
ori pur-literare. Un loc ce eman
energii creatoare, constructive,
pozitive, ntr-o lume ncrcat
(oricum) de negativism.
Am nteles apoi c lucrul cu
oamenii este, dintotdeauna, cea
mai grea sarcin din lume. C,
orict te-ai strdui, nu vei reusi
s multumesti pe toat lumea si
c nu vei reusi s mpaci toate
gusturile. C foarte multi se vor
deprta, dar si mai multi se vor
apropia, fie si datorit nnscutei
curiozitti a firii umane.
O astfel de cas, un astfel de
loc, care eman energii pozitive
si care adun n jurul su doar
valori autentice, este si presti-
gioasa revist craiovean Cons-
telatii Diamantine, condus de
redactorul-sef Doina Drgut. O
revist care acord fiecrui autor
o sans. Un palimpsest cultural
care stie s scoat la lumin doar
lucruri bune, frumoase, aducnd
fiecrei zile bucuria unei noi raze
de lumin.
La mplinirea unui an de la
nfiintarea acestei reviste, amin-
tim strduintele si, implicit, reusi-
tele de a fi la fiecare numr: actu-
al, modern, interesant, plcu-
t si mereu surprinztoare. De a
aduce de fiecare dat ceva nou
si, mai ales, de a-si lrgi sfera de
influent si credibilitate.
Iat doar cteva din motivele
pentru care revista craiovean a
fost premiat de Liga Scriitorilor
Romni cu cea mai nalt dis-
tinctie a sa: Virtutea Literar,
prin care este reconfirmat valoa-
rea acesteia n ansamblul cultural
actual.
Urm, cu aceast ocazie, tu-
turor celor care au fondat ori au
contribuit la dezvoltarea acestui
minunat proiect cultural, un cl-
duros La multi ani!
Fie ca toate visele, orict de
ndrznete ar fi ele s vi se mpli-
neasc, spre cresterea moral si
bunstarea spiritual a acestui
popor binecuvntat de Dumne-
zeu.
Atinsi de scnteia Harului, s
faceti ntotdeauna cinste nume-
lui pe care-l purtati: romn - au-
tentic, valoros, talentat, genial!
Revista Armonii Culturale
Redactor-sef Gheorghe A. Stroia
Adjud - august 2011
C#r]i primite
la redac]ie
Gheorghe Puiu Rducan-
Tepesti - Pianjenul rosu,
Ed. Lumina,
Drobeta Tr.-Severin, 2010
Ce mai poate face ast#zi,
\n vremuri de restri[te,
o revist# literar#?
Ce mai poate face ast#zi,
\n vremuri de restri[te,
o revist# literar#?
Anda Dejeu - Dictionar
bibliografic (vol. I),
Ed. Dacia XXI,
Cluj-Napoca, 2011
Cristian Petru Blan (SUA)-
Imnurile de stat ale trilor din
Uniunea European,
Ed. Premier, Ploiesti, 2008
9
Anul II, nr. 8(12)/2011
Mozart
n-am auzit -copilul minune da,
la stie s mearg la suflet
de mi trece foamea si setea
de cnd eram mic ascultam
muzica strzii, uneori prfuit,
murdar sau prea bolovnoas
asta a fost soarta mea
am nvtat-o dup ureche
si n-am uitat-o niciodat,
mereu caut parfumul acelor strzi-
tei amestecat cu fum de grtar,
tambal n surdin
ciprian porumbescu,
copilul minune enescu,
maria tnase - doamne!
mozart? n-am auzit...
Cluz
poti lua oricnd sufletul
la subbrat - s l faci ghem
si s intri n pestera cu ochi de femeie,
tauri colorati si oase de urs
dar nu o s ti amintesti nimic
din filmul acela
n viata urmtoare-ai un fir
dar ti se topeste ntre degete
un foc rece al rtcirii rmne
singura cluz -
fitilul futil al goanei dup aur
legumind smoala de tort,
lumina ars pe retin
Dan D~NIL~
(Germania)
Cuvinte
cad si nu se mai ridic
din pulbere - calc pe ele cu fric
si le aud scrsnind
doar o ultim metafor
din specia blestemat
de gurile rele cu cerul negru de cine
se salveaz n marea
pn mai ieri cu o mie de nume -
doar pn mine
se coloreaz apele
de trupul ei fragil -
tabloul curge tot mai inefabil
cu ct e mai umil
prin rimele srate
noat pesti cu ochi rotund -
unii le citesc din mers
altii se ascund
Orator
el nu si iese din cuvnt
cu nici un fir de uitare
respir cumptat ntre vorbe
ca un nottor
n tceri pare totul usor
sau poate s-a mai spus,
dar altfel - mult prea jos
sau prea sus
limba e contragreutatea
care l tine vertical
n balans pe o funie ntins
poti s cazi de pe ea
dac uiti un cuvnt
sau dac limba ti-e grea,
nedeprins
Estuar
o lume strbtut cu degetele
cu funia tot mai aproape de catarg
pe o hart fr pret, din pielea
unui duh al junglei
v ntoarceti de unde plecati
din reflex, tristi exploratori
cu multe iubite de toate culorile
goale n jurnalul de bord
poate un nume de far, de cap
sau de estuar va rmne
ori chiar o legend - turnat
n peisaj ca o ploaie de var,
ca o grindin iute topit
Dup
o grab a stingerii urmei
cu mna fr tremur, de chirurg
pentru care sngele e ceva cotidian
precum lumina sau mirosul acela
despre care nu se vorbeste
dup noi potopul de cuvinte
taie fgasuri n granitul fluid
al memoriei - de specie blestemat
la uitarea prin somn
nu te uita prea repede
cu mult dinainte de a nvta tcerea
de la maestrii ei ascunsi
n prea multe statui
Florin Mcesanu - Ceata
10
From: Toader Ungureanu <toader.ungureanu@gmail.com>
Stimate redactor-sef, Doina Dragut, nici nu stiti cta bucurie-mi
aduceti n sufletu-mi obosit de atta politica absurda. Ma bucur
ca nca se mai reuseste sa se auda glasul culturii noastre
romanesti fara de care n-am mai exista ca natie... Am primit revista
Dvs, nr. 3 pentru care va multumesc din suflet si ma bucur ca
aveti taria de a lupta nca cu Morile de vnt. Ma rog bunului
Dumnezeu sa va aiba-n paza sa, ajutndu-va sa mergeti mai
departe. Merita! T. Ungureanu
From: Vlad Pohila <vlpoh@yahoo.com>
Stimati, dragi colegi (mai tineri) de breasla,
Va felicit din suflet pentru aceasta frumoasa mplinire si va urez sa
scoateti, multi ani inainte, aceasta revista cu inflexiuni diamantine.
Ma voi bucura sa primesc fiece numar nou, fiece rod nou al
muncii si inspiraiei voastre. Cu gnduri alese, din Basarabia,
Vlad Pohila, ziarist, traducator, membru al Uniunii Scriitorilor
din Chisinau
From: vio866@aol.com <vio866@aol.com>
Sarut mana doamna Doina.Am primit excelenta dvs. revista.Va
multumim din suflet si ne bucura colaborarea cu dvs. Multa
sanatate si fericire!
Cu alese ganduri, Viorel Nicula, director - MIORITA USA,
Sacramento, California.
From: Coriolan Paunescu <coriolan.paunescu@yahoo.com>
Stimata Doamna,
Va doresc ca revista noastra (daca mi permiteti?) sa creasca, n
fiecare zi, ct altele ntr-un an! Sa fie vazuta, astfel, de pe toate
crestele lumii! Inclusiv pe traditionalul suport... de hrtie!
Coriolan PAUNESCU
From: George Filip <poetgfilip@yahoo.ca>
Dragut, stimata sefa Doina Dragut!
Voi devora ndata, cum se cuvine, blndele pagini diamantine.
Voi intra n atmosfera revistei si voi trimite, pentru nceput, niste
versuri de dragoste.
M-as bucura sa colaboram.
Poet george FILIP Montreal
From: Nicolae Balasa Inspector CNA Craiova
<nicolae.balasa@rdscv.ro>
Zilele trecute am cit revista Ramuri. De cum am primit revista
voastra, m-am apucat sa o rasfoiesc. Cu siguranta am sa o si
citesc, in totalitate. In momentul de fata, voi, ca si continut si
estetica a revistei, din punctul meu de vedere, sunteti cu 7 capete
mai sus decat ei. (...) Afirmatiile mele nu sunt gratuite si nici un fel
de a va flata. Nu am motive nici pentru una, nici pentru cealalata.
Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa duceti mai departe ceea ce ati
pus pe roate! Numai de bine!
Cu pretuire, N. Balasa
From: Emilian M. Dobrescu <dobrescu@acad.ro>
Am primit cu mare interes revista dv, exceptionala, frumoasa si
plina de suflet! Succes pe mai departe!
Prof. Emilian M. Dobrescu,
secretar stiintific al sectiei de stiinte economice, juridice si
sociologie, Academia Romana
From: gabi eduard <gabi_eduard@yahoo.com>
Revista este foarte bine gandita, se simte efortul colectivului de
redactie de a cuprinde pagini estetice si incarcate de consistenta
intelectuala. Pentru noi este acel RESPIRO, de cultura
romaneasca, de care duceam lipsa aici. Suntem bucurosi ca putem
citi gandurile romanilor din mai multe colturi de lume. Va multumim
ca ne dati ocazia sa ne exprimam, sa facem parte din acest frumos
univers literar si artistic. GENIAL.
Mergeti inainte! ... si noi ne tinem scai,
Diana si Eduard-Marius, Germania
From: ADRIAN BOTEZ <adrian_botez_senior@yahoo.com>
Sincere si calde felicitari, pentru acuratetea ideatica si splendoarea
imagistica a paginilor revistei dvs.! Doamne,-ajuta!
Cu, mereu, aceeasi pretuire si calda prietenie, Adrian Botez
From: c b <cristianbalan1@yahoo.com>
Stimata Doamna Doina Dragut,
Astazi am primit un anunt de la Institutul de Filologie Romna din
Iasi. Daca imi trimiteti datele despre revista Constelatii
diamantine, la randul meu, eu le-as putea trimite imediat
dumnealor pe adresa Institutului Al. Philippide. (...) Cred ca
redactorii dictionarului se vor bucura sa afle interesantele detalii
despre istoricul tinerei noastre reviste. Nu ne-am putea imagina
ca aceasta frumoasa publicatie sa nu fie inclusa la loc de cinste in
Dictionarul Academiei Romane, fiindca este o onoare si o
necesitate ca revista noastra Constelatii diamantine sa fie
prezentata in mentionari cat mai favorabile, precum merita, fiindca
ele vor fi reproduse exact cum vor fi trimise.
Mii de multumiri si dragi salutari!
Cristian Petru Balan, SUA
From: Cozma Maria <cozmamaria@gmail.com>
Felicit din toata inima colectivul de redactie al acestei reviste!
Ma simt onorata de apartia unui titlu (modest), semnat de catre
mine pe paginile ei. Va urez mult succes si ncntata de aceasta
minunata colaborare!
Cu mult respect si profunda consideratie, Maria Cozma, Paris
From: Editura Bibliotheca Targoviste <biblioth@gmail.com>
Va multumim pentru excelenta Dvs. revista, care dovedeste cu
prisosinta ca inca mai exista sperante pentru revistele literare
romanesti. Cu consideratie pentru ce intreprindeti si prietenie
Prof. Mihai Stan, Redactor-sef Litere,
Presedinte al Societatii Scriitorilor Targovisteni
11
Anul II, nr. 8(12)/2011
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
Memorii
de c#l#torie
Dup ce am vizitat Fortul
Stanwix, m-am dus si la locul
Btliei de la Oriskany, aflat cam
la 11 km distant. Aici, n aminti-
rea sngeroasei btlii, a fost ridi-
cat n anul 1884 un monument n
form de obelisc, nalt de 26 m.
Pe laturile soclului obeliscului
sunt plci de bronz cu numele
celor care au murit n aceast
lupt, iar pe o plac este artat
traseul parcurs de Militia Comi-
tatului Tryon, cu efectivul de 800
de oameni condusi de generalul
Nicolas Herkimer.
O btlie numai ntre
americani
n vremea Rzboiului de In-
dependent, brbatii de la 16 la
60 de ani, narmati cu pusti pro-
prii, formau asa-zisa militie,
trupe paramilitare care se ntru-
neau cel putin o dat pe lun
pentru instructie, avnd rolul de
a sprijini armata n caz de nevoie.
Pentru c englezii, venind din Ca-
nada, sprijiniti de unele triburi de
indieni, asediau Fort Stanwix, ge-
neralul Herkimer a fost trimis s
despresoare acest fort. Aceast
expeditie de salvare, care a par-
curs n trei zile 64 km, a fost palpi-
tant ca un film de actiune, ba as
putea spune c Viata bate fil-
mul!, cum se spune n folclor.
Herkimer, din prudent, s-a
oprit seara si a trimis ctiva oa-
meni care s treac noaptea prin-
tre liniile asediatorilor si s intre
n Fort Stanwix si s transmit
comandantului acestuia un me-
saj n care i propunea un plan
de actiune simultan contra ase-
diatorilor, la o salv de tun tras
din fort. Mesagerii au ajuns ns
trziu, salva ntrzia, iar ofiterii
lui Herkimer l acuzau pe acesta
de lasitate si chiar de complot cu
englezii, cci fratele generalului
Herkimer lupta n tabra englez.
Vexat, generalul ordon plecarea
spre fort, dar asediatorii aflaser
de sosirea militienilor n zon si
au organizat o ambuscad n mica
vale prin care curgea prul
Oriskany, cam la 11 km de fort.
Englezii i-au trimis contra militi-
enilor numai pe americani: loia-
listi si indieni aliati. Dar indienii
aliati cu loialistii fat de Anglia
(americanii care nu doreau inde-
pendenta) nu au avut rbdare ca
ntreaga coloan a militienilor s
intre n abuscad (n valea pr-
ului) si au deschis focul prema-
tur, astfel c ariergarda s-a putut
ascunde n pdure. La prima
Herkimer la Oriskany
salv, calul generalului Herkimer
a fost omort, iar generalul a fost
grav rnit la picior. Putini dintre
indienii atacatori aveau pusti,
luptau cu armele lor traditionale,
arc cu sgeti si tomahawk (o
toporisc), iar militienii nu aveau
baionete, asa c s-a ncins o lup-
t foarte sngeroas. Dup vreo
jumtate de or, o puternic fur-
tun de var (era 6 august 1777,
aproape de ora prnzului) a n-
trerupt btlia, ceea ce a permis
militienilor rmasi n viat s se
regrupeze ntr-un loc mai nalt,
n afara vii prului. Obeliscul
n memoria Btliei de la Oriskany
a fost ridicat tocmai n acest loc.
Generalul Herkimer a refuzat s
fie evacuat de pe cmpul de lup-
t, s-a sprijinit cu spatele de un
fag si asa a condus btlia de a-
prare. El si-a dispus oameni n
cerc si i-a organizat n grupe de
cte doi oameni: unul trgea cu
pusca, iar cellalt ncrca pusca,
pentru a nu exista timpi morti n
care indienii i atacau pe militieni
cu tomahawkul. ntre timp s-a
auzit si semnalul din fort si co-
loana iesit din fortreata asedi-
at a czut n spatele celor ce-i
asediau pe militieni. Indienii aliati
cu loialistii s-au retras si militienii
care supravietuiser ambuscadei
au fost salvati.
Generalului Herkimer i s-a
amputat piciorul, dar dup zece
zile a murit.
S-au mai dus lupte sporadice
n jurul fortului, dar, prsiti de
aliatii indieni (care speraser c
englezii vor fi carne de tun, nu
ei!), militarii englezi s-au retras la
21 august n Canada, de unde
veniser. Muzeul Oriskani.
Cea mai s@ngeroas# b#t#lie
a R#zboiului Revolu]ionar American
12
Constela\ii diamantine Anul II, nr.87(12)/2011
Pr. Hrisostom FILIPESCU
(Egumenul Schitului Sf.Maria Magdalena
{ibucani, Jud. Neam])
Artistul, fie el actor, cntret,
scriitor, poet, pictor, sculptor,
sau n alte ramuri ale frumosului,
el rmne un mare om pentru
multi, uneori un reper, un model,
sau doar un suflet ce aduce bu-
curii. Rmnnd o mare tain, o
necunoscut pentru ei si pentru
lume, artistii scriu o istorie a artei
prin modul lor de exprimare.
ndrgiti, sclipitori, din prea-
plinul inimii lor, artistii druiesc
frumosul. Se spune c la baza fie-
crui artist se afl doar 10% ta-
lent, restul de 90% fiind munc,
exercitiu, transpiratie, jertf. D-
ruiti de Dumnezeu cu talanti ce
mereu sunt nmultiti, artistii pri-
vesc mereu spre cer. Ei, ca si noi,
au o mare responsabilitate na-
intea lui Dumnezeu cci: oricui i
s-a dat mult, mult i se va cere, si
cui i s-a ncredintat mult, mai
mult i se va cere (Luca 12, 48).
Sensibili fat se frumos, ei
transmit mereu emotii vii, trind
flcri divine ce se doresc expri-
mate. ntr-o continu alegere,
artistii cnt armonii. Artistii sunt
fragili. Au mecanisme interioare
sensibile si niciodat nu poti pre-
vede actiunile lor. Mereu inven-
tivi, mereu noi, ei renasc cu fie-
care aparitie, druind, druindu-
se. Transmit bucurii, tristeti, e-
nergii, mesaje, doruri, frumosul
din ei ce vine de departe. Ating
stele, viseaz, se ndrgostesc de
orice frunz, orice raz de soare,
orice chip, orice fiint sau piatr
devenind o poveste pentru ei. Cu
doruri doar de ei stiute, artistii
opresc parc timpul n loc. Din
nectarul inimii lor scot miere cu
care ndulcesc alte suflete prin
diferite forme. Din nefericire, n
societatea contemporan, se n-
tmpl uneori ca si cei mai fru-
mosi artisti s sfrseasc tristi,
singuri si n tcere... E drama ar-
tistului uitat, abandonat, rtcit...
Toti copiii se nasc artisti,
spunea Pablo Picasso, toat lu-
mea are un potential imens. E
greu astzi de proportionat ar-
tistul de vocatie. Fiecare si-i ale-
ge potrivit gusturilor, moralei si
acelei corzi ce misc ceva n fie-
care din noi. Spunea cineva c
arta nu are valoare cnd artistul
nu este virtuos. Valoarea unui ar-
tist se vede n timp, cnd tot ce a
creat bun sau mai putin bun se
aseaz linistit pe vesnicie, de un-
de nici o moarte nu-l mai poate
rpi. n general, arta de calitate,
pe lng faptul c transmite un
mesaj potrivit cu epoca si artistul
de unde vine, genereaz civiliza-
tie, aduce pace, armonie, ordine,
viat. Arta adevrat este imitatia
frumosului divin, iar divinitatea
reprezint Creatorul artei perfec-
te. Sfntul Maxim Mrturisitorul
vede n lucrurile din lume ntru-
pri ale Logosului nainte de n-
trupare.
Arta cunoaste multe extensii
n viata Bisericii. Artistii au fost
si sunt si astzi glasuri nalte ale
dimensiunii mistice ale Ortodo-
xiei. Sfntul Evanghelist Luca,
primul pictor de icoane, Roman
Melodul imnograful, Sfntul
Ioan Cucuzel, cu vocea sa nge-
reasc, Sfntul Andrei Rubliov
pictorul, Sfntul Andrei Criteanul
imnograful, scriitori bisericesti
foarte multi, sunt doar o pictur
din marele ocean al frumosului
crestin.
Arta, form de exprimare a
sufletului, este pentru multi ori
un semn de ntrebare, ori un semn
de exclamare. Arta este o tain a
sufletului, o cale, o chemare, o
oglind a celor nevzute, o cre-
dint, o lup prin care artistii si
vd sufletul, o imitatie a demiur-
gului, o contemplare, o revelatie
n care poate fi descoperit Dum-
nezeu.
Tolstoi vedea n art doar un
mijloc de a-i uni pe oameni ntr-o
comunitate a ideilor si sentimen-
telor. Sfntul Ioan Hrisostom a-
firm c nu exist art mai fru-
moas dect arta educatiei. Pic-
torul si sculptorul fac doar figuri,
Ir viat, dar educatorul creeaz
un chip viu; uitndu-se la el, se
bucur si oamenii si Dumnezeu.
Arta devine Euharistie a o-
mului cnd este nchinat lui
Dumnezeu. Universul este che-
mat s devin Euharistie. Or-
todoxia nghite profanul si sacra-
lizeaz totul. Duhul din lucruri se
ntlneste cu duhul din om. Prin
om si prin ceea ce atinge el, sus-
pin, vorbeste si se bucur n-
treaga creatie. Lumea fiind att
scar spre Dumnezeu si spre se-
meni, ct mai ales prilej de ntl-
nire cu Dumnezeu.
Cred c tot ce ne nconjoar
este o art ntr-un fel sau altul.
Arta are cel mai superb buchet
de mesaje divine. As ndrzni s
vd arta precum o biseric n care
gsim suflete de diferite vrste
n cutarea Artistului.
Arta,
imita]ia
frumosului
divin
C#r]i primite
la redac]ie
Cezarina Adamescu - Vrfuri
de cristal,
Ed. Sinteze, Galati, 2011
Mariana Zavati Gardner
(Anglia)- Bacu-London,
nainte si-napoi,
Ed. Sitech, Craiova, 2011
Tepesti - De-ale lui Gheorghe/
Des Georges, Ed. Lumina,
13
Anul II, nr. 8(12)/2011
Cezarina ADAMESCU
Loc de smerit -
Tara lui Johnny
magician la 80 de ani.
Johnny inaugurnd
institutia de jazz
a oftatului.
Din Piata Chibrit
Ioana recit
Noaptea, orasul.
Tandretea florii de colt,
mtase de cactus,
Jazz-blues n versuri.
Barbiturice, viziuni,
puiul de somn
a ntrziat.
Un hap,
atipit n fotoliu.
Ah, iar se sperie somnul!
AG Weinberger
Jazz, blues si
patru ceasuri de Poezie.
Lun rosie.
Jazz orgasmic et AG Wein -
Shes my baby.
Eugen Suciu
si ia poemele de la gur.
Eu prind gust.
Terapia Denisei -
Poezie
din audiobook.
Secven]e nocturne \n loc de Jurnal
M
ARATON DE BLUES, POEZIE SI JAZZ
29 iulie 2011 TVR 2 M
ARATON DE BLUES, POEZIE SI JAZZ
29 iulie 2011 TVR 2
Pisoiul Fernando Pessoa
i toarce Denisei
n palme.
Trenurile refuz
s mai calce prin gri.
Ctei vagabonzi.
Festivalul de la Grna
Mecca jazzului
sus pe munte.
Minutul de poezie
cu Denisa
pentru Mircea Ivnescu.
Dou pungi de plastic
cu firimituri
de Poezie.
Instantaneu
Codrin Crdu
face figuri colorate.
Marius Giura -
noapte fastuoas
la Poiana Lupului.
O mie de metri de Jazz
noaptea
sub cetin, la Grna.
Rana mea ntredeschis -
Poezia -
sare pe ran.
Noima, scorpia,
disperarea - Poezia
tot mai vie...
Marius Mihalache
si betisoarele lui
fermecate.
Yamaha alb -
tambalul
si-un super flautist: Mandela.
Mon amour -
fiecare sunet
desfoliat n culoare.
Cad lin coji de sunete.
Magii vrjesc
cu baghetele.
Irina Srbu
ritm sustinut cu mna.
Tonalitti calde.
Lovind corzile
cu betigase
legate-n fundite rosii.
Sclipitor de nebuni.
Robert Serban -
Cinema la mine acas.
Noapte magic
superbul nimic
aproape de inim.
Sincretism. Sfinx.
Dan Andrei Aldea
al doilea dumnezeu.
Marcian Petrescu
Improvizatii.
Muzicut cu schimbtor.
Forme, culori -
picturi sparte
noapte torid de iulie.
Dan Mircea Cipariu
a cta oar?
Fermector si haios.
Mike Godoroja
artist desvrsit
si gazd amabil.
14
Anul II, nr. 8(12)/2011
Ovidiu IVANCU
(India)
Desi arhetipul, mitul si imaginea au
Icut mereu parte din orice adn al evo-
lutiei umane, abia relativ trziu ele au
fost supuse unei analize de adncime,
o analiz care nu presupune nicidecum
astzi, la nceput de secol XXI, epui-
zarea subiectului. Nici acum nu se poate
rspunde altfel dect prudent la aceste
dou ntrebri: ce este mitul ? Ce este
imaginea ? Ceea ce stim cu sigurant e
c exist o legtur indestructibil ntre
mit si imagine si c ele joac un rol fun-
damental n constituirea a ceea ce Mau-
rice Halbwachs ntelegea prin memorie
colectiv
1
, cci n mit poate fi sesizat
cel mai bine, pe viu, ntelegerea secret
dintre postulatele cele mai tainice, cele
mai virulente ale psihismului individual
si necesittile cele mai stringente si tul-
burtoare ale existentei sociale
2
.
Ceea ce, iarsi, putem afirma este
c nicio istorie a imaginarului nu poate
ocoli problematica miturilor pentru sim-
plul motiv c evolutia fiecrei comunitti
umane prezerv o serie de structuri mi-
tice pe care le actualizeaz n miteme
specifice, n functie de predispozitiile
fiecrei comunitti si contextul n care
acestea evolueaz. Existenta uman este
inimaginabil n absenta unei experiente
mitice continue, si, dup toate aparente-
le, aceast constatare va rmne o per-
manent atta vreme ct omul aspir
s evadeze din istorie pentru a-si cuta
refugiu ntr-un timp egal si armonios,
nesupus turbulentelor vietii istorice
3
.
Asupra oricrei discutii al crei subi-
ect este mitul planeaz inevitabil tentatia
valorizrii sau devalorizrii lui. Trebuie
s remarcm pericolul de a vedea mituri
chiar si acolo unde acestea nu exist,
Mit [i modernitate
Mitul ca Deus ex Machina (I)
legitimnd astfel orice evolutie printr-
un ansamblu de paradigme mitice. Con-
form lui Jean-Jacques Wunenburger,
mitologizarea unei natiuni si a unui Stat
poate duce la o hipertrofiere a identittii,
ce va antrena exaltarea unilateral a
propriilor sale valori, a adevrurilor sale,
a purittii sale rasiale, a superiorittii
sale culturale
4
. Acest pericol al supra-
licitrii este ct se poate de real pentru
c, pe de o parte, mitul este labil si im-
previzibil, iar pe de alt parte, cuvntul
nsusi a intrat n vocabularul uzual, prea
adesea folosit n relatie direct cu notiuni
precumadevrat sau real.
Trebuie s precizm de la bun nce-
put c, n acceptiunea noastr, un mit
nu este nici adevrat, nici neadevrat,
el exist ca actualizare a unui timp mitic
n care lumea nu se putea ordona n func-
tie de rigorile si dialectica vremurilor
contemporane; nu se poate vorbi des-
pre mit n afara imaginarului, or, ima-
ginarul depseste categoriile de ade-
vrat sau neadevrat; el reprezint
o structur mental capabil s asimileze
conform regulilor sale adevrul si falsul
n egal msur
5
. Miturile fondatoare,
miturile vrstei de aur sau miturile mile-
nariste, prezente n orice societate ce
are constiinta unittii indivizilor ce o
compun, exced volatilitatea unor con-
cepte precum adevr sau neadevr.
Si aceasta pentru c notiunile de ade-
vr si minciun tin mai mult de o etic
pe care mitul o refuz pentru simplul
motiv c el nu este situat indubitabil ntr-
un timp istoric bine precizat si definit.
Pe de o parte, un mit se refer ntot-
deauna la evenimente care s-au petrecut
cu mult vreme n urm. Dar ceea ce
d mitului o valoare operational este
faptul c paternul descris de el este a-
temporal; el explic att prezentul ct
si trecutul sau viitorul
6
. Este foarte
adevrat c Mircea Eliade pune mitul
n strns legtur cu un adevr apo-
dictic, temei al adevrului absolut
7
, dar
el ntelege adevrul nu ca aflndu-se
n opozitie fat de minciun, ci mai de-
grab ca pe un dat originar, ca pe un e-
veniment petrecut ab initio(terminolo-
gia i apartine aceluiasi Mircea Eliade).
Pe lng extrema valorizrii excesive
a mitului si a generalizrii rolului su, ne
simtim obligati s punem n discutie si
erorile pe care le presupune cealalt ex-
trem. Este vorba despre cei care cred
c mitul, fiind o poveste, nu poate fi
obiectul unei analize serioase, ci, n cel
mai bun caz, subiectul unor abordri n
mare msur speculative. Exist destui
cercettori pentru care mostenirea cul-
tural a umanittii face obiectul unei
suspiciuni generalizate. Nu ne interesm
de ea dect pentru a o demistifica,
adic pentru a arta c ea se reduce la
o combinatie oarecare de interes a-
proape nul n afara ocaziei pe care o o-
fer demistificatorului de a-si desfsura
miestria
8
. Mitul este asociat astfel
unei gndiri magice incompatibil cu
marile provocri ale zilei de astzi, desi
el imperativ si exemplar, nu are nimic
n comun cu nclinatia pentru suprana-
tural care actioneaz ca un derivativ si
manifest o adaptare insuficient la so-
cietate, n loc s reprezinte o viziune co-
lectiv, exaltat si captivant a aces-
tuia
9
. n realitate, mitologia omului
contemporan este n esent o mitologie
15
Anul II, nr. 8(12)/2011
cu baz stiintific. Este vorba, de fapt,
de o mitologie mult mai veche, recupe-
rat, transfigurat si repus n circulatie
de stiint
10
. Argumentul scepticilor,
rezistent pn la un anume punct, este
c orice analiz asupra mitului are ca-
racter empiric de vreme ce, vom vedea,
exist dificultti chiar n definirea notiunii
de mit. Apoi, vor spune adeptii acestei
teorii, quo vadis? De vreme ce se recu-
noaste c miturile sunt realitti ce co-
respund imaginarului, unde anume ne
poate conduce o asemenea cercetare?
Rspunsul nu se poate lsa foarte mult
asteptat. Platon afirm c faptul cer-
cetrii si al nvtturii nu-i, n definitiv,
dect o reamintire
11
. n lumina acestei
afirmatii, mitul devine deodat depozi-
tarul unui tip de cunoastere la care nu
se poate accede dect prin ntelegerea
structurilor mitice. Natiunea nssi, con-
cept al modernittii se legitimeaz prin
mituri si valori etnice, are nevoie de un
teritoriu sacru, de eroi si de o vrst de
aur a originilor
12
.
Numai miturile ne ajut s ntelegem
de ce, spre exemplu, figuri precum Adolf
Hitler sau Nicolae Ceausescu au putut
rezista n mentalul colectiv chiar si con-
trar evidentei care afirma (atunci ca si
acum) c ne aflm n fata unor medio-
critti (cel putin din punct de vedere
intelectual). Mitul are - ca s spunem
asa - un rol gnoseologic: el impune fap-
telor o ordine si un nteles, dndu-ne
sansa de a iesi, printr-o iluzie, din incon-
fortul si spaima incomprehensibilului. Ne
ajut s avem certitudini, s ne recsti-
gm coerenta, druindu-ne cheia ntele-
gerii perfecte si a recuceririi prezen-
tului cnd acesta ne apare rvsit
13
.
Mitul eroului salvator explic si el un
asemenea mecanism, cci pe msur
ce viata cotidian devine din ce n ce
mai mecanic si mai anonim, nevoia
de modele eroice se face din ce n ce
mai simtit, ca un fel de compensatie
14
.
Calittile individuale nu intr n niciun
fel n ecuatie atunci cnd este vorba
despre valorizarea unui lider. Si aceasta
pentru c mentalul colectiv nu este o
instant obiectiv, el nu selecteaz eroii
dup o gril valoric rigid si monolitic.
Atunci cnd acestia vin s ocupe un vid,
mentalul colectiv i accept, i tolereaz
si i legitimeaz tocmai pentru c lipsa
eroilor este inacceptabil ntr-o socie-
tate animat de ideea noului. [...] Per-
sonajele istorice nu triesc n memoria
noastr asa cum au fost ele cu adevrat,
ci asa cum au fost percepute si adaptate,
deformate sau recreate
15
. Nicio re-
volutie (cultural, ideologic sau de alt
natur) nu se poate nfptui fr eroi,
cci urmnd arhetipul milenarist, orice
adevrat mit revolutionar aspir la cre-
area unei lumi noi si a unui om nou
16
.
Or, Hitler si Ceausescu au fost proiectati
n istorie tocmai n mijlocul unor natiuni
care doreau, ntr-un fel sau altul, instau-
rarea unei noi ordini si, o dat nvestiti
de imaginarul social cu atribute excep-
tionale, marii oameni devin cu adevrat
mari oameni
17
.
Orict ar fi ncercat Marx s subor-
doneze istoria luptei de clas, adic ma-
selor si nu indivizilor exceptionali, men-
talul colectiv nu accept ca salvator ma-
sa, ci personajul providential
18
. n Ma-
nifestul comunismului gsim urmtorul
postulat: Istoria ntregii societti este
istoria luptei de clas. [] Opresori si
oprimati se afl ntr-o continu opozitie
unii fat de ceilalti
19
. O formulare me-
sianic, asa cum de altfel este o bun
parte a manifestului publicat n 1848, o
formulare care exclude brutal din istorie
eroul individual, nlocuindu-l cu unul
colectiv, indistinct si depersonalizat.
Ironia sortii avea s se fac nu peste
mult vreme simtit, cci ce altceva a
fost comunismul dac nu tocmai exacer-
barea unui cult al personalittii, adic
anularea postulatului lui Marx si ntoar-
cerea la mitul eroului?!
n nicio epopee important, nce-
pnd cu cea a lui Ghilgames, masa nu
este investit cu rolul de salvator. n nici-
un basm romnesc (si ndrznim s afir-
mm c aceasta nu este o situatie singu-
lar) lumea nu este re-centrat pe fga-
sul ei originar de ctre personaje colec-
tive. Lupta esential, ncercarea cu ade-
vrat semnificativ, apartin eroului. C
este un erou care-si justific sau nu sta-
tutul, aceasta nici nu mai are important.
Cnd personajul dobndeste statutul de
erou, i se iart multe. Iat, deci, c pro-
blematica miturilor nu poate fi rapid
evacuat n zona unui imaginar inofensiv,
steril sub aspectul manifestrilor sale
concrete. Fr a fi neaprat real sau
adevrat, mitul apartine realittii
imediate. Si nu avem motive s credem
c n aceast ecuatie se va schimba
ceva fundamental vreodat.
1
Cf. Maurice Halbwachs, La Mmoire collec-
tive, Paris : Les Presses universitaires de France,
1950.
2
Roger Caillois, Mitul si Omul. Traducere din
limba francez de Lidia Simion, Bucuresti, Editura
Nemira, 2000, p.9.
3
Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului.
Traducere din limba francez de Tatiana Mochi,
Bucuresti, Editura Humanitas, 2006, p. 136.
4
Jean-Jacques Wunenburger, Imaginariile po-
liticului. Traducere din limba francez de Ionel
Buse si Laurentiu Ciontescu Samfireag, Bucuresti,
Editura Paideia, 2005, p. 44.
5
Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului,
p.159.
6
Claude Levi-Strauss, The Structural Study of
Myth, The Journal of American Folklore, vol.
68, nr. 270, Oct.-Dec. 1955, p. 430.
7
Mircea Eliade, Sacrul si profanul, Bucuresti,
Editura Humanitas, 1995, p. 52.
8
Ren Girard, Violenta si sacrul. Traducere de
Mona Antohi, Bucuresti, Editura Nemira, 1995,
p. 249.
9
Roger Caillois, Mitul si Omul, p. 126.
10
p. 87.
11
Miturile lui Platon. Antologie si studii intro-
ductive de Cristian Bdilit, Bucuresti, Editura
Humanitas, 1996, p. 90.
12
Simona Nicoar, Natiunea modern. Mituri,
simboluri, ideologii, Cluj-Napoca, Editura Ac-
cent, 2002, p. 331.
13
Eugen Negrici, Iluziile literaturii romne, Bu-
curesti, Editura Cartea Romneasc, 2008, p. 16.
14
p. 164.
15
Lucian Boia, Romnia, tar de frontier a
Europei, Bucuresti, Ed. Humanitas, 2007, p. 250.
16
p. 186.
17
Ibidem, p. 190.
18
Gsim aici, n opinia noastr, una dintre fisurile
esentiale ale filosofiei marxiste.
19
Karl Marx, Comunist Manifesto. Translated
by Samuel Moore, Electronically Enhanced Text
(c) Copyright 1991, World Library, Inc, p. 4.
16
Anul II, nr. 8(12)/2011
Slavomir ALM~JAN
(Canada)
Perpetua Rostire
**
(Plecarea prietenului meu \n numele c#rei ordini?)
Ma ntreb ce se ntmpl cu
o promisiune din inim rostit n
ndejdea anilor multi de trit pe
acest pmnt, ce se ntmpl cu
visele rostite cu ndrazneal, cu
casa a crei zidire a fost nceput
n vzul tuturor si rmas la ni-
velul fundatiei? Ce se ntmpl
cu o ntlnire curmat doar la ni-
velul asteptrii acesteia? Dac
este cu adevrat o dreptate di-
vin, si nu m ndoiesc de exis-
tenta acesteia, atunci trebuie s
existe o ordine, chiar dac nen-
teleas nc, o ordine care sa fac
posibil izbnda asupra dispe-
rrii... Cum altfel ar putea sem-
ntorul ultimei lui primveri mis-
ca trna ntr-un proces asupra
cruia nu el va detine controlul?
Si aceast ordine, chiar nen-
teleas, ne d puteri s mai pltim
odat tribut plnsului n ndej-
dea de pace, o pace mereu am-
nat, si nc un tribut, si nc
unul... Tributul pe care eu l pl-
tesc, astzi, este o adnc ntris-
tare, una mai adnc dect pln-
sul nsusi, este ntristarea locului
gol lsat n urm de plecarea pri-
etenului meu. Si iarasi m ntreb,
n numele crei ordini se ntmpl
lucruri ca acestea? Si nici nu cred
c exist o durere mai unic, mai
personal, mai intim dect acest
neasteptat deces al lui Cristi. De
ce? Deocamdat nu stiu. Prin
pcla lacrimei, lucrurile nu se vd
prea clar...
Dac as aduce amintirile ca
argument n-as reusi nimic, n
primul rnd datorit putinttii
lor, apoi prin imaginile distorsio-
nate pe care amintirile le creaz
n majoritatea cazurilor. Cu Cristi
nu amintirile m dor, nu ele tros-
nesc pe jarul ntristrii mele. Este,
nclin s cred, un proces al curge-
rii dintr-o dat invizibil ochiului
uman, dar care continu ntr-un
ceva care nu este spatiu ntr-o
durat care nu se poate msura
cu timp... Moartea este deseori
vzut drept pierdere, un mo-
ment de criz, un prilej de lugubre
meditatii, un prilej pentru scrierea
sau rostirea eulogiilor, un mo-
ment de rascruce pentru cei r-
masi... Ca unul dintre cei rmasi,
profund afectat de viata lui Cris-
De ce? Deocamdat# nu [tiu.
Prin p@cla lacrimei, lucrurile nu se v#d prea clar
tian dar si de trecerea lui, gsesc
clipele acestea drept cel mai po-
trivit prilej de introspectie, de
evaluare a propriei noastre um-
blri care, fie c vrem sau c nu
vrem, fie ca stim sau ca nu stim,
va culmina cu ncheierea bilan-
turilor noastre terestre.
Asa cum scriam n articolul
precedent, exist o diferent fun-
damental ntre pezent si exis-
tent. Prezenta este ntotdeauna
legat de circumstante, existen-
ta este cu neputint de alterat...
Nu exist o trecere de la prezent
la existent ci, temporar, cele
dou stari sunt paralele... Pre-
zenta lui Dumnezeu n rugul de
foc nu s-a interferat cu existenta
Lui dincolo de tot ceea ce stim
noi c este real... ntr-un fel sau
altul, suntem cu totii prezenti n
circumstante, dar existm cu ade-
vrat n miezul rostirii lui Dum-
nezeu. Suflul etern pus n noi de
Creator ne face cu adevrat str-
ini pentru lumea aceasta. Noi
suntem n asteptarea revelrii de-
pline a lui Cristos pentru c
Atunci cnd se va arta El vom
fi ca El...
Cristi a fost prezent printre
noi pentru o vreme, dar existenta
lui nu a fost curmat, ci continu
n modul pe care noi nu-l putem
pricepe... Este precum fluviul as-
cuns n munte, care a curs pentru
o vreme de grija pomilor de lng
ap, de grija culegerii pe parcurs
a micilor izvoare, de pruri cu
ap dulce, de grija mea si a ta.
Aroma lui Cristos trebuia rspn-
dit, si Cristi a fost prezent.
mi aduc aminte versurile pe
care le-am scris cndva, parc
special pentru momentul acesta:
Acolo e oceanul, adnc si linis-
tit, / O lacrim urias ce-a
plns-o Dumnezeu... / Acolo te
vei duce, o, fluviu obosit, / Si n
curnd, acolo, un val voi fi si
eu...
El s-a dus, un susur de ap
dulce, la cerurile lui Dumnezeu,
ca un trofeu de slav al rzboiului
purtat pe cruce. El si va con-
tinua curgerea, n inima mea, flu-
viu ascuns n munte, de grija lu-
crurilor pe care le-a visat si tre-
buiesc terminate.
Florin Mcesanu - Prul
17
Anul II, nr. 8(12)/2011
1. stele n desert
zeii alearg
prin lumina divin
2. noaptea nchide
si deschide
trupul lumii
3. n deprtare
ca-n povestile arabe
palatul emirului
4. strng mna lui DUMNEZEU
n sufletul feeric
astept
5. stm fat n fat
rstigniti pe istoria
dintre noi
6. sinucigasi din amor
dar azi
viata renaste
7. lacrimi cznd din cer
minile mpreunate
- perfectiune
8. srutul de foc
nalt trupul
atingem vesnicia
9. timpul creste si descreste
silabe n noapte
pline de patimi
10. iubirea aprinde
ruguri n aer
viat si moarte
11. ascultm ultima rugciune
mpietriti n fericire
miri pe veci
12. DUMNEZEU ne mngie sufletul
ce straniu destin
peste ani
13. el m priveste
prin rugi naripate
prea mult frumusete
14. sunt femeia cerului
ngenunchiat de iubire
undeva, n vis
15. de mii de ani
sufletele noastre
nchise-n piramid
16. o dat n viat
mi spune
e captul exilului
17. ultima noapte-n Emirat
luminile orasului
m ard
18. mn n mn
alergm spre desert
cutnd mntuirea
Alina CHE{C~
19. muzica lui Amr Diab
rni sngernde
nluntrul nostru
20. cuvinte nentelese rosteste
cu ochii plecati
miros de nisip
21. rochia roz fosneste
stranie cutare
prin durerea patimii
22. cersim o frm de timp
suntem una
cu sufletul universului
23. din nou printre dune
privesc n urm
unde s-a scurs clipa?
24. fugim prin bezna adnc
intimitatea mortii
vuietul tcerii
25. mbrtisare mut
s-a golit clepsidra
clip nghetat
26. si totusi e atta viat
DUMNEZEU e acolo
si aici...
Florin Mcesanu - Margarete
18
Marinela PREOTEASA
Sixth International Antology on para-
doxism, 2010, editat de Florentin Sma-
randache, ne pune n tem cu starea actual
a lucrurilor si chiar a fenomenelor naturii din
spatiul international al existentei.
S-ar putea spune c trim n epoca para-
doxist. Dac deschidem bine ochii si privim
ca vulturii, e imposibil s nu ne gsim victimile
printre amrtii de functionari cu burta lipit
de sira spinrii si ochii pierduti n fundul ca-
pului, ca si cum ar vrea s demonstreze vre-
murilor actuale si mai marilor trii c luminita
de la c ptul tunelului este, de fapt, n capul
fiecruia, dar tunelul e surpat si nu mai str-
bate luminita pn la limuzina de lux a dirigu-
itorilor trii, plini de ifose si comenzi de grup
pentru stingerea sau nestingerea lmpii din
cosmelia sracului sau de la aprozarul-ghe-
ret de cartier, la mod de altfel!
Mijloacele moderne, electronica, n spri-
jinul iubirilor de la distant si prieteniilor
adevrate, i ntlnesc pe internet pe: Janet
Nic si Florentin Smarandache, printr-un
chat oltenesc nchinat paradoxismului
practic, de mii de ani existent la tot pasul
printre noi, dar ca un gen literar invizibil si
cinic cu protagonistii si, un chat de genul
La lilieci, al marelui poet Marin Sorescu,
tot oltean de altfel, din Bulzesti, la o alerg-
tur de iap de Blcestiul lui Florentin Sma-
randache.
Printr-un limbaj specific locuitorilor Ol-
teniei, cei doi jongleaz cu cuvintele de la
nltimi de cote apropiate, parcurgnd, cu
A [asea antologie interna]ional#
a paradoxismului
mestesug, etape si fapte din viata romnilor
din Romnia si de pretutindeni, din cele patru
zri ale Terrei, spunnd pe fat si pe dos, cu
duh de olteni scoliti si plimbati pe crrile
lumii, despre viata romnilor si nu numai.
Cei doi, sfidnd orice cenzur de orice
fel, dau cu adevrul pe mas, n vzul lu-
mii, precum d cu zarurile barbutistul nrit.
Curajul, ca la toti oltenii, vine, urc si coboar
din vadra de vin:
J.N: s o omologm (...) s o damigei-
zm!
F.S: s o ulciorizm de la vadra de vin!,
e vorba de altfel despre aceast carte.
De fapt, din chat reiese c maestrul pa-
radoxist Florentin Smarandache va sponso-
riza (a sposoriza - nrav evreiesc!) cartea cu
pricina, adic Sixth International Antology on
paradoxism, si asta numai de dragul promo-
vrii paradoxismului ca o necesitate si o ana-
liz a existentei, n fapt.
Cei doi trec n revist o serie de crturari,
ziaristi, scriitori si oameni politici (adic pe
cei cu friele si caii, care merg cu cruta mpie-
dicat de cnd au tras la Cotroceni, ca la
han...).
FS: (...) Acum e vremea oportunistilor!
JN: Ce e bun n aceast lume nebun?
FS: Ceea ce nu pare bun...
Asa c, printr-o franchete demn de pa-
radoxisti, cei doi arat cum scara valori-
lor e rsturnat, cum non-valoarea a cstigat
si cstig teren n fata valorii!
S fie oare de vin politica damigenei si a
crnatilor de Ples...? Chiar nu mai are impor-
tant, atta timp ct nvtmntul si sntatea
merg de-a busilea, ca niste copii de tt, fu-
risndu-se prin tufisurile de la granit, sau
trecnd flosi, cu pasaportul n buzunar, cu
gnduri de adio pmnt natal si mmlig cu
brnz, adio sarmale cu tuic fiart! Venim,
fast-fooduri, n bttura voastr, s v sa-
vurm!
Antologia are, pentru prima dat n con-
temporaneitate, un decalog paradoxist. Au-
torul, Florentin Smarandache, printr-un umor
amar atinge axiomatic realitti ale vietii, de
fapt concluzioneaz n spirit paradoxist tra-
ditii si fapte obisnuite din viata, obiceiurile
si traditiile poporului romn, povestind toate
acestea sub titlul: Folclor paradoxist, Ro-
mnia. .
Nu putem s trecem cu vederea, n acest
Decalog, peste verdicte ca:
01. Daca vine muntele la tine, iar tu nu
esti Mahomed, FUGI! este alunecare de
teren.
04. Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul,
fie devin din ce n ce mai buni, fie se trans-
form n otet.
05. Munca nu a omort niciodat pe
nimeni dar de ce s risti?
06. Nu este important s cstigi este
important s-l faci pe cellalt s piard.
08. ntotdeauna dragostea a fost con-
siderat mai important dect banii. Dar
nimeni nu s-a ntrebat ct cost 1 kg de
prezervative.
09. Nimeni nu e destul de inteligent ca
s poat convinge pe un prost c e prost.
10. Cu ct regula e mai strict, cu att
capul care a conceput-o e mai prost.
n cele 231 pagini ntlnim paradoxisti din
toate colturile lumii, cei mai multi romni; doar
ai nostri si permit s fredoneze pe valurile
emigrrii: Fie pinea ct de rea, tot ti-o fur
cineva!
Cu bune aprecieri si respect, amintesc
de: Gh. Niculescu, Elisabeta Koksik, Gh.
Roca, Eugen Evu, Ionut Caragea, Constantin
M. Popa, Constantin Marghitoiu, Constantin
Matei, Doru Motoc, Liviu Florian Jianu,
Javier de la Rosa (Spania), Octavian Laiu,
Surdescu Alexandru, Iancu Gheorghe, Sava
Postolache, Mihai Stroe, Doina Irina Stroe,
Elena Armenescu, Carlogeanu Dragos, Iulian
Alupoaiei, Dumitru Pun Mihilescu, Florian
Dumitru, Eugen Zainea, Corina Firuta, Bn-
ceanu Vasile.
Paradoxismul englezesc, albanez, ben-
galez condimenteaz Antologia si de nene-
glijat este folclorul romnesc paradoxist, dac
mai marii trii ar fi plecat urechea la cte o
coas sau hor, cum dau sfaturi strmosii,
cu umor, din cele mai vechi timpuri, de pe
vremea invadrii de ctre romani, mongoli,
turci ... a linistii vetrelor si pdurilor dace,
mai trziu romne... nu s-ar mai fli pe plaiurile
noastre: hotia, frica si rusinea, iar romnii ar
hori cu paradoxuri pe la nunti si botezuri
numai cum ei stiu.
Sixth International Antology on pa-
radoxism este o culegere de texte, usor de
citit, care aduce logica rbdrii si rstlmcirii
zicalelor, paradoxurilor vechi si noi, n limba
romn si n alte limbi, ca si pe un instrument
de supravietuire n fata cinismului de criz si
dorintei de putere a omului de rnd, scolit
sau nescolit, dar cu simtul drepttii si gus-
tul pentru frumos si armonie, dornic s aib
si s priveasc ceea ce nu exist, de foarte
multe ori doar n mintea si gndurile sale.
19
Anul II, nr. 8(12)/2011
Desi i s-a reprosat de multe ori lipsa unui
program estetic, fragmentele de autobiogra-
fie, mrturiile disipate n presa vremii sau con-
ceptiile topite n textura operei, fac din Hor-
tensia Papadat-Bengescu o reprezentant de
marc a scriiturii interbelice, care se situeaz
la granita dintre romanul obiectiv si cel su-
biectiv. Scris n perioada 14 noiembrie 1930-
1 februarie 1931, la solicitarea lui George C-
linescu, aflat pe atunci n cutarea unor mr-
turisiri literare neconventionale (As dori ca
scrierea s fie fcut cu atentia romancie-
rului, fr nimic din conventiile jurnalis-
tice)
1
, autobiografia debuteaz sub aus-
piciile ideii de unitate si dedublare
2
, scri-
itoarea preciznd c eul biografic si cel artis-
tic se afl ntr-o relatie de interdependent,
ca doi siamezi ncorsetati ntr-o perpetu con-
fruntare: dedublarea, proiectia alterittii, sci-
ziunea dintre idem si ipse. Desi aminteste
motivul androginului, ca raportare la propria-
i interioritate, paradoxul abordrii const n
faptul c fiecare jumtate ncearc s se as-
cund de cealalt.
Autoarea pare a fi dotat cu un ultra-auz,
conform acceptiunii lui Gaston Bachelard,
mitul romantic al muzei inspiratoare fiind n-
locuit cu acela al vocilor, ea mrginindu-se a
transcrie, robotic, ceea ce ele i transmit. Sin-
Daniela SITAR-T~UT
(Bratislava)
Narcisism, seduc]ie [i autoerotism
\n prozele
Hortensiei Papadat-Bengescu
gurele nsemnri referitoare la laboratorul de
creatie al seriei de epistole care constituie
materialul epic al ciclului Don Juan, sunt suc-
cinte si lapidare, neoferind prea multe indicii,
exceptnd o var torid si tovrsia Verei:
Trziu, n aceeasi sear, nsemn pe foi
desprinse, pe foi ce pot zbura, versetul suc-
cint al acelui ritm vratic Sunt: - Scrisori
ctre Don Juan. Cndva trimise Redactiei,
ea le trimite prin tipar n larg Au sosit,
deoarece am primit fremttor si numeros
de pretutindeni rspuns
3
. Autoarea mrtu-
riseste c, empatic, se deghizeaz n fiecare
dintre personajelor create. n Reflectii cu to-
tul mrunte si personale, scrise ca o replic
la recenzia fcut de Garabet Ibrileanu vo-
lumului su de debut, Hortensia Papadat-
Bengescu se distanteaz de distinctia, cam
misogin, operat de exeget n studiul Crea-
tie si analiz, n privinta superiorittii perso-
najelor masculine, semnalnd diferenta de
substant dintre cele dou sexe: O femeie
poate crede, dar ntelege bine, nu. Femeia
iubeste toat viata pe cel de acum si are
ca circumstant atenuant c este prin na-
tura ei nclinat fidelittii. [] Trebuie s
se conving de vina lui si l iubeste mai
mult de frica de a nu-l mai putea iubi cnd
l-ar vedea mai bine
4
.
Marea. Tentatia travestirii onomastice,
care-i faciliteaz dedublarea, se resimte nc
din anii de liceu cnd, ni se confeseaz au-
toarea n Autobiografie, gsea o deosebit
plcere n a redacta scrisori si compuneri pen-
tru colegele sale de pension, asumndu-si
rolul unui Cyrano de Bergerac feminin, care
si poate permite astfel s scrie liber, folosind
mai multe stiluri, sub egida protectoare a
mstii. Exercitiul ludic adolescentin va fi be-
nefic, deoarece ntreg ciclul Lui Don Juan
n eternitate si o mare parte a creatiilor apar-
tintoare primului volum, mbrac forma epis-
tolar. Nuvela de debut, Marea, se metamor-
fozeaz ntr-un itinerariu, ba chiar o pledoarie
a sortilegiilor universul thanatic, un refuz al
vietii si al dragostei concrete, printr-o ntoar-
cere arhetipal n matricea acvatic. Reperele
temporale sunt aproape abolite, iar scriitoa-
rea uzeaz, n incipit, de tertipul aproape de-
monetizat al textului gsit. ntocmai ca Ma-
teiu I. Caragiale, Hortensia Papadat-Benges-
cu se dovedeste o apologet a tainei, miste-
rele epice nefiind elucidate volitiv, desi per-
sonajul-narator are aceast posibilitate, pen-
tru a potenta suspensul si ambiguitatea, pre-
lungind imaginatia n afara sferei livresti.
Teancul de scrisori, gsite strategic ntr-un
manuscris, vor fi lecturate n regim nocturn,
indiscretia decriptrii unui suflet strin fiind
astfel diminuat. Avem doar perspectiva ex-
peditoarei care, aflat la mare, trimite prietenei
sale, cu care se angajeaz uneori fictiv si em-
patic n dispute comportamentale, un vraf
de epistole. Tonalitatea liric, puternic des-
criptiv, se metamorfozeaz ntr-o privire obi-
ectivat, cerebral, atunci cnd se ntoarce,
reflexiv, asupra sinelui. Spre deosebire de
destinatara scrisorilor, cea care le expediaz
are sentimentul solitudinii doar n mijlocul
multimii, deoarece astfel unicitatea acestui
suflet turmentat de senzualisme de factur
mistic, poate fi mai pregnant augmentat.
Nuvela Marea reprezint doar preludiul
sau pre-textul epistolelor ctre Don Juan,
protagonista vdind o disponibilitate erotic
superlativ, dar aceasta doar n plan cognitiv.
n pofida faptului c Ioan Holban consider
c naratiunea poate fi rezumat la povestea
de iubire a Liliei cu valul, toate demersurile
eroinei converg nspre universul thanatic,
ntr-un ritual al reintegrrii n ritmurile ori-
ginare. Senzualitatea este debordant, natura
nssi intrnd n aceast hor erotizant, prin
trimiteri frecvente la animism, metempsihoz,
arheu. Marea, valul, marinarul, sinucigasii,
amintirile sunt ncrcate cu valente senzuale,
purulente aproape, de acest suflet atins de
morbul reveriei narcisiace, bovarice. Dina-
mica valsului si partenerul o conduc nspre
comparatii livresti, tot asa cum si sugestia
suicidal i-a parvenit prin intermediul unor
versuri de Nietzsche: Uite, vezi, dntuitorul
meu era un Zburtor, de aceea nu-l simteam
alturi de mine, era impalpabil.
Totul capt tentacule erotice, iar textul
se metamorfozeaz ascendent ntr-o caraca-
tit senzual, n care pn si prghia de pe
catarg, pare c mpresoar fata, ntr-o mbr-
tisare simbolic. Exegeta Carmen Ligia Rdu-
H
o
r
t
e
n
s
i
a

P
a
p
a
d
a
t
-
B
e
n
g
e
s
c
u
20
lescu este de prere c valul, ca substitut
al masculinittii, sugereaz existenta unui
complex al lui Narcis, ce se va contura ul-
terior, pornind de la puternica revenire a
dedublrii si avnd si elementele esentiale,
suprafat reflectat (oglinda, apa, ochii)
si dublul, imaginea vzut de suprafata care
reflect. [] Se poate observa c, pe lng
atractia erotic exist si o reactie de res-
pingere la fel de puternic: dou entitti
(Femeia si apa), care sunt de fapt dou fete
ale uneia singure, stau fat n fat dup
modelul mitic al lui Narcis, pedepsit s se
ndrgosteasc de propriul trup
5
. Eroina
refuz constant o mplinire erotic n plan
terestru, tergiversnd concretizarea carnal,
ntr-o cutare romantic a idealului. Se ofer,
n schimb, donjuanesc si nimfoman-oniric,
stihiilor naturii, ntr-o matriarhal tentativ
de luare n posesie a ntregului univers. Con-
form Dictionarului de simboluri si arhe-
tipuri culturale al lui Ivan Evseev, marea
este semnul distinctiv al nceputului si sfr-
sitului, al vietii si mortii, iar n limba babilo-
nian aceasta nseamn izvor si va-
gin
6
. Asistm la o ambiguizare a sexelor,
stilizat si aproape mistic, marea, valul si
Femeia simbiotizndu-se ntr-o nunt
acvatic, arhetipal.
Asa cum s-a mentionat anterior, desi nu
apartine propriu-zis motivului Don Juan, refu-
larea dorintelor carnale si tentatiile distribu-
tivittii, feminine de aceast dat, constituie
un preludiu al naratiunii urmtoare, care, na-
intea piesei lui Radu Stanca, Dona Juana,
va demara procesul de rivalizare al persona-
jului arhetipal, printr-o dinamitare a ntrup-
rilor lui traditionale.
Ctre brbatul-obiect: Lui Don Juan, n
eternitate, i scrie Bianca Porporata (1916)
Obisnuindu-ne cu proza de introspectie
a resorturilor sufletului feminin, dar nev-
dindu-se totusi o feminist exacerbat, Hor-
tensia Papadat-Bengescu socheaz din nou,
de aceast dat prin creatia Lui Don Juan n
eternitate, i scrie Bianca Porporata, acest
micro-roman/macro-poem, n care modernis-
mul, melanjul epicului cu lirismul sunt conver-
gente, crend o proz de o fascinant virtuo-
zitate. Plasat n imediata vecintate a Vir-
giniei Woolf, Hortensia Papadat Bengescu
a fost considerat scriitoarea care se aude
privind, se simte crescnd, crede c minile
au vz si c pe ape se poate umbla, pare n-
zestrat cu ceea ce Bachelard numeste ul-
tra-auz si ultra-vz
7
. ntr-adevr, aceste do-
tri suprasenzoriale o dirijeaz nspre o ana-
liz pertinent a celor aflate pe aceeasi bari-
cad cu ea, permutnd datele celebrei formule
descartes-iene Cogito ergo sum, ntr-o re-
plic autohton: simt, deci exist. Autoarea
are abilitatea de a transfigura banalul cotidian
si rolul domestic al femeii, prin crearea unui
univers fictiv, compensativ, care s-i permit
evaziunea din claustranta enclav a norma-
littii. n naratiunea Femei ntre ele, scri-
itoarea si mrturiseste predilectia pentru
analiza sufletului feminin care, desi imobil n
raport cu dinamismul masculinittii, (con-
form distinctiei operate de Garabet Ibrileanu
n studiul Creatie si analiz), este cu mult
mai incitant din punctul de vedere al intros-
pectiei, din pricina profunzimii si a incons-
tantei labirintice: Studiul femeii mi-a prut
ntotdeauna mai interesant dect al br-
batului, fiindc la brbati faci nconjurul
faptelor si faptele sunt rareori prea intere-
sante, pe cnd femeia are o rezerv bogat
de material sufletesc, n cutarea cruia
poti pleca ntr-o aventuroas cercetare pli-
n de surprize
8
.
Onomastica protagonistei nu este aleas
n mod aleatoriu, Bianca Porporata avnd un
apelativ predestinat suferintei. Simbioza di-
hotomic dintre prenume (Bianca, simbol al
purittii, al candorii virginale, imaculate) si
nume (Porporata, care pune n evident exis-
tenta unui element perturbator, inflamator, o
dorint erotic nerefulat, cu potentiale in-
flexiuni thanatice), are o functie premonitic,
tinnd cont de faptul c ntregul poem epic
se converteste ntr-un jurnal al autoseduc-
tiei, flagerrii psihice si onirismului puberal.
Eroina, bovaric si narcisiac, si apeleaz
cu fervoare Zburtorul, plonjnd n fictionri
melodramatice. Potrivit Dictionarului de
simboluri si arhetipuri culturale al lui Ivan
Evseev, rosu este culoarea focului si a sn-
gelui, a dragostei si a vietii, a sperantei si
a sacrificiului. [] Rosul se asociaz nu
numai cu principiul vietii, cu forta impul-
siv, cu erosul triumftor. Exist n simbolis-
tic si un rosu htonian si nocturn, infernal
si devorant, un rosu al focului din adncu-
rile pmntului si al sngelui impur
9
. Deta-
lierile cromatice sunt mai pregnant potentate
de ctre Jean Chevalier si Alain Gheerbrant,
care decripteaz resorturile dualiste ale cu-
lorii: Rosul deschis, exploziv, centrifug, este
diurn, masculin, tonic, ndemnnd la acti-
une si aruncndu-si strlucirea peste tot,
aidoma unui soare, cu o putere urias si de
nenvins (KANS). Rosul nchis este, dimpo-
triv, nocturn, feminin si, la limit, centri-
pet; el reprezint nu expresia, ci misterul
vietii. [] cci aceasta este ambivalenta
culorii: ascuns, el este conditia vietii; vr-
sat, el nseamn moarte
10
.
Ambiguitatea faptic extrem, fluctuatiile
frecvente din sfera realului n aceea a visului,
dau scriiturii romantice o tent fantastic.
Hortensia Papadat-Bengescu creeaz astfel
un nou abecedar, un dictionar de a crui de-
codare nu esti niciodat pe deplin persuadat.
Scriitoarea pare a avea un persistent spirit
ludic. Descrierile ei frustreaz voluntar lec-
torul, cci se opresc cu parcimonie tocmai la
granita imoralului, usor lubric pe alocuri, pe
care ns nu l surmonteaz. Se rezum, ca
un Harpagon epic, s sugereze numai, retr-
gndu-si ulterior, la fel de abil si de subtil,
afirmatiile. Ambiguitatea este grefat n scris
prin puncte de suspensie, care prelungesc,
dar si amputeaz ideile.
Lui Don Juan n eternitate i scrie Bian-
ca Porporata constituie, din punct de vede-
re componistic, o suit de 25 de scrisori, pe
care protagonista le trimite n eter celui mai
nvederat seductor al tuturor timpurilor, lui
Don Juan. Interesant pare optiunea eroinei
pentru jurnalul intim, pentru ca autenticitatea
confesiunii s fie si mai elocvent, recurgnd
la o adresare direct, de tip epistolar. Decla-
rndu-se o neinitiat, camuflndu-se provi-
zoriu sub mantia neofitului ingenuu, Bianca
l ia ca martor si ghid al expansiunilor sale
onirice pe celebrul seductor. Curiozitatea
feminin, devoratoare, opereaz o intruziune
n trecutul misterios si fascinant al eroului,
existenta rivalelor fiind repede perceput si
partial acceptat, (lacoma Manola si suava
Clara), dar nevoia de exhibare a unicittii,
(n care cred toate victimele lui Don Juan si
femeile, n general), se concretizeaz ntr-un
demers discreditant la adresa predecesoa-
relor. n pofida aparentelor, Bianca nu este
att de inocent, vdind aprioric (sau doar
intuitiv), vaste strategii de cucerire. Desi to-
nalitatea initial este una de obedient n fata
maestrului, ulterior, prin acumulri graduale
ale cunoasterii sinelui si a tacticilor de seduc-
tie, va comite gestul spontan al descotorosirii
de magister, odat ce ritualul de initiere s-a
ncheiat. Ipostaza este ntr-adevr modern
si asistm la un fenomen evident de emanci-
pare a femeii, care metamorfozeaz brbatul
ntr-un obiect al pasiunii, ba chiar o jucrie
manipulat, care devine neinteresant si se
poate arunca n pubela fictiunii, dup ce
mecanismele de articulare i-au fost decriptate.
Bianca tenteaz o atragere a seductorului,
cu stratageme ce dovedesc o oarecare apro-
fundare a subiectului. Numrul mare de pre-
decesoare n-o alerteaz, devine chiar con-
descendent n privinta lor si vehiculeaz,
ntocmai ca mentorul su, aceleasi tactici de
persuasiune prin logos. Prin raportare la tra-
mele romanesti ulterioare, protagonista se
pregteste s devin o fecioar desple-
tit, ce are nevoie de un initiator ntru senzu-
alitate, preparndu-si constient, n pofida ae-
21
Anul II, nr. 8(12)/2011
rului novice si virginal, tranzitia nspre sta-

tutul de femeie.
Fiecare fragment de capitol are ca motto
o sintagm concentrant, care avertizeaz,
uneori deconcertant, asupra continutului
faptic: de exemplu, subcapitolul doi este inti-
tulat Mna mea n ntuneric, III - Marea,
Juan, IV - Ploaia, Juan etc. Poemul se meta-
morfozeaz ntr-o incursiune, o expeditie n
propriu-i univers, pe care Bianca n-o poate
realiza singur, cci aceast explorare a ego-
ului necesit existenta unui raisonneur, a
unui personaj-martor, adjuvant si totodat
ferment erotic, care s poat depune mrturie
si s confere astfel descoperirii verosimili-
tate. (Maniera de realizare artistic, de voiaj
n catacombele interiorittii, este oarecum
similar celei operate de Max Blecher n n-
tmplri n irealitatea imediat).
Indicii cronologici si cei toponimici sunt
ambiguizati, aproape aboliti, conferind gene-
ralitate povestii. Coordonatele temporale
sunt enigmatice (azi, ziua lui Iove, a 3-a
din Sagittar) si dublate, la fel de indecrip-
tabil, de sugestii diacronice (pe vremea
cnd regele Cataloniei era pe moarte).
Juan, ce pcat c ai murit!, exclam retoric
Bianca n incipitul epistolar. Dar totusi expan-
siunile sale erotice si onirice nu sunt ntre-
rupte, mbrcnd o turnur macabr. Dorind
ingenuu s-i nveseleasc traiul n eterni-
tate, comprehensiv-obedienta Bianca se
arat fericit de necunoasterea chipului luci-
fericului seductor. Motivatia este simpl:
absconsul poate fi astfel augmentat mental
si dibuit imagistic n mai multe locuri si nu-
ante, ubicuu, precum un cristal cu o mie de
fete. Aceasta este explicatia textului de su-
prafat, pentru c n final, printr-o alt con-
vertire, Bianca Porporata si va alege ca mi-
re al pcatului un omonim al seductorului
si, n fiecare brbat iubit va putea avea sen-
zatia c l va regsi pe El, pururi cuceritorul.
Explicatia este aproape parodic, inversnd,
nu mecanismul distributivittii erotice, ci
doar sexul exploratorului. Don Juanul de fac-
tur romantic este prezentat, n multe cazuri,
ca un nsetat de absolut, ntr-o goan sisific
pe mapamond, n cutarea femeii ideale. Ace-
lasi lucru l va realiza si protagonista, egali-
tarist si concupiscent, descoperind n fiecare
reprezentant al masculinittii, o particul es-
tetic a prototipului.
Procesul de autoseductie si narcisismul
Bianci omit componenta intelectual, (abia
schitat), trecnd la cuantificri de ordin fizic.
Capitolul doi se transform ntr-un veritabil
poem al albelor ei brate, despre a cror per-
fectiune, att sora Licia, ct si vecina Flavia
cea btrn, pot oricnd depune mrturie.
Ea continu s-si proclame solitudinea, cla-
ustrarea, nevoia unei constiinte avizate care
s-i tempereze (sau amplifice autoelogiul):
Nu am pe nimeni, Juan, s-mi spun c
sunt ale mele si cele mai frumoase, c sunt
unice si vii, cu msura lor, una - numai a
mea, cu modelarea lor - una, numai a mea.
Pieritoare minuni, pe care nici un amant
nu le va msura n podul palmelor sau n
marmor etern, ci numai vnta mbr-
tisare a putregaiului, singur, va sruta
curba lor unic. Eroina evolueaz etapizat
nspre statutul de dublu al personajului arhe-
tipal, nsusindu-si gradual componentele lui
definitorii, narcisismul si egotismul consti-
tuind atribute ineluctabile ale profilului don-
juanesc. Claustrarea si hibernarea senzorial
n care trieste Bianca Porporata, lipsa ei de
ocupatie propriu-zis, dau protagonistei o
valoare generalizatoare, de universalitate,
eroina putnd s-si gseasc locul n orice
veac, atta timp ct emanciparea socio-cul-
tural a femeii nu devine nc actual. nchis
ntr-un castel-mnstire, topos al recluziunii
ncorsetante, Bianci nu-i mai rmn dect
expansiunile onirice, puterea de autoiluzio-
nare, de autoprestidigitatie mental, bova-
ric, un drog indispensabil sufletelor roman-
tioase. Castelul, n majoritatea culturilor, n-
truchipeaz un topos securizant, a crui inac-
cesibilitate potenteaz misterul. Feminismul
Hortensiei Papadat-Bengescu este mai mult
de factur teoretic. Practic, Bianca nu do-
reste ntrupri egalitariste n plan social, ci
recunoasterea femeii ca specie, ca entitate
spiritual, capabil si de alte sentimente cu
exceptia celor matern-casnice, dreptul de a-
si etala spasmele unui suflet turmentat de
senzualisme, ca o fiint profund tragic si
oprimat, ce lupt donquijotesc mpotriva
obstructionlor si restrictiilor impuse de tra-
ditionalism. ntr-o Spanie aleatorie, dar n care
se vorbeste limba italian (autoarea mrind
ambiguitatea geografic si, prin expansiune,
chiar disputa anteittii de ordin italo-iberic a
prototipului), se fac reflectii la marginea mrii
negre(posibil identitate toponimic, dar
mai degrab un joc al autohtonizrii auten-
ticiste), ntr-o er dotat cu toate prerogati-
vele cuceririlor tehnicii (telefonul era deja in-
ventat). Succesiunea frazelor, cu ncrctur
puternic poetic, pare a a-temporaliza tonali-
tatea povestirii, ca un preludiu itinerant n-
spre eternitate. Epica eufonic a Hortensiei
Papadat-Bengescu poate fi asemuit muzicii
lui Mozart sau Schumann, prin alternarea
impasibilittii initiale cu un tempo dinamic,
senzual, nvluitor. Exclamatiile, interogatiile
retorice, punctele de suspensie abund. In-
vocatia imnic a mrii, asemuit cu cea mai
frumoas femeie din lume si cea mai mn-
dr, se suprapune celei fcute ploii. ntoc-
mai ca n naratiunea precedent, natura este
pregnant erotizat, cuplurile masculin-femi-
nine, vibrnd simultan cu cel i-realizat al pro-
tagonistilor. Eroina pare s realizeze o od
ce vizeaz meteorologia si atmosfericele ei
manifestri. Furtunatica si ultrasenzoriala
Bianca, aceast mimoz semipudic, ce se
desctuseaz n toate directiile, ncearc, prin
orice stratageme, s atrag cu obstinatie aten-
tia asupra sinelui, prin accese cvasiisterice
uneori, care reclam insistent dreptul de a fi
si a deveni femeie. Imaginatia protagonistei
este debordant, mai ales atunci cnd ope-
reaz o echivalare de tip yin-yang, masculin-
feminin, Don Juan-Dona Juana.
Note
1.George Clinescu, Scrisori si documente, editie
ngrijit, note si indici de Nicolae Scurtu, prefat
de Al. Piru, Ed. Minerva, Bucuresti, 1979, p. 47.
2.Hortensia Papadat-Bengescu, Autobiografie, n
volumul Femeia n fata oglinzei. Antologie,
postfat si bibliografie de Ion Bogdan Lefter,
Editura Minerva, Bucuresti, 1988, p. 7-9.
3.ibidem, p. 20.
4.idem, Scrisori ctre Garabet Ibrileanu, editie
ngrijit de M. Bordeianu, Gr. Botez, I. Lzrescu,
Dan Mnuc si Al. Teodorescu, cu o prefat de
Al. Dima si N.I. Popa, Editura pentru Literatur,
Bucuresti, 1966, p. 83.
5.Carmen Ligia Rdulescu, capitolul Eva neizb-
vit, n Hortensia Papadat-Bengescu. Marea
european a anilor 30, Editura Recif, Bucuresti,
1996, colectia Scriitori romni, p. 43.
6.Ivan Evseev, Dictionar de simboluri si arhe-
tipuri culturale, Editura Amarcord, Timisoara,
1994, p. 100.
7.Doina Curticpeanu, n prefata la Hortensia
Papadat-Bengescu, Sanguine, Literatura ca ex-
pansiune a vietii, Editura Dacia, Cluj, 1973,
colectia Restituiri, p.11-12.
8.Hortensia Papadat-Bengescu, Nuvele. Po-
vestiri. Femei ntre ele. Editie ngrijit de Eugenia
Tudor, repere istorico-literare de Viola Vancea,
antologie alctuit n redactie de Mihai Dascl,
Editura Minerva, Bucuresti, 1980, colectia
Patrimoniu, p. 80.
9.Ivan Evseev, op. cit., p. 158 si urm.
10.Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar
de simboluri, Mituri, vise, obiceiuri, forme, figuri,
culori, numere, Volumul 3, P-Z, Editura Artemis,
Bucuresti, p. 171 si urm.
continuare n nr. urmtor
Casa memorial Hortensia Papadat-
Bengescu din Ivesti, Galati
22
From: Theodor Rapan <theorapan@yahoo.com>
Revista Dvs. o citesc cu sufletul la gura si am disemint-o catre toti
prietenii mei, deloc putini! ZBOR INALT!
Bunastare sufleteasca,
Theodor RAPAN
From: George Filip <poetgfilip@yahoo.ca>
Si nu v-am spus dar sunt dragut si v-o repet: FAINA REVISTA
DOMNILOR!
Voi continua colaborarea si voi ncerca sa fiu la naltimea
CONSTELATIILOR prin care ne poarta dragutele noastre de aripi
diamantine...
poet george FILIP - Montreal
From: C.A.<cezarina.adamescu.contact@gmail.com>
Va multumesc din suflet pentru revista Constelatii diamantine
care, cu fiecare numar constituie o surpriza ncntatoare pentru
mine. Am rasfoit-o, urmnd a o aprofunda. Tin sa va spun ca se
ridica la cea mai nalta cota de profesionalism, prin continut, prin
personalitatile semnatare si prin aspectul grafic. Este una dintre
cele mai bune reviste pe care am citit-o vreodata.
Va felicit din toata inima si va rog sa transmiteti felicitarile mele,
ntregului colegiu redactional precum si colaboratorilor.
Va doresc, pe aceasta cale, zbor nalt spre acele CONSTELATII
DIAMANTINE pe care fiecare si le nchipuie n felul sau.
Cu pretuire, Cezara Adamescu
From: Toader Ungureanu <toader.ungureanu@gmail.com>
Am primit mult asteptatul numar al revistei Dvs.
Nu pot dect sa ma nclin n fata Domniei tale, d-na Doina, pentru
modul cum ncercati si reusiti sa dati viata acestei reviste cu
subiecte att de atragatoare si att de diversificate.
Sunteti un leac pentru suflet. Multumesc nca o data...
Cu deosebit respect.
t.ungureanu, Gherla.
From: P.Hrisostom <hrisostom@gmail.com>
Buna ziua,
Indraznesc sa va anexez un posibil material pentru revista
dumneavoastra pe care o citesc cu mult drag !
Cu pretuire,
P. Hrisostom Filipescu, Ierodiacon, Man. Secu
From: marian patrascu <patrascu53@gmail.com>
Va multumesc pentru nr. 10 din CD, felicitari pentru felul
impecabil n care arata, dar si pentru calitatea materialelor
publicate. Toate cele bune!
Cu deosebita stima,
al dv. Marian Patrascu, Rmnicu Vlcea
From: George ROCA <roca@rexlibris.net>
Frumoasa revista. O sa va trimit si eu materialele pe care le
redactez.
Sincere salutari, George Roca
From: mehedinti@agerpres.ro <mehedinti@agerpres.ro>
Dragii mei,
Printr-un concurs de imprejurari mi-a parvenit nr. 6/2011 al revistei
Domniilor Voastre. M-am bucurat mult. Mai ales ca am avut
privilegiul sa ma mai intalnesc acolo cu cativa din prietenii mei
dragi. Mi-as dori sa colaboram.
Cu dragoste,
al DV. Florian Copcea
From: C.A.<cezarina.adamescu.contact@gmail.com>
Mare mi-a fost surpriza cnd am vazut ce frumos ati ncadrat n
pagina micile mele poeme si cuvntul pentru Elena Buica. Va sunt
foarte recunoscatoare si ma bucur nespus. Mi-ati facut o surpriza
care m-a lasat muta.
Revista se ridica si de aceasta data la cotele naltului
profesionalism, att prin numele care semneaza, prin continut si
prin aspectul grafic.
Va felicit pentru aceasta din toata inima.
Va doresc haruri speciale pentru a reusi sa alcatuiti o reduta a
culturii romnesti aici si pretutindeni, acum pentru totdeauna.
Va mbratisez cu drag si-i salut pe toti membrii echipei redactionale
si pe toti semnatarii. Ba si pe cititori. Asa, ca sa fie,
Cezara Adamescu
From: P.Hrisostom <hrisostom@gmail.com>
Doamne ajuta!
La multi ani revistei si la cat mai multe numere luminoase !
In cer iertare pentru pauza de tacere insa in ultima luna am preluat
ascultarea de staret al unui schit si am fost prins putin in treburile
administrative.
Dumnezeu sa va binecuvinteze !
Doriri de bine !
Cu pretuire,
Pr. Hrisostom Filipescu
Egumenul Schitului "Sf. Maria Magdalena" Tibucani
jud. Neamt
From: Sitar-Taut Daniela-Monica <danielasitar@yahoo.fr>
Draga Domnule N.N. Negulescu,
Acum ca m-ati investit, e musai sa ma apuc de materiale europene
dupa ce ma intorc.
Plecaciuni,
subordonata daniela
From: Cozma Maria <cozmamaria@gmail.com>
Dragul meu Nik,
Am aflat cu mare bucurie de premiul pe care l-ai obtinut
pentru revista pe care o coordonezi cu atta pricepere si daruire.
Te felicit din toata inima pe tine si intreg colectivul de redactie,
care trudeste pentru stralucirea diamantina a Cuvntului
romnesc!
De la Paris, te mbratisez cu drag!
Maria COZMA,
crivain et doctorante en Droit a` la Sorbonne
23
Anul II, nr. 8(12)/2011
Diata cea mic, dup fratele mester
Franois Villon
las mostenire cioclilor care
m vor purta spre mormnt - o
bere - de mult de mine
but: i-am uitat ambalajul - i-am urinat
din belsug - curajul - putin nainte de
a-mi da sufletul lui Aghiut - sub
mas - la piciorul cel schiop - al
scaunului din stnga tronului si din
dreapta labirintului
...groparului - nu-i mai las nimic: deja
cnd ne-am ncierat n crsma lui Hristu
Desteptu - i-am scuipat direct n gur -
guma mea bisericeasc - mestecat vreun
ceas - crncen si cu ndejde - si - fraierul -
a si nghitit-o - ca pestele momeala: s-i fie
de bine - si de-o stioas lipeal... intern
teribil de tern!
...celor care m plng mustcind ipocrit si
m scrbos - brfesc de prie varul de pe
pereti - le indic locul unde am tras
ultimul vnt: s stea - extatic - si
s-l - ...nu... - nu s-l deguste - odorizant:
nu ci - pe rnd - s se frece la
ceaf cu parfumurile vintrelor mele
sfinte - prin scyllocharibdele din
sfinctere - si s se astepte la miluirile mele
postume: viitoare furtuni flatulative - cu
tunete si trsnete - furtuni de care - de
pe lumea cealalt - voi avea grij ca ei s
nu duc lips
...muierilor pe care le-am iubit si mi-au
artat - chiritor - trtita - eu nu le rspund
cu aceeasi msur: menuete n posete
flutur pe sub nasul vistoarei lor
pofte - dar - fireste menuetele de noapte le
cnt eu - iar posetele de zi - pentru Cntec
- s si le procure de la cei spre
care si-au ntors - trdtoare de luni
floarea-soarelui!
...celor care nu m-au plns - desi mi-au tiat
mrunt-mruntel ceapa - la praznic -
amintindu-si - cu ceafa ntoars - c n-am
fost chiar canibal - le las drept mostenire -
chioriala de-o viat a matelor mele
preasfintite de Sfntul Duh al foamei - a
matelor mele aghezmuite de licoarea
vesnicei - zglobiei tinere fericiri - ntru
fundul Bisericii din Sticle - precum si
timpul pe care i l-am refuzat tatei - atunci
cnd mi-a spus asa: acum - pe loc - s-mi
spui ce vrei s faci n viat: faci ca mine
- sau deloc! - si deloc a fost...Amin!
Adrian BOTEZ
...altceva - dect praful de pe tob (rezervat
familiei mele de bravi tobosari -
din fat n tat) - sincer
N-AM!
...valea! - la
munc! - la
oase!
...pomana de Clopote Sfinte - trase de
limba fricii de moarte - s-a isprvit!
Don Juan nu exist
un om cu adevrat puternic - n-are
principii - ci el le creeaz
don Juan esti tu - femeie n orice ordine te
asezi - si-n oricte ipostaze extatice te
contempli
don Juan nu exist - dect pentru
amazoanele - incendiatoare de vise:
alearg - contopit cu umbra lor - n galopul
oniric al cmpiilor - muntilor sinuciderii...
nimeni nu cheam pe nimeni - spre
revelatie si mprtsire - atunci cnd -
meticulos - desface componentele clipei -
n explozia nuclear a eternittii
Eu, Villon
nu mai am n suflet plns, nici ur
pentru nobilul tu boi, de trtur...
sunt un biet Poet, scuipnd cuvinte:
snge de-aureole mi-a tot curs, din minte!
vagabond - vesnic cutitul ncruntat:
am furat - ucis - dar, mult mai mult: visat!
...santuri si pduri m-au gzduit, curat:
n-am avut, s mor, mcar un pat...
pe deasupra de printese-am flatulat
pe deasupra gloatei flmnzite am zburat -
colier de streang m-a mpopotonat!
n-am putut s-ofer dect rnjet de great:
am schimbat inima florilor din piat
cu un vers - mustind de snge si de viat!
Terori
m pzeste noaptea - cu
briciul deschis - sclipind sumbru
ucigas: lng fiecare clip
nghetat - care trece peste beregata
mea - a plasat un asasin - rnjind livid - de
meserie
triesc printre lame
surde sclipiri - scurte precum trsnetul din
zare: amenintri forfotind - clocotind
sobolani fluorescenti n mansard
mi-e fric s-mi clintesc - fie si-un singur
gnd - de team s nu-i vd - n
clipa urmtoare - capul czut - nsngerat -
la picioare
Menuete n posete
...Ft-Frumos o
ajut pe Ileana
Senzitiva s-si duc bagajele -
mai exact - el i le car -
n timp ce ea se spreiaz cu
Oriflay - iar dup ce el a asudat -
de-i curg siroi - pe piept
spre clcie - pn si
trsturile fetei - ea - proaspt
ca o roz-nrourat - si deschide
poseta: nu s-i dea bacsis - ci s
danseze - ambii - ba chiar amndoi:
menuete n posete...
...motanul ncltat se descalt - ca
s-i ncap mai mult smntn - de la
banca national - iar scufita rosie are
agenda ncrcat de nume grele -
pe care
exemplar - le-a deservit -
cu panerul - la domiciliu...
...si uite asa - basmele sunt
cinate trziu - apoi aruncate - n
cosul de gunoi cu
pedal - n care te debarasezi de
tot ce - gretos - s-a sleit...:
ecologia
agresiv -
a modernittii
24
Citind si recitind cartea poe-
tei Elena Toma, Maimuta de
mtase (Ed. Anamarol, Buc.,
2007), initial, m btuse gndul
s intitulez aceast cronic Plus-
valoarea poeziilor Elenei Toma,
ceea ce ar fi nsemnat, desigur,
s atribui notiunii de plusva-
loare un sens nou, inexistent n
realitate, fortndu-i si falsificn-
du-i adic ntelesul lui real, de
termen din domeniul economiei
politice, folosit de Karl Marx n
celebra-i oper Capitalul, unde
promotorul comunismului intro-
duce aceast notiune pentru a
defini surplusul de profit finan-
ciar al capitalistilor prin exploa-
tarea clasei muncitoare... Eu as
fi ncercat, probabil primul, s-i
extind acestui substantiv aria se-
mantic, prin conferirea unui n-
teles subsidiar nou si anume:
Plusvaloare = o creatie superi-
oar deosebit care are o va-
loare intrinsec, cu multe ca-
litti n plus fat de produsul
standard. Cum ns nu sunt si-
gur c opinia public este preg-
tit s accepte noul nteles al cu-
vntului, am renuntat la el, ps-
trnd totusi ideea c va trebui s
vorbesc despre o carte mai deo-
sebit n care Rodica Elena Lupu,
semnatara prefetei, afirm cu
mult curaj: Ne aflm n fata unei
crti vii, care va dura n istoria
literaturii romne...
Cristian Petru B~LAN
(Chicago, SUA)
Intrigat de o asemenea carac-
terizare fcut pe un ton att de
categoric si de rar folosit n critica
literar, m-am apucat imediat s
citesc atent si chiar de dou ori
la rnd aceast carte, iar unele
poezii chiar si de mai multe ori,
pentru a fi sigur dac nu cumva
prezentatoarea paginilor poeti-
ce se situeaz pe o pozitie prea
subiectiv. Ei bine, trecnd-o prin
toate filtrele ce trebuie totdeauna
aplicate cu mult atentie lecturrii
poeziilor moderne aprute recent
n literatura romn contempo-
ran, am ajuns si eu la concluzia
c, ntr-adevr, versurile poetei
Elena Toma, nu numai c nu pot
fi demolate, ci ele par s aduc
cu certitudine un suflu nou n
modernismul prozodiei rom-
nesti din anii postrevolutionari,
Ir ca autoarea s urmreasc a
crea neaprat un curent nou n
istoria literaturii romne, de
vreme ce influenta poeziei lui
Nichita Stnescu se resimte oa-
recum vizibil n unele din poeziile
sale.
Ca dimensiune, Maimuta de
mtase este o crticic, ntruct
cele 103 poezii nchise ntre co-
pertele ei au fost comprimate ntr-
un format ct palma - ceea ce
este totusi o greseal din partea
editorului, mai ales dac stia c
are de-a face cu o carte mare ca
valoare, care merita s se impun
si prin dimensiunile ei. (Psiho-
logic, se stie c spiritul cititorilor
este destul de influentabil si de
formatul crtilor, atunci cnd, n
calitate de cumprtori, ei le vd
expuse n librrii. Tipriturile de
format mic pot totusi atrage si
ele atentia dac au o grafic im-
pecabil si, din fericire, coperta
acestei crticele are o asemenea
nsusire.) Factorul decisiv care
conteaz rmne, desigur, cali-
tatea textelor, iar la acest capitol
degusttorii de poezie modern
vor constata c toate versurile
Elenei Toma surprind prin gradul
lor de tehnicitate si sinceritate
cuceritoare, care se alimenteaz
din conflictul conceptiei asupra
sensului profund al suferintei
umane. De fapt, ntregul ansam-
blu poetic al celor aproape 200
de pagini este o complex auto-
biografie liric, evocndu-se, n
mai toate versurile, o dragoste
euforic personal, dar lipsit de
fapt de feed-backul dragostei au-
tentice att de mult rvnit si cu
atta durere asteptat ca rs-
puns. Acest deziderat pare a fi
centrul de greutate al poeziilor
revrsate din preaplinul sufle-
tesc al autoarei.
Filonul tririlor intime, care ni
se nftiseaz cu deplin sinceri-
tate, se ntreptrunde vizibil cu
setea de comunicare fizic si spi-
ritual, precum si cu un parte-
neriat, de multe ori prea virtual
intuit, dar de aceleasi dimensiuni
sufletesti cu ale ego-ului emitent,
deschis spre un corolar al fante-
ziilor cromatice si plastice aproa-
pe palpabile. Sentimentele suge-
rate discret - sau descrise direct
- leviteaz liric ntre o durere nar-
cisist si un liric romantic, mai
exact un lirism consecvent ce se
percepe ca o suav muzic de
fond. Ct priveste precizia ex-
primrii, ea penduleaz ntre clar
si obscur, ntre erosul orizontal
si vertical, el dominnd alternativ
sau asamblat si sincronizndu-
se totdeauna cu numeroase ima-
gini pitoresc-sentimentale.
Oricum am citi aceste versuri,
la rnd sau pe srite, descoperim
c poeziile autoarei ncnt mai
nti prin stilul, apoi prin esentele
ideilor sugerate de textul lor
propriu-zis. Fireste, esenta ideii
particip creativ la valoarea sti-
lului, potentndu-l. Textul nsusi
subtilizeaz, voluntar sau nu,
strlucirea stilului, conferindu-i
o libertate de miscare n toate di-
rectiile oferite de inspiratie. Tot-
Revela]iile poetei Elena Toma
deauna accentul cade pe o intu-
itie adolescentin a erosului pier-
dut ce nu mai poate fi recuperat
si reconstituit tridimensional
dect n amintiri relativ greu de
descris...
C avem de a face cu o poezie
plin de iluzii dureroase, de fals
sentiment al inutilittii si al aban-
donrii, de doleante uneori stra-
nii, cu comparatii faunistice din
subordinul mamiferelor simiene,
cu un tragic amestec de umilint,
tandrete si imposibil, fortat s
devin realitate, descoperim chiar
n poezia Maimuta de mtase, ce
a dat titlul crtii: as vrea s fiu o
aparitie frumoas / cu trupul
orei sibilinice / si sni decoltati
/ s pot fugi de spaimele magice
/ prin iarba adormit / peste
cntecul greierilor / peste cu-
vintele nfrunzite-n copaci / as
vrea s fiu femeia cu picioare
de pasre / cntnd noptilor in-
somniace / ntr-o bodeg cu mult
fum / si mese ptrate / goal ca
mine / n asteptarea / altui r-
srit / cu mai muti sori / m uit
n oglind /sunt Lucky maimuta
de mtase / umblu descult pe o
lume de cioburi / ncerc s ies
din scheletul de piatr / din-
colo de carne si oase esti tu /
spargi noaptea n dinti / sunt
pictura de snge czut / pe
trecerea spre realitatea / mut,
oarb, surd, nebun, / femeia
fr nimeni / femeia fr nimic /
cnt imnul tenebrelor / rd de
clutul de mare / de sirena care
necheaz / as vrea s fiu o / apa-
ritie frumoas.
Interesante sunt mulajele e-
rotice din versurile care reproduc
cu o excesiv, tautologic si cu
25
Anul II, nr. 8(12)/2011
spontan metabolism ipostaze se-
mireale, de-a dreptul stranii, lip-
site de beatitudine, dar consoli-
date de splendide comparatii si
hiperbole inedite: intrat n e-
clips / luna prea un pianjen
/ agtat de cerul nclina t/ pe o
margine rmasi fr chip / sub
pelerina ntunericului / nu mai
stiam care dintre noi / este cel
adevrat / pierduti n nftisri
fr identitate / plutim deasupra
pmntului / mpovrati de
blesteme / n noaptea cu fruntea
nghetat / ncerc s te acopr
cu viul din mine / adormit n un-
ghere umbroase / ca o ran cu-
fundat n liniste / ne vom regsi
/ n partea neprevzut / a lumii
pe o margine de viat / fr li-
man asemeni psrii zeu / vom
psi unul spre cellalt / cu tlpi
desperecheate / fr s stim a cui
oglindire suntem(Fr identitate).
Sau: m-am ntrebat / dac n-
ar fi mai usor fr trup / att de
putinele tale brate / nu ar mai
putea cuprinde / vpaia din
mine / orizontul ce se neac n
mare / fr s stie de ce azi / nu
mai stiu cine sunt / un rsrit
cu doi sori / marea ntins ca o
lumin / finalul prezentul un
nou nceput? // m locuieste un
copac bolnav / m-a invadat bol-
borosind incantatii / urzind un
apartament printre crengi / de
ocazie / n care s poat iubi
fr margini / crescute / s poa-
t dormi ca un nou nscut / aler-
gi spre mine crezi c sunt / pete-
cul de sperant nchis ermetic /
n cupele snilor cu talii de pere
/ noaptea se uit la noi prin
ochii / ferestrei / trezeste dorinte
uitate / s te-astept? / ne vom
rostogoli n inexplicabil / azi nu
mai stiu cine sunt / m ntreb / e
mai usor fr trup? (Cum ar fi
mai usor).
Vocatia se exercit pluridi-
mensional. Poemul Sunt nebun,
zmbeste! are aura superlati-
vului prozodic, candidnd la por-
talul marilor antologii de poezie
contemporan si, n mod garan-
tat, nu este o pies singular de
acest gen: Sunt o nebun!... //
nfsurat n curcubeu / stau cu
urechea lipit de nltimi / aud
cum zmisleste noaptea / roiri
de stele / aprinse pe umerii ti. /
/ Nu m tem de plnsul norilor /
apruti n palmele bttorite /
ale cerului sngerat n rsri-
turi. // Sunt o nebun! // Cuce-
rit de sunete si culori / fac dra-
goste traversnd timpul / deco-
rat cu revelatii ce bntuie / su-
fletul dezmembrat de femeie. /
Dac te strig... ai s m-auzi? /
As vrea s-ti druiesc, zilnic, /
noi nceputuri / s te trezesti din
somnul adnc / czut la margi-
nea noptii. // Zmbeste, nu te
teme!... // Sparg baloane scul-
ptate n spun / fumez tigri din
pachetul LM / colorat n albas-
tru si rosu / m locuieste un p-
trat circumscris / ales, pueril, /
de rotundul vietii.
Din punct de vedere axiolo-
gic, plasma stilistic general a
poeziilor de acest gen izvorste
din lupta dintre luciditate si con-
fuzie: m-am ntlnit ntr-o sear
/ cu un sentiment / abia iesit din
starea de levitatie / cu o voce
melodioas / si pupile dilatate
/ inventaria ziua / ce se scufunda
n zare // figuram pe la jumtate
/ zmislit n rdcini fr
copac / am vrut s m ridic / mi
crescuse o arip / doream s fiu
zborul // o umbr a pmntului
/ mi-a pus piedic si am czut /
ntr-un poem lipsit de relief / de
atunci nu mai simt / nu mai vd
sentimente / ochii mi s-au depr-
tat de cap / sensibilitate nente-
leas / de ordinea uman / alu-
necat n tcerea simturilor /
devorate de existent // am o zi
proast / memoria si-a amintit /
aceast ntlnire / ce m sfi-
deaz si azi / cu bratele ncruci-
sate (ntlnire cu efect nociv).
Totdeauna ne vedem sur-
prinsi de diversitatea structurilor
stilistice, de agilitatea spontan
cu care poeta manevreaz sim-
bolurile, folosind cu preponde-
rent un stil impetuos, deloc for-
tat, desi excesiv de scepticizant
uneori, dar cu triri asidue, mi-
znd, de obicei, pe un joc versatil
al imaginilor predispuse nuan-
telor patetice, ntr-un fel chiar
tulburtor, demonstrndu-ne c
vocatia autoarei se poate exer-
cita pluridimensional. Predomi-
nant este intuitia adolescentin
a erosului pierdut cu care si-a
mbrtisat destinul impus de
soart, nftisat cu mult putere
de cuprindere si cu o nalt acu-
itate a observatiei n raport cu
realitatea deloc favorabil.
ncercm s selectm mai jos
cteva din asemenea exemple
(alese mai mult la ntmplare, cci
prezenta lor are o mare densitate
pe fiecare pagin), toate conti-
nnd un joc versatil, un relief ver-
bal tulburtor, o sensibilitate dis-
cret care contribuie sensibil la
adncimea si particularitatea psi-
hologic a unor simboluri deose-
bit de originale. Figurile de stil,
Ir locuri comune sterile, respir
aerul organizat al lirismului in-
teligent si absolut. Ele surprind
prin frumusetea si prospetimea
lor, incluse deseori n parantezele
unui scepticism si ale unor u-
soare autoironii inofensive, fri-
znd rigorile poeziilor moderne:
m urmreste noaptea / n con-
duri de aur / cerul nepstor /
bate din aripi speriate / prin p-
rul meu / luna si trece o mn /
la polul nord al inimii tale / a-
proape nghetat / cuvinte rt-
cite n versuri / s-au prefcut n
nori / ce harababur! (...) ntu-
nericul trage de timp / pn la
marginea rbdrii (...) ...trupul
meu a uitat s iubeasc // las-
m s ies din el / s pot alerga
n aerul tu liber / cu trup nou
si usor de purtat / spre marginea
lumii (...) te srut cu toate po-
emele mele / am venit lng tine
/ cu tot ce m doare / mi rsun
ziua n priviri / gndul cltorit
de psrile oarbe / adoarme n
palma ta / s fim iar mpreun /
s ne mbtm / cu desertciu-
nile lumii / si albstrimi de cer /
ngenuncheati n fata cuvn-
tului / amant alb-astr-ntr-o
climar // prin luna agtat
la marginea noptii / (ea) zmis-
leste n lumin nasterea zilei...
Etc., etc.
Ne oprim aici cu citatele de
aceast valoare, deoarece, conti-
nundu-le, ar nsemna s tran-
scriem toat cartea... Orice poezie
am alege, ea ne convingem c
este vorba de o poet matur nc
de la prima carte, desi ar fi gresit
s ne imaginm c avem de a face
cu o autoare de debut. Elena
Toma a fost si a rmas un nume
foarte cunoscut de iubitorii de
art, fiind nu numai un autor pro-
lific, dar si o prozatoare de mare
talent (vezi impresionantul ei ro-
man autobiografic Fiinte dificil
de fixat, Ed. Anamarol, Buc.,
2007), o pasionat realizatoarea
Clubului si Blogului XXL, pre-
cum si a emisiunii Radio R Ro-
mnia, bine cunoscute de sute
de mii de romni, o cntreat
apreciat, reporter de radio-TV,
profesoar de art si o nzestrat
pictorit, apreciat de criticii ro-
mni de art plastic modern.
Remarcm, bunoar, c, la sfr-
situl crtii Maimuta de mtase,
sub titlul Poetul este un pictor,
pictorul este un poet, exist sase
reproduceri n culori din apreci-
atele tablouri n ulei pictate de
Elena Toma.
Chiar dac acest nume s-a
impus n lumea multor iubitori de
frumos, credem c personalitatea
complex a artistei ar merita s
fie si mai mult cunoscut n tara
pe care Elena Toma o iubeste cu
aceeasi pasiune precum si iu-
beste arta creia i-a dedicat n-
treaga-i viat.
F
l
o
r
i
n

M
c
e
s
a
n
u

-
S
l
c
i
i
l
e
26
Iulian CHIVU
Prozatorul teleormnean
Gheorghe Filip
1
, membru al Uni-
unii Scriitorilor din Romnia, a
tiprit recent un roman, o not
aparte n proza sa, Nepotul lui
MEFISTO, o explorare sensibil
a insului debusolat ntr-o lume
imprevizibil, care se aseaz greu
si abdic fr prejudecti de la
principiile morale cele mai ele-
mentare sfidnd nssi nevoia de
etic. Atras n timp de formule
inclusiv postmoderniste, Gheor-
ghe Filip pstreaz totusi con-
vingeri serioase privind romanul
clasic, asa cum o demonstreaz
si de aceast dat, cnd si con-
duce cititorul n chip obisnuit de
la o stare de fapt spre alta fr
artificii constructiviste cu care
subiectul ar fi fost la fel de per-
misiv. Titlul ne trimite vizibil, prin
rezonante faustiene, la o ipote-
tic legtur cu celebra oper
goethian; o capcan de altfel,
deoarece apropierile nu ar fi de-
ct fortate, singura fiind un per-
sonaj misterios, obsesiv-episo-
dic, un gen zarathustrian, un su-
praom din filosofia lui Nietzsche.
Gheorghe Filip construieste cu
o dezinvoltur bine rodat pe
strvechea si universala tem a
navutirii rapide povestea actual
a unui personaj cu o slab iden-
titate, dar semnificativ si aproape
exponential ancorat n lumea im-
previzibil cu care nu reuseste
s intre n rezonant din varii
motive. Oncle Georges este un
intelectual prin profunzimea
introspectiilor, adesea tardive,
care se aventureaz n lumea
liberalizat a afacerilor fr a avea
ns stof nici ct s-si fereasc
bruma de capital acumulat ca un
modest comerciant, proprietar al
unei firme, Jeanicom, n fond un
modest bar dintr-un trg de
provincie, lipsit de orice perspec-
tive. Cu o existent strict delimi-
tat de supravietuirea modest
si de aspiratia naiv de a deveni
un magnat prosper, cu un yaht
de lux si cu vil pe coastele medi-
teraneene ale Spaniei, oncle
Georges frecventeaz barurile si
cade succesiv victima unor tepu-
itori, ceea ce o duce la disperare
pe sotia sa, Rita, o salariat mo-
dest, dar mai ancorat n rea-
litate dect el. Femeia ncearc
s-l supun pe brbat unui con-
trol psihiatric, dar planul covri-
garului antonpannesc nu este
o boal n sine, ci un sindrom ge-
neralizat n rndul buticarilor
mrunti, mereu amenintati de
impetuozitatea prosper, dar
misterioas, a rechinilor capita-
lului romnesc postrevolutionar.
Prima teap o ia oncle Georges
de la un oarecare Ninel, din ge-
neratia asta tnr care a des-
chis ochii pe economia de piat,
socoteste Georges, altfel om ma-
tur, la cincizeci de ani. Sub pro-
misiunea asocierii ntr-o afacere
cu profit scontat din calcule ri-
guroase, pierde o sut de mili-
oane, fiindc insul dispare fr
urm si nu mai d niciun semn.
ntmplarea nu reuseste s-l fac
pe oncle Georges mai prevztor
si, dup ce cu greu si-a linistit
sotia dup acest esec, va cdea
cu aceeasi lips de prevedere
ntr-o nou capcan. Vzndu-l
ct de credul este, un oarecare
Fane vrea s-i ntind o mn de
ajutor oferindu-i perspectiva de
a fi angajat bodyguard al lui
Mesieu France, la Consiliul Eu-
ropei de la Strasbourg. Oncle
Georges, n ciuda vrstei sale,
face serioase antrenamente cu
Fane, pn aproape s-si rup
oasele, dar rezist cu brbtie
pregtirii dure si n scurt vreme,
mpreun cu binefctorul lui,
pleac la Strasbourg fr s stie
din limba lui Verlaine dect
bonjur mesieu, che fet vu? Bucu-
ros nevoie mare de a fi clcat sc-
rile Consiliului Europei, cu gn-
dul la imaginea Romniei fat de
care se simte responsabil, oncle
Georges l asteapt pe Fane care
urc s-l contacteze pe Mesieu
France, ns acesta, dup un timp
rezonabil, coboar cu vestea c
patronul era plecat ntr-un turneu
n trile arabe pe chestiunea pre-
tului petrolului si va sta acolo
vreo dou sptmni. Asa c
oncle Georges trebuie s se n-
toarc acas, spre a nu cheltui
banii irational la hotel si deco-
leaz cu primul avion spre Bu-
curesti, via Frankfurt, urmnd s
revin dup ntoarcerea lui
Mesieu France, cnd Fane i va
face chemare. Asadar o nou tea-
p, care abia acum ncepe s-l
pun pe erou pe gnduri, inclusiv
sub lamentatiile sotiei sale, Rita,
dar iese din ncurctur cu aju-
torul Amaliei, o tnr prieten a
acesteia. Ea o linisteste pe Rita
asigurnd-o c n Occident oa-
menii sunt seriosi si nu e nevoie
de contracte scrise ca la noi,
acolo cuvntul conteaz. Cu
toate acestea, sotia dovedeste
un simt natural al realittii si are
premonitia unui nou esec al so-
tului su, numai c se las apa-
rent convins de motivatia lui
infantil: puteam s fiu rpit de
vreun irakian sau de vreo funda-
mentalist... De retinut c, n
momentele de cumpn, oncle
Georges se ntlneste pe neas-
teptate cu nepotul lui Mefisto,
un soi de ciclop al crui ochi se
nvrte nucitor, hipnotizant si si
pune o amprent coplesitoare
asupra personajului central sf-
tuindu-l s se lase n voia desti-
nului, ceea ce reverbereaz nde-
lung n mintea acestuia. n ncer-
carea lui de a se ancora mai te-
meinic n realitate mai face un
pas prin ntlnirea cu liderul unui
partid politic n ascensiune.
Acesta i propune s candideze
la functia de primar, fiind o per-
soan onest, fr interese per-
sonale, un om modest, curat mo-
raliceste, suficiente calitti ct s-
i asigure victoria n alegeri. Si de
data aceasta, nepotul lui Mefisto
intervine n momente de cum-
pn spre a ncuraja decizia lui
oncle Georges. Dar i trebuie bani
mai ales acum: de fiecare dat
cnd am senzatia c, n sfrsit,
am gsit ceva fezabil, ajung la
bani si m mpotmolesc, mi dau
seama c triesc ntr-o lume cu
capacitatea de inventie limi-
Nepotul lui MEFISTO
Poet, prozator si publicist,
licentiat al Faculttii de Filologie a
Universittii Bucuresti, este autor al
mai multor volume de proz scurt
(Nevoia de amintiri, C-masa de
duminic), de parodii (Vremea
parodiilor) si eseistic (Cavalerii
comicei figuri), dar se remarc mai
ales ca romancier (ntre dou lumi,
Castelul cu ferestre gal-bene,
Directorul de imagine, Vine
presedintele, Muzeul viu).
27
Anul II, nr. 8(12)/2011
tat, de vreme ce nu este n stare
s pun altceva n locul banului
(...). Ar trebui scosi de la nafta-
lin socialistii utopici...
Sustinerea partidului este
consistent, dar temerile de un
nou esec devin apstoare: Mi-
ne-poimine o s ajung ca ne-
bunul orasului s tin discursuri
pe strad cu sticla de bere n
mn... Ocuparea fotoliului de
primar devine realitate dup o
campanie electoral furibund, n
care se las purtat din cartier n
cartier ca sfintele moaste ntr-un
cortegiu care nu conteneste cu
sloganurile: Vreti s scpati de
srcie? Votati candidatul
nostru! Vreti s v fac vaca doi
vitei? Votati candidatul nostru!
Vreti s moar capra vecinu-
lui?... n cele din urm se mpac
cu gndul c i se cuvine o astfel
de demnitate: nseamn c am
eu ceva, care m scoate din rn-
dul multimii, care m particu-
larizeaz... Ba chiar devine re-
flexiv si cuget ntocmai ca Ma-
hatma Gandhi c omul ar fi suma
faptelor sale. Si chiar a credin-
telor lui morale, ar putea aduga
primarul dorind s treac la re-
ducerea aparatului functionresc
din primrie. Apoi se opune ftis
prefectului ntr-o licitatie n care
urma s fac un compromis: dum-
neata esti primarul, dar eu con-
duc orasul sta, l avertizase
prefectul. Amenintrile curg si
mai agresiv: s-ar putea s mergi
neatent pe undeva si s te lo-
veasc vreun camion, ori s ni-
meresti n vreo ncierare de
tigani si, din greseal, s te tre-
zesti cu un cutit n burt. Pri-
marul ns consider c trebuie
s-si pstreze verticalitatea si o
face inclusiv cu seful su de
partid, dar, numai dup o lun,
consiliul local l suspend, iar
oncle Georges si d simultan
demisia fiindc realizeaz singur
ceea ce trebuia s stie de la n-
ceput: Georges, indiferent de
partea cui ai trece, tot o marione-
t ai rmne! - si i vine s urle.
Romanul, scris n cel mai au-
tentic stil clasic, cu titluri de ca-
pit ole n genul oper elor
secolului al XIX-lea, se ncheie,
dup un parcurs eliptic, n snul
familiei, nu nainte de a face o
ultim escal ntr-o dragoste
tardiv cu Amalia (cap. IV. De
unde se vede c dragostea nu
este pentru cei naivi). Aceasta
esueaz, iar Georges iese de sub
zodia nepotului lui Mefisto,
trecnd de la principiul acestuia
(Urmeaz-ti sufletul) la prin-
cipiile rationale ale senectutii,
ncheind un roman bine arti-
culat, fluent, cu accente psiha-
nalitice si eliberat de orice ar-
tificii constructiviste.
Bolta rece
Dup douzeci de ani,
iat-m ajuns din nou,
cu un ram din crngul Mrii,
la Iasi, pe deal, n Copou.
Ca-n univers prsit,
am luat calea... robilor,
c-un om, n amurguri calde,
pe-o colin-a Iasilor.
Alergnd n pasi de abur,
cu femeia... fr nume,
m scald n ochiuri de rou,
si vd frumoasa minune...
ce-n prag npdit de vreme,
peste care omul trece,
s bea vinul din pocale,
colo-n Iasi, la Bolta Rece...
unde-n tainice unghere,
Duhul Junimii vegheaz,
si-n ritm de sonete calde,
murgul lui Stefan necheaz...
Mai pic o frunz grea,
ziua vine, timpul trece,
Oooo, Doamne, ce-as mai vrea,
s beau vin, la Bolta Rece!
S m urc pe cerul lumii,
care trece, se petrece,
Luna-si dezgoleasc snii,
cnd beau vin, la Bolta Rece.
Si cnd crucea-ntr-un genunchi
se roag..., la ora zece,
s mai beau un chil de vin,
c-un om drag, la Bolta Rece...
Iar mai cade-o frunz grea,

timpul vine, ziua trece
Doamne, Sfinte, ce-as mai bea,
un vin bun, la Bolta Rece!
Plnge inima-n rrunchi,
vd la ceas cum timpul trece,
du-m, Doamne-,n dulce trg,
c-o doamn..., la Bolta Rece!
Gheorghe Puiu R~DUCAN
Anii de crin...
n setea de cntec a noptii,
cnd ciresii copti ai Tepestiului
m cheam, gndurile-mi fug pe
alei alturi de vntul nebun.
Crucile se roag-n genunchi
spre cuiburile de vis, iar
toamna vieti-mi pletele-si
desface s curg ntru slefuirea
lespezilor de pe mormintele
crude, de unde apoi lcrimeaz
peste coamele statuilor vii.
Cnd dragostea cucuvelelor se
stinge-n clopotnita bisericii de
lemn, cnd ziua nghite sarpele
negru al noptii ca s-si orneze
snii tari si gingasi cu bobite
diamantine de rou dulce, cnd
grdinita florilor mi rsare n
suflet n amurg de toamn
fireasc, cnd glasul cucului
rtcit printre ramuri de lumini
si umbre se stinge usor..., anii
de crin alb... m prsesc
Cer s-mi pltesti...
Printre zgomote de cesti si
pahare, n loc s beau apa
dulce a fructelor amrui, m
reped cu pasi de furtun verde
n paginile crtii de rugciuni
ca s-ti pot mngia sufletul cu
degete blnde de gnd.
Biserica btrn mi st
mrturie, cnd sufletu-mi
alearg printre stabilopozi spre
imaginea-ti vie de migdal cu
gust de lapte matern.
Luna se deschide mreat la
sni, cnd glezna viorii
recunostintei materno-paterne
ti mngie prul ce curge-n
ramurile mrii.
Cer atunci s-mi pltesti
obrznicia de a te cumpra
gratis ntru lumin, liniste si
iubire de viat, ntr-o urm cu
chip de mine, iar cnd colbul
rstignit sub tlpile ce musc
sngeratic din drumurile vietii
plnge, eu s-ti soptesc:
- Trezeste-te, iubito!
Noapte bun!
Florin Mcesanu - Studiu
28
Anul II, nr. 8(12)/2011
George PA{A
Volumul de versuri ncperi
cu ecouri (Bucuresti, Nic Vox,
2007) reuneste, dup mrturisirea
autorului, poezii scrise ntre 1972-
1986, cizelate n anul aparitiei vo-
lumului, si, de asemenea, unele
texte scrise dup 2000. Vorbim
despre un volum de debut edito-
rial, petrecut la vrsta deplinei
maturitti creatoare, cnd poetul a
considerat c e momentul s lase
n urma sa textele care l repre-
zint, chiar dac publicase, nc
din 1971, prin reviste importante.
Volumul de fat are 105 pagini
si include dou cicluri poetice:
primul, ncperi cu ecouri, con-
tine 57 de texte, dintre care o parte
au prozodie clasic; al doilea,
mult mai scurt, Palatele ierbii,
include 10 prozopoeme n versi-
ficatie clasic. Discursul poetic
are valente expresioniste, e prea
putin tributar postmodernismu-
lui, asemnndu-se, mai degrab,
cu acela al lui Cezar Ivnescu
(poet care l-a si remarcat pe Vasile
Mihalache, publicndu-l n re-
vista Luceafrul); iar, atunci
cnd predomin ludicul, se apro-
pie de maniera sorescian. Desi-
gur, nu pot fi excluse si apropie-
rile de suprarealism, mai ales n
poeziile scrise dup 2000. Inte-
resant este c, dac poetul ar pu-
blica textele scrise dup 2000,
aproape nu l-am mai recunoaste,
fiindc evolutia scrisului su
este surprinztoare, existnd mai
mult experimentalism si o mbo-
gtire tematic.
Cert este c mai totdeauna
gsim n poezia lui Vasile Miha-
lache o bun mbinare ntre refle-
xivitate si emotie intelectual.
Cele mai multe versuri au ritm,
chiar dac sunt si versuri albe,
autorul dovedindu-se un maes-
tru al metaforei, neexistnd n ceea
ce scrie expresivitate zero. Teme-
le si motivele predilecte ale crtii
sunt: timpul, viata, moartea, con-
ditia creatorului, iubirea, singur-
tatea, visul, zborul, peisajul ma-
rin, lumina, somnul, apa etc. Re-
cursul la un vocabular poetic nu
extraordinar de bogat, dar nici
limitat, cu exagerri sau epatri
inutile, nu exclude plurivalenta
semantic, deschiderea spre varii
tipuri de lectur. Ceea ce mi se
mai pare n mod special reusit n
volumul acesta este si varietatea
modalittilor discursive, alterna-
rea poemelor ceva mai ample,
grupate, eventual, pe mai multe
secvente, cu poeziile scurte, de
numai 4-6 versuri. ns, indife-
rent de volumul de cuvinte, auto-
rul are capacitatea de esentiali-
zare discursiv, de nchegare a
sensurilor n cteva structuri de
tria si frumusetea diamantului.
Iat, n acest sens, cteva exem-
ple din chiar poezia de nceput a
volumului, Sgetile singurttii,
compus din cinci secvente de
7-10 versuri: Mi-e sil de somn
dac altul viseaz ce nsumi vi-
sez/ Sunt prdat de simturi, de
preatrziul cu limb de foc/ Pre-
zentul m tine cu bratele moi dea-
supra spinilor de aur/ Viitorul m
trste n regnul umbrelor ca pe
o virgul/ Doar intentiile, ventuze
pe o cmpie cu ochi tuculescieni/
M mai descriu n hala rece a
noptii, sub abajurul ploii/ Doar
ele m asteapt, ordonate cali-
grafic, la iesirea din minti (p. 5);
Ochiul deschis asupra faptei r-
mne/ Visnd te risipesti n tot
luntrul/ Nu mai suferi; esti orb/
Preferi reculegerea n ape adnci/
n plin lumin asta esti:/ O tint
n care siroiesc/ Sgetile singur-
ttii (p. 7).
Citind poeziile din volum, ti
este foarte greu s alegi - n con-
ditiile unui spatiu limitat al unei
prezentri de carte - ntre lovirea
de cuvinte, cu zbaterile acesto-
ra, asemenea unor fluturi ilu-
minati de candoare (Uneori m
loveam de cuvinte, p. 12-13); im-
nul de dragoste nchinat femeii
ce se ridic din spumele mrii
(Clip de dragoste, p. 16); atrac-
tia nevzutului, ntr-un timp fr
greutate/ (care) Decupeaz aerul
cu psri cu tot (Fereastra, p.
20); interogatiile tulburtoare din
poemul mai amplu Femeia cu pe-
lerin (p. 24-29); asumarea desti-
nului de poet refuzat de con-
temporani (Trebuie s nvt a
nu muri de moarte/ Desi din
streanguri de aer luciul inimii tine
o viat/ Si am o sans: steaua
mea, chiar cztoare - Pe lumin
se reazem, p. 46); dialogurile
polemice din Pasrea Rostogol
(p. 30) si, desigur, multe-multe
alte poezii. Poate c n unele texte
n prozodie clasic se cade prad
rimelor facile, dar acesta este un
risc asumat de ctre orice poet
care tinde spre muzicalitatea ex-
terioar a versurilor. ns exist
si unele dintre cele mai bune po-
ezii ale volumului scrise n aceas-
t manier, cum ar fi: Alt fiar
m amenint (p. 47), unde se n-
trevede un strigt al fiintei con-
fruntate cu Rul, maniera fiind
dominant expresionist; nc-
peri cu ecouri (p. 48), Cuttor
de perle (p. 53), Unica povar
(p. 73-76) sau Fiicele timpului
(p. 78). Ultima dintre ele contine
o meditatie n manier existenti-
alist, reflectndu-se si gndirea
mistic, si eidos-urile platoniene,
Un poet refuzat:
Vasile Mihalache _nc#peri cu ecouri
angoasa fiind dublat de consti-
inta unui altceva, n rtcirea fi-
intei dinspre nicicnd spre nici-
unde. Constiinta efemerittii nu
mpiedic pe eul poetic s intu-
iasc nevzutul, n miezul cruia
suzist un sens, fiindc poetul
desface miezul din coaja fructu-
lui de tuci, alturi nevzutul fi-
ind perceput prin zbaterile unei
inimi ct o pepit. Printre se-
cunde, fiice ale timpului, doar
o dung serpuitoare - linia vie-
tii. Ultima strof este emotionan-
t si profund n simplitatea ei:
A cimitir de coji sau cimitir de
trupuri?/ Si sufletele noastre
credem c au gust/ Cci le pliaz
moartea n calupuri/ Si le presea-
z-n teascuri pentru must! (p. 78).
A doua sectiune, Palatele
ierbii, include, cum spuneam,
scurte prozopoeme, cu un accent
mai mare pe biografism. Naratiu-
nea este nsotit de descriere,
asezarea n pagin este aseme-
nea poemului n proz, versurile
au ns muzicalitatea conferit de
rim si ritm. Si aici mi este mai
greu s spun care dintre texte ar
fi mai valoros, ns relatia dintre
fond si form, coerenta discusiv
si o anume iesire din tipare mi se
par mai evidente n poemele:
Epistol, Palatele ierbii , Dor
si Prietenul de zbor.
nchei acest scurt periplu prin
universul poetic al lui Vasile Mi-
halache, constatnd c, n ciuda
unor imperfectiuni formale sau
unor inadecvri stilistice, volumul
de poezie ncperi cu ecouri are,
dac tinem seama si de anii n care
au fost scrise textele, o prospeti-
me ce d msura unui talent in-
contestabil. Bine ar fi de ar putea
s vin si cu o alt carte, n care
s intre unele dintre poeziile va-
loroase scrise n ultimii ani.
29
Anul II, nr. 8(12)/2011
Festivalul Interna]ional
THE ART TOBE HUMAN - Elve]ia
Daniela VOICU
n perioada 1-3 iulie 2011, a avut loc prima
editie a festivalului international The art to
be human n statiunea Brsti, Elvetia. Con-
form programului, artistii au sosit din 30 iunie,
acomodndu-se cu noul. n aceast perioad
s-au sustinut sesiuni de recitri, prezentri
de carte precum si expozitie de pictur, foto-
grafie si documentar.
Vasilica Mitrea, membr a Ligii Scriito-
rilor Romni, redactor la Dobrogea cultural
si Revista Emel, a prezentat cele trei romane
ale sale, vorbind pe rnd despre ele: Vremuri,
oameni si destine, 2010, Cndva prietene,
2008 si Confesiunile Angelei, 2009.
Stpnind arta de a aborda direct subi-
ectul, ofer cititorului pagini originale, n care
dezbate tema iubirii sau a dezndejdii, pre-
zint relatiile dintre soti n diferite momente
ale csniciei n cele dou din urm romane.
n romanul Vremuri, oameni si destine vor-
beste despre viata grea a unei familii de ttari,
care au suferit din cauza regimului comunist
si a deportrii fortate din patria lor Crimeea.
Autoarea face conexiuni ntre oameni si lo-
curi ale acelor vremuri, cartea bazndu-se pe
fapte reale.
Alexandru Birou, membru al Ligii Scri-
itorilor, un as al fabulei contemporane, ne-a
ncntat prin scrierile lui, crend o atmosfer
vesel pentru toti cei prezenti, amintind
c romnul are o calitate deosebit de a
face haz de necaz. n Fabule cu duh crestin,
autorul mentioneaz: Fericirea si are rd-
cinile n simplitate. Fericirea vine doar n
momentul n care ti umpli sufletul cu iubire,
credint si sperant ca urmare a practicrii
binefacerilor si a rspndirii bunttii. 101
dmboviteni, publicat anul acesta, vine ca
o completare a politicii actuale, vine s accen-
tueze trsturile de caracter ale politicienilor
nostri de seam... Al. Birou a mai prezentat
si alte crti ca: Plria lui Mitic, 2008,
Mitic se ntoarce, 2009, Nomen est omen?,
2010, si Lacrima lui Dracula, proz, 2011.
Victoria Milescu, membr a Uniunii Scri-
itorilor din Romnia, a recitat n prim auditie
un poem n limba englez dedicat florilor din
Elvetia, Floarea protejat, si si-a prezentat
opera, vorbind despre literatura contempo-
ran. Dintre crtile prezentate s-au eviden-
tiat: Welcome December, Dreptatea nvin-
gtorului, Conspiratii celeste, Zmbet de
tigru.
Printre poeme, fabule si roman, s-au ad-
mirat lucrrile expuse ale maiestoasei picto-
rite si poete Victorita Dutu, de un talent ui-
mitor si druire pentru art. Picturile ei au re-
prezentat teme biblice, prezenti majoritari n
lucrri fiind ngerii.
De asemenea au fost expuse picturi sem-
nate de Daniela Voicu- lucrri pe suport de
hrtie, pnz si lemn n diferite tehnici; de
Albin Zurfluh - lucrri pe pnz - acrilic fo-
losind pata pictural si linia; fotografie -
Ileana Sima jr. Romnia - o colectie de foto-
grafii reprezentnd omul; Harry Kilinkers,
Olanda - o colectie de fotografii prezentnd
statiunea Brsti n cele patru anotimpuri.
S-a vizionat, pe suport video, poezia Titi-
nei Tene, Mama, precum si un documentar
despre lume si cultur al lui Patricio
Shwaneck, din Argentina.
Tnra si talentata Camelia Ionit, alias
Cameea Lia Lazare, din Elvetia, a prezentat
crtile sale: Clipei mele, Pcat de nepcat
si De la nesine pn la umbr. A recitat po-
eme, nepublicate, n limba romn si german.
Cu un rafinament deosebit, poeta slefuieste
cuvintele, fcndu-le s strluceasc si s
aib duritatea sensurilor unui diamant. Ase-
zate cu grij n versuri cu suflet, simtmintele
de femeie ndrgostit etern dau nastere
unor infinitti de sensuri si miraje, fcnd
cititorul s se regseasc n fiecare cuvnt
al poemelor, descoperind complexitatea lor.
Din Italia, sosit pe meleaguri elvetiene,
poetul Andrea Cacciavillani ne-a ncntat
cu poemele de iubire n limba italian, fiind
profund impresionat de aceast minunat
ocazie de a cunoaste artisti din alte tri,
constatnd c arta nu are granite.
Manuela Mller, o poet tnr din El-
vetia, a recitat poeme n limba german, men-
tionnd c ea pune accent foarte mult pe fe-
lul n care sunt citite poeziile, pe dictie, consi-
derndu-se mai mult un artist al cuvntului
dect poet.
Poeziile si crtile mele au fost prezen-
tate n limba romn, englez si german. n
mod special am recitat poeme noi, nepubli-
cate, am prezentat romanul Tcere n curs
de aparitie, precum si poeme din crtile Blue
in vitro si Poemul ngerilor. Am prezentat
revista Cuib Nest Nido, al crei fondator
sunt din 2009.
Ca organizator, am dorit, prin acest festi-
val, s pun laolalt artisti din toat lumea, s
demonstrez c, desi suntem diferiti prin stil
si atitudine n ceea ce realizm, prin cultura
poporului din care provenim, de fapt
toti vorbim o singur limb: Arta - definit
prin cuvnt, culoare si sunet. Arta de a fi u-
man, n viziunea mea, semnific multitudinea
de sensuri pe care creatia le d vietii unui
artist. Prin definitie, omul este creatia lui
Dumnezeu. Si atunci dac ne-am nscut din
dragostea pentru frumos, la rndul nostru,
trebuie s dm nastere frumosului, s amintim
noilor generatii, care triesc n secolul vitezei,
s iubeasc arta, s simt mirosul de hrtie
proaspt cnd citesc un poem, s le amin-
tim tinerilor c a tri virtual nu este o art.
Muzica traditional elvetian a fost ne-
lipsit de la festival, precum si mncarea tra-
30
ditional. Artistii s-au bucurat s admire m-
prejurimile si s savureze nltimea muntilor.
Presedintele LSR, Al. Florin Tene, a tinut
un discurs, la ncheierea festivalului, prin
intermediul videoconferintei, felicitndu-i pe
toti participantii, pentru druirea pentru art
si literatur.
La festival a fost prezent presedintele tu-
rismului Zurfluh Engelbert, care a felicitat
artistii pentru implicarea lor n realizarea fes-
tivalului.
S-au nmnat diplome participantilor din
toate sectiunile: literatur, pictur, muzic si
fotografie.
Prima editie a festivalului The art to be
human a fost un real succes, atingnd obiec-
tivele propuse. Din punt de vedere al partici-
prii, nu s-au prezentat foarte multi artisti,
care, desi confirmaser prezenta, au anulat
n ultimul moment venirea din cauze perso-
nale. Multi poeti au fost prezenti prin mate-
rialele trimise, iar aceste poeme au fost pre-
zentate publicului.
Vreau s multumesc acestor minunati ar-
tisti pentru contributia lor n promovarea
culturii universale. Au fost nominalizati, n
vederea acordrii diplomelor de excelent,
urmtorii: Ionel Jinga, Gheorghe A. Stroia,
Gina Zaharia, Emil Druncea, Angela Baciu,
Ionel Marin, Gabi Rdoiu - Germania, Petru
Jipa - Germania, Ileana Sima, Dorina Sisu,
Iulia Popescu - Elvetia, Viorel Ploesteanu -
Irlanda, Paul Polidor, Alberto Palombi, Ade-
lina Damian Fekete, Cristian Lisandru, Gea-
nina Lisandru, Ofileanu Liviu, Ramona Cr-
cot, Sorohan Adina, Mariana Viky Vrtosu,
Victoria Ftu Nalatiu, Titina Nica Tene, Fer-
nando Torres-Garcia - Paris, Paul Foss - US,
Charles Lang Tampa - US, R. Lance Sheridan
- NY US, Yahia Lababidi - US, Rossane Mo-
rales - US, Mark Paleologo - US, John Dunn
Smith - US, Curtis Witecarroll - US, Stephan
Ansthey - US, Chris Lawrence - Anglia, Geor-
ge Filip - Canada, Patrick Jhon Timothy Con-
nors - Toronto, Canada, Gabriella Hohendhal
- Elvetia.
Revista The art to be human, precum si
antologia de poezii a festivalului vor fi
publicate pn la sfrsitul anului 2011.
Multumesc pe aceast cale: Ligii Scri-
itorilor Romni, revistei Armonii Culturale,
pictorului Ionel Jinga, Attinghausen Touris-
mus, Ernst Zurfluh, Stefan Murbach, Casei
romnilor din Elvetia, precum si celor care
au sustinut, prin mass-media, acest festival.
Pregtiti-v pentru editia a-II-a, 2012!
Presedinte fondator al festivalului
The art to be human,
Daniela Voicu,
Bruste - Elvetia
Ion PACHIA TATOMIRESCU
Verbul calc tantos
Bucuria corului
de vrbii - razele
taie geamul
cu infinite ace-pliscuri
de diamant
de la guresele
dezlntuitoare
de fotoni...
Dincoace de ferestre, Verbul
calc tantos,
pn-ajunge
n marginea nins,
de unde-nainteaz prudent,
pe partea de-argint-viu,
carosabil, logosabil
si verbos-abil
a hrtiei,
Icndu-se apoi nevzut
printre hematiile
din auriculul drept
al Poemului
Dialogul nvidrii de pe malul
oximoronului
Bun-ziua, Vidule!
Multumesc, Avidule!
Bun ziua, Doamn Zn,
de-ai iesit cu Vid de mn,
pe cmpia-mi celestin,
printre ppdii-lumin,
pe colinele-mi de glaj,
dintre crlionti de vraj,
pe Muntele de Aram,
nins de stele
lynx n scam!
Ce mai faci tu, Vidule ?
Multumesc, Avidule !
Ti-am intrat n dialog
ca s nu m crezi olog
Ti-am adus un scorpion
(ce-i la doamna n poset)
s-l atrni de-alba-ti manset
pe-o absent de buton!
(Din volumul Elegii din Era Arheopterix,
Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011)
Ce rost are dac stelele nu citesc
Ce rost are
s mai scrii Poezie,
dac stelele nu citesc?!
Ce rost are
s mai scrii Poezie,
dac oceanele n-o citesc?!
Ce rost are
s mai scrii Poezie,
dac ngerii nu citesc?!
Ce rost are
s mai scrii Poezie,
dac brusturii nu citesc?!
Ce rost are
s mai scrii Poezie,
dac abisurile pacifice
nu citesc?!
Ce rost are
s mai scrii Poezie,
dac galaxiile nu citesc?!
Si ce rost are
s mai scrii Poezie,
dac Ea, nssi,
nu se mai citeste?!
Ba, are rost...
Ba, are rost o nou revolutie,
ba, are rost o nou sintax a fotonilor,
ba, are rost o nou cibernetic
a Verbului,
ncepnd cu aceast dimineat,
dac totul nainteaz
dup legea cohortei de omizi
pe frunze de dud,
dac totul cunoaste miscarea brownian,
dac totul se comport ca si cnd lumea
n-ar fi fcut nimic,
dac timpul se bucleaz
ca o aort, n clopot
n puterea Verbului
n puterea Verbului,
sade Tatl Cerului,
ntre Muma Cerbului
si Muma Proverbului
sens al Curcubeului
peste spuma Eului
si Strduta Laptelui,
lebd-a misterului,
floarea Gura-Leului
31
Anul II, nr. 8(12)/2011
Emil BUCURE{TEANU
n luna iulie, a acestui an, au
aprut numerele 2 si 3, n acelasi
op ale revistei iesene Moldova
Literar, ntr-un format cu ceva
mai mare dect A4 si cu mult mai
mic dect A3 (spre informarea
doamnei Karina Drgas, care,
ntr-o not aprut pe Net, pe
23.07 a.c., scria c revista amintit
este ntr-un format A3).
Desi titlul esteMoldova Lite-
rar, nu este nicidecum o revist
numai de literatur, cuprinsul ei
developnd si preocupri n alte
sfere ale artei, ba si din afara ei:
filosofie, stiint, nvtmnt. Pu-
tem s o calificm, fr teama de
a gresi, o revist de cultur, si la
aceasta m-am gndit cnd n titlu
am caracterizat-o cu sintagma o
revist cu minte.
Revista este structurat pe
sase rubrici, numerotate cu cifre
romane. S le amintim, fiindc ne
ofer, sintetic, o oglind a conti-
nutului de idei: Din tainele lite-
raturii romne; Poezii, proz;
Galeria artelor; Literatur pen-
tru copii si tineret; Semnale e-
ditoriale si un memorial. La a-
cestea se adaug, n afara lor, un
interviu.
Am s m comport didactic
si am s-mi exprim cteva mo-
deste opinii, cu sau fr permisi-
unea autorilor sau diriguitorilor
revistei
Din interviul doamnei prof.
Maria Apetroaiei, luat d-nei Vio-
rela Codreanu-Tiron, membr a
USR (dup importanta acordat
intervievatei, calitatea de mem-
bru a USR pare c este invidiat
si sper c pentru acel surplus la
pensie si nu pentru altceva), am
retinut acelasi bocet, ntlnit si
n alte reviste, c n Romnia inte-
resul pentru cultur este sczut,
c statul nu sprijin actul cultural
n genere si pe cel literar, n spet.
Se uit faptul c suntem societate
concurential, nvinge cine poa-
te iar profitul n bani este scopul
unei asemenea societti. n defi-
nitiv, de ce ar plti Baba Rada pe
scriitorii X sau Y dac gndurile
ei, idealurile ei, sperantele ei nu
se gsesc n scrierile lor.
Rubrica Din tainele litera-
turii romne cuprinde o nsem-
nare a d-nei Cella Negoiescu, de
aproape sase pagini, intitulat Un
balcanic trist: George Topr-
ceanu, prilejuit de aniversarea
a 125 de ani de la nasterea po-
etului. Este o tratare exhaustiv,
as zice suficient siesi, despre
viata si opera autorului Bala-
delor vesele si triste. Tot de la a-
ceast rubric semnalm arti-
colul d-lui Petru Bejinariu, n care
ntlnim frumoase rnduri spuse
despre scriitorul bucovinean E.
Ar. Zaharia, tritor cu folos, a-
proape un secol, perioada 24 ia-
nuarie 1911- 5 noiembrie 2005.
Scriitorul E. Ar. Zaharia, deducem
din cele scrise de d-l Bejinariu
are un CV bogat si de calitate n
fapte de cultur.
Rubrica/capitolul II, Poezie,
proz, formeaz, normal, partea
cea mai cuprinztoare a revistei.
ncepe cu dou cronici, una a ro-
manului De veghe n lanul de
secar si Animalul inimii. Aflm
c autorul Animalului inimii este
Herta Mller dar a romanului De
veghe n lanul de secar nu am
putut afla. Pcat, domnul Hutu-
leac are stof de cronicar, iese
din tiparele osificate ale multor
autorizati Tot n perimetrul aces-
tei rubrici, semneaz povestirea,
asa cred c este, Secerisul (part.
I), domnul Vasile Stan, Vasile Ilu-
ca rspunde la ntrebarea De ce
Iasul?, scriind despre istoria ca-
pitalei moldave. Sunt relatri ine-
dite, captivante.
Aldona (frumos nume) Patras
ne povesteste despre o cltorie
n Climani, la Colibita, iar d-l Mi-
hai Stirbu, n nsemnarea La um-
bra timpului, ne-o prezint pe
poeta Cecilia Bnic-Pal din Ro-
man. n rest mult poezie, n spe-
cial feminist, n versuri clasice
si moderne sau postmoderne, da-
c renuntarea la folosirea regu-
lilor de punctuatie nseamn mo-
dernism sau postmodernism.
Dac as scrie despre fiecare autor
ar trebui s umplu pagini ntregi,
ceea ce nici chiar o revist online
nu-si poate permite.
Rubrica Galeria artelor
constituie partea de rezistent a
revistei. Domnul Mihai Pstr-
gus este prezent cu informatii de
la Festivalul oulor ncondeia-
te, Irina Florian l consider pe
Michael BecK un maestru al ba-
ghetei. Mirajul scenei (ncepu-
turile vietii muzicale iesene) a
domnului Mihai Zaboril, prin
bogtia materialului informativ,
poate fi oricnd un capitol n-
semnat ntr-un volum despre is-
toria Iasului si d calitate euro-
pean revistei.
La fel de interesant este si
documentarul Vioara n istoria
muzicii, apartinnd d-nei Nina
Munteanu. Mai semneaz, la ga-
leria artelor, Gheorghe A. Stroia,
o prezentare a pictoritei Carmen
Claudia Ditiu si Roxana Marin,
un articol despre strategii educa-
tionale de succes n Scotia, Sta-
tele Unite al Americii si Finlanda..
Multe pagini cuprind litera-
tur pentru copii si tineret. n stil
eminescian, transpare metrica
din Luceafrul, Gheorghe Vicol
este prezent cu un basm, desigur
c ati dedus c este n versuri, cu
toate valorile morale ele genului,
victoria binelui asupra rului, o
fat reuseste s nving un ba-
laur si s-si salveze consteni de
necazurile produse de acesta.
Tot la aceast rubric sunt nse-
riate creatii ale copiilor partici-
panti la concursul Universul
povestilor 2011.
La semnale editoriale... sem-
nalm scurta cronic a lui Gh. A.
Stroia despre cartea BOA(la) la
romni, a caricaturistului suce-
vean Bort Ovidiu Ambrozie. Cu
acest prilej, Gh.A.S. face si un
scurt excurs asupra caricaturii ca
form aparte a artelor vizuale.
Aparitia crtii amintite, spune au-
torul cronicii, este un inedit, fie-
care caricatur fiind nsotit de
o reusit epigram, autorul epi-
gramelor fiind un reputat scriitor,
Ion Drgusanu. n acelasi con-
text al semnalelor, Mihai Pstr-
gus prezint cartea Evadat din
Siberia de Toni Geangalau, evi-
dentiind odiseea unei asemenea
ntreprinderi si chinurile la care
erau supusi prizonierii, iar Mihai
Stirbu relateaz despre lansarea
crtii de poezii Tu, iubirea mea
cea mare a d-nei Natalia Rusu
din Roman. Cartea a fost citit si
de mine, este un imn nchinat
dragostei nteleas n sens ce-
lest, bine de citit n aceast pe-
rioad de rbufneli ale simtului
primar n relatiile familiale. Mai
amintim c d-na Olga Prial si
intituleaz cronica la cartea lui
Ilie Dan, Nisipul din rou, Pri-
vind spre nltimi, d-l Al. Florin
Tene consider c d-l Constantin
Toni Drtu, n volumul al XLV-
lea din Personalitti romne si
faptele lor, 1950-2010, vede is-
toria ca un sumus de mpliniri,
iar Mariana Cristescu ne spune
c n vase vechi de lut, cuvintele
isi duc somnul visnd la nemu-
rire... Asertiunea este cuprins
n nsemnrile ei despre cartea Pe
muchia instabil dintre exis-
tent si neant (poeme alese) de
Valentina Becart.
Revista se ncheie cu cteva
fragmente si poezia ngerul l-a
strigat de George Filip, n memo-
ria lui Fnus Neagu, trector si
prin urbea de pe malurile Bah-
luiului.
n titlul articolului spun c
Moldova Literar este o revist
nu numai cu minte ci si cuminte.
Prin prezentarea ei mai detaliat,
am developat, cred, nu numai
continutul ei, ci si activitatea bo-
gat, literar desigur, pe care o
desfsoar membrii Filialei Iasi a
L.S.R. C este o revist cu minte
cred c ce era de demonstrat s-a
demonstrat. La pagina 110 ne
sunt prezentate ns exigentele
revistei privind publicarea arti-
colelor. n ultimul rnd se stipu-
leaz: Preferm materiale ne-
angajate politic si cu continut
laic. Desigur, revista n-o s pu-
blice dezbateri de tipul celor de
la televiziunile de stiri. Totusi,
omul este un zoon politikon (ani-
mal social, iar socialul nu se des-
parte de politic) spune, parc,
Aristotel. O revist, chiar literar,
n afar cettii, n afara timpului,
nu poate exista. Fr spirit critic
niciun popor nu intr n istorie.
Orevist# cu minte [i cuminte
32
Anul II, nr. 8(12)/2011
n acest an, numrul celor nscrisi a fost cu 47% mai mare dect
anul trecut, nsumnd 237 de creatii literare, dintre care 43 au fost
descalificate (fiind crti publicate deja, ori care au depsit 220 pag.,
format A5 - cf. Regulamentul de concurs!), rmnnd n concurs
194, dintre care 39 au fost nominalizate la marile premii.
Premiile care s-au acordat:
Marele Premiu Titel Constantinescu - cu publicarea volumu-
lui de eseuri: CAZUL DACIA... ROMNIA DE AZI:
PREGTIREA CEA TAINIC (a Drumului spre ROMNIA
SACR, de ieri, de mine... de PURURI!) - de Adrian BOTEZ
Marele Premiu Titel Constantinescu - cu publicarea volumu-
lui de proz: ROLURI DE COMPOZITIE, ACTE IMPURE -
deGeo VASILE
Premiul Victor Frunz - cu publicarea volumului de eseuri:
PSIHOTECA - Aforisme si eseuri - de Eugen EVU
Premiul Octavian Mosescu - cu publicarea volumului de
proz: PE MASA DE OPERATIE - deConstantin STANCU
Premiul ,,Alexandru Sihleanu - cu publicarea volumului de
versuri: CAFEAUA DIN PAHARUL IUBIRII - de Valeriu MATEI
(CHISINU)
Premiul ,,C.C. Datculescu - cu publicarea volumului de ver-
suri: TCERI ASURZITOARE de Tatiana DABIJA (CHISINU)
Premiul Florica Cristoforeanu - cu publicarea volumului de
versuri: A DESCHIS O FLOARE OCHII - de Marin MOSCU
Premiul Dumitru Pricop - cu publicarea volumului de fabule:
LA NCEPUT A FOST... UMORUL - de Lucian MNILESCU
Premiul ,,MIRCEA MICU- cu publicarea volumului de proz:
THE GODMOTHER - deIon IFRIM
Premiul ,,Slam Rmnic - cu publicarea volumului de versuri:
CNTECE DIN PREPELEAC - cronic pictat-n rime -
deMarian ILIE
Editura Rafet a hotrt suplimentarea premiilor de la 5 la 10 premii,
si acordarea de premii speciale, constnd n publicarea ntr-o
antologie. Cei care vor primi premiul special al editurii Rafet (si vor fi,
deci, publicati n antologie) sunt: Ionel Necula, Luminita Dasclu,
Liviu Ofileanu, Horia Criosteanu, Manuela Mcelaru, Lic Pavel,
Ion Maria, Ioana Voicil Dobre, Vasile Popovici, Florentina Dalian,
Carmen Tania Grigore (Anglia), Valerian Clin, Albert Ctnus,
Constantin Kapitza, Elena Niculescu, Petru Solonaru, Stan Brebenel,
Bogdan Mereut, Iulia Streang, Carla Schoppel, Monica Muresan,
Cristi Iulian Avram, Elena Olariu, Aurel Avram Stnescu, George
Pasa, Elena Chesov (Chisinu/R. Moldova), Tincuta Bernevic,
Ruxandra Niculescu (Elvetia), Mircea M. Pop (Germania).
Cei 10 autori cstigtori si vor vedea creatiile publicate n volum,
de ctre Editura RAFET - si lansate n cadrul Festivalului Inter-
national de Creatie Literar ,,TITEL CONSTANTINESCU, mpreun
cu ,,Antologia, n data de 13 AUGUST 2011, ora 11.00, la restaurantul
,,OVIDIU, din Rmnicu Srat.
Constantin MARAFET
Editura RAFET a desemnat
c@[tig#torii celei de-a patra edi]ii
a Festivalului Interna]ional
de crea]ie literar#
Titel Constantinescu
Volumul Ceremonii maieu-
tice a aprut n vara anului 2011
si a primit girul Editurii Rafet, Rm
Srat. Binevenit, volumul, sem-
nat de criticul tecucean Ionel Ne-
cula, contine nou reportaje e-
fectuate de reporteri de ocazie,
intervievatul fiind chiar domnia
sa, autorul.
Avem la ndemn o carte
prin care descoperim o persona-
litate demn de urmat. Prin mr-
turii sincere, Ionel Necula si dez-
vluie identitti bnuite, intuite.
Dac scriitorii Ioan Culit Usu-
relu si Viorel Dinescu au semnat
volume alctuite din interviuri
realizate cu mari personalitti,
cartea de fat contureaz o per-
sonalitate prin rspunsurile ofe-
rite. Vlurile, cznd unul dup
altul, las la vedere nu numai as-
primile, fireste, ale criticului, ci
multe alte triri, pasiuni, iluzii si
deziluzii, n stil cioranian, sau nu.
Astfel, rspunsurile gsite n di-
verse pagini ale crtii, ciorani-
zarea nativ a criticului, cum si
afirm prin rspunsul unei ntre-
bri, este trirea de ordine: Am
nceput s cioranizez nainte de
a face cunostint cu opera lui
Cioran. Trziu, cnd l-am desco-
perit la sectia de crti rare a bi-
bliotecii de la Facultatea de
Filozofie din Bucuresti, terenul
unei depline compatibilitti era
deja pregtit.
Printre cei care si-au asumat
ndrzneala provocrii, determi-
nndu-l la rspunsuri ample, de-
loc anodine, se numr urmtorii
publicisti (scriitori): Tnase D-
nil, GA Secar, Ioan Culita
Usurelu, Virgil Panait, Adrian
Botez, Viorel Dinescu, Nicolae
Glmeanu, Mariana Vicky Vr-
tosu, Valeria Manta Ticutu,
Aurel Pop.
Deloc indiferent la soarta Ro-
mniei, a destinului ei ncercat,
Ionel Necula are nostalgice si
ntristtoare replici, ghicindu-se
din rspunsuri grija si iubirea pa-
triotului autentic. Nu voi sublinia
niciunul dintre interviuri, nici un
rspuns special. Cartea trebuie
citit cap-coad, numai astfel ne
vom putea crea propria imagine
despre cine a fost si mai ales cum
s-a dezvoltat personalitatea cri-
ticului Ionel Necula, omul Ionel
Necula, n ansamblul su.
Remarcabil, si de punctat,
este ncercarea criticului de a
mentine echidistanta, a bunului
simt si bunului gust vis-a-vis de
scriitorimea ce a invadat lite-
ratura recent: Cred c tara
noastr duce o lips acut de cri-
tici, nu de scriitori. Nu poate exis-
ta o literatur performant fr o
critic pe msur. CRITICUL
FACE SCOAL LITERAR, NU
SCRIITORUL.
Voi ncheia aceast succint
prezentare, parafrazndu-l pe au-
tor: Dac viata a nceput cu cu-
vntul rostit, viata adevrat va
ncepe cu cuvntul scris - BINE!.
Sunt utile astfel de crti? Ei,
bine, da! Avem prilejul de a des-
coperi fiinta care-si etaleaz, fr
spaime, tot arsenalul spiritual
cu pictura, un plus pentru seme-
nii nsetati de aceasta.
Mariana Vicky V^RTOSU
Carte
de interes
epistemic
Motto: Via]a adev#rat# am \nceput-o odat#
cu deprinderea cititului (Ionel Necula)
33
Anul II, nr. 8(12)/2011
1. Cele sapte romane ale scri-
itorului Nicolae Blasa, desi a-
bordeaz subiecte total diferite,
din spatiile complexe ale existen-
tei romnesti, de la sate si orase,
institutii culturale proeminente,
au o singur ax metodologic -
povestirea. Orict de complex
se prezint ea, n diferentierile de
abordare, povestirea nu dispare
programatic. Autorul, cu o preg-
tire de specialitate n domeniul
comunicrii, a transferat vizibil
povestirea de tip clasic, care tre-
cea prin transfer al realului invo-
cat, spre imaginar, ntr-un impuls
catalitic al dezbaterii la vedere.
Metoda este a eseului, pe care
englezii, apoi americanii, n epo-
cile moderne, au folosit-o cu pre-
stigioase realizri. Orice s-ar
spune si de ctre oricine, avizat
sau nu, realitatea existent (parti-
al sau total), cea imaginativ, de-
monstrativ, dincolo de cauza
direct, rmne programatoare
pentru texte literare care s sus-
tin durabil asemenea fatete ale
prozei.
Deschiderea spre literar pre-
supune - n perioada actual (!) -
Marian BARBU
Nicolae B#la[a, un prozator cu [taif,
[i Beatrice Silvia Sorescu, o poet#
pe balansoarul... criticii
stpnire, nu att de informatie
specializat, ct putere de inter-
pretare, de a impune formulri,
limbaje adecvate care au semni-
ficatii. Trecerea romancierului
prin medii sociale, profesionale,
cu irizri n spatii multiple, tine
de capacitatea analizei, a produc-
tiei de... vorbire cu sens.
Mi-am procurat aceste mici
esantioane teoretice, consultnd
ndeaproape, cu viu interes, ro-
manul al saptelea, semnat Nico-
lae Blasa, intitulat ca un poem
n proz: Viata ca iluzie si clipa
ca destin, Ed. Miastra, Trgu
Jiu, 2011, 184 pagini.
Fat de celelalte scrieri ale
sale, acesta iese din canoanele
stiute, din interiorul trii noastre,
si si plaseaz personajele ntr-
un mediu specializat - un coloc-
viu international de comunicare,
care s-a desfsurat la Montpellier.
Pe autor nu-l intereseaz de-
ct n trecere spatiile franceze
n care a vietuit un timp limitat.
De ce? Fiindc este acut inte-
resat, si n aceast privint, de
gritoare comparatii, cu ceea ce
a lsat n Romnia si n spatiul
est european. La acest capitol, l
ajut istoria, orict a fost de mas-
ter, geografia si politica sucit,
adesea distrugtoare, fr vreo
mustrare. Numai c Nicolae B-
lasa, avnd bine clarificate liga-
mentele politicii, n epocile mo-
derne, din trile lumii, si ale marilor
puteri, expres capitaliste, dezbate
nu cauze, ci efecte. Eseul se in-
staleaz prin jocuri de idei, n ca-
drul crora se gsesc identificati
filosofi, istorici si geografi, con-
ductori de popoare si natiuni,
ca-ntr-un tur de orizont al defi-
nirii marginilor n care s-a miscat
lumea: Heidegger, Parmenide,
Alexandru cel Mare, Pilat, So-
crate, Dumnezeu, Iisus, Asia, Is-
tanbul, Moscova, Siberia, Bei-
jing, Shanghai, Pascal, Europa,
Berlin, Marx.
Ca n orice oratorie, retorica
se infiltreaz ca n propria-i con-
ferint. Si asa apar principiile,
logica strns a demonstratiilor,
eliberarea asertiunilor de vitupe-
rri stngace ori hazardate.
La o asemenea tinut acade-
mic a discursului narativ sunt
excluse, chipurile, abaterile n-
tmpltoare. Si totusi, clipeste
pischerliceste prozatorul, ng-
duindu-si s citeze secvente fie
din ntelepciunea lui mos Gogu
(B, n-ai s o duci niciodat bine
dac nu munceste altul pentru
tine!), fie a unei babe, de la el
din sat (B, Marine, mai du-te,
mi biete, si tu la Biseric! Mai
roag-te la Dumnezeu, c prea
esti dus, mum!). De ce proza-
torul i-a oferit babei o asemenea
partitur? Deoarece, mai nainte,
cugetnd ori scriind, n spirit re-
flexiv, Nicolae Blasa retinuse:
Cutm n bezn, scnteia, cu
gndul c doar-doar, ns singu-
rele noastre semne trimise n uni-
vers sunt cele lsate de piroaiele
rstignirii. De altfel, lumea, de
cnd e lumea, s-a tot frmntat,
ncoace si-n acolo, ca s mai ca-
pete, mcar, un gram de minte. Si
minte, neam! - vorba unei babe....
Deja, stilul indirect liber se
instaleaz confortabil! (n roman
sunt zeci de asemenea exemple,
s le numim parafraze la anumite
limbaje deja cunoscute).
Epicentrul romanului l ocup
si-l dezvolt, ntr-un mod clasic,
iubirea, ratiunea ei, obligatiile,
sperantele, avatarurile nchegrii
unui cuplu. El - Nick (un alter
ego retusat, desi pare un portret
n oglinda de cristal), ea - Olesya,
o romnc din Cernuti, prieten
bun cu Yanina din Odesa.
Felul cum se ncheag priete-
nia, apoi dragostea celor doi - el,
profesor romn, ea profesoar n
Ucraina - evidentiaz victoria lor
ca pe un blam dat celor bogati
veniti si ei la simpozion: nemti,
englezi, francezi si ctiva italieni.
Comptimitor, ncepnd de la
sine, romancierul se exprim:
Singuratici, temtori, dar, totusi,
alturi, eu, romn, niste blonde
ucrainience si ctiva rtciti de
turci, r-masi, parc, bezmetici,
de cnd a czut Constantinopo-
lul sau Imperiul Otoman.
Dup expunerea ex cathedra,
eul creator ncepe procesul cu-
noasterii. Ca odinioar Balzac
sau Rebreanu, spatiul nconju-
rtor l reprezint strada n cele
dou ipostaze: populat pn la
sufocare, doar ne aflm ntr-un
oras important - Montpellier!, si
degajat pn la a fi pustie.
Secventa a doua face posibi-
l aparitia actantilor n vizorul
protagonistului. Erau dou ti-
nere frumoase - Olesya si Yanina.
Observatorul de serviciu le tra-
seaz numaidect particularit-
tile vii, inclusiv cazuistica iden-
titti lor n istorie si-n politic.
De aici ncolo, fulguratiile po-
litice poposesc cu asupr de m-
sur, nclinnd disertatia, nu
odat, spre specificul national al
romnilor. Chiar si n controver-
sele lui cu ele, secvential doar
cu ucrainianca Yanina, nmultite
alternativ cu Olesya, nvioreaz
neprevzut naratiunea. Ea nain-
teaz... productiv, scriitorul de-
conspirnd teoria facerii unei
34
lumi literare, fr modele ante-
rioare.
Conform traditiei romnesti,
dup ce tinerii conchid c vor s-
si duc viata mpreun pentru
totdeauna, se apeleaz la etapele
premergtoare consfintirii deci-
ziei luate.
Scriitorul vine cu suspansul.
Textul se ncarc de tensiune: ac-
tiune si reflectii, frmntri n ne-
liniste si hotrri. Desprtirea
este iminent! Desi fiecare tr-
ieste n tara lui, comunicarea ofi-
ciat cu... telefonul mobil i tine
un timp n mrejele sperantei, a
retoricii asumate pe cont propriu.
Un accident nefericit, produs n
cadrul unor miscri de strad, n
Ucraina, pune sub semnul ntre-
brii nssi existenta Olesyei.
Odat aflat vestea, iubitul Nick
se mobilizeaz, n fel si chip, doar
simtea c trebuie s fie tat!, si
reuseste s se gseasc n ace-
easi camer de spital cu femeia
visurilor sale. Asadar, salvare re-
usit.
Schematic, romanul ar prezen-
ta urmtoarele cadre: ntmplare
(n Franta) - cutare (de ctre
Nick) - hotrre (amndoi) - n-
tmplare (Ucraina, Romnia).
Romanul ofer elegante di-
sertatii, o bogat dialogie, dar si
insertii ale unor descrieri, toate
gravitnd n jurul titlului. El va fi
fost ntiul sau i-a urmat textului?
2. n recent apruta carte -
Rdcini cu mirri si miresme,
(Editura Miastra, Tg. Jiu, 2011,
98 pagini) - poeta Beatrice-Silvia
Sorescu clasicizeaz folositor, n
principiu, pentru vrstele fragede
ale copiilor. De aceea, coboar cu
vdit bucurie n lumea celor
care nu cuvnt, a florilor, des-
frunzeste ori mbogteste tot ce
i se pare meritoriu de a intra n
categoria frumosului nealterat.
Gingsia, personalizarea, prin
personificri elegante, suita de
epitete, metafore chibzuite intr
pe cadre sau registre poetice,
usor de retinut.
De mai mult vreme, fiind
profesoar de limba romn,
avnd prestanta cuvntului ros-
tit, Beatrice-Silvia Sorescu a n-
teles extrem de natural beneficiile
estetice ale textelor scrise. Asa
nct, ordinea cuvintelor din
acest volum ne apare ca fiind
fixat parc numai asa. Orice
schimbare s-ar opera devine ca-
duc, lipsit de sens. Multe
poezii, cu o ncrctur liric vi-
zibil, sunt compuse ntr-o cheie
att de simpl, c si tu ai iluzia
compunerii pe loc a unei variante
similare. Numai c, n final, ti
retractezi gndul, renuntnd la...
pastis. n fata consacratilor, se
st mai deoparte! De ce? Fiindc
profesoara a citit cu mare atentie
poezie, n special pe cea dedicat
copiilor. Si acest volum este re-
dactat prin diferentiere fat de
scrierile anterioare bine cunos-
cute. Poezia Hotul, din trei ca-
trene, avnd rim mperecheat,
cu o tonalitate jucus, dat de
trohei, vizeaz... vntul. n nz-
drvniile lui arhicunoscute, a
furat o prjitur pufoas, dintr-o
farfurie. Pgubasul - copilul ne-
dumerit. De ndat, a trecut de la
mbufnare, la mare suprare! O
clip de rzgndire si copilul se
lumineaz pe loc: Pesemne c i-
a fost foame / De le-a luat n ziua
mare / Si m-a lsat nemncat.
Conclusiv, dar si confesiv. Deh,
sinceritatea vrstei!
Aproape c fiecare pasre,
liber n slbticia ei, gz, ani-
mal de curte, de pdure, obiecte
si fiinte dragi din rndul celor sti-
ute, vzute sau nevzute, primes-
te drept de preemtiune n catalo-
gul liric al profesoarei.
Reproduc o gingas poem...
cosbucian, din care se degaj
felul de autoapreciere a unei fe-
tite, care simte c ncepe s se
maturizeze: Sunt o bun gospo-
din! / Mama m-a nvtat de
toate! / S sterg praful prin vi-
trin, / S calc rufele splate. //
Cnd lipseste mama mea, / Dau
cu mtura prin tind. / M gn-
desc, frumos s-i stea, / si m uit
si n oglind. (Gospodina fu-
dul)
O alt poem - S stiti, ne-
ntoarce la Concert n lunc, de
Vasile Alecsandri. Universul in-
vocat nu mai este al florilor, ci al
psrilor din Delta Dunrii: S
stiti, n Delt-i Gal mare! / Tot
psretu-i adunat / S spun tot,
cu mic, cu mare, / De-un an, ce a
realizat. // nti, venit-au pelicanii
/ Cu pantofi noi, portocalii / Apoi,
aliniati, btlanii / Ce-aveau o
droaie de copii.
Luminiscenta florilor, misca-
rea continu a gzelor, a insec-
telor, ntelepciunea unor animale,
proiectia terestr a unor fenome-
ne ale naturii, dincolo de noi, vie-
tuitorii, se regsesc umanizate
ntr-un mod delicat. Toate supra-
vegheate de o particular sensi-
bilitate pe care poeta Beatrice-
Silvia Sorescu o stpneste ntr-
o deplin cauz a maturittii.
Florin Mcesanu - Ispitele
C#r]i primite
la redac]ie
Dan Dnil (Germania) -
Atlandida exist, Ed. Limes,
Cluj-Napoca, 2011
Gheorghe Puiu Rducan -
Imperiul negru, Ed. Dacia XXI
Cluj-Napoca, 2011
Puiu Gheorghe Rducan - Un
Orpheus cu cartea-n mn,
Ed. Silviana, Rm. Vlcea, 2011
35
Anul II, nr. 8(12)/2011
Iulian CHIVU
Limba, prin functia denomi-
natiei, nu poate fi exclusiv pu-
dic; limbajul ns poate, n spe-
cial cnd este constrns de rigo-
rile etice, s se ridice fie ntr-un
registru al elevatiei, unde atinge
academismul si se are inclusiv pe
sine ca scop si ca modalitate, ori
poate s si asume orice referen-
tial n numele iesirii cu orice pret
din canoane. Totusi, n literatur,
postmodernismul, n varietatea
lui decadent, si defuleaz ese-
curile doctrinare n formule care
nu par s-i anunte un sfrsit asa
de lamentabil din acest punct de
vedere. Discursul liric, de pild,
poate surprinde prin efuziuni
nonconformiste nu n contradic-
tie cu limba ca atare, ci cu so-
brietatea limbajului socotit ca
monoton, lucru care, scpat de
sub control, poate degenera n
suburban, n vulgar, n trivial -
aspecte repulsive, de registru mi-
nor. ntorcndu-ne la Ars poe-
tica, Horatiu fcea legtura ntre
limbajul poetic si cel al picturii
(Ut pictura poesis), consideren-
tul fiind contemplarea Sinelui ex-
terior, perceperea fie si narcisist
a Frumosului polimorf. Artele
plastice aveau s fac un subiect
Mirela Lungu -
Nudul Sinelui ostentativ
complex din armoniile nudului, de
pild Judecata lui Paris al lui
Antoine Watteau, Odalisca lui
Franois Boucher, Maja nud a
lui Goya, Cele trei Gratii ale lui
Jean-Baptiste Corot, Baia tur-
ceasc semnat de Jean-Domi-
nique Ingres etc. Aceeasi tem
strbate si poezia (lirica erotic)
din cele mai vechi timpuri si pn
azi de la formulele cuminti din
poezia persan a lui Rumi si Ha-
fiz, la poezia arab a lui Ananta
Ben Seddat, Abu Sahr, la poezia
chinez a lui Li-Tai-Pe, Van Cian-
Li (Lotus si tnra fat pe lac),
la cea senegalez a lui Leopold
Sedar Sengor (Ti-am urzit un
cntec), la niponii Bakusui, So
In, Taiji (Singur n iatac), la rusii
Puskin, Pasternak, Esenin (Scri-
soare ctre o femeie), fr s ui-
tm lirismul profund al germani-
lor Holderlin, Heine, Brecht (Pa-
tru cntece de dragoste) si nu
n ultimul rnd lirismul exaltat al
unor francezi ca Paul Verlaine,
Charles Baudelaire, Paul Eluard
etc. Postmodernismul romnesc,
uneori poate mai acut dect cel
general european, odat cu epo-
ca optzecist, trece de la para-
digma de model franco-german
spre cea saxon prin poezia unor
Bogdan Ghiu, Mariana Marin,
Mircea Crtrescu, Florin Iaru,
prin proz (Desant 83) cu tex-
tualistii Gh. Iova, Mircea Nedel-
ciu, Gh. Ene etc. Curentul are o
anumit evolutie grefat pe ino-
vatie n conditiile n care tematic
nu aduce mai nimic nou n afara
nonconformismului su epuiza-
bil, iar n form se rezum la des-
fiintarea formelor ori cel mult la
parodierea celor consacrate; am-
bitusul resemantizrii duce la
conventional din moment ce de-
notatia si urmeaz paradigmele
sale despre care am mai vorbit
cu alte ocazii. O parodiere a for-
melor care nu se are pe sine ca
obiect, ceva mai inspirat, ne-o
propune George Stanca, de pild
n recentul su Erotikon (Ed. Ni-
culescu, Buc., 2011), stilul fol-
cloric artndu-se si n aceste
conditii nc productiv: Ana mea,
An/ dulce cosnzean./Punctul
de nadir/ fir de trandafir (p. 9)...
sau Lele, lele si iar lele/ ce-mi
faci patimile rele/ de-am rmas
doar os si piele/ dup darurile
tele... (p. 58), precum n Cnti-
cele tignesti ale lui M.R. Paras-
chivescu si, de ce nu, chiar ca la
Costache Conachi, cum retine n
cuvnt-nainte Al. Cistelecan. Si
dac senzualismul exuberant, fre-
netic, care forteaz pudicul, eti-
cul, decentele conformiste, n
mod traditional (ncepnd de la
narcisismul patologic) se asocia
cu erotismul masculin denaturat
(brbtia e altceva), erotismul fe-
minin e parca si mai radical; fe-
minismul devine anost, iar femeia
se dezvluie ea nssi n formule
tari, n variatii pe aceeasi tem,
desi trece prin structuri nnoite
la iubirea carnal, mprtsit fr
prejudecti si asta poate pentru
c femeia a avut cea dinti ispita
cunoasterii. Este cumva ceea ce
vrea s ne propun si Mirela
Lungu cu volumul ei de debut,
Biografia coapselor (Ed. Tracus
Arte, Buc., 2011), volum girat si
de Liviu Antonesei (care a trebuit
s citeasc de trei ori manuscri-
sul ca s-si dea seama de motivul
pentru care i place poezia aces-
teia; coperta IV), dar si de Horia
Grbea, presedintele Asociatiei
Scriitorilor din Bucuresti. Debu-
tul Mirelei Lungu - spune Gr-
bea - este de fapt cartea unei
poete experimentate, cu deplin
control asupra recuzitei sale si
care se cuvine a fi urmrit cu
atentie, o sans sigur, credem
si noi, de a fi primit n ASB, mai
ales c orice s-ar spune, Mirela
Lungu are talent. Si nu neaprat
ca s-i dau dreptate lui Liviu An-
tonesei, a trebuit s reiau de mai
multe ori lectura textului ca s m
debarasez de ideea c autoarea
promoveaz un sentiment per-
vertit si c nu si propune s com-
promit limba, ci face doar un
compromis cu aceasta ncercnd
s testeze nu ct de mult suport
hrtia, ci tiparul. Nu libertatea
prozodic este inedit la Mirela
Lungu, nici intersectarea de co-
duri, poate noutatea vine mai
mult dinspre vocea care-si m-
pinge limitele tot mai departe. n
numele postmodernismului re-
volut, ea se declar, fr punctu-
atie, suspect de nimfomanie n
principiu curvele mint & liftu-
rile se blocheaz ntotdeauna
ntre etaje...; p. 31). Titlurile vin
si ele s sparg barierele cano-
nice si alterneaz ntre Cina cea
de tain, Week-end n provin-
cie, Ridic-m la cer, Pulp fic-
tion ori Brbatii din viata mea
voiau liniste, ca s ajung la con-
statri de genul Suntem orange,
Every single day of my fucking
life si, de ce nu, pe romneste,
Cnd ne-am tras-o ultima dat
ori Oamenii se fut (sic!) econo-
mic. Biografia coapselor abun-
d n sutiene (2), bikini (8), sni/
tte (11), prezervative (7), or-
gasme (12), sex, a si-o trage si al-
te sinonime (40) etc. Mai libertin
dect George Stanca (vezi Motto
la Vaginita: Cnd a murit mama/
M-am masturbat, m-am mastur-
bat...; p. 83), Mirela Lungu face
o biografie a coapselor nu n
36
funcctia lor locomotorie, de
pild, ci ca percepere erogen a
tensiunilor afrodisiace, a fante-
ziilor nu eliberate de inhibitii, ci
libere pe deplin (... si n trei
poate fi perfect crede-m...; p.
30). Trecerea de la registrul liric
cuminte, turnat ntr-un cod nc
neepuizat (secretele cresc/ ca o
pnz de pianjen se-ntind pe
scaun/ dulap/ noptier/ n vr-
ful degetelor psesc trei dimi-
neti prsite...; p. 9), spre acele
intersectri de care aminteam
(Dragoste e un tren urci cu one
way ticket si speranta c toate
drumurile duc la roma vacanta
de vis e always on top dedesubt
se colecteaz regretele la s.c.
iubirea s.a. bursa valorilor
functioneaz...; p. 44), confirm
apartenenta la gen. Acelasi lucru
l face, de pild, si Liviu Nanu, n
recentul su volum de versuri
Vesti din Utopia (Ed. A.T.U., Si-
biu, 2011): ...fiecare avem un
dumnezeu motind ntr-o gaur
neagr/ al meu este acela cruia
m rog si nu m ascult/ sau
poate c tocmai el mi trimite
mesaje spam/ congratulation
dear lucky winner/ pe care eu
le trimit napoi virusate... (p. 7).
Mirela Lungu, din cte stim, ab-
solvent de Filosofie, sub for-
mula poemului n proz cultiv
adnci defulri ostentative ale
Sinelui pentru sine ntr-o cons-
tant Constiint de sine (Eul si
dorinta, la Hegel), de aceea si
refuz singurtatea (singurta-
tea e o pisic ce ti se cuibreste
la piept si-ti zgrie timpanele
cu btile inimii ei...; p. 54) n
care si poate reflecta ostentativ
nudul Sinelui destul de fecund.
Autoarea mi se pare totusi mai
interesant n sonete (probabil
un viitor volum). Ea si acolo este
o rzvrtit a codului, ns cons-
trngerea formei fixe o va confir-
ma cu adevrat, cu att mai mult
cu ct ar putea depsi aceast
ispit postmodernist asa de
zgomotoas n contestarea cu
orice pret nu a ceea ce s-a mai
spus, ci a modului cum a fost
spus; referentul si referinta r-
mn ns permanente functii de
ce, iar nu de cum; lucru care, na-
inte de a fi uitat, trebuie stiut.
George PETROVAI
Fecioara Maria
Au fost acele vremuri
de Duh strluminate,
cnd viul moartea-nvinse
prin crez si puritate,
cnd taina neptruns
din cer se pogor
spre-a omului salvare,
cum Tatl hotr...
Ca totu-n tot s par
uman si transuman,
stiut fiind c omu-i
un sceptic si-un dusman
cu el si toti ai lui,
menit fu Maria
- din Nazaret fecioar -
s afle bucuria
c-i sfnt potir matern,
prin nasterea Acelui
ce-n lume coborse
ca Uns, etern egal doar Lui.
O, maic preacurat
si pururea fecioar,
fii pentru noi srmanii
ce-ai fost si-odinioar:
Fii focul din inimi
si-al dragostei jar,
fii mam duioas
si f ce-ai fcut iar!
Lumina Mamei
Flmnd de dragoste
- o, mam -
te-am cutat la rsrit
si cu lumina m-am hrnit,
ca-n testura-i nevzut
s dau de-acea nuant
ce-n toate tu erai
cnd te aveam
si m aveai.
Toropit de cldur
si-ngreunat de lumina
sorbit fr msur
(de-a valma infrarosii
si ultraviolete),
deodat-n miez de zi
am atipit
si-am tot dormit
- cu gndul la laptele supt
din dulcea ta lumin -
pn-n amurg,
cnd soarele se sturase
de lenta furisare
prin htisurile norilor
si-si azvrlise
btrna resemnare
si purpura de mprat
n oceanul alternantei
dintre zi si noapte.
Atunci
- orbecind n ntuneric -
tare-as fi dorit
de diogenicul opait s dau
ca s-ti srut lumina
cu lumina mea -
o, mam.
Stihuri
de
lumin[
Stihuri
de
lumin[
Stihuri
de
lumin[
Noi doi
Suntem o lume si mai bine
de cnd din jumttile
noastre
Icut-am un ntreg
Ir cusur
si fr egal,
dup ce ani si ani
am trit nestiutori
unul de altul,
doar spernd si struind
n dobndirea adevrului
despre fericirea mplinirii
prin topirea-n cellalt.
Iar acuma,
cnd tu esti eu
si eu sunt tu,
prea putin mi pas
de lumile paralele
n care viul
- poluat si iradiat -
moare nainte
de-a se naste.
Oh, clipe grele-n
vesnicii,
ucideti-m
mai nainte
ca gelozia voastr
s-mi ucid fericirea!
Tepesti - Balade pamfletistice
moderne, Ed. Gens Latina,
Alba Iulia, 2010
C#r]i primite
la redac]ie
Tepesti - Pzitorul de vise,
Ed. Lumina,
37
Anul II, nr. 8(12)/2011
CIUTA
poetei noastre dragi
Ana-Maria Gibu, din Botosani,
la onorabila vrst de 14 ani-
Motto: de te-as prinde
alergnd pe plai
te-as cuprinde :
fatcti ani ai ?
nu e srbtoare-n orice cas
n-avem ploaie-n orice primvar
soarele ti svnt talpa ud
cu-n batic de aer - domnisoar.
ti e slobod cugetul si visul
ai dori s mngi o ghitar
nu ne spui cum o mai duci cu scrisul
stai s vin toamna - domnisoar.
toamna... cnd ne pleac tristi cocorii
si ti intr-n cas zne bune
iar din tolbe iarsi plng toti norii
toamna... cnd vibrezi din mii de strune.
n-o-ntreba pe mama ce-s fiorii
nu ruga postasul s-i aduc
fii atent: vin colindtorii
ce spre doruri vor s te seduc.
dar de ce plng eu poemu-acesta?
poti s-l scrii si singur... asa-i?
eu ntreb n clipa ta - celesta
spune ANA drag: cti ani ai?
ntrebri sunt multe, fat drag,
tu stii - de exemplu, cine-i Luna,
doamna asta ce strnge-n desag
tainele iubii-ntotdeauna?...
bnuiam c n jurnalul zilnic
scrii cu gndul tu - tremurtor:
lume mare, dorul e o ciut
care-ti intr tainic, n pridvor...
19 iulie, 2011- la Montreal
Tnra poet Ana-Maria Gbu, din Botosani,
a mplinit, pe 19 iulie 2011, onorabila vrst
de 14 ani. Dar poeta noastr, zic noastr fi-
indc mai multi admiratori ne-o revendicm,
este cunoscut n publicatiile de specialitate
de la vrsta de 10 ani. Atunci am descoperit-
o, si eu, si de atunci ea a devenit poeta tutu-
ror, dar si fata familiei mele. La doar vreo 10
ani si nitel tnra poet a publicat un volu-
mas de versuri numit Grdina mea. Am scris
despre poet la timp si am introdus-o prin
revistele noastre canadiene ca Destine li-
terare, Candela de Montreal, Observatorul
din Toronto etc.
Si poeta nu ne-a dezamgit. Scrie mereu, mult
si bine. A evoluat fantastic si acum are gata
spre publicare un nou volum, mult mai amplu
si de o alt factur. Personal o sprijin s pu-
blice acest volum.
Pentru cine vrea s stie, v spun c n cei
patru ani care au trecut de la primul volum,
poeta a obtinut premii, diplome si mentiuni
care atrn n palmares cam de vreo patru ori
mai mult, numericeste, dect vrsta ei. La
Ana-Maria predominante sunt munca asi-
du, cunoasterea, poezia, pictura, dansul etc.,
copilria ei fiind paradisul n care ea pluteste
pe aripi de vis, nu chiar mereu, se maturizeaz
frumos si pentru ea succesele sunt firesti ca
respiratia, zborul psrilor, cntecul mrii si
alte nobile si superioare ndeletniciri. Mi-am
nsusit, ca un coleg, sau ca un tetea dur
si drept - cum o rog s-mi zic - volumul po-
etei, cu niste ilustratii adecvate, oferite de
buna ei prieten, studenta Alina Astlus. Si
aceasta, la rndul ei, fiind o teleormneanc
de doar 23 de ani, o zgtie de fat druit
artelor frumoase.
Ciuta noastr de la Botosani nu stie nc
de faptul c mai spre toamn va primi cadou
de la familia mea, pe lng volumul publi-
cat, si o ghitar, pe care si eu mi-am dorit-o
la vrsta ei si nimeni n-a putut s mi-o ofere.
Drept pentru care o s-i propun poetei ca
noul volum s se numeasc Poeme fr ghi-
tar, fiindc scriitura ei cnt singur, ca o
ghitar fermecat, si este sprintar precum o
Ciut, asa cum se numeste si poemul de-
dicat la aniversarea a 14 ani de tinerete att
de fecund si mai ales: anotimp ireversibil.
La multi poeto Ana-Maria si infinit fericire!
*
1- Poet: Domnisoara Ana Maria, cnd ai aflat
c esti poet, de la cine si... dac este ade-
vrat?
Ana Maria: Apelativul poet nu mi se po-
triveste! Cel putin n acest moment! Eu nu
m consider poet, sunt un copil care scrie
versuri, atunci cnd de fapt ar vrea s vor-
beasc si nu poate sau nu are cu cine.
Creionul si foaia de hrtie mi sunt cei mai
buni camarazi de drum n orice moment. Mai
folosesc si telefonul mobil! Dar mi amintesc
cu mare drag si de momentul cnd am fost
numit asa si de ctre ...cine crezi, Cole-
ga? Chiar de ctre Domnia ta! ti amintesti
cum ai scris atunci despre mine? Am cunos-
cut-o pe poeta ca o floare Ana-Maria Gbu
cu prilejul unui concurs international de
poezie, al crui presedinte, cu onoare, am
fost. n poezioarele trimise am adulmecat
imediat un iz de moldovenism si am citit si
recitit versurile. Parc devenisem copil. I-
am scormonit poetei prin viat si am aflat
c avea... doar 10 ani! Mi s fie, mi-am zis
eu, nu se poate. Am declarat-o urgent co-
lega si am continuat dialogul prietenesc,
dar mai ales poetic. ntre timp, poeta mea
drag a mai mbtrnit cu un an... Asa
scria, cu trei ani n urm, poetul George Filip,
din Montreal, Canada, dac l cunosti cum-
va... Prin aceste rnduri am spus tot!
2- Poet: Consideri c poezia este un dar mi-
nunat al muzelor sau o povar a destinului?
Ana Maria: Consider c poezia este un dar
minunat al muzelor, dar care, cu timpul, se
transform n povar a destinului. O povar
plcut! Povar pe care nu poti s o aban-
donezi att de usor, sau poate niciodat. Cel
mai n msur sunteti d-voastr s-mi spuneti
dac este dar sau povar poezia! O crati pe
umeri de vreo 60 de ani! Si nc sunteti dis-
pus, dup cum ati mrturisit n ultimele poezii,
s adugati alte poveri la cele existente! Deci
poezia este si dar al muzelor si povar a desti-
nului celui care este menit s o poarte!
3- Poet: Care anotimp ti este cel mai drag si
de ce?
Ana Maria: mi plac toate anotimpurile, ns
cea mai drag mi este primvara, deoarece
dup monotonia iernii totul capt culoare
si totul prinde din nou viat, viat ascuns n
nostalgiile toamnei. (pentru mine / primva-
ra ncepe / cu litera / /mugurilor //conceputi
din cioburi / de gheat si raze / de un verde
curtenitor / aruncat / peste dealuri) Dar mi
place si vara. Este anotimpul venirii mele pe
George FILIP
(Montreal)
Ana-Maria Gbu
38
Anul II, nr. 8(12)/2011
aceast lume, este anotimpul cnd si ecoul
nfloreste! (vara este / cpitan de vacant /
adun-n rucsac / jocurile de-a vivat orice /
pdurea ngropat / sub gene de curcubeu /
muzica inimii / si le mparte / la colt de lume).
Am citat din poezia mea numit nsemnri.
4- Poet: Prietenii ti-i alegi tu sau te caut ei?
Ana Maria: Prietenii sunt... adevrati si...
prieteni! Prietenii adevrati nici nu mi-i aleg,
nici nu m caut. Ei exist pur si simplu n
viata mea. Apar, asa, deodat si mi se pare c
i-am avut n preajm dintotdeauna! Prietenii
dintre ghilimele m caut cnd vor s mai
afle cte ceva, despre cineva, s-si satisfac
o curiozitate, s aib un subiect nou care ar
face senzatie la ntlnirea cu gasca, s stie
ce am mai fcut, unde am fost, tinnd cont
de faptul c eu sunt o fire cam tcut! Dar...
aleg cu cine s ies la o plimbare, la un suc...
la o partid de tenis!
5- Poet: Ai aflat deja ce este invidia, ca s nu
zic ura?
Ana Maria: Da, am aflat ce este invidia, din
pcate pentru mine. Sincer, mi-as fi dorit s
n-o cunosc, s nu-i simt fiorii de gheat pe
sira spinrii, asemenea groazei, niciodat.
Dar nu se poate! Si dac m gndesc la rece
este mai bine c am aflat de pe acum despre
invidie, am gsit astfel si armele pe care le
pot folosi pentru a m apra. C de nvins, n-
o poate nvinge nimeni! O dai pe-o us afar
si intr pe cealalt! Poart vest anti-glont,
asa c... Am simtit-o si pe propria piele nu de
putine ori! Din invidie pornesc suprrile,
nentelegerile, conflictele, pe scurt, invidia
este smnta tuturor relelor. De aceea ncerc
s-o evit, s trec neobservat pe lng Gr-
bovenia-sa, s-i dau prioritate cnd este gr-
bit, ca la masina de pompieri, s-i rspund
politicos la provocri, s refuz orice invitatie
la ceai sau pizza si s-i spun ori de cte ori
am ocazia c nu am timp s o nsotesc. Asa
cred c o s m lase n pace!
6- Poet: De ce ai fugit de la versul clasic, ri-
mat si ritmat, la poezia n vers alb, cum se
zice?
Ana Maria: Nu am fugit! Am plecat n vizit
si pe la versul alb! Trebuie s experimentez
ceea ce este n pas cu vremurile! Usa versului
clasic a rmas deschis! M ntorc la el cnd
vreau! M-am ntrebat ce e iubirea? / n versul
ei s pot afla! / Ca un ocean nemrginirea /
Din stropul lui e inima. // Iubirea arde-un foc
ascuns / Cu flacra nchis bine / Att s stiu
mi e de-ajuns / Curnd va arde si n mine
(Ana Maria Gibu, Ce este iubirea?, 2010).
7- Poet: Ce-ti propui s devii n viat?
Ana Maria: Nu stiu dac trebuie s-mi pro-
pun! Stiu ce as vrea s fiu! Stiu cum as vrea
s fiu! As vrea s devin un om cu sufletul
ntreg la minte: s-mi plac simfonia ierbii
cnd ncolteste, s ascult toaca n linistea
serii, s mnnc visine coapte din pomii de
pe marginea drumului, s adun snziene si
ciubotica cucului pentru ceai, s m rosto-
golesc n covorul de frunze portocalii, s
m zbengui cu punga n loc de sanie prin
zpada pufoas, s stiu totdeauna cnd este
Pastele si Crciunul, s am un loc de munc
unde s fac ce mi place si ce am nvtat, s
am o cas, s am familia mea, s-i am pe toti
cei dragi aproape!
8- Poet: Dac te-ai mai naste odat, ce ti-ai
dori s fii, biat sau fat?
Ana Maria: Probabil, dac ar fi s m mai
nasc o dat, vorba regretatului nea Gic Pe-
trescu, as dori... s fiu biat! As avea ocazia
unic s nteleg cum e s vezi lumea prin
ochii unui biat, dar mai ales as descoperi
din tainele pedagogiei mamelor de bieti! Mi
se pare c si unii si altii au altfel de concep-
tii asupra anumitor lucruri, diferit de a fe-
telor! Dar spun asta pentru c sunt sigur
c nu pot s m mai nasc ...odat!
9- Poet: Ai aflat cumva, de ce mbtrnesc
bunicii, profesorii, arborii?
Ana Maria: Da, ntr-un fel, am aflat. Cel ce
ne face pe toti s mbtrnim, sraci si bogati,
frumosi si urti, nalti si scunzi, grasi si slabi,
este timpul. El, sursa zilelor noastre consecu-
tive, adun picturi din esenta noastr n
sticlute de cristal, pn ne las vestejiti, pri-
vind spre cer si asteptnd un tonic de ntine-
rire. Timpul acesta ne priveste, oarecum ne-
pstor si se rsfat cu esentele noastre pul-
verizate pe pielea lui vesnic tnr. De fapt
nimeni nu mbtrneste! Toti ne schimbm
putin ambalajul. Prea mult monotonie ...stric!
10- Poet: Ca toat lumea, ai si tu un animal
de companie?
Ana Maria: n adevratul sens al cuvntu-
lui, am avut dou animlute de companie: un
hamster si o pisic. Pisica a intrat n casa mea
cu un an nainte s apar eu. Am crescut odat
cu ea si de aceea am fost foarte atasate una
de cealalt. De cte ori veneam de afar mi
cunostea pasii si m astepta la us! Hamste-
rul l-am primit cadou de ziua mea, cu un an
nainte de a pleca la scoal. Amndou au
plecat s se joace pe veci n mprtia norilor.
Acolo le va fi mai rcoare. Pierderea lor m-a
marcat foarte tare. n alt ordine de idei, mai
am... animale de companie! Cel mai fioros...
Timpul!
11- Poet: Stii c n-o s mai mplinesti 14 ani
niciodat?
Ana Maria: Da, stiu, si-mi pare ru c nu voi
mai mplini niciodat 14 ani! Timpul a fugit
parc prea repede! Si cu el fuge si cea mai
frumoas si lipsit de griji parte a vietii: co-
pilria! Dar fiecare an este unic, niciodat un
an nu va fi ca cellalt, cu ntmplri triste si
vesele, cu reusite si pierderi, cu noi si vechi
prieteni. Nu voi mai mplini 14 ani din stia
cu buletin la purttor, dar voi mplini 14 ani
de cnd am terminat grdinita, 14 ani de cnd
am terminat clasa a IV-a, a VIII-a, a XII-a, de
cnd l-am cunoscut pe Tetea, de cnd... m-
am ndrgostit... Si 14 ani de cnd, la doar 11
ani, m-ai ajutat s public primul meu volum
de versuri - Grdina mea.
12- Poet: Ce nseamn pentru tine un rzboi?
Cine l provoc si de ce?
Ana Maria: Pentru mine rzboiul este urma-
rea unui conflict de amploare care coloreaz
pmntul cu snge si-l ngreuneaz cu vieti
nevinovate! Rzboaiele sunt provocate de
oamenii incapabili s rezolve probleme mai
mici sau mai mari, stnd la masa tratativelor!
Sunt dominati de ur, invidie, dusmnie,
ambitii, ntmplri amoroase! Rzboiul meu
cel mai dur este cel pe care l am mpotriva
mea! Stiu c dac vreau s fiu nvingtoare
trebuie s m druiesc lui Dumnezeu! Asa
m dezarmez si triumf pacea! Dar rzboi
poate fi si cel cnd frtiorul meu, Tudor, vrea
desene animate pe Carton Network si eu fil-
mul de pe Diva sau cnd mama mi cere s
aranjez dulapul si eu vreau s merg la ntl-
nire, cnd...
13- Poet: Te-ai gndit c va trebui s te mriti?
Ana Maria: M faceti s rd! Da, m-am gn-
dit c ntr-o zi va trebui s m mrit! Nu stiu
dac chiar ar trebui! Am destul timp s m
gndesc la acest subiect! Acum am alte priori-
tti! M gndesc dac va fi multumit poetul
George Filip de rspunsurile date sau... se
isc un rzboi!
14- Poet: Pe scurt: care este cea mai hazlie
poveste din viata ta?
Ana Maria: Povesti hazlii, nzbtii mai bine-
zis, am multe! V spun despre cea mai recent
ntmplare din viata mea, care este si hazlie
dar care mi putea crea si probleme. Eram cu
formatia de dansuri Electrik Parple n
excursie la vulcanii noroiosi, Buzu. mi do-
ream demult s ajung acolo s-i vd si s le
ascult bolboroseala. Dar pentru asta trebuia
s fii ct mai aproape de craterul vulcanului.
Dorind foarte mult acest lucru, si curioas
din fire, m-am aventurat printre crpturile
uscate care brzdau pmntul. Din neatentie
am clcat pe buza unei crpturi adnci si
am alunecat. n cteva clipe am fost pe fundul
grotei! Colegele si instructorul m priveau
de sus si asteptau s urc! Dar cum? M str-
duiam s ies la suprafat, mergnd cop-
cel-copcel, la nceput, dar lunecam iar. Sin-
gura solutie era s urc pe coate si pe ge-
nunchi. Si asa am pornit s cuceresc urcusul.
Ctiva turisti strini, atrasi de ntmplare, s-
au oprit si mi-au fcut fotografii, asa cum m
ctram eu de-a busilea pn am ajuns unde
trebuia! Abia cnd am reusit s ies din acea
crptur mi-am dat seama c, pentru cteva
zeci de minute, am fost la o sedint foto n
mijlocul naturii. Si ce sedint foto! Acestea
mi sunt rspunsurile, destul de subtile, sti-
mate poet. As dori s v plac, dar si cititorilor.
Cu pretuire si multumiri, Ana-Maria.
39
AOSR - Fisa postului, contract nr.88 din 29.12.2009
Anul II, nr. 8(12)/2011
Bucuresti, cndva n Martie 1966.
Sunt pe trezitelea! Sunt asa, dimineata,
ntre vis si sculare. Trebuie s fie ceasul cam
7.00. Ora mea de trezit din somn. Ca prin vat,
aud o voce. Artgoas! Glgie mare! mi dau
seama ca este vocea lui tata. Sracul, a venit
din tura de noapte - de peste 12 ani face
numai tur de noapte. Doamne, cum o putea
s reziste!
Florico - asta este MAMA - s m lasi
n pace. Nu vezi? Are aproape 17 ani si nu i
este gndul la carte deloc. Numai baschet
are n cap. Ce o s fac la 30 de ani? O s fie
profesor de sport?
M chircesc n pat, nu prea este strate-
gic s dau semne c m-am trezit. Apoi, aud
vocea blnd a mamei: Las-l, mi Floric, e
nc mic, o s pun el si mna pe carte.
MAMA! - MAMA tot mam!
Mai stau ghemuit vreme de vreo 5 mi-
nute, aud usa de la sufragerie, poc-poc, s-
racul tata doarme pe o canapea, n apar-
tamentul nostru de dou camere, din Pajura,
luat cu att de mare trud, de la serviciu de la
tata, dup nu stiu cti ani de asteptri, doarme
n sufragerie, dormitorul mi l-au dat mie. A
zis MAMA, la mutare: Dormitorul s-l ia
biatu, mai i vine si lui o fat n vizit, ori un
prieten, noi o s dormim aici, n sufragerie,
unde o s punem si televizorul.
Sracul tata nu a zis nimic. Si s-a fcut
cum a zis mama.
Realizez c primejdia a trecut si m extrag
din asternut. Baie si brbierit. Hai, mh, c
se rceste omleta!
Mama, sraca! Bag omleta pe sub barba
proaspt ras - am abia 16 ani jumate, sunt n
clasa a 11-a, ultimul an cu 11 clase, de la anul
se face scoala - liceu - de 12 ani!
Gata, mam, am plecat s nu ntrzii la
scoal.
Scoala mea este, doar de cteva spt-
mni, Liceul 35, liceu cu program special de
educatie fizic. Am fost la Iulia Hasdeu,
liceu bun, se nvta carte acolo, dar..., jucnd
baschet la Dinamo, a venit un dom profesor
de la Liceul 35 si, cu acordul meu - nu l-as
mai fi dat -, m-a transferat la el la liceu, n loc
de carte, s fac... baschet! De aici si supra-
rea lui taic-meu.
Pe la 5 dup mas, m ntorc de la scoal.
Ce scoal? De la 8 la 9 mate, cu o prof care
trecea ea la tabl si ne zicea: Dac la bac v
cade ecuatia asta de gradul II, asa trebuie s
o rezolvati! De la 9 la 10 aveam franceza!
ntruct eu, la Iulia Hasdeu, fusesem la
rus-englez, eram scutit de ora asta, adic
m duceam n sala de sport si ncercam s
bag mingea aia portocalie pe inelul acela de
sus, ct mai des cu putint. De la 10 la 11
aveam fizica. Chiuleam! De la 11 la 12 aveam
rusa! M duceam. Eram cel mai tare din
clas. Sedeam n fundul clasei si jucam va-
poarele. Si m trezeam rostind n rus cte
ceva pe care unul din colegii mei, sltat din
banc s ia not, nu stia. Se zburlea la mine
tovarsa profesoar, o btrnic, rusoaic
din nastere. Tavarishci Rosu, dac mai vor-
besti nentrebat, te dau pe coloar!
n ziua cu pricina, cu suprarea lui taic-
meu vis-a-vis de pusul meu cu burta pe carte,
ajung acas pe la 5 dup mas (aveam antre-
nament la baschet de la 2.30 la 4).
- Srmna tat! - tata pe balcon la cafea.
- Aaaa, ai venit? Ia stai aici lng mine.
Bei o cafea?
- Nu, tat, multumesc.
(Eram prea tnr pentru cafele, tigri si
alte tare ale societtii care ncearc multi-
lateral s se dezvolte - dar s-au dezvoltat ele,
slav Domnului, ntre timp!)
M asez pe un scunel. M ia direct!
- Mh, ce vrei tu s te faci n viat?
- Pi... tat... s m mai gndesc.
- Ce s te mai gndesti, mh? Nu te mai
obosi, las c m-am gndit eu pentru tine.
Mine, la 4, vin s te iau de la scoal, mergem
n Floreasca, la Nadejda, cu care o s iei medi-
tatii de rus, ca s poti s dai examen la Facul-
tatea de Comert Exterior, s fii si tu om n
rndul lumii, nu doar un baschetbalist!
Tac. Am rmas mut!
- Nadejda este rusoaic, s-a cstorit
acum 9 ani cu Stere, l stii pe Stere, colegul
meu de tur. Au divortat apoi, a fost o cs-
torie de aia, cum se fceau pe vremuri, cnd
ne aveam noi bine cu rusii.
Rspund moale, fr vlag.
- Da! - dar deja mi-a intrat frica n oase.
Vd c tata este croit pe facultate, n timp ce
visele mele de adolescent sunt legate de bas-
chet. Eu, n echipa national a Romniei, la
campionatul mondial, marcnd cos dup cos
n ovatiile spectatorilor si ale telespectatorilor
din tar. Cine este Rosu sta? Pi, este b-
iatul lui nea Floric, la de st la etajul 5...
A doua zi, dup o noapte de vai de mine,
ies la ora 4 din sala de baschet. Taic-meu -
prezent.
- Hai - zice -, mergem pe jos c nu-i departe!
Pe drum, mai vorbim de una, de alta, fot-
bal, ce note am mai luat, cnd se d bacul,
etc. Ajungem n buza cartierului Floreasca,
la un bloc cu 4 etaje.
- Nadejda st la parter - m anunt taic-
meu.
Batem la o us. O femeie, o splendoare
de femeie, cam pe la 30-32 de ani, ne ntmpin
zmbitoare.
- Aaaahhh, domnu Rosu si feciorul, da
poftiti, poftiti!
Intrm. Interior mobilat cu gust, calitatea
la nivelul vremurilor pe care le triam. Eu...
morcovit pn n mduva oaselor. Dac m
ia asta n prezenta lui taic-meu la vre-un
test, sta sunt. Am uitat si ce stiam!
Ne asezam n sufragerie la o mas. Se
uit la mine.
- Pe mine m cheam Nadejda. Stii cum
se traduce n romneste Nadejda?
Rsuflu usurat.
- Da, numele romnesc este... Speranta.
- Ocin harasho.
Intervine tata.
- Pi, rmne cum am vorbit astzi, ti
aduce copilul (?!?) banii.
- S nu aveti nici o fric, o s facem treab
bun amndoi - zice Nadejda.
Pleac tata. Mic-mic eu, dar... brbat n
devenire, nu? M uit la ea, pe la spate, n
timp ce l conduce pe tata la plecare. Are
picioare mai frumoase dect Ligia, prietena
mea din liceu, snii parc ceva mai mari si are
asa... niste arcuiri de piele care i dau o form
de model.
Usa s-a nchis, tata a plecat. Nadejda re-
vine n camer si se aseaz pe un scaun. Se
uit la mine cu privirea aceea de profesoar
Nadejda ori Speran]a?
Constantin RO{U PUCU
(Auckland New Zealand)
40
la elevul scos la tabl. Eu ncerc s ies din
concentrarea ctre snii ei, bine stpniti de
o bluz neagr, pe gt, si dedesubt probabil
de un sutien, ori rusesc, ori romnesc.
- Pi, de unde s ncepem? Poti s mi spui
ceva despre Kak zakalialas stal? Ori despre
Esenin? Ori despre Burlaky na Volghe?
- Pi, doamna profesoar...
- Stai, uite, ct o s facem meditatii mpre-
un, mie ori mi spui Nadejda ori Speranta,
cum vrei tu!
- Pi... Speranto..., eu stiu ceva rus dar...
mai bine s facem un plan, s pregtesc ceva
acas, cci aici, la tine, dac nu m pregtesc
nainte, o s-mi fie greu...
Se uit adnc n ochii mei si clipeste des
din gene. Are niste gene lungi si ochi frumosi,
iar eu m pierd si iarsi mi sar ochii ctre
bluza cea neagr.
- Bine, hai s facem un grafic - zice.
Scoate dintr-o geant neagr o carte de
rus de-a 11-a.
- Uite, ncepem cu Esenin. Porm o s
trecem la Lermontov, Puskin...
Scrie pe o bucat de hrtie. mi d hrtia
si zice:
- S vii miercuri, la ora 4!
Citesc eu la Esenin sta de dau n draci.
Miercuri, la 4, bat la us. Cnd usa se
deschide, dau s plec - se pare c am nimerit
la alt apartament.
- Pajalusta!
Nadejda este ntr-un... capot roz, despi-
cat ntre sni, mini, miroase... att de frumos.
- Am venit acum 10 minute si tocmai am
iesit din dus.
M duc, cltinndu-m, spre masa din
sufragerie. Mi-a fugit din cap tot Eseninul!
Se aseaz vis-a-vis de mine. Se apleac peste
mas, fr nici un motiv, poate doar s-i pot
vedea podoabele ce se ascund n V-ul capo-
tului.
- S ti fac o cafea?
Realizez c dac zic da pot s cstig timp!
- Oooohhh, da, multumesc, as bea o cafea!
Dispare la buctrie. M uit buimac pe
pereti si parc l vd pe Esenin mngind
snii Nadejdei.
- Uite cafeaua, are si caimac!
ngim un multumesc.
- Ia s vedem cum stai cu Esenin?
Scot dintr-o geant neagr gen plic -
tare mndru sunt de ea, mi-a dat-o un nene
de la noi din bloc care a fost n Cehoslovacia
- caietul. l deschid la tema cu Esenin.
- Uitati, doamna profesoar...
- Nadejda, am convenit!
- Uite Nadejda, asta am scris.
O vd cum citeste ngndurat - prof,
ce s sper la altceva. Dup cam vreo 5 minute
termin si zice:
- Tu, ai un dictionar bun ruso-romn acas?
- Am unul, cred c e bun.
- Hai s ti dau eu unul mai complet, este
doar cu mprumut, cnd terminm meditatiile
l vreau napoi.
- Da, desigur!
Se apleac din nou peste mas, iarsi
vd... ceva ce nu are nici o legtur cu me-
ditatiile mele, si zice:
- Hai n dormitor, c acolo am eu biblioteca.
Trecem n dormitor. Asta este camera pe
care o vedeam eu cu usa ntredeschis si m
ntrebam oare ce brbat si face culcusul acolo!
- Hai stai aici pe pat, s vd ce dictionar
s-ti aleg, cci am mai multe.
M asez cu timiditate pe marginea patului,
n timp ce Nadejda se face c se uit la niste
crti aflate pe un raft ce tine loc de bibliotec.
mi vine n nri un miros de trandafiri, cu
greu mi dau seama c vine din asternutul de
pe pat. Fr de nici o rusine, mi pironesc pri-
virea pe pulpele ei generos dezvelite de scur-
timea capotului. Numai c... tnr fiind, prea
tnr, nu corelez mirosul cu... dictionarul.
- Uite, l-am gsit, sta este!
Are n mini un crtoi, gros, este ntr-
adevr un dictionar romno-rus sau invers,
cine mai stie.
Se aseaz lng mine, se lipeste de mine,
si deschide dictionarul la ntmplare. Gata...
m-am pierdut, tot sngele s-a urcat n cap,
am n fata ochilor o ceat deas prin care nu
o mai vd nici mcar pe Nadejda. i aud vor-
bele ca prin vis.
- ...si poti s gsesti aici...
Ce sa gsesc? i gsesc pulpa unui picior
lipit de-a mea, att de cald, i simt minile
care mi descheie nasturii cmsii, gata... stiu
ce m asteapt, pentru c nc mai am simtul
umorului, m sgeat un gnd care mi aduce
un zmbet pe buze: Io-te al dracului Esenin,
ce lucrare mi-a fcut!
Peste cam 3 ore plec. Plec fericit (?), mul-
tumit (?) si cu rugmintea Nadejdei, aceea
de la sfrsitul celor 3 ore de desfru:
- De acum ncolo, mie s mi spui Speranta!
Chestia asta cu... dictionarul a tinut cam
5 luni. De dou ori pe sptmn m duceam
cu... Esenin n geant, nu-l mai scoteam pe
masa din sufragerie, cci Speranta m astepta
direct lng... bibliotec. Din cnd n cnd
mai fceam si cte o jumtate de or de lectii.
La fiecare dou ore (sptmnal!) trebuia
s i dau 160 de lei. Care bani mi-au rmas
mie (Las, c ai si tu nevoie s mai bei cte
o cafea!)
Evident c am picat examenul la ASE, la
facultatea de Comert Exterior, am picat la...
limba rus!
Am fost luat la armat, la batalionul
sportiv al lui Dinamo.
Dup examenul de la ASE, m-am ndr-
gostit de o fat din Ploiesti, cu care am stat
cred c 6 luni.
ntr-o sear, dup acele 6 luni, mi-am adus
aminte de... Speranta. M ntlnisem cu niste
fosti colegi de liceu si busem o bere la terasa
Grdinita de pe lng Piata Roman.
Iarsi mi s-a ridicat sngele n cap, m-am
repezit ntr-o florrie, am cumprat un buchet
mare de trandafiri rosii si... m-am bulucit la
usa Sperantei.
Pe sub us am vzut lumin, era deci
acas. Am sunat, cu inima strns de emotie,
dar si de... sperant! Speranta?
Nici un rspuns! Am sunat din nou, mai
lung! Nimic!
Am iesit afar si m-am dus spre fereastra
de la dormitor (apartamentul era la parter).
Era tras, evident, perdeaua, nu se vedea
nimic nuntru, dar, prin geamul subtire, am
auzit o voce care spunea:
De azi ncolo, mie s mi spui Speranta!
Am zmbit, m-am rentors la us, am pus
trandafirii pe presul din fata intrrii, si am
plecat spre cas, ntrebndu-m: NADEJDA
SAU SPERANTA?
F
l
o
r
i
n

M
c
e
s
a
n
u

-
P
r
i
n

d
e
s
i
s
41
Anul II, nr. 8(12)/2011
Florian COPCEA
Literatura rom@n#
din Republica Serbia
Deschiderea spre universalitate
duti/ Prin rtcirea mprejmuit
de asteptare.(Labirintul nfrun-
zit e rtcirea mprejmuit de as-
teptare).
Vocea lui Nicu Ciobanu, ge-
nernd stri de spirit dionisiace,
devine ncrcat de mistere tha-
natice, n care pulseaz germi-
nativ spatiul ancestral la care se
ajunge, totusi, cu usurint desci-
frnd tainele unui labirint: Rt-
cite - psesc pe muchie de cutit/
n plin zi - prin bezn,/ sfrte-
cate trupuri de cuc.// Cuiburi de-
vorate se rostogolesc.// n stn-
ga,/ n dreapta.// n stnga-n
dreapta/ n sus,/ n jos,/ pre-
cum la Caraion: cizmele negre,/
cizmele negre... (Sfrtecate
trupuri de cuc).
Constructiile sale, multe din-
tre ele zidite dup un criteriu si-
milar cu cel textualist, contin o
tot mai vdit si accentuat di-
mensiune metafizic, anti-bla-
gian, dac vreti, care resping,
n sensul poeticii expresioniste,
O poezie rezultat dintr-o at-
mosfer bntuit de tulburtoare
mesaje existentiale, cu o subtil
not elegiac-parabolic ne ofer
n acest nou volum al su - Umbr
fr psri (Ed. Lumina, 2010),
poetul Nicu Ciobanu. Constat c
acesta si mentine neschimbat
rostirea orfic, convertit ntr-un
desolemnizant proces al subli-
mului: Labirintul nfrunzit al
grdinii/ Este o artare sireat/
A rtcirilor,/ O artare ajuns
la rtcire - /Zborul puilor de
cuci,/ Consemnnd spatiul/ De
unde ncepe cltoria cea ma-
re.// Odinioar am crezut,/ Cum
am mai crezut,/ C drumurile
sunt doar o nchipuire,/ C la-
birintul nfrunzit/ Este nepe-
depsit de crim,/ C rtcirile
puilor de cuc/ () Din pragul
unei usi/ Proiectat/ n acest la-
birint nfrunzit al naturii,/ Ce se
perind-n/ Rcoarea violent/
Si n-ai cum s stii/ Dac vreo-
dat drumurile tale/ Nu sunt
dect niste pasi/ Risipiti,/ Pier-
Nicu Ciobanu sau zbor
deasupra unui labirint
\nfrunzit
Scriitorii din Voivodina, dincolo de interesele de grup, nu s-au aflat niciodat, mai ales
ctre sfrsitul secolului XX si nceputul celui de-al XXI-lea, la o margine minoritar, ca
s-l parafrazm pe Slavco Almjan. Literatura lor a depsit frontierele provincialismului,
impunndu-se universalului. ntotdeauna am considerat c nu am gresi dac am
considera centrul poeziei romnesti n Voivodina. De ce acest lucru, ni s-ar putea obiecta,
cnd n Romnia exist o poezie durabil, excesiv de modern, care rivalizeaz cu cea
care se scrie n alte prti ale lumii, unde, ntr-adevr, s-au inventat noi arhetipuri, mai
civilizatoare. Opinia noastr este c raportarea la un anumit centru este relativ si
abstract. Dar prin limba srb poetii care scriu n limba romn au ptruns si n alte
culturi si s-au initiat mult mai bine n poetic dect confratii lor din dreapta Dunrii. Ca
o consecint a impunerii fenomenului poetic n peisajul literar european, n Republica
Serbia s-au format ctiva scriitori de elit. Pe doi dintre ei i vom prezenta n continuare.
Literatura romn din Serbia
fascineaz prin diversitatea cu
care se impune si dincolo de aria
geografic n care se dezvolt.
Acest miracol dilematic se dato-
reaz, desigur, scriitorilor vorbi-
tori si creatori de limb romn
care au reusit s treac peste ava-
tarurile localismului lingvistic si
s internationalizeze, astfel, etho-
sul spiritual european. Printre ex-
ponentii curentului de destruc-
turare a spatiului matricial se
numr si poeta Ileana Ursu din
Novi Sad. Volumul su de poeme
Nu m numesc Noel (Ed. Liber-
tatea, Panciova, 2004) vine s
probeze, dac mai este nevoie,
dup cele cinci crti publicate
pn aici n limba romn - Gr-
dina de cuvinte, Abilitatea vrji-
toarei, Omul pasre-neagr,
Semne pe nisip si Candelabru
candid; c provincia (marginea,
n acceptiunea academicianului
Mihai Cimpoi, se pare cel mai au-
torizat sustintor al recuperrilor
axiologico-culturale prin inte-
grare), nu este spatiul - periferic,
unde se produc literaturi lipsite
de valoare estetic. Emblematice
pentru (i)luminrile Ilenei Ursu,
dar si pentru demonstratia noas-
tr sunt aceste versuri: Ochiul
lui Noel/ Vede totul/ Cuprinde
n albastrul su/ Fiecare mis-
care,/ Orice schimbare,/ Paleta
ntreag de culori.// Ceea ce ve-
de/ Multiplic n ochii altora.//
Cei cu acelasi nume,/ Cei cu
aceleasi intentii,/ Aceia ce se
cred fctorii lumii,/ Au ochi
fr pupile.// Ei vd ceea ce
Noel/ vede pentru ei (Ochii).
Cum observm, ludicul funciar
functioneaz ireprosabil, angre-
nnd, n chip fericit, magicul si
absurdul, dezechilibru si ordinea
n constructii care o determin s
transperseze materialitatea, s o
oblige s elibereze textul poetic
de constrngeri anamorfotice.
Tonul grav, modulat de un mesaj
devotional, trdeaz semnele
premonotorii ale unei realitti
care imprim fluxului discursiv di-
mensiunea unui sublim univers
interior: nu sunt eu dintre aceia/
Care descoper noi lumi.// Nu
Ileana Ursu sau poezia
f#r# margini
42
ludicul sacru: Nimic nu m mai
misc - / nici limbajul profetic
al pietrelor/ rtcit prin biblio-
teci imaginare/ nu m mai fasci-
neaz.// Orice metafor scufun-
dat n vers/ este ignorat de
jos n sus/ cu o fort inegal cu
greutatea/ volumului de reali-
tate depoetizat.// Nici cuvin-
tele, si cu att mai putin cuvin-
tele,/ nu m vor apropia de e-
sent.// Doar de desertciune/
cu desvrsire m-apropii.// Nici
rspunsurile,/ care niciodat
nu vor ncoltii,/ nu m mai mis-
c.// Poate doar gndul,/ singu-
rul,/ c nimic nu m mai misc-
/ m-ar putea misca. (Depoeti-
zarea realittii).
Sensibilitatea lui Nicu Cio-
banu, intrnd n direct coleziune
cu temele si tiparele clasice, tra-
ditionale si experimentaliste, ale
confratilor din Voivodina, d
nastere unei texturi poetice, ob-
sesive, care nu-i complic discur-
sul: Ce trebuie s fac pentru
tine,/ pasre neagr - / ntreab
oul din cuibul devorat.// Nici
acest sfrsit de mileniu,/ cu
attea erori,/ nu m mai fasci-
neaz.// Poate fi visul mai ade-
vrat/ dect somnul?/ Mi-e tot
mai greu s cred n miracole.//
Mi-e team c iarsi n-am n-
teles nimic/ si se va mai scurge
o viat de om,/ precum altele/
care au fost si vor veni.// Ce tre-
buie s mai fac pentru tine,/ pa-
sre neagr - / ca s-ntelegi c
zborul e inutil,/ se-ntreab oul
vntor.(Oul si caut pasrea).
Din alternarea instinctiv a
strilor paradisiatice cu realittile
simplist-panteiste pe care ni le
transmite cu exuberant, rezult
un logos cosmogonic, n msur
s ne influenteze identitatea in-
terioar.
Pentru Nicu Ciobanu, cuvn-
tul reprezint att o provocare
ct si o eliberare. El trece prin la-
birint cu ochii nchisi, de-a-nd-
rtelea, semn c dispune de al
treilea simt, al orientrii prozo-
dice, lucru care ne face s credem
c toate capcanele acestui de-
dalic edificiu sunt relative n sim-
bolurile lor: Spune-mi, cine s-a
mai putut gndi/ la ziua de azi.
Pn mai ieri/ totul ni s-a prut
posibil si firesc.// Cuibriti prin
labirintul nfrunzit/ am urmrit
cu ochii cum ni se aseaz/ pro-
moroaca/ tocmai n pragul usii
- si plonjau spicele/ de nea/ si-
atunci si-n propria cas/ ne-am
simtit ca la noi acas.// Inim,
nimnui nu-i mai trebuie -/ chiar
si ca cea mai patetic form/ a
socio-realismului. Vei fi rtcit
prin muzee,/ pe pnzele pictori-
telor din Uzdin,/ vei deveni o
prezent bizar, hidoas/
atta doar.// Lumina plesneste
precum o umbr/ cuibrit-n
gene/ si prea devreme, mult -
prea-devreme/ se rostogoleste
tcerea/ prin casele noastre.
(Inevitabila risipire).
Nu pot s rmn fr semni-
ficatie imaginile de oglind ale
poemului din care rzbat irizrile
unei revolte substituit de ochi,
cuvnt, cerc, oglind, lumin,
pasre, timp, cltorie si umbr,
ntr-o smerit convietuire cu
Dumnezeu: Respiri adnc, res-
piri strpuns, respiri/ n gnd,/
respiri subit,/ czut,/ ascuns.//
Te-ai pierdut de-a binelea/ prin-
tre cuiburi de vipere,/ printre
cuiburi ce doar cuiburi nu-s.//
Sunt o desertciune discursu-
rile/ ascultate,/ cuvintele-s se-
cerate.// n zadar limbile ni s-
au uscat n gur.// La fiecare
pas,/ Un monstru cu priviri de
cutit n ochi te- asteapt.// Lu-
mina tasneste din coarne de
melc.// Lumina-i o ceat/ si nu
lumin.// Lumina-i oglind, n-
luc si fug/ Si trup cltinat. E
stearp. Alb.// Precum un t-
ciune,/ lumina - oglinda e coltul
de paradis/, e coltul de vis - z-
pada interzis,/ usa mereu n-
chis.// Lumina - oglinda e dru-
mul rtcit.// Attea oglinzi n
care nu-ti poti regsi/ propriul
chip, propriul cnt. Oglinzi/ a-
sezate-n cuiburi de cuci n care
doar orbii/ si pot regsi pier-
dutul chip.// Rmi mpietrit n
fata oglinzilor/ din care lipseste
o parte - locul unde/ te-ai trezit,/
nici rstignit, nici mcar chircit
- / dimpotriv,/ ntins, lipsit pe
o fsie de pmnt. (Lumin -
Oglind).
Din versurile poetului nte-
am descoperit dect cuvntul/
Si nici nu m ndemn n alte/
Aventuri de inovatii.// Nu cl-
desc constructii imaginare,/
Nici nu conving multimea,/ care
tot mai ascult,/ C as fi che-
mat s deschid noi ferestre
(Mesaj).
Pentru Ileana Ursu, poezia
dez-iluzioneaz, este capabil s
trezeasc la viat eul poetic, de-
seori, captiv n pienjenisul ba-
nalittilor estetice n care, b-
nuie, cuvntul creste negrit,
anume spre a ridica din abis un
labirint borgesian: Pe strzi/
Omul ntlneste femeia: Precis
si frumoas,/ Precum orologiul
din camera sa.// Alb si trist,
ca si peretii camerei./ Femeia
nu-si descoper sursul,/ Nici
pielea snilor.// ntinde doar
mna/ Si-i destinuieste timpul/
Precis si efemer./ () Timpul,/
Nelinistit si efemer,/ i transfor-
m n profeti(Balada strzilor).
L. Borges dezvolt, euforic,
n carnea poemelor o realitate
traumatic, fapt care i permite
poetei disectii interpoematice
inspirate.
Volumul Nu m numesc Noel
este declaratia categoric, ima-
nent la modul fericit, a unei po-
ete care declar rzboi norma-
lului inobservabil, nzestrat fiind
cu harul de a-si redescoperi iden-
titatea n naratie unor texte cutre-
murate de voluptti ludice, si care
Ir riscuri pot deveni veritabile
ars poetica: Aici niciodat nu
s-a schimbat/ Nimic.// Nouttile
efemere au adus cu ele/ Valuri
de ncredere,/ Ceat de lacrimi,/
Dorint s psim prin usa ima-
ginar,/ Rmnnd ntotdea-
una/ Cu clanta n mn.// Aici
niciodat nu s-a schimbat/ Ni-
mic./ Dar cei ce croiau/ Dup
propria msur,/ s-au schim-
bat (La noi). Deseori poeta simte
nevoia, asumndu-si o utopie es-
tetic misogin, s-si abando-
neze visul si abisul n dialectica
opac a textului: Poate din ca-
uza mamei/ Sau din alt motiv/
Legat de casa printeasc,/ Nu
m-am hotrt s cnt n cor./ Nu
am stiut s m acomodez/ La o
ridicare de mn a dirijorului,/
s fiu una dintre cei multi.// Nu
am nvtat nici s repet/ Chiar
nici cele mai banale cuvinte/
Stoarse de pe buze cunoscute.//
Mi-am ales coltul meu nsingu-
rat,/ Am repetat pn la obosea-
l/ Rugciunile strvechi,/
Socotindu-m ferit de vnturi,/
De strini lacomi,/ De rutate
(Niciodat). Discursul Ilenei
Ursu este exhaustiv, dominat de
virtutii declansatoare de evaziuni
estetice care compenseaz ntr-
un fel orgoliul caracteristic ago-
rafobiei: Am adormit cu gndul
la un poem,/ Constient c este
unicul/ Si de aceea nu s-a nvelit
n cuvinte. (Poem) si Acum
Dunrea e unic:/ Mare.// Du-
nrea din care cresc poduri,/ n
care se oglindesc/ Flori si La-
crimi,/ n care se ascund/ Istorii
si vremi.// Cu pesti si ramuri,/ Cu
urme de flamuri,/ Dunrea/ Pe
malul creia/ Exist (Dunrea).
Ileana Ursu, cu fiecare poem
scris, trieste drama fiului risi-
pitor ntors din vis si imaginar
pentru a traversa aburii gn-
dului ctre Parc,/ unde am
risipit/ Attia ani (n parc), ea
fiind totusi, constient c acest
traseu este plin de capcane si
vrtejuri periculoase.
Florin Mcesanu - Lila
43
Anul II, nr. 8(12)/2011
legem c sensurile vietii si ale
mortii sunt continuu acelea de
a-l face pe om s cread n poezie,
numai asa existnd sansa supra-
vietuirii lui n eternitate: ,Si
pn unde s mai merg/ prin
viscolul acesta de metafore si/
discursuri politice,/ prin risipa
asta de cuvinte si toasturi/ fune-
rare,/ dineuri plictisitoare, false
artri,/ mai false prezente si
cte ncercri.// Cineva si arun-
c zpad n ochi,/ zpad n
cas - / aleas/ e umbra care te
pndeste,/ zvonul care te go-
neste,/ cuvintele ciulite mocnesc
pe nepus mas.// Urmresti
cum ti creste molozul/ la pra-
gul usii,/ cum se spulber nisi-
pul din clepsidr.// Din haluci-
nantele vise nu-ntelegi nimic.//
din toate cele zise/ s-alegi, s
scrii despre rtciri,/ despre
citatele ce-au fost aprinse.// Vei
suspecta chiar si-n silabe/ si rar,
tot mai rar te regsesti/ si-n pri-
p cauti,/ prin vechi si armoni-
oase cntece de lume,/ s izbesti,
s reapari,/ s spargi si oul bar-
bian(O real si imediat rtcire).
Nicu Ciobanu este constient
de prezenta harului su de a vin-
deca prin poezie, de aceea nu ezi-
t s ne sugereze c umbra unei
psri nu poate rmne captiv
n htisul labirintic al unei fatali-
tti vitale, la urma urmei: Nimic
nu vei afla mai mult/ dect ce-ti
este dat s-nveti.// Vei rtci
prin labirintul cuvintelor/ fr
ca s afli cum se stinge lemnul/
si cum arde piatra.// Nimic nu
vei afla mai mult dect ce-ti /
este dat,/ tu nsuti vei deveni un
labirint.//(Labirint).
Cum remarcam altdat (vezi
Scurt istorie a poeziei rom-
nesti din Voivodina, Ed. Lumina,
2008), poemele lui Nicu Ciobanu,
unul dintre cei mai nzestrati poeti
de limb romneasc din Serbia,
stau sub semnul din ce n ce mai
accentuat al androgismului so-
cratic si anunt, fr echivoc, o
complicat arhitectur a intero-
gatiilor: De unde vin noptile/
si aceste psri nenseuate/ m
ntrebi/ (Niciodat toamna).
E momentul n care trebuie
retinut preferinta pentru meta-
for si viziune celest. Elogiul
poeziei este, printr-o ingenioas
similitudine, si a poetului avid
dup teme fundamentale: n
fata oglinzii/ te simti mai tnr/
Te atingi/ ti dovedesti fiinta-
rea (Oglind si farmec).
Inevitabil, cosmicul se ntru-
peaz consistent n rsfrngeri
autobiografice de natur maso-
chist: Te doare si/ ti place/
deci existi sau te simti mai
tnr/ Te crezi profet/ Gndesti
si spui.
Florin Mcesanu - Toamna gri
S scriu despre o frunz
S scriu despre o frunz,
Acum, cnd vine toamna
Si linistea-i confuz ?
Eu cum de nu-mi dau seama,
Cnd stau pe pragul noptii,
Cu stelele pe frunte
Si numai vntul tainic
Cuteaz s m-nfrunte?!
S scriu despre o frunz?
Si ea este confuz!
Pe dealul albastru
Pe dealul albastru
Paste iarb un cal
N-are chef s se joace
Printre ierburi, pe mal
Este numai un cal
Dar ct de minunat
Vzndu-l pscnd iarb
Pe dealul cel nalt
naltul deal albastru
Lipit de cer mi pare
Mie mi d splendoarea-i
Si calului mncare
Firmituri pentru vrbii
Dou-trei vrbii se zbat
Topie nervoase pe asfalt
A trecut masina cu pine
Si firmiturile-au cazut din nalt
Si ele se nchin
Multumindu-i dumnezeului lor
C le-a dat firmituri de pine
Si n curnd si ap dintr-un nor
Ioan LIL~
(Fran]a)
Timbru
Era nevoie de acest timbru
Pentru o scrisoare urgent
Tras la trei culori si o magent
La o tiparnit decent
Dar nu s-a lipit bine si,
Dac ar fi czut,
Timbrul de pe scrisoare,
Precis m-ar fi durut !
C vestile circul
Punct si virgul!
Obiecte mici
Obiectele mici
Sunt fcute pentru furnici
Stelele strlucesc
Pentru c le iubesc
Fetele melancolice
Si altceva nici nu-si doresc
Cnd cerul este nnourat
Dispar si fiii de-mprat
Si fetele bocesc, bocesc,
Pn ce se topesc...
Dar o s rsar soarele
Adus de departe cu vapoarele
Si cu obiectele mici
Pentru furnici
(Poezii din ciclul:
Obiecte mici)
44
Maria COZMA
(Paris)
Dac ar fi s gsesc un loc
lasittii nu l-as putea plsmui mai
nimerit dect n destin. Eu cred
c destinul s-a conturat n lipsa
unei ntlniri cu sinuciderea, cnd
ideea mortii absorbea ntr-o auto-
ritate cosmic necesitatea de a
fi si cnd trebuia s te ncrezi n
a face pentru a avea. Dac
l suprimm pe a avea nseamn
ca nu mai trebuie a face si r-
mnem numai cu a fi, ceea ce
ne confer disponibilitatea exis-
tentei n form pur - cnd numai
natura ne mai poate schimba si
cnd nu mai avem nevoie de isto-
rie. Aici ideea destinului nu-si are
rdcini n niciun fel de ratiune,
nici mcar n cea de a fi.
Pentru c neputinta de a fi
a trebuit s fie completat de a
face pentru a avea sensul vie-
tii a luat proportia destinului cos-
mic care a divizat orice finalitate
transcendent n a avea n tot
attea destine.
ntr-o devenire universal,
nsesi popoarele si-au mulat dra-
pelele pe dup cte un destin al
crui triumf a tins nendurtor n
cte o agonie, fiindc ideea de
destin abia c mai poate prinde
contur n aspiratiile unei fiinte,
dibuindu-si clipele n desertul
gndirii ntr-un suspin al cuge-
trii, cnd aceasta descoper c
este un segment al vremii n iluzia
curgerii ei. De ce si-ar fi ales po-
poarele ideea de destin, ct vre-
me ele nsele sunt deserturile
gndirii existentei fiintelor lor,
msurnd fiecare zi ce trece dis-
tanta: ct a mai rmas de la amur-
gul unei biete gndiri nationale
pn la lsarea ntunericului ul-
timei constiinte bolnave de anti-
cosmopolitismul cernoziomului
rdcinilor dintre alte constiinte
la fel de srmane.
As putea spune c ideea de
destin s-a nscut din lipsa unei
gndiri redutabile si din necesi-
tatea de a plnge pentru incapaci-
Templul d#r@mat
ttile ei de a luneca n neant fr
posibilitatea unei treziri; de aceea
s-a invocat vesnicia n afara
gndirii, unde poposesti cnd
devii paralel cu destinul.
ntr-o continu cruciad al-
bastr ne grnituim fiorii, cre-
znd c devenim inteligibili unei
lumi asezat post-sortit, cnd
tenebrele unui destin oarecare i
colcesc seva rmas pentru un
poem. Atunci plmnii neputintei
telurice inspir logos si expir mi-
tos pentru a ne putea dispensa
de viat. Si dac nu mai ai ce ad-
uga vietii, de ce orice primvar,
prbusit n ochii ti, ti-ar oglindi
privirea n destin?
Voluptatea unei chemri de
pe ruina pasiunii creste forta
oarb a unei Lumini cobort n
noptile unei ndejdi de insomnii.
Tot freamtul si zbuciumul unui
nesomn dizolv destinul n ne-
grul cerului, aseznd astral nas-
turii cu care s ti nchei sclipirile
pe haina ta, nedezbrcat vreo-
dat. Cci a dezbrca-o ar nsem-
na primul semn al slbiciunii eter-
nittii prin a cdea n vpile vie-
tii sub masca lui Dumnezeu.
Orice debordare dezlipeste
cte o durere, care de frica infini-
tului ei l iei drept pe Creator com-
plice la viata ta, acuzndu-L c
El ti-a croit soarta de dragul ab-
solutului divin. Srmanul Cre-
ator, dac ar fi stiut c se va trezi
complicele unor minusuri de viat
si-ar fi autodenuntat suprematia
nainte de a fi luat hotrrea s
fie Dumnezeu. Cred c este sin-
gurul care s-a nselat n astept-
rile Lui; fiindc a face lumea s
triasc pentru sensul ei si a o
gsi trndu-se n nesensul on-
tologic, nu poate fi dect o cum-
plit increatie. Si-atunci bietul de
EL cred c si priveste icoana
Destinului, regretndu-si confor-
tul Absolutului - prin pierderea
prestigiului miracolului. De aceea
s-a mrit spatiul unei lacrimi, n
lipsa unui spatiu absolut; ntre
destinul Lui si al oamenilor m-
rindu-se drumul ntre Paradis si
Infern cu destinul Evei si al lui
Adam.
Curios rmne pentru mine,
cum fuga lui Adam din Rai a lsat
urm de viat, dac miracolul a-
cesteia a fost mugurii unui pom
oprit?!
Pn unde si poate ntinde
spatiul adevrul rupt dintr-o le-
gend devenit pild, dac hrana
spiritual ne este Lumina venit
dintr-o tort cosmic nfipt n
inima infinitului?
Totul e posibil cnd te tre-
zesti desfrunzit de gnduri si cazi
ntr-o singur idee. ti cresc sim-
turile - un templu n care ti d-
rmi pornirile. Si nu este orice
pornire o adiere divin n nlta-
rea unui templu? Altfel nu s-ar fi
stiut de ruin si arheologii nu ne-
ar fi fost sfinti, ci dezlegarea ano-
nimatului destinului alctuit
dintr-o nsiruire de nselciuni.
Atunci de ce ar mai vrea omul
s-si vad destinul, dac el se
vede echivocul unui ADN ne-
identificat ntr-o clement cla-
ustral?
De aceea am fcut radiografia
unui val nfometat de mine; am
asezat cliseul lui n Lumin si au
nceput s apar rnd pe rnd:
venele - tristetea lumii; plmnii
- mnia pmntului; stomacul -
vulcani nfometati de lava cu-
noasterii; inima - zvcnirea unei
pietre, iar creierul un fluture
abandonat n polen. Nu am fost
n stare s gsesc patologia strii
acestui val, n timp ce fecundarea
este drmat pe templul unui
fluture si nu ideea lui de zbor.
Fr iubire orice abandonare e
un destin si orice drmare e un
templu.
Ce fericire imperceptibil mi-
ar nlta simturile, dac ideile le-
as zidi temelia lui cu liantul pole-
nului rmas disponibil pentru fe-
cundare n sclipiri!... Abia atunci
as pleca din mizantropie pentru
a ntelege asceza lavei cunoasterii
rmas foamea stomacului meu.
Nu cred c mai are rost s-mi
frmnt cutrile un aluat care se
vrea o pine, ct vreme drojdia
gndirii a rmas viermele din
Mrul lui Adam.
*
Dac Iisus ar cobor pe p-
mnt n alt chip, mbrcat n cos-
tum si cravat si ar ncerca s
opreasc ura, care ucide inocenta
unor copii veniti si plecati doar
pentru o dimineat, ar fi rstignit
a doua oar pe un scaun elec-
tric. Cine poate opri tristetea
acestei lumi?
Florin Mcesanu - Visul
45
Anul II, nr. 8(12)/2011
Denisa BOGHEANU
Oare ce mijloc de transport gigant te
poate duce unde vrei, cnd vrei, repede
sau ncet, cu bilet sau fr bilet? Pi, s
zicem... un elefant! S nu mergi pe jos, te
duce el n spinare, cci e tare prietenos! Cu
trompa lui cea mare vesteste-n deprtare
c la urmtoarea statie opreste elefantul
plin de... gratie... Da, da, plin de gratie,
pentru c a fost balerin n grupul Rozele.
Pentru cine nu crede, o adeveresc pozele.
Dar nu l-a prea pasionat. Czndu-i greu la
rnz, n-a fcut mare brnz. Lui i plcea
s duc pasagerii unde vroiau acestia, din
marginile diminetii pn n mijlocul serii.
n preajma sa, plin de frunze si de
rcoare, erau vietti, pe onoarea mea!-
extraordinare! Girafa, etern cstigtoare a
concursurilor de cultur general, te punea
la zid cu nucitoare rspunsuri de gal.
Leul Eduard era rege-rege, dar nu vroia nici
n ruptul capului s nege c i-ar fi fric de
albine! Ce rusine! Ei bine, leoparzii sunt
nfricostori! Nu o dat, de dou ori, sau
uneori, ci ntotdeauna. Nu se joac, nu
alearg, ci doar lenevesc pe iarb, pe flori.
Zebrei Andora i s-a ntmplat o tragedie.
Niste excursionisti occidentali cltoreau
cu masina prin jungl. Dar ei, bat-i vina,
uitnd unde se afl, probabil nrositi de
febr, au confundat-o pe Andora cu zebra
de pe strad, locul pe unde trec pietonii...
A fost un infern la lumina zilei. S-a decretat
doliu national n lumea clorofilei. Asta e
jungla! Are vietti amabile, drgute,
prietenoase, dar si din celelalte care ti
bag frica n oase.
ntr-una din zile, elefantul nostru,
mndru de al masivittii sale blazon, le
propuse animalelor o idee genial: s
mearg nval, cu totii n Amazon.
Mncare exist, mijloc de transport avem,
curaj si tehnici de supravietuire facem noi
rost! Va fi o chestie cum n-a mai fost!
Unele fuser de acord, cele cu aventura
n cord, altele, mai slabe de inim, avur o
rezistent minim. Dar ce conteaz! Cci
spre Amazon plecar, iar de fric si spaim
uitar. Si merser, si merser, si au mers, au
mers, cnd pe avers, cnd pe revers, cnd
n proz, cnd n vers.
Elefntelul nostru, la nceput energizat,
era acum epuizat. Nu mai avea scam de
curaj, nu mai putea duce nici umbr de
bagaj. Amazonul era la douzeci de statii
departe, iar sperantele, desarte! Suratele lui
de efort l vzur aproape mort, dar nu
puteau s-si abandoneze amicul, micul
piticul! Ar fi fost ridicul. Rmaser cu el,
lng el, cteva ore pn ce ncepu s se
simt mai tricel si mai voinicel. Dar acest
lucru fu posibil dup ce-o fcu lat: mnc
treisprezece boluri de salat, cinci fripturi
din frunze de baobab, bu douzeci de
sticle de suc de mango pn rmase cuc.
Apoi reluar drumul, ncreztori,
sntosi si cu spaima Amazonului n suflet.
Si mergeau, de iesea fumul!
- La drum spre Amazon pornim,
niciunde nu ne mai oprim! Vntul care bate
nu ne abate, ploile care plesnesc nu ne
opresc, furtuna nebuna nu ne opreste, cci
avem la ndemn prietenie, curaj si
bucurie. Spre Amazon! Spre Amazon! Chiar
dac acesta este la douzeci de statii
deprtare. Mine vor fi zece, nou, dou,
niciuna. Adevrul va nvinge minciuna!
Denisa Bogheanu are unsprezece ani, este elev n clasa a VI-a la
Scoala cu clasele I-VIII Ostroveni, Dolj. Citeste literatur pn la
incandescent si se dovedeste a fi o redutabil creatoare. Norii ei de
fantezie se transform n bijuterii stilistice, semn al unei sensibilitti
remarcabile. Talentul actoricesc, mpletit cu capacitatea de a concretiza
plastic aventurile fictive, nt regeste frumos maturitat ea unei
adolescentine arse, indubitabil, de jarul misterului.
Janet NIC
La dou#zeci de sta]ii
se afl# Amazonul
La sarmantul ateneu
Un cires n miez de noapte
Plngea din motive proprii,
Iar lacrimile coapte
Desftau parc toti plopii.
n amurgul nstelat
Zise parc distilat:
Ah! Si Vai! Ce suprare!
Orice lacrim m doare
Si-mi aduce-nnegurare.
Ea mereu se rencarc
ntr-o floare amruie
Iar pe mine m goleste
De-o plcut energie.
Si iar plng
Ca un ntng,
Frigul tare m strpunge,
Dar nu curge
niciun snge...
Ci curg flori ce-n urm las
O mireasm de miresme
Care-mi cnt la ureche
Dor si dor de Eminesme...
Mii de stele eunuce
mi alin simtul meu
Si-o dorint grea m duce
la sarmantul Ateneu...
n lumea mea
E soarele, n lumea mea, zefir...
Iar luna e o pat de lumin.
Natura e un imn de trandafir,
Iar omul e - ce simplu! - o grdin!
n lumea mea, tcerea-i ca o raz
Ce-arunc ploi de-argint si aur...
Si lung e gndul, greu precum o fraz,
Iar sufletul - ce simplu! - e grdin...
46
{tefan Lucian MURE{ANU
n timp ce un car cu cai de foc l rpea
spre cer, Elisei, cruia Ilie i lsase cojocul,
semn al alegerii spre slujire, striga uimit: P-
rinte, printe, carul lui Israel si clretii
lui! Cuvinte pe care noi, urmasi ai lui Ilie, n
msura n care vom urma faptelor lui, nte-
legem si mrturisim: Doamne, Doamne, mi-
nunat-i scara care urc spre cer! F-ne
vrednici s psim pe ea spre a veni aproape
de Tine, precum Ilie prorocul a venit n carul
cu cai de foc! Amin.
Versurile marelui luceafr al poeziei ro-
mnesti, care s-a stins de pe bolta cereasc
a lumii exprimrilor n versuri, nainte ca
soarele s se fi ivit, ne-a lsat un minunat
portret n care am putea, n deplina noastr
meditatie, s-l asemuim profetului deusian:
Da! din portile mndre de munte, din stnci
arcuite, / Iese-uraganul btrn, mnnd pe
lungi umeri de nouri, / Caii fulgertori si
carul ce-n fuga lui tun. / Barba lui flutur-
n vnturi ca negura cea argintie, / Prul
umflat e de vnt, si prin el colturoasa co-
roan, / mpletit din fulgerul ros si din vi-
nete stele. (Mitologicale - Mihai Eminescu)
O carte nchinat omului Ilie, care cu
mintea sa a nteles c lumea nu este dect o
desfsurare de impresii existentiale, o n-
siruire de imagini dialectale, ar fi binevenit
pentru a trezi n noi, n fiecare dintre cei care
dm crezare nevzutului ca realizator de o
unic civilizatie, cea uman, la care miracolul
nu este un simplu mod de a ne uimi, ci un
proces complex de meditatie.
O exegez a istoriei vietii prorocului Ilie,
din Crtile III si IV capitolul Regi, ne va
ajuta s observm c, desi el a trit cu aproxi-
mativ 850 de ani nainte de Hristos, isprvile
lui au o deosebit de mare actualitate. Dac ar
cobor acum printre oameni, ar lua aceleasi
atitudini ferme mpotriva tuturor faptelor care
nu sunt dup voia Creatorului acestei lumi.
Cci prin ntreaga-i actiune a dovedit o exem-
plar ascultare fat de Dumnezeul Cel Unic,
demascnd falsitatea idolilor si a slujitorilor
acestora. nsusi numele lui este o tlmcire a
dragostei pe care o avea fat de cel care cre-
ase lumea, aducnd-o la lumin. n cele ce
vor urma vom prezenta, selectiv, cteva as-
pecte ale marii sale mpliniri, raportndu-le la
situatia din zilele noastre, paralelism din care
se va observa implicit c acest om, prin slu-
jirea lui devotat, nu a fost numai unul dintre
Nedeea celui n#scut \n Tesba Galaadului
cei mai aprigi proroci ai Legii Vechi, ci si un
contemporan cu noi.
Ne-am propus, ca nainte de a vorbi des-
pre viata si faptele celui care nc din Vechiul
Testament avea s fie prezentat ca un mrtu-
risitor al legii lui Dumnezeu, s explicm eti-
mologic ceea ce de fapt nseamn acest nume
cu mare rezonant n viata si activitatea cres-
tinilor ortodocsi. Etimologic, numele profe-
tului, Ilie, n ebraic Elijah, s-a dorit s fie un
simbol al pocintei, al tenacittii si al feroci-
ttii fat de toti aceia care nu vor s respecte
legea, ntocmit pentru toti la fel. Numele su
a fost tlmcit pentru toti cei care respect si
gndesc la asezmntul suprem al luminii cu
ntelesul de Al crui Dumnezeu este Jah(ve),
justificnd n fapt drumul clar al luminrii. n
greac si latin acest nume avea s fie perce-
put ca Hiuc, respectiv Elias, n arab Ilis
(secolul al X-lea .Hr.) proroc evreu, mentio-
nat, dup cum am spus mai sus, n capitolul
17-20 din Prima Carte a regilor din Vechiul
Testament.
n Noul Testament, ns, Iisus face referire
la el spunnd despre Ioan Boteztorul c este
Ilie, care trebuia s vin (Matei capitolul 11,
versetul 14) si tot despre viata acestui sfnt
gsim mentionat tot n Matei 17:3 dar si n
Marcu 9:4 si Luca 9:30.
Numele Ilie, alternativ Elie, n limba ro-
mn provenind de la numele ebraic Eliyah
(Eliiah), si va pstra sintagma Al crui Dum-
nezeu (El) este YHWH. n sinaxare si marti-
rologii e pomenit pe 20 iulie, cu apozitia o
0couioc (ho thesbaos), redat n limba rom-
n prin Tesviteanul, Tesbiteanul, Tisbitul, a-
dic locuitor din Tesba, considerat profet n
toate cele trei religii monoteiste. Biserica
Ortodox Romn srbtorind, n ultima zi a
celei de a doua decade a lunii iulie, ridicarea
la cer a Sfntului Mare Proroc Ilie Tesvitea-
nul, unul dintre cei mai importanti proroci
din Vechiul Testament, mare fctor de mi-
nuni si aductor de ploi n vreme de secet.
Sfntul si marele Proroc Ilie, nger ntrupat,
ce a primit de la Dumnezeu puterea de a des-
chide si nchide cerurile, era de origine din
Tesvi, localitate n Galaad. Traditia apocrif
va fi cea care va transmite aceste detalii des-
pre nasterea prorocului, preciznd c el era
din tribul lui Aaron, urmas al unui mare neam
de preoti.
Luna iulie, numit n popor si Cuptor, este
plin de srbtori traditionale. La oras, aceste
datini si obiceiuri nu mai sunt pstrate ns
la sate, acolo unde puterea de conservare
dinuie, btrnii le tin cu sfintenie, asa cum
au nvtat de la printii si bunicii lor.
n rndurile de mai sus subliniam c din
Cartea a III-a Regi, Capitolul 17, aflm c
profetul Ilie era originar din Tesba Galaadului,
o cetate aflat n vecintate cu Arabia. Din
traditie stim c era din semintia lui Aaron,
din care se alegeau preotii poporului evreu.
Se spune c la nasterea lui Ilie, tatl su, pe
nume Sovac, a vzut cum niste brbati m-
brcati n haine albe au luat pruncul, pe care
l-au nvelit cu straie de foc, hrnindu-l apoi
cu foc. nspimntat de vedenie, Sovac a
mers la preotii de la templul din Ierusalim si
le-a povestit ce a vzut. Rspunsul acestora
a artat c pruncul Ilie a fost ales de Dumne-
zeu pentru slujirea profetic. Unul dintre acei
preoti, brbat mai nainte-vztor, i-a zis:
Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru
pruncul tu, dar s stii c el va fi locas al
luminii darului lui Dumnezeu si cuvntul
lui va fi ca focul de puternic si de lucrtor.
Rvna lui ctre Domnul si viata lui fiind
bineplcut lui Dumnezeu, va judeca pe
Israil cu sabie si cu foc.
Tnrul profet se va remarca prin pu-
ternice viziuni si ndemnuri ca oamenii s
slujeasc unui singur stpn ceresc n timpul
domniei regelui israelian Ahab, care, la n-
demnurile sotiei sale, Izabela, originar din
Fenicia, a introdus n regatul israelian cultul
zeului Baal, un zeu foarte popular n cetatea
Sidon. Ilie a vestit atunci evreilor suprarea
lui Dumnezeu pentru gestul acestora de a se
lepda de El. A mers la rege si a vestit c
Dumnezeu va pedepsi poporul evreu prin
trei ani de secet si foamete ucigtoare. As-
cuns de frica regelui Ahab la prul Cherit,
unde un corb i aducea hran, apoi la vduva
din Sarepta Sidonului, unde untdelemnul si
Iina din casa vduvei, prin grija lui Dumne-
zeu, nu se terminau, Ilie a vestit apoi ploaia
care a salvat poporul de la pieire. Momentul
n care Ilie a eliminat cultul zeului Baal a fost
jertfa de pe Muntele Carmel, unde a reusit s
47
Anul II, nr. 8(12)/2011
coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce
450 de preoti ai lui Baal nu au putut face.
Sfntul si Marele Proroc Ilie l-a abordat
n chip direct pe regele Ahab, purtnd cu el
o lupt aprig pentru dreapta credint a po-
porului, care prin exemplul mai marilor si
era trt n idolatrie. La cuvintele Profetului,
o secet nprasnic se abtu asupra pmn-
tului, apele fiind secate, ogoarele devastate
si arse de cldura insuportabil a razelor uci-
gtoare ale soarelui; brbatii, femeile, copiii,
animalele domestice si cele slbatice, toate
mureau din lipsa hranei, izvoarele secau,
plantele se ofileau si nimic nu scpa urgiei
ngduite de Dumnezeu, cu speranta c foa-
metea va face pe poporul lui Israel s se c-
iasc si s se ntoarc la credint. Din po-
runca lui Dumnezeu, Prorocul, acoperit cu o
piele de oaie si nvesmntat cu piele de vitel,
prsi tinutul lui Israel si se duse la rul de
Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan.
Domnul i trimise corbi, psri pe care evreii
le considerau impure si care aveau reputatia
unei mari cruzimi fat de progeniturile lor,
pentru a-i duce pine dimineata si carne sea-
ra, ca s trezeasc n proroc mila pentru po-
porul care suferea. Cnd cascada sec si ea,
Dumnezeu si trimise slujitorul su la Sarepta
din Sidon, lsndu-l s vad de-a lungul dru-
mului efectele dezastruoase ale secetei, pen-
tru a trezi nc o dat n el mila.
Ca orice om, pn a deveni ales pentru o
misiune att de dificil, cum a fost aceea de
a-i readuce pe evrei la Dumnezeu, se spune
c n tineretea sa de adolescent, Ilie ar fi p-
ctuit mult. Prin pocint avea s devin cel
ales svrsind multe minuni. Prima dintre ele
s-a petrecut chiar n casa vduvei din Sarepta
Sidonului, unde prorocul a stat mai mult timp
n perioada de secet. Pe lng faptul c hra-
na lor nu se termina niciodat, prorocul avea
s-l readuc la viat si pe fiul acesteia.
O alt minune, pornit din energiile ce le
detinea datorit credintei n existenta Crea-
torului a fost cea prin care, dup rugciuni
adresate lui Dumnezeu, a adus foc din cer
peste jertfa de pe Muntele Carmel. El a fost
cel care a trimis flcri din cer arzndu-l de
viu pe regele Ohozia, prin rugciune (con-
centrare puternic a mintii), ca pedeaps pen-
tru c acesta pctuise grav.
nainte de a fi nltat, prorocul Ilie, nsotit
de ucenicul su, Elisei, a lovit cu mantia apa
Iordanului, care s-a strns pentru ca cei doi
s treac pe uscat, nefiind prima realizare a
puterii celor de sus n ntreg timpul desf-
surat istoriei omenirii n Vechiul Testament.
Pentru noi, oamenii, n vremea aceea, era ceva
irealizabil, ntr-adevr o minune ns, n zilele
noastre stiinta deschis demonstratiilor a
probat c desprtirea de ape poate fi realizat
prin puterea energiei.
Snt-Ilie este ziua de celebrare a zeului
solar, la data 20 iulie, considerat a fi mijlocul
sezonului pastoral. Ca si Sn-George si S-
medru, Snt-Ilie este o divinitate popular
care a preluat numele si data celebrrii de la
un sfnt crestin - Sfntul Prooroc Ilie.
n Panteonul romnesc, Ilie este o divi-
nitate a soarelui si a focului, identificat cu
Helios din mitologia greac si cu Gebeleizis
din mitologia geto-dac. Ca divinitate solar
si meteorologic, Snt-Ilie provoac tunete,
trznete, ploi torentiale si incendii, leag si
dezleag ploile, hotrste unde si cnd s
bat grindina. Oamenii cred c atunci cnd
se ntmpl fenomene meteorologice mai
aparte, de fapt profetul traverseaz cerul cu
cruta lui de foc, pentru a ne ocroti, fiind
Pestera profetului Ilie, Muntele Carmel, Is-
rael mereu n slujba binelui.
Se spune c n perioada sa pmntean,
Ilie a svrsit o serie de pcate, ns cel mai
mare dintre ele a fost chiar uciderea propriilor
printi, sub influenta unor energii malefice,
la ndemnul diavolului, pcate pe care le-a
ispsit prin cint si canoane dure. Timp de
peste douzeci si ceva de ani, omul ales a
trit sub o grea sihstrie si o curat pocint.
Cnd Cel de Sus a nteles c activitatea sa
profetic s-a ncheiat pe pmnt, a fost luat
cu trupul la cer, ntr-un car cu roti de foc tras
de patru cai albi, naripati, fiind considerat
sfntul care mijloceste naintea lui Dumnezeu
pentru a aduce ploaie pe pmnt. n ceruri,
el cutreier norii, fulger si trsneste dracii,
ce-l posedaser n prima parte a vietii sale pe
pmnt, cu biciul su din care tsnesc flcri
ucigtoare pedepsindu-i pentru tot rul pe
care i l-au pricinuit. Fiindc diavolii, nspi-
mntati, se ascund pe pmnt prin arbori, pe
sub streasina caselor, n turlele bisericilor si
chiar n trupul unor animale, Sfntul Ilie trs-
neste nprasnic si loveste fulgernd cu bi-
ciu-i de foc pentru a nu-i scpa nici unul din-
tre ei nepedepsit. Ilie, ca si Enoh, un alt drept
al Vechiului Testament, ridicat cu trupul la
cer, a trecut, prin voia lui Dumnezeu, la o
stare de existent superioar, angelic, des-
pre care nu putem cunoaste prea multe prin
ratiune. Sfntul Ioan Gur de Aur ne mai
spune c Ilie nu a fost trecut prin moarte, el
fiind cel care va prevesti a doua venire a lui
Hristos, asa cum Ioan Boteztorul a vestit
prima venire. De aici si legtura ntre cei doi
mari profeti. Faptul c Ilie, prin viata sa plin
de virtuti, dup cum ne spune si Maxim Mr-
turisitorul, a trecut de lumea simturilor, mai
presus de materie, nu poate fi cu nimic impo-
sibil. Nu stim unde s-a nltat el si n ce loc a
stat pn la prima venire a lui Hristos. Cu si-
gurant starea sa a fost una superioar, spi-
ritual.
Btrnii nostri de la sate spun c Sfntul
Ilie se plimb pe cer ntr-un car care, pentru a
nu aluneca, are niste cuie pe roti. Aceste cuie
guresc cerul, iar apa se scurge pe pmnt
sub form de ploaie. n traditia popular,
sfntul mare proroc Ilie este considerat ocro-
titorul recoltelor. Srbtoarea de Sfntul Ilie
marcheaz pentru romni mijlocul anului
pastoral si este una din cele mai pline de
obiceiuri si de traditii dintre toate srbtorile
ortodoxe. n aceast zi, n localittile din sudul
judetului Bacu, de exemplu, se beau cteva
pahare de tuic de cas si se mnnc gru
nou, fiert cu miere de albine. Chiar dac grul
nu a fost treierat, nc, n ajunul acestei sr-
btori gospodinele se mbrac n straie de
srbtoare si merg s secere ctiva snopi de
gru pe care apoi l scutur, l piseaz n ba-
nite si l fierb apoi n vasul cel mai mare pe
care l au n cas, pentru a avea toat familia
de unde se nfrupta.
Tot n ziua de 20 iulie, la sate, apicultorii
recoltau mierea de albine, operatie numit
retezatul stupilor. Recoltarea mierii se fcea
numai de ctre brbatii curati trupeste si su-
fleteste, mbrcati n haine de srbtoare, aju-
tati de ctre un copil, femeile neavnd voie
s intre n stupin. Dup recoltarea mierii,
cei din cas, mpreun cu rudele si vecinii in-
vitati la acest moment festiv, gustau din mie-
rea nou si se cinsteau cu tuic ndulcit cu
miere. Masa festiv avea menirea de a asigura
belsugul apicultorilor si de a apra stupii de
furtul manei, transformndu-se ntr-o ade-
vrat petrecere cu cntec si joc.
Snt-Ilie marca si timpul cnd le era permis
ciobanilor s coboare n sate, pentru prima
dat dup urcarea oilor la stn. Cu aceast
ocazie, cei mai tineri dintre ciobani, dar si cei
maturi, aduceau n dar iubitelor sau sotiilor
lor furci confectionate din lemn, pentru tors,
lucrate cu mult migal n timpul lor de rgaz.
n vechime, se obisnuia ca n aceast zi
s se organizeze ntlniri ale comunittilor
stesti de pe ambii versanti ai Carpatilor (ne-
dei), cu trguri, iarmaroace si blciuri, unele
pstrate pn n zilele noastre. n cadrul
acestor manifestri, ce durau mai multe zile
si erau considerate a fi bune prilejuri de cu-
noastere pentru tineri, atmosfera era nsufle-
tit de muzic fcndu-se negot cu produse
pastorale, instrumentar casnic din lemn, lut
sau ceramic, unelte si produse agricole.
Este demn de amintit, n rndurile care
urmeaz, renumitul blci de Sfntul Ilie de la
Flticeni, care, din anul 1814, n urma hriso-
vului lui Scarlat Vod Calimach, devine al
doilea ca mrime din Europa, dup cel de la
Leipzig. Cu dou-trei sptmni, nainte de
20 iulie, pe strzile acestei asezri sucevene,
ncepeau s se adune oameni de prin toate
48
prtile lumii auzindu-se strigtele si chemrile
negustorilor rostite n polon, rus, leton,
ceh, german, maghiar, turc sau arab.
La blciul organizat cu aceast ocazie, su-
pranumit Comedia din deal, veneau artisti
de circ: acrobati, iluzionisti, nghititori de
sbii iar n timpurile mai noi motociclisti ce
evoluau la zidul si globul curajului. Se puteau
ntlni, spre deliciul participantilor, parcuri
de animale slbatice. De asemenea erau mon-
tate scrncioburi de diverse forme si mrimi,
teatre de ppusi, roata norocului si multe alte
atractii pentru curiosii adunati pe deal. Trep-
tat, iarmarocul de la Falticeni, ca de altfel mul-
te alte manifestri traditionale, si-a pierdut
importanta, astzi ncercndu-se readucerea
acestor obiceiuri n cadrul festivalurilor fol-
clorice cum este si cel intitulat Seztoarea.
Alte credinte rmase din strbuni spun
c Sfntul Ilie este stpnul unei fiinte puter-
nice, magice, numit sorb, pentru c acesta
soarbe apele cu tot cu broaste si balauri, ex-
plicndu-se n vremurile de demult credinta
ploilor cu broaste. Tot n aceast zi a srb-
toririi ridicrii la cer a marelui profet Ilie se
tineau nedei n munti, pstorii separnd
berbecii de oi, culegndu-se plante de leac,
zi n care se fceau descntece pentru a tine
departe de gospodrii furtunile, grindina si
trsnetele.
n vremurile de demult, n ajunul acestei
zile, fetele nemritate se scldau goale n
lanurile de cnep, se tvleau pe ogoarele
semnate (cnepisti), dup care se mbrcau
si se ntorceau acas. Dac, n noaptea dins-
pre Sfntul Ilie, visau cnepa verde era semn
c se vor mrita cu flci tineri si frumosi, iar
dac visau cnepa uscat se spunea c urtul,
care putea fi un brbat vduv, le va urmri si
nu le va da pace pn nu se vor mrita cu el.
n dimineata zilei acestei srbtori onomas-
tice, n unele zone ale trii, femeile culeg plan-
te de leac, n special busuiocul, ce se pune la
uscat, la umbr, n podurile caselor, sub stre-
sini sau n cmri. Tot acum se culeg si plan-
tele ntrebuintate la vrji si farmece: odat
uscate, acestea erau stropite cu sngele unui
cocor sau, n unele locuri, cu al unui cocos,
tiat chiar deasupra lor. Astfel menite, prin
sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vr-
jitoare.
Femeile duc, n aceast zi, busuiocul la
biseric pentru a fi sfintit. Dup slujb, cnd
sosesc acas, l pun pe foc iar cenusa rezul-
tat o folosesc la vindecarea diferitelor boli
de piele sau la vindecarea bubelor din gura
copiilor, ...Leac si babei colac... se zice n
popor! Tot pe 20 iulie, gospodinele duc la
biseric si mere pentru sfintire pentru c, din
btrni, se spune c mrul este pomul Sfn-
tului Ilie, de aceea nu se mnnc mere noi
pn n aceast zi. Dac va tuna n ziua aceas-
ta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte
fructe vor avea viermi. n ziua Sfntului, jert-
felnicul de la biseric este plin cu tot felul de
bucate, pentru sufletul mortilor. n unele
sate, femeile duc la biseric lapte si vin, iar
peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele
se duc nti la biseric, pentru c exist cre-
dinta c numai asa ele vor deveni de aur pe
lumea cealalt. Dac nu se pstreaz aceast
datin, cel ce mnnc mere nainte de Sfn-
tul Ilie, va culege vesnic mere pe lumea cea-
lalt, dar cnd va ncepe s le mnnce, ele i
vor pieri de dinainte. Cel care mnnc un
mr n ziua de Snilie este lovit de ghinion
tot anul si risc s fie fulgerat pe timp de fur-
tun. Unele femei mpart si porumb fiert, dar
si farfurii cu mncare, mpodobite cu flori de
var. Tot cu flori de var, legate cu ln rosie,
sunt mpodobite si cnile pline cu ap.
n ziua de 20 iulie, zi n care se spune, din
btrni, c Ilie a fost nltat ntr-un car de foc
spre naltul cerului, disprnd pentru tot-
deauna n lumea sufletelor, se ncheie practi-
carea obiceiurilor de invocare a ploilor (papa-
rudele). Se mai zice c n aceast zi nu este
bine s stai sub un carpen, deoarece dracul
trage la acest pom si poti fi trsnit de Sfntul
Ilie care-l tinteste pe drac, motiv pentru care
la sate este ocolit acest copac neconfectio-
nndu-se nici un obiect din astfel de lemn si
niciodat nu se ascunde nimeni sub vreun
carpen, pe vreme de furtun.
Este bine s ne facem cruce ct de des
cnd tun, fulger si trzneste, spune cre-
dinta popular, pentru c Dumnezeu i-a zis
lui Ilie: n toate s dai, dar n cruce s nu dai.
Credinta popular mai spune c dac n ziua
de Sfntul Ilie este furtun, nimeni s nu des-
chid usa sau geamul, pentru c n acea cas
vor intra unul sau mai multi diavoli ce ncarc
s scape de furia Sfntului.
Peste 120.000 de romni crestini si ser-
beaz onomastica n luna lui cuptor, n ziua a
douzecea, cnd Biserica Ortodox srbto-
reste suirea la cer, cea de foc purttoare a
Sfntului, Marelui Prooroc Ilie Tesviteanul,
ce nu a suferit moarte, ci a fost strmutat la
cer ca si Enoh, despre care se spune n Apo-
calipsa (11, 3, 7) c sunt cei doi mrturisitori
ai Domnului, care vor aprea nainte de Paru-
sie, a doua Venire a Domnului Hristos, si vor
fi ucisi de fiara Antihrist.
n ziua de 20 iulie, istoria consemneaz:
Ziua Aviatiei si a Aprrii Antiaeriene, pio-
nierii aviatiei romnesti au ales, n anul 1913,
ca patron al aviatiei pe Sfntul Proroc Ilie
Tesviteanul. Cu o lun nainte de aceast
dat, la 17 iunie, se srbtoreste Ziua aripilor
romnesti, pentru a marca primul zbor efec-
tuat, n anul 1910, de ctre Aurel Vlaicu cu
un aparat construit de el.
Cnd roata-al crei foc nvesnicesti rvnit
de ea,
m prinse cu-armonia ce-o drui pur
sferelor ceresti
Iar noul cnt si-n cer lumina toat
strnir-n mine-atare dor de-a sti
ce pricini au, ct n-am simtit vreodat
(Paradis I, Traian Eta Boeriu)
Cte sperante nu ne punem, n viata
aceasta, pe care o trim cu bune, cu rele ce
singuri ni le facem sub diferite influente, vi-
snd la o zi, cea de mine, mai bun si mai
mbelsugat ca cea de azi. Cte lacrimi nu
curg din ochii nesecati ai oamenilor, care su-
fer clip de clip datorit nepsrii si a ig-
norrii semenului. Ct suferint, ct zbu-
cium pentru necredinta noastr ntr-o lume
mai bun.
Dac, printr-un nesperat miracol, lumea
arab sau islamic, pe al crei pmnt viata
biblic s-a desfsurat n plenitudinea ei, ar
iesi victorioas mpotriva actualului mcel,
nenselndu-ne folosind acest apelativ al ni-
micniciei mai marilor lumii, si dac influenta
secular sau atee a agendei Noii Ordini Mon-
diale, asa-zisa ordine a distrugerii credintei
noastre, ar fi reduse la un asemenea nivel
nct s permit Europei crestine s-si re-
capete fundamentul pe care a fost cndva
construit, ar trebui ca religia lumii arabe s
fie felicitat pentru c nu a cedat n fata exter-
minrii. Si noi, crestinii ortodocsi sau catolici,
dar si civilizatia vestic, am fi beneficiarii
directi ai extremismului islamic. n rest, doar
vorbe.
Florin Mcesanu - Tors
49
Anul II, nr. 8(12)/2011
Din snii ti crestea miros de crini
(respectuos, minunatei d-ne Ligya)
Din snii ti crestea miros de crini,
Luna se-ascundea n lacuri solitar.
Si azi ecoul blndelor lumini
Sun cu miresme de odinioar.
Vin zri sortite s m ncline,
Trupul mi va fi parcursul ce m doare,
Iar chipul tu asezat n mine,
Rul sopotind e rentors n mare.
n mine strig vremi afunde,
ntre pagini mi-ai rmas un semn de carte.
Nu stiu nici umbra ce te ascunde,
Cu ani sfiosi cu tot ai rmas departe.
A te iubi
Hai nvat-m s te strig pe nume,
Acum nvt s te iubesc ca ntr-un
basm,
Fiecare lacrim ce-a fi s se consume,
Va repeta cderea n dulce pleonasm.
As vrea s cer lui Dumnezeu iertare,
Din nsingurarea mea blajin,
Iar din adnc refren n abdicare,
Sorb seva mea din scoarta de chinin.
A te iubi pe tine este un ultim basm!
Halouri argintii plesnesc n vrf de raze,
Cnd rscolind n pieptu-mi cu sarcasm,
Ca serpii se-mpletesc nesbuite fraze.
Cu lacrimi doar am venit pe lume
Si nici att nu voi lua unde m duc.
Lui Dumnezeu nu am s-i cer iertare,
C te-am iubit eteric si caduc.
Stelian PLATON
(New York, SUA)
Acum
Acum este acas primvar,
Printre uluci e stir si iarb gras,
n sol minor, fac semne pe chitar
Si n refren e ruga de acas.
Acum se-aprind n rmurele larme,
Mieii nmuguresc n jurul stnii,
Icoana nlcrimat adoarme,
Cum soarele n cumpna fntnii.
Acum se-ntoarce mama n grdin;
Cu degete triste rsfir pmnt,
Uit durerea ce trupu-i nclin,
Si uit de mine pe unde mai sunt.
Acum e primvara nvierii,
Cu soare ce rscoace prispa iar,
O lacrim e-n vestea tmierii,
Si mama-n rugciunile de sear.
Iluzii
Orbise Homer de attea iluzii
Din taine pierdute prin secole arse;
Attea cuvinte-n vrtej de confuzii
Si-attea mistere din fulgere stoarse.
Vuieste vremea siroaie n clepsidre,
Pscndu-si nisipul din faguri de
stele;
Alunec idei ca blndele vidre
n apa glbuie cu unde rebele.
Prin scorburi de ploi si ascunde fluenta
Blnde suspine n uitatele vesti,
Orasul crunt si vegheaz cadenta
Cu ramuri stinghere n aceleasi feresti.
Destinul anemic scnceste-n amurg,
Stau roat stejarii-n luminile certe.
Din lacrimi neplnse blnzi ngerii curg
Si cine pe cine ar putea s mai ierte?
Am fugit strin de vise
Am fugit strin de vise
Cu umbre albastre si moroi,
Zmbetul mi se acrise
n tara mea cu bieti eroi.
Si m decupez din mine,
De crucea mea cu vechi rspuns,
Splnd cu vremi eleusine
Vanitti ce m-au strpuns.
M-am detasat din timpul static,
Si de pduri de falsi poeti
Cntnd laudativ si hemoragic,
Trai de mlieti si precupeti.
Sirul lung de generatii,
Iluzii moarte si destine
S-au retras cuminti n spatii,
Cu obiceiuri bizantine.
Pentru tot stiau s lupte
Cu murmur scos molu pe gur,
Cu sbiile lor corupte
Fr otel, numai din zgur.
De-acum pare hotrt:
Spre noi alt nger va zbura,
Iar eu v spun numai att:
Cred doar n tineretea mea.
Greoi btrnul clopot croieste muta zare,
Cupola lui de floare brodeaz si mparte
Culori de sunet blnde si mistificatoare,
Pe drumul fr taxe si fr pasapoarte.
Privesc n urma ta cum ai plecat deodat,
Pe nmeti de simtminte ti-ai croit un drum;
Cum ai tiat n lacrima argintie poart
Si-n urma ta suspinul e un ru domol de fum.
Mcar de-ai fi mintit c te ntorci vreodat
n casa bntuit de-amintirile ce dor...
Pe scena noastr absurd si abandonat
Cu-o crizantem-n mn plng eu - ultimul
Ultimul actor
Perpetuum mobile
Ati venit,
v-ati crescut pe voi si copiii,
ati muncit, ati rs, ati plns.
Ati fcut cas, cu grdin si vecini,
ati cntat si-ati blestemat,
v-ati privit n oglinda
din adncul rcoros al fntnii:
ati strigat si Nimeni v-a rspuns.
V-ati rugat la Nimeni si Nimic s-a-mplinit.
Apoi ati plecat nsingurati cum ati venit.
Iar nou cine s ne numere
ndeprtrile, frustrrile si mult prea mult
nsingurrile?
Cci plecnd, cu voi ati luat
Nimicul!
50
Cristina B_NDIU
n dimineata aceea de primvar trzie,
soarele refuza parc s apar la fel de de-
vreme ca altdat. Trezit nc de cnd cerul
se desenase cenusiu spre rsrit, Maria con-
tinua s tin ochii strns nchisi. Linistea o-
pac din camer i crea o senzatie de agitatie
stranie care fcea ca inima s-i bat att de
tare, nct ntrecea tic-tac-ul ceasului de pe-
rete, iar pleoapele se ncptnau s-i aco-
pere ochii cu o insistent enervant.
Alarma telefonului o fcu s tresar si s
deschid ochii. Cenusiul cerului se strecura-
se prin testura grea a draperiei si-i inundase
camera, fcnd-o s par ciudat de strin si
de rece. O senzatie de apsare i se cobor, n-
cet, n suflet. Cunostea foarte bine acea sen-
zatie: o trise nainte de moartea mamei ei,
nainte de moartea bunicii, nainte de a pierde
sarcina, nainte de divort... O durere surd i
amortea sufletul si nu-i mai lsa parc
suficient loc pentru a rsufla. Asa se simtise,
de fapt, si n cele cteva luni ale cstoriei.
Rare erau momentele cnd recunostea acest
lucru. Nici atunci nu dorise s-l recunoasc.
Pusese totul pe seama schimbrilor provo-
cate de sarcin... Doamne, si acum simtea
fiorul rece ce-i trecuse pe sira spinrii cnd
Alec o ceruse n cstorie! - Stii, cred c ar
trebui s ne cstorim... copilul e si al meu...
Ar trebui s-l crestem mpreun... - Alun-
gase fiorul, alungase impresia de nesigurant
din vorbele lui si senzatia apstoare din su-
flet. l iubea... Ce prostie... Credea c dragos-
tea ei l schimbase dintr-un aventurier mereu
n cutare de noi cuceriri ntr-un brbat res-
ponsabil... Doar bia Ana ncerca s-o con-
ving s se rzgndeasc: Nu-i bine, draga
biei, nu-i bine ce faci, nu-i bine nici pentru
tine, nici pentru pruncutu tu. Las-l n pla-
ta Domnului, om fi noi n stare s crestem
un copil... uite-asa m doare-n cosul piep-
tului cnd l vd pe lng tine... N-o ascul-
tase, nu ascultase pe nimeni... Se cstoriser
rapid civil, srbtoriser mpreun cu ctiva
colegi de facultate si se mutar mpreun. La
vreo sptmn se trezise la us cu Sonia,
beat crit si pus pe scandal. Alec e al meu,
m iubeste doar pe mine... Ce crezi? C s-
a-nsurat cu tine de dragul plodului? Sau
de dragul tu? L-a luat taic-su din cruci
si din dumnezei si l-a amenintat c-i taie
banii de buzunar... Vocea Soniei se ngro-
sase rgusit n ncercarea de a-l imita pe tatl
lui Alec: M, dac n-ai stiut s-ti tii panta-
lonii pe tine, acu s faci bine s te-nsori cu
fata aia si s-ti cresti copilul... Neam de
neamul nostru n-o avut copii pin strini si
tu vrei s-mi crape obrazul acu la btr-
nete... Amintirea fcea si acum s i se zbat
tmplele, dar atunci i se fcuse ru si se tre-
zise la spital... Pierduse copilul...
Alarma telefonului tiui din nou, mai in-
sistent parc, mai poruncitor. Maria se ridic
cu greu n capul oaselor. Se simtea ngrozitor
de obosit. La urma urmei era perfect normal,
nu dormise mai bine de jumtate de noapte
Se trezise pe la miezul noptii din cauza
unei migrene puternice. Nu prea s fie o mi-
gren obisnuit. Avea impresia c niste cio-
cane ncearc s-i sfrme cutia cranian cu
scopul fix de a o ndeprta pentru a-i dezgoli
creierul. Reusise cu greu s se ridice din pat
si s se ndrepte, cltinndu-se, spre baie.
Durerea de cap i provoca ameteli si great.
Concentrndu-se din rsputeri pentru a-si
putea coordona miscrile, reusi s ia un no-
vocalmin din dulpiorul cu medicamente, l
mrunti si-l nghiti cu greu (nu reusea nici-
odat s nghit pastilele ntregi, cum fcea
tatl ei, se neca mereu cu ele), apoi fcu o
vesnicie pn la buctrie, unde si turn o
ceasc de ceai de tei pe care-l bu pe ndelete,
cu nghitituri mici, n timp ce astepta ca
medicamentul s-si fac efectul.
Trecuser vreo douzeci de minute, poa-
te o jumtate de or, pn cnd durerea de
cap ncepuse s cedeze. Peste cas domnea
o liniste profund, binefctoare, ntrerupt
doar de tic-tac-ul ceasului de perete. Din cnd
n cnd, ciocanele i mai loveau, cu un tipt
scurt, tmplele, fcnd-o s tresar si smul-
gndu-i cte un geamt nbusit. Se hotrse
s se ntind din nou n pat, desi era convins
c nu va reusi s adoarm curnd. ncercase
s citeasc - de obicei, cititul o relaxa si o
Icea s se simt mai bine -, ns literele i
fugeau de pe un rnd pe altul, iar efortul de a
le urmri strnise din nou ciocnitul insupor-
tabil din tmple. Adormise, ntr-un trziu, si
rtcise restul noptii prin cosmaruri grele din
care reusise s evadeze abia n zori, frnt
de oboseal si terorizat de sentimentul unei
iminente suferinte.
Acum se ndrept cu greu spre baie. n
coltul dinspre rsrit, icoana adus de bia
Ana de acas prea mai posomort ca nici-
odat...
***
De cte ori o npdea senzatia cunoscut,
Maria si amintea povestea biei Ana. ntr-un
secol al computerelor si al cltoriilor n spa-
tiu, conceptul de blestem prea ceva desuet,
nvechit, perimat. Chiar dac ar fi refuzat s
cread n existenta lui, presentimentele nega-
tive existau si erau caracteristice femeilor din
familie. Ele o hotrser s fac o facultate
de psihologie. Citise teancuri de crti ncer-
cnd s-si explice si mai ales s-si controleze
tririle, dar nimic n-o linistea mai bine ca
icoana din buctrie si cuvintele repetate de-
a lungul generatiilor de femeile familiei: D,
Doamne, s fie bine.
Asa c, ignornd oboseala profund,
intr mai nti n baie pentru a se spla -
trebuie s-ti limpezesti ochii mai nti, ori-
ct de mare ti-ar fi graba, o nvta mereu
bia Ana -, iar n timp gestul de a-si clti ochii
nainte de a se aseza n fata icoanei devenise
reflex, ca un fel de comand interioar, ca o
etap a unui ritual benefic pentru suflet. Apa
rece o rcorea si o linistea, o pregtea pentru
ncercarea care se vdea la orizont, i oferea
primul sprijin n demersul ei mpotriva sortii.
Probabil undeva n subconstientul ei sp-
latul dinaintea rugciunii stabilea legturi
misterioase cu ritualurile de purificare ale
strmosilor
Soarele rsri brusc de dup perdeaua
de nori si fiecare raz strlucitoare prea s
danseze. n urma femeii care intrase n baie,
cenusiul camerei prinse viat deodat, alun-
gnd nlucile noptii. n coltul de rsrit o la-
crim lumin chipul afumat al Maicii Domnu-
lui... Sau poate una din razele ce cntau pentru
lumin si viat si gsise acolo loc de popas...
***
Ajunsese la cabinet de doar o jumtate
de ceas si-si savura n liniste ceasca de cafea.
n sala de asteptare nu era nimeni nc, asa
c putea profita de nc putin liniste. Avea
nevoie s se adune, s se ncarce cu energii
pozitive dup noaptea de cosmar, s-si reg-
seasc linistea si echilibrul de care avea ne-
voie pentru a putea discuta cu pacientii, s-
si reconstruiasc zmbetul pe care amintirile
l sfrmaser n zeci de cioburi. Scoase din
poset oglinda si-si privi cu amrciune re-
flexia. Doar undeva, n coltul ochilor, o umbr
de zmbet. Oft! Apoi privi spre fereastr.
Cerul senin era de un albastru reconfortant,
ca ochii biei Ana... Cu alur de domnit p-
gn, dimineata cobora cu tlpile goale printre
blocurile cenusii...
O trezi din gnduri un ciocnit timid. Usa
se deschise, cu ezitri, iar n cadrul ei se ivi
Eliana
51
Anul II, nr. 8(12)/2011
43
un chip de o frumusete izbitoare. Mariei i r-
mase zmbetul suspendat undeva ntre inim
si buze. Fata, pe al crei obraz tineretea si l-
sase autograful ca o pecete a eternului, prea
desprins din gravurile legendelor vechi. De
un negru strlucitor, pletele usor ondulate
ncadrau ovalul perfect al fetei. Ochii verzi
aveau lumina rsriturilor de soare rsfrnte
n iarba crud ce tocmai si freca ochii somno-
rosi ncercnd s se trezeasc. Doar c, din-
colo de lumina verde, fulgera durere, si tris-
tete, si ntuneric...
O chema Eliana. Numele ei avea alune-
carea palelor de vnt si miros amar de nuci
verzi, mldierea visului trziu de toamn mn-
gind urmele pasilor pe trmuri pustii. Poves-
tea ei... rsrea din veacurile de demult, din
vremurile cnd fetele cu copii din flori erau
mritate simbolic cu o salcie pentru a putea
purta broboad pe cap si a avea un statut
cvasi-legitim. Copiii din flori purtau numele
de copii ai slciei...
Poate de asta mama mi-a pus numele de
Eliana. Spunea c-i aminteste de mldierea
slciilor din satul bunicii ei. Bunica ei -
strbunica mea - era un copil al slciei...
Nu-si stia tatl... Oamenii spuneau, n soap-
t, c ar fi fost a boierului ce locuia n cona-
cul de pe deal, c... dac ar fi fost biat...
Uneori, duminica, cnd trecea n trsur
spre biseric, boierul fcea semn vizitiului
s opreasc, iar ochii lui ce preau tiati
n smaralde grele poposeau, pentru o clip,
pe fruntea fetitei ce-l nfrunta, la rndul ei,
cu lumini la fel de verzi...
Mama spunea c semn cu strbunica
mea... Am ochii ei... si ncptnarea... si o
dragoste pgn pentru viata asta parsiv...
Cuvntul suna spart, alungnd magia pri-
melor clipe. Maria tresri. Pe chipul alb al fe-
tei apruse o ncrncenare de care n-o cre-
zuse capabil... n ciuda dorintei de a afla
mai multe, tcu... n meseria ei, rbdarea era
o conditie esential... Nimeni nu se deschidea
n fata grabei, a impetuozittii, a nelinistii...
Toti cutau mai nti s-si gseasc un liman,
un spatiu ocrotitor n care s se simt n sigu-
rant... Copila din fata ei avea nevoie, se pare,
de o salcie... de salcia trecutului...
Aveam 13 ani cnd a murit mama... Tata
s-a mbolnvit de inim rea si a zcut apoi
ani buni. Sora mamei, mtusa Irina a ncer-
cat s ne ajute... dar tata nu primea pe ni-
meni... nchis n camera lui, cu draperiile
grele cufundnd totul ntr-un soi de semin-
tuneric apstor, nu dorea dect cafeaua
de dimineata si cina uneori... si... sticla de
vin... mereu... Nu fcea altceva dect s bea
si s plng... Ne descurcam greu, din pen-
sia lui de boal... eram menajer, buct-
reas, asistent medical... Din cnd n
cnd, mtusa Irina trecea peste vointa lui
si venea s m nlocuiasc pentru cteva
zile... M trimitea la munte, sau la mare...
cu verii mei... Dac n-ar fi fost ea... Tot ea a
dus munc de lmurire cu tata s m lase la
liceu... nainte de a-mi da bacalaureatul, tata
a murit si el. A murit cerndu-si iertare pen-
tru c a fost prea slab, prea obosit de viat,
prea las... Am nteles atunci, pentru prima
dat, c, de fapt, totul ar fi trebuit s fie altfel,
c el ar fi trebuit s aib grij de mine... C
ar fi trebuit s mai fiu copil putin... Dar l-am
iertat... n fond, era tata... chiar dac...
Ei bine, n anul II de facultate l-am cu-
noscut pe Mihnea (numele trezi n sufletul
Mariei ecoul presimtirilor de noaptea tre-
cut). Era de un infantilism izbitor, un copil
fr vrst... Mi-a plcut... poate pentru c
eu nu am avut niciodat timp s m bucur
de viat asa cum o fcea el... stiti... povestea
cu contrariile care se atrag... Avea ceva...
nu stiu cum s v spun... un fel de magie a
vietii... Iubea ploaia... picturile de ap i
ddeau energie, vitalitate... uneori se des-
clta si o lua prin parc descult... prin ploa-
ie... alteori cuta o banc si se aseza tacti-
cos pe ea ca si cum ar fi fost vremea ideal
pentru o iesire n parc... astepta... Asa l-am
cunoscut... stnd pe o banc n parc, n ploa-
ie... Ce astepti? l-am ntrebat... Pe tine, mi-
a rspuns... si, surprinztor, l-am crezut...
Stii, mi-a spus el mai trziu, am stiut mereu
c marea mea iubire se va naste din picturi
de ploaie... asa ca tine... si numele tu e o
pictur de ploaie... daca ai sti de cnd te
caut... Rdeam mpreun... prea rsrit
de dincolo de viat... poate si era... Cnd l-
am gsit fr viat n camera lui, mi s-a
prut c cerul s-a rupt n dou... (Maria si
aminti de cazul studentului gsit mort n cam-
era sa de la cmin. Auzise la stiri. Se bnuia o
sinucidere... nu urmrise cazul...)
Am venit s-mi explicati de ce a murit
Mihnea... eu nu pot ntelege... nu cred c
un om care iubea viata asa cum o iubea el
ar fi ales trecerea spre dincolo... si... s-mi
spuneti de ce nu ar trebui s fac si eu ace-
easi alegere ca si el... Am cutat adnc n
mine rspunsul si nu l-am gsit... poate l
gsiti dumneavoastr... eu...
Eliana si opri monologul, ca si cum ar fi
asteptat un rspuns... Maria o privea cu ochi
mari cutndu-si cuvintele fr s le gseas-
c... Simtea, cumva, c fata asta cuta un ade-
vr de dincolo de cuvinte..., un adevr al vietii
care refuza ntruparea... i simtea ncpt-
narea, si durerea, si revolta, si neputinta... Si
si simtea propria durere si revolt n fata
vie-tii... ntrebarea se nscu parc de nicieri...
- Spuneai c ai fost la mare, Eliana... Ti-a
plcut?
Nu stiu dac mi-a plcut... nu m-am gn-
dit niciodat... nu m-a ntrebat nimeni si
nu m-am ntrebat nici eu... Cnd am vzut-
o prima dat mi s-a tiat rsu-flarea. Aveam
vreo 13 ani, ndat dup moartea mamei...
Tin minte c vrul meu m tinea de mn si
s-a speriat cnd s-a uitat la mine... Credea
c mi-e ru... Nu mi-era ru, mi-era numai...
nu stiu cum s v spun... m simteam asa de
mic si de lipsit de important n fata
imensittii albastre, nct cred c m-am
speriat teribil... nu speriat, cred c termenul
corect e ngrozit... m si vedeam prizoniera
valurilor uriase, cutnd cu disperare p-
mntul... ns n cteva zile am nvtat s
not... mi plcea s o iau spre sear spre
linia orizontului, acolo unde razele soare-
lui desenau urme sngerii pe valuri... ct
notam m simteam ca si cum as fi singur
n lumea asta mare... ca si cum nimeni si
nimic n-ar fi putut s m ating... m sim-
team curat si liber... nici mcar furtuna
nu m nspimnta... lupta continu dintre
vnt si valuri m fascina... stiti... cred c lui
Mihnea nu i-ar fi plcut la mare... lui i pl-
cea poezia picturii de ploaie lunecnd
dinspre nltimile tulburi pentru a-si cuta
adpost pe podul unei palme... marea are
n ea ceva ce abia cum vd... o neliniste
stranie, o permanent zbatere, o etern lup-
t n cutarea pcii interioare...
- Si tu esti ca marea, Eliana...
Eu? Poate... Mama spunea c am n mine
ceva din spiritul slciilor din satul copil-
riei sale... c viata nu m-ar putea rupe, poate
m-ar ndoi putin... cred c am si ceva si din
nelinistea valurilor... dorinta lor de a atin-
ge trmul pentru a fugi napoi... acea dorin-
t care o pstreaz mereu tnr... dum-
neavoastr aveti ceva din stabilitatea si si-
guranta unei stnci acoperite cu muschi...
care a adunat povesti timp de secole, cu
rbdare, dar fr s gseasc n ele sensul
vietii, pe care si acum l caut... ca un blestem...
Sub biciuirea cuvntului, Maria tresri...
Ce putea sti copila asta? Avea numai vreo
douzeci si ceva de ani, dar prea cobort
din timp..., o copil care si-a dus pe umeri
propria viat grea, dar care stia a citi viata
omului privindu-l dincolo de haine, de vorbe,
de priviri...
V-ati suprat? N-am vrut s v supr...
Iertati-mi ndrzneala... stiu c de multe ori
spun ce-mi trece prin minte... c...
- Nu m-ai suprat, Eliana... Doar mi-ai
adus aminte de ceva...
Stiti... v-am adus jurnalul lui Mihnea...
v rog s-l cititi... mai vin mine... sau poate
poimine... s mai vorbim...
n urma Elianei, usa se trnti brusc, ca
smuls de o rafal de vnt... Maria rmase
pe gnduri. Simtea c durerea fetei era un-
deva acolo, ca si cum ar fi rmas n urma ei,
n cabinet... Spera s o vad si a doua zi, si a
treia, si a patra... pn fulgerele de tristete
din adncul ochilor verzi aveau s dispar...
pn strnepoata slciei va ntelege c ea
nu are nimic din lasitatea tatlui ei, nimic din
refuzul de a tri al lui Mihnea...
52
La mijlocul lunii august, ntre 12 si 17 au-
gust mai precis, Japonia celebreaz srb-
toarea budist Obon. De Obon se crede c
spiritele celor decedati primesc permisiunea
de a veni acas la familiile din lumea fizic,
voalul care desparte lumea noastr a celor
ncarnati de lumea spiritului devenind atunci
foarte subtire. Srbtoarea Obon este princi-
pala srbtoare budist, ea amintind fiecruia
principiul conform cruia cu totii suntem
cltori ctre lumea de dincolo de moarte.
Moartea este destinul care ne asteapt
pe toti, pe fiecare, si totusi nu ne place s ne
gndim la asa ceva. Fiecare zi pe care o trim
ne aduce mai aproape de destinatia cltoriei
noastre prin viat, si chiar dac am opri toate
ceasurile din lume tot nu am putea s oprim
naintarea timpului. Asa c ncercm s
schimbm subiectul atunci cnd se aduce
vorba despre moarte, si s uitm ct de repe-
de se poate, tot ce tine de acest eveniment
din existenta noastr.
n tot acest timp,
Au murit numai altii
- sau cel putin asa am crezut -
Si acum, gndul la propria moarte
Este mai mult dect pot duce.
Poemul acesta a fost scris de un medic
aflat pe patul de moarte. Se poate ntelege
de aici care este diferenta dintre a vedea pe
cineva plecnd si a contempla propria ple-
care. n Romnia se spune odihneasc-se
n pace... n schimb n Japonia expresia
gomeifuku o inorimasu se traduce prin ne
rugm pentru binele si pentru fericirea sa (n
lumea ctre care a plecat), considerndu-
se c ntunericul mintii, sursa a tot ce este
ru, vine din ignorarea vietii care urmeaz
dup aceast viat.
n luna august, serviciile memoriale pen-
tru cei care au pierit n rzboaie, dezastre na-
turale, epidemii sau din alte motive, se fac
nu doar pentru a alina tristetea celor rmasi
n urm, ci si pentru a da un semn celor de
dincolo, c nu au fost uitati.
La Hiroshima, Nagasaki, Tokyo, Osaka,
Okinawa, Fukushima, peste tot n Japonia,
se aprind lumini si se spun rugciuni tcute.
Adriana YAMANE
(Japonia)
Ochuugen
Darul de la mijlocul anului
Cimitirele sunt curtate, vizitate, pline de flori.
Membrii familiei se adun de peste tot din
tar la casa unde este pstrat altarul familiei,
de obicei casa primului copil.
Strmosii au locul de onoare la masa fa-
miliei, oferindu-li-se prima farfurie de orez,
primul fruct din grdin, prima lingur de
mncare, pe o tvit cu farfurii minuscule
nconjurate de flori, n fata altarului budist.
Altarul reprezint un loc sacru n cas,
Templu in miniature; el face legtura dintre
lumea oamenilor si o lume mai nalt, lumea
de deasupra norilor. La noi acas, unde se
observ budismul Zen, tot ce se ofer este
Ir carne, pornind de la preceptul care afirm
c animalele nu doresc s fie ucise, ci au
dreptul la fericire la fel ca oamenii.
Cele 4 elemente sunt prezente n altar:
Apa - ntr-o cup mic, Aerul (exprimat prin
sunetul clopotului din altar), Focul (betigase
din plante aromate si lumnri) si Pmntul
(cenusa si orezul, hrana oferit); iar n locul
cel mai de cinste, la picioarele micii statuete
a lui Buda - simbol al ntelepciunii -, troneaz
elementul spiritual, o cup mic umplut cu
sake, vin dulce de orez. La sfrsitul festiva-
lului, florile si hrana sunt puse ntr-o luntre
n form de cunun mpletit din snziene,
mpreun cu o candel aprins, fiind lsate
s plece pe ap, nainte de miezul noptii, ctre
lumea de dincolo.
Este ultimul dar aici si primul dar
acolo, este darul de la mijlocul anului,
cnd ceea ce am oferit cu suflet devine ceea
ce ne uneste n spirit.
Cteva precepte budiste poate c ar face
mai usoar ntelegerea viziunii japoneze. Pre-
gtirea pentru trecerea usoar ctre trmul
cellalt, cel al Iluminrii, const, n primul
rnd, n Generozitate. Pentru a ajunge la Ge-
nerozitate, omul trebuie s nvete nti Res-
pectarea Preceptelor, s capete Rbdare si
s se trezeasc n el Nzuinta ctre Bine, care
s l ndrepte ctre Concentrarea Spiritului,
care toate mpreun fac parte din Calea
ntelepciunii.
Generozitatea - sau practica oferirii - duce
la debarasarea de egoism, cel mai mare pcat,
din punct de vedere japonez; Practica Pre-
ceptelor face ca omul s dea atentie dreptu-
rilor si bunstrii altora, Practica Rbdrii
permite fiecruia de a-si stpni nerbdarea
si mania, Practica Nzuintei ajut omul s se
strduiasc neobosit si s aib credint, iar
Practica Concentrrii permite fiecruia s-si
controleze spiritul rtcitor si inconsistent.
Astfel, Calea ntelepciunii transform un
cuget obscur si confuz ntr-unul limpede si
ptrunztor.
Despre Generozitate - sau practica de a
oferi din ceea ce avem celor din jur, sunt
foarte multe de spus: atunci cnd cineva face
un dar numai cnd ii convine sau pentru c i
este mai usor a da dect a nu da, fr ndoial
acesta este un dar, dar el nu este totusi un
dar veritabil. Darul adevrat const n a oferi
cu bunvointa inimii chiar dinainte de a fi
solicitat, si nu odat, ci constant. Nu mai
este un adevrat dar cel ce este fcut cu un
sentiment de regret sau cu dorint de a
obtine elogii; Darul Adevrat este cel fcut
cu bucurie, uitnd c l-ai dat, uitnd persoana
creia l-ai dat, si uitnd ceea ce ai dat. Darul
veritabil izbucneste spontan dintr-un cuget
plin de o pur compasiune, fr gnd de
recompens, dar cu dorinta de a intra m-
preun cu celalalt ntr-un spatiu al Binelui.
Numai cugetul care ndrgeste libertatea
poate cunoaste iubirea dezinteresat, com-
pasiunea, bucuria si echilibrul sufletesc. Iubi-
rea dezinteresat nltur lcomia, asa cum
compasiunea nltur mania; prin bucurie ne
desprtim de suferint, si dac ndrgim
echilibrul sufletesc, vom nltura total ideea
discriminatorie de prieteni si dusmani.
Chiar si fr s fim bogati, chiar dac la
televizor si n ziare suntem amenintati cu
crize economice menite parc s ne zgr-
ceasc spiritul, avem multe de oferit atunci
cnd cugetul nostru este liber. n primul rnd
putem s oferim serviciu prin munca per-
sonal, munca voluntar. Cel mai nalt mod
de a ne oferi pe noi nsine este atunci cnd
ne oferim propria viat. Avem apoi ofranda
53
Anul II, nr. 8(12)/2011
spiritual, atunci cnd oferim o inim plin
de compasiune. Ofranda privirii const n a
transmite o privire cald celui de lng noi,
privire ce poate reda linistea sufleteasc; n-
ssi expresia fetei noastre este capabil de a
transmite vie imaginea blndetii, a prieteniei.
Vocea noastr - cuvntul - este modalitatea
prin care oferim ncurajare, prin cuvinte pline
de buntate care alin si inspir pe cei din
jur. Si nu putem s uitm c putem s oferim
chiar... locul, pe scaun, ntr-un vehicul atunci
cnd cltorim de exemplu, sau n alte m-
prejurri. O ofrand foarte ignorat, dar pe
care o putem face, este oferirea adpostului.
Aceasta nseamn c cineva s ofere
cltorului adpost peste noapte n casa sa.
Toate aceste precepte si reguli pot fi g-
site n orice carte despre Budism, si ele fac
parte din educatia moral a copiilor asiatici.
Interesant este ns faptul c vei gsi cu mult
mai mult usurint adpost si bogtie spi-
ritual ntr-o casa simpl, dar deschis si bi-
nevoitoare, unde se rde mult, dect ntr-
una n care comorile materiale au fost adunate
prin lcomie.
Japonia este o tar srac. Solul este slab
si nisipos, si de aceea comunittile rurale an-
tice practicau mprtirea recoltei, pestelui si
a oricror bunuri ntre membri, fiecruia n
functie de necesitti. Avnd la baz acest
simt al datoriei si rspunderii fat de grup si
fat de familie, omul de aici a nvtat astfel
s ofere de la Sine, si s considere c practic
este dator fat de toti cei care i-au fcut
vreodat bine. n zilele noastre, de dou ori
pe an - de Obon si de Oshougatsu (Anul
Nou) -, exist obiceiul de a face daruri: mn-
care sau butur, ulei, alge, o lad de bere
sau o sticl de vin bun. n magazine se des-
chid standuri speciale, cu oseibo pentru
darul de la sfrsit de an, si ochuugen pen-
tru darul de la mijlocul anului. Cui oferim
acum un dar? Celor fat de care ne simtim
ndatorati (osewa-ni-natta-hito): cei care ne-
au nvtat ceva, cei care ne-au ajutat s ajun-
gem undeva, cei care ne-au hrnit sau ne-au
Icut si nou parte din produsul muncii lor,
atunci cnd am avut nevoie.
Japonia este o tar srac, chiar vitregit
de natur atunci cnd ne uitm la ce ofer
pmntul locuitorilor si. Dar de cte ori ci-
neva mi aduce de exemplu o rosie dintr-o
grdin, zicnd cu un zmbet: sensei, la tine
m-am gndit cnd am cules rosia asta!, simt
ca triesc cu adevrat. Simt c drumul este
dificil si, totusi, minunat. Si simt nevoia s
ofer un dar la rndul meu, s dau mai departe,
s dau mai mult, ca nu cumva s se opreasc
la mine aceast mprtsire din ceea ce avem
mai bun n noi.
Geta TRUIC~
Fr har...
E un rosu aprins n luminile astrului serii,
flacra inimii stins s-a prins
ntre negura noptii si clepsidra durerii,
tnguind se ridic-n vrtej de triri si de spaime,
Mizerii...
Tropot de lupte n sufletul ars, tndri de lut si puzderii,
Flacra inimii plpie nins...
vntul mi stinge dorul tcerii,
eu caut s fiu scnteie din soare, s dezlntui stihiile vrerii,
setea de cer s-o urnesc, s-mi coboare genunchii din surdul cderii.
Vreau s-Ti vorbesc! S-Ti spun de-ale lumii rniri,
de-ale mele prohoduri,
ngropri tinuite-n ctuse si noduri,
srciri de lumin,
fr rod, fr floare divin, fr stea cltoare,
ncrcate de vin...
Cerul e mut... numai ngerii cnt-n odjdii
imnul sczut al iubirii, al ndejdii...
Ce frumos! Mai e mult pn-acolo, la Tine?
Ochi-mi ard, sclipiri ale inimii prinse-n ruine...
Carpe diem
Departe, prea dincolo de noi-
un zbor de psri si stropii de ploi,
toamne ruginii, parfumuri violete,
vntul mngind ale crengilor plete;
nori n ruin, de plumb cenusiu
ardere fin de foc purpuriu,
frunze-n covor, fosnet fad, pustiu...
Te tin n palme, gnd vioriu!
Departe, departe, e un sat uscat,
care m-a crescut, de care m-am rupt...
Numr riduri de stejar stacojiu,
mi se pare stingher, ca de mort, trupul viu.
n oglinzi paralele de trecut-viitor
trece clipa de azi amgit de dor:
stins, usor, legnare de ape trzie.
Auzi! Mretia ei mi d aripi spre cer, m nvie...
Inim rece, mini de palid cear
pasi n cadent pe trepte de piatr, pe sear,
sufletul trist, dezgolit n tcerea din noapte,
Beat, risipind n noima visrii ale stelelor soapte...
Renasterea
Cnd m voi trezi
n lumina solar a nceputurilor,
mna mea n mna Ta va fi
cald rotire de ape,
unduire de cntec
sufletul din mine s-mi sape...
purta-vei atunci pe crri
pasii mici, de copil lin,
inima, dangt de clopot
va cere luminii
-strin, departe aflare-
s vin...
de Te voi regsi
flcri vii
vor aprinde scnteia-mi de soare
scrum din iubire voi fi
si catharsis,
pace, tcere, uitare.
Eternitatea
Pe buzele tale
sufletul meu si pierde corola ...
Devine fum
n rtcirea clipei
Simt o unduire destrmat
cum se pierde...
Ce bine-ar fi,
dac-ai fi axis mundi,
unind de la origine
spre infinit
Eternitatea...
Poeme Poeme
54
Miltiade IONESCU
(n.04.08.1920)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut n com. Mdulari-Berca, jud. Vlcea, absolvent al Faculttii de Psihologie din cadrul Universittii
Cluj (1949), a activat o lung perioad de timp ca profesor de liceu.
Este atras de jurnalistic, reportaje, anchete psihopedagogice si sociale, schite satirice, fabule, epigrame
(debut n 1989, n culegerea antologic Au plecat olteni la coas; figureaz n peste 45 de culegeri si
antologii). A publicat si sub pseudonimele: Liviu Sabin, Oltea, Ion Berca, Mircea Tudor, N. Goianu.
Este membru al Cenaclului Literar Alexandru Macedonski Craiova, membru al Cenaclului Literar
Sburtorul Craiova, membru fondator al Societtii Scriitorilor Olteni (1995), membru fondator al Cenaclului
Umoristic C.S.Nicolescu-Plopsor Craiova si redactor-sef adjunct la revista de satir si umor Pcal
editat de acest cenaclu, membru al Uniunii Epigramistilor din Romnia, vicepresedinte al Cenaclului
Epigramistilor Olteni.
A publicat volumele: Un cenaclu... de rs! (1995), Poante pentru orice gusturi (1995), Necuvnttoare
care vorbesc (fabule, 1995), Din vremuri de tranzitie si din totdeauna (rondeluri, 1997), Motive de inspiratie
(proz scurt, 1997), Care pe care? (1997), Radiografii(1997), Conspiratia unor berbeci (fabule, 2002).
La ncheierea unui an
Din toate cte mi-am propus
Putine s-au ndeplinit.
Atta doar c-am prelungit
Contractul meu cu Cel de Sus!
Iarba verde (pentru unii)
Au motiv s-si lase-o urm
(Fie-n grup sau fie solo),
Ca s-arate c pe-acolo
A trecut cndva o turm!
Unei casiere
Lucrnd cu bani, ce-avu s spun
Cnd a fost dat-n judecat?:
C banii se lipeau de mn,
E epiderma vinovat!
Ateii
Ce curiosi mi par ateii,
Sfidnd pmntul, cerul, veacul.
Implor-n disperare zeii
Atunci cnd vd c-au dat de dracul.
Ca s vezi!
n spital m-am internat
S m vindec de-o viroz.
Dup-o lun am scpat
... Cu nevroz!...
Ascensiune
Trecea drept om linistit,
Vorbea rar si cumpnit.
Cnd pe scen a urcat
Vorbele... si le-a uitat!
Unui amic epigramist
E un epigramist de clas,
Din mn-i ies doar lucruri rare.
Gndeste poantele la mas
Si le filtrez prin pahare.
Filologic
Din gramatica romn
Vorbele de reverent
Lui i sunt la ndemn
Doar cnd cere-audient!
Unui oarecare chirurg
Face multe operatii:
Apendice, complicatii,
Spline, intestin, hernii,
La plmni si alte... MII!
Un credul si o... doftoroaie
Spunnd c-i scoate-un necurat,
De zece mii l-a scuturat.
Iar, la procesul ce-a urmat
Si el si ea s-au vindecat.
Un soi de retrograd n dragoste
La saisprezece ani e vis,
La douzeci, un drum deschis,
La patruzeci, e nebunie...
La saptezeci... o comedie!
Si oglinda e de vin
Tot uitndu-se-n oglind
Mai n fiecare ceas,
A uitat s mai nvete
Si de-aceea... a rmas!...
O parte a galeriei craiovene
Cnd ai nostri bat la scor,
Fericirea o inund,
Iar cnd U nu are spor,
Oltenismele abund!
Boala unui elev...
Toti i spun c e destept,
Dar, c sufer de-o boal:
Foloseste toat mintea
Numai... dincolo de scoal...
Unui medic navetist
Cu bolnavii, spun n cor:
De e cald sau de e rece,
Doctorul find cltor
Boala mea, sau... trenul trece?!
Fidelitate conjugal
Pe sot l poart n poset
S nu-l confunde, spune drept,
De-o fi vreodat neatent
Cu cel pe care-l poart-n piept!
S-a ntmplat c-o telegram
Ct pe-aici s-l ia cu targa
Si s-l poarte-n mars de org:
Scria-n text, n loc de Marga,
Dulci sruturi de la Morg!
Profesoara de chimie
Pregtirea-i e valid,
Dar sunt niste consonante:
Stnd, mereu, printre substante,
Dnsa deveni acid!
Epigrama
Patru versuri care-nteap,
Mngie ca rztorul
Si din asta autorul,
Uneori, intr la ap!
Atentie la unele vizite...
ntre prieteni
E liniste. Merg toate bine,
Venind la ei pe la chindie,
Cu un fitil, un oarecine
Le puse foc la csnicie!
Un Autoservice
Ne surprinde un aspect
Care merit-a fi spus:
Duci masina c-un defect
Si o iei cu zece-n plus!
La serviciu... cu masina
personal
Luni o spal si-o greseaz
Marti, la pompa de benzin.
Miercuri o antifoneaz
Si, asa pn la chenzin!
O pereche, cu treburi, pe strad
Cu o mn, el fumeaz,
Iar cu alta peroreaz.
Dnsa duce-o plas plin
C-asta-i treab feminin!
La dentistul meu
Intri cu o carie
Si pleci cu avarie.
55
Anul II, nr. 8(12)/2011
Ideea c versul are putere de viat, de
moarte si de nviere asupra celor dragi este o
certificare a nsemnttii lui n constiinta
omului. Si chiar dac Poezia n-a operat mutatii
fizico-chimice spectaculoase n universul ma-
terial, ea a contribuit n mare msur la modi-
ficri substantiale n suflet, aducnd pace,
liniste, comuniune de spirit, empatie ntre
persoane cunoscute si necunoscute.
Poezia vizionar si religioas, n ntelege-
rea ei transfigurat, sublimat, a fost, nc
din Vechiul Testament, nu numai crezul, mr-
turia spiritual a cntretilor, psalmistilor si
profetilor, dar a slujit drept porunc neamului
ales, care-l urma pe conductorul su - asa
cum pe David l-au urmat evreii la sfintirea
Templului din Ierusalim -, el mergnd nainte
cu instrumente de cntat si dansnd, iar mul-
timea, n ritual, l imita tresrind de bucurie n
cntrile pentru Yahve, ori suspinnd si
plngnd n chip de pocint dinaintea lui
Dumnezeu, la vremuri de restriste.
Omul interior se armonizeaz cu cel exte-
rior si ndeosebi cu semenii lui. Dac nu faci
pace cu tine, n-o s poti s empatizezi cu se-
menii.
Petru Dinvale si-a ales ca modalitate de
exprimare poezia religioas ca s nu se dez-
mint. Medicul se ngrijeste nu doar de tru-
puri, ci si de suflete, oferind un Vademecum
doxologic, pe ct de documentat teologic,
pe att de frumos realizat artistic din punct
de vedere literar.
Ca orice bun crestin, Petru Dinvale nu se
multumeste doar cu mntuirea proprie, ci do-
reste s-i aduc la Lumin, cu mult genero-
zitate, pe toti cei din jur, ceea ce e o ntre-
prindere curajoas, profetic, asumat n to-
talitate cu o fervoare a cuvntului greu de
egalat. Sfntul Francisc dorea, n marea sa
iubire pentru Dumnezeu si pentru oameni,
ca toate fpturile de sub cer s aduc Laude
Creatorului.
Noul su volum de poeme liturgice este
dovada peremptorie a acestui demers spiri-
tual, n care cuvintele desarte nu au ce cuta.
Petru Dinvale zideste, ridic, edific suflete
prin cuvnt. El este un oficiant, aidoma unui
preot care celebreaz Liturghia Cuvntului.
Si n acest sens, nu se dezminte, ncepnd
cu o bun si minutioas documentare evan-
ghelic, dar si cu o adnc ntreptrundere
cultural n esenta credintei.
El a ales versul clasic ca modalitate de
expresie liric si pentru faptul c, gratie mu-
zicalittii, ritmului sustinut si rimei perfecte,
ea poate fi usor asimilat si se ndreapt di-
rect ctre inimi. Versul clasic nu trece pe lng
ureche, el se opreste-n timpanul inimii, rever-
bereaz si se ntoarce-n ecou mbunttit,
nmultit, modificat sensibil pentru a putea fi
redat umanittii. E un feed-back necesar pen-
tru c de acolo, de la Dumnezeu si de la oa-
meni, si extrage sevele. Pe acest altoi, cuvin-
tele se leag, se nlntuie, se armonizeaz, se
mbrtiseaz chiar, ca ntr-o declaratie de iu-
bire continu. Cu generozitatea caracteristic
omului care vindec oameni, Petru Dinvale
ofer vitamine, pastile, licori si balsam pentru
toate categoriile de suflete. Nu ntmpltor
autorul spune ntr-un poem dedicat tatlui
su: ,Si dac noi trim printre eresuri /
Sfrsitul ni-e n numele din stele / Vom nvia
la rndu-ne din versuri / Iubite dttor al
vietii mele. (Tatlui meu).
Prima secvent major a crtii este inti-
tulat Geneze cu si fr exod. Autorul
trece n revist principalele evenimente exis-
tentiale, un fel de recapitulare a Facerii adus
sub form de cntec, n care, cum e si firesc,
primordial e Cuvntul, Logosul, cel care a
fost nc dinainte de nceputuri si va dinui
pn dincolo de sfrsit. Autorul merge pn
la izvoarele creatiei divine, la desprtirea
apelor de uscat, crearea cerului, astri ceresti
si ncununarea creatiei cu facerea omului:
Numai cuvntul creat prin Cuvnt / Omul
de lut modelat din pmnt / Viu prin sufla-
rea venit de sus / Contempl primul apus.
(cntec). Interesant de remarcat c doar omu-
lui i s-a dat posibilitatea contemplrii minu-
nilor creatiei. Celelalte fiinte si lucruri exist
prin sine, firesc, asa cum au fost alctuite,
ns nu au darul de a constientiza mretia
creatiei divine.
Meditatii de sorginte filozofic asupra
scurgerii Timpului au ca punct de rscruce
nasterea pruncului, rod al iubirii, dup care
cuplul a nceput s msoare timpul: nainte
si dup aparitia lui, fapt ce schimb total des-
tinul unui om. Vesnicia clipei este msurat
de Dumnezeu si dat omului pentru c numai
ea este sigur: anii copilriei s-au scurs, viata
curge si ea n unic sens, viitorul nu e al nostru,
doar clipa prezent apartine omului. Si pe
msur ce se scurge, nu mai e a lui, este a lui
Dumnezeu, tezaurizat n Cartea Vietii fiecruia.
Vrste si ipostaze surprinse de camera
foto si fixate n vers, ar putea fi o mrturie
despre cine am fost cndva, despre cine
suntem si despre ceea ce vom fi. Arc peste
timp se intituleaz secventa care ilustreaz
aceste adevruri: Numai zilele vin, anii toti
au plecat. / Sunt grbit s ajung ntr-un loc
minunat. / Dar sunt prins si-nvrtit de o
roat prin timp / Si cu fiece pas parc iarsi
m simt / Mai schimbat - spune autorul
meditativ si nostalgic.
Acest poem este de o frumusete stranie,
att prin adevrurile care-i incumb, prin
scurgerea inexorabil a timpului, prin accep-
tarea conditiei trectoare de om, prin clar-
viziune, prin invitatia la meditatie, prin bi-
lantul provizoriu fcut de om si prin dorinta
de a nu pierde nici o clip n chip gratuit din
imensitatea Timpului: S mai treac o zi,
s mai fac un popas / S mai dorm si s uit
cte-n urm-au rmas / Apoi iar s-mi ridic
pelerina de ploi / S m scol si s plng ce-
am lsat napoi / La un pas. // Numai zilele
vin, anii toti au plecat. / Sunt grbit s ajung
ntr-un loc minunat / Dar sunt prins si-
nvrtit de o roat prin timp / Si cu fiece pas
parc iarsi m simt / Mai schimbat. // Cu
planeta alerg, dup ea m rotesc / Si ca ea
mi nclin tot ce am pmntesc. / Cu planeta
rsar, cu planeta apun. / Ca pmntul ce-l
calc pot s fiu ru sau bun / Omenesc. (Arc
peste timp).
Fiecare catren are la sfrsit un al cincilea
vers... ca o concluzie necesar, n stilul att de
folosit de George Cosbuc n poezie, pentru a
sublinia o idee sau a face mai pregnant mesajul.
Fie c mediteaz asupra fenomenelor lu-
mii nconjurtoare, cu categoriile ei filosofice,
fie c abordeaz teme biblice pe care le tra-
teaz liric ntr-o negrit imagine, ori e preo-
cupat de problemele pmntesti ale omului:
familia, copiii, dragostea printilor, iubirea de
aproapele, Petru Dinvale ofer, cu aceeasi
generozitate, crmpeie din sufletul su, cio-
buri dintr-un vitraliu urias, care, puse cap la
Cezarina ADAMESCU
PETRU DINVALE, Poeme liturgice
(Vademecum doxologic)
56
cap, nftiseaz un tablou minunat al vietii si
al rosturilor pmntesti si ceresti ale omului.
O poezie de trire spiritual la maxim
intensitate luntric, autentic si nu de su-
prafat. O poezie - mrturie, profesiune de
credint pe care o exercit nu doar verbal,
superfluu, n grab si cu neatentie, printre
altele, ci clip de clip, n viata de zi cu zi. Un
modus vivendi.
Ceea ce e remarcabil e faptul c autorul
nu foloseste citatele si pericopele biblice du-
p ureche, ci ca un adevrat teolog crestin,
si le-a spat n suflet si constiint fiind ade-
vrate linii de fort, puncte de referint pen-
tru viata crestinului. Un practicant asiduu,
un rugtor cu viata si cu ntregul su, un om
ale crui calitti morale nu pot fi puse n dis-
cutie. O poezie - viat - transpunere de stri
existentiale, de triri la maxim incandescent.
Petru Dinvale nu se multumeste a subli-
nia aspecte importante din pericopele evan-
ghelice, traduse n pilde, admonestri si bine-
cuvntri aproape didactice, printr-o peda-
gogie demn de marii nvttori si dascli de
scoli si curente, extrage esentialul si, prin
procedeul cunoscut cu numele aggiorna-
mento (aducere la zi), l transpune situatiilor
actuale, punctnd nvtturi si pilde pentru
toti cei care doresc s nainteze pe calea
desvrsirii crestine.
Modalitatea aleas de medicul Petru
Dinvale este admirabil, ca si a acelor com-
pozitori de muzic bizantin, compunnd o
muzic adecvat pentru cntri si psalmi,
faciliteaz accesul crestinilor la realittile
sacre ale Sfintei Evanghelii. Este stiut c cel
care cnt se roag de dou ori. Acelasi lucru
s-ar putea spune si despre cei care scriu po-
eme psaltice ori liturgice. Personal, mi se pare
titlul inadecvat, pentru c Poeme liturgice
ar nsemna acele poeme care se recit n ca-
drul Sfintei Liturghii, a Oficiului Divin, intrnd
n Canon sau n Ritualul Sfintei Liturghii. Ori,
se stie c n cadrul Liturghiei sunt fixate, con-
form Anului Liturgic, anumite cntri si
psalmi, n functie de lecturile biblice.
Ori, ct vreme poemele au o not per-
sonal n ele, nu pot fi aplicate ori citite n
cadrul Oficiului Divin, dect ca lecturi su-
plimentare. Mai curnd s-ar fi potrivit: Poeme
spirituale, Poeme religioase etc.
Un poet: Petru Dinvale. O poezie mistic
remarcabil. Poate doar Radu Gyr s-mi fi
provocat attia fiori mistici si atta cutremur.
Un om care si-a asezat darurile la picioarele
crucii. Si apoi s-a suit lng Iisus.
Suferint participativ, nu doar vorbe
goale. Un poet de nalt simtire de Duh, un
mistic. Si cartea lui: Poeme liturgice. O
carte de trezie, de constientizare a conditiei
de creatur, cu toate neajunsurile si slbiciu-
nile ei, n fata mretiei si desvrsirii divine.
O poezie care emotioneaz, care pro-
voac fervori, avnturi de pietate crestin,
care te face s lcrimezi, s gndesti profund
la adevrurile umane care ne tuteleaz. Si mai
ales, ne ndeamn, prin mesaje subliminale,
s meditm la menirea noastr pe pmnt si la
propriul sfrsit. Ea induce o raz de sperant
c totul nu e pierdut, chiar dac omenirea
merge n sensul pierzaniei. C exist o ndejde
de mntuire si de pregustare a vesniciei.
Rscolitoare, poezia dorului de strbuni
ne ntoarce cu nostalgie la vremurile si obi-
ceiurile de altdat pe care nu avem voie s
le uitm. Ca pe icoane, Petru Dinvale si asea-
z printii si bunicii n lcrita inimii pentru a-
i pstra acolo nvluiti n dragostea filial si-
n parfumul amintirilor de acas.
n cea de a treia secvent liric, intitulat
sugestivFamilia ca o pecete, tocmai aceste
sentimente de iubire si recunostint sunt pre-
zente. Iat cteva exemplificri: Mama -
N-o stiti pe mama, nu puteti s-o stiti / Cum
noi copiii ei o stim de-acas. / Ea-n jurul
sobei si cu pasi grbiti / Noi asezati ca puii
toti la mas. // Cnd ne punea mncare-n
farfurii / Spunea cte-un cuvnt la fiecare /
Ca un maestru de ceremonii / Pornit s-
mpart daruri de mncare. // Apoi la treab
ne mna grbit / S stim c viata d, dar ne
si cere / Iar noi credeam c totu-i gratuit /
Aveam si punctul nostru de vedere. // Nu ne
btea prea rar, dar nici prea des / Att ct
socotea ea c-i nevoie / Si nu uita s ierte
mai ales / Dorind s-o ascultm de bunvoie.
// Altfel femeie simpl, cu bun simt / Ascul-
ttoare chiar n umilint, / Dar nendu-
plecat ca un print / Atunci cnd era vorba
de credint. // N-o stiti pe mama, numai noi
o stim / Asa cum ea a fost si nc este: / Un
nger pzitor, un heruvim / Sau poate Zna
Bun din poveste.
Poezia este cea mai concludent dovad
a existentei lui Dumnezeu. Ne convinge de
acest adevr poetul Petru Dinvale si prin
acest volum al su de Poeme liturgice.
Cea de-a patra secvent liric este inti-
tulat si se refer la Ecclesia lucrurilor ne-
scrise - o pledoarie exceptional pentru
crestini de a apartine Bisericii, cas a lui Dum-
nezeu si poart a cerului: Privesc de aproa-
pe / detaliu cu detaliu / lumin lng lumi-
n / piatr peste piatr / si cnt si plng / si
plng si cnt / linistit./ Si laud / si Te laud /
si slvesc / si Te slvesc / Doamne / c att
de mult / ne-ai iubit (Laud).
Un alt capitol este intitulat Apocrife si
anaghinoscomena si contine poeme di-
verse, scrise ntr-un limbaj ncrcat de simbo-
luri si regionalisme, dar cu un mesaj clar.
Cntarea cntrilor mele este cea de
a sasea secvent n versuri din volumul
Poeme liturgice al poetului Petru Dinvale.
Dup un mic cuvnt n care poetul explic
Iubirea ca atitudine si expresiile ei parti-
culare conform celor cinci posibilitti de trire
si manifestare:
- iubirea ca instinct - ce poart denumirea
de EROS (amor);
- iubirea ca emotie - pe cea de STORGE
(tandrete, duiosie);
- iubirea ca sentiment - este exprimat de
PHILIA (prietenie, apartenent);
- iubirea ca dispozitie - este numit
PHILOSTORGE (afectiune);
- iubirea ca atitudine - ce poart frumoasa
denumire de AGAPE (dragoste), dup expli-
catiile autorului.
Fiecare din aceste triri este ilustrat prin-
tr-un poem. Unul dintre ele, Imnul dra-
gostei, este parafrazarea cunoscutului Imn
din 1 Cor. 13. 1-8 si 13.
n afar de acesta, poemul Amrui si
crud... are ca suport un verset din Cntarea
Cntrilor si este interpretat liric n chip
magistral de ctre autor:
F
l
o
r
i
n

M
c
e
s
a
n
u

-
P
r
i
n
t
r
e

s
t
e
j
a
r
i
57
Anul II, nr. 8(12)/2011
Moto: C tare precum Moartea e Iubi-
rea si crud precum Iadul e Ardoarea: i-s ari-
pile aripi ca de foc, crbuni aprinsi sunt flc-
rile ei. (Cntarea cnt. 8,6 trad. BVA): Iubi-
rea-i o frm de hazard / Mortal ca un
fulger ce te-a prins / E bocetul frisoanelor
cnd ard / Si doina suferintei ce s-a stins. //
Iubirea-i testur-n fir de jar / Ce-mbrac
forme fr cpti / Cu rtciri n felul ei
bizar / Nscute-n marea dragoste dinti. //
Iubirea-i cald ca un val de plus / Bogat-
n ispitiri cu noutti / Lsnd durerea frnt
pe arcus / nsiruire ntre joc si plti. // Iubi-
rea-i darul vietii ce va fi / Rvas de friguri
nedeschis si ud / Gsit din ntmplare ntr-
o zi / n fructul Evei, amrui si crud.
Multi scriitori si poeti au fost sedusi de
frumusetea acestei Cntri a cntrilor, poate
cel mai frumos poem de dragoste ce s-a scris
vreodat, dar si de frumusetea si ntelepciu-
nea Psalmilor, pe care i-au tlmcit dup
structura lor sufleteasc si stilul propriu. De
altfel, multe poezii din acest ciclu sunt rein-
terpretri ale versetelor din Cntarea Cnt-
rilor, asa cum reiese din titlu.
Terrae Filius este cel de-al saptelea
ciclu poematic si ncepe n fort cu poemul
Protest ntre rug si crematoriu. Se remarc
poemele Nedeie cu nectar, Eminesci-
ansi ntr-o livad... - poezie-testament
n stil elegiac, n care poetul si exprim do-
rinta de a adormi pe veci ntr-o livad:
Vreau s m-ngropati ntr-o livad /
Pe sub crengi de mr de lng trunchi /
nspre Dunga Dealului s cad / Slcii
plngtoare n genunchi.// Cnd voi fi
rmas a mortii prad / Pentru nopti de vifor
sau de foc / Muguri somnorosi or s pre-
vad / pat de hum-n strai de busuioc. //
Vreau s m-ngropati ntr-o livad / ntre
un pru si... un izvor / Ca o zestre asezat-
n lad / De mirese pentru mirii lor. // Vreau
s m-ngropati ntr-o grdin / Lng
mosii si strmosii mei / Ce-asteptau pe
Domnul s revin / Cnd vom nvia s fiu
cu ei.// Iar de-oi fi uitat ca frunza-n cmpuri
/ Peste care anii se petrec / M voi strmuta
din vers n cnturi / Ele ca si mine vin si
trec. // (....) // Cnd voi fi... pmnt... ntr-o
livad / n adncul ei de somn regesc / Cine
m asteapt o s cread / C-am plecat si
nc zbovesc.
Petru Dinvale este un om mplinit: a zidit
o cas, a ntemeiat o familie, a crescut un
copil, las lumii crti esentiale. El si-a gsit
drumul, ctre cele fundamentale ale vietii,
Ir s neglijeze cele lumesti. Iar prin versurile
din acest volum, Petru Dinvale d mrturie
despre iubirea lui suprem pentru Dumnezeu,
pentru frumos, pentru oameni.
Strmosii latini ne-au lsat zicale de o
exceptional valoare, care, prin simplismul
lor, dar si prin ncrctura filozofic, conden-
sat n cteva cuvinte, reliefeaz aspecte ale
rosturilor noastre existentialiste.
Fcnd trimitere la ntelepciunea nainta-
silor, dasclii unui liceu de referint dintr-un
important oras, ncercar a testa viziunea
despre viat a elevilor din ultimul an, cern-
du-le s descrie ce semnificatie dau ei dicto-
nului latin: homo, homini lupus. Iar Ionel
Trmbitasu, unul dintre cei mai isteti bieti
din clas si fiu al unui afacerist prosper, gsi
pe loc rspunsuri competente la ntrebare,
povestind cu lux de amnunte cum crede el
c se aplic dictonul care, n traducere, n-
seamn omul este pentru oameni lup, n
viata noastr de zi cu zi.
n primul rnd, argument el, cred c cei
din politia rutier merit acest calificativ, de
lupi ai soselelor. Eu nsumi am ptit-o dup
ce tata mi-a cumprat un Ferrari si i-am fcut
proba de vitez pe autostrad. Nici nu dep-
sisem 250 de kilometri pe or, c politistii au
tbrt pe mine, ca o hait de lupi, unii n ma-
sini, altii pe motociclete, cu o ferocitate de
nedescris, suspendndu-mi carnetul si amen-
dndu-m. Si ce poti face, cnd seful haitei
este chiar ministrul de resort?
Un alt exemplu concret, pe care tin s-l
reliefez, este haita angajatilor unei companii,
care actioneaz ca niste lupi mpotriva pa-
tronilor, avnd si un sef de hait, numit pre-
sedinte de sindicat. La urletele acestuia, care
foloseste megafoane, haita se adun si cere
linsarea financiar a oitei care reprezint pa-
tronatul. Unui astfel de tratament este supus
si bietul tata, care, desi vntor pasionat, nu
poate folosi nici una din armele sale de v-
ntoare mpotriva haitei din firma sa. Ba mai
mult, ntors seara trziu acas, obosit si stre-
sat, este supus unui nou calvar, din partea
lupoaicei familiei noastre - am nominalizat-o
chiar pe mama -, care tabr pe el cu gura .De
ce oare femeile din ziua de azi, aflate pe post
de lupoaic, nu urmeaz frumosul exemplu
Dan C~PRUCIU
Homo, homini lupus...
al lupoaicei din Roma Antic, cea care i-a
hrnit pe Romulus si Remus, fr nici un in-
teres material, fr reprosuri, sau alte compli-
catii conflictuale? Nu, ele se hrnesc cu zilele
celor pe care afirm c i iubesc, i respect si
le sunt partenere. Poate, de aceea, lupii, de-
numiti simbolic pesti, se poart att de urt
cu bietele oite ajunse pe centura oraselor...
Exemple de acest fel sunt foarte nume-
roase, cum ar fi cel n care lupul de proprietar
l atac pe bietul hot ntrat n casa lui prin
efractie, lundu-l la btaie si deposedndu-l
de obiectele pe care n mod cinstit si le nsu-
sise din cas, fr a cere n schimb nici o com-
pensatie bneasc. Nu mai vorbim de oficia-
litti, de guvern, care ti dau cu o mn si ti
iau cu dou si care sunt n permanent la
cheremul haitei de contribuabili ce se declar
cetteni onesti, dar n fiecare din ei ascun-
zndu-se cte un lup nfometat, care nfulec
pe nemestecate impozitele datorate fiscului.
Am cunoscut si un pacient, un veritabil lup
mbrcat n piele de oaie, care fcea pe bol-
navul incurabil, dar s-a bucurat de dreptul
cuvenit medicului curant, organiznd si un
flagrant... Si dac ne gndim ct de mare este
haita de pacienti care se npustesc pe bietele
oite purttoare de halate albe, observm ct
de urias este tragedia n acest sector vital
al vietii cotidiene, populat de lupii pensio-
nari care au hcuit ani ntregi santierele pa-
triei socialiste si care acum asalteaz spi-
talele. Apoi, ar mai fi si haitele de lupi din
trenuri, tramvaie si autobuze, care controleaz
cu nerusinare biletele pasagerilor, iar exem-
plele sunt nesfrsite!
Poate doriti s aflati dac si eu as dori s
m situez n postura de lup. Binenteles c
da, tin si eu s respect traditiile strbune. n
acest scop, am si pus laba pe o oit blond,
sarmant si dotat cu silicoane prin toate
prtile esentiale. Singura problem major ce
m mai preocup, m nelinisteste, este cum
s scap de lupii care mi mpiedic trecerea,
Ir s nvt, a bacalaureatului...
Nu poti ascunde adevrul:
E plin tara-n mod fetid
De lupii ce si schimb prul,
Precum carnetul de partid!
58
Marijuana, grass sau pot,
cum o alint consumatorii de ca-
nabis din USA, este the drug of
choice pentru multi americani si
este foarte aproape de legalizare
n unele state din USA, printre
care si California, stat unde eu
slsluiesc de mai bine de 15 ani.
Anul trecut, la referendumul
organizat n California privind le-
galizarea marijuanei, proiectul de
lege a fost la doar cteva pro-
cente de a primi un aviz favorabil.
Cei care sunt prinsi acum cu mari-
juana asupra lor, nu mai sunt tri-
misi la nchisoare, fapta nemai-
fiind de natur penal.
Deja, aici, marijuana este
legal pentru cei care folosesc
aceast iarb n scopuri medici-
nale, n multe cazuri marijuana
fiind se zice... benefic pentru
unii n suferint, definit ca un
adevrat panaceu pentru unele
boli. Binenteles c consumul n
cantitti industriale duneaz
grav snttii!
My first date cu planta cana-
bis a fost n decembrie 1995,
cnd lucram pe un vas de croa-
Viorel VINTIL~
(SUA)
Iarba
lui
Pablo
zier n Marea Caraibilor, n cu-
tarea El Dorado-ului american,
mpreun cu alti prieteni din Bra-
sov. Acolo am cunoscut un com-
padre al celebrului mafiot Pablo
Escobar, pe numele su..., ironic
nu, tot Pablo!
Pablo lucra si el pe vas cu
noi si era un columbian simpatic
si jovial, mereu zmbitor si pus
pe sotii si ghidusii. ntr-o zi cnd
ne ntorceam dintr-o croazier de
3 zile din Bahamas si ne ndrep-
tam spre portul mam, Miami,
Pablo ne cheam la el n cabin
pe mine si pe nc un prieten ca
s ne fac o surpriz, cic. n ca-
bin Pablo scoate din valiz o
pung mic care avea n ea cele-
bra marijuana si cteva foite de
tigar. Tacticos, amigo Pablo,
scoate planta frmitat si o a-
sambleaz meticulos cu foita
dndu-i o form tigar naspa, as-
cutit la capete... pe care o aprin-
de si imediat trage adnc n piept
un fum. si tine respiratia timp de
vreo 5 secunde, dup care expir
puternic fumul tinut n piept cu
atta grij. Fata i se lumineaz
deodat si mi ntinde
mie tigara nasparlie, nu
nainte de a-mi prezenta
instructiunile de folo-
sire corect a marijua-
nei: You have to in-
hale and hold your
breath for five seconds
before you exale mi
zice Pablo. Adic tre-
buie s tragi fumul n
piept si s ti tii respi-
ratia pentru cinci se-
cunde! Eu ca s fac pe
eroul zic: Ok. Let me
give it a shot! (Bine!
Las-m s ncerc!),
spun eu bravnd, hot-
rt s experimentez first
hand ce nseamn iarba
diavolului. Trag adnc n piept,
mi tin respiratia pentru cinci
secunde (ca la carte! sic!) si expir
puternic n timp ce m nec si
ncep s tusesc necontrolat.
Pablo ncepe s rd si mi ia ti-
gara pe care apoi i-o paseaz lui
Alex.
Alex, la rndul lui un novice
n ale marijuanei, ca si mine de
altfel, urmeaz acelasi ritual si
sfrseste cu o tuse aproape iden-
tic cu a mea. It is ok! You need
a few hits till you get the hang
of it (OK! Trebuie doar cteva
ncercri ca s te obisnuiesti...,
ne asigur Pablo pe un ton pro-
fesoral de abil cunosctor al fe-
nomenului pot, dar n acelasi
timp dndu-ne sigurant si n-
crederea de care aveam nevoie
n prima noastr tentativa de fu-
mtori de pot.
Continum s pasm tigara
de la unul la altul si ntr-adevr
ncepem s ne obisnuim cu ritua-
lul iar accesele de tuse ncep s
dispar. Dup cteva hits-uri (fu-
muri) suntem gdilati de niste
side effects, adic ncepem s s
rdem unii de altii att de tare si
de ilar, nct ne durea burta si ne
rugm unul de altul s nu mai
rdem. Cred c aceast manifes-
tare spontan si necontrolat, a
durat vreo treizeci de minute p-
n cnd ne-am linistit.
Am iesit din cabina lui Pablo
si m-am ndreptat agale spre ca-
bina mea, unde m-a apucat o sta-
re de toropeal, vecin cu reve-
ria... care m-a trimis direct n lu-
mea lui Mos Ene! Se dusese de
rp planul meu de a debarca la
Miami City, unde pentru vreo
opt ore as fi fost free s bntui
de-a lungul si de-a latul exoticei
metropole.
Pentru mine a fost ns o ex-
perient unic, interesant si
amuzant pe care ns nu am mai
repetat-o niciodat... deoarece
nu vedeam nimic grozav n a fu-
ma marijuana! Poate pentru unii
este un sport si fumeaz mari-
juana la breakfast, lunch sau din-
ner. Pot s v mai spun c peste
un an m-am lsat si de fumat ti-
gri normale, datorit faptului c
pentru mine ncepuse un nou ca-
pitol al odiseei mele n America:
nrolarea n US Army, unde era
un smoke free enviroment, adi-
c fumatul fiind absolut interzis
n interiorul bazei militare.
Pablo ne introdusese ntr-un
univers nou si la propriu si la fi-
gurat. Pot devenise ns doar
un cuvnt n vocabularul nostru,
nu o realitate. O amintire cu tuse,
creier iritat, rsete aiurea, fric de
urmri, si desigur banii arsi...
Florin Mcesanu - Duet
59
Anul II, nr. 8(12)/2011
Marian Grigore DOBREANU
(n.14.08.1949)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la Trgu-Jiu, a absolvit Scoala Militar de Ofiteri activi de Artilerie Ioan Vod Sibiu (1970) si
Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative a Universittii Lucian Blaga Sibiu si a fost ofiter activ n
cadrul unittilor M.A.N. (1965-1998).
A debutat ca publicist n Gorjeanul (1998), ulterior remarcndu-se la Timpul, Polemika si alte publicatii
gorjene, dar si n Epigrama, Lumea epigramei, Hohote, Turburele.
Din anul 2000 este animatorul grupului spiritual care redacteaz foaia de tot rsu Pann duru.
A mai semnat: Pann Duru, Pannduru, Durpannu, Marinic Panduru, Gogu de la Magheresti.
A publicat volumele: Panndurii crcotasi (epigrame si poezii satirice, 2003), Catrene de doi lei (epigrame,
colaborare, 2004) si Rond(el)ul de noapte (2008) si a ngrijit antologiile de epigram Glume la Masa
1cerii (2004, romno-englez; 2006, romno-francez; 2007; 2008, romno-german) si Cnd pleca odat,
la rzboi, un om... (Dictionar selectiv de militari epigramisti si... epigramisti militari; 2010).
Membru al Societtii Umoristilor Gorjeni Adrian Becherete si presedinte al Cenaclului Hohote, Trgu-
Jiu, membru fondator al Cenaclului Epigramistilor Olteni, membru al Uniunii Epigramistilor din Romnia.
Este inclus n peste 20 de volume colective si antologii de epigram, aprute dup 2002, si premiat la mai
multe festivaluri nationale de umor.
Altius - fortius - citius
Zadarnic cheltuim si timp si bani
S-ajungem sus, mai tare si mai iute.
Un iepure trieste zece ani,
Iar o testoas, peste patru sute!
Pericole?!
Citind c din tort iau glucide,
Palinca m face smintit,
Iar sexul m poate ucide...
De mine m las de... citit!
Cercetarea
Chiar Fleming recunoaste nciudat,
C numai ntmplarea poart vina:
ntr-un laborator sterilizat,
N-ar fi descoperit penicilina.
Contradictii
n epoca postdecembrist,
mi st pe suflet plnsul mumii;
De ce-o fi oare-asa de trist
Cnd pensia-i de rsul lumii ?!?
Marinreasc
Avem o flot ca o floare,
Cu domnul T. mpingtor,
Cu U. vedet torpiloare
Si B. un mic distrugtor...
Asigurare
Chiar dac-n viat nu-ti mai este bine
Iar banul merge numai pe chitante
Tot se gndeste cineva la tine
Si-acela-i ...Ministerul de Finante.
Mica publicitate
Pensionar de zece ani,
Nu-mi face nimeni un program,
Am cas si masin, bani,
Nu vnd nimic... m ludam.
Fatalitate
De cnd m-au scos la pensie,
Sunt prins ca n harpon,
Iar viata mi-e-n suspensie,
Atrn de-un...cupon!
Obiceiuri...
Betia dragostei - ca june - ,
Betii cu vin, de nu tii minte,
Si-un ultim viciu te rpune,
De-un timp: betia de cuvinte!
Iesire din criz
Eu nu stiu din ce bani o s trim
n criza mare care iarsi vine:
Un optimist ne-ndeamn s cersim
Iar pesimistu-ntreab: de la cine?
Avantajele sedentarismului
Cnd nu mai faci nici un efort,
Metabolismul e-n deriv
Si schimbi cireasa de pe tort
Cu o bomboan pe coliv.
Retet la astm
E tratamentul clar prescris -
Mi-a zis dom doctor cu tot zorul:
S dormi cu geamul larg deschis
Si mi-au furat televizorul!
Epitaf
Zace-n margine de drum,
El, un ditamai inspector,
Ce-ar mai fi trit si-acum,
Dac nu mergea ladoctor!
Cu soacra la cabinet
Pentru mine este sacr;
Doctore, eu te-as ruga
S-o tratezi pe mama soacr
Ca si cum ar fi a ta !
Epidemie
Mi-e ru de-o zi si cuget (deci exist):
S chem. un doctor- n ambulator,
Sau mai probabil , un electronist?
C am un virus...n calculator.
Nonagenarul ctre jun
Nu-i cazul s te lasi rugat,
Cnd o s-ti cer s-mi fii regin.
Ct de curnd vei fi bogat
Si prima vduv ... virgin!
Cu cciula n mn la...Patriciu
Bselu, azi o sptmn,
Fugea mncnd pmntu,
Tinnd, normal, cciula-n mn,
S nu i-o sufle...VNTU.
Dac tceai... a la Moliere
E un proverb chiar neghiobesc...
La firea mea vivace,
Eu cum m mai deosebesc
De prostul care tace?!
Simbolul Romniei moderne
Desi nu cred c-i mare brnz
S facem cum ne zice Doamna;
Dar tot privind la a ei frunz,
Ce-o s vedem cnd vine...toamna?!
Unii alesi si-au dublat averile
Cum faci avere la nepoti?
Metoda chiar s-o stiti cu totii:
Esti la putere, furi ct poti
Si-n opozitie strigi: Hotii!
Traditii si obiceiuri
Fasolea-i afrodisiac
Spuneau trei babe desucheate,
Dac n zori, pe nemncate
nghiti trei boabe...si-un arac!
Pensionarul...
E tineretea mea apus,
De ciud parc m sufoc,
C vin acas cu capsa pus
Dar nu-mi mai ia pistolul foc!
Istoria recrutrii
La pregtire militar,
i aduna cu un arcan,
Apoi cu dragostea de tar
Iar azi cu dragostea de...ban!
Limite
n lumea asta revolut,
E-obligatoriu, cteodat,
S fii decent, s ai tinut,
Inteligent...niciodat.
60
Aspecte de la Cenaclul Constela\ii Diamantine

Constelatii Diamantine, Nr. 12 / 2011

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constelatii Diamantine, Nr. 12 / 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

rului novice si virginal, tranzitia nspre sta-

Iar mai cade-o frunz grea,

S-ar putea să vă placă și