RAFAEL SANZIO

Eliberarea Sfantului Petru din temnita

Rafael Sanzio(1483-1520) a creat o opera considerabila,in care a concentrat toata stiinta predecesorilor si contemporanilor sai si a dezvoltat toate consecinsele premiselor puse de ei.El si-a inceput ucenicia in orasul sau natal,la Urbino,in atelierul tatalui sau,care deasemenea era pictor,a continuat-o la Perugia,unde si-a asimilat tonalitatea clara,spatiul larg si viziunea calma a lui Perugino,apoi intre 1504-1508 s-a stabilit la Florenta,unde a copiat operele lui Masaccio,a adoptat in tablourile sale fondul intunecat si compozitia piramidala a lui Leonardo(Frumoasa gradinarita),si-a insusit maestria desenului;a executat o serie de Madone:Madona de la Viena,Madona cu mielul,Madona Tempi,Madona cu sticletele etc.Devenit pictorul oficial al Bisericii romane,Rafael a revazut domeniul nelimitat al iconografiei religioase.Biblia si Evangheliile chiar au fost,la randul lor reinnoite de Rafael.A dat multor scene o interpretare atat de clara,atat de plastica si de poetica incat pana in zilele noastre urmasii sai au trebuit sa se multumeasca a-l imita,neputandu-l depasi. Dintre capodoperele lui Rafael amintim:Visul Cavalerului,marea fresca a Scolii din Atena,picturile de pe tavanul Logiilor,Schimbarea la fata,Parnasul etc. Rafael ii intrece pe toti pictorii dinaintea lui,atunci cand in ,,Eliberarea Sfantului Petru din temnita se leapada chiar si de schemele sale si da nastere unei capodopere noi,de necrezut.

Eliberarea are 3 scene care dezvolta intreaga secventa:somnul Sfantului Petru in temnita,eliberarea si alarma data dupa disparitia din inchisoare.Temnita este o adevarata celula,dar publicul urmareste scena printer zabrele;omul,Petru,este adancit in somn intre doi paznici,ce motaie de-a-n-picioarele tinandu-I catusele.In centru,o lumina neasteptata care face aureola in jurul ingerului:acesta isi intinde bratul pentru a-l scutura pe prizioner:scena rapida a carei viteza fulgeratoare sta in faptul care tine aproape de domeniul visului ca lanturile atarna imobile iar Petru si paznicii sai sunt nemiscati,in uitarea de sine care insoteste somnul.Scena urmatoare tine de intuitive dar daca privirea se deplaseaza,se intelege ceea ce urmeaza:Petru deschide larg ochii,cufundat inca in umbra,simbol al actiunii care nu il lasa sa inteleaga trecerea de la somn la realitate;de aceea,ingerul il precede,scotandu-l de mana din temnita.Ingerul este in intregime inconjurat de o lumina trandafirie.Numai Masaccio si acum Rafael au pictat in profunzime,cu elemente atat de simple si directe.Ingerul este una din acele figuri capabile,ele insele,sa exprime o civilizatie:voinic si agil,puternic si frumos,senin si sugerand sentimente nobile.El tace,aruncand o ultima privire temnitei violate:altii ar fi pus pe chipul acela de lumina un suras de satisfactie,de triumf;Rafael are insa un control al situatiilor atat de inalt si rafinat,incat a inteles ca acea figura trebuie sa apara ca o realitate a vointei lui Dumnezeu, care se bucura in sine insasi de victorie,si se bucura fara sa zambeasca,pentru ca surasul este un dat omenesc si bucuria este un fapt al sufletului.Tacerea este inca atot stapanitoare:pe scari,paznicii sunt dezvaluiti de stralucirile platoselor,pe deasupra carora trece lumina eliberarii.Si acum ultima scena:este noapte,luna se zareste printre norii intunecati,care aproape ca o acopera,capatand nuante argintii de la reflexele ei.Deasupra caselor orasului se crapa de ziua.La schimbarea garzii,seful de post lumineaza scarile cu torta si vede,printe gratii disparitia importantului prizonier:striga,da lovituri de picior santinelelor care se straduiesc sa-si revina si scanteierea de lumini repezi in profundele zori de zi este parca manifestarea insasi a dramei. Niciodata pana acum,o povestire nu fusese pictata cu un atat de rapid si esential dinamism.Si acum,cand cinematograful a fost descoperit,montajul acestor trei incadrari nocturne ne uimeste totusi prin marea lui capacitate poetica si dramatica. In fata acestei Eliberari,spectatorul vede la inceput albul si negrul luminii si al umbrei si descopera ca tot asa cum lampa in intuneric contureaza mai intai incetul cu incetul corpurile,iar apoi detaliile,tot astfel pe perete acea lumina a ingerului,apoi aceea a facliei si in sfarsit,lumina lunii ne dezvaluie un eveniment important,extraordinar:Sfantul Petre a fost eliberat prin vointa divina.Acum,putem sa intelegem ca toate amanuntele acestei eliberari sunt redate in culori care,in temnita intunecimii,exista ca fapt obiectiv si ca este nevoie de o lumina pentru a le elibera si pentru a le face sa vibreze spre bucuria inexprimabila a ochilor nostri.Rafael a ajuns la apogeul sau,aceasta lumina creatoare si dramatica,elevul care a asimilat de la toti,n-a invatat-o de la nimeni,a scos-o din mintea sa de poet si in intrecere cu alti oameni desavarsiti si aproape de zei prin darul artei.

Cu Rafael,trasatura florentina,care a suferit atata pentru a se naste si a nu muri,se libereaza,se defineste in suprafata si realizeaza in profunzime succesiunea planurilor si continuitatea modelelor.Intr-o armonie in care griurile si rosurile,culorile verzi,negre,liliachii si alb-argintii se daruiesc substantei umede a zidurilor care le fixeaza pentru totdeauna,unitatea de expresie a liniei,a masei si a culorii se afirma pentru prima data. Rafael simbolul insusi al Renasterii,sinteza Atenei si a Florentei, a lumii pagane si a lumii crestine,a sorbit din toate izvoarele.Nici un alt artist, pictor sau sculptor,musician sau romancier,n-a amintit vreodata omului,mai mult decat Rafael si cu atata intensitate,ca el nu s-a nascut doar pentru a fi sclav,ci pentru a lua parte la misterul si la bucuria lunii,bucurie pe care o alunga de pe pamant,pentru ca o alunga si din sufletul sau.Si totusi,bucuria se arata peste tot,in floarea cea mai smerita si in electronul care danseaza in jurul nucleului sau ca planetele in jurul soarelui.Ceea ce face necontestata maretie a lui Rafael este ca privind imaginea lumii,asculta simfonia universului.

Bibliografie
***, Rafael ,Ed. Meridiane,Bucuresti,1967,pag. 10,15,25,38,39. Andrei Otetea, Renasterea si Reforma ,Ed. Stiintifica,Bucuresti,1968,pag. 344-345. Remo Branca, Rafael ,Ed. Meridiane,Bucuresti,1973,pag. 264-268.

Lazar Andrei Cristian Clasa a VI-a B