Controlul Activ al Zgomotului

Zgomotul este un element important al vietii atat acasa cat si la locul de munca , referitor la sanatate, confort, comunicare. Metodele traditionale, pasive, utilizeaza absorbtia sunetului folosind diverse materiale, variatia sectiunilor de trecere a zgomotului, plasarea unor ecrane intre sursa si receptor. Conceptul de antizgomot, anulare a zgomotului, sau controlul activ al zgomotuluieste o solutie alternativa. Controlul activ al zgomotului se bazeaza pe interferenta distructiva, prin emiterea unui semnal de aceeasi amplitudine cu zgomotul pe care dorim sa-l reducem, dar in opozitie de faza se poate obtine anularea zgomotului nedorit. Interferenta este fenomenul prin care doua sau mai multe unde coerente se compun (suprapun) in acelasi punct din spatiu.Undele coerente sunt undele care au aceeasi frecvente si diferente de faza constanta. La nivel microscopic fenomenul consta in solicitarea pentru particulele mediului de a efectua simultan mai multe miscari oscilatorii. Regula de compunere a acestor miscari rezulta dintr-un principiu general de compunere a fortelor, pozitiilor, vitezelor si acceleratiilor , dupa care elongatia rezultanta este suma fazoriala a elongatiilor componente, ca si cum acestea s-ar produce separat si individual intre ele. Consideram cel mai simplu caz, si anume doua unde coerente S1 si S2, care se propaga in spatiu si se intalnesc intr-un punct P. Elongatiile in punctul P la un moment dat sunt: 1(x1, t) = 2(x2, t) = si sin (t-kx1) sin (t-kx2)

sunt amplitudinile considerate

constante -pulsatia k - nr. de unda Elongatiile in P sunt coliniare, atunci elongatia rezultanta este suma algebrica : =1 +2 = A1 sin (t-kx1)+ A2 sin (t-kx2) Amplitudinea undei rezultante : este diferenta de faza = t-kx1-t+kx2= k x =2 x Diferenta de faza este proportionala cu diferenta de drum x. Amplitudinea rezultanta se poate scrie in functie de diferenta de drum A=

Valorile maxime si minime ale amplitudinii corespund valorilor maxime si minime ale functiei cos 2 x. Amplitudinea maxima (interferenta constructiva ) = + se obtine atunci cand : x = 2n , n = 0,1,2, Amplitudinea minima (interferenta distructiva ) cand : x = 2(n+1) , n = 0,1,2, Atunci cand cele doua amplitudini sunt egale , se sting reciproc. = 0 si cele doua unde care interfera = se obtine atunci

Folosind acest principiu se pot realiza dispozitive care sa permita anihilarea unei unde acustice prin generarea unei alte unde , de aceeasi frecventa si amplitudine , dar in opozitie de faza. Primul care a propus aceasta metoda de eliminare a unui zgomot a fost Leonardo da Vinci in 1440. Figura 1. Schema principiului propus de Leonardo da Vinci In 1878 lord Rayleigh in cartea capitolul Points of Silence al cartii sale Theory of sound a cum undelor folosind doua telefoane. Urmatoarea incercare a fost a fizicianului Henri Coanda care in 1930 a patentat ideea de anulare a sunetului prin interferenta distructiva. El a descris un sistem electro-acustic (microfon, amplificator si difuzor) care sa genereze un semnal in opozitie de faza cu zgomotul nedorit. Conceptele dupa care trebuia realizat acest sistem era incorect din punct de vedere tehnic. El a renuntat la aceasta idee.

descris a obtinut o anulare a

Figura 2. Brevetul de inventie al lui Henri Coanda Cativa ani mai tarziu (in 1933) , fizicianul german Paul Lueg a descris si si-a patentat ideea de a folosi anularea activa a sunetului ca o alternativa a controlului pasiv pentru frecvente joase in tubulatura. Ideea sa era de a folosi un traductor care sa produca un antizgomot in tubulatura care sa anuleze zgomotul initial avand ca rezultat o atenuare a sunetului original . Cu toate ca propunerea lui Lueg era fezabila, din punct de vedere tehnologic nu se putea realiza.

Figura 3. Principiul de reducerea a zomotului al lui Paul Lueg

Timp de 20 de ani ideea controlului activ nu a mai fost reluata. In anii 1950 ideea a fost reluata de Olson (1953, 1956) care a studiat posibilitatile ca reducerea activa a sunetului sa fie realizata folosind un control feedback. Din pacate sistemul lui Olson asigura o atenuare foarte mica pe un domeniu limitat de frecvente. Limitarile in sistemul de control electronic nu au permis realizarea comerciala a acestei tehnologii.

Figura 4. Principiul Olson In acelasi timp cu experimentele lui Olson , W .Conover de la General Electric a realizat si el un dispozitiv pentru reducerea activa a zgomotului. Sistemul de comanda era reglat manual si reducea sunetul numai pentru unghiuri foarte mici intre difuzor si microfon. Sistemul era greoi din cauza ca trebuia mereu reglat manual datorita conditiilor externe care afecta campul sonor. La inceputul anilor 1970 , electronica luand avant a fost posibila fabricarea dispozitivelor care sa foloseasca aceasta metoda. Acestea se numesc atenuatoare active. Aceste atenuatoare sunt recomandate pentru frecvente joase. Singurul tip de zgomot care poate fi atenuat prin aceasta metoda este zgomotul continuu. Principiul pe care se bazeaza este eliminarea unei unde acustice prin transmiterea simultana a unei unde identice, de aceeasi energie dar in opozitie de faza cu unda initiala. Suma energiilor celor doua unde este zero .Daca antizgomotul produs nu este exact imaginea in oglinda a zgomotului, atunci nu se face o reducere totala a zgomotului, ci doar o scadere a nivelului de zgomot.

Figura 5. Principiul de functionare al atenuatorului activ Microfonul (1) citeste zgomotul produs de ventilator si transmite semnalul unui analizor (4) care este un sistem electronic analog sau digital de prelucrare a semnalelor sonore. Acesta , pe baza unui algoritm, produce un semnal in opozitie de faza cu sunetul din canal, pe care il introduce in atenuator prin intermediul difuzorului (2) si care anihileaza zgomotul din canal. Al doilea microfon (3) citeste zgomotul final si transmite semnale analizorului (4) pentru optimizarea functionarii. In Europa cel mai mare producator de atenuatoare active este societatea TECNOFIRST din Franta, al carui presedinte Carmes C. are un brevet de inventie pentru acest tip de attenuator numit de catre el, piege a son ACTA.

Figura 6. Schema atenuatorului activ ACTA Performantele acustice ale unui astfel de atenuator sunt redate in graficul de mai jos. Nivel de presiune acustica [dB]

Figura 7. Performantele acustice ale atenuatorului ACTA Aplicatii practice ale anularii adaptive a zgomotului.Controlul adaptiv al zgomotului intr-un avion cu reactie Motorul unui avion cu reactie poate produce un zgomot al carui nivel depaseste 140 dB. Avand in vedere ca nivelul vorbirii se situeaza la 30-40 dB, comunicatiile intre piloti se pot desfasura foarte greu. Aparent, natura adaptiva a operatiei de anulare a zgomotului satisface conditiile acestei situatii ( nivelul semnalului zgomotos produs de motorul reactorului variaza in functie de conditiile de zbor ). Un exemplu simplu de anulare a zgomotului intr-un avion cu reactie este ilustrat

in figura de mai jos.

Figura 8 Sistemul necesita o intrare principala la care este receptionat semnalul vocal ce este afectat de zgomot, si o intrare auxiliara (de referinta) la care se receptioneaza doar un zgomot. Dupa eliminarea componentelor zgomotoase semnalul vocal ramane la un nivel acceptabil. Implementarea unui astfel de sistem necesita senzori de referinta multiplii, precum si estimarea canalelor variabile in timp. BIBLIOGRAFIE 1.CARMES C. , ROURE A. L absorption acoustique active ou antibruit 2.DIMA V. Acustica 3.http://www.owlnet.rice.edu/~klwang/elec434/elec434.htm#how 4.http://www.spd.eee.strath.ac.uk/~interact/AF/aftutorial/apps/noiseinspeech/noiseinspeech .html