Respir un strop de aer rece ce imi inspira sentimente de gheata,oamenii simplii statui lipsite de viata.

Felinarele noptii,jocul monoton al luminitelor de-afara totul e altfel ,numai este ce a fost odata.Cafeaua amara si coaja de portocala proaspat dezlipita sunt singurele lucruri care iarna iti inspira. Fulgi de nea transformati in stropi de ploaie plictisitori si tristi iti fugaresc visele si obrajii rosii de altadata.In noptile tarzii in care orasul era invaluit de ceata si fiecare sentiment se ineca in jocul ei ,o silueta tot mai palida dansa pe marginea cealalta a lacului . Fantasma a noptii ce iti invaluie privirea ,ce iti gusta tristetea,fericirea,nemarginirea.Te minti cand te uiti in oglinda si pe ceilalti si spui ca nu iti pasa,joci un teatru ieftin pentru alti ochi tristi sa vada .Iti impui bariere si ziduri migalos construite ,dar ai fisuri ce nu pot fi oprite iar castelul tau din nori se prabuste de fiecare data atunci cand nu te astepti. E asa ironic cand pana la urma esti actrita principala intr-o asa zisa piesa de teatru melodramatica. Aruncam cuvinte negandite si uitam ca doare,dar spune-mi inca odata ca nu iti pasa.