P. 1
Apocalipsa masoneriei ok

Apocalipsa masoneriei ok

|Views: 1,078|Likes:
Published by Titel Baldo

More info:

Published by: Titel Baldo on Nov 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/08/2013

pdf

text

original

Sections

  • APOCALIPSA FRANCMASONERIEI INTRODUCERE
  • CUM A APĂRUT LUMINA
  • ÎNTUNERICUL NATURII
  • ÎNTUNERICUL MINŢII
  • LUMINA ŞI ÎNTUNERICUL MISTERELOR
  • RITUALUL MASONIC
  • VALOAREA PROBATORIE A SIMBOLURILOR NOASTRE
  • NEVOIA DE PRECAUŢIE
  • CELE TREI TEMPLE
  • ORGANIZAŢIA NOASTRĂ
  • NUMĂRUL 7 DUPLICAT
  • FORMA, LOCAŢIA/AMPLASAMENTUL ŞI SUBSTANŢA LOJEI
  • (a) Forma
  • (b)Locaţia
  • (c) Calitatea construcţiei
  • PRECIZĂRI
  • CONTINUITATEA GRADELOR
  • PRIDVORUL UCENICIEI
  • PRIDVORUL MAESTRULUI MASON
  • COLOANELE GEMENE
  • COLOANA PRINCIPALĂ
  • LOCUL LUMINII ÎN LOJĂ
  • LUMINA NOASTRĂ MISTICĂ
  • PERSPECTIVA MASONILOR
  • PAVAJUL ŞI BORDURA SA
  • PAVAJUL PĂTRAT AL MAESTRULUI MASON
  • SCARA INIŢIAŢILOR
  • SCARA COMPANIONILOR
  • CARACTERELE EBRAICE
  • SPICUL DE GRÂU
  • CAMERELE DIN MIJLOC
  • IDENTIFICAREA CAMEREI NOASTRE
  • ILUMINATUL LOJEI
  • (a) STEAUA APRINSĂ
  • (b) SIMBOLUL SACRU
  • (c) LUCEAFĂRUL STRĂLUCITOR DE DIMINEAŢĂ
  • MORALA LUMINII
  • LUCARNA
  • LUMINA NOASTRĂ DE LA MIAZĂZI
  • MISTERUL MORŢII
  • MORALA MORMÂNTULUI ÎN GRADUL AL DOILEA
  • PLENITUDINEA LUMINII
  • PARADOXUL LUMINII MAESTRULUI MASON
  • DORINŢA NOASTRĂ DE PĂTRUNDERE

APOCALIPSA FRANCMASONERIEI INTRODUCERE Primii interpreţi ai francmasoneriei considerau cuvântul latin LVX, „Lumină”, ca fiind sinonim cu ştiinţa lor

, pornind de la ideea că împărţirea Cercului în patru părţi egale dă naştere unei cruci, care formează conturul celor trei litere romane din care este compus cuvântul LVX. Cercul astfel împărţit formează patru unghiuri drepte, unghiuri de 90°, cunoscute drept „echere”, corespunzând instrumentului folosit de meşterii zidari (masoni) pentru a îndrepta colţurile construcţiilor. Liniile trasate în acest scop formează o cruce, care indică cele patru direcţii, cele patru puncte cardinale ale globului, nord, est, sud, vest. Această figură este văzută, de fapt, ca o criptogramă, simbolizând lumina mistică pe care o primeşte Candidatul în Lojile Masonice. Această idee a fost confirmată cu aproximativ 200 de ani în urmă de Mosheim, care afirma că “semnul” despre care vorbeau alchimiştii şi rosicrucienii în scrierile lor secrete simboliza, de fapt, cuvântul “lumină”. Nu trebuie să uităm faptul că rosicrucienii cunoşteau în profunzime secretele francmasoneriei şi pentru ei, ca şi pentru masoni, termenul lumină simboliza “cunoaşterea ştiinţei lor”. De fapt, la baza ceremonialurilor practicate în prezent de către francmasoni se află un sistem filosofic centrat pe nobilul concept al lui Dumnezeu Preaînaltul, ca fiinţă care sălăşluieşte în Lumină (a se compara cu epitetul clasic al lui Jupiter Inlustris) şi care este Ea Însăşi “lumină”, după cum se afirmă în Cartea Legii Sacre. Masonii învaţă să-L privească pe acest Dumnezeu nu numai ca omniprezent şi omnipotent, dar şi ca omniscient, motiv pentru care se vorbeşte despre “Ochiul Său Atotvăzător”, expresie încărcată de multiple sensuri, după cum vom vedea în continuare. Lui totul îi este accesibil; pentru El nimic nu rămâne obscur sau ascuns, iar cei care se înfrăţesc cu El se bucură de lumina Sa chiar şi în întuneric. Prin urmare, cei care îşi propun să înţeleagă sensul şi scopul a ceea ce se întâmplă în cadrul Lojii trebuie să conştientizeze importanţa specială a acestei idei. Oriunde ne-am afla şi în orice situaţie, doar în lumina Lui vom vedea lumina şi doar amintindu-ne învăţăturile Sale din trecut ne vom putea simţi aproape de profeţii şi sfinţii tuturor vremurilor şi vom înţelege că, întradevăr, Masoneria deţine răspunsul la multe dintre întrebările ce i-au frământat pe marii gânditori ai trecutului. CUM A APĂRUT LUMINA Deschizând Cartea Legii Sacre la prima pagină, citim că Pământul era “netocmit şi gol”. Şi, în strădania Sa de a-Şi zămisli creaţia în bezna haosului primordial, a sosit momentul când Marele Arhitect al Universului a rostit de pe Tronul Său porunca “Să fie lumină!” şi-atunci, mare minune: ceea ce se zămislise în întuneric a ieşit la iveală. Apoi, trei răstimpuri au trecut şi, în al patrulea, Arhitectul a făcut să apară pe firmament Soarele şi Luna, care, potrivit Ritualului Masonic, au fost create ”ca să stăpânească ziua şi să cârmuiască noaptea”. Întrebarea care se naşte firesc este de unde provenea lumina iniţială, înainte de crearea soarelui şi a lunii. Cei care acced la gradul de “compagnion” în Arca Regală găsesc aceste informaţii în pergamentul sacru pe care vechii fraţi masoni îl citeau odinioară în Lojile lor ca pe o alegorie a elementelor specifice ritualurilor de iniţiere.

Într-adevăr, e lesne de remarcat faptul că, din cele mai vechi timpuri, fiecare Iniţiat trebuia să marcheze aceste trei perioade sau etape preliminare cu picioarele, după care Venerabilul Maestru repeta din scaunul său aceeaşi poruncă zămislitoare de lumină, care anunţa două lucruri: refacerea “binecuvântării materiale” şi comunicarea unor secrete. Această descriere simplă a unei ceremonii impresionante ne permite să înţelegem motivul pentru care epoca masonică a primit apelativul Anno Lucis, “Anul Luminii”, sugerând faptul că ştiinţa noastră a avut ca punct de plecare prima licărire a luminii. Vechii fraţi masoni îmbrăţişau această idee şi de aceea considerau toate personalităţile care au influenţat soarta omenirii de-a lungul timpului, începând cu Adam, drept francmasoni sau fraţi. Acest lucru îi poate face să zâmbească pe cei care răsfoiesc Vechile Teme (Old Charges), dar ideile expuse aici sunt în mare parte legitime. Ce altceva este cultura decât o dispersare a luminii în sfera a intelectului? Şi care este scopul Frăţiei noastre decât acela de a promova progresul omenirii şi de a îndruma omul pe calea ştiinţei divine spre Tronul lui Dumnezeu, cea mai puternică sursă de lumină, atât de bine simbolizată de flacăra de foc a Rugului Aprins, ce arde mereu, dar nu se mistuie nicicând? ÎNTUNERICUL NATURII În Univers, lumina este fără îndoială principala forţă dominantă, dar, în cadrul Ritualului Masonic, întunericul are, la rândul său, o serie de aplicaţii practice. Să ne amintim că Marele Arhitect a fost cel care le-a sorocit pe amândouă. El a creat lumina, fără însă a elimina complet întunericul. Nu a făcut decât să poruncească luminii să strălucească în timpul zilei, în alternanţă cu răstimpuri de întuneric numite “noapte”. Plantele urmau să înflorească şi să dea rod în lumină, dar toate procesele naturale preliminare aveau să se desfăşoare în spatele scenei, în întuneric, astfel încât lumea să-şi păstreze misterul şi omul să nu poată pătrunde acest mister fără efort. Francmasonii au folosit întotdeauna stupul ca simbol, iar albinele harnice care extrag mierea din florile câmpului şi o depozitează la întuneric, în adăposturile lor “inteligent construite”, sunt o excelentă ilustrare a vieţii masonice. Baldachinul întunecat cu care Creatorul a acoperit pământul ne limitează perspectiva, dar nu ne orbeşte, pentru că, pe timp de noapte, este împânzit cu o sumedenie de luminiţe pâlpâitoare care fac întunericul “vizibil”. Mai mult, acelaşi spectacol mirific pe care îl oferă lumina glorioasă a soarelui la amiază îl oferă cerul înstelat noaptea. Lumina zilei ne ajută să vedem mai clar lucrurile din apropiere, dar întunericul nopţii ne lărgeşte perspectiva. Acest lucru a fost atât de frumos exprimat de Blanco White în sonetul său dedicat nopţii, una dintre cele mai preţioase bijuterii ale literaturii engleze. Soarele luminează lucrurile din imediata noastră apropiere, dezvăluindu-le minunatele forme şi nuanţe, dar ne uimeşte prin însăşi splendoarea lui şi ascunde vederii lucrurile mai îndepărtate, iar noi trebuie să aşteptam până coboară sub linia orizontului şi noaptea învăluie totul pentru a percepe celelalte lumi din univers şi pentru a înţelege că pământul nu este decât o fracţiune minusculă a marii Creaţii! Pentru că, oricât de ciudat ar părea, soarele ascunde mult mai mult decât dezvăluie, în timp ce noaptea (care, în unele privinţe, ne limitează perspectiva) are darul de a îndepărta vălul care acoperă o privelişte magnifică ce rămâne ascunsă privirii noastre în timpul zilei. Prin urmare, deşi întunericul este văzut în general ca simbol al ignoranţei omului, el se dovedeşte a fi un sprijin eficient pentru ştiinţa noastră. “Castelul eteric”, despre care se vorbeşte

în Ritualul Masonic, este “învăluit de firmamentul înstelat”, şi este într-adevăr “învăluit”, dar nu complet ascuns, pentru că vălul este, de fapt, un ecran luminat prin care se poate vedea Universul nemărginit, unde omul speră să găsească într-o bună zi lumina adevărului absolut. Acest “castel” este descris ca fiind făcut de eter pentru a sugera ideea a ceva intangibil, dar, desigur, acesta este un paradox. ÎNTUNERICUL MINŢII Restricţiile pe care ni le impune activitatea noastră pot fi supărătoare, dar ele au şi o parte bună, pentru că servesc unor interesele mai înalte; pe de o parte, ele ne pun piedici, dar pe de altă parte, ne stimulează activitatea. Întunericul invită intelectualul la meditaţie, iar nopţile lungi de iarnă îi oferă o ocazie excelentă pentru studiu. Deşi este posibil să avem un moment neaşteptat de inspiraţie în ceasurile aglomerate ale zilei, de regulă ne este mai uşor să ne adunăm gândurile şi să ne formulăm ideile în linişte şi izolare. Întunericul Lojii este locul unde ni se vorbeşte despre importanţa “luminii care vine de sus”, lumină fără de care intelectul nostru nu poate face faţă nevoilor. Asta pentru că, oricât de importantă ar fi lumina raţiunii umane pentru depăşirea ignoranţei noastre naturale, aceasta nu suportă comparaţie cu Infinita Înţelepciune a Celui Preaînalt, aşa cum nici pâlpâirea abia perceptibilă a luminii din preajma Venerabilului Maestru nu suportă comparaţie cu lumina soarelui. La momentul respectiv ni se spune că întunericul Lojii este emblematic pentru valea morţii şi că trebuie să învăţăm “să murim”, dar, după un timp de gândire, ne dăm seama că noul Maestru Mason este de fapt Candidat la “Marea Lojă de sus”, care se dovedeşte a fi un templu eteric, un regat al luminii: abia aici defunctul ajunge să trăiască în adevăratul sens. Ştim cu toţii din experienţă cât de mult ne ajută învăţăturile masonice în abordarea marilor realităţi transcendentale; probabil că nu reuşim să le înţelegem sau să le pătrundem în profunzime, dar putem să ne formăm o părere despre ele, adică le percepem ca realităţi la modul general, deşi esenţa lor rămâne inexplicabilă. Pentru a ilustra această idee, nu trebuie să uităm faptul că, deşi trăim cu perspectiva viitorului, aceasta este acoperită cu “un văl tainic” – un văl de întuneric şi mister – “pe care ochiul raţiunii umane nu îl poate penetra”, chiar dacă asta nu ne face să pierdem speranţa imortalităţii noastre. Probabil că cei mulţi şi neiniţiaţi privesc figurile noastre de stil şi simbolurile noastre ca pe nişte jucării pentru copii, dar acest lucru se întâmplă pentru că cei mai mulţi oameni sunt ca nişte copii pe plajă, care cred că înţeleg oceanul, când, de fapt, înţelegerea lor se limitează la nisipul, scoicile şi algele pe care le adună în mici băltoace făcute chiar de ei. Indiferent ce crede lumea, simbolurile noastre reprezintă soluţia pentru unele dintre cele mai importante probleme ce au frământat mintea umană de-a lungul timpului. Viaţa de Apoi rămâne o enigmă de nepătruns, dar pentru Maestrul Mason, două lucruri sunt clare, şi anume că va veni ziua salvării din mormântul întunecat şi a fericitei reîntâlniri cu vechii tovarăşi. LUMINA ŞI ÎNTUNERICUL MISTERELOR În cadrul şcolii lui Pitagora, “discipolii” erau obligaţi să se supună unei perioade de încercări chinuitoare, cunoscute sub numele de “tăcerea de cinci ani”; aceasta era perioada lor de ucenicie, timp în care învăţau foarte multe lucruri, dar în tăcere şi supunere totală. În accord cu această practică, nici chiar Maestrul Pitagora nu consemna nimic în scris, învăţăturile lui fiind

Este vorba despre ceva ce el a trăit probabil ani întregi înainte să fie pregătit să primească lumina masonică. ajungând. înainte să fie primiţi în Ordinul Druizilor. Întrunirile noastre. după care primea distincţia (accolade) prin atingerea de trei ori a gâtului cu sabia. este un mister. ceea ce înseamnă în traducere “Mesager al Luminii”. dar perioada de izolare în întuneric variază în funcţie de ritual. o cameră întunecată şi. în timpului ritualului solemn de “Iluminare”. dacă ne dorim ca simbolurile noastre să aibă vreun corespondent în realitate. în unul dintre cazuri. este evident pentru toată lumea faptul că ceea ce se întâmplă astăzi în cadrul Lojilor Masonice poartă amprenta clară a acestor ritualuri antice. Abia în acest moment i se va putea împlini dorinţa. Spunem că fiecare candidat este “pregătit” de noi. aceasta fiind un semn de penitenţă (Termenul englezesc accolade – “distincţie” provine din latinescul ad collum. în Ordinele Cavalereşti. Pentru noi. Lux e tenebris. în cadrul tuturor societăţilor secrete din Antichitate. Aceeaşi practică o regăsim în Grecia. candidatul este descris ca venind în Lojă din întuneric. În plus. sugerează faptul că ne propunem să aducem “lumina din întuneric”. Cu toate acestea. Se pare că este identică cu ce a descris Desaguliers în Anglia ca fiind „un lucru prostesc ce nu trebuie băgat în seamă”. după cum el însuşi recunoaşte. atunci acest moto trebuie să aibă un sâmbure de adevăr. dar motoul nostru stăvechi. Şi. el nu vede nimic. grăitoarea metaforă a “trecerii de la întuneric la lumină”. se ţin seara pentru a simboliza faptul că trăim într-o lume a întunericului. iar ucenicii erau îndemnaţi să închidă toate informaţiile în acel “depozitar sacru” despre care vorbim şi noi la finalul întâlnirilor noastre. se poate remarca faptul că. este bine cunoscut faptul că. comparaţia între iniţierea sa şi intrarea în existenţa de muritor. De fapt. Astfel a apărut. este. Mai aproape de prezent.transmise pe cale orală. însemnând “la gât“). În realitate este în continuă devenire. De exemplu. de fapt. deşi ne poate . în Marea Britanie. în care are loc pregătirea preliminară. titlul de cavaler nu era conferit aspirantului decât după ce acesta petrecea o noapte întreagă de veghe singur în faţa altarului. chiar în cadrul ritualului nostru. punctul culminant al ritualului de iniţiere îl reprezenta “iluminarea” celor admişi. dar ceea ce se petrece cu el este emblematic pentru ceea ce s-a întâmplat deja “în intimitatea sufletului său”. cea mai străveche tipărire a ritualului este presupusa expunere din 1730 ce a apărut în revista The Pennsylvania Gazette. pentru că. “încăperea alăturată”. unele părţi sunt chiar moderne. dar numai după ce va reuşi să îndeplinească anumite formalitaţi absolut necesare. la fel Candidatul devine Mason când este încă întuneric. după câte se pare. Desigur. ceea ce echivalează cu 3 ori 9 şi reprezintă practic o lunáţie completă. Aşa cum embrionul se formează în umbra uterului matern. de pildă. Candidaţii trebuiau să petreacă nouă zile închişi într-un loc întunecos (A se observa că cifra nouă este egală cu 3 ori 3). Chiar în Persia. comparaţie care explică în mare parte expresia “Mama Lojă”. chiar până la 27 de zile. În multe ţări. unul dintre personajele din Misterele Greceşti era numit Photagogue. Iniţiatului i se dezvăluia ceva descris drept “lumină divină”. după cum ştim. RITUALUL MASONIC Documentul la care ne referim ca fiind Ritualul francmasoneriei a fost şi continuă să fie subiectul multor controverse. ceea ce implică faptul că nu este decât o distorsiune a realităţii şi de aceea vrednică de dispreţ. De aici. Nimeni nu ne poate spune cine l-a conceput. De pildă.

iar vârsta este neîndoielnică. nu a vrut să recunoască această mărturie. Întrucât. În „O istorie a Rhode Island-ului” a preotului E. Ajută să explicăm elementul ebraic din Ritual. respectiv ziua şi luna) ne-am întâlnit în Casa lui Mordecai Campannall şi după sinagogă i-am dat lui Abm Moses Gradele Masoneriei”. nu trebuie înlăturată ca fiind fără valoare. Că nu s-au efectuat schimbări majore când Marea Lojă a Londrei a fost înfiinţată acum 200 de ani poate reieşi din minuta unei întâlniri a Lojei Antichităţii. este mult anterioară anului 1717. indiferent cât de timpuriu am repera francmasoneria. în acea perioadă. este o garanţie solidă a faptului că nu au avut loc schimbări importante. „Antic” şi „Modern”. era aproape la fel atunci ca şi acum poate fi dedusă din folosirea a trei lumini. Nu are un scop ascuns. Indiferent de noile căi pe care s-a plecat în 1717. este specificat că nişte evrei care au emigrat din Olanda în Coloniile Americane în primăvara anului 1658 practicau „gradele” masoneriei la Newport. sub jurisdicţia Marii Loje a Angliei. în 1749.. în minutele unei şedinţe susţinute de aceeaşi Lojă în 3 iunie 1723. Această versiune a Ritualului ne duce înapoi cu circa 200 de ani.. care în timpul secolului al XVII-lea se acuzau reciproc de îndepărtare de la origini. este cunoscut sub numele de „Emulaţie” şi este rezultatul unui compromis la care s-a ajuns. Această dovadă are toate caracteristicile autenticităţii. care a apărut în 1853. deşi a găsit documentele originale care certificau declaraţiile acelui istoric. la modă. substanţa (cea convenită de toţi la momentul Uniunii) a rămas neschimbată. Şi fiind aşa. că masoneria era practicată în rândul evreilor spanioli (Sephardim). Petersen. de aceea. este întotdeauna străvechi. între cele două secţiuni ale Ordinului. un mason american eminent a făcut cercetări în legătură cu acest raport şi. Nu există un moment anume când să fi fost nou. Sir Christopher Wren. substanţial la fel. o simplă bagatelă. care par a fi fost simboluri caracteristice. Mulţi ani după apariţia acelei publicaţii. cu atât mergem mai mult în Antichitate. acum aproximativ 100 de ani. incapabil de a concepe masoneria înainte ca aceasta să ajungă din Anglia după 100 de ani. Documentele spun următoarele: „ . putem observa că are în conţinutul său toate caracteristicile esenţiale ale Ritualului care este practicat acuma şi. Ritualul care este la modă acum aproape peste tot. Fără îndoială. a unui ceremonial bine definit şi regulat. Deoarece este o dovadă importantă a existenţei. susţinută în 3 noiembrie 1722. A fost părerea Lojei ca Maestrul şi Paznicii lui să participe la toate Comitetele pe perioada revizuirii constituţiilor pentru a nu se face nici o modificare în vechea formă Şi din nou că ordinea lucrurilor în Lojă. Şi totuşi. este decis: „ Cele trei Sfeşnice de Mahon prezentate acestei Loje de către venerabilul maestru. Confirmă ceea ce am fi putut presupune.răni sentimentele. Dar este interesant de observat că. a refuzat să le creadă. şi anume numirea simbolurilor. . Anticii urmau modelul medieval mult mai sistematic decât Modernii. Dar admitem faptul că rivalitatea dintre aceste două secţiuni. care spune următoarele: „Maestrul a raportat procedurile Marii Loje şi numirea Fratelui Anderson de a revizui vechile constituţii. deşi cei din urmă se bucurau de prestigiul Marii Loje pe care o înfiinţaseră în Londra. (data a fost ştearsă. cercetătorul american Fratele Thomas Doyle. a dat ordin a fi depuse într-o ladă de lemn acoperită cu o pânză ce trebuie cumpărată numaidecât pentru acest scop”.

Exista o Lojă la York în 1705. xiv. În aceeaşi Carte. „după legenda celor două coloane Jachin şi Boaz”. anterior anului 1717 putem descoperi doar fragmente. unde Fratele Christopher Wren a trebuit să fie „adoptat” într-un fel. 30. dar este general considerat ca o transcriere a unuia mai recent. există o transcriere brută a Jurământului Masonic. Pe o copie a Constituţiilor. Există dovezi care să susţină ideea noastră cum că francmasoneria provine din zilele regelui Solomon? Răspunsul la aceasta depinde de răspunsul pe care îl dăm unei alte întrebări: Existau mistere în legătură cu Templul de la Ierusalim? În Macabei 3. fleacuri ce ne permit să afirmăm existenţa Frăţiei fără a-i destăinui caracterul sau activităţile. una la Dunblane în 1698. După cum foarte bine a spus Fratele Waite. Robert Plot ne informează că nişte oameni „de cea mai eminentă calitate” din Staffordshire erau membri ai Frăţiei. însemnând bineînţeles Templul regelui Solomon. una la Alnwick în 1701. conţinând Constituţiile Masonice. cunoscători ai încetăţenitelor Mistere ale timpurilor clasice. datată în 1665. iar în Cartea Înţelepciunii lui Solomon viii. ca dând naştere Lojelor din Kilwinning şi Scoon. din jurul anului 1380. 4. 1691. dar la o examinare mai atentă se constată că este o lucrare compusă din materiale mai vechi. în formă metrică. numele de care Josephus spune că „nu este drept să vorbeşti”. frânturi de informaţii. este asociat anului 1415. În 1691. puţini dintre membri erau masoni operativi. dr.. de asemenea. Manuscrisul Regius. În 1686. găsim o aluzie la un om care a fost consacrat conform Ritualului prescris atunci. într-o Declaraţie Solemnă a Sinodului Presbiterian de la Kelso. Înţelepciunea personificată este comparată cu „Cel iniţiat în învăţăturile lui Dumnezeu”. ii. Manuscrisul Cooke. Elias Ashmole a devenit mason. cu excepţia Maeştrilor şi a Membrilor. În 1641. Sir Robert Moraz a fost iniţiat. iar la ultimul loc. primul lucru pe care trebuie să-l observăm este caracterul simbolic a aproape tot ceea ce vedem şi auzim pe parcursul . În 1646. acestea erau Loje speculative. „este aproape imposibil să desluşeşti problema originilor noastre pe linie istorică”. după cum vom vedea în continuare VALOAREA PROBATORIE A SIMBOLURILOR NOASTRE Francmasoneria este un sistem ciudat de moralitate învăluit în alegorie şi ilustrat prin simboluri. Robert Kik a scris o lucrare în care „Lumea Masonică” era conectată la Tradiţie a Rabinilor. scriitorul nu avea cum să ştie deoarece nu era mason. două lucruri sunt perfect clare: (a) Că a început cu oameni care erau familiari cu teosofia mistică evoluată de mult în rândul evreilor şi (b) că aceiaşi oameni erau. Dar analizând Ritualul Masonic prin propriile dovezi interne. urmându-le în anumite aspecte. În 1652. În 1658.Întrucât francmasoneria era o societate ce avea secrete păzite cu înverşunare. este datat în 1430. unde cuvintele şi semnele se cer a fi ţinute secrete faţă de toată lumea. găsim prima referire la „Numele incomunicabil”. În acelaşi an. 30. Întrucât dorim să facem un studiu al Ritualului nostru deosebit. auzim de o adunare generală a Frăţiei în Londra. şi afirmă că la acea vreme masonii aveau un semn secret ce era „transmis din mână în mână”. deşi auzise de secretele şi misterele lor. se specifică faptul că unii dintre preoţi fuseseră francmasoni în trecut. un vechi pergament arată că Regele James al VI-lea a fost făcut mason şi vorbeşte despre „Templul Templelor construit pe acest pământ”.

însemnele pe baza cărora ne cunoaştem între noi. după caz. J. Unele remarci ale Maestrului Venerabil par a fi făcute la întâmplare şi par a fi nimicuri insignifiante de care te poţi lipsi. Elementul pe baza căruia suntem admişi. în deschiderea Marei Loje. după cum era cazul. Când Maestrul Venerabil şi Venerabilii îi spun Candidatului „Treci cutare şi cutare ”. căci Maestrul Venerabil spune: „Acum pentru toţi cei din afară sunteţi un Mason Liber drept şi cinstit etc”. Făceau aceasta prin adoptarea unui nume simbolic.A. diverşi Ofiţeri sunt întrebaţi astfel: „Pe cine reprezinţi?”. J. Cuvintele care ne sunt încredinţate. Aceasta ar putea părea ca o practică oarecum bizară. Planşele de Arhitură prezentate Candidatului la fiecare grad au de asemenea o aplicaţie morală.. este atestată de numele sub care am fost cunoscuţi dintotdeauna: „Masoni acceptaţi sau Speculativi”. atitudinea prescrisă pentru Ucenic şi Calfă când se găsesc la Nord-Est sau Sud-Est sunt extrem de importante. paşii în urma cărora avansăm. ei folosesc de fapt un nume simbolic. care variază în funcţie de gradele pe care Candidatul le parcurge întrucât. C”. Descendenţa noastră din acel grup de oameni este incontestabilă. în timpuri vechi. singurul care apărea în documentele oficiale. În Capitolul Arcului Regal. numele fiindu-le dat în timpul Ritualului.Ceremoniei. Putem găsi înţelesuri ascunse chiar şi în acele detalii care la început par simple bagatele. sunt absolut secrete. Se pare că Vechea „Accepţiune”. Când avem de-a face cu Breasla. nu dăm astfel de nume Ofiţerilor Lojei. toţi ofiţerii superiori poartă nume simbolice şi sunt văzuţi ca reprezentând Z. dar afirmăm în mod distinct că „cei trei care care conduc o Lojă” şi care sunt nucleul ei reprezintă „cei trei Mari Maeştri care au ctitorit clădirea primului Templu al Ierusalimului”. care se întâlnea la Masons Hall în Londra. Merită să reflectăm asupra unei observaţii făcute de Fratele Waite întrucât arată cât de preţioase pot fi aceste fapte. mai mult sau mai puţin. sau L. dar în Ritual nimic nu este trivial. H. totul este important. nu a ţinut niciun registru sau. însuşi Hiram Abif. În Breaslă. Importanţa acestor fapte va fi observată dacă luăm în calcul dificultatea care există în reperarea originilor Francmasoneriei. vedem că este în concordanţă cu Ritualul Englezesc. H.. Să analizăm anumite fapte cunoscute. dacă a ţinut. Autorul acestui tratat a fost primul Iniţiat al primei Loje din Manila (Insulele Filipine) pe timpul când a fi Mason era o crimă şi de aceea membrii Breslei trebuiau să-şi ascundă identitatea. T. Ideea este că apar acolo în personajul lui B. Mai mult. El spune că „orice cunoştinţe noi vor veni mai degrabă din analiza documentelor simbolice decât din ce se înţelege ca dovadă istorică directă”. Locul care le este desemnat anumitor ofiţeri se bazează pe anumite considerente. În mod cert nu o putem descoperi în dovezi documentare. se obişnuia să se spună „Treci Frate B. o importanţă simbolică. toate au. dar analizând-o. devenind astfel cunoscut fraţilor săi drept „Fratele Cezar”. avem de-a face cu o Societate care de la începuturile existenţei sale a ţinut anumite amănunte secrete. Ei sunt întotdeauna adresaţi cu aceste nume. Candidatul de Gradul Trei este însărcinat să îl personifice pe „unul dintre cele mai strălucite personaje înregistrate în analele Masoneriei” şi pe moment este considerat drept Maestrul nostru.. NEVOIA DE PRECAUŢIE În acest capitol intenţionăm să dăm un plan consecvent de interpretări care ne va permite să urmărim legătura noastră cu trecutul şi să dovedim dreptul la antichitate pe care Fraternitatea . Apoi.. E şi N.

Dar vorbind la modul general. cultul distinctiv din care promovau într-un mod general ca adevărate sincretisme. (3) Ocazional. Cartea Secretarului Lojei este „Planşa de urmărire spirituală a Marelui Arhitect al Universului”. Universul. este un tip de manifestare. nu să băgăm vină şi să descredităm. unde ne întâlnim pentru scopul francmasonic. Reţineţi faptul că Maestrul adevărat al Lojei sale este atât Maestrul Soarelui cât şi al Lunii. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu precedenta. asemenea Templului însuşi. Astfel că. Dumnezeu însuşi fiind Arhitectul şi Stăpânul ei. PreaÎnaltul este Loja. materială. putem distinge cel puţin şapte aspecte diferite ale Lojei Francmasonice. De exemplu. reprezentant al Regelui Solomon”. şi anume. de asemenea. dar simbolică. Prim Supraveghetorul este la vest iar Maestrul e întotdeauna la Est. întrucât este descrisă ca „vorbind la figurat. care se referă. Aceasta este ceva cu totul divin. pentru că. De asemenea. tangibilă. Fraţilor noştri înaintaşi le-a fost sugerată această idee de numărul planetelor. la care cu toţii vom fi chemaţi într-o zi. care este şapte. În cazul acesta „Soarele” este „la apus”. De acea. concepţie ce îl face pe Maestrul Adorat să spună: „Eu. ca atunci când vorbim despre „conduita modestă şi corectă în Lojă” sau când spunem „în cazul în care vei vizita o Lojă etc”. bineînţeles. nu distructiv. (4) Mai există. este important de observat că toate Misterele Antice erau asociate cu un Templu. ci eternă în ceruri”. această concepţie era foarte în vogă în rândul celor care studiau ştiinţele ocultului. Ideea revine la Ceremonia de Instalare atunci când vorbim despre „Consacrarea acesteia ca şi casă a noastră”. şi asta este ceea ce noi considerăm că s-a ridicat pe „pământ sfânt”. le vom enumera cât se poate de succint: (1) În primul rând. se presupune. Este nevoie de discriminare întrucât cuvintele sunt adesea folosite cu sensuri diferite. nu să demolăm. Dimensiunea pe care Ritualul o dă „Lojei” presupune asemenea concepţii. să explicăm şi să armonizăm. Loja este şi o copie a Universului material.e. vom avea ocazia să ne referim in extenso (pe larg) la acest simbol într-un alt loc. ceea ce noi numim un grup de Şapte Stele pe Cerul Nopţii. (6) Din nou găsim o Lojă astrală sau astronomică „descrisă emblematic” pe Prima Planşă de Urmărire. atunci când un bărbat este nou admis. o casă eterică ascunsă ochilor muritorilor de firmamentul stelar” şi ca „o clădire nu construită de mâini. să construin. aşa cum îi spunem Iniţiatului. ca şi Maestru al acestei Loje şi. La Instalarea sa îi este cerut să ocupe scaunul Regelui Solomon. De asemenea. (5) Pe urmă. care este comparată cu o Clădire. dar Misticii de toate vârstele au ţintit spre ceva mai bun decât piatră şi mortar. ideea mai largă a unui Templu universal mistic care a fost într-un proces de construcţie încă de la începuturile lumii. i. este vorba de clădirea în sine. (7) În cel puţin un pasaj este menţionată „Marea Lojă de sus”. Fiecare din noi am ridicat aceeaşi Clădire. se spune că „reprezintă în mod figurat” a piatră din Clădire. Scopul nostru este unul constructiv. putem observa că lucrurile sunt prezentate sub diferite aspecte şi de aceea există un risc destul de crescut de a înţelege greşit ceea ce se spune despre ei şi astfel se poate crea confuzie. la Frăţie. Ritualul Masonic necesită cea mai mare atenţie. Proiectul de reconstrucţie a Zionului le-a fost atribuit Cavalerilor Templieri. Loja devine doar un alt nume pentru Fraternitatea însăşi.îl cere şi l-a cerut pentru sine dintotdeauna. prin urmare. Casa . Loja noastră. „Maestrul stăpâneşte şi guvernează această Lojă”. binecunoscut Fraţilor noştri străvechi. În perioada Evului Mediu. numărul unei Loje perfecte. (2) Apoi este Loja mistică pe care ne-o imaginăm ca şi corespondent al Templului Regelui Solomon.

iar acesta mai este numit şi Loja „Sfântă”..Sufletului. Inima Lumii. Dar putem observa că îi sunt date Candidatului aşteptări pentru lucruri mai bune ce îl vor duce către viitoarele etape. întrucât Templul Regelui Solomon este declarat a fi „Prima Lojă” şi descriindu-l astfel ne referim la faptul că Templul a fost întruparea filosofiei noastre mistice. că Templul din piatră din Ierusalim era „a Doua Lojă. emblematic pentru o Realitate mai înaltă. Templul Regelui Solomon şi cel de-al Doilea Templu. Asta deoarece la fiecare Grad el primeşte ceea ce Breasla are să-i ofere. probabil că nu s-ar aştepta la nimic mai mult.Sanctum Sanctorum – care este. Sepher ha Zohar sau „Cartea Splendorii”. iar orizontul său este lărgit. Pe moment poate fi mulţumit cu planul minimal şi jumătăţile de adevăr prin care este pregătită mintea sa. Pe de altă parte. Acesta a fost „primul. „remuneraţia în bani” plătită Camaradului de Breaslă. dacă nu l-am avertiza că sunt alte Grade în Francmasonerie. La fiecare etapă succesivă. deţinut de Meşteşugar. acestea sunt Tabernacolul.. ele îl ghidează în progresul său. la rându-i. aşa cum reiese din Explicaţia Celei de-a doua Planşe de Trasat. reflectând „Sistemul de moralitate” Masonic. Modul în care Gradele se întrepătrund este cu adevărat de admirat. sau Loja Sacră”. Ei susţin asta pentru că locul de chemare ridicat la poalele unui alt Munte (unde modelul istoric a fost văzut de Marele nostru Maestru Moise) este considerat „Primul”. Templul Regelui Solomon este spiritualizat şi tratat mai degrabă drept „o Casă a Doctrinei”. „Cea dintâi Lojă” menţionată în Explicaţia Primei Planşe de Trasat este pur şi simplu „Primul Templu din Ierusalim”. Companionii Arcului Regal declară. şi toate concepţiile pe care le-am luat la cunoştinţă sunt doar schiţe ale acestui fapt central. după caz. Toate acestea corespund întocmai cu concepţia masonică. adică un corespondent a ceva din ceruri. În baza acestei idei se spune că Loja Masonică este ridicată pe pământ sfânt. pământul de sub el fiind sfinţit de această structură. candidatul pare a fi mulţumit de ceea ce vede şi aude şi. şi anume asupra a ceea ce este cunoscut drept „hotarele străvechi ale Ordinului”. din Ierusalim” şi „prima” încercare de a sculpta în piatră acel tipar pe care cei trei Mari Maeştri afirmau a-l fi primit de la Marele Arhitect al Universului. pe care va trebui să o administreze. O a treia încercare de a reproduce acel Model avea să . sau partea datorată Maestrului Masonic şi Companionului. masonii au creat trei clădiri ca reşedinţe ale Celor Preaînalţi şi ca Loje istorice. Ni se spune că „doar trei Mari Maeştri i-au ctitorit construcţia”. Se spune că ar fi fost ridicat de Regentul Tradiţiei Secrete în Israel. În acel mare depozit al misticismului evreiesc. este considerat că ar sta în centrul lumii şi că ar avea un Sanctuar . din firmament. Confraţii noştri Antici au văzut în ambele „Loje” (în Tabernacol şi în Templul Regelui Solomon) o reproducere a Modelului care i-a fost arătat Marelui nostru Maestru Moise. Important este ca atenţia noastră să fie fixată pe lucrurile esenţiale ale Ritualului. ceva care era. totul în el fiind simbolul ideilor noastre şi reflectând lumina noastră. din punct de vedere mistic. CELE TREI TEMPLE Din punct de vedere istoric. dar în final el va vedea adevărata natură ale acelor previziuni întunecate. „alocaţia” obiectelor de primă necesitate date Ucenicului Admis. decât fapt material. pe bună dreptate. Dar nu trebuie să ne lăsăm induşi în eroare luând această afirmaţie despre „Cea dintâi Lojă” ca pe un adevăr absolut.

Cele două motive oferite Companionilor pentru argumentarea necesităţii prezenţei a şapte masoni pentru a „perfecta” o Lojă sunt simple pretexte. în urma dispariţiei lui bruşte şi misterioase. care încă mai există. Celălalt este că numărul acesta „face aluzie la cele 7 Arte şi Stiinţe Liberale”. dar ce voia să spună prin „cinci sau şase”? Maestru Venerabil putea sau nu fi inclus şi a luat. nu pot înşela decât un cowan (termen folosit cu sens negativ pentru a desemna un zidar iniţiat în mod necinstit). Robert Plott scria că în timpurile acestea era nevoie de „cinci sau şase bătrâni ai Ordinului” (adică cinci sau şase Meşteşugari. în ceea ce ne priveşte. În cadrul Ceremoniilor. Faptul că ridicarea Templul Regelui Solomon nu respectase întocmai planul moştenit de la Moise era parte din Tradiţia secretă. acestea nu au mai fost valabile şi au trebuit înlocuite. prin ridicarea Lojei Mari sau a celei Regale. dar. oare.” Folosirea de către masoni a frazeologiei în acele timpuri este de ajuns pentru a şoca criticii distrugători ai zilelor noastre. Primul motiv este acela că „Regele Solomon a construit Templul în 7 ani şi a fost Vistiernic al Domnului”. ne lăudăm că putem face mai mult. dar dovedeşte că această chestiune era strict reglementată şi că exista un minim considerat indispensabil. apărem drept Constructori şi chiar discutăm despre munca bine făcută. „structura proiectată” nu va fi ridicată pe pământ însemnat cu firul de mătase. Însuşi Plot pare a fi nesigur. le construim în inimile noastre”. 5 o susţin. Singura observaţie pe care am avea-o ar fi în legătură cu Ritul în sine. Obiectivul nostru este îngrijit enunţat prin cuvintele folosite într-un anumit Grad: „Atotputernice Suveran. filozofăm doar. Gândurile noastre sunt ilustrate prin comparaţii ce pot părea înşelătoare. Planurile şi schiţele s-au pierdut. ei înşişi complet iniţiaţi) pentru a constitui o Lojă cu drept de iniţiere. Faptul că această cuvântare nu este originală. Moartea prematură a Maestrului Hiram Abif a fost cauza pierderii acelor planuri şi schiţe. în considerare Vistiernicul „de la uşa Lojei”? Nu era obligatoriu ca Vistiernicul să fie un . faptul că acesta este „asemănător”. nu face altceva decât să pună carul înaintea boilor. Din aceste ruine. ci ne-a fost transmisă din timpuri străvechi poate fi dovedit de inscripţia veche scrisă pe o tăbliţă din alama şi fixată pe structura uni pod construit în 1513 de câţiva masoni: „Străduiţi-v-a trăi cu dragoste şi grijă/După riglă şi compas. au fost găsite şi s-a făcut o nouă încercare de a le reproduce. În 1688. Cauza eşecului contructorilor nu este explicată. încât a fost nimicit pentru a demonstra lumii că nimic imperfect nu va dăinui. ORGANIZAŢIA NOASTRĂ Modul de organizare a Lojei este o altă chestiune ce trebuie tratată cu atenţie. Câteva secole mai târziu. putem trage învăţătura că orice Templu construit de om (inclusiv Loja Francmasoneriei noastre) nu este altceva decât o schiţă imperfectă a celui ideal. în cele din urmă. numai Francmasonii o cunosc.fie făcută. Dar principiul enunţat aici reprezintă un reper străvechi. din lipsa de teritorii. exprimându-ne astfel. acela că „şapte fac Loja perfectă”. Explicaţia oferită de noi Companionilor este următoarea: „3 conduc o Lojă. Cabaliştii au afirmat că acesta a fost distrus pentru că nu respectase modelul original. 7 sau mai mulţi o desăvârşesc”. aşa că îi inducem în eroare printr-o indicaţie falsă. cu caracter similar explicaţiei dată anterior. iar Templul ridicat a fost atât de nedesăvârşit. Oricât de mult i-am admira pe pricepuţii Arhitecţi care au umplut lumea de construcţii alese. Această afirmaţie nu este precisă. ale cărei schiţe o avem în Volumul Legii Sacre. Doar că nu este oportun a împărtăşi adevărata explicaţie unui Companion. dar. acestea s-au dovedit a fi benefice.

În prezent. odată ce doi Ucenici s-au alăturat primilor cinci. la baza căreia stă „supunerea absolută” faţă de o Putere centrală. ocupante ale celor trei postamente din Est. cât şi al celor şapte lumini simbolice ale Lojei. cei trei Maeştri Masoni din Babilon sunt angajaţi într-un studiu ce se finalizează cu descoperirea a paisprezece Stâlpi. cea care luminează întreg locul. ne raportăm la mai sigura regulă ca fiecare iniţiere să aibă loc "în cadrul unei Loje drepte. Aceste două constelaţii ce domină bolta cerească au fost remarcate de Confraţii noştri Străvechi. Informaţi fiind că acele şapte stele „fac aluzie la tot atâţia (oameni) intraţi în rândul Masonilor. Formula pare a insinua că cinci puteau „susţine o Lojă”. Să ne amintim cum. este important a observa că. rotindu-se în jurul aceleiaşi Stele Polare.”. iar din cea de-a doua (care este duplicatul sau copia acesteia) au aflat nevoia „emulaţiei”. aşa cum reiese din istoria tradiţională a celui de-al Treilea Grad. cuprinzând o suprafaţă mai mare a cerului. descrie un al doilea cerc. De asemenea. şi „Marea Lumină”. cele Paisprezece Stele sunt prezentate ca echivalentul unui alt simbol menţionat în istoria Tradiţională a Arcului Regal. o constelaţie alcătuită din şapte stele (Ursa Minor) ce gravitează în jurul propriei extremităţi. mai important. punct marcat de Steaua Polară. „Strălucirea din Centru”. Deci. însărcinaţi de Stăpânii noştri. adică a şapte perechi. Tot din acest simbol trebuie că au învăţat o altă caracteristică dintotdeauna a Masonilor. Există o altă constelaţie (cunoscută ca Ursa Mare) care se compune din acelaşi număr de stele aranjate în aceeaşi ordine şi care. astfel. dintre care una. centru vizibil al unui cerc şi. Există un al treilea motiv pentru care se cere prezenţa a şapte Masoni. Nu este greu să identificăm acel fenomen. nici unul nu poate spune că vreun Candidat nu poate fi (acum) iniţiat oficial în Ordin”. fără de care nici o Lojă nu este perfectă. Nu există îndoială că Străvechii noştri Confraţi au studiat Astronomia. Dar. perfecte şi orânduite”. într-adevăr.C. şi anume subordonarea celor relative faţă de Absolut sau Etern. pe cerul nopţii existând. Acestea sunt: cele trei „mari” lumini care sunt prezentate Candidaţilor: Volumul Legii Sacre. în Capitolul Arcului Regal. care devine. cel puţin o „Lojă F. Şi ce se întâmpla cu Iniţiatul? Era şi el inclus? Afirmaţia lui Plott se apropie într-atât de formula de mai sus pentru a presupune că 250 de ani mai târziu nu a existat vreo schimbare esenţială.„bătrân al Ordinului”. se spune. chipurile. NUMĂRUL 7 DUPLICAT În mod curios. Loja deţine puterea de a iniţia. pe care Confraţii noştri Străvechi l-au învestit cu semnificaţie. dar odată ce au avut loc două iniţieri. Idealul Lojei perfecte „din centru” a fost inspirat de prima constelaţie. dar acesta este insinuat doar de simbolul celor şapte stele reprezentate în prima Planşă de Trasat. Echerul şi Compasul. putem lua cele şapte stele drept arhetipul atât al tainicei noastre fraternităţi. are o „structură şi gravură deosebită” (corespunzând . acest simbol de pe cerul nopţii este duplicat. cele trei mai „mici”. adevărata interpretare a pictogramei pare a fi aceea că cei Şapte Masoni care alcătuiesc Loja perfectă reprezintă un fenomen extraordinar din ceruri. asta înseamnă cadenţa mişcării în jurul Conducătorului Suprem. Sud şi Vest pe care le asociem cu lumânările aprinse învecinat. Astfel. aceasta fiind una (ultima şi cea mai importantă) dintre cele Şapte Arte şi Ştiinţe Liberale pe care Meşteşugarii trebuie să le studieze. „Maestrul care îşi conduce Loja”. Loja a atins statutul de „Lojă perfectă”. mult mai mare decât primul.

în încercarea de a-şi exprima ideile. Altarul Tămâii e locul unde Arhanghelul Mihail a sacrificat sufletele celor drepţi pentru ca aceştia să se poată înălţa la Iehova curaţi şi înmiresmaţi. care poate fi ilustrat prin aşezarea în linie a celor două pietre Ashlar1. Iar. inconştient şi pasiv al profanului la stadiul regulat. aşa cum spuneau Cabliştii. Aşa cum piatra brută nu este potrivită pentru edificarea unei catedrale pentru că produce instabilitate şi dizarmonie. toate stelele. FORMA. regulată şi lustruită se aseamănă în unicitatea ei cu alte pietre lucrate la fel şi contribuie la ridicarea Templului. iar „alte şase perechi de o egală simetrie şi frumuseţe”. locul unde ar trebui să se situeze şi chiar calitatea construcţiei sale fiind exprimate prin metafore folosite cu sute de ani în urmă. Toate acestea se armonizează cu aspiraţiile masonilor : „fie ca vorbele şi acţiunile noastre să urce 1 Ashlar (Aslar) . atingând-o. aşa piatra brută devine Una Perfectă. pe acelaşi Altar. punctul central este Steaua Polară şi toate celelalte orbite din spaţiu. El avea să conceapă simboluri pentru aceasta. cele şapte stele de pe prima Planşă de Trasat au fost duplicate. În natură. dar acum e mai mult decât atât. dovedită a fi mult mai importantă decât orice semn care îi preocupase până atunci. dintotdeauna. creativ şi conştient al masonului liber. aşa cum la Locul Sfânt Israelitul trecea printr-un proces de purificare. Căci. (a) Forma Loja are formă de paralelipiped. atunci când Maestrul Mason atinge acest nivel de cunoştinţe. având 19. lucrarea masonică a măsurării şi lustruirii pietrei brute corespunde cu transformarea lui însuşi. o vom descrie folosind limbajul figurat: forma sa. LOCAŢIA/AMPLASAMENTUL ŞI SUBSTANŢA LOJEI Potrivit obişnuinţei Masoneriei de a se ocupa de Lojă. 9. Legat de acest simbol unic vor fi observate trei lucruri: există anumite caractere misterioase gravate pe piedestal. Căci. Dar profetul misterios caută dincolo de materia creaţiei şi distinge „un punct din interiorul unui cerc”. există un voal misterios. acest total de paisprezece ajunge la cincisprezece. se rotesc în jurul ei. sufletele oamenilor desăvârşiţi primesc recompensa strădaniilor lor. simbolul devotamentului faţă de un ideal. divin. Aşadar. Loja „din centru” şi o Lojă „de emulaţie” aşa cum e fiecare Adunare a Masonilor. în mod evident.6 metri înălţime. imaterial. E interesant cum ne urmează în Capitolul Arcului Regal. Deşi această descriere nu este exactă.astfel celor două stele principale din constelaţiile menţionate). Totuşi. din punct de vedere simbolic. deoarece aceiaşi Maeştri Masoni din Babilon descoperă ceva asemănător unei baze dintr-un stâlp sau coloană. adică de Cub Dublu.2 metri lungime. Altarul a fost. . Semnificaţia mistică a Cubului Dublu. în final. unde ia forma „Altarului Tămâii” pe care Maestrul Mason are bucuria de a găsi ceea ce căuta. la fel piatra cubică. dar acel punct dintr-un cerc avea să devină expresia Realităţii Supreme pe care. simţim că suntem în prezenţa Celei Necreate. metafora pietrei este legată de identificarea ei cu însuşi masonul. Deci. ea se potriveşte cu măsurătorile interne ale „Locului Sfânt” (partea centrală a Templului Regelui Solomon). în sens general. invizibil. trebuie să fie evidentă pentru toţi. lucru pe care masonul îl face pentru a trece de la stadiul diform. iar sub voal se află cel mai lăuntric secret al Capitolului.6 metri lăţime (Ezechiel 42:20) şi 9. este dezgolit de bunurile materiale şi i se acordă statutul ce îi permite „participarea deplină la Misterele noastre”.piatra brută şi cea lustruită. Sunt paisprezece stele (sau Stâlpi) ce reprezintă două Loje concentrice. Iar acest simbol al Cubului Dublu este fundamental în Sistemul Masonic.

Doar astfel putem argumenta descrierea sa ca fiind un „paralelipiped lung de la Est la Vest. impalpabil şi divin. Cele două motive sunt: (a) acela că Estul şi Vestul reprezintă locul de unde soarele răsare şi respectiv apune. deşi. (b) Locaţia În ceea ce priveşte poziţia sau amplasamentul. se spune că Loja este o structură solidă de formă pătrată şi că este orientată adecvat „faţă de Est şi Vest”. Aşa cum reiese din Explicaţia celei de-a doua Planşe de Trasat. afirmaţia că Marele Arhitect „Îşi încoronează Templul cu stele. aşa cum „Graniţa” şi „Pavajul” devin un duplicat al „Universului”. De aici. Tot de aici. Două motive justifică descrierea Lojei ca fiind „atât de vastă”. „acoperişul” metaforic al firmamentului înstelat de deasupra noastră se reflectă pe podeaua pe care călcăm (acolo unde Confraţii noştri Străvechi şi-au avut „Planşa de Trasat”). nu este exprimat aici. caracter cosmopolit. care a pătruns în toate ţinuturile şi care are. Semnificaţia de bază a termenului „eteric” este aceea de lichid misterios numit „eter”. chiar „cerul”. Totuşi. Din moment ce ar trebui să ne întâlnim într-un loc neacoperit de mâna omului. Apoi cu toţii se întorc de la Vest la Est. construită faţă de Est şi Vest. expozeul menţionează că acesta fusese orientat corect. asemeni unei diademe”. „pe parcursul Prelegerilor noastre”. Dar „al treilea. ideea unui Templu imaterial. „Prima Lojă” menţionată în Explicaţia Primei Planşe de Trasat a fost „Primul Templu de la Ierusalim”. pentru a delimita măsura „filantropiei unui Mason” care nu ar trebui să cunoască vreo limită. (b) acela că. Tânărul Paznic îşi ocupă locul în Echer. va descoperi un întreg expozeu referitor la această temă. ar putea fi sintetizat astfel: Masonii trebuie să-şi construiască Templul urmând modelul istoric original (Templul Regelui Solomon). aflăm că Loja este „un lăcaş eteric”.. în genere. acestea sunt motivele pentru care ideea ca fiecare Lojă „trebuie să fie”. dar numai două se dezvăluie în cadrul Ceremoniilor.. Dar noi folosim vag acest adjectiv pentru a descrie. ultimul şi cel mai important motiv”. la modul general. în Lojă călătorim de la Est la Vest. acela de „a reprezenta Soarele la meridian” şi doar pentru un timp limitat. Adevăratul motiv. (c) Calitatea construcţiei Referitor la material. De aceea. este evident că nu putem folosi limbajul vreunei construcţii materiale. „pentru a demonstra universalitatea şiinţei”. spre îndrumarea Masonilor din toate timpurile. de fapt. Apoi. model pe care Regele Solomon îl cunoştea foarte bine. . într-o zi. în care întreg Universul ar fi scufundat. adânc de la suprafaţa pământului până la centru şi înalt până la ceruri”.nepângărite până la tronul Graţiei Divine „Prin purtare S. Dar asta se întâmplă cu un anume acop. Iar. şi chiar este închipuită a fi. dar poate fi găsit în alt loc. În primul rând. locul luminii. în afară de cea a prudenţei”.. ideea că „acoperământul Lojei” este un baldachin ceresc (zis şi înnorat) cu o varietate de culori. Trei motive Masonice sunt atribuite acestei orientări. Deci. pe care sperăm „că va avea multe ocazii de a le auzi”. Cinstind împrejurarea. întrucât îi spunem Iniţiatului că celălalt „nu va fi abordat acum” deoarece explicaţia ar dura prea mult. acesta avea să fie ridicat (asemeni Tabernacolului din Sălbăticie) în conformitate cu modelul dezvăluit de Dumnezeu lui Moise la Horeb. un microcosmos. lat de la Nord la Sud. paşi şi intenţii drepte sperăm să ne ridicăm la acele lăcaşuri nemuritoare de unde provine întreaga bunătate”. Învăţăturile s-au răspândit de la Est la Vest.e. şi anume că Loja ideală este o oglindire a creaţiei lui Dumnezeu.

vom fi derutaţi. având 9. Iar această împărţire triplicată era o caracteristică uimitoare a Templului Regelui Solomon. care era un cub perfect. care trebuie abordat în dublă perspectivă (5) Steaua Strălucitoare văzută de Ucenic (6) Scara în spirală a Companionului. adică la studierea legăturii dintre întregul nostru sistem şi relaţia de dependenţă a părţilor lui. Loja mistică prezintă o compartimentare întreită. numită „Locul Sfânt”. în tratarea acestei chestiuni trebuie să repetăm semnalul de alarmă deja sunat în antrenarea cauţiunii. pe care le vom analiza pentru a stabili semnificaţia lor reală. La sol. Cu toate acestea. (6) Lucarna şi (7) Mormântul. şi (c) „Sanctum Sanctorum (Sfânta Sfintelor). Totuşi. iar Sanctum Sanctorum era un pătrat perfect. Semnificativ este faptul că.2 metri lungime şi 9.8 metri şi 9.PRECIZĂRI Am stabilit deja că materialul mistic este prea vast pentru a fi măsurat de om. (3) Pavajul cu Bordura sa. rotundă sau ovală (8) Camera misterioasă şi ademenitoare (9) Simbolul Sacru din Camera de Mijloc . fiind alcătuită din trei părţi sau compartimente. cercetând Ritualul. De multe ori. Locul Sfânt era o „Cameră de Mijloc” interpusă între Pridvor şi Sanctum Sanctorum cu dimensiunile de 19. Coloana care cântăreşte greu pentru Calfă (3) Joachin. toate Templele celorlalte naţiuni erau divizate şi ele în trei părţi. textul Ritualului urmăreşte a ascunde pe cât dezvăluie şi. ori „ornamente”. discuţia despre semnificaţia termenilor şi modul cum fiecare parte îşi are locul în sistem devine posibilă. vom folosi o compartimentare în şapte părţi: (1) Pridvorul. oferindu-ne o privire de ansamblu asupra acesteia. Nu vom considera sensul de bază al cuvintelor ca având înţelesul real sau efectiv. dacă nu suntem prudenţi. Nu putem lua asupra noastră sarcina de a oferi o descriere amănunţită a diferitelor părţi ale clădirii deoarece nu găsim nicăieri detalii specifice. deja descrisă. Totuşi. practic. Toate astea concordă cu cele trei etape principale ale desăvârşirii sale ca Mason: (a) ritul pregătitor al Iniţierii. adunând şi comparând datele disponibile. (2) Coloanele. (5) Lumina din Mijloc. Acestea sunt: (1) Pridvorul prin care intră Iniţiatul (2) Boaz.6 metri lăţime.6 metri lungime şi 9. (4) Camera de Mijloc împreună cu Scara care a condus la ea. examinând acest subiect. cea de-a Doua Coloană. Într-o prezentare de ansamblu.6 metri lăţime (formând un pătrat dublu). (c) ceremonia de înălţare prin care Secundul Mare Diacon J. (b) Încercarea Meşteşugului din Camera de Mijloc. minunaţi Masoni!”. Aceste compartimente erau: (a) Pridvorul. La examinarea planurilor şi schiţelor. primeşte dreptul de a intra în Sanctum Sanctorum. Împărţirea în şapte se află în armonie cu natura simbolică a Lojei. sunt împrăştiate pe tot parcursul Ritualului. obţinem viziunea unui proiect îngrijit ce va provoca vechea exclamaţie: „O. descoperită Companionilor (4) Piedestalul dinspre Est. Pridvorul apărea sub forma unei jumătăţi de pătrat cu lungimea de 4. pe care se urcă dinspre latura Sudică (7) Bordura. Dar informaţii referitoare la acea secţiune sau cameră. astfel că.6 metri lăţime. (b) partea centrală. aflăm că planul cuprinde cincisprezece elemente diferite.

locurile lor sunt fixe. în curând. Conacul nostru mistic rămâne unul şi acelaşi. Bordura. în timp ce Paznicul Bătrân se află „în vârful” scării (cel puţin. deşi sunt considerate drept „separate şi diferite”. Sudic şi respectiv Vestic şi. pe măsură ce Loja se deschide şi se închide odată cu fiecare Grad succesiv. astfel putem aprecia spectatorii. CONTINUITATEA GRADELOR Aşa cum am văzut. la fel ca fundaţia. planul parterului din Templul Regelui Solomon prezenta trei aspecte dreptunghiulare. dar.44 x 2. Astfel. Demnitarii Principali se află în punctul Estic. Coloana din partea stângă. iar confuzia de idei pe această temă apare numai din cauza neglijării celor mai simple elemente din Masonerie. Piedestalul. Dar în istoria tradiţională repetată în Loja Companionilor. s-a descoperit un Simbol Sacru a cărui natură nu este prezentată nicăieri în întregime. nici unul dintre ei nu-şi schimbă poziţia. Paznicul Tânăr este înfăţişat a sta la piciorul Scării în Spirală. Ucenicului i se spune doar despre cinci dintre ele: despre Pridvor. Hiram Abiff. Dar scopul acestei metafore este acela de a . Faptul că un Grad deschide drumul înspre altul (cel superior completându-l pe cel inferior) învederează unitatea fundamentală a Lojei. înţelegem că diferitele Grade nu reprezintă compartimente etanşe. ceea ce Companionul consideră a fi „vârful”) acesteia. Ca efect al acestei descrieri. Acestea sunt Pridvorul Sfintei Sfintelor. că sunt mult mai mult decât atât. ci sunt etape succesive ale dezvoltării în cadrul aceluiaşi Templu sau aceleiaşi Frăţii. Tot la „înălţare” este informat despre alte şase lucruri. dar Candidaţii sunt aceiaşi indivizi. luată drept marginea minunatului Pavaj. ca în cazul Templului Regelui Solomon. el află despre încă patru lucruri. acestea fiind transmise Candidaţilor în funcţie de merit şi capabilităţi. având dimensiunile de 2. aşa cum spun Meşteşugarii care au fost înăuntru. Sanctum Sanctorum însuşi. şi nu un coridor lung. şi anume cea de-a Doua Coloană şi o Scară în Spirală care conduce spre o misterioasă „Cameră de Mijloc”. strategia de iniţiere este una singură şi rămâne neschimbată. una după alta.6 metri lungime şi 96 metri lăţime. indiferent de Gradul în care ne aflăm.2 metri (15) Altarul de Marmură Albă (aflat în Capitolul Arcului Regal) Precizăm că elementele enumerate sunt dezvăluite Masonului treptat. Există secrete deosebite limitate fiecărui Grad. şi Steaua Strălucitoare. unde. Ultimele două sunt înfăţişate ca simple „Ornamente”. luând Templul Regelui Solomon ca prototipul Lojei Masonilor.88m x 1. deşi va afla. Totuşi. Loja devine mai degrabă o clădire înaltă cu cel puţin două etaje. Conform chestionarului folosit de Maestrul Venerabil în deschiderea Lojei. se înregistrează o schimbare a contextului. Pavajul mozaicat şi Lucarna (Trei dintre acestea apar şi ca „ornamente ale Lojei unui Maestru Mason”. toate de aceeaşi lăţime şi plasate continuu pentru a forma un singur dreptunghi cu dimensiunile de 33.(10) Sanctum Sanctorum rezervat Maestrului Mason (11) Pavajul mozaicat al Maestrului Mason (12) Steaua Luminoasă a Dimineţii (13) Lucarna din Altar sau Sanctum Sanctorum (14) Mormântul Maestrului nostru. Odată „înălţat”. trebuie remarcat faptul că practica actuală din Lojă nu convine întotdeauna tradiţiei Masonice.4 = 43. În plus. dar este evident că sunt şi elementele importante ale structurii). Mai sunt şi Steaua Strălucitoare a Dimineţii şi Mormântul.

Şi cum ne poate ajuta o „conduită dreaptă” în această ridicare? Ştim răspunsul. ritmic atunci când se referă la mişcare. cuvântul level semnifică atât ideea de plat. răspunzător numai în faţa Celui mai Înalt. paşi regulaţi2. odată „trecut”. Dar acum. şi care trebuie interpretate în funcţie de moment. geniu. Companionul nu poate vedea nici Boazul şi nici Jachinul. . reprezintă iniţiala cuvintelor God (cuvântul englezesc pentru Dumnezeu). are o privelişte mult mai cuprinzătoare asupra decorului înconjurător. lecţia supremă îi este întipărită cu efect dramatic. . după ce nu numai că şi-a schimbat poziţia. dar a şi urcat „cinci trepte” ale Scării mistice. we hope to ascend to those immortal mansions”. pentru care trebuie să privească în sus. trei capitole separate. cât şi pe cea de regulat.ne oferi un tablou diferit al Lojei. treptat. deşi. pe măsură ce Masonul avansează. . generare. iar apoi. level steps . Acest cerc are un centru unde. Spunem despre un Frate că este Ucenic. geometrie. . dar nu îl putem verbaliza. (litera) G. dar aceste titluri au rolul de a indica etapa în care Masonul se află în acel moment. nu ne vom ridica niciodată.. şi parcurge cu privirea minunata panoramă iluminată de Soarele fizic. suplimentar faţă de concepţia anterioară. dar le găseşte corespondentele în colţurile din Nord-Est şi respectiv Sud-Est. se identifică cu Coloanei Joachin.. deci. de unde are o perspectivă asupra părţii Sud-Estice a Lojei. acolo unde sunt aşezaţi Candidaţii primelor două Grade. Ucenicul se aşază lângă coloana Boaz. având faţa înspre Est şi vedere la latura dinspre Nord-Est. pe cei trei „Companioni ai acelui grad superior numiţi în fruntea celorlalţi” care s-au transformat în trădători. adică obiectele materiale cedează locul celor „două mari paralele” din punctele extreme Nord şi Sud. Apoi. la nivelul solului. adică în fiecare Grad succedat aceste simboluri sunt modificate şi primesc o semnificaţie cu totul diferită faţă de cea (până de curând) anterioară. zărind Simbolul Sacru din interiorul Camerei de Mijloc. de unde au coborât pentru a juca o scenă aleasă. . Companionii trebuie să treacă de următoarea probă a Paznicului Bătrân înainte de a pătrunde în Camera de Mijloc. Autorul face o paralelă între planul de la nivelul solului al Templului Regelui Solomon şi paşii de urmat pentru creştere în grad. lucrurile primesc noi semnificaţii. totul este relativ. Cele Trei Grade reprezintă atâtea etape ale dezvoltării. preot şi rege. că totul este simbolic şi. orizontal. Doar ca Maeştri Masoni atingem acel centru. pe cei „trei neclintiţi” consemnaţi a fi îndeplinit sarcina primită de la Regele Solomon cu maximă fidelitate”. Ucenicul trebuie să facă faţă încercării la care este supus de Paznicul Tânăr înainte de a-l lăsa să treacă. şi de aceea va fi preluat de Maestrul Venerabil. ca să spunem aşa.3. deocamdată. simbolurile nefiind altceva decât simple jetoane care îşi schimbă culoarea. Constatăm cât de curios şi paradoxal este limbajul folosit în această conexiune: spunem că „Prin. şi. Calfă sau Maestru Mason. dar consecutive ale unei poveşti ce cuprinde toate cele trei Mistere ale Vieţii. în acelaşi timp. Oficianţii sunt reprezentaţi ca neaflându-se la nivelul solului şi nici pe Scară. în cazul Lojei Maeştrilor Masoni. ei îi personifică. istoric. În limba engleză. mergând pe acelaşi nivel. Din nou. Observăm. Însă Maestrul Mason este considerat conducător suveran. în tradiţia celui de-al Treilea Grad. în partea superioară. până când. ne va 2 În original: „By . vom găsi într-o zi un G. 3 Unul dintre principalele simboluri ale masoneriei. într-un final. Din interiorul Lojei. Iar asta nu se poate îndeplini pentru că. Morţii şi Învierii. gnoză etc. indicatoare ale lăţimii Lojei şi presupus diametru al cercului nostru misterios. iar el.. Companionul nu vede acolo nimic altceva decât Piedestalul şi Volumul Legii Sacre. ci în G. În primul rând. odată găsit... sperăm a ne înălţa spre acele conacuri eterne etc”.

marele Naos de la Karnack atingea înălţimea de 47. Dar este posibil ca aceasta să fi fost mai mică de 120 de coţi. Spre exemplu. el va trebui să îmbine multe alte lucruri pentru a deprinde semnificaţia Ritualului nostru. Ca atare. Pe podeaua Lojei. înălţimea Pridvorului era specificată a fi 120 de coţi şi minţile strălucite ale timpului nu au avut nimic de obiectat. merge în centrul acestei embleme misterioase. apoi trei. aşadar. cât şi static”. Candidatul va combina experienţele şi. iar vârful se află în Piedestal. unde sunt menţionate a avea . Se presupune că. cunoscute sub numele de Sigiliul lui Solomon. doi scriitori moderni. are baza formată din punctele Nord-Estic. apoi. ele desenează cele două triunghiuri întreţesute. Aşadar. în crearea noului Templu. Perrot şi Chipiez. Dar unii cercetători moderni au obiectat faţă de presupusa înălţime a suprastructurii. Scriitorul Cărţilor Regilor nu îi precizează înălţimea. Atunci când noul ridicat în grad a fost consacrat. mai întâi unul. Mai mult. Acela este locul unde ar trebui să fie personajele evreieşti legate de acel simbol sacru. trecând prin diferitele Grade. dar în Cronici ea apare ca fiind de 120 de coţi (3:4). care este un pătrat mare. este evident că faţada Templului Regelui Solomon avea forma unui turn sau a unei clopotniţe al cărui centru atingea o înălţime foarte mare. Iar aceste trei figuri geometrice sunt concentrice. el a ajuns la Realitatea Supremă. 7:15. Cel de-al doilea triunghi este inversat. în punctul Estic. apoi două. în Istoria Artei. acolo unde se află Paznicul Bătrân. Există detalii ale Templului Regelui Solomon care nu vor fi clarificate din cauza incercitudinii privind semnificaţia unor anumite cuvinte evreieşti. O structură impozantă puţin misterioasă se afla deasupra lui. dublu faţă de Prima Carte a Regilor. de aceea. Întradevăr. adică jumătate de pătrat. în ultimul rând. În cazul primului triunghi. dar Cronicile (oferindu-ne concepţia unei perioade mai târzii) susţin că erau „înalte de treizeci şi cinci de coţi”. de acum. invocând motivul că proporţiile 20 x 10 x 120 ar fi „imposibile atât din punct de vedere estetic. de unde marele nostru Luminator îşi revarsă razele asuprăi. cuprinzând cele patru laturi ale unui dreptunghi.oferi o privelişte completă a întregului cuprins. respectiv Sud-Estic ale Lojei (acolo unde se spune că se află „cele două mari paralele”) şi vârful în Vest. Aceasta era lăţimea clădirii (1 Regi 6:3). Aşa-zişii adoratori treceau prin acest Pridvor pentru a intra în Templu. situată la capătul estic. având 20 de coţi lungime şi 10 coţi adâncime. Ezechiel nu precizează dimensiunea Coloanelor Pridvorului. Candidaţii parcurg drumurile progresiv. iar stâlpul avea cu aproximativ 31. Pridvorul era o suprafaţă dreptunghiulară acoperită. Este remarcabil faptul că. încă din stadiul de Companion este instruit să îmbine denumirile celor două coloane. Dar în Septuagintă – traducerea în greacă de acum 2000 de ani –. care îi aparţine Iniţiatului. PRIDVORUL UCENICIEI În cazul Templului Regelui Solomon. Aceasta reprezintă o dificultate pe care numeroasele modele ridicate nu au reuşit să o rezolve. dreptul de a explora fiecare parte a cercului. Jachin şi Boaz alcătuiesc faţada (reprezentând punctele unde Iniţiatul şi Companionul stau la început). Maestrul Mason va avea. în centrul acelui Pavaj.8 de coţi mai mult. consideră valabilă această afirmaţie şi că un asemenea Pridvor este.7 coţi. Ezechiel dubleză dimensiunile celui dintâi. o reproducere a stâlpilor folosiţi de egipteni pentru a-şi construi Templul. ce reprezintă Sălaşul Morţii. Continuitatea Gradelor noastre poate fi ilustrată de punctele indicate în cele trei Ceremonii. pur şi simplu. Prima este o deplasare mintală în jurul Bordurii. în jurul Pavajului.

deci de 20 de coţi fiecare. iar asta duce la indispensabilitatea unui portal. în prezenţa „Intendenţilor Lojei” sau a Diaconilor. Solomon. Din vârf se putea vedea o panoramă a întregii regiuni înconjurătoare. Piatra metaforică deja cioplită şi pregătită era adusă la uşa Lojei şi se rosteau întrebările: „În faţa acestor cavaleri. Semnificaţia Pridvorului reiese din ideea că locul de unde „pietrele ashlar neşlefuite” se obţin se află în afara Lojei. iniţial. interogatoriul referitor la calificările candidatului. conferă întregului Templu forma de Pătrat uriaş. Deci. Dacă. Intendenţilor li se permitea să conducă Piatra prin Pridvor. ţintind în sus. care avea să o mânuiască în continuare. Probabil că acesta era scopul practic al ridicării sale. Cronicarul a fost însufleţit de tendinţa lui Ezechiel de a exagera gloria Israelului. După această încercare. de fapt. cum ar trebui să îi numim. se desfăşura afară. Aici vom observa că procedura actuală este puţin diferită de cea rostită acum două sute de ani. indiferent dacă avea 120 de coţi sau doar 60. ce avea 60 de coţi. şi îl aduceau la Portic pentru a-l încredinţa unui meşteşugar mai experimentat. la fiul său. Şi. Meşteşugăria exercită o influenţă benefică asupra omenirii în general. în acelaşi timp. şi nu înăuntrul Lojei. dacă aşa era. În acele timpuri. luând în considerare înălţimea de 60 de coţi. apoi. Cartea Cronicilor să fi menţionat „60 de coţi” şi ca un copist să fi modificat textul pentru a concorda cu mentalitatea unei epoci ulterioare. PRIDVORUL MAESTRULUI MASON . Aceasta oferă un temei rezonabil pentru ideea că înălţimea Pridvorului (aşa cum este ea redată de autorul Cronicilor. ar fi amintit trecătorilor nevoia de a reflecta asupra cerinţelor celui Atotputernic. scrise mai târziu decât Cartea Regilor) a fost şi ea dublată şi că adevărata înălţime era. îl putem socoti drept un simbol al comunicării constante dintre frăţie şi „lumea obişnuită” în general. rezultatul obţinut va fi surprinzător: acest Pridvor-turn de 60 de coţi metri înălţime. Dar posibilitatea ca vreunul din aceste motive să fi fost scopul principal în ridicarea construcţiei este discutabilă. trebuie că era loc pentru trei etaje de aceeaşi dimensiune cu Sfânta Sfintelor. atunci întâmplările petrecute în afara Lojei reprezintă un ajutor real în dezvoltarea vieţilor noastre. pe de o parte. Nu primim nici o informaţie cu privire la scopul practic al acelei înalte suprastructuri. atunci când era prezentat Maestrului Venerabil. În plus. Apoi. Munca premergătoare pregătirii Pietrei metaforice are loc în lume cu mult timp înainte ca aceasta să ajungă la Portic sau Intrare. declari cu seriozitate şi pe onoarea ta că nepărtinitor etc”. în lumea largă. simbolul principal al Masoneriei! Demnă de observat este afirmaţia din Cronici (1 28:10) că „planul Pridvorului” era parte integrantă a modelului original al Templului transmis de la Moise la David şi. iar vârful acelui Pridvor semeţ ar fi fost un loc excelent pentru observarea stelelor pe timpul nopţii şi aprecierea lucrărilor minunate ale Prea-Măritului. Confraţii noştri Străvechi practicau arta şi ştiinţa Astronomiei. este posibil ca.„optsprezece coţi înălţime una”. împreună cu restul edificiului (Locul Sfânt şi Sfânta Sfintelor la un loc). şi nu 120. Dar este evident că pentru oamenii din acea regiune ar fi fost un reper. urmând obiceiul descris încă din cele mai vechi timpuri. dar rezultatul final este acelaşi. asigură calea de ieşire pentru cei dinăuntru. este un mijloc de aerisire a clădirii. aceea de 60 de coţi. Bineînţeles. Astfel. În plus. Pridvorul este punctul de intrare spre interior şi.

terminându-şi evlaviile. Dar direcţia este inversată deoarece aceşti Maeştri Masoni veniţi dinspre Est în Vest acceptă că această căutare a lor în Vest a dat greş şi. apoi. Aşadar. el numindu-l „intrarea în Sfânta Sfintelor”. Răspunsul este: „Din Est”. într-adevăr. „Porticul sau Intrarea” era punctul de acces din Est şi se deschidea în „Locul Sfânt”. Zădărnicind. deasupra ei. să spunem aşa. întorcându-ne în Est. astfel se presupune că această intrare era rezervată celor mai înalţi în grad pentru că prezenta avantajul de a permite acces atât în camerele laterale. Dar în cazul Lojei este altfel. Şi. având în vedere că Pridvorul era în Est. situată în celălalt capăt. intrarea poporului. . În cadrul ceremoniei de deschidere a Lojei celui de-al Treilea Grad. Intrând în Sfânta Sfintelor. găsim lumina. Aşa cum am văzut. aşa cum se întâmpla în cazul oricărui Maestru Mason. prin colţul Sud-Estic al Pridvorului. astfel. se întorc din Vest în Est. Spunând că Maestrul Hiram Abiff a fost în Templu. Dar acei Meşteşugari denumiţi „Menatschin” obişnuiau să intre prin „Porticul de pe latura Sudică”. Dar în Lojele moderne intrăm. el nu intrase prin Pridvorul Obişnuit. se întorc la învăţătura Orientului. Accesul înspre interior nu este permis până când Companionul nu este „şlefuit” cum trebuie (şi. s-a îndreptat către intrarea Nordică (despre care nu avem detalii) şi apoi. unde este situată Jachin. unde Pridvorul se afla în Est. iar Sfânta Sfintelor în Vest. după o lungă pribegie în ţinuturi îndepărtate. Dar ce găsesc în Est? Misterul inefabil al Zorilor. Ucenicul intră prin Est. aşa cum reiese din Ritual) ca punct de intrare în Sfânta Sfintelor. a ieşit şi a încercat să iasă pe aceeaşi cale pe care intrase. Estul este totul. Iar acest răspuns este corect istoriceşte. Lumina Divină. nu există o altă intrare în Sfânta Sfintelor. nu a devenit o piatră Ashlar Perfectă) în acel loc intermediar. unde ne-am început drumul. cât şi în Templu. pentru noi. dezamăgiţi din acest punct de vedere. de unde vii?”. s-a îndreptat către intrarea Estică. Ritualul susţine ideea celor „trei intrări” care se găseau în Templul lui Solomon. de obicei. Dar. atunci când vorbeşte despre Pridvor. unde este situată prima Coloană. adică „prin intrarea dinspre Sud”. unde sunt convinşi că vor primi ceea ce îşi doresc. aflăm un loc al întunericului. şi este învestit în funcţia mai înaltă de Meşteşugar. adică înţelege Locul Sfânt ca o extensie a Pridvorului propriu-zis. Apoi. El spune: „Din Vest”. Ei sperau să găsească „ceea ce s-a pierdut” în filozofia europeană. dar. „Pridvorul” lui era de fapt „Locul Sfânt”. Prin urmare. Apoi intră a doua oară prin ungherul Nord-Estic al Pridvorului. în Templul Regelui Solomon. Maestrul Venerabil îl întreabă pe Tânărul Paznic: „De unde vii?”. Dar în examinarea direcţiei urmate de Maestrul Mason este bine să ţinem cont de faptul că am inversat poziţia Templului lui Solomon. şi este confirmat ca „Frate”. printr-o uşă aflată undeva în capătul opus Estului simbolic. după ce retragerea i-a fost împiedicată pe ambele laturi. în locul Pridvorului. vom înţelege că intrase în Sfânta Sfintelor (lucru mai degrabă sugerat decât specificat limpede). Această operaţiune se desfăşoară la Altarul Sacrificiului. În unele Loje există obiceiul prefixării sintagmei: „În calitate de Maestru Mason. o Cameră Superioară. îşi imaginează Locul Sfânt (oarecum corespondent al „Camerei de Mijloc din Templul lui Solomon”. găsim acum o Cameră de Mijloc şi. Motivul reiese din răspunsul Paznicului Tânăr atunci când Maestrul Venerabil îl întreabă pentru a doua oară „De unde vii?”. unde a avut parte de un sfârşit tragic. Soarele în gloria sa.Maestrul Mason are o altă perspectivă asupra „Pridvorului”. Din acel Loc Sfânt se făcea trecerea în Sfânta Sfintelor. trebuie că Maestrul Mason.

Dar Boaz este numită „Coloana din dreptul mâinii stângi”. cât şi Companionul găsesc spaţiul dintre cele două Coloane. iar Înalţii Preoţi treceau prin acea ceremonie stând lângă Jachin. aceste coloane sunt înfăţişate ca elemente remarcabile ale Templelor din Paphos şi Cipru. primele două sunt închipuite la faţada Lojei ideale. pe măsură ce . Într-adevăr. Acele coloane din Portic sau intrarea în Templul Regelui Solomon au dat naştere multor controverse dar. ceea ce ne conduce la concluzia că exista şi o Coloană din dreptul mâinii drepte. Strâmtoarea Gibraltar aflându-se la Poarta lumii nevăzute. Acestea erau trăsături comune ale Templelor Semitice. Atât Ucenicul. Masonul se asociază. În Ritualul Masonic. Deci. sugestia făcută Meşteşugarului că numele Coloanelor trebuie „îmbinate” sau asociate are o semnificaţie profundă. Acest simbol dual nu este menţionat în cazul Primului Grad. în cea de civil şi în viaţa religioasă. Unii au crezut că autorul Cronicilor. se referea la faptul că erau puse cap la cap. deocamdată. Acest simbol al Coloanelor gemene nu este unul exclusiv semitic. De aici şi aluzia Cronicii la Boaz (2. dar în interiorul Pridvorului. cu amândoi pentru a demonstra că reuneşte în interiorul său atât natura Regelui. aşa cum se poate observa în reprezentările picturale ale celor mai cunoscute. Boaz este şi Prinţ sau Conducător al Israelului. în afirmaţia că cele două coloane erau lungi de 35 de coţi (în loc de 17. pe rând. cel de la Hierapolis. Scriitori clasici au idilizat cei doi munţi din Strâmtoarea Gibraltar („Stânca” de pe latura europeană şi Muntele Atlas din Africa) drept cele două coloane ridicate de natură pentru a indica poarta spre lumea nevăzută din Vest. Pe monede vechi. Mai mult. toată lumea părea a le fi cunoscut semnificaţia. aflat în starea de adormire spirituală. şi poate încă o alta. se afla Scara în Spirală care dădea Masonilor de grad înalt accesul spre camerele laterale. El va întrona”. 23:13) „Regele stătea lângă Coloana sa”). dar orice Mason ştie şi se bizuie pe această promisiune de stabilitate pentru misterioasa structură pe care o clădeşte. dar nu este conştient de semnificaţia lor. Modul în care acele Coloane au fost întrebuinţate de către evrei le-a făcut foarte interesante şi le-a oferit o aplicare morală. cele două nume se unesc pentru a arăta că acelaşi gând îl însufleţeşte în ambele firi. Candidatul. şi în alte oraşe ale lumii antice. care probabil că a fost învestit „Mare Preot”. Regii Israelului au fost miruiţi lângă Coloana Boaz. dar. Nu se specifică cine sau prin ce mijloace va face acest lucru. Vom aborda acest subiect pe dată. expresie ce indică familiaritatea cu acea idee. Timp de secole. jumătate). Maestrul Venerabil îi comunică desluşit Ucenicului că „Lojele noastre sunt susţinute de trei mari Coloane”. În cazul al doilea. astfel. apărând şi pe unele monumente asiriene. sau în apropiere. iar despre Jachin se spune că era „numit astfel” datorită asocierii sale cu un anumit Asistent al Marelui Preot „care a oficiat la sfinţirea sa”. criticii nu au hotărât dacă aveau rol de susţinere sau dacă erau simple ornamente. Şi fenicienii le-au reprodus la intrarea faimosului Templu închinat lui Hercule de la Gades (ţinutul care marca limita fizică a teritoriului). Citindu-le succesiv. dar am văzut că există o altă explicaţie. le observă pe amândouă. anticipând. Frigia. Totuşi. de exemplu. în primul caz. cât şi pe cea a Preotului. De asemenea. obţinem: „La El este virtutea. toate învăţăturile Masoneriei pe această temă. COLOANELE GEMENE Studiul precedent ne-a pregătit minţile pentru cercetarea Coloanelor. În cadrul Ritualului. nu este capabil să observe ceva.Importanţa intrării Sudice provine din faptul că aici.

dar suntem conştienţi de necesitatea mistică de a merge în Est. va afla curând că rolul lor este de a-l călăuzi. acela că am întors Templul cu spatele în faţă şi. dar. moment în care află că cele două Coloane sunt intim legate. există ceva rezervat exclusiv celor care şi-au câştigat dreptul de a intra în Sfânta Sfintelor. crinii şi rodiile – şi semnificaţia morală a celor trei. aspectul. Trebuie să ţinem cont de asta pentru a evita confuziile. semnificaţia numelor. adoptată de restul lumii. că privim Coloanele din interiorul clădirii. iar apoi. în calitate de Companioni. intraţi prin Pridvorul situat în Vest. globurile sferice. „dovedind o scăpare”. Dar. Ca Masoni ne-am îndreptat cumva înspre Vest. iar despre acestea se spune că sunt duplicate ale Coloanelor Boaz şi Jachin. materialul din care au fost făcute. se deplasează pe diagonală. dar pentru o persoană aflată înăuntru (presupunând că nu şi-ar fi schimbat poziţia). în calitate de Ucenici dinspre Sud-Vest (unde este situată Coloana Boaz) înspre Nord-Est. baldachinul. precum orice Companion al Arcului Regal care a trecut prin Scaune. numele.ele devin obiectul învăţăturii celui de-al Doilea Grad. şi nu ca simpli privitori din afară. care ne vor aminti două aspecte adesea ignorate. dar în cazul Templului lui Solomon. după trecerea nopţii. dacă stăm în faţa clădirii. căci acolo. Şi totuşi. Şi. Evreii au inversat poziţia obişnuită. Pentru a înţelege trebuie să facem referire la diagramele de mai sus. locul unde au fost sculptate. ştie ceva despre întoarcerea înspre Est). Dar amândoi merg înspre Est. cele trei tipuri de lucrări decorative reţeaua. ratând uşa Sfintei Sfintelor. În cazul din urmă. de la Nord-Vest (unde se află Coloana Jachin) spre Sud-Est. în al doilea rând. Sfânta Sfintelor era situată în capătul opus. ornamentele. Jachin se afla în colţul Nord-Estic al edificiului. vorbim în continuare despre Adepţi (Confraţii noştri Antici) ca urmând calea spre Sfânta Sfintelor. acest Est misterios nu se află în Sfânta Sfintelor. iar mergând spre Sfânta Sfintelor. ajungând puţin mai departe află că înăuntrul Lojei se află cele două misterioase „mari paralele” ce marchează lăţimea Lojei „între Nord şi Sud”. partea stângă rămânea stângă oricât am fi rotit Templul. şi devine nerăbdător să audă ceea ce avem să-i spunem referitor la detalii: situaţia lor. „partea stângă” ar fi fost colţul SudEstic al Templului. fiind de fapt un simbol îngemănat. Despre Boaz se spune că se află în partea stângă. reflectând. în primă instanţă. vom contempla Răsăritul Soarelui şi vom afla în el sursa iluminării noastre. scopul fusului. presupunând că ne aflam în interiorul Templului. Aşadar. deşi întoarcem Templul. dimensiunile. cine a dispus sculptarea. În primul rând. întorşi spre Est (orice Maestru Ilustru. adoptăm limba ebraică. vom urca la Etajul Superior al Pridvorului şi. lungimea. Astfel se justifică atenţia însemnată pe care o primesc şi numărul mare de lucrări scrise de Masoni pe această temă. Dar cu toate că Ucenicului nu i se spune decât despre Boaz. ci în Pridvor. Candidaţii la Primul şi al Doilea Grad. iar. cine a supravegheat lucrarea. În moment ce Coloanele gemene erau în Est. diametrul. pe care ne-o imaginăm în Est. . cu toate că urmăm metoda arienilor. în vârf. Masonul nu ştie nimic despre Jachin decât o dată „trecut”. aceasta era în partea dreaptă. a Templelor. ei se deplasau de la Est la Vest. circumferinţa şi grosimea. Dar Masonii au reinstituit această practică aproape universală şi au pus Altarul în Est. vor ajunge pe primul loc în mintea Companionului. în loc de Vest. Această egalitate îl va nedumeri un timp. ar fi trebuit să îi spunem partea dreaptă.

Ioan Botezătorul era în 24). când soarele atingea cel mai Sudic punct. nu am descoperit decât două. aşa cum ar trebui să fie orice Coloană. Ioan Evanghelistul era în 27). Doric şi Corintic”. reprezentaţi tot de Oficianţii Principali. Iar cele două mari paralele din interiorul Lojei ar trebui să corespundă celor doi pereţi laterali. În ceea ce priveşte Masonii Medievali.. Poziţia verticală a corpului sugerează o minte onestă şi năzuitoare. atunci când Soarele atingea cel mai Nordic punct.Iar acum urmează lecţia Coloanelor. ei nu fac altceva decât să simuleze Coloanele. iar pe celălalt în josul acesteia. De asemenea. potrivit înfăţişării exterioare. aşezând un picior de-a latul Lojei. de exemplu. în jurul zilei de 24 Iunie (Sf. Puterea. până acum. În cazul Templului Regelui Solomon. Paralelele. iar Maestrul Venerabil spune: ”Acum. luaţi aminte că. Dar în cazul lor nu există grija vreunui ornament material. iar celălalt vara. Datorită acestei practici antice s-a formulat în Regulamente (emise de Marea noastră Lojă în 1720) importantul principiu conform căruia Confraţii din toate Lojele care se supun jurisdicţiei trebuie să participe la Comunicarea şi Praznicul Anual ce au loc în ziua Sf. Încă din timpuri îndepărtate. marcând. lăţimea Pridvorului (reprezentând lăţimea întregului Templu) era indicată de Boaz şi Jachin. Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul. cărămidă sau piatră. ei îşi „hărăzeau” Lojele celor doi Intendenţi Bătrâni. de exemplu. când gravăm cele trei coloane ale Oficianţilor Principali. Ioan Botezătorul sau cea a Sf. Ioan Evanghelistul. ei înţeleg pe deplin că simbolul se aplică moralităţii lor. Ionic. cele două mari paralele par a fi fost atribuite unor anumite fenomene astronomice. asta implică existenţa unor reprezentări ale lor undeva în Lojă. astfel. acestea au fost zilele îndătinate acestui tip de adunări. astfel. a comportamentului şi ţelului. COLOANA PRINCIPALĂ Aici se iveşte o altă problemă. uneori „le atribuim celor mai cunoscute trei Ordine Arhitectonice. Iniţiatului i se spune în mod desluşit că „Lojele noastre sunt susţinute de trei mari Coloane”. dar intenţiile lor erau de a marca şi sărbători cele două Solstiţii care împărţeau anul în două părţi egale: unul având loc iarna. parcă pentru a cuprinde întreaga Frăţie. . în Planşa de Trasat. se formează un pătrat care se deschide înspre Confraţi. Dar. care ilustrează aceste stiluri. picioarele lor fiind sub forma literei S. iar picioarele indică corectitudinea vieţii şi a faptelor. ei adoptă o poziţie perfect dreaptă. Frumuseţea. (c) Se spune că sunt întruchiparea celor trei Mari Maeştri care stăpâneau în perioada când primul Templu a fost construit. Căci. Dar haideţi să vedem afirmaţiile referitoare la cele trei coloane misterioase: (a) Sunt reprezentative pentru trei calităţi sau atribute dumnezeieşti: Înţelepciunea. (b) Fără a le ştirbi adevărata semnificaţie mitică. aşa cum aflăm din Prelegerile noastre. Nu pentru că ţineau neapărat să cinstească acei sfinţi (deşi în calitate de Creştini o făceau incidental). iar corespondenţii lor. în jurul datei de 22 Decembrie (Sf. lăţimea Lojei. Unde este a treia? Nu auzim nimic despre ea. eşti un Mason drept şi virtuos”. Căci atunci când Candidaţii stau în laturile NordEstică şi Sud-Estică ale Lojei. adică cea mai lungă şi cea mai scurtă zi ale anului.

alăturând-o celorlalte şase părţi constitutive ale Coloanelor Gemene. Dar nu se ajunge până la a preciza că Marea Coloană ar fi fost la fel. Astfel. în ceea ce-l priveşte pe Fratele Hermes. Tradiţia păstrării învăţăturilor prin intermediul unor coloane pe care au fost înscrise ideile unei epoci anterioare apare la mulţi alţi autori şi coincide cu ceea ce noi înşine spunem despre Boaz şi Jachin. Cabaliştii. Volumul Legii Sacre şi alte comori literare care vor fi de folos generaţiilor următoare. pe Altarul Tămâii exista „foc şi nor” sau fum. iar aceste funcţii se reunesc în Maestrul Mason. şi le-au conferit nume simbolice. chestiunea e prea importantă pentru a fi trecută cu vederea. Puterea (sau Forţa) în Nord. care este frumuseţea caracterului) între cele două. număr simbolic. Dar dacă ceea ce s-a spus este mai mult decât pură imaginaţie sau vreo invenţie recentă sau vreo noţiune fantastică. numele sau poziţia celei de-a Treia Coloane. prin urmare. Tot Cabaliştii au fost cei care au semnalat alcătuirea lui Boaz şi Jachin din şase părţi diferite: două fusuri. Sud şi Vest care prezidează cele trei Ordine Masonice. Iar în Lojă îi avem pe cei trei Oficianţi principali din Est. Templul Regelui Solomon era împărţit în cele trei secţiuni deja menţionate: Pridvorul. se spune că cele două coloane Boaz şi Joachin sunt „Monumente comemorative” ale Coloanei de foc şi norului descrise acolo.Incontestabil. să o privim ca pe un obiect singular. Trebuie. aceasta datează încă de pe vremea celei de-a doua Însărcinări Masonice ca vechime. Iar. obţinem un total de şapte. Numărul „trei” se potriveşte caracterului general al Masoneriei. reprezentat tot de Piedestalul din faţa Maestrului Venerabil şi de un alt obiect din Capitol. fiecare dintre ei afişând o coloană lângă ei. deci ca depozite pentru învăţăturile Masonice. unde este numit „Peter Gower”. . ei ne spun că învăţăturile Tetragramaton-ului (întruchipate de Profet) sunt cele care dau putere şi consecvenţă naturii Maestrului Mason. Despre Fratele Pitagora ştim că a fost iniţiat în Mistere la Samothrace şi există unele referiri enigmatice în câteva dintre vechile Însărcinări Englezeşti. Am stabilit deja valoarea emblematică a Coloanelor pentru cele trei funcţii de Preot. Locul Sfânt şi Sfânta Sfintelor. Profet şi Rege. în ele fiind depuse Papirusurile Constituţionale. suntem de părere că numele lui este forma grecească a lui Hiram. În Templul Regelui Solomon.. şi le-au imaginat ca fiind aliniate pe o linie oblică în mijlocul Templului lor mistic: Înţelepciunea pe latura Sudică. Fratele Pitagora şi Fratele Hermes. iar frumuseţea (alias Bunătatea. mai degrabă. ideea celor trei Coloane este o piatră de hotar pentru Ordin. de unde aflăm că înţelepciunea lumii antediluviene a fost păstrată providenţial prin intermediul a trei Coloane descoperite după potop de doi Masoni remarcabili. acesta se afla în faţa intrării în Sfânta Sfintelor.Hr. două capiteluri şi două antablamenturi. simbolul celor trei Coloane alegorice a fost folosit diferit. fără capitel sau antablament – aşa cum apare în Capitul -. cea a lui Matthew Cooke (datând din 1430 d. În alte sisteme. Nu se spune nimic precis referitor la forma. Dacă cele două coloane ale celor doi Venerabili sunt corespondentele lui Boaz şi Joachin. În această privinţă. trebuie să existe un indicator al naturii şi funcţiei lor. cui îi corespunde cea de lângă Maestrul Venerabil? În Explicaţia celei de-a Doua Planşe de Trasat. adică „în centru”. şi anume că au fost create „ca arhive ale Masoneriei”. şi. spre exemplu. Iar afirmaţia ridică suspiciunea că această a Treia Coloană este corespondentul Altarului Tămâierii. alcătuită din lucrări şi mai vechi).

se află într-un punct al compasului ce sugerează lumina şi care. Şi. dar a avut bucuria de a . se prefigurează încă de la început. locul de unde răsare Soarele. – acum mai bine de 1. H. adică având atitudinea unui solicitant „care cere umil” ceea ce va primi în acest punct. din Pridvor. muncitorul a fost nevoit să-şi croiască drum prin apa ce îi ajungea până la glezne. deci al Maestrului. dar. Postura indicată împrejurărilor este emblematică pentru atitudinea minţii şi sufletului pe care o aşteptăm de la el. atingem apropierea cea mai intimă faţă de misteriosul Arhitect. în timpul uneia dintre multele încercări de a reconstrui Templul de la Ierusalim. Acest loc fiind inundat. ci şi inteligenţa. vom afla desluşirea ulterioară a acestui subiect. „Maestrul” Lojei cosmice. Spunem că. trecând de la Misterele Minore ale Meşteşugăriei la Misterele Majore ale Capitulului. Masonul Meşteşugar ar putea contesta existenţa vreunui simbol asemeni Coloanei Principale în Lojă. în Primul şi al Doilea Grad. Deci. Poate ni se spune că Arcul Regal este recent. în final. dar. în timp ce solul era pregătit.B. ci. în schimb. Dar Arcul Regal a păstrat ceea ce reprezintă. Practic. „Prin aceste două Coloane şi prin Dumnezeul Viu (El Hai). Maestrul Constructor. dacă Jachin şi Boaz sunt corespondentele Paznicului Tânăr şi ale celui Bătrân. individul învăţa „să îmbine Numele Binecuvântat cu misterele lui Boaz şi Jachin”. Muncitorul coborât acolo cu o frânghie s-a trezit într-o cameră subterană dreptunghiulară. Numai când Masonul a descoperit blocul de marmură albă. cealaltă trebuie să se raporteze la Maestrul Venerabil. se dovedeşte a fi izvorul luminii. şi. mintea şi sufletele coboară ca prin pasajele şi canalele lor”. este evident că cea de-a Treia Coloană era considerată simbolul Dumnezeului Viu. nu mai pomenim Postamentul. Este. un simbol-surogat. adică trebuie să treacă prin ele în acest proces de iluminare. o piatră alunecată de la locul ei a dezvăluit privirii o adâncitură sau un puţ. Altarul Tămâierii. acel punct este ceea ce Companionul consideră „mijlocul edificiului” şi ceea ce Maestrul Mason numeşte „centrul”. ne referim la înaintarea către Est. aceasta din urmă îl simbolizează pe Maestrul Lojei cosmice. Aşadar. datând doar de la mijlocul secolului al XVIII-lea. aşa cum descoperim în curând. Postamentul din Primul Grad este un obiect material obişnuit. încă o dată. când Candidaţii sunt rugaţi să se îndrepte spre acel punct. fără doar şi poate. Am putea chiar merge mai departe sau privi mai sus şi spune: dacă primele două reprezintă Soarele şi Luna. de unde provin învăţăturile. care se dovedeşte a fi cheia întregii noastre orânduiri. într-o zi.Hr. când Candidatul este învăţat „să avanseze potrivit procedurii”. atunci Coloana anonimă şi cea de-a treia trebuie că îi aparţin Maestrului Mason. de fapt. devenind Maeştri Masoni. dar asta se întâmplă deoarece acesta este momentul când împărtăşim cunoştinţele lui despre Dumnezeul Suprem. Înţelesul a ceea ce Maestrul Mason numeşte „centrul” devine foarte clar atunci când cei trei Maeştri Masoni din Babilon semnalează descoperirea a „ceva asemănător bazei unui Stâlp sau unei Coloane”. al Luminii şi al Vieţii. esenţa Meşteşugăriei.Prin analogie.500 de ani – despre o poveste veche ajunsă la urechile lui. Iar faptul că Tradiţia Arcului Regal nu este o invenţie modernă poate fi dovedit prin reproducerea celor scrise de Philostorgius în jurul anului 364 d.A. de fapt. pe măsură ce avansa în studiul Volumului Legii Sacre. de la care primim nu numai energia vieţii. protejând-o de profanare într-un timp când exista pericolul invadării Lojei de către clanul Cowan. vom găsi Coloana în discuţie. El povesteşte că. Cabaliştii spuneau că. Cubul Dublu devine candidat la ridicarea înaltului grad acordat de Capitul. am putea pune lucrurile astfel: dacă Jachin şi Boaz aparţin Ucenicului şi respectiv Companionului. unde.

toate acestea sunt extrem de surprinzătoare. cu scopul de a-i implica şi a-i instrui pe masoni. înseamnă Soare-Răsare. pe de altă parte. Paralela seamănă îndeajuns versiunii noastre pentru a ne convinge că există un temei pentru ceea ce Primul-Venetic repetă în Capitul. ele sunt lipsite de coerenţă până în acest moment. care ne dau sentimentul că “nu ne paşte niciun pericol”. dar prietenoase. în misiunea noastră de căutare a adevărului. Termenul “Orient”. ridicată la suprafaţă odată cu el. s-au găsit inscripţii care începeau cu aceste cuvinte: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”. deşi se spune despre Candidat că s-ar afla în întuneric. est şi vest sub privirile celor prezenţi. însemnând “Călătorul”. Cele trei deplasări ale candidatului în încăpere simbolizează pelerinajul său în căutarea luminii. dar ei simbolizează de asemenea eforturile din trecut ale minţii umane. El a primit acest nume datorită călătoriei pe care a întreprins-o. şi aici suntem conduşi de mâini nevăzute. pornind . dar împarte Loja în patru părţi egale. P. cel mai probabil. de unde s-a răspândit ulterior către apus. Coloana este locul unde el învaţă o sumedenie de lucruri noi şi unde progresează foarte mult. Legendele lui Hercule ne învaţă acelaşi lucru. sugerează faptul că acesta are deja un minimum de cunoştinţe masonice. dar va fi nevoie de eforturi mult mai mari şi de un proces mult mai îndelungat. aşa cum soarele apare şi dă viaţă zilei de la răsărit. la fel Venerabilul Maestru deschide Loja din colţul de răsărit. nume atribuit Marii Loji pe continentul european.descoperi o coloană mică care se afla acolo şi pe care. nu numai că este recunoscut ca “fiind capabil şi potrivit pentru a deveni…”. dat fiind faptul că el este izvorul luminii şi puterii pentru întreg Ordinul. ci marchează mai degrabă punctul de pornire al carierei sale masonice. deşi. se află tot în partea de est. fiecare având darul de a ne aduce din ce în ce mai aproape de lumină. Coloana nu este în niciun caz ţelul final al masonului. eforturi care au însemnat tot atâţia paşi înainte. acesta fiind locul unde candidatul primeşte lumina care va risipi întunericul din mintea lui. Acest lucru explică şi aşezarea în partea de est a scaunului Venerabilului Maestru al unui Loji. Pentru Iniţiat. sud. pentru că. La fel facem şi noi astăzi. Aşa cum în viaţă ne simţim călăuziţi de o Providenţă misterioasă. ci va merge mai departe. Sunt două lucruri de învăţat de aici: pe de o parte. demonstrând astfel că a învăţat să-şi armonizeze diversele experienţe ale vieţii cu un ideal clar. locul de unde Marele Maestru ar trebui să prezideze. ale cărei căi sunt de nepătruns. fiecare mai îndrăzneţ decât precedentul. Se spune că cei trei paşi făcuţi de Ucenic la momentul culminant al ceremonialului ar reprezenta primele trei etape ale Creaţiei dinaintea apariţiei soarelui pe firmament. iar el nu va rămâne pe loc. ar trebui să profităm de experienţa altora. Pentru că. că trebuie să ştim să ne orientăm şi să ne îndreptăm în direcţia cea bună. El nu poate ajunge la această stare decât prin anumite “metode”. până reuşim să o atingem. şi. lucru care s-a întâmplat şi cu Francmasoneria. cuvintele pe care le repetă în faţa Prim Supraveghetorului. Înaintaşii noştri au călătorit de la răsărit către apus şi înapoi. pentru care are însă nevoie de instrucţiuni de la cineva care a parcurs deja acest drum. călătorind o dată cu soarele întâi către apus şi apoi din nou spre răsărit. atunci când acesta se deplasează spre nord. LOCUL LUMINII ÎN LOJĂ Învăţătura îşi are originile în est. “Ceea ce mi-a fost cunoscut până acum”. acest întuneric este relativ. faptul că. Numele lui (varianta latină a grecescului Herakles) derivă din semiticul Ha Rakel.

în Francmasonerie nu doar fiinţele umane radiază lumină mistică. În acest moment. deoarece ne dorim să aflăm dacă este impulsionat de o dorinţă generală de cunoaştere.”. cu braţele şi genunchii. mai există o altfel de lumină care-l învăluie pe Iniţiat şi-i permite să perceapă caracterul simbolic al tuturor lucrurilor care-l înconjoară şi să simtă că a devenit el însuşi parte integrantă a acestui tablou bizar.. ajungând să ocupe locul Prim Supraveghetorului în partea de vest (apus).simbol al ignoranţei sale – este în sfârşit îndepărtat. Odată această misiune îndeplinită. Candidatul devine conştient de faptul că undeva în interiorul său a avut loc o schimbare.de la răsărit şi ajungând până la graniţele cele mai îndepărtate ale apusului. a cuiva nerăbdător să înveţe. permiţând luminii să pătrundă. fiind centrul în jurul căruia gravitează întreaga boltă cerească. Ceea ce este adevărat. noul nostru Frate. pentru că aceasta domină cerul nopţii. în ochii tuturor. cât şi trecerea sau intrarea spre lumea de dincolo. Candidatului i se pun întrebări legate de motivaţia sa. printre. Aşa-numitele “Lumini Mici” sunt asociate luminătorilor cerului pe care ne propunem să-i personificăm: soarele. care nu este clar identificată. Venerabilul Maestru atrage atenţia Iniţiatului asupra a trei obiecte aşezate pe Pavaj şi asupra a trei persoane importante aflate în încăpere. iar Pătratul simbolizează Codul nostru de conduită. îşi mărturiseşte “marea dorinţă a inimii”. pe lângă lumina reală care inundă scena.. aflat acum lângă Pavaj. fraţii care întruchipează aceste corpuri cereşti sunt identificaţi prin lumânările care ard în dreptul lor. de această dată în calitate de Venerabil Maestru. căci. intenţia fiind aceea de a-l determina să reflecteze la anumite adevăruri şi de a-l ajuta astfel să dea frâu liber viziunii sale interioare. El este ţinut special în întuneric pentru a fi pregătit pentru ceea ce urmează. Pare însă a fi vorba despre Steaua Polară. poziţia corpului este uneori “o emblemă a minţii”. el s-a întors în răsărit. prin postura ta. La fel se întâmplă şi în cadrul ritualului masonic: Ucenicul întreprinde aceeaşi “călătorie” istorică. Poate părea ciudat. dat fiind faptul că orice obiect aflat în poziţie verticală pe o suprafaţă plană formează unghiul de 90° al unui pătrat perfect. un demn şi drept Francmason”. în ritualul Masonic. unde a ridicat faimoasele Coloane ce marcau atât hotarele lumii fizice. iar acest sentiment este susţinut de către Venerabilul Maestru prin salutul său: “Ridică-te. dar. ci şi în postura cuiva care imploră. ci şi obiectele pe care le mânuim. iar în acest caz. într-o poziţie foarte ciudată. unde a fost întâmpinat ca un zeu. sugerând faptul că Iniţiatul se prezintă nu doar în postura de Căutător. luna şi o anume “Stea Călăuzitoare”. poziţia pe care o prevede Ritualul este plină de semnificaţie. Venerabilul Maestru declară: “Ai devenit acum. . la tâmplă şi la frunte şi îi învăţăm pe Candidaţi să-l formeze cu mâinile şi picioare. după care se reîntoarce în estul simbolic (locul unde a văzut pentru prima dată lumina). Este momentul acum pentru o serie de descoperiri. După cum se ştie. Apoi. la fel cum în natură un corp opac poate deveni luminos. Doar atunci când ne trăim viaţa în conformitate cu principiile masonice “recunoaştem valoarea pătratului” şi de aceea îl ducem la gât şi la piept. Abia după ce Iniţiatul. descrise ca Marea Lumină şi respectiv Luminile Mici. ACTUL ILUMINĂRII Înainte să-i fie permis să vadă ceva. Când se ridică din nou în picioare. vălul . În cadrul Lojii.

Chiar şi în cazul Fraţilor care ocupă funcţiile cele mai importante în organizaţie. lumea cunoaşte şi astăzi la fel de puţine lucruri despre Francmasonerie ca şi înainte. caracterul poate suferi modificări în bine sau în rău. Ca şi acesta. dar de aşa manieră încât nu numai să evităm orice trădare. vom putea. să accedem la un plan superior. Este adevărat că fiecare dintre noi poate reflecta o parte din lumina primită asupra celor din jur în viaţa de zi cu zi. Şi totuşi există o oarecare logică aici. (3) Prin sfaturile pe care le dă altora. pentru că. În acest sens. Nici chiar cei iniţiaţi nu pot spune că sunt mai mult decât nişte simpli “discipoli”. numite la un moment dat “mobilierul Lojii”. atât pentru intimitate. să sporim intensitatea tainelor noastre şi.Ştim că lumina – indiferent de natura ei . ei au construit lucarne sau alte deschizături în acoperiş. scopul nostru este să obţinem un dublu efect: în primul rând. chiar dacă sunt neînsufleţite. lumină schimbătoare şi ezitantă în cel mai bun caz. zidari din toate timpurile au utilizat aceeaşi metodă de construcţie folosită la începuturi de Marele Arhitect al Universului. (3) C. Şi în cadrul Francmasoneriei Speculative există o preocupare constantă pentru “a menţine Loja bine acoperită”. pentru că aceste simboluri. această lumină a fost întotdeauna semnul distinctiv al unui Maestru Instalat. ci doar simboluri. care să permită luminii să treacă. au o semnificaţie mistică mai stabilă. odată trecuţi prin vicisitudinile vieţii pe pământ. Se poate spune. pentru că şi ei sunt supuşi circumstanţelor. reprezintă o lumină constantă. pe care Marele Arhitect al Universului a revărsat-o peste întreaga lume. Cu toate acestea. care a creat mai întâi firmamentul boltei cereşti. în vecii vecilor”. În acest sens. la modul figurat. Scopul nostru este atât de a ascunde. În ciuda numeroaselor “dezvăluiri” făcute de-a lungul timpului despre organizaţia noastră. Pentru a evita însă întunericul. (2) S. îl împărtăşim într-adevăr Candidatului. LUMINA NOASTRĂ MISTICĂ De-a lungul istoriei. reprezintă lumina pe care o emană fiecare dintre noi (chiar şi ce mai modeşti dintre Fraţi). în al doilea rând. în ciuda defectelor noastre.are o extraordinară forţă dinamică şi de aceea este atât de surprinzător faptul că ceea ce noi numim “Marile Lumini” nu sunt de fapt fiinţe vii. dar să excludem complet posibilitatea ca secretele noastre să ajungă să fie cunoscute de profani. constructorii au avut întotdeauna grijă să ridice un acoperiş. să creăm un cadru propice dobândirii unei stări de spirit care să permită artei noastre să se releve cât mai bine. dar asta nu înseamnă evident că ne dorim să excludem complet lumina. este lumina pe care niciun francmason desăvârşit nu ar trebui să o lase să se stingă şi. fiecare membru al frăţiei radiază Lumină Masonică într-o măsură mai mare sau mai mică. cât şi de a dezvălui adevărul. şi face asta în cel puţin trei moduri: (1) Prin funcţiile pe care le exercită. ca noi toţi. că Marile Lumini acţionează după cum urmează: (1) Cartea Legii Sacre. spre deosebire . mai edificatoare şi mai impresionantă decât lumina care izvorăşte din fiinţa umană. cât şi ca mijloc de protecţie împotriva intemperiilor. unde vom putea “străluci ca stelele. (2) Prin exemplul pe care îl oferă celorlalţi Fraţi. Ritualul Masonic ne încurajează să sperăm că. în încercarea de a pune în practică principiile Ordinului. prin urmare.

Se ştie că. Nord şi Est”. luminarea minţii se face treptat. aici nefiind aşezat niciun Demnitar. Ritualul nu este foarte clar. Prin urmare. sud şi vest formează un triunghi de lumină. Prin urmare. intitulată Transactions of the Author's Lodge. puncte care însă nu sunt marcate de niciun fel de semn exterior. publicate în Statele Unite ale Americii drept “dezvăluiri” în secolul al XIX-lea. iar scena pe care Iniţiatul o vede în faţa ochilor conţine mult mai multe elemente decât poate el înţelege în această etapă. Nu existau decât trei porţi. Aceste triunghiuri sunt emblematice pentru străvechiul simbol cunoscut sub numele de Pecetea lui Solomon. Acest Ritual. Nord şi Est”. fără îndoială. Scopul nostru este acela de a sugera antiteza între întuneric şi lumină şi. necesare pentru a scoate în evidenţă un anume simbolism. publicată pentru ultima dată cu aproximativ 120 de ani în urmă (un exemplar se găseşte astăzi în Biblioteca Marii Loji). Celor care acced la Primul Grad Masonic li se permite doar o privire fugară asupra misterelor noastre. Într-o versiune cifrată a Ritualului. Dar luminile sunt plasate simbolic pe laturile de est. ceea ce face ca acest triunghi să rămână invizibil. Pătratul Lojii Maestrului Mason este văzut ca fiind format din două triunghiuri antitetice. Nord şi Est”. nord şi est. acesta va fi localizat în spaţiul asociat de obicei cu lumina şi atunci se va produce o confuzie între Est şi Vest. dar. Dar nici punctele atacurilor propuse de ei nu pot fi acceptate. Punctele în care a fost atacat Maestrul Hiram Abiff sunt indicate exact în Cartea noastră de Emulaţie: “Porţile de Sud. dat fiind faptul că Templul Regelui Solomon nu avea poartă de ieşire spre apus. Cu atât mai puţin probabil este ca Iniţiatul să identifice triunghiul de întuneric. aceasta fiind o uzanţă comună în Statele Unite la acea vreme. pe tot parcursul vieţii. În Gradul de Rose Croix. Masoneria fiind o ştiinţă progresivă. punctele atacului erau identificate ca fiind porţile de Sud. atunci când este pusă în scenă pe continentul American povestea Maestrului Hiram Abiff. Cu toate acestea. I). mai précis între 1821 şi 1861. dat fiind faptul că abia într-o etapă superioară va afla despre loviturile fatale primite de Maestrul Hiram Abiff în punctele de sud. vol. Nord şi Vest (a se vedea lucrarea Fratelui Max Montesole despre ”Gradul al Treilea”. nu are cum să se întâmple nimic în acest punct. meritul pe care îl are alegerea celor trei puncte menţionate de Ritualul Masonilor “liberi” este acela de a plasa triunghiul întunericului în partea de vest. de exemplu. de-a lungul timpului. care nu se aflau sub jurisdicţia Marii Loji de la 1717. pentru a simboliza pelerinajul vieţii. Este foarte puţin probabil. cu baza de la est la vest. cele trei . era de fapt specific Masonilor “liberi” din secolul al XVIII-elea. De aici şi ideea că poarta de Nord este o zonă a întunericului şi lipsei de activitate. dar armonios îmbinate. Însă în alte versiuni ale Ritualului. dacă plasăm colţurile triunghiului morţii la “Sud. cunoscut sub numele de Ritualul Sfântului Ion. prin urmare. Vest şi Sud”. au mai existat astfel de substituţii şi de modificări interne în cadrul Lojii. sud şi vest ale Lojii. ci şi viaţa şi moartea. între zi şi noapte. pe care Maestrul Hiram Abiff ar fi putut încerca să scape: “Către Sud. Dar filozofia noastră mistică nu merge întotdeauna mână în mână cu istoria sau geografia. Mai mult chiar.de “binecuvântarea materială” care se obţine pe loc. Dar lucrurile stăteau cu totul altfel în perioada medievală în ţările europene. simbolizând nu doar lumina şi întunericul. pe ideea că. între Est şi Vest. În acest punct al său. Pe de altă parte. zona întunericului ar trebui să fie pe latura opusă. punctele indicate sunt “Porţile de Est. cele trei atacuri au loc în punctele unde sunt aşezaţi cei trei Demnitari Principali. simbol format din două triunghiuri aparent opuse unul celuilalt. partea de Nord este complet ignorată. ca el să remarce faptul că cele trei lumânări de la est.

ajutaţi de învăţăturile noastre mistice. trebuie să urce până în ceruri. Dar învăţăm să o urmărim în evoluţia sa. şi acesta nu este decât începutul. al Tronului Divinităţii. şi celălalt în direcţia opusă. se spune că lumina Raţiunii coboară asupra omului la început sub forma unei “raze scânteietoare”. hotărât cu orice preţ să înfrunte toate pericolele şi greutăţile “cu o încredere fermă. ale unor fenomene reale. Candidatul abia iniţiat constată dintr-o dată că a părăsit tărâmul umbrelor şi a pătruns într-o lume a frumuseţii şi luminii. Prin urmare. în cele din urmă. unde prezenţa Supraveghetorul Secund marchează poziţia soarelui la amiază. dar deja seamănă cu alpinistul lui Longfellow. unde tot ce îl înconjoară este încărcat de simboluri şi înţelesuri. pe care le putem privi ca pe nişte “paşi înainte în cunoaşterea masonică” sau ca pe un constant progres în aprofundarea acestei cunoaşteri. el este încredinţat că în curând va înţelege motivul pentru care trebuie să le îndeplinească. reuşim să ajungem la sursa supremă a raţiunii. baza triunghiului fiind astfel situată pe latura de vest. ilustrări grafice ale realităţii. În acest moment i se spune să reia poziţia perfect verticală şi să facă câţiva paşi. dar nu putem concepe ca vreuna dintre Coloane să fie amplasată către Nord. Punctul culminant al ritualului de iniţiere a Tovarăşului îl conduce pe acesta către Centrul Mistic. pe măsură ce se înalţă din ce în ce mai sus pe cer. asemeni personajului din poem. Excelsior! Precum fascinantul personaj. dar acestuia i se dăruieşte Lumină Masonică doar atât cât are nevoie şi cât este capabil să primească şi. iar pentru asta are la dispoziţie o Scară “cu multe trepte. la fel Idealul Masonic ne luminează şi ne influenţează toată viaţa. Iniţiatul avansează cu tenacitate urmărindu-şi Idealul. de aceea. deşi aceste instrucţiuni îl nedumeresc. De pildă. strângând în mână un drapel cu ciudata inscripţie. aceasta fiind. el este permanent însufleţit de aspiraţia ca “razele cerului să-şi reverse influenţa asupra noastră pentru a ne lumina calea spre virtute şi ştiinţă”. care şi-a început căţărarea anevoioasă. de fapt. Mai trebuie oare să ni se amintească faptul că abia după ce suntem “promovaţi” ajung să ni se “releve tainele naturii şi principiile adevărului intelectual?” Artele şi Ştiinţele Liberale reprezintă şapte importante căi ale cunoaşterii. atunci măcar de dragul consecvenţei ar trebui ca vârfurile celor două triunghiuri să fie îndreptate aşa cum am propus noi: unul spre Sud. aceste Coloane sunt plasate “în jurul Tronului Său”. Aşa cum soarele. dar umilă” . dacă nu din motivele invocate de Fratele Montesole. dar nici chiar acesta nu este destinaţia finală. care au ca efect lărgirea perspectivei intelectuale a Tovarăşului. Lucrurile care se văd şi se aud în timpul ritualului de Iniţiere au un impact care nu mai poate fi şters vreodată din memorie. etapă cu etapă. PERSPECTIVA MASONILOR După ce trece prin acest calvar. uneori cu trudă. în mod simbolic. Figurile de stil folosite în timpul Ritualului sunt. Aceasta se datorează faptului că Gradele noastre sunt grade de lumină. până când. zona întunericului. cea a Frumuseţii la Sud şi cea a Forţei la Vest. până când ajunge să scalde cu razele sale o întreagă emisferă.chiar până la moarte! I se spune că. “chiar până la Tronul lui Dumnezeu Însuşi”. Conform Ritualului nostru. răspândeşte lumină în cercuri tot mai largi.coloane sunt amplasate astfel: Coloana Înţelepciunii la Nord. . din care însă doar trei principale”. Iniţiatul se află abia la începutul carierei sale. spre Nord.

dar se regăseşte şi în documentele Rosicruciene care vorbesc despre el ca despre “Muntele Iniţierii” şi Mons Magorum Invisibilis. această ţintă a aspiraţiilor noastre? Care este oare destinaţia finală? Aceasta este cunoscută drept “lăcaş eteric”. menţionat într-o veche legendă masonică din Evul Mediu. cunoscută sub numele de Highrodiam. Vechii Masoni erau extrem de pasionaţi de astfel de jocuri etimologice. dar nu există informaţii clare privind natura sa”. fie să reducă perspectiva. şi anume cel de Maestru Englez şi cel de “Highrodiam”. În cele din urmă. De altfel. 16). v. dar vechii masoni păreau a prefera termenul Herodim. la acea dată existau două Grade de Maestru. acesta din urmă fiind conferit în cadrul unei Mari Loji. Deşi ne revendicăm dreptul asupra tezaurelor de înţelepciune pe care Vechii noştri Fraţi le-au acumulat prin strădania lor. în Cartea Regilor ei erau numiţi Harodim (I. ce este oare acest centru. şi prin urmare vorbim despre el ca despre un “Frate”. bineînţeles. studiu şi cercetare din partea noastră pentru a le putea asimila. însemnând “Casa Sfântă”. neconcordante sau chiar distorsionate. Prin urmare. ci îl vom lăsa să le descopere singur în timp. în acest caz. În Ceremonialul de accedere la Gradul Trei. ce pare a fi sinonim cu “Muntele Heredom”. şi nu despre o derivare directă. revigorante şi reconfortante pot fi pentru noi! Proaspătul Frate este reprezentat ca stând în picioare la marginea cercului mistic. a existat în nordul Angliei un Ordin sau Grad Masonic care a purtat numele de Harodim. În relatarea despre Templul Regelui Solomon pe care o găsim în Cartea Legii Sacre se face referire la “Conducătorul Demnitarilor lui Solomon”. această culme. Asta pentru că. Acolo.Aceste figuri de stil pot părea ciudate. şi nu grecesc. menit fie să amplifice. Acest nume mistic pare a îşi avea originea în străvechea Lojă de la Kilwinning. dar. Iniţiatul se află într-un soi de crepuscul. “Muntele Invizibil al Magilor”. deosebindu-l astfel de “Pardoseală”. Dar. ca şi în natură. Waite face următoarea observaţie prudentă: “Este cunoscut faptul că. Toate acestea nu fac decât să-l impresioneze şi mai mult şi să-l facă să înţeleagă şi mai bine valoarea didactică a modalităţii noastre de a exprima lucrurile prin simboluri şi figuri de stil. la urma urmei. Lojă care a fost apoi mutată la Swalwell şi care. treptat. Potrivit lui Yarker. termenul Heredom este de fapt ebraic. pe circumferinţa sa. în 1690. în ciuda faptului că a fost exprimat într-un limbaj bizar. . dar ele nu sunt deloc noi. cu un accent puternic. Unele pot părea exagerate. care îi denumeşte pe “aceia care se supun regulilor”. nu-i vom dezvălui toate elementele Lojii deodată. altele subestimate. Dar un Mason nu are decât de câştigat dacă lucrurile i se dezvăluie separat. suntem conştienţi de faptul că este nevoie de multă răbdare. Iniţiatul va rămâne cu sentimentul că tot ceea ce i s-a spus a fost foarte real. dovezi documentare ale existenţei. a unei Loji Masonice la Winlaton. pentru că în Masonerie. viii 10) atribuia acestor Demnitari numele de Menatschin. a intrat sub jurisdicţia Marii Loji din Londra. Şi ştim cu toţii cât de înălţătoare. pe 21 martie 1735. un semiîntuneric ce-l obligă uneori să bâjbâie pentru a-şi găsi drumul. Avem. la marginea cercului. este imposibil să percepem toate elementele din jur într-o singură sclipire bruscă de lumină. În timp ce Cronicarul evreu (II. Se spune că termenul “Heredom” este compus din termenii greceşti Hieros şi Domus. Unele lucruri ne pot apărea ca lipsite de perspectivă reală. este vorba doar de omonimie. întrucât ne-au fost transmise din vremuri foarte îndepărtate. în a doua parte a secolului al XVII-lea. în schimb. acest termen poate apărea şi în cadrul Gradelor superioare. se foloseşte termenul Menatschin pentru a denumi “prefecţii sau supraveghetorii”.

În prezent am stilizat Bordura ca marginea ornamentală a unui covor cu modelul descris mai sus. în timpul feluritelor rotaţii. alcătuiesc o minunată Bordură sau coroană în jurului Soarelui”. asemeni lor. Harodim şi Menatschin. Dar Bordura originală era un Zodiac. Cele două sunt abordate separat pentru a uşura cercetarea şi pentru a scoate la iveală semnificaţia fiecăreia. deşi mulţi dintre ei aparţineau pur şi simplu unei bresle active de zidari. Căci Masonul Speculativ îşi . aşa cum spunea Waite. desemnaţi să-i conducă pe ceilalţi”. nu trebuie să uităm faptul că ambii termeni. aşezate cu scopul acoperirii unei suprafeţe. a fost utilizat de vechii masoni pentru a denumi un ordin superior al Masonilor Speculativi. Ele vor fi în continuare de o deosebită importanţă pe tot parcursul profesiunii noastre masonice. în plus. adică o centură rotundă sau ovală care. cele două sunt un singur simbol. iar Bordura este menţionată imediat după ca fiind separată. ceea ce înseamnă că este alcătuită din plăci pătrate sau din fragmente din astfel de plăci. erau folosiţi pentru a descrie Masonii “dintr-o clasă superioară. Dar unicitatea simbolului este evidentă şi. de fapt. Bordura este descrisă a fi „dantelată şi întreţesută”. Acesta este un pătrat în interiorul cercului descris de Bordură (vezi ilustraţia). poate fi demonstrat faptul că Gradul Masonic menţionat anterior necesită un nivel superior de cunoaştere a Kabbalei. adică din pătrate sau părţi ale unor pătrate. al căror scop era acela de a ridica un Templu spiritual mai degrabă decât unul material.Oricât de fragmentate ar fi aceste informaţii. Aşa cum am văzut deja. dar numai după ce demonstrau “răbdare şi sârguinţă”. PAVAJUL ŞI BORDURA SA Vom analiza acum frumoasa pardoseală a Lojei masonice. Dar Pavajul este făcut din Mozaic şi are o semnificaţie mai profundă. De aceea. acesta din urmă aflându-se în punctul central. şi anume că acest simbol „face trimitere la planete. Într-adevăr. ci şi altor Şcoli anterioare”. Dar. mult mai complex decât cel adoptat de adepţii Artei Ermetice din toate colţurile Europei. Pavajul este primul dintre „Ornamentele” Lojei enumerate în Primul Grad. În cazul Ucenicului se pune mare accent pe acest aspect deoarece el ar trebui să stea la marginea Francmasoneriei. atunci când Iniţiatul înconjoară Loja. conferă un model minunat podelei Lojei. care. Căci. Astfel se susţine afirmaţia Maestrului Venerabil care explică Prima Planşă de Trasat. Bordura este înfăţişată aparte pentru că are o semnificaţie proprie şi pentru că Ucenicul se află atunci la marginea Meşteşugăriei. gravitează înspre misteriosul Soare. care reprezintă în mod incontestabil “fundamentul şi cheia de boltă ale întregului edificiu speculativ”. considerat de noi sursa luminii. unul dintre primele lucruri semnalate Ucenicului este acela că lăţimea ei este diametrul unui cerc numit „Bordura”. sau derivatele sale. Între timp. nu face altceva decât să urmărească aşazisul curs al orbitelor din spaţiu şi. din timpuri străvechi. Legătura noastră cu aceşti Masoni este demonstrată de specificul celei de-a Treia Ceremonii. ele demonstrează faptul că termenul Harodim. era împărţită în douăsprezece părţi pe care erau aşezate cele douăsprezece Zodii reprezentative pentru anumite constelaţii sau grupuri de stele. Gradul Maestrului Mason “nu este specific numai şcolilor ermetice. Aceştia erau consideraţi potriviţi pentru a afla secretele ritualului de trecere spre Gradul Trei.

scopurile şi motivele fiind mai mult sau mai puţin ascunse şi îndoielnice. Într-adevăr. numai în locurile unde se uneşte cu Bordura putem observa jumătăţi de pătrate sau porţiuni întretăiate. află că în cel de-al Treilea Grad Pavajul are o trăsătură extrem de importantă. Pavajul are formă dreptunghiulară. întreagul tablou stelar mergând înainte. canafurile. şi anume: Prudenţa. Motiv pentru care orice apreciere a lor se bazează pe cunoştinţe incomplete şi foarte limitate. în mod asemănător. Orbitele nenumărate de pe bolta cerească se rotesc an după an. domnind peste creaţia Lui în virtutea propriei Sale perfecţiuni. el este doar o parte a Universului vast. Şi. deci un pătrat perfect. deoarece doar una din cele şase feţe ale fiecărui cub este la vedere. fiecare stea îndeplinindu-şi misiunea faţă de Marele Arhitect al Universului. unde îi oferim viziunea acelui Soare şi a stelelor în general pentru ca el să poată afla frumuseţea cerurilor. toate unghiurile sale având 90 de grade. suprafaţa sa este plată. elementele ei atât cele însufleţite cât şi cele neînsufleţite”. bineînţeles. dar Marele Arhitect al Universului rămâne în centru. Cumpătarea. Asta ar trebui să ne readucă aminte că. simbolurile lor se află în cele patru puncte extreme. fiind un pătrat perfect. neîncetat. aceasta corespunde arhetipului nostru: ştim despre Templul Regelui Solomon că acea Cameră de Mijloc era un pătrat dublu cu dimensiunile de 40 x 20 de coţi (19. devenit Maestru Mason.6 x 9.6 metri). iar Masonul din centrul Pavajului se va vedea în relaţie cu acel Univers. Semnificaţia cosmică a Pavajului reiese din declaraţia emblematică a vieţii noastre lumeşti. acest model este descris ca fiind „pestriţ şi cadrilat”. nu ne cunoaştem semenii decât datorită faptelor exterioare. un edificiu construit pe . Sursa întregii puteri. nemişcat şi de neclintit. Justiţia şi Curajul”. fără nici cea mai mică diminuare a Luminii şi puterii Sale. având stele sub picioarele sale. Mozaicul este o lucrare aleasă compusă din o multitudine de cubuleţe minuscule de diferite nuanţe şi mărimi îmbinate cu grijă pentru a reda artistic un aspect alegoric. Dar. înţelegem din nou că totul are aplicarea sa morală în Lojă. stele deasupra şi peste tot în juru-i. Sufletul omului se încadrează în Infinit odată cu înţelegerea acestui adevăr. Aşadar. este diferit.6 metri). Înalt Stăpânitorul. adică dispus simetric şi având culori variate. deci. Din punct de vedere istoric. deşi Pavajul este construit din Mozaic. Cele patru virtuţi circumscriu sfera vieţii unui Mason. „arătând diversitatea obiectelor ce împodobesc şi decorează creaţia. înspre stele. aici avem o alegorie simplă. Până şi Ucenicul află că Pavajul acestei Loje ideale este construit din „Mozaic”. Iar locul acesta din urmă îi era rezervat exclusiv Marelui Preot. Ca şi în cazul Bordurii. PAVAJUL PĂTRAT AL MAESTRULUI MASON Pentru Companion. către suflul naturii. Dar acum. exista „pentru ca Marele Preot să păşească pe el”. Deci. Aluzia la Marele Preot înseamnă. a cărui întruchipare este Pavajul. Aceasta corespunde indicaţiei obscure legate de forma Lojei atunci când o explicăm Iniţiatului: „Candelabre în colţurile încăperilor sunt patru canafuri destinate a ne reaminti cele patru virtuţi cardinale. adică perfect dreaptă. dar că Sfânta Sfintelor avea 20 x 20 de coţi (9. indiferent cât de mare ar părea pământul nostru. dar impresionantă a aspiraţiei instinctive a omului.2 x 9. că Loja este de fapt un Templu. dar şi a pământului.începe drumul pe Bordură. am stilizat acest simbol prin punerea pe podeaua Lojei a unui simplu covor dreptunghiular ce are un model din pătrate albe şi negre.

Est. Afirmaţia că Pavajul Mozaicat este consacrat Marelui Preot conţinea prezumţia că de acum Maestrul Mason este acceptat în frăţie cu Marele Preot. cele două figuri geometrice fiind concentrice (vezi ilustraţia) şi că cele patru unghiuri ale Pătratului iau contact cu circumferinţa în patru puncte ce marchează cele patru sferturi ale globului. Aşa cum fiecare membru al Arcului Regal ştie. Rege al Tirului. simplu. Din enumerare ele par a fi şase: în primul rând. Şi. de Onoare şi de Virtute” – iar apoi. cât şi al Regelui (se sugerează că aceştia aveau cu toţii dreptul să intre acolo şi să îl adore pe Cel Mai Înalt). „în calitate de frate al lui Hiram Abiff”. La deschiderea Lojei în cel de-al Treilea Grad se face referire la Centrul respectivului Pătrat. acelaşi Pătrat ar putea fi privit ca fiind două triunghiuri „unite”. Totuşi. lungimea sa fiind mai mare decât lăţimea cu cel puţin o treime. Fiecare Maestru Mason va afla asta atunci când va redescoperi „ceea ce s-a pierdut”. Dar trebuie observat că două dintre acestea. Loja fiind copia Templului. printr-un punct. era nevoie de consimţământul şi cooperarea celor trei pentru transmiterea tainelor respective. a Regelui Solomon sau a lui Hiram. se repetă pentru că. Nu am putea schimba covoarele la ceremonia de deschidere a Lojei „pe mijloc” şi la reluarea acesteia „pe pătrat” – de aici rezultând compromisul.. înaintea Preotului. (2) Cele două Triunghiuri. era păstrătorul recunoscut al „adevăratelor taine” în timpul construirii Primului Templu din Ierusalim. Se fac aluzii la aceste calităţi morale în Ceremonii. Pe podeaua Lojei putem vedea patru lucruri: (1) Punctul central. cele patru puncte ale Pătratului şi. Sud şi Vest. sau. aşa cum îi spunem Iniţiatului. cele trei Dictaturi întipărite pe veci în Inimă – „de Adevăr. Totuşi.pământ sacru şi sfinţit corespunzător. iar cele patru colţuri ale sale sunt reprezentative pentru cele patru valori din firea unui Mason. Onoare şi Milostenie”. căci. . Din sensul evident al cuvintelor rostite în Ritual ajungem la concluzia că Pătratul Pavajului este inclus în cercul descris de Bordură. se presupune că Maestrul Mason. cele două triunghiuri unindu-se şi formând un Pătrat. Şi cu siguranţă că. covorul reprezintă un compromis între două aspecte. odată ajunşi la Altar sau Sfânta Sfintelor. „în orice Lojă regulară şi bine constituită există un punct în interiorul unui cerc în jurul căruia Confraţii nu au voie să greşească. Nord. care poate fi reprezentat printr-un Ochi. căci pe el „toată slava” îi va fi dedicată Celui Mai Înalt. mai sunt doar patru colţuri. Maestrul nostru Hiram Abiff şi Hiram. astfel. iar Gradul al Treilea reprezintă Sfânta Sfintelor. acest cerc este circumscris Nordului şi Sudului prin intermediul a două mari paralele. prin litera G. „Virtutea şi Onoarea”. cu baza pe centru. afimaţia că Pavajul Lojei Maestrului Mason este „pătrat” va părea stranie. Am putea reda aceasta după cum urmează. Acel trio istoric format din Regele Solomon. între ei era înţelegere desăvârşită. „Constructorul” a fost acolo. Masonul trebuie să se deplaseze în jurul acelui punct (care reprezintă pivotul Francmasoneriei) cu regularitatea planetelor simbolizate de Bordură. creaţie comună a lor. având în vedere că acel covor uzitat în Loja noastră este dreptunghiular. egalul şi partenerul atât al Preotului. aşa cum şi „toată recunoştinţa” îi revine lui. care unite formează un Pătrat. pe partea superioară a acestui cerc se află Volumul Legii Sacre”.. Pentru mulţi. este Asociatul. Mai mult. cele trei trăsături specifice ale unui bun Francmason – „Virtute. Regele Tirului. doar patru calităţi menţionate. şi anume concepţia unei Loje cosmologice redată prin paralelipiped şi forma pătrată a Sfintei Sfintelor.

Cele aflate în rândul al doilea erau numite "Camerele din Mijloc". Masonii au făcut mereu legătura între acest simbol şi adevărata Scară din Templul Regelui Solomon. 6 Helical = elicoidal. înseamnă ceva ce "se învârte circular". Instauratio Magna. opera unui mare francmason. având sensul de „cinstit”.) . Nord. Aceasta se afla situată pe latura sudică şi permitea accesul la cele trei rânduri de Camere construite pe laturile nordică. totodată. Această nivelare nu este străină de ideea încercuirii cerurilor. sudică şi vestică ale edificiului sacru. este călăuzit de lumina sa interioară şi. rezultatul ar fi.t. verbul „to square” face referire la pătrat şi semnifică.(3) Pătratul cu cele patru colţuri. se află renumita „Scară Geometrică”. dacă toate faptele noastre ar fi „drepte” şi cinstite4. implică faptul că evreii de acum 2. Est. tradusă cuvânt cu cuvânt. ca pe o aluzie istorică. păşeşte pe o combinaţie de pătrate întregi şi pătrate neregulate. simbolizată de Bordură. face aluzie la „pătrate”. asemeni cuburilor din Mozaic. a existat.000 de ani înţelegeau termenul în sensul pe care i-l atribuim noi astăzi. pe când redarea termenului în forma sa greacă. gândurile şi motivele. helikte. într-adevăr. Acest om este personificarea excelenţei de caracter insuflate de Meşteşugărie şi prin intermediul lui învăţăm că. care este reprezentată ca o piesă arhitecturală remarcabilă şi unică. căci Scara noastră este un lucru ideal. care stă la originea termenului englezesc "helical"6). o astfel de scară. lipsit de orice existenţă 4 Joc de cuvinte. Sud şi Vest. netezirea. sau ca pe o concepţie filosofică. ajuns la centru. Companionul a ajuns în Pavaj. SCARA INIŢIAŢILOR Scara în Spirală a Meşteşugarilor poate fi văzută în trei moduri diferite: ca un simbol real. Maestrul Mason este Omul Desăvârşit care. un model de viaţă exemplar. dar din moment ce Pavajul simbolizează globul pământesc (pe care noi am învăţat a-l împărţi în patru sferturi) atunci şi ocolurile şi trecerile ce se fac peste laturile Pavajului au înţelesul lor aparte. „cu fracţiuni ideale şi cinstite faţă de Constructor”. dar este în continuare un Căutător. "Scara Minţii”. Singura reprezentare vizibilă a Scării în Spirală ce se poate găsi în Lojă este pe Planşa de Trasat alegorică a Companionilor. care constituie chiar ideea din spatele simbolului. pe care îl vedem zugrăvit pe cea de-a doua Planşă de Trasat. există referiri la ea în Istoria noastră Tradiţională. în Septuaginta (în comparaţie cu latinescul helix. Mulţi şi-au exprimat îndoiala cu privire la forma spiralată a Scării. acesta îşi propune să dea capitolului IV titlul de Scala Intellectus. ajustarea. are grijă să meargă doar pe pătratele sau cuburile Mozaicului. Este destul de curios faptul că printre obiectele cele mai interesant de văzut la Catedrala Sfântului Pavel. Expresia „on a true dye” face referire la culorile Mozaicului. care simbolizează acţiunile. Orbitele pe care planetele se deplasează sunt mai mult sau mai puţin rotunde. îndreptarea. onest”. Căci în planul măreţei sale opere. Ucenicul de pe Bordură este un om nedesăvârşit care. În templul Regelui Solomon. Înconjurarea de către Mason a celor patru colţuri ale Lojei denotă nevoia de netezire5 a întregii sale vieţi. (4) Cercul atotcuprinzător numit Bordură. animat de convingerile sale. în mişcarea sa. sintagma „on the square” are semnificaţia de „drept. inevitabil. dar. 5 Din nou. dar cuvântul utilizat în originalul ebraic. Cuvântul latinesc pentru Scară este utilizat de către Lordul Bacon în sensul unei metafore dintre cele mai grăitoare. prezentă în cadrul Ritualului. Lulim. în spirală (n. În limba engleză.

P. şi chiar şi cunoştinţele noastre nu ar valora nimic fără facerea de bine. Indicaţiile date Iniţiaţilor în legătură cu o astfel de Scară formează. Această afirmaţie se potriveşte ideii conform căreia începutul unui lucru este întotdeauna cea mai importantă parte. care înseamnă treaptă. trebuia să urci nişte trepte. ne vom putea avânta dincolo de monotonia suferinţei umane.J. în măsura în care acceptăm următoarea interpretare naturalistă a visului. Prefixul de în Degree indică o „treaptă descendentă”. Templul Regelui Solomon. treptele par a fi la nivelul solului. căci cuvântul englezesc Degree provine din latinescul grades. trebuie să ne aducem aminte că prototipul nostru istoric. şi cum Portalul se afla la un nivel cumva mai înalt decât cel al drumului. prin faptul că este alcătuită din multe trepte. în sens ascendent sau descendent.]). felul în care acesta acoperea cerul şi construia o punte între 7 P: Past. Iacov trebuie să fi observat splendidul fenomen al Curcubeului. Ni se spune că Scara Iniţiaţilor este precum aceea pe care a văzut-o Iacov în visul sau viziunea sa.M . cei care porneau într-acolo trebuiau să parcurgă un urcuş. cum că în Francmasonerie există nişte Grade. Întradevăr. deasupra nivelului obişnuit al omului. Principal etc. .) (n. era construit pe o colină şi că. treptele Iniţiaţilor sunt comparate cu treptele unei scări. însă noi utilizăm cuvântul în sensul general. Se aseamănă aceleia pe care a văzut-o Iacov. Sursa oricărei lumini. Dar în Francmasonerie nu trebuie să ne imaginăm niciun fel de trepte la nivelul solului. fraze precum "puţin mai mult.obiectivă. Acele trei trepte reprezintă prima lor încercare de a merge şi sunt numite "cele principale”. = Prince of Jerusalem = Prințul Ierusalimului. ei înregistrau un progres cu fiecare pas înaintat. Prince. doar introducerea în subiect. când. reprezentând cele trei Grade. Însă ne rămâne simbolul. astfel. ci este una care conduce către un "palat nematerialnic". desigur. Existenţa acestei Scări adevereşte informaţia împărtăşită Iniţiaţilor. Dar chiar avansând către gradele mai înalte (în engleză. ajutaţi de artele masonice.C. (de exemplu. P. pentru a putea intra. ilustrarea scării implică existenţa unui urcuş de la început până la sfârşit. mai apoi. şi acest fapt este adevărat din două puncte de vedere: mai întâi.W. Semnificaţia sa practică devine extrem de clară atunci când ni se spune că fraţii care au dobândit virtutea Carităţii "în forma ei cea mai amplă" pot fi consideraţi a fi urcat Scara mistică. . În plus. Altruismul trebuie să meargă mână în mână cu cunoaşterea. de aici termenul englezesc grade.7 [n. ne putem da seama că acei primi paşi reprezintă un progres. prin aceea că nu este materială. Şi putem observa că proporţiile sunt cam aceleaşi cu 3 – 5 – 7.= Past Master = Maestru din Trecut.t. "atingând culmea profesiei lor". Acest cuvânt a ajuns în limba engleză prin normanzi. În unele locuri se vorbeşte despre "paşi îndrăzneţi”. Existenţa acestei Scări este prefigurată în sistemul progresului. În timpul zilei. = Principal Conductor of the Work = Conducător Principal al Lucrărilor etc. Scara originală din istoria ebraică a pierit. Ni se oferă o explicaţie a înţelesului lor pentru a putea să le conştientizăm importanţa.t. prin urmare. indiferent de direcţia deplasării celor care folosesc Scara.) . În lojă. unele dintre ele începând cu abrevierea P. o simplă metaforă cuprinzând ideea că pentru a dobândi lumină trebuie să ne înălţăm mintea şi inima către Soarele mistic al Francmasoneriei. despre care le vorbim Companionilor. iar noi nu o mai putem reconstitui acum. P. oricât de puţin şi-ar fi dat seama de aceasta. observată la Gradul Întâi. chiar mai mult" exprimă o promovare. În Explicaţia de pe Prima Planşă de Trasat. care transmite o lecţie ce s-ar putea dovedi a ne fi de folos.

unite prin piese paralele aşezate transversal la distanţe egale şi servind pentru a urca şi a coborî la alt nivel. rămâneau pe pământ. departe de cunoscuţi şi rude. în timp ce partea superioară. Pentru ei. Încă mai este de învăţat! Iar nădejdea în atingerea unui progres mai mare se va face simţită în stăruinţa noastră. se presupune că ajungem la o altă astfel de platformă. este alcătuită din şapte trepte. D. Aceasta era reprezentată în şapte culori. Cele "câteva Grade" corespund "multelor trepte" despre care i-am vorbit Iniţiatului în legătură cu Scara sa. marmură. capul. și scară în înțelesul de element de construcţie alcătuit dintr-un şir de trepte de lemn. într-adevăr. iar pentru cel din urmă staircase (n. albastru. fără acoperiş deasupra capului. fapt ce a încurajat milioane de oameni în ascensiunea morală şi intelectuală. atunci când Curcubeul s-a proiectat în subconştientul său. Ultima reprezenta eliberarea definitivă a sufletului şi reprimirea sa în Viaţa Divină. la capăt existând o a opta". deşi se simţea ca un fugar întrun loc părăsit. Căci potrivit lui Celsus (după cum este citat de Origen). în înţelegerea atribuită acestui fenomen de către evrei. Înţelesul simbolic al celorlalte trepte ale scării nu a fost explicat încă Iniţiatului. oranj.8 Aici se ajunge în punctul unei platforme intermediare de unde continuă mai departe treptele Supraveghetorilor Secunzi. = Deputy Grand Master = Mare Maestru Adjunct) (n. după fiecare progres înregistrat. aceasta era mai mult un simbol decât o utilitate.) alcătuit din două părţi laterale lungi şi paralele. servind pentru comunicarea între etaje. Astfel.cer şi pământ. dar în acea scară existau “trei principale” – trei culori primare: roşu.9 al unui Maestru Mason. indigo şi violet. întrucât preocuparea lui deocamdată trebuia să fie doar pentru primele trei. de fier. şi acestea corespundeau. 9 D: Deputy (de exemplu. celor şapte planete prin ale căror sfere sau orbite trebuia să treacă Candidatul. dex online). pentru primul tip utilizându-se termenul ladder. această reprezentare încă se mai păstrează.t. emblematic pentru viaţa umană. Astfel. prin care ajungem la sublimul grad D. iar aceasta ajută la exprimarea faptului evident că "Masoneria este o ştiinţă progresivă”. verde şi violet. după cum este cazul. Şi. galben. i-a adus despovărare inimii. în simbolismul lui Zohar. "se întindea către ceruri". verde. sufletul omului era reprezentat ca urcând şi coborând prin sferele planetare pe "o scară cu şapte porţi. M. Aceasta apare în concordanţă cu faptul că Curcubeul s-a aflat întotdeauna printre simbolurile Fraţilor noştri Medievali. pe timpul nopţii. adică picioarele. În Breasla Masonilor. căci a treia secţiune a Scării Mistice. la rândul lor.) . reprezenta Scara pe care sufletul urca către cer. piatră etc. de frânghie etc. între o clădire şi exteriorul ei (cf. Curcubeul reprezintă semnul împăcării omului cu Dumnezeu. la fel cum a fost şi cu înaintaşii săi.t. G. în cadrul Ritualului Mitraic. (cu balustradă). căci l-a ajutat să realizeze că Dumnezeu era cu el. Şi aceasta îşi găseşte paralela în Misterele Antice. după cum urmează: roşu. Omul însuşi. lăsăm la o parte tipul de scară simplă şi adoptăm un tip mai impunător. ţinta aspiraţiilor sale. extremităţile inferioare ale corpului său. se face o diferență foarte clară între scară ca obiect (de lemn. Ne este cunoscut faptul că Fraţii noştri din vechime au idealizat Scara din Templul Regelui Solomon şi i-au dat o importanţă foarte mare. în viziunea lor sugerând o Scară a luminii.). Aceste şapte porţi corespundeau celor şapte Grade ale Iniţierii. Însă i s-a precizat că este 8 În limba engleză. pe care ei o vedeau ca pe un urcuş. adică Candidatul sau Adeptul. SCARA COMPANIONILOR După ce Iniţiatul a trecut de cele trei trepte.

oricum ar fi. alcătuită din cinci trepte. căci el se îndreaptă către cea de-a opta treaptă. cu mintea Ucenicul sau Companionul. acesta fiind un simbol numeric. lăţimea era de 14 coţi. Este interesant cum fiecare secţiune succesivă a Scării indică o extensie. La început. însă. este. către "Curtea Bărbaţilor lui Israel" trebuia să urci un set de 15 trepte. în total cincisprezece (a se vedea xl. În Templul lui Irod (cel distrus de romani). . mai putem observa că în Templul lui Ezechiel existau şapte trepte la intrarea principală. Acesta nu ar trebui să fie un secret pentru el. iar această privelişte din ce în ce mai cuprinzătoare este dovada pozitivă şi incontestabilă a faptului că ne-am ridicat mult deasupra punctului nostru de plecare. numărul total de trepte se poate să 10 E:. 22. într-adevăr. ne apar la orizont culmi măreţe. vom descoperi că proiecţiile pereţilor. numiţi de către noi "Cântarea treptelor" pentru că erau cântaţi în timpul urcuşului. în Est. rezultând un total de 15. Sunt trei seturi de trepte. xl. de fapt.5 . 26. 5 respectiv 7 trepte fiecare. astfel. cu siguranţă. deocamdată. care se află la jumătatea Scării formate din 15 trepte. şi alte opt la Poarta Interioară ce deschidea drumul către Curtea Interioară.10. 3 .Eminent. şi că acum se îndreaptă spre a doua secţiune. cea a Lăcaşului Sfânt. 48). Şi cum lăţimea Templului lui Solomon avea 20 de coţi cu totul. dacă aplicăm aceste măsurători. Excellent. Lucrurile pot apărea doar ca umbre. de la 120 până la 134. toată această strădanie are o mulţime de aplicaţii. Pe această bază putem presupune că erau construite şi treptele simbolice ale Scării în Spirală. avem un total de cincisprezece. după cum vom vedea de îndată. înţelesuri mai adânci decât le pot pătrunde. 31). din punctul de vedere al numărului. cu câte 3. Când Meşteşugarul a ajuns cât de sus a putut. la "jumătatea drumului în Francmasonerie". iar Talmudul ne spune că aceste 15 trepte corespund. erau înale de 5 coţi şi. căci acele trei rânduri de Camere despre care am spus că erau construite pe cele trei laturi ale Templului. Simbolul cuprinde.7 coţi. cunoscută drept "Curtea Femeilor" (numită aşa pentru că era accesibilă femeilor). este informat că a urcat până la jumătatea Scării Mistice. cu siguranţă. acceptat în aplicarea generală. căci cu puţină reflecţie îşi va da seama că deja a ajuns pe prima platformă. însă experienţa noastră îl motivează pe Venerabilul Maestru să ne îndemne să ne străduim a realiza "zilnic un progres în cunoaşterea masonică”. Dar numărul corespunde şi Templului Regelui Solomon. este "ca şi urcuşul pe o Scară în Spirală. punctul atins de ucenici. adică. Desigur. era. Apoi. se aflau într-un raport exact invers. iar Sfânta Sfintelor avea doar 6 coţi lăţime. 10 coţi. una deasupra celeilalte. progresul făcut poate părea nesemnificativ şi se poate să nu conştientizăm vreo înaintare. intrarea pentru publicul larg se făcea prin Portal şi. Probabil că era prevăzut în regulamente. în al Doilea Grad. pentru a trece din curtea largă. acestea erau dublul numerelor 7 – 5 – 3. potrivit Septuagintei (Ez. înmulţind acest număr cu numărul celor trei Camere. În ce măsură acest număr se bazează pe adevăruri istorice ne vom putea da seama din următoarele date. Căci. "Forma necesară" recomandată avansării către E. către stânga şi dreapta fiecăreia dintre cele trei intrări. iar drumul pe care trebuie să-l urmăm poate fi de-abia perceptibil. Iar acest lucru este evident. căpătăm o vizibilitate tot mai mare. sau "fragmentele laterale”. Din aceste analogii deducem în mod firesc că numărul 15 reprezenta un număr standard pentru constructorii Templului lui Solomon. pe măsură ce urcăm treaptă cu treaptă.vorba despre "multe" trepte. În Templul lui Ezechiel. celor Cincisprezece Psalmi. prea multe ca să se poată încerca măcar o explicaţie amănunţită a ceea ce presupune fiecare.

să nu presupunem că acele caractere ebraice au vreo legătură cu Cuvântul în cauză? Companionii Arcului Regal ne-ar putea spune dacă este aşa. asta nu înseamnă că s-au ridicat până la punctul cel mai înalt pe care îi este permis unui Mason să îl atingă. construit după planul unor linii cosmice.O. dintr-un anumit motiv. . Este oare posibil ca acele caractere ebraice să dezvăluie cuvântul? Companionul se află pe drumul recuperării Cuvântului pierdut. va fi găsit pentru a dezlega taina universului şi. Această criptogramă a misticismului oriental a constituit subiectul a numeroase speculaţii. însă era „acoperită bine cu ţigle. de Marele Custode”. adevărul îi este deja revelat.). vai. Era nevoie. la rândul lui. Ascensiunea lor este indicată de 3 + 5 = 8 trepte. va oferi cheia enigmei Templului lui Solomon. Într-o anumită privinţă. Se poate. Totuşi. Cu toate acestea. a fost ascuns cunoaşterii omului. reuşeşte să zărească emblema care îl întruchipează.G. Acestea toate îl pun pe Companion serios pe gânduri. care. i-a lăsat să treacă pragul. . Hinduşii au o criptogramă căreia îi atribuie caracteristici sacre. dar. aceasta era „deschisă”. adică le-a permis trecerea spre interior şi accesul la secretele Lojei Companionilor..fi fost mai mare în realitate. Marele Custode. la capătul celui de-al doilea set de trepte şi la platforma corespunzătoare acestora.T. nu după multă vreme va afla că în Meşteşugul Masoneriei tot ce ţine de Mistere şi „adevăratele secrete” a creat loc „unor secrete înlocuitoare” şi că obiectul căutării sale nu poate fi găsit decât după ce a trecut prin valea umbrei morţii. etc”. La fel ca şi cabaliştii. şi anume a-u-m. totuşi. Principala sa preocupare este să se asigure de calificarea Candidatului pentru a intra. Şi spuneau că atunci când Cuvântul va fi reconstituit oamenilor. ca pregătirea lor să îl mulţumească pe acesta. Meşteşugarii au urcat Scara în Spirală. un cuvânt ce face referire la ceea ce spune Katha-Upanishad: „Oricine cunoaşte această silabă va obţine orice îşi doreşte”. Ritualul are în vedere câteva în plus faţă de ceea ce era necesar în scopul simbolismului. şi mulţi susţin că ea indică Soarele Spiritual. CARACTERELE EBRAICE Potrivit Istoriei Tradiţionale a celui De-al Doilea Grad. Platforma intermediară sugerează un interval în progresul Masonic. însă fără să i se ofere nicio explicaţie a acesteia. dar după ce i-au adus acele „dovezi convingătoare” despre care ştim. în contradistincţie cu Sooraj. Totuşi.7 sau mai mult". mai întâi. . cu excepţia celor trei factori menţionaţi deja: (1) că emblema are inscripţionate pe ea anumite caractere ebraice care în prezent au fost înlocuite cu litera romană G. l-ar fi întâlnit pe însuşi Venerabilul Maestru. însă nu îndrăznim să anticipăm: " Pune-ţi degetul pe b.. ci aspiranţi la Mistere mai Înalte. implicit. uşa fiind deschisă larg. trebuie notat faptul că de acum nu mai erau simpli Meşteşugari.U. (3) şi că este aşezată în centrul clădirii. Nu ne mai sunt menţionate grelele încercări ce îi aşteptau după aceasta. (2) că acele caractere fac referire la Marele Geometru al Universului (G. expusă privirii sale. însă ştim că mai exista încă un set de şapte trepte şi dacă încercau să meargă mai departe. aducându-i. postat lângă uşă.5 . nu dezvăluie nimic în legătură cu modalitatea sau timpul în care Misterul va fi scos la iveală. Companionii reuşesc să arunce o privire de ansamblu asupra a ceea ce presupune marele secret. uşa care să îi ducă spre Camera din Mijloc. Aici au găsit o uşă. Fraţii noştri din vechime vorbeau despre un Cuvânt mistic pierdut cu mult timp în urmă sau care. astfel. Dar este discutabil dacă erau mult mai multe. afirmaţia este "3 . trebuia să fie mulţumit în ceea ce priveşte pregătirea necesară cunoaşterii Misterelor mai Înalte.

)שבלת‬folosit de galaadenii conduși de Iefta ca test (de ִֶֹ ּׁ pronunție) pentru efraimiți. aşezat adesea în mâinile lui Plutos. Masonii vremii aceleia foloseau anumite semne. (n. Ideea care îl însufleţeşte se pare că este una alegorizată în Lojă prin neobişnuita pictogramă sugerată de Cuvântul de Trecere. 11 Aici se face referire la cuvântul ebraic Shibboleth (‫ . ortografiat și pronunțat „șibolet”. 12). Prin anul 1687. numită de noi Tablă de Trasat.Soarele lumii fizice. transmiteau Cuvântul într-o anumită „poziţie” stabilită de mai înainte. putem deduce (a) că trebuie să fi fost un cuvânt ebraic. Judecători. comunicarea acestui Cuvânt constituia partea cea mai importantă a Ceremoniilor din Lojă. un cuvânt pierdut. gesturi sau mişcări ale corpului. Raţiunea alegoriei din urmă este că Companionul a ajuns să îşi dea seama că în cele din urmă toată bogăţia nu este decât rezultatul exploatării noastre a naturii. prin pictograma din Diagramă. acesta înseamnă atât „spic de grâu”. astfel. dar în trecut însemna că Fratele se afla în posesia misteriosului „Cuvânt Masonic”. cu alte cuvinte. căci în acel an. Numai aşa poate fi justificată descrierea lui ca „un semnal”. Aici am dori să subliniem. „datorită abundenţei seminţelor lor”. cât şi „cascadă. (2) apoi prin Rodiile de pe Capitelurile Stâlpilor Boaz şi Jachin. care este un model antic folosit în arhitectură şi sculptură.t. însă. unde vedem un Spic de Grâu lângă o Cascadă de Apă. termenul are două înțelesuri: (1) spic de grâu. când galaadenii le-ar fi îngăduit efraimiților să treacă râul dacă pronunțau corect cuvântul). în limba română însă. George Hickes. această limbă fiind considerată atunci forma originală de comunicare umană şi (b) că în timp ce îl împărtăşeau cuiva. Acela îl făcea Mason. Ne vom da seama de importanţa acestui subiect amintindu-ne de expresia "Cuvântul perfect". (3) după care. astfel. am putea observa că acesta apare simbolizat în cadrul Ceremoniilor în trei moduri diferite: (1) prin bijuteria distinctivă purtată de Maestrul de Agape. care ilustrează Parola Candidatului. şi era considerat cea mai convingătoare dovadă dintre toate. acesta a primit conotația de „parolă” (amintind de evenimentul de la trecătoarea Iordanului. Astăzi folosim expresia în contextul în care un Frate este capabil să repete Ceremoniile fără cea mai mică abatere de la versiunea oficială. spunea că acesta reprezintă „un semnal secret”. sensul metaforic de belșug. ale Fortunei şi ale altora. JubelO. presupus a fi la fel de evechi ca şi Turnul Babel sau cel puţin de pe vremea lui Solomon. Alegoria a fost sugerată de cele două accepţiuni ale cuvântul ebraic. care în Explicaţia de pe cea de-A Doua Tablă de Trasat sugerează semnificaţia de Shibboleth.) . Cornul Abundenţei. totuşi. cea mai importantă dintre toate. descriind Cuvântul Masonic. Şi mai înainte de a spune ceva despre ideea generală pe care o reprezintă cuvântul Shibboleth. căci ei foloseau cele trei sunete sau litere esenţiale în legătură cu cei trei meşteşugari menţionaţi în Istoria Tradiţională astfel: JubelA. (2) flux de apă (atribuindu-se. Rev. căci belşugul este rezultatul creşterii grâului într-un pământ bine udat. JubeluM. SPICUL DE GRÂU Ţinta iminentă a căutărilor Companionului nu este. În ebraică. Acel Cuvânt deschide calea de la Gradul Întâi către Gradul al Doilea şi se spune că denotă belşugul (Shibboleth) 11.” iar aceste două accepţiuni sunt îmbinate pentru a exprima ideea de Shibboleth. la vadurile Iordanului (v. după cum este adoptat aici). că Fraţilor noştri Medievali le era cunoscută criptograma.

Acesta culmina cu vestea adusă de mai-marele preoţilor despre naşterea „unui prunc sfânt” (corespunzând Ceremoniei Învierii la noi). Acest fapt este important. acesta tinde către o răsplată mai mare decât oricare dintre cele două categorii de oameni. 5) presupune că evreilor din vremea Regelui Solomon nu le era necunoscut. şi asta se făcea în scopul instruirii şi al perfecţionării meşteşugarilor. făurirea. găsim legenda Zeiţei Grâului a Morţii şi Învierii Bobului de Grâu ca un mit pus în scenă în cadrul Ceremoniilor din The Mysteries12. adică al celor care au atins gradul cel mai înalt de iniţiere în Misterele lui Demeter de la Eleusis. acela în cauză trebuie să fi câştigat experienţă în a exploata natura. Acela care eşuează în a realiza asta va fi nevoit să se zbată într-o sărăcie cumplită şi nu va fi în stare să aprecieze corect idealismul nostru. deşi avea un alt nume. Ambele Cuvinte de Trecere ce deschid drumul către Gradul 2 şi Gradul 3 transmit aceeaşi idee. fie de Maestru Mason. Însă oamenii au o concepţie diferită asupra bogăţiei şi standarde diferite ale valorii. Ceres. Ideea esenţială pe care o exprimă Shibboleth este de "belşug. căci descoperă încă o verigă de legătură între meşteşug şi Misterele Antice. Merită notat faptul că egiptenii antici cultivau un soi de grâu cu multe spice.Indiferent de momentul în care a fost adoptat Cuvântul. ştiind câte ceva despre sistemul de credite. Omul reprezentat de Ucenic se gândeşte mai ales la elementele fundamental–necesare vieţii. Ambiţia sa trebuie asemănată cu cea a marilor genii din trecut. ceva mai valoros. ca mijloc de asigurare a unui trai pentru sine şi pentru cei care depind de el.700 de ani în urmă) a remarcat cum Spicul de Grâu era considerat pe timpul său „misterul cel mai desăvârşit al Epoptae-ilor”. Altfel nu ar fi avut motive să îi înveţe pe Companioni să le îmbine în pictograma prin care se transmite înţelesul de belşug. căci. ca fiind ceva indispensabil. bogăţie". Aluzia ce se face în legătură cu acesta în Volumul Legii Sacre (Gen. Astfel. acela se va reîntâlni cu tovarăşii săi de suferinţă. când acest preot purta Cornul Abundenţei în mână şi îl prezenta pe pruncul nou-născut. În ceea ce-l priveşte pe Maestrul Mason. Dar să trecem acum să discutăm semnificaţia ezoterică a Spicului de Grâu. xli. Dar asta ca să se arate că pentru a fi admis în Gradul fie de Companion/Calfă. Demeter însăşi (Mama Pământ) era cunoscută drept zeiţa grâului. pâinea lui zilnică. Căci Hipolit (scriind cu aproape 1. Însă omul mai bun – Companionul – îşi vrea „plata în numerar”. şi trebuie să admitem că acest tip de grâne era cel mai potrivit simbol al belşugului. adoptarea acestuia înseamnă că Fraţii noştri Antici ştiau de cele două înţelesuri ale termenului ebraic. Căci înmulţirea bobului de grâu sub influenţa apei şi a energiei solare era o paralelă şi o anticipare a coborârii omului în mormânt şi a sculării sale din nou. Numai după ce-şi va fi găsit mijloacele de împlinire a dorinţelor sale fizice şi şi-a asigurat o poziţie stabilă în lume va putea beneficia de pe urma studiului Francmasoneriei ca ştiinţă speculativă. Candidatul 12 Un ciclu de trei piese cuprinzând istorisiri biblice de la Facerea Lumii până la Judecata de Apoi. . la „grâu. adică transmitea o lecţie morală. iar „grâul”. vin şi untdelemn”. Acesta este unul din multele simboluri pe care Fraţii noştri Medievali obişnuiau să îl deseneze în diagramele de pe podeaua Lojei. având adesea câte şapte spice pe o singură tulpină. căci despre unul se spune că denotă belşugul. este menţionat primul. iar celălalt. spuneau ei. Iar scopul principal al acestui simbol era să reprezinte (cum s-a şi făcut sub diverse forme în toate Misterele Antice) continuitatea vieţii. acesta vede în monedele pe care le are în mână semne ale valorii la fel de bune ca şi produsele şi este destul de inteligent ca să ştie cum să îşi folosească bugetul în scopul nevoilor sale. ce nu poate fi exprimat în termenii bogăţiei materiale. după ce a făcut aşa.

în Vulgata.t. Apoi. şi anume. 1 Cron. avem o soluţie alternativă. după cum ştim. vestică şi sudică. pe când la Camera de Mijloc în cauză se ajungea urcând o scară cu două rânduri de trepte. iar uneori „Casa Vistieriilor”. fie. sub 13 King James (n. ţinând seama de caracterul alegoric a tot ceea ce se rosteşte şi se întâmplă în Lojă. se vărsa vin din două căni. practic. CAMERELE DIN MIJLOC Unde sau în ce parte a Templului lui Solomon erau păstrate Misterele Antice? Aceasta este o întrebare încărcată de dificultăţi. ci şi „grâul. dar şi în Versiunea Autorizată13). iar alta către Apus. de asemenea. „Camera de Mijloc” se poate să fi fost al doilea rând de Camere.însuşi. decât că aceste Cămări erau cu adevărat folosite în acest scop? (Neemia 10. cel puţin nu dacă luăm afirmaţia ad litteram. presupune un loc deasupra unei camere aflate la un nivel mai jos şi având o a treia cameră deasupra. Într-adevăr. 9. într-adevăr. Şi întrucât în unele pasaje din Volumul Legii Sacre se face referire la aceste cămări prin termenul „Camera” (Neemia 13. Într-adevăr. În timp ce Locaşul Sfânt era. cum era în cazul Ucenicilor. nu doar mobilierul scump al Templului. de unde venea lumina care fertiliza pământul. la plural. În Templul lui Solomon erau. care se plătea în numerar. În Tradiţia noastră Istorică se specifică în repetate rânduri cum Companionii trebuia să intre în „Camera de Mijloc a Templului”. aceasta este doar o jumătate de adevăr. În sprijinul acestei idei se poate aduce argumentul care prezintă Camera noastră din Mijloc ca fiind locul unde meşteşugarii angajaţi să lucreze la Templul lui Solomon mergeau „să-şi primească plata”. Evident. este urmată de ceea ce este numit în termeni familiari „al patrulea grad”. Căci evident acesta nu poate fi „Locaşul Sfânt”. fie că era sub forma unei „simbrii”. orice încăpere sau şir de încăperi ocupând o poziţie intermediară între alte două astfel de încăperi sau şiruri de încăperi ar fi putut la fel de bine să fie considerate drept ilustraţii ale camerei ideale pe care o avem în minte. Însă aceasta s-ar aplica în cazul acestor cămări sau al unora dintre ele. Căci Locaşul Sfânt în Templul lui Solomon se afla. 26) În ele se păstrau tot felul de lucruri de preţ. la nivelul drumului. care. şi ultima zi din Ritul Iniţierii.4 4. suntem justificaţi să presupunem că aici. trei rânduri de Camere construite pe cele trei laturi: nordică. În acest ritual al vărsării avem o analogie cu ceea ce facem noi înşine după fiecare iniţiere. folosit în această conexiune. în ziua a noua. una înspre răsăritul soarelui. după care mai exista un rând de trepte ce duceau spre un loc mai înalt. 38-39. În realitate însă. în legătură cu Camerele. Est. şi cum Locaşul Sfânt se afla într-o poziţie intermediară – între Portal şi Sfânta Sfintelor – suntem înclinaţi să concluzionăm că aici găsim o rezolvare deplină şi că nu mai este nimic de adăugat.) . de unde veneau norii de ploaie şi unde apunea soarele. termenul „Mijloc”. Vest. căci ce altceva am putea înţelege din numele de „Vistieriile Casei lui Dumnezeu”. Camera de Mijloc. am putea înţelege la fel de multe din denumirea dată unora dintre ele. putem deduce. Acolo. unele formulări din Ritual ce fac referiri la „Camera de Mijloc” indică o cu totul altă locaţie. mergeau masonii să-şi primească remuneraţia. la singular. mustul şi untdelemnul” pe care le aduceau oamenii ca zeciuială pentru îngrijirea edificiului Templului. având în vedere că erau în afara Templului. la singular.

Această lăţime crescândă s-a putut realiza printr-o îngustare treptată a zidului Templului. care era însărcinat. Apoi mai exista un fel de uşă cu un funcţionar în dreptul ei care o păzea. Scara în Spirală se afla lângă Portal sau intrarea sudică a Templului. adică oameni cu o îndeletnicire zilnică la Templu. funcţionari responsabili. cel puţin aşa afirmă Ezechiel (41. Şi este de remarcat faptul că mărimea lor era tot mai mare pe măsură ce urcau cu un cat mai sus. destinate unor bărbaţi cu o funcţie mai puţin importantă. Acestea existau în Templul lui Ezechiel. astfel că nimeni nu putea urca scara fără consimţământul lui. Aceste Căpetenii erau Menatschin. 5 lungime şi 5 lăţime. şi erau pregătite pentru bărbaţii care ocupau poziţii mai înalte. adică de 6 coţi lăţime. acestea erau. 6). care trebuie să fi fost un om cu vreun oarecare statut. deşi nu locuiau în ele (Neemia 13. după cum era numit de obicei orice învăţător ilustru. îi putem pe drept cuvânt atribui lui Maaseia funcţia de Acoperitor secund. La un moment dat. Însă nu trebuie să presupunem că aceştia erau simpli străjeri. bărbaţii care ocupau acele cămări alcătuiau o comunitate închisă. iar acestea se aflau în posesia lor. 8) aflăm că Scara în Spirală care ducea la „Camera din Mijloc” era pe latura sudică.forma unei bonificaţii săptămânale acoperind elementele absolut necesare traiului. de fapt. La fel de evident este şi faptul că „uşierii” erau trei la număr. corespunzând numărului de intrări în Templu şi al rândurilor de camere. Aceştia erau. Desigur. 5 coţi înălţime. este menţionat ca fiind în poesesia unei anumite cămări (Ezra 10. Unele dintre ele erau rezervate anumitor persoane: preoţi. 34. Cele de la primul cat erau cele mai mici. 9. Una dintre camere era dată în folosinţa „fiilor”. având în vedere că a devenit Mare Preot. Ier.29. De aceea. la fel ca şi Acoperitorul nostru. inclusiv asupra acestor odăi. cei care participau la ele fiind căpeteniile preoţilor. a adepţilor lui Hanan. Camerele de sus erau ocupate de cei care răspundeau în faţa Venerabilului. cele de pe rândul din mijloc erau puţin mai mari. după cum este de aşteptat. dar Eliaşib i-a permis amonitului Tobia să se folosească de o alta. leviţii şi capii familiilor lui Israel. 6). 1Cron. paznici şi căpăteniile uşierilor. Se pare că la fiecare cat erau câte treizeci de odăi. Unul dintre fiii săi. având 7 coţi lăţime. când sunt menţionaţi alături de . dar erau dispuse diferit. „uşierul”. 7-9. Aceasta se potriveşte foarte bine cu ceea ce citim în Explicaţia de Trasat şi. 4. considerând-o un act de profanare ce trebuia îndreptat. iar Neemia a denunţat fapta aceasta. unde era scara. în fiecare a şaptea zi. unele dintre camere erau folosite ca locuri de întâlnire. meşteşugari „făcând parte din acea clasă superioară orânduită a stăpâni peste restul”. Abiv. „supravegherea” camerelor a fost încredinţată unui anume Eliaşib. Aceste trei rânduri de camere se potrivesc celor trei ordine masonice ale noastre. deţinând controlul asupra întregului Templu. Iohanan. prin urmare. adică aceasta din urmă se afla imediat dedesubt. În cel de-Al Doilea Templu. poate chiar şi la etajul de sus. cântăreţi. să împiedice orice persoană necalificată să urce scara şi să fie admis în Camera Căpeteniilor (Ezra 8. 26). şi cel mai probabil erau rezervate bărbaţilor eminenţi. la catul de mai jos. Cele de sus erau cele mai mari. Nu exista decât o scară cotită şi probabil că mai era cineva de strajă la catul al doilea. cuvântul utilizat în ebraică fiind acelaşi cu cel care apare în istoria noastră. adică a ucenicilor. Căci citim cum „Camera Căpeteniilor” era situată exact deasupra celei ocupate de Maaseia. expresia din urmă face referire la „bărbaţii liberi” sau oamenii obişnuiţi. care este descris ca fiind „un om al lui Dumnezeu”.4). 6. cum era şi la primul. În Cartea Regilor (I.

şi cum această Cameră nu poate fi niciuna dintre camerele laterale descoperite. aşa? Prima obiecţie care ne-ar putea veni în minte este că până şi cele mai încăpătoare camere de deasupra erau mult prea mici pentru a adăposti un grup atât de mare de oameni.alte persoane importante. Cele trei lucruri trebuie să fi existat.18). o modalitate de a ajunge la Camera de Mijloc şi la Camera imediat deasupra ei. au ajuns la piciorul scării cotite. căci citim: „Au ajuns acolo prin Portal sau prin intrarea sudică. de la sud către încăperile de sus ale Portalului. şi o A Treia Cameră deasupra. compartimentarea întreită ar fi în consonanţă cu amândouă seturile de câte trei rânduri de camere de pe margini şi cu forma triplă a Templului însuşi. Dacă Portalul Templului lui Solomon era o structură în formă de turn. este limpede că adevărata Cameră de Mijloc unde erau păstrate simbolurile secre ale Francmasoneriei şi despre care Calfele/Companionii trebuie să-şi formeze o imagine de ansamblu se afla la catul al doilea. prin deducţie. ar fi absurd să presupunem că aceasta să aibă 40 de coţi înălţime.”. Şi considerăm că argumentele aduse în favoarea acestui răspuns surprinzător vor fi decisive. dar ce să mai spunem despre spaţiul necesar Ceremoniilor. atunci unde altundeva putem găsi un loc care să corespundă mai bine descrierii Camerei de Mijloc a celui de-Al Doilea Grad? Răspunsul la această întrebare este următorul: acolo unde Iniţiatul îşi începe cariera masonică. De aici este evident că exista o cale de a urca de la camerele de jos la cele de mai sus.. faptul că cele două cămări de deasupra Portalului au rămas într-un mod atât de misterios nemenţionate le creşte importanţa. despre care ne vorbeşte Tradiţia şi. Şi într-o încercare de a afla la ce puteau fi folosiţi aceşti 40 de coţi. în Portal nu era nicio scară care să facă legătura cu etajele superioare. într-adevăr. deşi nu se face nicăieri referire la ele. Toate aceste lucruri par să sugereze că am identificat Camera de Mijloc a Companionilor. Este mult mai probabil ca Portalul să fie alcătuit din trei părţi. Asta înseamnă că trebuie să căutăm altundeva o cale de acces. în est. 2 Regi 25. o Cameră de Mijloc de 20 de coţi înălţime. de cel puţin 60 de coţi înălţime. În plus. (Ier. căci tăcerea indică un caracter ascuns al istoriei. după cum s-a explicat deja. ne-am gândi că cele trei nivele aveau aceeaşi înălţime. aceştia apar în ordinea priorităţilor imediat după Marele Preot şi al Doilea Preot. aceasta trebuie să fi fost cea imediat deasupra . Singurul mijloc de ascensiune din Templul lui Solomon despre care avem însemnări este Scara în Spirală de pe latura sudică a Templului. despre înălţimea Portalului ca fiind de 20 de coţi. şi anume: intrarea dedesubt. adică de 20 de coţi. dacă e să ne gândim la Ritualurile care se desfăşoară într-o Lojă Masonică? IDENTIFICAREA CAMEREI NOASTRE Dar dacă această identificare nu poate fi acceptată. Spaţiul exista şi este de necrezut ca acesta să nu fi fost folosit. de fapt. dar este. Astfel. Septuaginta şi versiunea siriacă vorbesc. prea mici pentru a putea constitui sediul unei frăţietăţi. care erau prea mici. să zicem de douăzeci. presupunând că înălţimea intrării comune de la bază era aceeaşi cu aceea a Sfintei Sfintelor. socotim în mod firesc că deşi trebuie să mai fi existat o a doua încăpere deasupra intrării. şi.. Iar Istoria Tradiţională face referiri la aceasta. prin urmare. din câte ştim. adică în Portal. care ducea către Camera de Mijloc. 24. 3. de la parter la Camera de Mijloc. mai rămân 40 de coţi deasupra pentru restul turnului. Iarăşi. După ce Fraţii noştri Antici au intrat în Portal. Astfel. Într-adevăr.

el este acum un aspirant la rangul mai înalt de calfă. la o altă platformă. Aceasta pune semnificaţia denumirii de „Scară în spirală” într-o lumină cu totul nouă. Putem fi conduşi spre vârful înalt al Portalului şi să culminăm cu arcul caternarian. lecţia supremă a meşteşugului. unde i se înfăţişau privirii minunatele lucrări ale Atotputernicului. dacă se întorcea. Ajungea. chiar dacă nu este în formă de spirală. desigur. pe care trebuia să-l străbată. Credinţa lui în Marele Arhitect al Universului era sine qua non14. Aici trebuia să treacă printr-una din cele mai importante probe ale curajului şi loialităţii sale. iar Astronomia este ultima dintre cele Şapte Arte şi Ştiinţe Liberale.Portalului. alcătuit din şapte trepte. Candidatul se înfăţişa ca un închinător oarecare la intrarea în Portal. sub îndrumarea Acoperitor Secund. şi nu ca mai înainte prin Portal. dar el urcase deja trei trepte. sau aproximativ 9 metri pe 4. care trebuia să-l pregătească şi instruiască.t. căci. care măsura 20 pe 10 coţi. Acum este momentul când Maestrul Mason se deosebeşte de o Calfă. iar acelea erau socotite ca trepte ale Scării. după care ajungea în sala descoperită de deasupra Portalului şi pe latura estică. trecând prin acea primă ceremonie. după cum aflăm în Capitolul Arcului Regal.. prin geam. care era de 5 coţi. După ce era admis. fie de pe cer. vest şi nord. încă o traversare a coridoarelor înspre laturile de sud. care să-i inspire noi nădejdi şi să-i sporească entuziasmul. primea gradul de Calfă şi se familiariza cu un anumit simbol mistic.5. Căci este o realitate faptul că domeniul Francmasoneriei cuprinde „colinele înalte şi văile adânci. şi multe alte locuri secrete” (Prelegerea I). în inima pământului. i se va permite să intre pe poarta sudică. vest şi nord ale Templului. Dar mai înainte să poată intra în această fascinantă „Cameră de Mijloc”. În sala descoperită el ar putea studia stelele. fie din Cameră. astfel. vedea un coridor lung. multele cotituri pe care le are justifică pe deplin acel nume. iar când se termina. De acum îi va fi îngăduit să fraternizeze cu Masonii în general. şi anume la sala imediat de deasupra portalului. în acelaşi scop ca mai înainte. e limpede. Urca acum cel de-al doilea set de trepte.) . şi urca trei trepte ce îl duceau la nivelul primului rând de camere (Aceste trepte sugerează scara). . În partea sudică.. acesta putea vedea Steaua Strălucitoare a Dimineţii. dar acesta nu era sfârşitul. alcătuit din cinci trepte. Însă. Mai exista apoi o cotitură şi era necesară o plimbare înspre sud. va trebui întregit cu ceea ce va descoperi în adâncurile de dedesubt. Venind a doua oară. Nu ştim ce secrete i se dezvăluiau în stadiul acela. Asta ne dă posibilitatea să înţelegem cum se desfăşura Iniţierea unui Mason în zilele acelea. Mai exista încă un rând de trepte de urcat. o altă platformă. despre care nu se vorbeşte nimic. trecând astfel prin faţa locuitorilor camerelor laterale pentru a dovedi că are competenţele necesare admiterii în Ordin. Apoi trecea printr-un pasaj. ceea ce găseşte Maestrul Mason în vârful Portalului (cel mai înalt punct atins în meşteşug). sau putem fi duşi jos. dar. Prim Acoperitor îl supunea unor anumite încercări. Acolo era o platformă şi. iar asta îl aducea la Camera de Mijloc din est. unde îl întâlnea pe Prim Acoperitor. şi care nu a fost niciodată asociată cu vreo anume persoană. într14 Fără de care nu se poate –lb. acesta ajungea să afle de existenţa Scării în Spirală. Probabil că avea loc după lăsarea întunericului. acestea corespunzând înălţimii camerelor. latină (n. sau poate ambele. Se va lăsa.

pe care le vom explica puţin mai târziu.adevăr. Apoi s-au introdus anumite modele geometrice. cu cretă. Căci primitivii. simbolul era reprezentat printr-un Soare cu raze pâlpâinde. . după cum ne-am fi aşteptat dacă Misterele erau păstrate acolo. care erau date în folosinţa supraveghetorilor construcţiei (Menatschin). aceasta se afla printre obiectele schiţate. că aceasta îşi are originea într-un un alt tărâm. pentru a indica aşa-numita „flacără”. doar când am trecut prin amândouă tipurile de experienţă i se dezvăluie spiritului uman Misterul cel mai adânc. în funcţie de Gradul în cadrul căruia funcţionau. deci. Vom vedea imediat că înţelesul rămâne aproape neschimbat în fiecare dintre cele trei cazuri. cărbune sau lut. pentru ca în cele din urmă să fie un „Luceafăr Strălucitor de Dimineaţă”. despre care nu avem nicio consemnare clară. în folosul Calfelor şi al Maeştrilor Masoni. desigur. apoi un „Simbol Sacru”. Dar acele schiţe prezentau anumite variaţii. Pentru Ucenici. care se odihneşte în noi. că simbolul „Camerei de Mijloc” este unul complex. lumina supremă a Universului (cum o vedeau Fraţii noştri Antici) şi splendoarea Prezenţei lui Dumnezeu. ideea de bază este întotdeauna aceea a Soarelui în slava sa meridiană. De aceea nu trebuie să ne mirăm că în Ritual acesta este numit atât „slava din centru”. Încă de la începuturile istoriei. Cercetările noastre arată. I se clarifică identitatea prin aserţiunea explicită că aceasta „se referă la Soarele ce luminează Pământul şi prin influenţa sa binefăcătoare revarsă binecuvântări asupra lumii”. deşi simbolul se diversifică în scopul revelării unor adevăruri mai noi şi mai adânci. descoperim că. la Rândul din Mijloc al Camerelor Laterale construite în faţa zidului Templului. care judecau totul prin filtrul simţurilor. razele sunt întotdeauna omise. şi anume la Locaşul Sfânt ca loc unde se purificau israeliţii cucernici. de fapt. căci nu doar că îşi trimite razele asupra întregii adunări. dar luminează locul cu totul. dacă este poziţionată central. ILUMINATUL LOJEI În decursul carierei noastre masonice ni se spune mereu că lumina Lojei este o „lumină de sus”. combinând trei aluzii istorice distincte: una la Templul lui Solomon. pe Pardoseala Lojei. căci nu este vorba despre o stea obişnuită. la misterioasa sală de la catul al doilea al Portal/Portalului. un glob sau o lampă simplă care. Mai întâi este o „Stea Aprinsă”. În Lojele noastre. Cândva. chiar deasupra intrării. cât şi „slava Domnului”. deşi concepţia noastră masonică apare prezentată sub diferite aspecte. Steaua Aprinsă ia de obicei forma unui ornament. oamenii şi-au dat seama că este imposibil să pună în umbră marele astru şi. la fel cum mistica iudaică a perceput-o asupra Templului lui Solomon în chipul slavei Shekinah. Însă misteriosului astru i se atribuie câte o altă denumire la fiecare etapă succesivă. dacă e „aprinsă”. nu putea fi. În reprezentările moderne. l-au tratat întotdeauna ca pe un simbol al divinităţii. cinsteau Soarele ca pe o manifestare a Dumnezeirii. aceasta constituind adevărata Tablă de Trasat prin care masonii în vârstă primeau instrucţiunile şi îndreptările necesare. care înseamnă. La o examinare atentă a diferitelor momente ale Ritualului care îl privesc pe subiect. cum ar trebui. datorită acestui fapt. iar a treia. corespunde foarte bine scopului. (a) STEAUA APRINSĂ Gradul Întâi concepe iluminatul Lojei ca datorându-se Stelei Aprinse. Însă această denumire este o metaforă. Fraţii noştri din vechime au pus mare preţ pe Soare.

indicând Maestrul desăvârşit.a. cei Trei Stâlpi şi cele Trei Lumini. Curcubeul. exprimând dăruirea de sine. 3. realizată prin combinarea a trei triunghiuri de câte 120°.. Sicriul. Dar acum îl învăţăm pe Ucenic să se dezvolte către o concepţie mai înaltă. erau asemenea copiilor. Altarul Tămâierii. simbolizând urcuşul nostru către perfecţiune. o emblemă a timpului. într-o perioadă în care întreg Vestul Europei se bucura de unitate religioasă). triunghi. Cum lumina lămpii din tavan cădea pe podeaua Lojei. Steaua Aprinsă a fost plasată în centrul Diagramei ca fiind obiectul cel mai evident datorită importanţei sale atotdominante. de exemplu. sudul şi vestul.) . triunghiul este un simbol al lui Dumnezeu. „la meridianul său”. a 47-a Teoremă a lui Euclid. era un cerc de lumină. sărbătoarea Sfântului apare pe data de 8 mai. (n. 3. şi la apusul acestuia în vest.m. care erau schiţate pentru a pune în lumină concepţia masonilor asupra Universului. Acesta îşi mai găseşte expresia în binecunoscuta formulă adoptată de Masonul Arcului Regal atunci când rosteşte: „Punct.d. Astfel. Sfoara („cablul de remorcă”). Cornul Abundenţei. Iar aceasta a fost încadrată de ceea ce s-a numit Bordura. cele patru puncte cardinale ale globului simbolizate de Pardoseală.. fiind însă doar întâmplător. o piramidă de lumină şi simbolul prezenţei divinităţii. Steaua în cinci colţuri (Pentagrama/Pentalpha=5 A). Pardoseala Lojei era adevărata Tablă de Trasat a masonilor. Acest lucru i-a conferit Ordinului nostru o anumită substanţă creştină (fapt ce trebuie să fi fost agreabil pentru Fraţi.Simbolurile desenate pe Pardoseală sunt foarte numeroase şi diverse. bucurându-se de spectacolul naturii ce i se desfăşoară în faţa ochilor. însă în calendarul ortodox și greco-catolic.. Adevăratul sens al acelor date era acela 15 Sf. Am înţeles deja că motivul pentru care Masonii Medievali au adoptat zilele de 27 decembrie şi de 24 iunie ca date pentru principalele lor întâlniri era dorinţa acestora de a celebra apariţia luminii în lume. corespunzând Pământului. pentru a reprezenta planetele gravitând „în jurul Soarelui”. Întreaga adunare.. Acesta vede Soarele ca sursa principală de lumină şi viaţă. Punctul îl constituie acel punct din cerc la care ne-am referit mai înainte. Ioan Evanghelistul 15 şi pe Sf. adică la cel mai înalt punct pe care îl poate atinge. Bolta Cerească acoperită de stele. 4”. de fapt. Ucenicul trebuie să stea în Portal la Est. Acea diagramă complexă a fost inclusă într-un pătrat. adică Pardoseala. 4 reprezintă nordul. un brâu circular ţintuit cu stele. acesta obţine cele trei puncte care îi vor da posibilitatea să proiecteze un triunghi imaginar imens. estul. reprezentativă pentru relaţiile dintre noi. iar scopul acesteia nu era doar o relaxare a ochiului. care este. în jurul căruia noi descriem un cerc. Ioan Botezătorul şi din aceste considerente Meşteşugul a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Masoneria Sfinţilor Ioan”. Semnificaţia acelui triunghi este că Dumnezeu este imanent în creaţia Sa. Pe lângă uneltele specifice diferitelor Grade.. Scara. iar cele mai multe lucruri reprezentate pe ea aveau legătură cu realităţi ale naturii. toate fiind figuri concentrice. căci trebuie să observe acelaşi Soare în trei poziţii: la răsăritul său în est. de fapt.. mielul. Ioan Evanghelistul este sărbătorit pe data de 27 decembrie de către romano-catolici. cei care erau de faţă şi-au dat seama că Masoneria are multe să-i înveţe. colina cu valea sa reprezentând răspândirea ştiinţei noastre prin literele E-V. 2. Coasa. iar 1. Biserica îi sărbătoreşte în aceste zile pe Sf. semne ale mortalităţii ş. cerc. 1. precum. făcând aşa. printre ele se pot observa unele lucruri foarte pitoreşti. simbolul neprihănirii. Stupul de albine. Primitivii făceau la fel. luminând toate acele simboluri. Clepsidra. anglicani și luterani. cu cele patru puncte cardinale.t. ci instruirea minţii. Craniul şi oasele încrucişate. 2. de unde apare ideea şorţului.

că. Când este admis în Loja Calfelor/Companionilor. Căci dacă Calfa este un mason speculativ. Prin urmare. În Ritual. Prin urmare. Astfel. . Toate acestea vor înlesni explicarea înţelesului acelui glob splendid ce apare pe şorţul purtat de Preavenerabilul. Din cauza faptului că simbolul este acum creat să transmită o idee diferită. adică. ci exprimă o concepţie mistică. ci ceva care străluceşte în interiorul său. şi când. în Loja Calfelor „Steaua şi pecetea lui Solomon” a fost proiectată pe faţa lămpii. pentru că o considerau Simbolul Filozofului. Marele Maestru al Angliei. acesta va observa că astrul ce luminează Loja se află încă acolo. după Crăciun. Fraţii au considerat potrivit să semnaleze acele fenomene astronomice neobişnuite prin întâlnirile lor tot la o jumătate de an. Acesta adevereşte faptul că Fraternitatea noastră este condusă de Soarele Dreptăţii. căci întruchipează o realitate spirituală extrem de încurajatoare. Fraţii noştri Antici au adaptat-o acestei utilizări. înţelegând că se face referire la Marele Geometrician al Universului. vârful triunghiului imaginar aflat între est şi vest. asumând în felul acesta un aspect diferit. şase luni mai târziu. sfera luminoasă a Ucenicilor nu mai este adecvată scopului. nu de Soarele material. un gânditor. se ivea cea mai lungă zi din an. iar El îşi varsă razele spre a ne călăuzi pe căile virtuţii şi ale ştiinţei. trebuia să ne aşteptăm la aşa ceva. uneori putem vedea reprezentate pe suprafaţa sa anumite embleme aparţinând gradelor mai înalte. capacitatea intelectuală. însă acesta nu mai este un fenomen astronomic indicând ora douăsprezece fix. dar acum emblema va lua un aspect geometric. Masonii considerau că este timpul să se reorganizeze şi să îşi reia activităţile. Ideea simbolurilor dătătoare de lumină este una esenţială în Masonerie. „Simbolul Sacru” încă mai luminează. Iar această viziune nouă îl face să realizeze că acesta aparţine domeniului minţii. modificată. astfel. Ucenicului nu ar trebui să i se permită să vadă decât ceea ce ţine de rangul său. ceva imaterial. Şi astfel spunem că Simbolul Sacru „face aluzie” la Atotputernicul Arhitect care a produs şi face să funcţioneze sofisticata sa maşinărie. ştiinţa care îl descoperă pe Dumnezeu în Marele Geometrician al Universului. Pare nepotrivit să încercăm a-i atribui o formă exterioară. Evidenţiem faptul că Soarele se află la meridian. trebuind. în timp ce ei înşişi se aflau într-un anumit loc. încă din vechime. raţiunea sa. Într-adevăr. simbolul-lumină al Calfelor nu este un simbol gol. însă acum este văzut ca „un Simbol Sacru”. dar Calfele au acum o viziune diferită asupra lui. respectiv cea mai lungă din an. „Soarele” nu reprezintă acum o sferă cerească fizică care produce lumina zilei. şi au precizat că ocupă un anume loc. Dar Fraţii noştri Antici au căutat să ilustreze totul prin simboluri. căci dacă Gradele Francmasoneriei trebuie diferenţiate foarte clar. deci trebuie reprezentat prin ceva luminos. acelaşi loc unde Ucenicul a văzut Steaua Aprinsă. evenimentul impunea o sărbătorire veselă şi un Praznic marcat întotdeauna de bună dispoziţie şi bucurie. trecând de ziua cea mai scurtă. intangibil şi invizibil. Nu constituie nicidecum un element nou: este acelaşi cu Steaua Aprinsă a Ucenicilor. unul central – „în centrul clădirii”. (b) SIMBOLUL SACRU Deşi Steaua Aprinsă este prezentată corect Ucenicului sub forma unui glob simplu. Acest lucru trebuie dezaprobat. în conformitate cu legile pe care el însuşi le-a stabilit. aceştia afirmă desluşit că ei au descoperit acest simbol. ci de Dumnezeu (al cărui simbol este Soarele). când lumina se reîntorcea şi zilele începeau să se mărească. cu un maxim de lumină şi minim de întuneric.

adepţii ocultismului văd această „Stea şi Pecete” ca adoptând o dublă referinţă: mai întâi. Meşteşugarii înşişi nu pot să ne explice semnificaţia acelor caractere. dacă nu s-ar face aşa. atenţia le-a fost atrasă îndeosebi de caracterele ebraice scrise acolo. căci acea „poziţie” exprimă atitudinea sa de „solicitant” de lumină şi relaţia sa cu Sufletul Naturii. exprimând măiestrit ce avem noi în minte. În Ritual avem două indicii referitoare la aceasta: primul. făcea zorile. despre care credem că se află în centrul Universului. oricum. Într-adevăr. în noi înşine şi pe tot cuprinsul Universului. Fraţilor. iar grecii îl numeau „ochiul cerului”(Hemma oetheros). ei ştiau „la cine face referire (simbolul)”. să ne amintim că. dar totuşi armonios întrepătrunse.Într-adevăr. Egiptenii foloseau discul solar ca o emblemă a lui Ra. dar care au fost echilibrate şi armonizate. folosit uneori ca înlocuitor pentru aceasta. al doilea.. acea inscripţie misterioasă nu ar trebui să apară pe Simbolul Sacru. deşi în vremea noastră acestea au fost înlocuite cu litera „G”. adică Universul lui Dumnezeu.. Practic. Horus fiind creatorul zorilor. Acest lucru s-a întâmplat doar după ce au ajuns la capătul Scării în Spirală. conturul unui ochi sau alt model. căci putem vedea că aceste puteri sunt reprezentate de două triunghiuri. deschizându-şi inima. al materiei şi al duhului etc. în care inscripţia a fost păstrată cu sfinţenie. Este ceva ce s-a pierdut. Şi acest ochi ce apare pe faţa Lămpii Lojei era atunci un simbol în simbol. Dacă lăsăm un frate să stea în „postura” unui Companion. în măsura în care îi putem trasa urma în timp. În Gradul al Doilea. al vieţii şi al morţii. simbolul era mult deasupra capetelor lor. cinstit de ei ca fiind Creatorul tuturor lucrurilor. închizându-le. Reflecţia Maestrului Venerabil ne aminteşte de faptul că ochiul a fost făcut în unele cazuri pentru a servi scopului. nu mai înainte. Modelul geometric este. Iar menţionarea ochiului constituie o altă legătură între meşteşug şi înţelepciunea lumii antice. fiecare rasă a perceput Soarele ca un semn al Prezenţei lui Dumnezeu. la Macrocosmos. în răspunsul Prim Acoperitorului. Din vechime. secretul ar fi scos la iveală. al luminii şi al întunericului. iar noaptea. Această idee apare şi în Istoria Tradiţională a Calfelor. dând de înţeles că a avut loc o împăcare. Şi chiar şi atunci. Aceştia mai vorbeau de „Ochiul lui Horus”. care spune că aceasta are legătură cu Marele Geometru al Universului. acela va descoperi curând Viaţa care pulsează în Inima Lumii şi lumina care iradiază de acolo. . un fel de cadru. după cum se poate vedea dintr-o privire în această figură geometrică şi în hexagonul convenţional. pe simbol. El este cu noi şi ochiul Său Atotvăzător ne vede etc”. din care este alcătuit Simbolul. care. Romanii antici se refereau la Soare prin denumirea de „ochiul lui Jupiter”. când citim că pe când Fraţii noştri Antici intrau în Camera de Mijloc. că „Ochiul Său atotvăzător ne observă”. Triunghiurile menţionate se află în opoziţie. iar în al doilea rând. Primii Ucenici le puteau vedea acolo. la Cele Trei puteri care mărturisesc în cer. exista obiceiul înlocuirii acesteia cu o literă convenţională. De aici descrierea „Stelei şi a Peceţii” ca fiind „Rezumatul cel mai simplu şi mai complet al ştiinţei universale”. la fel cum credem şi despre Soare. În cele două Triunghiuri aflate în opoziţie putem descoperi un simbol al antagonismului naturii. forţe active oriunde. deschizându-şi pleoapele. în morala Maestrului Venerabil: „Prin urmare. astfel. Marele Geometrician al Universului se uită în jos din „cuibul” său din centru şi îşi priveşte toată creaţia şi toate lucrările Sale.. dar. sau casetă. adică „al Cerului”.. Se crede că Fraţii noştri Antici au înglobat în simbol anumite „caractere ebraice” enigmatice. unite cu acelea Trei care mărturisesc pe Pământ.

trebuia să aştepte până ce avansa în grad. unde vor afla că adevăratele secrete au fot păstrate. Autorul Apocalipsei a împrumutat-o. în Gradul al Treilea. Venerabilul Maestru i se adresează noului avansat în grad. apărea planeta Venus? Ori de câte ori grecii vorbeau despre „Aducătorul de Lumină”. Soarele gânditorului. când de secole. şi aproape în toată lumea. încât a devenit proverbială pentru splendoarea sa neîntrecută. modalitatea de vocalizare a Numelui alcătuit din Patru Litere era un secret al Marelui Preot. sau Hexagonul. Steaua cu şase colţuri. ideea „Stelei de Dimineaţă” este departe de a fi una exclusiv creştină.. Iar Fratele Iachin. în acelaşi fel în care Maestrul Mason se bucură de o viziune mai înaltă decât Companionul. În fapt. Ci este important să înţelegem la ce facem referire atunci când vorbim . după ce au reuşit să stăpânească bine tot ce i-a învăţat meşteşugul. în care vedeau un Vestitor al Zorilor. îndemnându-l să „ne ridicăm ochii la acel Luceafăr Strălucitor al Dimineţii. Orice Stea. Şi de ce să îi restrângem sensul la Steaua din Bethleem. iar Steaua era atât de strălucitoare.Vedem. Am putea. în căutarea Marelui Maestru. nu avea încă permisiunea să intre. De aceea. totuşi. Fiecare Mason al Arcului Regal va înţelege aceasta. orice obiect care să strălucească deasupra capetelor noastre ar fi la fel de potrivit. deoarece totul ţine de experienţa căpătată pe parcurs. se refereau la Venus. trebuie să escaladeze înălţimi. aceştia vor trebui să coboare „în adâncurile” de mai de jos. (c) LUCEAFĂRUL STRĂLUCITOR DE DIMINEAŢĂ Acum. cu alte cuvinte. trebuie să facă întreaga călătorie de la est la vest şi înapoi la est. adică nu în sensul familiar. Însă cu timpul s-a renunţat la această interpretare. ci într-o modalitate de mai mică importanţă. fiind doar Al Doilea Mare Preot. şi în acel scop. Însă nu are importanţă de unde a apărut prima dată denumirea sau cum a ajuns să fie adoptată de masoni. neegalată vreodată în toată galaxia dinspre miazănoapte. astfel. tot aşa referirea care se face la mijloacele sale de iluminare îl înalţă pe subiect pe un plan încă şi mai înalt. această Tetragramă ce nu putea fi împărtăşită altora era rezervată acelora calificaţi admiterii în Sfânta Sfintelor. precum şi luminătorul universului Său fizic. Însă ne este interzis să cercetăm problema mai departe. sub numele acesta. Unii dintre Fraţii noştri Iudei au avut ezitări în ceea ce priveşte utilizarea acestui epitet. În consecinţă. Şi atunci. Aceia care aspiră la desăvârşirea cunoaşterii trebuie să urce întreaga Scară în Spirală. de la scriitorii clasici ai Greciei. în Templul lui Solomon. fiind aplicat unui lucru care prezintă cel mult o analogie. explica că. ca o altă denumire populară şi acceptată de toţi. Pronumele demonstrativ acel – „acel Luceafăr Strălucitor al Dimineţii” – sugerează că aici avem de-a face cu un nume familiar folosit retoric. s-a făcut tocmai pentru a păstra acest secret suprem neatins. la fel ca şi noi. al cărui răsărit aduce pace şi izbăvire etc”. Înlocuirea inscripţiei cu litera G. călătorind de la est la vest. aveau un înţeles adânc. ceea ce se spune şi se face în Loja Companionilor este conceput să ne impresioneze prin faptul că Dumnezeu este lumina minţii. deşi rămâne o ilustrare frumoasă. cum caracterele inscripţionate iniţial în interiorul modelului mistic. căci au existat anumiţi scriitori masoni (încă din 1735) care susţineau că aceasta era o referire la Steaua care i-a călăuzit pe Magi în Tradiţia Creştină.

adică Omul. trebuie să ne înălţăm întreaga noastră fire către Realitatea Supremă. cercetătorul în filozofia speculativă vedea steaua în cinci colţuri ca pe un semn al Microcosmosului.. Şi aceste colţuri (la care se face referire în însărcinări) sunt în număr de cinci: Cele două lucruri promise „să ascundă şi să tăinuiască”. care marchează centrul mistic în Gradele 1 şi 2. cât şi cu Simbolul Sacru al Companionilor. Nu este doar o coincidenţă că în Templul lui Solomon intrarea în Locul Sfânt (care corespunde Camerei de Mijloc din Masonerie) era de 5 coţi lăţime. Luceafărul Strălucitor al Dimineţii nu este altceva decât un alt nume pentru Soarele mistic al Francmasoneriei. .”.despre „Luceafărul Strălucitor al Dimineţii”.. sau pentagramă. să facem ceva mai mult decât să privim doar simbolul cu ochii noştri trupeşti. într-o extremă splendoare. Este o metaforă. care trebuie să fie „strălucitor” cu adevărat pentru a merita să fie contrastat cu „raza pâlpâindă” din Loja întunecată şi să fie considerat identic atât cu Steaua Aprinsă a Ucenicului. fizică.. care nu este o autoritate în domeniu. trebuie. Loja Masonică fiind ceea ce este. această emblemă a însemnat întotdeauna foarte mult... (c) Pe vârful unui instrument ascuţit apăsat în partea stângă a pieptului meu gol. după care i s-a permis intrarea în compania zeilor.. astfel. Acest lucru este foarte pitoresc şi mai mult sau mai puţin adevărat. ci mai degrabă Substanţei Inefabile în care am descoperit Sursa supremă de Lumină. nici inteligenţei raţionale. Şi în rândurile masonilor. a induce în eraoare prin jumătăţi de adevăr”. iluminarea sa nu i se poate datora Soarelui fizic. poate fi găsit atât în simbolismul naturii şi al religiei. pe care mulţi au convenţionalizat-o ca o Stea cu Cinci Colţuri. deci. (b) La uşa Lojei. Omul. "ridicarea la 5. stea cu cinci unghiuri. adică Omenirea regenerată.) Şi cele trei lucruri indicate de prepoziţiile „prin”. „la” şi „pe”. dar Iniţiatului i se spune că întotdeauna poate demonstra şi altora faptul de a fi mason prin „colţurile perfecte ale intrării sale”. cât şi în Meşteşug. care sunt: (a) Prin voia şi acceptul meu liber.. căci Maestrul Mason nu este doar ridicat la 5. şi Fraţii noştri Antici nu au ezitat să şi-o reprezinte şi să facă din ea emblema Lojei. (A ascunde înseamnă doar „a acoperi” un obiect. în momentul avansării în grad... Pentru ocultişti. „A tăinui” împreună cu noi înseamnă „a da informaţii greşite despre ceva. dar simbolismul numărului 5 şi al stelei în 5 colţuri merge mult mai departe. Scriind în secolul al doilea. a reuşit să zărească Soarele strălucind la miezul nopţii. 5.. Acesta este lucrul cel mai important în Gradul Al Doilea şi este interesant cum acel număr simbolic. Potrivit lui Eliphaz Levi.. Apuleius a lăsat în urmă o relatare a propriei iniţieri în Mistere şi ne aduce la cunoştinţă că în cadrul Ceremoniilor a fost condus în nişele interioare ale Templului îmbrăcate în veşmânt de in (adică complet în alb). dar realitatea este extrem de materială. Ceremonia numindu-se... acel simbol nu reprezintă doar Universul. Caracteristica distinctivă ce îl reprezintă este o figură geometrică cunoscută în mod variat sub numele de pantalpha. ci pe acela în jurul căruia se învârte Universul. Pentru a vedea această Stea. Căci putem observa că fiecare Maestru Mason este învăţat să proiecteze figura cu ajutorul a două corpuri umane. intelectuală şi divină. iar când s-a apropiat de hotarul Morţii (mormântul). corespunzând Microprosopusului din Kabbala.

căci este reprezentat ca fixat într-un punct spre care se presupune că fiecare Frate trebuie să-şi înalţe privirea şi gândurile. Soarele era perceput a fi la meridian. în acel întuneric. Din acea înălţime. căci. iar acea Prezenţă era lumina sufletului său. MORALA LUMINII Cele menţionate mai sus ne dovedesc necesitatea unei atenţii sporite atunci când luăm în discuţie Ritualul şi pericolul abaterii pe o cale greşită în încercarea de a defini importanţa expresiilor despre iluminare folosite în Lojă. adică. dar cu toate acestea noi nutrim speranţa că într-un final aceasta îşi va statornici puterea în inimile noastre şi în lume. această contradicţie este mai mult aparentă decât reală.”. şi atunci rezultatul vor fi pacea şi fericirea universală. Maestrul Mason se bucură de lumina lăuntrică. acesta se găsea atunci într-o beznă totală. intra în Sfânta Sfintelor. într-adevăr. iar alteori nu. deşi ne referim la realităţi absolute. idei. Deci istoria arată ascendenţa – „răsăritul” – acestei influenţe ca fiind treptată. ar trebui să observăm că limbajul folosit de Venerabilul Maestru sugerează că acesta ocupă Centrul. acesta a păşit într-o viaţă nouă de lumină scânteietoare. adeverind zicerea că „în lumina Lui vom vedea lumină”. şi trecând prin întunericul ceţos al morţii. realizează că Soarele Adevărului Divin s-a transformat într-o lumină lăuntrică care-i luminează interiorul şi viziunea. În mod firesc. Căci pe măsură ce Maestrul Mason îşi concentrează atenţia asupra lui. în general. Dar puterea sa asupra vieţii umane variază din când în când în fiecare indvid.Cu alte cuvinte. ci ca fapte reale. în cel mai înalt cer. neţinând seama de împrejurările sau condiţiile ordinii fizice. acolo nu exista nicio fereastră care să lumineze locul. o dată pe an. opinii şi speculaţii. Precum Marele Preot. Identificând astfel „Luceafărul Strălucitor al dimineţii”. căci. Acest simbol poartă cu sine o lecţie morală de mare profunzime. acesta ar vedea lucruri chiar şi dacă i s-ar lua vederea ochilor. Ce am spus până acum justifică următoarea . în mod ideal. nu doar ca vise. Simbolul înlţat şi fixat pe tavanul sălilor noastre prezintă diferite aspecte. fiind atât sursa cunoaşterii. acesta şi-a dat seama de adevărul Prezenţei Divine. conştient fiind de „prezenţa Celui Preaînalt”. Soarele nostru mistic îşi revarsă razele de lumină asupra a tot şi tuturora celor de dedesubt. ca centrul atracţiei pentru întreaga Fraternitate. dar indică o realitate divină. Nu trebuie să uităm că avem de-a face cu figuri de stil. Asemănarea este. precum şi legătura comună a uniunii şi camaraderiei dintre noi. deci. simţim că trebuie să subordonăm acestuia toate celelalte simboluri. când a auzit ceva asemănător unui îndemn: „Ridică-ţi privirea către acel Luceafăr Strălucitor al Dimineţii etc. şi de aceea vorbim despre corpul ceresc ca „înălţându-se” sau „coborând” Ideea noastră este aceea a Soarelui mistic poziţionat. când. desigur. Referirea la „răsăritul” Stelei de Dimineaţă poate părea nepotrivită cu interpretarea noastră. cât şi a inspiraţiei. în acelaşi mod paradoxal întâlnit în Masoneria Modernă. în ciuda referirii noastre la o ferestruică în acoperiş. un corp ceresc la răsărit şi unul aflat la zenit par a reprezenta idei complet diferite. când ne lăsăm influenţaţi de acest Soare Mistic. punctul cel mai înalt pe care ni-l putem imagina. a cărei influenţă depinde foarte mult de atitudinea noastră mentală. Candidatul se afla lângă mormânt. Totuşi. aceasta oscilează sau fluctuează în funcţie de timp şi de loc. în gloria sa meridiană. care uneori este favorabilă. utilizăm un limbaj simbolic. deşi era miezul nopţii. Totuşi. uimitoare. fizic. Din nou. Acesta se afla atunci în postura Marelui Preot al lui Israel.

să spună cu ce se-aseamănă şi în ce scop ar putea fi folosit. mult mai sus. acesta mărturiseşte că. care ne face conştienţi de acţiunea legii şi a ordinii în Univers şi care ne determină să ne extindem cercetările în misterele naturii şi ale ştiinţei. şi cum lumina sa se propagă în toate direcţiile. ai încredere în Steaua ta! Acest sentiment se potriveşte îndemnului dat fiecărui Maestru nou-instalat. căci în Masonerie principiul potrivit căruia Dumnezeu este Lumina Lumii este unul esenţial. . Poate doar. acest simbol întruchipează o aluzie la Marele Geometrician al Universului. adică bunăstarea omului în general. Soarele este dat pentru a stăpâni ziua. unde este întuneric şi deocamdată nu poate să distingă lucrurile. Dar să mai observăm că ideea Soarelui Mistic reapare în Capitolul Arcului Regal. Chiar acum simţim că noaptea trece şi zorii sunt aproape şi nădăjduim că „Stăpânul” va mai lăsa încă lumina să ne strălucească în inimi. de unde primim lumina raţiunii. Soarele de la miezul zilei fiind considerat doar o emblemă a Dumnezeirii şi raţiunea noastră doar o reflecţie slabă. răsărind la est. dar recuperând un anumit document şi aducându-l la lumina zilei. Este adevărat ce spune Longfellow: Deasupra capului tău. în prezent pare a fi departe. gândiţi-vă la acel „Astru măreţ al naturii”. însă influenţa Stelei de Dimineaţă se face din ce în ce mai mult simţită pe zi ce trece. unuia dintre ei îi este îngăduit să intre într-un anumit loc. vedem în aceasta garanţia biruinţei sale finale. Soarele face ceea ce a poruncit „Stăpânul” să facă pentru călăuzirea noastră. străluceşte O Stea măreaţă. răspândeşte constant Lumină şi Strălucire către tot ceea ce se află în limitele cercului său. efectul se aşteaptă a fi „pacea şi izbăvirea celor supuşi şi credincioşi ai omenirii”. atingându-l. Până în acest punct. informaţii valoroase. (b) Mai târziu. fiind astfel considerată întotdeauna o emblemă masonică. că cercul nostru masonic nu este altceva decât o iradiere a luminii Sale. noaptea. aceste simboluri ale luminii transcend sfera vieţii noastre umane şi au de-a face cu Realitatea Supremă. că şi descoperă ceva. Fireşte. care a fost visul poeţilor şi înţelepţilor din trecut. cuprinzând elementele „adevărului şi ale virtuţii”. care. totul este reluat într-o formă dramatică. că tot ce facem sau spunem este rezultatul inspiraţiei Sale. Totuşi. Francmasoneria are presimţirea acelei epoci de iluminism universal. Nu putem nici recunoaşte că am interpretat greşit simbolul. În Gradul Al Doilea. aflând. fii răbdător. din cauza întunericului. mintea ajunge să se gândească la Însuşi Cel Preaînalt. În Gradul Al Treilea. deşi ţine obiectul în mână. Stăpânul Soarelui şi al Lunii conduce şi dirijează Loja.concluzie: În Gradul Întâi avem o reprezentare a Soarelui cu ajutorul unei lumini artificiale pe care Ucenicul o priveşte cu ochii săi trupeşti. căci în raport cu deplasarea sa spre acel punct. acesta îl identifică. Noi venim în faţa acestei Prezenţe ca Moise la „Rugul Aprins”. iar Luna. În consecinţă. unde simbolul este explicat printr-o ceremonie în trei părţi: (a) Cel avansat în grad de-abia ce a intrat şi i-au fost explicate sarcinile. Acesta este un simbol al luminii naturii. Fraţii noştri explorează locul unui oarecare edificiu. o lumină mai pură şi mai clară decât cea a Soarelui. astfel. adică Universul. nu ştie ce este. dar „Stăpânul”. Şi aceasta se va petrece atunci când „Steaua” noastră mistică va ajunge la zenit. în legătură cu această descoperire iniţială. printre nori. „Ca un model de imitat. Dar această împlinire fericită depinde de receptivitatea inimilor noastre.

ca un obiect concret. Dar când în Ritual se face referire la ea ca la „un element de decor”. pe podeaua acestei săli a Lojei. adică „Steaua şi Pecetea lui Solomon”. am putea recapitula multele tipuri de lumină pe care le au Masonii Speculativi. (8) Luceafărul Strălucitor al Dimineţii. În relatarea sa din Arcul Regal. călăuzit de lumina naturală. înţeleasă literal. Totuşi. despre care vom discuta acum. observăm o gradare evidentă: îl vedem mai întâi bâjbâind prin întuneric. cunoscut de obicei sub numele de Ahiman Rezon. Scopul acesteia este clar enunţat în trei cuvinte: „să dea lumină”. adevăratul lucru pe care masonii l-au căutat tot timpul. De fapt. (9) Lucarna din Loja Maeştrilor Masoni. Ar fi bine să avem în vedere faptul că simbolul Lucarnei nu este nicidecum un element ultramodern. Şi. dar orientându-se în mare parte după simţuri. mai este Lumina la care toate celelalte lumini trebuie să se raporteze. pe care o numim „capacitatea intelectuală”. chiar mai mult. în frumoasa Rugăciune Masonică a Gradului Al Doilea. se menţionează „Razele Cerului”. inscripţia gravată pe el. adică „Scutul lui David” sau Pentalpha. Soarele ajunge la meridian şi atunci se lămureşte totul. trecând de la simpla cunoaştere a realităţilor istorice sau acumularea de cunoştinţe la inspiraţia artei şi la înţelepciunea mai înaltă dobândită prin Volumul Legii Sacre. masonul devenind conştient de o iluminare deplină. (6) Raza pâlpâindă. (7) Lumina Raţiunii. moment în care este cuprins de bucuria deţinerii celor mai adânci secrete ale Meşteşugului. într-un final. Astfel. Apoi. Dar succesul avut îl stimulează pe căutător. cu ajutorul căreia se luminează sala Lojei. nu se poate înţelege altceva decât că aceasta este un simbol ilustrând o idee. va trebui să dăm dovadă de foarte mare atenţie. se face referire la ea în felul următor: . ce a văzut când s-a ridicat vălul. care ne ajută să distingem conturul lucrurilor. şi anume Cel Preaînalt Însuşi. mai înainte de a analiza problema mai îndeaproape. Ne poate spune forma piedestalului. (3) Corpul ceresc fizic – Soarele Naturii – „marcat” de Acoperitorul Secund la amiază. De unde. Hiram Abiff. Dacă între ideile din acest şir lung ar trebui stabilit vreun raport de coordonare. şi cum razele cad perpendicular pe locul acţiunii. (5) Simbolul Sacru al Companionilor. acesta nu reuşeşte doar să vadă. LUCARNA Despre Loja Maeştrilor Masoni se afirmă că ar fi prevăzută cu o lucarnă. (4) Steaua Aprinsă despre care îi vorbim Iniţiatului. adică să lumineze Loja Maeştrilor Masoni (care este considerată a fi echivalentul Sfintei Sfintelor) spre folosul celor care intră în ea. În cele din urmă. a materialului din care este făcut. odată cu moartea pretimpurie a Maestrului nostru. după cum urmează: (1) Lampa. poate nu o fereastră în adevăratul înţeles al cuvântului. ci şi să înţeleagă. aici este locul unde se regăseşte obiectul pierdut cu mult timp în urmă. vom vedea cât de complex este subiectul. căci în Manualul „Anticilor”. şi.inteligenţa umană obişnuită a fost de ajuns. care. (c) Acum are satisfacţia descoperirii faptului că Soarele a ajuns în punctul cel mai înalt pe care poate să-l atingă. (2) Conturul Soarelui desenat pe Tabla de Trasat. Iată-le. reprezintă un tip de geam în partea superioară a clădirii. deci. care îşi reia căutările. Îl putem întâlni chiar şi în Evul Mediu. întrucât se poate greşi foarte lesne. adică prin pipăit. căci razele sale pătrund în colţişoarele cele mai tainice ale inimii.

alta la vest şi o alta la sud. „Ziua şi noaptea sunt la fel la Tine” (Psalmi xviii. astfel. sau chiar o singură fereastră. de fapt. ideea care stă la baza Gradului Trei. sensul ei va rămâne acelaşi. ne-ar fi mai uşor să ne imaginăm acel Soare Mistic răsărind la est. iar camera de deasupra aceleia corespundea Sfintei Sfintelor. primită „de sus”. trei ferestre separate. pe care aceştia îl văd strălucind prin Lucarnă. Şi această concepţie cu privire la un Dumnezeu care locuieşte în întuneric poate fi găsită şi la alte neamuri. Aceasta era în apartamentul descoperit. Era una la est. ar trebui să avem în vedere că oricât de valoroase ar fi realităţile istorice în ilustrarea ideilor noastre. Israeliţii din vechime îl reprezentau pe marele Iehova ca locuind atât „în întuneric”. constând în stăvilirea tuturor impresiilor simţurilor. pentru a da expresie unui anumit element specific Lojei în Gradul Al Treilea. fie că este una dintre cele trei lumini. ci în lumina divină lăuntrică. căci transmite ideea că Loja Francmasoneriei este Sălaşul Luminii. care este incapabilă să „penetreze în vălul tainic”. şi care ne este trimisă noaptea spre mângâiere. Acesta este. concepţia masonică nu depinde de nicio particularitate sau niciun detaliu al Templului lui Solomon. Marele Preot şi . Însă ar trebui ca fiecare Lojă să aibă câte o fereastră cu trei gemuleţe sau şi mai bine. trimitere la punctele cardinale ale busolei. dar semnificaţia Ritualului pare a fi că în Loja Maeştrilor Masoni (care este ceva ideal. la meridian. 12. unde se întâlneau Regele.). spunem asta. „Portalul sau Intrarea” era ceva comun celorlalte două secţiuni. conform regulilor antice ale Masoneriei. dar nu exista nici una la nord. Prin urmare. 12). pentru a lumina activităţile oamenilor care mergeau la lucru. Lipsa unei fereste în Sfânta Sfintelor este dezmăgitoare. Astfel. Dar indiferent de forma sub care apare Lucarna. cei care fac parte din ea bucurându-se de lumina Soarelui nostru mistic. de niciun fel. acolo nu existau ferestre deloc. căci Maestrului Mason i se precizează foarte clar că nu trebuie să se încreadă în „raţiunea umană”. corespunzând în general Sfintei Sfinelor) ar trebui să ne imaginăm o deschizătură deasupra noastră. şi apoi apunând la vest. mistica ebraică spunea: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!”(1Regi 8. căci dă senzaţia unei discrepanţe în Ritual. fără nicio îndoială. şi anume strălucirea Luceafărului Strălucitor al Dimineţii. Camera de Mijloc de deasupra ei corespundea Locului Sfânt. Dar mai înainte de a găsi erori în alcătuirea Ritualului. lăsând doar lumina interioară să strălucească. care se aflau acolo sau care se întorceau. făcându-se. cxxxix. În plus. Am văzut deja că cele trei părţi ale Templului lui Solomon corespund celor trei secţiuni ale Portalului. Căci Volumul Legii Sacre nu menţionează nicăieri vreo Lucarnă şi. ar fi bine să stabilim natura simbolului nostru. pentru că având un astfel de simbol înaintea noastră. II. aşa cum îl reprezintă lucarna. în acele „lumini emblematice” prezentate Iniţiatului."Luminile fixe ale Lojei erau iniţial reprezentate de trei ferestre. Masonii. fie că sunt trei ferestre diferite pe trei laturi ale încăperii. oricine ajunge la „Adevăr” trebuie să treacă obligatoriu prin ceea ce ei numesc „Noaptea Mistică”. Dar afirmaţia că în Sfânta Sfintelor exista o Lucarnă ne pune în mare încurcătură. cât şi „în lumină. şi iarăşi. El nu are nevoie de ferestre sau de lumină artificială. presupuse a fi în fiecare încăpere unde era o Lojă. ce reprezintă şi ce face el. pentru că Soarele nu-şi trimite razele dintr-acolo. Acest simbol al celor trei lumini îşi găseşte justificarea în lumina însăşi. o fereastră simbolică (care poate sau nu să ia forma uneia adevărate). căci ştim că orice tip de lumină este alcătuită dintr-o combinaţie de trei culori primare. Căci în învăţătura yoghină estică (cum este în cazul Sufiilor). Doar noi.

care luminează Loja şi reprezintă Soarele pe cerul de la miezul nopţii. restul decurge de la sine. că totul nu este decât o simplă presupunere. Căci. Ni se poate obiecta faptul că nu avem nicio dovadă concretă a acestui fapt. întunericul era vizibil. ci partea superioară a încăperii fără tavan descoperită.Arhitectul la unele ocazii.când. cum susţineau încă de pe vremea lui Solomon. oare nu în deschizătura de deasupra se poate găsi explicaţia Misterioasei Lucarne? În Ritual ni se spune că „acoperământul” unei Loje Masonice îl constituie „bolta cerească”. de la Dumnezeu. ci acea cunoaştere ezoterică ai cărei păzitori erau Masonii Medievali. „acoperământul” său fiind cerul. Anticipând atât de mult. uneltele de lucru cu robele inocenţei şi a dobândit dreptul la misterele şi privilegiile Sfintei Sfintelor. ci este primită de sus. acel Soare care va străluci imediat peste noi (de îndată ce trece noaptea). În al doilea rând. de la „Stăpân”. Prin urmare. Dar dacă acea fereastră ar fi fost o lucarnă în exact centrul tavanului şi . nu era nicidecum o fereastră. în chip mistic. Aşadar. devenind. uneori. acesta a schimbat. potrivindu-se concepţiei noastre asupra Lojei ca Templu. Sfânta Sfintelor se afla la extrema estică. care le oferă celor dinăuntru o imagine completă a cerului. posibil pentru ei să afle „ordinele cerului” şi „dominaţia lor pe pământ”. Fraţii noştri Antici aveau o vedere nelimitată a întregului cer. Lucarna simbolică. şi. este una dublă. În adevărata cameră unde aveau loc întâlnirile Fraţilor. acest „cer deschis” este menit să fie „Lucarna”. în sensul că vine din „Centru”. presupunem că Maestrul Mason şi-a „împlinit” Gradul. Acum. deci. Fireşte. având câştigată nu doar o simplă experienţă în Meşteşug. Condiţiile existente în această A Treia Cameră erau foarte diferite de cele din Sfânta Sfintelor. cu cerul larg deschis deasupra noastră. unde va experimenta singur adevărata „odihnă” a minţii şi inimii. sub forma unei coloane solide. ştiind că acea Cameră nu avea acoperiş. descoperim că şi Lucarna transmite o lecţie morală. După cum am mai spus. Prin această „Lucarnă”. vedem că lumina unui Francmason nu este una artificială sau făcută de mână omenească. lumina poate fi văzută. Iar aici putem să mai observăm o dată că pentru Maestrul Mason (ajuns la gradul cel mai înalt al iniţierii) este întotdeauna o „apogeul” – întotdeauna miezul zilei . Este ceva spiritual ce coboară de la aşa o înălţime că ar fi imposibil de determinat dacă nu ajunge şi la alte popoare sau să pretindem că noi avem monopolul asupra ei. atunci. astfel. fiind foarte bine poziţionată pentru a servi pe post de observator astronomic. de fapt. este la fel de evident faptul că această lumină este pentru minte mai mult decât pentru ochi şi este „de sus”. pe când în A Treia Cameră. care le permitea celor care se întâlneau acolo să studieze şi să admire minunata creaţie a lui Dumnezeu. revărsându-se printr-o fereastră reală pe perete. în anumite scopuri. este literalmente adevărat că idealul Lojei este „chiar la fel de înalt precum cerurile”. Mai întâi. în momentul acceptării sale. făcând totul să strălucească şi nelăsând loc umbrelor. aceasta este doar o coincidenţă. în „întunericul vizibil”. în schimb. însă noi susţinem că dovezile prezentate sunt cumulative şi că (pentru a menţiona doar pe cea mai scăzută dintre probabilităţi) lasă loc unor interpretări pertinente. aceasta este compusă din patru pereţi (simbolizând cele patru pătrimi ale globului). Cu siguranţă. cum totul în Ceremoniile noastre are o aplicaţie morală. acea Lojă nu poate avea deloc vreun acoperiş. căci aici era întuneric deplin şi nu se putea vedea nicio stea. de la Luceafărul Strălucitor al Dimineţii. dacă este aşa.

ci care supraconduce totul spre binele nostru final. dar metafora nu poate să nu ne inspire curaj şi determinare în cariera noastră masonică. „pestriţă şi striată”. pentru el este întotdeauna „apogeul”. unele simple aşchii sau bucăţi. aceasta dezvăluia o diagramă de o simetrie şi frumuseţe remarcabile. căci. la sau de la muncă”. căci vedem că aceasta prezintă o combinaţie de bucurii şi suferinţe. totuşi. pe motiv că soarele nu apune niciodată în lumea Masonică. LUMINA NOASTRĂ DE LA MIAZĂZI Din expresia „lumina de deasupra” vom înţelege lumina provenită din soarele amiezii. altele imperfecte. erau foarte diferite. Şi totuşi. într-adevăr. căci ei spuneau că lumina care venea prin lucarnă era menită să îi călăuzească „spre. căci de obicei ne reunim seara. care nu poate fi decât o încurajare să continuăm „cu o hotărâre fermă. luate împreună. unele fiind mai mari decât celelalte. forţa care nu doar „cârmuieşte şi călăuzeşte” Universul. nu doar că acceptăm acest răspuns. ci chiar îl justificăm. această Lucarnă a Lojei Maeştrilor Masoni poate fi văzută ca simbolizând lumina pe care o folosim în problemele existenţei. produc un rezultat armonios. simţim că viaţa noastră este sfinţită de „Stăpânul”. Ucenicul va răspunde că acesta a avut loc atunci când „Soarele era la meridian”. . nu ne vom mira de afirmaţia din Ritual. În consecinţă. Viaţa noastră este. cum că Pavajul Pătrat este prevăzută „ca Marele Preot să o străbată”. adică „Soarele se află întotdeauna la meridian”. dar care. o varietate largă de experienţe. într-adevăr. unele fiind pătrate exacte. aceasta este reazemul nostru spiritual în viaţă. Hiram Abiff. simbolizând viaţa noastră umană. cu alte cuvinte. Este doar o metaforă. dar nu erau identice. Frăţia fiind răspândită pe tot cuprinsul globului. odată cu îndepărtarea vălului şi restaurarea binecuvântării materiale. Această aplicaţie morală uimitoare nu era necunoscută Fraţilor noştri Medievali. Întrebat despre primul său contact cu Masoneria. Şi totuşi. în rezultatul final totul va fi sub forma unui amestec perfect.Soarele s-ar fi aflat la mijlocul cerului. Asta nu este adevărat literalmente. Acest lucru dezvăluie o lecţie frumoasă. să-i înveţe cum să trăiască. iar gândul acesta ar trebui să ne stimuleze minţile. altele de alta. Este consolator să ştim că oricâte imperfecţiuni am avea şi prin oricâte lupte trebuie să trecem. coloana de lumină ar lumina „Locuinţa Morţior” de dedesubt. Dar pentru Francmasonul adevărat. până şi punctele întunecate contribuind la sporirea frumuseţii şi simetriei produsului final. Aşa cum vom vedea. rezultatul acestei combinaţii era o operă de artă extrem de măiestrit lucrată şi un model frumos. căci unghiul la care razele luminii solare fizice pătrund în camera Lojei variază în funcţie de deplasările Soarelui fizic. reuşite şi eşecuri. după căderea întunericului. dar centrul era alcătuit din mozaic. toate afirmaţiile ezoterice ale Ritualului vin în sprijinul acestui fapt. Căzând pe podeaua Lojei. plină de învăţături. nu există nicio variaţie. Pavajul ne aminteşte mereu de scopul Său benefic. Bineînţeles că. Cubuleţele se asemănau întrucâtva unul cu celălalt. adică dintr-o mulţime de cuburi mici. mai ales de-a lungul marginilor. dar supusă”. într-adevăr. Dacă reuşim să conştientizăm asta. Vorbim despre Marele Preot în Sfânta Sfintelor pentru a transmite ideea că Maestrul Mason se află în prezenţa Celui Preaînalt. Pardoseala este descrisă ca fiind „pestriţă şi striată” şi pe ea pot fi găsite toate instrucţiunile necesare desăvârşirii unui mason. destul de puţine pătrate erau întregi. În consecinţă. căci ar cădea perpendicular pe locul unde se crede că zace Maestrul nostru. licăriri de lumină şi clipe înnorate. unele fiind de o culoare. La bordură.

Acoperitorul Secund o răstoarnă. se referă la poziţia soarelui la meridian. se justifică descrierea ceremoniei iniţierii. latinescul Deus.Templul pare atât de luminat. soarele nefiind încă în putere. ar fi fără valoare. luaţi aminte la ceea ce fac Acoperitorii cu ale lor coloane la deschiderea şi închiderea Lojei: atunci când Prim Acoperitorul o ridică pe a lui. neinterpretate corect. aceeaşi implicaţie. Dar în Ritual. indicând faptul că orice verticală cu un unghi de 90 de grade arată înspre mijlocul cerului. indiferent de sentimentele sale. aşa cum trebuie că este cazul fiecăruia dintre noi. odată ce soarele a ajuns deasupra liniei orizontului. zi sau noapte. dar şi a celorlalte activităţi făcute în „Loja deschisă” ca având loc atunci când soarele este la meridian. luna dominând în continuare cerul nostru. Noi suntem Meşteşugari şi deci ne rugăm pentru neclintirea luminii de la miazăzi şi a succesului care trebuie să provină din aceasta. şi anume „Cel luminos”. astfel simbolurile noastre dragi sunt simple umbre care. Soarele fizic a fost întotdeauna folosit pentru măsurarea şi socotirea timpului datorită regularităţii perfecte a aparentei sale mişcări. Dar. va răsări din nou. sanscritul Devas. luna apune şi apoi. aşa cum va simboliza inversarea acţiunilor Acoperitorilor. grecescul Theos. Ideea care se află la baza paradoxului Ucenicului stăruie în Gradul al Doilea. dacă Acoperitorul Secund este de pază în momentul în care soarele atinge acel punct. Să ne amintim un aspect important menţionat în Ceremonii. adică în timp ce astrul mistic străluceşte deasupra noastră. aşa cum i se spune „un loc sublunar”. ceea ce. dar şi noaptea”. deci. încetându-şi munca. trebuie să fie pentru că Masonul Speculativ îşi începe activităţile la Douăsprezece Fix. încât Iniţiatul năucit şi-ar putea imagina că este amiază. tot mai încape loc de explicaţii. conform. Pe de altă parte. Maestrul Hiram Abiff avea obiceiul să meargă zilnic în acel loc „pentru a-l slăvi pe Cel mai Înalt la ora Amiezii”. cum ştim deja. soarele este un simbol şi de aceea are o poziţie fixă în mijlocul cerurilor. Masonul nu rămâne niciodată în totalitate fără lumină. . iar Iniţiatul. Multe au fost clarificate. şi anume că. aceasta este natura „ajutorului” cerut Marelui Geometrician al Universului. este tot o emblemă a soarelui la meridian. bineînţeles. toate aceastea având. Deci. conform acesteia. Nu. de fiecare dată când ne reunim în vederea „desăvârşirii” noatre ca Masoni. Lumina provenită de la soarele aflat la apogeu este doar un înţeles mistic. la orele amurgului. este intenţionat să sugereze altceva. Din punct de vedere istoric. lucru care cu uşurinţă poate fi luat drept adevăratul sens al paradoxului. Într-adevăr. dar majoritatea celor spuse fiind alegorice. „se reface”. Nu uitaţi că primul semn care ni se încredinţează este unul cu ajutorul căruia am putea recunoaşte un Mason „ziua. în sens fizic. iniţierea e un fel de ivire a zorilor. Tot remarcabil este şi faptul că termenul grecesc pentru „amiază” (Endios) provine din aceeaşi rădăcină ca şi numele lui Dumnezeu în limbile clasice principale. întotdeauna la meridian şi. pentru ca el să poată termina”. pentru toţi cei prezenţi lumea rămâne. încă înţelege vag lucrurile. simbolul specific Meşteşugarului. atunci când Masonul Operativ. din punct de vedere Masonic. dar aceasta este doar o jumătate de adevăr şi. simbolul Meşteşugăriei a apărut dintr-o întâmplare menţionată în Volumul Legii Sacre „atunci când soarele se afla în această poziţie”. Paradoxul soarelui aflat la meridian se potriveşte foarte bine cuiva care nu vede încă decât suprafaţa lucrurilor. un anumit conducător s-a rugat pătimaş Atotputernicului „pentru a prelungi lumina zilei. căci Echerul. în timpul construcţiei Templului Regelui Solomon. Din asta vom concluziona că.

Niciun Frate din Arcul Regal nu va întâmpina dificultăţi în această interpretare dacă îşi aminteşte cum, atunci când a fost avansat, unul dintre venetici a explicat modul cum Marele Maestru din Babilon a reuşit să „desluşească acele obiecte pe care le descoperise atât de defectuos”. Pe scurt, explicaţia este că razele Soarelui ajuns la meridian au căzut perpendiculare în deschizătura adâncă şi totul s-a dezvăluit privitorului care poate vedea acum clar şi desluşit ceea ce înainte era întunecat şi tainic. MISTERUL MORŢII Supravieţuind Lojei Francmasoneriei, este clar pentru toată lumea că în ea există personificarea unei concepţii nobile a Universului supravegheat de Arhitectul şi Conducătorul său. Dar acest Univers este umbrit de Moarte, iar, în mod neobişnuit, nu s-a făcut referinţă la aceasta în nici unul dintre pasajele citate sau citite în Ritual. Totuşi, în Lojă există un Mormânt şi ştim că întunericul celui de-al Treilea Grad aminteşte de duplicitatea Morţii. Vom acorda acum atenţie acestui ultim, dar în niciun caz cel din urmă element al simbolisticii noatre. Nici Ucenicul şi nici Companionul nu ştiu despre existenţa Mormântului; numai Maestrul Mason are voie, la sfârşitul procesului, să o întrevadă. Până atunci nu are vreo prefigurare, vreun indiciu despre ceea ce urmează să se întâmple. Iar această tăcere a noastră, departe de a fi coincidentă, este intenţionată. Mormântul este ascuns vederii, acoperit, până la atingerea climaxului Ceremoniilor din Grad, moment în care se rejoacă o tragedie din Analele Masoneriei, tragedie care cu siguranţă îşi va pune amprenta în adâncul privitorilor. Secretul este dezvăluit doar atunci, şi nu înainte. Aceasta îl ia prin surprindere, dar nu este şocantă, căci deşi scena e ciudată, Maestrul Venerabil l-a pregătit dinainte pe Candidat pentru ceea ce avea să urmeze şi l-a determinat, în mod aproape nesesizabil, să joace rolul protagonistului. Într-adevăr, coborârea metaforică a Candidatului la cel de-al Treilea Grad în Mormânt şi întruchiparea Maestrului nostru Hiram Abiff este un moment solemn. Totuşi, atunci când, după câteva momente, este ridicat pe 5......., îi creşte inima de speranţă. Căci, în timp ce stă pe marginea mormântului primeşte informaţii valoroase despre Viaţa de Apoi, şi oricine află despre asta este impresionat. Tendinţa este de a asigura Candidatul că ultima şi cea mai mare dintre probleme a fost rezolvată şi învinsă. Iar astfel, episodul nu îl înspăimântă şi nu îl necăjeşte, ci are un efect reconfortant. După avansare, perspectiva mintală a Maestrului Mason devine subiectul unei schimbări majore. El îşi dă seama acum, aşa cum n-a făcut-o înainte, că mormântul nu este nimic altceva decât poarta vieţii, un pasaj întunecat care se deschide într-o lume a zilei veşnice, unde, înfruntându-şi numeroasele încercări care pot include torturi chinuitoare, se va reuni cu tovarăşii de muncă. Dimensiunile Mormântului adeveresc interpretarea noastră – ele sunt 3 x 5 x 6 picioare (0,91 x 1,5 x 1,82 metri) – rezultatul fiind o capacitate totală de 90 de picioare cubice (27,43 metri), dimensiunile unui pătrat perfect. Tăiem în unghiuri drepte până şi moartea; iar Pătratul Mormântului îi transmite Fratelui care trece prin respectiva Ceremonie gândul că în moarte, ca şi în viaţă, totul este în regulă cu Maestrul Mason şi că nu trebuie să îi fie teamă de Lumea de Apoi. S-a pus întrebarea de unde au extras Masonii acest ultim simbol, esenţa şi nucleul Meşteşugăriei? Răspunsul nostru este că în el există istorie, mitologie şi filozofie.

În urmă cu 200 de ani, un mare erudit, Dr. Stukeley, iniţiat în 1721, şi-a exprimat în jurnal convingerea că Francmasoneria era „rămăşiţa misterelor Anticilor”. Avea cunoştinţe vaste din domeniul Romei şi Greciei Antice, deci ştia despre ce vorbeşte. Atunci, opinia lui era de nepreţuit, căci sugera că încercările prin care treceau Candidaţii acelor timpuri în Lojă aveau puncte comune cu ceea ce se întâmplase în Misterele lumii antice. Şi toţi învăţaţii Masonici care s-au dezvoltat în secolul al XVIII-lea au fost convinşi de aceasta, susţinând unanim că Meşteşugăria era o reminiscenţă a Misterelor Antichităţii; fără îndoială că opinia lor era bazată pe faptul că în acele Mistere Candidatul obişnuia să treacă printr-o moarte metaforică care îl învăţa lecţia nemuririi, adică a „vieţii eterne mai pline”. Într-adevăr, analogiile dintre Ceremoniile noastre de avansare şi Misterele Antice ar putea fi subiectul unei cărţi. Aici putem aborda subiectul pe scurt şi superficial. În Egipt, candidatul trebuia să treacă prin experienţa lui Osiris, al cărui cadavru, după ce a fost închis de Seth într-un cufăr şi aruncat în Nil, a fost recuperat de Isis şi, după unele greutăţi, a fost readus la viaţă: dar nu pe această lume, căci el a devenit Judecătorul Morţii. De atunci formulele de rămas bun din Ritualurile Funerare erau aşa: „Ai plecat viu înspre Osiris”. În Riturile Dionisiace, istoria tradiţională povestea asasinarea lui Dionisos de către Titani; iar Candidatul ar fi înviat într-un mod extraordinar. În Riturile Kabirice de la Samothrace, Candidatul era omorât metaforic de Zeii Conducători, dar apoi era readus la viaţă şi devenea membru al acelui organ măreţ. În Misterele din Eleusis, mitul avea la bază „violul Proserpinei” (alias Perfesona), fiică a lui Demetra, Zeiţa Porumbului. Totuşi, scriitorul atenian Isocrate ne informează că scopul mitului era acela de a „arăta Iniţiatului cum să nutrească cele mai plăcute aşteptări referitoare la viaţă şi eternitate”. În acest caz, Ceremoniile se întindeau pe nouă zile; a treia era zi de doliu; în cea de-a şaptea se aşternea un mare întuneric şi avea loc o înscenare a lui Tartar şi o viziune a Câmpiilor Elizee. Apoi avea loc „Uniunea Sacră” dintre Demetra şi Zeus, Pământ şi Cer, iar, după un timp în care protagoniştii s-au retras, Hierofantul apare în faţa adunării purtând „un Spic de Grâu” (simbol al fertilităţii) în mână, proclamând naşterea unui Copil sfânt, Candidatul însuşi primenit. În alte Mistere Greceşti, arhetipul era Adonis care, ucis de un porc mistreţ, a primit la de Jupiter privilegiul unei vieţi noi pe care avea să o petreacă jumătate (şase luni din an) pe pământ, iar cealaltă jumătate (celelalte şase luni ale anului) în lumea subterană, aceasta fiind o aluzie la ordinea anotimpurilor, cu viaţa în aer liber a primăverii şi a verii şi izolarea comparativă care urma în anotimpurile dificile de toamnă şi iarnă. În timpul acestora din urmă, natura părea moartă, dar revenea la viaţă primăvara, iar vara producea fructe. Apropiindu-ne de casă, Riturile Druizilor erau şi ele preocupate de renaşterea Candidatului, căruia i se spunea că trebuie să treacă prin trei naşteri; în primul rând, intrarea tuturor oamenilor în existenţa lor morală, pentru care Ceremonia de Iniţiere era emblematică; apoi, la primirea în rangul de Druid, odată iniţiat; şi, în final, era „născut din Ceridwen”, în cazanul căreia afla apele unei învăţături mistice râvnite, care îi potolea setea spiritului. Ultimul nivel al iniţierii era uneori descris ca „născut dintr-o luntre pescărească”, prin aceasta Candidatul dobândind întreaga cunoştinţă despre Dumnezeu şi Univers şi părea dus într-o altă lume: devenea astfel un epopt. MORALA MORMÂNTULUI ÎN GRADUL AL DOILEA

Morala legendei păstrate în Ritualul Masonic, repetată la fiecare ceremonial de avansare, este destul de evidentă, și armonizează cu toate Misterele Antice analizate aici. În aceasta vedem o imagine a vieții umbrită de spectrul morții. Și, pe cât de minunată ni se pare viața, este neplăcut gândul că pământul pe care călcăm se va deschide într-o zi și va primi suferințele acestei lumi în inima sa rece. Pe de altă parte, în ciuda acestei perspective întunecate, noi avem lumina naturii (reprezentată de raza pâlpâindă), care ne ajută să pătrundem sensul realităților veșnice, reflectate în conștiința noastră, și în aceasta găsim mângâiere. Momentul acesta este viu reliefat prin istorisirea experiențelor prin care a trecut Prințul Arhitecților. Cu toate că este o poveste tragică, aceasta nu ne întristează datorită explicațiilor date, care ne ajută să realizăm că și dintr-o astfel de experiență putem ieși biruitori. Acum se lămurește un lucru: groaza provocată de dușmanul necruțător, Moartea, nu poate fi comparată cu pata minciunii și a dezonoarei. Iar dacă în acea stare ne vom da seama de contradicțiile vieții, moartea însăși va fi o izbândă prin care ne vom vedea înălțați într-o dimensiune mai înaltă. Lumea va semnala mormântul, dar acel mormânt deveni un monument, un trofeu. Simbolurile macabre ale mortalității vor fi lăsate în urmă și privite de toți, însă acum le vom relata simple realități ale naturii, relicve istorice, dovezi a ceea ce s-a întâmplat în timp ce Maestrul Mason se afla în dimensiunea fizică. De aceea acum nu mai jelim sau ne temem de ceea ce știm că este iminent. Soarele mistic strălucește și luminează nu doar calea noastră zilnică, ci și Locuința Morții, în care noi am coborât metaforic. Iar aceasta înseamnă că s-a restabilit un adevăr dublu, care și-a forțat intrarea în mințile noastre, în rațiunea noastră, acela că mormântul nu este ținta, iar ceea ce o numim în mod obșnuit „Moarte,” departe de a însemna stârpirea vieții, reprezintă doar o trecere, o transfigurare, o apoteoză. Simbolul mai ridică o problemă importantă de natură istorică. Căci mormântul pe care îl descoperim în Loja Maeștrilor Masonic este acela al Maestrului nostru, Hiram Abiff, și este firesc să ne punem întrebarea: Unde a fost înmormântat Hiram Abiff? Ritual neagă că ar fi fost în Sfânta Sfintelor. Nu se poate să fi fost acolo, căci legea iudaică nu permitea introducerea trupurilor moarte în incinta sacră a Templului, și nici alte înhumări intramurale. Tot ce ni se spune este că acesta a fost înmormântat „atât de aproape de Sfânta Sfintelor pe cât ar îngădui legea iudaică.” Aluzia istorică devine clară în Arcul Regal, unde ceea ce s-a pierdut la suprafața pământului se observă că s-a păstrat în adâncurile lui. Camera boltită este fără îndoială, locul. Maestrul Mason speră să găsească „ceea ce s-a pierdut” cu centrul. Dar ce poate să însemne aceasta? Nu „în” centru, ci mai degrabă „prin intermediul, ghidat de centru, orientând-și direcția dintr-acolo.” Pe când în adâncurile de dedesubt, el trebuie să se orienteze cu ajutorul reperelor de la suprafață. După ce au examinat ruinele Templului lui Solomon, Maeștrii masoni din Babilon coboară în niște scobitură adânci, unde descoperă niște vestigii arhitecturale minunate, în care este păstrat cu grijă un Mister Inefabil; iar Oficiantul Principal afirmă deslușit că una dintre acestea, Piedestalul, stă „în centru . . .,” adică, nu doar centrul acelui loc, ci imediat sub un alt centru de la suprafață.

Referirea la moartea Maestrului nostru. ori a lui Adon. şi deci reprezintă un efort intenţionat de a ascunde ceea ce era. el reprezintă omul activ şi este renăscut şi purificat prin intermediul ofrandelor. Aymon. nu trebuie să credem că „acele planuri și desene” erau „advăratele secrete” pierdute odată cu moartea lui pretimpurie. nu sunt fantastice. a descoperit în Biblioteca Bodleiană un manuscript arab din secolul paisprezece care conţinea o referire la „Maestrul nostru Hiram”. bena”. Când masonii Templului lui Solomon au văzut că. acesta ori este o variantă a lui Aznone (litera A iniţială fiind confunată cu D). crezând că se referă la o tradiţie dispărută. unde Candidatul se află în acea parte a „Templului” numită „Locul Sfânt”. oferindu-ne ceea ce este realmente înscris în Analele Masoneriei. Nevoia unei morţi morale este inoculată în cel de-al Doilea Grad. Benaim. un alt derivat din aceeaşi rădăcină. „Maestrul Hiram”. . Pasajul spre locul acela subteran a fost descoperit din întâmplare printre ruinele Templului. deci cuvântul care apare în "M . Aceasta trebuie să fie o referire la „Cei Trei care stăpâneau la construirea Templului Regelui Solomon”. Pe Piedestal avem dovada că toate aceste descoperiri aveau de-a face cu trio-ul istoric despre care știm: cei trei Mari Maeștri care stăpâneau pe vremea construirii primului Templu la Ierusalim. Cu toate acestea. acesta fiind prima parte dintr-o denumire folosită în cadrul Ceremoniei de Instalare: Adoniram. chiar în centrul suprafeței pe care Sanctuarul . . subiectul instrucţiei Fraţilor în trecut. Hiram Abiff ar putea fi tratată ca reprezentând o singură moarte morală prin care trebui să treacă Masonii. . echivalentul lui Adon Hiram. numit într-un loc (Căntecul lui Solomon 7:2) „meşteşugar viclean”.” „Aceste relicve aveau legătură cu Arhitectul Sanctuarului. şi doar prin pseudonime ca Amon. Cu căţiva ani în urmă. Dar se întâmplă că mărturisirea lor nu este singulară. profesor la Oxford. Dynon.Potrivit lui Iosua. dr. etc. semnifică „Stăruitorul”. au fost nevoiți să se încreadă în ingeniozitatea lor și să termine structura pe cât de bine puteau. Nu ştia cât însemna povestea aceea pentru Masoni. În 1879. şi o înhumare. cu siguranţă. Amon si celelalte forme ale respectivului termen sunt cuvintele ebraice pentru „Meşterul” (ha Amon). . „Maestrul”. din cauza nenorocirii abătute asupra Maestrului nostru. „planurile și desenele” care erau trimise cu regularitate nu mai apăreau. și probabil acesta este locul unde Regele Solomon a poruncit ca principalul său artist să fie re-înhumat. . motiv pentru care Mai Marele nu le putea tolera. și a durat mai mult decât Templul din motive bine determinate. Nici noi nu ne-am agitat căci Vechile Însărcinări făceau doar o mică referire la Marele Meşter al Templului. Are loc o moarte literală. . Maestrul nostru intră în „Templu” şi îşi sacrifică viaţa. Aceste nume nu au fost alese la întâmplare. Benaim este pluraul cuvântului ebraic pentru „Constructor”. şi încă o ceremonie foarte importantă care urmează şi despre care citim ca fiind un fapt istoric. nemeritând toată munca aceea. iar „masa compactă a masoneriei” care a dat indicii cu privire la el trebuie să fi fost construit înaintea Templului propriu-zis. Marks. Scopul lor era evitarea menţionării persoanei. . un rabin evreu din Londra a făcut o afirmaţie asemănătoare. Aynone. Planurile și desenele înlocuite atunci s-au dovedit a nu fi perfecte. Emun. nu voluntară. ben or . Dar Gradul al Treilea ne duce mai departe. Dar cei care au venit după au pretindeau că Templul a pierit din cauza abaterii de la modelul original. El a menţionat asta unui alt profesor contemporan dar se pare că au considerat chestiunea neimportantă. Dar asta este inadmisibil. a fost construit mai târziu. o anumită „Lojă” era deschisă în „adâncul Muntelui Moria. ci au un înţeles. Căt despre Dznon.

când Soarele se afla la meridian. viaţa sa a fost departe de a fi un eşec. asemeni Soarelui. şi anume venerarea Domnului. căci el trece prin aceste experienţe „în centru”. apoi îl va afla pe Dumnezeu. întârziind puţin ca şi cum şi-ar lua plata. este „canonizat”. Şi aşa cum Soarele îşi urmează curul anual. sunt reunite. un om regenerat. poate fi interpretată şi ca o alegorie cu scopul de a învăţa o morală. adică după ce a făcut ceea ce exalteză fiinţa umană. dar pentru bunăstarea omenirii. asa cum sugerează povestea. dar acolo a redescoperit tainele pierdute.. când ne lepădăm de răsucirea de muritori. . îşi pierde din căldură şi pare a se sfărşi dispărând după linia orizontului. sfârşitul şi începutul. devine superior Meşteşugarului dinainte. Apoi. înconjurat fiind de ceilalţi. ajungem în rândul Nemuritorilor. ca şi Soarele. Confraţii noştri Antici şi-l imaginau trecând în lumea de dedesupt. fiind binevenit. apoteoza lui se petrece cu aprobarea şi bună-voinţa lor. aşa Maestrul nostru Hiram Abiff a încercat să scape prin porţile dinspre Nord şi Sud. El călătorise din Est înspre Vest până în acel moment. Învăţându-şi lecţia. de unde Festivalul antic Invicti Solis Natalis (Ziua de naştere a Soarelui Neînvins). mergând înspre Est. Iar urmărirea de către Candidat a lui Hiram Abiff prin întunericul morţii prefigurează obţinerea participării la ceea ce este rezervat celor care.Maestrul nostru Hiram Abiff a fost ucis la prânz. căci el nu a ieşit nici prin Nord şi nici prin Sud. renăscuţi. ajungând în punctul cel mai Sudic. apoi viaţa. (Pătratul nu a fost folosit) Intrase în Templu. Estul şi Vestul. Metaforic. deplasându-se înspre Nord vara şi înspre Sud iarna. dar mai târziu acestea cedează locul celor „reale”. sau un punct. Aşa cum Soarele. aşa Maestrul nostru Hiram Abiff şi-a încheiat viaţa după devotamentul la prânz. autentice. dar chiar şi asta e numai o etapă: adevăratul apogeu îl vom găsi după ce am trecut prin Mormânt. la solstiţiul de iarnă din 22 decembrie. ca să spunem aşa. Dar deşi această poveste se oferă ca un adevăr. Hiram Abiff coboară în Mormânt pentru a-i da Maestrului Mason o lecţie importantă. Soarele pare a renaşte. şi-au „pierdut viaţa”. Mai întâi va observa un simbol în acel centru. Candidatul coboară în adâncimi pentru a simboliza acestea în Capitului Arcului Regal. cel mai mare duşman al omului „speculativ” fiind cel „operativ”. este admis în interiorul cercului „sublim” al celor care au trudit. reapărând în Est. mai întâi litera G. Maestrul Mason moare în prezenţa Zeilor. Apoi. simbolizaţi de cele şapte planete şi cei şapte oficianţi ai Lojei. în cadrul Ceremoniilor noastre. mai întâi un ochi sau un anumit simbol evreiesc. cu scopuri mai înalte decât cele urmărite de „operativ” când a avut loc tragedia. când crisalida se transformă în fluture. asemeni lui Hiram Abiff. nu pentru sine. dar acum îşi va schimba direcţia. S-a scufundat în adâncuri. apoi Steaua Strălucitoare a Dimineţii luminând în toată slava sa de la meridian. înlocuit în prezent de Crăciun. „aşa cum îi era obiceiul”. Astfel. deoarece „la mijlocul vieţii suntem în moarte”. Deci acum drumul său merge dinspre Vest înspre Est. după ce atinge zenitul. Oamenii erau îngropaţi cu picioarele înspre Est datorită acestei speranţe. A fost ucis de unelte ale Masoneriei operative. ci a ajuns la capătul Estic şi a coborât în Mormânt unde a s-a pierdut omenirii. Şi aşa a fost şi cu Hiram Abiff. sperând să recupereze ceea ce căuta. Oamenii sunt capabili să creadă că sfârşitul nostru sortit se împlineşte atunci când ating puntul maxim al vieţii. La început au existat secrete „înlocuitoare” ale unor semne simbolice. Tipic. vitalitatea i-a fost reînnoită şi a ajuns în rândurile spiritelor înrudite din veacuri trecute. Toate acestea concordă cu afirmaţia că Loja este deschisă „în centru”. dar.

Apoi. Această constelaţie demonstrează originea cosmică a celui mai important simbol folosit de noi. Adeseori ni s-a spus că „Sistemul de învăţare” Masonic este ilogic. Seara Soarele apunea înspre Vest şi întreaga natură era cuprinsă de un văl întunecat. Aceasta . cea din urmă a devenit simbolul speranţei. în Persia şi alte ţinuturi. Încă din cele mai vechi timpuri. ţinând focul sacru aprins pe şapte altare. care ne pun î n legătură cu înţelepţii care. Căci cele Şapte Stele din centrul planisferei au devenit temeiul organizării Meşteşugăriei. ci şi în rândul Creştinilor în general. adepţii lui Mithra făceau. au încercat să-şi explice speculaţiile filozofice. în îndeplinirea ritualurilor de pietate. iar ele sunt ţinute aprinse ca simbol al „celor şapte daruri ale spiritului” sau al „celor şapte duhuri ale lui Dumnezeu”. considerăm că simbolurile şi practicile noastre sunt o moştenire preţioasă. că alegoriile noastre nu numai că sunt neştiinţifice dar şi extrem de puerile. în vremuri apuse. şi. a fost urmat de şapte slujitori. bucurându-se de forma supremă de cunoaştere accesibilă omului în această lume a umbrelor. Acest simbol antic a fost transmir nu doar în rândul Masonilor. Şi mergând într-o perioadă şi mai îndepărtată aflăm că în Locul Sfânt din Templul Regelui Solomon (care a fost demonstrat a fi corespondentul misterioasei noastre Camere de Mijloc) se afla Sfeşnicul de Aur cu cele Şapte arzătoare care luminau incinta. Dar pentru a afla adevărata semnificaţie a celor şapte lumini trebuie să ne îndreptăm atenţia spre Volumul Legii Sacre unde ni se spune că Moise şi-a contruit Sfeşnicul de Aur urmând modelul arătat de Elohim („Dumnezeu”) în timpul retragerii pe Muntele Sinai. cu siguranţă nu sunt moderne. în secolul opt al erei noastre. a existat obiceiul întoarcerii către Soare. al pâinii şi al tamâii. Acum aproximativ 1200 de ani. aşa cum spunea Ritualul. Încă din cele mai vechi timpuri. Legea cerea ca acele şapte lumini să ardă zi şi noapte şi existau preoţi care aveau îndatorirea de a ajusta marginile şi a completa uleiul. ci întreg universul. căci există multe Biserici unde putem vedea încă cele şapte lămpi simbolice agăţate în faţa Altarului. care este lumina sufletului nostru. Steau Polară era însoţită de cei şase Companioni ai săi iar asta părea a le susţine cazul – şapte Masoni ai unei Loji perfecte care aşteptau ivirea zorilor în bezna nopţii. ele ofereau spectacolul uimitor al nopţii. punând ideile despre Soare şi Steaua Polară cap la cap. acela al celor şapte lumini emblematice ale căror aplicaţii practice pot fi găsite la începuturile vieţii umane. Dintotdeauna. când preotul Creştin a intrat din sacristia în Biserică cu ocazia sărbătoririi „Misterelor Sfinte”. acelaşi lucru. omul a realizat că Soarele era sursa luminii şi de aceea l-au adoptat ca simbol al Domnului.PLENITUDINEA LUMINII Deşi Masonul este reprezentat ca fiind un peregrin al nopţii. cu 1000 de ani înainte. dar ideea Slavei lui Dumnezeu persista în minte. indiferent de semnificaţia acestora. în special partea centrală unde erau cele două altare. Dar indiferent cât de plăpânde ar fi metaforele noastre. fără doar şi poate că el este adeptul şi apostolul luminii. fiind arhetipul Lojei perfecte. în linii mari. ideal în condiţiile „întunericului vizibil” în care ne regăsim. a fost numită „Maestra”. Daţi-ne voie să ilustrăm aceast. şi odată ajunşi în Sanctuar ei s-au împărţit: trei au mers de o parte şi ceilalţi patru de cealaltă. şi din moment ce Steaua Polară părea a fi pivotul în jurul căruia gravitau. nu doar celelalte şase. acele stele au fost subiectul multor speculaţii. fiecare ducând o lumănare aprinsă.

Căci numărul şapte nu ar trebui văzut ca o măsură cantitativă. Aici unii vor pune întrebarea: Dar de ce nevoia de atâtea lumini. creaturi neînsemnate ale pământului. cel dintâi este idea. şapte Bijuterii (cele trei numite „mobile” sau portabile. Companionul se află deja în vârful Scării şi vede acum modul în care. Este evident că aplicaţia acestui simbol impune tratarea sa atentă. sau „marea Lojă de deasupra”. din moment ce am obţinut-o pe cea a Atotputernicului. cea care contează cel mai mult? Explicaţia este că noi. Firul de Plumb şi Nivela – şi cele „imobile”. şapte Arte şi Ştiinţe Liberale. prin interdemiul cărora obţinem încă patru triunghiuri. naturii i se insuflă căldură şi viaţă. acţionând în baza cunoştinţelor din Meşteşug. dintre Cer şi Pământ. Confraţii noştri Antici au îmbrăţişat-o ca emblemă nu doar a cerurilor în mişcare. şapte lumini simbolice. iar cea de-a şaptea – corespunzătoare Stelei Polare – a cedat locul unui alt simbol care ocupă centrul. cu inteligenţa noastră iute.înseamnă că cele şapte lumini sunt o reprezentare simbolică a celor Şapte Stele cunoscute de noi sub denumirea de Ursa Mică. neputând să privească Soarele scânteietor şi având nevoie de ceva care să-i îmblânzească şi să-i potolească lumina: după caz. Marele nostru Maestru Moise a adoptat-o ca simbol iar. şapte stele înfăţişate într-una din Planşele de Trasat. fiecare Grad l-a apropiat de ţelul aspiraţiilor sale. în cele trei lumini inferioare care împart cele trei părţi. Triunghiul principal reprezintă Absolutul. una dintre minunile cerului nostru. de aceea cele şapte lumini trebuie văzute ca simbol al condiţiei iluminării perfecte de care ne-am bucura odată ajunşi Maeştri ai Meşteşugului. cele din urmă sunt pragmatice. În mândria noastră. celelalte patru simbolizează Relativul. care demonstrează că Arcul Regal este încadrat în Meşteşug. denotând patru sferturi. „Gloria din centru”. în Capitol există numai şase lumini. care se pot transfera – Echerul. În cadrul acestui Triunghi atotcuprinzător al Luminii. ci a Lojei cereşti – un comitet de Zei sau semizei – cele „şapte duhuri ale lui Elohim” despre care vorbeau Evreii. pe parcursul progresului său. cu agerimea. Dar Soarele strălucitor din miezul verii este o provocare. ci mai degrabă ca o metafora indicativă a „plenitudinii şi integrităţii”. întregul sistem ilustrând combinaţia dintre Soartă şi Cunoştinţe. paravane. Companionii Arcului Regal aranjează luminile simbolice în Centrul Capitolului într-un mod neobişnuit. R. cele Sapte Stele au devenit simbolice pentru „Loja perfectă” datorită faptului că noi ne considerăm numeroasele Lojele oglindiri ale acesteia. În prezent. în timp ce celelalte şase lumini alcătuiesc un triunghi echilateral emblematic pentru Zeitate şi pentru cei trei Mari Maeştri stăpânitori la construirea Templului Regelui Solomon. cum o numim noi. deci după ce am ajuns la centru. apoi. fiecare nivel al ascensiunii metaforice fiind reprezentat de o mişcare ciudată. şi „avanseazăă” într-un mod care aduce aminte de cele trei scări de 3. În Gradul Suprem. toate egale şi echilaterale. Totuşi. emblemativ pentru Trei. umbră. şapte Fraţi aleşi numiţi „oficianţii adevăraţi”. ne putem lăuda cu viziunea noastră pătrunzătoare. 7 trepte ale Scării în Spirală. noi nu îl putem privi direct din cauza intensităţii . şi blocurile Ashlar perfecte) şi lumina luminilor. Când soarele răsare după întunericul iernii. 5. dar de fapt mintea umană este asemeni organelor noastre optice. putem primi „razele cerului” numai reflectate. Astfel putem vedea cum această idee a luat mai multe forme: şapte lumini propriu-zise. există unele puncte marcate de noi. Văzând constelaţia rotindu-se în jurul Stelei Polare. care se află întotdeauna în acelaşi loc – Planşa de Trasat. jaluzele sau sticlă colorată.

Maestrul Mason se gândește probabil că a sosit. iar Venerabilul Maestru declară că „Lumina Maestrului Mason constă doar în vederea întunericului. această frază nu este specifică Ritualului Masonic. Iar din aceasta misterioşii evrei au învăţat că nici un om nu-l poate vedea pe „Dumnezeu” şi să trăiască pe urmă.” Acum. şi apoi altul. dacă lucrurile stau într-adevăr așa. Leibniz a împărţit cunoştinţele în „simbolice” şi „intuitive”. comparaţii şi ilustraţii simbolice. Asistaţi de artele noastre Masonice. acesta va primi o mustrare serioasă. facem adeseori mari descoperiri. pentru că a fost aruncat într-un . În presupunerile noastre. Chiar atunci. Deşi sună paradoxal. dar înțeleg . crezând instinctiv că procesele lor inductive şi deductive sunt cele mai valoroase pentru fiinţe ca noi. devenim conştienţi de un progres. Şi pentru asta. ci întotdeauna prin mijloace indirecte. și. Spre beneficiul nostru. Dar aşa cum întunericul morţii din Loja Maestrului Mason este urmată de o scenă a luminii şi a vieţii. cei dinăuntru nu au o vedere clară. totuși. doar întuneric vizibil erc. apare un nou orizon în depărtare. se adevereşte de obicei că ceea ce am găsit era doar o formulă care indica altceva. Uneori. iar acea promisiune se îndeplinește într-o manieră foarte diferită de ceea ce își imagina adeptul. Contemplarea directă a lui Dumnezeu este imposibilă căci mintea noastră nu este destul de puternică să suporte strălucirea acelui Soare mistic. scriind cu aproximativ 300 de ani în urmă. şi altul unde aprecierile noastre referitoare la lucrările Atotfăcătorului vor trebui reconsiderate. . teste experimentale.luminii care ne obligă să ne întoarcem. razele lui ajung la noi mijlocit de numeroasele reflectoare oferite de Meşteşug şi Ştiinţă. În 1684. Primul. acesta va fi dezamăgit. vorbea despre primul spirit care se revoltă împotriva Celui Preaînalt. . Această metaforă sugerează interiorul unei sfere foarte mari plină de un foc ce nu răspândeșe niciun pic de lumină. De la Soare. și. şi ne simţim îndreptăţiţi să strigăm Evrika – „Am găsit!”. Căci ce altceva este „vederea” dacă nu înţelegerea minţii proiectată pe retină prin intermediul lucrurilor externe? Şi am putea merge mai departe decât Leibniz şi pune întrebarea: ce sunt intuiţiile şi reflecţiile noastre referitoare la acţiunile externe în conştiinţa noastră interioară? Asta ne va ajuta să înţelegem de ce omul nu caută înţelepciunea printr-un apel direct la Atotştiutor. Când este avansat. PARADOXUL LUMINII MAESTRULUI MASON Am văzut că Francmasoneria promite să aducă Lumina. pe măsură ce ni se acordă o nouă lumină. în sfârșit. chiar şi atunci când cer o muncă înceată şi obositoare care ocupă o viaţă întreagă. Dar deşi suntem mulţumiţi pentru moment. din acele flăcări nu răzbate nicio urmă de lumină. nu reuşim să vedem că aici totul este relativ şi că după fiecare descoperire. umanitatea neavând finalitate. el a învăţat ceva despre natura lui Dumnezeu. ca un mare furnal. El nu poate fi cunoscut de noi decât parţia pe parcursul vieţii. niciodată nu vom reuşi să depăşim limitele impuse de lumea fizică asupra minţii umane. trebuie să face recurs la astrele naturii şi ştiinţei. aşa şi noi sperăm că într-o zi Francmasonii vor atinge deplinătatea cunoştinţelor într-un plan mai înalt al existenţei. Căci orice fel de lumină ar primi atunci. turn înconjurat din toate părțile de flăcări. dar a fost folosită cu mult timp în urmă de doi mari maeștri englezi. și anume de Milton și Alexander Pope. în căutarea adevărului. Dar oricât de mult am învăţa. este adevărat că toată ştiinţa umană nu este decât lumină reflectată. dar. el nu poate vedea decât o rază pâlpâindă lângă Piedestal. momentul iluminării depline. astfel.

cât de jumătate să arate și de jumătate să tăinuiască misteriosul țel. Care îl studiază pe Shakespeare în Hanurile de la Curte. Lucrurile sunt ascunse. Acesta a ridiculizat metodele prin care acei oameni încercau să dezvolte știința. se înscriu în cursa mută. un secol mai târziu. descoperă și tăinuiește. În Lojă. spune el. poem compus în anul 1740. Firește. străluceau datorită luminii conferite de apartenența la Societatea Regală. „Masoneria” lui nu îl face să fie orb în fața greșelilor tovarășilor săi. În Gradul al Treilea. exact la fel cum spune Alexander Pope că face „Raza lui Slabă. celor mai aleși. fiind inițiat deja de vreo douăzeci de ani. care reflectă opiniile acestuia. luminează și întunecă. dar vălul ce le acoperă este. Alexander Pope utilizează expresia în Cartea a Patra a Dunciadei. „întunericul vizibil” reprezenta această intuiție generală a spiritului detașat de condițiile fizice. clarifcând. erau Francmasoni pricepuți în Meșteșugul lor. la Milton. conștientinzând puternic un sentiment de vină. Vrednici să ocupe locul lui Pitagora .” iar efectul acestui îndemn este anticipat în propoziția următoare: Întunericul vizibil doar atât să creeze. unul transparent. Însă acestea servesc foarte bine scopului. Strălucesc în demnitatea de Membru al Societății Regale Unii Francmasoni. locul este întunecat și nu este decât o „Rază slabă de Lumină. Considerăm că acest citat este extrem de semnificativ. și pentru că expresia în cauză este folosită exact cu același sens pe care îl are și în Ritualul Masonic. prin urmare.principalii factori ai situației în care se află prin percepție mentală. mistificând și încurcându-l pe masonul neinițiat. Torturează licurici sau practică virtutea. mai pătrunzători. o pătrundere a minții în tărâmul eteric.R. după numele . de căință. Apoi. iar el nu poate. dar care erau plini de sine și aroganți. lucrurile în mintea noastră. pe diletanți. care se închipuiau a fi deștepți şi care scriau inițialele M. Acolo. într-o oarecare măsură.” Nu vom încerca să explicăm coincidența. căci ilustrează și clarifică. de exemplu prin disecarea operelor literare. Fiilor ei mai întâi.” care produce „întunericul vizibil” ce ne permite doar să vedem conturul lucrurilor. căci poetul era mason. „neisprăviții” epocii sale. incontestabil. . pentru noi. însă el ataca doar pe cei care voiau să pară înțelepți. nu mulți. pe pedanți. colecționând curiozități. după cum am mai menționat. alegoriile noastre sunt. „Unii” dintre ei. tot așa. enigmatice. alții. suferință și nenorocire. Dar Cartea a Patra conține două rânduri. Însă cuvintele sale: Unii. el îi critică după cum merită. El spune: Regina conferă Titlurile și Gradele ei. haosului îngrozitor i se cere să dea naștere „unei Raze slabe de Lumină. . sau investigând lucruri pe care el le considera lipsite de valoare. dintr-un simț al dreptății. Vrednici să ocupe locul lui Pitagora. Dunciada este un poem compus sub forma unei satire la adresa epocii în care trăia autorul. Căci trebuie să ne amintim că Alexander Pope era un Frate. Pare excesiv de sever. Francmasoni pătrunzători. 572 și 573. sunt extrem de sugestive. să-i cruțe pe sofiști.S. aceasta ilustrează și acoperă. dar faptul este demn de luat în considerare.

acea afirmație implică clar că Cuvântul Masonic era evreiesc. Henry Adamson a publicat o istorie a orașului Perth. Această lectură a istoriei masonice poate fi confirmată de evecarea unui alt fapt. că Cuvântul Masonic își are originea în vremea Regelui Solomon. să comunice Candidatului ambele alternative de pronunție. inițiindu-se în Fraternitate. În plus. când era de neconceput ca Cuvântul Masonic să poată fi schimbat. Pentru a aprecia această viziune. în secolul al șaptesprezecelea. dar rosicrucienii intrați în Ordin se poate să îl fi interpretat creativ. descoperind că Francmasoneria poseda un fel de știință ocultă și utiliza anumite simboluri mistice. George Hickes. Ideea lui Pope. și. după propria lor înțelegere. s-au hotărât. Acea controversă ne duce în urmă în timp la începuturile Marii Loje. și cum. Însă ar trebui să ne aducem aminte cu câtă înverșunare au dezbătut Anticii și Modernii. avem afirmația făcută în 1678 de Rev. Pitagora însuși. pare a fi că influența acestor rosicrucieni nu a fost deloc una pozitivă. Ritualul nostru și toate Însărcinările noastre. se număără masoni „dintre cei mai aleși. a fost transmis corect. modalitatea corectă de pronunțare a Cuvântului Maestrului Mason. Dar acesta nu este. și o mică modificare a cuvântului l-ar fi corectat. care a reușit să se inițieze în anul 1646. în „unele” cazuri. Faptul că cele două grupuri de masoni au avut controverse în legătură cu un astfel de lucru și că au reușit. Rosicrucienii au ajuns în posesia „Cuvântului Masonic. . Probabil l-au văzut ca întruchipând anumite . de fapt. în 1717. și acolo găsim acest cuplet deosebit de semnificativ: Căci noi suntem Frați ai Rozei Cruci. rosicrucienii. în cele din urmă să cadă d ecomun acord (căci nu luptau pentru două cuvinte diferite.” care se făceau ridicoli prin felul în care se credeau la fel de buni ca Maestrul lor vestit. Nu a fost niciodată pus la îndoială faptul că unele simboluri au fost folosite de Pitagora. ci pentru două variante ale aceluiași Cuvânt) ne fac să concluzionăm că cuvântul în cauză este același cu cel care ne-a fost transmis și nouă. ci ca un fe de știință ocultă asemănătoare aceleia care l-a făcut pe Pitagora renumit. Deținem Cuvântul Masonic și cel de-al Doilea Văz. și. trebuie să ne amintim că în perioada de timp ce îl desparte pe Pope de Milton.lor. același Cuvânt încredințat nou-avansatului Maestru Mason de astăzi.” adică. nicidecum. nu doar ca o schemă modernă de simbolism. Astfel de oameni pot fi găsiți în cercurile masonice chiar și astăzi. prin urmare. Criticismul său ne pune. în 1638. pentru că ei au interpretat greșit. Pe atunci se credea că limba originală a rasei umane este ebraica. înțelesul. întradevăr. dacă nu chiar de pe vremea Turnului Babel. Fratele Waite afirmă în Enciclopedia lui că noi nu știm care era acel cuvânt. și. în cele din urmă. i-am și întâlnit. Cu câțiva ani înainte de inițierea lui Ashmole. Știm ce trebuie să însemne Cuvântul. și anume. un atac la adresa Meșteșugului. odată cu Unirea. Dar fiind transmis oral din generație în generație de oameni care nu cunoșteau limba aceea – în multe cazuri iliterați. dacă nu chiar abuzat de Masonerie.a suferit anumite modificări. îl numesc pe Pitagora un Frate. Asta presupune că Meșteșugul zilelor acelea exista. Un exemplu bun pentru acea categorie de oameni este Elias Ashmole. cât și scrierea nu erau sigure. marele virtuos. Printre ceo pe care îi critică. așadar. serios pe gânduri. au încercat să le dobândească în scopuri personale. astfel că atât pronunția. se puteau chiar să fie confrați Masoni. totuși.

dar Confraţii noştri Antici nu. pe care o considerăm cuprinzând toate Artele şi Stiinţele Liberale (expresie care îşi are originea în Învăţătorii din Evul Mediu). ceva neexperimentat şi pe care nu îl putem concepe decât în neexistenţă. conştienţi de aceasta. Astfel. Deci. nu izbucneşte ca o inspiraţie bruscă. Într-adevăr. în condiţiile în care se acordă suficient timp acestei operaţiuni. acestea fiind de fapt numeroase căi ale învăţării. Căci. într-un fel de amurg intelectual. Este nevoie de un simţ al măsurii la fiecare nivel al dezvoltării noastre intelectuale. căci nouă muritorilor ni s-a sortit să ne petrecem vieţile în „întunericul vizibil”. într-o cameră „destul de întunecată” există destulă lumină pentru a reproduce imaginea lucrurilor de pe farfurii sensibilizate. Aşadar. Este posibil ca unii rosicrucieni să fi pretins că aveau literlamente această putere.formule misterioase referitoare la „biruința asupra bătrâneții și a momântului. aşa cum e înţeleasă în prezent. viaţa omenească va rămâne un mister. În mod normal. nu trebuie să ne supraevaluăm meritele. nu ajunge la noi ca o străfulgerare. existând grade ale întunericului ca şi grade ale luminii. trebuie să fim precauţi în estimarea cunoştinţelor noastre. e uşor a le înţelege greşit pentru că ceea ce se spune contravine experienţei noastre sau presupune contradicţie a termenilor. ca orice alt paradox. ceea ce concordă cu luminile simbolice despre care tocmai am vorbit. şi se obicei nu ne dăm seama că este un termen relativ. În prezent ne bucurăm de lumina mistică ce ne-a fost trimisă. ne bucurăm de libertăţile întregului spectru de cultură omenească. cuvintele adresate de Maestrul Venerabil nou-avansatului despre „întunericul vizibil” au rol de precauţie. ori de câte ori cine observă că „este întuneric” vom înţelege că a redus lumina. acestea îi permit Masonului să-şi formeze convingrile sale individuale. ci la abilitatea de a vedea lucruri invizibile altora. . dar noi le înţelegem semnificaţia. Ele sunt un paradox şi. dar asta nu se va întâmpla aici. atât fizic cât şi intelectual. mascate. ci este condiţionată de studiul stăruitor al lucrurilor simbolizate în natură şi refelctate în experienţele noastre personale. Sub îndrumarea Meşteşugăriei. nu trebuie să ne lăsăm purtaţi de prezumţii. nu o primim prin intuiţie directă. DORINŢA NOASTRĂ DE PĂTRUNDERE Dar de ce ar trebui „Cuvântul Masonic” menţionat în citatul de mai sus în conuncţie cu „Cea de-a Doua Vedere”? Această expresia nu se referă la clarviziunea. cuvântul „întuneric” este folosit cu sensul excluderii totale a luminii.” pe care credeau că o pot obține prin iscusința lor. de dogmatism negândit sau autoafirmare prostească. ci ca rezultat al unei observaţii perseverente. dar oricât de multă ar ajunge la noi. iar galii antici il numeau „vederea umbra” (taischitaraugh). Singura afirmaţie a Masonilor a fost (şi încă este) aceea că puteau deosebi şi interpreta lucrurile care fuseseră „învăluite în alegorie şi ilustrate simbolic” timp îndelungat. întunericul absolut este. Enigma existenţei va fi rezolvată într-o zi. şi tot ce putem spune despre ea este că nu izvorăşte din noi ci provine dintr-o sursă exterioară. Se spunea că erau şapte. acestea sunt voalate. nu trebuie să ne răsfăţăm cu amorul propriu fără limită. ci treptat. Solicitarea făcută înaintea iluminării noastre complete se rezumă la următoarele: în calitate de Meşteşugari. Anticii credeau că unii oameni au acest dar. majoritatea lumii este derutată. Într-adevăr. şi ascunse. putem obţine multă lumină. al unei cercetări îndelungi şi analize laborioase.

în timp ce ne însuşim învăţăturile acumulate de-a lungul anilor. crezând că suntem moştenitorii a tot ceea ce este bun în lume. acest paradox pare umilitor. intenţionată a ne transforma în elevi precauţi. sârguincioţi şi umili. . paradoxul celui de-al Treilea Grad are rol de avertisment pentru spiritul propriu. fi martorii unei purtări modeste şi corecte. vă reamintim că este o măsură de prudenţă. toate sunteţi una. în următoarele cuvinte: Toate fiinţele sunt în mister. conlucrând cu alţi căutători ai adevărului. astfel.Aşadar. Şi totuşi secretul lor stă într-o singură grandoare. într-un fel. pentru a nu ne prosti cu mândrie neordonată sau să ne arătăm lumii ca vrăjitori vanitoşi. tălmăcim mister cu mister. zugrăvind totul în albastru. Mistere. pentru a putea. Poetul Charles Tupper a exprimat frumos învăţăturile Artei noastre Masonice. Iar dacă. mintea unui curios Arhitect Ce locuieşte la fel în toate. însufleţindu-le şi urnindul-le pe toate.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->