P. 1
840-DICTIONARL

840-DICTIONARL

|Views: 750|Likes:
Published by Gavriliuc Ion

More info:

Published by: Gavriliuc Ion on Feb 26, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/28/2013

pdf

text

original

ROMEO TEODOR CRISTI EUGE

IA DUMITRESCU

A

Prof. Univ. Dr., Titularul Disciplinelor: Farmacologie şi Farmacie veterinară FMV Timişoara

Asist. Univ. Drd., Disciplinele: Farmacologie şi Farmacie veterinară FMV Timişoara

VALER TEUŞDEA
Prof. Univ. Dr. Titularul disciplinelor: Igienă, Bunăstarea şi protecţia animalelor şi Protecţia mediului FMV Bucureşti

Mic dicţionar bio-medical

Referent ştiinţific:
PROF. U IV. DR. ALEXA DRU STUPARIU USAMVB Timişoara, Facultatea de Medicină Veterinară

© 2007 Toate drepturile rezervate
Tipărit în România.
Nici o parte din această lucrare nu poate fi reprodusă sub nici o formă, prin nici un mijloc mecanic sau electronic, sau stocată într-o bază de date fără acordul în prealabil în scris, al prim autorului: Prof. dr. Romeo Teodor Cristina Editura IMPACTMEDIA Timişoara este acreditată de către C CSIS
(Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior) Pagina web CNCSIS: www.cncsis.ro Tehnoredactare computerizată: Romeo T. Cristina & Eugenia Dumitrescu Coperţi, idee & layout: Romeo T. Cristina Varianta electronică a dicţionarului: Idee & layout: Romeo T. Cristina & Iulian Boboloacă Masterizare digitală: Iulian Boboloacă (YOUl i a n)

Descrierea CIP a Bibliotecii aţionale a României CRISTI A, ROMEO - TEODOR Mic dicţionar bio-medical / Romeo Teodor Cristina, Eugenia Dumitrescu / Valer Teuşdea – Timişoara: I MPACTMEDIA, 2007 620 pagini; 17 x 24 cm. Bibliogr. ISB (13)

Coperta 1: Turnul lui Babel - 1563 Autor: Pieter Brueghel de Oude (cel Bătrân) (1525-1569) ulei pe lemn 114 × 155 cm Kunsthistorisches Museum, Vienna Sursa: http://en.wikipedia.org Coperta 2: Fractal solenoid Autor: Paul Bourke, Aprilie 2006 Sursa: http://local.wasp.uwa.edu.au/~pbourke/fractals/solenoid/

2

Dragilor, Ada - Flavia & arcis - Ioan Cristina
"Cu cât cauţi să placi tuturor, cu atât eşti în primejdie să nu fii respectat de nimeni."
Delacroix

Asupra lucrării

Mic dicţionar bio-medical
Colectivul de autori propune, prioritar cu caracter didactic, un compendiu de termeni de biologie generală şi medicină, ca instrument practic eficient pentru însuşirea vocabularului profesional de stringentă necesitate, atât în sensul înţelegerii corecte a celor auzite sau citite, cât şi în sensul exprimării corecte a ceea ce trebuie comunicat altora. Doar aşa poate fi garantată înţelegerea problemelor, doar astfel pot fi evitate aberaţii terminologice regretabile sau chiar descalificante. În dicţionar, respectiv în corespondenţa electronică a acestuia, sunt definiţi peste 12000 de termeni de specialitate, autorii străduindu-se ca formularea explicaţiei fiecărui termen să fie cât mai simplă, fără ca aceasta să fie simplistă. Prin aceasta s-a dorit ca dicţionarul să fie realmente util pentru lămurirea primară, pentru descifrarea semanticii termenilor folosiţi în domeniul bio-medical. Este neîndoielnic că, faţă de acest prim pas, în decursul desăvârşirii instruirii aceste vocabule vor căpăta şi alte valenţe semantice. În felul acesta instruirea respectă un principiu didactic fundamental - "de la simplu la complex". Varianta electronică a fost adoptată şi realizată avându-se în vedere că, în prezent tot mai mulţi îşi fac documentarea pe calculator - o modalitate modernă de mare operativitate. De aceea, iniţiativa primului autor vine să impulsioneze calitatea pregătirii actuale şi să o pregătească pe cea viitoare. Datorită faptului că termenii sunt definiţi simplu, dicţionarul este foarte accesibil şi neprofesioniştilor, respectiv tuturor acelor care doresc să se informeze în domeniul medicobiologic şi să se emancipeze intelectual. Dicţionarul este rezultatul unor strădanii de informare la zi şi a selectării judicioase a termenilor impuşi de progresele cunoaşterii mai ales din ultimul deceniu. In acest sens includerea pe larg a principalelor acronime, abrevieri şi simboluri din terminologia uzuală bio-medicală a U.E. este de remarcat şi este prima încercare, după cunoştiinţa mea. Includerea lor este de netăgăduită importanţă şi un fapt lăudabil în actualul context european. Atât ca formă cât şi prin conţinut, dicţionarul este o realizare de excepţie. Aceasta scoate în evidenţă buna pregătire profesională şi vastelele cunoştiinţe biologice, medicale şi tehnice ale prim autorului, Prof. Univ. Dr. Romeo Teodor Cristina, dar şi a colaboratorilor săi: Prof. Univ. Dr. Valer Teuşdea şi Asist drd. Eugenia Dumitrescu, pentru partea editată şi a Asist. drd. Iulian Boboloacă, pentru ediţia electronică a dicţionarului. Pentru această realizare merituoasă felicit autorii şi le doresc succes deplin în continuare, iniţiativa de a elabora un dicţionar vast, actualizat şi valoros reprezentând un eveniment editorial deosebit, pentru care aceştia merită toată lauda.

Prof. Univ. Dr. Alexandru Stupariu
Referent ştiinţific

3

Cuprins:
1. Litera

A B C D E F G H I Î J K L M O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

2. Acronime, abrevieri şi iniţiale biomedicale uzuale (în original) 3. Denumiri şi încadrarea unor plante din flora spontană 4. Alfabetul grec 5. Transformări uzuale gravi-volumetrice şi de doză 6. Clasificarea generală, orientativă, după activitate a principalelor medicamente a.u.v. 7. Bibliografie

5 - 78 79 - 107 108 - 175 176 - 197 198 - 220 221 - 235 236 - 247 248 - 267 268 – 284 285 - 286 287 288 - 290 291 - 307 308 - 342 343 - 355 356 - 374 375 – 411 412 413 - 434 435 - 471 472 473 - 509 510 511 - 520 521 - 543 544 - 545 546 - 548 549 550 - 553 554 - 606 607 - 611 612 613 614 - 619 620

4

1.
A
A, A A ABAZIC ABAZIE ABBOT ABCEDAT ABCES

Dictionar de termeni bio-medicali

AB..., ABS... ABARTICULAR ABATAJ ABAXIAL

ABDOME

ABDOME DE LEM ABDOME Î TRAISTĂ ABDUCTOR

ABDUCŢIE

lipsa, absenţa de...ex. afebril, anorexie, anurie, apnee. 1. în fiziologie simbol pentru aer alveolar, 2. abr. amper, 3. grupă sanguine. 4. în fiziologie, simbol pentru sângele arterial; 5. abr. arteră. departe de, separat de....ex. abducţie, absenţă. cu articulaţii separate. (fr. abatage - doborâre); sacrificarea animalelor. linie dreaptă închipuită, in jurul căreia se învârte un corp geometric sau un plan: îndrepartat de axă. care se referă la abazie. imposibilitatea de a merge fără să existe o paralizie musculară este insoţită de multe ori şi de astazie. v. Miller-Abbot (sonda). transformat în abces, ex. tumoră abcedată, vidare spontană a conţinutului purulent. (lat. a, ab – de la, din + cedo(ere)- a pleca, a se preface), colecţie purulentă bine delimitată, formată în urma dezintegrării ţesuturilor învecinate. (lat. abdomen - pântece) partea inferioară a trunchiului, situată între torace, de care este separată prin diafragm şi planşeul pelvin care închide în partea inferioară micul bazin, cavitatea abdominală conţine cea mai mare parte a aparatului digestiv, aparatul urinar şi organele genitale interne. contractură permanentă şi dureroasă a musculaturii abdominale, caracteristică în peritonită. abdomen care atârnă ca o traistă flască peste simfiza pubiană. (lat. abduco-ere – a scoate, a depărta), muşchi care depărtează un membru faţă de planul sagital al corpului sau de planul axial al unei formaţiuni. mişcare care depărtează un membru sau un segment de membru de axul median al corpului; se defineşte cu acest termen şi poziţia

5

ABERA T ABERAŢIE

ABERAŢIE AUTOSOMALĂ ABERAŢIE CROMATICĂ

ABERAŢIE CROMOZOMIALĂ ABERAŢIE GUSTATIVĂ ABERAŢIE OPTICĂ

ABERAŢIE SFERICĂ

ABETALIPOPROTEI EMIE ABIOGE EZA

care rezultă. care se îndepărtează de normal, mai ales ca localizare; ex. tiroidă aberantă. (lat. aberratio – rătăcire, îndepărtare de adevăr), anormalitate, orice deviere de la situaţia normală, de ex., defectul imaginii date de un instrument sau un sistem optic (cum ar fi ochiul). (lat. auto – propriu, soma – corp); modificări structurale ale cromozomilor somatici. culorile componente ale luminii albe sunt refractate diferit, cel mai puternic sunt refractate razele U.V., iar cele I.R., cel mai puţin şi din această cauză, imaginea formată pe o lentilă va fi înconjurată de benzi colorate în violet înăuntru şi în roşu în afară. alterarea structurii unui cromozom în raport cu cromozomul formei originale, tipurile principale sunt deficienţa, translocaţia, inversiunea, duplicaţia. tendinţa de a consuma substanţe nealimentare, cel mai frecvent ca urmarea unei stări carenţiale sau nervoase. (gr. opsis - vedere), erori vizuale, iluzii optice privind forma, distanţa şi dimensiunea obiectelor, datorită înşelării creierului de anumite efecte (de ex. distanţa dintre două puncte este mai mare dacă între ele se găsesc mai multe puncte) (gr. sphaera - glob), formarea mai multor focare de raze care traversează suprafaţa unei lentile, întrucât cele care traversează porţiunile periferice ale lentilei vor forma un focar mai apropiat de lentilă decât razele care străbat mijlocul lentilei. sin. acantocotoza. apariţia vieţuitoarelor din materia lipsita de viata: generaţia spontanee. teoria generaţiei spontanee, a fost larg răspândită şi acceptată din antichitate până în mijlocul secolului al XVIII-lea; în cadrul teoriei se susţinea, că unele plante apar din rouă, iar unele animale se nasc din carnea în descompunere; Francesco Redi, în jurul anului 1665, a prezentat primele probe ştiinţifice care se opuneau teoriei generaţiei spontane, el a demonstrat că pe o carne în putrefacţie nu se dezvoltă larve dacă aceasta a fost plasată întrun loc ferit de muşte; Spallanzani, în jurul anului 1765, folosind o tehnică adecvată, sterilizarea prin fierbere a infuziilor în vase închise ermetic, a dovedit că nici microorganismele nu se nasc din abiogeneză, iar Louis Pasteur, în 1861, a demonstrat definitiv netemeinicia teoriei generaţiei spontane. (gr. a + bios + trophe - nutriţie) viaţa scurtă a unor celule sau tesuturi; lipsa de vitalitate; încetarea precoce a unor functii. (gr. a + bios – fără viaţă) stare lipsită de viaţă. (gr.- fără, byssos - fund), de foarte mare adâncime, abis; animal abisal, locuitor al zonelor foarte adânci ale oceanelor (peste 2000 de metri adâncime), printre acestea sunt peşti, crustacee, echinoderme, viermi ş.a, adaptate la întuneric, presiune mare etc, animalele abisale au suferit modificări ale organelor de vedere (care pot fi atrofiate sau exagerat de mari; unele pot să aibă organe care produc lumină, fiind fotogene) şi ale organelor tactile

ABIOTROFIE ABIOZĂ ABISAL

6

ABLACŢIE ABLAŢIE

(antene, tentacule); unele sunt carnivore, altele se hrănesc cu substanţe organice în descompunere. (lat. ab – contra, de la lacto(are) - alăptare) înţărcare. (lat. ablatio – îndepărtare, răpire, luare) amputare, îndepărtarea din organism a unei porţiuni dintr-un organ sau membru întreg în scop terapeutic sau de diagnostic. (gr. a + blefaron - pleoapă) lipsa parţială sau totală, congenitală sau câştigată a pleoapei. (gr. a + blepso sau blepo – a vedea, vedere) orbire. (lat. abolitio - desfiinţare) desfiinţare, suprimare. (lat. abomasum – chiag după omasum) denumirea anatomică a chiagului la mamiferele rumegătoare. (fr. a – la, borde – marginea unui vas de apă) v. calea de abord. apropierea de un animal urmată sau nu de contentia lui in vederea examinării. (lat. abortus – venit înainte de termen, avortat) intervenţii sau substanţe care pot întrerupe sarcina; nedezvoltat până la starea obişnuită sau normală; forme sau evoluţii incomplete. sin. avort. (a – fără, brachion – fără braţ) născut fară braţ. (lat. abrado-ere – a rade, a răzui), îndepărtare prin răzuire; ablaţia sau prelevarea prin raclaj a unor ţesuturi sau formaţiuni în suprafaţă: cornee, mucoasa uterină, tartru dentar; acţiunea de uzură prin frecare. ros prin frecare. (lat. absorbeo – a încorpora, a suge), apt să reţină o substanţă cu care vine în contact. (lat. abstinentia – reţinere, cumpătare) abţinere de la un act fiziologic. coordonată orizontală care serveşte, împreună cu cea verticală, la definirea poziţiei unui punct într-un plan. Suspendarea bruscă şi trecătoare a conştienţei, cu păstrarea funcţiilor vegetative, manifestare importantă în psihatrie, mai ales în epilepsie. 1. în sens general, procesul de atracţie al unei substanţe din masa alteia; 2. trecerea unei substanţe din afară în interiorul celulei; 3. trecerea în celule a unei substanţe transportată de sânge sau limfă; 4. în limbaj curent, ingestie. (gr. a + boule – hotarâre, voinţă) lipsă de hotarâre, voinţă. anticorp care acţionează asemănător unei enzime, într-o reacţie chimică specifică; anticorp catalitic.

ABLEFARIE

ABLEPSIE ABOLIRE ABOMASUM

ABORD ABORDARE

ABORTIV

ABORTUM ABRACHIE ABRAZIE (ABRAZIU E)

ABRAZAT ABSORBA T ABSTI E ŢĂ ABSCISĂ ABSE ŢĂ

ABSORBŢIE

ABULIE ABZYMĂ

7

AC

tijă fină de oţel, dreaptă sau încurbată, având o extremitate ascuţită (ac de sutură) sau una tocită (ac de ligatură) şi cealaltă extremitate deschisă pentru a permite trecerea unui fir, acele tubulare se folosesc pentru puncţii sau injecţii. (gr. a + chalasis - relaxare) incapacitatea musculaturii netede, care se gaseste in spasm, de a se relaxa, lipsa de coordonare dintre musculatura esofagului şi a sfinterului cardiei. (gr. akantha – spin, papilă, ghimpe, kephale - cap), paraziţi nemathelminţi cuprinzând mai multe genuri, care se recunosc după rostrumul dotat cu cârlige, viermii parazitează la om, maimuţă, porc, câine, raţă, gâscă etc. anomalie de formă a eritrocitelor descrisă de Bassen şi Kornzweig (1950) şi denumită de către Singer, caracterizată prin malformaţia eritrocitelor circulante care par a avea spini; eritrocitele se mai numeau şi acantocite. (gr. akantha + lysis - dizolvare) stare particulară a celulelor din stratul mucos al lui Malpighi caracterizată prin micşorarea aderenţei între ele favorizând formarea unor spaţii în care apare un lichid dând naştere unor vezicule sau bule. (gr. akantha + omos – crud, necopt,) tumoare cutanată dezvoltată în stratul Malpighi; epiteliom. Hiperplazia epiteliului; înmulţirea rândurilor de celule. (gr. a + kapnos – gaz, fum, vapori), diminuarea acidului carbonic din sânge (ex. în caz de ascensiune, efort prelungit, sau în intoxicatiile cu monoxid de carbon). (gr. a + kardia - cord) făt născut fără cord. sin. ratite, păsări lipsite de carenă cu aripile slab dezvoltate, improprii zborului (ex. struţul, emu, kiwi). (gr. akari – insectă mică), artropode din ordinul acarienilor (Acarina), clasa Arachnida cu corpul globulos format din sudura cefalotoraxului cu abdomenul, dotat cu patru perechi de picioare din care cele mai importante pentru medicină sunt familiile Demodicidae, Sarcoptidae, Ixodidae, Gamasidae; nume dat curent parazitului scabiei. proprietatea de a ucide acarienii. care este lipsit de nucleu. (gr. akari + osis din nosos), afecţiune la om şi animale, produsă de acarieni. incapacitatea celulelor hepatice de a reţine bila din care cauza aceasta trece în sânge sau limfă producând icterul. (gr. a + katecho – a ţinea) tulburare, în boala Parkinson, imposibilitatea de a păstra mult timp o anumită poziţie. lipsit de coadă.

ACALAZIE

ACA TOCEFAL

ACA TOCITOZĂ

ACA TOLIZĂ

ACA TOM ACA TOZĂ ACAP IE

ACARDIAC ACARE ATE ACARIA

ACARICID ACARIOT ACARIOZĂ

ACATECTIC ACATIZIE ACAUDAT

8

ACCELERI Ă

ACCES ACEFAL ACEFALOCIST

factor de coagulare sanguină care accelerează formarea trombinei şi tromboplastinelor; este sintetizat de ficat sub formă inactivă care se găseşte în plasma sanguină, deficitul de accelerină se manifestă prin hemoragii care amintesc hemofilia. nume dat apariţiei bruşte a unor fenomene morbide şi care au o durată scurtă, putând să apară o singură dată sau să se repete. (gr. a + kephale - cap) făt născut fără cap. (gr. a + kephale + kystis - băşică) chist echinococic fără „cap” (scolecşi). (lat. acetabulum – vas în formă de potir) cavitatea osului coxal pentru articulaţia cu capul femurului; la insecte, cavitatea toracală în care se articulează picioarele. (despre un organism) care nu este alcătuit din celule. care nu are centru; fără centru, cromozom acentric, segment cromozomal fără centromer. (lat. acerv-us(vulus) - grămadă - grămăjoară) concreţiuni calcaroase în glanda pineală. care se referă sau aparţine de acetabulum. restaurarea chirurgicală a cavităţii cotiloide. ester acetic al colinei, mediator chimic al influxului nervos în terminaţiile nervilor parasimpatici şi în fibrele preganglionare ale sistemului simpatic. lichid incolor, foarte inflamabil, cu miros caracteristic, cu gust arzător, miscibil cu apa, eterul şi cloroformul, acetona se găseşte în halena şi urina diabeticilor şi a celor expuşi la post glucidic. prezenţa acetonei în sânge. sin. cu cetonic. prezenţa acetonei în urină. (gr. a + cheilos - buză) absenţa congenitală, totală sau parţială a buzelor. tip de fruct uscat, indehiscent, monosperm (cu o singură samânţă), cu pericarp variabil lignificat, nelipit de tegumentul seminal, are diverse forme şi poate fi relativ neted sau prevăzut cu diverse escrescenţe care-i ajută răspândirea. (gr. a+chylos -suc) absenţa (diminuarea) secreţiilor digestive, achilie pancreatică, lipsa sucului pancreatic. (gr. a + kinesis - mişcare) suprimarea unor mişcări (de obicei obţinută prin administrarea unor medicamente). (gr. a + cheir - mână), fără mână, făt născut fără mâna. tendon voluminos cu care se termină muşchiul triceps al gambei şi care se inseră pe faţa posterioară a calcaneului.

ACETABULUM

ACELULAR ACE TRIC

ACERVULE

ACETABULAR ACETABULOPLASTIE ACETILCOLI Ă

ACETO Ă

ACETO EMIE ACETO IC ACETO URIE ACHEILIE ACHE Ă

ACHILIE ACHI EZIE ACHIRIE ACHILLE (TE DO UL)

9

ACHORIO ACICLOGUA OZI Ă ACICLOVIR ACIA OBLEPSIE ACID

ACID ACETIC

ACID ACETILACETIC

ACID ACETILSALICILIC

ACID ARAHIDO IC

ACID ASCORBIC

ACID ASPARTIC ACID BE ZOIC

(gr. achor – coajă, crustă) ciuperca care produce cruste: favus sin. aciclovir, antibiotic guaninic cu activitate antivirală. derivat de guanină prevăzut cu un lanţ lateral aciclic, în aplicaţii locale previne recidivarea infecţiei herpetice. incapacitatea sesizării culorii albastre. (gr. acidum – acru) orice substanţă care conţine şi poate elibera ioni de hidrogen, care pot fi înlocuiţi parţial sau total cu un metal pentru a forma săruri, virează culoarea hârtiei de turnesol în roşu. acid organic, lichid incolor, cu miros înţepător caracteristic, rezultând din fermentaţia acidă a vinului în oţet; este folosit în soluţie ca antiseptic. corp cetonic ce rezultă din descompunera imperfectă a acizilor aminaţi şi apare în sânge şi urină la diabeticii neechilibraţi; creşterea sa în sânge poate duce la acidoză. compus salicilat care se administrează oral sau în supozitoare, pentru combaterea inflamaţiei, durerilor şi febrei; are şi acţiune anticoagulantă. acid gras esenţial, constituent al lipidelor hepatice, din creier, ţesuturi glandulare precum şi al lipidelor de rezervă şi al fosfolipidelor, indispensabil pentru pentru organism, fiind încadrat alături de acidul linoleic şi linolenic în grupul vitaminelor F. sin. vitamina C, vitamina antiscorbutică, vitamină hidrosolubilă cu reacţie acidă, întâlnită în citrice, tomate, lapte etc.; în organismul animal se întâlneşte în concentraţii mari în suprarenale, hipofiză, corpii luteici; omul şi cobaiul sunt tributari aportului exogen de acid ascorbic pe care nu-l pot sintetiza. aminoacid neesenţial acid aromatic prezent în unele fructe şi frunze, folosit ca un conservant pentru alimente şi fixator pentru parfumuri şi coloranţi; acidul benzoic din alimente este eliminat prin urină sub formă de acid hipuric. produs de degradare incompletă a lipidelor. nume de ansamblu pentru acizii izolaţi din bilă; au structură steroidală. antiseptic slab, puţin iritant pentru piele şi mucoase, folosit numai pe cale externă, sub formă de apă boricată sau vaselină boricată; din cauza toxicităţii nu poate fi administrat oral. acid gras inferior saturat având patru atomi de carbon, de consistenţă lichidă; se găseşte în proporţie de aproximativ 5% în grăsimea de unt şi în lapte sub formă de ester cu unii alcoli; rezultă din fermentaţia butirică bacteriană a glucozei alături de produşi de reacţie secundari: acid acetic, acid lactic, alcool etilic. denumire improprie pentru anhidrida carbonică. lichid incolor cu miros de migdale amare care la 26°C, trece în gaz, care este mai uşor decât aerul, solubil în apă şi solvenţi organici; este utilizat ca insecticid, fungicid şi raticid fiind un

ACID BETAHIDROXIBUTIRIC ACID BILIAR ACID BORIC

ACID BUTIRIC

ACID CARBO IC ACID CIA HIDRIC

10

ACID CITRIC

ACID CLORHIDRIC ACIDOZĂ

ACID DEZOXIRIBO UCLEIC

toxic de contact cu toxicitate foarte mare la om şi animale. acid prezent din abundenţă în fructele citrice, se foloseşte la prepararea soluţiilor conservante pentru sânge şi în tratamentul hipercalcemiei. acid anorganic, constituient al sucului gastric. 1. este devierea spre aciditate a sângelui prin modificarea mecanismelor organismului de a impiedica creşterea acidităţii lichidelor organice prin sistemul tampon şi scăderea valorii pH sanguin sub limitele normale ale speciei; 2. acidoza de tip respirator se instalează datorită creşterii acidului carbonic din sânge ca urmare a hipoventilaţiei pulmonare; 3. acidoza metabolică se instalează în urma acumulării în sânge de produşi acizi de metabolism (acid lactic, acizi graşi, corpi cetonici: acetonă, acid acetic, acid oxibutiric). abr. ADN; acid nucleic având ca grupare glucidică riboza redusă; biomacromoleculă informaţională constituită dintr-un număr imens de nucleotide, cu mase moleculare de peste 108, acestea sunt dispuse într-o secvenţă strict determinată, responsabilă de proprietăţile biologice ale ADN; este constituient al nucleilor celulari în cromozomi, sub formă de nucleo-proteine, condiţionează transmiterea genelor acid organic insolubil în apă, care dă săruri mai ales în combinaţie cu sodiul; o sare a acestui acid este folosită la proba hipocalcemiei provocate. acid aromatic izolat din esenţele de flori (mai ales de trandafir), folosit în fabricarea parfumurilor; este un metabolit al fenilalaninei, provenit din acidul fenilpiruvic. vitamină hidrosolubilă din grupul B, indispensabilă, care se sintetizează de către plante, dar şi în laborator; este un factor de maturaţie al celulelor, în special a celor din măduva osoasă, intervenind în hematopoieză; are rol principal în sinteza unor acizi nucleici. acid mineral care are rol important în organism sub formă de esteri, intrând în compoziţia unor diverse substanţe organice şi intervenind în numeroase reacţii enzimatice; se foloseşte ca acidifiant urinar şi ca acidulant în unele alimente. acid uronic derivat din glucoză, este un constituient al mucopolizaharidelor din organism. aminoacid cu rol important în metabolismul celulelor nervoase, în sinteza acizilor aminaţi şi ai glucozei. este constituient al protaminelor vegetale şi al acidului folic. nume dat acizilor organici ce au în moleculă un lanţ carbonat deschis, ceea ce îl face nemiscibil cu apa. mucopoliglucid macromolecular component al substanţei fundamentale a ţesutului conjunctiv, lichidului sinovial, corpului vitros, ovulului etc; are rol important în cimentarea ţesutului conjunctiv, în împiedicarea pătrunderii în organism a toxinelor şi a germenilor patogeni, în protecţia ovulului fecundat; enzima specifică, hialuronidaza acţionează asupra acidului pe care îl depolimerizează, scindându-l în fragmente oliglucidice; hialuronidaza prezentă în bacterii înlesneşte

ACID EDETIC

ACID FE ILACETIC

ACID FOLIC

ACID FOSFORIC

ACID GLUCURO IC ACID GLUTAMIC

ACID GRAS ACID HIALURO IC

11

ACID HIPURIC

ACID LACTIC

ACID LI OLEIC

ACID LI OLE IC

ACID ICOTI IC

ACID ITRIC

ACID UCLEIC

ACID OFTALMIC ACID OLEIC

ACID OXALACETIC

ACID OXALIC

ACID PALMITIC

pătrunderea lor în acest spaţiu; spermatozoizii au în acrozomul lor hialuronidază care va scinda acidul hialuronic din jurul ovulului şi astfel îl vor penetra şi fecunda . acid organic eliminat prin urină, reprezentând forma netoxică de eliminare, combinată cu glicocol, a acidului benzoic conţinut în unele alimente vegetale. acid organic care se formează în muşchi, după un travaliu muscular intensiv; se produce deasemenea prin degradarea bacteriană a lactozei. acid gras superior esenţial care conţine 18 atomi de carbon şi două duble legături, insolubil în apă, solubil în grăsimi, conţinut în mare cantitate în uleiul de floarea soarelui, porumb, nuci şi soia. acid gras superior nesaturat care conţine 18 atomi de carbon şi trei duble legături, insolubil în apă, solubil în grăsimi, care participă la metabolizarea grăsimilor la diferite insecte şi mamifere; este sintetizat de unele plante şi intră în compoziţia uleiurilor sicative (uleiul de in). substanţă cu proprietăţi vitaminice, prezentă în majoritatea celulelor vii, ficat, lapte, drojdia de bere, porumb, făină; este folosit ca vasodilatator. acid mineral azotat, foarte puternic; lichid incolor, fumigen la aer, care serveşte la prepararea derivaţilor nitraţi; este folosit uneori ca un caustic local. substanţă chimică macromoleculară, de două tipuri: d-ribo-şi 2dezoxi-d-ribo-nucleic, cu o greutate moleculară între 25.000 şi 16x106; denumirea a fost introdusă în ştiinţă de histologul Altmann în 1889; acizii nucleici sunt purtătorii informaţiei ereditare şi joacă un rol esenţial în sinteza proteinelor; ei rezultă din polimerizarea unor unităţi mai simple denumite nucleotizi; un nucleotid este alcătuit dintr-o bază azotată (purinică sau pirimidinică) legată de o pentoză, care, la rândul ei, este legată de un grup fosfatic (acid fosforic). tripeptidă izolată din cristalinul ochiului de viţel derivat al glutationului. acid gras superior nesaturat conţinând o dublă legătură şi 18 atomi de carbon, larg răspândit în grăsimi animale (de constituţie şi de rezervă) sub formă de trigliceride mixte ca şi în uleiurile vegetale; oxidează uşor în contact cu aerul şi cu lumina. acid cetonic care constituie o legătură între metabolismul glucidelor şi cel al protidelor, deoarece este transformat cu uşurinţă, fie în acid aspartic, fie într-un produs intermediar de glucoză. acid organic conţinut în diferite plante (macriş, spanac), care se formează în cursul degradării acidului ascorbic şi a glicocolului; participă la formarea calculilor urinari sub formă de oxalaţi de calciu. Acid gras saturat conţinând 18 atomi de carbon, unul dintre cei mai răspândiţi acizi graşi din lipidele animale sub formă de trigliceride; grăsimea de porc şi seul conţin între 20-25% acid palmitic.

12

apetit scăzut. participă la sinteza acizilor graşi. prezente în sânge. acid organic care reprezintă un intermediar important în metabolismul glucidic. afinitate pentru coloranţi acizi. intră în structura coenzimei A (CoA-SH). adrenalinei. unde se poate acumula în unele stări patologice cum ar fi guta şi eliminat prin urină. oxifilie. acid nucleic având în structură riboză. hemoragii subcutanate. cu rol major în metabolismul celular. acidoză observată mai ales în diabet. perturbarea echilibrului acido-bazic în organism. se datorează acumulării în organism a corpilor cetonici. ACID STEARIC ACIDUL SULFURIC ACID URIC ACID URO IC ACIDIFIA T ACIDIFIERE ACIDITATE ACIDOCETOZĂ ACIDOFILIE ACIDOZĂ 13 . fumegând în stare concentrată: nume curent vitriol. hormonilor steroizi. ca urmare a reducerii bazelor.R. fiecare din acizi derivaţi din oze (acid glucuronic pentru glucoză. sterolilor şi aminoacizilor. acid manuronic pentru manoză). aspirinei şi a numeroşilor coloranţi. anemie. sin. se utilizează şi în detectarea spermei în medicina legală (reacţia barberiană). proprietatea unui acid exprimată prin concentraţia în ioni de hidrogen liberi. adăugarea de acid într-o soluţie. plantele verzi. foarte coroziv. acid mineral puternic. animalele pot sintetiza acidul în rumen şi în intestinul gros. folosit în conservarea prelevărilor destinate examenului histologic. acid sub formă de lamele galbene.N. carenţa se manifestă prin dermatite. A. acid gras saturat izolat din seul de oaie. antialgic şi antiinflamator în unele unguente. secreţii nazale abundente. metioninei. compus chimic folosit la conservarea alimentelor. necroza cortexului suprarenalian. provenind din degradarea glucozei. constituient al citoplasmei şi nucleului celulelor. produs final de degradare a purinelor organice şi purinelor alimentare. se află în ficat. vitamină din complexul B. este conţinut în majoritatea grăsimilor animale şi a uleiurilor vegetale. rinichi. întâlnită pretutindeni în materia vie. diaree. care este colorant şi antiseptic. încetinirea creşterii.ACID PA GAMIC ACID PA THOTE IC ACID PARAAMI OHIPURIC ACID PICRIC ACID PIRUVIC ACID RIBO UCLEIC ACID SALICILIC sin. care participă la numeroase reacţii de activare a metaboliţilor intermediari rezultaţi din diferite procese de biosinteză şi degradare. vit B15 cu rol în procesele de metilare şi transmetilare celulară. la prepararea salicilaţilor. activează respiraţia celulară. care este dotat cu însuşirea de a scădea pH-ul unei substanţe. lăptişorul de matcă etc. uneori şi în post prelungit. funcţionează ca donator de grupe metil în biosinteza colinei. corespunde perioadei de comă şi de precomă diabetică. acid organic utilizat în explorarea funcţională a excreţiei tubulare renale. suprarenale. se foloseşte ca dezinfectant. abr.

anaclorhidrie. diferit de cel în care a trăit anterior. (gr. morunul şi nisetrul. acidoza în care ph-ul sanguin a scăzut sub 7. aspect imitând sâmburii de strugure al unor glande. acţiunea de a reuni. modificare.ACIDOZĂ ALCOOLICĂ ACIDOZA COMPE SATĂ ACIDOZA DECOMPE SATĂ ACIDOZA DIABETICĂ ACIDURIE ACI eliminarea sau reducerea rezervei alcaline în ţesuturi şi lichide organice.cega).35 rezerva alcalină poate fi crescută sau diminuată. acipenser . umiditate. (gr. familie de peşti cu schelet cartilaginos având pe corp şiruri longitudinale de plăci osoase. a + choloros – verde + opsis . a + knao .vârf) sin. 1. absenţa acidului clorhidric în secreţia gastrică. florile de salcie. fastigium.scărpinare) leziune inflamatorie foliculară. un zahar şi acid fosforic (sub formă de ester). de obicei un dezechilibru între androgeni şi estrogeni. diviziune saculară terminală a unei glande. (gr. păstruga. în gastrite cronice. constituienţi ai celulei vii.bilă) absenţa secreţiei biliare. lipsită atât de caliciu (sepalele) cât şi de corolă (petalele). akinos – sâmbure de strugure) unitate histologică a glandelor. de a apropia.. cancere gastrice. de ex. care îi permite să perceapă clar obiectele situate la distanţe diferite. akme . asociată cu producerea de corpi cetonici. există două feluri de acizi nucleici: acid dezoxiribonucleic şi acid ribonucleic. 2.mişcare) lipsa puterii de a face mişcări. excesul acizilor din urină. (gr. de origine seboreică. anemii. paralizie. (gr. de regulă spontană. care conţin o bază purinică. curenţi de aer) sau mediu (biotic şi abiotic). acidoză prin producerea excesivă de acizi. care survine ca o complicaţie în diabetul neechilibrat. perioada în care simptomele sunt de intensitate maximă. a ochiului. din această familie fac parte cega. a + chole . în fiziologie obişnuinţa faţă de unii stimuli ACI IFORM ACI EZIE ACIPE SERIDE ACIZI UCLEICI ACLAMIDEU ACLIMATIZARE ACLORHIDRIE ACLOROPSIE ACME AC EE AC EIFORM ACOLARE ACOLIE ACOMODARE 14 . ex nerv acneiform. floare nudă. acidoza în care pH-ul sanguin rămâne normal prin intervenţia mecanismelor de reglare a echilibrului acido-bazic. sturioni (lat. a + kinesis .vedere) incapacitatea sesizării culorii verde. (gr. în formă de ciorchine de strugure. sin. stadiul cel mai înalt al unei febre. care seamănă cu acneea. sin. proces fiziologic de acomodare a unei specii la un climat (temperatură.

caracterizată prin hipertrofia mâinilor.ACO DROPLAZIE ACO ITI A ACORIE ACRA IATE ACRETIO CORDIS ACRI IE ACRO. akros + megas .vedere). (gr.3 forma cea mai uşoară. reprezentând forme de legătură între nevertebrate şi vertebrate. cefalocordate. deformarea craniului care este anormal alungit (ţuguiat). incapacitatea de a distinge culorile. akros . (gr. a + chroma). frunte rotundă şi boltită. la animale se cunosc trei tipuri: A. ACROASFIXIE ACROCIA OZĂ ACROCEFALIE ACRODI IE ACROERITROZA ACROFOBIE ACROMATIC ACROMATOPSIE ACROMATOZA.vârf) extremitate. ex.culoare). A. dereglare neurovegetativă. această situaţie este legată de homozigoţia genei respective. (gr.1 – forma cea mai gravă. sin. însoţită şi de creşterea viscerelor.mare).frică). (gr. lipsa de pigment în piele. membre scurte. fără craniu diferenţiat. akros + kyanos . (gr. A. akros + odynei . încrengătură de animale marine. picioarelor. fără culoare: sistem optic care transmite lumina alba fără a o descompune în culorile componente. nedureroasă şi persistentă a extremităţilor.2 – o formă intermediară transmisă recesiv. iar membrele sunt scurte (lat. boală cronică. puternic toxic de origine vegetală. (lat. extras din omag (Aconitum). datorată hipersecreţiei de hormon somatotrop.pupilă) lipsa congenitală a pupilei. tulburare vasomotorie a extremităţilor. ca urmare a unui adenom eozinofilic al hipofizei. modificarea anatomopatologică rezultată din unirea pericardului cu ţesuturile învecinate. a + krinein – a secreta) lipsa de secreţie a unei glande. îngroşate şi răsucite. core . pisciforme. capul feţilor este deformat.cord).. 2. sin. fetusul fiind imediat avortat după moarte.. particulă de formare a unor cuvinte.albastru) cianoză rece. (gr. (gr. vârf. (gr. a + chroma . Aconilium) alcaloid. se transmite tot recesiv având penetranţă incompletă. acestea prezentându-se scurte. (gr.durere) dureri ale extremităţilor. organismele au coloana vertebrală scurtă. bolta palatină despicată. de obicei la animale moartea survine la 6-8 luni de gestaţie. acromion. viscerelor şi prin tulburări corespondente.roşu) hiperemia extremităţilor producând înroşirea lor. oaselor. dezvoltare exagerată a extremităţilor în raport cu dimensunile corporale. ACROMIE ACROMEGALIE 15 . iris. afecţiune congenitală caracterizată prin oprirea dezvoltării oaselor în lungime. acretio – creştere + cordis . a + chondros – cartilaj + plassein – a forma) lipsa dezvoltării cartilajelor. (gr. acromegalie. caracterizată prin acrocianoză şi senzaţii dureroase. akros + erithros . akros + fobos . 1. a + chroma + opsis . mandibulei. frica de locuri înalte. (gr. acrocianoză. boala Pierre Marie. (gr. feţii sunt neviabili şi de obicei mor datorită dificultăţilor de respiraţie la una două zile de la naştere.

nocardioze) ACROTISM ACROZOM A. inflorescenţe. se pare datorită unui complex de gene recesive. amputare. tulburare manifestată prin amorţeli ale vârfului degetelor. akron – vârf. ACTI IC ACTI OMICETE 16 . akros + omos . sin. formaţiune osoasa normală în forma de cârlig. regiunea digitală 3. (gr. genurile Actinomycetes.corp). creşterea aminoacidemiei şi a eliminării cataboliţilor proteici. hormon elaborat de hipofiza anterioară care controlează creşterea şi funcţionarea glandei corticosuprarenale. se aseamnănă cu bacteriile prin structura monocelulară şi nucleul difuz.ACROMICRIE ACROMIO ACROMOTRICHIE ACROPARESTEZIE ACROPETAL ACROPODIU ACROTERIOZĂ (gr. formaţiune corpusculară derivată din aparatul Golgi care acoperă partea anterioară a capului spermatozoidului situată înaintea nucleului. (gr. participă determinant la menţinerea homeostaziei. sin. rădăcini) dinspre bază spre vârf. scăderea rapidă a concentraţiei ţesutului glandular în colesterol şi acid ascorbic. akros + micros . akros + para – aproape + aisthesis .păr). (gr. stare cu determinare genică anormală. paralel cu creşterea glicemiei. care se manifestă prin lipsa segmentelor de la genunchi şi jarete în jos.C. familia Actinomycetaceae.T. mai evidenta la unele specii de animale. bonturile membrelor fiind acoperite de piele. Micromonospora) intermediare între bacterii şi ciuperci parazitare la om şi animal. creşterea glicogenului şi lipidelor hepatice. a indica acţiunea spectrului luminos. cu leucotrichia. care se găşeşte pe spina omoplatului. corpuscul apical sau perforator. regiunea corespunzătoare chişiţei. akros – la vârf + soma. se mai numeşte. ocardia.sensibilitate). (gr. administrarea la un animal normal va determina hipertrofia corticosuprarenalei. eliminarea renală a potasiului şi retenţia de sodiu şi de clor. podos .H. lipsa de pigment în păr.picior) regiunea falangiană 2. 1. au rol important în descompunerea substanţelor organice până la azot şi carbon. coroanei şi ongloanelor (copitei) de la bulet la extremitatea membrului. Streptomyces. gen de microorganisme unicelulare (clasa Schizomycetes. (gr. nedezvoltarea în mod proporţional a extremitatilor faţă de corp. a + krotos – lovitură) nesesizarea pulsului. adrenocorticotrophic hormone). adrenocorticotrofină (eng. noţiune utilizată în botanică indicând apariţia şi dezvoltarea succesivă a organelor (frunze. activarea catabolismului proteic. se foloseşte pt. iar cu ciupercile prin talul filamentos şi înmultirea prin spori şi conidii. iar unele specii produc boli la plante şi animale (actinoze. abr. (gr. puls imperceptibil. creşterea fosfatazei alcaline. apariţia glucozuriei. a benzilor de ultraviolete şi a radiaţiilor radioactive. de obicei această afecţiune este asociată cu scurtarea mandibulei.mic). a + chroma + trichos .umăr). despicarea palatului şi hidrocefalia.

la A. utilizarea.P. acupunctură. prin evoluţie din această clasă. actis + therapeia – tratament). formată din prismele adamantine uşor ondulate şi striate transversal (striaţiile Retzius). ACU. substanţă care determină sau activează o enzimă.. ex. denumire atribuită florilor cu formă regulată sau simetrice radial: laleaua.. întărire). termen utilizat pentru a denumi manifestarea unei boli care are evoluţie rapidă şi o intensitate mare. cuprinde majoritatea peştilor actuali (fac excepţie rechinul şi peştele torpilă). către (în sens de apropiere. a + daktilos – degete).. smalţ dentar. (lat. clasă de peşti osoşi (considerată uneori subclasă a clasei Osteichthyes) apărută în devonian. IR). aderenţă. osis – boală). acustic. sin. UV. şi fosfat anorganic cu eliberare de energie necesară contracţiei musculare.P. floarea-soarelui. spre sfârşitul triasicului şi începutul jurasicului. ADACTILIE ADAMA TI Ă 17 . aflat în citoplasmă. lipsa congenitală a unuia sau mai multor degete. examen executat cu ajutorul razelor. metoda de tratament executată cu ajutorul unor ace care se introduc la diferite adâncimi în corp in anumite regiuni de obicei dureroase. este dependentă sau produsă de o genă care stimulează dezvoltarea numai a unui anumit ţesut sau organ embrionar. provocată de specii patogene de actinomicete.-azică. (în prezenţa ionilor de calciu şi magneziu) scindând A. substanţa albă care acoperă coroana dentară. despre un animal sau plantă care creşte sau trăieşte în mediul acvatic. myces – ciupercă. care se ataşează (sub influenţa aceleiaşi enzime) de o moleculă specifică de sARN. dovleacul şi animalelor care au organizare similară (meduza). tutunul. boală cu evoluţie cronică.. complexul rezultat din interacţiunea celor două proteine miofibrilare. hipoacuzie. a agenţilor fizici care produc raze (luminoase. ascuţit. (gr. acus – ac. actis. ex. acut.D.. cărora le aparţine grupul peştilor denumiţi sturioni. acutus – violent. cu rol în contracţia musculară. a privi). fenomen care are loc în timpul sintezei proteinelor şi constă în reacţia unui aminoacid. ACUT ACVATIC AD.P. expresia genei relevată prin controlul specificităţii şi ratei proceselor de biosinteză. ex. acţiunea de a asculta. ascuţit). cu adenozintrifosfat (ATP). reacţie catalizată de către enzima aminoacil sARNsintetază.ACTI OMICOZĂ ACTI OMORF ACTI OPTERYGII ACTI OSCOPIE ACTI OTERAPIE ACTIVAREA AMI OACIZILOR ACTIVATOR ACŢIU EA GE EI ACTOMIOZI Ă ACU.. adducţie.T. actis + skopein – a examina prin văz. care are simetrie radială. rezultă un aminoacil adenilat (aminoacil-AMP). (lat. acuminat. în scop terapeutic. acuitate. (gr. actinos – rază. adductor. este dotată cu activitate A. s-au dezvoltat peştii acipenserizi.T. punctura – înţepare). ACUZIE ACUPU CTURA (gr. actina şi miozina. genă care prin acţiunea proprie activează expresia unei alte gene. (gr..

este prezentă în ţesuturile animale şi vegetale. mergând până la pierderea cunoştinţei. tulburări gastrice şi colorarea închisă a tegumentelor (melanodermie). adaptare genetică. adaptare ontogenetică. de unde numele de maladia bronzantă care i se dă câteodată. THOMAS ADDISO (BOALA) (gr. atât pe plan fizic. în limitele domeniului de reacţie al genotipului ca răspuns la factorii de mediu intern şi extern. 18811949). 2. fertilitate crescută care se poate adapta. ce aminteşte bronzarea solară. (1793-1860) boala Addison. insuficienţă cronică a suprarenalei. procesul de formare a unui nou domeniu de reacţie a populaţiei care face posibilă armonizarea genotipului nou cu mediul acolo unde cel vechi nu a reuşit să o facă. crud. fiziologică a indivizilor. ROBERT ADAPTARE ADAPTARE DIVERGE TĂ ADAPTARE FE OTIPICĂ ADAPTARE FILOGE ETICĂ ADAPTARE LA MEDIU ADAPTIV ADE I Ă ADE OM ADE OSARCOM ADDIS (PROBA) ADDISO . se spune despre un muşchi care execută o mişcare de adducţie. variabilitate care este menţinută prin recombinarea genelor şi antrenarea genelor recesive a populaţiei. medic scoţian. determinată de o rărire bruscă şi extremă (sau chiar întrerupere) a contracţiilor ventriculare sau de o tahicardie excesivă. longevitate. WILLIAM ADAMS. heterozisului. modificarea fenotipică. constă din numărarea hematiilor (eventual a leucocitelor) în urina de 12 ore. adaptare derivată. 1. un organism bine adaptat se manifestă prin: pierdere minimă în greutate pe perioada expunerii la factorii de stress. facultatea pe care o are organismul de a se obişnui cu noi condiţii de viaţă. ex. ce se manifestă prin: anemie. astenie. sin. rezistenţa mare la boli. neoplazia ţesutului glandular. profesor la San Francisco. sin. cât şi pe plan psihic şi social. adaptarea este direcţională şi se bazează pe variabilitatea genetică a populaţiilor. lama subtrochanteriană Rodet. ischemie cerebrală acută. homeostaziei genetice şi polimorfismului. intră în structura acizilor nucleici şi adenozin-fosforici. strânsă dimineaţa şi seara şi centrifugată. caracterizată de tegumente bronzate. tumoră dezvoltată a ţesutului gladular şi conjunctiv probă pentru evaluarea cantitativă a elementelor figurate din urină. capacitatea ochiului de a se obişnui cu variaţiile de luminozitate. adaptare eladogenică. modificarea genotipică şi fenotipică a vieţuitoarelor supuse stimulilor puternici interni şi externi. sin. (1820-1900) arcul Adams. adaptarea unor organisme la forme de mediu variate. hipotensiune. ADDUCTOR 18 . adamas-antos – oţel. a mutaţiei. tare + omos – sălbatic. (Addis Thomas. 6-aminopurină. muşchiul adductor al policelui. comportamentală. hipotensiune. insuficienţa corticalei suprarenalelor. alcătuită din două cicluri. tumoră dură de origine dentară. necopt).ADAMA TI OM ADAMS. bază azotată purinică care intră în structura unui nucleotid. sin. anatomică.

constituită din două cicluri. secţionarea unui ganglion limfatic sau a unor vegetaţii adenoide. conjunctivite şi afecţiuni respiratorii acute care pot simula o stare gripală. crud). secţionarea unui ganglion limfatic sau a unor vegetaţii adenoide. poziţia care rezultă în urma acestei mişcări. repartizarea diferitelor tipuri celulare prezente pe un frotiu prelevat prin puncţia unui ganglion limfatic. aden – glandă. (gr. a cărui structură o aminteşte pe cea a unei glande sau a unui ganglion. sin. ADE OIDITĂ ADE OM ADE OMATOS ADE OMECTOMIE ADE OMIGDALECTOMIE ADE OMIOM ADE OPATIE ADE OSARCOM ADE OVIRUS ADE OTOMIE ADE OZI Ă ADE OZI FOSFAT 19 . care este de natura unui adenom. ganglion. itis . putând realiza legături de tip macroergic. cedarea. C5H5N5-3 H2O). de nivel energetic înalt. antehipofiza. de către ATP a unei molecule de acid fosforic are loc cu eliberare de energie). rac). ATP. adeno + tome – tăiere. (gr. glandă. în procesul de fosforilare a glucozei. aden + omos) tumoare formată dintr-un ţesut ganglionar sau glandular. grup de virusuri responsabile de faringite. constituientă a acizilor nucleici (ADN şi ARN) care poate fi obţinută prin hidroliză.. uzual în cuvinte compuse. tumoare malignă cu localizare glandulară. (6-aninopurina. combinaţie între adenină. ex. adelphos . inflamaţia vegetaţiilor adenoide.aprindere) inflamaţia ganglionilor limfatici. (gr. mişcare prin care un membru sau un segment de membru este apropiat de axul median al corpului. puţin evident + morphe . adenită. secţionare) ablaţia unui adenom. ca în acidul adenozintrifosforic. ADE OADE I Ă ADE ITĂ ADE OCARCI OM ADE OFIBROM ADE OGRAMĂ ADE OHIPOFIZĂ ADE OID (lat. adduco-cere – a strînge). care se referă la un adenom. sarcom al ganglionilor limfatici.. sarcos – carne + omos – necopt.ADDUCŢIE . (gr. aden + eidos . nucleozid format din adenină şi din riboză.ADELF ADELOMORF ADE -. aden + sarx. adelos – abia vizibil. înseamna monstruozitate dublă. ascuns.formă) cu aspect putin evident. tumoră benignă formată din fibre musculare şi ţesut glandular. fibroadenom. aden + karcinos – cancer. sin. o pentoză şi acid fosforic.frate). cancer al ganglionilor limfatici. (gr. AP. (gr. (gr. denumire generică pentru orice afecţiune a ganglionilor limfatici. (gr.asemănător). îndeplineşte rol esenţial în procesele de fosforilare. guşă edematoasă. cu referire la un ţesut ganlionar (vegetaţii adenoide). ex. bază purinică. abr. adenopatie. adenom. ablaţia vegetaţiilor adenoide şi a amigdalelor.

. abr.H. reprezintă materialul genetic din care sunt alcătuite genele majorităţii organismelor.. citozină.matrice.T.N. stimulează eliberarea ACTH.T.. ADIPOS ADIPOZITATE ADIPOPEXIE ADIPOMASTIE ADIPOZĂ ADIPSIE ADITIV ADITIVITATE ADJUVA T A. G. în prezenţa unei catene A.D.P. un fenotip prin acumularea efectelor fiecăruia.P. acid dezoxiribonucleic. (gr. la porc şi argininvasopresină la păsări).N. slăbire musculară. (gr. ADIPO. medicament secundar. (lat.D.putere). imposibilitatea de a executa rapid mişcări alternative. în contact direct.T.. multiplă. are activitate ocitocică şi lactagogă.D. ca o consecinţă. dezvoltarea excesivă a ţesutului gras la nivelul sânilor. acumularea de grăsimi în organe sau în ţesutul subcutanat. lipsa transpiraţiei. cum ar fi pronaţia şi supinaţia. aditivitatea stă la baza determinării valorii de ameliorare a indivizilor. lipsă de putere. care ajută.. modelul se bazează pe combinarea a patru nucleotizi care la rândul lor se compun dintro bază azotată (formată din adenină. oprind degradarea acestuia.. cercetătorul american J.C. . adipos.sete).. (gr. adeps + osis) ţesut celulo-grăsos subcutanat.T.D. un model al A. axungia grăsimea de porc. care este susceptibil a adera la o suprafaţă. a + diaphorein – a transpira). potenţează proprietăţile imunogene.P. ADIACE T ADIADOCOCHI EZIE ADIAFOREZĂ ADI AMIE ADIP. formare de tesut adipos in organism in mod excesiv. hormon antidiuretic. grăsime.ADEPS ADERE ŢĂ ADEZIV A. creşterea presiunii arteriale.. rezultată din organizarea conjunctivo-vasculară a exsudatelor. T. Crick au propus în 1953. care se găseşte în vecinătatea imediată. substanţă adăugată pentru creşterea eficienţei ingredientului principal. de aici denumirea de vasopresină (lizinvasopresină. proprietatea genelor alelice şi nealelice care alcătuiesc un genom de a realiza consecutiv interacţiunilor cu mediul. a + dipsa . o oză (dezoxiriboza) şi acid fosforic. abr. cu rol esenţial în menţinerea apei în organism. formaţiune interviscerală sau visceroparietală. adeps lanae – lanolina. AD -POLIMERAZĂ 20 .P. lipsa poftei de a bea apă. grăsime. adipozitate. (gr.D.-ului pentru care au primit premiul Nobel (în 1962). modalitate de dispunere a ţesutului gras în organism. adeps . se asociază cu un alt medicament. sin. adeps suillus. Watson. guanină şi tiamină).grăsime). enzimă care catalizează sinteza acidului dezoxiribonucleic şi ribonucleic din dezoxiribonucleotizi trifosfaţi: A. în colaborare cu cercetătorul englez F. hormon secretat de către neurohipofiză şi vehiculat de către gamaglobuline. determină contracţia arteriolelor şi. a + dynamis .H. şi C.

ADVE TICE ADVE TIV AEDES AEULOSTRO GIL AER ALVEOLAR CURE T AER COMPLEME TAR AER CURE T AER DE REZERVĂ AER REZIDUAL AERE CHIM AERIA 21 . (gr. mărind glicemia şi creşterea acidului lactic în sânge. după o inspiraţie forţată (15001600 ml). cantitatea de aer introdusă peste aerul curent în pulmon. creşte tensiunea arterială.supărător) un gen de ţânţar care transmite febra galbenă şi febra Denque. cu acţiune constrictoare asupra vaselor. adrenalină. care a apărut şi s-a dezvoltat în condiţii sau poziţie anormală. aedes . care se referă la canalele şi cavităţile prin care aerul pătrunde până în pulmoni.65% gaz carbonic şi 14% oxigen. (lat.lângă. + renes . pline cu aer. cilindric). ţesut format din celule cu membrană subţire. după o expiraţie forţată. ad . (lat. gura. metastrongil de talie mică care parazitează de obicei la felide în pulmon. (gr. cantitatea de aer inspirată sau expirată în timpul unei mişcări respiratorii normale. nerv ale cărui terminaţii eliberează adrenalina. care se referă la glanda corticosuprarenală.P. care suprimă efectele adrenalinei în organism. laringele şi traheea. sin. volum de rezervă inspiratorie. aerul conţinut în mod normal în alveolele pulmonare. aellos – iute. cu spaţii intercelulare mari. conţine 5. ADRE OADRE ALI Ă ADRE ERGIC ADRE OCORTICAL ADRE OLITIC ADRE OPRIV ADSORŢIE abr. strongylos – rotunjit. prin implicarea fosforilazelor.A. ad + venio-ire .rinichi) hormon secretat de porţiunea medulară a glandei suprarenale derivat din aminoacidul tirozină. absorbi) fixarea unei substanţe (adsorbat) care se găseşte într-un mediu fluid pe suprafaţa altei substanţe (adsorbant). prezent în rădăcinile şi tulpinile unor plante acvatice sau care trăiesc în locuri cu umiditate ridicată. 1. căile aeriene superioare sunt constituite din fosele nazale. mobilizează glicogenul hepatic. adrenopriv.veni) tunica externa a arterelor formată din ţesut conjunctiv şi elemente fibroase.D. aerul care rămâne în plămâni şi căile respiratorii după o expiraţie forţată. care are acţiune similară cu a adrenalinei. cantitatea de aer eliminată peste aerul curent. faringele. ad – la + sorbeo-ere – a aspira. care se datoreşte insuficienţei sau absenţei funcţiei suprarenaliene. dispuse lax. (lat. măreşte consumul de oxigen în organism. acid adenozindifosforic. oyra – coadă. ADRE -. ex. 2. care conţine capilare prin care se hrăneşte artera. care se referă la glandele suprarenale. are activitate metabolică.

sau. a microfaunei (insecte.001 şi 100 µm. deglutiţie de aer care se acumulează în stomac. unui traumatism. (lat. ceea ce poate provoca distensie. sporii bacteriilor şi ciupercilor.aripă) ordin din care fac parte familiile Pulicida şi Sarcopsiide. bios . care se referă la un sentiment sau la o emoţie care produce o anume situaţie. trăire emoţională intensă. fără nici o afectare a acuităţii vizuale. pierderea mai mult sau mai puţin completă a posibilităţii de exprimare.viaţă) care se dezvoltă în prezenţa oxigenului liber bacterii aerobe şi facultativ aerobe din familia Enterobacteriaceae.vorbire) tulburare a activităţii nervoase superioare. absenţa cristalinului în urma operaţiei pentru cataractă. mai rar. a + phasis . termen folosit pentru unele leziuni. AEROCOLIE AEROFAGIE AEROFOBIE AEROGASTRIE AEROGE AEROPLA CTO AEROSOL AEROSOLOTERAPIE AFACHIE AFAGIE AFA IPTERA AFAZIE AFAZIE TRA SCORTICALĂ AFAZIE VIZUALĂ AFEBRIL AFECT AFECTIV AFECTIVITATE AFECŢIU E 22 . kolon – colon) dezvoltarea de gaze în intestinul gros. (gr. aphanes – invizibil. care trăieşte în aerul atmosferic. aer – aer. ea este perturbată în nevroză şi psihoză. aer – aer. varietate de afazie motorie marcată prin lipsa spontaneităţii limbajului. de origine congenitală. polen). înclinaţiile şi pasiunile. 2. de vânt şi curenţii din aer. totalitatea microflorei (alge microscopice. officio-ere –a slăbi. cu evoluţie impetuoasă şi relativ scurtă. adesea vectori ai bolilor infecţioase. sentimentele. (gr. a fi apucat de) sin. (gr. proces morbid. care nu are febră. de dimensiuni între 0. frica de aer. prezenţa aerului în stomac. fermentează glucoza şi lactoza. defect de înţelegere a scrisului prin leziune cerebrală. a + phagein – a mânca) imposibilitatea de a mânca. maladie. întrebuinţarea în scop terapeutic a unor substanţe medicamentoase sub formă de aerosoli. forme de rezistenţă a unor acarieni) şi a viruşilor. de obicei datorită pierderii memoriei. boală. larg răspândite în natură.AERIFER AEROB AEROBACTER care conduce aerul (gr. (gr. purici cu aripile atrofiate dare pot face salturi mari prin adaptarea picioarelor în acest scop. care se produce prin intermediul aerului atmosferic. pteron . particulă solidă sau lichidă dispersată într-un gaz sau în aer. antrenează pierderea acomodării şi hipermetropie. 1. funcţie psihică generală care cuprinde emoţia şi variantele ei.

afecţiune congenitală care apare exclusiv la băieţi şi se manifestă prin infecţii bacteriene grave şi repetate. cu scăderea fosforemiei sub 4 mg de fosfor anorganic la 100 ml de ser. 1. alfafetoproteină. procedeu vechi de transmitere voluntară a virusului în cazul apariţiei febrei aftoase. care produc pagube. o formă particulară este agamaglobulinemia Bruton. excitant al aparatului genital. aproprierea marginilor celor două buze ale unei plăgi. exclusiv fitofage (păduchi de plante).frig). uneori deosebit de grave. a + phone . (gr. osteomalacie. insecte din ordinul Homoptera.lapte) absenta secretiei lactate după parturiţie. caracterizată prin scăderea până la dispariţie a fibrinogenului din sânge. fixare selectivă a unui colorant sau a altei substanţe pe anumite celule ori ţesuturi. capacitate de atracţie şi fixare a unor atomi de către alţii pentru a forma compuşi. malnutriţie. afferro-erre – a aduce) care merge spre centru. (gr. absenţa sau scăderea marcată a gamaglobulinelor plasmatice. uneori icter şi histopatologic prin leziuni hepatice.AFERE T AFERE TAŢIE AFIBRI OGE EMIE AFIDE AFI ITATE AFLATOXICOZĂ AFLUX AFO IE AFOSFOROZĂ A. subordinul Aphidina. se datoreşte unui defect genetic recesiv.voce) imposibilitatea de a produce sunetele specifice legate de aparatul fonaţiunii: imposibilitatea de a lătra. abr.aprind) ulceraţie superficială dureroasă. cele două buze ale unei incizii sau unei plăgi. de la Aphrodita – zeiţă a dragostei şi frumuseţii) substante care măresc excitaţia genezica. stare dependentă de conţinutul scăzut în fosfor al hranei. apto . vas limfatic care duce limfa la un ganglion. 1. margine la margine. osteoporoză. de ex. transmiterea excitaţiei nervoase de la neuronii senzoriali periferici la cei centrali. AGALACŢIE AGAMAGLOBULI EMIE 23 .P. a + galaktos . manifestată clinic prin semne generale adesea incerte. caşexie etc. pentru obţinerea unei cicatrizări regulate şi puţin marcate. manifestat prin infertilitate. 2. apare la nivelul mucoaselor. abr. la animale şi de a vorbi la om. A FRIGOIRE AFRODIZIAC AFRO TA AFRO TARE (lat. 2. AFTĂ AFTIZARE Ag. acţiunea de a apropria foarte precis. scăderea considerabilă a imunoglobulinelor serice şi absenţa limfocitelor B. pentru antigen. cu scopul îmbolnăvirii simultane a întregului efectiv pentru a evita pandemizarea bolii.F. (gr. afecţiuni produse asupra organismelor de triada: umiditate crescută – temperaturi scăzute – curenţi de aer. (gr. intrare abundentă şi bruscă a unui lichid într-o regiune anatomică sau un organ anume. simbol chimic pentru argint. mugi. legat de sex. frigore . (lat. stare constituţională congenitală sau dobândită. toxicoză produsă de aflatoxine. necheza etc.

anormalitate genică legată de o genă recesivă a sexului. ad – la. a reuni. (gr. imposibilitatea reproducerii şi dezvoltării gametului. a + gone – sămânţă. producere) lipsa glandelor genitale.AGAMOSPERMIE AGAR AGE EZIE termen care indică toate tipurile de apomixie. fie globule roşii (hemoaglutinare). 1. diminuarea exagerată a numărului de globule roşii din sânge. a aglomera. stereognozie. a + gnatos . agar. substanţă elaborată de unii microbi sau prezentă la suprafaţa globulelor roşii.iarbă de mare) produs sub forma de fibre sau pulbere. (gr. (gr.mandibulă) lipsa congenitala sau scurtarea mandibulei. în care embrionii şi seminţele se formează asexuat. sin. nedezvoltarea organelor genitale care are o acţiune asupra organismului si produce o schimbare: agentul patogen este un micro sau macroorganism care ajuns in corpul animal produce un proces patologic. 2. fără un proces sexual.clei) fenomen care se produce într-un mediu de cultură constând în adunarea în grămezi a microbilor care se depun pe fundul recipientului cu un mediu lichid sau apare într-o picătură de mediu depusă pe o lamă.naştere) lipsa de formare în viaţa intrauterină a unor organe sau părţi din corp. 1. care face microbii ori aceste globule roşii aglutinabile de seruri ce conţin aglutininele specifice corespunzătoare. aderarea şi adunarea împreună a eritrocitelor din sânge sub influenţa unor substanţe chimice. absenţa congenitală a limbii. a + genitalis . glutinum . perioada de trecere dintre viaţă şi moarte caracterizată prin slăbirea şi diminuarea circulaţiei şi pierderea cunoştiinţei. exclusiv reproducere vegetativă. însoţită de absenţa funcţiei specifice. (lat. lipsa de recunoaştere a fiinţelor şi a mediului înconjurător. AGE ITALISM AGE T AGEUZIE AGITAŢIE AGLOBULIE AGLOSIE AGLUTI A AGLUTI ARE AGLUTI I Ă AGLUTI OGE AG ATIE AG OZIE AG OZIE TACTILĂ AGO ADAL AGO IE 24 . substanţă anticorp care se găseşte în anumite seruri în bolile infecţioase sau în urma imunizării active şi care au propietatea de a aglutina fie microbi. (gr. monstruozitate caracterizată prin nedezvoltarea unei părţi corporale.genital) absenţa organelor genitale 2. (gr. 3. extras din alge marine utilizat pentru prepararea mediilor de cultura pentru microorganisme. a + genesis . a aduna într-o masă compactă. absenţa totală sau parţială a gustului. orice creştere a activităţii motorii care devine dezordonată şi se asociază cu excitaţie mentală. tulburare în dezvoltarea organelor genitale.

eidos -asemănător) membrană embrionară la vertebrate. stare patologică caracterizată prin lipsa granulocitelor din sânge. lentoare anormală a mişcărilor voluntare. la mamifere. prefixe de origine greacă pentru altul. legată de o lezare a centrilor nervoşi ai scrierii. însoţită de ulceraţii ale mucoaselor şi pielii. (gr. care aparţine grupului de oligoelemente. ALO. imposibilitatea de a se exprima prin cuvinte. lipsit de capacitatea de a se mişca. leuconeutropenie ce ajunge la dispariţia totală a granulocitelor în sângele periferic. tendinţă la o activitate caracterizată prin afirmarea de sine într-un sens posesiv şi constructiv. săruri şi derivaţi insolubili se folosesc în combaterea acidităţii gastrice. cauzată de o tulburare organică sau funcţională. (lat. AKI ETIC AKI EZIE Al. a lupta. allas-ntos-cârnat. unele săruri solubile de aluminiu sunt folosite ca astringente şi dezinfectante externe.S. tendinţa de a ataca. aggredior-essus-sum-edi – a ataca) substanţe produse de unele bacterii care au propietatea de a diminua posibilităţile de apărare ale organismului. grup de medicamente care acţionează prin inhibarea ciclooxigenazei. abr.. 2. uşor şi maleabil. mic dublu cârlig de metal destinat să aproprie buzele unei plăgi. 2.. este o formă de apraxie. aminoacid monoamino-monocarboxilic răspândit în toate proteinele animale şi vegetale.. creşterea gravităţii simptomelor unei boli. produs de oxidare a acidului uric. la cătea şi la iapă este formată din două: una corială şi una amniotică. AL. ducând la infecţii grave. aglomerat format prin aglutinarea elementelor figurate ale sângelui. în sensul ostilităţii şi distrugerii. . imposibilitatea sau dificultatea de a executa unele mişcări. constituită dintr-un diverticul al tubului intestinal primitiv şi care. mai ales în cursul osteosintezei. cytos .AGO IST AGORAFOBIE AGRAFAJ AGRAFĂ AGRAFIE AGRA ULOCITOZĂ termen care exprimă acţiunea unui muşchi în sensul dorit. frica de mulţime sau de spaţii intinse. metal alb. ca antidiareice şi ca dezinfectante intestinale. ALALIE ALA I Ă ALA TOIDĂ ALA TOI Ă 25 . neobişnuite sau anormale. simbolul aluminiului.. exprimând ideea unei stări diferite. la vacă şi scroafă are formă de panglică îngustă şi are două braţe. incapacitatea de a scrie. va forma conexiunile vasculare ale embrionului la nivelul placentei. favorizând prin aceasta multiplicarea bacteriilor.celulă) 1.. punerea agrafelor. (a + granulae – granulă. antiinflamatoare nesteroidiene. AGRAVARE AGREGAT AGRESI E AGRESIVITATE A.I.

Bence-Jones. care se referă la albumină. prin extensie şi în mod impropriu. partea externă. sin. litiu şi franciu. unghii. câine şi pisică în intestinul subţire şi care are partea anterioară a corpului mai lată şi delimitată vizibil de cea posterioară. a lemnului secundar. alaris . v. referitor la concentraţia de proteine în urină. cu caracter acid. substanţe bazice (oxid sau hidroxid) care provin din unul din cele şase metale zise alcaline: sodiu. solubilă în apă distilată şi precipitabilă cu sulfatul de amoniu la o concentraţie de 58%. termen grupând malformaţiile cardiovasculare congenitale care se însoţesc de cianoză. folosită ca antiseptic pentru uz extern (badijonare în gât) sau administrată oral (în infecţii urinare). clasa Trematoda. grefon osos masiv. excesul de albumină în sânge (hiperalbuminemie). albumen – albuş de ou) haloproteidă cu greutate moleculară mare între 43. cu inele de creştere din ultimii ani. amoniac. vierme din familia Diplostomatidae. care parazitează la vulpe. potasiu. nume popular pentru sclerotică. nistagmus. substanţă organică de culoare albastră. epidimul şi corpii erectili ai penisului. rezistenţa slabă la agenţii de mediu etc. dar mai ales folosită în unele tehnici de colorare. datorită amestecului de sânge venos cu cel arterial. în sens strict.000-70. concentraţia de albumină din lichidul cefalorahidian (de fapt este proteinorahie). spre scoarţă. pete albe pe cornee sau unghii. iris alb-sidefiu. (lat. proteinurie. membrană conjuctivă groasă care înconjoară testiculul.000. arierare mentală.aripă). ca şi în explorarea funcţiei renale. culoarea alb-gălbuie a pielii şi părului. sin. necolorată. de obicei prelevat din tibie.alb) absenţa totală sau parţială congenitală a pigmentului melanic din păr. tunica alba. cataractă. albus . determină anomalii ca: astigmatism. cu referire la aripă. alimentarea sugarului cu lapte la sânul mamei sau al doicii sau cu biberonul. care conţine albumină. (lat. iris.ALA TIAZĂ ALARIA termen utilizat uneori pentru botulism. înaripat. care conţine toate straturile osului: periost. prezenţa albuminei în sânge. piele. surdomutitate. rubidiu. cesiu. (lat. ţesut osos propriu-zis şi măduvă osoasă. tunică albă. ALARIS ALĂPTARE ALBASTRĂ (MALADIA) ALBASTRU DE METILE ALBEE (GREFA) ALBI ISM ALBI OID ALBUGI EA ALBUGO ALBUL OCHILOR ALBUMI Ă ALBUMI EMIE ALBUMI ORAHIE ALBUMI OS ALBUMI URIE ALBUMOZĂ ALBUR ALCAL VOLATIL ALCALI 26 .

se obţine prin fermentarea zaharurilor şi este folosit ca antiseptic în diluţie de 70% şi intră în compoziţia unor preparate farmaceutice. perturbarea echilibrului acidobazic în organism în sensul creşterii pH-ului prin creşterea raportului bicarbonat de sodiu / acid carboni peste valoarea 20. al + chymicos – cu privire la sucuri) ştiintă ocultă apărută în secolul al III-lea î. urina va căpăta o culoare închisă. nu poate fi consumat. alcool preparat prin distilarea lemnului sau obţinut prin sinteză. eterul şi cloroformul. alcaptonuria nu se însoţeşte de niciun simptom clinic ani de zile. peste 2. substanţă azotată bazică. arderea sa completă în organism. ansamblul tulburărilor legate de ingestia repetată. iar coma survine la 4-5‰. care prezintă tendinţa de a accepta protoni. care se referă la alcool. folosită în doze mici ca medicament. brună.5‰ (toleranţa individuală este foarte foarte variabilă) se observă stare de euforie şi excitaţia. miscibil cu apa. substanţă ce determină alcalinizarea (creşterea pH-ului) umorilor. nervoase. consumul de băuturi alcoolice care excede consumul alimentar acceptat în mod curent. perturbarea metabolismului intermediar al acizilor aminaţi este familială şi ereditară. este folosit ca solvent. are proprietăţi toxice (mai ales asupra ficatului şi sistemului nervos). eliberează 7 kcal/g. al + kohol – fin. fiind foarte toxic. euforie. agent organic capabil de a introduce un radical alchil întro moleculă organică. decelarea lui are importanţă în medicina legală. subiect care prezintă alcoolism. care avea ca scop prepararea metalelor nobile din metalele nepreţioase. leziuni organice (mai ales ciroză şi gastrite). preparat farmaceutic obţinut prin distilarea alcoolului în prezenţa substanţelor aromatice de origine vegetală.alcapton) prezenţa în urină de alcaptonă (acid homogentizinic). (alcali + gr. în concentraţie de 1-2. în anhidridă carbonică şi apă. de origine vegetală.Ch. expusă la lumină. toxică. foarte subţire) nume de ansamblu pentru substanţele organice care conţin gruparea OH. scăderea memoriei şi a discernământului). kapto . rezultatul descompunerii incomplete a doi acizi aminaţi esenţiali: fenilanina şi tirozina. care conţine alcool. de cantităţi excesive de alcool: tulburări mentale (tulburări afective. inflamabil. (ar. ALCAPTO URIE ALCHILA T ALCHIMIE ALCOOL ALCOOL ETILIC ALCOOL METILIC ALCOOLAT ALCOOLEMIE ALCOOLIC ALCOOLISM ALCOOLISM CRO IC 27 .5‰ se instalează narcoza. cu miros plăcut. prezenţa etanolului în sânge. (ar. lichid incolor. reprezentantul tipic este alcoolul etilic. de obicei timp de ani.ALCALI ALCALI IZA T ALCALOID ALCALOZĂ care are reacţie alcalină (bazică).

allelon + morphe . acetilcolină determinând bolile alergice: eczema.ALCOOLIZAT ALCOOLOMA IE ALCOOLTEST ALDEHIDA FORMICĂ care conţine alcool (mai ales etanol). alelele perechi sau alelomorfe sunt perechi ale factorilor ereditari. care este predispus la reacţii alergice. după numărul atomilor de carbon din moleculă. noţiunea de alelă subliniază calitatea diferită pe care o pot avea genele dintr-o pereche. concentraţia de aldolază în serum sanguin. sin. manoza). sensibilizarea alergică este foarte variată şi se manifestă cel mai adesea prin semne respiratorii sau cutanate de tip urticariform. poate creşte în unele tulburări hepatice şi musculare. hormon mineraloregulator. allelon – altă formă. sin. hormon secretat de corticosuprarenală. serie de trei sau mai multe forme alternative ale unei gene. care ocupă acelaşi locus într-un cromozom. polimerizează dând naştere la paraformaldehidă. pentoze (riboza. din contactul alergen – anticorp va rezulta eliberarea de histamină. formaldehida. în care intervin diferiţi factori este eliminat prin urină sub formă de derivaţi şi se prescrie în boala Addison. hexoze (glucoza. la temperaturi sub 9°C. ALDOLAZĂ ALDOLAZEMIE ALDOSTERO ALDOZE ALELE ALELE MULTIPLE ALELOMORFISM ALELOTROPISM ALERGE ALERGIC ALERGIE 28 . monoglucide sau oze care conţin gruparea aldehidică (R-CHO) şi mai multe grupări alcool (-OH). o pulbere albă fără proprietăţi dezinfectante. care intervine în metabolismul mineral (excreţia de potasiu şi retenţia de sodiu). (gr. allos . alt drum) forme diferite ale unei gene: genele care ocupa acelaşi poziţie pe cromozomul omolog dar care condiţionează expresii fenotipice diferite ale aceleiaşi însuşiri. care se referă la alergie. aldozele pot fi: trioze (gliceraldehidă). muşchi şi sânge. gameţii conţin fiecare doar unul şi prin unirea lor va apare cuplul de alele perechi. urticaria. galactoza. serotonină. care rezultă din alergie. manifestă proprietăţi reducătoare.acţiune. atracţie mutuală între două organisme sau două celule. la un subiect bănuit de a fi în stare de ebrietate. foarte solubil în apă folosit ca dezinfectant. ergon . reacţie) termen care desemnează orice stare de reactivitate modificată pe baza unui mecanism imunologic. tetroze (eritroza). asigură un volum constant al lichidelor din organism printr-un mecanism complex. deoxiriboza). substanţă străină organismului. mic instrument cu care se evaluează rapid concentraţia de alcool în aerul expirat. iritant. enzimă prezentă în ficat.alt. datorită prezenţei grupării funcţionale aldehidă. care după pătrunderea în organism după naştere la anticorpi şi combinându-se cu ei generează reacţia alergică.formă) termen sub care se înţeleg relaţiile dintre alelele aceluiaşi caracter. dependenţă alcoolică. astmul bronşic etc. care se găsesc în stare liberă în organismul vegetal şi animal şi de obicei rezultă din scindarea unor poliglucide sau oligoglucide. care intervine în metabolismul fructozei. gaz incolor cu miros înţepător. un factor al unei alele este alelomorful factorului opus. (gr. (gr. sin.

folosită pentru protejarea de pătare a patului bolnavului sau a mesei de operaţie. ALEXIFARMACO ALEXI E ALEXITIMIE ALEZAJ CA ALICULAR ALEZĂ ALFABLOCA T ALFAFETOPROTEI Ă ALFAGLOBULI E Α. incapacitatea de a exprima verbal emoţiile. defect de înţelegere a scrisului prin leziune cerebrală. pene întregi de dimensiuni mai reduse ca remigele şi rectricele. de apă marină sau dulce. substanţă proteică sub formă de grăunciori. sindrom clinic apropriat de afazia Wernicke. abr. insecticid sintetic înrudit cu piretrinele. ALGE 29 . autotrofe. farmacon . prezentă în lichidul amniotic. termen utilizat pentru a caracteriza unele boli care clinic şi prin modificările anatomopatologice se aseamănă cu leucemia dar în care nu se observă modificări ale numărului de leucocite în sânge. nume dat unor substanţe albuminoide cu proprietăţi bactericide şi care se găsesc în sânge mărind rezistenţa organismului. complement. cu tal filamentos sau lamelar. sunt distruse prin căldură. sin. substanţe care blochează receptorii alfa-adrenergici. caracterizat prin predominenţa afectării limbajului scris faţă de cea a limbajului vorbit. alfa-lipoproteine. în citoplasma unor celule şi utilizată de plante ca material nutritiv de rezervă. se numeşte alexie cu agrafie. fotosintetizante. în proteza dentară.L.medicament) antidot. adaptarea precisă a lăcaşului radicular. diseminată. variabile în mărime şi formă.ALERGOLOGIE ALETRI Ă ALEUCEMIE ALEULE ALEURO Ă ALEXIE ALEXIE-AGRAFIE studiul alergiei şi al manifestărilor sale morbide. denumire generică pentru un grup de specii din subdiviziunea Thallophyta. intoxicaţii). această proteină reapare în circulaţie în unele cancere şi afectări hepatice. pene de acoperire. specialistul este alergolog.6. ansamblul globulinelor plasmatice având cea mai mare mobilitate electroforetică la pH 8. care sunt situate la nivelul aripii suplimentare. prin radioimunologie sau prin tehnica imunoenzimatică. concentraţia de alfaglobuline creşte în cursul unor boli inflamatorii şi neoplazice. diferă de alte talofite prin prezenţa clorofilei. dozarea ei în plasmă. unicelulare şi pluricelulare. fără nicio afectare a acuităţii vizuale. (gr. glicoproteină secretată de ficatul fătului şi nou-născutului. care dispare aproape complet din organism la câteva luni după naştere.P. când ultimul este normal. alexein – a se împotrivi. serveşte la diagnosticul unor forme de cancer (carcinom hepatic) şi în afecţiuni hepatice cu regenerare celulară (hepatită virală. bucată de pânză impermeabilizată sau de cauciuc. în general.

ALGEZIO ALGEZIC ALGID ALGIDITATE ALGIE ALGO. 1.. sin.. infecţie pulmonară produsă de o ciupercă microscopică.ALGEZI. fibroase. demenţă. ALGEZIO.. allure – ţinută. sin. lien . maladia Südeck. (gr. sin.. a + lat. psihiatru. nebunie. constă din injectarea urinei de la o femelă presupus gestantă la o şoricioaică castrată. tulburare trofică însoţită de dureri. de obicei neînsoţită de leziuni vizibile. stare morbidă caracterizată prin scăderea sub normal a temperaturii periferice a corpului. tulburare mentală care defineşte pe subiect (alienat) ca periculos pentru societate. alură. succesiunea mişcărilor membrelor in deplasarea corpului. sensibilitate dureroasă. paralizie asociată cu dureri. stare de deficit a raţiunii. care este caracterizat ori se însoţeşte de o senzaţie de frig. spasme dureroase. în limbaj juridic şi curent.. care produce durere. Allescheria boydii. caracterizată prin leziuni cronice. substanţă a cărei consumare asigură ciclul regulat de viaţă al unei persoane. fel de-a merge) sin. în cazul gestaţiei. ALGODISTROFIE ALGODISTROFIE POST-TRAUMATICĂ ALGOGE ALGOPARALIZIE ALGOSPASM ALIE AT ALIE AŢIE MI TALA v. determină reacţii la alte specii favorabile organismului ALIE IE ALIE IST ALIME T ALIME TAŢIE ALIURĂ ALESSCHERIAZĂ PULMO ARĂ ALLE . prefix de origine greacă pentru durere. imbecilitate. mesager chimic folosit pentru comunicarea între specii diferite. generează durere. estrogenii urinari determină dispariţia leucocitelor din secreţia vaginală a animalului injectat şi înlocuirea acestora cu celule keratinizate (Schollen). sufix de origine greacă pentru durere. idioţie. acţiunea de a se hrăni sau a fi hrănit. (fr. 2. este produs de o excitaţie puternică şi care intoxică terminaţiile nervoase.DOISY ALLOMO Ă 30 . subiect suferind de imposibilitatea de a-şi folosi normal inteligenţa şi voinţa. escavate în care se vede o acumulare de ciuperci responsabile. ceea ce motivează administrativ şi juridic internarea sa într-o instituţie pentru bolnavi psihici.splină) lipsa splinei. regim alimentar. metodă biologică de aprecierea stării de gestaţie (la 120 de zile de la montă la iapă şi măgăriţă) sau de sarcină la femeie. algo. îndeosebi a extremităţilor. mersul patrupedelor.

proprietate de origine genetică pe care o posedă un anume număr de antigene solubile de a nu avea exact aceeaşi specificitate faţă de toţi indivizii unei aceleaşi specii animale. allos . allos + morphe . allos + polis – mult. derivate de la două sau trei specii diferite. chezein – a defeca) eliminarea fecalelor printun anus împotriva naturii (artificial sau congenital) (gr. se spune despre un corp care există sub mai multe forme diferite. 2. eidos – formă. 1. fecundarea încrucişată determină schimbarea genotipului. dromos . pentru nivel molecular se foloseşte termenul alosterie. metoda opusă homeopatiei.drum) tulburări în ritmul cardiac. ALOGAMIE ALOGE ALOGE ETIC ALOGREFĂ ALOIMU IZARE ALOKI EZIE ALOMETRIE ALOMORFIE ALOPATIE ALOPECIE ALOPOLIPLOIDIE ALORITMIE ALOSI TEZĂ ALOTIPIE ALOTRIOFAGIE ALOTROPIC 31 . favorizând heterozigoţia. tulburare motorie care constă în faptul că o mişcare cerută să fie efectuată de un membru este efectuată la membrul opus. trecerea de la o formă la alta.suferinţă) metodă terapeutică în care se utilizează medicamente care combat cauzele fenomenelor patogenice sau simptomele de boală. prin asemănare termenul s-a adoptat la toate animalele. (gr. alopex . subiectul simte senzaţia într-un punct. allos – altul. allos + pathos . generează (dă naştere) unui alt element.ALOCHEZIE ALODROMIE ALOESTEZIE (gr. în care gameţii masculi aparţin altor indivizi decât cei femeli. grefă realizată între un donor şi un receptor ce aparţin aceleaşi specii. dar care diferă prin una sau mai multe gene sau antigene de histocompatibilitate. mai mult sau mai puţin simetric. de altă provenienţă. imunizarea unui subiect printr-un antigen provenit de la alt subiect aparţinând aceleaşi specii. plu. mult diferite fata de alimentele obisnuite. asemănare) fenomen de dublare al numărului de cromozomi somatici cumulaţi într-un organism hibrid prin încrucişare a două specii diferite. reproducerea naturală prin fecundare încrucişată. deosebit prin natură şi prin origine.având proprietăţi fizice distincte. metamorfoză (gr.vulpe) termen generic folosit pentru căderea părului observat mai ales la vulpile cu scabie. de partea opusă uneia se exercită stimularea. tulburări de localizare a senzaţiilor tactile. în chimie.altul + phagein – a mânca) înclinarea de a mânca lucruri straine. termen utilizat pentru diverse aritmii periodice ale cordului si pulsului.formă). accelerarea sau întârzierea ritmului dezvoltării unor organe (gr. împerecherea (conjugarea) în meioza alodiploizilor a unor cromozomi de la părinţi deosebiţi. (gr. allos – altul. (gr. prin hibridare interspecifică sau intergenerică.

(lat. organe. care se referă la dinte şi la alveola sa.frică) frica de a călători cu mijloace de transport. fotodermatoză produsă consecutiv consumului de ştir sălbatic (Amarantus retroflexus). ca traiect intraosos în canalul mandibular la nivelul căruia emite o serie de ramuri pentru alveolele dentare. sin. alvus . care se referă la febra galbenă. phobos . proces patologic grav al celulei nervoase. alveolus – vas mic) cavitate mică sau depresiune în ţesuturi. ansamblul simptomelor provocate de uşoare accidente vasculare cerebrale ce iau formă de mici ictusuri. sin. sin. (lat. cavitate săpată în maxilar unde se implantează dintele. incidenţa Towne. realizarea sau inducerea unirii şi concreşterii între două ţesuturi vegetale. cavitate în „fund de sac” cu care se termină bronhiolele pulmonare. care este format din alveole (mici cavităţi). lipsa congenitală a glandei mamare. degenerescenţa Alzheimer formă de demenţă presenilă. denumire latină atribuită prepuilor de peşte. glande etc. apariţia în ciclul vital al unui organism a două sau mai multe produse diferit. 1. în general. 2. ALTOIRE ALTSCHUL ALVAREZ ALVEOLĂ ALVEOLAR ALVEOLĂ DE TARĂ ALVEOLĂ PULMO ARĂ ALVEOLITĂ ALVEOLIZĂ ALVEOLO-DE TAR ALVEOLO-MA DIBULAR ALVI ALEVI ALZHEIMER (BOALA) AMALGAM AMARA TISM AMARIL AMASTIE AMAUROZĂ AMAXOFOBIE 32 . tulburări de vedere datorită unor modificări la nivelul retinei. fixat prin ligamentul alveolodentar. care se referă la alveole dentare ori pulmonare.abdomen) care provine din partea terminală a tubului digestiv. atrofie progresivă a osului alveolar din jurul unuia sau mai multor dinţi.ALOTROPISM ALTER AREA GE ERAŢIILOR însuşire a unor substanţe de a se prezenta sub diferite forme fără să fie schimbată compoziţia chimică. nerv mandibular. inflamaţia alveolelor. aliaj care conţine mercur folosit pentru obturarea cariei dentare. (gr. nerv detaşat din ramura mandibulară a trigemenului. în ciclul vital se evidenţiază alternarea a două generaţii: organismul diploid şi celulele sexuale haploide. amaxa – căruţă. nervilor optici sau a centrilor nervoşi fără alterarea mediilor transparente ale ochilor. prin alternarea unei reproduceri sexuate cu alta sexuată. la nivelul alveolelor se fac schimburile gazoase dintre sânge şi aerul inspirat.

amblys–obtus. de cauză fiziologică sau patologică. o imperfecţiune. (gr. hipermetropia sunt ametropia. ambo – cu două. a + men – lună. Thysanura). a + mazos – mamelă) lipsa mamelei. ex subclasa Apterygota cu ordinele Collembola.vedere) parazit cu vederea foarte slabă din familia Ixodidae. AMBOAMBIA T AMBIDEXTRU AMBIVALE ŢĂ AMBLI. a + metron – măsurare.. care se deplasează sau care poate fi deplasat. prefix de origine greacă cu sensul de tocit. (gr. AMBLIOMA AMBLIOPIE AMBOCEPTOR AMBROSAJ AMBULA T AMBULA ŢĂ AMBULATOR AMBUSTIE AME OREE AMEIOZĂ AMELIE AMELOBLASTOM AME OREE (gr. ordinul Artropoda care parazitează pe păsări şi mamifere şi poate transmite la rumegătoare ricketsioza. denumire generică introdusă de A. plecând de la celulele generatoare de smalţ. inflorescenţă cilindrică sau globulară cu flori unisexuate. (gr. automobil special amenajat pentru transportul răniţilor şi bolnavilor. miopia. lipsa în meioză a diviziunii heterotipice (reducţionale) şi desfăşurarea numai a diviziunii homotipice (mitotice). uneşte pe de o parte antigenul şi pe alta complementul. omma . capabil să se servească în aceeaşi măsură de ambele mâini. Latreille (1762-1833) pentru a indica insectele inferioare (fără aripi) care se dezvoltă direct. (lat. ops . larva semănând cu adultul (insecte fără metamorfoză. capo-ere – a prinde) substanţă cu două legături cu rol intermediar între alexină şi molecula organică. prefixe de origine latină cu sensul de unul şi celălalt. manifestări simultane de sentimente contradictorii. fără peduncul. foarte mici.. ardere partială. a + melos . care înconjoară din toate părţile. înşirate pe o axă subţire şi pendulă. (gr. de ambele părţi. în psihologie şi psihatrie. amblys + opsis . menes – curăţirea lunară la femeie) absenţa menstrelor. uneori diametral opuse. tumoră epitelială benignă. AME OTROPIE AME T AMETABOLĂ 33 . un defect.membru) lipsa congenitala a membrelor.AMAZIE AMBI-. survenită în afara sarcinii şi la femei de vârstă la care trebuie să existe. anticorpi care posedă două grupe haptotrofe: un grup citofil şi unul complementofil.vedere) deficit vizual fără cauză organică sau de refracţie. dezvoltaă în maxilare. dar recidivantă. dispariţia menstrei. obtuz şi arătând o insuficienţă. astigmatismul. (gr.ochi) nume de ansamblu dat pentru tulburările de refracţie oculară produse de o convergenţă a razelor luminoase pe retină. instituţie sanitară în care se acordă asistenţă medicală bolnavilor care nu au nevoie de internare în spital. tehnică de osteosinteză a unei fracturi cu una sau două broşe Kirschner. rezultatul va fi proiectarea defectuoasă a imaginii pe retină.

(gr.amândouă) cu actiune dublă.AMFETAMI Ă stimulant al sistemului nervos central şi simpatic. au un sistem nervos fără ganglioni.. ceea ce asigură o meioză normală şi deci formarea unor gameţi diploizi (2n). (gr.amestec) fecundaţie rezultând din amestecul a doi gameţi mascul şi femel provenind de la doi indivizi diferiţi asigurându-se ereditatea paternă şi maternă. scade oboseala. reproducere sexuată adevărată prin unirea în procesul fecundării a unor gameţi de sexe diferite. sunt specii fitofage sau microfage. iar dimineaţa are valori normale. amphi – dublu. se cunosc peste 1000 de specii. pornind din jurul esofagului. mai ales seara este ridicată. amphi + tonos .încheietură) articulaţie care are caracteristici amfiartroză cât şi de diartroză. care ocupă un loc intermediar între peşti şi vertebratele tetrapode terestre. printre care chitonii. reprezentând formele primitive ale acestora. (gr.. printre care puricii de plajă). prefixe de origine greacă cu sensul de unul şi celălalt. (gr. (gr. fiind un hibrid dublu diploid. ambiguu) cu dublu înţeles. (gr. amphi + dia – prin + arthron . răspândit în mediul acvatic. se poate afirma că un amfiploid este un alopoliploid fertil. amphi + bolos – oscilant. foarte numeros (peste 2700 de specii. clasă de moluşte. amphi + mixis . este opusă apomixiei.. ambele părţi) articulaţie semimobilă. adaptate atât pentru viaţa în apă cît şi pe uscat.resort) hipertonie concomitentă a sistemelor simpatic – parasimpatic ale vieţii vegetative. termen utilizat pentru a caracteriza o stare în care temperatura.. poate duce la toxicomanie. de cele două părţi. în unele afecţiuni. naştere) înmulţire sexuata. care prin singamie (fecundare) produc descendenţi alopoliploizi.. adaptate condiţiilor marine din regiunile de coastă. echivoc. care sporeşte randamentul fizic şi psihic. care poate trăi în aer şi în apă. AMFO. amphi + goneia – producere. în jurul la. amphi + philein – a iubi) nume dat unor celule sau ţesuturi care se coloreaza atât cu coloranţi acizi cât şi cu bazici. alopoliploid apărut în urma hibridării a două specii diferite care însumează numerele somatice de cromozomii: 2n + 2n sau AABB ale genitorilor. AMFI. AMFIARTROZĂ AMFIBIE AMFIBIE I AMFIBOL AMFIDIARTROZĂ AMFIDIPLOID AMFIGO IE AMFIMIXIE AMFI EURE AMFIPODE AMFOFIL AMFORIC AMFOTERIC AMFOTO IE 34 . ordin din clasa Crustaceea. amphoteros . clasă de vertebrate tetrapode. apetitul şi nevoia de somn. cu suprafeţele osoase unite prin ţesut fibrocartilaginos şi prin ligamente periferice. fiecare cromozom are omologul său. (gr. (gr. amphoreus – vas de lut cu două torţi) caracterizarea unor sunete stetoscopice care se aseamana cu zgomotul obţinut când se sufla într-o amforă. (gr.

amiba poate metastaza la alte organe. amidos – vază. care conţine amidon. amylon – făină. (gr. substanţe solide. AMIBIOZĂ AMIBOCITE AMIBOID AMIBOTE IA AMICROBIA AMIDĂ AMIDO AMIDOSTOMUM AMIDO AT AMIELI IC AMILACEU AMILAZĂ 35 . sunt prezente în constituţia proteinelor. ordinul Cestoda. contractată prin ingestia de chişti de amibe.panglică) parazit intestinal de talie mică din familia Taeniidae. (gr. netratată. care nu conţine germeni vizibili sau cultivabili. (gr. care este asemănător cu o amibă sau care aminteşte unele caractere ale amibelor. Malpighamoeba mellifica care se găseşte în corpul albinelor sub formă vegetativă sau chişti. leucocitele). care nu se datoreşte microbilor compus organic derivat funcţional al acizilor. se manifestă printro dizenterie prezentând colici.AMIBĂ AMIBIA AMIBIAZĂ protozoar parazit care aparţine ordinului Amoeba. în general. amis. care este făcut cu amidon. oală cu buza răsfrântă. celule care au configuraţia şi proprietăţile unei amibe (ex. cartofi. amoibaios + lat. stoma . (gr. unguentelor etc. (gr. Amoebosis apis. taenia. substanţă de origine vegetală. termen utilizat pentru denumirea nervilor lipsiţi de teacă mielică. boală parazitară cauzată de o amibă endemică în ţările calde. boală invazivă la albine produsă de un protozoar unicelular. de la leziunile colonului. având 12 proglote şi întâlnit la găină. boabele de porumb. amidonul este foarte răspândit în grăunţele de grâu. infecţia devine cronică. care conţine în locul grupei OH a carboxilului o grupare amino (-NH2). scaune diareice mucopurulente şi sanguinolente.gură) nematod din familia Trichostongiloidae. hepatomegalie şi adesea icter. cu reacţie neutră. a polimerilor. formată prin unirea a numeroase molecule de glucoză. sin. contaminarea având loc odată cu hrănirea. cristalizate. polipeptidelor naturale şi sintetice şi se utilizează în industria farmaceutică. după modul de acţiune se disting alfa (dextrinogenă) şi beta (zaharogenă) amilazele. constituind o importantă rezervă pentru prepararea pudrelor emoliente. cu perioade de exacerbare şi se poate complica cu leziuni hepatice cu evoluţie acută care se traduce clinic prin dureri hepatice. solubile în apă. tenesme. amylon-ase – desemnarea unui ferment) enzimă din clasa hidrolazelor care scindează molecula de amidon şi de glicogen pe cale hidrolitică. care parazitează de obicei la gâscă în mucoasa stomacului muscular având orificiul bucal asemănător unui vas cu buza răsfrântă. sunt. care este de natura amidonului sau îi seamănă. care se referă la amibe sau care este provocat de amibe. amidon) care conţine amidon. a + myelos – măduvă) fără mielină.

(gr. prezenţa şi concentraţia amilazei în sânge. inflamaţie acută sau cronică a amigdalelor palatine. unele sunt toxice (putresceina.. amygdale . prefixe de origine greacă pentru amidon. acumularea în formă de migdală de foliculi limfoizi. altele (histamina.. amigdală palatină. (gr. situată între cei doi pilieri ai vălului palatin.AMILOID AMILOIDOZĂ (gr.coagulat) component al amidonului care se găseşte din abundenţă în invelişul exterior al granulelor de amidon. bază organică azotată. amylon + ei + oză-osis . hormoni.. 1. care se refră la migdale extirpare chirurgicală a amigdalelor palatine. AMILAZEMIE AMILAZURIE AMILOLITIC AMI Ă AMI E BIOGE E 36 . AMILO. provocând leziuni degenerative şi diverse tulburări funcţionale. este mult crescută la începutul unei pancreatite acute şi de asemenea în inflamaţia glandelor parotide din oreion.. splină. o acumulare de foliculi limfoizi ce ocupă partea mediană a peretelui superior al rinofaringelui. (gr. hipertrofia acestor folicului constituie vegetaţiile adenoide. cu forma) asemănător amidonului. substanţă care dă reacţie de culoare cu iodul (albastru-violet) asemănătoare amidonului. amylon + eidos – asemănător.migdală). care are propietatea de a dizolva amidonul. pe fiecare faţă laterală a porţiunii bucale faringiene. derivată din amoniac care intră în compoziţia aminoacizilor. amylon + pektos . apare în ficat. prezenţa amilazei în urină. tiramina. cisteamina) au rol important farmacodinamic pentru că sunt precursori de coenzime. (gr.măduvă) lipsa congenitala a măduvei spinarii. a + myelos . vitamine.. înfăşurată în spirală. ablaţia amigdalelor. acţionează mai ales pe bacili gram-negativi. triptamina. AMILOLIZĂ AMILOPECTI Ă AMILOZĂ AMIELIE AMIGDALĂ AMIGDALĂ FARI GIA Ă AMIGDALECTOMIE AMIGDALIA AMIGDALOTOMIE AMIGDALITĂ AMIKACI Ă AMIL. ganglioni şi vasele limfatice. produs antibacterian din grupul aminoglicozidelor. substanţă anormală. componentă a amidonului cu structură neramificată. rinichi. substanţe formate în organismul animal prin decarboxilarea aminoacizilor sub acţiunea enzimelor specifice (aminoacid decarboxilazele). similară amidonului. proces enzimatic în care amidonul este hidrolizat prin diastază rezultând glucoză şi maltoză. care se depune între celulele unor ţesuturi şi organe. cadaverina).boală) boală care constă în formarea unui produs proteic amorf care dă reacţii chimice cu amidonul.orice organ în formă de migdală. 2.

acestui grup îi aparţin streptomicina. de origine reflexă. paromomicina etc. a + mnesis – memorie. se găsesc în special în ţesutul renal şi cel hepatic. prin suprafaţa sa externă se uneşte cu chorionul. gentamicina. este un parametru crescut în afecţiunile renale şi hepatice.N.putere) scăderea forţei de contracţie a unor muşchi. aminoacizii se clasifică esenţiali. (gr.aranjare) tulburări în contracţia muşchilor. kanamicina. cu aspect coreiform care pot să apară în nevrite. se practică spre a treia lună de sarcină.T.miel. amintire) pierderea parţială sau totală a memoriei. grup de antibiotice cu spectru larg. după posibilitatea de biosinteză a organismului. enzime din clasa oxidoreductazelor care participă la oxidarea aminoacizilor. neomicina. care suferă de amnezie. a + myos – muşchi. sthenos . involuntare.poziţii β. puncţia cavităţii amniotice şi prelevarea de lichid amniotic pentru analize. cele două grupe funcţionale pot ocupa în moleculă diferite poziţii una faţă de alta. a + amnos . fiecare dintre ele activând numai un singur fel de aminoacid. concentraţia în sânge de aminoacizi liberi. (gr. .) catalizează fixarea unui anumit aminoacid la o moleculă specifică a s-A. semiesenţiali şi neesenţiali. fără absorbţie digestivă. AMI OZIDE AMIOSTE IE AMIOTAXIE AMIOTROFIE AMITOZĂ AM EZIC AM EZIE AM IOCE TEZĂ AM IOS AM IOSCOPIE AM IOTE 37 .P.R. prin extensie. a + mitos – fir de aţă) diviziunea nucleului celular prin simplu clivaj în două părţi aproape egale. administrate de regulă pe cale parenterală.hrană). eliminare crescută de acizi aminaţi prin urină. cât şi funcţii bazice aminice (NH2). a + myos + taxis . examen vizual al lichidului amniotic cu ajutorul unui tub optic (amnioscop) introdus în colul uterin. (gr. fără să apară cromozomi şi uneori fără divizarea corpului celular. amnion . coloraţia lichidului permite să se evalueze starea fătului.AMI OACID AMI OACIDEMIE AMI OACIDOXIDAZE AMI OACIDURIE AMI OACIL-s A. practicat în caz de sarcină prelungită. lipsa de hrănire a muşchilor. deşi în natură se cunosc peste 200 de aminoacizi.R.. (gr. SI TETAZA compus organic care conţine în moleculă atât funcţii acide (carboxil COOH). sintetazele sunt foarte specifice. sunt toxice pentru rinichi şi nervul auditiv. (gr. exprimată în azot. grup de vertebrate ai căror embrioni sunt protejaţi de amnios şi alantoidă.pieliţă) cea mai internă membrană fetală de care este despărţită doar de lichidul amniotic secretat de această membrană. enzimă care în prezenţa energiei primite de la adenozintrifosfat (A. doar 20-22 sunt incluşi frecvent în structura proteinelor. concentraţia în urină de acizi aminaţi liberi şi. a + mis – muşchi + trophi . de atomii de carbon învecinaţi . atrofia musculară.poziţii α. ele pot fi legate de acelaşi atom de carbon . (gr.

în mod normal este mică. foarte solubil în apă. lung de 5-8 cm. ampulla – vas mic) recipient în formă de retortă. toxic. ordinul Trematoda. fiind de aceea necesară determinarea chimiosensibilităţii germenului implicat. 1.AM IOTIC A. (gr.1000 de ori luminozitatea. concentraţia de amoniac din sânge. obţinut prin aplicarea pe o lamă de sticlă a suprafeţei unui fragment biopsiat ori a unei secţiuni de organ sau ţesut. amoniacul care provine din degradarea acizilor aminaţi este transformat de ficat în uree. abr. urmele lăsate de degete pe un obiect. AMOEBIAZĂ AMO IAC care se referă la amnios. 2. animal marin acraniat. ammoniakon după zeul Ammon) gaz incolor. fiind lipsită de structură microscopică. se aseamănă cu starea lichidă. care seamănă cu o ampulă. prin amplificare electronică a unei imagini radioscopice. spectrul ei bacteriologic s-a modificat cu timpul. se administrează oral şi parenteral. care are orificiul bucal prevăzut cu două ventuze. aparat care permite. 3. creşterea în volum a cutei toracice în timpul inspiraţiei. suprafaţa osoasă rugoasă pe care se fixează un muşchi. 1. cu miros sufocant. este datorată mai ales staziei circulatorii sau unei compresii de nerv periferic. penicilină semisintetică ce acţionează şi pe bacilii gram negativi. denumit Branchiostoma lanceolatum. extremitatea dilatata a unui conduct tubular (ampula rectală). conformaţie) fără structură.gură) parazit intestinal din familia Paramphistomidae. (lat. în mod normal. (gr. (gr. urmă lăsată prin compresiunea unei structuri cu consistenţă redusă. depresiune imprimată pe suprafaţa unui organ de către o structură anatomică vecină. creşte în bolile hepatice grave. amphi + stoma . stare intermediară între cea lichidă şi cea solidă. formează cu apa o soluţie amoniacală.O. tendon sau ligament. ablaţia materialului de osteosinteză. să-i crească de 200 . parazitează la om. corp transparent cu aspect de peştişor. al căror desen este caracteristic pentru fiecare individ. cu schelet de susţinere reprezentat de notacord. senzaţie de greutate. preparat pentru studiul microscopic. iar macroscopic cu cea solidă fiind rezistentă la deformare. 2. care se referă la amoniac sau care conţine amoniac. porc etc. la fiinţele vii amoniacul nu există în stare liberă decât în cantitate extrem de mică. a + morphe – formă. AMO IACAL AMO IEMIE AMORF AMORŢIRE AMPHIOXUS AMPHISTOMA AMPICILI Ă AMPLIAŢIE AMPLIFICATOR DE STRĂLUCIRE AMPRE TĂ AMPRE TE DIGITALE AMPULAR AMPULĂ 38 . apărută la un membru. bioptic sau necroptic.M. comă hepatică. boală diareică produsă de Entamoeba histocolytica. cu jena mişcărilor.

(gr.. substanţă medicamentoasă care favorizează procesele metabolice de refacere. amputatio – tăiere de jur împrejur) ablaţia chirurgicală a unui membru sau segment de membru. 3. ablaţia chirurgicală a unui organ. care se foloseşte ca insecticid de contact. situată imediat deasupra sfincterului anal. o construcţie) ansamblul proceselor de metabolism intermediar care conduc la sinteza metaboliţilor şi componentelor structurale celulare. în exces. moral şi în mod exclusiv. spori. fenomen constant şi normal prezent la unele organisme (ex. prefix de origine greacă cu sensul de în sus. prin absorţia apei. a unor părţi moi destinate să formeze bontul. revenirea la viaţă sau reînvierea după moarte aparentă. tendinţa de a se sprijini afectiv. germen microbian care se dezvoltă în absenţa oxigenului liber. a + acidus . viscer sau ţesut. (gr. în psihiatrie.AMPULĂ RECTALĂ AMPUTARE AMPUTAŢIE A A.) care. seminţe etc. fenomen observat mai ales la glandele din mucoasa gastrică. a + aden .glandă) lipsa parţială sau totală a unor glande. (gr. revenirea la viaţa activă are loc rapid. cantităţile mari determinând înflorirea apei. pe una sau mai multe persoane.secret) secreţie în afară. anabole – acţiune care indică o îngrămădire. se contractă şi se dezhidratează. (gr. prin extensie. ana – în afară + krino . în cursul căreia perechile de cromozomi care în timpul fazelor precedente au rămas reunite la nivelul centromerului se separă prin dedublarea acestuia. 39 . alge albastre microscopice grupate în colonii sub formă de şiraguri simple de mărgele. glandele anacrine varsă secreţia lor în torentul circulator. care are proprietatea de a activa anabolismul. (gr. licheni. a + akoyein – a auzi) surditate parţială sau totală.. alcaloid extras din planta Anabis aphylla. secţionare prin accident a unui membru sau segment de membru. prin accident sau prin intervenţie chirurgicală.acid) lipsa de aciditate a sucului gastric. secţionarea şi îndepărtarea unui segment din corp. ingestie sau respiraţie. care se referă la anabolism.bătaie) partea cea mai inaltă la înregistrarea curbei pulsului cu ajutorul sfigmografului. (gr. cu conservarea. ele se dezvoltă libere în masa apei. 1. tardigrade. ana – în sus + krotos . asemănător nicotinei. existenţa vieţii în absenţa oxigenului liber. 2. foarte toxic pentru om şi animale. a treia fază a mitozei. 2. variabilă după caz. (lat. din nou. prin secţionarea părţilor osoase. rotiferi. în lipsa apei sau la temperaturi scăzute. cele două loturi de cromozomi se îndreaptă către cei doi poli opuşi ai fusului acromatic. lipsa acidului clorhidric din sucul gastric. A ABAZI Ă A ABE Ă A ABIOZĂ A ABOLIC A ABOLISM A ABOLIZA T A ACIDITATE A ACLIZĂ A ACLORHIDRIE A ACRI A ACROT A ACUSIE A ADE IE A AEROB A AEROBIOZĂ A AFAZĂ partea lărgită a rectului. 1. aruncare în sus.

analeptikos – răcoritor. examen de laborator. ana – contra + phylaxis . sfincterul sau glanda anală). noţiune introdusă de I. grup de vertebrate al căror embrion este lipsit de amnios şi de alantoidă. o asemănăre totală sau parţială a caracteristicilor esenţiale ale unui organism cu cele ale sistemului organismului cu care se compară. conduce şi transforma în senzaţii excitaţiile specifice primite din mediul extern şi intern. (gr. (gr. în limbaj curent. artera. ordinul Sporozoa. studiul unui fenomen sau unei structuri. de formă cocoidă caracterizat prin lipsa protoplasmei în jurul său. anamnasis – aducere aminte) totalitatea informaţiilor de examen clinic pe care medicul le ia de la bolnav şi însoţitorii acestuia pentru a le utiliza în vederea stabilirii diagnosticului. care produce anafilaxie.protoplasmă) parazit globulos al eritrocitelor din familia Babesiidae. similitudine sau asemănare în ceea ce priveşte morfologia. cum sunt peştii şi ammfibienii. analizatorii excitaţiilor interne sunt motor. (gr. colorat intens. gustativ. (gr.apărare) stare de hipersensibilitate care se dezvoltă la două-trei săptămâni după injecţia unei substanţe cu proprietăţi antigenice care se manifestă printr-o reacţie violentă care survine îndată după reinjectarea aceleiaşi substanţe.A AFILACTIC cu caracter de anafilaxie. structura sau funcţionarea. ana + plasma . suspendarea sensibilităţii la durere. Pavlov pentru a denumi aparatul complex şi unitar. care are rolul de a recepţiona. olfactiv. în vederea izolării şi identificării elementelor lor constitutive. A AFILACTIZA T A AFILAXIE A AL A ALEPTIC A ALGETIC A ALGEZIC A ALGEZIE A ALITIC A ALIZATOR A ALIZĂ A ALOG A ALOGIE A AM IOTE A AM EZĂ A APLASMA 40 . aparţine anusului sau are contingenţe cu partea şi deschiderea terminală a tubului digestiv gros (ex. medicament care combate durerea. analizatorii excitaţiilor externe sunt: cutanat. stare caracterizată prin scăderea marcată sau dispariţia sensibilităţii dureroase. acustic şi optic. bazat pe manifestarea unei stări de sensibilizare a organismului la administrarea unei cantităţi foarte mici dintr-o substanţă nevătămătoare prin ea însăşi. medicament capabil să suprime sau să atenueze durerea prin acţiune centrală. între organele sau funcţiile a două sau mai multe specii de origini diferite. care se referă la anus. care se referă la o analiză. aparţinând sistemului nervos. stimulant) substanţă care excită sistemul nervos central. separarea unui compus chimic în elementele sale. vestibular şi al mediilor interne.P. se transmite prin căpuşe la bovine.

. congenitala sau câstigată a pleoapelor. termen taxonomic care desemnează familia gâştelor şi raţelor care aparţin de subordinul Anseres. anastomosis . prefixe de origine greacă indicând relaţia de strâmt. cu ajutorul disecţiei. tetanică.. agkylos – îndoit. botulinică etc.. unirea partială sau totală. aderenţa limbii la planşeul gurii. A ATIDAE A ATOMIC A ATOMIE A ATOMIE PATOLOGICĂ A ATOMOPATOLOG A ATOMOPATOLOGIE A ATOXI Ă A ATROP A AVIRUS A CHIL.A APLAZIE A ASARCĂ A ASPADIAS A ASTOMOZĂ termen utilizat pentru a denumi procesul prin care unele celule pierd o parte din caracterele lor proprii. iar chalaza este opusă hilului. preparat obţinut dintr-o toxină bacteriană (difterică. (gr. anchilostomiază). 2. ana – prin + tome . sparg) malformaţie care constă în deschiderea uretrei pe faţa dorsală a penisului. o neperformanţă. anatoxinele se folosesc pentru vaccinarea împotriva unor maladii. deci arătând o jenă. care priveşte părţile şi structurile organismului.deschidere) stabilirea prin metode chirurgicale a unei comunicări între două organe cavitare sau două părţi ale aceluiaşi organ. edem generalizat rezultând din acumulare de lichid în ţesuturi şi în cavităţile organice.. fie a pleoapelor cu globul ocular. o sudură.) prin acţiunea simultană a formolului şi căldurii şi care şi-a pierdut puterea toxică.pleoapă) unirea partială sau totală.secţiune) ştiinţă care studiază structura şi morfologia omului sau animalelor. ştiinţa care se ocupă cu alteraţiile organice provocate de diverse afecţiuni. (gr. malformatie congenitala constând în sudura degetelor. care este inversat. boală parazitară datorată infestării cu viermi paraziţi din genul Anchylostoma. caracterizată de obicei prin anemie progresivă (sin. ana + spao – trag. care se referă la anatomie. proces patologic care produce anchiloză. A CHILO. 1. blepharon . fie intre ele. ovul răsturnat cu 180° . sin. anatomie patologică. în aşa fel încât hilul şi micropilul sunt apropiate. extract de ţesuturi infectate cu un ultravirus apoi inactivat. (gr. restrâns.. medic care practică examenul macroscopic al ţesuturilor sau organelor excizate chirurgical sau prelevate după deces. (gr. congenitala sau câştigată a buzelor. A CHILOBLEFAROM A CHILOCHEILIE A CHILODACTILIE A CHILOGLOSĂ A CHILOPOIEZA A CHILOSTOMOIDOZĂ 41 . ovul anatrop.

(gr. care prezintă caractere masculine. androgenii sunt hormoni steroizi masculini care favorizează dezvoltarea organelor genitale externe. tulburări digestive. agkylos – îndoitură. starea unui individ androgin. reprezentaţi de râmă. spată şi piept. individ care posedă unele caractere sexuale ale sexului opus. de apă dulce şi terestre. care seamănă cu un bărbat. care au corpul împărţit prin pereţi transversali (dermatomere). anaimia – sărăcie în sânge). se disting hormoni testiculari şi hormoni de origine suprarenaliană. androgeneza se referă cu precădere la producerea plantulelor haploide direct din grăunciorii de polen. stare patologică cu manifestări clinico-biologice produse prin deficit global de hemoglobină. reprezentând una din formele sub care se elimină testosteronul. lipitoare etc. regiunea corporală a calului care se întinde de la cap până la greabăn. denumire generică pentru organele de reproducere mascule dintr-o floare: totalitatea staminelor. (gr. care se referă la anemie. A DRO.... tahicardie.creier) făt născut fără creier. lipsa congenitală sau dobândită a unui rinichi. hormon masculin secundar izolat din urina bărbatului. dezvoltarea unui individ mascul dintr-un gamet mascul sau partenogeneză masculă. pseudo-hermafrodit. sincope. (gr. prefixe de origine greacă indicând o relaţie cu omul ca individ masculin sau cu sexul masculin. în antropologie. în segmente sau inele care corespund şi interiorului corpului. sunt animale marine. regiune esenţială în mecanismul de deplasare a calului. ameţeli. viermi inelaţi (Annelida). androgenic. cot) care este în legatură cu cotul. scăderea numărului de eritrocite şi a cantităţii de hemoglobină.. A DROCEU A DROGE A DROGE IE A DROGE EZĂ A DROGI A DROID A DROPAUZĂ A DROSTERIL A DROSTERO limitarea sau dispariţia mişcărilor unei articulaţii rezultând dintr-o afecţiune articulară sau în urma unui traumatism. perioadă de involuţie a funcţiei testiculare. eventual şi a staminodiilor (stamine sterile). A E CEFAL A ECOGE A ECTORI A EFRIE A ELIDE A EMIA MI ERILOR A EMIC A EMIE 42 . sin.A CHILOZĂ A COLURĂ A CO EU A DR. care suferă de anemie. formarea spermei şi apariţia caracterelor secundare ale bărbatului. muşchii care provoacă zbârlirea penajului. anemie hipocromă care complică anchilostomiaza. anemia se poate manifesta prin: paloarea pielii şi mucoaselor. sin. activitatea sa androgenică este slabă. ea poate fi realizată şi pe cale chirurgicală. se spune despre o structură fără ecouri.. a + egkefalos . sin. în ecografie. care provoacă apariţia caracterelor sexuale masculine. climacteriu masculin. cu sau fără apendice.. termen care desemnează lipsa capacităţii de a forma gameţi masculi. fenomen denumit metamerie.

A EMIE DREPA OCITARĂ anemia hemolitică din drepanocitoză. anemie prin distrugerea excesivă a eritrocitelor în sânge (hemoliză) sau printr-o fragilitate anormală a globulelor roşii sau prin acţiunea nocivă asupra eritrocitelor (de către substanţe toxice de origine externă sau produse în organism. care nu se pot matura). eritroblastoză fetală. mărturie a unei activităţi eritropoietice crescute în măduva osoasă. ori datorită acţiunii distructive excesive a unui ţesut sau organ). anemie carenţială. datorită unei malabsorbţii a vitaminei B12 provenită din alimentaţie. adesea asociată cu o scădere a producţiei celorlalte celule din sânge. A EMIE AREGE ERATIVĂ orice anemie cu insuficientă producere de eritrocite în măduva osoasă (absenţa eritroblastelor pe frotiul de măduvă sau prezenţa eritroblastilor anormali. anemie datorată unei hemoragii sau unei hemolize cu creşterea numărului de reticulocite (globule roşii tinere) în sânge. deoarece volumul globular mediu este crescut. însoţeşte de prezenţa A EMIE MEGALOBLASTICĂ A EMIE ORMOCITARĂ anemie caracterizată prin scăderea concentraţiei de hemoglobină. A EMIE UTRIŢIO ALĂ A EMIE PER ICIOASĂ A EMIE REGE ERATIVĂ 43 . A EMIE ERITROBLASTICĂ A EMIE FERIPRIVĂ sin. anemie gravă de tip macrocitar-megaloblastic.A EMIE APLASTICĂ anemie prin insuficienta producere de precursori ai eritrocitelor în măduva osoasă. A EMIE CARE ŢIALĂ A EMIE CRIPTOGE ETICĂ orice anemie datorată unei carenţe alimentare sau unei tulburări de absorbţie a fierului. scăderea concentraţiei de A EMIE HEMOLITICĂ A EMIE HIPOCROMĂ A EMIE MACROCITARĂ anemie caracterizată printr-o scădere de hemoglobină relativ mai mică decât cea a numărului de eritrocite. anemie a cărei cauză nu este elucidată. anemie cauzată de un deficit de aport sau de absorbţie a fierului. corelată cu scăderea numărului de eritrocite. vitaminelor şi factorilor antianemici. anemie sideropenică. este provocată de lipsa factorului gastric intrinsec (care în mod normal îi favorizează absorbţia). anemie caracterizată prin hemoglobină din eritrocite. caracterizată prin scăderea concentraţiei corpusculare medii în hemoglobină şi a fierului seric. sin. anemie macrocitară care se megaloblaştilor în măduva osoasă. volumul acestora fiind normal. v. se asociază cu tulburări digestive şi nervoase.

A EMIE SIDEROPE ICĂ A EMOFILE A E CEFALIE A E CEFALOTROFIE A ERGIE A ESTEZIC A ESTEZIE A ESTEZIE EPIDURALĂ A ESTEZIE GE ERALĂ A ESTEZIE PERIDURALĂ A A A (A ESTEZIE RAHIDIA Ă ESTEZIOLOGIE ESTEZIST ESTEZIOLOG) A ETOL A EUPLOID 44 . adesea congenitală. suprimarea artificială. sau în ansamblul corpului (anestezie generală) de obicei în vederea unei intervenţii chirurgicale. la care se adaugă doi cromozomi la o pereche. sin. hipocrome şi microcitare se asociază cu creşterea fierului din eritroblaşti sub forma unor granule mari dispuse în inel în jurul nucleului. prin ligamentul galben (între două lame vertebrale. prin inhalaţie sau pe cale rectală. anestezie prin care se obţine o narcoză. anemie feriprivă. partea medicinii care se ocupă de anestezie şi reanimare. organismele aneuploide pot fi: a. anestezie regională obţinută injectând anestezicul în spaţiul cuprins între canalul osos rahidian şi dura mater. anestezie regională prin introducerea soluţiei de anestezic în orificiul inferior al canalului sacral.hranire). monstruozitate incompatibilă cu viaţa. persoană (medic sau auxiliar medical) care practică anestezia. din care fac parte: monozomicii. sin. dar care apare şi în timpul vieţii din cauze diverse. fără a fi multiplul acestuia. la care lipsesc ambii cromozomi dintr-o pereche. a sensibilităţii într-o regiune (anestezie locală sau regională). caracterizată prin absenţa cerebelului şi a encefalului. oligozome (sau hipoploide). b. gramineele etc). din care fac parte: trizomicii. de la a şaptea vertebră cervicală până la a cincea lombară). pe linia apofizelor spinoase şi la nivelul dorit. organism la care numărul de cromozomi din celulele somatice este diferit faţă de numărul de bază. anemia sideroblastică poate fi congenitală sau dobândită. an + encephalos + trophos . grup de plante alogame la care polenul este transportat de vânt (gimnospermele. eter metilic al unui alcool aromatic din uleiul esenţial de fenicul. rahianestezie. simbolizat 2n+1 şi tetrazomicii. (gr. substanţă prin care se obţine pierderea temporară a sensibilităţii. simbolizaţi 2n+2. polizome (hiperploide). diminuarea volumului encefalului. simbolizaţi 2n-1 şi nulizomicii. cu anestezice. dispariţia capacităţii organismului de a reacţiona faţă de o substanţă ori agent patogen faţă de care era sensibilizat anterior. agentul anestezic fiind introdus pe cale intravenoasă. simbolizaţi 2n-2. se practică în obstretică şi urologia masculină.A EMIE SIDEROBLASTICĂ tip rar de anemie în care eritrocitele circulante. pierderea sensibilităţii care poate interesa una sau mai multe forme de sensibilitate. la care lipseşte un cromozom dintr-o pereche. la care la o pereche oarecare de cromozomi se adaugă un al treilea membru.

cu un canal biliar. trompele uterine şi ligamentele largi. este repede calmată prin repaus şi trinitrină (sublingual). anfractus – cotitură. care se referă la angină. opacifiate cu substanţe de contrast. sindrom dureros determinat de ischemia anumitor viscere sin.. ocol. (lat. ceea ce va antrena ischiemie miocardică de scurtă durată. orice afecţiune a inimii şi a vaselor sanguine. constipaţiei. aneyryno . cură chirurgicală a unui anevreism. mononucleoză infecţioasă. care suferă de angină.. (lat. inflamaţie a unui vas sanguin sau limfatic. care constă din deschiderea pungii anevrismale. Angor pectoris. (gr. Cynara scolymus. tiamină. mai rar. inflamaţie a căilor biliare şi a veziculei biliare. edeme. durerea iradiază deseori spre membrul superior stâng. sin. ansamblul constituit din ovare. aggeion – vas. circular) cavitate cu contur neregulat. termen folosit pentru îngustarea unor căi sau canale consecutiv mai multor cauze (inflamaţii. A GIO. ango-ere – a strânge. apoi sutura din interior a orificilor respective. termen care desemnează îngustarea arterelor coronare.. uneori de frig. plantă erbacee din familia Asteraceae care se foloseşte în tratamentul hepatitei cronice. metodă radiologică de examinare . cu sinuozităţi. ectasis ..dilatare) dilataţie permanentă a unui vas. prefixe de origine greacă arătând relaţia cu un vas sanguin sau limfatic sau. uneori se ajunge ca anevrismul să producă o comunicare între o arteră şi o venă (anevrism arterio-venos). maxilar şi spate fiind declanşată de efort.dilatare) dilatare circumscrisă a peretelui unei artere. senzaţie de angoasă şi opresiune toracică provocată de un aport insuficient de oxigen la inimă. emoţie. annexus – unire + itis . malformaţie sau traumatism. 2.prin seriografie . A EVRISMORAFIE A EXECTOMIE A EXELE UTERULUI A EXITĂ A FRACTUOZITATE A GAJARE A GE.aprindere) inflamaţia anexelor uterului numită curent salpingoovarită (infecţie care interesează deopotrivă ovarul şi trompa uterină). care apare în locul unde rezistenţa este diminuată prin leziune. în obstetrică. (gr.a inimii şi vaselor mari. a supăra) 1. trecerea capului fetal prin strâmtoarea superioară a bazinului.A EVRI Ă A EVRISM sin. A GEITĂ A GHI ARE A GIECTAZIE A GI Ă A GI Ă CU MO OCITE (MO OCITARĂ) A GI Ă PECTORALĂ A GI OS A GIOCARDIOGRAFIE A GIOCARDIOPATIE A GIOCOLECISTITĂ 45 . pseudomembrane) 3. colecistite cronice. ablaţia anexelor uterului.. inflamaţie acută a inelului limfatic faringian şi a amigdalelor palatine. (lat. a sugruma.

care au sămânţa închisă în fruct. micşorarea unor porţiuni limitate a arterelor ca urmare a contracţiei fibrelor musculare din tunica medie. de obicei corelată cu stază biliară. edem instalat rapid. anomalie de dezvoltare a vaselor. pată cutanată roşie. spre deosebire de gimnosperme. (endocoronariană).A GIOCOLEGRAFIE A GIOCOLITĂ A GIOCOLITĂ UREMIGE Ă sin. localizată mai ales la nivelul ficatului. sub control coronarografic. ruperea unor vase. încrengătură care cuprinde plante cu flori. colangită. splinei şi membrelor. A GIODISPLAZIE A GIOEDEM A GIOGRAFIE A GIOKERATOM A GIOLOGIE (A GEIOLOGIE) A GIOM A GIOM (HEMA GIOM) A GIOMATOS A GIOMATOZĂ A GIOMIOM A GIO ECROZĂ A GIOPATIE A GIOPLASTIE A GIOPLASTIE CORO ARIA Ă A GIOREXIE A GIOSARCOM A GIOSPASM A GIOSPASTIC A GIOSPERME 46 . hiperkeratozică.). ex. cel mai des. formată dintr-o aglomerare de vase sanguine (hemangiom) sau limfatice (limfangion). angiospermele împreună cu gimnospermele sunt grupate în subdiviziunea Spermatophyta. 1884-1920). mic angiom cutanat. folosind un balonaş gonflabil introdus printr-o sondă. plană de întindere şi formă variabilă. suferinzi de litiază biliară sau de cancer al căilor biliare şi se încadrează într-o septicemie cu bacili gram negativi cu punct de plecare biliar. sin. cu suprafaţă rugoasă. metoda a fost pusă la punct de către Grüntzig (1971). foarte frecventă la nou născuţi. miom care conţine un număr mare de vase sanguine. au diferite localizări şi. colangiografie. survine mai frecvent la subiecţi în vârstă. termen generic pentru afecţiunile vaselor. uneori albăstruie. evidenţierea radiografică a vaselor sanguine prin injectarea acestora cu substanţe de contrast. necroza peretelui unui vas sanguin. în special ale celor sanguine. retinopatie angiospastică. afecţiune (adesea congenitală sau ereditară) caracterizată prin prezenţa de angioame multiple (cutanate. tumoră circumscrisă. spasm arterial. boala Bannister (Henry Martin. tumoră malignă care rezultă din proliferarea celulelor reticulare şi endoteliate ale vaselor sanguine. după fecundare ovarul se transformă în fruct care include una sau mai multe seminţe. acestea au ovule care se dezvoltă în ovarul format de către megasporofil. care se referă la un angiom. parte a anatomiei care studiază vasele de sanguine şi limfatice. de natură alergică sau neurovegetativă. retiniene etc. se practică mai ales pe artere. intervenţie chirurgicală pentru repararea unui vas sau corijarea calibrului. sunt de origine congenitală. care se însoţeşte de spasm vascular. inflamaţia căilor biliare. edem angioneurotic. angiocolită acută febrilă care se însoţeşte de creşterea ureei sanguine (2g/l şi peste). sin. dilatarea terapeutică a unei artere coronare stenozate. meningiene.

unitate de măsură a lungimilor de undă care corespund la o zecime de milionime dintr-un metru (10-10). angină pectorală. a + h-idros . uscăciunea mucoaselor. care nu este însoţit de icter. numit şi gaz carbonic. joacă un rol important în fiziologia respiratorie şi sanguină (schimburile respiratorii şi menţinerea echilibrului acidobazic). ex. angor. unghiul format de porţiunile unui organ sau de poziţia a două segmente ale corpului sau a două organe vecine. antisudoral. în mod normal angiotensinele sunt distruse de enzime. sin. A GIOTO I Ă A GOASĂ A GOR A GOR PECTORIS A GORJARE A GRE ARE A GSTRÖM A GUILLULOZĂ A GULAR A HIDRAZĂ CARBO ICĂ A HIDRIDĂ A HIDROTIC A HIDROZĂ A HIST A ICTERIC 47 . (gr. serozitate. nu din hydor (apă) diminuarea transpiraţiei. în general localizată precordial. pătrunderea. fizică sau psihică. produs de secreţie glandulară) într-un organ care astfel devine dur şi creşte în volum. care se manifestă prin tulburări neurovegetative: eritem ori paloare. criză dureroasă produsă de ischemia acută de scurtă durată a miocardului. se foloseşte la prepararea băuturilor gazoase. palpitaţii şi în cazuri extreme.apă) absenţa sau insuficienţa secreţiei sudorale. ceea ce duce la hipertensiune. îndeosebi vasoconstricţia micilor arteriole ale rinichiului. tremurături etc. în prezent această unitate se înlocuieşte prin nanometrul. referindu-se la o afecţiune hepatică.A GIOSTE OZĂ A GIOTE SI Ă îngustarea calibrului vaselor. durere angoasantă. tahicardie ori bradicardie. sin. angiotensină. însoţită de o stare de anxietate marcată. substanţă organică formată prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. derivat din cuvântul grec hidros (sudoare). sin. este un gaz incolor. spasme digestive. transpiraţii. a fragmentelor unui os fracturat. acumulare de lichid (sânge. membrană anhistă. în stare solidă este un refrigerant folosit la conservarea şi transportul alimentelor. dotate cu proprietăţi fiziologice. Å. strongiloidoză în medicina umană. unul în altul. abr. inodor. stare de maleză generală. care nu are strucură tisulară sau care este lipsit de celule. care poate deveni extremă. substanţă protidică provenită din angiotensinogen sub acţiunea enzimei numită renină. solubil în apă. nume dat bioxidului de carbon (CO2). lingv. se cunosc două feluri de angiotensină (I şi II). sin.

cu referire în special la eritrocite şi care se traduce grafic prin lărgirea şi aplatizarea curbei Price-Jones. a + isos – egal + kytos . (gr. inegalitatea diametrului celor două pupile. anionii se deplasează la anod.. deviere de la forma. celulelor sau moleculelor). astenie într-un grup muscular şi hiperstenie în grupul antagonist. maternă sau exogenă. ţânţar din genul Anopheles (care cuprinde numeroase specii). vierme lat din familia Anoplocephala. care serveşte la fabricarea multor coloranţi (fuxină. lipsa parţială sau totală a dinţilor. ion cu sarcină electrică negativă. negru de anilină etc. prezentă la naştere. termen utilizat şi pentru a denumi substanţe care nu modifică starea organismului.celulă) inegalitate de talie a elementelor dintr-o populaţie celulară. femelele transmit prin înţepătură parazitul malaric şi unele virusuri patogene. inflamaţia localizată în jurul anusului. zebră etc.A ILI Ă amină fenolică extrasă din gudron. eritrocite care au dimensiuni inegale. măgar.ochi) absenţa congenitală a ochilor. clasa Cestoda. rezultând dintr-o dezvoltare embrionară de origine fetală. intoxicaţie accidentală sau profesională cu anilină. lipsă de simetrie. A ILISM A IO A IS A ITĂ A IZO. parazitează în general în intestinul subţire la cal. electrodul prin care curentul continuu de conducţie pătrunde într-un mediu. a + ophtalmos . inegalitatea de coloraţie a eritrocitelor care sunt încadrate cu hemoglobină mai multă sau mai puţină. reacţie anodică. inegalitate de tonus în grupe de muşchi înainte de a acţiona sinergic. un ochi poate fi miop iar celălalt hipermetrop. ea poate fi aparentă (malformaţie vizibilă) sau inaparentă (decelabilă prin examene speciale ale ţesuturilor. structura sau poziţia normală. fenacetina). în cursul electrolizei. prefix de origine greacă pentru inegal. Pimpinella anisum. inegalitatea refracţiei celor doi ochi. neregularitate. (gr.. anomalie biochimică. care se referă la anod şi la fenomenele ce se produc în vecinătatea sa.) şi la sinteza unor medicamente (ex. situaţie în care fecundarea are loc între doi gameţi diferenţiaţi profund. ex. substanţă cu acţiune sedativă prin calmarea durerii. mai ales prin inhalare. morfologică sau funcţională. polul pozitiv. A IZOCITOZĂ A IZOCORIE A IZOCROMIE A IZOGAMIE A IZOMETROPIE A IZOSTE IE A OD A ODIC A ODI A ODO ŢIE A OFEL A OFTALMIE A OMALIE A OMALIE CO GE ITALĂ A OPLOCEFAL 48 . apare la muncitorii ce lucrează la fabricarewa unor coloranţi şi medicamente. diferenţele pot afecta mărimea şi forma.

care este afectat de anorexie. ceea ce duce la slăbire rapidă (uneori la o veritabilă cahexie). anastomoza între o ramură desprinsă din nervul esofagian dorsal şi plexul solar. absenţa congenitală a unia sau a ambelor testicule. constituită din aminoacizii histidina şi beta-alanina. dipeptidă naturală prezentă în muşchii păsărilor. fără afectarea aparatului receptor (retină. nerv optic). a + osme . A OREXIGE A ORGA IC A ORHIDIE A ORMAL A OSMIE A OVARIE A OVULATOR A OVULAŢIE A OXIA DE ALTITUDI E A OXIBIOZĂ A OXIE A SĂ A SA I TESTI ALĂ A SA WRISBERG A SERIFORME A SERI Ă 49 . structură anatomică sub formă de buclă sau inel. care se abate de la regulă. sin. 2. (gr. care se referă la anorexie. marginea convexă a anselor este liberă în interiorul cavităţii abdominale. care diminuă apetitul. care nu se însoţeşte de ovulaţie. ex. caracterizat prin refuzul oricărei alimentări.miros) absenţa simţului mirosului. răul de munte. viaţă fără procese oxidative. 1.vedere) orice pierdere a vederii. care nu este produs de un organism animal sau vegetal. care se îndepărtează de ceea se consideră a fi normal. fiecare din cele 15 sau 16 curburi mari. suspendarea sau oprirea definitivă a ovulaţiei. paraziţi pe mamifere. fistulă anorectală. diminuarea aportului de oxigen la nivelul ţesuturilor şi celulelor. pasageră sau durabilă. sunt păsări acvatice sau semiacvatice adaptate la viaţa pe lacuri.A OPLURE A OPSIE A ORECTAL A OREXIC A OREXIE A OREXIE ME TALĂ ordin care cuprinde insecte cunoscute sub denumirea de păduchi. (gr. drept mijloc de inserţie şi care le furnizează nervii şi vasele. bălţi etc. este analogul structural al carnozinei. sindrom nevrotic observat mai ales la tinere. de la normele admise. scăderea marcată sau pierderea apetitului. cu excepţia carbonaţilor şi sărurilor. care se referă la substanţele chimice lipsite de carbon. la nivelul părţilor concave. care se referă la anus şi rect. în forma literei U. a + opsis . conţinând o grupare metil grefată pe nucleul imidazolic al histidinei. lipsa congenitală a ovarelor. ansele intestinale sunt cuprinse între cele două foiţe ale mezenterului care le serveşte. ale jejunului şi ileonului. ordin din care fac parte circa 150 de specii de păsări palmipede (3 din cele 4 degete ale picioarelor sunt unite printr-o membrană interdigitală).

organ sau receptacul în care sunt produse celulele sexuale mascule – anterozoizii. anteversie. de luptă sau de protecţie. prefixe de origine greacă indicând ideea de opoziţie. este formată din patru saci polinici. proeminenţă a feţei externe a pavilionului urechii. care se referă la antebraţ.. deplasare globală înainte a unui organ.. grupaţi doi câte doi. deplasare înainte a uterului în întregime.. apendice situat pe capul insectelor. porţiunea terminală a staminei care produce polen. alocuţiune latină cu sensul înainte de naştere. ca şi cum bolnavul ar alerga după propriul său centru de greutate. care împiedică sau calmează durerea. oasele antebraţului sunt: radius în afară şi cubitus înăuntru. fungi. antepoziţie. ce constă dintr-o accelerare progresivă a mersului. orice deplasare a unui organ înainte: anteflexie. A TI. de care este despărţită prin scobitura helixului. A A A A TE MORTEM TE PARTUM TEBRAHIAL TEBRAŢ A TECEDE TE A TEDEVIAŢIE A TEFLEXIA UTERULUI A TEFLEXIE A TEHELIX A TEHIPOFIZAR A TEHIPOFIZĂ A TE Ă A TEPOZIŢIA UTERULUI A TEPOZIŢIE A TEPRA DIAL A TE(RO)PULSIE A TERĂ A TERIDIE 50 . porţiunea membrului superior cuprinsă între cot şi încheietura mâinii.. concentrică cu helixul. acţiunea contrară a două forţe care tind să-şi anuleze reciproc efectele. lobul anterior al hipofizei. în paşi mărunţi. locuţiune latină cu sensul de înainte de moarte. se spune despre un muşchi sau un medicament a cărui acţiune se opune acţiunii altuia. termen folosit în medicină pentru faptele anterioare stării prezente a bolnavului şi a căror cercetare poate ajuta la stabilirea diagnosticului şi a prognosticului. servind mai ales ca organ de simţ tactil şi olfactiv sau pentru a percepe sunetele emise de indivizii aceleiaşi specii. care se produce înainte de prânz. acesta păstrându-şi forma. la diverse criptogame (alge. formând de fiecare parte câte o teacă.A T. cu păstrarea curburii normale. care se produce în lobul anterior al hipofizei. miriapozilor şi crustaceelor. flexia înainte. agent care reduce sau neutralizează aciditatea sucului gastric sau a altei secreţii.... care este flectat pe col. A TACID A TAGO ISM A TAGO IST A TALGIC A TE. înclinarea puternică înainte a uterului. tulburare motorie caracteristică pentru maladia Parkinson. pteridofite). gametangiu mascul. prefix de origine latină indicând o poziţie sau o deplasare înainte. de o parte şi de alta a planului de simetrie median.

cu ajutorul cărora se deplasează spre oosferă.. (gr. substanţă care înlătură starea de anxietate. amnezia anterogradă se referă la faptele petrecute după un accident. substanţă chimică din ingesta care împiedică printr-un proces de concurenţă... agent chimic. prefix pentru înainte. substanţă care creşte conţinutul oxigenului în sânge. posedă cili sau flageli. substanţă care împiedică exercitarea efectelor aldosteronului. fără flexie.contra) prefix cu semnificaţia de opus sau împotriva. A TEROGRAD celulă sexuală masculă produsă în anteridie. substanţă care combate aritmiile cardiace. fizic sau biologic. substanţă care blochează structurile adrenergice. care se referă la fapte survenite pornind de la un moment dat. A TET A TETORACAL A TEVERSIE A TEVERSIE A UTERULUI A TEZID A TI. înaintea toracelui. eficace împotriva astmului.A TEROZOID A TERIOR A TERO. tete . phylaxis . împiedicând efectele mediatorilor chimici simpatici. anti . înclinarea înainte a fundului uterin. substanţe care se opune manifestării efectelor adrenalinei. anti + allos + ergon – acţiune. ex. care este situat înainte. care neutralizează sau reduce aciditatea. A TIACID A TIAC EIC A TIADRE ALI IC A TIADRE ERGIC A TIAFRODIZIAC A TIAGREGA T A TIALIME T A TIALDOSTERO IC A TIALERGIC A TIAMARIL A TIA AFILAXIE A TIA DROGE A TIA EMIC A TIA OXIC A TIA XIOS A TIARITMIC A TIASMATIC A TIATEROGE 51 . care acţionează împotriva febrei galbene. (fr. substanţă care împiedică agregarea plachetelor (trombocitelor). substanţă care combate procesele de ateroscleroză. substanţă care combate efectele hormonilor androgeni. în partea anterioară. uterul aflându-se în orientarea sa normală. substanţe utilizate în combaterea acneei.apărare) care poate suprima o stare de anafilaxie. anti – contrar. antivitaminele). en – în.cap) inscripţie obligatorie pe unele acte (ex. (gr. reţeta) având trecute numele şi adresa emitentului. reacţie) medicament care previne sau suprimă o reacţie alergică. unul din cele două aglomerări de substanţă cenuşie aparţinând corpului striat. (gr. substanţe care produc diminuarea sau chiar abolirea instinctului genezic. îndeosebi se referă la sucul gastric. înclinarea înainte a axului vertical al unui organ.. care combate o stare de anemie. valorificarea digestivă sau metabolică a unui nutriment (ex.

(gr. coagulum . inhibă convulsiile de natură centrală. secvenţă de trei nucleotide situate în regiunea de curbură a moleculei de s-A.cheag) agent fizic sau chimic care împiedică coagularea sângelui.N. medicament care suprimă bacteriile patogene existente în organism la un moment dat. în consecinţă. 2. tratament în cursul căruia sunt folosite substanţele antibiotice. autoanticorpi. adică: a) acizi nucleici. acest triplet de baze. anti + lat.. substanţă naturală sau de semisinteză care are proprietatea de a opri dezvoltarea microbilor (bacteriostatic) sau de a-i distruge (bactericid). sin. prin mecanisme variate. care combate stările delirante. fapt care asigură includerea aminoacidului transportat de s-A. solubile în soluţiile alcaline izotonice.A TIAUTISTIC A TIBACTERIA A TIBIOGRAMĂ A TIBIOTERAPIE A TIBIOTIC substanţă care combate autismul.N într-un lanţ polipeptidic în conformitate cu mesajul genetic al m-A. citostatice)..N.R. substanţă naturală care circulă în sânge şi exercită o acţiune anticoagulantă. combate acidoza provocată de corpii cetonici. 1. fără a vătăma organismul animal unde aceştia trăiesc. este complementar unui codon din moleculele de mA. b) proteine. anti + bios) antagonism microbian existent în natură substanţă care combate efectele bradikininei. anticodon sau nodoc. medicament care neutralizează efectul unui agent cancerigen. c) nucleoproteine. care împiedică fecundaţia ovulului de către speramtozoid şi. medicament sau factor care.. orice substanţă folosită pentru distrugerea celulelor canceroase sau împiedicarea proliferării lor (antimitotice. apariţia unei sarcini. apare în organism în urma unui stimul antigenic cu care reacţionează. denumire generică dată oricărui factor blocant al structurilor nervoase colinergice. antigene nucleare. dezoxiribonucleoproteine sau ribonucleoproteine. anticorpi dirijaţi împotriva macromoleculelor ce reprezintă constituenţi normali ai nucleului celular. substanţă care combate colapsul.R. substanţă specifică de natură proteică. (gr.N. A TIBIOZĂ A TIBRADIKI I IC A TICA CERIGE A TICA CEROS A TIACETOGE A TICOAGULA T A TICODO A TICOLAPS A TICOLI ERGIC A TICO CEPŢIO AL A TICO VULSIVA T A TICORP A TICORPI A TI UCLEARI A TICORPI AUTOLOGI A TIDELIRA T 52 .R. mai ales histone.R. metodă pentru determinarea spectrului de sensibilitate la antibiotice a germenilor patogeni. cancerostatice.

a da naştere) substanţă care.L. 53 . substanţe toxice etc. o substanţă care distruge ciupercile (fungicid) sau care inhibă creşterea. care combate balonarea abdominală. care combate efectele estrogenilor. phlogos . numit acum HBSA (Hepatitis B Surface Antigen). care combate edemele. (gr. sulfamide). anti + dotos . specie. antigen standard folosit în reacţia Wassermann (diagnosticul sifilisului). cu acţiune preventivă sau curativă în greţuri sau vărsături. antigenul provine din surse foarte diferite: bacterii. sin. diferit de agresine. gennao – a produce. sin. anti + phagein – a mânca) substanţe care se pot găsi în serul unor bolnavi şi care măresc rezistenţa microbilor opunându-se acţiunii litice a bacteriofagilor. autoantigen.dat) substanţă capabilă să neutralizeze o otravă sau să contracareze efectele ei asupra organismului. antifaginele nu sunt distruse la 70°C. sin. antiinflamatorii. vasopresina este un hormon antidiuretic. anti + phlox. antiotravă. substanţele care iau naştere în culturi de microbi virulenţi şi care se opun fagocitozei. Veneral Disease Reference Laboratory. (gr. (gr. virusuri. introdusă în organism. reprezintă un antigen de suprafaţă.flacără) substanţă cu efect antiinflamatoriu. vasopresină. mai ales în melancolie. dezvoltarea lor (fungistatic). contra doppingului. denumit astfel pentru că a fost descoperit în serul unui aborigen australian. medicament hipoglicemiant (biguanide. A TIEDEMATOS A TIEMETIC A TIEPILEPTIC A TIESTROGE IC A TIEXUDATIV A TIFAG A TIFAGI E A TIFIBRI OLITIC A TIFLATULE T A TIFLOGISTIC A TIFU GIC A TIGE A TIGE AUSTRALIA A TIGE AUTOLOG A TIGE V. termen care desemna iniţial antigenul considerat specific hepatitei B. împiedicând consecutiv diareea. folosit în tratamentul diabetului. celule ori proteine străine. eng. abr. (gr. provocă formarea unui anticorp specific susceptibil să-l neutralizeze.A TIDEPRESIV A TIDIABETIC A TIDIABETIC ORAL A TIDIAREIC A TIDIURETIC A TIDIURETI Ă A TIDOPI G A TIDOT substanţă antipsihotică activă în stările depresive. care combate fibrinoliza.R. care normalizează tranzitul intestinal rapid. care diminuă secreţia urinară. administrat pe cale orală în tratamentul diabetului.D. anti + genos – gen. substanţă utilizată în tratamentul epilepsiei.

substanţă care împiedică anumite efecte hormonale. substanţă care blocheazå receptorii histaminici. care distruge mitoza (multiplicarea celulei). testul Coombs A TIGO ADOTROFI IC A TIGO ADOTROP A TIGUTOS A TIHELMI TIC A TIHEMORAGIC A TIHIPERTE SIV A TIHIPOTE SIV A TIHISTAMI IC A TIHORMO substanţă care combate efectele gonadotrofinelor hipofizare. substanţă care diminuează sau înlătură ischemia arterială. substanţă care diminuează sau înlătură inflamaţia. sin. A TIGLOBULI Ă (PROBA) sin. inhibându-le sau dând naştere la compuşi ineficienţi.durere) substanţă medicamentoasă care calmează durerea. substanţă utilizată în tratamentul hipertensiunii arteriale. inhibă secreţia de hormon gonadotrop hipofizar sau îi neutralizează efectul substanţă utilizată în tratamentul gutei întrebuinţat în scopul omorârii şi/sau eliminării din organism a viermilor parazitari (intestinali). care distruge ciupercile microscopice sau care le împiedică creşterea.A TIGE IC care se referă la antigen. orice substanţă destinată combaterii efectelor nocive ale radicalilor liberi. substanţă utilizată în tratamentul hipotensiunii arteriale. substaţă folosită în tratamentul leucemiilor. 1. substanţă care este încorporată în lanţul reacţiilor biochimice corespunzătoare. A TII FECŢIOS A TII FLAMATOR A TIISCHEMIC A TILAMBLIAZIC A TILEUCEMIC A TILIPEMIC A TILUETIC A TIMALARIC A TIMETABOLIT A TIMICOTIC A TIMITOTIC A TI EOPLAZIC A TI EVRALGIC A TIOXIDA T 54 . substanţă care suprimă parazitul Giardia lamblia. antimicoticele sunt folosite în chimioterapia cancerului. 2. orice agent adăugat unui aliment sau oricărui component supus degradării. are proprietăţi de prevenire sau oprire a hemoragiei. (gr. anti + neyron – nerv. 2. substanţă care scade nivelul lipidelor din sânge. substanţă folosită în tratamentul cancerelor. în vederea împiedicării sau întârzierii efectului modificărilor datorate oxigenului atmosferic. 1. contracarând efectele histaminei. antisifilitic. algos . substanţă utilizată în tratamentul malariei. substanţă care combate infecţia. anticorp care apare în ser după administrare de hormoni proteici heterologi. care are însuşirile unui antigen.

antiluetic. substanţă care combate efectele proteazelor (enzime cu proprietăţi litice asupra proteinelor). substanţă care suprimă protozoarele. neuroleptic. anticorp antistreptococic prezent în ser în urma infecţiilor cu streptococ hemolitic sau după injecţia de streptokinază. grup de trei nuclei situat în sacul embrionar la polul chalazal (opus polului micropilar unde se găseşte oosfera). care combate efectele serotoninei. substanţă care acţionează asupra simptomelor bolii Parkinson. A TISEPTIC A TISER A TISEROTO I ERGIC A TISIFILITIC A TISPASTIC A TISTREPTOKI AZĂ 55 . inhibitor natural al fibrinolizinei (plasminei) din plasma sanguină.A TIPALUDIC A TIPARAZITAR A TIPARKI SO IA A TIPERISTALTISM A TIPER ICIOS A TIPIRETIC A TIPIRIMIDI IC A TIPIRI Ă A TIPLASMI Ă A TIPODE A TIPROLIFERATIV A TIPROTEAZIC A TIPROTOZOARIC A TIPRURIGI OS A TIPSIHOTIC A TIRABIC A TIREUMATISMAL A TISEBOREIC A TISECTRETOR A TISEPSIE care combate sau previne paludismul. care exercită o acţiune antiinflamatoare în unele afecţiuni reumatismale. sin. sin. medicament capabil să scadă temperatura crescută a corpului. se poate folosi în imunizarea pasivă şi în tratamentul unor infecţii precum în difterie şi tetanos. substanţă care combate secreţia seboreică. care acţionează împotriva sifilisului. în scop terapeutic. medicament folosit ca antipiretic. substanţă chimică având proprietatea de a împiedica dezvoltarea microorganismelor. care blochează în organism producerea bazelor pirimidinice. antireumatic. substanţă care combate pruritul (mâncărimea). substanţă care inhibă proliferarea celulară. factor chimic sau fizic care împiedică sau diminuă spasmul musculaturii netede. care previne rabia. peristaltism în care contracţiile succesive se produc în sens contrar faţă de direcţia normală. care acţionează împotriva anemiei pernicioase. ser care conţine anticorpi obţinuţi prin inocularea unui antigen. medicament anticancerigen de sinteză. inhibator al unei secreţii. grup de metode urmărind distrugerea microbilor prezenţi într-o plagă accidentală sau pe un obiect cu ajutorul unor substanţe chimice sau al agenţilor fizici. substanţă folosită în tratamentul parazitozelor. sin.

anti + zyma . bradicardie. dozarea antistreptolizinei în serul sanguin este un test prin care se poate urmări evoluţia acestei boli. are rol în presiunea îmbolnăvirii. care combate tusea. substanţă folosită în tratamentul vaginitei cu Trichomonas vaginalis. factor care inhibă secreţia hormonilor tiroidieni. termen generic pentru anumite substanţe cu efect nociv faţă de virusuri. sunt distruse între 60o şi 70oC. pe care organismul îi produce sub acţiunea unei toxine sau unui venin şi care le combat efectele.A TISTREPTOLIZI A anticorpi care neutralizează streptolizina (toxină streptococică) care apar în sânge după afecţiuni streptococice. medicament folosit în tratarea tuberculozei. situată pe faţa externă a pavilionului urechii. dispariţia reflexului faringian etc. antitoxinele reprezintă partea activă din serurile terapeutice antitoxice. sin. sub antehelix şi înapoi de tragus. mică eminenţă triunghiulară. substanţă care inhibă proteaza. care împiedică voma. substanţă folosită în tratamentul ulcerului. antitoxinele sunt anticorpi strict specifici. folosit în tratarea cancerelor. în special după reumatismul articular acut. stare de predominanţă vagală. de ameţeală.ferment) substanţă care împiedică acţiunea unei enzime. caracterizată prin moleşeală. care diminuă secreţia sudorală. vaccin antivariolic. de care este despărţită prin scobitura concăi. antiputrid. substanţă capabilă să neutralizeze acţiunea unei toxine. peristaltism exagerat. care este activ în tratamentul hipertiroidei. medicament recomandat pentru prevenirea/ atenuarea senzaţiei vertiginoase. (gr. A TISUDORAL A TITETA IC A TITIROIDIA A TITOXIC A TITOXI Ă A TITRAGUS A TITRICOMO AZIC A TITRIPSI Ă A TITROMBOTIC A TITUBERCULOS A TITUMORAL A TITUSIV A TIULCEROS A TIVAGOTO IE A TIVARIOLIC A TIVERTIGI OS A TIVIRAL A TIVITAMI Ă A TIVOMITIV A TIXE IC A TIZIMOTIC 56 . anticorp specific capabil să neutralizeze acţiunea toxică. care provine sau se foloseşte în tratamentul tetanosului. antihidrotic. substanţă cu structură spaţială identică cu aceea a unor vitamine. are rol în prevenirea formării de cheaguri de sânge (trombi). se spune despre reacţia de apãrare a unui ţesut viu sau a unui organism împotriva unei substanţe nocive străine. medicament. putând realiza substituirea acestora. care permite scindarea proteinelor în puncte precise.

care se referã la antrul mastoidian şi la casa timpanului. clasă de animale marine sedentare din încrengătura Celenterate. anthropos + phobos . origini. violet ş. prezentându-se fie sub formă de polipi coloniali. peşteră) termen cu semnificaţia de cavitate. boală pulmonară produsă de inhalarea particulelor de cărbune. annulus . portocaliu. gorilã. depozitat în sucul celular al tuturor ţesuturilor. rase. dar cantitatea şi forma de manifestare sunt influenţate de condiţiile de mediu: pH.a. rezecţia antrului piloric. urangutan).frică) frica de oameni. care seamãnã cu manifestãri de antrax. care are aspectul sau culoarea cărbunelui. grotă. iar gura este înconjurată de tentacule simple sau penate.A TOCIA A TOXA TI Ă A TOZOARE A TRACOID A TRACOZÃ pigment sintetizat de plante. urmatã de o anastomozã gastro-duodenalã. obiceiul de a se hrãni cu carne de om. cărbune. ablaţia chirurgicală a antrului piloric şi a primei porţiuni a duodenului. au o morfologie foarte variată asemănătoare unor flori. care prezintã unele asemãnãri cu omul. deschiderea antrului mastoidian şi aticei. cărora le conferă diverse culori: roşu. mai ales în ţesutul osos. dalac. se spune despre o celulã care nu posedã nucleu. ex. boală infectocontagioasă comună omului şi animalelor produsă de bacilul Antrax. cu simetrie radiară. a speciei umane. studiul omului sub toate aspectele (morfologie. producerea pigmenţilor este controlată genetic. procesul apariţiei şi dezvoltării omului. antron – spaţiu gol. albastru.inel). (lat. ablaţia chirurgicală a pereţilor antrului mastoidian. furuncul antracoid. deschiderea chirurgicalã a unui antru sau a unui sinus în vederea unui drenaj. (gr. ontogenia şi filogenia omului. orice maimuţã din familia Pongides (cimpanzeu. (gr. pigmentul galben al florilor (dar şi al funzelor şi tulpinilor). lumină etc. sin. dar mai frecvent în flori şi fructe. interacţionând cu antocianinele modifică culorile produse de acestea. de persoane expuse profesional unei atmosfere poluate (pneumoconioza minerilor).. fie de polipi secundari. anasamblul tehnicilor de mãsurare a corpului uman. de formă inelară A TRAX A TRECTOMIE A TROATICOTOMIE A TRODUODE ECTOMIE A TROMASTOIDITÃ A TROPOFAGIE A TROPOGE EZĂ A TROPOID A TROPOFOBIE A TROPOLOGIE A TROPOMETRIE A TROPOMORF A TROSTOMIE A TROTIMPA IC A TRU A UCLEATÃ A ULAR 57 . care seamănă biologic cu omul. inflamaţia antrului mastoidian şi a apofizei mastoide. tipuri etc).

membrană interdigitală pentru înot. caracterizate prin: lipsa gâtului şi cozii. dar poate fi cauzatã şi de obstrucţia ureteralã. angrenaj tehnic folosit pentru investigaţii sau terapie. situat la nivelul perineului posterior. cel mai frecvent se datoreşte unei opriri a funcţiei renale. se gãseşte în partea dreaptã a mediastinului. sistem de tuburi cu rol.A. orificiu creat chirurgical. prin deschidere patologică sau creat artificial. aorta descendentã şi aorta abdominală. 2. limba fixată la marginea anterioară a mandibulei. esofag. stare afectivă patologică. inegalitatea membrelor. în locomoţia echinodermelor. medicament tranchilizant care combate anxietatea patologică. orificiul terminal al tubului digestiv. trunchi de origine al tuturor arterelor din corp. ansamblu de organe. a unui produs opac la razele X. broasca). altul decât cel natural. anomalie de poziţie a crosei aortice care. stare patologicã care se caracterizeazã prin absenţa completã sau aproape completã a urinii din vezicã. pentru acidul paraaminobenzoic. APARAT APARAT AMBULACRAR APARAT CIRCULATOR APARAT DIGESTIV 58 . A URIE A US A US ARTIFICIAL A US CO TRA ATURII A XIETATE A XIOLITIC A XIOS AORTA AORTÃ LA DREAPTA AORTOGRAFIE AORTOTOMIE A. ordin din clasa amfibienilor. cu structură şi origine diferită. poate fi proiectată în afară. starea de tensiune nervoasã şi agitaţia. radiografia aortei dupã injectarea în sânge.A URIC A URE care se referã la anurie. 1. sin. stomac. pentru a se asigura temporar sau definitiv eliminarea conţinutului intestinal. complex de organe care asigură circulaţia sângelui şi limfei în organismul animal. la extremitatea inferioară a şanţului interfesier. în special.P. intestin subţire şi intestin gros) şi din glandele anexe (glandele salivare. faringe. de obicei chiar în aortã. ea are patru porţiuni: aorta ascendentă. ansamblu de organe speciale care realizează digestia şi absorbţia care este alcătuit din tubul digestiv (cavitatea bucală. pipăit şi prinderea hranei. pe un segment intestinal şi deschis la pielea abdominală. incizia peretelui aortic. arcul aortic. cu numeroase specii actuale (ex. formatã din al patrulea arc aortic drept. este alcătuit în principal din sistemul sanguin (inimă şi vase sanguine) şi sistemul limfatic (vase limfatice şi ganglioni limfatici). legată de un insucces.B. care serveşte la îndeplinirea uneia dintre funcţiile esenţiale ale organismului animal. care este cuprins de anxietate. ficat şi pancreas). care ia naştere în ventriculul stâng. caracterizată prin nelinişte psihomotorie. dar şi în respiraţie. orice orificiu anal. teamă nedesluşită. deplasarea pe uscat prin salturi.

ansamblul aparatelor. osoasã şi sudatã de stern la vârstnici. vezică urinară şi uretră. apendice vermicular (ileocecal).250Ǻ cu pereţii de 40Ǻ.APARAT LOCOMOTOR APARAT MASTICATOR APARAT MITOTIC APARAT RESPIRATOR APARAT URI AR ansamblu de mecanisme cu ajutorul cărora organismul animal se deplasează activ în spaţiu. zbor. fără petale. este alcătuit din rinichi. sub formă de urină. inodor. lichid incolor. absenţa mişcărilor peristaltice. format din microtubuli cu diametrul de 150. în limbaj curent. câmpie) deschidere largă. lemnoase. asteri şi fusul central acromatic. alături de pulmoni. nume dat unor canale bine săpate în os. la care florile sunt mici şi simplificate. înot. ansamblu de structuri care secretă şi excretă din organism. care se solidificã la 0°C prin îngheţare. puţin sub orificiul ileocolic şi este în mod normal liber şi mobil. este compus din hidrogen şi oxigen. inflamaţia acută sau cronicã a apendicelui vermicular. cartilaginoasă la tineri. această stare este întâlnită la un grup mare de plante dicotiledone. structurile care îi înconjoară şi îi susţin. ablaţia chirurgicală a apendicelui vermicular. stare de insensibilitate sau indiferenţã faţă de evenimente. parte accesorie dependentã de o structurã principalã. prelungire a cecului sub formã tubularã. APARATAJ APAREU IE APATIC APATIE APĂ APĂ OXIGE ATĂ APĂ TARE APEDUCT APE DICE APE DICE XIFOID APE DICECTOMIE APE DICITÃ APERISTALTISM APERTURĂ APETALE APETE ŢÃ 59 . dispozitivelor sau instrumentelor destinate sã fie utilizate într-un scop bine determinat. organ sau sistem de organe care asigură schimbul de gaze între organismul animal şi mediu. declanşatã printr-o pulsiune. traheea şi bronhiile. la mamifere. laringele. este inserat pe peretele laterointern al cecului. care degajã oxigen. muşchii labiali şi linguali precum şi sistemele vasculo-nervoase respective. este alcătuit din centri mitotici. care este afectat de apatie sau caracterizat prin apatie. lichid siropos. ureter. incolor. salt. faringele. denumire curentă pentru acidul nitric în anatomie. din aparatul respirator fac parte căile respiratorii extrapulmonare şi anume: căile nazale. apertum – loc deschis. osul maxilar şi mandibula. ansamblu de structuri prezent în celulă la fiecare diviziune mitotică. incapacitatea sau imposibilitatea de a îndeplini actul sexual. în soluţie apoasă este folosită la spălarea plăgilor. unitatea funcţională compusã din dinţi. o parte a produselor dezasimilaţiei. atracţie cãtre un obiect. piesă la extremitatea inferioară a sternului. în psihologie. (lat. prin mers. absenţa dorinţelor şi a interesului.

situat în vârf. (lat. apofizele articulare superioare şi inferioare ale unei vertebre. culme. apofiză voluminoasã implantatã pe faţa superioarã a colului omoplatului. în special la vârful inimii. sistarea ventilaţiei pulmonare. care pot face salturi mari prin adaptarea picioarelor în acest scop. APICAL APIRETIC APIREXIE APIROGE APLASTIC APLAZIA PLÃMÂ ULUI APLAZIE APLOMB AP EE APOCRI APODE APODIE APOE ZIMĂ APOFIZĂ APOFIZA ARTICULARĂ APOFIZA CLI OIDĂ APOFIZA CORACOIDĂ APOFIZA CORO OIDĂ A CUBITUSULUI APOFIZA ODO TOIDĂ 60 . orizontalã şi anterioarã care. separat de. ordin din care fac parte şi puricii (familia Pulicidae). adesea vectori a numeroase boli. vertical1. (gr. insecte cu aripile atrofiate. în formã de dinte. aici se insereazã ligamente şi muşchi. vârf. krino – a secreta) glandă care secretă prin eliminarea polului celular o parte din celulă odată cu produsul de secreţie acumulat în porţiunea sa apicală. caracterizată prin existenţa unei bronhii rudimentare şi absenţa ţesutului alveolar. implantată pe corpul vertebrei axis. reparatoare.aripă). care este lipsit de procese regeneratoare. eminenţă osoasă prin care un os se articuleazã cu un os vecin. fiecare din cele şase proeminenţe osoase (anterioare. (gr. arcul vertebrei atlas. pteron . coif conic.APETIT APEX APEXIA APHA IPTERA dorinţa sau tendinţa naturală de a satisface o nevoie fizică sau mentală. nu determină febră. malformaţie pulmonară datoritã unei anomalii în dezvoltarea embrionară. apofizã piramidalã pãtraticã. ordin (Apoda) din clasa amfibieni. vermiforme şi care trăiesc la tropice. absenţă congenitală sau dezvoltarea defectuoasă a unei părţi a organismului. care se referã la vârful unui organ. specificitatea este dată de aminoacizii implicaţi în enzimă. ex.vârf) care aparţine de vârf. (gr. aphanes – invizibil. fără membre. partea proteică specifică a unei enzime. apex . proeminenţã osoasã voluminoasã. direcţia membrelor unui animal care se găseşte în staţiune cu sprijin pe toate membrele în raport cu o linie verticală imaginară şi paralelă cu membrele. afebril fază în care nu există febră într-o boală. absenţa congenitală a picioarelor. mediene şi posterioare) situate în jurul şeii turceşti. apo – departe. apo + physentai – a creşte) vârf osos proeminent. sin. pe ea se articuleazã ca pe un pivot. împreunã cu olecranul formeazã extremitatea superioarã a cubitusului.

dar incluzând dezvoltarea din alte celule decât ovulele. motorie. incapacitatea de a executa mişcãri coordonate voluntare. la plante indică procesele reproductive fără fecundare. deasupra şi anterior conductului auditiv extern. colecţie de puroi. abces. care conţine apã sau care este provocat de apã. implantatã lateral pe arcul posterior al vertebrei. care suferã de apoplexie. ea corespunde pomeţilor. organ de fructificaţie. executarea unor acte ce par absurde. pentru a indica înlocuirea reproducerii sexuate prin alte forme de înmulţire. APOFIZĂ SPI OASĂ APOFIZÃ STILOIDÃ APOFIZÃ TRA SVERSÃ APOFIZÃ ZIGOMATICÃ APOFIZITÃ APOGEU APOMIXIE APO EVROZĂ APO EVROZECTOMIE APO EVROZITÃ APOPLEPTIC APOPLEXIE APOPTOZĂ APOS APOSTEMA APOTECIE APOZIŢIE APRAGMATISM APRAXIE 61 . ex. unirea a douã elemente. respectiv valoarea maximă atinsă de un parametru. ască. la unii fungi din clasa Ascomycetes şi licheni din clasa Ascolichenes. înrudite cu partenogeneza. incapacitatea de a realiza un proiect. având funcţiile musculare şi senzoriale conservate. (termen utilizat rar). articulate cu suprafaţa oblică şlefuită a platoului inferior al vertebrei subiacente. dar cu păstrarea circulaţiei şi respiraţiei. de exemplu a douã organe ori ţesuturi. pierderea bruscă a cunoştinţei. noţiune utilizată de biologul H. asigură reproducerea neschimbată a genotipului respectiv. care. creasta care înalţă fiecare din marginile laterale ale feţei superioare ale corpurilor vertebrale cervicale. fiecare din cele douã apofize ale unei vertebre. cum sunt apogamia şi aposporia. excizia parţialã sau totalã a unei aponevroze. evitând meioza sau singamia. Winkler (1908). în formă de cupă. farfurie sau disc. proeminenţă mediană şi posterioară a arcului neural al vertebrei. apofiza lungã care se detaşeazã din scoica temporalului. chiar dacã este un act elementar. momentul când semnele unei boli ating intensitate maximã. implantată printr-o bază largă la unghiul de unire al lamelor vertebrale. serie regulată de evenimente care conduc la exitus şi la modificări celulare ca răspuns la semnalele fiziologice specifice. cunoscut şi ca moartea celulară programată. îndreptată posterior cu vârful. prelungire în formã de stilet a unui os. care se referã la apoplexie sau i se datoreşte. membrană care înveleşte un muşchi. inflamaţia apofizei unui os. inflamaţia unei aponevroze.APOFIZA PTERIGOIDÃ APOFIZA SEMILU ARĂ apofiza osoasã implantata pe faţa inferioara a sfenoidului. a motilităţii. apraxie digitalã. foiţă care se găseşte la capătul tendoanelor. în chirurgie. partea terminală fibroasă şi lată a unui muşchi la nivelul inserţiei.

(gr. cuprinde numeroase specii. pedipalpe. arachne – pânză de paianjen. sunt. transmise prin înţepătura de artropode. a + ptyalon . subclasă de insecte primitive.R. sin. curburã formatã de o coastã şi cartilagiul corespunzãtor. (gr.înfăţişare) membrană subţire ca o pânză de păianjen care înveleşte măduva spinării şi encefalul. imagine sub formã de ramuri.I. care nu sunt atât de grave ca cele din S. (abr.a. ansamblul elementelor nervoase care asigură transmiterea excitaţiei de la un receptor la centrii nervoşi şi transmiterea de la aceştia la organul efector producându-se reacţia adecvată drept răspuns la excitaţia iniţială.S. porţiunile de piele de pe corpul păsărilor pe care nu cresc pene. au dezvoltare ametabolă şi cuprind patru ordine: Collembola. malformaţie congenitală şi ereditară care constă în lungimea excesivă a degetelor de la mâini şi picioare. în general. A. respirând prin plămâni şi trahee.I. unele duc o viaţă parazitară. structură anatomică patologică sau normală. ARC ARC COSTAL ARC EURAL (VERTEBRAL) ARC REFLEX 62 . clasa Arachnida din încrengătura Artropode. format din pediculii şi lame vertebrale. a căror caracteristică principală este lipsa aripilor. araneide ş.SIWE lipsa congenitală a anusului. sin. carnivore (sug hrana). xerostomie.D.V.I. segment de curbă sau de circumferinţă. ansamblul manifestărilor clinice moderate. gură uscată (gr.salivă) lipsa salivei. care prezintã ramificaţii care amintesc de cele ale unui arbore. care se obţine dupã injectarea unui produs de contrast în artera sau în vena examinatã. maladia Letterer Siwe. cataractã arborescentã. o formă gravă a histiocitozei X. intermediare. lipom arborescent. 1. Protura. Diplura şi Thysanura. fără aripi.A. delimiteazã împreunã cu faţa posterioarã a vertebrei orificul vertebral.I. arc posterior al vertebrei.A. a + prosopos . cuprinde: scorpioni. cu aspect de linie curbă.LETTERER . care se întâlneşte la copii.. eng. solifuge. adaptate la viaţa terestră. APTERII APTERIGOTE APTIALISM AQUA ARAH IDE ARAH OIDA ARAH ODACTILIE ARAH OIDITÃ ARBORE BRO ŞIC ARBORESCE T ARBORIZAŢIE ARBOVIROZÃ ARBOVIRUS A. monstruozitate caracterizată prin absenţa regiunii faciale. dar pot frecventa şi mediul acvatic. eidos .C. ale infecţiei cu H. cu falange subţiri şi atrofie musculară.APROCTIE APROSOPIE APT .D. inflamaţia arahnoidei ansamblu format din cele douã bronhii suşe situate în afara plămânilor şi ramificaţiile lor la cei doi plămâni. infecţie provocatã de arbovirusuri grup de virusuri A. ex. apă. caracterele clinice sunt foarte asemănătoare celor din maladia Hodgkin.R. în arteriografie şi flebografie. 2..D. Related Complex).faţă) absenţa congenitală a obrajilor. para – S.N.

lipsa reflexelor. enzimã care scindeazã arginina în ornitinã şi uree. care formează intestinul primitiv al embrionului. gametangiu femel. în această eră au apărut primele forme de viaţă. care nu dã semne de regenerare.ARCADA CRURALĂ ARCADA DE TARĂ ARCADA ZIGOMATICĂ ARCIFORM ARCHE TERO coarda fibroasã care se întinde de la spina iliacă anterosuperioară până la spina pubienă. se formează celule mamă ale sporilor. în formã de arc. reprezentate de organisme unicelulare. comunică cu exteriorul prin orificiul blastoporal. prezentã mai ales în ficatul omului şi altor mamifere şi care joacã rol important în metabolismul ureei. de o manierã generală. celulă sau celule din care.R. arcuat. ferigi şi majoritatea gimnospermelor. cel care suferă de arieraţie mentală. 2. în care se formează oosferele şi în care iau naştere după fecundare zigoţii diploizi. element chimic lipsit de afinitate faţă de alte corpuri. chiar pe planta care l-a produs. care se referă la argint. a cărei consecinţă este eliminarea crescută de arginină în urină. cavitate a gastrulei. grup de virusuri A. absenţa contracţiei pupilei la luminã. virusul febrei Lassa). se spune despre un copil a cãrui vârstă mentalã este cu cel puţin doi ani mai mică decât vârsta cronologică. prezenţa sau concentraţia de arginină în urină. punte sau lamă osoasă a zigomaticului care limitează orbita latero-ventral. sporofitul. acid aminat glucoformator. constituient al proteinelor naturale. arc format din ansamblul dinţilor de pe un maxilar. din care se dezvoltă. celulele mamă ale sporilor se divid reducţional şi apoi mitotic. eră geologică anterioară erei proterozoice care a început în urmă cu mai bine de trei miliarde de ani. sau atât gură cât şi anus. fãrã modificarea reflexului pupilar de acomodare la distanţã. este un semn caracteristic pentru sifilis nervos. clinic se traduce prin tulburări nervoase. 1.N. care cuprind agenţi patogeni pentru animale. prin diviziune. caracteristic pentru muşchi. înconjurată de endoblast. AREFLEXIE AREGE ERATIV ARE AVIRUS AREOLĂ ARGI AZĂ ARGI I Ă ARGI I URIE ARGIRIC ARGIRIE ARGYLL-ROBERTSO (SEM ) ARGO ARHEGO ARHEOZOIC ARHESPOR ARIERAT 63 . din care unii pot infecta şi omul (virusul meningitei coriolimfocitare. intoxicaţie lentă cu săruri de argint manifestată prin apariţia de plăci cutanate de culoare negricioasă-metalică şi degenerări ale unor organe. zonă circulară a pielii care are altă culoare decât tegumentul din jur. maladia metabolică ereditară cauzată de carenţa de arginază. care în dezvoltare va deveni gură (la protostomiene) sau anus (la deuterostomiene).

această enzimă sintetizează preferenţial A. un A.D. după numărul de lobuli nucleari. .R. colorat. după un traiect scurt. oprirea sau insuficienţa în dezvoltarea facultãţilor intelectuale. . se împarte sub crosa aortică. A. sub forma unui înveliş variabil dezvoltat. în prezenţa unui polimer A. având trei stadii: debilitate mentalã.N.N. enzimă (A. ARISTĂ ARITE OID ARITMIE A. suculent.R. complex macromolecular.-ului. structural şi funcţional. . imbecilitate şi idioţenie. citozina şi uracilul. uneori foarte lungă şi rigidă. leziune cutanatã sau mucoasã produsã de arsurã sau de alţi agenţi fizici precum şi de diverse radiaţii.-ului este riboza.R.-ul complementar A.R.N.R. şi A.N. ia naştere din ţesuturile de la baza funiculului.N. trunchi arterial voluminos care duce la plămâni sângele venos din ventriculul drept.N. dereglare a ritmului cardiac normal.N. in vitro unele produse ale A.SI TETAZĂ AR ETH (FORMULA) AROMATIC ARSE IC ARSE ICISM ARSURĂ ARTEFACT ARTERĂ ARTERĂ PULMO ARĂ 64 . guanina. acid ribonucleic. electricitate etc. înserată terminal.-polimeraza dependentă de A. sau A. 2. vas care transportă sângele de la inimă. monocatenare. abr.-polimerazei acţionează ca hibrid complementar lanţurilor de A.N.R. intoxicaţie cronicã cu arsenic.POLIMERAZA A.N.D. enzimă cu ajutorul căreia a putut fi sintetizat in vitro.-ul rezultă din polimerizarea unor ribonucleotizi. în chimie se spune despre substanţele care au mai mulţi nuclei de tip benzen sau antracen.ARIERAŢIE AFECTIVÃ ARIERAŢIE ME TALÃ ARIL întârziere sau anomalie a evoluţiei afectivitãţii observatã în stãri nevrotice.N. formaţiune anexă a paleei externe. imagine falsă obţinută la preparatele histologice datorită unor greşeli de tehnică şi care pot duce la modificarea aspectului preparatului şi la interpretări greşite. . care determină formarea unor lanţuri lungi.R.R. . similar A.-ului.N. 1.N. element chimic utilizat în medicină în diferite scopuri.R. se traduce prin tulburãri de comportare. cu proprietăţile m-A. A.N.R..R. în prezenţa unei matrice parentale de A.D. componentul pentozic al A. dorsal sau bazal. ca matrice. anexă a tegumentului seminţelor.R. iar bazele azotate sunt: adenina.N.R.N replicaza) capabilă să catalizeze replicarea (naşterea prin copierea informaţiei) riboviruşilor – viruşii A. în două ramuri: dreaptă şi stângă.R. cartilaj laringian în formă asemănătoare cu o cană.R. repartizarea granulocitelor de diverse tipuri. zimţată sau netedă.D.N. polimerizarea implică patru tipuri de nucleotizi legaţi împreună prin legături fosfodiesterice în poziţiile 3’-5’ (de ataşare a radicalului fosforic la nivelul ribozei). care are miros agreabil şi penetrant.N. dreaptă sau curbată.R. această enzimă asigură formarea unor noi catene de A.-ului.

orice proces inflamator care afectează tunicile unei artere. radiografia arterială dupã injectarea unei substanţe radioopace. pornind de la aortă. ansamblul elementelor prin care un os se leagă funcţional cu altul. trecerea de la o poziţie de ocluzie dentară la alta. sin. articulaţia Lisfranc. articulaţia Chopart. concreţiune calcară în peretele unei artere. articulaţie care uneşte primul rând al oaselor tarsiene cu cel de-al doilea. sin. spasm al pereţilor unei artere. maladia Horton. raport între arcadele dentare sau între dinte şi antagonistul său în timpul ocluziei. pe cale femurală. sin. radiografie după opacifierea unei artere prin cateterism selectiv al locului de origine. 1. radiografie după opacifierea arterelor bronşice cu un cateter selectiv. 1. ARTERIECTAZIE ARTERIECTOMIE ARTERIOGRAFIE ARTERIOGRAFIE BRO ŞICĂ ARTERIOGRAFIE MEDULARĂ ARTERIOGRAFIE SELECTIVĂ ARTERIOLE ARTERIOLIT ARTERIOPATIE ARTERIOSCLEROTIC ARTERIOSCLEROZĂ ARTERIOSPASM ARTERITĂ ARTERITĂ TEMPORALĂ ARTICULARE DE TARĂ ARTICULAT ARTICULAŢIE ARTICULAŢIA COXOFEMURALĂ ARTICULAŢIA MEDIOTARSIA Ă ARTICULAŢIA SCAPULOHUMERALĂ ARTICULAŢIA TARSOMETATARSIA Ă 65 . care suferă de arterioscleroză. intern şi articulaţia calcaneo-cuboidiană. înglobând de asemenea şi plăci de aterom.ARTERIA LUSORIA anomalie frecventă a arterei subclaviculare drepte care ia naştere în stânga şi trece în spatele esofagului pentru a ajunge de partea căreia îi este destinată. urmat uneori de dilataţie. examen radiologic al arterelor măduvii spinării. mai rar chiar de ruptură. nume de ansamblu pentru afecţiuni caracterizate prin îngroşarea şi duritatea crescută a pereţilor arteriali. 2. articulaţia care uneşte osul cuboid şi cele trei oase cuneiforme ale tarsului cu baza celor cinci oase metatarsiene. sin. humerală etc. care se referă la arterioscleroză. extern. rezecţia unei artere sau a unui segment de arteră. care posedă una sau mai multe articulaţii. articulaţia care uneşte capul femurului cu cavitatea cotiloidă a osului iliac (articulaţia şoldului). orice afecţiune a pereţilor arterelor. însoţindu-se uneori de tromboză. dilataţia unei artere. 2. articulaţia ce uneşte capul humerusului cu cavitatea glenoidă a omoplatului (articulaţia umărului). încheietură. dupã opacifierea pediculilor vasculari. se compune din două articulaţii distincte: articulaţia astragalo-scafoidiană. ramificaţii arteriale care preced metarteriolele.

excrescenţă patologică. deschiderea chirurgicală a articulaţiei. (gr. gută. odyne . sin. intervenţie chirurgicală prin care se urmăreşte secţionarea capsulei şi a unor ligamente pentru a mări mobilitatea articulaţiei. care suferă de artrită sau de artritism.. încrengătură de fiinţe cu simetrie bilaterală. partea de anatomie care tratează despre articulaţii. chitinoasă. astm. carcterizate în mod esenţial prin diverse dureri şi tulburări legate de factori de alimentaţie: obezitate. intervenţie chirurgicală pentru blocarea definitivă a unei articulaţii. intervenţie chirurgicală prin care se urmăreşte restabilirea mobilităţii articulaţiei. terestre. într-o articulaţie. sunt erbivore şi multivore. litiază biliară. artroză. acoperit de o carapace dură. se poate detaşa şi pluti liberă în interiorul ei. proces inflamator acut. denumire generică atribuită oricărei afecţiuni articulare. termenul nu trebuie folosit. ARTR. migrenă. al căror corp. care cuprinde specii cu număr par de degete (2 sau 4).durere) durere articulară. care afectau mai mulţi membri ai familiei. puncţie evacuatoare a unui revărsat intraarticular. prefixe de origine greacă pentru articulaţie.. cu piciorul terminat cu două degete mari copitate şi două degete rudimentare. au un ax de simetrie între degetele trei şi patru. eczemă.. nume de ansamblu dat altădată unui grup de boli considerate înrudite. arthron – articulaţie. spălătură a unei cavităţi articulare. cu un astragal dezvoltat. ordin de mamifere ungulate. lingv. este format din mai multe segmente şi este prevăzut cu membre articulate. ARTRALGIE ARTRITĂ ARTRITĂ DEGE ERATIVĂ ARTRITIC ARTRITISM ARTROCE TEZĂ ARTROCLIZĂ ARTRODEZĂ ARTRODI IE ARTROFIT ARTROGRAFIE ARTROLIT ARTROLIZIE ARTROLOGIE ARTROPATIE ARTROPLASTIE ARTROPODE ATROSCOPIE ARTROTOMIE 66 . care se referă la artrită. examenul interiorului unei cavităţi articulare cu ajutorul unui instrument special numit artroscop. formaţiuni cartilaginoase sau calcaroase libere în cavitatea articulară. durere articulară. osoasă sau cartilaginoasă. arahnidele şi crustaceele. din ea fac parte insectele.ARTICULAŢIA U COVERTEBRALĂ ARTIODACTILE articulaţia dintre faţa superioară a apofizei semilunare (uncus) a unei vertebre cervicale şi faţa inferioară a vertebrei situate deasupra. conceptul este desuet. ARTRO... subacut sau cronic al elementelor componente ale unei articulaţii. radiografia unei articulaţii în care s-a introdus un gaz sau o substanţă opacă pentru razele X. hemoroizi.

afecţiune pulmonară cauzată de inhalarea prafului de asbest. prin atrii.. aglomerare de ţesut miocardic specializat în conducerea influxului nervos. organ de fructificaţie. stare caracterizată prin dificultate sau oprire completă a ventilaţiei pulmonare. la ciupercile ascomicete. în ciclul cardiac. cei mai frecvenţi paraziţi intestinali la om. denotând un fel de îmbrătrânire prematură. amil + aza) condiţie în care microorganismele sunt absente. denumiţi popular „limbrici“. lipsit de microorganisme. în care sunt produşi sporii. piciorul. genul Ascaridia. substanţă care suprimă ascarizii. este situat în partea posterioară a peretelui interventricular..ARTROZĂ alterare distructivă a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare. ASA ARE ASBESTOZĂ ASCARICID ASCARIDIOZĂ ASCARIZI ASCĂ ASCHEIM . AZE. simbol chimic pentru arsen. care provoacă asfixia. prin intermediul fasciculului His. se spune şi despre faza de dezvoltare a unui organism cu reproducere sexuată. sin. se reproduc asexuat prin conidii şi sexuat prin formarea de ascospori situaţi în asce grupate în organe de fructificaţie ascocarpi. genunchiul. ciuperci saprofite din încrengătura micofitelor (fungi) parazite sau trăind în simbioză cu algele.ZO DEK ASCHOFF-TAWARA ( ODUL) ASCITĂ ASCITĂ CHILOASĂ ASCOMICETE ASCORBIC ACID ASCULTAŢIE ASE. care nu are sex. chiloperitoneu. acţiune care urmăreşte a favoriza condiţiile de sănătate luptând contra factorilor nocivi. mâinile. As... coloana vertebrală. nodulul Aschoff-Tawara comandă transmisia excitaţiei venită de la nodulul Keith şi Flack. vitamina C metodă generală de examinare care utilizează simţul auzului. metodă de diagnostic biologic de decelare a sarcinii sau gestaţiei care se bazează pe influenţa hormonilor gonadotropi din urina de femelă gestantă asupra aparatului genital al şoarecului femel impuber. boală parazitară determinată de infestarea cu ascarizi din familia Ascaridiidae. ASEPSIE ASEPTIC ASEXUAT ASFIXIA T ASFIXIE 67 . către ventriculi. metoda este atestată la femeie. clasa nematoda. ascele rezultă în urma unirii hifelor purtătoare ale organului sexual femel – ascogoniul cu hifele purtătoare ale organului sexual mascul – anteridia. iapă şi măgăriţă. gen de paraziţi intestinali din familia ascaridae. acumulare de lichid în cavitatea peritoneală.. sufix după un radical pentru a desemna enzima care produce degradarea (ex. din acest nodul pleacă fasciculul His. de natură degenerativă. principalele localizări sunt: şoldul.

se execută fie prin lovire puternică a capului cu un ciocan. deformând realul pentru a-l face asemănător unei scheme mentale. infecţie a parenchimului pulmonar cu o ciupercă microscopică. defect de emisiune a spermei prin absenţa secreţiei sau prin imposibilitatea ejaculării. încorporarea substanţelor nutritive de către organism. a + sitos – hrană. lipsa paralelismului între axul capului fătului şi axul longitudinal al bazinului matern. ASIMPTOMATIC ASI APSĂ ASI CLITISM ASI ERGIE ASISTOLIE ASITIE ASOMARE ASOMATOR ASOCIAL ASPARAGI AZĂ ASPERGILLUS ASPERGILOZĂ ASPERGILOZĂ PULMO ARĂ ASPERMATOGE EZĂ ASPERMIE ASPIRI Ă ASPOROGE 68 . se spune despre o persoană incapabilă să se adapteze normelor de viaţă în societate. a + sperma . care nu produce simptome. neconsum voluntar de hrană. mâncare). absenţa totală sau parţială a conjugării sau împerecherii cromozomilor omologi în profaza I a meiozei. rezultă cromozomi univalenţi. (fr. aparat sau instalaţie folosită pentru efectuarea asomării. post. incapacitatea unui organ de a desfăşura o sistolă completă.salivă) lipsa salivei. a + sialon .sămânţă. absenţa oricărei simetrii. numit aspergilom. micoză provocată de diferite speciile de Aspergillus. fără simptome. (gr. (gr. a + syn – împreună. sin. cu alte specii de Aspergillus. tulburări ale motilităţii manifestate prin imposibilitatea de a face simultan mişcări elementare. genesis . se poate manifesta prin constituirea unui ghem micotic. lipsa de coordonare în vederea unei acţiuni. (lat. ciupercă din metal folosită la stropit) gen de ciuperci ascomicete cuprinzând multiple specii. Aspergillus fumigatus sau. producerea unei sperme necorespunzătoare cantitativ şi calitativ.ASIALIE ASIMETRIE ASIMILABIL ASIMILAŢIE (gr. gennan – a produce) lipsa posibilităţii de a produce spori. (gr. mai puţin frecvent. a + sporon – sămânţă. aspergillus – mănunchi de busuioc. klinein – a înclina) lipsa tendinţei capului fetusului de a se angaja în timpul expulzării prin bazin păstând distanţa egală între sacrum şi pubis. (gr. fie prin curent electric sau prin alte mijloace. activitatea mentală a copiilor. relativ benign. assommer – a ucide lovind cu un corp dur şi greu) manoperă practicată în abator asupra unui animal înaintea sacrificării făcută cu scopul de ameţire.naştere). acid acetilsalicilic. care poate fi asimilat. enzimă care catalizează hidroliza grupei amidice din molecula asparaginei.

homarilor. a + stigma . crabilor). care înconjoară centrosomul în mitoză şi meioză. frică de fulgere şi tunete. 1.AVICULAR ASTRI GE T ASTROCITOM ASTUPARE AŞCHIE 69 . sin. în fracturi. diminuare patologică a capacităţii de efort fizic şi psihic. os tarsian numit şi talus. constituită din cinci antimere. a + stasis . 2. multiplicarea exagerată a celulelor nevroglice denumite astrocite. evacuarea acestuia din plămâni făcându-se cu dificultate. zone sau puncte din tractul aerofor a căror excitaţie provoacă astm. eschilă. ASTERIDE ASTIGMATISM ASTM ASTMOGE ASTM CARDIAC ASTM EOZI OFILIC TROPICAL ASTRAFOBIE ASTRAGAL ASTRAGAL ACCESORIU ASTRAGALECTOMIE ASTRAGALO-CALCA EA ASTRAGALO. mică bucată de lemn sau metal pătrunsă accidental sub piele ori sub unghie. osul trigon excizia astragalului sin. figură simetrică. fibrele sau microtubulii asterieni care radiază în citoplasmă sunt organizate de partea distală a centriolului. stare patologică în care există o nevoie intensă de aer. lipsa de secreţie grăsoasă a pielii normale. obturarea unui canal sau a unei cavităţi prin acumulare de materii. au simetrie radiară. sinonim cu xeroză. medicament cu acţiune locală. persoană suferind de astenie. clasă din încrengătura Echinoderma. formând o tumoare. (gr. agent care poate provoca accese de astm. ex steaua de mare.punct) defect de curbură a mediilor refrigerente ale ochiului cauzând imposibilitatea convergenţei într-un singur punct a razelor homocentrice. criză de sufocare survenită mai ales noaptea la bolnavii cu insuficienţă cardiacă. cu stază pulmonară. os de formă cubică din care cauză în antichitate astragalul de miel era utilizat ca zar în jocurile de noroc. care produce retractarea ţesuturilor prin precipitarea sau coagularea reversibilă a proteinelor de suprafaţă. fragment rezultat prin "explozia" osului.staţiune) pierderea facultăţii de a menţine corpul în poziţie vetricală (patrupedală la animale). sin. pneumonia eozinofilică tropicală. calcaneo-astragalian care se referă la astragal şi la osul navicular sau scafoidul tarsian. sub formă de stea. (gr. cu formă pentagonală sau de stea.ASTACI A ASTAZIE ASTEATOZĂ ASTE IC ASTE IE ASTER pigment roşu carotenoid care se găseşte în corpul crustaceilor (racilor. frică de furtună. sunt birefringente.

în limbaj curent. a iniţiat fiziologia muncii. prin care se menţin caracterele At.. 2. dezvoltarea incompletă a cordului. indiferenţă. planşetă mai mult sau mai puţin rigidă (lemn. piesă sau placă metalică ce se fixează în şuruburi sau prin ligaturare pe cele două fragmente ale unui os fracturat pentru a le menţine în poziţie normală. profesor universitar. 1. sin. plasată în afara corpului pentru a se corija o diformitate sau pentru a se menţine imobile fragmentele unui membru fracturat ori luxat. înhămarea sau înjugarea animalelor la un vehicul. determină ateroscleroză. (1968 .. după reducerea fracturii. 1. lipsa congenitală a mamelonului. 2. dezvoltarea incompletă şi defectuoasă a coloanei vertebrale. proces anatomopatologic constând în turtirea alveolelor pulmonare. neuroleptic. termen utilizat pentru a denumi o leziune arterială cronică sub formă de focare care conţin o masă ca o cocă. detaşare. dezvoltarea incompletă a mandibulei. unul din fondatorii fiziologiei animale româneşti. 2. sin. chişti dermici care conţin o masă ca o cocă. acces brusc care marchează debutul unei maladii sau care survine în cursul evoluţiei sale. ereditate ancestrală fundamentale. imposibilitatea sau dificultatea coordonării mişcărilor active. apoplexie (atac cerebral). ATAC ATACTIC ATA ASIU..AŞTEPTARE metodă care constă în a lăsa să acţioneze mijloacele naturale de apărare ale organismului şi de a nu folosi decât mijloace igienice şi dietetice. metal.). 1. grunjoasă şi care leziune duce la indurarea pereţilor arteriali.1926). antitrombină. în limbaj clinic. ATELĂ ATELAJ ATELECTAZIE ATELIE ATELOCARDIE ATELOCHEILIE ATELOGLOSIE ATELOG AŢIE ATELORAHIDIE ATEROGE ATEROM 70 . până la apariţia unui simptom semnificativ care impune un tratament corespunzător. calmant. care suferă de ataxie. IOA ATARACTIC ATARAXIC ATARAXIE ATAVISM ATAXIC ATAXIE ATEL.. care nu este regulat sau obişnuit. linişte morală. carton. piele tăbăcită etc. cu criză cerebrală. observată la naştere. care se referă la ataxie. indicând insuficienţa în dezvoltarea unui organ sau a unei părţi a corpului. prefixe de origine greacă pentru incomplet. sindrom pulmonar secundar al unei obstrucţii bronşice. abr. dezvoltarea incompletă a limbii. a studiat transmiterea energiei nervoase. medic veterinar. dezvoltarea incompletă a buzelor. care produce dispariţia agitaţiei. ATELO..

atlas + didimos . (gr. atitudinile pot fi: staţiune. lipsit de tonus. decubit. ATEROSCLEROZĂ ATETOZĂ A. neutru electric. epitimpanită. prin extensie. mai specific. sub formă de jet sau nor. miatonie. orice strat gazos care înveleşte un astru. absenţa congenitală a glandei tiroide şi. ATICĂ ATICITĂ ATICOA TROTOMIE ATICOTOMIE ATIPIC ATIROIDIE ATITUDI E ATLAS ATLOIDO-AXOIDIA ATLODYM ATMOSFERĂ ATOCHIE (ATOKIE) ATOM ATOMIZOR ATO ATO IC ATO IE ATO IE MUSCULARĂ ATO IA PRESTOMACELOR 71 . varietate de otită medie în care inflamaţia acută sau cronică se referă în primul rând la atică. diminuare a stării de tensiune relativ fiziologică pe care o au. se compune dintr-un nucleu ce cuprinde particule neutre şi particule pozitive şi dintrun strat periferic cu particule negative. iar în dentistică pentru toaleta gingivo-dentară. aparat destinat să disperseze un lichid în particule foarte mici.naştere) sterilitate feminină. v. (ital. proces patologic complex caracterizat prin formare de aterom cu reacţie scleroasă secundară. în perioada de repaus. sindrom de natură extrapiramidală care afectează mai ales extremitatea distală a membrelor şi faţa. antroaticotomie. putând duce la obstrucţii sau rupturi vasculare.I. etajul superior al cutiei timpanului conţinând capul ciocanului şi corpul nicovalei. unic şi incomplet dezvoltat. sin. care se referă la atlas şi la axis. obişnuit. sin. în medicină se folosesc diferite tipuri de atomizoare pentru administrarea unor medicamente. poziţia aşezat etc. cea mai mică particulă a unui corp simplu. parezia prestomacelor.T. care nu evoluează după anumită schemă.dublu). a + tokos . recesus epitimpanic. deschiderea aticei prin trepanaţia temporalului. attitudine). care nu este cu aspect normal. în sens larg. sin. pozitia unui animal care stă pe loc. monstru cu două capete contigui ataşate la un gât scurt. unele organe contractile. (gr. absenţa secreţiei glandei tiroide. sin.ATEROMATOZĂ afecţiune cronică a arterelor produsă prin depozitarea lipidelor şi a sărurilor de calciu în straturile profunde ale intimei sub formă de plăci ateromatoase cu conţinut gălbui şi păstos. trecerea staţiune – decubit şi invers. susceptibil să intre în combinaţii chimice. care şi-a pierdut tonusul normal. prima vertebră a coloanei situată între occipital şi axis. prescurtare folosită pentru (serviciul de) terapie intensivă. stratul de gaze care înveleşte globul terestru.

ştiinţa care studiază auzul. AUDIOFO AUDIOGRAMĂ AUDIOLOGIE AUDIOPROTEZIST 72 . metal preţios. se folosesc oasele craniului pentru transmiterea vibraţiilor sonore nervului auditiv. lipsit de toxicitate. eroziunea pielii sau a unei alte suprafeţe prin frecare. aparat acustic destinat persoanelor care suferă de surditate.P. sub formă de colir. specialist care se ocupă cu aparatele necesare celor cu deficienţă de auz. simbol chimic pentru aur. o lipsă de dezvoltare sau degenerescenţă unei formaţiuni anatomice. coenzimă care participă la numeroase reacţii. adenina.un grup fosfat. iar în oftalmologie. foarte maleabil. sin. sub formă de aliaj cu argint şi cupru. lipsit de troficitate. hidroliza oricăreia din legăturile terminale fosforice este însoţită de o degajare de energie liberă fără traumatism. inoxidabil în aer. sărurile se folosesc încă în tratamentul reumatismului. abr. unde A este o purină. urmată de concentrarea şi flocularea lor în citoplasmă. eliberarea. absenţa congenitală a părului. scăderea volumului celulelor. rezistent la acizi. ele sunt situate la baza cordului fiind despărţite de peretele interarterial. ocupaţia presupune alegerea. alcaloid extras din beladonă. aurul este folosit în dentistică. 2. adaptarea. R.ATOPIC ATOXIC A. 1. mai ales administrarea de picături în ochi pentru dilatarea pupilelor. care ţine de cavitatea atrială a inimii. tulburări cronice de nutriţie întânite la sugari în urma unor boli şi mai ales în urma diareii de lungă durată. riboza.T. cele două cavităţi cardiace situate în spatele ventriculelor. administrarea de atropină în scop terapeutic. reprezentare grafică a frecvenţelor şi intensităţilor sonore percepute de bolnav în timpul examenului audiometric. auriculotomie. P. indicând o imperforaţie congenitală a unui lumen. reacţionează la anumiţi agenţi de mediu prin reacţii alergice. acid adenozintrifosforic. nepermeabilizarea unui orificiu natural. pentru dilatarea pupilelor. (gr. a + trizis . cu acţiune parasimpaticolitică administrat sub formă de săruri solubile pe cale orală sau subcutanată. compuşii săi au proprietăţi antiseptice puternice. nu provoacă traumatism. absorţia prin membrana celulară a unor micele coloidale şi a altor substanţe. 3. intoxicaţie cu atropină sau beladonă. ţesuturilor sau organelor ca urmare a unor tulburări metabolice. controlul eficienţei imediate şi permanente a protezei auditive şi educaţia protetică a deficientului de auz. incizia atriului care se face în cursul unor intervenţii pe cord. dar sunt toxici. ATRAUMATIC ATREPSIE ATREZIE ATRIAL ATRIHIE (ATRIHOZĂ) ATRIOTOMIE ATRIŢIE ATRIU ATROCITOZĂ ATROFIC ATROFIE ATROPI Ă ATROPI ISM ATROPI IZARE Au. cu structura schematică A-R-P-P-P.gaură) termen generic.o pentoză.

pleistocenului în sudul şi estul Africii. sindromul Kahner. AUTOCLAZIE AUTACOIZI prefixe de origine greacă pentru „sine însuşi”. substanţe care se găsesc în mod normal în organism. care se referă la auriculele şi ventriculele inimii. atriogramă. prurit. inversarea pronumelor. care se referă la aur. se caracterizează prin ecolalie. acţiunea de a asculta sau de a auzi. cel de-al cincilea deget sau degetul mic (minimus). sin. boală. partea din electrocardiogramă care corespunde activităţii atriului. auscultarea poate fi directă (imediată). apărut la începutul AURĂ AURIC AURICUL AURICULAR AURICULOGRAMĂ AURICULOTOMIE AURICULOVE TRICULAR AURIFICARE AURO. care îl conţine sau care îl utilizează. prefix pentru aur. infecţioasă inoculabilă comună mai multor specii de animale produsă de un virus specific şi manifestată prin encefalită. autos + klasis . participă la unele procese fiziologice şi intervin adesea împreună în diferite procese patologice (inflamaţii. percepţia sunetelor. răspunsurile la stimulii auditivi şi uneori la cei vizuali sunt anormale şi survin de obicei grave dificultăţi de înţelegere a limbajului vorbit. nivelul de inteligenţă variază de la întârziere importantă la normal sau chiar peste normal. psihoză infantilă. 2.. eventual forme respiratorii şi septicemice.. alergii etc). care se referă la ureche sau la urechiuşă ori auricul cardiac. sin. manifestate la doze foarte mici. dacă ea se dezvoltă. sin. primul hominid primitiv. fosil. au acţuni multiple.AUDIOVIZUAL AUDITIV AUDIŢIE AUJESZKI care se referă la transmitere prin auz şi văz. procedeu stomatologic de obturare dentară ce constă în umplerea cavităţii cariei cu aur pur. referitor la auz. crizoterapie. AUTISM AUTISM I FA TIL 73 .. atriotomie. sin. examen medical ce constă din ascultarea zgomotelor ce se produc în interiorul corpului. imaturitatea structurii gramaticale şi incapacitatea folosirii termenilor abstracţi. AUTO. pierderea contactului cu realitatea şi scufundarea în lumea trăirilor interioare. (gr.. 1.. isterie.. autism care există de la naştere sau începe aproape întotdeauna în cursul primelor treizeci de luni de viaţă. diverticul care prelungeşte atriul drept sau stâng. pseudoturbare. simptom prodromal la un atac de epilepsie. foarte intense. sin. astm.sfărâmare) liza unor porţiuni din corp prin fermenţi proprii. aplicând urechea pe partea ce trebuie examinată sau cu ajutorul unui stetoscop (mediată).. paralizia bulbară infecţioasă. AUROTERAPIE AUSCULTAŢIE AUSTRALOPITEC AUT. vorbirea este întârziată şi.

antigen autolog. care suferă de autism. adunarea spontană şi aderarea între ele a eritrocitelor în momentul recoltării sângelui. (gr. cu pereţi groşi. facultatea de a aprecia propria comportare şi propriile acţiuni. în special dintr-un ţesut sau organ infectat ori lezat. care sunt capabile. sin. substanţă cu proprietăţi antigenice (imunogen) eliberată de propriul organism. fuziunea gameţilor masculi şi femeli produşi în aceiaşi floare la plantele hermafrodite. este vorba aproape întotdeauna de melancolici sau de alcoolici. pansamentelor.AUTIST AUTOACUZARE care se referă la autism. în psihiatrie. autos + klasis . care se formează în organism. aglutinine prezente în ser. să aglutineze globulele roşii din propriul sânge. instrumentelor etc. unirea unor gameţi masculi şi femeli produşi pe aceiaşi plantă. sin. fuziunea unor gameţi masculi şi femeli produşi de acelaşi individ. observarea de sine şi analiza unei tulburări mentale şi a circumstanţelor care o condiţionează. ansamblul de macanisme interne prin care organismul reuşeşte să îşi menţină echilibrul biologic normal. un asemenea genotip integrează seturi cu numere variabile de cromozomi şi de origini diferite. varietate de delir în care subiectul se acuză de fapte rele imaginare sau exagerate faţă de realitate. AUTOAGLUTI ARE AUTOAGLUTI I Ă AUTOALOPOLIPLOID AUTOA ALIZĂ AUTOA TICORPI AUTOA TIGE AUTOAPĂRARE AUTOCATALIZĂ AUTOCLAV AUTOCLAVARE AUTOCLAZIE AUTOCOMPATIBILITATE AUTOCRITICĂ AUTOFAGIE AUTOFECU DARE AUTOGAMIE AUTOGE 74 . catalizarea unei reacţii datorită chiar produselor rezultate din reacţie. în unele condiţii. anticorpi autologi.sfărâmare) liza unor porţiuni din corp prin fermenţi proprii. anticorpi care apar prin stimularea manifestată de un antigen provenit din propriul organism (autoantigen). recipient de metal. de obicei cilindric. sterilizare prin vapori de apă sub presiune a unor materiale şi instrumente medicale. care se produce sau se dezvoltă fără intervenţiii străine. cu închidere ermetică. folosit pentru sterilizare prin vapori sub presiune a mănuşilor. autofecundare în care doi nuclei fraţi fuzionează în cadrul aceleiaşi celule. poliploid complex în care este combinată autopoliploidia cu alopoliploidia. plantele hermafrodite cu polenizare directă se numesc autogame. reacţia unei celule sau substanţe datorită influenţei unui produs sau unei secreţii proprii. consum din propriile rezerve când organismul este supus inaniţiei.

sau i. stare care rezultă din imunizarea unui subiect faţă de structuri proprii. liza propriilor eritrocite de către serul sanguin propiu. lizine care produc distrugerea eritrocitelor propii. autos + infesto(are) – a ataca. acuzare în justiţie) ori pentru obţinerea unor avantaje. interesate. mutilarea voluntară. autos + haima . de a străbate stilul şi de a fecunda ovulele proprii. sin. printre care lupusul eritematos acut diseminat. fenomen care constă în inhibarea polenului propiu de a germina. simptom observat în turbare la câine.a strica. executarea unor acte fără ca voinţa să poată interveni. automatismul ambulator este impulsul manifestat prin mers până la epuizare.AUTOGREFĂ AUTOHEMAGLUTI ARE AUTOHEMOLIZĂ AUTOHEMOTERAPIE implantarea într-un organism a unei porţiuni dintr-un ţesut preluat din acelaşi organism. autos + inficio-feci-fectum-ere. fie normali.m. termen pentru a indica un neoplasm provenit din celule care apar în mod normal în organul respectiv. a devasta. autoaglutinare. indigen. se poate pune în evidenţă prin prezenţa de anticorpi faţă de structurile proprii. a face pagubă) infestare cu un parazit care este deja în organism indiferent în ce stadiu se găseşte. sin. fenomen în care proteinele organismului se desfac datorită unor enzime care iau naştere în celulele propii. 1. automatism cardiac (forma cronotropă).sânge + therapeia) metodă de tratament în care se utilizează sângele propriu prin recoltare dintr-o venă şi introducerea lui imediat pe cale s. se spune despre o infecţie contractată în locul unde trăieşte bolnavul. intoxicaţie prin produşi de metabolism ai propriului organism. (gr. fie anormali. ţesut transplantat dintr-o parte în alta a unui organism. (gr. transformarea unei activităţi voluntare în activitate automată. (gr. ce survine în unele cazuri de alienaţie mentală. a corupe. care trăieşte acolo unde este născut.c. în medicină. produs sau component provenind de la acelaşi organism 2. AUTOHTO AUTOIMU ITATE AUTOI COMPATIBILITATE AUTOI FECŢIE AUTOI FESTARE AUTOI TOXICAŢIE AUTOGREFĂ AUTOLIZĂ AUTOLIZI E AUTOLOG AUTOMATISM AUTOMATIZARE AUTOMUTILARE AUTO OMIE 75 . autoimunizarea poate duce la stări patologice. molipsire) îmbolnăvire prin microbi care s-au găsit în organism de mai mult timp şi care în anumite împrejurări – fie prin slăbirea rezistenţei organismului. fie prin creşterea virulenţei microbilor declanşează îmbolnăvirea organismului. dat fiind repetarea sa foarte frecventă. independenţă funcţională. este practicată uneori de subiecţi care vor să scape de uinele obligaţii sau responsabilităţi (serviciu militar.

metodă modernă de cercetare. examinarea unui cadavru după deschiderea cavităţilor şi disecarea corpului în vederea stabilirii cauzei morţii. autointoixicaţie. cei 44 autozomi formează 22 perechi de cromozomi identici. vaccin preparat din produsele recoltate de la organismul căruia se va administra sau la alte animale din acelaşi lot. omul are 44 autozomi şi 2 cromozomi sexuali. sin. fenomenul este un reflex declanşat de o excitaţie care provoacă o violentă contracţie musculară. exceptând cromozomii sexuali (heterocromozomi). sugestie apărută spontan la o persoană. mărirea garniturii de cromozomi. îndeosebi după culoarea penajului. termen utilizat în medicina omului. în afară de orice influenţă străină. autos + polys – mult. denumire pentru definirea regiunii distale a membrelor de la carp la tars în jos. prelevat înaintea unei intervenţii chirurgicale sângerânde sau stocat în prealabil în vederea unei operaţii. dar nu sunt legaţi de sex. autoamputarea unei părţi a corpului. fragmentul de ţesut folosit în autoplastie. (gr. el este sistematizat în: bazipodiu (carp şi tars). metapodiu (metacarp şi metatars) şi acropodiu (zona falangiană). toxină produsă în organism. este o practică relativ curentă datorită pericolelor infectării cu hiv prin tranfuzie. împerecherea în meioză a cromozomilor de la acelaşi părinte într-un alopoliploid. AUTOPOLIPLOIDIE AUTOPSIE AUTORADIOGRAFIE AUTOSEXARE AUTOSI DEZĂ AUTOSUGESTIE AUTOTOMIE AUTOTOXEMIE AUTOTOXICOZĂ AUTOTOXI Ă AUTOTRA SFUZIE AUTOTRA SPLA T AUTOTROF AUTOVACCI AUTOVACCI ARE AUTOZOM 76 . concomitent muşchiul extensor formează o diafragmă homostatică. bazată pe studiul imaginii fotografice a localizării în ţesuturi a unei substanţe radioactive. fiind prezenţi atât la fetele cât şi la băieţii care provin din aceeaşi descendenţă. sin. fiecare din cromozomii ce alcătuiesc patrimoniul genetic al unei persoane. independent de substanţele organice din mediu. necropsie. sin. eidos – asemănător) fenomen prin care se face o multiplicare a numărului de cromozomi somatici. prin sinteza substanţelor organice direct din materialul anorganic. autointoxicaţie.AUTOPLASTIE AUTOPODIU implantare de grefon propriu. transfuzia la o persoană a propriului sânge. care opreşte hemoragia. care este capabil să-şi procure hrana. imaginea se obţine pe o peliculă de emulsie fotografică. însuşire a unor rase sau hibrizi de păsări care permite recunoaşterea sexului de la vârste timpurii după caracterele de exterior. tratament cu vaccinuri preparate din germeni proveniţi chiar de la bolnavi (autovaccin). capabilă să-i împiedice funcţionarea şi dezvoltarea.

care ajută pe cei având calificare. (gr. procedeu chirurgical care constă în excizia buzelor unei plăgi (care se doreşte a fi reunite prin sutură) sau a unei suprafeţe de ţesut. AVERSIU E AVES A. beriberi.V. putrefacţie. disciplină care studiază creşterea organismelor. seminţe. abortus – a naşte înainte de vreme). sin. ayxe + pathos) tulburări de creştere. care se referă la păsări.vorbire). atrioventricular (folosită mai ales în electrocardiografie). în frunze tinere şi mai ales în mugurii în dezvoltare. caracterizate prin prezenţa penajului. unde suferă un proces de resorbţie. abr. simţul auzului. semnalată şi în oviduct la găini. substanţă organică regulatoare a creşterii plantelor. clasă de vertebrate superioare. abr. AVIRULE T AVITAMI OZĂ AVITAMI AVITAMI AVITAMI AVITAMI AVIVARE OZĂ B1 OZĂ C OZĂ D OZĂ PP A. scorbut. glicoproteină existentă albuşul de ou. în care electrodul explorator este fixat pe gamba stângă. polen. i se atribuie un rol nedefinit clar încă în fiziologia reproducţiei. produs de concepţie care nu îşi mai continuă dezvoltarea în cavitatea uterină din cauza întreruperii gestaţiei. ca şi în celulele spermatice.L. avort provocat de salmonele. (lat. derivaţia unipolară în care electrodul este fixat pe braţul stâng. acesta poate fi reţinut în uter.V.V. sin. AVORT AVORT PARATIFIC AVORTO 77 . de unde printr-un sistem special de transport.AUXILIAR AUXI Ă AUXOCIT AUXOLOGIE AUXOPATIE AUXOTROF AUZ A. rahitism. este condusă spre celulele din zonele de creştere. ayxe + logos . AVIAR AVIDI Ă lucrător sanitar de nivel neprofesional. maceraţie. repulsie declanşată instinctiv. care este lipsit de virulenţă. orice afecţiune sau ansamblu de tulburări cauzate de lipsa uneia sau a mai multor vitamine. în acest caz. mumifiere. (gr. sin. pelagră. denumirea primelor stadii ale celulelor sexuale. ori poate fi eliminat mort sau neviabil. dezgust. pentru favorizarea cicatrizării. simbol pentru derivaţia unipolară augmentată. Termen care defineşte un microorganism mutant defectiv nutriţional care a pierdut capacitatea de a forma enzime ce catalizează o reacţie în producerea unui constituient celular necesar. sin. vârful tulpinii şi al rădăcinii.F. din care fac parte păsările. este produsă în fructe. a aripilor şi a sângelui cald. expulzarea din cavitatea uterină a produsului de concepţie până în luna a IV-a inclusiv.

teacă) membrană care acoperă axoplasma. mielencefal. osie + unguen . lemma . pierderea unui membru sau a unei porţiuni din organism prin smulgere.G. stadiul larvar acvatic al unei specii de salamandre. AXĂ AXO AXOLEMA AXO EMA AXE IC AXEROFTOL AXIAL AXILAR AXILĂ în E. în cantitate mare. în jurul căreia se poate efectua rotaţia unui corp. sin. 2. AVULSIE AX CEREBROSPI AL AX. vitamina B12. simbol pentru derivaţia unipolară în care electrodul explorator ester fixat pe braţul drept. eliminarea exagerată de produşi azotaţi în urină. sedativ utilizat pentru tranchilizarea animalelor la transport (la porci). într-un an această bacterie poate fixa 20-40 kg azot per hectar. absenţă totală de spermatozoizi în spermă. fiecare dintre cele trei vene impare care leagă. ca heteroatomi. (gr. acidul nicotinic. după moartea bacteriei. vitamina A. pe laturile coloanei vertebrale toracice. transformându-l în azot uşor asimilabil de către plante.grăsime) grăsime de porc. (gr. fiinţele vii care au nevoie de oxigen nu pot trăi într-un mediu format numai din azot. axium – ax. a + zygos – jug. (gr. azotul organic este mineralizat şi folosit de către plantele superioare. riboflavina. axon – axă + nema . linia dreaptă.A. cuprinzând encefalul şi măduva spinării.R.fir) partea axială a cromozomului. nevrax. superioară şi inferioară: marea venă azigos la dreapta şi cele două vene mici azigos la stânga. pereche) fără pereche. sin.. tiamina. reală sau fictivă. N şi O sau N şi S. în mecanică. (gr.C. derivate de la furan. a doua vertebră cervicală care este prevăzută cu o prelungire (apofiză odontoidă) în jurul căreia se execută mişcările de rotaţie ale atlasului. bacterie aerobă din sol care fixează azotul liber din aer. etc). AXIS AXOLIT AXOPLASMĂ AXU GIA AZAPERO A AZIGOS AZIGOS (VE A) AZOTOBACTER AZOLI AZOOSPERMIE AZOT AZOTEMIE AZOTURIE 78 . care se refră la axa unui corp. adâncitură anatomică structurată între partea superioară şi internă a braţului şi peretele lateral al toracelui. (lat. sin. axon – axă. 1. cele două vene cave.V. creşterea. element chimic răspândit în atmosferă. regiune axilară. care se referă la axilă. partea sistemului nervos conţinută în craniu şi în canalul rahidian. în sânge a produşilor de excreţie azotaţi: uree. prelungirea celulei nervoase care conduce influxul nervos de la corpul celulei în sens centrifug. această bacterie secretă produşi stimulatori pentru creşterea plantelor (acidul pantotenic. tiofen sau pirol şi care conţin. nitrogen. biotina. sin. combinaţii cu cicluri de 5 atomi. animal de laborator lipsit de orice germen saprofit sau respectiv patogen. axon + plasma – formaţie) protoplasma axonului. uraţi etc.

79 . 2. prin intermediul unei căpuşe şi manifestată prin febră. cu endocarp nesclerificat. bolnav de tuberculoză care elimină bacili tuberculoşi în spută. 2. bacterie în formă de bastonaş. simbolul chimic al bariului. hemoglobinurie. lapte degresat şi acidulat prin fermentaţie lactică. transmisă ocazional la om de la animale. sin. provocată de o excitaţie mecanică a marginii externe a plantei. dejecţii. cu miez (mezocarp) suculent. anemie hemolitică. boală produsă de un protozoar din genul Babesia. a doua literă a alfabetului grec. Yersinia pestis – agentul ciumei (pestei). examinarea unor organe. Bordetella pertussis. trecerea bacililor în sânge. numele dat de obicei pentru bacteria Pseudomonas aeruginosa. afecţiune provocată de un bacil. antibiotic cu spectru folosit în general ca biostimulator. simbolul unităţii de intensitate sonoră bell. uneori insuficienţă renală. â BABEUR BABI SKI (SEM UL) BACĂ BACIL BACIL PIOCIA IC BACILAR BACILEMIE BACILIFORM BACILLUS PERTUSSIS BACILOSCOPIE BACILOZĂ BACILUL PESTEI BACILURIE BACITRACI Ă BACK-MUTAŢIE trecerea bacililor în urină. rezecţia parţială a rectului în cancer. extensia lentă a halucelui. fruct cărnos. sin. care se referă la bacili. schimbare ereditară într-o genă mutantă care restaurează secvenţa originară a nucleotizilor. semnul lui Babinski este patologic după vârsta de 18 luni. inversia sau reversia (prin mutaţie) a unei gene mutante în forma sa originară. arătând o leziune a fascicolului piramidal. grupă sanguină. produse patologice pentru a pune în evidenţă prezenţa bacililor. în formă de bacil (bastonaş). 1.B B Ba. icter. în care se găsesc una sau mai multe seminţe. β BABCOCK (OPERAŢIA) BABESIOZĂ 1. asociată câteodată cu extensia celorlalte degete. în mod normal se produce flexia degetelor.

bacterie autotrofă care foloseşte ca donator de electroni substraturi anorganice oxidabile. substanţă care provoacă moartea bacteriilor. bacterie care descompune carbohidraţii. eliberându-se azotul molecular. capabil să împiedice multiplicarea bacteriilor. bacterie care atacă substanţele organice şi animale. la conservarea furajelor. o singură celulă bacteriană poate fi lizogenică pentru mai mulţi profagi. formând în special acidul lactic. funcţii. bioxid de carbon. din grupa protitelor inferioare (procariote). anticorpi cu afinitate pentru un microorganism şi capabili să-i provoace liza. hidrogen sulfurat etc. nume dat în mod curent bacilului cărbunelui (Bacillus anthracis). care produce diferite boli la oameni. care în absenţa oxigenului. bacterie care necesită oxigen elementar liber pentru existenţa ei bacterie care nu necesită prezenţa oxigenului liber sau dizolvat pentru metabolism. bacterie care are capacitatea de a forma pigmenţi. reduce nitraţii şi nitriţii. utilizând culturile. o proteină produsă de o bacterie care este toxică pentru alte tulpini înrudite. fixarea bacteriilor în corpul animal în diferite organe. invizibil cu microscopul obişnuit. BACTERIE LACTICĂ BACTERIE LIZOGE Ă BACTERIE PATOGE Ă BACTERICID BACTERIDIE BACTERIEMIE BACTERIFORM BACTERIOCI BACTERIOFAG (FAG) BACTERIOLIZĂ BACTERIOLIZI E BACTERIOLOGIE BACTERIOPEXIE BACTERIOSTATIC 80 . liza microbilor sub acţiunea unor substanţe din organism. condiţii de viaţă etc. descompunându-le până la apă.BACK-CROSS BACTERICID BACTERIE BACTERIE AEROBĂ BACTERIE A AEROBĂ BACTERIE CELULOLITICĂ BACTERIE CHEMOTROFĂ BACTERIE CROMOGE Ă BACTERIE DE PUTREFACŢIE BACTERIE DE ITRIFICATOARE încrucişarea unui hibrid cu unul dintre părinţi.). virus care trece filtrul pentru bacterii. animale sau plante. în aceste condiţii nitraţii sunt utilizaţi ca acceptori de hidrogen. metan. bacterie care posedă în genomul său un virus – profag. este folosită în industria alimentară. prezenţa de scurtă durată a unor bacterii în sânge neurmată de fenomene de localizare secundară. bacterie care degradează celuloza din resturile vegetale în compuşi mai simpli. microscopia etc. în formă de bacterie. ramură a biologiei care are în studiu bacteriile (structură. inoculările. bacterie din sol (Bacillus denitrificans). microorganism unicelular din genul Schizomycetes. care segregă ca markeri bacteriali şi ocupă loci specifici. care are proprietatea de a liza unii microbi având o strânsă specificitate. produs sau substanţă care provoacă moartea bacteriilor. activitatea acidifiantă a bacteriei lactice.

bacil din familia Bacteriodaceae. care permite înregistrarea. BALA O. lumină artificială şi... ele provin din reducerea şi transformarea perechii a doua de aripi şi au forma unor măciuci. (gr. mecanică sau electrică. sin. boală profesională observată la cei care manipulează reziduuri uscate de trestie de zahăr care se manifestă prin tulburări respiratorii: tuse. a se îndrepta spre) denumire dată unor substanţe chimice care se fixează în mod electiv pe bacterii. metodă de explorare folosită în cardiologie. gradată în milimetri. inflamaţia glandului şi a prepuţului. ceea care se referă la gland şi la prepuţ. defect de coagulare a laptelui sau maturare a brânzeturilor manifestat prin apariţia unor goluri dese în masa coagului sau a brânzei.trestie de zahăr). balanos . ajunse în lapte din furaje. deplasare în plan paralel. bacteria + trepein – a apuca. produsă de obicei de acumulare de gaze în stomac sau intestin. (gr..BACTERIOTOXI Ă BACTERIOTROP BACTERIURIE BACTEROIDES BADIJO ARE BAGASOZĂ BAKER (CHISTUL) BAKES (DILATATORUL) B. nisip. indicând relaţia cu glandul penisului. antidot în intoxicaţiile cu metale grele. salivă mai mult sau mai puţin vâscoasă sau spumoasă. terapeutic sau anestezic. procedeu profilactic. British Antilewisite. BALA OPREPUŢIAL BALA SIERE BALE BALEIAJ BALISTOCARDIOGRAFIE BAL EOTERAPIE BALO ARE 81 . sin. imagine proiectată pe un ecran). prin extensie.L. dispnee. bursită poplitee.. gram negativi anaerobi. inclusiv a băilor de nămol. aplicarea razelor infraroşii sau ultraviolete. abr. 2. care se scurge în manieră incontrolabilă din gura bătrânilor sau a bolnavilor cu turbare ori în crize de epilespie. prezenţa bacteriilor în urină. a unui sistem destinat să exploreze sistematic. (fr. rezultatul înregistrat este balistocardiograma şi completează datele furnizate de alte metode grafice.POSTITA toxină elaborată de o bacterie.. aşternut sau gunoi. bagasse. utilizarea terapeutică a băilor de diverse temperaturi. prefix de origine greacă. constând din pensularea unei suprafeţe cutaneo-mucoase cu o soluţie medicamentoasă. organe senzoriale şi regulatoare ale zborului la diptere. cu ajutorul unui balistocardiograf. dimercaptopropanol. 1. tijă maleabilă. febră. în mod gradat. ejectarea sângelui şi trecerea lui în vasele sanguine mari. a lua. care se referă la glandul penisului.A. radiaţii solare. apariţia defectului se datoreşte contaminării laptelui cu bacterii familiile Bacillacae şi Enterobacteriaceae. cu capătul în formă de olivă. servind la exploatarea şi dilatarea sfincterului Oddi. în special electrocardiograma. a mişcărilor foarte discrete ale corpului uman produse prin contractarea inimii. un câmp sau o zonă determinată (în particular. IC ITĂ O . BALA BALA BALA BALA . cuprinzând bacili cu capete rotunjite. senzaţie de preaplin la nivelul stomacului sau în altă parte a abdomenului.gland) inflamaţia mucoasei glandului penisului.

BALO IZARE VALVULARĂ BALOTARE BALSAM BALSAMIC BA DAJ prolapsul. părţile componente ale penei. agenţilor bacterieni etc din sângele femelei la făt. care conţine un calmant cu astfel de proprietăţi. durere în bară epigastrică. compresă sau imobilizare în poziţia dorită. sin. rami. 2. 1. indicând o reacţie de apărare sau de ambivalenţă. formând lama. procedeu de identificare a petelor de spermă cu ajutorul acidului picric cu care se formează cristale de spermină. filamente subţiri şi lungi care cresc oblic din rahisul penei. compus din răşini. în trecut. uneia sau ambelor valvule mitrale refluate în atriul stâng. BA DĂ WELTMA BA G (MALADIA) BAR BA TI (BOALA) BARAJ-BLOCAJ BARĂ BARBERIO (REACŢIA) BARBE BARBITURIC BARBITURISM BARBULE BARIERA PLACE TARĂ 82 . maladia ca atare şi etiopatogenia ei sunt în prezent contestate. metaboliţilor. de compresie etc. reprezentate prin ramuri secundare. scurte şi fine. orizontală. fapt care se datoreşte unei gene mutante cu efect dominant situată pe heterozom. intoxicaţie acută sau cronică produsă de barbiturice. urmată de ciroză şi ascită. în psihiatrie. (gr. senzaţie dureroasă afectând o zonă alungită. 2. de origine vegetală.1 mm coloană de mercur). bazată pe cercetarea flocurării serului sanguin influenţa clorurii de calciu. produs natural. activităţi sau discurs. care constă înreducerea numărului de faţete ale ochilor. dispuse pe latura superioară şi inferioară a barbelor. piesă sau bandă textilă ce urmează să fie aplicată pe o regiune a corpului ca pansament. radii. în medicina legală. paralele. orice medicament hipnotic derivat din acidul barbituric sau omologii săi. este un mijloc de apărare al produsului de concepţie. sin. bruceloză. caracter anormal la Drosophila melanogaster. sin. metodă de determinare a disproteinemiei. 2. aromatic. baros – apăsare) unitatea de măsură a presiunii atmosferice echivalentă cu presiunea a 1000 dine/cm2 (1000 milibari corespund la 750. 1. dar în acelaşi timp aceasta nu permite pătrunderea gamaglobulinelor materne şi din acest considerent la naştere fetuşii nu posedă mijloace de apărare specifice faţă de agenţii microbieni. afecţiune caracterizată prin splenomegalie şi anemie. în timpul sistolei. prin extensie. această manifestare se exprimă clinic prin constituirea unui sindrom de clic apical sistolic. simptom observat la schizofrenici. mişcare imprimată prin mâna examinatorului unui corp solid care se găseşte liber într-un lichid în interiorul organismului. întreruperea bruscă a unei mişcări. de consistenţă moale. medicament aromatic. orice dispozitiv sau aparat folosit în chirurgie ca mijloc de contenţie. folosit pentru frecţii şi unguente sau pentru prepararea unor soluţii pe bază de alcool sau uleiuri. obstacolul opus de placentă la trecerea unor compuşi toxici. toracică etc. 1.

exoftalmie însoţită de diverse semne oculare. parazit al globulelor roşii şi ale celulelor endoteliale. clasă de ciuperci – Basidiomycetes care cuprinde formele cele mai evoluate. adesea provocată de gonococ sau colibacil. pentru radiografia tubului digestiv. format dintr-o celulă sau patru celule care produc spori. pierdere în greutate. cu hifele pluricelulare. organ caracteristic ciupercilor basidiomicete. cauzată de un microorganism în formă de bastonaş. tehnică de masaj. astenie. leziune provocată de modificările bruşte şi repetate ale presiunii atmosferice. intervenţie chirurgicală pentru rezolvarea unei hernii inghinale. folosită ca reactiv de laborator. folosită ca substanţă de contrast. glandă vulvo-vaginală. simptome caracteristice: tumefierea tiroidei. prefix de origine greacă în relaţie cu greutatea. se transmite prin înţepătura unui flebotom. diaree. baros – presiune + narkosis . ansamblul manifestărilor morbide provocate la sugar şi copilul mic de carenţa de vitamina C.. care permite determinarea sexului cromatinian. dar numai când lumina este intensă (vedere diurnă). aflată în nucleul celulelor somatice ale mamiferelor femele şi ale femeilor. receptor senzorial care înregistrează o presiune externă sau o modificare a presiunii interne.. situaţi în zona periferică a retinei. mică masă de cromatină intens colorabilă. inflamaţia glandelor Bartholin. insolubilă în apă. glande situate câte una de fiecare parte a jumătăţii posterioare a orificiului vaginal.BARIU 1. scorbut infantil. se formează la exteriorul basidiei pe pedunculi scurţi denumiţi sterigme. mai ales sub formă gelatinoasă sau în suspensie. 2. BARLOW (BOALA) BARO. bastonaşele produc o vedere neclară şi fără culoare. în limbaj clinic. receptori sensibili la lumină. ar corespunde unui din cei doi cromozomi X ai cariotipului feminin şi care în celulele somatice devine inactiv. hidroxid de bariu: pudră cristalină foarte toxică. chiar în luminozitate slabă. sin. sulfat de bariu: pudră albă. în timp ce conurile permit o viziune netă şi colorată. endemică în unele văi ale munţilor Anzi. (gr. prin percuţii repetate ale maselor musculare cu marginea palmei. tulburări cardiovasculare. boală infecţioasă febrilă. BAROCEPTOR BARO ARCOZĂ BAROTRAUMATISM BARR (CORPUSCULUL) BARSO Y (I CIDE ŢA) BARTHOLI (GLA DA) BARTOLI ITĂ BARTO ELOZĂ BASEDOW (BOALA) BASIDIE BASIDIOMICETE BASSI I (PROCEDEUL) BASTO AŞ BATAJ 83 . incidenţa pentru radiografia de faţa a articulaţiei lombo-sacrate.aţipire) procedeu de narcoză în care se utilizează o presiune superioară presiunii atmosferice în momentul administrării prin inhalarea unui amestec anesteziant. afecţiune produsă prin funcţia excesivă a glandei tiroide (hipertiroidie). sin. iar unele cu corpul de fructificaţie foarte dezvoltat.

totalitatea factorilor ereditari ai unei populaţii de animale sau unui singur individ. care se găseşte la baza unui organ. sunt compuşi heterociclici cu azot: pirimidine şi purine.A. din care acestea iau naştere prin hidroliză acidă sau enzimatică. valvulă situată la orificiul de comunicare dintre ileon şi colonul ascendent.V. bazofil. 2. componente esenţiale ale acizilor nucleici ADN şi ARN. vezi pirimidine. bloc atrioventricular 1. bathys – adânc + pnein – a respira ) respiraţie adâncă. BAUHI (VALVULA) B. 1.BATAL BATIP EE BATMOTROP sin. (lat. sin. (gr. 2. orice substanţă capabilă să elibereze ioni de OH. termen care denumeşte apariţia şi dezvoltarea succesivă a unor organe (frunze. baza craniului) sau punctul de legătură al unui organ. mai ales alcalinitatea. ceea care constituie baza unui organ sau structuri anatomice. situată deasupra cecului. segment lărgit al căilor urinare. ax bazicranian. v. BAZAL BAZĂ BAZĂ EREDITARĂ BAZĂ PIRIMIDI ICĂ BAZĂ PURI ICĂ BAZE A ALOAGE BAZE AZOTATE BAZIFIL BAZICĂ BAZICRA IA BAZILAR BAZILICĂ (VE A) BAZI BAZI ET BAZIPETAL BAZOCELULAR BAZOFIL 84 . cea mai voluminoasă dintre venele superficiale ale braţului. 2. basis + philos – a iubi) celule sau granule celulare care fixeaza coloranti bazici. principiul activ al unui medicament. baze purinice şi pirimidinice a căror structuri diferă foarte puţin de cea a bazelor azotate normale din acizii nucleici. pelvis. se varsă în vena humerală internă. se continuă la polul inferior prin ureter. 3. inflorescenţe) dinspre vârf spre bază. vezi purine. spaţiul delimitat de cele două oase iliace unite anterior prin simfiza pubiană şi posterior de sacru şi coccis. abr. 1. funcţia batmotropă a miocardului este capacitatea muşchiului cardiac de a răspunde unei excitaţii la un stimul prag dar numai în anumite perioade care alternează cu perioade refractare. care se referă la baza craniului. excipient sau pomadă. care se referă la stratul cel mai profund de celule al epidermului. berbec castrat. care serveşte de bază unui organ. care se referă la o bază chimică sau are însuşirile acesteia. fundamental. esenţial. partea inferioară a unui organ (ex. rezervor deschis de mari dimensiuni. situat la joncţiunea marilor calicii. vezi metabolismul bazal. din care cauză miocardul nu intră în tetanie iar contracţia care se face la stimulul prag formează legea "totul sau nimic". ex.

BEA T (DESCHIS. a stratului cornos al epidermei. B6. factor genetic care este responsabil de apariţia semnelor caracteristice. fracţiunea de lumină absorbită şi deci scăderea intensităţii luminoase. LARG) BEER-LAMBERT (LEGEA) lege fundamentală în colorimetrie care se referă la absorţia luminii de către o substanţă colorată traversată de un fascicul luminos. îngroşare considerabilă. fiecare din contracţiile şi dilataţiile alternative ale inimii şi arterelor. 2. dificultate în vorbire caracterizată prinntr-o articulare ezitantă şi imperfectă a cuvintelor. Randolph (1928) pentru a indica corpusculi heterocromatici aflaţi în unele cariotipuri. 1.BAZOFILIE BĂ UŢ BĂTAIE (ZGOMOT) BĂTĂTURĂ BÂLBÂIALĂ BÂZÂIT (ZUMZET) B.B. unitatea de măsură a intensităţii sonore. după Bechterew Vladimir BECHTEREW (BOALA) Mihailovici. zgomote de intensitate variabilă.F. Besnier-Boeck-Schaumann grup de factori de creştere printre care se numără vitaminele hidrosolubile B1. în practica medicală se foloseşte decibelul. B-COMPLEX B-CROMOZOMI 1. bechos – tuse) mijloc utilizat contra tusei. care nu se datoresc unor sunete venite din exterior. ci unor cauze interne. bex. creşterea anormală a numărului de granulocite bazofile în sânge. dureroasă. afinitatea unei celule sau unui ţesut pentru coloranţi bazici. localizată în general pe faţa dorsală a degetelor piciorului. denumite muşcături albastre sau portocalii la câini. abr. în plus faţă de numărul normal de cromozomi. neurolog rus (1857-1927). blastodiscul se găseşte într-un stadiu când segmentarea este încheiată şi când începe formarea endodermului. folosit incorect în loc de antibehic. B3.S. noţiune utilizată de geneticianul L. putând fi cauză de avorturi spontane repetate. BECK-DOLERIS (OPERAŢIA) tehnică de histeropexie prin fixarea ligamentelor rotunde la peretele anterior al abdomenului. B. operaţiune care constă în îndepărtarea vârfului ciocului la BECOTOMIE păsări. percepute în mod continuu sau intermitent. B12.C. bacil Calmette-Guerin insuficientă închidere a orificiului intern al colului uterin. dură. congenitală sau consecinţa unui traumatism obstetrical. BEA T (COL UTERI ) starea unui organ cavitar menţinut deschis datorită structurii sale sau elasticităţii.G. urechea umană fiind capabilă să aprecieze diferenţe de intensitate de zece ori mai slabe decât un bel. sin. abr. asemenea corpusculi au fost descoperiţi atât la plante cât şi la animale. (gr. B2. provocată prin compresiunea pielii între os şi încălţăminte. discul germinativ la oul de pasăre. este proporţională cu grosimea stratului traversat. spondilartrita anchilozantă. BEHIC (BECHIC) BEL BELTO 85 . în cazul când este un ou fecundat.

stare comparabilă cu betia alcoolică care poate afecta scafandrul echipat cu o butelie de aer comprimat. substanţă care stimulează receptorii beta-adrenergici. prin extensie. putând afecta toate organele. extras din uleiuri uşoare de huilă. care precipită la 5060°C şi se redizolvă la fierbere (Bence-Jones Henry. prin bombardarea unui material. foarte inflamabil. folosit ca solvent în sinteza unei serii de compuşi organici. fractura bazei primului metacarpian. tratament radioactiv practicat eseţialmente cu ajutorul razelor beta. fractura boxerilor. begninus . substanţă foarte puţin solubilă în apă. sin. care blochează receptorii beta-adrenergici. de la o adâncime de 30 metri. lipoproteine din serul sanguin. culoare specifică la câinii Setter. electronii produc raze X foarte penetrante. mai ales în fecale. lichid cu miros caracteristic. substanţă mult folosită în industrie. adaptate vieţii de pe fundul lacurilor. totalitatea organismelor.bun) lipsit de gravitate. produsă de inhalarea unor produse care conţin beriliu. ce poate surveni la cei ce lucrează în industria de cauciucuri. folosită ca mijloc de diagnostic.210). (lat. BE CE-JO ES (ALBUMI URIE) BE IG prezenţa în urină a unei proteine aparte. a doua literă a alfabetului grecesc (β) care stimulează receptorii beta-adrenergici. boală care prezintă leziuni asemănătoare celor din tuberculoză. substanţă care combate efectele beta-adrenergice. bujie maleabilă pentru dilatarea uretrei. totalitatea proteinelor plasmatice cu o mobilitate electroforetică intermediară între alfa şi gamaglobuline. lacuri etc. boală profesională pulmonară.MIMETIC BETA-SIMPATOLITIC BETATERAPIE BETATRO BEŢIA ADÂ CURILOR 86 . medic. pe măsura care presiunea partială creşte.2. BE IG ITATE BE IQUE (SO DA) BE ETT (FRACTURA) BE TO BE ZE BE ZIDI Ă BE ZOE COLOIDAL (REACŢIA) BE ZOLISM BERI-BERI BERILIOZĂ BES IER-BOECKSCHAUMA BESTIALITATE BETA BETA-ADRE ERGIC BETA-BLOCA T BETAGLOBULI E BETALIPOPROTEI E BETA. formate în ficat şi intestin. 1813-1873). orice cateter uretral metalic. act sexual practicat de către o fiinţă umană cu un animal. unicelulare şi pluricelulare. plante şi animale. precum şi în medicina legală. acută sau cronică.063-1. boală carenţială datorată lipsei de vitamina B1 în alimentaţie. aceasta stare se datoreşte efectului narcotic al azotului. accelarator de electroni care dezvoltă o energie care poate ajunge la 300 mv. având densitate mare (1. folosite în terapie. folosită pentru evidenţierea sângelui uman. reacţia de floculare a unei suspensii coloidale de benzoe în prezenţa lichidului cefalorahidian. 2. însuşirea unei boli care se vindecă uşor 1. intoxicaţie profesională cu benzoli. termen utilizat pentru a caracteriza o boală sau un proces patologic care are o evoluţie favorabilă şi uşoară. mărilor şi oceanelor. toxică. reprezintă 9-15% din proteinele plasmei sanguine.

care durează sau se întâmplă la fiecare doi ani. 2. sin. care se referă la muşchiul biceps brahial şi la inserţia sa pe radius. muşchi al braţului. care se referă la muşchiul biceps brahial sau crural. 2. reprezintă o combinaţie de bilirubină şi acid glucuronic. în calculii biliari ca sare de calciu.BEZOAR Bi. care se datoreşte unei hipersecreţii biliare. vomitat bilios. cavitate naturală divizată în două părţi. termen perimat. ţesuturi. anionul bicarbonat este unul dintre principalii anioni ai mediului intern. anemie pernicioasă. care conţine bilă. formă a bilirubinei care se poate doza direct. care este desfăcut în două părţi de la mijloc înspre partea terminală. afecţiune produsă de paraziţi din genul Schistosoma (Bilharzia). care posedă două capete referindu-se în special la un muşchi anume. există trei forme: bilharzioza asiatică (arteriovenoasă). sin. valvula atrio-ventriculară care are două vârfuri. care se referă la două părţi opuse şi simetrice. dat fiind buna solubilitate în apă. în care există bilă. fiind vorba mai ales de lentile. o creştere a concentraţiei şi apariţia sa în urină arată existenţa unei retenţii biliare extrahepatice ori intrahepatice. această conjugare are loc în ficat. bis + geminus . America de sud şi în Asia orientală. care prezintă două suprafeţe convexe opuse. bilirubina conjugată trecând în mod normal în bilă. BIAURICULAR BICARBO AT conglomerări calcaroase care se pot forma în tubul digestiv. în serul normal nu există decât în concentraţie mică. bilharizioza intestinală şi bilharizioza vezicală. pigment roşu prezent în bilă. în botanică plantă cu un ciclu vital ce durează doi ani. schistozomiază. referindu-se la lentile şi lunete. care prezintă două suprafeţe concave opuse. în soluţie ca sare de sodiu. constituie esenţialul rezervei alcaline. sare a acidului carbonic. 1. fiind vorba mai ales de lentile. care se referă la Bilharzia (parazit) sau este provocat de aceasta. care se referă la cele două urechi sau la cele două auricule ale inimii. în particular la două părţi ale corpului sau la două organe cu structură simetrică. BICEPS BICIPITAL BICIPITORADIAL BICO CAV BICO VEX BICUSPIDA BIE AL BIERMER (BOALA) BIFIDUS BIFOCAL BIFURCAT BIGEMI AT BILA BILATERAL BILHARZIA BILHARZIOZĂ BILIAR BILIOS BILOCULAR BILIRUBI Ă BILIRUBI Ă DIRECTĂ 87 . 1. produsul de secreţie al ficatului. care se referă la bilă. aceste boli sunt foarte răspândite în Africa.gemeni) termen utilizat pentru a caracteriza contracţii duble ale cordului care se succed la interval scurt. desfăcut în două. care posedă două focare. (lat. simbol chimic pentru bismut.

deci înainte de a ajunge în bilă. care prezintă două lentile oculare. gastreoctomie parţială care se face prin două tehnici diferite: tipul I şi II. energia produsă în structurile vii (în procesele energogenetice). vitaminele. 2. element chimic indispensabil vieţii. care se referă la ambii ochi. care este format din două unităţi. hormonii. 1. determinată cu ajutorul curbei: timp/concentraţie în circulaţia generală sau prin stabilirea excreţiei urinare. 2. care se referă la cele două maleole. concentraţia sanguină normală este de 3-6 mg/l. manifestată clinic cu sau fără icter decelabil. (gr. care este divizat în doi lobi. care se referă la bilirubină. numit biotop. este crescută în icterele hemolitice şi în icterul fiziologic al nou-născutului. bios + koinos . se spune despre o substanţă care poate fi descompusă cu ajutorul organismelor vii. în psihologie şi psihiatrie.BILIRUBI Ă I DIRECTĂ bilirubina care se dozează prin reacţia indirectă Van der Bergh reprezintă bilirubina care încă nu a traversat celulele hepatice. BILIRUBI EMIE BILIRUBI IC BILIRUBI URIE BILIURIE BILIVERDI A BILLROTH (OPERAŢIA) BILOBAT BIMALEOLAR BIMA UALĂ BI AR BI OCULAR BI UCLEAR BIOCATALIZATOR BIOCE OZA BIOCHIMIE BIOCLIMAT BIODEGRADABIL BIODISPO IBILITATE BIOELEME TE BIOE ERGIE 88 . prezenţa patologică a bilirubinei în urină. mai ales al microorganismelor. doi constituienţi sau din două elemente chimice. 1. prezenţa fiziologică a bilirubinei în sânge. concentraţia bilirubinei totale variază între 4 şi 8 mg/l. care prezintă două nuclee. prezenţa bilirubinei în exces. care se execută cu ambele mâini. prin extensie. poate preceda apariţia icterului. grăbesc şi ordonează reacţiile metabolismului cum sunt enzimele. bilirubina se găseşte mai ales sub formă liberă (bilirubina indirectă) şi sub formă conjugată (bilirubină directă). compuşi care facilitează. în urma creşterii sale în sânge. energia vitală exprimată atât pe plan somatic cât şi pe plan mental. responsabilă în parte de culoarea galbenă a serului. sub formă conjugată. pigment verde produs prin oxidarea bilirubinei.comun) totalitatea animalelor şi vegetalelor care trăiesc într-un anumit loc. 1. 2. totalitatea condiţiilor climatice ale unei regiuni şi care exercită o influenţă certă asupra dezvoltării fiinţelor. prezenţa bilei sau sărurilor biliare în urină. ale gambei. externă şi internă. viteza şi cantitatea absorbită din principiul activ al unei preparaţii farmaceutice. orice element chimic constituent al substanţei vii. ramură a biologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor chimice care se petrec în organismele vii. în ser.

compus care mimează. substanţă vie a celulei (fără incluziuni) reprezentând întregul corp al celulei. diverse animale marine. ca funcţie sau structură. care produce viaţă sau favorizează dezvoltarea ei. producerea luminii de către organismele vii: licurici. microbiologie şi biologie generală. tesut. studiul microscopic al structurilor celulelor vii. teorie. microorganisme.BIOETICĂ BIOFOR BIOGE BIOGE EZĂ BIOLOGIE BIOLUMI ESCE ŢĂ BIOLOGIE MOLECULARĂ disciplină care se ocupă cu principiile morale ale practicii medico-chirurgicale şi ale cercetării medicale. organism independent. 2. materia organică vie care intră în constituţia tuturor vieţuitoarelor. a fiziologiei celulare. 2. 1. ştiinţa vieţii sau studiul fiinţelor vii. dezvoltarea. inclusiv porţiunile diferenţiale (nucleu. se referă îndeosebi la elementele chimice prezente în mod normal în substanţa vie. termen utilizat pentru bolile cauzate de agenţi animaţi. astfel există biologie animală. precum şi a tuturor fenomenelor care produc sau însoţesc naşterea. 2. ansamblu de studii consacrate modului de funcţionare al fiinţelor vii. termen utilizat pentru a descrie o tehnică care imită un proces bio-chimic natural. o substanţă naturală. în final. corelată cu o combinaţie determinată a factorilor fizici. biologie vegetală. ablaţia totală a unei tumori şi examenul său microscopic imediat. structurii genelor. suma ontogeniei şi filogeniei. biopsie realizată cu ajutorul unui trocar special. 1. reproducerea şi. numeroase ciuperci şi bacterii. preparat biologic folosit pentru apărarea sănătăţii animalelor aşa cum sunt vaccinurile şi serurile. după care tot ce este viu este produs numai de ceva viu. apei sau reziduurilor. moartea şi dezagregarea lor. biodegradarea poluanţilor organici în procesul refacerii calităţii solului. 1. macromoleculelor. cea mai elementară unitate ereditară alcătuită din mai multe molecule materiale cu sediul în nucleu. aerului. pe o anumită suprafaţă. individual. dintr-un anumit loc. BIOM BIOMASĂ BIOMETRIE BIOMICROSCOPIE BIOMIMETIC BIO BIO OZĂ BIOPLASMĂ BIOPREPARAT BIOPSIE BIOPSIE PRI FORAJ BIOPSIE-EXEREZĂ BIOREMEDIERE 89 . preparate biologice folosite la însilozarea furajelor. nutriţia. cu studiul virusurilor. animale şi plante. totalitatea fiinţelor vii. neoplasm pentru a se face apoi un examen microscopic sau chimic din porţiunea prelevată. preluarea (printr-un act chirurgical) de la un animal viu a unei porţiuni dintr-un organ. grup de ecosisteme cu structură generală identică. evoluţia. condriom). plante şi animale. metodă utilizată pentru selecţia animalelor şi care constă în măsurarea diferiţilor parametri animali şi prelucrarea matematică şi statistică a acestor date.

ramură a speologiei care studiază vieţuitoarele. cameră test folosită pentru cercetările biologice. în special a undelor radio. în cadrul căreia condiţiile de mediu pot fi controlate şi dirijate. 1. subdiviziune a unei populaţii. se opune terapeuticii pe baze ştiinţifice curent admise. (lat. flora bacteriană a rumenului şi colonului. vitamină hidrosolubilă din complexul B cu funcţie de coenzimă a unor decarboxilaze şi dezaminaze. biocenoză. despre sau legat de viaţă sau organismele vii. lactatele. paralizii ale membrelor. produs prin acţiunea organismelor vii. folosirea tehnicilor telemetrice. dar care sunt considerate agresive şi orientate exclusiv de boala respectivă. cele mai sensibile fiind păsările. cu un anumit ansamblu de factori abiotici (temperatură. indiferent nedozabil şi adesea neidentificabil. (lat. bios + topos . în timp ce bioterapia se adresează mai ales bolnavului.loc).picior) fiinţă care are. surse importante: gălbenuşul de ou.BIOSI TEZĂ BIOSFERĂ BIOSPEOLOGIE BIOSTIMULI Ă BIOSTIMULA T BIOTEH OLOGIE BIOTELEMETRIE BIOTERAPIE apariţia unor compuşi chimici noi în cursul proceselor vitale. 1. în dezaminarea aminoacizilor. sin. oleic etc. rezultat dintr-o reacţie a ţesuturilor vii menţinute în condiţii improprii şi eliberat în condiţii improprii şi eliberat în condiţii organice normale. care este divizat în două părţi. caracteristice temperamentului şi comportamentului său. rinichiul. metodă terapeutică care pretinde să nu folosească decât substanţe biologice şi medicamente folosite în doze infinitezimale. biosinteza acidului aspartic. bis – de două ori. pedis . asigurându-se astfel observaţiile asupra efectului variaţiilor de mediu asupra organismelor vii. 2. pentru studierea comportamentului şi fiziologiei animalelor. de natură necunoscută produsă de ţesuturile grefate şi care au proprietatea de a stimula procesele de regenerare şi reparare tisulară. învelişul sau aceea parte a globului pământesc (sol şi subsol. are rol de coenzimă a enzimelor implicate în procesele de carboxilare şi decarboxilare. spasme. hemoragii. grup de indivizi cu o constituţie ereditară identică. mediu geografic circumscris. vegetale). un oxid care conţine doi atomi de oxigen. plante şi animale care populează peşterile. se referă la o femeie care a avut doi copii în sarcini diferite. factor infinitezimal. atmosferă şi hidrosferă) care conţine toatalitatea organismelor vii (plante şi animale). BIOTIC BIOTI Ă BIOTIP BIOTOP BIOTRO BIOXID BIPAR BIPARTIT BIPED 90 . stă sau pe două picioare. umiditate etc) sau biotici (animale. ansamblu de specii vegetale şi animale careşi desfăşoară viaţa în acest mediu. 2. biostimulinele au efect stimulator local asupra zonei unde au fost implantate ţesuturile dar şi în general asupra organismului. aplicarea ingineriei şi principiilor tehnice la ştiinţele biologice. carenţa determină dermatite.

digestiv. stridiile. corp simplu. blastos . alte celule. crustaceii. butilhidroxianisol.H. sin. abr.A. cavitatea de segmentare a celulei sin. substanţă antioxidantă folosită în farmaceutică. manopera executată pentru castrarea tăuraşilor şi a berbecilor mici prin răsucirea testiculelor în bursele intacte cu scopul de a se produce şi rasucirea arterelor din cordon realizându-se obliterarea lor. morulă veziculară. substanţă antioxidantă folosită în farmaceutică. imatură şi nediferenţiată din care se dezvoltă. sunt folosite în terapeutică pentru protejarea mucoasei digestive. constând în anastomoza arterei subclaviculare drepte sau stângi cu una din ramurile arterei pulmonare pentru creşterea debitului sanguin şi ameliorarea oxigenării în plămâni. celulele sanguine.A. operaţia de opărire şi fierbere a cărnii sau unor bucăţi de carne gata porţionate destinate preparării conservelor. cuţit utilizat în chirurgie. în stadii succesive. din care se dezvolta. 2. teorie după care toate fiinţele umane ar avea constituţional dispoziţii sexuale atât feminine cât şi masculine. altele se utilizează local ca pudre astringente şi antiseptice.BIPOLAR BISEXUALITATE BISEXUAT BISMUT BISTURIU BISTUR AJ BITTER BIURET BIVALE T BIVALE ŢĂ BIVALV B. 1. cochilie formată din două valve legate împreună. operaţie practicată în tetrada Fallot. în psihanaliză. unele săruri. abr. imatură. (gr. preparat prin extragere sau distilarea plantelor sau părţilor amare din plante. ex. starea unui organism bisexuat. lichid de obicei alcoolic. de obicei cu rol medicinal. insolubile. vezi reacţia biuretului. care ar juca un rol în conflictele care iau naştere atunci când subiectul vrea să-şi asume propiul sex. abr. această teorie a fost infirmată prin descoperirea sexului cromatinian.H. prezenţa la acelaşi individ (animal sau plantă) a caracterelor de reproducere mascule şi femele. stadiu în dezvoltarea embrionului caracterizat prin prezenta unei cavităţi. de culoare albă cu reflexe roz uşor de redus în pudră. celula mamă. bacilul Koch (bacilul tuberculos) punctul de sutură utilizat pentru închiderea unei plăgi într-o regiune unde pielea are o grosime deosebită. celula primară. se spune despre un element chimic care posedă o putere de combinare egală cu cea a doi atomi de hidrogen. B. BLAIR-DO ATI BLALOCK-TAUSSIG care are doi poli. în stadii succesive. cu blastula. hermafrodit. butilhidroxitoluen. BLA SARE BLAST BLASTOCEL BLASTOCIST BLASTOCIT 91 . B.K.germen) celulă primară. moluştele lamelibrahiate. valenţă dublă celei a unui atom de hidrogen care are două valve. vezicula blastodermică.

caracterizate prin leziuni cutanate granulomatoase şi ulcerate care pot invada şi organele interne. gen de ciuperci levuriforme din familia Aleuriospores. BLASTODI IDAE BLASTOGE EZĂ BLASTOM BLASTOMERE BLASTOMICES BLASTOMICOZĂ BLASTOMYCES BLASTOSPOR BLASTULĂ BLEFARITĂ BLEFAROCALAZIE BLEFAROCO JUCTIVITĂ BLEFARODIASTAZĂ BLEFAROFIMOZĂ BLEFAROFTALMIE BLEFAROPLASTIE BLEFAROPTOZA BLEFARORAFIE BLEFAROSPASM BLEFAROSTAT BLEFAROTOMIE BLEIMĂ 92 . căpătând culoare roşcată. incizia ploapei mai ales în unghiul extern.aprindere) inflamaţia marginii libere a pleoapelor. stadiu evolutiv în multiplicarea celulelor oului care urmeaza după morulă şi este caracterizată prin apariţia unei cavitaţi în centru. orificiul gastrulei. micoza cauzată de ciuperci din genul Blastomyces există două forme: blastomicoza nord americană. 2. primele stadii de dezvoltare a embrionului când apare blastodermul. comunică cu exteriorul. 4.BLASDODERM membrana embrionului formată dintr-un singur strat de celule în stadiul de blastulă. asemănătoare cu o sferă goala. cicatriceală sau legată de bătrâneţe. celule. reproducere prin înmugurire. 8 etc. tumoră formată din celule nediferenţiate. pe sau în corpul nematodelor. afecţiune care poate fi ereditară şi constă din relaxarea ţesutului subcutanat al ploapei superioare. dinoflagelate variate ca formă. gen de ciuperci care se găsesc în drojdia de bere. blastomicoza sud americană. căderea pleoapei superioare ca urmarea unei paralizii. inflamaţia concomitentă a pleoapelor şi globului ocular. flasc şi pliat. dermul din regiunea respectivă devenind subţire. blepharon – pleoapă + itis .contuzie) afecţiune circumscrisă a pododermului de natură traumatică întâlnită la solipede şi rumegătoare. 1. inflamaţia concomitentă a ploapelor şi conjunctivei. închiderea incompletă a pleoapelor. patogene pentru om şi animale. el dă naştere prin multiplicare şi diferenţiere celulară la organe şi aparate ale fetusului. parazite marine. gura primitivă a embrionului prin care cavitatea internă a gastrulei. celule asemănătoare între ele care rezultă în urma diviziunii zigotului in 2. spasmul pleoapelor. suturarea pleoapelor când fanta palpebrala este foarte mare. format prin invaginarea blastulei. anchenteronul. instrument care poate să ţină pleoapele îndepărtate. inconjurata de celule epiteliale. bleime . copepodelor sau tunicatelor. îngustarea fantei palpebrale. operaţie pentru repararea malformaţiilor sau pierderii de substanţă la nivelul pleoapelor. clasa Adelomycetes. (gr. (fr.

blok – grămadă. (ger. care constau într-o intermitenţă a contracţiilor cardiace şi dintr-o dizlocaţie a contracţiilor atrioventriculare. tulburarea conducerii intraventriculare în peretele interventricular la nivelul ramurii drepte a fascicolului His. rezultând din frânarea sau oprirea totală. sudarea congenitală sau dobândită a două sau mai multe vertebre. printr-o leziune de menisc. cu oprirea tranzitului materiilor intestinale şi gazelor. ceea ce constituie un obstacol pentru schimburile gazoase între alveole şi capilare. BLOC ATRIOVE TRICULAR tulburare de conducere a influxului între atriu şi fasciculul His. tulburare a conducerii intraventriculare prin întreruperea conducerii la nivelul ramurii stângi a fascicolului Hiss. BLOC AURICULOVE TRICULAR întârzierea sau întreruperea conducerii între atrii şi ventricule. întreruperea comunicării dintre spaţiile subarahnoidiene B. în cazul genunchilor. poate fi produsă de aderenţe inflamatorii (meningită) sau de compresie (tumoră). se manifestă prin colici violente şi balonare. prin leziunea întinsă a reţelei subendoteliale. oprirea bruscă a tranzitului intestinal produsă de obicei prin ocluzie intestinală. porţiune rezultată din tranşarea carcasei de bovine care are ca bază anatomică muşchii coastelor după detaşarea spetei. orice scurgere cronică mucopurulentă. transmiterea se face pe cale sexuală. temporară ori definitivă a conducerii nervoase între auricule şi ventricule. întârzierea activării unuia din ventriculi. bloc cardiac caracterizat prin modificări de ritm cardiac datorită tulburărilor sistemului de conducere. manifestată prin anurie. sudarea poate fi parţială sau totală şi poate antrena o modificare a curburilor normale ale coloanei vertebrale. bloc de ramură stânga. oprirea circulaţiei lichidului cefalorahidian în spaţiile subarahnoidiene ependimare şi ventriculare. sin. obstrucţie). blocaj. oprirea bruscă a funcţiei renale. bloc auriculo-ventricular în electrocardiografie.V. se disting: bloc de ramură dreaptă. întreruperea conducerii nervoase intraventriculare. prin peretele BLOC ALVEOLOCAPILAR alveolelor pulmonare şi a capilarelor. abr. datorită unei îngroşări a pereţilor alveolari. acesta va fi diferenţiat de disociaţiile auriculo-ventriculare. datorită unei leziuni a fascicolului His respectiv. al căror mecanism este distinct de acesta. oprire. BLOC CARDIAC BLOC DE ARBORIZAŢIE BLOC DE RAMURĂ BLOC OPERATOR BLOC VERTEBRAL BLOCADĂ BLOCAJ ARTICULAR BLOCAJ I TESTI AL BLOCAJ ME I GIA BLOCAJ RE AL BLOCAJ VE TRICULAR 93 .BLE ORAGIE BLE OREE BLET BLOC boală venerică infecţioasă (transmisibilă) caracterizată prin scurgeri purulente. imobilizarea bruscă şi dureroasă a unei articulaţii provocată de obicei de prezenţa unui corp străin în interiorul articulaţiei sau. ansamblul localului şi materialului necesar pentru intervenţii într-un centru chirurgical. sin. tulburare în difuziunea oxigenului din aer.A. bloc auriculo-ventricular.

germeni asemănători dar nu identici cu Pasterurella multocida. beta. D. sin. tulburări care apar datorită presiunii scăzute şi cantităţii reduse de oxigen care apar la om şi animale care sunt expuse brusc la mari altitudini. 2. crevase sau erupţii localizete la extremităţi. boala Errington. encefalita virotică a calului. boală infecţioasă întâlnită la cabaline şi rar la oaie. sin. intoxicaţie produsă consecutiv consumului de muguri de arbori. mai ales de pin şi stejar. sin. cu manifestări diferite în funcţie de natura şi intensitatea razelor. X. abatere şi sindrom hemoragipar. slăbire. tulburare ce afectează întreg organismul sau numai o anumită parte din el. hepatita bacteriană în focare a mânjilor. sin. edeme. care se manifestă prin anorexie. dermatoză toxi-alimentară întâlnită mai ales la rumegătoarele la îngrăşat. fălcăriţă. înţepeneală. tulburări ale întregului organism. de tulburările tisulare şi ţesutul afectat sau în funcţie de procesul morfopatologic. manifestată prin excitaţia cerebrală cu hiperestezie. encefalita europeană a calului. plasmocitoza hipergamaglobulinică. se manifestă prin eritem. tulburările pot fi clasificate în funcţie de categoria agentului patogen (animat sau neanimat). trismus şi contractura diferitelor grupe musculare asociată cu perioade de depresiune accentuată a musculaturii în afara crizelor. paralizia de baterie a găinilor. pisică şi alte specii BOALA DE LĂSTĂRIŞ BOALA DE LYME 94 . boala Tyzzer. (eng. rezultată printr-un baraj meningean. sin. sin. unde hrănirea se face aproape exclusiv cu borhoturi. are ca urmare hipertensiunea intracraniană. neutroni). ale unor organe şi ţesuturi. enterita acută a iepurilor. care poate fi întâlnită la efectivele care au trecut prin holera aviară. C septicum şi Staphylococcus aureus la puii de găină şi curcă. câine. polidipsie. din momentul contactului până la dispariţia consecinţelor. boală produsă de pasteurelizi. care în cazurile grave pot fi însoţite de semne clinice grave. boală produsă de Clostridium piliforme. gamma. produsă de un virus asociat cu agenţi etiologici ai dermatitelor gangrenoase. boala hemoragică a bizamilor. manifestată prin tulburări digestive. timp de expunere etc. 1. produse de energia radiantă (razele alfa. complex de fenomene şi manifestări organice în interrelaţie cu un factor patogen.BOALA BOALA ALEUTI Ă BOALA ARIPILOR ALBASTRE BOALA BĂRBIŢELOR BOALA CERBULUI BOALA COZII UMEDE BOALA DE ALTITUDI E BOALA DE BOR A BOALA DE BORHOT BOALA DE CUŞCĂ A GĂI ILOR BOALA DE IARBĂ BOALA DE IRADIERE periferice şi unul sau mai mulţi ventriculi cerebrali. sin.) lockjaw. tetania de iarbă. boală infecţioasă virotică care apare la nurcile mutante (Aleutină şi Safir) cu evoluţie cronică şi mortalitate însemnată. tetanos. enterocolită şi hepatită cronică. eczema de borhot. vezicule. în urma infectării plăgilor accindentale sau operatorii. boală de asociaţie sporadică sau endemică. boală infecţioasă întâlnită la om. (o clostridioză produsă în general de Clostridium perfringens tipurile A.

artrite. se târăsc în faţa stupului şi mor. albinele au abdomenul mărit. sin. boala neagră. debilitate. septicemia virotică a salmonidelor.domestice sau sălbatice. coli. BOALA LUI AUJESZKI BOALA LUI JOH E BOALA LUI KŐVES BOALA LUI MAREK BOALA LUI SCHMORL sin. sin. transmisă prin căpuşe. sin. pseudoturbare. BOALA DE TESCHE sin. boală infecţioasă care BOALA GLÄSER afectează purceii tineri. boală care apare la albine care poate avea BOALA DE PĂDURE cauze diferite: consumul de mană. cu evoluţie sporadică. sin. muscaridina viermilor de mătase. necrobaciloza iepurilor. icterohaemorrhagiae şi mai rar de L. paratuberculoza. sin. poliserozita şi artrita serofibrinoasă. iar morfopatologic prin edemul gelatinos al peretelui stomacal şi al mezenterului colonului. sau boala lui Weil. după consum. cruste sângerânde infectate. 1. manifestată prin gastroenterită mortală la purcei. leptospiroza canină cu două forme: una icterică. BOALA DRUMULUI DE FIER sin. sin. care se poate întâlni la purcei. sin. pomona. boală a viermilor de BOALA DE VAR mătase frecventă în zonele cu clima caldă. miere sau polen alterat. BOALA KLEI sin. intoxicaţia cu poluanţi sau o viroză. boala apare în luna iunie. edemul malign al suinelor. pomona şi o formă uremică. 2. gastoenterita infecţioasă a purceilor. stare patologică dependentă de insuficienţa calitativă sau BOALA DE UTRIŢIE cantitativă a principiilor nutritivi. meningoencefalite şi tulburări generale. boală virală infecţioasă. sin. au abdomenul mărit negru. produsă de regulă de L. produsă de tulpini de L. în special vitamina A. produsă de Borrelia burgdorferi. eventual. contagioasă. nefrită toxică la rumegătoarele care consumă plante răşinoase sau bogate în taninuri. enterotoxiemia colibacilară a porcului. este o formă BOALA EDEMELOR particulară de colibaciloză. lucios şi depilat. boală sporadică care apare la 95 . boala jegului. sau icterul BOALA DE STUTTGART infecţios. datorită unui alcaloid. manifestată prin dermatite. boală care apare datorită consumului de polen de Ranunculus BOALA DE MAI acer (Piciorul cocoşului) care este toxic pentru albine. sin. caracterizată prin inflamaţia serofibirnoasă a seroaselor şi articulaţiilor uneori cu tulburări nervoase. sin. de dezechilibrare (de raport) sau exces. meningoencefalita enzootică. paralizie bulbară infecţioasă. limfomatoza neurală aviară. tetania de transport. prurit. afecţiune carenţială în oligoelemente şi BOALA DE MURDĂRIE vitamine. sau tifosul canin sau boala de Stuttgart. manifestată prin dermatită crustoasă. BOALA EGTVED parazitoză severă produsă de protozoarul ciliat Ichtyophtirius BOALA GRA ULOASĂ A multifidus manifestată prin apariţia pe branhii şi tegument la PEŞTILOR peşti a unor formaţiuni granulare alb – cenuşii. albinele fiind incapabile să zboare. caracterizată prin simptome nervoase şi edem palbebral. tifoza aviară. sin. BOALA HUTCHI GS-DAYLE sin. produsă de tuplini hemolitice de E.

boală infecţioasă produsă de Clostidium perfingens tip D. enterita ulceroasă. black disease. postodiplostomia. sin. rinita atrofică a porcului. clostridioza D. toxiemia de gestaţie a oilor. cu diferite localizări sub forma unor abcese încapsulate. este produsă de S. de origine nutriţională (vitaminoză E etc. sin. sin. diaree profuză.BOALA LUI WEIL BOALA MIEILOR GEME I BOALA MITRALĂ BOALA MO TGOMERY BOALA MOLLER-BARLOW BOALA MOREL BOALA MUCOASELOR BOALA MUŞCHILOR ALBI BOALA EAGRĂ BOALA PETELOR EGRE BOALA PICIOARELOR ROŞII BOALA PREPELIŢEI iepurii de crescătorie. se întâlneşte la purcei. leptospiroza canină forma icterică. afecţiune identificată la necropsie. mortală. în ţesutul conjunctiv subcutanat. mai rar în ţesutul conjuctiv subcutanat. pesta porcină. caracterizată prin evoluţie sporadică sau endemică. subspecia anaerobius şi evoluează mai ales la tineret ovin şi caprin menţinut în condiţii deficitare fiind caracterizat prin apariţia unor abcese de 5-10 cm. stafilococia aposteomatoasă a oilor şi caprelor. de tip supraacut cu leziuni necrotice caracteristica în ficat. sin. adenomatoză) întâlnită la suine şi bovine. mânz. distrofie musculară nutriţională. cu manifestări clinice locomotorii. tulburare hemodinamică determinată de coexistenţa insuficienţei valvulare şi a stenozei orificiale pe orificiul mitral. sin. miopatie degenerativă enzootică. cu origine neelucidată (infecţie. caracterizată prin degenerescenţă musculară care debutează la nivelul membrelor şi care cuprind ulterior întreaga musculatură. afecţiune degenerativă întâlnită la miel. scorbut infantil. sin. la necropsie se constată congestia renală şi modificări pulpoase post-mortem. caracterizată prin apariţia unor boseluri deformate renale. căţei şi iepuri fiind expresia carenţei în vitamina C. fără tendinţă de încapsulare. caracterizată prin enterotoxiemine şi convulsii precomatoase. la pielea şi ţesuturile profunde ale feţei şi cavităţii bucale. cardiorespiratorii. sin. boală toxiinfecţioasă a ovinelor produsă de Clostridium novy. (foarte asemănător cu cel al rinotraheitei infecţioase a taurinelor) foarte contagioasă. quail disease. distrofia musculară progresivă. hepatita necrozantă. câine. sin. sin. complexul bolii mucoaselor – diareea virotică. boală infecţioasă produsă de un virus. sin.). întâlnită la rumegătoare. boală toxiinfecţioasă (observată de către Morse şi Bennets la prepeliţa japoneză) a păsărilor cu caracter endemic produsă de Clostridium colinum manifestată prin enterohepatită necrotică. BOALA RI ICHIULUI PULPOS BOALA RI ICHIULUI CHISTIC BOALA RÂTULUI STRÂMB 96 . sin. anomalie. manifestată prin catar febril bucoocular şi gastrointestinal. epizootia septicemică. musculatură şi limfonodurile superficiale. deutche bradsot etc. miopatie exudativă depigmentară. viţel. sin. manifestată prin inflamaţia necrotică. boală caracterizată prin semne locomotorii şi generale. sin. sub care se constată prezenţa unor chişti încapsulaţi. aureus.

II. producţiilor şi performanţelor rudelor. calota craniană faţa inferioară concavă a palatului osos. este antiseptic slab şi astringent. U. manifestare anafilactică (şoc) apărută imediat după a doua injectare a serului sau altui material biologic heterolog (poate apare şi după prima injecţie. clasa Arachnida care poate transmite babesioza. (en. solubilă în apă.) cat-scratch disease. sin. foarte înrudită cu B. substanţă cristalină incoloră. aparat de radioterapie care utilizează ca emiţător radioactiv o sursă de radio sau alt element radioactiv. operaţiune de clasarea animalelor pe baza aprecierii exteriorului. boala se manifestă prin limfonodită unilaterală (uneori granulomatoasă sau piogenă). ciuntit. care formează peretele superior al cavităţii bucale. adaptată taliei animalului.B.BOALA RUBARTH BOALA SERULUI sin. unitate de dozarea a fosfatazelor serice (alcaline sau acide). frisoane. cl. de obicei pentru animalele de talie mare sau medie. abr. boală cronică în care peştii prezintă eroziuni sau ulcere cutanate diseminate neregulat pe tegument. hepatita infecţioasă a câinelui şi encefalita vulpilor. formă farmaceutică de administrare orală. care constă din înglobarea substanţelor active medicamentoase şi prelucrarea lor într-o formă globulară sau cilindroidă. tetraborat de sodiu. infecţie sistemică febrilă sau subfebrilă. infecţie produsă obişnuit de către Bartonella henselae. fără vârf. şi tulburări digestive. se cunosc patru clase de bonitare: record. I şi cl. acoperită de o mucoasă. care se combate prin administrarea antibioticelor în hrană. cantitate de alimente care poate fi deglutită odată. sin. quintana (care produce febra de tranşee sau febra recurentă la om) care apare la oameni prin contactul cu pisicile sau prin intermediul puricilor. care se datorază anticorpilor antiser produşi de către animalul receptor în 8 – 10 zile interval. este mărginită anterior şi lateral de arcada gingivodentară superioară şi se continuă cu vălul palatului. insolubilă în alcool. orice proeminenţă convexă anormală a unei părţi a corpului. operaţiunea este inclusă în testarea şi selecţia animalelor. parazit extern din familia Ixodidae. bacterioza păstrăvilor. zgomote hidroaerice produse prin deplasarea gazelor în stomac BOALA ULCEROASĂ A SALMO IDELOR BOALA ZGÂRIETURII DE PISICĂ BODA SKY (U ITĂŢI) BOL BOL ALIME TAR BOLTA CRA IULUI BOLTA PALATI Ă BOLTA PLA TARĂ BOLTIRE BOLUS ALBA BOMBĂ BO ITAREA A IMALELOR BO T BOOFILUS (BOOPHYLUS) BORAX BORBORIGME 97 . când are o manifestare tardivă). substanţă cu proprietăţi antiacide. este folosit ca şi agent conservant al cărnii de peşte şi al unor fructe. elită. ansamblul curburilor cu concavitate inferioară pe care le prezintă faţa inferioară a piciorului: o curbură longitudinală şi una transversală maximă la nivelul bazei metatarsienelor. la poarta de intrare se pot identifica leziuni eritematoase sau eruptive.. sin. adsorbante şi de protecţie a mucoaselor gastrică şi intestinală. de asemenea este utilizat în industrie.

sin. de obicei nu au semnificaţie patologică. intoxicaţie produsă prin ingestia în doze mari sau prelungite de derivaţi de bor (adăugarea frauduloasă a acidului boric ca agent conservant în alimente). BOSĂ BOSĂ DIAFRAGMATICĂ BOSĂ FRO TALĂ BOSWORTH (OPERAŢIA) BOT DE IEPURE BOTAL (CA ALUL) BOTAL (ORIFICIUL) BOTA ICĂ BOTRICEFAL BOTRICEFALOZĂ BOTRIOMICOM BOTRIOMICOZĂ BOTULISM 98 . gen de microorganisme anaerobe de formă spiralată cu capete efilate şi terminate prin filamente foarte fine. se atrofiază progresiv şi devine un ligament fibros denumit ligamentul arterial. tehnică de artrodeză lombosacrată prin încastrarea unui grefon iliac suplu între apofiza spinoasă 1 . ameţeli şi uneori comă. orificiul situat în partea postero-superioară a peretelui interatrial. mică tumoră inflamatorie benignă. erupţii.4 şi creasta sacrată. de obicei pediculată. efectuată cu serul sanguin sau lichidul cefalorahidian. gen de bacterii din familia Brucelaceae. (lat. o tenie. hemolitici. tumefiere produsă prin şoc sau revărsat subcutant de sânge. cuprinzând colibacili mobili sau imobili gram negativi. produsă în asociaţie de microbi. situată mai ales pe degetele de la picioare sau tălpi. boală produsă de prezenţa în intestin a botriocefalului. paraziţi pentru om şi animale. persistenţa sa constituie o anomalie destul de frecvent întâlnită în clinică. canalul se obliterează în mod normal la naştere. sin. botriocefaloză. 2. malformaţie congenitală a feţei constituită dintr-o fantă a buzei superioare. bazată pe fixarea complementului. botulus . orice afecţiune produsă de diferite specii de Borrelia. ciupercă de castrare. sin. adesea asociată cu fanta maxilarului superior şi a boltei palatine. cu un cap cu două ventuze şi foarte multe inele. constă mai ales din tulburări gastrointestinale. lungă de 2-8 m. renale. ştiinţă biologică care se ocupă cu studiul plantelor. imobil. botriocefal. deformare în formă de bose a cupolelor diafragmatice.BORDET-WASSERMA BORDETELLA PERTUSSIS BORDETELLA BORELIOZĂ BORISM BORRELIA sau intestin. uşor sângerândă. din ordinul Cestoda. prin care cele două cavităţi cardiace comunică la făt. încapsulat. sin. reacţie folosită în diagnosticul sifilisului. canalul care la făt face să comunice aorta şi artera pulmonară drenând majoritatea sângelui din artera pulmonară direct în aortă fără ca acesta să treacă prin plămâni. unele specii sunt patogene. 1. proeminenţa dintre sprâncene.cârnat) boală produsă de toxina bacilului botulinic răspândită prin preparatele alimentare. pentru cocoaşă. boala întâlnită la cal şi porc cu aspect tumoral caracterizată prin formarea de abcese multiple. vierme intestinal lat. infestarea se face prin ingestia de peşte sau crustacei care conţin larvele parazitului. circulaţia sanguină ocolind plămânii care încă nu sunt funcţionali. cocobacil gram negativ. dispus în perechi sau în lanţuri scurte. aerob. agent cauzal al tusei convulsive.

determinând formarea unei plante pitice). scurt (ex. frunzuliţă florală. bombarea intermitentă a epigastrului. Desire Magloir. diskeratoză Bowen. oaia. identifica cu un personaj care este admirat sau pentru dorinţa de a obţine ceva (avere. mamifere care au coarne scurte. la subsuoara sau în axilul bracteei apare o floare sau pedicelul floral. se compune din gălbenuş de ou cu cremă proaspătă. dat înainte de a fi examinată radiologic. prelungirea apreciabilă a pauzei diastolice. scleroză tuberoasă. tuberculoză bovină. fenomenul este controlat genetic şi este utilizat în ameliorare. spaţiu delimitat într-un adăpost pentru a putea separa unul sau un număr restrâns de animale. obişnuit membranoasă. 2. sin. inserată pe tulpină. bractee secundară. prânz cu proprietatea de a provoca evacuarea vezicii biliare. după Bourneville. capra. încetinire în ritmul de emitere a cuvintelor.BOUILLAUD (BOALA) BOUR EVILLE (BOALA) BOUVERET (SEM UL) sin. tendinţă patologică de a se idealiza. reumatism articular acut. Léon. prin spălătură stomacală se obţine alternativ lichid cu sau fără resturi alimentare. 3. după. 1850-1929. stare caracterizată prin încetinirea anormală a ritmului vorbirii. în caz de stomac bilocular sau de stenoză. (gr. care se referă la bou. bivolul. la porumb. disritmie cu frecvenţă cardiacă redusă faţă de normal. boala Bowen. BOVARISM BOVIDEE BOVI BOWMA BOWE (CAPSULA) structură de forma unei foi fine a tubului urinar. animale nevertebrate care au antene scurte. ex. bradys – rar + khardia . bractee mică. care provine de la bou. observată în cazuri de melancolie şi în confuzie mentală. 2. neurolog francez (1840-1909). bradipsihie. BOXĂ BOYDE (PRÂ ZUL) BRACHICERA BRACHITIC BRACTEE BRACTEOLĂ BRADIARITMIE BRADICARDIE BRADICHI EZIE BRADIDIASTOLIE BRADIFAGIE BRADIFAZIE BRADIFEMIE BRADIFRE IE BRADILALIE 99 . dermatoză precanceroasă cutanată sau mucoasă. masticaţie lentă. situată de o parte şi de alta la baza unui pedicel floral. care învăluie ghemul vascular al glomerulului renal. mişcări lente. poziţie).cord) frecvenţă redusă a contracţiilor cardiace. importanţă. pitic. brachitismul cauzează o scurtare accentuată a internodiilor tulpinale situate sub punctul de inserţie a ştiuletului. Bouveret. familie de rumegătoare din care fac parte boul. distensia cecului. 1. tulburare a vorbirii constând dintr-o pronunţare foarte lentă. după John Templeton Bowen (18571941). sin. 1. sin.

poate provoca vărsături. animale nevertebrate care au antene scurte. intelectuale. încetinirea frecvenţei undelor cerebrale. epilepsie. malformaţie congenitala sau câstigata. sin. marine sedentare. gregare. dulcicol. nematod de 5-12 mm lungime. 1. obişnuit fixate. trunchiul brahiocefalic arterial. care se referă la braţ. sistem de scriere pentru nevăzători. adaptat universal. regurgitaţii. cu dimensiuni transversale disproporţionat de dezvoltate în raport cu lungimea. încetinirea funcţiilor psihice. fie secreţiilor contracţiilor lente din tubul digestiv. în care unul sau mai multe degete sunt mai scurte decât degetele normale. clasă (Brachiopoda) din încrengătura tentaculatelor. bradicardie. în encefalogramă. hematemeze. sin. ex lingula. membre anormal de scurte în rapor cu trunchiul. care se referă la braţ şi cap. ex. este bazat pe aranjarea diferită a unuia până la şase puncte în relief.BRADIPEPSIE digestie lentă datorită. cu corpul închis în cochilie bivalvă. animale mamifere cu coarne scurte. dispozitiv pentru transportul în poziţie culcată a bolnavilor şi răniţilor. 2. care parazitează pe branhiile racilor. trunchiul brahiocefalic venos. tumori cerebrale. formaţiuni dispuse pe marginea şanţurilor celor cinci zone ambulacrare (ajută la orientarea hranei spre gură). fie BRADIP EE BRADIPSIHIE BRADIRITMIE BRADISFIGMIE BRAHIAL BRAHIALGIE BRADICEFALIC BRAHICEFALIE BRACHICERA BRAHICOLO BRAHIDACTILIE BRAHIESOFAG micşorarea numărului de respiraţii în unitatea de timp. BRAHIG ATIE BRAHIMELIE BRAHIOBDELLA BRAHIOCEFALIC BRAHIOCEFALICĂ BRAHIMORF BRAHIOLE BRAHIOPODE BRAHIP EE BRAILLE BRA CARDĂ 100 . se foloseşte în denumirea unui corp scurt. insuficiente. durere in regiunea braţului. care acţionează ca înclinător lateral al capului. respiraţie scurtă şi lentă. colaterală a aortei primitive (la suine şi carnivore) sau terminală a aortei ascendente (cabaline. dispuse într-un dreptunghi vertical. colon anormal de scurt. cap scurt. animale nevertebrate. malformaţie congenitală caracterizată prin lungimea anormal de mică a esofagului. masă musculară ce defineşte complexul cliedobrachial – cleidomastoidian. deformare congenitală în care mandibula este mai scurtă decât normal. scăderea numărului de pulsaţii pe unitatea de timp. observată în diferite afecţiuni mentale sau nervoase: stări depresive. stomacul fiind situat parţial în torace. rumegătoare) terminată după un scurt traiect printr-o arteră subclaviculară dreaptă şi un trunchi bicarotic (la cabaline. rumegătoare şi suine) sau prin două carotide comune. cu simetrie bilaterală. extremităţile servind ca mânere pentru brancardieri.

participând la formarea recifelor de corali. partea membrului superior cuprinsă între umăr şi cot. limfoblastom folicular gigant. cu fecundare internă şi expulzarea progeniturii în stadiul de larvă.D. 2.BRA DES (OPERAŢIA) BRA HIE BRA CHIOPODE BRAŢ B. subclasă (Branchiopoda) de crustacee inferioare obişnuit. urmată de o întrerupere fibroasă. cetazolin. nud sau îmbrăcat într-o carapace ca un scut sau din două valve. bloc de ramură dreaptă. unul din cele trei tipuri de organe respiratorii existente în regnul animal. sedentare şi coloniale. produs obţinut prin reducerea în fragmente foarte mici a unei mase solide. clasă (Bryozoa sau Ectoprocta) de animale mici. punctul în care se reunesc suturile anterioare ale craniului (osul parietal şi frontal). 1. de apă dulce. cu miros iritant înăbuşitor. cu interesarea feţei şi pierderea sensibilităţii la partea lezată. element chimic. banda care fixează un organ sau un muşchi în organism. corespunzând fontanelei anterioare a nounăscutului.R. nesegmentate. ale gâtului şi ale membrelor sunt mai scurte. întâlnit la animalele acvatice care asigură schimburile gazoase dintre sânge şi mediul ambiant. unele specii au schelet calcaros. sunt hermafrodite. reprezintă prelungiri exterioare ale tegumentelor în formă de lamele sau tufe. prin rezecţia părţii proximale a primei falange a halucelui. sare de amoniu cuaternar 10-20% în soluţie alcoolică. BREGMA BREVILI BREVIMORF BRIDĂ BRIDE BRILL-SYMMERS (BOALA) BRIOFITE BRIOZOARE BROCA (AFAZIE) BROIAT BROM BROMISM BROMHIDRAZĂ BROMOCET intervenţie pentru halus valgus. elemente de solidizare sin. bromura de cetilpiridiniu. încrengătură (Bryophyta) de plante din care fac parte muşchii hepatici şi muşchii frunzoşi. conformaţia animalelor brevimorfe caracterizată prin corp şi membre mai scurte în timp ce dimensiunile în lărgime sunt mai dezvoltate. limfom macrofolicular. ale căror picioare sunt prevăzute cu formaţii brahiale. limforeticuloză cu evoluţie îndelungată. nevertebrate marine. prin înmuguriri repetate asexuate şi rapide se formează un zoarium de dimensiuni mari. având ca schelet humerusul. constând din pierderea vorbirii şi a facultăţii de a scrie şi a citi. lichid fumegător. ori fante ale faringelui. intoxicarea cu brom. după medicii Nathan Brill şi Douglas Symmres. boala Brill-Symmers. animale cu conformaţie în care dimensiunile trunchiului. este utilizat ca detergent şi dezinfectant (în soluţii 1-2‰) 101 . corpul este segmentat. afazie produsă de un ramolisment cerebral în regiunile superficiale şi profunde ale arterei silviene. sin. răspândite în toate zonele geografice. impropriu. limfom giganto-folicular. transpiraţie cu miros înţepător. se asociază aproape întodeauna cu hemiplegia. membrul superior în totalitate. abr. prin care este eliminată apa care a pătruns prin gură. din care.

bronşita infecţioasă. BROMURĂ canal care continuă traheea şi prin care aerul ajunge la alveolele BRO HIE pulmonare. ramificaţie terminală a unei bronhii în interiorul unui lob BRO HIOLĂ pulmonar. E ZOOTICĂ A MÂ JILOR boală extrem de contagioasă a calului şi bovinelor. poate fi acută. BROMSULFOFTALEI A 102 . moarte. boală infecţioasă de natură diplostreptococică care apare la BRO HOP EUMO IA mânjii de 1-4 luni. BRO HOCO STRICŢIE dacă depăşeşte anumite limite. boală parazitară produsă de BRO HOP EUMO IA VIERMOI OASĂ A OILOR ŞI Protostongylus rufescens sau Dyctiocaulus felina. (sin. retenţie crescută denotă insuficienţa hepatică. mărirea calibrului bronhiilor şi bronhiolelor. în care ramificaţiile lor formează arborele bronşic. succedând formei de bronşită pură. cu tuse uscată. BRO HOCO STRICTOR reducerea calibrului bronhiilor şi bronhiolelor. BRO HOPLEGIE sindrom inflamator bronhoalveolar cu focare multiple. care pătrund în plămân. BRO HOFIBROSCOPIE radiografie a arborelui bronhic după introducerea unei substanţe BRO HOGRAFIE opace pentru contrast. fiind eliminată în mod electiv prin bilă. tulburări ale ventilaţiei pulmonare. primul agent provoacă mai ales pneumonii cu tuse. laringotraşeita infecţioasă a calului) tradusă prin semne clinice de pneumonie. Inflamaţia concomitentă a bronhiilor şi alveolelor pulmonare. sau poate complica astmul bronşic. produsă de BRO HOP EUMO IA I FECŢIOASĂ A CALULUI ŞI un virus pneumotrop manifestată sub două forme: a. BRO HOALVEOLITĂ aspirarea secreţiilor conţinute în arborele bronşic. CAPRELOR debilitate şi în cazurile grave. în mod normal retenţia în sânge după injectarea intravenoasă a colorantului este sub 5% după 45 de minute. bronşita micotică. poate fi de asemnea urmarea unei pneumonii grave. b. primitiv BRO HOP EUMO IE sau secundar bolilor infecţioase. compuşi ai bromului folosiţi ca sedative. manifestată prin catar acut al căilor TAURI ELOR respiratorii. BRO HODILATAŢIE Endoscopie bronşică practicată cu ajutorul unui fibroscop suplu. putând provoca.substanţă colorată folosită în explorarea funcţiei excretoare a ficatului. BRO HOMICOZĂ afecţiune a bronhiilor. vindecabilă spontan în 23 săptămâni. dureroasă. protostongiloză ovină şi canină. cu fibroză progresivă a bronhiolelor. datorită unei infecţii virale. boala căpătând adesea caracter enzootic. BRO HOPATIE paralizia bronhiilor. tendinţă de sufocare. boală contagioasă produsă de un virus specific care afectează BRO HOP EUMO IA I FECŢIOASĂ A PURCEILOR purceii de 8-10 săptămâni care se manifestă prin tuse rebelă cu debilitare. traheea se împarte în două bronhii (dreaptă şi stângă). prin BRO HOASPIRAŢIE intermediul bronhoscopului sau a unui cateter de cauciuc mai rigid introdus în arborele bronşic (respirator). bronhopneumonia infecţioasă. sin. uneori foarte gravă BRO HIOLITĂ pentru sugar. substanţă care are proprietatea de a reduce calibrul bronhiilor.

folosită în chirurgia osoasă. contracţie spastică a brohiilor. poate fi în legătură cu astmul bronşic. sindrom neurologic datorat unei leziuni unilaterale a măduvei spinării prin traumatism. tijă de oţel. ranulă. fie după traheotomie. se caracterizează prin paralizie cu abolirea sensibilităţii profunde şi tactile de partea lezată.BRO HOP EUMO IA PRI CORPI STRĂI I BRO HOPULMO AR BRO HORAGIE BRO HOREE BRO HOSCOP sin. observată în cursul sau după bronşitele cronice. sin. incizia unei bronhii care declanşează sau favorizează ectazia bronşică. care se referă la bronhie şi parenchimul pulmonar. bronhopneumonie ab ingestis sau prin perforaţia cu pulmonului de către corpii străini care acţionează din esofag. cu ajutorul unui bronhoscop dublu destinat celor doi pulmoni. caracterizată prin dilatarea bronhiilor de calibru mic şi mijlociu. care se referă la bronhii. determinarea capacităţii funcţionale a fiecărui plămân. pentru a permite tracţiunea unui membru. însoţită uneori de semnele inflamaţiei (broscuţă inflamatorie). boală infecţioasă contagioasă provocată de un virus specific. metodă care permite obţinerea unei examinări directe endobronşice cu ajutorul bronhoscopului. grenuietă. se însoţeşte adesea de expectoraţie muco-purulentă abundentă. gangrenă pulmonară. după anestezie locală. în mod normal cel stâng asigură 45%. BRO HOSCOPIE BRO HOSPASM BRO HOSPASMOLIZĂ BRO HOSPIROMETRIE BRO HOSTE OZĂ BRO HOTOMIE BRO ŞECTAZIA T BRO ŞECTAZIE BRO ŞIC BRO ŞIOLITĂ BRO ŞITA I FECŢIOASĂ A GĂI ILOR BRO ŞITĂ BRO ŞITIC BROSAJ BROSCUŢĂ BROŞĂ BROW -SEQUARD BROW E (ATELA) 103 . survenită cel mai des după afecţiuni ale bronhiilor. scăderea producţiilor şi mortalitate redusă. care indică suprainfecţia adăugată. pulmonului sau pleurei. hemoragie. hemiplegie spinală. diminuarea permanentă a calibrului bronhiilor. iar pulmonul drept 55% din ventilaţia pulmonară. inflamaţia bronhiilor. inflamaţie a bronhiolelor pulmonare. afecţiune cronică. care se introduce. broscuţă sublinguală. deformare linguală produsă de retenţia salivei (chistul glandei submaxilare şi sublinguale). aparat destinat să corijeze piciorul retractat în varusul ecvin congenital bilateral prin mobilizare activă. în general ascuţită la o extremitate. fie pe cale bucală. afecţiune bronhopulmonară cronică. transtoracic. menţinerea unei fracturi cu ajutorul broşelor metalice. aparat format dintr-un tub prevăzut cu un dispozitiv de luminat. în alte cazuri broşa este un mijloc de osteosinteză. separat. 1. în bronhii. care se referă la bronhii. manifestată prin tulburări respiratorii. tumoră. bronhopneumonie gangrenoasă. care suferă de bronşită cronică. diminuarea sau înlăturarea spasmului bronşic. reţea. hemoragie din mucoasa bronhială hipersecreţie patologică de seromucus bronşic. 2. sin.

ecvine (produsă Brucella abortus) şi suine. superfamilie de moluşte gasteropode aparţinând ordinului BUCCI ACEAE Prosobrachia.U. BRUDZI SKI (SEM UL) 1. specie cuprinzând bivolii. folosirea terapeutică a razelor X de slabă energie. scăderea producţiei. flexia coapselor şi gambelor provocată de flexia capului (semnul Brudzinski al cefei). BUBO prin extensie. cu lungime de undă BUCKYTERAPIE de 1-2Å (raze Bucky). 1. flexia pasivă a coapsei de partea opusă provocată prin flexia celeilante coapse. prezentând o porţiune bucală (muşchiul bucal) şi una molară (muşchiul molar). BUBALI E 1. 1. sterilitate. bromsulftaleină.S. care echivalează cu 0. BUCAL 2. nerv bucal) este o ramură nervoasă detaşată din trigemen şi distribuit muşchilor temporal şi pterigoidian lateral. (lat. BUCODE TAR care se referă la peretele intern al obrazului şi la gingii. BUERGER (MALADIA) B.L. BRUXOMA IE (BRUXISM) sin. BUCOGI GIVAL care se referă la obraji şi buze.59 g) cu 1° Fahrenheit (F). unitate de măsură pentru energia calorică B. bucca – gură. ramură nervoasă detaşată din nervul intemedio-facial (se disting: un nerv bucal dorsal şi un nerv bucal ventral). care reprezintă căldura necesară pentru a ridica temperatura unei livre de apă (453. termenul se aplică în particular la tumefierea ganglionară din pestă (pesta bubonică). în dermatologie. trombangeită. care este folosită la aprecierea valorii nutritive a nutreţurilor. nervul bucal. sin. supt şi împingerea alimentelor spre tablele dentare în timpul masticaţiei. (cal. 2. patogene pentru om şi unele specii de animale domestice care produce boala denumită bruceloză. boală infecţioasă şi transmisibilă la rumegătoare (de Brucella abortus BRUCELOZĂ Bang. Brucella melitensis la ovine şi caprine). BUCOLI GUAL v. boala poate fi transmisă la om. BUCOLABIAL care se referă la obraji şi limbă. B. British Thermal Unit. pentru tratamentul leziunilor superficiale localizate în zone unde se găsesc organe subiacente radiosensibile. care se referă la gură şi dinţi.S. abr. Bloc de Ramură Stângă.R. în prezent. 2. la bovine. formaţiuni glandulare tubuloacinoase BRU ER ramificate într-o grupă superficială situată în corionul mucoasei duodenale şi o grupă profundă în submucoasă. abr. gram). (produsă de Brucella suis) cu localizare la nivelul aparatului genital mascul şi femel şi articulaţiilor. mucoasă bucală). a scrâşni din dinţi.252 cal.abr. apoi. urmată de avort. nervul buccinator (sin. glandelor molare şi mucoasei care căptuşeşte pereţii cavităţii bucale. cu rol în prehensiunea apei. BRUCELLA 104 . gen de microorganisme din familia Brucellaceae. în meningita cerebrospinală. termen folosit iniţial pentru inflamaţia ganglionilor inghinali. 2. glande duodenale. muşchiul buccinator este situat în jumătatea rostrală a peretelui BUCCI ATOR lateral al cavităţii bucale.T. pentru orice tumefiere ganglionară de origine infecţioasă. obraz) cu referire la gură (cale.

în mod normal. ţesut erectil şi rădăcinile corpului cavernos. sinus carotidian (lat. care are forma rotunjita şi uşor umflată. bulbus oculi). rigidă sau flexibilă. paralizia bulbară). formaţiune îngroşată de implantare a firului de păr care adăposteşte papila dermică modificată. din el se formează ultimele patru perechi de nervi cranieni. sondă plină. asemănător unui supozitor mic. traversează gaura occipitală şi se continuă cu protuberanţa inelară. din prima porţiune a duodenului care.balon) sin. ridicătură bine circumscrisă a epidermului. formaţiune osoasă pneumatizată din osul temporal şi situată la baza piramidei temporalului. bulbus olphactericus) porţiunea din rinencefal plasată la nivelul foselor etmoidale. bulbus duodeni) partea iniţială. segment inferior al trunchiului cerebral. (lat. localizată în parenchimul pulmonar. cu consistenţă elastică pentru a putea fi introdus în gâtul uterin. este unit cu cerebelul prin cei doi bulbi cerebeloşi inferiori. (lat. cu diametrul mai mare de 1 cm. sin. col uterin. se lasă dilatată la examenul radiologic. 105 . care este situat la locul de continuare a uretrei membranoase cu uretra spongioasă. pe suprafaţa fiecărui bulb se observă terminarea aparentă a nervilor olfactivi. care se introduce în uretră. alcătuită din uretră. (lat. bulb rahidian. provenit dintr-o alveolă superficială. condiţionare medicamentoasă având formă de bastonaş. sin. câteodată de aspect tulbure sau sanguinolent. formaţiune osoasă pneumatizată dependentă de osul lacrimal şi situată pe podeaua orbitei. hidroftalmie. (lat. bulla . cavitate cu pereţi foarte subţiri. având forme şi dimensiuni variabile. are rol de cameră de rezonanţă ataşată urechii mijlocii şi de dispersare a presiunii zonale exercitată în timpul masticaţiei. segmentul iniţial al porţiunii ascendente a crosei aortice. bastonaş medicamentos. conţinând aer. cilindrică. fiecare bulb fiind legat de restul telencefalului prin trei pedunculi. bulbus cerebri) sin. 2. care continuă măduva spinării la nivelul arcului atlas. (lat. mers legănat observat la unii cai de obicei în urma dresajului.BUFEURI BUFTALMIE BUIESTRU BUJIE BUJIU BULĂ BULĂ LACRIMALĂ BULĂ PLEURALĂ BULĂ PULMO ARĂ BULĂ TIMPA ICĂ BULB BULB AORTIC BULB CAROTIDIA BULB CEREBRAL BULB DUODE AL BULB OCULAR BULB OLFACTIV BULB PILOS BULB RAHIDIA BULB SPO GIOS BULB URETRAL BULBAR „valuri“ de căldură. folosită pentru explorarea sau dilatarea unui canal: esofag. uretră etc. flicten. glob ocular.. rect. 1. bulbus urethrae) porţiunea mai îngroşată a canalului urogenital. poate antrena formarea unui pneumotorax spontan. cu conţinut lichid seros. poate fi normală sau patologică. sin. afecţiune oculară cracterizată prin distensia globului ocular datorată creşterii presiunii intraoculare. mobilă. atribuită unui viciu congenital al ţesutului elastic. care se referă la bulbul rahidian (ex. dezvoltată la rumegătoare şi suine bulă de aer sub pleură. extremitatea posterioară lărgită a corpilor spongioşi ai penisului.

mică excrescenţă cărnoasă. este interpusă între alte două formaţiuni. semicirculară a pielii la extremitatea inferioară a membrelor la animale având rol în formarea articulaţiilor copitei şi a ongloanelor. 1. putând duce BULIMIE la consumarea unor mari cantităţi de alimente. BULBUL GLA DULUI zonă erectilă situată între porţiunea liberă şi cea fixă a penisului la câine. BURSĂ plină cu fluid vâscos. îngroşarea indurativă în jurul unui focar inflamator. roşietică. uşurându-le mişcarea. prima schiţă a unui organ. pungă epiloică BURSĂ OME TALĂ spaţiul virtual rezultat din trecerea marelui serveşte la pe marea sin. I TERTUBERCULARĂ tendonului proximal al bicepsului prinrumegătoare) pentru a se fixa pe BULBO-PO TIC BULBIL 106 . care se referă la bulbul spongios al penisului şi la uretră (ex. 2. care este atins de bulimie. pungă bicipitală. glandele BULBOURETRAL bulbouretrale). formaţiune fibro-cartilaginoasă de completare situată pe sprânceana BURELET cavităţii acetabulare a coxalului. poliorexie. care se referă la bulimie. apărut subteran din mugurii axilari la subsuoara frunzelor bulbilor. au rol similar bulbului. (lat. la usturoi (aşa numiţii căţei sunt bulbili). provocată de BULETURĂ retracţia tendoanelor flexoare (buletura adevărată) sau de tendinţa reflexă de menanjare a tensiunii aponevrozei plantare (buletura simptomatică) 1. bursa – burduf de piele) formaţiune anatomică în formă de sac. BULIO procedeu de osteosinteză cu ajutorul unui bulon. al orbitei sau a unor BURKITT (LIMFOM) viscere. exagerare morbidă a apetitului. cu rol BURSĂ FABRICIUS probabil endocrino-metabolic. BULIMIC 2. formaţiune sinovială care epiplon de alunecarea BURSĂ curbură a stomacului (de pe rumen la şanţul intertubercular. PLĂGII limfom malign. formaţiune glandulară situată deasupra zonei cloacale la păsări. 2. sin.sin. produs de virusul Epstein-Barr. denumire de abator pentru rect (care are lungimea de 0.5-0. supă de carne utilizată ca mediu de cultură în microbiologie. după fasonare şi conservare se utilizează ca membrană de protecţie pentru anumite mezeluri. format din puroi şi ţesut dermic BURBIO necrozat. localizat la nivelul maxilarelor. care se elimină odată cu deschiderea furunculului. la înmulţirea vegetativă şi în depozitarea substanţei de rezervă. GLE OIDIA BURJEO (MUGURE) 1. devierea regiunii buletului înaintea liniei de aplomb. având aspectul unei mici mase rotunjite.8m la BUMBAR rumegătoare şi de 0. COTILOIDIA formaţiune fibro-cartilaginoasă articulară. descris la copii din zona tropicală a Africii. sau aerian (în inflorescenţa unor liliacee). burrelet – pernă sub formă de colac) formaţiune BURELET fibrocartilaginoasă dură. (gr. destinat să refacă BULO AJ fracturile. hiperfagie. (fr.care se referă la bulbul rahidian şi la protuberanţa inelară a acestuia. bulb mic.5-1m la suine). care completează cavitatea BURELET glenoidă. aditus bursae omentalis). pungă omentală. noţiune cvasiştiinţifică care defineşte regiunea articulaţiei metacarpo BULET şi metetarso-falangiana la animale. formarea normală sau exagerată de muguri cărnoşi la suprafaţa unei BURJEO AREA plăgi. observată în nevroze şi psihoze. care se formează pe o plagă în curs de cicatrizare. punct central al unui furuncul.

pungă testiculară. tunica fibroasă profundă şi tunica vaginală. comunicarea pungii omentale cu restul spaţiului peritoneal se realizează prin orificiul inelar denumit hiatusul Winslow membrană conjunctivă care delimitează o cavitate închisă. aparat utilizat pentru determinarea grasimii din lapte. BUVABIL 1. instrument de sticlă gradat. relief care ocupă versantele unei fante. BURSĂ TESTICULARĂ sin. caracterizat prin prezenţa butonilor (papule-pustule. care după prelucrare sunt folosite în arta culinară. la plural: marginile unei plăgi ori ale unei incizii. 107 . B. se obţine prin secţionarea coardelor la viţa de vie.plafonul cavităţii abdominale. reacţia Bordet-Wassermann. BURSOTOMIE 1. abr. aceste învelişuri sunt denumite. ansamblul învelişurilor testiculului care formează înaintea perineului şi sub penis un sac alungit vertical. incizia chirurgicală a unei burse. BURSECTOMIE sin. denumire de abator atribuită rumenului şi reţelei de la rumegătoare. un perete median (rafeul) separă sacul în două loji conţinând fiecare câte un testicul şi porţiunea cordonului spermatic corespunzător. sin. arbori şi arbuşti. dartos. incizie practicată în peretele unei cavităţi naturale sau patologice. sub formă lichidă. BURSITĂ tumefacţia chistică apărută în spaţiul (groapa) poplitee prin inflamaţia BURSITĂ POPLITEE bursei seroase a muschiului popliteu. de la suprafaţă spre profunzime: piele (scrotul). tunica fibroasă superficială (sau aponevrotică). cavitate abdominală. inflamaţie acută. BUTO OS ex. care corespunde părţii superioare orizontale a crosei aortice.W. la cabaline se disting mai multe asemenea TROCA TERICĂ spaţii (pungă trocanterică cranială. tunica celulară subcutanată. provine din plante BUXIDI Ă aparţinătoare genului Buxus (Cimişir). ori BUTO IERĂ la piele. pontaj coronarian. BUZĂ 2. tunica musculară (cremaster). tub de calibru diferit. subacută sau cronică a unei burse. a ramurilor tinere la pomii fructiferi. îndeosebi ale gurii. utilizată la înmulţirea BUTAŞ vegetativă. confecţionat din ţesătură BY-PASS de material plastic folosit pentru înlocuirea unor segmente arteriale. noduli) pe piele. BUTIROMETRU care se poate administra pe gură. excizia unei burse seroase. a rădăcinilor şi frunzelor la plantele ornamentale. higromă. acnee butonoasă. sau abdomen BURTĂ 2. nume dat uneori arcului superior stâng al siluetei cardiovasculare BUTO AORTIC evidenţiat în radiologie. care foloseşte la determinarea volumetrică BUTIROMETRU a conţinutului în substanţe grase din lapte şi produsele lactate. porţiune dintr-un ţesut sau organ vegetal. caudală şi laterală). spaţiu de clivaj conjunctiv care include o sinovială de alunecare BURSĂ tendinoasă peste trocanter. alcaloid puternic care alături de buxină. care are BURSĂ SEROASĂ rolul de a uşura alunecarea organelor la care este anexată.

Ca CABRARE CACO. cadaver . prezentă în carnea alterată şi este rezistentă la fierbere care determină efect hipertensiv. 2. CACOSMIE CACOSTOMIE CADAVERIC CADAVERI Ă CADAVRU VITELI CADMIU CADUC 108 . este o diamină toxică. 1. C6. caducus – care cade timpuriu).. simbol chimic pentru carbon. abr. abr. grad Celsius. de ex. C5. simbol pentru Coulomb. urmată de cifra respectivă. (de lapte). abr. clearance. având corpul aproape de verticală cu membrele toracice scoase din sprijin şi ridicate. termen folosit în cazul petalelor sau sepalelor care după înflorire se scutură. kakos – rău. (perimat) Curie. metal de culoare albă asemănător zincului. termen utilizat pentru definirea unor formaţiuni organice care se înlocuiesc definitiv. (lat. (gr.. 2. 2. percepţia unor mirosuri dezagreabile. C2. penele în perioada de năpârlire etc. (fr.gură) exhalarea unui miros dezagreabil din cavitatea bucală. vertebră cervicală sau rădăcină nervoasă cervicală. abr. C1. (lat. cabra . simbol chimic pentru calciu. de ex.. Cn C C ° c. stoma . simbolizarea generaţiilor succesive de consangvinizare. dinte caduc. sânge capilar.. amină biogenă care rezultă prin decarboxilarea biogenă a lizinei sub acţiunea bacteriilor de putrefacţie asupra cărnii. 4. peri caduci etc sau periodic (coarnele cervideelor).cadavru) care se referă la cadavru sau caracteristicile lui. abr. zonă de tranziţie care înconjură discul germinativ la embrion. abr.C C 1. prefix de origine greacă având sensul de rău. 3. prefix pentru centi. 1.capră) poziţie bipedală de scurtă durată cu sprijin pe membrele pelvine.

(h)aima . înapoia astragalului. caffeinum). caşexie. inflamaţia calcaneului. 7.var + gr. neionizat. 9-12 mg% la ovine.5-11. în antichitate.6-11. calorie. plantele din familia Cyperaceae şi Juncaceae). durere în regiunea calcaneului. concentraţia calciului sanguin. prin extensie. intoxicaţie cronică prin cafea sau alte produse de origine vegetală care conţin cafeină. mlaştini. porţiunea mucoasei uterine care se detaşează şi este expulzată după naştere. scurt. CALAMUS CALATHIDIU CALCA EU CALCEA CALULUI CALCA EITĂ CALCA EOASTRAGALIA CALCA EODI IE CALCA EO AVICULAR CALCAR CALCEMIE 109 . fiind toxică atât în stare verde cât şi uscată. sin.4 mg% la cabaline şi până la max. rocă din carbonat de calciu. plin de solzişori membranoşi. cursuri de apă) care posedă o tulpină ierboasă.stare). pe care sunt fixate numeroase flori. exis . surmontat de oglinda prudenţei. sin. în contracţia musculară. sin. atribut a lui Hermes. kakos – rău. 2.CADUCĂ 1. prezenţa fiziologică a calciului în sânge.5-11 mg% la om.9 mg% la suine. Caltha laeta) plantă perenă din familia Ranunculaceae frecventă în mediile umede (bălţi.sânge). (gr. conţine alcaloizi. (lat. fascioloză abr. 2. cele tulpinale sesile. 11. emblema corpului medical care. A. glicozizi. fosfataze.P. mucoasa uterină în timpul sarcinii. cilindric. în jurul căreia se află răsucit şarpele din Epidaur. în plasma sanguină este distribuit sub trei forme: calciu ionizat. care se referă la calcaneu şi astragal. fini. calamus – trestie. până la atrofia musculară. toc de scris. tub. cele bazale peţiolate. (lat. rol: participă în excitabilitatea neuromusculară. (lat. activator de enzime (lipaze. împreună cu placenta. 1. obţinut de asemenea prin sinteză. saponine. conţinut în ceai şi cafea. calx-cis . legat de proteine. sin.-aza musculară etc). cele mai sensibile fiind cabalinele şi bovinele (gastroenterite şi inflamaţii ale rinichilor). 18 mg% CADUCEU CAFEI Ă CAFEISM CAHEXIE CAHEXIA APOASĂ Cal. care se referă la calcaneu şi la osul navicular (sau scafoid) al tarsului. trimetilxantină.T. coagularea sângelui. valori fiziologice: 8. fracţiunea funcţional activă o reprezintă calciul ionizat. alcaloid derivat din xantină.2-13. calx-cis . os tarsian situat în rândul întâi.călcâi) osul calcâiului. 8. înconjurate de un involucru de bractee (ex la floarea soarelui). (lat. extremitatea inferioară a scheletului de susţinere a unei pene (tija). fluier) tulpină aeriană dreaptă prevăzută cu noduri şi internoduri având în interior o măduvă spongioasă (ex. este un stimulent al sistemului nervos. slăbire extremă cu consumarea tuturor substanţelor de rezervă. tuberozitatea calcaneană proeminând sub piele.6 mg% la bovine. împlântat în piele în cea mai mare parte. este reprezentat printr-un fascicul de beţişoare. fistuloasă având frunze reniforme. tip de inflorescenţă racemoasă. caracterizată printr-un ax lăţit. sesile. (lat.

(lat. a depune săruri de calciu) sin. lipom calcificat. calculus – piatră mică) concreţiune formată în orice parte a organismului. (lat. (lat. (lat.lipsit) care se referă sau se datoreşte unei deficienţe în calciu sau absenţei sale. calciul fiind mobilizat de către ţesutul osos. (lat. 2. aport şi fixarea calciului într-un ţesut fără apariţia de osteoame.sărăcie) carenţă de calciu.CALCIC CALCIFEROL CALCIFICARE care se referă la calciu sau la carbonat de calciu. care a suferit o calcificare. în coagularea sângelui. calx + privus . philein – a iubi) însuşirea unor ţesuturi de a fixa sărurile de calciu. ex. tetanie calciprivă. sin.64% din scoarţa terestră. structura calcitoninei extrase din tiroida de porc este constituită din 78 de aminoacizi. calx + facio. calx + pexis . factum. (lat. sialolit. rata absorbţiei va fi reglată de raportul cu fosforul. în reglarea echilibrului acidobazic. compusă de obicei dintr-un nucleu de substanţă organică. corp simplu care constituie 3. din care se doreşte eliminarea prin distrugere a substanţelor organice. hormon hipocalcemiant de origine tiroidiană. încălzirea la roşu a unei substanţe. calcul format în vezicula biliară sau în căile biliare. sin. pigmenţi şi săruri biliare. calx + therapeia . în ordinea abundenţei. calx + gr. muşchi) sau în parenchimul unui organ (ex. între concentraţia calciului şi secreţia de calcitonină există proporţionalitate. (lat. sin. vitamina D. ex. datorită pH-ului acid. sărurile de calciu insolubile din alimente ajunse în stomac. cu acţiune asupra osului şi rinichiului şi efect antagonist faţă de parathormon. osificare. scade de asemenea fosfatemia în sinergie cu parathormonul. a aşeza. pexis . este al cincelea element. vor fi transformate în săruri solubile (CaCl2) şi astfel calciul va fi absorbit. facere – a face. (lat.fixare) fixarea calciului în ţesuturi. 3. spermolit. rinichi). sin. calx + gr. calx + gr. vitaminelor D şi cu cel al fosforului. metabolismul calciului. calx + osis tulburarea calciului) depozit de săruri de calciu într-un ţesut (ex. care afectează ţesuturile şi lichidele organice şi tulbură procesele în care e implicat acesta. (lat. oyron . calciul joacă rol important în formarea osului (unde se află 99%) şi dinţilor.tratament) terapia cu produşi care conţin calciu. prin depunerea de colesterol. în transmiterea influxului nervos şi în contracţia musculară. 1. calx + penia . în cazul lipsei lui. CALCIFILIE CALCI ARE CALCI OZĂ CALCIPE IE CALCIPEXIE CALCIPRIV CALCITERAPIE CALCITO I Ă CALCIU CALCIURIE CALCIUPEXIE CALCUL CALCUL BILIAR CALCUL SALIVAR CALCUL SEMI AL 110 . tirocalcitonină.fixare) fixarea calciului în organism.urină) eliminarea urinară a calciului. (lat. feci. corelat cu activitatea hormonilor paratiroidieni.

cu gura înconjurată de zece tentacule. ţesut care protejează conul de creştere al rădăcinii. prin cealaltă extremitate se deschid într-unul din marile calicii. calculus + gr. învelişul extern al unei flori. cu acţiune diuretică. din care două sunt late şi prehensile. George W. după Caldwell. purgativă şi antiseptică.. 1834-1918.C. care se referă la căldură.5°C (caloria de 20°C). segmentele iniţiale ale căilor excretoare ale rinichiului.5°C (caloria de 15°C) sau de la 19. caliculus – cupă mică) formaţiune anatomică cu aspect de cupă mică. Loligo) cefalopode cu corpul alungit şi ascuţit şi înotătoarele scurte şi triunghiulare. se inseră pe circumferinţa unei papile renale. (gr. ceaun) formaţiune anatomica cu aspect de cupă. CALE DE ABORDARE CALICE CALICIU CALICII MARI CALICII MICI CALICUL CALIPTRĂ CALDWELL-LUC (METODA) CALE DULA OFFICI ALIS CALMA T CALMAR CALMETTE-GUERI CALOMEL CALORIE CALORIFIC 111 . ex. operaţia Caldwell-Luc. în care se deschid porii urinari. vaccin B.5°C la 20. prin extremitatea lor în formă de pâlnie. osis . nume de ansamblu pentru o structură tubulară prin care trec diverse substanţe organice. denumită popular Gălbenea. (lat. pulbere cristalină albă. la licheni şi muşchi. Hydrargyrum chloratum) sin. clorura mercuroasă. din unirea calicelor rezultă bazinetul. care îi conţine. metodă chirurgicală folosită în tratamentul sinuzitelor maxilare. alcătuit din frunzişoare verzi. ţesutul care înconjoară capsulele şi provine din arhegon. v. ex. litiază. (lat. care se referă la calculi. Luc.căldură) unitate de măsură a cantităţii de căldură necesare pentru a ridica temperatura unui gram de apă distilată de la 14. formaţiune de colectare a urinii situată la nivelul papilei renale. care atenuează sau face să dispară durerea. traseul pe care-l urmează operatorul ca să ajungă la organul vizat. pornind de la piele şi străbătând diverse organe interpuse.gram. (lat. plantă din familia Asteraceae.G. (lat. 1855-1925. în formă de mici canale membranoase care. afecţiune caracterizată de prezenţa calculilor într-un organ pe un traiect. conducte excretoare ale rinichiului formate prin reunirea a 2-4 calicii mici de obicei în număr de trei şi care se reunesc pentru a forma bazinetul. denumită caloria mică sau caloria . puterea calorifică. sepalele unite între ele formează un gamosepal iar cele libere un dialisepal. pe care trebuie să le traverseze.CALCUL VE OS CALCULOS CALCULOZĂ CALE sin flebolit. au rol protector. pielita calculoasă. în chirurgie. aer şi pentru structuri care conduc un anume tip de influx nervos. denumite sepale.boală) sin. Henry. (lat.5°C la 15. kalor . kalix – cupă.

traumă mecanică produsă de jug sau ham. conţinând umoarea apoasă şi în comunicare prin intermediul pupilei. care produce căldură. cornificarea şi fisurarea pielii. Camelia sativa) plantă introdusă din America de Nord cu un conţinut ridicat de ulei şi proteină (40%). absenţa sau pierderea părului de pe calota craniană la om. obţinut prin distilarea lemnului şi scoarţei copacului de camfor. produs cu miros aromatic pătrunzător. valoarea lui este reglementată pe specii de animale. cu contur neregulat. pierderi din greutatea vie a unui animal. calus care fixează fragmentele unui os fracturat într-o poziţie defavorabilă funcţional. conţinând umoarea apoasă. cu camera posterioară. circumscrise.000 ani. calvescenţă. viermi vivipari cilindrici nedivizaţi care parazitează tubul digestiv al peştilor dulcicoli sau marini. (lat. (despre un ovul) care este curbat. callote – mică bonetă care acoperă doar vârful capului. situată în cilindrul central. (lat. în timpul transportului. formaţiune comisurală de substanţă albă care leagă cele două emisfere cerebrale între ele. ansamblu de procedee care permit măsurarea schimburilor calorice. în anatomie spaţiu închis. 112 . CALOZITATE CALUS CALUS VICIOS CALVIŢIE CAMALLA US CAMBIU CAMBRIA CAMELIA CAMERA A TERIOARĂ spaţiu cuprins între iris şi cornee.chelie) sin. fes) partea superioară şi rotunjită a craniului. prima perioadă geologică din era paleozoică.000. calvities . cavitate. zonă meristematică activă. (fr. producînd liber secundar şi lemn secundar. corp. durata şi distanţa transportului. care se formează pe suprafeţele rănite ale ramurilor şi tulpinilor ca reacţie de apărare. cornoase. începe în urmă cu circa 600. care conţine camfor sau care posedă proprietăţile sale. callositas – bătătură) termen dermatologic pentru a denumi ingroşări epidermice. (lat. A OCHIULUI CAMERA POSTERIOARĂ A OCHIULUI CAMERĂ CAMFOR CAMFORAT CAMPIMETRIE CAMPAT CAMPILOTROP spaţiul cuprins între iris şi fundul globului ocular. termen utilizat pentru a descrie la cal direcţia mai înainte a membrelor toracice şi mai înapoi a membrelor pelvine. în acest fel protejază o sursă calorică sau împiedică pierderile de calorii.CALORIFUG CALORIGE CALORIMETRIE CALOTA CRA IA Ă CALOS CALOU se spune despre o substanţă rău conducătoare de căldură care. explorarea şi determinarea câmpului vizual periferic şi central. astfel că micropilul ajunge alături de chalază şi hil. inflamarea. exprimată în procente. care duce la hipertrofia. ca urmare a unei imobilizări incorecte sau a unui tratament inadecvat. faţă de aplomb. care determină creşterea în grosime a rădăcinii şi tulpinii. impropriu termenul este folosit şi la animale. este folosit ca revulsiv şi stimulent local.

a ligamentului rotund şi constituie unul din punctele slabe principale ale peretelui abdominal. labirintul membranos. permite trecerea tendoanelor flexorilor degetelor. malformaţie cardiacă reprezentată prin prezenţa unui orificiu auriculoventricular unic şi printr-o deschidere în peretele interventricular din apropierea acestui orificiu. conduct biliar care asigură comunicarea vezicii biliare cu canalul hepatic. de unde se continuă prin canalul ejaculator. frunzele şi tulpinile uscate ale plantei Cannabis indica. sin. care pornesc dintr-un lob al mamelei şi ajung la mamelon. canalul Botal. (lat. segment al căilor spermatice care continuă canalul deferent de la unirea sa cu vezicula seminală în interiorul prostatei.CAMPTODACTILIE CAMPYLOBACTER PYLORI CA ABIS CA ABISM CA AL ARTERIAL CA AL ATRIOVE TRICULAR COMU CA AL CARPIA malformaţie care constă în flexia permanentă şi ireductibilă a unuia sau mai multor degete. traversează oblic peretele intern al celei de a doua porţiuni a duodenului. ramura dreaptă a originii canalului hepatic comun. prezentă în mucoasa vaginală (podeaua) la vacă. fiecare din canalele excretoare ale laptelui. intoxicaţie prin diverse preparaţii pe bază de cannabis indica şi mai ales prin haşiş. se deschide în porţiunea prostatică a uretrei. conduct cilindric îngust. cu peretele gros. pulbere obţinută din florile. închis faţă de ligamentul inelar anterior al carpului. în care se deschide fie direct. mediu şi inferior. permite trecerea. sin. canalul prezintă trei segmente: superior. a cordonului spermatic. care permite trecerea spermei. canal osteo-fibros constituit de jgheabul anterior al carpului. format din unirea canalului hepatic comun cu canalul cistic. fie prin intermediul ampulei Vater. care drenează lobul hepatic drept. teacă fibroasă formată din aponevroza femurală care cuprinde vasele femurale. CA AL COLEDOC CA AL COHLEAR CA AL CISTIC CA AL DEFERE T CA AL EJACULATOR CA AL EPE DIMAR CA AL EPIDIDIMAR CA AL FEMURAL CA AL GALACTOFOR CA AL GÄRT ER CA AL HEPATIC STÂ G CA AL HEPATIC DREPT CA AL I GHI AL 113 . canal filiform longitudinal care se întinde pe toată înălţimea măduvei spinării. constituind după această unire canalul coledoc. porneşte de la coada epididimului şi duce la la punctul de joncţiune cu vezicula seminală. ductus hepaticus) ramura stângă a originii canalului hepatic comun: drenează lobul hepatic stâng. iar la femeie. între canalele eferente ale testiculului şi canalul deferent. reprezentând rudimente ale canalelor Wolf. interstiţiu musculo-aponevrotic situat de fiecare parte. formaţiune tubulară. sin. la bărbat. Helicobater pylori. segment al căii biliare principale. de la ventriculul al patrulea până la ventriculul terminal. pe partea laterală a Veru montanum. porţiune a căilor spermatice. este situat în centrul comisurii cenuşii. a porţiunii inferioare a peretelui abdominal anterior. dreaptă şi stângă.

porţiune dreaptă tranhipodermică a canalului de eliminare a transpiraţiei. vertical şi perpendicular pe axa stâncii temporalului. la origine prezintă câteodată o dilataţie numită cisterna Pecquet. care are o extremitate superioară care se deschide în cavitatea celomică şi o extremitate inferioară care ajunge până la sinusul genito-urinar. toată diafiza oaselor lungi. este compus dintr-un tub membranos conţinut într-un canal osos. cel mai voluminos dintre trunchiurile limfatice din corp. în mod normal. la adult. orizontal. el conţine măduva osoasă. sin canalul Stenon. meningele şi rădăcinile rahidiene de la atlas şi până la sacru. porţiunea canaliculară comună aparatului genital şi urinar. sin. utriculul prostatic. prezentând orificiul de deschidere în cavitatea bucală la nivelul plicei carunculare sublinguale în apropierea frâului limbii. nervii şi vasele care trec pe aici din loja posterioară a gambei spre plantă. prin reuniunea a două trunchiuri limfatice lombare. canalul extern. porţiunii cuprinse între meatul urinar şi vulvă (vestibulul vaginal). canalele semicirculare joacă un rol important în menţinerea echilibrului corpului. iar la mascul. canalul colector principal al pancreasului. la femelă canalele Müler formează oviductele. uterul şi vaginul. recurbate în potcoavă. jghiabul sacrat. canalul de eliminare a secreţiei salivare ataşat glandei submandibulare. care la mascul este reprezentată de porţiunea uretrală cuprinsă între orificiul ejaculator şi meatul urinar extern. conţine tendoanele. formaţiune embrionară pară. săpate în labirintul osos al urechii interne şi conţinând cele trei canale semicirculare membranoase. canalul Wirsung. segmentul inferior al canalului rahidian constituit din orificiile vertebrale ale pieselor sacrate. cavitate osoasă centrală care ocupă. sudate între ele. conduct osos format pe toată lungimea coloanei vertebrale de succesiunea orificiilor vertebrale. îşi are originea în interiorul abdomenului. în spatele aortei.CA AL LACRIMAL conduct care aduce lacrimile din sacul lacrimal la meatul din cornetul inferior al nasului. stabileşte comunicarea între cutia craniană şi orbită. care drenează toate vasele limfatice subdiafragmatice. sin. se termină la extremitatea sa inferioară la nivelul celei de a 5-a piese sacrate printr-o despicătură deschisă spre înapoi. canalul mandibular. canalul săpat în aripa mică a osului sfenoid şi care conţine nervul optic şi artera oftalmică. CA AL MEDULAR CA AL MÜLER CA AL OPTIC CA AL PA CREATIC ACCESORIU CA AL PA CREATIC CA AL PAROTIDIA CA AL RAHIDIA CA AL SACRAT CA AL SUDORIPAR CA AL TARSIA CA AL TORACIC CA AL UROGE ITAL CA AL(E) SEMICIRCULAR(E) CA AL WHARTO 114 . vertical şi paralel cu axa stâncii. între jghiabul lacrimal al osului maxilar şi foseta lacrimală. canalul Santorini. canalul osteofibromuscular situat în spatele maleolei interne şi coborând spre planta piciorului. ansamblul a trei tuburi cilindrice. sin. acestea au orientare diferită în spaţiu: canalul anterior. cu excepţia unei părţi a limfaticelor hepatice şi limfaticele părţi supraombilicale a peretelui abdominal. constituie învelişul osos care protejează măduva spinală. canalul posterior. iar la femele.

care poate distruge celulele canceroase. formarea unui canal. eliminarea de Candida albicans în urină. 1. dinte. la dreapta şi la stânga incisivilor. provocând boala numită candidoză. neoplasm de origine epitelială sau conjunctivală. care seamănă cu un cancer ramură a medicinei care se ocupă cu studiul tumorilor maligne. ciugulirea şi consumul ţesuturilor vii a congenerilor în cadrul sindromului de pică la păsări.. sistemul hrană pentru albine. 1. cu o consistenţă tare. 3. în număr de doi pe fiecare maxilar. unitate fundamentală pentru intensitatea luminoasă în internaţional de unităţi. 4. constând în devorarea produşilor (mai ales la scroafe). gen de levuri din clasa Adelomycetes. situat bilateral. afecţiune generată de Candida albicans. creşterea câinilor. care suferă de cancer care împiedică proliferarea celulelor canceroase şi. etc. între incisivul lateral şi primul premolar. traiectul genito-urinar etc.CA AL WOLFF CA ALIZARE CA CER CA CEROFOBIE CA CERICID CA CERIGE CA CERIFORM CA CEROLOGIE CA CEROS CA CEROSTATIC CA CROID CA DELĂ CA DI CA DIDA ALBICA S CA DIDOZĂ CA DIDURIE CA DIDIDĂ CA IBALISM canalul mezonefronului sau rinichiului embrionar la vertebrate. întreţinere necorespunzătoare. canus . împiedică extensia cancerului. prin aceasta. CA ICULTURĂ CA I CA IŢIE CA T 115 . sin. claustraţie. care se referă la câine. abolirea instinctului matern. având cauze nutriţionale. epiteliom al pielii cu evolutie mai lentă decât a cancerului. 2. unghiul format de pleoapa superioară cu pleoapa inferioară la fiecare extremitate a fantei palpebrale: cant intern în unghiul nazal. folosită în perioadele reci. erupţie cutanată de natură alergică datorată candidei. canal creat pe cale chirurgicală pentru drenajul unei răni. chinologie. aberaţie comportamentală întâlnită la unele specii de animale domestice. teama morbidă de a fi atins de cancer. formată dintr-un amestec de miere şi zahăr. care este capabil să producă degenerarea malignă a ţesuturilor. 1. abolirea instinctului matern şi consumarea puilor ca urmare a unui stress determinat de senzaţia de frică la iepuroaice şi vulpi. 2. care pot popula cavitatea bucală. cant extern de partea temporală. (lat. 2.cărunt) albirea sau depigmentarea părului. natural sau patologic. termen general indicând variate tipuri de tumori maligne.

acoperită cu cartilaj. sex. factor condiţionat de specie. volum expirator maxim pe secundă CAPACITATE DE VALORIFICAREA HRA EI CAPACITATE I SPIRATORIE CAPACITATE MAXIMĂ DE REABSORŢIE TUBULARĂ CAPACITATE MAXIMĂ A EXCREŢIEI TUBULARE CAPACITATE MOTRICĂ CAPACITATE PRODUCTIVĂ CAPACITATE PULMO ARĂ TOTALĂ CAPACITATE PULMO ARĂ UTILIZABILĂ LA EFORT 116 . termen din zootehnie care indică producţia care se poate obţine de la un animal într-o anumită perioadă de timp şi exploatare corespunzătoare. termen folosit în zootehnie care indică particularitatea pe care o manifestă un animal de a da produşi valoroşi. 1. eminenţă osoasă cu aspect sferoid. valoarea nutritivă a furajului şi forma lui de administrare. capacitatea totală (4 litri). însumarea aerului curent şi aerului complementar. la care se adaugă aerul rezidual (1. galop mic. sin. aptitudine mentală care permite înţelegerea.CA TER CA ULĂ CAP ARTICULAR CAPACITATE CAPACITATE BIOGE ICĂ CAPACITATE COMBI ATIVĂ GE ERALĂ CAPACITATE COMBI ATIVĂ SPECIALĂ CAPACITATE DE Î GRĂŞARE sin. termen introdus de către Leger. 2. rasă. aptitudinea de a conţine. ape foarte bune cu un număr excesiv de mare de organisme. indicatorul cel mai des utilizat pentru a evidenţia comportamentul de îngrăşare pe o perioadă determinată sau pe toată perioada îngrăşării. cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi reabsorbită prin tubii renali în timp de un minut. 3. volumul interior al unui recipient destinat de a conţine lichide. de calibre diferite. care participă la formarea unei articulaţii. IVVI ape milocii cu relativ numeroase organisme. însuşirea corpului animal de a câştiga în greutate consecutiv îngrăşării. (lat. în care calul face un kilometru în 2'30". gaze sau alte materii. alura cea mai lentă şi mai puţin obositoare de galop. totalitatea mişcărilor pe care le poate face un animal. particularitatea pe care o manifestă un animal de a da produşi valoroşi. alţi indicatori mai pot fi: sporul absolut. indiferent de partenerii cu care este împerecheat. studiul sau rezistenţa faţă de suferinţă. valoare de ameliorare specială. sporul relativ şi intesitatea de creştere. este exprimată prin sporul mediu zilnic.2 litri). de a reţine sau a absorbi. folosit pentru introducerea sau extragerea de aer sau lichid din organism. cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi excretată prin tubii renali în cursul unui minut. VII-IX ape bune cu un mare număr de organisme şi X. vârstă. sin. canna – nai. trestie) instrument tubular. unde valoarea nutritivă pentru peşti a unei ape. exprimată în bogăţia organismelor care constituie hrana lor naturală. se cunosc zece valori: I-III ape sărace cu puţine organisme. dacă este împerecheat cu anumiţi parteneri. însuşirea organismului de a folosi cu eficienţă maximă hrana.

cu rol în reglarea şi moderarea presiunii sanguine intrasplenice. care încastrează sporii în corpii de fructificaţie la unele ciuperci. viermi din familia Capillariidae. eliberând astfel substanţa medicamentoasă conţinută. de formă ovoidă. se dizolvă în interiorul tubului digestiv. tip de inflorescenţă racemoasă simplă. pe retina calului se localizează concomitent obiective apropiate şi îndepărtate. cu flori numeroase. globulos. aceasta variază cu specia: ierbivorele şi păsarile datorită faptului că au ochii plasaţi lateral supraveghează o zonă mai mare (ex. reţea tubulară protoplasmatică. (lat. un proces morbid etc. formaţiune care înveleşte glomerulul renal care marchează originea căilor urinare intrarenale fibroasa proprie de acoperire subperitoneală a ficatului. înveliş fibros care menţine în contact suprafeţele articulare şi care se inseră în apropierea cartilajelor articulare ale celor două oase în contact. examenul pe subiectul viu. sferică sau cilindrică. cu ajutorul microscopiei. însă imaginile se suprapun (26° la găină).CAPACITATE PULMO ARĂ VITALĂ CAPACITATE REZIDUALĂ FU CŢIO ALĂ CAPACITATE SE ZORIALĂ volumul maxim de aer inspirat după o expiraţie forţată sau volumul maxim de aer expirat după o inspiraţie forţată. ansamblul propietăţilor tuburilor capilare. CAPILAR CAPILLARIA CAPILARECTAZIE CAPILARITĂ CAPILAROPATIE CAPILARITATE CAPILAROSCOPIE CAPILITIUM CAPITO AJ CAPREOLAR CAPITUL CAPSIDĂ CAPSULĂ CAPSULAR CAPSULA ARTICULARĂ CAPSULA BOWMA -MÜLLER CAPSULA GLISSO CAPSULA MEDICAME TOASĂ CAPSULA SCHWEIGGER-SEIDEL 117 . caracterizată printr-un ax scurt. procedeu chirurgical destinat suprimării unei cavităţii prin suturarea în masă a pereţilor opuşi. în special capsula articulară sau capsula cristalinului. înveliş proteic al unei particule virale. 300° la găină). boală care afectează capilarele. al cărei perete. capsula – cutie mică) teacă fibroasă care înconjoară un organ. cantitatea de aer conţinută în căile aeriene la sfârşitul unei expiraţii normale. după ingestie. inflamaţia vaselor capilare. (lat. a capilarelor cutanate sau a mucoaselor conjunctive. la cal. sesile.păr) mic vas de sânge care conectează cele mai mici ramificaţii ale arteriolelor cu cele ale venulelor sau cele mai mici vase limfatice. capillus . rigidă şi inextensibilă care înveleşte porţiunea terminală a arterelor penicilate din splină (la câine. clasa ematoda. care se referă la o capsulă. datorită structurii ochiului. o neoformaţie. sin. totalitatea stimulilor şi excitaţiilor lumii obiective sesizate de organism. formaţiune ovală. microangioscopie. foarte subţiri care parazitează în intestin sau în alte organe la păsări şi mamifere dilataţia capilarelor. în raport cu lichidele conţinute. care este în formă de spirală. porc şi păsări). înveliş complet închis. ceea ce permite o bună supraveghere.

pentru a preveni răspândirea acesteia într-o zonă sau unitate indemnă. tendinţa instinctivă a oricărui copil mic de a-şi însuşi. acele caractere a căror apariţie este coordonată de existenţa unui genotip alcătuit dintr-o singură pereche de gene alelice. caracterele se grupează în două categorii: calitative şi cantitative. personalitate paranoică. scut sau blindaj chitinos sau osos care îmbracă parţial sau total corpul unor animale. (fr. la adult. sub acţiunea factorilor de mediu. prezenţa anhidridei carbonice în sânge CARBU CUL CARBOHEMIE 118 . reprezintă o leziune caracteristică a umărului blocat. Ă intervenţie plastică efectuată asupra unei capsule articulare.CAPSULA SI OVIALĂ sin. în special a porţiunii inferioare. carbunculus – cărbune mic) abcesul care se formează în antrax. pungile sinoviale pot fi articulare sau subcutane. abcese subcutanate cauzate de stafilococi cu producere de necroza. transmiterea la descendenţi a variaţiilor fenotipice apărute la părinţi în timpul vieţii. quarantaine – în jur de patruzeci) măsuri luate de izolarea pe un anumit timp a unor animale (sau oameni) suspecte de a fi contaminate de o boala contagioasa egală cu cea mai lungă perioada de incubaţie. posesivă şi tiranică. care se apropie de el sau care îl serveşte. retracţie şi îngroşare a capsulei articulare a umărului. ceea ce îl înconjoară. punga sinovială. CARACTER PARA OIC sin. după felul în care este alcătuit genotipul care coordonează apariţia unui anumit caracter. excizia parţială sau totală a unei capsule. 1. acele caractere a căror apariţie este coordonată de existenţa unui genotip alcătuit dintr-un număr mare de perechi de celule alelice. genele asigură potenţialitatea de a produce sau de a contribui la producerea unui anumit caracter. se spune despre un subiect care încearcă să acapareze afecţiunea celor care îl înconjoară. tendinţa de a iubi pe cineva de o manieră exclusivă. CARACTER(E) CARACTERE CALITATIVE CARACTERE CA TITATIVE CARACTERE DOBÂ DITE CARACTERE SEXUALE însuşiri care definesc sexul unui individ. CARACTERISTICĂ CARAPACE CARA TI Ă trăsătură predominantă diferenţiatoare a unei fiinţe. CAPSULOPLASTIE CAPSULOTOMIE CAPTATIV CAPTATIVITATE incizia unei capsule articulare sau a capsulei cristalinului în psihiatrie. din lumea exterioară. CAPSULECTOMIE CAPSULITĂ RETRACTILĂ CAPSULOLE TICULAR care se referă la cristalin şi la capsula sa. termen introdus de Bateson în 1907. (lat. 2. care se referă la expresia fenotipică a acţiunii uneia sau mai multor perechi de gene alelice. caracterele pot fi autosomale când genele care alcătuiesc genotipul intră în structura cromozomilor autosomali sau pot fi legate de sex cînd genele care le determină intră în structura heterosomilor. spaţiu cavitar de clivare conjunctivă (primară sau secundară) plin cu sinovie. lucru sau fenomen.

CARBOXIHEMOGLOBI Ă CARBOXILAZĂ CARBOXIPEPTIDAZA CARCI OGE CARCI OGE EZĂ CARCI OM CARCI OMATOS CARCI OMATOZĂ CARCI OZĂ pigment roşu aprins-zmeuriu. transformarea unui corp organic în cărbune. este toxic datorită afinităţii sale pentru hemoglobină. care este de natura carcinomului. această perioadă a fost caracterizată prin căldură şi climat umed. sub acţiunea căldurii sau a acidului sulfuric. începutul carboniferului se situează în urmă cu 300. termenul se foloseşte mai ales în legătură cu lanţul unei molecule organice format din atomi de carbon. celulaza. grafit. sin. cărbune. metaloid. cu tumori multiple. 119 . se spune mai ales despre anumiţi derivaţi ai săi. care s-a transformat în imense zăcăminte de cărbune situate în stratele terestre. poate fi recunoscută prin spectrul său de absorţie caracteristic (o bandă în verde şi o bandă în galben). pectinaza. proces carcinomatos extins la mai multe organe sau pe o suprafaţă seroasă. tumoare malignă a ţesutului epitelial. CARBO (OXID.000.000 ani. care conţine carbon. denumire dată acelor factori nervoşi sau umorali care au acţiunea de rărire a frecvenţei bătăilor cardiace. MO OXID) CARBO AT CARBO ATAT CARBO IC CARBO IFER CARBO IZARE CARBOXIA GIOGRAFI procedeu radiologic care foloseşte ca mijloc de contrast gazul carbonic (CO2). orice sare care conţine radicalul CO3. utilizat în radiocardiologie. negru de fum. în prezenţa unei cantităţi limitate de aer. amilaza. care au creat condiţii favorabile dezvoltării unei vegetaţii luxuriante. carcinomatoză. sin. corp simplu. denumire generică pentru procesul de formare a tumorilor canceroase. unul din principalele componente ale aerului atmosferic. cancerigen. anhidrază carbonică. provenit din combinarea reversibilă a hemoglobinei cu oxidul de carbon. precum şi în studiul venelor E suprahepatice sau verificarea permeabilităţii anastomozelor portocave şi splenorenale. enzimă care catalizează procesul de eliberare a CO2 din gruparea carboxilică a unui acid organic. dând naştere carboxihemoglobinei compus mult mai stabil decât oxihemoglobina şi care diminuă transportul oxigenului prin sânge. enzimă care catalizează o reacţie de carboxilare. care există sub diverse forme: diamant. care se referă la carbon. provenind dintr-un acid carbonic ipotetic. gaz incolor şi inodor. formate în acea perioadă. penultima perioadă geologică în era paleozoică. ca şi constituient al fiinţelor vii. zaharaza. aşa sunt maltaza. foarte răspândit în natură ca multipli compuşi minerali. lactaza.CARBOHIDRAZĂ CARBOA HIDRAZĂ CARBOI HIBITOR CARBO enzimă specifică care catalizează hidroliza glucidelor.

a cardiei. cardiocinetic. pentru a-i reda dimensiunile normale. CARDIOPLEGIE CARDIOPULMO AR CARDIORAFIE CARDIOREXIE CARDIOSCLEROZĂ CARDIOSPASM CARDIOTOCOGRAF CARDIOTOCOGRAFIE 120 . tococardiograf. ostium cardiacum. sin. angiocardiografie CARDIOCI ETIC CARDIODILATATOR CARDIOGRAF CARDIOGRAFIE CARDIOGRAMĂ CARDIOHEPATIC CARDIOI HIBITOR CARDIOKI ETIC CARDIOLIZĂ CARDIOLOG CARDIOLOGIE CARDIOMEGALIE CARDIOMIOPATIE CARDIO ECTOR (SISTEM) CARDIOPATIE CARDIOPILORIC CARDIOPLASTIE care stimulează activitatea inimii. curba inregistrată de un cardiograf. orificiul de comunicare dintre esofag şi stomac. studiul inimii şi al bolilor sale. operaţie plastică practicată asupra cardiei. medic specialist în bolile de inimă. care inhibă activitatea cardiacă. suferind de o boală de inimă. ruptura cordului. ţesutul nodal al cordului. înregistrarea obţinută se numeşte cardiogramă. muşhi cardiac 2. contracţie spasmotică a porţiunii terminale a esofagului. sin. durere sau arsură localizată în regiunea epigastrică. sin. în cazul unei reduceri a diametrului său sau în cazul unui cardiospasm. creşterea volumului cardiac. CARDIOA GIOGRAFIE sin. orice tehnică servind la înregistrarea contracţiilor cardiace. paralizia muşchilor inimii. aparat cu ajutorul căruia se pot înregistra contracţiile inimii. induraţia miocardului ca urmare a hipertrofiei ţesutului conjunctiv. sutura plăgilor inimii. 1. (gr. care se referă la cord şi la ficat. care se referă la cardia şi pilor. tococardiografie. sin. cardia – inimă) care este în legătură cu inima. temen generic pentru bolile de inimă.CARDIA CARDIAC CARDIALGIE sin. instrument destinat dilatării cardiei în caz de stenoză sau cardiospasm. rezecţia aderenţelor pericardului la peretele toracal sau a celor stabilite între cele două foiţe pericardice. care se referă la inimă şi la pulmon. termen folosit câteodată pentru a desemna o durere profundă corespunzând regiunii cardiace. miocardiopatie. cu ajutorul unui cardiograf.

sin. ale mâinilor unui bolnav care pare că încearcă să prindă fulgi imaginari sau care trage şi respinge cuverturile fără răgaz. 2. grup de păsări. care creşte tonicitatea muşchiului cardiac. abr. sin.CARDIOTOMIE CARDIOTO IC CARDIOTOXIC CARDIOTUBEROZITAR CARDIOVASCULAR CARDI AL CARDITĂ CARE Ă CARE ATE CARE ŢAT CARE ŢĂ incizie chirurgicală a inimii.A. 2. cardo. mitoză. (gr. despre orice organism lipsit de ceva necesar. C. anafaza şi telofaza.rupere) fragmentarea nucleului. cardinis – ţintă. 1. care se referă la cord şi la vasele sanguine. care se referă la cardia şi la marea tuberozitate a stomacului. pancardită. se spune despre un copil suferind de carenţă afectivă (lat. care reduc digestia sau absorbţia). apoi dentina care este atacată de bacterii şi poate ajunge la necroza pulpei dentare. diviziunea celulei cu transformări în structura nucleului caracterizată prin succesiunea a patru stadii: profaza. care exercită o acţiune toxică asupra cordului. karion – nucă. sau condiţionate (legate de tulburări digestive. karyon + kinesis . (lat. complicaţie post-traumatică cu caracter infecţios hipertoxic a ţesutului osos. de aport şi secundare. tulburare psiho-somatică determinată de o separare sau ruptură în mediul familial. carrere – a lipsi) care se referă la o lipsa sau insuficienţa în vitamine (vitaminică). osteita cronică purulentă.I.E. involuntare. (gr.mişcare). 1. la care sternul are carenă. (gr. nucleu. sâmbure. metafaza. mişcări dezordonate. stările fiziologice şi patologice care măresc consumul. sunt observate în cursul stărilor de delir şi al bolilor febrile grave. distrugere localizată şi progresivă a dinţilor care afectează în primul rând emailul. punct principal) parte importantă sau principală (simptom cardinal.D. etc indispensabile a organismului. acţiune cardinală). se disting carenţe primare. sin. S. CARE ŢĂ AFECTIVĂ CARE ŢĂ IMU ITARĂ T CARFOLOGIE CARIE CARIE DE TARĂ CARIE OSOASĂ CARIOCIT CARIOCHI EZĂ CARIOCLAZICĂ CARIOCLAZIE 121 . kytos .I. microelemente (carenţa minerală). majoritatea bune zburătoare.celulă) celula nucleată din care ia naştere eritrocitul. karyon + klasis .putrezire) osteită cronică cu distrugere şi pierdere de substanţă. caries . (lat. se spune despre o substanţă care poate leza nucleul celular şi întrerupe mitoza.T. inflamaţia celor trei straturi ale cordului. carena sternală sau creasta osoasă asezată pe faţa externă a sternului la cele mai multe pasări.

C. Dark Cutting Beef) sin. (gr. carnea se clasifică după conţinutul în grăsime şi modul de finisare în: carne slabă. karyon + plasma – formaţiune) substanţă alcătuind un sistem bicoloidal format dintr-un mediu de dispersie şi un mediu dispersat. moluşte. carne grasă şi carne macră. carne închisă şi lipicioasă. tip de fruct caracteristic cerealelor. în urma sacrificării sau vânării. peşti. cu un pericarp subţire şi concrescut cu sămânţa. reprezentarea diagramatică pe baza măsurătorilor cromozomilor. substanţe care determină apariţia de carii dentare. păsări. (gr. care posedă un nucleu format din mai mulţi lobi.CARIOGAMIE CARIOGE E CARIOGE EZĂ CARIOGRAMĂ (gr. (gr. aderenţa mare şi adezivitate. denumirea veche pentru granulele de cromatină în faza intercinetică. sin. indehiscent. 1. precarnasiera şi respectiv postcarnasiera sunt situate înaintea şi înapoia carnasierei. diviziunea nucleului celular în timpul mitozei. perechea ei având dimensiunile cele mai mari. sac pentru vânat. karyon + lysis – distrugere) dispariţia nucleului în urma unui fenomen de necrobioză. (gr. (gr. reprezentată de totalitatea musculaturii scheletului împreună cu toate ţesuturile la care aderă (vase. prin opoziţie cu scheletul. karyon + limpha – apă limpede) mediu de dispersie reprezentat de sucul nuclear în care se găsesc dispersate particule constituite din nucleoproteide care alcătuiesc cromatina. molar plasat pe fiecare jumătate de arcadă dentară. karyon + logos – vorbire. ţesuturile moi (în particular muşchii) ale corpului uman sau animal. medicament care favorizează expulzarea gazelor intestinale. a cariotipului prin aşezarea cromozomilor în funcţie de aspectul lor morfologic pe categorii de mărime şi formă. monosperm. 122 . CARIOKI EZĂ CARIOLIMFĂ CARIOLIZĂ CARIOLOBAT CARIOLOGIE CARIOPIC OZA CARIOPLASMA CARIOPSĂ CARIOREXIS CARIOTIP CARIOZOM CARMI ATIV CAR ASIERĂ CAR E CAR E D. cu funcţia de tăiere la animalele carnivore. este uscat. (eng. 2. 2. fragmentarea nucleului celular cu prilejul necrozei unei celule. karyon + gamos – căsătorie) fuziunea nucleilor celor doi gameţi. crustacee. grăunţele de cromatină fiind diseminate în citoplasmă. karyon + piknos – gros) condensarea cromatinei nucleare prezentându-se puternic colorată. starea anormală a cărnii de vită caracterizată prin culoarea închisă. totalitatea cromozomilor unui individ sau a unei specii dispuşi într-un sistem standard în ordinea mărimii descrescânde. 1. această carne se foloseşte mai ales pentru mezelurile fierte. studiu) studiul structurii şi funcţiilor nucleului. partea comestibilă obţinută de la mamifere. karyon + genesis – naştere) procesul de formare şi apariţia nucleului. (gr.B. piele etc). dur şi rigid. idiogramă.

receptiv pentru polen. din aceată grupă se disting: licopenele. sin. prezenţa proviaminelor A (caroteni) în sânge.. această carne nu se pretează pentru fabricarea mezelurilor crude. în cantităţi mici se poate găsi şi în organismul animal sub forma grăsimilor de depozit. această carne pierde mult din greutate în timpul conservării. este acidul trimetil α-amino-βhidroxibutiric. este prezentă în muşchii mamiferelor având proprietăţi hipotensive. lipocromi. în testicul etc. din clasa polienelor cu catena de 18 atomi de carbon şi 9 duble legături. numită ovar. (eng. arteră principală cervicocefalică care este compusă din carotida comună şi carotida externă. moale şi umedă. xantofilele etc. parenchim pulmonar cu aspect de carne rezultând dintr-un proces de sclerozare si condensare a tesutului.S. provitamine A. dar se găsesc în grăsimea din lapte şi ouă. structură din cadrul gineceului. tare şi uscată la palpare şi degustare. CAR IFICARE CAR ITI Ă CAR IVOR CAR OZI Ă CAROLI (MALADIA) CAROTE AZĂ CAROTE I CAROTE OIDE CAROTIDĂ CAROTIDIA CAROTE AZĂ CAROTI EMIE CARP CARPELĂ 123 . (eng. consistenţă moale şi exudarea apei de consistenţă. carne pală. dipeptidă naturală constituită din aminoacizii histidina şi beta-alanina. tendoane. care aparţine carotidei. ligamente. Pal Soft Exudativ) sin. care poartă o terminaţiune lăţită. karotides – a aţipi. în corpul galben. poliene. stigmatul. transformarea petrecându-se în intestin în prezenţa ezimei hidrolitice specifice (carotenaza). este folosită şi la albirea făinilor. nu se conservă bine şi nu se poate folosi la obţinerea şuncii sau semiconservelor. şi o parte alungită numită stil.E. sinonim cu induraţia pulmonară. afectând regiunile cu carne valoroasă din carcasă. hidrocarburi nesaturate sau derivaţi ai acestora. în care se formează ovulele prinse de placentă. carpo – a rupe) regiunea carpienă formată din oase carpiene. CAR E P. (lat. a potoli ) fiecare dintre cele două artere situate de o parte şi de alta a gâtului. starea anormală a cărnii caracterizată prin culoare închisă. enzimă care este implicată în hidroliza compuşilor carotenoizi. enzimă care afectează hidroliza compuşilor carotenoizi folosită la albirea făinilor. (gr.F. de culoare galbenă sau violet. sintetizaţi de către plante care există sub formă liberă sau combinată cu proteinele. reprezintă organul sexual femel la plantele cu flori. dilatare a canalelor biliare segmentare interhepatice. stare anormală a cărnii caracterizată prin culoare pală. beta-carotenul are cel mai mare randament în formarea vitaminei A. sau ramificată. cel mai frecvent această carne se întîlneşte la rasele specializate. foarte răspândite în natură. animal care se hrăneşte exclusiv cu carne. ambele pare. de origine vegetală. constituient al muşchiului striat şi al ficatului. carotenele. care se găseşte între regiunea antebraţului şi fluierului la animale sau mâna la om.CAR E D. este alcătuit dintr-o parte bazală îngroşată.D. care nu pot fi sintetizate de organismul animal. Dark Firm Dried) sin. carne închisă şi tare. cu rol în formarea vitaminei A.

este format din două lame laterale. ale coastelor. bandă transversală de ţesut cartilaginos reunind diafiza cu epifizele oaselor lungi şi la nivelul căreia se efectuează creşterea în lungime a osului. ţesut cartilaginos a cărui substanţă fundamentală este traversată de fascicule conjunctive şi de fibre elastice. porţiunile cartilaginoase ale nasului. cartilaj articular. cartilago . este foarte rezistentă şi elastică. care prelungeşte în sus şi înăuntru cartilajul aritenoid. CARTILAJ ARITE OID CARTILAJ COR ICULAT CARTILAJ COSTAL CARTILAJ CRICOID CARTILAJ DE ACOPERIRE CARTILAJ DE CO JUGARE CARTILAJ DE Î VELIŞ CARTILAJ DIAFIZOEPIFIZAR CARTILAJ EPIGLOTIC CARTILAJ FIBROS CARTILAJ HIALI mic nod cartilaginos al laringelui. deformaţie în baionetă a pumnului. de formă pătrată unite prin marginea lor anterioară şi care formează spre înainte o carenă ca un scut.zgârci) ţesut flexibil elastic şi relativ solid care poate să rămână toată viaţa în această stare sau reprezintă forma iniţială a ţesutului osos.CARPIA CARPOCARPIA CARPOMETACARPIA CARPOCIFOZĂ CARRIO (MALADIA) CARTILAJ care se referă la carp. a cărei substanţă fundamentală aparent amorfă. cartilaj de acoperire. cartilaj de conjugare. fibroase şi hialine. cartilaj de învelis. strat de cartilaj foarte neted. tip de ţesut cartilaginos. unul din cele trei cartilaje impare. sin. CARTILAJ MIXT CARTILAJ TIROIDIA 124 . ale laringelui. situat în partea sa inferioară. bartoneloză. drept şi stâng care se articulează în partea lor inferioară cu cartilajul cricoid şi sunt locul de inserţie a corzilor vocale inferioare. care se referă la două elemente distincte ale carpului. este cel mai răspândit din tipurile de ţesut cartilaginos. constituie inelele traheei şi bronhiilor. sin cartilajul Santorini. sin. sin. sin. care acoperă suprafeţele articulare. posterior faţă de cartilajul tiroidian. situat în partea antero-superioară a laringelui. acoperă suprafeţele osoase la nivelul articulaţiilor. această formaţie este mai dezvoltată la bărbaţă decât la femei şi se numeşte mărul lui Adam. are un dublu rol: suprafaţă de frecare şi organ elastic de transmitere a presiunilor. sin. în funcţie de componentele structurale se disting cartilaje: elastice. cartilaj articular. în formă de inel. unul din cele trei cartilaje impare ale laringelui. cartilaj impar şi median. (lat. desupra cartilajului cricoid şi dedesuptul osului hioid. a căror linie o urmează întocmai. cartilaj diafizo-epifizar. de origine congenitală. fibrocartilaj. CARTILAJ ARTICULAR sin. situat în partea sa anterosuperioară. sin. prelungire cartilaginoasă anterioară a fiecărei coaste. CARTILAJ AURICULAR fibrocartilaj al pavilionului urechii. care se referă la o formaţiune de legătură între regiunea carpiană şi metacarpiană. fiecare din cele două cartilaje.

conţine aer şi comunică spre rinofaringe prin trompa Eustachio. mici escrescenţe cărnoase situate împrejurul vulvei. formaţiuni cornoase pe faţa internă a membrelor calului la partea inferioară a antebraţului şi partea superioară a fluierului membrelor posterioare (la unele rase de măgari şi cai acestea pot lipsi). înapoi se continuă cu cavităţile mastoidiene.V. CARU CUL DUODE AL CARU CULE MIRTIFORME CARU CUL UTERI CASA (CUTIA) TIMPA ULUI CASTA E CASTELMA (MALADIA) CASTOR(EUM) 125 . situată între conductul auditiv extern în afară. tumorile limfoide multiple pot complica infecţiile cu virusul H. în al cărei centru se deschide canalul Santorini. datorată ampulei Vater. 1. cu utilizări în farmaceutică şi cosmetologie. cuniforme şi sesamoide anterioare. destul de vascularizat. marea papilă duodenală. etajul inferior. pe feţele laterale ale nasului. caruncula mare: excrescenţă conică situată pe faţa internă a celei de a doua porţiuni a duodenului. reprezintă resturile himenului după prima naştere. sau de sfârc. substanţă grasă odorantă secretată de glandele perineale la castor. iar cele cu soţ cartilajele aritenoide. fructul castanului. cavitate din ureche medie. sunt în număr de 16-20. sin. (lat. mărimea lor crescând de la vârful cornului uterin spre baza acestuia şi în raport cu stadiul gestaţiei. conţinute în grosimea tunicii externe a traheei. de înălţime redusă. în care se deschid coledocul şi canalul Wirsung. mica papilă duodenală. aparente pe piele sau mucoase (caruncul duodenal. formaţiuni care apar în uterul rumegătoarelor în timpul gestaţiei.I. lacrimal. şi anume: cele impare. de care este separat prin membrana timpanului şi înspre înăuntru urechea internă. pe care o menţine astfel deschisă circulaţiei libere a aerului. considerate vestigii filoevolutive 2.CARTILAJELE LARI GELUI ansamblul celor 11 piese cartilaginoase care constituie scheletul laringelui. sin. este împărţită în două etaje: etajul superior. cel mai adesea unică localizată în special în mediastin. inele cartilaginoase incomplete. caruncula – bucăţi de carne) formaţii mici cu aspect cărnos. se adaugă uneori două cartilaje: sesamoid posterioar şi interaritenoidian.cartilajele cricoid. în partea AL ASULUI inferioară a oaselor nazale şi deasupra aripilor nasului. numărul fiind diferit în funcţie de specie. CARTILAJELE TRAHEEI CARTILAJUL LATERAL fiecare din cele două lamele cartilaginoase triunghiulare. situate de o parte şi de alta a liniei mediane. lingual). situat la unghiul intern al ochiului. tumoră limfoidă benignă. CARU CULA LACRIMALĂ CARU CUL cută a conjunctivei. corniculate. tiroidian şi epiglotic. în formă de mic con. caruncula mică: mică escrescenţă conică situată pe faţa internă a celei de a doua porţiuni a duodenului. puţin deasupra carunculei mari. uşor roşcat. formaţiuni care rezultă din gruparea mai multor cripte uterine prezente pe endometrul rumegătoarelor.

frecvent folosită în limbajul tomodensiometric.. neregularitate a pulsului. factor degenerativ care afectează substanţa celulară. de natură papiracee şi conţinând substanţă activă în pulbere. sin. prefix de origine greacă cu sensul de în jos şi exprimând ideea de degradare. compusă din două capace îmbucate. formă de ambalare a unui medicament care urmează să fie administrat per os. care va fi pusă în libertate în stomac. dispariţia ţesutului adipos. eng. (gr. scăderea masei musculare. katabole ..atac) stare organică generală caracterizată prin suprimarea sensibilităţii şi motricităţi caracterizat de o stare de uşoară hipertonie musculară. care se referă la cataliză sau care o provoacă. boala Simmonds.25 mg/kg la şobolan).CASTORI CASTRARE nume dat uneori blănurilor nedepilate de nutrie.tomografie axială computerizată.A. de recul. sin. caracterizată prin uşoare expansiuni arteriale survenind după şocul principal. substanţă care stimulează catabolismul. kakos – rău. accelerarea unei reacţii chimice. Computerised Axial Tomography . (gr. hormonal). crimidină. oxigenul eliberat este folosit de către celula vie şi participă la mărirea presiunii de oxigenare a ţesuturilor mai puţin oxigenate. extirparea uneia sau a celor două gonade la mascul (orhitectomie) sau femelă (ovariectomie). prezentă în ţesuturile vegetale şi animale şi care descompune peroxidul de hidrogen. se exprimă cu uşoare croşete în partea descendentă a curbei sfigmografice.desfacere) ansamblul proceselor de metabolism intermediar care realizează scindarea şi degradarea metaboliţilor. enzimă din clasa oxidoreductazelor. tulburare profundă a tuturor funcţiilor organismului care se caracterizează prin scăderea accentuată a greutăţii corporale. foarte toxic pentru om şi animale (DL50 = 1. derivat al pirimidinei utilizat ca raticid de ingestie pentru şobolani. format în cursul proceselor metabolice în apă şi oxigen. abr. katalepsis . dispoziţie). sau suprimarea funcţionalităţii lor pe alte căi (ex. exis – stare. în modelul unei mici cutii circulare. (gr. una din cele patru faze ale activităţii ciclice a foliculilor piloşi şi anume faza de oprire a creşterii fibrelor (evidentă la animalele care năpârlesc).T. CASTRIX CAŞEXIE CAŞEXIE HIPOFIZARĂ CAŞET C. datorită prezenţei în cantitate redusă a unei substanţe (numită catalizator) care se regăseşte neschimbată la sfârşitul reacţiei. edeme şi astenie. CATABOLISM CATABOLIZA T CATACROTISM CATAGE EZĂ CATALAZĂ CATALEPSIE CATALITIC CATALIZĂ 126 . catabolismul şi anabolismul sunt cele două aspecte antagonice ale metabolismului care se află într-un echilibru fragil. CATA. procesele de cataliză din organism sunt produse de enzime.

hibrid rezultat din împerecherea unei iepe cu un măgar. informaţii obţinute după încheierea tratamentului şi care permit urmărirea evoluţiei unei maladii şi stabilirea unui prognostic. refulate în subconştient şi care se află la originea unui traumatism psihic. catus – pisică. (gr. hiperestazie şi descuamarea celulelor epiteliale (catar seromucos). vaginită granuloasă. dopamina şi metaboliţii săi.vibraţii) care seamănă cu torsul unei pisici. pierderea bruscă a tonusului muscular. (lat. însoţit de apariţia unui exudat. urmată adesea de modificări mucopurulente (catar mucopurulent). seromucoase. care se găseşte într-o stare catatonică.CATAME IAL CATAM EZĂ CATAPLASMĂ care se produce în timpul sau imediat înaintea menstrelor. kataplasma . în scopul degongestionării ţesuturilor şi organelor. afecţiune contagioasă. cu coadă neprehensilă sau lipsite de coadă. streptococi. instrument destinat determinării vitezei curenţilor de aer din locuinţe şi adăposturi.purgativ) care exercită o acţiune purgativă. epinefrina (levartenonul). (gr. stare de fixare tonică persistentă a corpului în anumite poziţii. katharsis . fungi etc).aplicare) formă de condiţionare medicamentoasă de consistenta păstoasă. kataracta – cascada. mai mult sau mai puţin completă. CATAPLAZIE CATAPLEXIE CATAR CATAR CU FREMISME T CATAR VAGI AL I FECŢIOS CATARACTĂ CATARAL CATARCTIC CATARI E CATARSIS CATATERMOMETRU CATATO IC CATATO IE CATÂR CATECOLAMI Ă 127 . omnivore.scurgere) forma cea mai simplă de inflamaţie a unei mucoase. antropoide caracterizate printr-un sept nazal îngust. provocată de factori multipli de natură incomplet cunoscută (viruşi. cu 32 de dinţi şi au ciclu menstrual. urmată de o cădere la pământ. frecventă la animale. putând fi provocată de o emoţie vie. dar fără pierderea conştinţei. nume dat unui ansamblu de substanţe înrudite. sin. factori igienici. (gr. însoţită de inerţie şi negativism. care se însoţeşte de secreţii abundente. din familia aminelor. katarrhous . cu viaţă arboricolă sau terestră. (gr. senzaţie tactilă înregistrată la palparea cordului cu orificiile lezionate. tumefacţie vulvară şi apariţia pe mucoasa vestibulo-vulvară a unor granulaţii ce reprezintă hipertrofia foliculilor limfoizi din mucoasă. cu acţiune simpaticomimetică: adrenalina şi precursorii. fr. afecţiunea este în general abortivă şi urmată de sterilitate. cataire . realizat dintr-o pulbere amestecată cu apă. care se manifestă clinic prin vaginită. care se referă la catatonie. care se aplică extern. katarrhactis – cădere de apă) afecţiune a ochiului caracterizată prin opacifierea cristalinului sau a capsulei sale. proces prin care unele celule pierd o parte din caracterele proprii fără a se întoarce la starea de celulă primitivă. metodă psihologică prin care se obţine trecerea în conştient a o serie de amintiri neplăcute.

catgut impregnat cu trioxid de crom pentru a i se întârzia resorbţia. cat – pisică. ion-ton – care merge) atom sau grup de atomi.vizuină) termen generic pentru desemnarea unei cavităţi. abr. (gr. CAVA CAVER Ă CAVER OS 128 . cale) electrodul prin care iese curentul electric de conducţie dintr-un mediu.coadă) termen pentru a indica un organ care se gaseste in apropierea cozii sau o direcţie îndreptată spre coadă. (gr. (lat. sau este produs la catod sau care provine de la catod.scobitură) vena prin care sângele din corp se întoarce la inimă. kata + odos – drum. gut . folosit pentru golirea de conţinut a organelor cavitare. cauda . kathienai – a stăbate de sus în jos) instrument tubular metalic.A. 1. care se referă la cationi. cavus .intestin) fir de sutura obtinut de obicei din intestin de oaie. catgut impregnat cu argint pt.CATE Ă CATEPSI Ă lanţ de atomi într-o moleculă. structura unui organ erectil. lanţ de molecule în polimeri care formează macromolecule. caracterul specific al unei substanţe caustice. ca urmare a pierderii unuia sau mai multor electroni. CATETER CATETERISM CATGUT CATGUT ARGI TAT CATGUT CROMAT CATIO CATIO IC CATOD CATODIC CAUDĂ CAUDAL CAUSTIC CAUSTICITATE CAUTER CAUTERIZARE CAUZALGIE C. electrodul negativ. (gr. enzimă intracelulară proteolitică. (eng. arderea ţesuturilor. având sarcină electrică pozitivă. homospecifică cu pepsina gastrică şi catepsina B (sau II). prezentă în ficat. activă în general după distrugerea celulei. (lat. dintre care cele mai importante sunt catepsina A (sau I). canal atrioventricular comun (lat. de cauciuc sau material plastic. care îi conţine. structură cavernoasă. arderea unor tesuturi cu mijloace fizice (căldură sau îngheţ) sau chimice. arzător) calitatea unor substanţe de a ataca chimic materiile organice şi de a distruge ţesuturile animale prin arsură. care descompune proteinele. a i se conferi o soliditate suplimentară. kaystikos – fierbinte. (gr. caverna . (gr. resorbabil în organism. 2.V. partea subţiată posterioară sau terminală a unui organism sau organ. care este în legătură cu o cavernă (ral cavernos. migrează spre polul negativ şi se fixează în jurul catodului. splină şi rinichi. kayterion – fier de călcat) instrument utilizat pt. suflu cavernos). introducerea unor sonde în anumite organe cavitare cu scop explorator sau terapeutic. sindrom dureros cu bogată componentă vegetativă prezent în special în urma amputării membrelor. homospecifică cu tripsina. kata – în jos. care se referă la.

ce se află într-un organ. substanţă păstoasă. în special în urma unor leziuni tuberculoase. casa timpanului. sin. radiografia unei vene cave care devine vizibilă prin injectarea unui lichid opac la razele X. ansamblul anatomo-fiziologic care cuprinde calicele. totalitatea bolnavilor consultaţi de un medic sau prezentaţi la un dispensar sau la un serviciu de consultaţii. cavitatea osului iliac. cavitate circumscrisă de micul bazin şi părţile sale moi. caprinele. CAVITATE TORACICĂ CAVITATE VESTIBULARĂ CAVOGRAFIE CAVUM CAZEI A CAZEIOS CAZEUM spaţiul cuprins în interiorul toracelui limitat în partea inferioară de diafragm. CAVITATE TIMPA ICĂ sin. proteina care se găseşte în lapte. în care se articulează capul femural. CAZUISTICĂ CĂI BILIARE CĂI URI ARE 129 . (lat. ulceroasă. albicioasă sau de culoare galbenă. vezi abdomen. sin. vestibulul bucal. de natura sau consistenţa brânzeturilor. spaţiul virtual cuprins între două foi pleurale şi care poate deveni real în cazul existenţei unui lichid. spaţiul virtual cuprins între cele două foi.CAVER ULĂ CAVICOR E escavaţie mică. care cuprinde bovinele. bazinetele. vezica şi uretra. rezultată din necroza masivă a ţesuturilor. antilopele şi gazelele. CAVITAR CAVITATE CAVITATE ABDOMI ALĂ CAVITATE AM IOTICĂ cavitate delimitată de amnios. rinofaringe. sin. glenă. ale peritoneului şi care poate deveni real în cazul existenţei unui lichid la acest nivel. ansamblul canalelor prin care trece bila în interiorul ficatului şi în afara ficatului. spaţiu gol sau cavitate situată într-o anumită regiune a corpului sau întrun organ. CAVITATE BUCALĂ CAVITATE COTILOIDĂ CAVITATE GLE OIDĂ CAVITATE MEDULARĂ CAVITATE PELVI Ă CAVITATE PERICARDICĂ CAVITATE PERITO EALĂ CAVITATE PLEURALĂ vezi gură. care se referă la o cavitate sau care se caracterizează prin prezenţa unor cavităţi. în anatomie. în general de origine patologică.corn) denumire atribuită subordinului Ruminantia care înglobează animalele care au coarne cavitare fixate pe cepi osoşi ai craniului. ureterele. spaţiul virtual cuprins între cele două foiţe pericardice şi care poate deveni real în cazul existenţei unui lichid la acest nivel. numele dat unor cavităţi. sin. peritoneală şi visecerală. canal medular. cavus – scobit + cornu . format din cazeum. ovinele.

abr. C. modificări la nivelul segmentelor externe ale aparatului genital. arie.H. test de evaluare a impurităţilor apelor uzate care analizează cantitatea de oxigen folosit în oxidarea biochimică a materiei organice.180°C în etuve. simbolul chimic pentru cadmiu. fierberii. modificări de comportament (agitaţie. Argas) şi Rhyphicephalus. în acest stadiu se constată modificări la nivelul ovarului (foliculii ovarieni maturi sau dehiscenţi). datorată bacteridiei cărbunoase (Bacilus anthracis). Biochemical Oxigen Demand. eng. CÂMP VIZUAL C. vaporilor de apă sub presiune. ai cărei spori.M. CĂPUŞE CĂRBU E CĂR OS CÂMP CÂMP AL CO ŞTII ŢEI în psihologie.CĂLDURA LATE TĂ CĂLDURA SE SIBILĂ CĂLDURA UMEDĂ CĂLDURA USCATĂ CĂLDURI căldura eliminată din organism prin evaporarea apei la nivelul pielii şi mucoasei respiratorii. cele mai frecvente căpuşe sunt întâlnite la păsări (Dermanysus. mijloc utilizat pentru dezinfecţie prin utilizarea apei fierbinţi. întinderea de spaţiu pe care o cuprinde privirea. şervete sterile de pânză. maladie infecto-contagioasă. care este format din carne în anatomie. cu aerul încălzit la 120 . care servesc la delimitarea. cd. estrus. Ixodes sau Haemaphysalis la mamifere. ochiul rămânâd imobil. excitaţie sexuală etc). spaţiul. 2. centimetrul cub.C. CÂMP OPERATOR 1. caracterizat prin manifestări specifice fiecărei specii. Cererea Biochimică de Oxigen sin. scăderea producţiei şi modificarea compoziţiei laptelui. partea corpului care rămâne expusă aşa încât operatorul să poată ajunge la organul vizat. Concentraţie Corpusculară Medie în Hemoglobină. apetit capricios. CEACÂR 130 .O.B. la temperatură şi în condiţii specifice. mijloc utilizat pentru dezinfecţia sticlăriei. contaminează solul şi diverse produse de origine animală. conducţie şi radiaţie care poate fi folosită pentru încălzirea aerului. sin. unul din stadiile sexuale la femele. foarte rezistenţi. important pentru stabilirea momentului optim al montei. acarieni hematofagi din clasa Arachnoidea care atacă aproape toate speciile de homeoterme neliniştindu-le şi transmiţând numeroase boli. candel. suprafaţă sau regiune delimitată. Dermacentor. abr. abr. sin. neutilizabilă pentru încălzirea aerului. comună omului şi vitelor. se descrie o formă externă prin pătrunderea bacililor la nivelul unei leziuni (pustulă malignă) şi o formă internă (cărbune gastro-intestinal sau pulmonar). căldura eliminată din organism prin convecţie. cc. se spune despre ochii care au irisul de culoare diferită la cei doi ochi. spaţiul sau intervalul de timp perceput de un individ „aici şi acum”. obiectelor metalice etc. abr. Cd. într-o anumită perioadă de timp. polidipsie. izolarea şi protecţia regiunii unde va fi practicată intervenţia chirurgicală.

scillirozida. rinichi (3. plantă care conţine glucozizi. ficat (6. (lat. cu aspect de sac alungit. suine şi iepuri pereţii apar boselaţii datorită unor formaţiuni specifice (tenii) sub formă de benzi longitudinale. (gr. Ratinin. scillatoxina.). (gr. la cabaline. kefalis . sin. coecus . kele . este utilizat ca raticid (DL50 – 0. afazie fixarea chirurgicală a cecului la peretele fosei iliace tiflopexie.6 mg/kgc. revărsare sanguină între oasele craniene şi periost. ex. durere de cap. orbire.CEAFĂ CEAPĂ DE MARE partea posterioară a gâtului. drepte. care se referă la cap sau la extremitatea unui os. mai mic la carnivore şi.0%).orb) prima porţiune a intestinului gros la mamifere. proces fiziologic caracteristic iepurilor care constă din dubla circulare digestivă. la nou născut. foarte asemănătoare lecitinelor. nervi cefalici etc. kephale + hydro + kele) deformare la nivelul capului datorită acumulării de lichid cefalo-rahidian printr-o soluţie de continuitate a cutiei osoase sau datorită lipsei de sutura a oaselor craniene.tumoră) hernia tumoriformă a unei părţi din sistemul nervos care are sediul în cutia craniana. sin. prin deschiderea ei. puţin dezvoltat la om. cefalee. substanţă organică de constituţie complexă (în general lipide complexe ce conţin fosfor şi azot). extremitatea cefalică. Urginea maritima.5%) şi gălbenuşul de ou. kibos – maimuţă. (gr. care se află în fosa iliacă dreaptă. sin.7%). mucoasa cecală sau artera omonimă. durere de cap. sin. Scillaren. CECOSTOMIE CECOTROFIE CECUM CEFALALGIE CEFALEE CEFALHEMATOM CEFALIC CEFALI Ă CEFALOCEL CEFALOHIDROCEL 131 . pentru reducerea unui calibru excesiv al acestui organ. care se găseşte în cantităţi mari în creier (13. care se referă la cec. abolirea totală totală a facultăţilor vizuale. CEBOCECAL CEC CECAL(Ă) CECITATE CECITATE VERBALĂ CECOFIXARE (CECOPEXIE) CECOPLICATURĂ operaţie care constă în efectuarea unei cute longitudinale pe peretele cecului (cel mai adesea prin invaginare). la păsări există două cecuri voluminoase şi alungite. Scilla maritima. Scillatox.cap) monstru cu zona orbitară modificată având orbitele foarte apropiate şi regiunea nazală nedezvoltată. dar este slab toxic pentru om şi animalele domestice. în timpul nopţii iepurii consumând cecotrofele şi asigurând o valorificare superioară a substanţelor nutritive din furaje. porţiune de intestin care se găseşte la trecerea de la intestinul subţire la cel gros. dezvoltat la animalele ierbivore. cefalgie. cuprinzând toate părţile moi situate în afara coloanei vertebrale. scillaperina. kephale – cap. deschiderea cecului la peretele abdominal.

sin. sin. regiune celiacă.membre) monstru prezentând un membru fixat pe cap. celialgie. caracatiţa) cu o cochilie. kele – tumoare. kephale + pageis . (gr. regiune a corpului formată prin unirea capului cu toracele la clasa arahnide şi la clasa crustacee. strivirea capului fătului în cazul remedierii distociilor prin fetotomie. umflătură) sufix care denotă o deformare cu aspect tumoral care rezultă dintr-o herniere a unui organ. prin fundul de sac Douglas. are un orificiu buco-anal.Lichid Cefalo Rahidian.. peritoneoscopie. faţa ventrală a unuia vine în contact cu marginea dorsală a celui de al doilea individ. prevăzute cu ventuze) situate în regiunea capului. ex. evoluate.C. cavitatea gastrovasculară la celenterate. inundând spaţiile subarahnoidiene. sin. circulatoare şi pentru eliberarea ovulelor şi spermatozoizilor. ea este scindată enzimatic în ozele componente. sin. reprezintă unitatea diglucidică repetitivă din structura celulozei. puţin la dreapta de linia mediană. sub acţiunea celobiazei (β-glucozidază) secretată de flora digestivă a rumegătoarelor. care îndeplineşte rolul de cavitate digestivă. 2. sin. coeliac. care se referă la cap şi la coloana vertebrală. operaţia de decapitare. laparoscopie. examen vizual al cavităţii abdominale. hernie. kephale + melos . 1. CEFALOPODE CEFALORAHIDIA CEFALOTOMIE CEFALOTORACE CEFALOTRIPSIE . ventriculii cerebrali şi canalul ependimar. situată la nivelul plexului solar. (gr. podos . măsurători făcute asupra capului. lichid protector şi drenator pentru centrii nervoşi aflat între piamater şi arahnoidă. diglucid cu caracter reductor constituit din două molecule de β-glucoză. maladie celiacă. cu capul delimitat şi cu piciorul transformat în braţe (810 tentacule. kephale – cap.R. care se referă la cavitatea abdominală. . abr. cu ochi mari. în general corpul este prevăzut (calmarul) sau nu (sepia. tăierea capului fătului în cadrul operaţiei de fetotomie. căreia îi aparţin subîncrengăturile Cnidaria şi Ctenophora..unire) monstru format din doi indivizi uniţi de la nivelul ombilicului având un singur cap. introdus prin peretele abdominal sau pe cale vaginală. rezultând dintr-un proces de filtrare la nivelul plexurilor coroide. pus. radiară. L. cu ajutorul unui endoscop. ganglion celiac. încrengătura Coelenterata de animale metazoare inferioare. durere abdominală de tip nevralgic. de obicei în regiunea dintre extremitatea inferioară a sternului şi ombilic. cu corpul format din două straturi de celule: ectoderm şi endoderm.CEFALOMEL CEFALOMETRIE CEFALOPAG (gr. clasă (Cephalopoda) de moluşte marine. CEL CELE TERATE CELE TERO CELIAC CELIACHIE CELIALGIE CELIODI IE CELIOSCOPIE CELIOTOMIE CELOBIOZĂ 132 . au o structură simplă.picior). laparotomie. (gr. mai ales marin. sunt adaptate mediului acvatic. în cazul remedierii distociilor.

celulele osoase adulte (osteocitele) de formă ovoid stelată. celule mari. care conţine o incluzie mare. cu prelungiri citoplasmatice anastomozate. sunt celule germinale agameţii sau sporii (produşi prin meioză şi mitoză) şi gameţii (produşi prin meioză). unitatea morfofuncţională a unui ţesut. înalte. celulă care intră în alcătuirea ţesutului muscular. hepatocit.cavitate) cavitate care apare in timpul dezvoltarii embrionului. celule speciale care stau la baza corpusculului gustativ. de a-i decarboxila şi a elabora hormoni polipeptidici. sin. conductibilitate şi contractilitate. forma fundamentală de organizare a materiei vii.CELOM CELOSOM CELSIUS (GRADE) (gr. are formă alungită şi manifestă însuşiri de excitabilitate. pancreas sau glanda tiroidă. miocit. membrana celulei musculare este denumită sarcolemă. scară termometrică. sin. (gr. sunt paralelipipedice. fără funcţie secretoare. apoi stelate şi secretă substanţa fundamentală a ţesutului osos (oseina). de susţinere. cellula . în sistemul internaţional unitatea de măsură a temperaturii. relativ ramificat. CELULAR CELULĂ CELULĂ A CELULĂ APUD CELULĂ B CELULĂ BAZALĂ HERMA CELULĂ GERMI ALĂ CELULĂ HEPATICĂ CELULĂ LE CELULĂ LEYDIG CELULĂ MÜLLER CELULĂ MUSCULARĂ CELULĂ ERVOASĂ CELULĂ OSOASĂ 133 . capabilă de a capta una sau mai multe amine sau precursorii lor. precum şi un nucleu periferic alterat.cămăruţa). Langerhans. vezi neuron. sin. kele + soma . care se referă la celulă. celulele interstiţiale cu rol endocrin prezente în testicul. celula alfa v. formarea celulelor se datoreşte prezenţei în sângele bolnavilor a unor anticorpi care alterează nucleii celulari. koiloma . aceste cavităţi sunt legate între ele prin canaliculele străbătute de prelungirile filiforme ale citoplasmei osteocitelor. situată în tractul gastrointestinal. celulă beta. care intră în structura retinei. de culoare bazofilă pală. cu aspect special. care îi aparţine. (lat. celulă care intră în alcătuirea ţesutului osos. reprezintă a suta parte din diferenţa dintre temperatura gheţii care se topeşte (ceea ce corespunde punctului 0) şi cea a apei care fierbe la presiunea atmosferică normală (care corespunde gradului 100). în cavităţile numite osteoplaste. celulă endocrină originară din creasta neurală.corp) monstru care are fisurat peretele abdominal prin care se produce eventraţia. în formare celulele osoase denumite osteoblaste. identificată de Hargraves în sângele periferic sau frotiurile de măduvă osoasă provenind de la bolnavii suferind de lupus eritematos acut diseminat. formă particulară a unui leucocit sau monocit. celulă care la maturitate este capabilă să reproducă un organism în întregime. sunt localizate în masa de substanţă fundamentală.

gamet. CELULĂ SERTOLI CELULĂ SEXUALĂ CELULĂ SOMATICĂ CELULĂ ŢI TĂ CELULĂ UMBELIFORMĂ CELULĂ WIRCHOW CELULAZĂ CELULITĂ CELULO-ADIPOS CELULOLITIC CELULOS CELULOZĂ CEME T CEME TOAME MULTIPLE 134 . este o celulă diploidă. un neuron care are procesele sale terminale conectate cu terminaţiile senzoriale. celulele gustative). cementom gigant.CELULĂ PSEUDOSE ZORIALĂ CELULĂ RETICULARĂ CELULĂ SE ZORIALĂ celulă din epiteliul senzorial care-şi menţine caracterul epitelial primitiv (ex.aprindere). care. ţesut mineralizat care constituie învelişul extern al rădăcinii dinţilor. degradată însă de simbionţii ruminali de la rumegătoare care posedă echipamentul enzimatic (βglucozidaze) necesar pentru a o transforma în glucoză asimilabilă. grup de enzime extracelulare. adaptat pentru recepţia şi transmiterea excitaţiilor. sin. constituit din policondensarea a 2000-10000 molecule de β-glucoză. poliglucid reprezentând scheletul membranei celulare. rezultă din unirea la fecundare a două seturi normale haploide n de cromozomi: un set haploid de la părintele femel. cu rol de a reproduce organismul. din unirea a două celule de sex opus rezultă zigotul cu un număr diploid de cromozomi. având 2n cromozomi. (lat. 2. celulă din ţesuturile corpului. se găsesc şi în anemiile hipocrome. caracteristic speciei. produse de ciuperci. ţesut celular modificat sau în legătură. ulterior va fi convertită în glicogen. proprietatea unor bacterii sau protozoare care au capacitatea de a hidroliza. care se referă la ţesutul conjunctiv lax şi la paniculul adipos care se găseşte sub piele. rezistentă la sucurile gastrice ale omului şi animalelor. cellula + itis . 1. inflamaţia celulelor. sin. celule cu un set de cromozomi. care conţine cavităţi sub formă de alveole. bacterii. celulele ţintă sunt frecvente în talasemie. care hidrolizează celuloza. iar al doilea set haploid de la părintele mascul. elemente sinciţiale cu rol trofic la nivelul tubilor seminiferi. insolubilă în apă şi în solvenţii organici. 1. sin. element celular superficial al epiteliului mixt din vezica urinară. insecte şi alte animale inferioare. termen impropriu pentru procesele inflamatorii ale ţesutului adipos subcutanat sau subperitoneal. 2. hematie aplatizată caracterizată printr-o dispoziţie în cocardă a hemoglobinei care îi dă un aspect de ţintă. osteocit sau celule osoase. vezi reţeaua reticulară. foarte răspândit în regnul vegetal.

care se referă la o diviziune într-o sută de părţi. colonie de celule nediferenţiate (vegetativ sau reproductiv). respectiv. a suta parte dintr-un metru abr. perceperea reflectând propriul organism. care este caracterizată prin depunerea unui strat de pseudociment. foarte calcificat. opacă la razele X care apare în mai multe puncte ale maxilarelor. zone geografice delimitate. care rezultă dintr-un ansamblu de senzaţii interne. koinos – comun. senzaţie).CEME TOBLASTOM BE IG CEME TOM CEME TOM GIGA T CE ESTEZIE neoformaţie odontogenă benignă.01n sau n/100. se spune despre un flux motor transmis dintr-un centru nervos spre un organ periferic. în mod curent folosită în genetică pentru a măsura distanţele. tumoră benignă dezvoltată plecând de la cimentul dentar şi având aspectul unei mase dure. separarea cu ajutorul forţei centrifuge produse printr-o rotaţie rapidă a unor elemente de densităţi diferite. masă lobulată de cement dens. unitate de măsură egală cu o sutime de gram. de genotipuri alcătuite din gene.000 ani şi este subîmpărţită în următoarele perioade: terţiar şi cuaternar. produse în timpul meiozei este de 0. a suta parte dintr-un grad. care ţine să se înmdepărteze sau să îndepărteze de centrul mişcării.01. a unei forţe suficient de active pentru a separa două produse cu densităţi inegale. caracterizate printr-o mare abundenţă şi variaţie de specii vegetale înrudite şi. unitate de capacitate egală cu a suta parte dintr-un litru. stare generală „neplăcuta” sau de „bine”. a început în urmă cu circa 60-70. CE OBIU CE OZOIC CE TESIMAL CE TEZĂ CE TIGRAD CE TIGRAM CE TILITRU CE TIMETRU CE TIMOLAR CE TIMORGA CE TI ORMAL CE TRE GE ICE CE TRIFUG CE TRIFUGARE CE TRIFUGĂ 135 . aparat care permite dezvoltarea. kentesis . senzaţia vagă a propriei existenţe datorită sensibilităţii organice care derivă din toate organele de simţ.01m sau m/100. cu ajutorul unei mişcări rotative extrem de rapide. 0.înţepătură) puncţia unei cavităţi în scop de diagnostic sau de a evacua un lichid şi eventual a introduce un medicament. se spune despre o soluţie a cărei concentraţie este egală cu a suta parte dintr-o soluţie molară.000. eră geologică actuală care a urmat erei mezozoice. 0. aisthesis – sensibilitate. abr. aceasta corespunde unui interval în care numărul mediu de încrucişări/cromatidă. (gr. se spune despre o soluţie a cărei concentraţie este egală cu a suta parte dintr-o soluţie normală. unitate. care sub influenţa mutaţiei şi a selecţiei naturale au evoluat în acelaşi sens. numărul celulelor şi aranjarea acestora sunt caracteristice unor alge. divizat în o sută de grade. localizat aproape totdeauna în jurul rădăcinii premolarilor sau a unor molari. (gr.

în serologie. fie mai apropiat de o extremitate a sa. la copil şi la părinţi.creieruş). (gr. regiune din S. 1. care parazitează la cal şi măgar. (lat. ansamblu administrativ constituit pe de o parte dintr-un centru spitalicesc regional precum şi din una sau mai multe unităţi medicale de învăţământ. unitate) parazit din clasa Flagelata. sin. reprezinta centrul cinetic al celulei fiind format din centriol. totalitatea oaselor care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală. procedeu terapeutic a prolapsului ano-rectal şi redresarea lui prin aplicarea unor puncte de sutură de jur împrejurul mucoasei. structură celulară care determină polii celulei în timpul diviziunii nucleare. (gr. pereche de apendice. CE TRIOL CE TRODESMOZĂ CE TROMER CE TROZOM CE TRU CE TRU CELULAR CE TRU CLI IC U IVERSITAR CE TURĂ PELVIA Ă CE UROZĂ CERATA CERCAR CERCETAREA FILIAŢIEI CERCI CERCLAJ CERCOMO AS CEREBEL 136 . tentativa de a exclude o paternitate sau o maternitate prezumate prin examenul diferitelor grupe şi tipuri sanguine. punct median al unei linii sau al unui spaţiu oarecare.CE TRIPET care tinde să apropie sau să se apropie de centrul mişcării. koinos – comun. simple sau articulate. (gr.corn) cu referire la ţesutul cornos sau la animalele care au coarne.C.C. sin. ale Taeniei multiceps din familia Taeniidae.U. care pare a fi apatogen. comandă. (gr.particulă) locul unde. cu rol senzorial. oyra . clasa Cestoda care parazitează la câine. lat. procedeu de consolidare al unei fracturi prin unirea fragmentelor fracturate cu ajutorul unor fire sau lame metalice. centrum . kerkos . fie la mijlocul cromozomului. situate pe segmentul posterior al abdomenului unor insecte. cromozomul se indoaie sub forma de cot putând fi asezat. cerebellum . creierul mic.coadă) boală produsă la oi prin localizarea în encefal de larve Coenurus cerebralis. kentron + desmos . 2. parte a encefalului care se află dedesubtul creierului mare în etajul inferior al cutiei craniene. centrozom.coadă) stadiu larvar prevazut cu coada al viermilor trematozi care se dezvolta din sporocisti sau redii şi se transforma în metacercari.centru) organit citoplasmatic care se găseşte în apropierea nucleului celulelor animale şi la unele plante inferioare ele fiind implicate în formarea cililor şi flagelilor şi în formarea aparatului mitotic. C. în timpul mitozei şi al meiozei.N. regiune din organism de unde porneşte anumită decizie. (gr. care dirijează migrarea cromozilor spre poli în timpul diviziunii celulare.bandă) filament care leagă doi centrozomi şi participă la fusul de diviziune celulară. kerkos + monas – corp mic. căreia îi revine o funcţie oarecare. 3. (gr. kentron + meros . corp granular aşezat lângă membrana celulară.. (gr. kentron. keras . se spune despre influxul nervos transmis de la periferie către un centru nervos.

gât) din partea posterioară a gâtului. care se referă la creier şi la măduva spinală. în cazul unui accident de muncă sau la constatarea unei maladii profesionale. gălbuie. acumularea sa în acest loc produce zgomote accesorii şi reduce acuitatea auditivă. de la ceafă. cerebrum + gr. cei mai importanţi reprezentanţi sunt: lanolina. lipide simple constituite din amestecurile dintre acizi graşi superiori cu alcooli monohidroxilici superiori (ex. rezistente la acţiunea agenţilor chimici şi nu râncezesc deoarece nu conţin acizi graşi nesaturaţi. cerebrum + gr. care se referă la cerebel.aprindere) inflamaţie acută. (lat. cerebrona (frenozina) şi nervona. scleros – dur + nosos . (lat. (lat. ceruri. (lat. certificat redactat de medicul curant. palmitatul de cetil). CEREBROMALACIE CEREBROSCLEROZĂ CEREBROSPI AL CEREBROZIDE CERIDE CERTIFICAT FI AL CERTIFICAT I IŢIAL CERULOPLASMI Ă CERUME CERVICAL CERVICALGIE CERVICARTROZĂ CERVICITĂ CERVICOAXILAR CERVICOBRAHIAL CERVICOCAPITAL CERVICODIAFIZARĂ 137 . ceara albă şi galbenă de albine şi cetaceul (spermanţetul). cervix-cis . concentraţia sa în sânge creşte în afecţiuni hepatice şi este scăzută în sindromul nefrotic sau maladia Wilson. în momentul însănătoşirii sau al vindecării leziunilor produse de un accident de muncă. lipide azotate nefosforate care conţin în molecula lor şi un glucid. care se referă la cerebel şi la nucleul roşu şi în special la fasciculul nervos care leagă aceste două structuri. cerebrum + malakia . proteină plasmatică care conţine cupru şi care îi asigură transportul în organism. (lat. omos – sălbatic. secretată de glandele sebacee din conductul auditiv extern. materie cu aspect gras. durere în regiunea gâtului sau porţiunii cervicale a coloanei vertebrale. celule nervoase embrionare primitive.moliciune) mortificarea şi ramolirea unor porţiuni din creier. care se referă la gât şi la braţ.boală) modificări morfofuncţionale produse de arterioscleroza cerebrală. au rol protector a suprafeţelor organismelor animale şi vegetale. care se referă la gâtul şi capul (extremitatea) unui os. subacută sau cronică a colului uterin. cele mai cunoscute sunt: cerazina. acţionând ca agenţi anti-apă. cervix + itis . certificat eliberat de medicul curant. care se referă la gât şi la axilă.CEREBELITĂ CEREBELORUBRIC CEREBELOS CEREBRAL CEREBROM inflamaţia cerebelului de origine infecţioasă sau datorită unor cauze neidentificate. în legătură cu gâtul. artroza coloanei cervicale. prelungiri nervoase). sin. minte. care se manifestă printr-un sindrom cerebelos. judecată. care se refera la creier. care se referă la colul şi diafiza unui os lung. necopt) tumoră localizată în creier formată din elemente nervoase (nevroglie.

care se referă la colul uterin şi la vagin. plaţi. caşalotul ş. care se referă la coloana cervicală şi la occipital. distrugerea corpilor cetonici în ţesuturi. kestos – panglică. permiţând accesul spre căile genitale ascendente. inflamaţia colului uterin şi a mucoasei vaginale. care se referă la cetoliză. ansamblul de procese metabolice care duc la sinteza în ficat de acetonă şi precursorii săi. producător de cetone. nivelul corpilor cetonici în sânge.a. excreţia corpilor cetonici prin urină. fiecare din steroizi care posedă o funcţie cetonică din poziţia 17. sin. sunt cetogeni unii aminoacizi şi acizii graşi. acidoză produsă de acumularea corpilor cetonici în organism. au corpul pisciform. care conţine o cetonă sau posedă proprietăţile ei. iar puii se nasc în apă. creşterea numărului de corpi cetonici în sânge şi urină. incizie practicată la nivelul gâtului. având ca tip retrospectiv Taenia.CERVICODORSAL CERVICOLABIAL CERVICOLI GUAL CERVICOOCIPITAL CERVICOPEXIE CERVICOTOMIE CERVICOTORACIC CERVICOVAGI AL CERVICOVAGI ITĂ CERVICOVESTIBULAR CERVIX care se referă la gât sau regiune cervicală şi cea dorsală. acesta este perfect închis în timpul gestaţiei. membrele anterioare adaptate la înot. CESTODA CESTOIDEA CETACEE CETOACIDOZĂ CETOGE CETOGE EZĂ CETOLITIC CETOLIZĂ CETO Ă CETO EMIC CETO IC CETO URIE CETOSTEROID 17-CETOSTEROID CETOZĂ CETOZURIE 138 . fixare chirurgicală a colului uterin. în timpul ciclului sexual fiind întredeschis. orice steroid care posedă o funcţie cetonică. segmentul terminal al uterului cu aspectul unui tub fibrocartilaginos. plathelminţi. care se referă la faţa vestibulară (labială) a coletului unui incisiv sau canin. centură). clasă de viermi paraziţi cu corpul în formă de panglică segmentată. sau incizia colului uterin. orice substanţă care poate produce corpi cetonici. gât uterin. în speciali la diabetici în acidoză. care se referă la funcţia cetonă. prezenţa cetozei în urină. acizii acetil-acetic şi betahidroxibutiric.. orice derivat organic cu formula generală R-COO-R. care se referă la gât şi la torace. care distruge corpii cetonici. care se referă la faţa vestibulară a coletului unui molar sau premolar. cea mai simplă cetonă este acetona. sin. clasă de viermi paraziţi. care se referă la faţa linguală a coletului unui dinte. delfinul. ordin (Cetaceae) de mamifere adaptate la viaţa exclusiv acvatică: balena. de consistenţă elastică care asigură comunicarea dintre corpul uterin şi vagin. un strat gros de grăsime sub tegument. (gr.

scleroza laterală amiotrofică. centigram. Concentraţie Globulară Medie în Hemoglobină. sutura unei buze. simbolul unei derivaţii unipolare precordiale. produsă prin coagularea plasmei şi a diferitelor elemente figurate. caesum. sânge coagulat.S.Secundă. rezultat prin fermentarea alcoolică controlată a lactozei sub acţiunea drojdiei Torula chefiri. regiune de măcelărie de calitate inferioară care reprezintă articulaţia genunchiului (cheia din faţă) şi jaretului (cheia din spate). masă de diverse forme şi de consistenţă gelatinoasă. sistemul Centimetru . produs de origine alimentară folosit la prepararea brânzeturilor. abr. 1. Cgr. sin. format din fibrină. operaţie prin care se urmăreşte refacerea unei buze. v.Gram . tehnică de artroplastie a coapsei. urechea internă).CEZARIA Ă C.G.M. sin. caedere – a tăia) operaţie prin care se extrage fătul pe cale abdominală. CHEAG 1. Minkovski Chauffard (boala). care parazitează la rumegătoare. compartiment al stomacului policompartimentat la rumegătoare 3. 2. piatră mică) inflamaţie purulentă a glandelor Meibohm la pleoape având aspect de tumorete. bază osoasă alcătuită din oasele carpiene şi tarsiene. în caz de distocie. abr. tehnică de artrodeză tibiotarsiană sau a genunchiului. termen generic pentru leziuni de tip inflamator ale mucoasei buzelor. în electrocardiografie. coedo. CHEAG SA GUI CHEFIR CHEIA CHEILITĂ CHEILOPLASTIE CHEILORAFIE CHEILOSCHIZIS CHEILOSTOMATOPLASTIE 139 . chalaza – bob de grindină. electrodul indiferent fiind fixat pe membrul inferior. buză de iepure. produs alimentar obţinut din lapte. CHABERTIA (lat. parazit intestinal din familia Strongylidae ordinul ematoda. prezentând o fisură mediană a buzelor. folosind un aparat compresor în formă de scară de şa. orice intervenţie de chirurgie plastică care se adresează buzelor şi gurii. abr. 2. C. regiune situată la baza nucelei în ovulul plantelor cu flori. 2.închis. CHAGAS (MALADIA) CHALAZĂ CHALAZIO CHARCOT (BOALA) CHAR LEY (OPERAŢIA) CHAUFFARD CHAUSSÉ (I CIDE ŢA) incidenţe (II. Cg. centigrad. 1. C. denumit după medicul veterinar Chabert (1737-1814).F. în a cărei reţea sunt prinse trombocitele şi eritrocitele care îi dau culoare roşu. III. folosind o proteză de oţel care înlocuieşte capul femural excizat şi o proteză cotiloidiană de material plastic. IV) utilizate în radiologie pentru a pune în evidenţă stânca (urechea medie.H. (gr. tripanosomiaza americană.G.

sin. ordin (Chelonia) de reptile care cuprinde broştele ţestoase. (gr. inflamatorie a conjunctivei care formeaza un burelet circular. ansamblu de tulburări care se observă la scafandri şi muncitorii care lucrează în chesoane cu aer comprimat. (gr. sin. (gr. sălbatic) îngroşarea stratului cornos al pielii. fibroasă alungită cu prelungiri radiculare. keras + chiton + itis) inflamaţia corneei. dermice şi plăci cornoase.) (gr. CHELO IE I CHEMO ASTIE CHEMORECEPTOR CHEMOSE SIBIL CHEMOSIS CHEMOTROF CHE OPODI Ă CHERATI Ă CHERATITĂ CHERATODERMATOZ Ă CHERATOM CHERATOMICOZĂ CHERATOSCOP CHERATOZĂ CHESO (MALADIA DE) CHEY E-STOKES (DISP EE) 140 . extremitatea unor membre la acarieni având forma de foarfece. urmată de o pauză respiratorie. microorganism lipsit de clorofilă care trăieşte pe seama unor substanţe anorganice. au corpul acoperit cu un ţesut format din plăci uşoare. keras + derma . boala scafandrilor. keras + osis) afecţiune cronică constând din îngroşarea peretelui cornos. asemănătoare) tumoare benignă a pielii. dispnee ciclică formată din trei faze: accelerare. apoi încetinirea ritmului respirator. datorat formării de bule de azot în sânge şi ţesuturi. chimioceptor. alcaloid toxic (gr. indică o insuficienţă a oxigenării centrului respirator. keras + omos – necopt. ovine. chimiosensibil. tumoră. examinarea corneei în scopul aprecierii convexităţii ei cu ajutorul unui disc pe care sunt desenate cercuri albe alternând cu cercuri negre. mişcare neorientată a organelor unor plante la un excitant indirect sau difuz. care apare adesea pe locul unei cicatrice hipertrofice. (gr. keras. keras + mykes . coarne.ciupercă) îmbolnăvirea stratului cornos al pielii cauzată de o ciupercă. complex chelatic. chaino . sin. capabil să formeze combinaţii complexe cu ionii metalici.întredeschidere) infiltraţie edematoasă. caprine. păr. suine etc. sin. keratos . chemosis. umflătură. (gr. epidermice. în general la animalele artiodactile (taurine. inflamaţia membranei cheratogene a ongloanelor. eidos – formă.piele) îmbolnăvirea stratului cornos al pielii. (gr. piele. este caracteristică subîncrengăturii Chelicerata. organ de simţ care răspunde la stimulii chimici. după trecerea bruscă la presiune atmosferică normală. kele – hernie. atac şi apărare.corn) substanţă proteică care se gaseste în special în unghii.CHELĂ CHELAT CHELATOR CHELICERE CHELODERMATITĂ CHELOID (KELOID) pereche de apendice anterioare adaptate pentru apucarea hranei. leucină.

kimos . sin. ascită chiloasă. (gr. 2. ansamblul fenomenelor supuse legilor chimice. 1. compoziţia sucului gastric. unde cele două bandelete optice se alipesc şi par să se sudeze. anume cazeinogenul sub formă de cazeinat de calciu. pentru a se separa din nou. ansamblu de proprietăţi chimice ale unui corp simplu sau a compuşilor organici sau minerali.CHIASMA 1. fenomenul de atragere sau de respingere a leucocitelor de către anumite substanţe de natură toxică. chiasma . sin. tendoane) 2. ştiinţa care tratează despre compoziţia şi structura intimă a materiei. cheag. conţinutul gastric.umoare). aşezată deasupra şeii turceşti. caracterizată printr-o coloraţie albă. sin. CHIASMA OPTICĂ CHICKE -POX CICUTOXI Ă CHIL CHILIFER CHILIFORM CHILOPERITO EU CHILOPOIEZĂ CHILOTORAX CHILURIE CHIM CHIMIE CHIMIOTAXIE CHIMIOTERAPIE CHIMISM CHIMISM GASTRIC CHIMOGRAFIE CHIMOTRIPSI Ă CHIMOZI A 141 . care produce degradarea unor proteine şi care este folosită în scop terapeutic pentru proprietăţile sale antiinflamatoare. puncte de contact între cromozomii omologi. urmarea unei perforaţii traumatice sau tumorale a canalului toracic. enzimă proteolitică prezentă în stomacul animalelor tinere (în special la viţei şi miei). 2. formarea chilului. lichid gastric format din alimentele care au suferit acţiunea salivei şi sucului gastric. sin. denumire generică pentru terapia prin substanţe chimice. suc rezultând din procesele digestiei intestinale care se absoarbe prin vasele limfatice. precum şi reacţiile care au loc între elemente sau molecule. fie spontan.încrucişare) încrucişarea a două formaţiuni anatomice (nervi. prezenţa grăsimilor emulsionate în urină. (gr. activitate sau proprietate chimică. în acest fel. zonă din substanţa albă a creierului. vase limfatice care pleacă din intestine şi duc chilul. enzimă de origine pancreatică. fie sub influenţa unor agenţi fizici. pleurezia chiloasă. fiecare cromozom are două cromatide iar perechea cuprinde patru (tetrada cromozomială). care are proprietatea de a precipita proteinele din lapte. renină. 1. substanţă toxică răşinoasă obţinută din Cucuta de apă (Cicuta virosa). relaţie. încrucişându-se parţial pentru a forma nervii optici. lăptoasă a acesteia. labferment. se favorizează scindarea enzimatică a acestor proteine. revărsarea de chil în cavitatea peritoneală. utilizând in acest scop aparatul Röntgen. care seamănă ochiului. 1. variola găinilor. sin. şi. studiată în cursul anumitor probe (proba cu histamină). metoda de inregistrare a mişcărilor unor organe care au aspect de unde. revărsarea de chil în cavitatea pleurală.

tumorali etc. cel mai adesea unic şi localizat în pielea păroasă sau pe spate. parazitari. format din resturi epiteliale ale ligamentului alveolodentar. tumoră cutanată de mărime variabilă. poate atinge o mărime considerabilă. de obicei fluid. cheiroygia – lucru manual) parte a artei medicale. se disting mai multe tipuri: seroşi. sin. datorită unei inflamaţii urmată de necroza pulpei dentare. delimitat de straturi de celule epiteliale pseudo epidermoide şi conţinând un material histologic amorf. membrele anterioare s-au transformat în aripi membranoase.a. a uneia sau ambelor mâini. nu poate fi diferenţiat de chistul pilar. ovarieni (foliculari). ergon – lucrare. ramură a terapiei care utilizeaza intervenţia manuală sângeroasă sau nesângeroasă. clinic. cheir – mână. sero-sanguinolenţi (post-traumatici). conţinând sebum. CHIROPRACTOR CHIROPTERE CHIRURG CHIRURGIE CHIRURGIE PLASTICĂ (SAU REPARATORIE) CHIST CHIST DERMOID CHIST EPIDERMIC CHIST FOLICULAR CHIST HIDATIC CHIST PILAR CHIST PROLIFERA T CHIST RADICULAR CHIST SEBACEU CHISTECTOMIE CHISTOGRAFIE 142 . glande sebacee şi care se localizează cu predilecţie la extremitatea externă a sprâncenei.CHI ESTEZIE CHI OFOBIE CHIROMEGALIE CHIROPRACTICĂ (gr. (gr. ruperea sa poate da reacţie inflamatorie puternică. specialist în chirurgie. partea chirurgiei care se ocupă de operaţii destinate corijării unei anomalii congenitale sau căpătate. v. la nivelul gâtului sau scrotului. a completa o pierdere de substanţă (cel mai adesea cu ajutorul unei grefe). tumoră chistică formată într-un organ (mai ales în ficat) prin dezvoltarea unei larve de Taenia echinococcus. chist pilar. ordin (Chiroptera) de mamifere adaptate la zbor: liliacul. directă sau înarmată cu instrumente. ca şi toate degetele membrelor posterioare. chist keratinizat. chist observat cel mai frecvent la nivelul maxilarelor. formaţiune veziculară sau tumorală.senzaţie) totalitatea senzaţiilor care reflectă mişcările corpului. examen radiografi al unui chist după injectarea unei substanţe de contrast în cavitatea chistică. de origini diferite constituită dintrun perete organizat (de reacţie) şi un conţinut. persoană care execută chiropractica. uni sau pluriloculari. ablaţia unui chist.. formaţiune tumorală constituită dintr-o enclavă epidermică conţinând adesea foliculi piloşi. vampirul ş. metodă terapeutică constând în efectuarea diverselor manipulări sau tratamente mecanice asupra unor părţi ale corpului. este numită uneori chiropraxie. aistezis . mai ales în lăţime. chist epidermic. astfel încât să se restabilească o formă sau o funcţie cât mai apropiată de cea normală. în special asupra coloanei vertebrale. kinein – a se mişca. frică exagerată de câini. chist tapisat de un epieliu pavimentos stratificat şi umplut cu straturi de cheratină. iar primul deget serveşte la agăţat. hipertrofie.

sin. afecţiune nervoasă caracterizată prin mişcări involuntare şi neregulate. de care se distinge clinic prin prezenţa astmului hipereozinofilic sever. în citoplasmă sunt răspândiţi. cianoză. răzuirea cu chiureta a pereţilor din interiorul unei cavităţi. care constituie cuticula insectelor şi a crustaceelor. acest grup a apărut în devonian.I. dând naştere peştilor crosopterigieni şi dipnoi. uter) sau pentru a curăţa un ţesut osos sau cartilaginos. trahom. sin. instrument. infecţii genitourinare.chişiţă) regiune corporală la animale cuprinsă între articulaţia buletului şi coroana copitei sau a ongloanelor având ca bază anatomică prima şi a doua falangă. când lente. cu scheletul osos: (o parte sau în întregime). alge albastre. gram negative. precum şi virusurilor. însoţite de hipotonie musculară şi tulburări de coordonare. diagnosticat la bolnav deja de mai mulţi ani şi care se complică periodic prin episoade de infiltrate pulmonare labile. articulaţia mediotarsiană. când rapide.T. parazit din familia Taeniidae. crustacee etc. factor de coagulare. pentru a îndepărta unele neoformaţii sau alte ţesuturi în scop diagnostic sau terapeutic. angeită necrozantă similară periarteritei nodoase. clasă de peşti. abr. în principal.CHIŞIŢĂ (sârb. clasa Cestoda cu proglotele în formă de pâlnie. de culoare albastră. se găseşte în intestin la găini şi fazani. care are afinitate pentru coloranţi albaştri. orice infecţie datorată microorganismelor din genul Chlamydia. este scindată de chitinază (chitază) şi formează trama de susţinere a crustei chitinoase la insecte. doi pigmenţi: ficocianina. CHITI Ă CHIURETAJ CHIURETĂ CHLAMIDIAZĂ (CHLAMIDIOZĂ) CHLAMYDIA CHLOASMA CHOA E CHOA OTE IA CHOA ICHTHYES CHOPART (ARTICULAŢIA) CHOREE (COREE) CHRISTMAS (FACTOR) CHURG ŞI STRAUSS (A GEITA) CIA OCOBALAMI Ă CIA ODERMIE CIA OFIL CIA OFITE 143 . pete pigmentare cu contur neregulat. C. mai ales în cursul sarcinii (aşa numita mască a gravidelor).H. încrengătură cu o singură clasă mică. utilizată pentru curăţirea interiorului unei cavităţi a organismului (conduct auditiv. care pot apare pe faţă în unele maladii. şi clorofila de culoare verde. mucopolizaharid cu structură similară celei a celulozei. ornitoză. sin. vitamina B12. deschiderea posterioară a cavităţilor nazale. kičita . obişnuit marini. cel mai adesea în formă de lingură cu margini tăioase sau rotunjite. Clasificarea Histologică Internaţională a Tumorilor. gen de microorganisme de formă sferică. apropiate bacteriilor. sunt patogene pentru diverse animale şi om.

paralizie a muşchiului ciliar. al cărui efect este reversibil. mastix . în formele sale atenuate. heptaclorul şi toxafenul. în lichidul foliculului ovarian există o ciberină care prezintă o interacţiune cu hormonul luteinic (LH).albastru) care se referă la cianoză: edem cianotic. ciclosporina permite combaterea eficace a fenomenelor de respingere a grefelor de organ. clasa Zoomastigophora care parazitează la om.. 1. (gr. extrem de toxice pentru om şi animalele domestice.CIA OGE CIA OTIC CIA OZAT CIA URĂ CIATOMASTIX care produce cianoză. care se referă la ciclotimie. mai ales în urma administrării unor anumite substanţe. mişcare circulară a globului ocular. sare sau ester al acidului cianhidric. 2. emisiune de urină colorată în albastru. caracteristică cianozei. substanţă produsă de un ţesut şi capabilă să inhibe activitatea funcţională a acelui ţesut însuşi. ca rezultat final al vindecării unei leziuni cutanate care a atins dermul sau al unei leziuni infiltrate. kyathos – cupă. (gr. produs foarte toxic. ţesut care are o culoare albastră-violacee. şi H.flagel). cum este albastru de metilen. proliferare de ţesut conjuctiv. termen utilizat pentru a desemna repetarea unor fenomene fiziologice la intervale egale sau anumite intervale (ciclul sexual). constituţie psihică prezentată printr-o alternanţă de excitaţie maniacală şi depresie melancolică. cu pupilele în stare de dilataţie permanentă. are acţiune stomahică şi colagogă. responsabilă de abolirea capacităţii de acomodare a ochiului. care este afectat de ciclotimie. denumită popular Cicoare. kyanos . clordanul. plantă din familia Asteraceae. poate trece aproape neobservată. hidrocarburi ciclice clorurate cu activitate insecticidă similară cu a D. pahar. compuşi chimici ale căror formule au catene închise în formă de cerc. acum obţinut prin sinteză. somatostatina este o ciberină. Chilomastix parazit din familia Retortamonididae.C.T. monstruozitate constand in prezenta unui singur ochi prin unirea celor doua globuri intr-o orbită. cele mai utilizate au fost: aldrinul. sin.D. ca formă accentuată a ciclotimiei. CIA URIE CIBER I Ă CICATRICE CICHORIUM I TYBUS CICLECTOMIE CICLIC CICLITĂ CICLODIE E CICLODUCŢIE CICLOIDIE CICLOPIE CICLOPLEGIE CICLOSPORI Ă CICLOTIMIC CICLOTIMIE 144 . acţionând selectiv asupra limfocitelor T. excizia parţială a corpului ciliar. care prezintă cianoză datorita insuficientei oxigenari a sângelui.H. tendinţă patologică oscilând între excitaţia euforică şi depresie. produs de o ciupercă. paralizie totală a musculaturi interne şi externe a ochilor care sunt imobilizaţi în poziţie mijlocie. agent imunosupresor polipeptidic. inflamaţia corpului ciliar însoţită de obicei de o inflamaţie a irisului.

prezentate de mucoasa uterină şi vaginală. ansamblul modificărilor periodice (la 24-28 de zile). în fizică. sin. ciclu vital la bacteriofagii virulenţi care constă din: faza de repaus sau de fag matur. cu revenirea la punctul de plecare şi o repetiţie indefinită. 2. faza de absorţie sau de infectare. pe care. 1. îl transferă într-un alt cromozom bacterian. revoluţie cardiacă. care apare în absenţa sarcinii. profagul poate trece spontan sau indus în stare litică. ciclu caracteristic bacteriofagilor temperaţi. care au loc de la pubertate şi până la menopauză şi care se datoresc hormonilor ovarieni. 3. la o nouă infecţie. are o periodicitate de la câteva zile la trei sau patru săptămâni. mişcarea protoplasmei în interiorul celulei. ciclotronul este utilzat în medicină pentru producerea de markeri radioactivi. iniţiat de obicei când temperatura mediului depăşeşte 5°C. traseu în cerc închis parcurs de unele substanţe conţinute în bilă şi care reprezintă unul din modurile de a regla nivelul lor în sânge. fie trecerea bacteriofagului în faza de profag (provirus) prin fixarea sa de cromozomul bacterian cu care se duplică sincron. determinând recombinarea materialului genetic la bacterii. 4. energia neceasară pentru această resinteză este furnizată prin oxidarea a 1/5 din acidul lactic. CICLOZĂ CICLU CICLU CARDIAC CICLU CORI CICLU DE VEGETAŢIE CICLU ESTRAL CICLU E TEROHEPATIC CICLUL LITIC CICLU LIZOGE IC CICLU ME STRUAL (ESTRAL) 145 . faza vegetativă sau de eclipsă. al căror ciclu vital. astfel ia naştere un clon bacterian purtător al unui profag (fenomenul de lizogenie). în urma căreia poate prelua materialul din cromozomul bacterian.CICLOTOMIE CICLOTRO secţionarea corpului ciliar. suită de modificări care afectează un organism sau o suită de stadii diferite ale unui fenomen. succesiune de fapte sau de fenomene care se produc într-o ordine şi un interval de timp determinat. după infectare. respectiv glucozei la nivelul ţesutului muscular este tranferat pe cale sanguină la ficat unde va fi reutilizat la sinteza glicogenului. circuit de reacţii biochimice prin care o parte din acidul lactic rezultat din degradarea glicogenului. în chimia organică. moleculă sau grup de atomi care se prezintă sub forma unui lanţ închis. poate determina fie lizarea rapidă a bacteriei. serie completă a variaţiilor de amplitudine prezentate de un fenomen periodic. cu ajutorul căruia un câmp electric de frecvenţă constantă produce în mod repetat acceleraţii sincrone de particule care urmează o traiectorie circulară. faza de fag matur şi faza de liză. deutroni). ciclu reproductiv propriu femelelor matură ale majorităţii speciilor de mamifere. precum şi în tratamentul unor forme de cancer. accelerator al particulelor grele (protoni. termen care defineşte perioada din cursul unui an când are loc procesul de creştere a unei plante.

). sistem genetic care asigură recombinarea fără meioză şi fecundare (ex.A. unică şi neramificată. pe glucoză. de la apariţia acestuia şi până la naşterea unor noi descendenţi. viruşi. devierea dorsală coloanei vertebrale cu formarea unei convexităţi în partea superioară la animale şi posterioară la om. laureat Nobel în 1953. parameciul). kyphos . etapele principale şi procesele ce se petrec într-un organism. reprezintă principala bază energetică a celulei şi este asociat cu mitocondriile. în zona de detaşare din pericarion observându-se conul de emergenţă.CICLU OVARIA CICLU PARASEXUAL CICLU SEXUL CICLU VITAL ansamblu de modificări periodice ale ovarului. bacterii etc. malic. ciuperci. lipsită de corp tigroid.P. (gr. macronucleul cu funcţii mai ales trofice (ex. sin. asimilarea. sin. păr al pleoapei. care se referă la cifoză. la femeia adultă. succinic. acetic. cu eliberarea de energie şi formarea în final a acidului piruvic). transformarea glucozei în ester glucofosforic prin transferarea unei molecule de acid fosforic din A. maladia Scheuermann. care prezintă cifoză. prin diviziune binară transversală. ce constă dintr-un schimb mutual de micronuclei între doi indivizi şi care reprezintă un început de înmulţire asexuată. sin. 2. spinare de crap. reprezintă a doua etapă în degradarea enzimatică a glucozei (dar şi a lipidelor şi protidelor) în celula vegetală (prima etapă glicolitică sau ciclul gluconic. expansiune citoplasmatică filiformă a unei celule sau a unui microorganism. substanţă răşinoasă foarte toxică a cucutei de apă (Cicuta virosa). prevăzute cu cili vibratili şi un aparat nuclear format dintr-un nucleu mic. nitrificarea. corespunde vieţii individuale sau ontogeniei. deviaţie dublă a coloanei vertebrale. ciclu ovarian. ciclul acidului citric descoperit de H. axon. oxalilacetic. cu convexitate posterioară şi curbură laterală. circulaţia atomilor de azot în natură sub influenţa transformatoare ciclică a compuşilor azotului de către biosferă. CICLUL AZOTULUI CICLUL KREBS CICUTOXI Ă CIFOSCOLIOZĂ CIFOTIC CIFOZA ADOLESCE ŢILOR CIFOZĂ CIL CILIATE CILI DRAX 146 . clasă (Ciliata) de organisme protozoare microscopice. micronucleul cu funcţii sexuale şi un nucleu mare. amonificarea.T. între pubertate şi menopauză. care permite reluarea întregului proces şi descompunerea acidului acetic până la CO2 si H2O. apoi prin dehidrogenarea imediată a acidului malic se formează din nou acidul oxaloacetic şi piruvic. în ciclul Krebs prin decarboxilarea şi dehidrogenarea acidului piruvic iau naştere diferiţi acizi organici. reproducerea se realizează asexuat. 1. etapele principale sunt: fixarea. constă în fosforilarea oxidativă a glucozei. fumaric. şi prin conjugare. Krebs. denitrificarea. prelungirea neuronală. sin. unicelulare.curbat).

1. la guşa porumbelului). păduche de lemn) parazit extern din familia Cimicidae. de mişcare. după injectarea unui produs opacifiant. operaţie plastică prin care se modelează un bont de amputaţie astfel încât să se utilizeze tendoanele musculare pentru a putea folosi o proteză articulată. debitul de cilindri renali în unitatea de timp. clasa Hexapoda. cimă multipară (ex.CILI DRI URI ARI mulaje de materie proteică şi de celule provenind din tubii urinari şi care se găsesc la examenul microscopic în sedimentul urinar. sin. 2. referitor la mişcare. cimă bipară (ex. 1. înregistrarea pe o peliculă cinematografică a imaginilor radiologice ale cavităţilor cardiace şi a marilor vase. (lat. se dezvoltă din plerom şi constă din ţesut conducător reprezentat de fasciculele lemnoase şi liberiene alternate sau grupate. laptele câinelui). râs sardonic. iris). tratament în care se practică diferite mişcări. înconjurând corpul calos. CILI DRU CE TRAL CILI DRURIE CIMĂ CIMETIDI Ă CIMEX CI EA GIOGRAFIE CI ECARDIOA GIOGRAFIE CI EMATICĂ CI EPLASTIE (CI EMATIZARE) CI ERADIOGRAFIE CI EREU CI ETIC CI ETICĂ CI EZĂ CI EZIE CI EZIOLOGIE CI EZITERAPIE CI GULUM CI IC (SPASM) CI OFOBIE (CHI OFOBIE) CIOC 147 . după opacifierea cu un mediu de contrast. partea centrală a rădăcinilor şi tulpinilor la plantele vasculare. sau care se datoreşte mişcării. trăieşte în adăposturile de păsări. termen utilizat pentru a descrie o mişcare voluntară din organism. radiocinematografie. care reunesc lobul frontal cu lobul temporal. ramură a mecanicii care studiază mişcarea. medicament sintetic utilizat în tratamentul ulcerului gastroduodenal. 2. studiul mişcărilor corpului uman. čok – gura păsării) aparatul de prehensiune şi de masticaţie la păsări format dintr-un înveliş cornos care imbracă maxilarul şi mandibula. excrescenţe osoase de obicei asociate cu durerea. vitalizarea bontului. sin. fie pasive a unor segmente din corp. (lat. prezenţa de cilindri în sedimentul urinar. activă sau pasivă. care se referă la. teamă morbidă de câini. cu ramificare simpodială care se clasifică după numărul axelor secundare şi poziţia acestora faţă de axul principal: cimă unipară (ex. care se referă la mişcare. pe faţa internă a emisferelor cerebrale. cineplastică. fascicul de fibre asociative. tip de inflorescenţă cimoasă. în fiziologie. în cazul unor afecţiuni renale. înregistrarea cinematografică a unui vas. (alb. orice mişcare simplă sau complexă. cinereus – gri-cenuşiu) formaţiuni de culoare gri-cenuşie. fie active. cimex-cis – ploşniţă. sin.

pornind din ventriculul stâng prin aortă. sin. care este caracterizat printr-o alternanţă de circa 24 h. mişcare circulară. articulat cu nicovala. revine în auriculul stâng prin venele pulmonare.. fără ca sângele să mai treacă prin inimă sau plămâni. cu o singură aripioară dorsală. circinatus . inclus în membrana timpanului ale cărui vibraţii le transmite la nicovală. cu valoare nutritivă redusă şi gust acru. acoperit cu solzi cicloizi. el cuprinde trei părţi: capul. circuit al sângelui care. sângele venos prelevat înainte de a se înapoia în inimă este făcut incoagulabil şi este menţinut la temperatura corpului. mişcare regulată şi continuă care se efectuează după un circuit determinat. CIPERACEE CIPRI IDE CIRCADIA CIRCI AT CIRCULA T CIRCULAR CIRCULARĂ DE CORDO CIRCULAŢIA (MARE) CIRCULAŢIA COLATERALĂ CIRCULAŢIA PULMO ARĂ CIRCULAŢIE CIRCULAŢIE (MICĂ) CIRCULAŢIE EXTRACORPORALĂ CIRCULAŢIE GE ERALĂ CIRCUMCIS CIRCUMCIZIE CIRCUMDUCŢIE 148 . erbacee care vegetează pe terenurile mlăştinoase. care aminteşte forma unui cerc ex. sin. prin intermediul venelor cave superioară şi inferioară. linul. (lat. fitofagi. v. în jurul unui punct sau axe fixe. (lat. în cerc. cum ar fi a ochilor. distribuie sângele arterial tuturor ţesuturilor şi organelor la nivelul cărora se efectuează schimburile nutritive şi apoi readuce sângele venos în auriculul drept. caracuda. trimis de ventriculul drept prin artera pulmonară. în limbaj curent. amputaţie circulară. cea mai răspândită familie de peşti teleosteeni de apă dulce. gâtul şi mânerul. care a suferit circumcizia.CIOCA elementul cel mai extern din lanţul de oscioare aflat în cutia timpanului. turtit. plante din familia Cyperacae (bumbăcăriţă. mişcare circulară. pipirig) perene. circulaţia pulmonară. papură. astfel încât să asigure continuitatea irigării sanguine. din care fac parte: crapul. activă sau pasivă. 2. determinând scăderea valorii nutritive a furajelor recoltate de pe aceste terenuri. caedo-ere – tăiere) operaţie prin care se practică o incizie circulară. apoi se reoxigenează şi se injectează în vasele mari care duc la inimă. circulaţia sanguină. nictemer(al). omnivori. 1. plătica. prin dilatarea vaselor secundare care asigură astfel irigarea teritoriului corespunzător. care este în circulaţie.circular) formaţiuni sau leziuni elementare ale pielii cu aspect de cerc. după ce trece prin pulmoni unde s-a încărcat cu oxigen. cu corpul oval alungit. circulaţie compensatorie care se stabileşte în urma obstrucţiei unui vas sanguin principal. de a devia provizoriu sângele în afara organismului. a unui membru sau a mandibulei. lanţ format de cordonul ombilical când se răsuceşte în jurul gâtului fetal în timpul sarcinii. ocheana etc. circulaţie (marea). circum – în jur. tehnică folosită în operaţiile pe cord deschis. circuit sanguin care.

inflamaţia canalului cistic. care intră în constituţia diferitelor proteine. metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a conturului şi dimensiunilor cisternelor subarahnodiene. kirrhos – galben-roşcat murdar + osis) afecţiune cronică progresivă a ficatului. boală parazitară determinată de dezvoltarea cisticercilor de Taenia. care se pot contracta sau alungi şi sunt de natură şi dimensiuni diferite. alcătuită din specii sedentare.durere) tulburare funcţională dureroasă a vezicii. aminoacid monoaminocarboxilic conţinând sulf sub formă tiol (-SH). subclasă (Ciripedia) de crustacee marine. (lat. care se referă la vezică. sin. iar la celălalt cromozom homolog la locii respectivi se găsesc genele mutante sau. termen generic folosit pentru inflamaţiile cronice.CIRCUMFLEXĂ FEMURALĂ (ARTERA) CIRCUMFLEXĂ HUMERALĂ (ARTERA) CIRCUMVOLUŢIE CIRI arteră detaşată din trunchiul principal arterial din zona femurului. de fixare. cele recesive. tome . cele mai bogate în cisteină sunt scleroproteinele ţesuturilor animale (păr. se disting: circumflexa femurală. cranială. circumvolvo-vi-utum – a se învârti în jurul) termen generic pentru definirea cutelor sinuoase de la suprafaţa emisferelor cerebrale. în special ca anatomie. la cei doi loci se găsesc genele normale sau genele dominante. în raport cu poziţia genelor de la alt locus pe aceeaşi pereche de cromozomi homologi. distingându-se artera circumflexă humerală. kystis – vezică. pătrunzând printre muşchi într-un traiect variat. laterală şi mediană. pot fi întâlniţi de asemenea. pe acelaşi cromozom. artera desprinsă direct sau indirect din trunchiul arterial principal din zona articulaţiei scapulo-humerale. copite). 1. în cazul poziţiei cis. servind ca organe de respiraţie şi tactile. tentaculiforme aflate pe suprafaţa unor animale. picioarele fiind adaptate la prinderea hranei s-au transformat în ciri. 2. monstru caracterizat prin aspectul vezicular al capului. cuplare. interstiţiale ale unui organ. ca atare sau sub forma sa oxidată de cistină (-S-S-). dilataţie a vezicii. prelungiri filamentoase lungi. caudală. de copulaţie. CIRIPEDE CIROZĂ CIRSOTOMIE CIS CISTALGIE CISTECTAZIE CISTECTOMIE CISTEI Ă CISTER OGRAFIE CISTIC CISTICEFAL CISTICERCOZĂ CISTICITĂ 149 . (gr. termen introdus de către Haldane în 1942. (gr.secţiune) operaţie prin care se extirpă un varice. fixate sau parazite. pentru a defini o anumită poziţie a genelor la un locus. operaţie executată în scop de a îndepărta vezica. kirsos – varice. unghii. la peşti şi insecte. de prindere a hranei. caudală şi cranială. (gr. piele. care se referă la vezicula biliară. algos . cirii sunt prevăzuţi cu muşchi.

studiu radiologic al vezicii în cursul micţiunii. fie printr-o urografie intravenoasă la termenul calculat. operaţie prin care se urmăreşte inchiderea unei fistule vezicale. asocierea unei cistite cu o pielită şi cu o nefrită. aminoacid care conţine sulf şi face parte din numeroase proteine. putând fi realizată. hipofosfatemie. sutura vezicii urinare. prezenţa cistinei în urină. fixarea vezicii urinare la peretele abdominal. examen radiologic al bazinetelor. se găseşte în pulmon la oaie şi capră. fază evolutivă a unei cistite cronice sau a unei cistalgii cronice cu modificări organice. caracterizată prin nanism. precum şi a diferitelor presiuni interne la care corespunde nevoia. de a urina. instrument optic cu ajutorul căruia se poate examina mucoasa vezicii urinare. determinarea capacităţii vezicii cu ajutorul unui cistometru. sin. asocierea unei cistite cu o pielită. cistografie. parazit cu bursă caudală din familia Protrostrongylidae. anomalie ereditară metabolică. sin. rahitism vitamino-rezistent. după inocularea unui produs de contrast. boală a vezicii. cistalgie metodă radiologică pentru investigaţia vezicii urinare. este puţin solubilă în apă. sin. prezenţa cistinei în sânge. clasa ematoda. al ureterelor şi a vezicii. ceea ce explică posibilităţile de precipitare a ei în cursul eliminării patologice prin urină.infiltrative ale mucoasei şi submucoasei.CISTICOTOMIE CISTI Ă incizia canalului cistic. care se referă la vezica biliară şi la coledoc. paralizia vezicii urinare. mai mult sau mai puţin imperioasă. inflamatorii . operaţie care constă în crearea unei comunicaţii între vezică şi colon astfel încât urina să poată trece în rect. CISTI EMIE CISTI OZĂ CISTI URIE CISTITĂ CISTOCAULUS CISTOCEL CISTOCOLEDOCIA CISTOCOLOSTOMIE CISTODI IE CISTOGRAFIE CISTOGRAFIE MICŢIO ALĂ CISTOLITIAZĂ CISTOMETRIE CISTOPATIE CISTOPEXIE CISTOPIELITĂ CISTOPIELOGRAFIE CISTOPIELO EFRITĂ CISTOPLASTIE CISTOPLEGIE CISTORADIOGRAFIE CISTORAFIE CISTOSCOP 150 . sindrom ereditar caracterizat prin eliminarea crescută a cistinei prin urină. litiază vezicală. fie prin cistografie retrogradă. hernia vezicii urinare. inflamaţia vezicii urinare.

care posedă informaţia necesară pentru sinteza unei enzime. 1.CISTOSCOPIE CISTOSTOMIE CISTOTOMIE CISTOURETERITĂ CISTOURETRITĂ CISTOURETROCEL examenul vizual al interiorului vezicii cu ajutorul unui cistoscop. procesul de formare a celulelor. (gr. ştiinţa care corelează cercetările citologice cu observaţiile genetice. citos + geneticos – a se naşte). procesul de regenerare celulară. asocierea unei cistite cu o uretrită. 2. determină liza. după opacifierea vezicii prin introducerea în uretră a substanţei de contrast. lympha . în care el intervine prin transport de electroni. kytos – celulă. CIT CITOBIOLOGIE CITOCHIMIE CITOCHI EZĂ CITOCROM CITODIAG OSTIC CITOFIZIOLOGIE CITOGE ETICĂ CITOGE IE CITOGRAMĂ CITOHEMOLIZĂ CITOHORMO CITOKI EZĂ CITOLIMFĂ CITOLITIC 151 . diagnostic facut pe baza examenului unor celule. determinarea tipurilor celulare şi a numărului lor într-un lichid organic sau pe un frotiu. MICŢIO ALĂ CISTRO unitate alcătuită dintr-un segment de ADN sau ARN. citos + lat. termen utilizat pentru a desemna distrugerea eritrocitelor. CISTOURETROGRAFIE radiografia vezicii şi a uretrei în timpul micţiunii. enzimă care catalizează reacţiile de oxidare celulară.apă) partea fluidă a citoplasmei. citogeneză. tinzând să stabilească substratul celular al proceselor ereditare. pentru a stabili un citodiagnostic sau pentru a evalua evoluţia unei boli. ştiinţa funcţiilor şi activităţilor la nivel celular. operaţie prin care se sectioneaza peretii vezicii urinare. distrugerea celulelor. inflamaţia vezicii şi a ureterelor. inflamaţia cuprinzând în general şi bazinetul. sin. CISTOURETROGRAFIE radiografia vezicii şi a uretrei. (gr. un cistron reprezintă o genă funcţională şi posedă în medie circa 1500 perechi de nucleotide aranjate liniar. ansamblul modificărilor pe care le prezintă citoplasma în cursul diviziunii celulare. (gr. cavitate) în cuvinte compuse are semnificaţia de celulă. biologie celulară studiul constituţiei chimice a celulei şi reacţiilor chimice care se petrec la acest nivel. divizarea celulei care se produce prin apariţia celor doi nuclei rezultând din strangularea celulei la mijlocul ei. hormon secretat de celule endocrine izolate neconstituite in glande. după opacifierea vezicii. incizia vezicii. prolaps al vezicii şi al uretrei la femeie.

bază azotată pirimidinică care intră în structura acizilor nucleici. partea patologiei care se ocupă cu studiul modificărilor patologice la nivelul celulei. totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă de la naşterea ei şi până la moartea ei. enzimă care catalizează transferul electronilor. sin. ferment respirator. Datura stramonium) plantă din familia Solanaceae care conţine alcaloizi toxici (atropină. Laur. examenul unor celule care se gasesc într-un lichid din organism. ea reprezentând substratul pentru acţiunea genelor. CITOMEGALIE CITOMEGALOVIRUS CITOMETRU CITOMICROSOMI CITOMORFOZĂ CITOPATOLOGIE CITOPE IE CITOPEXIE CITOPLASMĂ CITOPOIEZĂ CITOPROTECTOR CITOSCOPIE CITOSTATIC CITOTOXIC CITOTOXI Ă CITOTROP CITROBACTER CITROCROM CITOZI Ă CIUMĂFAIE 152 . grup de bacterii din familia enterobacteriaceae. seminţe negre şi miros neplăcut. care are efect toxic asupra unor celule. funcţiile. hiosciamină. fructe sub formă de capsulă ghimpoasă. substanţe care apar în sânge după introducerea parenterală de celule de origine animală şi care substanţe denumite lizine distrug aceste celule. respectiv cele legate de structura. originară din America de Nord. este situată între membrana celulară şi cea nucleară (la eucariote). care conferă protecţia celulelor. flori albe. sin. care este atras de celule sau se fixează la suprafaţa lor. denumirea dată nodozităţilor de pe filamentele asterului (la centrul celular). hialoplasmă. formarea şi dezvoltarea celulelor. studiul celulelor. 1882). hioscină). posibilitatea pe care o au unele organe de a fixa celulele normale sau patologice. citrat-pozitive. dezvoltarea şi reproducerea celulelor. este alcătuită dintr-o matrice citoplasmatică şi organite citoplasmatice. care opreşte mitozele într-o anumită fază. corpul întreg al celulei. toată protoplasma unei celule cu excepţia nucleului şi membranei celulare (după Strasburger. celule reduse numeric sau volumetric faţă de normal. aparat destinat număratorii celulelor sau determinării dimensiunilor lor. sin. domeniul biologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor care au loc la nivelul celulei. ferment galben Warburg. sin. toxină sau anticorpi care pot ataca specific anumite categorii de celule. virus din grupul Herpes responsabil de infecţii foarte diverse şi adesea severe. stare caracterizată prin creşterea volumului unor anumite celule.CITOLIZĂ CITOLIZI E CITOLOGIE distrugerea unei celule vii prin dizolvarea elementelor care o compun. majoritatea proceselor vitale sunt desfăşurate în citoplasmă. cu frunzele inegal dinţate. (lat.

sin. Microsporum. care este compusă din clasele: Archymicetes. claquage . Setaria italica maxima) plantă graminee originară din Asia. cu talul format din numeroase filamente denumite hife. mici. simbol chimic al clorului. ordin (Cladocera) de crustacee acvatice. (fr. CIUPERCI CIUPERCI DERMATOFILE cl.animal) organisme intermediare între bacterii şi virusuri. care posedă un mecanism de blocare a braţelor. iar unele se pot înmulţi vegetativ prin înmugurire (Saccharomyces cerevisiae). Ascomycetes şi Basidiomycetes. având unele specii rareori patogene.întindere). care aparţin încrengăturii Mycophyta. cu frunzele late şi inflorescenţa de tip panicul spiciform. spor de rezistenţă. la acest mare grup se mai adaugă ciupercile imperfecte (Deuteromycetes). (fr. pensă chirurgicală cu două braţe metalice. zoon . cu capăt rigid sau suplu. constituind hrana a numeroşi peşti. organisme vegetale inferioare foarte numeroase (peste 100. formând diferite tipuri de spori. organisme uni sau pluricelulare din categoria talofitelor. S. teacă. centilitru. cultivată pentru boabe. Elipsoidaeus) secretă fermentul zimaza care este responsabil de fermentaţia alcoolică. clacare.cu perete gros. chlamydos – haină. au corpul acoperit pe laturi ca o carapace transparentă mai mult sau mai puţin dezvoltată şi prevăzută anterior şi ventral cu 4-6 perechi de picioare articulate şi lăţite. care trăiesc parazitând celulele. precum şi menţinerea provizorie a unui organ în poziţia operatorie dorită. drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae. se înmulţesc sexuat sau asexuat. (gr. Cl.000 de specii). gen de conidiosporate din clasa Adelomycetales. care împreună alcătuiesc miceliul. tulpină metamorfozată sau ramură axilară. o cavitate sau ţesuturi care sângerează. abr. CLACAJ CLACME T CLADOCERA(E) CLADODIU CLADOSPORIUM CLAMIDOSPOR CLAMIDOZOARE CLAMP 153 . ciupercile din familia Phycomicetae (Mucor) produc îmbolnăvirea animalelor (mucormicozele) care generează cel mai adesea ulcere gastro-intestinale sau alte afecţiuni. ciuperci din genurile Trichophyton. sin. permiţând astfel comprimarea persistentă a unui conduct organic. tendinită de efort.CIUMIZA (lat. alte ciuperci secretă fermenţi. cu tulpina înaltă (80-150 cm). cu rol asimilator. care contribuie la alcătuirea planctonului de apă dulce. fără frunze sau cu frunze foarte reduse. pe plante ciupercile specifice (din clasle Ascomiycetes şi Basidiomycetes) produc boli deosebit de grave care compromit recoltele. clacquement – zgomot de frecare) zgomot cardiac anormal cu nuanţă de frecare. Phycomycetes. Acherion capabile să producă îmbolnăviri ale pielii şi fanerelor la om şi animale. care poate fi însoţită cel mai adesea de ruptura parţială (fibrilară) a tendoanelor flexoare. asexuat. lăţită. produs de unele ciupeci. ciupercile pot fi saprofite sau parazite. fung. drepte sau curbe.

unei anchiloze sau unei leziuni dureroase unilaterale. constituţia. clangor – zgomot puternic) accentuarea patologică a celui de al doilea zgomot cardiac care se aude în special în focarul aortic ca un zgomot de tablă lovită sau sunetul gongului. mai târziu (1758). a substanţelor chimice şi a medicamentelor. concepţie despre clasificarea ştiinţifică a plantelor a fost fundamentată de Linne în lucrarea “Species Plantarum” (1753). se datoreşte unui aport insuficient de sânge în muşchii gambei. sin. provocată de leziune arterială. sin. 2. în general a moletului. bătătură. de a se izola în spaţii închise. pe baza originii. însuşirilor sau modului de acţiune comun. 3. grup de indivizi dintr-o populaţie care prezintă aceeaşi valoare a unui caracter cantitativ. os având forma asemănătoare cu o cheie. dezvoltarea corporală. elită. crampă dureroasă. denumire dată unor tulburări cu caracter tranzitoriu care apar în cursul activităţi mai intense a unor organe. în chimie sau în farmacologie. asimetrie a mersului datorită scurtării unui membru inferior. inferioară încrengăturii şi superioară ordinului. CLASAREA A IMALELOR CLASĂ CLASIFICARE CLAUDICARE CLAUDICAŢIE CLAUDICAŢIE I TERMITE TĂ CLAUSTRARE CLAUSTROFILIE CLAUSTROFOBIE CLAUSTRUM CLAVICULĂ CLAVUS CLĂPĂUG 154 . pălmuirea uşoară. ante-zid. clasa I. care apare în cursul mersului şi dispare la oprire. prin lovirea repetată a maselor musculare cu latul mâinii. klappen – a face un zgomot asemănător cu clap-clap) zgomot obţinut prin sucusiunea efectuată asupra peretelui abdominal sau a unei colecţii subcutanate rezultând din mişcarea unui lichid închis într-o cavitate unde se găseşte şi un gaz. Cel care a elaborat şi aplicat metode ştiinţifice de clasificare. frica unui om sau animal de spaţii inchise. clasa II). unitate sistematică. tipul productiv al rasei. utilizată în clasificarea organismelor vii.CLAMPAJ. (ger. în ediţia a X-a a lucrării: “Systema aturae” Linne a pus bazele unei nomenclaturi ştiinţifice în zoologie. hiperkeratoză circumscrisă de formă rotundă sau ovalară. animal cu urechile purtate atârnând. repartizarea animale în clase productive (record. datorată acţiunii mecanice de frecare sau de presare a pielii. pentru a se izola de lumea exterioară. conformaţia. izolare totală şi voluntară pe care şi-o impun anumite persoane care suferă de nevroză sau psihoză. tendinţa unui om de a se ascunde. descriere şi denumire a plantelor şi animalelor a fost naturalistul suedez Karl Linne. gruparea. ca tehnică de masaj. (lat. sistem de ordonare şi grupare a fiinţelor vii după criterii ştiinţifice. CLAMPARE CLA GOR (CLA GUROS) CLAPI G CLAPOTAJ fixarea unui clamp în timpul operaţiei. 1. consecutiv examinării şi aprecierii efectuate după un complex de criterii specifice (originea. capacitatea de producţie şi descendenţa).

evoluţiei etc. care marchează la femeie sfârşitul activităţii genitale şi care. la care au aspect membranos. fiind plasată în unghiul nazal al ochiului. kleidion . medic care stabileşte diagnosticul prin examen direct al bolnavilor. fiind mobilizată de doi muşchi mici (mm. în cadrul unei flori nedeschise. sub formă de chişti ovalari. fecundare. somatice şi psihice. clinele sunt rezultatul conflictului dintre selecţia adaptativă la condiţiile locale şi fluxul genic. CLEIDOTOMIE CLEIDO-MASTOIDIA CLEISTOGAMIE CLEPTOMA CLEPTOMA IE CLIG OTA T (CORPUL) CLIMATERIU CLIMACTERIU CLI Ă CLI IC CLI ICĂ CLI ICIA CLI OID CLI OIDIA CLI OMA IE CLI OSTATIC CLI OSTATISM CLI OSTOMUM COMPLA ATUM 155 . foarte dezvoltată la păsări şi reptile. a se ţine) se referă la poziţia culcată a unui bolnav şi fenomenele care se produc în această poziţie. (gr. la mamifere are un schelet cartilaginos. care are tendinţe nivelatoare. vierme parazit care parazitează ca adult în cavitatea bucală la stârci. iar ca larvă (metacercar). muşchi din stratul superficial al regiunii cervicale inserat cranial pe apofiza mastoidiană şi pe claviculă sau creasta anterioară a şanţului spiralat al humerusului. tendinţă maladivă a unor neurastenici de a sta în pat sau în poziţie declivă prelungită. tendinţă patologică de a fura. limitând jgheabul jugular. v. spital în care se face instrucţia studenţilor la patul bolnavilor.CLEARA CE (eng. mobilizarea ei realizându-se prin presiunea ţesutului gras orbitar şi contracţia retractorului bulbar. formaţiune anexă din orbită.claviculă. în musculatura striată sau sub piele la peşti. apofiza clinoidă. cleareance . fie într-un centru particular. a frecvenţei genotipurilor (genocline) sau fenotipurilor (fenocline). kline + statein – a sta. poziţia culcat a corpului şi diferitele aspecte care decurg din ea. care suferă de cleptomanie. la plantele autogame. klini . încetarea fiziologică a funcţiei genitale şi ansamblul tulburărilor care o însoţesc. aceasta înseamnă că atunci când anumiţi factori ai mediului sunt discontinui. care se referă la apofiza clinoidă. unei boli observabile. tome . pentru a indica gradul de creştere sau descreştere într-o populaţie continuă. (gr. (gr. perioadă de viaţă în cursul căreia se produc în organism anumite modificări hormonale.curăţire) capacitatea specifică a unor organe de prelevare din sânge a unor substanţe endogene sau exogene prin cantitatea de plasmă depurată de substanţa respectivă în unitatea de timp. la bărbat se manifestă printr-o încetinire a activităţii sexuale.pat) care se referă la clinică. în medicină termenul este utilizat pentru a caracterizarea semnelor. fluxul genic dintre populaţiile adiacente tinde să anuleze aceste diferenţe. în funcţie de schimbarea gradată a condiţiilor de mediu.secţionare) secţionarea claviculei. fie la spital. pătrat şi piramidal). termen introdus de către Huxley în 1939.

de culoare verde-galbuie. sunt folosiţi în anumite studii de fiziologie: metabolismul mineral. (gr. lavaj. camera endodermală comună intestinului posterior al alantoidei. bacteriostatic cu spectru larg. fiecare din cei doi radioizotopi ai clorului: clor 36 şi clor 38. subţire. convulsie scurtă care antrenează o scurtă deplasare a unei părţi sau chiar a întregului corp. la embrionul tânăr. cordon fibros. care apare după un mers care durează un anumit timp şi este produsă prin instalarea unei ischemii la membrele pelvine şi care dispare dacă animalul se opreşte şi rămâne un anumit timp în repaus. membrii unei clone sunt genetic identici. parenchim asimilator sau ţesut clorofilian. bărbie. CLODICAŢIE CLO Ă CLO IC CLO IE CLO US CLOQUET (LIGAME TUL) CLOR CLOR RADIOACTIV CLORAMBUCIL CLORAMFE ICOL CLORAT CLOREMIE CLORE CHIM 156 . în vederea explorării radiologice a intestinului gros. conţinutul de clor în sânge.închizător) structură erectilă.6g la litru. reprezentând un vestigiu al canalului perineovaginal al fătului. (gr. element chimic sub formă gazoasă. care provine prin reproducere asexuată dintr-o singură celulă sau un singur individ. cloretilamină aromatică. care conţine clor. antibiotic obţinut din culturi de Streptomyces venezuelae. kleitoris . concentraţia normală în serul sanguin este de 3. situate pe frunte. reprezentând la femelele mamifere omologul penisului.CLIP CLISMĂ CLISMĂ BARITATĂ CLISTIR (CLISMĂ) CLIŞEU CLITORIS CLIVAJ CLOACĂ CLOASMĂ agrafă utilizată în special în chirurgie. situat în centrul cordonului spermatic. şchiopătură. situată la intrarea în vagin. regulate. klysma – a clăti) sin. succesiune de contracţii rapide. ritmice declanşate de elongaţia bruscă cu menţinerea în tensiune a unor muşchi. chloasma – verde maro murdar) denumire generală pentru petele de formă neregulată de culoare galben-brun-cenuşie. dar acum preparat prin sinteză. rickettsii şi virusuri de talie mare. (gr. activ faţă de coci şi bacili gram pozitivi şi gram negativi. strangularea citoplasmei după terminarea diviziunii nucleului. (gr. bogate în cloroplaste. agent citostatic activ în limfoamele maligne. contracţii sub forma de de convulsii puternice. transport de ioni prin membrane. care este reprezentat de mezofilul frunzelor şi de alte părţi verzi ale plantelor. entitate biologică. klyxo – klysma – a clăti) introducerea unui lichid in rect. monocelulară sau pluricelulară. în limbaj medical curent. radiografie. mai ales în leucemia cronică. introducerea pe cale rectală a unei soluţii de sulfat de bariu. obraji. ritmice.

răspândiţi în organism reprezentând o formă de leucemie. cuprinzând bacili gram pozitivi. cu miros caracteristic. acid clorhidric. chloros + plastos . anemie caracterizată prin diminuarea numărului de eritrocite şi a cantităţii de hemoglobină. asemănătoare celor din plantele superioare. alge verzi. algele verzi sunt organisme autotrofe. 157 . citomegalovirus. apă cloroformată noduli limfatici de culoare verzuie cu aspect de tumori.idos – jambiere.M. cu administrare pe cale orală. knemis. kopto – a lovi) parazit extern cu localizare mai ales pe cap şi picioare din familia Sacroptidae. clasa Arachnida care parazitează la păsări. poate produce tulburări digestive prin modificarea florei intestinale cu predominenţa levurilor. (gr. care produc spori cu diametrul mai mare decât al formelor vegetative. pentru a combate hipocloruremia sau pentru a efectua proba de clorurie alimentară. antibiotic izolat din culturile de Streptomyces aureofaciens. abr.V. unicelulare şi pluricelulare. anaerobi. abr. C. nume generic dat combinaţiilor clorului cu elemente simple.CLORHIDRAT CLORHIDRIC CLORI ARE CLOROCIT CLOROFILĂ CLOROFITE sare a acidului clorhidric cu o bază azotată. v. fotosintetizat şi care se găseşte în frunze. ex.fixare) fixarea de cloruri în lichidele din organism. care conţine cloroform. în celulă este localizată în cloroplaste. (gr. administrarea pe cale orală a unei cantităţi determinate de clorură de sodiu. lichid incolor. pigment verde. care se referă la clor. este anestezic general şi dizolvant. procedeu de purificare a apei destinată consumului şi care constă în introducerea în apă a unei cantităţi mici de clor în stare liberă. CLOROFORM CLOROFORMAT CLOROM CLOROPE IE CLOROPEXIE CLOROPLASTE CLOROS CLOROZĂ CLORTETRACICLI Ă CLORURĂ CLORURARE CLORURAT CLORUREMIE CLORURIE CLOSTRIDIUM C EMIDOCOPTES cm. globula roşie care a pierdut culoarea roşie normală având un aspect verzui. constituienţi vii ai celulelor vegetale sub formă de bastonaşe de culoare verde datorită clorofilei pe care o elaborează şi o conţin. scăderea cantităţii de cloruri din organism. mobili. sărurile acidului clorhidric şi derivaţii cloruraţi ai unor acizi organici. prezenţa clorurilor în sânge. care conţine clor sau o clorură. acestea au în citoplasmă nucleu şi cromatofori cu clorofile a şi b. încrengătura Chlorophyta cu câteva clase şi multe mii de specii. centimetru. prezenţa clorurilor în urină. cu spectru larg de acţiune. gen de bacterii din familia Bacillaceae.

germeni ale căror enzime nu determină coagulare. COAFAT COAGULABIL COAGULABILITATE COAGULA T COAGULARE simbol chimic al cobaltului abr. care nu au rol în fonaţie. a se lega) 1. C. formula chimică a oxidului de carbon (lat. segment al membrului inferior cuprins între şold şi genunchi. care duce la îngustări sau întreruperi ale vasului. pliuri musculoase. simetrice şi extensibile. ale membranei mucoase laringiene. gudron de huilă. COAGULOPATIE COAGULOPATIE DE CO SUM COALESCE ŢĂ grup de sindroame hemoragice datorate tulburårii coagulării sângelui prin deficit de factori activatori. 2. Coagulare Intravasculară Diseminată. reducerea unei fracturi sau a unei luxaţii prin îndreptarea deformării regiunii respective. după reducerea. atelă metalică folosită în osteosinteză pentru menţinerea într-o poziţie bună.coagul) care poate coagula. consolidare în formă de coamă tendinoasă a capsulei articulare a umărului. (lat. coalesco-es-cere – a se uni. transversale. coffia . care aderă intim la capsulă. sin. articulată pe apofiza transversă a celei de a vertebrei VII cervicale. îngustarea unui conduct natural. aderenţe care se formează între suprafeţe tisulare în contact prelungit. care produc sunete. malformaţie congenitală a aortei. la majoritatea mamiferelor. arcuit care intră în constituirea cutiei toracice. şi inferioare sau adevărate. os alungit. (lat.D. VIII). coagulare care produce scăderea fibrinogenului şi unor factori de coagulare (V.O. se găsesc două perechi de coarde vocale superioare. a două segmente ale unui os lung fracturat. coagulum . constând în prezenţa unei coaste suplimentare. care favorizează coagularea. C. pentru conducere osoasă.I. fenomen coloidal care constă într-o emulsie din unirea unor picături mai mici într-o picătură mare. proprietatea unor substanţe de a coagula. compusă cu participarea celor patru muşchi rotatori ai săi. care la expirarea aerului vibrează şi emit sunete. malformaţie frecventă a coloanei vertebrale. COALTAR COAMA ROTATORILOR COAPSĂ COAPTARE COAPTOR COARCTARE COARCTAŢIE AORTICĂ COARDE VOCALE COASTĂ COASTĂ CERVICALĂ 158 .cască) termen utilizat pentru a desemna – mai ales crotine acoperite cu false membrane. COAGULAZOEGATIVI COAGULAZO-POZITIVI germeni ale căror enzime determină coagulare. în laringe.Co. proces complex de transformare a unui produs din stare lichidă în stare de cheag.. abr.

(sau A.COBALT COBALT 60 COBALTOTERAPIE COC COCAI Ă COCAI OMA COCAI OMA IE COCCIDI IE corp simplu metalic. individ dependent de cocaină. prin proprietăţile sale. care aparţine de labirintul auricular. stratul extern de protecţie al oului la viermii de mătase. osul cozii. ca sedativ contra tusei administrat oral. producând coccidioze. de culoare alb-roză. folosit în soluţii pentru instilaţii nazale sau oculare. sunt paraziţi intracelulari ai epiteliului intestinului. care emite raze beta şi gamma. boli determinate mai ales de specii de Eimeria. viral). toxicomania la cocaină. radioizotop al cobaltului.N. bacterie de formă rotunjită (stafilococ. alcaloid extras din opiu.D. exacerbată în poziţie şezândă şi la defecare. de consistenţă dură.N. sâmbure rotund) nume dat bacteriilor cu formă rotundă. este apropiat de fier şi nichel. de formă rotunjită. uneori consecutivă travaliului naşterii. anestezic local de suprafaţă. folosit sub formă de sare.R. corespondenţa care există între grupele de nucleotizi din molecula de A. (gr. un sistem care presupune transcripţia informaţiei codului genetic din A. clasă (Coccidia) de sporozoare unicelulare. streptococ). alcaloid extras din foile de Coca sau obţinut prin sinteză. care.R. anelide şi tunicieri. gen de ciuperci din clasa Archimicetes.N. kokkos – grăunte. durere foarte vie în regiunea coccigiană.N. aproape totdeauna de origine traumatică.D. aproape de dimensiunile unui coc. registrul oficial al medicamentelor autorizate. COCCIDII COCCIDIOIDES COCCIS COCHLEAR COCI COCOBACIL COCOBACTERIE COCOID COCO COCUS CODEI Ă CODEX MEDICI ALIS CODO COD GE ETIC 159 . parazite la artropode.N. mesager) şi translaţia acestei informaţii în secvenţa aminoacizilor particulari în lanţul polipeptidic al diverselor proteine sintetizate. în secvenţa ribonucleotizilor din mA. bacterie de formă intermediară între coc şi bacil. imobile.) şi aminoacizii incluşi în lanţul polipeptidic sintetizat. (A. bacterie în formă de bastonaş scurt.R.R.N. folosind bomba de cobalt. termen utilizat pentru a desemna o grupă de baze azotate care codifică un anumit aminoacid într-o secvenţa proteică în mesajul genetic. utilizarea terapeutică a emanaţiilor radioactive ale cobaltului 60 în tratamentul tumorilor maligne. pluralul de la coc. sistem în care informaţia genetică este conţinută într-o secvenţă de baze în A.N. asemănătoare cu a unui coc. (sau A.D. la vertebrate. inclusiv la om.

asigură expresia simultană. coenzimă. se spune despre o cavitate sau un conduct ai căror pereţi îşi pierd lumenul printr-un proces patologic sau în urma unei intervenţii. introducerea penisului în anusul partenerului. prezenţa sărurilor biliare în sânge. toate intervenţiile care urmăresc să amelioreze funcţia acustică perturbată. sin.surd) surzenie. copulare între un bărbat şi o femeie. sin. collum . kophos + osis . incizia unui canal biliar. elastanţă.CODOMI A TE alele diferite care. (gr. sin. parte a urechii interne. factor numeric care multiplică o funcţie sau o expresie algebrică.şi extrahepatice. cartilaginos şi osos. partea catalitic activă dintr-o enzimă. inflamaţia căilor biliare. relativ la cunoaştere. sin. orice afecţiune a căilor biliare. enzima care lizează colagenul. COEFICIE T DE ELASTICITATE COEFICIE T COE ZIMĂ COFACTOR COFERME T COFOCHIRURGIE COFOZĂ COG ITIV COHLEAR COHLEE COHLEO-VESTIBULAR COIT COIT A AL COL COLABARE COLABAT COLAGE COLAGE AZĂ COLAGOG COLALEMIE COLALURIE COLA GIECTAZIE COLA GIOGRAFIE COLA GIOM COLA GIOPATIE COLA GIOTOMIE COLA GITĂ 160 . cifră exprimând o proprietate fizică particulară. aliment sau medicament care provoacă evacuarea bilei în intestin. coenzimă. dilataţia canalelor biliare. situat în cohlee. care se referă la melc şi vestibulul urechieii interne şi prin extensie la audiţie şi echilibru. închiderea unei cavităţi prin turtire. a ambelor caracteristici controlate de acestea. substanţă albuminoidă a fibrelor albe din ţesutul conjunctiv. cancer primitiv al ficatului. (lat. la un nivel care nu depăşeşte în mod normal 4 mg/l. chirurgia surdităţii. formată dintr-un canal osos răsucit în spirală. în stare heterozigotă. prezenţa sărurilor biliare în urină. independentă. metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a canalelor biliare intra.gât) denumirea anatomică atribuită gâtului uterin.

prin inhibarea formării fusului central. secţionarea peretelui vezicii biliare pentru a se face evacuarea conţinutului ei. numărul de cromozomi din acelaşi nucleu să se dubleze. ţesut mecanic de susţinere.COLAPS(US) COLATERAL 1. proces inflamator acut. sin. dozarea pigmentilor biliari din sânge. format din celule vii ai căror pereţi celulozici sunt îngroşaţi. de fiecare parte a unei structuri anatomice. metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a vezicii biliare cu ajutorul unei substanţe de contrast. acţionează prin blocarea cromozomilor în metafază. urmat de producerea unei infecţii. chole + dochos – conduct) canal biliar principal care ţine de la vărsarea canalului cistic până la deschiderea lui în duoden. kolon – intestin gros) dilatarea colonului. canal care conduce bila care rezultă din unirea canalelor hepatice şi a celor biliare. contribuind la degradarea resturilor vegetale şi producerea humusului sau sunt paraziţi pe plante şi ciuperci. 1. sin. alipirea pereţilor unei formaţiuni cavitare. vitamina D. termen generic pentru afecţiunile vezicii biliare. accesoriu. secundar. calculi în vezica biliara. 3. (gr. sin. când se vorbeşte despre un vas sau un nerv secundar. operaţie prin care se realizează îndepărtarea vezicii biliare din organism. (gr. deschiderea chirurgicala a canalului coledoc. după replicare. alcaloid extras din planta brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale) utilizat în inducerea poliploidiei la plante. ordin de insecte mici apterigote (fără aripi). colagog. COLCHICI Ă COLECALCIFEROL COLECIST COLECISTECTAZIE COLECISTECTOMIE COLECISTIC COLECISTITĂ COLECISTOGRAFIE COLECISTOKI ETIC COLECISTOLITIAZĂ COLECISTOPATIE COLECISTOTOMIE COLECTAZIE COLEDOC COLEDOCTOMIE COLELITIAZĂ COLEMBOLE COLEMIE COLEMIMETRIE COLE CHIM 161 . care se referă la vezicula biliară. determinat mai ales de modificări în compoziţia chimică a bilei. litiază biliară. 2. care se detaşează dintr-un trunchi principal. vezică biliară. subacut sau cronic al veziculei biliare. care se deplasează cu ajutorul unor apendici abdominali prin salturi. care se găseşte aşezat paralel. care provoacă evacuarea bilei în intestin. vesica fellea. prăbuşirea forţelor organismului datorită unei insuficienţe circulatorii. astfel că ei nu pot migra la poli şi după clivare rămîn cuprinşi în aceeiaşi membrană nucleară. fapt care face ca. distensia veziculei biliare. se hrănesc cu detritusuri vegetale. trecerea bilei în sânge. 2. pot fi şi vectori ai unor boli.

derivat sterolic monoalcoolic prezent într-o serie de grăsimi tisulare. kolon – intestinul gros. colliquo-ere – a se topi. bacil mobil. cu caracter spasmodic. teacă care protejează rădăcina embrionară la graminee. factor care stimulează secreţia hepatică de bilă. prin evaporare. febră. porţiune în formă de şănţuleţ la limita dintre rădăcină şi coroana dintelui. cel mai adesea de origine intestinală. (gr. rupt şi sfărâmat. frunzuliţă sub formă de teacă. au un aparat bucal pentru apucat.COLEOPTERE ordin (Coleoptera) de insecte din care fac parte peste 300. proces de astupare a porilor unui filtru. secreţia şi excreţia de bila. fr. COLEOPTIL COLEORIZĂ COLERETIC COLEREZA COLESTAZĂ COLESTEROL COLESTEROLEMIE COLET COLIBACIL COLIBACILOZĂ COLICĂ COLICI COLIFORMĂ COLI ERGIC COLI ESTERAZĂ COLICVAŢIE COLIR COLITĂ COLMATARE COLODIU COLOIDAL COLOIDOCLAZIE 162 . enzimă hidrolitică a acetilcolinei eliberând acid acetic şi colină şi având largă distribuţie în regnul animal. cunoscute popular sub denumirea de gândaci. care se dezvoltă pe mediile obişnuite de cultură. la acestea aripile anterioare sunt transformate în elitre. (gr. colique – dureri abdominale) durere abdominală violentă. zonă la nivelul trecerii de la rădăcină la tulpină. iar cele posterioare sunt membranoase. lichefia) lichefierea unor ţesuturi necrozate. cu aspect şi proprietăţi de coloid. apare mai ales când în circuitul sanguin se introduce o substanţă coloidală urmând fenomene care preced o stare anafilactică. termen utilizat mai ales pentru necroza şi lichefierea ţesutului nervos. gram negativ. dureri abdominale.000 de specii. ale indexului refractometric şi modificări de coagulabilitate. servind la zbor. în ţesutul nervos. floră formată predominant din Escherichia coli. cu rolul de a proteja muguraşul în timpul germinării. soluţie de nitroceluloză în alcool şi eter. urticarie. infecţie generalizată sau localizată. kolon + itis) inflamaţia colonului. caracteristică embrionului gramineelor. tulburări în starea coloidală a sângelui evidenţiate prin modificări ale vitezei de sedimentare. în muşchi. lasă o pelicula aderentă la locul de aplicare. (lat. putând fi vegetarieni şi carnivori. prezenţa colesterolului în sânge. care aplicată pe tegument. care este stimulat sau transmis prin intermediul acetilcolinei. frison. stare provocată de întreruperea scurgerii bilei din căile biliare în intestin. provocată de colibacil. preparat lichid folosit în tratamentul anumitor afecţiuni ale ochilor.

caracterizată prin pierderea completă sau parţială a cunoştinţei. deosebiţi prin două perechi de alele. structură columnară la animale şi plante. termen folosit pentru procesele patologice de la nivelul colonului. Mendel a observat acest fenomen la dihibridări. suturarea pereţilor vaginali în caz de plăgi vaginale. inflamaţia mucoasei vaginale. a obţinut un heterozigot în F1 cu structură alelică AaBb. a avut loc o segregare independentă. îndeplinind funcţii diferite. axul osos şi cartilaginos care leagă timpanul de urechea internă la amfibieni. din combinarea acestor heterozigoţi F1. vaginită. trihibridări etc. deschiderea şi fixarea operatorie la piele a unui segment a colonului. inflamaţia concomitentă a colonului şi a cecului. ablaţia parţială a vaginului. legea a treia mendeliană.COLOIDOTERAPIE COLOLIZĂ COLO COLO IE tratament facut cu substante coloidale pentru a produce un şoc. prolaps vaginal. când indivizii sunt diferenţiaţi. coloniile sunt monomorfe. lapte secretat de glanda mamară imediat după parturiţie. (gr. hematoxilina. pe lângă apariţia combinaţiilor parentale de gene. oprirea tranzitului prin colon ducând la staza conţinutului intestinal sau chiar la ocluzie intestinală. sin. deschiderea chirurgicală a colonului. reptile şi păsări. şi anume AABB X aabb. sin. (gr. ax în jurul căruia este răsucită cochilia la gasteropode. metodă chimică de analiză cantitativă bazată pe principiul absorbţiei diferite a soluţiilor de concentraţie diferită ale aceleiaşi substanţe când sunt străbătute de un fascicul luminos. prezenţa de bilă în urină. AABB şi aabb. COLOPATIE COLOPEXIE COLORA T BAZIC COLORIMETRIE COLOSTAZĂ COLOSTOMIE COLOSTRU COLOTOMIE COLOTIFLITĂ COLPECTOMIE COLPITĂ COLPOHISTEROSTOMIE COLPORAFIE COLPOPTOZĂ COLUMELA COLURIE COMĂ COMBI AREA I DEPE DE TĂ A GE ELOR 163 . koma – somn adânc) stare patologică de inhibiţie profundă a activităţii nervoase superioare.. astfel din încrucişarea a doi indivizi homozigoţi. grup de indivizi animali dintr-o anumită specie organizat într-o asociaţie temporară sau permanentă. fixarea la peretele abdominal a unor anse ale colonului. şi apariţia unor combinaţii noi ale alelelor şi respectiv ale caracteristicilor parentale: Aabb şi aaBB. datorită combinării libere a alelelor în timpul formării gameţilor. cu păstrarea funcţiilor vegetative fundamentale. kolon – intestin gros) parte a intestinului care începe la cecum şi se termină la joncţiunea rectosigmoidiană. care a determinat. operaţie în care se face secţionarea pereţilor vaginali şi uterini când fătul este angajat parţial în bazin. axa osoasă a cochleei din urechea mamiferelor. carminul etc. desfacerea unor aderenţe ale colonului. şi polimorfe. potrivit acestui principiu genele sunt independente unele faţă de altele. în descendenţă. în cazul în care indivizii sunt analogi. substanţe care posedă grupări bazice care coloreză cromatina: fucsina bazică.

consumarea în comun a hranei de către două specii diferite de animale fără a-şi produce daune şi fără a se ajunge la parazitism. COMPLIA ŢĂ COMPLICAŢIE variaţie de de volum toraco-pulmonară necesară pentru a produce o variaţie de presiune transpulmonară de o unitate. cap articular. denumire utilizată pentru a desemna înrăutăţirea evoluţiei unei maladii prin apariţia de noi procese patologice. formaţiune tumorală. commotio . spart în numeroase fragmente mici.COMEDO COME SALISM COMI UTIV COMISURĂ COMIŢIAL COMOŢIE COMPE SARE dop cornos care obturează orificiul unei glande sebacee. cordis . COMPLEME TARITATEA împerechere complementară specifică a bazelor azotate în macromolecula bicatenară de ADN. (lat. (lat. asemănător unui condil. structuri cavitare la algele brune. unei sfere. (lat. însoţită de stare de şoc. a se întări) corp tare care ia naştere din modificarea solubilităţii apoi prin precipitarea sau impregnarea cu săruri a unor celule descuamate. de obicei de origine inflamatorie sau virotică. metodă utilizată pentru reducerea cantităţii de radiaţii secundare care iau naştere într-un volum străbătut de radiaţii penetrante.cord) modificare anatomopatologică constând din unirea celor două foiţe ale pericardului în caz de pericardită. care se pot realiza numai între poziţia amino a adeninei–A şi poziţia keto a tiaminei–T sau între poziţia keto a guaninei–G şi poziţia amino a citozinei–C. fenomenul este condiţionat de faptul BAZELOR că între cele două catene există legături de hidrogen. COMPRESIU E COMPRESĂ COMPRIMATE CO CAV CO CEPTACLU CO CHIE CO CREME T CO CRETIO CORDIS CO DIL CO DILOID CO DILOM 164 . prin mecanismul contracarării deficitului sau excesului creat cu ajutorul fenomenelor de hipertrofie şi hiperfuncţie ale altor organe. exacerbarea unor tulburări deja instalate. sin. preparate farmaceutice solide obţinute prin comprimarea substanţelor. menţinerea (readucerea) funcţiilor unui organ oarecare în limite normale. bucăţi de tifon sterilizate utilizate în chirurgie.zguduire) zguduire puternică a unui organ urmată de întreruperea temporară a funcţiei sale. organ sau lentile care au suprafaţa scobită faţă de margini. situată la nivelul tegumentelor şi mucoaselor. conchia auriculară sau pavilionul urechii. bucată de pânză sau vată umezită şi aplicată pe o porţiune a corpului. (lat. comitia – adunarea poporului la romani) care este legat de epilepsie. constituind aşanumitul punct negru (pe faţă) sau punct seboreic. concresco-ere – a se condensa. grupate la vârful ramificaţiilor talului. concretio – alcătuire din părţi. de îmbinare. loc de unire. cor. în care se formează organele sexuale.

sinonim cu mitocondrii. tumoră a ţesutului cartilaginos formată din celule tinere.CO DRAL CO DRIECTOMIE CO DRIOZOM CO DRITĂ CO DROBLAST CO DROBLASTOM CO DROCIT CO DROCLAZIE CO DRODISPLAZIE CO DRODISTROFIE CO DROGE EZĂ CO DROID CO DROLIZĂ CO DROM CO DROMALACIE CO DROZĂ CO DUCT CO DUCTIBILITATE cu referire la ţesutul cartilaginos. tumoră formată din ţesut cartilaginos. fără degradarea sau deplasarea părţilor componente ale corpului conductor respectiv. konis . CO FORMAŢIE CO FUZIE MI TALĂ CO GE ITAL CO GESTIE CO GLUTI ARE CO IDIE CO IMETRIE 165 . aparentă sau latentă. fenomen patologic având ca rezultat distrugerea ţesutului cartilaginos. a raporturilor diferitelor regiuni şi îmbinării lor.praf) spor asexuat uni sau multicelular. ca urmare a unui proces patologic petrecut în timpul vieţii intrauterine. formaţiuni intracelulare cu aspect de granulaţii sau bastonaşe. termen generic utilizat pentru desemnarea tulburărilor de conştienţă de diferite etiologii. îndepartarea chirurgicală a unui cartilaj din organism. celula primară formatoare de ţesut catilaginos. tulburări de nutriţie ale cartilajelor caracterizate prin modificarea osteogenezei normale. a nounăscutului. prezenţa unei cantităţi mai mari de sânge într-o anumită regiune datorată fie afluxului crescut fie obturării căilor de întoarcere venoasă. formarea de grămezi din eritrocite datorită sensibilizării acestora faţă de unele substanţe existente în anumite seruri. produs de către unele ciuperci. a maselor musculare. care este asemănător cu cartilajul. neconstituind o entitate nosologică. termen folosit uneori pentru formaţiuni anatomice canaliculare. (gr. proprietatea de transmitere a diferitelor forme de energie de la un punct la altul. de obicei denumite canale sau ducte. formarea de ţesut cartilaginos. inflamaţia unui cartilaj. o condrodistrofie caracterizată prin diminuarea consistenţei cartilajelor. celula cartilaginoasă. reprezintă gradul de dezvoltare şi aspectul exterior al corpului animalului ca rezultat al dezvoltării oaselor. resorbţia ţesutului cartilaginos de către celulele condrioclaste. procedeu de a pune în evidenţă şi de a determina cantitatea de praf din atmosfera unei încăperi prin examen microscopic sau cu un aparat special (conimetru). denumire pentru afecţiunile degenerative ale ţesutului cartilaginos. tulburări în osificările encondrale având ca rezultat oprirea creşterii oaselor lungi. termen care se referă la o tulburare.

care se pot transmite mai departe şi să provoace infecţia animalului purtător sau a altor indivizi. persoanele din jur. ansamblu de însuşiri morfofuncţionale care decid reacţia organismului faţă de modificările din ambianţă. 1. antalgică. încovoierea sau răsucirea exagerată a unui segment corporal produsă prin contracţii musculare puternice. nume dat unui obiect solid care aplicat cu putere pe suprafaţa corpului produce contuzii. bacterii. transmisibil prin contact. miogenă. transmiterea influxului nervos prin sinapse. 2. fracturi sau ruperi de tesut. fuziunea gameţilor în procesul fecundării. 1. poate fi ischemică. inflamaţie acută sau cronică a conjunctivei. ciliate. termen utilizat în medicina veterinară având înţelesul de imobilizare a unui animal în vederea executării examinarii sau de operaţii astfel încât să nu poată accidenta. unirea unor tipuri de împerechere la alge. alimente. sol etc. răsucit. 2. CO SA GVI ITATE CO STRICTIV CO SUMPTIV CO SUMPŢIE CO STIPAŢIE CO STITUŢIE CO TAGIOS CO TAMI ARE CO TE ŢIE CO TIGUITATE CO TO DE T CO TORSIU E CO TORT CO TRACŢIE CO TRACTURĂ 166 . factor care provoacă îngustarea/restrângerea unei formaţiuni anatomice. slăbirea şi pierderea în greutate a organismului datorită unor afecţiuni grave. proces de slăbire exagerată în unele afecţiuni. contracţie involuntară. existenţa unor germeni patogeni pe pielea animalelor sau pe unele obiecte. acumularea exagerată de fecale în partea terminală a tubului digestiv datorita unei evacuări dificile. reacţia organismului faţă de variaţiile mediului ambiant condiţionată de însuşirile morfofuncţionale ale organismului. întortocheat.. membrană subţire care căptuşeşte pleoapele şi acoperă globul ocular până la cornee. însuşirea unor ţesuturi sau organe de a-şi schimba forma realizându-se o tensionare şi o micşorare a organului respectiv. răspândirea unei boli produsă prin agenţi animaţi de la un individ bolnav la alti sănătoşi prin contact direct sau indirect. neurogenă. unirea nucleilor. de durată mai lungă a unui muşchi sau a unui grup muscular. indivizi cu sânge comun care poate fi de mai multe grade. raportul dintre indivizii nascuţi din aceiaşi părinţi. ea se referă mai mult la regularitatea cu care se desfăşoară funcţiile organice precum şi la sensibilitatea organismului faţă de agenţii nocivi. propagarea unei boli contagioase de la un animal la altul care se găsesc în contact direct de vecinătate. în opunerea sa.CO IOZĂ CO JUCTIVĂ CO JUCTIVITĂ CO JUGARE afecţiune respiratorie sau cutanată cauzată de praf. proces care determină sinapsa sau împerecherea cromozomilor omologi în meioză.

modificări produse într-un ţesut sau organ în urma aplicării cu forţa pe suprafaţa corpului a unui corp dur bont fără ruperea tegumentului. fără carapace. evoluţia unor specii iniţial diferite. testul antiglobulinic. slăbire accentuată. în special cel muscular. prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp care survine în epilepsie. frământare. succesiune de contracţii involuntare. (ex. în care timp organismul trece în mod treptat la o nouă stare de sănătate. prin schimbare de formă. discuţie între un bolnav şi un medic. termen utilizat în optică precum şi pentru a descrie unele organe sau regiuni corporale care au suprafaţă bombată şi rotunjită în afară faţa de margini. spasm. zvârcolire. testul Coombs. în practica medicală. puternice. perioada care urmează dispariţiei semnelor de boală şi vindecării clinice. de obicei scurtare. CO SUMPŢIERE CO TRACEPTIV CO TRACTILITATE CO VALESCE ŢĂ CO VERGE ŢĂ CO VERSIE CO VEX CO VULSIE CO VULSII CO VULSIOTERAPIE COOMBS COOPERIA COPEPODE COPITĂ COPOLIMERIZARE COPREMEZĂ 167 .CO TRACŢIE CO TUZIE CO SULT CO SULTAŢIE fenomen de îngustare a unei formaţiuni anatomice canaliculare. unghia formată dintr-o cutie cornoasă care acoperă extremitatea membrelor la unele vertebrate putând fi despicată sau nedespicată. spre unele trăsături comune. terapia indicată pentru prevenirea/combaterea convulsiilor. vomă cu fecale. se foloseşte numai după sfatul medicului. sub acţiunea aceloraşi factori ai selecţiei naturale. parazit din familia Trichostongilide clasa ematoda denumit după medicul Cooper A. achiziţionarea prin lizogenizare a unor noi proprietăţi fenotipice. parazitează la ovine şi caprine în mucoasa duodenală. stabile din punct de vedere genetic. ADN-ul este o macromoleculă rezultată din copolimerizarea a patru feluri de monomeri). sin. efectul lui principal este de prevenire a sarcinii. subclasă de crustacee. (1768-1841). provocat de factori nervoşi vegetativi sau umorali. în cadrul căreia bolnavul doreşte să afle afecţiunea de care suferă şi tratamentul pe care trebuie să-l urmeze. de a răspunde la stimulări. examinarea unui bolnav de către o comisie medicală. medicament. însuşirea unor ţesuturi. procesul de formare a unor macromolecule prin unirea unor monomeri de tipuri diferite. contracţie involuntară violentă. de apă dulce şi marine. servind la hrana peştilor. a unor grupe musculare sau ale întregii musculaturi. pentru stabilirea diagnosticului şi indicarea tratamentului. cu pierderea forţei musculare şi topirea ţesuturilor.P. participă la alcătuirea planctonului. în stări febrile la copii.

de la care începe sistemul arterial al marii circulaţii şi al circulaţiei pulmonare şi la care se termină sistemul venelor cave şi cel al venelor pulmonare. produsul final al unei căi metabolice care deterimnă descreşterea cantităţii unei proteine specifice. cu rol în ereditate). sin. organul principal al sistemului circulator. ipoteză care sugereză că fenomenul de crossing-over apare în timpul proceselor de duplicare cromozomală. inimă.D.N. acumularea exagerată de fecale în partea terminală a tubului digestiv caracterizata fie prin oprirea defecaţiei. COPULAŢIE COPY-CHOICE COPY-ERROR COR CORACOID CORAL CORD CORDAITALES CORDAT CORDATE CORECTOPIE COREE COREIFORM COREOATETOZĂ COREPRESOR CORIMB 168 .R. denumire generică dată unor boli sau sindroame ale sistemului nervos central.R. mai lungi la bază şi. unirea sexuală între mascul şi femelă. sindrom caracterizat printr-o asociere de mişcări coreice şi atetozice. Cephalocordata şi Vertebrata. grup mare de animale care cuprinde încrengăturile: Urocordata.. foarte deosebite între ele.COPREMIE COPROFAGIE COPROLITE COPROLOGIE COPROSTAZĂ absorbţia în sânge a unor substanţe din fecale care produc accidente toxice. fie printr-o defecaţie rară eliminându-se numai câteva crotine. oides . care a avut perioada maximă de dezvoltare în carbonifer.N. manifestări asemănătoare cu coreea.N. (lat. (gr. iar acestea sunt dispuse în corimb simplu. anomalie congenitală caracterizată prin deschiderea laterală a pupilei şi nu în centrul irisului. cornus – corn) îngroşarea delimitată a stratului cornos epidermic interesând şi o anumita adâncime a pielii. cât şi erorile în replicarea A.).N. (sau A. consumul de fecale. reprezintă una din cauzele alterării informaţiei genetice. inflorescenţa se numeşte corimb compus. treptat mai scurţi spre vârf. termen care indică atât erorile în includerea unor nucleotizi în macromolecula de A. când se formează flori pe ramificaţii secundare. korax-akos – corb. (sau A. ordin de gimnosperme reprezentat în prezent doar de specii fosile. concreţii intestinale formate din materii fecale având consistenţa dură. aducând florile la acelaşi nivel. sin. cu aspect de inima. studiul şi examenul fecalelor. inflorescenţă racemoasă simplă la care pedicelii florali sunt inegali. având însă şi unele trăsături comune. scheletul calcaros al unor animale marine celenterate şi briozoare care formează polipi coloniali.asemănător) denumire anatomică atribuită unei formaţii care este asemănător cu ciocul corbului.D. sunt animalele cele mai evoluate.

R boală care afectează coronarele.tumoare malignă care se dezvoltă în uter din resturile placentare rămase după o naştere sau un avort. situată între sclerotică şi retină. parazit extern din familia Sarcoptidae. totalitatea petalelor dintr-o floare. formaţiune cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca un fascicul de raze. porţiune anterioară transparentă a globului ocular. clasa Arachnida. cu o axă verticală cărnoasă. cu structura cornului. păsări acvatice. rădăcină şi frunze. se găseşte la cal. capră. 169 . producând stenoza acestor vase. zgomot de stenoză care se aude de la distanţă când respiraţia este dificilă luând naştere în diferite părţi ale aparatului respirator. format din celule cornoase. reumatică a arterelor coronare. obişnuit colorate. urmată de pierderea nucleului. se găşeşte in tubul digestiv la nurci. „în formă de coroană“ în jurul unui organ. corioepiteliom . favorizată de frig şi de umezeală. corpul plantelor superioare.CORI EBACTERIE CORI OSOMA CORIOCARCI OM CORIO bacterie în formă de măciucă. păstrându-se în unele celule resturi de nuclei picnotici. membrană vasculară şi pigmentară a ochiului situată între sclerotică şi retină. inflamaţia luetică. prevăzute cu muguri. parazit din clasa Acantocephala. o reţea de fibre elastice şi o reţea de reticulină. tip de tulpină subterană. caracterizată prin prezenţa în număr mare a fibrelor colagene organizate în fascicule. bou. fie a părţii principale a unui organ. înconjurată de o regiune corticală. CORO AROPATIE CORP termen anatomic folosit pentru desemnarea fie a organismului în totalitate. strat la epidermei. membrană vasculară şi pigmentară a ochiului. ţesut care alcătuieşte coroida. oaie. încărcare cu parachidină a celulelor stratului superficial al epidermului. iepure producând râia extremităţilor. cuprinde briofitele şi plantele vasculare al căror corp este alcătuit din ţesuturi specializate. CORIO-RETI ITĂ CHORIOPTES CORIZĂ CORM CORMOFITE COR AJ COR EE COR IFICARE COR OS COROIDAL COROIDĂ COROLĂ CORO A CORO AR CORO ARITĂ CORO ARODILATATO substanţe care determină dilataţia arterelor coronare ale inimii. care cuprinde câteva internoduri scurte. protejată de frunzuliţe subţiri. referitor la vasele sanguine. inflamaţia coroidei şi retinei. una din cele două grupe mari (Cormophyta). în care este împărţit regnul vegetal. diferenţiate în tulpină. inflamaţie acută catarală a mucoasei nazale. poate fi dialipetală (cu petale libere) şi gamopetală (cu petale unite). porţiunea profundă a dermului.

substanţa constitutivă are culoare galbenă fiind produsă sub influenţa hormonului luteinizant. segmentul bazal al piciorului. unitate filtrantă a sângelui în rinichiul vertebratelor. fasciculată şi reticulată. umplut cu globule de grăsime. format din membrana hialoidă şi umoarea sticloasă. din centura pelviană. cromocentru prezent în interfază în nucleul celulelor somatice ale femelelor de mamifere. 1. situat în capul unor insecte. la insecte acest ţesut este răspândit în tot corpul şi funcţionează ca substanţă de rezervă. vascularizat. adesea umflaţi la capete. formaţiune care se găseşte în placenta unor mamifere. elementele sanguine. parazit din ordinul Cestoda care parazitează la găină şi raţă.CORP ADIPOS ţesut structurat. reprezentând practic glandele deosebite de medulosuprarenală. terapia cu hormoni corticosuprarenali sau cu derivaţi ai acestora. secretat de hipofiză. (cromatina sexuală). ischium şi pubis. microorganisme din familia Corynebactericeae cuprinzând bacili grampozitivi. os-pereche. nodul de ţesut limfoid care participă la formarea aşa-numitei pulpe albe din parenchimul splenic. 2. corp mic. porţiunea periferică a unui organ situată imediat dedesubtul capsulei. scoarţa cerebrală. fascicul de fibre nervoase care leagă cele două emisfere cerebrale. organ glandular mic. oricare organit al celulei. care aparţine scoarţei cerebrele. inclusiv nucleul. apare numai în celulele care au mai mult decât un cromozom X. după ovulaţie. 1. 1. la mamifere. hormon steroid secretat de corticosuprarenală. care aparţine învelişului exterior al unui organ 2. uneori cu granulaţii. corticosuprarenalele sunt alcătuite din trei zone concentrice: glomerulară. corpusculul Barr lipseşte la masculii normali. parte a sistemului dioptric al ochiului. reprezentând unul dintre mediile refringente ale acestuia. între cristalin şi retină. os coxal. şoldul sau articulaţia şoldului. formată în ovar. format din trei piese osoase: ilium. partea periferică a celor două glande suprarenale. sin. la om. în cavitatea folicului de Graaf. respectiv analogi sintetici. la amfibieni este asociat cu gonadele. corticoid. care produce hormoni. variola taurinelor. identificat ca fiind unul din cei doi cromozomi X. formaţiune temporară. 2. CORP CALOS CORP LUTEU CORP VITROS CORPORA ALLATA CORPUSCUL CORPUSCUL BARR CORPUSUL MALPIGHI CORTEX CORTICALĂ CORTICOID CORTICOSTEROID CORTICOSUPRARE ALĂ CORTICOTERAPIE CORY EBACTERIUM COTILEDO COTUG IA COWPERITA COW-POX COXA COXAL 170 . acesta este situat în spaţiul intern al globului ocular. la arahnide şi insecte. inflamaţia glandelor lui Cowper (glandele vestibulare majore sau bulbouretrale).

COXALGIE COXARTROZĂ COXITĂ CRACME T CRAMPĂ CRA IA CRA IOMETRIE CRA IOPAG CRA IOSCHISIS CRA IU dureri localizate în articulaţia coxo-femurală. arbust din familia Rosaceae. zgomot care se produce când: 1. când bule mici de gaz se găsesc în tesutul subcutanat şi acestea sunt sparte sau puse în mişcare prin palpaţie. involuntară. al craniului. krene – sursă. crapaud – broască insectivoră cu corpul scurt şi pielea verucosă). creierul propriu-zis sau creierul mare este alcătuit din emisferele cerebrale. (gr. cutia osoasă a capului. (fr. 2.amestec) constituţia şi temperamentul animalului sănătos. referitor la craniu. caracterizată prin proliferări ale papilelor velutoase şi oprirea cheratogenezei. denumire veche dată unei inflamaţii hipertrofice cu evoluţie cronică a pododermului şi a corionului. 3. izvor. vulpe şi lup. (gr. dureroasă a unui muşchi sau a unei grupe de muşchi. în formă de cupă. artroză coxof-emurală survenind mai ales la vârste înaintate şi caracterizată prin dureri şi impotenţă funcţională. CRAPOD CRAPODI Ă CRATAEGUS MO OGY A CRATERIFORM CRAZIS CREATI Ă CREIER CREMASTER CREMOFOBIE CRE OSOMA CRE OTERAPIE CREPITAŢIE 171 . cracquement – zgomot produs de o rupere sau o deşiare) perceperea prin ascultaţie sau palpaţie a unei senzaţii de crepitaţie. (gr. substanţă proteică care se gaseşte în muşchi. krämpen – a contracta) contracţie intermitentă. lipsa de osificaţie pe linia mediană a oaselor capului. fie pe animal.atârnare) muşchi susţinător al testiculului. 1. folosit în tratamentul afecţiunilor cardiace cu substrat nervos.unire) monstruozitate rezultată din unirea a doi fetuşi la nivelul capului. papilele care apar în acest stadiu fiind asemănătoare pielii broaştei. care apare la ecvide. uniţi printr-o secreţie în timpul expiraţiei. clasa ematoda care parazitează în aparatul respirator la câine. pisică. deformare de corn ca urmare a tulburarii cheratogenezei la nivelul bureletului cutidural şi perioplic. kremaster . kranion + pageis -. krasis . soma . partea anterioară a SNC adăpostită în compartimentul superior al cutiei craniene. studiul capului prin măsuratori executate fie pe schelet. fântână) tratamentul făcut cu ape minerale. (ger. krenos – margine. artrita acută coxo-femurală. (gr. ţeastă (popular). mal. când aerul pătrunde în inspiraţie în alveolele pulmonare şi se dezlipesc pereţii alveolari. denumit popular Păducel. teama patologică de prăpăstii. (gr.corp) vierme din familia Metastrongilidae. cele doua capete ale unui os fracturat se freacă între ele. sin. (fr. capul descărnat provenit de la un om mort. la vertebrate adăposteşte creierul 2.

3. coada sau de la fluierul piciorului la cal. acestea trăiesc pe zăpadă. (gr. organul refracţiei pentru acomodare. în mod normal. krikos . specii cu extremă similaritate morfologică. momentul culminant al unei boli când simptomele au intensitate maximă. chrysos – aur + ops . dar care. care începe în urmă cu circa 120. apariţia şi declanşarea bruscă a unei boli. întârziere mintală. 2. anestezie obţinută prin frig. transformat în cristale. dezinfectant local folosit în soluţii saponate. boală provocată de tulburări funcţionale ale tiroidei. grup de plante alcătuit mai ales din alge. transparent. CRETI ISM CREZOL CRIBRIFORM CRICOID CRI IS CRIOA ESTEZIE CRIOFITE CRIOTERAPIE CRIPTIC CRIPTOGE ETIC CRIPTOMER CRIPTORHIDIE CRISOPS CRISTALI CRISTALIZARE CRISTALIZAT CRISTALURIE CRIZĂ 172 . imbecilitate sau idioţie. adaptate la temperaturi relativ scăzute. bacterii. revenirea sub formă de acces a unei boli cronice. accentuarea diurezei şi apariţia transpiraţiei. (gr.CRETACIC ultima perioadă geologică din era mezozoică. anomalie congenitală rezultată dintr-o tulburare în procesul de coborâre a testiculului. criptice. intrainghinală lângă osul pubis. se manifestă prin oprirea dezvoltării glandelor genitale. clasa Hexapoda. situat în capsula sau imediat înapoia pupilei. care rămâne într-o poziţie intraabdominală. cristale în urină.ochi) parazit hematofag din familia Tabanidae. formaţiuni anatomice perforate ca un ciur. tratament efectuat prin aplicarea de frig sub diferite forme.000 ani şi se caracterizează printr-o extindere a dinozaurilor şi coniferelor. tularemia. krinis – păr lung) păr din coama.inel) formaţiuni anatomice cu aspect de inel. formă de polimorfism datorat prezenţei alelelor recesive. dizolvată sau gazoasă în stare cristalină. etiologie ascunsă. alelă recesivă ascunsă. se dezvoltă primele mamifere şi plante cu flori. tripanosome.000. dar şi din muşchi. termen utilizat pentru afecţiuni a căror etiologie nu este clara. ciuperci. (gr. prin înţepăturile sale poate transmite la animalele mari antraxul. coloraţie de protecţie a unor animale care asigură ascunderea. fenomen care se produce în organismul bolnav semnificând un prognostic favorabil şi constă în scăderea bruscî a temperaturii. pe gheaţă în regiuni alpine şi în apa din zonele arctice şi antartice. nu se încrucişează. sin. corp elastic biconvex. 1. procesul de trecere a unei substanţe din stare lichidă. mutaţii genice mici.

cromomicoză. eliminarea de urină anormal colorată. îngroşări care se găsesc pe cromoneme şi care se colorează intens. evoluând în puseuri caracterizate prin dureri abdominale. să dea naştere unor produşi coloraţi. termen utilizat pentru anumite substanţe care. plastide care se găsesc în celulele vegetale şi sunt colorate în diferiţi pigmenţi (carotina . celula reticulohistiocitară având proprietatea de a îngloba elemente care conţin pigment. Ă CROMOFIL CROMOFOB CROMOFORI CROMOGE CROMOHIDROZĂ CROMOMERE CROMO EME avid de culoare. celulă primară din care se dezvoltă succesiv o celulă care conţine pigment. scaune diareice. dermatomicoză caracterizată prin prezenţa de noduli verucoşi cu tendinţă de ulcerare.N. filamente care se găsesc în nucleu.D. colorarea lichidului transpirat. deşi incolore.galben). care nu fixează coloranţi. accelerarea V. care nu are tendinţa de a se colora. se găsesc în celulele petalelor. fibrile cromatinice bazofile din citoplasmă. substanţă principală colorantă a nucleului formând o reţea care conţine A.CRIZOTERAPIE CROH (BOALA) tratament făcut cu săruri de aur. celulă pigmentară situată în tegument şi care determină culoarea la animale. şi A. care se coloreaza uşor. cromatida devine vizibilă între începutul profazei şi metafază în mitoză şi între diplonem şi metafaza I în meioză. proces inflamator cronic intestinal delimitat. febră. schimbatoare de ioni sau suport. CROMOMETRIE CROMOPLASTE 173 . determinarea cantităţii de hemoglobină luând în considerare culoarea sa în comparaţie cu o scara etalon colorată. din anumite cauze. aşezate paralel sau în spirală având pe traiectul lor ingroşări numite cromomere şi sunt înglobate într-o substanţă fundamentală numită matrice. una din cele două subunităţi structurale longitudinale ale unui cromozom. dispariţia prin degenerescenţă a cromatinei nucleare. tumoră a ţesutului cromafin din medulo-suprarenală. xantofila .R. pot.. grup de atomi într-o moleculă care absorb lumina şi care sunt responsabili pentru coloraţia moleculei. cu tendinţa de a se colora cu săruri de crom. cromatina Barr este un corpuscul mic de culoare închisă existent în celulele femelelor şi care lipseşte la mascul. metoda fizico-chimică de separare şi analiză a unor compuşi chimici constând în separarea componentelor unui amestec de substanţe dizolvate prin trecerea printr-o coloană constituită dintr-o substanţă solidă care este absorbantă. CROMAFI CROMAFI OM CROMATIDĂ CROMATI Ă CROMATOBLAST CROMATOFAG CROMATOFOR CROMATOGRAFIE CROMATOLIZĂ CROMATURIE CROMIDIE CROMOBLASTOMICOZ sin.N.portocaliu.S.H.

încrucişare reciprocă. fără separarea acestora. cromozomi care sunt implicaţi. determinat de prelungirea stadiului de diplonem din profaza I a meiozei. care se colorează intens cu coloranţi bazici şi care este observabil cu ajutorul microscopului în timpul diviziunii celulare. numărul. aceştia se unesc prin singamie în zigot. examenul unor lichide din organism prin aprecierea culorii lor. cromozomi dispuşi în pereche la organismele diploide sunt similari în mărime. krotaphos . tip special de cromozom caracteristic nucleilor din glandele salivare ale larvelor de Diptere. simbolizaţi X şi Y. cruor . cromozomi sau segmente de cromozomi care conţin loci deosebiţi. în special.CROMOPROTEIDĂ CROMOSCOPIE CROMOTIP CROMOZOM substanţă rezultată din conjugarea unei proteine cu un pigment. mascule şi femele. care conţine eritrocite. denumire introdusă de Waldeyer (1888). (gr.tâmplă) cu referire la tâmplă. tip special de cromozom prezent în nucleii ovocitelor primare ale amfibienilor. formula cromozomală XX determină sexul homogametic. formarea de noi cromozomi în urma fragmentării la chiasme a cromatidelor din unii cromozomi omologi între genele înlănţuite şi regruparea în ordine schimbată a segmentelor cromatidice rupte. formă şi identici în structura locilor. celulelor epiteliale ale intestinului etc. care are o evoluţie lentă. cei doi membri provin de la părinţi: unul adus de gametul femel altul de gametul mascul. iar XY (sau XO) sexul heterogametic. (lat. instrument în forma de cârlig. nu se conjugă în meioză. care defineşte un corpuscul nucleoproteic. mărimea şi forma caracteristică a cromozomilor. în mitoză şi meioză. are o axă principală. peştilor. CROMOZOM PERIE DE LAMPĂ CROMOZOM URIAŞ CROMOZOMI OMOLOGI CROMOZOMI EOMOLOGI CROMOZOMII SEXULUI CRO AXIE CRO IC CRO OTROPISM CROSSI G-OVER CROŞET CROTAFIT CRUOR CRUORIC 174 . în determinarea sexului la organismele unisexuate. proprietatea miocardului de a emite automat impulsuri ritmice cu o anumită frecvenţă. reptilelor şi păsărilor. aceasta este de două tipuri: eucromatină şi heterocromatină.sânge) partea colorată a sângelui (eritrocitele). manifestând respingere unul faţă de altul. mărimea acestor cromozomi este dată de clivarea repetată a celor două cromatide iniţiale. sugerând numele de perie de lampă. reprezentând cromozomii bivalenţi şi bucle laterale perechi. durata minimă în care un nerv răspunde la o excitaţie electrică. care controlează aceleaşi caracteristici. substanţa nucleară din care sunt alcătuiţi cromozomii şi care are proprietatea de a se colora rapid se numeşte cromatină. dureroasă şi de lungă durată. se conjugă şi se separă în meioză. totalitatea factorilor ereditari localizaţi în cromozomi sau reprezentaţi de genele cromozomale. aşa-numitul cariotip se realizează în metafază şi sunt constante pentru o anumită specie şi de la o generaţie la alta.

denumire veche pentru o serie întreagă de levuri şi ciuperci levuriforme. din diferite specii de Strychnos. poate transmite parazitul Dipylidium. referitor la piele. piesă de sprijin cu scop de amortizare formată din ţesut adipos sau fibroadipos (cuzinet ocular. care se referă la false membrane. 2. clasa Hexapoda. leziune dermatologică elementară. termen utilizat pentru a desemna pielea corpului la animale. ciclopul şi forme superioare: racul. plantă din familia Asteraceae. (tăt. (lat. medic care îngrijeşte în mod obişnuit un bolnav.vârf) formaţiune anatomică cu aspect de vârf ascuţit. homarul. parazitează la câine şi pisică. uscat. tratament cu durată varialbilă sutură digestivă cu fir continuu sero-seros. strat superficial de celule epiteliale împregnate cu calciu. iar tegumentul alcătuit din chitină este împregnat cu săruri de calciu. (lat. cuspis .cap) parazit extern din familia Pulicidae. secundară uscării la suprafaţa pielii a secreţiilor fiziologice sau patologice. croup . denumită popular Anghinare. clasă de artropode (Crustacea). ele au două perechi de antene. langusta. culex-licis . cuzinet plantar). (gr. CRYPTOCOCCUS CTE OCEFALUS CUATER AR CUBITUS CUBITALĂ CULEX CUMARI E CUMÂS CU EIFORM CURA T CURARA CURARIZA T CURATIV CURĂ CUSHI G (SUTURA) CUSPID CUTA AT CUTICULĂ CUTIS CUTIREACŢIE CUZI ET CY ARA SCOLIYMUS 175 . crabul. substanţă care provoacă relaxarea. care ţine de cubitus.laringită) laringită pseudomembranoasă. sinonim cu osul ulna. care ţine de regiunea superioară a coapsei. (eng. proces patologic reprezentat de formarea unor membrane fibrinoase la suprafaţa mucoaselor fără a se produce pierdere de substanţă. urmată de paralizia musculaturii striate. branhii. ordinul Aphaniptera.ţânţar) parazit extern din familia Culicidae. extract brut. cumy – lapte la iapă fermentat) lactat alimentar din lapte de iapă. care vindecă. grupă de compuşi derivaţi ai cumarinei. poate fi purtător de filarii.cot) os lung al antebraţului. strat subţire la suprafaţă. cubitus . ricketsii etc. medic curant. odată cu glaciaţiunea care a acoperit Europa şi America de Nord. perioadă geologică în era cenozoică (neozoică) formată din două epoci: pleistocen şi actuală sau holocen şi care a început în urmă cu 1 milion de ani. (lat.CRUP CRUPAL CRURAL CRUSTĂ CRUSTACEE 1. os având forma de ic. metodă utilizată pentru a pune în evidenţă existenta unei sensibilităţi alergice a organismului executată prin introducerea în piele prin scarificare a unui antigen. ktenos – creastă + kephale . cuprinzând forme inferioare: dafnia. majoritatea acvatice. chitină care acoperă corpul unor nevertebrate. al cubitusului.

D
D DI, DII, DIII d DACRIOADE ITĂ DACRIOCISTITĂ DACRIOCISTECTOMIE DACRIOCISTOGRAFIE IZOTOPICĂ DACRIOGE DACRIOLITE DACRIOSI UZITĂ DACTIL DACTILOFAZIE DACTILOMEGALIE DACTILOSCOPIE DACTILOSIMFIZĂ DAKI (SOLUŢIA) DALAC DALTO ISM 1. abr. vertebra dorsală sau pentru rădăcina nervoasă dorsală; 2. abr. coeficient de difuziune pulmonară. abr. derivaţia I (braţ stâng-braţ drept), derivaţia II (gambă stângă-braţ drept), derivaţia III (gambă stângă-braţ drept) în electrocardiografie. 1. abr. densitate; 2. simbol pentru prefixul deci(gr. dakrion – lacrimă + aden – glandă + itis - inflamaţie) inflamaţia acută sau cronică a glandei lacrimale. inflamaţia acută sau cronică, mucopurulentă, a sacului lacrimal. eliminarea prin act chirurgical a sacului lacrimal. metodă care utilizează substanţe izotopice pentru evaluarea funcţiei evacuatoare a căilor lacrimale care constă în a depune în centru corneei o picătură de lichid marcat cu Techneţium 99 şi obţinerea unei scintilaţii. care favorizează secreţia lacrimală. calculi formaţi în conductele lacrimale. inflamaţia căilor lacrimale şi a sinusurilor etmoidale. care se referă la deget şi la aspectele lui; partea terminală ventrală a pretarsului la scorpion. procedeu folosit pentru surdomuţi pentru a comunica între ei cu ajutorul degetelor. (gr. daktilos – deget + megas - mare) osteopatie hipertrofică a degetelor. examen al particularităţilor degetelor, în special a liniilor papilare, în vederea identificării individuale. sin. sindactilie, unirea congenitală a două sau mai multor degete; lichid limpede, uşor roz-violaceu, cu miros slab de clor, folosit ca antiseptic local, pentru spălarea plăgilor infectate. (tur. dalak - splină) termen popular utilizat pentru antrax. tulburări de vedere constând în imposibilitatea de a percepe unele culori (roşu şi verde).

176

DALTO IST DA DY-FEVER DA GA

care este afectat de daltonism. sin. englezesc pentru febra dengă. semn făcut pe suprafaţa corpului animalelor cu ajutorul unui fier înroşit având diferite forme pentru a putea fi identificate; metodă utilizată mai ales în creşterea cailor pentru a se marca anumite clase sau linii. forme de acţiuni instinctive, repetate sau ritmice, ale animalelor, devenite rituale şi asociate cu împerecherea; variază de la un grup la altul sau de la o specie la alta, şi au diverse funcţii, mai ales de a atrage atenţia femelei şi de a o pregăti pentru împerechere sau de a stimula şi pregăti masculii pentru copulare. ansamblul dinţilor naturali; în stomatologie se face distincţie între dantura superioară şi cea inferioară. sin. arsonvalizare, după d´Arsonval (1851-1940), utilizarea în scop terapeutic de curenţi electrici de înaltă frecvenţă (în algii localizate la supraţa corpului). membrană roşietică a feţei profunde a scrotului, formată din fibre musculare netede, fibre conjunctive şi fibre elastice. teorie propusă de Darwin pentru a explica mecanismul evoluţiei, după caracterele noi apărute la unii indivizi sub influenţa mediului şi a influenţei acestuia pentru adaptare, creează o selecţie naturală care antrenează supravieţuirea celor mai apţi. parazit din familia Davaineidae, clasa Cestoda; se găseşte în tubul digestiv la găini. abr. Denumire Comună Internaţională (fr. Denomination Commune Internationale). abr. decubit dorsal. abr. diclo-difenil-tricloretan. element lexical şi morfologic care poate fi folosit ca prefix dând înţelesul de: de, din, de la, de pe, despre, sub, lângă, din cauza, pentru, în afara; în compunere neagă, distruge, privează sau întăreşte ceva (fie prin alăturarea lui de fie a lui des sau dez). sin. foliculul ovarian. care prezintă manifestări de debilitate; sensibil, lipsit de rezistenţă la eforturi fizice şi boli. stare generală de slăbiciune a organismului rezultată din scăderea tonusului general al ţesuturilor, în special al celui muscular; sănătate şubredă. slăbiciune marcată a noilor născuţi, în general prematuri, ca urmare a unor traumatisme sau leziuni intrauterine, intoxicaţii sau boli ale mamei, tare genetice sau malformaţii congenitale. stare de deficienţă cronică a organismului, care apare în copilărie.

DA S DE ÎMPERECHERE

DA TURĂ DARSO VALIZARE

DARTOS (SCROTAL) DARWI ISM

DAVAI EA D.C.I. D.D. D.D.T. DE...

DE GRAAF (FOLICULUL) DEBIL DEBILITATE

DEBILITATE CO GE ITALĂ DEBILITATE CO STITUŢIO ALĂ

177

DEBILITATE ME TALĂ

insuficienţa dezvoltării inteligenţei, caracterizată prin tulburări de judecată şi dificultate în adaptare la situaţii noi (este primul grad de arieraţie mentală). ansamblu de tulburări motrice (exagerare a reflexelor osteotendinoase, neîndemânare) care pot fi observate de obicei la debili mentali şi la idioţi. în fizică, volum de lichid care se scurge în unitatea de timp. cantitatea de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut, valorile medii variază între 5,5 şi 6,5 litri, normal debitul ventricular drept şi stâng sunt identice. sin. debit de expunere, intensitate de doză; cantitatea de radiaţii ionizante la care este expus un individ pe unitatea de timp, exprimată de obicei în roentgeni, razi sau remi pe oră; se utilizează de asemenea şi subunităţile sau multiplii acestor unităţi, debitul de doză serveşte şi pentru indicarea radioactivităţii unei zone contaminate. volumul de sânge care trece prin artera pulmonară ml/minut. cantitatea de sânge expulzată la fiecare sistolă ventriculară; valorile oscilează normal între 80-90 ml. cantitatea de urină eliminată de rinichi într-o unitate de timp dată. sin. debit respirator; volumul de aer ventilat pe unitatea de timp, debitul ventilator alveolar se notează cu VA. în psihologie şi psihanaliză, suprimarea inhibiţiilor afective care împiedică o exteriorizare a obsesiilor sau a conflictelor incoştiente refulate. sondă pentru biopsie care funcţionează prin aspirare-secţionare, utilizată pentru explorarea mucoasei intestinului subţire. 1. secţionarea sau excizia bridelor care comprimă ţesuturile sau organele sau care incomodează circulaţia; 2. deschidere largă într-un focar sau cavitate cu epanşament. sindromul congenital de insuficienţă adrenogenitală, însoţit de pierderea electroliţilor. substanţă a cărei administrare în timp are ca efect secundar demineralizarea (decalcifierea) ţesutului osos. 1. sin. decalcificare; demineralizare a ţesutului osos şi a dinţilor, 2. procedeu tehnic de dizolvare a complexelor organocalcice din ţesuturi cu ajutorul unor soluţii acide. îndepărtarea unui câmp (în chirurgie). proces fizic de separare a particulelor dintr-o suspensie, realizat prin îndepărtarea lichidului care constituie faza continuă a dispersiei. suprimarea unei canule traheale plasată după traheotomie. 1. spălarea unei suprafeţe cu ajutorul unui produs chimic adecvat; 2. în dermatologie, îndepărtarea scuamelor din psoriazis prin aplicarea locală repetată a unui medicament.

DEBILITATE MOTRICĂ DEBIT DEBIT CARDIAC

DEBIT DE DOZĂ

DEBIT PULMO AR DEBIT SISTOLIC DEBIT URI AR DEBIT VE TILATOR DEBLOCAJ

DEBRAY (SO DA) DEBRIDARE

DEBRE-FIBIGER (SI DROM) DECALCIFIA T DECALCIFIERE

DECAMPAJ DECA TARE DECA ULARE DECAPAJ

178

DECAPA T

1. agent terapeutic care exfoliază stratul cornos al epidermului 2. substanţă care dezoxidează metalele oxidate şi previne oxidarea lor în cursul unei prelucrări termice ulterioare. ordin de artropode din clasa crustaceelor, căruia îi aparţin circa 8000 de specii, majoritatea acvatice, natante şi reptante, cu cinci perechi de picioare, care servesc la mers. rezecţia capsulei unui organ. sin. carboxilază, enzimă care catalizează procesul de eliberare a dioxidului de carbon în gruparea carboxilică a unui acid organic. moartea unei persoane. unitatea de măsură a intensităţii sunetului echivalentă cu a zecea parte dintr-un bel, (simbol dB). sin. caducă (despre dentiţie). tumoră uterină formată din celule deciduale. care cade la sfârşitul periodei de creştere sau la maturitate; ex. frunzele unor arbori cad după fiecare perioadă de vegetaţie (monociclice sau terofile); dinţii de lapte la copii ş.a. leziune benignă a colului uterin caracterizată prin proliferarea de celule deciduale aberante sub formă de tumori conopidiforme sau ulceraţii sângerânde acompaniate de metroragii sau scurgeri roşietice fetide: pot fi confundate cu un cancer al colului; biopsia permite diagnosticul corect. soluţie a cărei concentraţie este egală cu a zecea parte dintr-o soluţie molară, abr. 0,1 M sau M/10. soluţie a cărei concentraţie este egală cu a zecea parte dintr-o soluţie normală, abr. 0,1 N sau N/10. 1. stadiul unei maladii acute în cursul căreia simptomele clinice diminuează în intensitate. 2. perioadă a vieţii caracterizată prin regresia generală a funcţiilor organice şi care marchează începutul bătrâneţii. 1. punctul cel mai de jos al unei cavităţi, al unei plăgi, al unei leziuni sau al unei părţi a corpului. 2. înclinat, de ex. poziţia declivă a corpului. eliminarea clorului din apa de băut sau din apa de canal. care produce o declorurare. (lat. decoquo-coxi-coctum – a fierbe) lichidul rezultat din fierberea în apă a unor plante medicinale în scopul de a se extrage principiul activ. 1. (lat. de – desfacere + collum - gât) dezlipirea a două formaţiuni anatomice (ex. dezlipirea placentei, retinei, epifizei etc.). 2. operaţie care constă în secţionarea gâtului la făt în caz de distocie pentru a se putea face extragerea lui. pierderea capacităţii de adaptare la eforturi mecanice, biochimice etc. a unui sistem morfofuncţional.

DECAPODE

DECAPSULARE DECARBOXILAZĂ DECES DECIBEL DECIDUALĂ DECIDUOM DECIDUOS

DECIDUOZĂ

DECIMOLARĂ DECI ORMALĂ DECLI

DECLIV

DECLORARE DECLORURA T DECOCŢIE DECOLARE

DECOMPE SARE

179

DECOMPE SAT

se spune despre organismul care intră într-un stadiu în care mecanismele compensatorii nu mai sunt capabile să împiedice apariţia unor tulburări funcţionale sau metabolice. 1. suprimarea presiunii exercitate asupra unui corp de aer, gaz sau lichid; 2. în medicină, tehnici vizând reducerea presiunii exercitate la nivelul unor organe sau reducerea graduată a presiunii din chesoane; 3. în medicina spaţială, scăderea foarte rapidă a presiunii atmosferice în zborul la mare altitudine. proces destinat a suprima o condiţionare prin asocierea repetată a unor factori dezagreabili. sin. decongestiv; antiinflamator. întreruperea unor legături între funcţiuni ale sistemului nervos vegetativ, obţinută după administrarea de diferite medicamente, în scopul facilitării anesteziei. care a suferit o deconectare. care diminuă sau suprimă congestia. reducerea sau îndepărtarea de materii radioactive de pe o construcţie, un spaţiu descoperit, un obiect sau o persoană. relaxarea unui muşchi contractat. 1. separarea unui organ de învelişul său normal sau patologic (decorticare pulmonară prin secţionarea aderenţelor pleurale); 2. ablaţia substanţei corticale a unui organ (cortex cerebral sau suprarenal). sin. decăzut. stare de decădere totală; ultimul stadiu al senilităţii. 1. atitudine a corpului, spontană şi în repaus pe un plan orizontal; 2. escare cu evoluţie rapidă în afecţiuni grave ale sistemului nervos în special la hemiplegie. ieşirea unui bolnav de sub efectul curarei fie spontan fie pe cale medicamentoaså. încrucişarea pe linia mediană a fasciculelor nervoase similare (motorii, senzitive sau vegetative) ale sistemului nervos central, ex. decusaţia piramidală în bulb. (fr. déglutition) înghiţire. 1. expulzarea fecalelor din rect; 2. depunerea de sedimente pe fundul unui recipient care conţine un lichid colorat; 3. tratarea urinei cu un reactiv chimic pentru a îndeparta substanţele reducatoare cum ar fi uraţii, creatina precum şi proteinele. (rus. defektologiia), studiu celor cu deficienţe senzoriale şi intelectuale. (lat. defero-ere – a duce, atransporta în afară, în jos) canal deferent sau canal care duce mai departe, în afară.

DECOMPRESIE

DECO DIŢIO ARE DECO GESTIO A T DECO ECTARE

DECO ECTAT DECO GESTIV DECO TAMI ARE DECO TRACTURARE DECORTICARE

DECREPIT DECREPITUDI E DECUBIT

DECURARIZARE DECUSAŢIE

DEGLUTIŢIE DEFECARE

DEFECTOLOGIE DEFERE T

180

DEFERE TITĂ DEFERE TOGRAFIE DEFERE ŢIAL DEFERVESCE ŢĂ DEFIBRILARE DEFIBRI Ă DEFIBRI ARE DEFICIE T DEFICIE ŢĂ DEFICIT IMU ITAR

inflamaţia unui canal deferent. radiografia unui canal deferent după injectarea în lumen a unei substanţe de contrast. care se referă la canalul deferent. (lat. de + ferveo-ere – a fierbe, a fi cald) diminuarea sau dispariţia febrei la un bolnav, urmată de ameliorarea stării generale. oprirea fibrilaţiei arteriale sau ventriculare şi restabilirea ritmului cardiac normal. a priva o substanţă, în special sângele, de fibrinogenul conţinut. eliminarea fibrinogenului din sânge sau dintr-un lichid organic. care prezintă o deficienţă, ex. deficient senzorial. insuficienta dezvoltare sau funcţionare a unui organ, sistem sau organism în ansamblu, ex. deficienţă mentală. defect al sistemului imunitar, acest sistem cuprinde mai multe părţi în acţiunea sa: de o parte celulele care activează, proliferează şi uneori ucid corpul străin, pe de altă parte anticorpii care se formează după activarea celulară şi care sunt molecule de proteine solubile; există deficit pur umoral sau pur celular, dar şi deficit imunitar combinat. sin. SIDA. 1. poziţia în extensie a capului fătului în timpul travaliului, contrară flexiei naturale, care caracterizează prezentarea cu faţa; 2. în electrocardiografie, orice deviaţie a traseului deasupra sau sub linia izoelectrică: deflecţie intrinsecă sau extrinsecă; 3. în electroencefalografie, mişcarea executată de inscriptor, a cărei înregistrare dă caracterizarea curentului cerebral înregistrat. ruptura himenului, normal în timpul primului raport sexual. dispariţia leziunilor cutanate într-o maladie eruptivă. iregularitate dobândită a formei unui organ sau a unei părţi a corpului. întreruperea influxurilor nervoase care încetinesc ritmul cardiac şi moderează tensiunea arterială, prin secţionarea chirurgicală a nervilor depresori şi a zonelor barosensibile aortice: această denervare cardiacă este propusă în tratamentelor angorului sever, rebel. eliberarea şi exteriorizarea conştientă, în cursul şedinţelor de psihanaliză, a tendinţelor şi sentimentelor până atunci refulate în subconştient. ansamblu de mişcări care permit prezentarea fetală, trecerea prin strâmtoarea inferioară, planşeul perineal şi orificiul vulvar (lat. degenero-are – a se strica, a cădea, a regresa) finalul unui proces de degenerescenţă. care a pierdut, total sau parţial, însuşirile morfologice sau funcţionale caracteristice genului sau speciei.

DEFICIT IMU ITAR DOBÂ DIT DEFLECŢIE

DEFLORARE DEFLORESCE ŢĂ DEFORMARE DEFRE ARE

DEFULARE DEGAJARE DEGE ERARE DEGE ERAT

181

DEGE ERESCE ŢĂ DEGERĂTURĂ

modificare regresivă a ţesuturilor, organelor şi funcţiilor, cu reducerea randamentului lor util. 1. roşeaţă violacee şi dureroasă, cu tumefierea pielii, ce apare în timpul sezonului rece, mai ales la nas, urechi şi degete; 2. leziune cutanată gravă provocată de expunerea la ger puternic şi caracterizată de producerea de flictene uşoare. fiecare din prelungirile care termină mâna: police, index, medius, inelar, auricular; de asemenea terminaţiile piciorului. deget a cărui falangă distală se află în flexie, din cauza pierderii extensiei active, ca urmare a unui traumatism. afecţiune frecventă caracterizată printr-o jenă în mişcarea unuia sau mai multor degete, bolnavul fiind adesea nevoit să-şi îndrepte degetul cu ajutorul celeilante mâini, cauza obişnuită este formarea unui nodul pe tendonul flexorului degetelor care jenează alunecarea tendonului în teaca sa fibroasă. deget în spatulă. probă în neurologie pentru precizarea stării de coordonare a mişcărilor voluntare a membrelor superioare; pacientul cu ochi închişi, trebuie să-şi atingă vârful nasului cu un index. (lat. deglutitio – a înghiţi) actul fiziologic al înghiţirii, prin care alimentele solide transformate în bol în gură sau alimentele lichide sunt trecute din gură prin faringe în esofag. dispariţia granulaţiilor citoplasmice, specifice unor celule, indicând pierderea funcţiei respective, ca urmare a unor procese distrofice care se traduc prin omogenizare. 1. înlăturarea (extragerea) lipidelor (grăsimilor) dintr-un aliment, în scop dietetic 2. îndepărtarea grăsimii de pe suprafaţă, în vederea prelucrării ulterioare. enzimă care activează reacţii de oxidare prin eliminarea de atomi de hidrogen. (lat. de + hisco-ere – a se deschide, a se crăpa) deschiderea foliculului de Graff şi eliberarea ovulei. eliminarea din organism a fecalelor şi urinei. v. alexiagrafie (lat. deletio - distrugere) termen utilizat în genetică sub care se înţelege o mutaţie cromozomală care constă în pierderea unui segment de cromozom. tehnică de suspensie a colului vezical, care vizează corijarea unei incontinenţe de urină la femeie. 1. sindrom de tulburare a conştienţei; 2. reflectarea eronată la nivelul gândirii a raportului dintre individ şi realitatea obiectivă. 1. care se referă la delir sau care are caracter de delir; 2. care este în criză delirantă.

DEGET DEGET CIOCA DEGET Î ARC

DEGETUL TOBOŞARULUI DEGET- AS (PROBA)

DEGLUTIŢIE

DEGRA ULARE

DEGRESARE

DEHIDROGE AZĂ DEHISCE ŢĂ DEJECŢIE DEJERI E DELEŢIU E

DELI OTTE (OPERAŢIA) DELIR

DELIRA T

182

DELIRIUM TREME S DELIVRE ŢĂ DELTA DELTOID DELTOIDITĂ DELTOPECTORAL DEM DEMASCULI IZARE DEME T DEME ŢĂ DEMIELI IZARE DEMODEX DEMOGRAFIE DE ATALITATE DE ATURARE DE DRITĂ

boală determinată de alcoolism şi caracterizată prin delir însoţit de tremurul nervos al feţei şi al membrelor. (lat. delibero-are – a debarasa, a elibera) eliminarea placentei şi a anexelor sale după expulzarea fătului. 1. a patra literă a alfabetului grec; 2. structură sau spaţiu cu formă aproximativă a unui triunghi echilateral. termen utilizat în anatomie pentru a indică un aspect de triunghi. inflamaţia deltoidului. care se referă la muşchii deltoizi şi pectorali. grup sau populaţie de indivizi vegetali, strâns înrudiţi taxonomic, cu caracteristici genetice şi citologice comune, capabili de inter-încrucişare. sin. devirilizare. din punct de vedere psihiatric, individ care prezintă o dezorganizare progresivă şi ireversibilă a personalităţii psihice. 1. slăbirea facultăţilor mentale sub influenţa unor leziuni ale creierului; 2. din punct de vedere juridic, sin. alienaţie mentală. proces de distrugere a tecilor de mielină. parazit extern din familia Demodecidae, clasa Arachnida cu aspect de vierme; se gaseşte la câine, bou, porc, cal, oaie, capră. ştiinţa care se ocupă cu studiul populaţiei considerată în special cantitativ. diminuarea numărului de naşteri într-o populaţie dată. alterarea unei substanţe prin procese fizice sau chimice. 1. (lat. dendron - pom) prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase prin care impulsul nervos este transmis celulei; prelungire protoplasmatică a neuronului 2. agregate minerale în formă arborescentă. sin. arborescent. secţionare chimică sau fizică a nervilor unui anumit organ sau regiune anatomică. reducerea nitraţilor în nitriţi şi amoniac şi eliberarea de azot liber, N2. 1. raportul masei de un oarecare volum a unui corp solid sau lichid omogen faţă de alcelaşi volum de apă măsurat de obicei la 4°C; 2. raportul masei de un oarecare volum de gaz faţă de acelaşi volum de aer în condiţii de presiune şi temperatură similare. determinarea densităţii osoase prin măsurarea absorţiei fotonilor emişi de o sursă radioactivă care traversează osul. consoane care se pronunţă cu aplicarea limbii pe dinţi. care se referă la dinţi.

DE DRITIC DE ERVARE DE ITRIFICARE DE SITATE

DE SIOMETRIE OSOASĂ DE TALE DE TAR

183

DE TICUL DE TI Ă DE TITIE DE TOM DE UDARE DE UTRIŢIE

dinte pitic supranumerar. (fr. dentine) ţesut osos modificat, lipsit de celule din care este format dintele. 1. (fr. dentition) apariţia dinţilor la copii. 2. totalitatea dinţilor şi aşezarea lor. tumoră benignă constituită din ţesut dentar adult, rezultând dintr-o tulburare a dezvoltării dintelui. punerea în evidenţă sau descoperirea unei formaţiuni anatomice. (fr. dénutrition) tulburare de nutriţie cu fenomene de degenerescenţă a unui organ sau a organismului în general rezultând dintr-o carenţă nutriţională; stare a unui ţesut sau organism în care predomină dezasimilaţia (fr. déontologie) totalitatea normelor care reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor orice virus ADN. distrugerea prin diferite mijloace a ectoparaziţilor omului sau animalelor. instrumentul ce serveşte la depărtarea buzelor unei plăgi sau a unei incizii chirurgicale, pereţilor unei cavităţi naturale, coastelor. stare psihoorganică determinată de administrarea repetată a unui medicament. formă de dependenţă caracterizată prin nevoia de a ingera alcool până la starea de beţie; se distinge o dependenţă alcoolică primară şi o dependenţă alcoolică secundară. stare de adaptare care se manifestă prin tulburări fizice intense când administrarea drogului, tabacului sau alcoolului, este întreruptă. stare în care un medicament, alcoolul sau tutunul produc un sentiment de satisfacţie şi necesitatea de a recurge periodic la acestea pentru a evita o stare de disconfort. a îndepărta periostul în vederea unei osteotomii. alterare a conştienţei propriei persoane, manifestată prin trăirea înstrăinării ideilor, sentimentelor şi acţiunilor. decolorare a tegumentelor sau anexelor prin dispariţia pigmentului. (lat. de + pilus - păr), căderea părului sau a lânii. agent chimic sau fizic care poate produce căderea părului. medicament care produce eliminarea şi ca urmare diminuarea cantitatii de lichide si electroliti din organism. diminuarea sau dispariţia unui lichid organic conţinut într-o cavitate sau organ în mod normal. căderea penelor la păsări. diminuarea polarizării şi inversarea pentru moment a încărcării electrice între două puncte ale unui ţesut sau între faţa internă şi externă a unei membrane celulare.

DEO TOLOGIE DEOXIVIRUS DEPARAZITARE DEPĂRTĂTOR DEPE DE ŢĂ DEPE DE ŢĂ ALCOOLICĂ DEPE DE ŢĂ FIZICĂ DEPE DE ŢĂ PSIHICĂ

DEPERIOSTA DEPERSO ALIZARE DEPIGME TARE DEPILAŢIE DEPILATOR DEPLETIV DEPLEŢIE DEPLUMAŢIE DEPOLARIZARE

184

DEPOZIT

1. acumulare de substanţă, a unui produs de secreţie normală sau patologică, într-un ţesut, organ sau cavitate; 2. substanţă, de obicei de natură calcară, aderentă la suprafaţa unui dinte. scădere a valorilor, a acţiunilor, cauzată de o criză. sin. depresie nevrotică. formă particulară şi extrem de frecventă, de depresie nervoasă caracterizată prin faptul că subiectul nu pare trist şi nu-şi recunoaşte starea psihică, dar se plânge de dureri nedefinite sau care devin cronice intratabile. tulburare nevrotică caracterizată printr-o depresie disproporţională, de obicei consecutivă unei experienţe penibile; nu sunt idei delirante, nici halucinaţii, dar preocupările sunt adesea centrate pe traumatismul psihic precedat de boală. în legătură cu o depresie neuropsihică. factor care inhibă o anumită funcţie. descurajant, întristător. acţiunea de îndepărtare a proteinelor. extirparea totală a pulpei sănătoase sau inflamate a unui dinte; depulparea nu se face în orice act protetic şi numai în unele cazuri rare. (lat. de + purus - curat) care favorizează eliminarea toxinelor sau a produşilor de dezasimilaţie din organism. acţiune care are drept scop distrugerea şobolanilor şi şoarecilor. cursă a cailor pur sânge englez în vârsta de trei ani. (gr. derma-tos - piele) termen utilizat în histologie pentru a desemna stratul conjunctiv profund al pielii, situat între epiderm şi ţesutul conjunctiv. (gr. derma + kentor - înţepător), parazit extern din familia Ixodidae, clasa Arachnida care parazitează la câine, cal, rumegătoare. (gr. derma + nysao - înţep), parazit extern din familia Dermanysiidae, clasa Arachnida, care parazitează la păsări. ordin de insecte format din circa 1000 de specii, din care fac parte şi urechelniţele; au aripile anterioare cornoase, de unde denumirea de Dermaptera. denumire generică pentru afecţiuni inflamatorii ale pielii, în general cu evoluţie acută sau subacută. (gr. derma + bioo - trăi), parazit extern din familia Oestridae, clasa Hexapoda, care parazitează la om, rumegătoare, cal, câine şi pisică. (gr. derma + coptein – a lovi, a răni), sin. psoroptes paraziţi externi din familia râilor (clasa Arachnida).

DEPRESIE DEPRESIE A XIOASĂ DEPRESIE MASCATĂ

DEPRESIE EVROTICĂ

DEPRESIV DEPRESOR DEPRIMA T DEPROTEI IZARE DEPULPARE DEPURATIV DERATIZARE DERBY DERM

DERMACE TOR DERMA ISSUS DERMAPTERE

DERMATITĂ DERMATOBIA DERMATOCOPTES

185

DERMATODECTES DERMATOFIŢI DERMATOFIŢIE DERMATOGE DERMATOLOGIE DERMATOMICOZĂ DERMATOMIOZITĂ DERMATOM

(gr. derma + deko – muşc), sin. sarcoptes; parazit extern din familia Sarcoptidae clasa Arachnida. (gr. derma + phyton - plantă) ciuperci care parazitează pielea sau anexele. afecţiune dermatologică determinatå de tricofiţi şi levuri; localizate pe pielea capului. zonă externă din meristemul apical care generează epiderma. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul pielii şi afecţiunilor sale. termen generic pentru afecţiunile pielii, unghiilor şi părului. boală din grupul mitozitelor primitive, caracterizată prin erupţii cutanate cu caracter polimorf, asociate cu edem dur şi dureros la presiune. 1. (gr. derma + omos – crud, sălbatic) neoplasmele pielii; 2. zona delimitată a pielii corespunzătoare ramificaţiilor senzitive ale unui nerv rahidian. (gr. derma + osis), denumire generică pentru bolile de piele. (gr. derma + zoon + osis), afecţiuni cutanate cauzate de paraziţi animali. privitor la dermă, la piele. sin. dermatită; denumire generică pentru afecţiuni inflamatorii ale pielii. (gr. derma + eides - asemănător) cu aspect de piele; ex. chist dermoid. afecţiune a dermului provocată de ciuperci. sin. dermatoză. funcţia protectoare a învelişului cutanat contra agenţilor infecţioşi. fixare cu predilecţie de către piele a unor agenţi animaţi sau a unor substanţe chimice. bandajul pentru imobilizarea cotului pe torace după fractura claviculei. 1. individ rezultat din reproducerea sexuată. 2. cu sens decliv. 1. separarea elementelor care alcătuies un corp; 2. putrefacţie, degradarea unei substanţe organice. 1. proces fiziologic normal; constă din desprinderea celulelor cornoase cele mai superficiale; 2. în mod patologic, atunci când se descuamează un strat cornos îngroşat, descuamarea devine vizibilå sub formă de scuame. reducerea sau abolirea sensibilităţii faţă de un agent sensibilizant cu ajutorul unor factori specifici sau nespecifici. eliminarea în cantitate mare a apei din organism prin transpiraţii, diaree, vărsături etc. şi starea consecutivă. procedeu prin care se urmăreşte eliminarea apei prin evaporare. sin. dur şi fibros, ex. tumoră desmoidă.

DERMATOZĂ DERMATOZOO OZĂ DERMIC DERMITĂ DERMOID DERMOMICOZĂ DERMOPATIE DERMOFILAXIE DERMOTROP DESAULT (APARATUL) DESCE DE T DESCOMPU ERE DESCUAMARE

DESE SIBILIZARE DESHIDRATARE DESICARE DESMOID

186

DESMOPATIE DESMOPEXIE DESMOREXIE DESODAT DETARTRAJ DETERMI ARE

termen generic pentru a denumi afecţiunile ligamentelor. suturarea ligamentelor. ruperea ligamentelor. fără sare. îndepărtarea tartrului dentar. trăsătură a organismelor vii care, pe baza memoriei plasmei germinative, se dezvoltă după un anumit tipar, în aşa fel, încât descendenţii sunt organizaţi după chipul părinţilor. tip de lucrare utilizată pentru identificarea şi clasificarea organismelor vii, descrierea, denumirea şi clasificarea se pot realiza după metoda clasică, bazată pe utilizarea morfologiei comparate, sau şi prin metoda experimentală, bazată pe cercetări genetice, biochimice, imunologice, serologice etc. în medicină, stare patologică ce se caracterizează prin slăbirea gravă a unor funcţii, cu ameninţarea vieţii, în afara unui tratament. musculatura peretelui vezical. celule uzate ce sunt eliminate din organism. înlăturarea unui dren sau după intubaţie laringiană. 1. dispariţia gradată a unei tumefacţii; 2. diminuarea în volum a unui organ erectil. (gr. deuteros – cel de al doilea) hidrogenul greu. grup de animale nevertebrate triploblastice celomate, al căror orificiu bucal nu derivă din blastopor, ci este de neoformaţie, apărând în mod secundar la polul opus. substanţă nutritivă de rezervă depozitată în citoplasma unor celule. (gr. deuteros + meros - parte) cel de al doilea segment al corpului unor paraziţi din ordinul Gregarinida, clasa Sporozoa. (gr. deuteros + neyron - nerv) cel de-al doilea neuron într-o sinapsă. (gr. deuteros + nymphe - nimfă) stadiul al doilea în dezvoltarea unei nimfe la animalele nevertebrate. 1. variaţie sau îndepărtare de normal; 2. direcţie anormală a unei structuri anatomice; 3. în ortopedia dentofacială, depărtarea maxilarului de la poziţia normală. distrugerea pulpei dentare, elementul vital al dintelui. cea de a patra perioadă geologică în era paleozoică, care începe în urmă cu circa 350 milioane de ani. hormon de sinteză, puternic antiinflamator şi antialergic; se administrează oral, în pomadă sau colir şi în aerosoli. sin. dreptaci.

DETERMI ATOR

DETRESĂ DETRUSOR DETRITUS DETUBAJ DETUMESCE ŢĂ DEUTERIU DEUTEROSTOMIE E

DEUTOPLASMĂ DEUTOMERIC DEUTO EURO DEUTO IMFĂ DEVIAŢIE

DEVITALIZARE DEVO IA DEXAMETAZO DEXTRALI

187

dextrocardie) anomalie congenitală a poziţiei inimii (în hemitoraxul drept). prin modificări în compoziţia chimică a sângelui şi urinii şi în final caşexie. chimic prin care se urmăreşte îndepărtarea şi distrugerea agenţilor patogeni din exteriorul organismului. de + in + vagina – teacă. deviere laterală dreaptă a coloanei vertebrale. sin. dexter . fizic. diabet latent. transformare chimică a unei substanţe insolubile în dizolvanţi obişnuiţi.dreapta) substanţă glucidă care deviază lumina polarizată înspre dreapta. a unei melanodermii şi unei ciroze hipertrofice. distrugerea şi îndepărtarea sau numai debarasarea organismului de anumite toxine sau otrăvuri. diabetul zaharat. maladie ereditară cauzată de o tulburare a metabolismului fierului. v. substanţă chimică care face să se rotească la dreapta lumina polarizată. afecţiune caracterizată prin emisie abundentă de urină cu densitate mică. distrugerea insectelor din anumite încăperi sau locuri limitate. operaţie prin care se efectuează eliberarea unei anse intestinale invaginate. procedeu mecanic. (gr. în substanţe dintre care cel puţin una este solubilă. scolioză. sin. sete intensă. cu ajutorul dezaminazelor. DIABET ASIMPTOMATIC DIABET BRO ZA T DIABET FRUST DIABET GRAS DIABET I FRACLI IC DIABET I SIPID DIABET JUVE IL 188 . polidipsie şi poliurie. situare a inimii în partea dreaptă deplasarea stomacului la dreapta. poate fi zaharat şi insipid. evoluţia ontogenică a unui organism. diagnosticat numai prin proba hiperglicemiei provocate. proces vital în care anumiţi principii antrenaţii în compoziţia materiei vii sunt eliberaţi şi eliminaţi din organism. sin. înlăturarea obstruaţiei. înveliş). diabet zaharat. cu prezenţa de depozite de fier în diferite ţesuturi. dia .DEXTRI Ă DEXTROCARDIE DEXTROGASTRIE DEXTROGIR DEXTROSCOLIOZĂ DEZAGREGARE DEZAMI ARE DEZASIMILARE DEZOBSTRUARE DEZOXIRIBOZĂ DEZI FECŢIE DEZI SECŢIE DEZI TOXICARE DEZI VAGI AŢIE DEZVOLTARE DIABET (lat. diabet asimptomatic. procesul de îndepărtare a grupării amino. caracterizată prin asocierea cu un diabet grav.din structura chimică a unui aminoacid. monozaharid care intră în alcătuirea ADN. fără glicozurie.prin + bainein – a trece) boală metabolică caracterizată prin polifagie. care face să se rotească la dreapta. v. diabet zaharat fară manifestări clinice. se datoreşte unei secreţii insuficiente de hormon antidiuretic hipofizar (vasopresină). (lat. adesea asociată cu o dextrocardie. (fr.

determinarea cauzei morţii. (gr. fără hiperglicemie. este cauzat de insuficienţa producţiei de insulină de către pancreas. patognomonic. (gr. prin filamentele lor. a rezultatului examenelor de laborator şi a explorărilor funcţionale. caliciu cu sepale libere. dar care nu răspunde la insulină. care este particular unei boli. în două grupuri. cauzat de un exces de hormoni corticosuprarenali şi hiperfuncţie suprarenaliană sau ca urmare a unei administrării prelungite de cortizon sau corticotrofină. boli infecţioase sau traumatism şi care este mai expus să devină un diabetic adevărat. se unesc 9. dia + lysis . formaţiune alcătuită dint-o pereche de celule. cauzată de rezorbţie a glucozei la nivelul tubilor renali.mişcare) a cincea etapă a profazei mitotice. rezultată în urma primei diviziuni meiotice. separarea substanţelor cristaloide de cele coloide. (gr. diaphragma – gard. formă uşoară de diabet zaharat. (gr. androceu cu staminele unite.cunoaştere) sin. (gr. la unele papilionate (fasole. perete despărţitor). dia + krinein – a distinge) sin. mazăre). cu ajutorul unei membrane semipermeabile. dia + kinesis . diabet asimptomatic. devenind mai condensaţi şi mai scurţi. cu nuclei haploizi. descompunere) metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul insuficienţelor renale. 3. 2. act medical care vizează stabilirea precisă a unei boli pe baza simptomelor subiective şi obiective pe care le prezintă bolnavul.prin + gnostikos . 1.DIABET LATE T diabet zaharat fără manifestări clinice. sin. diaphoresis . plasată între soluţia de cercetat şi apă pură. corolă alcătuită din petale libere (simetrie actinomorfă). descoperit prin proba hiperglicemiei provocate sensibilizată prin cortizon.dizolvare. afecţiune ereditară caracterizată prin glicozurie permanentă. facultatea de a se produce mişcări rapide care se succed schimbându-şi sensul. dia . perete musculo-membranos care desparte cavitatea abdominală de cea toracică. procesul de identificare a unor agenţi etiologici. afecţiune cronică caracterizată prin poliurie cu polidipsie şi glicozurie persistentă şi hiperglicemie. la un subiect care a prezentat episoade de diabet cu ocazia unei sarcini. diaphysis – partea din mijloc) partea mijlocie a oaselor lungi. diabet cu manifestări clinice şi biologice caracteristice. după ce au schimbat între ei segmente cromatidice în etapele anterioare. 2. (gr. ex. diagnoză. prin care se deosebeşte o boală faţă de altele.împrăştiere). DIABET PATE T DIABET RE AL DIABET STEROID DIABET SUBCLI IC DIABET ZAHARAT DIACHI EZĂ DIACRITIC DIADĂ DIADELF DIADOCOCI EZIE DIAFIZĂ DIAFOREZĂ DIAFRAGMĂ DIAG OSTIC DIALIPETALE DIALISEPALE DIALIZĂ 189 . transpiraţie abundentă. 1. în care cromozomii omologi se depărtează unul de altul rămânând asociaţi numai la extremităţi. (fr. iar o stamină rămâne liberă.

dike – drept + logos – studiu. diastasis . (gr. peretele celular.pupilă) existenţa a două pupile la un ochi. clasă de alge (Bacillariophyceae) microscopice. enzima care desface amidonul în dextrină şi maltoză. flori în care organele de reproducere. este impregnat cu siliciu. situare) reacţii specifice ale organismului la anumite boli de natură metabolică sau reacţii imunologice anormale. ramificare rezultată din divizarea vârfului de creştere în doi muguri egali. apoasă.DIAPAUZĂ încetarea pentru o anumită durată de timp a creşterii sau inactivarea unor procese fiziologice la unele specii de insecte. cu două axe secundare laterale. proces vascular prezent în unele afecţiuni hemato-vasculare. diapauza se manifestă în oricare etapă a ciclului vital şi poate avea durate variabile. din care va creşte câte o ramură cu comportare similară. 1. predispoziţia la anumite boli. ajung la maturitatea funcţională la date diferite. di + kore . alcătuit din două valve. articulaţie care permite mişcări în toate direcţiile. izolate sau asociate. acvatice. separarea unor oase unite printr-o simfiză. 2. 1. capetele osoase fiind despărţite printr-o cavitate puţin evidentă. a unor filme fotografice pozitive. de la câteva zile la câţiva ani. (gr. DIAPEDEZĂ DIAREE DIARTROZĂ DIASCOP DIASTAZĂ DIASTOLĂ DIATERMIE DIATEZĂ DIATOMEE DICARIO DICEFALIE DICEOLOGIE DICHAZIU DICHOGAME DICHOTOMIE DICORIE 190 . celulă hifală sau micelială care conţine doi nuclei haploizi la Asco şi Basidiomycetes. dilatarea ritmică a unor organe sau vase. pentru a se umple cu sânge. 2. diarrheo – a curge) evacuarea frecventă a fecalelor cu consistenţă lichidă. dia + therme . 1. (gr. unicelulare. facultatea prin care leucocitele pot traversa pereţii intacţi ai capilarelor. vorbire) termen care descrie studiul drepturilor medicilor în exercitarea profesiunii lor în completarea deontologiei. 2. 3.căldură) metodă de tratament cu ajutorul căldurii electrice aplicată asupra organismului şi care pătrunde în adâncime. care produce în timpul celui de al doilea zgomot cardiac şi la începutul primei pauze. apărute aproximativ la acelaşi nivel. (gr. diastole . respectiv gameţii femeli şi masculi. separarea fără a se produce luxaţie a unei epifize. (gr. (gr. (gr.separare). diathesis – aşezare. monstruozitate caracterizată prin existenţa a două capete. aparat optic de proiecţie printr-un obiectiv format dintr-o lentilă. împiedicând autopolenizarea. tip de inflorescenţă cimoasă bipară.dilatare) dilatarea cordului.

DICOTILEDO E clasă (Dycotyledoneae) din încrengătura Angiospermae care cuprinde plantele a căror seminţe posedă două frunze embrionare. clasa ematoda. clasa Cestoda având gazda intermediară peştii. structurile şi funcţiile viitorului adult. frunzele în general peţiolate şi cu nervuri palmate sau penate. reproducere alternantă. la rândul lor. porcul. boală infecţioasă. 2. dichotomos – împărţit în două) termen anatomic pentru a denumi o ramificaţie în două părţi egale care eventual. dis + phyo – a se forma + odoys-ntos . (gr. regim alimentar alcătuit pentru prevenirea şi tratarea unor boli prin utilizarea raţională a alimentelor şi alcătuirea de raţii speciale pentru scopul urmărit. care se poate face prin ouă dar şi prin sciziune. (gr.bătaie) bătăi duble ale cordului sesizabile la înregistrările grafice ale pulsului. câinele şi pisica. determinată de bacilul difteric şi localizată cel mai frecvent la mucoasele nazo-faringelui unde produce plăgi cu serozităţi sau pseudomembrane greu detaşabile. (gr. rădăcinile obişnui pivotante sau rămuroase. dis + phyllon – foaie. (gr.dinte) animal mamifer la care dinţii se schimbă având dinţi de lapte caduci iar în locul lor apar dinţii permanenţi. (gr. care parazitează la rumegătoarele domestice şi sălbatice. endemoepidemică. colaterale deschise şi dispuse pe un singur cerc. diphthera .generaţie). reţea + kaylos – coadă. sin. se ramifică iarăşi în două şi aşa mai departe. parazit al căilor respiratorii din suprafamilia Metastrongiloidea. (gr.membrană). frunză + bothrios . succesiune de procese complexe care se petrec în zigot. iniţial. omul. clasa Trematoda. are loc diviziunea celulei zigot urmată de formarea a diferite tipuri distincte de celule şi ţesuturi precum şi de o perfecţionare continuă a corpului printr-o diferenţiere histologică şi morfologică crescândă.sex) endoparaziţi formând un ordin din clasa Trematoda care prezintă o generaţie alternantă (digeneză). dis + genesis . dictyon – sită. parazit al căilor biliare din familia Dicrocoelidae. cotiledoanele. are formă tubulară sau de săculeţe turtite aşezate în teancuri. reproducere dublă alternând-o pe cea sexuată cu cea asexuată. dikros – dublu + koilia – cavitate abdominală). diaita – fel de viaţă). care parazitează cel mai adesea la rumegătoare şi solipede. parazit intestinal din familia Diphillobothriidae. arac). foarte transmisibilă. 1. element structural fundamental al aparatului Golgi. dis + genos . (gr. (gr. fasciculele liberolemnoase ale tulpinei. în microscopia electronică. DICOTOM DICROCELIUM DICROTISM DICTIOCAULUS DICTIOZOM DIE CEFAL DIETĂ DIFERE ŢIERE DIFILOBOTRIUM DIFIODO T DIFTERIE DIGE EA DIGE EZĂ 191 . (fr. (gr. în urma cărora rezultă treptat formele.gropiţă). de obicei. florile sunt pentamere sau tetramere. dis – doi + krotos . diencéphale) parte a creierului situată între emisfere şi trunchiul cerebral (gr. unde prima bătaie este mai mare decât cea de-a doua. iar gazdă finală.

denumită popular Degeţel roşu. (gr. extract din frunzele uscate de Digitalis purpurea. digestion) sumă de procese prin care alimentele ingerate sunt transformate în produşi asimilabili şi utilizabili de către ţesuturi în scop plastic sau energetic. eventual şi condiţiile pedoclimatice ş. dilacero-are – a sfâşia) deşirarea. 2. faună. folosite în medicaţia tonicardiacă. de cauciuc.a. operaţie fizică de reducere a concentraţiei unei soluţii prin mărirea cantitåţii de dizolvant. puterea unei lentile cu o lungime focală de un metru este egală cu o dioptrie. fie în mod accidental. plantă digitalică. termen parazitologic care denumeşte un parazit care are gazdă definitivă un animal. unisexuat. 2. floră. dis + hybris . aparat destinat pentru a înregistra şi măsura forţa musculară. canale. cu florile mascule şi femele dezvoltate pe indivizi diferiţi. dis + heteros – diferit + xenos . (gr. (gr. vase etc. limbă bifidă. sin. anomalie constând în existenţa unei limbi cu două vârfuri. (din altă specie). cu sexele separate. pentru a sugera sau crea impresia realităţii. iar a uneia cu lungimea focală de jumate de metru este egală cu două dioptrii. care conţine glicozide cardiotonice. de diferite grosimi. 1. DIGITALĂ DIGITIGRADE DIGITALIS PURPUREA DIGLOSIE DIHETEROXE DIHIBRIDARE DILACERARE DILATARE DILATATOR DILUARE DIMORFISM DI AMOGRAF DIOECOCESTUS DIOIC DIOPTRIE DIORAMĂ 192 . marcat dupå o anumitå scarå de calibraj şi folosit pentru dilataţia unor cavităţii.gazdă). fapt care uşurează mult deplasarea pe sol. iar gazdă intermediară un alt animal. animale mamifere la care mersul are loc prin călcarea numai pe degete. a unei lentile cu o lungime focală de doi metri este egală cu o jumătate de dioptrie. instrument metalic. cusut) parazit din ordinul Cestoda care parazitează la păsări. parazit care are două gazde diferite. 1. dis –doi + oikoi – casă + kestos – unit. desfacerea unor ţesuturi. plantă din familia Scrophulariaceae.DIGESTIE (fr. fie provocat în scop terapeutic. (lat. proprietatea unei formaţiuni de a exista în două forme structural deosebite. plantă erbacee din familia Scrophulariaceae.violenţă) împerecherea dintre părinţi care au însuşiri puternic diferite. (gr. dioptron .. de material plastic. ce conţine glicozide tonicardiace. reproducerea unui peisaj din mediul natural cu cea ce are caracteristic.oglindă) unitate de măsură a refracţiei unei lentile. încrucişare în care părinţii se deosebesc prin două însuşiri. procesul de relaxare a pereţilor unui organ cavitar sau tubular şi de mărire a cavităţii sau a lumenului.

organism. diploos + tainia . diplotem (gr. (gr. subclasă de peşti inferiori adaptaţi la respiraţie dublă. dis – doi + pylis-dos . cele posterioare fiind mai mici sau chiar atrofiate. care posedă în nucleu două seturi omoloage de cromozomi.portiţă) parazit intestinal din familia Dipilididae. dis + ploos – dublu + eidos . alta de gametul mascul.panglică). monstruozitate caracterizată prin existenţa a două capete şi un singur corp. articulare defectuoasă a cuvintelor.aspect) celulă. dis + plege . faza sau generaţia diploidă din ciclul vital (posedă 2n cromozomi şi este situată între fecundare. monstruozitate în care un singur corp are două capete fuzionate prezentând două feţe. diploos – dublu + genesis . gen de viermi paraziţi din familia Diphyllobothriidae. sin. pyge . cavitatea toracică.naştere) monstruozitate în care doi fetuşi sunt uniţi (gr. paralizie bilaterală. (gr.lovitură) paralizie dublă. dirus – de rău augur. fiecare proglotă are doi pori genitali.fesă) monstruozitate în care există un cap. diploo – dublu + nema – fir. şi meioză). diplotem. clasa Cestoda care parazitează în general la câine. tribul Streptococceae. pisică şi vulpe. (gr. în general. fiecare pereche cuprinde patru cromatide (tetrada cromozomală).DIPIGIE DIPHYLIDIUM (gr. crud + filum – fir subţire) parazit din familia Filariide. clasa Cestodae. articulaţie care prezintă o mobilitate anormală. care atinge două membre. dis + pteron . ţesut. artere. dis – doi. sin. artropode din clasa Myriapoda care posedă câte două perechi de picioare pe fiecare segemnt al corpului. (lat.aripă) insecte prevăzute. una adusă de gametul femel. animale metazoare care au două foiţe germinative sau embrionare distincte şi anume ectoderm şi endoderm. filament) a patra etapă a profazei meiotice în care cromozomii sunt dubli. (gr. (gr. a izbi) afrontare neregulată a dinţilor antagonişti. gen de bacterii din familia lactobacillaceae. clasa ematoda care parazitează la carnivore în cord. fiecare omolog fiind format din două cromatide. bronhii şi intramuscular. (gr. dys – jenă + arazein – a lovi. cu formarea zigotului. branhială şi pulmonară. apoi se spară formând chiasme. DIPHYLOBOTRIUM DIPLEGIE DIPLOBLASTIC DIPLOCEFALIE DIPLLOCOCCUS DIPLOFAZĂ DIPLOGE EZĂ DIPLOID DIPLOPIE DIPLOPODE DIPLO EM DIPLOTE DIP OI DIPROSOPIE DIPTERE DIROFILARIA DISARAXIS DISARTRIE DISARTROZĂ 193 . un torace iar de la ombilic corpul este dublu existând patru membre pelvine. cu două aripi anterioare vizibile. perceperea vizuală a unui obiect sub forma unei imagini duble.

dys + basis . tulburare a dispoziţiei. aparat sau sistem. inflamaţia glandelor sudoripare însoţită de tulburări de secreţie. afecţiune caracterizată prin dereglarea metabolismului lipidelor. caracterizată printr-o stare penibilă de tristeţe şi frică întâlnită de obicei la epileptici. divergenţa sau separarea unei perechi de cromozomi în anafaza mitozei sau meiozei. paralizie incompletă. în formă de disc. tulburări în deglutiţia lichidelor. termen perimat pentru a exprima tulburări în raporturile dintre diversele umori ale organismului. sin. tulburări în funcţia glandelor cu secreţie internă. disseminoare – a împrăştia) împrăştiere a unui vector de boală în mediu sau în organism. dificultate în dilatarea unor sfinctere. studiul corpului vieţuitoarelor făcut pe baza secţionării diferitelor părţi care îl alcătuiesc. dis + hepar. (gr. afecţiune caracterizată prin dereglarea metabolismului lipidelor. (gr. tulburare în cheratinizarea tegumentului. (h)epatos . discoidal. (fr.ficat). fie prin exagerarea ei. paralizie incompletă. contracţie). tulburări în funcţia unei glande. dys + phagein – a mâncă). tulburare calitativă de keratinizare. de obicei manifestate prin răguşeală. tulburări ale funcţiilor ficatului. dys + sistole – strângere. aşezat între două vertebre. proces patologic caracterizat prin alterarea mecanismelor de reglarea activităţii motorii a organelor contractile.DISBAZIE DISC I TERVERTEBRAL DISCHERATOZĂ DISCHEZIE DISCHILIE DISCHI EZIE DISCOID DISCO DROPLAZIE DISCOPATIE DISCRAZIE DISCRI IE DISCROMIE DISDIPSIE DISECTAZIE DISECŢIE DISEMI ARE DISE DOCRI IE DISESTEZIE DISFAGIE DISFO IE DISFORIE DISFU CŢIE DISHEPATIE DISHIDROZĂ DISISTOLIE DISJU CŢIE DISKERATOZĂ DISKI EZIE DISLIPEMIE DISLIPIDEMIE (gr. tulburări ale sensibilităţii fie prin diminuarea. dischinezie. tulburare a etapelor secreţiei salivare sin.voce). (gr. diskinezie. tulburări în contracţia cardiacă. (gr. discopathie) afectarea unuia sau a mai multor discuri intervertebrale. tulburări care apar în osificaţia cartilajelor de conjugaţie urmate de modificări în formelor oaselor. 194 . cartilaj fibros. tulburări ale manifestărilor vocale. dis + phone . dificultate în eliminarea fecalelor. tulburarea funcţiei unui organ. dificultatea de înghiţire a alimentelor. alterarea mecanismelor contractile. tulburări de pigmentaţie. (lat.mers) tulburări în mers.

(lat. procedeu fizic de obţinere a unui lichid din altul prin evaporare şi condensare. indicând o poziţie extremă. ciclu anovulatoriu. termen prin care astăzi se înţelege modificarea în sens depresiv a tonusului afectiv. (gr. dis + stichos – rând. organism care posedă perechi de cromozomi omologi. cardiacă. flatulenţă.DISLOCAŢIE CROMOZOMIALĂ ruperea urmată de pierderea sau deplasarea unui segment cromozomal. sin. cu două guri care în realitate sunt două ventuze. caracterizată subiectiv prin „sete de aer“. tulburările observate în mişcările corpului. dys + stasis – stat în picioare) dificultatea de menţinere pe picioare. ovulaţie întârziată. persoană a cărei stare de troficitate este tulburată. (gr. în raport cu un punct central. schimbări în aranjarea genelor. datorită faptului că cele două lichide au punctele de fierbere diferite. geană) existenţa a două rânduri de gene la o pleoapă dintre care un rând are perii îndreptaţi înspre globul ocular provocând o iritaţie permanentă. periferică. fie parţial. tulburare respiratorie de origine pulmonară. (gr. fie complet. duplicaţiei. disfuncţie a glandei tiroide. răspândire. disto-are – a fi departe) termen de referinţă în anatomie. sindrom dureros care precedă sau însoţeşte menstruaţia. destillo-are – a curge. ruperea echilibrului dintre diferiţii microbi dintr-un mediu organic cu predominarea unui fel de microbi. lichid sau gazos. împrăştiere. tulburare în reglarea inervaţiei tonice a musculaturii netede sau striate. datorită deleţiei sau deficienţei. dislocaţia poate avea ca efecte: schimbări în numărul de gene.măsurare). tulburări ale mirosului. anomalie în situaţia unor organe. (lat. anemică sau nervoasă. monstruozitate în care există două corpuri unite. în poziţia ortostatică.memorie) tulburarea memoriei. termen impropiu şi evitat în prezent. dys + metron . DISME OREE DISMETRIE DISMICROBISM DISM EZIE DISOMIC DISOMIE DISOSMIE DISOVARIE DISOVULAŢIE DISPEPSIE DISPERSIE DISPLAZIE DISP EE DISTAL DISTAZIE DISTE SIE DISTICHIAZĂ DISTILARE DISTIMIE DISTIROIDIE DISTOCIE DISTOMA DISTO IE DISTOPIE DISTROFIC 195 . împrăştierea unei substanţe în particule foarte fine. arsuri. fie printr-o execuţie prea lentă sau prea rapidă a unei mişcări. dys + mnesis . picătură). parazit trematod prevăzut. insuficienţă ovariană. subiectiv: greaţă. datorită inversiunii şi translocaţiei. tulburări în dezvoltarea unor organe sau părţi ale organismului. întindere sau umflare excesivă a unui organ sau a unei cavităţi. tulburări în actul expulzării fătului. (gr. într-un mediu solid. dureroasă. termen generic pentru unele tulburări digestive cu caracter funcţional. fie datorită unei aprecieri eronate a distanţei.

doza letală care reprezintă cantitatea de radiaţii în măsură să omoare 50% din indivizii expuşi iradierii sau unei doze de substanţă chimică sau medicamentoasă. dorsum . provocată artificial prin administrarea a diferite substanţe. a încerca) probele la care se supun unele organe dintr-un cadavru pentru a putea preciza cauzele morţii. drog administrat cailor înainte de cursă). creştere trecătoare a rezistenţei la suprasolicitare fizică în concursuri sportive. 1. fenomenul se numeşte dominanţă. absorbită de un volum dat în unitatea de timp. întâlnită la copii şi caracterizată prin oprire în dezvoltarea psihică şi somatică. cantitate precisă dintr-un medicament care se administrează o dată. diviziunea poate fi directă sau indirectă sau cariochineză. cap alungit. cabaline. însoţită sau nu de dureri. prezenţa de diverticuli gastrointestinali multipli. dope – ulei pentru maşină. creşterea secreţie şi excreţiei de urină. persoană care donează sânge sau un organ.DISURIE DIURETIC DIUREZĂ DIUR DIVERTICUL emisiune dificilă a urinei. de zi. cantitatea de substanţă care provoacă un anumit efect farmacologic sau toxic. cavitate terminată în fund de sac comunicând cu cavitatea sau tubul din care s-a format. 2. care aparţine de spate. DIVERTICULOZĂ DIVIZIU E DIVIZIU EA CELULEI DIZE TERIE DL50 DOCIMAZIE DOLICOCEFALIE DOLICOMORF DOMI A T DO ATOR DOPAJ DOPI G DORSAL DOSIS DOW (BOALA) DOZĂ DRACU CULUS 196 . 2. de o anumită intensitate. din timpul zilei. câine. 2. în sens restrâns. amfetamina etc. cafeina. termen utilizat pentru a desemna un craniu cu aspect alungit. dracunculus – şarpe. tulburare acută intestinală. ordinul ematoda unde femela este de 30-100cm şi masculul mic (4 cm). în vederea efectuării unei transfuzii sau a unui transplant. însoţită de un aspect caracteristic al feţei.). corectând stările de retenţie hidrosalină. (eng. (lat. care durează o zi (24 ore). (gr. în sens etimologic şi general. tulburare genetică. care indică acel membru dintr-o pereche de alele care se manifestă în stare heterozigotă. (lat. 3. corp cu aspect lunguieţ. manifestată prin modificări patologice localizate la nivelul intestinului gros. 1. parazitează în ţesutul subcutanat la om. substanţă care creşte eliminarea urinară de apă şi ioni de sodiu. tulburare de tranzit intestinal. împărţire. bovine. separare. dragon) parazit din familia Dracunculidae. cantitatea totală de radiaţii. dokimazein – a proba.spate). termen utilizat de Mendel (1865). proces prin care se reproduc celulele. proces fiziologic de formare şi eliminare a urinei. 1. termen care descrie adminstrarea la cai a substanţelor (interzise) care măresc rezistenţa faţă de efortul fizic (ex. fără exteriorizare clinică.

tub de cauciuc sau din material plastic sau meşă de tifon. are o lungime de 25-30cm. dublarea unui segment cromozomal (ex.panglică) parazit intestinal din familia Hymenolipididae. cu pereţii fibrelor lignificate puternic. impuls nestăpânit de a merge. din clasa Ascomycetes. suculent sau cărnos. care închide una. anemie cu celule falciforme. descendentă şi inferioară.DRASTIC DRE DRE AJ DREPA IDOTE IA DREPA OCIT DREPA OCITOZĂ DRIFT GE ETIC DROG DROJDII DROMOMA IE DROSOPHILA DRUPĂ (gr. fiind afectat de deleţie. (gr. pahimeninge. pigmenţi. (gr. 1. fuziunea sau singamia nucleului unei spermatii (n cromozomi) cu nucleul oosferei (n) pentru a forma oul sau zigotul (2n cromozomi) şi fuziunea altei spermatii (n) cu nucleul de fuziune al sacului embrionar (2n) pentru a forma nucleul celulelor endospermului (3 n cromozomi). cromozomul omolog care cedează segmentul BC este deficient pentru genele respective. anaerobe. impregnată cu tanin. caisă. tare + mater . fruct cărnos simplu. schimbare în frecvenţa genelor unei populaţii mici sau experimentale datorită jocului întâmplării. sindrom care survine post-prandial precoce la bolnavii cu gastrectomie. caracteristică anemiei drepanocitare. inima lemnului. care desemnează activitatea unui purgativ energic. formată din 3 porţiuni: superioară. proces inflamator şi distrofic al mucoasei duodenale. respectiv hemoglobinei şi combinaţiilor sale. drepanis-idos – seceră + tainia . membrana externă. această parte centrală. prima porţiune a intestinului subţire. hematie falciformă. contact sexual necurat) boală produsă de Trypanosoma equiperdum la cabaline de reproducţie transmisibilă prin montă. termen folosit şi ca stupefiant.mamă) sin. partea lemnului secundar vechi dinspre centrul cilindrului central. cu o mare valoare calorică. evoluând acut sau cronic în unele afecţiuni digestive sau generale. ciuperci unicelulare. drao . durus – dur. drosos – roua + philos – iubitor de) insectă din ordinul Diptera cu care s-au efectuat numeroase cercetări. care începe la pilor. substanţă vegetală folosită la prepararea produselor farmaceutice. levuri. piersică) sau necomestibil (nucă. DUBLĂ FECU DARE DUMPI G-SY DROME DUODE DUODE ITĂ DUPLEX DUPLICAŢIE DURAMATER DURAME DURI Ă 197 . două seminţe. care se înmulţesc frecvent prin înmugurire. un mezocarp gros. lemnos. fibroasă şi foarte rezistentă a meningelor situată între canalul osos cranio-vertebral şi membrana arahnoidă. răşini. 2. migdală) şi un endocarp sclerificat. sin. poliploid care posedă două alele dominante. (lat. folosit în scopul de a favoriza scurgerea secreţiilor patologice (puroiului) dintr-o plagă. deosebit de rezistentă. (ar. clasa Cestoda. parazitează la om şi palmipede.agit). ABCBCDE). comestibil (prună. cu pericarpul diferenţiat într-un epicarp subţire. de culoare mai închisă. structură dublă. metodă chirurgicală prin care se înlesneşte scurgerea secreţiilor sau exudatelor dintr-o plagă operatorie sau accidentală.

virus Epstein-Barr. care înveleşte corpul şi înlocuirea cu o cuticulă nouă. ruperea şi eliminarea periodică a cuticulei rigide.fildeş) sin. iniţial. stabilitate neuropsihică.B. (lat. (lat. starea unei populaţii mari panmictice în care frecvenţa genelor şi a genotipurilor se menţine constantă generaţii succesive. produsă mai ales de ingestia băuturilor alcoolice. ECDISO ECDYSIS ECFILAXIE ECHIDI ECHILIBRU ECHILIBRU GE ETIC 198 .V. ek – în afară + ballein – a arunca) care determină expulzarea fătului.protejez) suspendarea puterii de apărare într-o anumită regiune a organismului. venin. ECBOLIC ECDYSIS bacil care produce febra tifoidă. cuticula este elastică şi extensibilă permiţând creşterea corpului. 3. stare de stabilitate . reptile care constă în plesnirea. ebullio-ire – a fierbe + skopein – a examina) parte a fizicii care se ocupă cu deteminarea temperaturii la care corpurile încep să fiarbă. fenomen caracteristic unor grupe de organisme: artropode. eburnus . a năpârli). de diferenţiere) secretat de glandele protoracice ale insectelor. 2. echidna . hormonul năpârlirii sau hormonul stimulării metamorfozării (de creştere. stare de beţie. apoi devine groasă. (gr. stare de repaus a unui corp supus acţiunii unor forţe care se anulează reciproc. (gr. v.viperă) substanţă neurotoxică produsă de vipere.E EBERTH (BACILUL) EBOLA EBRIETATE EBULOSCOPIE EBUR ARE E. cu osteita osificantă. maladia cu virus Ebola. 1. prescurtarea de la eritrocit. abr. a stării sufleteşti. (gr. masivă şi rigidă. creşterea densităţii unui os până când acesta devine compact ca fildeşul. năpârlire la artropode şi reptile. ekdysai – a despuia. ek + phylasso . (gr. Ec.

febră crescută. ek + chimos . sinonim cu hidatidoza. ieşirea puilor din ouă la sfârşitul perioadei de incubaţie sau ieşirea larvelor din ouă. împins înainte) parazit din familia Echinostomatidae.suc) pată de culoare violaceu . care se referă la o soluţie conţinând acelaşi număr de molecule gram la un volum dat. stelele de mare (hoteridele). caracterizată prin convulsii. transformându-se în chişti hidatici diseminaţi în organe. echinos + stoma . (gr. înlocuieşte criza propriu-zisă. termen utilizat pentru a desemna mărire în volum prin proliferarea ţesutului cartilaginos la nivelul unor articulaţii. echinos + rhygchos – rât. stadiul unei populaţii mari panmictice în care frecvenţa genotipurilor se menţine constantă generaţii succesive.gură) parazit din familia Echinostomatide clasa Trematoda care are în jurul gurii un guler cu 37 de ghimpi şi care parazitează în intestinul palmipedelor. care elimină oncosfere prin fecale care pot ajunge în tubul digestiv la animale şi om. încrengătură (Echinodermata) de animale nevertebrate marine din care fac parte crinii de mare (crinoidele). faţă cianotică. comună omului şi unor animale. denumire a manifestării patologice la epileptici. ECHI OCOC ECHI OCOCOZĂ ECHI ODERME ECHI OPARIFIUM ECHI ORHI CHUS ECHI OSTOMA ECHITAŢIE ECHO DROM ECHIVALE T ECHIVALE T . unitate chimică de masă egală cu numărul de grame care reprezintă greutatea molară a unei substanţe. 1. (gr.ECHILIBRUL HARDY-WEI BERG ECHIMOLAR ECHIMOZĂ ECHI OCASMUS sin. clasa Trematoda. clasa Cestoda. pregătirea călăreţului şi a calului prin antrenament susţinut în vederea obţinerii unor rezultate sportive deosebite. cu trompa ca un rât. oligurie şi albuminurie şi uremie consecutivă. a exploda) toxicoză gravidică cu debut brusc. echilibru genetic. echinos – arici + chasma – crăpătură. ekinos + kokos – grăunte. un simptom care apare în locul altuia obişnuit în boala respectivă. vulpe şi porc. bot) parazit acantocefal din familia Echinostomatidae. (gr. mucoase sau seroase. sâmbure) parazit din familia Taeniidae. şerpii de mare (ofiuridele) şi aricii de mare (echinoidele).GRAM ECLAMPSIE ECLOZIU E 199 . tenia este formată din 3-4 proglote. (gr. are embrionul hexacant şi parazitează la câine şi pisică. pisică. medicament cu acţiune farmacologică similară cu a altui medicament. divizată prin valenţă. (gr. eklampein – a apărea brusc. 2. datorată extravazării sângelui. (gr. clasa Trematoda care parazitează în intestin la om. câine. 3. prevăzută cu cârlige care parazitează în intestinul omului sau nurcii. echinos + paryphes – ieşitură înainte. boală parazitară produsă de Echinococcus granulosus. gură) parazit cu un guler cu 24 de ghimpi din familia Echinostomatide. (gr.maro care apar pe piele. familia ematode care parazitează în intestin la păsări.

observată în unele stări demenţiale şi confuzionale. tumoră cartilaginoasă la suprafaţa unui os. în ecou. plante şi animale şi cu mediul lor de viaţă (biotic şi abiotic). (fr. grup de plante sau animale format din una sau mai multe ecotipuri. sin cu osteocondrom stare caracterizată prin dezvoltarea a numeroase condroame (gr.casă + logos . tehnică de explorare cerebrală pentru depistarea tumorilor. în ecografie sau ultrasonografie. care formează un biotop. 1. tip particular de habitat în cadrul unei regiuni. repetarea automată. explorarea tubului digestiv la toate nivelele. (gr. corespunde aproximativ speciei convenţionale.studiu) ramură a biologiei care are ca obiect studiul interrelaţiilor dintre organisme. ca două sunete succesive. ectopie) poziţie anormală a unui organ ECOLALIE ECOLOGIE ECOMIMIE ECO DROM ECO DROZĂ ECOSISTEM ECOSPECIE ECOTIP ECOTOP ECRASOR ECTODERM ECTOMOGRAFIE ECTOPARAZIT ECTOPIE 200 . foiţa embrionară sau foiţa germinativă formată dintr-un singur strat de celule situată la exteriorul embrionului animal din care se dezvoltă aşa numitele organe ectodermale: epiderma. la nevertebrate se mai dezvoltă traheea. se numeşte astfel o structură care dă naştere unor ecouri.ECOACUZIE ECOCARDIOGRAFIE ECOE CEFALOGRAFIE ECOE DOSCOPIE DIGESTIVĂ ECOGE ECOGRAFIE impresia că un sunet unic este perceput de două ori. 2. ecraser – a strivi) instrument prin care se face strivirea ţesuturilor. oikos . abceselor intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor. a cuvintelor sau sunetelor auzite. biotip. mijloc de investigare a activităţii electrice a inimii. înregistrarea ecourilor produse de ultrasunete atunci când traversează diferite medii şi structuri ale organismului. branhiile şi plămânii. organism care parazitează pe suprafaţa corpului unui animal sau unei plante. înregistrarea se face după transformarea ecourilor în semnale electrice sau semnale luminoase. obţinute prin aplicarea ultrasunetelor după principiul tomografiei. combinând endoscopia şi ecografia. sistemul nervos şi unele organe de simţ. oikos + systas-ados – care stă împreună) sistem ecologic unitar rezultat din interacţiunea totalităţii organismelor şi condiţiilor abiotice. grup de plante sau animale. ai căror membri se pot reproduce între ei înşişi fără ca descendenţii să-şi piardă fertilitatea. de una sau ambele urechi. imitarea automată a gesturilor unui interlocutor. rezultat în urma selecţiei naturale întrun habitat particular. hematoamelor. folosită ca metodă de diagnostic. înregistrarea şi studiul ecourilor diferitelor medii sau structuri organice. (fr.

răsfrângerea înafară a pleoapei. parazit care trăieşte pe suprafaţa organismului animal. fiecare din blastomerele ce concură la formarea ectodermului. ectoderm. prin apariţia unor cruste..secţiune) sufix utilizat la sfîrşitul denumirii unui organ având semnificaţia de ablaţie a unui organ.germen) sin. (gr. dermatoză eritemato-veziculoasă. hialină a citoplasmei. pătura externă a embrionului din care se formează epidermul cu fanerele şi tubul neural.ECTAZIE ECTIMĂ (gr. malformaţie caracterizată prin absenţa sau slaba dezvoltare a unuia sau mai multor membre. 1. monstruozitate dublă în care cele două corpuri de fetuşi sunt unite numai la nivelul costosternal. deplasarea sau aşezarea vicioasă a unui organ sau a unei pårţi dintr-un organ de origine mai ales congenitală. cuprinzând calul. zona periferică.dilatat) dilatarea unor organe cavitare sau a unor vase. 2. care produce anomalii congenitale. ek – în afară + tome . formarea stimulului contraţiei cardiace în altă parte decât în nodul sinoatrial. ektasis . a unuia sau ambelor picioare. sin. absenţa congenitală. zebra. partea externă a unui germen. termen utilizat pentru a desemna o anomalie în aşezarea cordului. plante şi animale. absenţa congenitală a unuia sau a mai multor degete. pruriginoasă recidivantă datorată unui mare număr de factori interni şi externi la persoane cu o predispoziţie înnăscută sau dobândită. ECTOMIE ECTOPAG ECTOPARAZIT ECTOPIE ECTOPLASMĂ ECTRODACTILIE ECTROGE ECTROMELIE ECTROPIO ECTROPODIE ECTOZOAR ECVIDEE ECVI ISM ECZEMĂ EDAFO EDEM 201 . acumulare de lichid seros în ţesuturi. măgarul.. afecţiune cutanată caracterizată prin pustule rotunde cu tendinţă de a se întinde şi unii. iar după spargerea pustulelor şi uscarea conţinutului. care trăiesc într-un anumit sol. (gr. (gr. sau a modificărilor la nivelul substanţei fundamentale. ektos + zoon) parazit animal care trăieşte pe suprafaţa organismului. deformarea congenitală sau dobândită a piciorului care este în hiperextensie maximală şi aminteşte de copita unui cal. ektos – extern. familie de animale ierbivore. parţială sau totală. fără vezică biliară. totalitatea organismelor.. ca urmare a unor tulburări de circulaţie sanguină sau limfatică de natură inflamatorie sau mecanică. el putând fi situat sub diafragmă sau în afara cutiei toracice când osul stern lipseşte. unicopitate. ECTOBLAST ECTOCARDIE ECTODERM ECTOMER . hialoplasmă. blastos .

E. prin grefă articulară preglenoidiană. 2. ordin primitiv de insecte aripate care au durata vieţii în stadiul de adult foarte scurtă. alcaloid extras din arbuşti din genul Ephedra. abr.A. EFEDRI Ă EFELIDE EFEMER EFEMERIDE EFERE T EFERVESCE ŢĂ EFUZIU E EFIDROZĂ EFLORESCE ŢĂ E. degajarea unui gaz dintr-un lichid la fierbere. ultrasonice etc. acidul edetaminic. ca decongestionant nazal şi ca dilatator al pupilei. EGAGROPILE EGESTA EGOCE TRISM 202 .G. tendinţa de a concentra asupra sa activitatea şi gândurile proprii. pete de culoare închisă. care conduce în afară. la acţiunea undelor ultrasonore sau când acest gaz rezultă dintr-o reacţie dintre douå substanţe chimice. care apar pe piele după iradiaţii solare îndelungate. animal fără dinţi. de la o oră la două zile. abr. abr.D.G. 1. EDULCOLARE E. procedeu prin care anumite medicamente sunt îndulcite pentru a fi administrate mai uşor per os. trăiesc 2-3 ani şi sunt fitofage. care este sediul unui edem. aigagros – capră + pilos . pistrui.EDEMATOS EDEMAŢIAT EDE -HYBBI ETTE (OPERAŢIA) EDE TAT E. este un simpaticomimetic prescris ca bronhodilatator. echivalent gram. tehnică chirurgicală pentru corectarea unei luxaţii recidivante a umărului. larvele sunt acvatice. obţinut şi prin sinteză. luminoase. EFECT DOPPLER EFECTOR care este caracterizat prin edeme.T. fie parţial fie total. centrifug. se spune despre un organ care exercită o acţiune sau o activitate de răspuns la o stimulare nervoasă. revărsarea unui lichid în afara organului care îl conţinea.). (gr. electroencefalogramă.minge) conglomerat format din păr sau lână şi puţine alimente care se găsesc în rumenul sau stomacul unor animale. terminaţie nervoasă care transmite un influx nervos care produce o contracţie musculară sau o secreţie glandulară. modificarea frecvenţei unei unde (sonore. fenomen care durează foarte puţin. tulburări de transpiraţie caracterizate prin creşterea acesteia în anumite zone ale organismului. datorată sensului unei apropieri sau îndepărtări a sursei de producere. actul de evacuare a tubului digestiv. fenomenul de pierdere a apei de cristalizare a unor sustanţe cristaline cu transformarea lor în pulberi.

clasa Sporozoa. polul negativ se numeşte catod. expresie a interacţiunii diferiţilor vectori pe care se descriu: unde. canalele biliare. înregistrarea grafică a ritmurilor electrice cerebrale. parazit intestinal din familia Coccidia. variaţia presiuni intrapulmonare. în urma degenerescenţei lor. suine şi păsări. constante pentru fiecare fracţiune.K. ELECTROCAUTER ELECTROCOAGULARE instrument pentru cauterizarea ţesuturilor. distrugerea circumscrisă a unui ţesut cu ajutorul unui electrod în formă de ac. electrozii sunt plasaţi în contact direct cu cortexul cerebral. electrocardiogramă. cu viteze diferite. metodă de laborator ce permite seprarea într-un câmp electric a diferitelor componente ale unei soluţii.. fiind transmis de către Argas persicus. segmente şi diferite intervale. tubii contorţi. abr. conductor electric într-o pilă prin care iese sau intră curentul electric. însuşirea unui corp de a se lăsa destins. hemosporid din clasa Sporozoa care parazitează în eritrocite la găină.G. aplicat în urgenţa în diferite boli cardiace grave ce pot provoca moartea. însuşirea unor anumite substanţe de a se fixa pe un tip determinat de celule sau ţesut. ovine. diazoreacţie. EJACULARE E. aigos – capră + phone .voce) voce sau manifestări vocale asemănătoare behăitului caprei. determinată de variaţia corespunzătoare a volumului pulmonar. care parazitează în celulele intestinale. ruptura fibrelor elastice din piele. metodă de înregistrare grafică a biocurenţilor cerebrali ai scoarţei şi structurilor subcorticale. caprine. ELASTA ŢĂ ELASTICITATE ELASTOREXIE ELECTIVITATE ELECTROCARDIOGRAFIE metodă de înregistrare grafică a contracţiilor inimii. este inversul complianţei. care se deplasează sub influenţa curentului. prin căldura degajată de trecerea unui curent electric de înaltă frecvenţă. mijloc terapeutic. recepţionate de electrozi aşezaţi în diverse poziţii şi amplificaţi convenabil. ELECTROCARDIOGRAMĂ grafic care reprezintă traseul electrocardiografic. aix. la numeroase specii bovine. apoi de a reveni la forma iniţială. actul fiziologic de emisiune a spermei din veziculele seminale. cu ajutorul unui conductor cu temperatură ridicată prin energie electrică.EGOFO IE EGIPTIA ELA EHRLICH (REACŢIA) EIMERIE (gr. ELECTROCO VERSIE ELECTROCORTICOGRAFIE ELECTROOCULOGRAFIE ELECTROD ELECTROE CEFALOGRAFIE ELECTROE CEFALOGRAMĂ ELECTROFOREZĂ 203 . denumit după zoologul Eimer (1843-1898).G. sin. înregistrarea mişcărilor oculare voluntare sau reflexe. E.C. sin. este larg folosită în medicină pentru separarea fracţiunilor proteice ale serului. polul pozitiv se numeşte anod. înregistrare grafică a variaţiilor de potenţial bioelectric determinate de activitatea normală sau patologică a encefalului.

grafic obţinut prin înregistrarea cantităţilor de proteine sanguine. elitron – teacă. Mn etc.ELECTROLIT termen general care cuprinde toate substanţele ce se disociază în ioni prin dizolvare în apă sau topire. care se găsesc numai în anumite citoplasme sau în cantităţi infime. Cl. folosit în special în tumorile canceroase. Br. prin vulvă. cronică. preparat farmaceutic de consistenţă moale format din pulbere medicamentoasă şi un sirop. permiţând trecerea curentului electric prin soluţia astfel rezultată. ELECTROSISTOLIE ELECTROŞOC ELECTUAR activarea contracţiilor cardiace cu ajutorul unor stimulări electrice ritmate. mai frecvent la cal şi mai rar la alte animale. care posedă însuşirile unui electrolit. tratament cu electroni de înaltă energie.N. cu ajutorul unui dispozitiv mecanic.. hernie de intestin subţire. cu scopul de a ameliora durerile lombare produse prin compresia rădăcinilor nervoase rahidiene. ELECTROLITIC ELECTROLIZOR ELECTROMIOGRAMĂ ELECTRO OTERAPIE ELECTROPROTEI OGRAMĂ ELECTRORETI OGRAFIE metodă de înregistrare grafică a variaţiilor curentului electric produs de retină în urma unei stimulări luminoase. operaţia şi lateralizarea crestei tibilae anterioare pentru tratamentul unei condromalacii rotuliene. 2. transformate prin sclerificare şi prin dispariţia nervurilor. morfologic caracterizată prin forma ovală a majorităţii eritrocitelor circulante. primele 11 sunt elemente fundamentale sau macroelemente iar restul. localizat la membrele pelvine. (gr. provocarea unei foarte scurte descărcări electrice cu acţiune asupra creierului. membrul este mult îngroşat având aspectul de membru de elefant. preparat farmaceutic format dintr-un amestec de siropuri cu alcoolaţi. Mg. P. limfangită proliferativă. miere sau marmeladă pentru a putea fi uşor de administrat. 1. care se referă sau care este datorat electrolizei. F. traseu care înregistrează variaţiile de curenţi care se produc în muşchii aflaţi în repaus sau în contracţie. K. I. aripile anterioare sau acoperitoare ale insectelor coleoptere. Fe. coborât în fundul de sac Douglas şi refulând peretele posterior al vaginului. servesc la protejarea aripilor membranoase şi la apărarea abdomenului insectelor aflate în repaus. O.cădere) prolaps vaginal. vagin + ptosis . separate prin electroforeză. exercitată asupra coloanei vertebrale. anomalie genetică. sunt microelemente sau oligoelemente. mijloc terapeutic folosit în tratarea unor boli mintale. aparat folosit pentru electroliza terapeutică în cazuri de stenoză esofagiană sau uretrală. elemente chimice care se găsesc în număr mare (peste 30) în substanţa vie vegetală sau animală: H. C. însoţită de edem. Ca. S. ELEFA TIAZIS ELEME TE MI ERALE ELIPTOCITOZĂ ELITRE ELITROPTOZĂ ELITROCEL ELIXIR ELMSLIE (OPERAŢIA) ELO GAŢIE 204 . tracţiune. mai mult sau mai puţin intensă sau progresivă. Na.

emfizem pulmonar alveolar. infiltaţie difuză de gaze în ţesutul celular. ramură a biologiei care studiază formarea şi dezvoltarea embrionului. fecundat. modificări în ritmul bătăilor cardiace asemănătoare bătăilor cardiace ale embrionului. 2. ritm accelerat. emesis. adductor şi opozant). care survine în primele trei luni de sarcină şi care este responsabilă de malformaţii. eluo-lui-lutum – a spăla) proces de dizolvare şi separare a substanţelor dintr-o coloană cromatografică prin spălare cu un solvent. realizat în laboratoarele firmei EMI. ataşaţi policelui (flexor. (gr. prima stare a unei fiinţe vii. proeminenţa rotunjită situată pe partea externă a palmei. 1. care introduse în tubul digestiv provoacă vomă. ablaţia chirurgicală a unui embolus dintr-un vas. este formată din muşchi scurţi. vomă. cele două pauze au durată egală. ablaţia testiculelor. care este suferind de enfizem. conţinând un embrion.ELUŢIE EMACIERE EMASCULARE EMBOLECTOMIE EMBOLIE EMBOLUS EMBRIOCARDIE EMBRIOGE IE EMBRIOLOGIE EMBRIO EMBRIO AT EMBRIOPATIE EME AGOG EMESIS EMETIC EMETIZA T EMETROPIE EMEZĂ EMFIZEM (lat. de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. dezvoltarea embrionului. act reflex prin care conţinutul stomacului este expulzat prin gură la monogastrice şi prin guşă la păsări. cad pe retină. 3. primul aparat de tomografie axială informatizată.. caracterizat prin dilatarea permanentă a alveolelor cu pierderea elasticităţii pereţilor. ridicătură osoasă. este un tomograf cu raze X. act reflex prin care conţinutul stomacului este expulzat afară prin gură la mamifere monogastrice şi din guşă la păsări. orice boală sau leziune ce afecteză embrionul. vedere normală în care razele. ataşaţi degetului al cincelea. en – înăuntru + physa – suflu). dop. producător de vărsături. de origine diferită. EMFIZEMATOS EMI E ŢĂ EMI E ŢĂ HIPOTE ARĂ EMI E ŢĂ TE ARĂ EMI SCA ER 205 .. proeminenţa rotunjită situată pe partea externă a palmei. care provoacă apariţia menstruaţiei. nume dat unor substanţe. obliterarea unui vas sanguin sau limfatic de un corp străin format dintr-un cheag. indiferent de la ce distanţă pornesc. 2. care utilizează orice informaţie oferită de traversarea razelor X. fragment neoplazic etc. castrare. antrenat în torentul circulator. 1. acumulare de aer în ţesuturi. este formată din muşchi scurţi. care are însuşirile enfizemului. patologică. sin. slăbire exagerată. care astupă un vas sanguin.

substanţă care determinå formarea unei emulsii stabile. cerebelul şi trunchiul cerebral. însoţită de manifestări neurovegetative declanşate de o situaţie deosebită. bandă din pânză prelucrată chimic încât devine impermeabilă şi adezivă la epiderm. (lat. parte a sistemului nervos central. aptitudinea limfocitelor mici de a traversa alte celule. agreabilă sau dezagreabilă. polipeptide izolate din creierul mamiferelor. dispersarea unui lichid insolibil într-un alt lichid (de obicei apă). activitate bazată numai pe experienţă. emungo-xi-ctum-ere – a trage în afară) termen utilizat pentru organele care au destinaţia de a elimina din organism deşeurile nutriţiei. dispuse simetric faţă de planul sagital median. dotate cu activitate analgetică. lichid lăptos obţinut prin amestecul apei cu un corp gras fin divizat rezultând o suspensie. urină). identificarea cu altul. articulaţie în care cavitatea înconjoară mai mult de jumătate capul articular (articulaţia coxo-femurală). în special a celor ce constituie învelişurile endoteliale vasculare. pete roşii care se pot observa pe mucoase. capacitatea de a reacţiona afectiv la impresiile percepute. situată în cutia craniană şi anume: cele două emisfere cerebrale şi diencefalul. utilizată pentru acoperirea pielii sau pentru fixarea unor pansamente mici. preluându-i sentimentele. caracterizată prin leziuni alternative exsudative şi proliferative ale celulelor gliale. materii de origine animală sau vegetală. suprafaţa emisferei este străbătută de scizuri care delimitează lobi li prin şanţuri care separă circumvoluţii. contracţie tonică a flexorilor capului. en + pyros . separate prin coasa cerebrală. aceste peptide se fixează pe receptorii unor celule nervoase prin extremitatea lor care prezintă un lanţ de tirozină Nterminală.EMISFERĂ CEREBRALĂ fiecare din cel două jumătăţi ale creierului anterior propiu-zis.foc) termen folosit pentru mirosul care rezultă când se supun distilării. reacţie afectivă vie. (gr. inflamaţie cu etiologie variată a ţesutului nervos cerebral. EMISIU E EMOLIE T EMO CTUAR EMOTIVITATE EMOŢIE EMPATIE EMPERIPOIEZĂ EMPIEM EMPIREUMATIC EMPIRIC EMPLASTRU EMPROSTOTO US EMULGATOR EMULSIE E A TEM E ARTROZĂ E CA TIS E CEFAL E CEFALITĂ E CEFALI E 206 . tristeţea. acumulare de puroi în cavităţi anatomice ale organismului. mânia şi teama. analoagă morfinei. acesta fiind aplecat înainte şi în jos. cele patru emoţii de bază sunt: bucuria. scoaterea de lichide din organism (sânge. hipertrofia sau tumefierea carunculului lacrimal. substanţă medicamentoasă care are propietatea de a înmuia pielea după aplicarea ei pe suprafaţa cutanată. a cărei conformaţie este asemănătoare celei a opiaceelor.

endoderm membrană subţire care căptuşeşte cavităţile inimii. sin. afecţiune inflamatorie exudo. mai ales la nivelul arterelor mici ale membrelor inferioare. se spune despre o tumoră cu aspectul şi consistenţa creierului. afecţiune a unei glande cu secreţie internă caracterizată printr-un dezechilibru în activitatea secretorie.E CEFALOCEL E CEFALOID E CEFALOMALACIE E CEFALOMIELITĂ E CEFALOPATIE E CEFALOZĂ E CO DRAL E CO DROM E DA GEITĂ E DARTERĂ E DARTERITĂ E DARTERITĂ OBLITERA TĂ E DEMIE hernia encefalului sau hernia meningelor encefalului printr-o deschidere a craniului prin lipsa de sudură a oaselor. determinată de cauze variate. foiţa internă a embrionului. partea internă a unui cartilaj. care se găseşte ori se formează în interiorul unui cartilaj sau a unui ţesut cartilaginos. care se găseşte sau se produce în interiorul unei cavităţi organice. ramură a medicinei (disciplină medicală) care se ocupă cu studiul glandelor endocrine. ducând la obliterarea lui. prezenţa agentului infecţios este permanentă iar cazurile de îmbolnăviri umane se produc constant. uneori se referă la dura mater cerebrală. care este situat în interiorul colului uterin. condrom ce apare în substanţa medulară a unor oase. inflamaţia mucoasei interne a colului uterin. E DOBLAST E DOCARD E DOCARDITĂ E DOCAVITAR E DOCERVICAL E DOCERVICITĂ E DOCERVIX E DOCO DRAL E DOCRA IU E DOCRI E E DOCRI OLOGIE E DOCRI OPATIE E DOCRI OZĂ E DODERM 207 . care se referă la glandele cu secreţie internă sau hormoni. neuroinfecţie caracterizată prin leziuni inflamatorii în encefal şi măduvă. formă de endarterită. denumire generică dată unui complex simptomatic polimorf care exprimă o suferinţă difuză a encefalului. din care derivă mucoasa intestinală şi glandele anexe din tubul digestiv. suprafaţa interioară a craniului. afecţiune datorată disfuncţiei unei glande cu secreţie internă. mucoasa internă a colului uterin. ramolisment cerebral. situaţie epidemiologică în care într-un anumit teritoriu.si proliferativă a endocardului. afecţiune degenerativă a creierului de natură neinfecţioasă. inflamaţia intimei arterelor. inflamaţie de natură microbiană. cu îngroşarea circumscrisă ce stenozează lumenul vasului. inflamaţia intimei vaselor sanguine. tunica internă a arterelor.

vasele sanguine etc. pavimentos. lamă de ţesut conjunctiv care tapisează cavitatea medulară a oaselor lungi. parazit care trăieşte în interiorul corpului gazdei. inflamaţia tunicii interne a venei. pungi sinoviale. concentraţia endorfinelor crşte în creier în numeroase împrejurări fiziologice şi psihologice. sistem de reproducere a unei populaţii. inima. determină fenomenul de endopoliploidie. sinonim cu granuloplasma. inflamaţia mucoasei uterine. fin. tendinoase. formă difuză de endometriom. care căptuşeşte cavităţile articulare. care este produs în interiorul organsimului sau al uneia dintre părţile sale. lichid care umple cavităţile labirintului membranos. urmat de diviziunea succesivă a acestui nucleu al endospermului care este triploid (3n). care înconjoară embrionul şi este utilizat de acesta în primele faze de dezvoltare. zonă internă granulară şi mai puţin transparentă a citoplasmei. cu localizări multiple. determinând un efect sedativ faţă de durere. care este situat în interiorul laringelui. strat celular. metodă de examinare prin care pot fi inspectate cavităţi din interiorul organismului cu ajutorul unor instrumente optice care luminează locul şi reflectă imaginea interioară vizibilă prin ocular. mucoasă care tapisează interiorul cavităţii uterine. cu ciclul şi gestaţia. endometrioză care evoluează ca o veritabilă tumoră. care implică o frecvenţă de încrucişări consanguine mai mare decât cea care ar rezulta din întâlnirea întâmplătoare a gameţilor. în cursul vieţii femeii. duplicarea cromozomilor fără diviziune nucleară. E DOGASTRIC E DOGE E DOLARI GIA E DOLIMFĂ E DOMETRIOZĂ E DOMETRIOM E DOMETRITĂ E DOMETRU E DOMIOMETRITĂ E DOMITOZĂ E DO EURAL E DOOCULAR E DOPARAZIT E DOPLASMĂ E DORFI E E DOS E DOSCOPIE E DOSPERM E DOOSMOZĂ E DOTELIU 208 .E DOE ZIMĂ E DOFLEBITĂ E DOGAMIE enzimă care îşi exercită activitatea chiar în celula care o produce. fiecare din polipeptidele izolate din creierul mamiferelor. care se găseşte sau se efectuează în interiorul globului ocular. uneori foarte variate. endometrul prezintă o serie de modificări anatomo-funcţionale în raport cu stadiul dezvoltării genitale. dotată cu activitate analgezică analoagă morfinei. care se găseşte sau se efectuează în interiorul unui nerv. trecerea unei substanţe prin membrana osmotică din afară înspre înăuntru. inflamaţie a endometrului (mucoasei uterine) şi a muşchiului uterin. care este situat sau se produce în interiorul stomacului. aceste peptide se fixează pe receptori unor neuroni similar opiaceelor. tesut nutritiv la unele seminţe. ia naştere în sacul embrionar prin fecundarea nucleului de fuziune (2n) cu nucleul unei spermatii (n).

ablaţie) operaţia prin care se rezecă o porţiune din intestin. ulterior. sau imobili. cu cili peritrihi. (gr. tip de formare a mezodermului sau mezoblastului la metazoarele tridermice de tip deuterostomian. pentru spălarea conductului auditiv. aparat de ventilaţie pulmonară artificială aplicat unui bolnav. orice unitate (fiziologică sau morfogenetică) protoplasmică uninucleată vie. care se dezvoltă uşor pe medii artificiale. operaţie chirurgicală prin care se realizează o comunicaţie laterală între două anse intestinale. care. prin desprinderea de endoblast şi dezvoltare dau naştere E TEROBIUS E TEROCATAR E TEROCOLOSTOMIE E TEROCEL E TEROCELIE 209 . familie de bacterii făcând parte din ordinul eubacteriales. retragerea ochiului în fundul orbitei. folosită în orto-rino-laringologie. cu sau fără perete celular. afecţiune intestinală cu caracter inflamator. prin evaginaţii ale endoblastului. delir alcoolic acut. clasa ematoda. enteron + ektome . cuprinzând bacili mobili. gram negativi. producţie osoasă formată din ţesut compact care umple canalul medular al osului. inflamaţia intestinului având ca rezultat producerea unui lichid seros ce este eliminat la exterior. situat în interiorul corpului vitros.E DOTELIOM E DOTELITĂ E DOTOXI Ă E DOVE Ă E DOVITRAL E EMA E ERGIDĂ E ERGOGE E GSTROM (APARATUL) E OFTALMIE E OLISM E OMA IE E OSTOZĂ E TAMOEBA E TERALGIE E TERIC E TERITĂ E TERECTOMIE E TEROA ASTOMOZĂ E TEROBACTERIACEAE tumoră alcătuită din celule endoteliale. formă de alcoolism prin abuz de vin. hernia unei anse intestinale. anastomoza chirurgicală între intestinul subţire şi colon. nevoia irezistibilă de vin. simptom întâlni în deshidratări ale organismului. tunica internă a unei vene. stare preagonică. care se referă la intestinul subţire. substanţă toxică produsă de microorganisme şi care rămân în microbii ce le produc. caşexie etc. se dezvoltă în cavitatea bucală. gen de viermi paraziţi din familia Oxyuridae. trec în mediul ambiant numai după distrugerea microbilor. inflamaţie a mucoasei intestinale. 1. generator de energie. gen de amibă parazită din clasa Rhizopoda. pară de cauciuc care aspiră şi refulează. inflamaţia unui endoteliu. durere intestinală.

germene care poate provoca o afecţiune la nivelul tubului digestiv. ansamblu de manifestări patologice caracterizate prin constanţa şi gruparea lor. formând un tot individualizat. limitată la mucoasă sau extinsă la peretele intestinal în întregime. simptom observat în caz de ascită. E TEROCHI AZĂ E TEROCOC E TEROCOLITĂ E TERODI IE E TEROEPIPLOCEL E TEROGE E TEROLITE E TROMIXOREE E TEROPATIE E TEROPATOGE E TROPEXIE E TEROPLASTIE E TEROPTOZĂ E TERORAFIE E TERORAGIE E TEROSPASM E TEROSOLUBIL E TEROSTE OZĂ E TEROSTOMIE E TEROTOM E TERO-HEPATITĂ E TEROVIRUS E TITATE MORBIDĂ E TOMOFAG 210 . cu ajutorul unui segment de intestin subţire sau de colon. insectivor. vezi streptococcus. rahitism. 2. (gr. instrument în formă de foarfecă având o ramură mai lungă şi cu capătul bont cu care se poate deschide intestinul în lungul său. hemoragie intestinală. afecţiune localizată pe intestin. enteron + odyne . din el fac parte virusul poliomielitei şi echovirusurile. enzimă care se găseşte în intestin având rolul de a transforma tripsinogenul în tripsină. care mănâncă insecte. substanţă ce se poate dizolva la nivelul intestinului. pensă specială pentru a crea un anus artificial. spasm dureros al intestinului. ipoteză care dă o explicaţie filogenetică originii mezodermului şi celomului. hernia unei anse intestinale şi a epiploonului. grup de virusuri care se multiplică de preferinţă în tubul digestiv. afecţiune inflamatorie mai mult sau mai puţin întinsă a intestinului subţire şi gros. operaţie prin care se realizează o mărire a diametrului unei anse stenozate. evacuarea prin rect a unor cantităţi mari de mucus. sutura unei plăgi intestinale. fistulă intestinală. inflamaţie necrotică a cecumului şi a ficatului. micşorarea lumenului intestinal datorită strâmtării pereţilor săi.durere) durere intestinală. slăbire exagerată. calculi intestinali. procedeu chirurgical având ca scop mărirea unei vezici urinare mici sau de a crea o nouă vezică. operaţie prin care se fixează o ansă intestinală de peretele abdominal. care este produs de intestin. operaţie prin care se stabileşte o deschidere a unei anse intestinale în afară prin deschiderea peretelui abdominal. E TEROCE TEZĂ E TEROCISTOPLASTIE puncţia intestinului în caz de dilatare exagerată cu scopul de a evacua lichidele sau gazele. căderea masei intestinale.cavităţilor celomice ale corpului şi unor organe.

epiteliu care căptuşeşte canalul central al măduvei spinării. în această perioadă devin dominante mamiferele. (gr. prima. entoma – insectă. sin. în cantităţi apreciabile. colorându-se în roşu. logos . celulă care fixează eozina. pierdere involuntară a urinii. prezenţa unui lichid normal sau patologic într-o cavitate sau ţesut în care nu ar trebui să fie în mod normal. ferment. nume dat unor leucocite a căror granule se colorează cu eozină. operaţie prin care se elimină o tumoare încapsulată prin secţionarea capsulei.E TOMOFILE E TOMOLOGIE E TORSĂ E TROPIO E UCLERE grup de plante alogame adaptate la polenizarea cu ajutorul insectelor. colorant acid roz. spavan. 1. prezenţa polinuclearelor eozinofile în număr anormal de mare în ţesuturi. trunchiului cerebral. răsucirea pleoapleor înspre globul ocular. enzimă produsă de un organism. cu deşirarea ligamentelor dar fără o deplasare permanentă a suprafeţelor articulare. entomos – tăiat în două. enzime a căror rată de sinteză poate fi ridicată în cazul prezenţei în celulă a unor inductori. climat sau sezon. scăderea numărului de granulocite eozinofile din sânge. numai ca răspuns la necesitatea metabolizării unor constituienţi ai mediului. E UREZIS E ZIMĂ E ZIMĂ ADAPTIVĂ E ZIME I DUCIBILE E ZIMOPATIE E ZOOTIC EOCE EOZI Ă EOZI OCIT E ZOOTIE EOZI OFILE EOZI OFILIE EOZI OFILIA TISULARĂ EOZI OPE IE EPA ŞAME T EPARVE EPE DIM 211 .studiu) ramură a zoologiei care studiază insectele. operaţie prin care se scoate globul ocular din orbită. epocă în perioada terţiară a erei cenozoice. boală limitată la o anumită localitate. întâlnită mai frecvent la copii cu tulburări nevrotice sau cu malformaţii congenitale. de obicei în timpul nopţii. poate reapare periodic sau intermitent. afecţiune articulară rezultând dintr-o distensiune bruscă. afecţiune cauzată de o modificare enzimatică ereditară. roşu (în soluţie apoasă) sau violaceu (în soluţie alcoolică). sin. exostoză situată la faţa inferioară şi internă a jaretului la cabaline şi bovine. care afectează animalele. astm bronşic etc. bacteriologică. 2. extinsă pe o suprafaţă delimitată unde agentul patogen se găseşte în permanenţă. folosit ca antiseptic extern şi pentru coloraţia histologică. boală infecţioasă la animale. substanţă produsă de anumite celule vii care accelerează reacţiile chimice în celulă. după unele clasificări a doua. ventriculii cerebrali. înmulţirea eozinofilelor peste procentul normal (apare în helmintoze. hotărâtoare pentru diagnosticul unor afecţiuni tumorale sau inflamatorii. ori a unor produse cosmetice.

accidentale. sinonim cu pericardul visceral. canale şi pseudorozete perivasculare. canal care continuă canaliculele eferente ale testiculului şi se găseşte în afara lui. afectează stratul epidermic al pielii şi fanerele. 2. care este situat pe condil (sferă. plante care trăiesc pe alte plante. asemănător cu epiderma. extremitatea unui os. inflamaţia epididimului. EPICA T(US) EPICARD EPICO DIL EPICO DILALGIE EPICO DILITĂ EPICOTIL EPICUTA AT EPIDEMIE EPIDERMIS EPIDERMODERMITĂ EPIDERMOFIŢIE EPIDERMOID EPIDERMOMICOZĂ EPIDERMOPHITO EPIDIDIM EPIDIDIMITĂ EPIDURAL EPIDURITĂ EPIFE OME EPIFITE EPIFIZAR EPIFIZĂ 212 . vârf). simptome accesorii. după. dermatomicoză superficială. prin sau de repetare. dar se admite existenţa unor forme anaplazice.. procesul este prezent în mod normal la unele rase. bilă. tumoră benignă compusă din celule ependimare uniforme. care se găseşte pe piele. porţiune a tulpinii plantei situată deasupra cotiledoanelor. care este situat sau are loc pe suprafaţa externă a durei mater. 1.EPE DIMITĂ EPE DIMOM inflamaţia endoteliului care tapisează ependimul. afecţiune dureroasă a epidermului humenal datorată unor fenomene de suprasolicitare funcţională a inserţiilor musculare epicondiliene. de obicei în urma unei inflamaţii a regiunii. ataşată pentru un timp de corpul acestuia prin intermediul cargilajului de conjugare după a cărui osificare face corp EPI. fără a afecta părul. gen de dermatofiţi din familia Gymnoasceae. evoluţia obişnuită este cea a unei tumori cu creştere lentă. epitelială. foiţa externă a cordului.. clasa Ascomicetes. situată peste chorium. boală de piele datorată unor ciuperci microscopice care se localizează în epiderm (piele). dispuse în rozete. fără a fi în legătură cu această afecţiune. boală contagioasă care afectează în mod rapid populaţia umană pe o suprafaţă teritorială mai mult sau mai puţin întinsă. timp de câţiva ani. al epifizei. peste. care acoperă câteodată unghiul intern al ochiului. inflamaţie a epidermului şi dermului. sufix care are semnificaţia: pe. inflamaţia ţesutului aflat în contact direct cu faţa externă a durei mater. aproape vertical şi de obicei simetric. referitor la epifiză. repliu semilunar al pielii. fără să adere la el. durere localizată la epicondil. în cursul unei afecţiuni. protectoare a pielii. criptogame parazitare pe pielea animalelor. mai ales rasa galbenă. răspândită la mai multe persoane. pătură externă.

epi – prin + meros . inflamaţia ţesutului celular care acoperă sclera sau chiar a sclerei. (gr. al epigastrului. durere în regiunea epigastrică. inflamaţia epiploonului. omentum. clasa Sporozoa la peretele intestinal al gazdei. sindrom de suferinţă cerebrală datorat unor cauze extrem de variate. formate anterior. hemoragie nazală produsă prin lezarea unui vas sanguin.parte) aparat de fixare al unor paraziţi din ordinul Gregarinida. suferind de epilepsie. gena a cărei expresie este inhibată de către gena epistatică se numeşte hipostatică. fie secreţiei exagerate a glandei lacrimale. neoplasm al glandelor suprarenale. hernia epiploonului. scurgere de lacrimi datorită. care produce epilepsie sau provoacă fenomene epileptice. inflamaţia unei epifize. fibrocartilaj mobil aşezat anterior şi deasupra laringelui. mascarea expresiei fenotipice a unei gene sau a unor gene de către o altă genă sau gene nealele. deschiderea anormală a uretrei pe faţa dorsală a penisului. EPIFIZIODEZĂ EPIFIZIOLIZĂ EPIFIZITĂ EPIFRE IC EPIFORĂ EPIGASTRALGIE EPIGASTRIC EPIGASTRIUS EPIGASTRU EPIGE EZĂ separarea cartilajelor de conjugare ale unui os. de novo. operaţie prin care se fixează epiploonul la peretele abdominal. EPIGLOTĂ EPILEPSIE EPILEPTIC EPILEPTOGE EPIMERIT EPI EFROM EPIPLOCEL EPIPLOITĂ EPIPLOO EPIPLOPEXIE EPISCLERITĂ EPISPADIE EPISTASIE EPISTAXIS EPITELIAL EPITELIOM 213 . din ţesuturi şi structuri mai simple. de obicei o insectă. teorie elaborată pe baza cercetărilor embriologice de Wolff (1733-1794) şi dezvoltată de Baer (1792-1826) conform căreia ţesuturile şi organele apar treptat. vizând încetinirea sau oprirea creşterii unui osului. în cursul ontogeniei. care este situat deasupra diafragmului.comun cu restul osului. separarea epifizei unui os. iar fenomenul se numeşte hipostasie. tumoare epitelială. al epiteliului. datorită unei tulburări în dezvoltarea cartilajului său de conjugare. fie unei obstrucţii a canalului lacrimal. sin. partea superioară a abdomenului. ligamente ale stomacului. formă de monstru dublu având un geamăn parazit sau o parte ataşată de regiunea epigastrică a celuilalt.

coada calului. sau mai multe specii. perioadă în cultura materială umană în care au fost utilizate unelte din piatră. creşterea în volum a unui organ erectil în urma acumulării de sânge. transmis din generaţie în generaţie. tumoare care apare la gingie cuprinzând baza osoasă. ce se găsesc într-un teritoriu mai mult sau mai puţin întins. totalitatea funcţiilor care asigură transmiterea caracterelor în succesiunea de generaţii. cu rizomi şi două feluri de tulpini aeriene: fertile şi sterile. 214 . ordin Equisetales de pteridofite. prezent în numeroase celule bacteriene. părintele matern transmite caracteristicile sale descendenţilor de sex mascul. respectiv în afara cromozomilor. în afara nucleului. termen utilizat pentru procesele de purificare a diferiţilor factori de mediu sau a unor lichide biologice. ea este situată în pleistocen şi începe odată cu desprinderea omului din lumea animală şi cuprinde o lungă perioadă din istoria omenirii. în patologia infecţioasă: dispariţia totală. tumefacţie etc. favorizează conjugarea şi recombinarea. diviziune a timpului în trecutul istoric al Pământului. hernie în regiunea perineo-vulvară. erro-are – a rătăci) caracterul neregulat sau rătăcitor al unui simptom (durere. fiecare eră geologică se caracterizează prin schimbări profunde în scoarţa terestră. ereditate controlată de factori ereditari denumiţi plasmagene. element genetic neesenţial. reprezentat printr-un singur gen (Equisetum). sutura vulvei utilizată în prevenirea sau tratamentul prolapsului vaginal sau uterin. în climă. definitivå a unei boli endemoepidermice. localizaţi în citoplasmă. 1. perenă.). astfel. 2. stadiul extrem al oboselii. care epuizează. în patologia generală: dispariţia unei boli pe un teritoriu dat. EPOCA PIETREI EPUIZA T EPUIZARE EPULIS EPURAŢIE EQUISETALE ERĂ GEOLOGICĂ ERADICARE ERATIC ERBIVORE ERECŢIE EREDITAR EREDITATE EREDITATE CITOPLASMATICĂ EREDITATE CRISS-CROSS mecanism de transmitere încrucişată a caracteristicilor determinate de gene înlănţuite în cromozomul X.EPITELIU EPITELIZARE EPIZIOCEL EPIZIORAFIE EPIZOM EPIZOOTIE ţesut compus din celule unite între ele cu o cantitate redusă de ciment intercelular. boală contagioasă ce se răspândeşte rapid peste tot efectivul de animale dintr-o specie. sin. dezvoltarea epiteliului peste suprafaţa unui alt ţesut. extenuare. epurare. în evoluţia organismelor vii. (lat. sin. grup de animale mamifere care se hrănesc cu vegetale. care se moşteneşte. plantă erbacee. format din ADN. iar părintele de sex mascul transmite caracteristicile sale descendenţilor de sex femel.

eritroliză. generatoare de tulburări funcţionale de diverse grade. boala Bahrensprung. purpura retiniană. epidermomicoză superficială.vedere). distrugerea şi dizolvarea eritrocitelor evidentă prin hemoglobinurie. boala Gerhardt. acromegalie. globulă roşie. dispare la presiune. pigment EREDO-COLATERALE EREDOPATIE ERETISM ERGASTOPLASMĂ ERGOGRAF ERGO E ERITEM ERITEMATODES ERITRASMA ERITROBLAST ERITROCIT ERITROCLAZIE ERITRODERMIE ERITROFOBIE ERITROLIZĂ ERITROPE IE ERITROPOIEZĂ ERITROMEGALIE ERITROMICI Ă ERITROPOIEZĂ ERITROPSI Ă 215 . frica de culoarea roşie manifestată la animale prin agresivitate. proces de diferenţiere (formare) a eritrocitelor la vertebrate. diminuarea numărului de eritrocite. care părăseşte organul hematopoietic dând naştere eritrocitului adult. în organele hematopoietice ale mamiferelor acest proces se desfăşoară în stadiile de: perieritroblast. cu normoplast. normoblast şi normocit. antibiotic izolat din culturile de Streptomices erithreus. la microscopul electronic ribozomi apar ataşaţi de reticulul endoplasmatic. sinonim cu normocit. cu conţinut mare de hemoglobină. erythros + opsis . înroşirea congestivă a pielii. subacută sau cronică. aparat de înscris travaliul unui muşchi sau grupă de muşchi. datorată parazitului Microsporon minutissimum. localizată la marile plici. stare de hiperexcitabilitate a unui organ oarecare. circumscris sau difuz. apariţie de edeme. prin vasodilataţie intensă şi hipertensiune. paralizia vasomotorie a extremităţilor. fragmentarea eritrocitelor. activ în infecţiile cu germeni grampozitivi. cu hematie. celulă iniţială din care ia naştere eritrocitul. vezicule. macoblast. afecţiune moştenită şi care se transmite descendenţilor. sin. tată etc. rodopsina. afecţiune manifestată prin roşeaţă a pielii. sinonim cu eritrocitopenie.).EREDITATE I TERMEDIARĂ mod de manifestare a eredităţii datorită dominanţei incomplete. angioneuroză primitivă sau secundară a extremităţilor. descuamare. substanţe biologice care au rolul de a stimula funcţiile organismului. dermatoză acută. această formaţiune evoluează spre stadiul de reticulocit. celulă fără nucleu la mamifere. (gr. proces de formare a globulelor roşii (hematiilor). informaţii primite de la pacient privind bolile avute de rudele apropiate (mamă. ribozomi care posedă componente citoplasmice şi care reprezintă zone bazofile. cu nucleu la păsări. în acest caz fenotipul heterozigoţilor este intermediar între formele parentale homozigote fiind controlat de acţiunea unei perechi heterozigote de alele care manifestă dominanţa incompletă. sin. constă dintr-un eritem dureros şi fierbinte. boala Weir-Mitchell. polietiologică. sin.

nu permite schimbul de aer sau gaze. care astupă. care provoacă sensibilitate exagerată. deschiderea esofagului prin secţionarea peretelui său.. gram negativi. puţin contagioasă. mic fragment de os în caz de fractură cominutivă. al esofagului. bacil mobil. ERIZIPEL ERMETIC EROZIU E ERUCTAŢIE ERUPŢIE dermită acută provocată de streptococul hemolitic. substanţă glicozidă. referitor la esofag. în placentă. leziune organică rezultând dintr-o pierdere circumscrisă de substanţă interesând straturile superficiale. hemoragie din peretele esofagului.roşu care există în celulele cu bastonaş din retină având rol de vedere. în urină etc. fază a ciclului sexual la mamifere în care se produce expulzarea ovulului de către ovar. zgârietură. care se dezvoltă pe mediile obiţinute de cultură. închide perfect. hormon steroid prezent în ovar. antinevralgic şi antireumatic. extrasă din scoarţa castanului sălbatic. sensibilitate. gen de bacterii din familia Enterobacteriaceae. în testicul. preparate care conţin hormoni feminini (estrogeni şi progesteron). astfel încât valorile indicate de acesta să corespundă valorilor fixe a unei anumite unităţi de măsură. eliminarea pe cale eso-orală de gaze sau de mici cantităţi de suc gastric din stomac. principalul foliculoid ovarian. care se foloseşte ca febrifug. hormon natural sau compus de sinteză care provoacă dezvoltarea organelor sexuale accesorii a caracterelor secundare sexuale feminine. momentul când unul sau mai mulţi dinţi perforează gingia. tub care leagă cavitatea bucală (gura) cu stomacul. cuprinzând bacili în general mobili. gram negativ. termen generic utilizat mai ales în dermatologia şi patologia infecţioasă pentru cele mai variate modificări ale tegumentului. ESCARĂ ESCHERICHIA ESCHERICHIA COLI ESCHILĂ ESCORIAŢII ESCULI Ă ESOFAG ESOFAGIA ESOFAGITĂ ESOFAGORAGIE ESOFAGOTOMIE ESTER ESTEZIE ESTEZIOGE ESTRADIOL ESTROGE ESTRO-PROGESTATIVE ESTRU ETALO ARE ETILIC 216 . care conţine etil. 2. operaţie de gradare sau verificare a stării unui instrument de măsură. necroză tisulară rezultată prin acţiunea distructivă a unor agenţi fizici sau chimici asupra ţesuturilor normale prin pierderea troficităţii. compus format prin combinarea unui acid organic cu un alcool. proces inflamator al esofagului. 1.

fie unei iluzii. uşor.. de încredere în sine. respiraţie normală ca amplitudine. substanţe care pot favoriza digestia. EUCARIOTE EUCRAZIE EUCROMATI Ă EUFORIE EUFORIZA T EUGE IE EUPARIFIUM EUPEPTIC EUPIC OZĂ EUPLOIDIE EUP EE EUPRAXIE EURIHALI E EURIHELMI TS 217 . destinat sterilizării a diferite materiale. uneori dă sensul de uşurinţă în. noţiune care indică un cariotip format dintr-un număr de cromozomi ce reprezintă exact multiplul numărului de bază sau numărului monoploid (simbolizat X) de cromozomi. (gr.vierme) trematod care parazitează în intestin la carnivore... provoacă starea de euforie. (lat. aparat format dintr-o cutie care se închide ermetic în care se poate ridica temperatura peste 100°C. 2. ramură a geneticii care se ocupă cu studiul posibilităţilor şi factorilor care pot contribui la îmbunătăţirea sau înrăutăţirea caracteristicilor ereditare morfofiziologice şi sufleteşti ale omului. (gr. în celulele somatice ale euploizilor se poate găsi un singur set de cromozomi la monoploizi –x. (gr. stare de fericire. frecvenţă şi ritm. termen utilizat de medicii antichităţii şi care însemna un amestec corect între diferite umori ale organismului din care rezultă starea de bună sănătate. ey + paryphes – împins în afară) parazit din familia Echinostomatidae.. substanţă cromozomală care se colorează normal şi care trece printr-un ciclu regulat de spiralizare şi despiralizare în timpul diviziunii celulare. drept. 4 x la tetraploizi. (gr. ethos – obicei + logos) ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul comportării şi deprinderilor organismelor animale în mediul natural obişnuit de viaţă. de beatitudine.. ey + praxis . 1. (gr. care generează. ETMOID ETUVĂ EU. eyrys – lat. os cranial având mai multe orificii. alcoolism. trema – orificiu + helmins . bine. stuba – ladă. două seturi la diploizi – 2 x. care parazitează la carnasierele domestice şi sălbatice. care are semnificaţia de bun. zonele eucromatice cuprind principalele gene. senzaţie de bine. cutie). ey) particulă aşezată la începutul unui cuvânt compus. care corespunde fie unei ameliorări reale a sănătăţii. colorarea şi spiralizarea normală a unor cromozomi sau segmente de cromozomi. clasa Trematoda.acţiune) facultatea de a coordona şi grada mişcările cu scopul urmărit. care sunt adaptate la o mare variaţie a salinităţii mediului.ETILISM ETIOLOGIE ETOLOGIE sin. studiul cauzelor bolilor şi al diferiţilor factori care le determină. sau amplificarea unei funcţii. şi mai multe seturi la poliploizi -3 x la triploizi. organisme care au nucleu bine conturat şi delimitat faţă de citoplasmă.

(lat. substanţă farmacologic inactivă.80 m lungime.naştere) naştere normală.smulgere) operaţie prin care se scoate o porţiune din organism prin smulgere.EURIPTERIDE ordin de artropode marine care cuprinde numai forme fosile.. lipsă. (gr. apare cu un caracter eruptiv în cursul unora din bolile infecţioase sau dermatologice. polifagi. origine etc. mai multe specii de animale. ey – bun. (gr. terminare. ex – întărire + acerbus . uşoară. evulsio . (gr. ey + tokos . eliminare a conţinutului unui organ sau a unei formaţii patologice. sin. eyrys + xenos . e + viscera . stare de funcţionare normală a tiroidei. pentru a deveni consumabile şi manipulabile. ey + strog-gylos . scoaterea globului ocular din orbită.rotunjit) nematod din familia Dioctophymoidea care se găseşte în tubul digestiv la gâscă şi raţă. până la 1.moarte) modalitate de-a produce moartea fără suferinţă. (gr. systole – care se strânge) activitate cardiacă normală. ey + tanathos . eyrys + trema – orificiu). al cărui organism se dezvoltă armonios. modificare de culoare şi aspect a pielii. EXACERBARE EXA TEM EXCIPIE T EXCITABILITATE EXCIZIE 218 . ieşirea organelor din cavitatea abdominală printr-o plagă accidentală sau operatorie a pereţilor cavităţii. (gr. (gr. dezvoltarea treptată a organismelor în cursul generaţiilor succesive. (gr. secţionarea şi scoaterea din organism a unei porţiuni de ţesut sau organ pe cale chirurgicală. (lat.aspru) intensificare. în care se încorporeză una sau mai multe substanţe active. trematod cu ventuză mare care parazitează în canalele pancreatice sau biliare şi duoden la om şi rumegătoare. unele de dimensiuni mari. capacitatea ţesuturilor vii de a răspunde la diferiţi stimuli prin reacţii specifice. (gr. din paleozoic.gazdă) parazit care are ca gazdă un grup zoologic foarte vast. care au înfăţişare de scorpion. ectoparaziţi hematofagi care sunt adaptaţi pentru gazde din specii diferite (gr.. EURITMIE EURITREMA EURITROF EURIXE EUSISTOLIE EUSTRO GILUS EUTA ASIE EUTIROIDIE EUTOCIE EUTROFIE EVACUARE EVE TRAŢIE EVISCERAŢIE EVULSIE EVOLUŢIE EX . particulă care dă sensul de întărire a înţelesului pentru afară. puls cu ritm regulat.nutrit) individ bine şi corect alimentat. prin acumularea variaţiilor ereditare folositoare datorită selecţiei naturale. ey + trophe . eyrys + trophein – a mânca).viscere) scoaterea organelor din cavitatea abdominală şi toracică după moartea animalului.

2. examen făcut de persoane competente. exo + serum . este prevăzută cu sclupturi caracteristice. broasca ţestoasă). ectopie cardiacă în afara cutiei toracice. cercetare amănunţită. sin. structură rigidă. sin. descuamaţie. eliminarea. intervenţie chirurgicală exploratorie. fie din organism.aşteptare) atitudinea de aşteptare a medicului pentru a observa evoluţia unei boli pentru stabilirea diagnosticului şi instituirea tratamentului. sfârşitul unei boli. os mort. care provine sau acţionează din afară. ablaţia unei părţi inutile sau vătămătoare din organism.EXCORIAŢIE EXCRESCE ŢĂ EXCREŢIE EXEREZĂ EXFOLIAŢIE EXI Ă EXITUS EXOCARDIE EXOCARP EXOCRI EXODERM jupuire uşoară a pielii. EXFOLIERE EXOFTALMIE EXOGE EXOMFALOCEL EXOPEPTIDAZĂ EXOSCHELET EXOSEROZĂ EXOSMOZĂ EXOSTOZĂ EXOTOXI E EXPECTAŢIE EXPECTORAŢIE EXPERTIZĂ EXPLORARE 219 . exo + toxos . sub formă de lamele. (lat. în vederea stabilirii diagnosticului. 1. după căderea perilor sugători dă naştere zonei aspre. obişnuit. membrana externă a grăunciorului de polen. fie din unele glande. expectare . strat specializat. (lat. alcătuit din unul sau mai multe straturi de celule mari. ex + osmos – acţiunea de a străbate) trecerea unei substanţe prin membrana osmotică din interior spre exterior. a unor părţi necrozate. propulsia în afară a globului ocular. caracterul produşilor de secreţie externă a unor glande de a fi eliminaţi prin intermediul unuia sau mai multor canale excretorii.ser) afecţiune cutanată caracterizată prin multiple vezicule care se sparg şi lasă să se scurgă la exterior o mare cantitate de serozitate (gr. care pot fi utilizate în identificarea speciilor. moartea individului. sin. suberificate. tumoră osoasă care apare la suprafaţa unui os. poliedrice.ombilic) hernie ombilicală sistem enzimatic care catalizează hidroliza extracelulară a peptidelor. (lat. moluşte (scoica) şi vertebrate (unii peşti. eliminarea sub formă de lamele a straturilor superficiale ale pielii. cu rol de schelet în afara corpului sau situată în tegument. eliminarea produşilor de secreţie din aparatul respirator. cu experienţă privind o problemă. ex + omphalos . stratul extern al pericarpului. este prezent la unele artropode. fenomen prin care sunt eliminate anumite produse. (gr. formaţiune delimitată situată la o anumită suprafaţă care a rezultat din proliferarea accentuată a unui ţesut.otravă) substanţe de natură proteică cu acţiune dăunătoare eliminate în mediu de unii microbi. situat în rădăcină sub rizodermă. extern. clinică sau de laborator.

fiziostigmină. deshidratare. chemoreceptori şi receptori de contact. EXPULZIE EXSICOZĂ EXSUDAT EXTEMPORA EU EXTEROCEPTOR EXTIRPARE EXTRACT EXTRA UCLEAR EXTRASISTOLĂ EXTRAVAZARE EXTRI SEC EXTROVERTIT EXUBERA T EXULCERAŢIE EZERI Ă 220 . preparat medicamentos obţinut prin menţinerea de produşi vegetali sau animali într-un lichid care apoi este supus evaporării obţinându-se astfel concentraţia dorită. depinde de genotip şi de condiţiile de mediu. în citoplasmă. după Jung. lichid extravazat într-un focar inflamator sau cavitate. sin. excesivă. spre o amplitudine mai mică decât contracţia normală. individ care. fenomen de trecere a serului sau limfei din vasele sanguine şi limfatice în ţesuturile înconjuråtoare. care este caracterizat prin proliferarea sau producerea abundentă. exteroceptorii pot fi: telereceptori. sin. systole – care se strânge) contracţie suplimentară de origine ectopică a cordului înaintea sistoliei care produce modificarea ritmului. care detectează stimuli din afara organismului. a unei tumori etc. după modul de recepţionare a excitaţiilor. calus exuberant. care exprimă uşor sentimentele şi gândurile sale şi care se adaptează bine mediului ambiant. tipul sau gradul de manifestare fenotipică a unei caracteristici controlată de o genă. de scoatere pe cale chirurgicală a unui organ bolnav. în patologie. preparat sau administrat fără amânare. alcaloid cu nucleu indolic izolat din Physostigma venenosum.EXPRESIVITATE gradul în care o genă produce un efect fenotipic. cu eroziune. eliminarea fătului sau a placentei din cavitatea uterină. dă importanţă mai ales lumii exterioare. ex. acţiunea de înlăturare. care este localizat în afara nucleului. extra + gr. la om şi animalele superioare. în care îşi găseşte plăcerile. în obstetrică. ca urmare a creşterii presiunii sanguine în vasele mici şi capilare. (lat. receptori situaţi în organele de simţ. care provine din exterior sau din altă nregiune a organismului.

factor – cel ce face. factori de coagulare. vasculare sau fibromatoase ale pielii. frecvenţă respiratorie. vitamina K. os sesamoid situat în grosimea muşchiului extern al gambei. în anatomie se mai foloseşte şi ca sinonim pentru suprafaţă. uneori credibile. consecinţa este acumularea de glicolipide în celulele endoteliale şi dezvoltarea de angiokeratoame cutanate în partea inferioară a corpului. (gr. facies – faţă. (lat. de mediu etc. autor. nume generic pentru un grup de afecţiuni care au drept caracter comun prezenţa de malformaţii mici. F f FABELLA FABRY (MALADIA) FABULAŢIE FACIES FACIES TEROS FACOHIME ITĂ FACOMALACIE FACOMATOZĂ FACOSCLEROZĂ FACTOR FACTOR A TIHEMORAGIC FACTOR A TISCORBUTIC sin. sin. 2.F F ° simbol chimic pentru fluor abr. 221 . fie de diferiţi agenţi dotaţi cu posibilităţi de activare directă a macrofagelor. phakos – lentilă + (h)ymen – membrană + itis . induraţia cristalinului. creator) termen utilizat pentru a desemna o cauză a unui proces sau care contribuie la realizarea unui efect (ex. figură. cauzată de o tulburare a metabolismului glicofosfolipidelor prin deficit al enzimei α-galactozidaza. nume de ansamblu pentru unele substanţe de natură foarte diferită.aprindere) inflamaţia capsulei cristalinului. ca fiind reale.). devine patologică la unii mitomani. pe radiografie este adesea confundat cu un fragment osos sau un corp străin. fabulaţia este frecventă şi normală la copilul mic. ochiului şi sistemului nervos central. 1. vitamina C. facies cu trăsături contractate. tumorale benigne. grade Fahrenheit. cu efecte fiziologice sau/şi biochimice bine definte a căror compoziţie chimică nu este întodeauna uşor de identificat. substanţă produsă de macrofage şi monocite atunci când acestea sunt FACTOR DE ACTIVARE LIMFOCITARĂ stimulate. maladie ereditară proprie bărbatului. abr. descris în unele afecţiuni abdominale grave. ereditari. mucoaselor. fie chiar prin limfokine capabile de a modifica profund macrofagele. (lat. ramolisment al cristalinului. istorisiri imaginare. expresie) expresia sau aspectul feţei.

. se realizează cu ajutorul unor expansiuni citoplasmice mobile. falanga ditală sau unghială. care se întind spre ovare unde formează pavilionul trompei. unde va fi digerată. care înconjoară partea absorbită într-o vacuolă. emise de celulă. cu rol în mecanismul complex al coagulării sângelui. excizia unei falange. fiecare deget este format din trei falange. phagedaina – foame devorantă) termen utilizat în dermatologie pentru FAGEDE IC definirea ulcerelor cu tendinţă de a se adânci şi extinde pe suprafaţa cutanată. FAGIE mănâncă. ovulul matur. micile segmente osoase care alcătuiesc degetele. autoanticorpi care acţionează asemănător imunoglobulinelor IgG. care se referă la fagocit sau fagocitoză. factor secretat de hipotalamus şi care asigură limitarea activităţii secreţiei de FACTOR I HIBITOR prolactină hipofizară. este transportat spre uter. cu excepţia degetului mere care are două falange. drept şi stâng. încovoiat. fiecare din cele două conducte. acid nicotinic sau nicotinamida. (gr. FAGOMA IE (gr. existenţa acestui factor a fost demonstrată la om. FAGOCITAR proces în care unele organisme unicelulare şi unele celule înglobează şi FAGOCITOZĂ digeră corpusculi străini. posedând FACTOR REUMATOID o structură similară imunogloulinelor IgM.. care se referă la două falange contigue ale unui deget. FALA GE FALA GECTOMIE FALA GETĂ FALA GIZARE FALA GO-FALA GIA FALCIFORM FALLOPE (TROMPA) 222 . acest factor este capabil să inducă proliferarea limfocitelor T şi B şi această acţiune este destul de importantă pentru ca un anticorp care acţionează contra acestei limfokine să inhibe pur şi simplu reacţia imună în cultură de limfocite mixte. obsesie de) foame exagerată şi tendinţa bolnăvicioasă de a ingera în permanenţă hrana. detaşat de ovar şi captat de pavilion. ale uterului. (gr. prezente în serul bolnavilor care suferă de poliartrită reumatoidă. tehnică chirurgicală prin care.FACTOR DE ACTIVARE factor capabil de a aglomera plachetele sanguine şi a elibera conţinutul acestora. se cunosc 12 factori numerotaţi cu cifre romane de la I la XIII (cifra patru nu este atribuită. se eliberează primul metacarpian în scopul mobilizării sale pentru înlocuirea policelui în mişcările de apucare. falx-cis . celulă dotată cu proprietatea de a integra (înghiţi) bacterii sau alte proteine FAGOCIT străine. cel care . când sunt stimulate de un antigen. phagein + mania – nebunie. FACTORUL PP (gr. prin trompa Fallope. limfokină descrisă sub numele de mitogenic factor produsă de o subclasă de FACTOR MITOGE IC limfocite T. phagein – a mânca) sufix ce are ca înţelesul: mâncător. iepure şi porc. dar pentru mulţi aceasta ar desemna accelerina. DE PROLACTI Ă sin. globulină sanguină care accelerează formarea de trombină şi tromboplastină). PLACHETARĂ FACTOR DE COAGULARE fiecare din factorii prezenţi în sânge sau ţesuturi.seceră) având forma unei secere. după amputarea unuia din degetele mari.

FALLOT (TETRADA. situat în partea superioară a esofagului. paralizia muşchilor faringieni. organul mascul de copulaţie. conduct musculo-membranos care asigură comunicarea între cavitatea bucală şi esofag pe de o parte şi cu fosele nazale şi laringele pe de altă parte. 3. inflamaţia mucoasei faringiene. 1. incizia unui perete faringian. păr. 4. spaţiu alungit între două sau mai multe elemente anatomice. cu diverse aspecte anatomoclinice. se spune despre plantele ale căror organe de reproducere sunt aparente în floare. contracţia spasmodică a muşchilor faringieni. comunicarea interauriculară. (fr.penis). comunicare TETRALOGIA) interventriculară înaltă şi hipertrofia ventriculară dreaptă. fente – deschizătură mică) în anatomie sau embriologie. phaneros . pene. gestaţie imaginară. ablaţia unei părţi din faringe. titularul unei diplome în farmacie. cea mai frecventă malformaţie cardiacă congenitală cianogenă care comportă stenoza pulmonară. (gr. la încruşirarea căilor respiratorii cu cele digestive. FARI GE FARI GECTOMIE FARI GISM FARI GITĂ FARI GOEPIGLOTIC FARI GOPARALIZIE FARI GOSCOPIE FARI GOTOMIE FARI X FARMACIE FARMACIST 223 . reacţie care este pozitivă la un pacient care de fapt are o reacţie negativă. care sunt tumefiate şi au aspectul de îndesat. locaţie unde sunt preparate şi vândute medicamentele. membrele pelvine la care apare morva cutanată. a umplea) sin. morvă cutanată. phanon – drapel mic) pliu al pielii în partea inferioară a gâtului întâlnită la taurine. (fr. (gr. biologice etc referitoare la medicamente şi la prepararea lor.FALLOT (PE TALOGIA) cardiopatie congenitală care cuprinde malformaţiile anatomice ale unei tetrade Fallot la care se adaugă o a cincea anomalie. pe piele identificându-se butonii morvoşi. phallos . fizice. farcio-ire – a îndesa. examen vizual al cavităţii faringiene cu ajutorul unui apăsător de limbă şi al unui dispozitiv luminos. organ musculo-cartilaginos şi cavitar. trusă portativă de medicamente pentru prim ajutor. 2. dextropoziţia originii aortei. ştiinţă care cuprinde date chimice. (lat. care se referă la faringe şi epiglotă.aparent) formaţiuni epidermice: unghii. unitatea de capacitate electrică în sistemul internaţional. producţii ale imaginaţiei sau viselor. FALSĂ GESTAŢIE FALS-POZITIV FALUS FA ERE FA EROGAME FA O FA TASME FA TĂ FARAD FARCI avort spontan.

parazit din familia Fasciolidae. clasa Trematoda.forţă) studiul activităţii medicamentelor asupra organismului (pharmacon + gnosis .mişcare) studiul traseului parcurs de un medicament în organism. (gr. vârf) punctul cel mai ridicat în cursul unei febre. distribuţiei în diferite organe şi eliminării unui medicament şi a metaboliţilor săi. structurii. membrană conjunctivă fibroasă constituită din unirea aponevrozelor care îmbracă muşchii superficiali sau membrana fibroasă care cloazonează planurile musculare. vorbire). dispuse paralel. fastidium . uneori şi fizică. care se parazitează în intestinul subţire la om.FARMACOCI ETICĂ (gr. contracţie fasciculară. (lat. mănunchi) parazit al căilor hepatice din familia Fasciolidae.dezgust) aversiune faţă de. stare psihică. conservare). preparare. a face) formularul oficial. inflamaţia uneia sau a mai multor aponevroze. cal. care conţine descrierea medicamentelor utilizate curent în medicină. (lat. intensitatea maximă a unui simptom. pharmacon + poiein – a pregăti. clasa Trematoda. cineticii şi acţiunii acestora în organism. studiul efectelor medicamentului asupra bolnavului. consecutivă utilizării mai mult sau mai puţin îndelungate a unui medicament. membrană fibroasă sau fibrocelulară care limitează în profunzime paniculul adipos subcutanat. care se termină prin deces. caracterizată prin dificultatea de a se lipsi de medicamentul în cauză. ansamblu de structuri de formă alungită.cunoaştere) studiul şi cunoaşterea medicamentelor (origine. (lat. fastigium – culme. precum şi a utilizării lor în tratamentul diferitelor afecţiuni.întâlnit la rumegătoare. FARMACODEPE DE ŢĂ FARMACODI AMIE FARMACOG OZIE FARMACOLOGIE FARMACOLOGIE CLI ICĂ FARMACOLOGIE MOLECULARĂ FARMACOMA IE FARMACOPEE FASCEITĂ FASCIE FASCIA LATA FASCIA SUPERFICIALIS FASCICUL FASCICULAŢIE FASCIOLA FASCIOLOPSYS FASTIDIC FASTIGIUM FATAL 224 . pharmacon + logos – studiu. mai groasă. studiul cantitativ al resorbţiei. având gazdă intermediară un melc (Galba truncatula). mergând de la creasta iliacă până la tibie. a aponevrozei superficiale a coapsei. diminutiv din fascis – legătură. partea laterală. porc. pharmacon + dynamis . snop. (gr. legal şi obligatoriu în toate farmaciile unei ţări.chimice. care provoacă dezgust. ştiinţa medicamentului cu privire în special asupra relaţiei între moleculele active şi receptorii celulari. ştiinţa care se ocupă cu studiul medicamentelor sub aspectul originii. tendinţa de a lua medicamente fără motivaţie. pharmacon + kinesis . (gr. proprietăţi fizico .

fuzionează cu acesta pentru a constitui oul care va da naştere unui nou individ. pneumonia legionarilor. soluţie alcalină de hidroxid cupric care.. în vitro a spermatozoizilor cu unul sau mai multe ovule. stadiu de reproducere sexuală în cursul căreia gametul masculin. în prezenţa glucidelor. grup de maladii infecţioase produse de Borrelia spp. punerea în contact.asemănător) masă dură. provocată de Trichophyton. febră) sindrom caracterizat prin ridicarea temperaturii corpului. sin. totalitatea animalelor dintr-un areal. fatigatio . acumulată în intestinul gros. 1.FATIGAŢIE FAU Ă FAVUS FAZĂ LUTEALĂ FAZĂ LUTEI ICĂ FEBRĂ (lat. la cald. dermatomicoză a pielii capului. astfel denumite din pricina evoluţiei lor marcate prin accese febrile care se repetă după perioade de remisiune totală. aptitudinea de reproducere care depinde de formarea de spermatozoizi de către organele genitale masculine şi a ovulelor de către organele genitale femele. simulând o tumoră. (lat. în biologie. care se referă la excremente. autoreglarea se realizează prin retroinhibiţie când răspunsul la un stimul se întoarce şi influenţează stimulul însuşi pentru menţinerea integrităţii şi echilibrul sistemului . care este asemănător materiilor fecale. se întâlneşte în unele tumori testiculare şi corticosuprarenale. accelerarea pulsului şi respiraţiei. boală infecţioasă epidemică manifestată prin febră mare. (eng. de materii fecale. mare şi imobil. feed – încărcare. mic şi mobil. dar folosit şi în tehnică şi biologie pentru a desemna un principiu a unui sistem care se autoreglează. dezvoltă o culoare roşie datorată formării oxidului de cupru.oboseală) starea de oboseală accentuată. nosologic diferenţiate cu diferite denumiri (ex. faex-cis – fecale + gr. pătrunde în gametul femel (ovulul). fază a ciclului menstrual. fază a ciclului mestrual. febră aftoasă. (lat. boală infecţioasă care apare la lăuze datorită pătrunderii în uter a unor microbi. care este dotat cu fecunditate. apariţia anormală a caracterelor somatice şi psihice specifice sexului feminin la bărbaţi. febră tifoidă etc). eidos . febris – tremurare. conexiune + back – spate. caracterizat prin febră. faunus – divinitate romană descriind un animal). în mediu nutritiv. 2. tulburări digestive şi stare generală de lâncezeală şi toropeală. invers) conexiune inversă. FEBRĂ DE PO TIAC FEBRĂ RECURE TĂ FEBRĂ PUERPERALĂ FEBRĂ TIFOIDĂ FEBRIL FECAL FECALOID FECALOM FECU D FECU DARE FECU DARE I VITRO FECU DITATE FEED-BACK FEHLI G FEMI IZARE 225 . termen luat din cibernetică. febră de lapte. afecţiuni. (lat.

violetă în soluţie alcalină. care se referă la femur şi coapsă. indispensabil alimentaţiei. cu localizare mai ales în medulo-suprarenală. fixarea sau retenţia fierului. care se referă la femur şi rotulă. se transmite recesiv şi se caracterizează prin eliminarea urinară de acid fenilpiruvic şi alţi derivaţi intermediari. desuet pentru enzimă. sin. structură elementară vegetală sau animală cu aspect filamentos. produsul concepţiei unui mamifer. care este provocat de lipsa fierului. pentru desemnarea (incorectă) a microorganismelor care provoacă fermentaţii. care se referă la făt şi bazinul mamei. care se referă la fier şi în special la compuţii fierului trivalent. 2. tumoare a ţesutului cromafin. afecţiune care survine după a 3-a lună de viaţă intrauterină. excizia tumorii responsabile de sindromul feocromocitomic. rămâne incoloră în mediu acid. formarea unei deschizături în pretele unei cavităţi organice. termen perimat. tulburare ereditară a metabolismului fenilalaninei datorită lipsei fenilalaninhidroxilazei. substanţă chimică utilizată ca indicator de pH. aparente. ansamblu de caractere observabile. care se referă la făt şi mamă. phaino – a străluci) sin.FEMUR FEMURAL FEMUROPATELAR FE ACETI Ă FE ILALA I Ă FE ILCETO URIE os lung care constituie singur scheletul coapsei. (gr. aminoacid constituient al proteinelor animale şi vegetale în cantităţi variabile. proteină care conţine fier şi care constituie rezerva şi depozitul de fier din splină. cu miros greu. FE OFTALEI Ă FE OL FE OTIP FEOCROMOCITOMECTOMIE FEOCTROMOCITOM FERESTRUIRE FERIC FERIPRIV FERITI Ă FERME T FERMI (VACCI ) FEROPEXIE FEROS FETID FETIŞISM FETOMATER FETOPATIE FETOPELVI FETUS FIBRĂ 226 . luat per os. respingător. antinevralgic şi sedativ. foetus. medicament antipiretic. deviaţie sexuală în care apariţia şi satisfacerea dorinţelor sexuale sunt condiţionate de vederea sau contactul cu unele obiecte. tip de vaccin antirabic. cauzate de factori ereditari şi într-o oarecare măsură de influenţa exercitată de mediul ambiant. ficat şi măduvă osoasă. acid carbolic. ale unui individ. sin. 1. se spune despre un compus în care fierul este bivalent. faza de dezvoltare intrauterină care urmează celei de embrion şi durează până în momentul naşterii.

fibroză difuză a pulmonului. cu o greutate medie la om de 1500g. cea mai voluminoasă glandă şi organ. tumoră de obicei de malignitate crescută. particulă care desemnează atracţie.. săbatic) tumoare formată din ţesut muscular striat. numele latin al peroneului. ca şi adjectivul fibular. filie. fil. partea principală a cheagului sanguin.I. clasa ematoda. fibra + gr. fie ca sufix. (lat. de culoare roşie-brună. (se spune despre) un puls slab. fibra + omos + osis) afecţiunea caracterizată prin fibroame multiple. rhabdos-striat. perceput la palpare ca un fir. proteină insolubilă. dezvoltare exagerată a ţesutului conjunctiv sărac în celule şi bogat în fibre colagene. dură şi încapsulată. care se transformă în fibrină tumoare benignă a ţesutului conjunctiv. examen endoscopic realizat prin intermediul unei sonde suple.. alcătuită din fibrocite tipice şi numeroase fibre conjunctive. FIBROZĂ FIBROZITĂ FIBULĂ FICAT F. formată din histocite şi celule asemănătoare acestora. folosit mai des în literatura engleză şi germană. recidivantă. 1. FIER . prietenie. de obicei consecutivă unei tuberculoze fibrozante stabilizate. abr. fosa iliacă dreaptă. proprietatea organismului de a lupta contra infecţiilor prin mijloace specifice (fagocitoză. myos-muşchi + omos-necopt. metal clast în categoria oligoelementelor. iubitor de. 2. din fibre de sticlă şi prevăzută cu un dispozitiv de luminare şi de amplificare a imaginii.FIBRILAŢIE FIBRI Ă FIBROADE OM FIBROBLAST FIBRI OGE FIBROM FIBRORABDOMIOM FIBROMATOZĂ FIBROSARCOM FIBROSCOPIE FIBROTORAX FIBROXA TOM stare caracterizată prin contracţii fine şi rapide ale unui grup de fibre musculare. bine vascularizată. anticorpi etc). formată din proliferarea anarhică a ţesutului fibros. cu dungi. metastazantă. rezultată din transformarea fibrinogenului sub acţiunea trombinei.. gen de viermi paraziţi din familia Filariide. fibrinogene) proteină din plasma sângelui. FIL FILARII FILARIOZĂ FILAXIE FILIFORM 227 . inflamarea dureroasă a ţesutului fibros..D.. (fr. care secretă bila şi asigură un număr mare de funcţii biochimice indispensabile vieţii. nematodae. celulă conjunctivă derivată direct din celula mezenchimală primordială. denumire generică dată unor îmbolnăviri prin viermii paraziţi din familia Filariidae. tumoră benignă necapsulată. utilizat fie ca prefix filo. (lat. în formă de fir lung şi subţire. tumoare benignă glandulară caracterizată prin hiperplazia epiteliului şi a stromei. înclinaţie. dispuse în spirale sau spiţe de roată. producătoare de colagen.

separarea materiilor solide dintr-un lichid în care se află în suspensie. aţă.E. uneori accidentală. aerul. evidenţierea dimensiunilor. physis . îngustarea mai mult sau mai puţin marcantă a inelului cutanat care formează orificiul prepuţial. cu mijloace specifice. 2. cu emisie de neutroni şi raze gamma şi eliberarea unei cantităţi considerabile de energie. prezentă în cereale. electricitatea etc).I. ruptura nucleului unui atom greu. sub influenţa fitazei este descompusă.V. abr. fosa iliacă stângă. (gr. franjuri) cestod din familia Hymenolepididae care parazitează în intestin la palmipede. cel mai des congenitală. fimbria – fibră. crăpătură (îngustă). lipsa fitazei duce la rahitism. procedeu de separare care constă în trecerea unei suspensii de germeni printr-un perete poros sau prin straturi de celuloză cu pori fini. abr. care poate traversa un filtru. phyton . a unor agenţi fizici naturali ca apa. physis + pathos + logos) studiul funcţiilor organismelor în caz de boală şi al mecanismelor producerii diferitelor boli. referitor la fiziologie.S. sin. canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. (gr. fiecare din părţile laterale ale trunchiului cuprinse între hipocondru şi fosa iliacă corespunzătoare. FIMBRIARIA FIMOZĂ FI STERER (OPERAŢIA) F. 1. canal făcut pe cale chirurgicală. FIZIOLOGIE FIZIOLOGIC FIZIOPATOLOGIE FIZIOTERAPIE FLAGEL FLAGELAT FLA C 228 . fissura. 3.natură + logos – studiu.FILOGE EZĂ FILTRABIL FILTRARE formarea şi dezvoltarea de linii animale şi vegetale în decursul timpurilor. gastrectomie parţială. disciplină care studiază funcţiile şi proprietăţile organelor şi ţesuturilor din organismele vii. capabili să reţină microorganisme de un anumit diametru. astfel calciul şi magneziul putând fi absorbite în organism.tratament) utilizarea în scop terapeutic. discurs). de o parte şi de alta a regiunii ombilicale. uneşte un organ intern cu exteriorul. FISIU E UCLEARĂ FISTULĂ FISTULOGRAFIE FISURĂ FITI Ă FITOTERAPIE F. physis + therapeia . aspectelor şi rapoartelor unui traiect fistulos cu ajutorul razelor Röentgen. (gr. organism unicelular prevăzut cu unul sau mai mulţi flageli.plantă) sarea de calciu şi magneziu a acidului fitic sau inozitolhexafosforic. împiedicându-se astfel degajarea glandului. filament protoplasmatic mobil. fecundare in vitro şi transfer de embrioni. plesnitură. ulceraţie adâncă în ţesuturi. tratamentul cu plante. cărora le permite deplasarea. lumina. (gr. 1. 2.T. (lat. în bacteriologie. prezent al unele microorganisme şi la spermatozoizi.I.

insectă hematofagă nocturnă care atacă omul şi mamiferele. sin. 2. tromboză venoasă printr-un cheag puţin aderent. poate transmite unele boli la om (kala-azar. acumulare excesivă de gaz în stomac şi intestine şi eliminarea lor prin orificiul anal. un segment de membru sau o parte a corpului fac un unchi ascuţit cu segmentul vecin. situat pe faţa anterioară a cerebelului. se spune despre un ten colorat. apare frecvent după arsuri. substanţă care creşte tonusul pereţilor venoşi. febra Pappataci etc). proces prin care particule foarte fine. (gr. sin. rezultat al procesului de floculare. care este în flexie. FLECTAT FLEGMAZIE FLEGMO FLEXIE FLEXOR FLICTE Ă FLOCOA E FLOCULARE FLOCULUS FLOGISTIC FLOGOGE FLORĂ FLORID 229 . totalitatea organismelor vegetale dintr-o anumită regiune sau perioadă geologică. concreţie calcară formată într-o venă. prezintă o tendinţă invadantă. denumire a particulelor vizibile rezultate prin separarea fazei disperse a unei suspensii coloidale. cu conţinut serocitrin sau serohemoragic. mic globul par şi simetric. care poate produce o inflamaţie. roşu-aprins sau după unele leziuni cutanate burjonate şi roşii. bulă. se spune despre un muşchi a cărui acţiune produce flexie. mişcare prin care un membru. inflamaţie a peretelui venos determinată de agenţii septici sau toxici. desuet pentru inflamator. 2. în suspensie într-un lichid. phlegma – ardere. afecţiune caracterizată prin întărirea şi rigidizarea elasticităţii pereţilor venelor. cel mai des ca urmare a calcificării unui cheag. vizualizarea radiologică a venelor prin opacifierea cu substanţe de contrast. mortificând ţesuturile respective. aglomerare de particule. arşiţă) inflamaţie. mic nodul al corneei sau conjunctivei. deschiderea peretelui venos pentru a provoca scurgerea sângelui în scop terapeutic. 1. inflamaţie supurativă care se dezvoltă în ţesutul conjunctiv lax. dilataţie venoasă.FLAPPI G TREMOR FLATULE ŢĂ FLEBITĂ FLEBECTAZIE FLEBOGRAFIE FLEBOLIT FLEBOSCLEROZĂ FLEBOTOMIE FLEBOTOMUS FLEBOTO IC FLEBOTROMBOZĂ desemnează o tremurătură foarte amplă a membrelor superioare observată în unele stări comatoase. sunt unite în flocoane. fără alterare inflamatorie apreciabilă a pereţilor. constituie cel mai ades locul de plecare al unei embolii. veziculă situată la nivelul pielii. 1.

dispersie. unitate structurală histologică (folicul limfoid). corp lichid sau gazos care-şi schimbă forma sub acţiunea unei forţe foarte mici. fund de ochi. (lat. sin. sin..FLUCTUAŢIE 1. obsedantă. 2. coroziv şi periculos pentru orice ţesut viu.O. cel de-al treilea compartiment dintre compartimentele gastrice ale rumegătoarelor având partea internă sub formă de numeroase foi. caracterizată prin mici pustule (băşicuţe) pline cu puroi localizate în jurul unui fir de păr. omas. 2. FOLIUM FOLICULOSTIMULI Ă 230 . corp simplu care formează un gaz gălbui cu miros iritant. undă). roşeată cutanată pasageră provocată de o vasodilataţie. fiinţe. înveliş conjunctiv al rădăcinii părului. vibraţie sau pulsaţie rapidă. sediul principal al unei maladii sau leziuni.. FOB FOBIE FOCAL FOCAR FOCOMELIE FOGARTHY (CATETERUL) sondă suplă cu balonaş utilizată pentru extracţia cheagurilor sau trombusurilor vasculare. . frică iraţională. abr. adaos de fluor (sub formă de fluoruri) în apă pentru prevenirea cariilor dentare. intoxicarea cu fluor sau derivaţii săi. hematoame subcutanate). sufix de origine grecă cu înţelesul de teamă. este toxic. 1. abatere faţă de o anumită medie. în statistică. senzaţia de val care se percepe la palpaţie în contact cu o pungă în care este un lichid. contracţia muşchiului cardiac cu frecvenţa de 200-350 bătăi/min. glucocorticoid de sinteză mai puternic decât hidrocortizonul folosit sub formă de pomadă pentru proprietăţile sale antiinflamatorii şi antialergice. care se referă la un focar (centru de focalizare al unei lentile optice. FLUOR FLUORARE FLUOROZĂ FLUDROCORTIZO FLUID FLUSH FLUTTER FLUX F. focar infecţios). esteronă. termen generic pentru structuri anatomice în formă de foaie. care are frică. sin. faţă de unele obiecte. FOIOS FOLICUL FOLICULI Ă FOLICULITĂ sin. sin. rezultată şi luată în considerare la măsurătorile unor valori biologice 2. punct servind la definirea proprietăţiilor unui sistem optic. gonadotropina A. curgere a unei cantităţi vectoriale într-o anumită arie. acte sau situaţii. fluctus – val. provocată de germeni microbieni sau paraziţi micotici. 1. când cu cealată mână se apasă pe pereţii pungii (în colecţiile purulente subcutanate. boală de piele. monstruozitate caracterizată prin lipirea falangelor sau a părţilor excentrice pe corp.

care conţine un fosfat. (lat. sub cavitatea craniană şi intern faţă de cavităţile orbitale. FORMULĂ LEUCOCITARĂ numărul de leucocite pe mm3 de sânge cu procentajul diferitelor tipuri. cele două cavităţi ale feţei separate printr-un sept median subţire. sin.FOLICULUL DE GRAAF FO FO ATOR FO ATORIU FO AŢIE FO ETIC FO IATRIE FO OCARDIOGRAFIE FO TA ELĂ FORAJ FORAME FORCEPS FORCIPRESURĂ FORE ZIC FORMOL mică veziculă formând o proeminenţă pe suprafaţa ovarului şi care cuprinde un ovul matur învelit în două tunici. care se referă la fonaţie. cavitate de mică dimensiune sau uşoară depresiune asupra feţei unui os sau a altei structuri anatomice. studiul vocii şi al tulburărilor de fonaţie. folosit pentru extragerea fătului. manevră hemostatică provizorie care constă în a aplica pe un vas lezat o pensă care comprimă. ansamblu de fenomene voluntare care produc vocea şi cuvântul. cuvânt latin care înseamnă orificiu (folosit în anatomie). 2. şaua turcească. forum . cavitate mai mult sau mai puţin profundă cel mai des osoasă. sugar. care se referă la limbaj sau la sunete articulate. FOR IX FOSĂ ILIACĂ FOSĂ PITUITARĂ FOSĂ FOSELE AZALE fund de sac neregulat. amestec de aldehidă formică şi alcool metilic. lichid incolor cu miros înţepător. prevăzut de legile statului. foarte iritant pentru mucoasele oculară şi nazală. zonă neosificată la locurile de unire a suturilor oaselor craniene la făt.piaţă) care este legal. care participă la actul fonaţiei. manevră chirurgicală cu utilizarea unui trepan: forajul unui os sau organ în scop biopsic sau explorator. metodă de înregistrare grafică a zgomotelor cardiace cu ajutorul unui fonocardiograf. 1. studiul vorbirii sau al sunetelor articulate. fiecare din cele două regiuni inferioare ale abdomenului limitate la exterior de osul iliac şi în interior dintr-o linie care uneşte ombilicul cu pubisul. nounăscut. situate deasupra cavităţii bucale. unitate fiziologică de măsură pentru senzaţia sonoră. laringele este organul esenţial. circular format din conjunctivă care porneşte de pe faţa posterioară a pleoapelor pe faţa interioară a globului ocular. instrument compus din două braţe articulate uşor demontabile cu capete în formă de lingură ferestruite. sare sau ester al acidul fosforic cu rol în diferite procese metabolice. oficial. FOSETĂ FOSFAT FOSFATAT 231 .

fovea centralis. care apare de obicei în urma unui traumatism prin torsiune. phos + taris – aranjare. (gr. creşterea concentraţiei de fosfor în sânge. fosetă. căzături. phos – lumină. loc) reacţia protoplasmei la lumină. fie de respingere. în limbaj clinic. în scop terapeutic. 2. segmentul Nelson. care apare de obicei la nivelul epifizelor. traumatism etc. mai mult sau mai puţin dispersate. cantitatea de fosfaţi conţinută în sânge. a apărea) senzaţie subiectivă când apar scântei în faţa ochilor. FRACTURĂ COMI UTIVĂ fractură în care există numeroase fragmente osoase. cu traseu în formă de spirală. din care cele mai mici poartă numele de eschile. constituie simptom al unor afecţiuni oculare. provocată de obicei printr-o acţiune bruscă şi violentă. 2. FOTOSE SIBILIZARE FOTOTAXIE FOTOTERAPIE FOVEA FOWLER (SEGME TUL ) FRACTURA SPIROIDĂ FRACTURA SUBCAPITALĂ fractura femurului sub capul femural. scântei şi mănunchiuri luminoase care apar în unele afecţiuni ale retinei şi coroidei. depresiune în centrul maculei lutea. fie de atracţie. în oftalmologie. percepţia vizuală în lumină vie. consecutiv unei lovituri. aparat care serveşte la măsurarea intensităţii luminoase. sin. măsurarea acuităţii vizuale cu ajutorul fotometrului. fractura unui os lung. expunerea pacientului la lumină puternică naturală sau artificială. procedeu de coagulare a unui ţesut cu ajutorul laserului. 1. eliminarea de fosfaţi prin urină. conţinutul în fosfataze alcaline sau acide în sânge. 1. consecinţa acţiunii unor substanţe fotosensibilizatoare. phaino – a fi vizibil.FOSFATAZĂ FOSFATAZEMIE FOSFATEMIE FOSFATURIE FOSFE E FOSFOREMIE FOTODERMATOZĂ FOTOFOBIE FOTOCOAGULARE FOTOMETRIE FOTOMETRU FOTO FOTOPICĂ FOTOPSIE enzimă care activează eliberarea acidului fosforic combinat cu o substanţă organică cu care formează esteri. (gr. FRACTURA ruperea sau spargerea totală sau parţială a unui os. FRACTURĂ CU EIFORMĂ fractură cu detaşarea unui fragment în formă de colţ. sau în cazul unor tumori cerebrale. particulă elementară a radiaţiei electromagnetice. dermatoză provocată de expunerea pielii la razele solare. 1. hipersensibilitate a ochiului la lumină. parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea intensităţii luminoase. 2. licoarea Fowler. asigurată de celule conice retiniene. 232 . creşterea sensibilităţii organismului faţă de radiaţiile spectrului solar. tulburare a vederii constând în perceperea de cercuri irizate.

(gr. termen care denumeşte hipoplazia genitală la o femelă care s-a născut gemenă cu un mascul. vibraţii fine percepute la palpare. mai des întâlnită la membrele inferioare. compus organic al fluorului. care se întâlneşte mai mult la copii sau ca o complicaţie a decalcifierii la adult. fractură fără deplasarea fragmentelor. 2. din care este alcătuită marginea unui organ. spirit + logos) studiul raportului dintre forma craniului şi dezvoltarea intelectuală. care poate fi de structură mucoasă. sin. se însoţeşte de o reacţie importantă a periostului cu formarea unui calus fibros fuziform. FREMISME T FRE AJ FRE ATOR FRE IC FRE OTOMIE FRE OLOGIE FRE ULUM FREO FRIGIDITATE 233 . al prepuţiului). structură anatomică în formă de repliu. fractură care comunică cu exteriorul printr-o breşă în ţesuturile moi. diafragmatic. sin. persoană care prezintă o stare constituţională debilă. nervul frenic. tendinoasă. mai ales despre copiii cu stare generală precară. mai rar. prin care se limitează mişcările unui organ (frâu labial. numărul ciclurilor respiratorii pe minut. corticala nefiind complet fracturată. care moderează sau inhibă activitatea unor organe sau orice activitate organică în general. frâul meniscal al articulaţiei temporo-mandibulare. fractură a osului plat la care traiectele de fractură sunt în stea. folosit ca agent frigorigen (de îngheţare). termen atribuit unei fracturi care se produce la nivelul unei leziuni osoase preexistente. fremitus. fractură în care fragmentele osoase rămân cap la cap.FRACTURĂ DE OBOSEALĂ FRACTURĂ DESCHISĂ FRACTURĂ Î BULGĂRE DE U T FRACTURĂ Î LEM VERDE FRACTURĂ Î TIMBRU POŞTAL FRACTURĂ Î CHISĂ FRACTURĂ PATOLOGICĂ FRACTURĂ PRI A GRE AJ FRACTURĂ STELARĂ FRAGIL FRÂU FRECVE ŢĂ RESPIRATORIE FREEMARTI ISM fractură care intervine ca urmare a unor traumatisme repetate. cută la nivelul pielii sau a unei mucoase. se datorează faptului că gonadele fătului mascul se dezvoltă în viaţa intrauterină mai repede şi astfel influenţează aspectul somatic şi dezvoltarea gonadelor femele la gemenul de sex femel. spontan sau ca urmare a unui traumatism minim. fractură cu margini dantelate amintind marginile unui timbru poştal. secţionarea unui frâu (al limbii. ramură motrice profundă a plexului cervical care coboară prin torace până la diafragm căruia îi asigură inervarea motorie. phren – minte. la copil. 1. frâu lingual etc). sin. fractură în care părţile moi nu prezintă leziuni care se deschid în afară. cu trasarea mai multor travee osoase spongioase. datorată lipsei orgasmului. fractură metafizară incompletă. indiferenţă sau repulsie faţă de raportul sexual la femei. formaţiune filamentoasă sau lameliformă multiplă.

cu ajutorul unui oftalmoscop. care se referă la frunte.FRISO FRO TAL senzaţie de frig. colorant utilizat în bateriologie şi histologie. ansamblu actelor îndeplinite de o structură organică definită în vederea unui rezultat determinat. abr. manifestată de obicei înainte sau în timpul febrei. 1. ansamblşu de efecte morbide provocate de trăsnet..F. factorul XIII al coagulării. provocator. capacitatea rinichiului de a produce urină. care produce explozie. formează fruntea şi plafonul orbitelor.. 1. follicle-stimulating hormone.FUG FUGACE FULGURA T FULGURARE FULIGI OZITATE FULMI A TĂ FU CŢIE FU CŢIE UROPOETICĂ FU D DE OCHI FU D DE SAC DURAL FU DIC FU GIC FURBURĂ FU GISTATIC FU GOZITATE FURCOCERCAR FU ICULITĂ FURFURĂ 234 . termen desuet pentru tuberculoza pulmonară (fr. unei ulceraţii mucoase.-substanţă localizată ladezvoltarea ciupercilor. inflamaţia unui cordon spermatic. porţiune a durei mater rahidiene care coboară sub măduva spinală. în vederea unui examen microscopic. ţesutului cheratogen la cabaline şi bovine vegetaţie carnală. în prezenţa calciului stabilizează structura fibrinei. ca o rază strălucitoare. roşu de anilină. sin. cetohexoză existentă în vegetale. fugitiv. 2. rapid ca o strălucire. phtisiologie) studiul tuberculozei pulmonare. exploziv. frunte care prezintă pe linia mediană o proeminenţă cauzată de sutura osoasă mediofrontală. FTIRIAZĂ FTIZIE FTIZIOLOGIE FUCSI Ă . FROTIU FRUCTOZĂ FRU TE Î CARE Ă FRUST F. (fr. exfolierea celulelor epiteliale sub formă de pelicule asemănătoare tărâţelor. inflamaţia rădăcinii nervoase în traiectul său intrarahidian. 2. 1. care se referă sau care este cauzat de ciuperci. care se dezvoltă pe cercar cu unei plăgi cutanate sau a suprafaţa coada în formă de furcă. acţiunea fulgerului asupra corpului uman şi animal. însoţită de tremurături. ameninţător. care aparţine sau se referă la fundul unui organ cavitar. deasupra masivului facial. (lat. preparat întins pe o lamă. infestare cu păduchi din genul Phtirius. limbă şi dinţi în caz că exfolierea epiteliului bucal nu se face normal. fugo-are – a fugi) în cuvinte compuse înseamnă: a goni. parte a ochiului care poate fi văzută prin mediile sale transparente. os impar sau median situat în partea anterioară a craniului. abr. a îndepărta.S. sin. în general foarte vascularizată. fourbure durere care opreşte copită) congestie neinflamatorie a sin. 2. prin extensie. înveleşte elementele cozii la cal şi se termină la cea de a două vertebră sacrată. trecător. caracterul unei stări patologice cu puţine manifestări. împreună cu glucoza ia parte la formarea zaharozei. violent. micostatic. strat negricios care se formează prin depunerea prafului pe mucoasa bucală. fructo-furanoză.

dar succesiv. 235 . evoluând independent. furunculi multipli. trecerea unui corp din stare solidă în stare lichidă prin încălzire. ex. inflamaţie subcutanată purulentă.FURU CUL FURU CULOZĂ FUSCI Ă FUSOBACTERIUM FUXI Ă FUZIBIL FUZIFORM FUZIU E (fr. combinare. care se poate topi la căldură. cuprinzând bacili de obicei cu capete ascuţite. unire. pigment de culoare brun închis care se găseşte în retină şi coroidă. a mai multor foliculi pilosebacei. anevrism fuziform. utilizat în laboratoarele de microbiologie şi hematologie. în formă de fus. foroncle) inflamaţie necrozantă. de natură stafilococică. colorant bazic format dintr-un derivat al anilinei. timp mai mult sau mai puţin îndelungat. gen de microorganisme din familia Bacteriodaceae.

a treia literă a alfabetului grecesc. prin opoziţie cu cele preparate din substanţe chimice pure. tehnică bazată pe studiul diluţiei pe care o suferă o substanţă radioactivă care emite raze gama şi care este introdusă în circulaţie. (gr. după medicul italian Luciano Galvani (1737-1798).A. se spune despre medicamentele extrase din vegetale. GALACTOGE GALACTOGOG GALACTOPOIEZĂ GALACTOREE GALACTOZĂ GALACTOURIE GALACTOZEMIE GALE IC care determină secreţia lactată. a curge) secreţie excesivă şi spontană a laptelui de către glandele mamare. gala + agagos – care aduce) substanţă medicamentoasă sau alimentară care măreşte secreţia lactată. prin scintigrafie. (gr. a debitului cardiac şi a circulaţiei pulmonare. (gr. GALVA OCAUTER GALVA OTERAPIE GAMA (GAMMA) GAMACARDIOGRAFIE GAMADIAG OSTIC 236 . sub formă de lactoză. gala. evaluarea funcţiei cardiace. gala + poiein – a face) elaborarea laptelui de către glanda mamară. GALACTOFOROMASTITĂ inflamaţia concomitentă a canalelor galactofore şi a glandei mamare. prezenţa galactozei în sânge. diagnostic cu ajutorul unei substanţe radioactive care emite raze gama. prezent în lapte. abr. simbol pentru gram (gr. (gr. acidul gama-aminobutiric. (gr. gala + rhoe – râu. (103-201) medic grec care a trăit la Roma şi care a studiat plantele medicinale fiind considerat părintele farmaciei. galactos – lapte + phorein – a duce) canalele excretoare prin care trece laptele. monozaharid benzoic izomer al glucozei.G G g. G. cauter al cărui vârf este încălzit prin pătrunderea unui curent electric de slabă tensiune dar de intensitate puternică. metodă care constă din aplicarea unui curent electric continuu în scopuri terapeutice. gala + ourein) eliminare de urină cu aspect lăptos. GALACTOFOR GALACTOFORITĂ simbol pentru giga.A. după Galenos. inflamaţia canalelor excretoare ale glandelor mamare.B. gramma).

). gametes – soţ. gamos) în completarea altor cuvinte are sensul de reproducere. tumori. segment al membrului inferior cuprins între genunchi şi gleznă. gamos + goneia – producţie. există planogameţi. 1. unire).. tumoră constituită în special din celule ganglionare mature. ganglion rahidian. enzimă a cărei dozare în sânge permite aprecierea funcţiei hepatice şi biliare. mici organe sferoide situate pe traiectul vaselor limfatice. ovocite şi ovule. situat la dreapta şi la stânga aortei. sin. înmulţire). (gr. gamos – căsătorie. orice anomalie cantitativă sau calitativă a imunoglobulinelor plasmatice. cu ajutorul scintigrafiei. macroglobulinemie. spermatocite. formarea gameţilor masculin şi feminin pornind de la celule germinative primordiale. pereche. celulele sexuale care participă la conjugaţie şi copulaţie. limfonodul. mobili. 2. anisogameţi. adesea calcificată şi chistică. unde gametul femel este mai mare (macrogamet). înmulţire sexuată (prin unirea unui gamet mascul cu unul femel). spermatide şi spermatozoizi. gagglion – nod. hiperglobulinemie. ansamblul globulinelor plasmatice cu mobilitate electroforetică minimă. la bărbat formarea succesivă de spermatogonii. ganglioni limfatici sunt organe limfopoetice şi centri de fagocitoză. (gr. (gr. egali. boală care afectează numărul sau calitatea imunoglobulinelor din sânge. abcese.. 3.GAMIE GAMMAPATIE GA GLIECTOMIE GA GLIOCITOM GA GLIOGLIOM GA GLIOM GA GLIO GA GLIO CELIAC GA GLIO LIMFATIC GA GLIO ERVOS GA GLIO EUROM 237 . dar cu evoluţie lentă. iar cel mascul este mai mic (microgamet). tumoră benignă a ţesutului nervos simpatic. situată pe traiectul unui nerv. ganglion) grup de celule nervoase situate în afara creierului şi măduvei spinării. celulă sexuală spermatozoid (mascul) şi ovulă (femel) care prin unire dau zigotul. circumscrise. (gr. formate dintr-o aglomerare de celule limfoide. în faţa trunchiului celiac. aplanogameţi. formaţiunea anatomică alcătuită din celule limfoide situată pe un vas limfatic. perpetuare. ganglion nervos visceral prevertebral. simpatic. tumoră a ganglionilor simpatici. gagglion – nod + ektome . cu structură similară GAMETOGE EZĂ GAMETOGO IE . (gr. neuniformi. formarea succesivă de ovogonii. cu creşterea lentă şi în general benignă.ablaţie) ablaţia unui ganglion în scop de diagnostic sau curativ. la femeie. tumoră compusă din celule ganglionare şi celule gliale care pot suferi o transformare malignă. cum ar fi: agamaglobulinemie. 2. aglomerare de celule nervoase. isogameţi.GAMAE CEFALOGRAFIE GAMAGLOBULI E GAMAGLUTAMILTRA SFERAZĂ GAMAPATIE GAMBĂ GAMET diagnosticul leziunilor cerebrale hematoame. 1. imobili. formaţiune anatomică alcătuită din celule nervoase situată pe traiectul unui nerv (ex. parasimpatic etc.

asemănător) plathelmint din familia Paramphistomatidae cu partea superioară în formă de con. gaster + discos + eides . este situat la vârful stâncii osului temporal. gaster.ganglionului simpatic. gaster + phylia – iubire. gastralgie. sin. care se referă la stomac şi la diafragm. mâncare) necroză a unei porţiuni mai mult sau mai puţin întinse caracterizat prin mortificarea şi putrefacţia ţesuturilor adiacente. cu scopul de a opri sau a se preveni hemoragia. prietenie) parazit al tubului digestiv reprezentat de forma larvară a unei insecte din familia Gasterophilidae. (gr. gaster + kele – umflătură. GA GRE Ă DE SPITAL GARGARISM GAROU GASSER GASSERECTOMIE GASTRALGIE GASTRI Ă GASTERECTOMIE GASTRITĂ GASTROCEL GASTRODI IE GASTRODISCOIDES GASTRODUODE AL GASTRODUODE ITĂ GASTROE TERITĂ GASTROEPIPLOIC GASTROFIL GASTROFRE IC GASTROMEGALIE GASTROPATIE GASTROPEXIE 238 . practicată mai ales în cazurile de nevralgie facială rebelă. mărirea stomacului faţă de normal orice afecţiune a stomacului. inflamaţia mucoasei gastrice şi a celei duodenale. GA GLIOPLEGIE GA GRE Ă substanţă care împiedică în mod temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi. stimulează secreţia gastrică de acid clorhidric şi de pepsină. fiecare din substanţele de natură hormonală secretate de mucoasa gastrică şi duodenală.durere). (gr. care parazitează la cabaline. rezecţie operatorie parţială sau totală a stomacului. care se referă la stomac şi la epiploon. care se referă la stomac şi la duoden. inflamaţia acută sau cronică a mucoasei gastrice şi a celei intestinale. care parazitează în intestin la om şi porc. fasciita necrozantă medicament lichid destinat spălării şi dezinfecţiei gurii şi faringelui. iar în cea posterioară de disc. (gr. (gr. suferinţa stomacului manifestată prin dureri în regiunea epi şi mezogastrică. gaggraina – roadere. circulare. la care se leagă trei ramuri: nervul oftalmic. gastros – stomac + algos . ablaţia ganglionului Gasser. pe un membru. nervul maxilar superior şi nervul mandibular. sin. gaster + odyne . ganglion voluminos şi senzitiv al trigemenului.durere) durere provocată de modificări patologice ale stomacului. operaţie prin care stomacul este fixat de pereţii abdominali. hernie) hernia stomacului. clasa Hexapoda. (gr. (gr. mai precis la nivelul antrului piloric. în formă de semilună. afecţiune inflamatorie şi distrofică a stomacului evoluând acut sau cronic. legătură elastică servind la exercitarea unei compresii externe.

gastra. întreţine sau adăposteşte un agent infecţios. a unor bolnavi paralizaţi. deschiderea şi secţionarea stomacului. gelum – gheaţă. inclusiv păsări sau artropode care. curbă în formă de clopot. orificiu al etajului mijlociu al bazei craniului. în condiţii naturale. om sau altă fiinţă. ptoza (deplasarea) stomacului şi căderea lui. GATISM GATOS GAURA DE CO JUGARE GAURA ISCHIOPUBIA Ă GAURA OCCIPITALĂ GAURA OVALĂ GAUSS (CURBA) GAVAJ GAZDĂ GEL GELATI Ă 239 . delimitat în sus de cavitatea cotiloidă. examen vizual direct al interiorului stomacului cu ajutorul unui endoscop introdus prin esofag. gelatio . (gr. introducerea alimentelor în stomac cu ajutorul unui tub. se foloseşte în tratament ca substituient de plasmă şi în farmacie ca agent solidifiant pentru prepararea ovulelor şi supozitoarelor. prin plicaturarea peretelui său.piftie) holoproteină obţinută prin încălzirea la autoclav a colagenului animal. se spune despre un infirm sau un alienat cu incontinenţă de urină şi materii fecale. solubile în apă caldă. care se referă la corpul stomacului şi la pilor. fiecare din orificiile. casante. hemoragie care are sediul în mucoasa stomacului. în mod abuziv. (lat. 1. orificiu mare ovalar care traversează partea inferioară mediană a osului occipital. deseori complicată cu escare de decubit. termenul este folosit şi pentru slăbiciune intelectuală. 2. fizică şi mentală. stare de decrepitudine profundă. alienaţi sau foarte bătrâni care prezintă incontinenţă sfincteriană. indicând distribuţia normală probabilă a unui ansamblu de date. săpat în aripa mare a sfenoidului. gastron . înainte de pubis şi în spate de ischion. hipersecreţia de suc gastric care produce vomizări. cuprinse între două vertebre prin care ies nervii rahidieni din canalul vertebral.abdomen) stadiu de dezvoltare embrionar ce urmează celui de blastulă şi în timpul căruia se formează foiţele embrionare. sutura stomacului.GASTROPLEGIE GASTROPILORIC GASTROPLICATURARE GASTROPTOZĂ GASTRORAFIE GASTRORAGIE GASTROREE GASTROSCOPIE GASTROSPASM GASTROTOMIE GASTRULĂ paralizia pereţilor stomacului care conduc la ectazie accentuată. la dreapta şi la stânga. în spatele găurii mari rotunde. face să comunice cavitatea craniană cu canalul rahidian. orificiul mare al osului iliac. operaţie care constă în reducerea volumului unui stomac dilatat. îngheţ) corp cu structură asemănătoare piftiei fiind un sistem coloidal uniform dispersat (lat. prezentată sub formă de foi translucide. datorată relaxării ligamentelor de fixare. contracţia puternică a tunicii musculare a stomacului.

GE GE Ă GE Ă ALELOMORFĂ GE ERAL GE ERAŢIE GE ERIC GE ETICĂ GE ETICIA GE EZĂ GE EZIC GE GOU GE IC GE ICULAT 240 . (lat. care la rândul ei va da naştere la alta etc). cuprinzând o substanţă medicamentoasă. specialist în genetică. produs hemostatic cu aspect poros. care se referă la reproducere. 1. generatio – reproducerea fiinţelor vii ). anestezie generală. GEMELAR GEMI AT . care se referă sau se întinde la tot organismul. în anatomie.. succesiunea ereditară dintre generaţii (una parentală care dă naştere unei noi generaţii. care se referă la gene. vorbind de o boală. fiecare din cele două gene ce ocupă locuri identice pe cromozomii omologi şi care determină caractere opuse. 1. 2. etiologie. patogen) 2. ştiinţa eredităţii. de producere. care se referă la studii privind ereditatea. 2. totalitatea unor produşi de aceeaşi vârstă care rezultă din părinţi asemănători. neurogen).GELATI A DE CHI A GELFOAM GELOZĂ GELULĂ sin. capsulă constituită din două anvelope gelatinoase care se îmbucă una pe alta. Bordet-Gengou (cocobacilul).. care este produs. gennan – a produce) particulă elementară dintr-un cromozom. cu utilizări în mediile de cultură din microbiologie. care se referă la gemeni. 3. 1. circulaţie generală. se spune despre structuri sau despre formaţiuni în formă de genunchi sau unghiulare. mod de formare. funcţia de reproducere a fiinţelor. 1. v. 2. sufix care are înţelesul de: a produce (ex. ex. agar-agar. gelulele se dizolvă repede în sucul digestiv. formată esenţial din acid dezoxiribonucleic şi care este responsabilă de transmiterea ereditară a unui caracter. de origine (ex. care este dublu sau dispus în perechi. 2. gel care se obţine din dizolvarea agar-agarului în apă. generaţia poate fi compusă din organisme uni sau pluricelulare sau celule ale unui organism. produsul este folosit în chirurgie. 1. care se referă la un gen. denumire (comună recunoscută internaţională) . obţinut prin încălzirea unei soluţii de gelatină îmbibată cu formol şi trombină. origine. (gr.

poate fi de origine traumatică. geneion + hyoides – asemănător literei Y) muşchi situat între bărbie şi osul limbii. care se referă la organele genitale şi la coapsă. deformare a membrului inferior. la specia umană genomul este format din 23 de cromozomi. ca urmare a pervertirii gustului.limbă) denumirea unui muşchi care se găseşte între bărbie şi limbă. umflătură). când aceasta se află în extensie maximă. ramură a gerontologiei care se ocupă cu studiul aspectelor fiziopatologice ale vârstei înaintate. GE OTIP GE U RECURBATUM GE U VALGUM GE UI GEODĂ GEOFAGIE GERIATRIE GERME GERMI AL(GERMI ATIV) care se află la originea unei proliferări celulare. aceste celule având două genotipuri. gennan – a produce) ansamblul cromozomilor unui gamet al cărui număr este caracteristic pentru fiecare specie şi care sunt prezenţă într-un singur exemplar. ce apare pe imaginea radiologică a unui os. genitalis – fecund. denumire dată perioadei de timp care se scurge din momentul fecundaţiei până la naştere. natural. 1. cavitate reală sau fictivă. uscarea şi flascitatea pielii. cavitate bine delimitată. 2. (lat. 241 . format de gambă şi coapsă. curbura coloanei vertebrale în regiunea dorsală formând o convexitate aparentă. genuinus – firesc din naştere) propriu. sin. (lat. studiul bătrâneţii sub toate aspectele. (gr. (gr. GERODERMIE GERO TISM GERO TOLOGIE GESTAŢIE GESTOZĂ GHIBOZITATE senilism caracterizat prin apariţia pe piele a ridurilor. infecţioasă sau congenitală. gibbus – cocoaşă. rotunjită. modificări patologice care survin în cursul gestaţiei. cu proeminarea genunchiului înăuntru. cifoză. consumul de pământ. sin. ansamblul genelor conţinute în celulele unui organism şi care constituie patrimoniul său ereditar. situată în interiorul unui ţesut şi rezultând dintr-un proces patologic. născut. interesând evoluţia sarcinii. rodnic) care se referă la reproducerea sexuată. geneion – bărbie + glotta. orice operaţie plastică efectuată la nivelul bărbiei. adevărat. (lat. idiopatic. glossa . toxicoza de gestaţie. cu aspect de pată clară.GE IOGLOS GE IOHIOID GE IOPLASTIE GE ITAL GE ITOCRURAL GE OM (gr. constând într-o incurbare cu concavitatea internă a coapsei şi a gambei. senilism. deformare congenitală sau dobândită a genunchiului. parte care constituie punctul de plecare în dezvoltarea oricărui organism. caracterizată prin prezenţa unui unghi deschis înainte.

retractile într-un gât mai subţire decât restul corpului.rotund) denumire atribuită circumvoluţiunii cerebrală. toxice sau infecţioase. fir de oţel ce comportă asperităţi fine pe toată lungimea. glans-dis – ghindă. nucă) extremitatea liberă a penisului la mascul sau a clitorisului la femelă. se foloseşte în chirurgia osoasă. pseudohermafroditism parţial la femeie care. gigglimos . se spune despre un bărbat care prezintă unele caractere de tip feminin. gigantos . (gr. diaree sau constipaţie. care parazitează în intestinul subţire la porc. gynaikos – femeie + logos) disciplină medicală care se ocupă cu studiul patologiei aparatului genital feminin. (fr. GIEMSA GIGA TISM GIGA TOCOTIL GIGA TORHI CUS GIGLI (FIERĂSTRĂUL) GI A DRIE GI ATREZIE GI ECOLOGIE GI ECOMASTIE GI GIE GI GIVITĂ GI GIVORAGIE GI GLIMĂ GI OID GI SE G GIRUS GLABELĂ GLA D GLA DA PITUITARĂ GLA DĂ 242 .uriaş) anomalie caracterizată prin dezvoltarea excesivă a scheletului.rât) nematod cu trompa prevăzută cu mai multe rânduri de cârlige recurbate spre înapoi. anemie şi chiar tulburări nervoase. hemoragie la nivelul gingiilor. sin. (gr. medicament extras din rădăcinile plantei Aralia. gyne. gigas. organ secretor cu structură şi funcţii diferenţiate. (gr.deschidere) dezvoltarea incompletă a tractusului genital femel. cu apariţia de secreţie lactată. articulaţie în formă de balama. care provoacă mai ales la copii dureri abdominale. (gr. gynaikos – femeie + a + tresis . cât şi în lăţime care poate fi dată de tulburări endocrine hipofizare.mamelă) dezvoltarea excesivă a glandelor mamare la bărbat. hipofiza. gigas + rhygchos . inflamaţia gingiei din cauze iritative. gyne. atât în lungime. (gr. partea îngroşată a mucoasei bucale care acoperă arcadele dentare. între cele două arcade sprâncenoase. alună. şarnieră. cunoscută pentru proprietăţile sale tonifiante.balama) sin. procedeu de coloraţie a celulelor şi microorganismelor cu ajutorul unei soluţii Giemsa. (lat. gyandrie). fără limite bine definite. boală parazitară determinată de un protozoar.GIARDIA (LAMBLIA) GIARDIOZĂ protozoar intestinal care provoacă îmbolnăvirea de giardioză (lambliază). sin. păstrându-şi caracterele genetice şi gonadice. gyne + mastos . (gr. situată pe faţa externă a osului fronatal. aderând intim la periostul maxilarelor şi care înconjoară pe dinafară coletul dinţilor. (gr. proeminenţă mediană largă. gyrhus . prezintă trăsături sexuale secundare masculine. fiind prevăzut cu un mâner la fiecare extremitate. lambliază. parazit trematod din familia Diplostomatidae care parazitează în căile biliare şi rumen la bovine.

lichid siropos. cu gust dulce. aminoacid care nu este indispensabil în alimentaţie. glaykos – albastru-verzui) complex simptomatic ocular determinat de creşterea tensiunii intraoculare. mai abundentă în timpul ovulaţiei. fiind sintetizat în organism. glanda mamară este o glandă apocrină. (gr. fără să antreneze moartea celulelor învecinate. secreţia mucoasă alcalină a glandelor din colul uterin.dulce+ lysis . glandă al cărei canal excretor se deschide printr-un por direct la suprafaţa pielii. GLA DĂ ECRI Ă GLA DĂ HOLOCRI Ă GLA DĂ MEZOCRI Ă GLA DE VULVOVAGI ALE GLA DULAR GLAUCOM GLE Ă GLE OID GLERĂ GLERĂ CERVICALĂ GLEROS GLIAL GLICEMIE GLICERI Ă GLICEROL GLICIFAGUS GLICOCOL GLICOLIZĂ (GLUCOLIZĂ) (gr. glandă al cărei produs de excreţie antrenează liza celulelor secretoare. este prezent într-un număr mare de proteine.GLA DĂ APOCRI Ă glandă al cărei produs de secreţie este expulzat odată cu o parte a celulelor care se găsesc către partea terminală a canalului său secretor. subprodus industrial la fabricarea săpunurilor. cavitate rotunjită a unui os. glaire – clar + lat. sin. glicerol. sub acţiunea enzimelor specifice. sin. fân sau cuiburi de păsări. ovi – albuş de ou) lichid transparent. nume dat unei cavităţi articulare puţin adânci. lichid clar. sub influenţa estrogenilor. glanda Bartholin care se referă la o glandă. clasa Arachnida care trăiesc pe grăunţele de cereale. care protejează spermatozoizii şi favorizează trecerea în uter. 243 . tărâţe. participă la sinteza diferitelor glucide. glykys . GLICOGE GLICOGE EZĂ substanţă glucidică care constituie o formă importantă de rezervă de glucoză a organismului. este tipul de glande sudoripare mici. diseminate pe aproape întreaga piele.liză) descompunerea. glandă al cărei produs de secreţie este escretat în afară. secretat de unele mucoase. diminuă sub influenţa progesteronului şi a contraceptivelor care conţin acest hormon. mai ales din ficat. (fr. combinat sub formă de esteri în lipide simple sau sub formă de glicerofosfaţi. sinteza glucozei în celula vie. care se referă la nevroglie. desfacerea glicogenului în organism. ceva mai consistent decât mucusul. asemănător albuşului de ou. insecte din familia Tyroglyphidae. conţinutul în glucoză al sângelui. filant. pe seama glicogenului. glandele sebacee sunt glande holocrine. în care se aplică un alt os. se găseşte în ţesuturile vii.

(gr. în raport cu creşterea glucozei în sânge. mai ales în ficat şi în muşchi. de formă aproximativ sferică. proteină a cărei legătură cu hemul formează hemoglobina. prezenţa fiziologică a glucozei în lichidul cefalorahidian. mai ales globulele roşii. vierme nematod din familia Ancylostomatidae. particulă sau celulă liberă. sin. orice afecţiune prin acumularea excesivă de glicogen în unul sau mai multe organe sau ţesuturi. coafat de o porţiune subţiată a tubului urinifer numită capsula Bowmann. durere localizată în limbă. ale limbii. glucozurie. format dintr-un ghem de capilare arteriale. structură mică.GLICOGE OLIZĂ GLICOGE OZĂ transformarea glicogenului în glucoză. formată din ţesut nervos embrionar. elementul iniţial al nefronului. orice tumoră dezvoltată pe seama nevrogliei. nefropatie predominant glomerulară. tumoră cerebrală malignă constituită prin proliferarea celulelor gliale nediferenţiate. denumire generică pentru inflamaţii acute sau cronice. având aspect de ghem rotunjit. la nivel hepatic sau muscular. afecţiune degenerativă amiloidă sau lipodă a ţesuturilor. care are formă de glob sau de globul. GLICOLIPID GLICOPEXIE GLICOPROTEIDĂ GLICORAHIE GLICOSFI GOLIPID GLICOZURIE GLIOBLASTOM GLIOM GLOBI Ă GLOBOCEFAL GLOBUL GLOBULAR GLOBULI E GLOBULI EMIE GLOBULI URIE GLOBULOS GLOMERUL GLOMERUL RE AL GLOMERULO EFRITĂ GLOMERULO EFROZĂ GLOSALGIE GLOSI E GLOSITĂ 244 . fixarea şi depozitarea sub formă de glicogen. prin deficit congenital al unei enzime ce intervine în metabolismul glicogenului. glia – clei + omos – sălbatic. sfingolipid a cărui moleculă conţine zaharuri. glossina – limbă mică) insecte tabanide din clasa Hexapoda care au trompa în formă de limbă mică. denumire de ansamblu dată proteinelor care se deosebesc de albumine printr-o greutate moleculară mai mare. în ţesuturi. lipid a cărui moleculă conţine un zahăr. inflamaţia rinichilor şi a tubilor contorţi. acestea pot transmite boala somnului (tripanosomiaza). prezenţa anormală a glucozei în urină. care se referă la unele globule. excluzând albumina. superficiale sau profunde. necopt). prezenţa globulinelor în urină. globulinele serice reprezintă toate proteinele sângelui. heteroproteină formată dintr-o proteină şi un glucid. prezenţa normală a globulinelor în serul sanguin. care parazitează la porc. ca rezervă de glucoză. (lat. sub acţiunea enzimelor.

abr. rumegătoare şi om în mucoasa gastrică. care are un rol important în pocesele de secreţie şi absorţie ale celulei. al glotei. deosebit de abundentă în miocard. provocând scaune diareice grăsoase şi o stare gravă de denutriţie. care apare la copil. compusă din carbon. se foloseşte în diagnosticul infarctului de miocard.şezut) care aparţine regiunii crupei şi a fesei.P. ulcerare şi cicatrizare scleroasă. gloytos . facultate care permite recunoaşterea unui obiect sau fapt prin unul din simţuri. în care valoarea ei în sânge creşte.O. glosalgie. deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni şi serveşte la emiterea sunetelor vocale. abr.GLOSODI IE GLOSOFARI GIA GLOSOPLEGIE GLOSOPTOZĂ GLOSOSCHISIS GLOTĂ GLOTIC GLUCAGO GLUCIDĂ sin. căderea limbii în afara cavităţii bucale ca urmare a unei paralizii a limbii. paralizia limbii. servind ca termen de referinţă pentru clasa glucidelor. structură complexă din citoplasma celulară..gură). T. hormon secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans din pancreas. (gr. despicare longitudinală congenitală sau accindetală a limbii. 2. care evoluează către ramolisment. durere localizată la limbă.G. hidrogen şi oxigen. cu buze aparente formate din alungirea cuticulei. (gr. referitor la glotă. de unde. care se referă la limbă şi faringe concomitent. gnatos – falcă + stoma . având acţiune antagonistă faţă de insulină. intoleranţa la gluten (maladia celiacă şi celiakie sau sprue nostras) este o afecţiune a intestinului subţire. GLUCOCORTICOSTEROID denumire de ansamblu pentru hormonii secretaţi de corticosuprarenală şi de omologii sintetici. clasa Nematoda. glanda sexuală embrionară înainte de diferenţierea ei morfologică în ovar sau testicul. substanţă naturală sau sintetizată. creşte glicemia. trece în sânge la valori mult peste normal.T. care parazitează la porc. cea mai răspândită hexoză din natură. G.. amprentă produsă prin apăsarea cu degetul pe pielea infiltrată cu edem.. în bot de iepure. în cursul hepatitei. 1. glandă sau organ producător de gameţi. având acţiune asemănătoare cu aceea a cortizonului. transaminază foarte activă.T. G. nodul patologic de natură infecţioasă. sin.P. GLUCOZĂ GLUTAMATOXALOACETATTRA SAMI AZA GLUTAMAT-PIRUVATTRA SAMI AZA GLUTE zahăr simplu. transaminază abundentă în ficat. parazit din familia Gnathostomatidae. GLUTEUS G ATOSCHIZIS G ATOSTOMA G OZIE GODEU GOLGI (APARATUL) GOMĂ GO ADĂ 245 . amestec de proteine prezent în făina de cereale. despicarea mediană a maxilarului superior.

1. goggylos – rotund. caracterul unor microbi ca în cadrul coloraţiei gram să piardă în cursul decolorării colorantul bazic. ansamblul manifestărilor morbide produse de prezenţa gonococului în organism. artrita genunchiului. 1. nema . oaie.T. GO DII GO GILO EMA GO OCOC GO OCOCIE GO OREE G.P. în cuvinte compuse dă semnificaţia de: înscriere. (gr. instrument pentru măsurarea amplorii unghiurilor pe care le formează articulaţiile în cursul diferitelor mişcări. celulă sexuală în stadiul iniţial al dezvoltării. boală venerică transmisibilă pe cale sexuală. metodă de coloraţie uzuală a bacteriilor. comportând o primă colorare cu violet de genţiana (microbii care reţin această culoare sunt cunoscuţi ca fiind gram pozitivi). GRABATAR GRAFIC .fir) nematod din familia Telaziidae cu aspect de fir rotund. formă de condiţionare a pulberilor medicamentoase. spori ai unor bacterii. care parazitează în mucoasa esofagienă la porc. după numele medicului Gram Henry (1853-1938). manifestată prin scurgeri uretrale. ale unui bolnav. termen care descrie un bolnav imobilizat la pat. glutamat-piruvat-transaminază. abr. caracterul unor microbi ca. tumefiere şi limitarea flexiei. abr. uretrită gonocoasă. G.T. urmată de o decolorare cu alcool-acetonă. capră şi bovine.. 2. în cadrul coloraţiei gram să păstreze colorantul bazic. particule intercelulare mici. eisseria gonorrheae. sin.GRAFIE GRAM (COLORAŢIA) GRAM. artroza genunchiului ce se manifestă prin dureri. pulsul etc.GO ADOTROFI Ă GO ADOTROP GO ARTRITĂ GO ARTROZĂ GO IE GO IOMETRU hormon care acţionează asupra dezvoltării şi activităţii glandelor sexuale. scăderea numărului de leucocite granulare din sânge. afecţiune în care se constată creşterea peste valorile normale a granulocitelor din sânge. bacterie ce produce blenoragia (gonoreea) la om. înregistrare etc. care acţionează asupra glandelor sexuale.. sin. celulă conţinând granulaţii în citoplasmă.EGATIVI GRAM-POZITIVI GRA D MAL GRA ULE GRA ULOCIT GRA ULOCITOPE IE GRA ULOCITOZĂ 246 . tensiunea arterială. în medicina clinică. 2. formă de epilepsie caracterizată prin convulsii tonice şi clonice. glutamat-oxaloacetat-transaminază. apoi colorarea cu fuxină (gram negativi).O. foaie pe care se înregistrează zilnic temperatura. blenoragie. reprezentând o elaborare secretorie celulară. alge care trăiesc în simbioză cu ciuperci formând împreună licheni.

caracterizată prin febră şi alterarea stării generale.GRA ULOM GRA ULOMATOZĂ GRA ULOTERAPIE GRAVELĂ GREBĂ (GREABĂ ) GREFĂ GREFO GRILAJ COSTAL GRIPĂ GRITTI (AMPUTAŢIA) GRUP SA GUI GUA I Ă GUBER ACULUM TESTIS GURMĂ GUST GUSTATIV GUŞĂ GUTĂ GUTHRIE (PROBA) GUTIERĂ GUTURAL pseudotumoare inflamatorie constituită dintr-un ţesut conjunctiv de granulaţie. gouttier – gheab. în perioada când testiculele sunt reţinute în cavitatea abdominală. sau materiale diferite suportate de organism implantate pentru a reface părţi din organism sau de a stimula organismul. a prinde) boală infecţioasă foarte contagioasă. greben – spinare la animale) regiune anatomică care are ca bază apofizele spinoase ale primelor vertebre dorsale şi cartilajele spetelor. 247 . graphis – daltă de scris) partea de ţesut. (fr. bază purinică în componenţa ARN şi ADN. calitatea gustativă proprie unui produs alimentar. cu conservarea rotulei care se fixează pe suprafaţa secţiunii femurale. 1. amputaţia coapsei deasupra genunchiului. simţul care permite perceperea savorii. fiecare categorie aparţinând unui sistem bine definit. canal deschis) în formă de jgeab anatomic (ex. cauzată de mai multe tipuri de virusuri. utilizată la repunerea fracturilor pentru a imobiliza capetele osoase. (ger. produsă de un streptococ. gutta . guttur – gâtlej) creşterea în volum a glandei tiroide. (sârb. 2. metodă terapeutică în care se utilizează o pulbere foarte fină într-o suspensie administrată pentru a stimula leucocitoza. denumire desuetă pentru litiaza renală. (lat. mai ales atunci când calculii sunt foarte mici. cercetarea fenilalaninei în sânge. care afectează caii tineri. ex. (fr. (gr. care îi sunt proprii.podagră) boală provocată prin depunerea acidului uric la încheieturi şi manifestată prin umflături dureroase ale acestora. gourme – scursoare abundentă) boală infectocontagioasă. transplantate în altă regiune faţă de locul unde a fost recoltat. categorie în care se situează fiecare persoană după varietatea aglutinogenelor din sângele său. orice afecţiune inflamatorie cronică având caracteristica formării de granuloame sau mase cu aspect tumoral. piesă confecţionată din diferite materiale. care se referă la gust. gutiera esofagienă) 2. sunet gutural. ca mijloc de depistare a fenilcetonuriei. organ sau material străin care se introduce în operaţia de grefă. aproape totdeauna epidemică. în formă de jgheab având o anumită consistenţă. greifen – a apuca. (lat. fragment de ţesut viu. caracterizată prin jetaj abundent. ansamblu coastelor ce formează pereţii laterali ai cutiei toracice. tuse guturală. care este emis de gât. cu localizare în aparatul respirator. 1. cordon fibromuscular care se întinde de la testicul până la scrot la fetus.

datorată în general artrozei articulaţiei metatarso-falangiene. (gr. v. specie de Haemophilus întâlnită în tractul respirator. spolierea oaselor de sărurile minerale. percepţie fără obiect. de o parte şi de alta a ei. habros – iritant + nema – fir subţire) parazit nematod din familia Spiruridae care parazitează. obişnuit.aptitudine) titlu legal în anumite ţări. 1. 1.H H h. ansamblul condiţiilor de trai. hiotop. care pleacă din epifiza cerebrală. 2. care este afectat de halucinaţii. unde produce ouă care sunt eliminate în mediul extern. 2. unde sunt consumate de larvele unor muşte şi ajung astfel în corpul muştelor. animale sau plante. fiecare din cele două fascicule subţiri de substanţă albă nervoasă. aer care iese din plămâni prin expiraţie. sin. sin. se mai numesc şi pedunculi ai epifizei. cerc roşiatic care înconjură o zonă inflamată a pielii. brom şi iod. care vor depune larvele pe pielea cabalinelor. respiraţie neplăcut mirositoare. limitarea flexiei şi extensiei degetului mare de la picior. factorii coagulării. HABILITAT HABITAT HABITUAL HABRO EMA HAEMOPHILUS I FLLUE ZAE HAGEMA (FACTORUL) HALE Ă HALISTEREZĂ HALOGE HALOU HALSTED (OPERAŢIA) HALUCI AT HALUCI AŢIE HALUS RIGIDUS 248 . în forma sa adultă. generic. (gr. împreună cu mediul înconjurător. decalcifierea oaselor. habilitas . clor. frecvent. virusul care produce gripa (în trecut. numită şi influenţă). HABE ULA simbol chimic pentru hidrogen simbol pentru oră. a muşchilor pectorali şi a ganglionilor axilari. zonă circulară roşie în jurul leziunilor variolice. în stomac la cabaline. elemente chimice din grupul halogenilor: flour. teritoriu locuit de oameni. faţă de care bolnavul nu are atitudine critică şi care poate fi generatoare de delir. acordat unor persoane care au dreptul de a ţine cursuri universitare. de locuit. cură chirurgicală a cancerului de sân prin exereza totală a glandei mamare. pentru oameni.

canale anastomozate ce constituie o reţea în interiorul ţesutului osos compact al diafizei unui os. haptein – a atinge. acidorezistent. linie clară separând o nişă gastrică din peretele sănătos al stomacului.V. bazat pe studiul fixării triiodotironinei marcate cu iod radioactiv. ca şi marihuana şi kif. gameţii sunt haploizi. instrument metalic utilizat pentru spălătura sinusului maxilar. provenită din proliferarea elementelor normale ale pielii sau a ţesutului embrionar. HAMAMELIS VIRGI IA A arbust din familia Hamamelidaceae. cu măduva osoasă sau cu o suspensie de leucocite ale unui subiect sănătos. bacil gram pozitiv. datorate unei insuficienţe sau unei diminuări a capacităţilor fizice sau mentale. substanţă extrasă din cânepa indiană. virusul hepatitei A. cânepa indiană. este pozitivă în icterele din hepatită sau ciroză. imagini radiografice ale şanţurilor transversale care separă boselurile colonului. agentul leprei umane.A. 2. apariţia celulelor LE. de către proteinele specifice din plasmă. sin. tumoră care seamănă cu un neg. îndepărtat astfel de celelante degete. sin celula LE. abr. a se uni) substanţă care intră în componenţa antigenului şi care are capacitatea de a se uni cu anticorpii. în radiologie. celulă care nu posedă decât un exemplar din fiecare cromozom al speciei. tumoră provenită din hiperplazia celulelor nevice sau din dezvoltarea ţesutului tumoral într-o regiune în care nu se găseşte în mod normal. devierea către marginea internă a piciorului a degetului mare. linii de creştere. persoană cu posibilităţi reduse de a îndeplini a activitate profesională. (gr. reacţia de floculare cu cefalin-colesterol pentru diagnosticul diferenţial al unor leziuni hepatice. HAMOLSKY (TESTUL) HAMPTO (LI IA) HA DICAPAT HA GER (REACŢIA) HA SE (BACILUL) HAPLOID HAPTE Ă HAPTOFOR HARGRAVES (CELULA) HARRIS (LI IILE) HARTMA (CA ULA) HASERICK (TESTUL) HAŞIŞ HAUSTRAŢII H. canabis. HAMARTOM 1. 2.HALUS VALGUS HALUS VARUS devierea către marginea externă a piciorului a degetului mare. test pentru evaluarea funcţiei tiroidiene. cu încălecarea eventuală a degetului al doilea. 1. HAVERS (CA ALELE) 249 . nivelul de fixare fiind în funcţie de gradul de saturaţie cu hormoni tiroidieni ai acestor proteine. în urma amestecului plasmei unui bolnav suferind de lupus eritematos acut. grupare atomică care permite unei molecule de toxină să se fixeze pe ţesuturi. negativă în icterele prin retenţie.

G.C. corpusculi rotunjiţi. stare de abrutizare intelectuală totală în urma unui şoc emotiv sau în raport cu o confuzie mentală. tije metalice pentru dilatarea colului uterin sau a rectului.S. pentru oxihemoglobină. efectuată cu sânge prelevat prin puncţia venoasă şi pus în două tuburi care se aşează în etuvă. virusul hepatitei C. mărginind pavilionul urechii. seria completă are calibre de la 2 la 30 mm. hemoglobină globulară medie. orice afectare cutanată produsă de expunere prelungită la razele solare. mai ales după o coloraţie vitală. la interval de un milimetru.21). puţin numeroşi. HCl H.D. formă clinică a schizofreniei. nefixate.HAYEM (METODA) determinarea timpului de coagulare. abr. sângele normal coagulează în 8-13 minute. psihoză dezintegrativă. de a evita ceea ce este dezagreabil. pentru gonadotropina corionică formula chimică pentru acidul clorhidric. hemoglobină. abr. sin. H.V. ramolirea istmului uterin percepută la tuşeul vaginal combinat cu palparea abdominală. H. HEBEFRE IE HEBERDE ( ODULII) HABETUDI E HEDO ISM HEGAR (BUJII. corpul şi colul părând a fi independente unul de altul.G. Hb. tendinţă de a căuta plăcerea. este un semn precoce de sarcină. naftalină. H.V. Hight Density Lipoprotids. hepatita D. H.L. caracteristice pentru artroză. DILATATOARE) HEGAR (SEM UL) HEI E-MEDI (BOALA) HEI Z (CORPII) HELICOBACTER PYLORI HELICOIDAL HELIODERMITĂ HELIX HELLER (DEME ŢĂ I FA TILĂ) HELMI TIC 250 . Hb. în formă de semicerc. repliu proeminent. virusul hepatitei B antigen care este pozitiv în momentul unei infecţii cu virusul hepatitei B. abr. v. comportament pueril caricatural cu tendinţe la acte antisociale. referitor la helminţi.A.C. sin.0631. abr. localizate pe faţa dorsală a articulaţiilor interfalangiene distale. nitrat şi clorat de sodiu). bacterie izolată în 1983 din biopsii gastrice ale bolnavilor suferind de gastrită cronică sau ulcer gastroduodenal. lipoproteine cu densitate mare (1. nodozităţi dure. abr.M. se observă în diverse intoxicaţii (cu anilină. vizibili în globulele roşii.B. Hb. de la conchie până în partea superioară a lobului.S. în formă de spirală. poliomielita anterioară acută.D.O2 H.G.

colecţie de sânge în scrot sau. care este produs de sânge. 2. vomă cu sânge provenit din leziuni ale tractului digestiv. pe o lamă de sticlă cu careiaj. substanţă derivată din hemoglobină cu aspect de cristale microscopice de culoare roşie. care dă culoarea roşie şi care conţine fier. (h)elminthio . a celulelor sanguine sau a precursorilor acestora. pentru a permite numărarea la microscop a globulelor roşii pe unitate de volum. aparat pentru stabilirea gradului de diluţie sau concentrare a sângelui. care rezultă din sânge şi care face să crească numărul globulelor roşii din sânge. 2. organ care are capacitatea de a produce elemente figurate ale sângelui. care se hrăneşte cu sânge. 1. mic recipient. 2. la femeie.puternic) parazit din Stomoxidinae. hematoglobinometru. 1. sin. prezenţa de hematină în plasmă. clasa Hexapoda. în fundul de sac Douglas. (h)aima + bia . survine în unele sindroame hemolitice. arată de obicei o proliferare. tumoră benignă constituită din vase neoformate şi dilatate. cel mai des de cauză traumatică. poate apare în sânge în unele stări patologice precum anemia pernicioasă. HEMAGLUTI I Ă HEMA GIOM HEMA GIOMATOZĂ HEMARTROZĂ HEMATEMEZĂ HEMATIE HEMATIMETRU HEMATI Ă HEMATI EMIE HEMATOBIA HEMATOCEL HEMATOCRIT HEMATODERMIE HEMATOFAG HEMATOGE HEMATOGO IE HEMATOFORMATOR HEMATOIDI Ă HEMATOLOGIE 251 . substanţe care au capacitatea de a mări cantitatea de sânge. formă chimică de hem în care atomul de fier este oxidat.vierme) nume generic folosit pentru paraziţii (viermii) intestinali. ramură a biologiei şi patologiei. revărsare de sânge într-o articulaţie. gradat. forma adultă a insectei atacă animalele la păşune. 1. orice tumoră formată prin acumulare de sânge. aglutinarea unei suspensii de extracte bacteriene absorbite pe hematii de către serul unui convalescent-ca test de diagnostic. orice manifestare cutanată corelată cu o boală de sânge (leucemie) sau boli ale organelor hematopoetice. 2. formarea eritrocitelor şi leucocitelor în organism. (gr. sin. fracţiune neproteinică a hemoglobinei. anticorpi care produc aglutinarea hematiilor. care se ocupă de morfofiziopatologia sângelui şi a organelor hematopoietice.HELMI ŢI HEM HEMAGLUTI ARE (gr. dezvoltarea de multiple hemangioame în diverse organe şi ţesuturi. eritrocit. 1. metodă pentru determinarea masei eritrocitare într-un volum dat de sânge. globul roşu. de obicei malignă. aglutinarea eritrocitelor din sânge sub acţiunea aglutininelor specifice.

sălbatic) acumulare pseudoumorală de sânge extravazat adesea ca urmare a unui traumatism sau inflamaţii hemoragice. 2. acumulare de sânge în trompa uterină. în special în semiobscuritate. substanţă secretată probabil de rinichi sub influenţa hipoxiei şi care excită funcţiile hematopoietice ale măduvei oaselor. prin care sângele se încarcă cu oxigen şi se debarasează de o parte din anhidrida carbonică. necopt. la lumină redusă. abolirea sensibilităţii la o jumătate a corpului (în sens longitudinal). incapacitatea de a sesiza un miros pe o nară. substanţă de culoare roşie rezultată din modificarea hematinei prin eliberarea fierului. 1. scăderea sau pierderea completă a vederii la o jumătate din câmpul vizual al unui ochi sau al ambilor. durere care cuprinde jumătatea corpului. leziuni ale aparatului hematoformator prin acţiunea unor toxine. schimburile gazoase dintre aer şi sânge la nivelul plămânilor. hemoragie în măduva spinării. dar evoluând rapid spre diseminare. parazit care trăieşte în sânge. tumoră malignă dezvoltată pe seama celulelor limfoide sau reticulare. diminuarea importantă a acuităţii vizuale. tulburări de metabolism ale nucleului pirolic. hemoragie în interiorul rinichiului care duce la eliminarea de sânge prin urină. la început bine circumscrisă. leucocite. limfocite. retenţia de sânge menstrual în uter. procesul de formare şi de maturaţie a elementelor figurate ale sângelui (hematii. bovine şi suine.HEMATOM (gr. trombocite) în organele hematopoietice. parazit din familia Haematopinididae care parazitează pe ecvidee. rezecţia colonului drept sau stâng. polizaharid complex. orice parazit care trăieşte în sânge. (h)aima + omos –crud. slăbirea pe jumătate a capacităţii de a mirosi. care antrenează tulburări în formarea hemoglobinei care are ca rezultat apariţia afecţiunii denumite generic porfirie sau hematoporfirie. HEMATOMETRIE HEMATOMIELIE HEMATO EFROZĂ HEMATOPI US HEMATOPOIETI Ă HEMATOPOIEZĂ HEMATOPORFIRI Ă HEMATOSALPI X HEMATOSARCOM HEMATOZĂ HEMATOZOAR HEMATOTOXICOZĂ HEMATOZOAR HEMATURIE HEMERALOPIE HEMIALGIE HEMIA ESTEZIE HEMIA OPSIE HEMIA OSMIE HEMIATROFIE HEMICELULOZĂ HEMICOLECTOMIE 252 . în particular protozoarul parazit responsabil de paludism. prezenţa în urină a sângelui provenit din aparatul urinar. larg răspândit la plantele superioare. atrofie unilaterală.

limfosarcom. proces prin care o glandă endocrină devarsă hormonul său direct în curentul sanguin. aparat utilizat pentru a număra elementele figurate din sânge. (gr. mai mult sau mai puţin completă. suferind de hemofilie. limfogranulomatoză. mielom. anomalie caracterizată prin sudarea. denumire dată fenomenului de trecere a sângelui printr-o membrană semipermeabilă. a unei jumătăţi laterale a celei de a cincea vertebre lombare cu partea corespunzătoare a sacrului. hipersecreţie a transpiraţiei pe o jumătate a corpului. aspirarea continuă a sângelui dintr-un câmp oprator printr-un aspirator mecanic. leucopenie. creşterea coagulabilităţii sângelui. paralizie flască sau spastică a unei jumătăţi de corp. elementul celular premergător eritrocitului. jumătatea stângă sau dreaptă a toracelui. ridicarea temperaturii corpului care se observă pe partea paralizată la bolnavii cu hemiplegie. urticarie. (h)aima + lat. sindrom hemoragic datorat deficienţei sau lipsei unuia dintre factorii tromboplastinici antihemofilici şi caracterizat prin hemoragii grave şi prelungite produse de unele traumatisme. clorom. tulburare a metabolismului fierului.cultivare) însămânţarea unui mediu de cultură pentru microbi cu sânge. în scopul înmulţirii eventualilor microbi care sar găsi în sânge. distrugerea globulelor sanguine. cultura . pneumoleucoze. frisoane după consumul alimentelor. paralizie uşoară a unei jumătăţi a corpului (în plan sagital). eritroblastoze. pentru identificarea lor.HEMICLO IE HEMICOREE HEMIHIDROZĂ HEMIPAREZĂ HEMIPLEGIE HEMIPROSTATECTOMIE HEMISACRALIZARE mişcări mioclonice care cuprind jumătate de corp. apare uneori înaintea atacurilor de astm. caracteristică prin depunere de pigment hemosiderinic în diferite organe. etc. termen care desemnează un dezechilibru care apare în compoziţia sângelui caracterizat printr-o micşorare a presiunii sanguine. creşterea volumului eritrocitelor pe unitatea de volum de sânge precum şi raportat la volumul sanguin total. afecţiune proliferativă a sistemului de formare a sângelui caracterizată prin tumefierea organeleor hematoformatoare ca în leucoze. ablaţia chirurgicală a unei jumătăţi laterale a prostatei. asociată cu paralizia omolaterală a unor nervi cranieni. mişcări coreiforme observate la jumătatea corpului. HEMITERMIE HEMITORACE HEMOASPIRAŢIE HEMOBLAST HEMOBLASTOZĂ HEMOCITOLIZĂ HEMOCITOMETRU HEMOCLAZIE HEMOCO CE TRAŢIE HEMOCRI IE HEMOCROMATOZĂ HEMOCULTURĂ HEMODIALIZĂ HEMOFIL HEMOFILIE 253 .

substanţă produsă de organism după hemoragii mari care are proprietatea de a stimula producerea eritrocitelor. eliminarea pe gură de sânge aerat. fenomenul de distrugere a globulelor roşii cu eliberarea hemoglobinei. revărsat sanguin în cavitatea pericardică. fiind o heteroproteină formată dintr-o proteină (globina) şi un fragment neproteic (hemul). prezenţa de hemoglobină liberă în urină. hetero. îndepărtarea pe cale chirurgicală a hemoroizilor. dirijaţi înapoi. mai des de origine bacteriană. sporozoar din familia Haemoprotidae. care parazitează la rumegătoare în abomas. ansamblul de examene hematologice care cuprinde numărătoarea de globule roşii şi albe. revărsat sanguin în cavitatea peritoneală. care parazitează la păsări în sânge şi celulele epiteliale. lipitoare din subclasa Hirudineae introdusă odată cu adăparea în tubul digestiv la cabaline sau bovine. care se fixează pe mucoasa faringiană sau esofagiană dând naştere la tulburări grave. întâlnit la vertebrate.HEMOFILTRARE HEMOFLAMIE HEMOGE IE HEMOGLOBI Ă HEMOGLOBI OPATIE HEMOGLOBI URIE HEMOGRAMĂ HEMOLITIC HEMOLIZĂ HEMOLIZI Ă HEMO CHUS procedeu terapeutic prin care se pot înlătura din organism substanţe care nu mai pot fi eliminate. protozoar coccidiomorf parazit al globulelor roşii. însoţită sau nu de tuse. hemoragie în interiorul globului ocular. pigment feric de rezervă intrând în ciclul de sinteză sau de degradare a moleculei de hemoglobină. a cărei culoare devine brună. HEMOPATIE HEMOPERICARD HEMOPERITO EU HEMOPIS HEMOPOIETI Ă HEMOPROTEUS HEMOPTIZIE HEMOROIDECTOMIE HEMOROIZI HEMOSIDERI Ă HEMOSIDEROZĂ HEMOSPORID 254 . respectiv ale sistemului hematopoietic. stare varicoasă a venelor hemoroidale externe determinând apariţia unei tumefieri dureroase şi uneori sângerânde la anus. afecţiune ereditară datorată prezenţei uneia sau mai multor hemoglobine anormale la indivizi homo-. administrare îndelungată de fier. pigment roşu conţinut în hematii. termen generic utilizat pentru a denumi anumite afecţiuni ale sângelui. substanţă toxică. roşu. nematod hematofag din familia Trichostongilidae care posedă două papile cervicale laterale în formă de dinţi. depunerea de hemosiderină în diferite ţesuturi în anemii hemolitice. care distruge hematii. nume generic dat tuturor afecţiunilor sângelui.sau dublu heterozigoţi. înzestrată cu proprietatea de a liza hematiile.

de cele mai multe ori de origine virotică. HEMOTORAX HE LE (A SA) HEPARI Ă HEPARI EMIE HEPARI IZARE HEPATECTOMIE HEPATIC HEPATITĂ HEPATITA A HEPATITA B HEPATITA C HEPATITA D HEPATIZAŢIE HEPATOBLASTOM HEPATOCIT HEPATOGE HEPATOM HEPATOMEGALIE HEPATORE AL HEPATOSPLE OMEGALIE creşterea în volum a ficatului şi a splinei. care inhibă formarea şi acţiunea tromboplastinei şi a trombinei. tumoră malignă hepatică ce survine mai ales la copil. al cărui înveliş îl împrumută. HEPATOPATIE nume generic pentru bolile ficatului. cauzată de o inflamaţie a prostatei sau veziculelor seminale. amestecul sângelui cu heparină pentru împiedicarea coagulării. revărsat sanguin în cavitatea pleurală. în special prin injecţii cu seringi nesterilizate şi material infectat. formă de hepatită virală transmisă pe cale orală. cel mai des prin apă. substanţă anticoagulantă cu acţiune puternică şi rapidă.HEMOSPERMIE HEMOSTATIC HEMOSTAZĂ prezenţa sângelui în spermă emisă în momentul ejaculării. care se referă la ficat. creşterea în volum a ficatului. a cărui replicare este condiţionată de prezenţa virusului hepatitei B. prezenţa şi concentraţia de heparină în sânge. rezecţia unei părţi din ficat. ansamblu fenomenelor fiziologice responsabile de oprirea unei hemoragii. care se referă la hemostază. constituită din celule asemănătoare celulelor primitive ale parenchimului hepatic. al cărei agent etiologic se transmite pe cale sanguină. modificarea patologică a ţesutului pulmonar în cursul evoluţiei unei pneumonii luând aspectul şi consistenţa ficatului. evoluează rapid letal. stridii. precum şi pe cale sexuală. ceea ce comportă: a) vasoconstricţie. formă de hepatită virală apropiată hepatitei B. 1. 255 . 1. b) formarea cheagului plachetar. celulă hepatică. 2. substanţă capabilă să oprească hemoragia. formă de hepatită virală al cărei agent etiologic se transmite prin sânge şi alte lichide organice (salivă. hepatită datorată unui virus defectiv. c) coagularea. 2. afecţiune inflamatorie a ficatului. tumoare hepatică. spre vindecare sau spre ciroză. lapte. salate. care este produs de ficat. evoluând acut sau cronic. structură anatomică a nefronului. spermă). ceea ce se referă la ficat şi la rinichi. incubaţia fiind de peste şase săptămâni. întreruperea unei hemoragii prin mijloace fizice sau chimice.

în jurul nasului sau organelor genitale (herpes genital). capacitatea unui ser de a aglutina celule aparţinând unui animal din altă specie. cota cu care contribuie genotipul la exprimarea unui fenotip. sin. sin. devenind apt să fecundeze şi să fie fecundat.HEPATOPEXIE HEPATOPTOZĂ HEPATOPROTECTOARE HERBA HERITABILITATE fixarea chirurgicală a ficatului la peretele abdominal. coloraţia în culori diferite a unor componente care în mod normal nu ar trebui să fie monocrome. parazit nematod din familia Heterachidae care parazitează în intestinul găinii. termen utilizat pentru cromozomii sexului X şi Y care nu sunt omologi. 1. hernia unui segment intestinal printre fibrele încrucişate ale liniei albe. ieşirea sub învelişurile organismului a unuia sau mai multor viscere printr-un orificiu creat în peretele conţinătorului. herniere retroperitoneală a unei anse intestinale prin hiatusul Winslow. prin constricţia fermă şi permanentă a conţinutului său. prezenţa simultană la un individ a organelor genitale masculine şi feminine. substanţe care au capacitatea de a proteja celula hepatică şi de a ajuta la regenerarea ei. adică care este contribuţia bazei genetice şi care este participarea mediului când se apreciază un caracter. în oftalmologie. hernierea unei anse intestinale la nivelul ombilicului. localizate mai ales pe mucoasa buzelor (herpes labial). 2. mai mult sau mai puţin subit. coloraţia diferită a celor două irisuri. boala celiacă. mai activ decât morfina. reacţia Herxheimer (Järich). este un analgezic şi un hipnotic puternic. boală de piele datorată virusului herpetic manifestată prin apariţia de erupţii veziculare (băşicuţe) grupate. hernierea unui segment intestinal prin inelul crural. care poate transmite histomonoza. diminuarea capacităţii de a vedea în amurg în semiîntuneric. căderea ficatului datorită relaxării ligamentelor de fixare. hernie complicată. HERMAFRODITISM HER IA LI IEI ALBE HER IA TREITZ HER IE HER IE CRURALĂ HER IE OMBILICALĂ HER IE STRA GULATĂ HEROI Ă HERPES HERTER (BOALA) HERXHEIMER (JÄRICH) HESPERA OPIE HETERACHIS HETEROAGLUTI ARE HETEROA TICORPI HETEROCROMIE HETEROCROMOZOM 256 . partea aeriană a unei plante erbacee. apare la administrarea în doze foarte mari a unui antibiotic. coeficient de ereditate. vizibilă sub arcada crurală şi putând ajunge să se etaleze pe faţa internă a rădăcinii coapsei. derivat de opium care se prezintă ca o pulbere albă şi amară. anticorpi capabili să reacţioneze cu un antigen care provine de la o specie diferită. cu descărcarea din bacteriile omorâte a unei cantităţi foarte crescute de enzime care pot deveni toxice. coeficient de transmitere.

1. producere de ţesut sau numai de celule izolate cu însuşiri diferite de ţesutul din care fac parte. denumit gazdă intermediară. care este constituit din elemente diferite. infuzor care are cilii repartizaţi pe tot corpul având cili adorali mai dezvoltaţi decât pe restul corpului. termen utilizat pentru a evdenţia că donatorul de la care se recoltează materialul este dintr-o specie diferită faţă de primitor. amplasarea anormală a unor componente ale organismului sau ale unor ţesuturi.HETERODO TE HETERODROM HETEROGAMIE mamifere care au dinţi diferenţiaţi în incisivi canini. termen atribuit unui parazit care în stadiul de adult se găseşte la un animal. compuşi organici formaţi din proteine asociate cu o substanţă neprotidică. având atracţie sexuală pentru persoane de sex opus. premolari şi molari. se deosebesc între ei morfologic şi fiziologic. 2. la electrocardiografie. 1. grefă practicată cu un şesut provenind de la o altă specie decât organismul primitor. cromoproteine. care ia naştere într-un loc anormal. iar cea larvară la alt animal diferit ca specie. în cardiologie. se spune despre celula sau individul care are în cromozomii săi omologi două gene diferite. glicoproteine. individ cu tendinţe sexuale normale. gametul femel este mai mare şi imobil. arată o excitaţie care nu urmează căile obişnuite. serul antirujetic este preparat pe cal şi se administrază la porc). termen care exprimă superioritatea hibrizilor din prima generaţie comparativ cu formele parentale. compus glucidic care se desface prin hidroliză în una sau mai multe oze şi o substanţă neglucidică. 2. denumit gazdă definitivă. cu forme diferite. căruia i se administrează parenteral acest material (ex. iar cel mascul mai mic şi mobil. HETEROGE HETEROGREFĂ HETEROLOG HETEROMORF HETERO IM HETEROPLAZIE HETEROPROTEIDĂ HETEROSEXUAL HETEROTERME HETEROTOPIE HETEROTRICH HETEROTROP HETEROXE HETEROZID HETEROZIGOT HETEROZIS 257 . termen utilizat pentru a descrie o leziune sau tulburare fiziologică care afectează două organe sau două părţi ale organismului situate unul la dreapta. dar cu aceeaşi localizare. care provine de la o specie sau dintr-o sursă diferită. altul la stânga planului median elemente neoformate care diferă de ţesutul care le-a generat. 1. o excitaţie născută în afara nodulului sinusal sau a unui ritm a cărui comandă nu este sinusală. lipoproteine şi fosfoproteine. disparate. termen utilizat pentru a evidenţia faptul că cei doi gameţi nu sunt egali. animale care în mod normal îşi schimbă temperatura corpului după cea a mediului ambiant. 2.

enzimă mucolitică. ţesut conjunctiv. în radiologie. acumulare de lichid seros în tunica vaginală a testiculelor sau în învelişurile cordonului spermatic. se spune despre o imagine caracterizată prin prezenţa într-o cavitate de revărsat hidric şi de gaze. manifestându-se mai ales prin tulburări renale şi nervoase. larva este prevăzută cu şase cârlige. încrucişare sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate diferită. 1. cu afinitate pentru apă. hormon glucocorticosteroid izolat din corticala suprarenalei. care se compune numai din apă. introducerea de apă în organism. degenerescenţă hialină. care parazitează la câine care poate transmite babesioza la cal şi teilerioza la câine. clasa Arachnoidea. simbol chimic pentru mercur. unde se produce prin acţiunea corticotrofinei. care se referă la apă şi electroliţi şi la echilibrul lor în organism. spermă. HIALI HIALOMA HIALOPLASMĂ HIALURO IDAZĂ HIAT (HIATUS) HIBRIDARE HIDARTROZĂ HIDATIC HIDRADE OM HIDRAM IOS HIDRARGIRIE HIDRATARE HIDREMIE HIDRIC HIDROAERIC HIDROCEFALIE HIDROCEL HIDROCOLECIST HIDROCORTIZO prima formă larvară a unei specii de tenie (Taenia saginata. fixarea apei pe un corp oarecare. mică tumoră benignă având ca punct de plecare un canal sudoripar şi cu localizare mai frecventă la pleoape. prezentă în testicul. care absoarbe sau reţine apă. transmisă prin carnea de vită). acumulare de lichid seros într-o cavitate articulară. pornind de la colesterol şi de la progesteron. prezenţa unei cantităţi excesive de lichid amniotic în cavitatea care înconjoară fătul. constituită dintr-un sistem coloidal puţin refringent. HIDROELECTROLITIC HIDROFIL 258 . 2. secretată de mai multe bacterii. căpuşe din familia Ixodidae. cu şase atomi de carbon. clasă de insecte cu şase picioare substanţă glucidică simplă. creştere patologică a cantităţii de lichid cefalorahidian conţinut în craniu. intoxicaţie cu mercur sau compuşii săi. protoplasma nefigurativă a unei celule. carilaj hialin. concentraţia de apă din sânge. malformaţie congenitală care constă în existenţa a şase degete la mâini sau la picioare. veziculă biliară care conţine bilă anormal de fluidă. care se referă la hidatide ori care le conţine. spaţiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. ex. care are transparenţa sticlei.HEXACA T HEXADACTILIE HEXAPODA HEXOZĂ Hg.

de obicei deprimată. colecţie seroasă adunată în trompele uterine. fără miros. clasa Cestoda care parazitează la găină şi fazan. parazit din familia Hymenolepidae. insipid (fără culoare. eliminarea de urină cu aspect de apă cu densitate foarte mică. procesul de scindare în molecule mici a unor macromolecule cu fixare concomitentă a unei molecule de apă la nivelul legăturii scindate. orice tulburare funcţională a secreţiei sudorale. inodor. pe unde pătrund ori ies vasele sanguine sau limfatice şi nervii. denumire dată oricărui agent chimic care se dizolvă în apă. cu acumularea de urină. acumularea de serozitate într-o cavitate naturală a corpului sau în ţesutul conjunctiv celular. situat pe căile urinare sau de o scădere a tonicităţii bazinetului. derivat sintetic al morfinei. are acţiune asemănătoare. compus chimic anorganic a cărui moleculă conţine gruparea hidroxil. orice enzimă care activează o hidroliză. aprecierea apei din punct de vedere igienic. regiune. cauzată de un obstacol temporar sau permanent. transpiraţie abundentă. după determinarea cantităţii de săruri feroase pe care le conţine. care produce hidropizie. colecţie de lichid peritoneal care apare sub formă de veziculă variabilă ca mărime în regiunea ombilicului când cicatrizarea ombilicului s-a făcut defectuos. dilatarea bazinetului şi calicelor renale. 2.0079. fără gust) şi inflamabil care împreună cu oxigenul formează apa. acumulare în cantitate mare a lichidului pericardic. parte îngroşată din albugineea testiculară. 1. gaz incolor. acumulare de lichid în bursele seroase cu aspect de tumoare sinonim cu bursita. distensia trompei uterine prin acumularea de lichid seros şi puroi. inflamaţie stafilococică a glandelor sudoripare din axilă sau din regiunea perianală. ceea ce duce la formarea de colecţii purulente. a suprafeţei unui organ. proprietatea unor substanţe sau materiale de adsorbi apa. element chimic cu numărul atomic 1 şi greutatea moleculară 1. HIDROLAZĂ HIDROLIZĂ HIDROMFALIE HIDROMORFO Ă HIDRO EFROZĂ HIDROPERICARD HIDROPIGE HIDROPIOSALPI X HIDROPIZIE HIDROREE HIDROSADE ITĂ HIDROSALI HIDROSALPI X HIDROSOLUBIL HIDROTIMETRIE HIDROXID HIDROZĂ HIDRURIE HIGHMORE (CORPUL) HIGROMĂ HIGROSCOPIC HIL HIME OLEPIS 259 .HIDROFOBIE HIDROGE teama morbidă de apă. soluţie apoasă ce conţine şi sare. situată pe marginea ei superioară.

HIPERCOAGULABILITATE stare caracterizatå prin creşterea coagulabilităţii sângelui. HIPERCOLESTEROLEMIE creşterea concentraţiei sanguine de colesterol. valoarea anormală a azotului neproteic total din sânge. creşterea acidităţii totale a sucului gastric. sindrom datorat secreţiei excesive de estrogeni. sensibilitate exagerată faţă de stimulii dureroşi. creşterea anormală a calciului în sânge. sindrom încă incomplet conturat. hiperfoliculinism. eliminarea urinară crescută a calciului. anormală. inhibiţie gonadică. acumulare anormală de compuşi azotaţi neproteici în sânge. prezenţa unor mari cantităţi de bioxid de carbon în sângele circulant.HIOEPIGLOTITĂ HIOID HIOSTRO GIL HIPERACIDITATE HIPERACUZIE HIPERALDOSTERO ISM HIPERALGIE HIPERAMO IEMIE HIPERA XIETATE HIPERAZOTEMIE HIPERBARĂ HIPERBILIRUBI EMIE HIPERCALCEMIE HIPERCALCIURIE HIPERCAP IE HIPERCHERATOZĂ HIPERCLOREMIE HIPERCLORHIDRIE care se referă la osul hioid şi la epiglotă. care parazitează la suine. hipoglicemie. excitabilitate excesivă. sin. creşterea anormală a concentraţiei bilirubinei în sânge. creşterea localizată sau întinsă a pigmentării normale a pielii. aldosteronism. situat transversal deasupra laringelui. creşterea concentraţiei sanguine de clor. vărsături abundente şi prelungite. creşterea concentraţiei de amoniac în sânge. os median şi impar. presiune crescută a O2 peste presiunea atmosferică. 2. caracterizat prin hipotiroidism. HIPERCORTICISM HIPERCROMIE HIPEREMEZĂ HIPEREMIE HIPEREPIFIZIE HIPERESTROGE ISM HIPEREXCITABILITATE manifestări cutanate şi hidroelectrolitice determinate de secreţia în exces a hormonilor corticosuprarenali. în formă de potcoavă. creşterea sensibilităţii auditive. creşterea exagerată a stratului cornos din epiderm. aciditate crescută. 1. 260 . stare de angoasă intensă. în special cele care survin la începutul sarcinii. stare de congestie provocată fie de staza sanguină dintr-un anumit teritoriu vascular. HIPERCO DROPLAZIE creşterea excesivă a ţesutului cartilaginos de conjugare având ca rezultat alungirea mai mare a oaselor. parazit nematod din familia Trichostongilidae. fie de un aport sanguin crescut. sindrom constând din tulburări ale metabolismului electrolitic provocat de hipersecreţia de aldosteron.

neconcordanţa dintre mişcare şi scopul urmărit. creşterea sodiului în sânge. reacţie exagerată faţă de o substanţă sau un excitant. creşterea lipidelor serice peste cifra normală de 2-3 g%. 261 . exagerarea contracţiilor pereţilor stomacului sau a intestinelor. creşterea trigliceridelor în sânge. mişcări multiple. exaltarea memoriei. creşterea concentraţiei sanguine de glucoză. concentraţia crescută a potasiului din sânge. creşterea peste limitele normale a apetitului. creşterea conţinutului de apă al organismului. variate. HIPERLIPOPROTEI EMIE creşterea concentraţiei de lipoproteine în sânge.HIPERFIBRI OLIZĂ HIPERFOSFATEMIE HIPERFU CŢIE HIPERGLICEMIA T HIPERGLICEMIE HIPERGLICERIDEMIE HIPERHIDRATARE HIPERKALIEMIE HIPERKERATOZĂ HIPERKI ETIC HIPERKI EZIE HIPERLACTEMIE HIPERLIPEMIE HIPERLIPIDEMIE fibrinoliză crescută. substanţă care poate determina creşterea glicemiei. dezvoltare anormală prin hipertrofie sau hiperplazie a unor zone osoase. sin. stare morbidă datorată secreţiei excesive de parathormon. creşterea activităţii secretorii a testicolelor. motilitate exagerată determinată de activitatea intensă a musculaturii striate sau netede. creşterea concentraţiei de magneziu în sânge. creşterea concentraţiei de lipide în sânge. creşterea acidului lactic în sânge. soluţie cu osmolaritate crescută. HIPERLIPOPROTEI LIPAZĂ HIPERMAG EZIEMIE HIPERME OREE HIPERMETRIE HIPERMOTILITATE HIPERM EZIE HIPER ATRIEMIE HIPERERGIE HIPER EFRIE HIPERORCHIDIE HIPEROREXIE HIPEROSMIE HIPEROSMOLARĂ HIPEROSTOZĂ HIPEROVARIE HIPERPARATIROIDISM HIPERPERISTALTISM creşterea concentraţiei de lipoproteinlipază. menstruaţie foarte abundentă. creşterea fosforului (şi/sau a azotului) în sânge. exagerarea secreţiei interne a ovarului. mişcări exagerat de multe. dezvoltarea accentuată a stratului cornos al epidermului. hiperfosfatazemie. activitate exagerată a unui organ. secreţia exagerată a glandelor suprarenale. caracterizată printr-o exagerare a mişcărilor. creşterea exagerată a simţului mirosului.

creşterea concentraţiei de renină în sânge. exagerarea reflexelor. 1. creşterea tonusului. hipertiroidie. sindrom datorat excesului de hormoni tiroidieni la nivelul ţesuturilor receptoare.HIPERPERMEABILITATE HIPERPIREXIE HIPERPLAZIE HIPERP EE HIPERPOTASEMIE HIPERPROLACTI EMIE HIPERPROTEIC HIPERREFLEXIE HIPERRE I EMIE HIPERSALIVAŢIE HIPERSECREŢIE HIPERSE SIBILITATE HIPERSPLE ISM HIPERSTIMULARE HIPERSUDORAŢIE HIPERTE IE HIPERTE SIU E HIPERTE SIV HIPERTERMIE HIPERTIROIDIA HIPERTIROIDIE HIPERTIROIDISM HIPERTO IE HIPERTRICOZĂ permeabilitate crescută a membranelor. fie creşterii numărului de celule (hipetrofie hiperplazică). creşterea concentraţiei de prolactină în sânge. suferind de hipertiroidie. 2. secreţie excesivă a diverselor glande endocrine sau exocrine. sudoraţie abundentă. creşterea ventilaţiei pulmonare paralel cu aportul de oxigen. creşterea motilităţii. 262 . creşterea tensiunii. HIPERTRIGLICERIDEMIE creşterea concentraţiei de trigliceride în sânge. hiperpirexis. stare patologică funcţională având de obicei un mecanism patogenic imunologic. la organele cavitare ea poate fi concentrică când cavitatea se mişorează sau excentrică când cavitatea rămâne normală. febră mare. termen folosit pentru ascensiunile termice mari. HIPERTROFIE creşterea în volum a unui ţesut sau organ care poate fi datorită. depăşind 39-40 °C. sin. sindrom datorat excesului de hormoni tiroidieni la nivelul ţesuturilor receptorii. creşterea exagerată a tonicităţii unui organ sau ţesut. stare de reactivitate crescută indusă specific la diferiţi agenţi. concentraţie crescută a potasiu din sânge. luată de obicei în sens de hipertensiune vasculară sau arterială. creşterea excesivă a temperaturii corpului. conţinut al raţiei alimentare prea bogat în proteine. anomalie provocată mai ales de tulburări endocrine şi constând dintr-o creştere exagerată a părului. stimulare accentuată. creşterea volumului unui ţesut sau organ datorată creşterii numărului elementelor celulare componente. suferind de hipertensiune. sin. creşterea peste normal a conţinutului în săruri a unui lichid biologic. fie măririi în volum a celulelor. salivaţie abundentă. creşterea temperaturii corpului prin insuficienţa deperdiţiei calorice sau prin producţie calorică excesivă.

diminuarea secreţiei biliare. creşterea acidului uric în urină. boul în regiunile lipsite de păr. care uşurează sau provoacă apariţia somnului de tip fiziologic.HIPERURICEMIE HIPERURICOZURIE HIPERVAGOTO IE HIPIATRIE HIP OI DUCTOR HIP OTIC HIPOACIDITATE HIPOACUZIE HIPOALGEZIE HIPOA ABOLICE HIPOBOSCA HIPOCALCEMIE HIPOCHILIE HIPOCI ETIC HIPOCOLESTEROLEMIE HIPOCOLIE HIPOCO DRU HIPOCORTICISM HIPOCROMIE HIPODERM HIPODERMA creşterea acidului uric în sânge peste cifrele normale. distrugerea glandei hipofize prin izotopi radioactivi. extirpare chirurgicală. scăderea secreţiei de cortizol. porcul. scăderea concentraţiei sanguine de colesterol. scădere a acuităţii auditive datorată lezării aparatului de transmisie a sunetelor. datorită unor tulburări psihice. sin. legată de acesta prin tija hipofizară. nu determină constrângerea la somn. care scad anabolismul. care scade sensibilitatea la nivel cutatat. stratul care se găseşte sub piele. substanţe care induc somnul în care instalarea acestuia este dificilă. alcool. glandă endocrină ataşată de planşeul diencefalului. tonus vagal crescut. studiul bolilor cabalinelor. diminuarea sensibilităţii faţă de durere. sin. Hypophysis. care provoacă o depresiune în mişcările organismului. regiune anatomică dreaptă şi stângă. diminuarea producerii de suc gastric. deprimant al sistemului nervos central. clasa Hexapoda. hipinoză scăderea cantităţii normale de fibrinogen în sânge. decolorarea tegumentului sau a unor organe. coagulare. insecte din familia Hippoboscidae. parazit din familia Oestride. scăderea anormală a calciului în sânge. care atacă calul. diminuarea intensităţii recepţiei diverselor tipuri de sensibilitate. scăderea secreţiei de lapte HIPOESTEZIA T HIPOESTEZIE HIPOFIBRI OGE EMIE HIPOFIZĂ HIPOFIZECTOMIE HIPOGALACŢIE 263 . având baza anatomică pe articulaţiile costocondrale. secreţie insuficientă de acid clorhidric în sucul gastric. clasa Hexapode care parazitează la bovine unde depune ouăle pe corpul acestora iar de aici larvele ajung în organism în ţesutul subcutanat din regiunea dorsolombară şi prin perforarea pielii ies în mediul exterior.

substanţă care are ca efect scăderea glicemiei. suferind de hipomanie. scăderea sodiului din plasma sanguină sub valoarea normală de 142 meq/litru. orificiul fiind mai lung. scăderea cantităţii de glucoză faţă de normal din lichidul rahidian. care scade lipidele din sânge. concentraţie scăzută a lipoproteinelor din sânge. mărginit anterior de regiunea mezogastrică şi lateral de regiunile inghinale dreptă şi stângă. revărsare de sânge în camera anterioară a ochiului. conformaţie defectuoasă congenitală a uretrei la mascul. dezvoltarea incompletă a unui ţesut. stare maniacală atenuată.HIPOGASTRU regiune situată în partea inferioară a cavităţii abdominale la om şi posterior la animale. constituind o stare fiziologică la naştere. reduse. HIPOGLICEMIA T HIPOGLICORAHIE HIPOGO ADISM HIPOGLOBULIE HIPOHEMA HIPOKALIEMIE HIPOLIPEMIE HIPOLIPIDEMIA T HIPOLIPOPROTEI EMIE HIPOMAG EZIEMIE HIPOMA IACAL HIPOMA IE HIPOME OREE HIPOMOTILITATE HIPO ATREMIE HIPOPIO HIPOPITUITARISM HIPOPLAZIE HIPOP EE HIPOPOTASEMIE HIPOPROSEXIE HIPOPROTROMBI EMIE HIPOREFLEXIE HIPOSPADIAS HIPOSTAZĂ HIPOSTE IE HIPOSTE URIE 264 . mai evidentă în pulmonul din partea pe care corpul rămâne culcat timp mai îndelungat. diminuarea puterilor corpului. scăderea potasiului în sânge. flux menstrual în cantitate mică. diminuarea activităţii reflexe. diminuare a cantităţii de lipide din sânge. scăderea forţei musculare a întregului organism. scăderea sub valorile normale a numărului de globule din sânge. magneziul scăzut în sânge. mişcări puţine. prezenţa puroiului în partea inferioară a camerei anterioare a ochiului. diminuarea atenţiei. diminuarea amplitudinii şi a numărului de respiraţii în unitatea de timp. scăderea potasiului plasmatic sub 4. deficit de protrombrină în plasmă. acumulare de sânge în partea declivă. termen generic pentru insuficienţa hipofizară de lob anterior sau de lob posterior. caracterizată prin deschiderea în partea inferioară a penisului.8 meq/litru. deficit secretor al gonadelor. având aspect de divizare. eliminarea de urină cu o presiune osmotică diminuată faţă de normal.

fie puse pe suprafaţa corpului la mamifere pentru a extrage sânge şi introduce hirudină. neoformaţie uterină. sub valorile normale. oxigenare insuficientă a unui organ. macrofag al ţesutului conjunctiv. hipotonicitate. reducerea nivelului oxigenului sub limitele normale în ţesuturi. intervenţie chirurgicală care constă din extirparea uterului. substanţă care scade tensiunea arterialå. sindrom datorat insuficienţei de hormoni tiroidieni la nivelul ţesuturilor receptoare. organ sau a organismului. structură anatomică în inimă cu rol în conducerea impulsului electric nervos. tonus scăzut. sin. structură anatomică la nivelul snc (sistemului nervos central). HIS-PURKI JE (REŢEA) HISTAMI IC HISTERALGIE HISTERECTOMIE HISTEROCEL HISTEROM HISTEROPEXIE HISTEROSALPI GOGRAFIE HISTEROTOMIE HISTIOCIT 265 . deschiderea chirurgicală a uterului. dezvoltarea precoce a corpului cu tulburări în sfera sexuală. 2. referitor la histamină. anelid acvatic care atacă omul şi animalele. cu proprietăţi anticoagulante. dureri localizate în uter. lipitoare. tensiune arterială mică. medii de cultură sau aer. dezvoltarea subnormală a unui ţesut. scăderea presiunii parţiale şi a saturaţiei în oxigen a sângelui arterial. sin. hernia uterului. metodă care pune în evidenţă cavitatea uterină şi salpingele prin injectarea directă a unei substanţe de contrast radioopace. produs de histamină. stare caracterizată prin scăderea presiunii osmotice a lichidelor organismului. 1. a fost utilizat în medicină.HIPOTALAMIC HIPOTALAMUS HIPOTE SIU E HIPOTE SOR HIPOTERMIE HIPOTIROIDIE HIPOTO HIPOTO IE HIPOTREPSIE HIPOTRICH HIPOTROFIE HIPOVOLEMIE HIPOXIEMIE HIPOXIE HIRSUTISM HIRUDO referitor la hipotalamus. stare de slăbire a tineretului animal datorită denutriţiei. obezitate şi hipertricoză. operaţie prin care se fixează uterul de peretele abdominal. infuzor lipsit de cili pe faţa dorsală a corpului. scăderea volumului total de sânge circulant întâlnită imediat după hemoragii acute. scăderea temperaturii organismelor homeoterme (cu sânge cald) sub nivelul fiziologic. fie extrăgându-se din glandele sale salivare hirudina.

HISTOPATOLOGIE HISTOPLASMĂ HISTOPLASMOZĂ HISTOPOIEZĂ HISTRICHIS H. piele. sânge. care se localizează şi se dezvoltă în celulele sistemului reticulohistiocitar. gen de ciuperci imperfecte din clasa Adelomicetae. ser. os. distrugerea ţesuturilor. parazit din familia Trichomonadidae. 2. corpului. sin. de aceeaşi parte a planului median. dizolvarea. produce boala capului negru fiind transmisă de nematodul Heterakis. totalitatea fenomenelor biochimice care au loc şi datorită cărora se modifică structura celulelor în cursul dezvoltării lor diferenţiindu-se în vederea unor aptitudini speciale. glande la care celula secretorie împreună cu produsul elaborat de ea formează elementele componente ale secreţiei glandulare.I. două organe sau două părţi dintr-un organ. există alele identice mai asemănător cu mediul ambiant. enunţat de către Hahnemann în care un sindrom se poate trata cu mijloace care produc la omul sau animalul sănătos simptome asemănătoare cu termen utilizat pentru a defini o leziune sau o tulburare care afectează boala care trebuie tratată. care are cilii egali ca mărime şi distribuiţi uniform pe toată suprafaţa 1. categorie de animale care-şi păstrează temperatura internă aproape neschimbată şi care nu variază după transplant de la un individ din aceeaşi specie. ştiinţa care se ocupă cu studiul microscopic al celulelor. suflu sistolic. în doctrină medicală care se bazează pe principiul Similia similibus curentur. parazit nematod din familia Dioctophymidae.V. care ţine pe toată durata sistolei. eng. abr. boală infecţioasă acută produsă de vibrionul holeric. în acelaşi locus în cromozomi omologi. Human Imunodeficient Syndrome (sindromul imunodeficienţei dobândite). ţesuturilor şi structura organelor. cu referire la organe sau produse provenite de la aceeaşi specie. parazitează la curcă.HISTOGE EZĂ HISTOLIZĂ HISTOLOGIE HISTOMO AS dezvoltarea ţesuturilor normale. organism care provine din părinţi cu caractere asemănătoare din punct de capacitatea unor animale inferioare de a-şi colora învelişul corporal cât vedere geetic. perversiune manifestată prin atracţie sexuală faţă de indivizii de acelaşi sex. boală infecţioasă cu prognostic întunecat. (A. animale cu sânge cald. HOLERĂ HOLOCRI HOLODIASTOLA HOLOSISTOLA HOLOTRICH HOMOLOG HOMEOPATIE HOMO IM HOMEOSTAZIE HOMOSEXUALITATE HOMEOTERME HOMOTRA SPLA T HOMOZIGOT HOMOCROMIE 266 .A). temperatura mediului ambiant. aceleaşi regiuni sau părţi ale corpului la animale din specii diferite. produsă de ciuperca Histoplasma capsulatum. clasa Mastigophora. endemoepidemică în ţările de sud ale Asiei. menţinerea în cadrul valorilor normale a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern. studiul ţesuturilor. în intestin şi ficat. care parazitează în stomacul muscular şi glandular la raţă. studiul microscopic al modificărilor apărute în ţesuturi în cursul diferitelor îmbolnăviri. studiul anatomiei comparative. modificări sesizabile pe întreaga durată a diastolei.

HOWELL (TESTUL) HUMERUS H.S. os al membrului toracic articulat la un capăt cu scapulum. hipertrofie ventriculară stângă. folosită în electrocardiografie. clasa Cestodae. H.D. hipertrofie ventriculară dreaptă.HORIPILAŢIE HORMO zbârlirea părului. transmis organelor asupra cărora activează specific pe cale sanguină. HYME OLEPSIS 267 . iar la altul cu radius şi ulna.V. test important de coagulare globală.V. abr. produs de secreţie al glandelor endocrine. folosită în electrocardiografie. se determină timpul de coagulare a plasmei oxalatate. abr. gen de viermi paraziţi din familia himenolepididae.

. ICTER simbolul chimic al iodului.S. reprezentarea schematică a cariotipului în care cromozomii sunt aranjaţi şi numerotaţi astfel ca să uşureze identificarea lor.asemănător) particulă utilizată în cuvinte compuse pentru a da înţelesul de asemănare cu . deltoid(eus). particularitatea unor anticorpi de a avea o specificitate antigenică variabilă.H. I. abr.A. (lat. ICTER CATARAL ICTER PRI SER OMOLOG ICTUS ICTUS AM EZIC IDE TIFICARE . (gr. abr.B. sin.gălbenare) simptom care constă din colorarea în galben mai mult sau mai puţin a pielii şi mucoaselor datorată impregnării cu bilirubină în hepatite. Institutul de Anatomie Patologică. aliment etc. după antigenele cu care ei se combină şi după subiecţii care îi elaborează. prin care un subiect adoptă caracteristicile care aparţin unei alte persoane. hepatita A.P. insuficienţă aortică. reacţie exagerată sau anormală faţă de o substanţă (medicament.. 1. ex. (gr. glutoid(eus) trapezoid(eus). ictus – lovitură. IATROGE IATROS (IATRU) IAVAŞA I. sin.) care nu provoacă reacţii supărătoare la alţi indivizi. abr. amnezie cu apariţie brutală şi cu durată scurtă.. ikteros . hepatita B. Indice Biliar Plasmatic.C.I I I.P. 2.cleşte) instrument de contenţie la animalele de talie mare. eidos .A. (turc. care provoacă o stare psihică reactivă determinată de atitudinea greşită a medicilor şi personalului sanitar. I. şoc) denumire dată stărilor morbide instalate brusc.. (gr. luată ca model. pentru gonadotrofina B. abr. sufix sau prefix care defineşte termeni legaţi de medic sau medicină. denumire generică dată fenomenelor normale sau patologice de cauză necunoscută. proces psihologic fundamental în dezvoltarea personalităţii. idios + syn – împreună + krasis – amestec corect) desemnează reactivitatea patologică a unei persoane faţă de diverse substanţe. care apare exclusiv la subiecţii de peste 50 de ani..IDES (IDEUS) IDIOGRAMĂ IDIOPATIC IDIOSI CRAZIE IDIOTIPIE 268 . yavaşa .

inflamaţia cronică a unui segment intestinal.m. mai ales a ileonului terminal. animal inferior care a trecut prin toate stadiile metamorfozei. abr. care se referă la ileon şi cec. muşchi. care se întinde de la jejun la intestinul gros.R.putoare) mirosul dezagreabil al puroiului fetid. Ig. dermatită cu caracter familial. inflamaţie concomitentă a ileonului şi a colonului. în scopul evacuării conţinutului intestinal. (gr. abr. care se referă la osul iliac şi la femur. I. porţiunea distală a intestinului subţire. fenomen însoţit şi de diminuarea funcţiei secretorii a cutisului. simbol pentru imunoglobulină.C. (lat.D. arierare mentală ce corespunde la o vârstă mentală situată între 3 şi 7 ani şi la un coeficient intelectual între 30 şi 50 de ani. acoperirea pielii cu scuame uscate (ca solzii peştilor). inflamaţia ileonului. deschiderea unei anse intestinale ileale la piele. intramuscular. 269 . insuficienţă mitrală. este considerată o malformaţie a pielii. ex. ultima parte a intestinului subţire. ichor . imagine) termen folosit în zoologie pentru a denumi aspectul adult al unui animal inferior în opoziţie cu starea de larvă sau pupă. abr. 1. care nu a ajuns la stadiul de maturitate. segmentul superior lat şi mare.M. infirmitate motorie cerebrală sau pentru infirm motor cerebral. care încă nu s-a dezvoltat complet.M. care se referă la ilion şi sacru.I. enzimă implicată în degradarea adrenalinei şi noradrenalinei. 2.) IMAGO IMAO IMATUR IMBECILITATE I. al osului iliac. se inserează pe capsula articulaţiei şoldului. imago – tablou. inflamaţia osului iliac. (i. care apără de ardere materialele şi obiectele care pot lua foc. IGIE Ă IG IFUG IHOROS IHTIOZĂ abr. substanţe care inhibă monoaminoxidaza. începe în copilărie şi persistă toată viaţa... care împreună cu ischiul şi pubisul formează coxalul. ILEITĂ ILEITĂ REGIO ALĂ ILEOCECAL ILEOCOLIC ILEOCOLITĂ ILEO ILEOSTOMIE ILIAC ILIITĂ ILIOFEMURAL ILIO (ILIU) ILIOSACRAT I. intradermoreacţie. este urmat de litera care indică clasa la care aparţine imunoglobulina. globul roşu imatur.M. care se referă sau aparţine de ileon sau de colon. ansamblul metodelor care vizează asigurarea unei bunăstări fizice şi mentale ale individului şi facilitarea adaptării lui armonioase la mediu.

care nu are greutate. immunitas – ferire. prin precipitare.IMOBILIZARE I. forţă interioară bruscă. comprimat medicamentos. 2. 1. malformaţie congenitală ce constă din absenţa deschiderii unui canal sau unui orificiu natural. globulină plasmatică dotată cu proprietăţi imunitare şi având rol de anticorpi în organism. în general iraţională şi iresponsabilă. tendinţa de a acţiona în mod subit şi negândit. 2. metodă de investigare imunologică ce permite dozare proteinelor. scutire) stare de lipsă de receptivitate a organismului faţă de un agent infecţios sau un produs nociv. 270 . substanţă care deprimă imunitatea.M. termenul se foloseşte pentru desemnarea stării de nereceptivitate totală faţă de o infecţie. aspect radiologic al boltei craniene produs prin depresiunile tablei interne a oaselor. se referă şi la persoane şi la regiuni. grup de dermatoze infecţioase streptococice sau stafilococice. sin. IMPLA T IMPO DERABIL IMPOTE ŢĂ IMPRESIU I DIGITALE IMPUBER IMPULSIU E IMPULSIV IMPULSIVITATE IMU IMU ITATE IMU ODEFICITAR IMU ODEPRESIV IMU ODIFUZIU E IMU O-ELECTROFOREZĂ metodă de analiză a componentelor antigenice dintr-un lichid biologic. după deschidere rămân eroziuni acoperite cu cruste. abr. forţă care împinge înainte. starea unei persoane lipsite de posibilitatea folosirii unuia ori mai multor membre care şi-au pierdut funcţionalitatea. imposibilitatea îndeplinirii în mod normal a actului sexual. IMU OGE ETICĂ IMU OGLOBULI E IMU OI HIBITOR parte a geneticii care studiază mecanismele transmiterii ereditare a antigenelor şi a altor factori cu rol în răspunsul imun. care nu se poate cântări. Institutul Medico Pedagogic. prin separarea lor electroforetică şi prin punerea în evidenţă cu ajutorul unor anticorpi specifici. formare de bube sau vezicule pustuloase. care încă nu a ajuns la pubertate.P. substanţă radioactivă sau fragment de ţesut. care determină o acţiune. care prezintă deficit al imunităţii. se spune despre o persoană protejată faţă de un agent nociv prin prezenţa anticorpilor sau a unui ser ce conţine astfel de anticorpi. imprimate de circumvoluţiunile cerebrale. IMPALUDAT IMPERFORAŢIE IMPETIGO acţiunea de a imobiliza un membru sau orice altă parte a organismului. imunosupresor. în vederea vindecării. care este incapabil să-şi stăpânească impulsurile. 1. destinate implantării. (lat. care este atins de malarie.

(lat. fenomen care se produce într-un organism viu. (lat.IMU OLOGIC IMU OLOGIE IMU OMODULATOR care se referă la imunologie. suprimarea activităţii biochimice sau biologice a unei substanţe sau a puterii patogene a unui germen sau alt agent fizic sau chimic. sau alt remediu. in situs – aşezare. in vitrum – în sticlă) în laborator. reducerea capacităţii funcţionale de a duce o existenţă cotidiană fructoasă. detectarea cu ajutorul unei instalaţii speciale a unei posibile legături a acestui complex cu tumora şi înregistrarea imaginii care permite trasarea conturului tumorii. care nu are nici un efect terapeutic. ca urmare a unui accident sau a unei boli. în eprubetă. care este fixat sau strangulat. situat la partea inferioară a uterului. in vivus . practicat în zona dureroasă. se spune despre o persoană care este în imposibilitatea să facă faţă condiţiilor de mediu social în care trăieşte. în poziţie normală. corp sau medicament care nu exercită o anume acţiune. orice agent natural sau sintetic. locuţiune latină care se foloseşte la orice injecţie medicamentoasă. IMU OSCI TIGRAFIE IMU OSER IMU OSUPRESOR IMU OTERAPIE I LOCO DOLE TI I SITU I VITRO I VIVO I ACTIV I ACTIVARE I ADAPTAT I A IŢIE I APETE ŢĂ I CAPACITATE I CARCERAREA PLACE TEI I CARCERAT 271 . accidentul ce constă din blocarea placentei printr-un inel de contractură musculară. imunosupresivele fac parte dintre substanţele citotoxice. 1. poziţie) starea unui organ care se găseşte la locul său normal. după injectarea unui anticorp purtător de un element radioactiv (în general iodul -123). serul unui animal imunizat activ împotriva unui anume antigen. diminuarea dorinţelor sexuale. acţionând asupra proceselor imunitare: imunostimulante şi imunorestauratoare pe de o parte. loc. lipsă a poftei de mâncare. precum şi aspectele de imunitate celulară. destinat tratamentului diferitelor boli. se zice despre o substanţă. 1. partea medicinii care studiază reacţiile imunitare ale organismului. datorită unui deficit intelectual. imunosupresoare pe de alta.viu) pe viu. 2. medicament capabil să inhibe procese imunogenetice. unui dezechilibru afectiv sau unei deficienţe fizice. împiedică formarea şi înmulţirea celulelor imunologic competente. 2. se vorbeşte despre incapacitate de muncă atunci când subiectul se află în imposibilitatea de a executa o muncă profesională. stare în care se află organismul după o perioadă prelungită sau lipsă de hrană. (lat. injectarea de anticorpi sub formă de ser specific pentru diminuarea gravităţii unei infecţii.

în cursul travaliului. incapacitatea de a controla emisiunea de urină şi fecale. caracterul fenomenelor care. imposibilitatea anumitor substanţe de a fi prezente împreună fără a suferi modificări. pângărit) împerecherea între rude apropiate. mamă + fiu. 3. 2. 1. în zootehnie se poate practica pentru a consolida caracterele la produşi (tată + fiică. fiecare din dinţii care se găsesc în partea anterioară centrală a arcadei dentare. eliminare incontrolabilă. scapă conştienţei şi. timpul necesar ouălor pentru ecloziune. imobilizarea capului fătului în timpul coborârii în canalul pelvin. cu transformarea lor în cenuşă. lipsă de înlănţuire logică în idei. în epidemiologie. în vorbire sau în acţiuni. ansamblul dorinţelor ascunse şi nemărturisite faţă de sine. ceea ce rezultă din această intervenţie. corpul însuşi. tulburare a coordonării mişcărilor. în radiologie unghiul sub care este luat un clişeu radiografic. prin extensie. privarea permanentă de conştienţă sau abolirea ei momentană. în domeniul activităţii psihice. frate + soră). persoana care şi-a pierdut conştienţa. 1. starea unui corp care este conţinut într-un altul şi. 1. mai ales. care influenţează conduita individului. prin natura lor. 3. 2. care nu poate fi oprit sau reţinut. 2. secţionarea părţilor moi cu ajutorul unui instrument tăios şi. aparat în care sunt create condiţii optime pentru copii născuţi precoce. I CIDE ŢĂ I CI ERARE I CISIV I CITAŢIE I CIZIE I CIZURA CARDIOTUBEROZITARĂ I CLAVAREA CAPULUI FETAL I CLUZIE I COERCIBIL I COERE ŢĂ I COMPATIBILITATE I CO GRUE ŢĂ I CO ŞTIE T I CO ŞTIE ŢĂ I CO TI E ŢĂ I COORDO ARE I CUBAŢIE I CUBATOR 272 . în fiziologie. scapă conştienţei. unghiul ascuţit format de marginea stângă a esofagului abdominal şi marginea dreaptă a marii tuberozităţi a stomacului. prin extensie. 2. numărul de cazuri noi de boală sau de persoane îmbolnăvite pe o perioadă de timp dată şi într-o populaţie determinată. direcţia după care o rază sau un corp întâlneşte o suprafaţă. sau pentru ecloziunea ouălor.I CEST (lat. timpul scurs de la pătrunderea microorganismelor patogene în organism până la apariţia simptomelor de boală. sin. distrugerea cadavrelor prin ardere. incestus – nelegiuit. este cazul unui antigen şi a anticorpului său specific. tot ceea ce. 1. în limbaj curent se spune despre funcţiile ce sunt independente de voinţă. cu excitaţie. mai ales în fracturile cu pierdere de substanţă. în psihologie. defect de adaptare a celor două extremităţi ale unui os fracturat.

însoţită de greţuri şi vărsături. greutate epigastrică. 2. incapacitate de acţiune. numărul de celule vaginale cu nucleu picnotic raportat la 100 de celule. se manifestă prin întârziere în dezvoltare. se spune despre o boală care nu poate fi vindecată. raportul dintre doza curativă şi doza maximă tolerată dintr-un medicament. 1. 3. a unor caractere proprii copilăriei. ca rezultat al acţiunii florei intestinale asupra triptofanului din alimente. prin schimbarea culorii care se produce într-un mediu. numărul de celule în mitoză dintr-un ţesut faţă de o mie de celule numărate. condensarea şi întreţinerea unui ţesut sau organ. pe un frotiu vaginal. care aminteşte. arată prezenţa unui corp chimic sau săvârşirea unei reacţii. redat la sfârşitul ei. stadiul de anestezie generală indicând începutul somnului. prin unele caractere. 2. distribuţia nervilor într-un organ sau într-o regiune a organismului. toropeală. neatins) stare de sănătate şi absenţa bolilor la un individ sau populaţie. moleşeală. cu indicarea numărului paginei. stare caracterizată prin persistenţa. tabel alfabetic al termenilor citaţi într-o carte. 2. număr care exprimă raportul dintre două mărimi. în anesteziologie. care nu are nici o activitate. folosite pentru declanşarea unei anestezii generale. (lat. urmare a unui proces inflamator cronic cu hiperplazie de ţesut conjunctiv.I CURABIL I DEM I DEX 1. I DEX COLORIMETRIC I DEX MITOTIC I DEX PIC OTIC I DICATOR I DICE I DICE BILIAR PLASMATIC I DICE TERAPEUTIC I DIGESTIE I DOL I DUCTOR I DUCŢIE I DURAŢIE I ERT I ERŢIE I ERVAŢIE I FA TIL I FA TILISM 273 . raportat la valoarea normală pentru sexul şi vârsta considerate. se spune despre un bolnav care nu se poate vindeca. sin. nucleu aromatizat heterociclic. de copilărie sau de copil. 1. starea unui organ care şi-a pierdut facultăţile contractile. care se referă la copilărie sau la copil. indemnis – nevătămat. se spune despre unele produse chimice sau asocierile lor. component al triptofanului. 1. indice. alături de scatol este prezent în materiile fecale. uneori asociată cu nanism etc. index reprezentând cantitatea de hemoglobină dintr-un eritrocit. la un adult. termen vag care arată o tulburare gastrointestinală trecătoare care se traduce printr-o senzaţie de jenă. prin extensie. cel de-al doilea deget al mâinii. orice substanţă care. indice exprimând concentraţia pigmenţilor biliari în plasmă. 2.

TBC etc. care este susceptibil să producă sau să transmită o infecţie. modificare fizicochimică fiziologică ce se propagă de-a lungul unui nerv sub efectul unei excitaţii. (lat. care alterează starea de sănătate. se spune despre o persoană sau animal ale căror tegumente sau haine sunt invadate de paraziţi externi. care produce infecţie. schimbare bruscă de accent sau de ton în vorbire. se spune despre o regiune în care se găsesc deseori agenţi infecţioşi sau animale vătămătoare. orice parte a unui organ sub formă de pâlnie. datorită obstruării arterei de irigare a zonei respective. a unor fluide medicamentoase.I FARCT I FARCTIZARE I FECTA T I FECŢIE tumefierea. infesto-are – a ataca. care se referă la inflamaţie. (lat. mişcare prin care un lucru se abate din drum. termenul folosit astăzi). I FECŢIOS I FESTARE I FESTAT I FILTRAT I FILTRAŢIE I FIRM I FIRMITATE I FLAMAT I FLAMATOR I FLAMAŢIE I FLEXIU E I FLUX ERVOS I FLUE ZAE I FRALIMI AL I FRASU ET I FU DIBUL I FUZIE 274 . fenomenul electric ce se produce este numit potenţial de acţiune. 2. anestezice în special. nu mai are integritate funcţională sau corporală. infusus – băutură. acumulat lichidian într-o cavitate (ex. administrarea parenterală. după o curbă. infectus – murdărit. 1. care este atins de o infirmitate. care este sediul unei inflamaţii. 2. lichid de administrat pe gură) ceai medicamentos obţinut prin opărirea unor plante medicinale. care este caracterizat prin inflamaţie. (lat. infiltrat interpleural. congenital sau după un accident. 1. starea unei persoane care. proces de introducere la nivelul unui ţesut a unei substanţe medicamentoase. a strica) fixarea paraziţilor externi pe o gazdă sau pătrunderea într-un organism viu a paraziţilor. formarea şi dezvoltarea unui infarct. în cantitate mare. infiltrarea şi necroza unui ţesut în urma unui aport insuficient de sânge. în cantitate mai mare. virus care provoacă boală cunoscută în trecut sub numele de “influenţă“ (gripă. care este inferior pragului de recepţie sau de reacţie fiind incapabil de a produce excitaţia. 1. unde sonore cu frecvenţă joasă care nu sunt percepute de urechea umană. dar fără ca sănătatea sa generală să fie total compromisă. vopsit. în vederea unei resorbţii de lungă durată. 2. care adăposteşte un microorganism dotat cu puterea de a produce o infecţie sau care este produs de o infecţie.). ansamblul reacţiilor care se produc în organism ca răspuns la acţiunea iritantă sau la perturbarea creată de diverşi factori. otrăvit) interacţiunea microorganismului patogen al unei boli cu organismul omului sau al animalului în care acesta a pătruns.

caracterul de a nu fi vătămător. pătrunderea în organism a unui microorganism patogen printr-o plagă cutanată ori mucoasă. substanţă care reduce contractilitatea. organul motor principal al circulaţiei sângelui în organism. a administra) actul fiziologic prin care se introduc alimente în organism 2. (lat. a turna. stare caracterizată printr-o încetinire sau o diminuare a activităţii psihice sau fizice. care se referă la energia de contracţie a fibrelor musculare. însămânţarea unui mediu de cultură. în căile respiratorii. 1. care poate fi transmis prin inoculare. totalitatea alimentelor solide şi lichide administrate. este primul timp al digestiei. sin. regiune anatomică situată la rădăcina membrului inferior. activităţi fiziologice sau a unei reacţii chimice. ţesuturi şi organe. încetinirea sau suprimarea unei funcţii. I GESTIE I GHI ALĂ I HALAŢIE I HIBI Ă I HIBITOR I HIBIŢIE I IMĂ I JECŢIE I OCUITATE I OCULABIL I OCULARE I OTROP I OTROP POZITIVĂ I OTROPISM I OTROP. 2. a vaporilor de apă sau a unui gaz. 2. sin.I FUZORI I GERARE I GESTA clasă de protozoare prevăzute cu cili vibratili. ingero-gessi-gestum – a da. propietatea miocardului de a se contracta. cu ajutorul unei seringi sau altui instrument ataşate la un ac. 1. 1. în biochimie. metodă terapeutică care constă din a absorbi prin inspiraţie vapori de apă încărcaţi cu medicamente volatile sau cu diferite gaze. 3. înghiţire. prin injecţie. acţiunea de a introduce un germen în organismul viu. ca răspuns la stimuli. impregnarea alimentelor cu salivă. în biologie şi microbiologie. substanţă care reduce viteza de reacţie a unei enzime. care provoacă inhibiţie. orice substanţă care diminuă sau opreşte dezvoltarea sau multiplicarea unui organism. printr-un canal sau într-o cavitate naturală a organismului. 1. în mod similar. 2. a cărei eliberare o inhibă. cord. inflamaţie a ţesutului fibros. introducerea în stomac a alimentelor sau altor substanţe solide sau lichide. absorţia prin inspiraţie. substanţă care creşte contractilitatea. substanţă polipeptidică secretată de către celulele Sertoli din testicul. acţionează asupra secreţiei de gonadotrofină A hipofizară. introducerea unui lichid sau gaz în vase. 1. 2.EGATIVĂ I OZI ITĂ I SALIVAŢIE 275 .

unele hematofage. care se referă la instinct. se spune despre evoluţia unei boli care nu pare la începutul ei atât de gravă pe cât este în realitate. care este de natura unui instinct. descongenstionate în afecţiunile mucoaselor. care suferă de insomnie. care nu are gust. acţiunea de a implanta. solicitarea internă care determină un om sau un animal la un act determinat. ex. sub efectul unei cauze minime. ceea ce se referă la influenţele factorilor sociali asupra formării personalităţii. prin insuficienţa controlului psihic şi motor necesar. 2. imposibilitatea sau dificultatea de a dormi. multe specii sunt parazite. torace. abolirea sensibilităţii locale sau generale. stadiul instinctual al dezvoltării sexuale. se spune despre o substanţă chimică ce se alterează repede sau despre un echilibru care se modifică spontan sau foarte rapid. în psihologie. însuşirea unui ansamblu destul de disparat de fenomene în care intervin elemente genetice care.I SECTĂ animale din încrengătura Artropoda cu corpul divizat în trei regiuni: cap. consecinţa unei expuneri prelungite la razele solare. de obicei lichidă. I SEMI AŢIE I SE SIBILIZARE I SERŢIE I SERŢIO ITĂ I SIDIOS I SIPID I SOLAŢIE I SOLUBIL I SOM IAC I SOM IE I SPIRATOR I SPIR I STABIL I STABILITATE GE ETICĂ I STABILITATE PSIHOMOTORIE I STILAŢIE I STI CT I STI CTIV I STI CTUAL I STITUŢIO AL 276 . care nu se dizolvă sau se dizolvă foarte puţin în altă substanţă. trăsătură de caracter care face ca subiectul să nu se poată fixa la ceea ce şi-a propus. inflamaţia locului de inserţie al unui tendon muscular sau al unui ligament. se spune despre un muşchi care participă la inspiraţie. fără participarea inteligenţei sau voinţei. medicamente dezinfectante. introducerea spermei în vagin în urma copulării sau introducerea spermei în vagin pentru obţinerea fecundării. abdomen. punct de legătură a unei structuri anatomice. cel puţin în unele circumstanţe. se administrează. să nu poată persevera într-o acţiune. care se datoreşte unui instinct. sub formă de picătură. favorizând expansiunea cutiei toracice şi pătrunderea aerului în pulmoni. putând transmite diferite boli la om şi animale. timpul respirator în care aerul este atras în pulmon prin distensia cutiei toracice. prezintă modificări foarte frecvente ce par să scape regulilor clasice de invarianţă a materialului genetic. metodă terapeutică. 1.

DOZEI sin. tumoare cu punct de plecare în celulele insulelor Langerhans. valoarea numerică a unei mărimi. introducerea. epilepsie insulară. ceea ce antrenează un reflux de sânge din ventriculul stâng în atriul stâng. micoză interdigitală. situat între coaste. 2. situat între cei doi condili. administrarea de insulină în tratamentul diabetului. concentraţia de insulină din sânge. situat între două degete adiacente de la mâini sau de la picioare. sept interauricular. gaz sau substanţă pulverizată. fractură intercondiliană (de femur sau de humerus). defect de închidere a valvulei mitrale. cel mai des prin arteroscleroză coronariană. în expresii: în prima intenţie sau în a doua intenţie. I SULI EMIE I SULI OM I SULI OREZISTE ŢĂ I SULI OTERAPIE I TE SITATE I TE SITATEA (DE IRADIERE) I TE ŢIE I TERARTICULAR I TERAURICULAR I TERCAROTIDIA I TERCARPIA I TERCO DILIA I TERCOSTAL I TERCURE T I TERDIGITAL 277 . situat între două sau mai multe articulaţii. care se referă la insulele pancreatice (Langerhans). ex. ex. care este situat între oasele carpului. este secretată de celulele ß ale insulelor pancreatice Langerhans. = 34500). muşchi intercostal. conţine cantităţi importante de tirozină şi în special de cistină (12%). 1. absenţa scăderii glicemiei sau scăderea ei în mică măsură. care nu mai este capabilă săşi îndeplinească funcţiile în mod normal. stare deficitară a unui organ sau unei glande. situat între cele două auricule (atrii). sub presiune. ex. ex. cauzat de o leziune organică sau de o tulburare funcţională. manifestată clinic prin angină pectorală. de aer. tulburare funcţională a cordului datorită unei proste irigări a miocardului. după administrarea de insulină. ex. hormon pancreatic hipoglicemiant de natură holoproteică (G. se spune despre o complicaţie sau o boală ce survine în cursul unei alte boli. care se referă la insulă (Reil). debitul dozei. defect de închidere a valvulelor tricuspide în timpul sistolei. într-o cavitate naturală a corpului.M. v. lob al emisferei cerebrale situat în fundul scizurii Sylvius.I SOLAŢIE I SUFICIE ŢĂ I SUFICIE ŢĂ CORO ARIA Ă I SUFICIE ŢĂ MITRALĂ I SUFICIE ŢĂ TRICUSPIDIA Ă I SUFLAŢIE I SULA (REIL) I SULAR I SULI Ă tulburări care apar în organism consecutiv expunerii timp îndelungat la acţiunea razelor solare. situat la bifurcarea arterei carotide primitive. cicatrizare.

un semn. fază a vieţii celulare în timpul căreia nucleul se află în repaus. excitat de schimbările ce survin în mediul intern. se spune despre una din două structuri anatomice care se găseşte mai aproape de planul sagital median al corpului. puls intermitent). ţesutul conjuctiv lax situat în spaţiile dintre celelalte ţesuturi. spaţiu care este ocupat în mod normal de cartilaje. care se referă sau care se efectuează în interiorul corpului sau care este introdus în organism pe cale orală sau parenterală. ex. care se situează între doi pedunculi cerebrali. în electrocardiografie. situat între apofizele spinoase a două vertebre. termen care se referă la spaţiile sau formaţiunile anatomice situate între elementele organelor sau ţesuturilor ce se găsesc la distanţe foarte mari între ele. un fenomen. I TERIORIZARE I TERLABIAL I TERLI IU ARTICULAR I TERLOBAR I TERMITE T I TERMUSCULAR I TER I TER IST I TEROCEPTIV I TEROCEPTOR I TEROSOS I TERPARIETAL I TERPEDU CULAR I TERSCAPULAR I TERSPI OS I TERSTIŢIAL I TERTRA SVERS 278 . ex.ligament interosos. ex. ex. zonă lineară clară pe care o dă pe radiografie proiecţia spaţiului cuprins între două suprafeţe osoase ale unei articulaţii. care este situat între apofizele transverse ale vertebrelor. ligament intertransvers. anomalie de traseu cauzată de faptul că o excitaţie nu poate acţiona pe regiunea miocardului la care este destinată. 1. în deosebi stimuli din muşchi şi din labirint sau de stimuli ce pleacă din viscere. articulaţie interfalangiană. se spune despre sensibilitatea la variaţiile care se produc în interiorul corpului. ex. sept intermuscular. 2. acest proces poate deveni patologic în unele boli mentale şi se numeşte autism.I TERFALA GIA I TERFAZĂ I TERFERE ŢĂ care este situat între două falange. acestea fiind transparente la razele X. 3. 2. receptor senzitiv. febră intermitentă. muşchi interspinos. care este situat între doi lobi ai unui organ. aceasta aflându-se încă în perioada refractară în urma unei excitaţii venită dintrun alt centru de automatism. situat între doi sau mai mulţi muşchi. ex. care separă sau leagă două oase sau două componente osoase. care apar la intervale regulate sau neregulate (ex. situat între două oase parietale. 1. care este situat între cele două buze. regiune interscapulară. în special între doi lobi pulmonari. se spune despre o boală. proces mental prin care o persoană se detaşează de realităţile şi contingenţele exterioare pentru a se reculege şi a se izola în intimitatea eului său. care este situat între omoplaţi. se spune despre un medic care se consacră ansamblului afecţiunilor de patologie internă. care se găseşte în interiorul corpului.

tunica internă a unei artere sau a unei vene. hipertensiune intracraniană. mijloc terapeutic de administrare a unor substanţe în lumenul arterelor. în electrocardiografie. vilozităţi intestinale. situat între cei doi ventriculi cardiaci. care se găseşte sau se produce în derm. I TRAPARTUM I TRAVITAM I TRAARTERIAL I TRAARTICULAR I TRAAURICULAR I TRACARDIAC I TRACELULAR I TRACRA IA I TRACUTA AT I TRADERMIC I TRADERMOREACŢIE locuţiune latină cu sensul de în timpul naşterii. intervalul de timp ce corespunde duratei sistolei ventriculare. conţin produşi toxici proveniţi din metabolismul bacterian. provocat în general de streptococi sau agenţi micotici. variabil în funcţie de frecvenţa cardiacă. stază intestinală. ex. care are loc în piele. injecţie intradermică. care se găseşte sau care are loc în interiorul inimii. care se găseşte sau are loc în interiorul craniului. eritem bine delimitat. produc o reacţie alergică la unele proteine şi alţi constituanţi sau sunt contaminate chimic.) pe care majoritatea persoanelor o suportă fără nici o manifestare patologică. ex. ex. disc intervertebral. când se referă la grosimea unui ţesut sau organ. I TESTI AL I TIMA I TIMITATE I TOLERA ŢĂ I TOXICAŢIE I TOXICAŢIE ALIME TARĂ I TOXICAŢIE E DOGE Ă sin. ex. reacţie anormal de intensă a organismului faţă de o agresiune (medicamente. agent fizic sau chimic etc. 279 . locuţiune latină cu sensul de în timpul vieţii. ansamblul tulburărilor consecutive ingestiei de alimente care: au fost contaminate cu bacterii patogene. uneori zemuind. injecţie intracutanată. reacţie inflamatorie locală produsă prin injectarea intradermică a unei mici cantităţi de antigen sau toxină şi care permite să se cerceteze gradul de imunitate. care este produs sau care se găseşte în interiorul unui atriu. complicaţie intestinală a radioterapiei. care se referă la intestin.ex. care se găseşte sau se produce în interiorul unei celule. profunzime. care se produce între marele şi micul trohanter. perete interventricular. ex. porţiunea tubului digestiv situată între pilor şi anus. se împarte în intestinul subţire şi intestinul gros. receptivitate sau sensibilizare a unui subiect faţă de bolile respective. acţiunea pe care o exercită o substanţă toxică asupra organismului şi ansamblul tulburărilor care rezultă. toxicoză.I TERTRIGO I TERTROHA TERIA I TERVALUL Q-T I TERVE TRICULAR I TERVERTEBRAL I TESTI I TESTI RADIC leziune cutanată localizată în plici. survenită mai ales după asocierea radioterapie-chirurgie (pentru cancer de col uterin) şi după iradiere foarte întinsă (pentru boala Hodgkin). care este situat între două vertebre. care se găseşte sau se produce în interiorul unei articulaţii.

sin.I TRADURAL I TRADUROGRAFIE I TRAHEPATIC I TRALOBULAR I TRALUMI AL I TRAMEDULAR I TRAMURAL I TRAMUSCULAR I TRAOCULAR I TRAPARE CHIMATOS I TRARAHIDIA I TRATORACIC I TRATRAHEAL I TRAŞELAR I TRAUTERI I TRAVASCULAR I TRAVE OS I TRAVE TRICULAR I TRI SEC I TROSPECŢIE I TROVERTIT I TUBAŢIE I TUMESCE ŢĂ I TUMESCE T care se găseşte sau se produce în interiorul durei mater (ex. care este situat în parenchimul unui organ. care este situat în interiorul şeii turceşti. tumefacţie. căi biliare intrahepatice. caracteristic pentru un organ anumit. se produce sau se efectuează în interiorul unei vene. radiculografie. se produce sau are loc în interiorul uterului. se produce sau se efectuează în canalul rahidian. ex. care este situat în peretele unui organ cavitar sau a unui conduct organic. care se găseşte. care se găseşte în măduva spinării. ex. care se găseşte. ex. care este situat sau trece în lumenul unui vas sau unui conduct organic. care se găseşte sau se produce în muşchi (ex. muşchii intrinseci ai globului ocular. ex. hematomul intradural). care se găseşte. se spune despre o persoană care are tendinţa de a se izola. anestezie intratraheală. care se găseşte sau se produce în interiorul ficatului. care se găseşte sau se efectuează în interiorul traheei. ex. 280 . introducerea unui tub într-un conduct natural. aponevroză intramusculară). presiune intratoracică. de a se replia asupra sa. mortalitate intrauterină. care se găseşte sau se produce în interiorul globului ocular (ex. anevrism intramural. hemoragie intraoculară). ex. care se găseşte. care este situat în interiorul unui lobul hepatic sau pulmonar. explorarea pe care subiectul o face asupra vieţii sale interioare. sin. se produce sau se efectuează în interiorul unui ventricul cardiac sau cerebral. care se găseşte. se produce sau se efectuează în interiorul unui vas sanguin. ex. care creşte în volum. care se găseşte sau se produce în interiorul toracelui. care se tumefiază. hemoliză intravasculară.

perioadă de debut a unei boli. (gr.O. poziţia inversă a unui organ în raport cu cea obişnuită. foarte răspândit în cele trei regnuri. cataforeză. caracterul unui proces morbid de a cuprinde rapid organismul. compus iodat derivat din tironină. starea unei persoane invalide. sin. homosexual. se spune despre o persoană care. accident sau unei infirmităţi. sin. în sensul unei regresii. insulină ordinară (sau insulina cristalizată). element din grupul halogenilor. fiziologică sau patologică. nu este capabilă să exercite normal o activitate profesională. o tumoră sau la întregul organism. devenite încărcate electric prin pierderea sau câştigarea unuia sau mai multor electroni. antiseptic energic. într-un alt segment intestinal superior sau inferior. caracterizată prin apariţia progresivă a simptomelor. folosit ca topic extern în tratamentul plăgilor. datorită unei boli. ionoterapie. sub formă de pomadă. sin. prezenţa iodului în urină. pigment din conurile retinei. abr. fiind folosit în sinteza hormonilor tiroidieni. 1. se foloseşte pentru studiul funcţiei glomerulare a rinichilor. sin. vasodilatatoare periferică şi afrodisiacă. preparată din rădăcină de cicoare sau din tuberculi de dalie. ion + phorein – a purta). situs inversus. procesul poate fi de natură infecţioasă sau canceroasă.I ULI Ă I VAGI AŢIE I VALID I VALIDITATE I VAZIE I VAZIV I VERSIU E I VERSIU E SEXUALĂ I VERSIU E SPLA H ICĂ I VERSIU EA AORTEI I VERTIT I VOLUŢIE substanţă glucidică. IOD IODEMIE IODOFORM IODOPSI Ă IODOTIRO I Ă IODURIE IOHIMBI Ă IO IO IZARE IO OGRAMĂ IO OFOREZĂ IO OTERAPIE 281 . iodul este indispensabil organismului uman. abundent în vegetaţia marină. care survine la un organ. conţinutul sângelui în iod. I. ca un deget de mănuşă întors. sin. 2. pudră sau soluţie. întoarcerea la un stadiu evolutiv anterior. dextropoziţia aortei. evaluare biochimică a electroliţilor din punct de vedere cantitativ. pătrunderea unui segment intestinal. introducerea de medicamente prin piele cu ionizare prin curent electric. producerea de ioni din molecule electric neutre. homosexualitate. are acţiune simpatolitică. alcaloid izolat din scoarţa de Corynathe yohimbe (Rubiaceae). transformarea. tratament aplicat prin introducerea de ioni în organism. atom sau moleculă primitiv neutră.

rezecţia unei părţi din iris. paralizia irisului. (gr. 1. cu excitabilitate. excitaţie. IREDUCTIBIL IRIDECTOMIE IRIDIA IRIDOCICLITĂ IRIDOCILIAR IRIDODIALIZĂ IRIDOCOROIDITĂ IRIDOKERATITĂ IRIDOPLEGIE IRIS IRITABILITATE IRITATIV IRITAŢIE IRITĂ ISCHEMIE ISCHIATIC ISCHIO (ISCHIU) ISCHIOCOCCIGIA 282 . intrarahidian. de obicei asociată cu inflamaţia corpului ciliar. abr. rupere accindentală sau chirurgicală a irisului. membrană a ochiului care formează un diafragm circular care separă camera anterioară de cea posterioară şi având un orificiu central pupilar. abr. inflamaţie uşoară. I. ultraviolete sau ionizante. şezut) segment al osului iliac. inflamaţia irisului şi a corneei. stare patologică a unui ţesut sau organ care reacţionează în exces la o simplă stimulare. inflamaţia membranei iriene. expunerea la o sursă de raze luminoase. abr. inflamaţia irisului şi a corpului ciliar.R. formează coxalul. 1. pupila fiind dilatată şi imobilă. 2.R. care se referă la iris. (engl. intelligence quotient – coeficient de inteligenţă). 2. care se propagă depărtându-se de punctul său de origine. se manifestă clinic prin dureri precordiale caracteristice iar electrocardiografic prin prezenţa undei „t“ ascuţite şi simetrice (pentru ischiemia cardiacă).IPOTEZĂ I. deficit circulator local prin micşorarea afluxului de sânge arterial în ţesutul respectiv. os care împreună cu ilionul şi pubisul. care formează jumătatea posterioară a cadrului osos al găurii obturatoare. în cursul extracţiei cristalinului afectat de cataractă. 1. sin. care a suferit o iradiere. care este provocat de o iritaţie. 2. care se referă la ischion şi la coccis. de obicei în scop terapeutic.C. I. care nu poate fi pus în poziţia sa normală.Q. propagarea unei dureri dintr-o regiune lezată spre una sănătoasă. 2. sin. inflamaţia irisului şi a coroidei. ischion – şold. în limbaj curent. 1. Insuficienţă Renală Cronică. mai ales cu raze X. IRADIAT IRADIERE supoziţie verosimilă asupra unui lucru şi care se admite în mod provizoriu înainte de a fi supusă controlului experimentului. care se referă la iris şi la corpul ciliar. care se referă la ischion.

2. (gr.V.păr) infuzor din clasa Ciliata care trăieşte la animalele rumegătoare în rumen.ISCHIURIE ISOSPORA ISOTRICHA oprirea secreţiei de urină. fiecare din diferitele forme. care are acelaşi potenţial electric.D. care se referă la un istm. atunci când nici un curent nu traversează oscilograful. abr. partea îngustă a glandei tiroide care uneşte cei doi lobi tiroidieni. dar aparţinând unui grup sanguin diferit. abr. IXODES IZABEL IZOAGLUTI ARE IZOCITOZĂ IZOCORIE IZOCROM IZOCRO IZOELECTRIC IZOE ZIMA MB IZOE ZIMĂ 283 . egalitate de diametru a ambelor pupile. insuficienţă ventriculară stângă. 3. separabile prin electroforeză. concentraţia de MB este mai mare la 18 ore după necroză.P. (gr. deschidere prin care cavitatea bucală comunică posterior cu faringele. linia izoelectrică este linia orizontală înscrisă pe electrocardiogramă. când este peste 4%.V. termen utilizat pentru eritrocite cu diametru egal având aceeaşi dimensiune. care este uniform colorat. Trombocitopenie Acută Idiopatică. permite diagnosticul de infarct miocardic. 1. care este electric neutru. ISTM AORTIC ISTM FARI GIA ISTM TIROIDIA ISTM UTERI ISTMIC ITERATIV I. culoare crem-gălbuie (cafea cu lapte) a părului şi extremităţilor membrelor. care are aceeaşi durată ca un alt fenomen. clasa Arachnida care parazitează la mamifere şi păsări. insuficienţă ventriculară dreaptă. I. I.S.) I. ant. aglutinarea eritrocitelor unui subiect printr-o aglutină ce provine de la alt individ de aceeaşi specie. îngustare a părţii mijlocii a uterului. care permite despărţirea organului respectiv în două segmente. segment îngustat al părţii terminale a crosei aortice. abr. sub care se găseşte o enzimă în acelaşi organism. abr. care prezintă aceeaşi culoare. situat imediat înaintea originii arterei subclaviculare. intravenos.V. care se repetă de mai multe ori. anizocorie. ixodes – care se fixează ca vâscul) căpuşă hematofagă din familia Ixodidae. (i.T. observată la ecvidee. sporozoar din ordinul Coccidia care parazitează în intestin la câine.v. isos – egal + trichos . fracţiune izoenzimatică de creatinfosfokinază (CPK) a cărei concentraţie în sânge. aceasta corespunde absenţei oricărei activităţi electrice. ixos – vâsc.

această situaţie nu se întâlneşte decât la animalele care aparţin unei linii consanguine. dar au însuşiri fizico-chimice deosebite şi formule chimice spaţiale diferite (ex. imunizarea unei persoane cu un antigen provenit de la un individ de aceiaşi specie. altroza etc. 1. care se efectuează cu acelaşi grup sanguin. în cazul gemenilor univitelini. osmolaritate a unei substanţe egală cu cea a plasmei. termen folosit pentru a defini elementele chimice care ocupă acelaşi loc în tabelul lui Mendeleev. manoza. 2. (folosit în mod greşit) alogrefă. din acelaşi grup. care menţine aceleaşi dimensiuni. tensiune osmotică egală. sin. iar la om. substanţe care au aceeaşi compoziţie chimică şi aceeaşi formulă chimică brută. grefă realizată între un donator şi un receptor ce aparţin aceleaşi specii şi posedă aceleaşi gene şi antigene de histocompatibilitate.IZOGE IC se spune despre fiecare din organismele care posedă acelaşi patrimoniu ereditar. care provin din aceeaşi linie. dar cu aceleaşi proprietăţi chimice. care au greutate atomică diferită datorită numărului numărului diferit de neutroni din nucleu.).: glucoza. IZOGREFĂ IZOGRUP IZOIMU IZARE IZOMERI IZOMETRIC IZOOSMOZĂ IZOTO IE IZOTOP 284 .

2. lignificate care vor determina destinderea foiosului de către materialul alimentar indurat şi aglomerat şi care se manifestă prin colică. Cochinchina. proces de modificare lentă a unor proprietăţi ale unui material. soluţiile fenicate. îmbăiere terapeutică. sin. categorie sistemică superioară clasei. Brahma). manifestat prin creşterea temperaturii şi hidroliza substanţelor proteice.). chişti. ciuperci. care delimitează o grupare de organisme (plante sau animale). alterarea unui produs din carne sau furaj. coagulare (a laptelui.Î ÎMBĂIERE ÎMBĂLSĂMARE ÎMBĂTRÂ IRE ÎMBLÂ ZIRE ÎMPÂSLIRE ÎMPERECHERE Î CASTELAT Î CĂLŢAT mijloc de menţinere a igienei corporale prin introducerea animalelor în apa din bazinele de îmbăiere. particularitate de culoare la membre care constă dintr-o zonă albă care se întinde de la extremitatea inferioară până la nivelul genunchiului (anterior) şi jaretului (posterior). atenuarea caracterelor sălbatice. sublimatul coroziv. trecerea organismelor inferioare în formele lor de rezistenţă (spori. alge. hiposulfitul de sodiu. evoluţie treptată şi ireversibilă a ţesuturilor vii spre starea de bătrâneţe. 2. chiar petrecerea călcâielor unul peste altul. diatomee. umorilor în general). care va determina încâlcirea lânii la oaie. 1. celenterate. de agresivitate etc. formolul etc. sângelui. datorită condiţiilor necorespunzătoare de depozitare şi păstrare. capabile să ducă o viaţă latentă până la apariţia unor condiţii favorabile dezvoltării lor. ţinând cont de gradul de înrudire şi particularităţile individuale. obstrucţia foiosului. care provoacă dureri în timpul mersului mai ales la cai. viermi sau vertebrate în regnul animal). la palpaţia prin izbire. capsule etc. constând din apropierea exagerată. procesul are loc prin deshidratări celulare şi îngroşarea membranei externe. sin. defect ereditar datorită împlântării dezordonate a foliculilor piloşi. împerecherea raţională este bazată pe analiza datelor de selecţie. conservarea cadavrelor prin introducerea intraarterială a substanţelor care împiedică putrefacţia (clorura sau sulfatul de zinc. sin.) în condiţii neprielnice. 2. Î CĂLŢĂTURĂ Î CHEGARE Î CHISTARE Î CI GERE Î CRE GĂTURĂ 285 . 1. pintenogeală. afecţiune determinată de îngurgitarea nutreţurilor fibroase. gimnosperme în regnul vegetal sau protozoare. durere sau senzaţia de bloc de gheaţă. ca şi al organizării anatomice sau morfologice sunt înrudite între ele (ex. animal cu copita deformată. moluşte. potrivirea perechilor de animale în vederea montei. 1. penajul de pe fluierele şi degetele la unele rase de păsări (ex. care din punct de vedere al dezvoltării lor istorice. fază de domesticire a animalelor. în scopul obţinerii celei mai bune combinaţii a însuşirilor productive.

prin care se urmăreşte obţinerea efectului heterozis. privarea toxicomanului de drogul său obişnuit în cura de dezintoxicare. după ecloziune. încrucişările în scop economic imediat. prin îndopare păsările consumă cu 3050% mai multă hrană. iar noaptea prin asfixie. iarnă. în general nocivă pentru vieţuitoarele acvatice. metoda permite însămânţarea de acelaşi reproducător a unui număr mare de femele în comparaţie cu monta naturală. încetarea alăptării. particularitate de culoare întâlnită la cabaline unde se pot vedea fire albe amestecate cu cele colorate în regiunea frunţii. practicată în special la palmipede. introducerea unui şurub în fragmentele unui os fracturat pentru a le menţine în contact. observată de Lorentz. Î CRUCIŞARE DE AMELIORARE Î CRUCIŞARE DE I FUZIE metodă practicată în zootehnie cu scopul îmbunătăţirii însuşirilor unei rase distingându-se mai multe tipuri: de absorbţie. neameliorată. ziua. a adulţilor. hibridare sexuată. hrănirea forţată a păsărilor. introducerea gameţilor masculi în organele genitale femele cu ajutorul unor instrumente. datorită consumului oxigenului în procesul de respiraţie. de om sau obiectele mişcătoare. dezvoltarea excesivă a fitoplanctonului. Î CRUCIŞARE I DUSTRIALĂ Î DOPARE Î FLORIREA APELOR Î FLUTURAREA GOGOŞILOR Î HUMARE Î LĂ ŢUIREA GE ELOR Î SĂMÂ ŢARE Î SĂMÂ ŢARE (I SEMI ARE) ARTIFICIALĂ Î SILOZARE Î SPICAT Î ŞURUBARE Î TIPĂRIRE Î ŢĂRCARE 286 . ulterior. cu masculi (plante) din rase (soiuri) ameliorate timp DE ABSORBŢIE de mai multe generaţii. linkage. datorită generării excesive a oxigenului solvit. ca urmare a fotosintezei. metodă de ameliorare prin care se urmăreşte remedierea unui defect existent la o anumită rasă. în scopul îngrăşării intensive şi exagerate. fără a avea loc actul sexual. metodă de învăţare la păsări. introducerea (inocularea) unui microorganism într-un mediu de cultură. produşii care rezultă fiind la rândul lor împerecheaţi cu alţi reproducători din cadrul rasei respective. astfel realizându-se acţiunea de ameliorare rapidă cu reproducători de valoare şi cu prevenirea bolilor transmisibile. infuzie etc. până la apariţia furajului verde. obţinându-se o creştere în greutatea corporală şi a unor organe (ficatul la gâscă) în timp scurt. realizată prin împerecheri între animale din rase diferite. în scopul obţinerii unor produşi superiori. pregătirea şi păstrarea furajelor pt. sin. constă în ataşarea puilor. metodă de încrucişare a femelelor (plantelor) dintr-o rasă (varietate) Î CRUCIŞARE locală. apariţia fluturilor de mătase care se petrece în orele dimineţii până la prânz dacă în hala de producţie temperatura este de 25°C. fiind o metodă în care se folosesc trei sau mai multe rase de animale sau soiuri de plante.Î CRUCIŞARE sin. îngroparea unui cadavru. de produşi înalt productivi. 1. care constă din încrucişarea unui grup de femele neameliorate cu masculi amelioratori. 2. Î CRUCIŞARE COMPLEXĂ încrucişare pentru obţinerea unor rase (sau soiuri) noi.

vene situate în jgheabul jugular. poziţie învecinată. a vărsa) scurgerea prin nări la animale. jejunus . javart . inflamaţia jejunului şi ileonului. pt.gol) a doua diviziune a intestinului subţire între duoden şi ileon. (lat. deschiderea jejunului la peretele abdominal. zeul cu două feţe. (fr. ataşament morbid al unei mame faţă de fiul ei. durere vie. care se referă la obraz. care duc sângele de reîntoarcere. leziune endocardiacă sau a unei artere mari.genunchi) articulaţia tibiotarso-metatarsiene la animale.gangrena) gangrena unui ţesut fibros sau fibrocartilaginos (gr. sin.J J (JOULE) JACKSO IA JAFFE (REACŢIA) JAFFE-LICHTE STEI (BOALA) JA ICEPS JARET JARGO AFAZIE JAVART JEJU JEJU ECTOMIE JEJU OILEITĂ JEJU OILEOSTOMIE JEJU OSTOMIE JET (LEZIU E) JETAJ JEU JOCASTA (COMPLEX) JUGAL JUGULARĂ JU GHI JUXTAARTICULAR JUXTAGLOMERULAR JUXTAPOZIŢIE JUXTALIMI AR JUXTAPILORIC simbol pentru Joule. identificarea creatininei în urină (se colorează oranj cu picrat de sodiu). care se referă la manifestările epileptice descrise de Jackson (1835-1911). ceea ce face vorbirea de neînţeles. unitate de travaliu şi de energie. afazie caracterizată prin schimbarea silabelor şi cuvintelor. 1. displazia fibroasă a oaselor. jugulum – gât. 287 . practicarea unei anastomoze între jejun şi ileon. iar capul are două feţe. care este situat alături de o articulaţie. prin impactul produs de un curent sanguin anormal de puternic. garetum . acută. monstru dublu rezultând din sudarea a două corpuri în partea superioară. o persoană care nu a mâncat şi nu a băut de un anume timp. rezecţia unei părţi din jejun. beregată) regiunea inferioară şi laterală a gâtului. juxta + glomerulus – ghem mic) ţesutul din vecinătatea glomerulilor. jeter – a da afară. (lat. 2. după zeul Janus. care este situat în imediata apropiere a pilorului. (fr. care este apropiat de pragul de percepţie sau de reacţie. aşezat lângă. (lat.

cestodicid preparat din perişorii fructelor plantei Mallotus philippinensis. v. numită şi prin aspiraţie. procedeu de întrerupere voluntară a sarcinii. care se formează în stratul cornos al pielii. sarcomatoza multiplă idiopatică hemoragică. numele a fost atribuit datorită faptului că la început se prepara din cenuşa rezultată din arderea lemnelor. din bengaleză. angiomatoza Kaposi (Moritz John. băutură lactată gazeificată.K K KAHLER (BOALA) KAH (REACŢIA) KALA-AZAR simbolul chimic al potasiului. făcând parte din sistemul internaţional. sin. autism infantil. 1837-1902). de la acest nodul. caracterizată în mod esenţial prin anemie gravă cu splenomegalie. bogată în sulf. sin. situată în peretele atriului drept. (ebr. concentraţia potasiului în sânge. mielom. având două forme: mediteraneană şi asiatică. potasemie. cheloid. kilocalorie. abr. acidulată: este un produs de fermentare a laptelui supus unui procedeu primitiv de fabricare de către muntenii din Caucaz. unitatea de bază a temperaturii. în care iau naştere influxurile care produc contracţiile inimii. carirorhexis. exprimă temperatura absolută în scara Kelvin. KEFIR KEITH ŞI FLACK ( ODUL) regiunea din miocardul diferenţiat. angiomatozelor sau sarcomatozelor. influxul se transmite spre fasciculul His. KELOID KELOTOMIE KELVI KERATI Ă sin. sin. în păr şi unghii. 288 . secţionarea bridelor în hernia strangulată. (ind. în termodinamică. prezenţa sau concentraţia de potasiu în urină. cu potasiu. reacţie de floculare a serului sanguin sau a lichidului cefalorahidian pentru diagnosticul sifilisului. afecţiune tumorală cu etiologie necunoscută. kalah – a arde) sin. clasată diferit în grupele: reticulozelor. sin. boala neagră) boală infecţioasă produsă de o specie de Leishmania. KALIEMIE KALIUM KALIURIE KAMALA KA ER (SI DROMUL) KAPOSI KARRIORRHEXIS KARMA (METODA) Kcal. proteină dură. prin adăugarea de levuri numite grăunţe de kefir. boală.

care se fumează amestecată cu tutun. k. proces prin care celulele stratului superficial al epidermului se impregnează cu keratină şi capătă astfel o mare soliditate.KERATI IZARE 1. dată de expunerea de lungă durată la lumină. având semnificaţia de o mie. deformaţie. rămânând însă transparentă. în KERATOZĂ ACTI ICĂ care epidermul prezintă o hiperkeratoză importantă. KERATITĂ KERATOCO KERATOCO JU CTIVAL KERATOCO JU CTIVITĂ inflamaţie simultană a corneei şi a conjunctivei. inflamaţie supurativă sau nesupurativă a corneei. utilizarea în scopuri terapeutice a mişcărilor active (gimnastică medicală) sau pasive (masaje. unitate pentru putere. simbolul kilogramului. manifestându-se prin dureri persistente ale încheieturii mâinii. chilioi – o mie) termen care indică unităţile de măsură. adesea bilaterală şi de origine microtraumatică. cu tumefierea părţilor moi şi limitarea mişcărilor. sin. sin. care se referă la cornee şi la conjunctivă. KERATODERMIE KERATOPLASTIE KERATOPROTEZĂ keratoza palmelor şi plantei picioarelor.) KILOCALORIE KILORŐE TGE KILOVOLT KILOWATT KIMOGRAF KI AZĂ KI ESTEZIE KI EZIPLASTICĂ KI EZITERAPIE 289 . chinestezie. keratoză actinică. chimogramă denumire de ansamblu a enzimelor a căror prezenţă este necesară pentru activarea unei alte enzime. cheratom KERATOM KERATOTOMIE RADIARĂ tratament chirurgical al miopiei prin incizii în spiţe de roată ale corneei. mobilizare).. sin. cinematizare. în general bilaterală. egală cu 1000 de watti. pudră de flori şi frunze de cânepă. unitate pentru cantitatea de radiaţie X egală cu 1000 rontgeni. egală cu 1000 de volţi. numită şi marea calorie. înlocuirea unei părţi opace a corneei cu un fragment cornean transparent. KERATOZĂ PREEPITELIOMATOASĂ KER IG (SEM UL) Kg. necroza aseptică a osului semilunar. unitatea pentru diferenţa de potenţial. 2. sin. (gr. în intenţia de a-i diminua curbura. cheratită. unitate care determină cantitatea de căldură egală cu 1000 calorii. înlocuirea unei părţi opace a corneei cu un fragment de material organic inert şi transparent. a corneei care devine conică. sin. modificare patologică a unei mucoase care ia astfel aspectul pielii. KIF KILO (K. KERATOZĂ leziune precanceroasă. semn caracteristic în meningită. determină totdeauna miopie şi un astigmatism asimetric. vezi hiperkeratoză. KIE BOCK (BOALA) sin.

consecutive unei carenţe nutriţionale KWASHIORKOV apărute la copilul mic mai ales după înţărcare. sindrom de scleroatrofie avansată a mucoasei vulvare sau peniene. litera V sau U. în formă de inimă. intestinal şi urogenital al omului. cu ginecomastie. dotată cu mare putere fagocitară. necroză aseptică spontană a corpului celui de al doilea metatarsian. rigid. sin. cu tumefierea dureroasă a celei de a doua articulaţii metatarsofalangiene. din sinusurile hepatice. este vorba de o hiperventilaţie alveolară care tinde să compenseze acidoza diabetică. necroză aseptică spontană a osului scafoid tarsian. pete albicioase situate pe mucoasa bucală în rujeolă. 1. observată mai ales la femeie. ansamblul unor tulburări grave. se desfăşoară în patru timpi: o inspiraţie profundă. pentru transfixierea unui os fracturat şi aplicarea unei tracţiuni continue asupra osului. difuze. pseudocoarctaţia aortei. pe secţiune. dar destul de bruscă. dezorientare. din familia Enterobacteriaceae. gen de bacterii de formă bacilară. filament de oţel inoxidabil. tijă de oţel inoxidabil.KI KI G KIRSCH ER (BROŞA) KLEBSIELLA v. care joacă rol important în procesul de apărare faţă de infecţii. urmată de o pauză. se întâlnesc frecvent în tractul respirator. tulburări psihice produse prin leziuni atrofice. KOPLIK (PETELE) KORSAKOFF (SI DROM) KRAUROSIS KU TSCHER (CUIUL) celulă endotelială de formă stelată. azoospermie şi creşterea gonadotrofinelor urinare: aceste modificări sunt legate de prezenţa unui cromozom X suplimentar. Aerobacter. cresc uşor pe medii de cultură obişnuite. cerebrale. care se introduce în canalul osos medular. eunucoidism discret. (SI DROM) KUPFFER (CELULA) 290 . confabulaţie. KÜSSMAUL (RESPIRAŢIE) caracteristică în coma diabetică. în vecinătatea ventriculului al treilea: pierderea memoriei de fixare. KLEBSIELLA AEROBACTER KLI EFELTER (SI DROM) sindrom descris la bărbatul tânăr. incizie ce permite accesul în articulaţia coxofemurală. KOCH (BACILUL) KOCHER (I CIZIA) KOHLER (BOALA) agentul cauzal al tuberculozei. căreia îi succede o nouă pauză. la persoane vârstnice. 2. posibil transformări maligne. cu geamăt. comportă o insuficienţă testiculară prin degenerescenţa şi scleroza tubilor seminali. o expiraţie subită. ce survine la băieţi şi se traduce prin impotenţă funcţională şi tumefierea dureroasă a tarsului. pe toată lungimea unui os lung fracturat şi care permite menţinerea celor două fragmente în poziţie bună.

leucocit. simbolul pentru litru. sin. abr. LABIRI T LABIRI T MEMBRA OS LABIRI T OSOS LABIRI TITĂ LABIU LABRUM LACERAŢIE LACRIMAL LACRIMOGE LACTAGOG LACTALBUMI Ă 291 . până în ţesutul subcutanat. (lat. sistem de canale şi cavităţi comunicante între ele. ansamblul cavităţilor membranoase conţinut în labirintul osos al urechii interne. vertebră lombară. inflamaţie acută sau cronică a labirintului. sensibilitate exagerată fizică sau psihică. labrum . săpat în stânca osului temporal şi situat intern faţă de căsuţa timpanului. cuprinde trei părţi: vestibulul. labium . nestatornic. comisura labială. canalele semicirculare şi melcul. abr. 1. care determină secreţia glandei lacrimale. faţa labială a unui dinte. labium – buză) buză inferioară la insecte. sistem de grupă sanguină determinat la taurine (alcătuit din două alele).buză) termen anatomic utilizat pentru formaţiuni fibroase cu aspect de buză. (lat. la suine (alcătuit din şase alele) şi la găini (alcătuit din patru alele). (lat. relief ocupând cei doi versanţi ai unei fante. 2. gr. în biologie. intervenţie chirurgicală care constă în înlăturarea ţesuturilor prin dilaceraţie. albumină care se găseşte în lapte şi care poate fi izolată din acesta sub forma unei substanţe cristaline solubilă în apă. duce la) substanţă care produce creşterea secreţiei de lapte. coagulează la 70-75°C şi este asemănătoare cu albumina din plasma sanguină. agogos – conducând la.L L L l. care se referă la lacrimi şi la secreţia lor. ansamblul cavităţilor osoase ale urechii interne. sensibil. propietatea materiei vii de a-şi modifica starea în care se găseşte în funcţie de diverşi factori.buză) care se referă la buze. renină. 2. ex. în special ai gurii. LABFERME T LABIAL LABIE LABIL LABILITATE 1. leziune rezultată dintr-o sfâşiere în adâncime a pielii. marginile unei plăgi sau unei incizii. (lat. lactis – lapte. apare ca o complicaţie gravă a otomastoiditei.

substanţă proteică din grupa globulinelor.LACTAT 1. lactis . după opacitatea sa. conţine apă. care favorizează creşterea secreţiei de lapte. iaurtul. gen de bacterii. se folosesc lactometre de tipul aerometrelor. 2. (fr. stare caracterizată prin producerea de lapte de la nivelul mameloanelor. lactase) enzimă specifică. eliminarea continuă a laptelui din mamelon ca urmare a relaxării sfincterului papilar. pentru a se recunoaşte. substanţele rămase pe filtru se compară cu anumite etaloane convenţionale. galactofor – care conduce laptele. enzimă care produce transformarea acidului lactic în acid piruvic. format din bacili imobili. (lat. sare a acidului lactic (lactat de calciu. LACTAŢIE LACTAZĂ LACTE I Ă LACTESCE T LACTIC LACTIFER LACTICODEHIDROGE AZĂ LACTIGE LACTOBACILLUS LACTOBACILLUS ACIDOPHILUS LACTOBEZOAR LACTODE SIMETRU LACTOFILTRU LACTOFLAVI Ă LACTOFUG LACTOGLOBULI Ă LACTOMETRU LACTOREE LACTOSCOP LACTOSERUM 292 . întâlnite mai ales în produse alimentare fermentate. paralizie etc. de sodiu etc). care are aspectul laptelui. instrument utilizat pentru determinarea purităţii laptelui. prin măsurarea densităţii laptelui. până ajunge la exterior. concreţie gastrică observată la sugarul hrănit cu lapte praf nediluat suficient. laptele bătut. instrument cu ajutorul căruia se apreciază laptele. riboflavină. aparat pentru măsurarea densităţii laptelui în raport cu densitatea apei. (gr. sin. în urma prelucrării sale din această categorie fac parte brânzeturile. care se referă la lapte. termenul se utilizează în anatomie pentru definirea canalelor prin care trece laptele de la acinul glandular. pentru determinarea conţinutului în substanţe uscate din lapte. provocată de diferite cauze: hipotonicitate. sin. grampozitivi care fermentează hidraţii de carbon cu producere de acid lactic. fracţiune a laptelui rezultată după extragerea grăsimii şi precipitarea proteinelor. untul. dacă i s-a adăugat apă şi lactometre de tipul refractometrelor. unele specii sunt utilizate în industria alimentară. având proprietatea de a descompune lactoza în glucoză şi galactoză. dispozitiv pentru determinarea impurităţilor din lapte.lapte). lactoză şi componenţi minerali ai laptelui. bacilul care provoacă fermentarea lactozei. produs obţinut pe bază de lapte. rheo – a curge). substanţă cu rol bacteriostatic şi bactericid prezentă în lapte şi zer. substanţă care scade secreţia laptelui.

biolog francez. lagos – iepure + ophtalmos . 2.A. foaie + ektome . EC (CIROZA) LAGOFTALMIE LAGOMORPHA LAMARK JEA -BAPTISTE (1744-1829). substanţă glucidică. lacuna – lipsă. eliminarea de lactoză prin urină. LAMARCKISM teorie evoluţionistă formulată de J. în conformitate cu cele două legi ale lamarckismului. (lat. este prezentă în lapte şi are rol în transferul fierului. (lat. plăcuţă de sticlă foarte subţire. anatomic sau patologic. sunt animale acvatice. marine sau dulcicole. în general alcoolică. Factor de Activare Limfocitară. 1846-1908). fie prin scurtarea ei. în radiologie. sin. Giardia (după biologul francez Giard Antoine. ordin în sistematica zoologică în care sunt cuprinse toate speciile asemănătoare cu iepurii. scleros şi dur. de care rămâne ataşată numai printr-un pedicul vascular.ablaţie) rezecţia uneia sau mai multor lame vertebrale cu scopul de împiedica o presiune pe măduva spinării. care acoperă un preparat microscopic de pe o lamă.. linie densă. cal. fie prin paralizia muşchiului orbicular. (gr. care se referă la lacune sau care prezintă lacune. în chirurgie. 1.F.ochi) anomalie care constă în imposibilitatea pleoapei de a acoperi globul ocular. alcătuind în unele mări bancuri masive. cu doi nuclei şi patru cili. lamina – lamă. groapă) cavitate care apare în urma distugerii ţesuturilor dintr-un organ. caracterizată prin ficat mic. care parazitează în epiteliul intestinului subţire la om. Lamarck despre adaptare. acoperit cu cochilie bivalvă. formată dintr-o moleculă de glucoză şi una de galactoză. se întâlneşte la femeia gravidă aproape de termen. flagelat piriform. lucrarea sa “Fiziologia zoologică” (1809) cuprinde concepţia sa DE MO ET despre evoluţia vieţuitoarelor (lamarckismul). LAMBLIA LAMBOU LAMELĂ LAMELAR LAMELIBRA HIATE LAMI A DURA LAMI ECTOMIE 293 . care se găseşte în lapte. porţiunea de piele sau de muşchi detaşată de locul său de origine. care este format din lamele. clasă de moluşte caracterizate prin corpul turtit lateral. identificat şi denumit prima oară de către patologul William Lambl (1824-1895). lamă mică. trăind pe fundul apei sau fixate pe pietre. adâncitură. abr.B. unul dintre întemeietorii evoluţionismului în biologie. şi prin prezenţa branhiilor lamelare.LACTOTRA SFERI Ă LACTOZĂ LACTOZURIE LACU AR LACU Ă metalproteidă care conţine fier. denumire atribuită unui mic spaţiu circumscris. a cărui structură evocă un aspect de lamele suprapuse. ciroza atrofică a ficatului. uneori greu de interpretat pe clişeu. mărginind spaţiul periodontal ce conturează rădăcina. LAE L. fenomen care are loc sub influenţa directă a mediului. rumegătoare şi câine.

(lat. care este primul timp al unui mare număr de operaţii ce vizează organe conţinute în abdomen. paralizia muşchilor laringelui. sin. larva – mască. care are aspectul şi consistenţa slăninei. (lat. având în general culoarea cenuşie pe spate şi pe faţa dorsală a aripilor şi albă pe piept şi pe pântece. examen vizual al laringelui. examinarea cavităţii abdominale cu ajutorul unui endoscop introdus în cavitatea peritoneală prin traversul pereţilor abdominali.U. spasm laringian. deschiderea chirurgicală a peretelui abdominal şi a peritoneului. (gr. consecutivă unei infecţii microbiene sau virotice. în parte sau în întregime laringele. producând râia laminosioptică lampă cu cuarţ sau sticlă transparentă şi vapori de mercur utilizată pentru producerea artificială a radiaţiilor ultraviolete. LAMPĂ R. efectuat cu ajutorul unei mici oglinzi montate pe un mâner şi prevăzut cu dispozitiv de luminat. imediat după naştere cu excepţia palmelor şi tălpilor. lanugo . practicată în situaţii foarte grave. care se dezvoltă prin metamorfoză.V. operaţie prin care se extirpă. urmând după stadiul de ou. aparenţă. spasm glotic. v. ptao – lovesc. fantomă) în parazitologie: stadiu din evoluţia artropodelor sau a viermilor. lamina + gr. în general în peritonitele zise depăşite. cu scopul de a obţine variante vacinale cu patogenitate modificată. lapara – partea moale a abdomenului + skopein – a examina) sin. ating) acarian din familia Laminosioptidae. în formă de lance. inflamaţie acută sau cronică a mucoasei laringelui. cu revărsat articular. deschiderea la piele a cavităţii peritoneale. situat în partea mediană şi anterioară a gâtului.puf) fire de păr foarte subţiri. care în condiţii normale nu este patogen pentru această specie. care se manifestă la copil prin tumefierea dureroasă a genunchiului. spasm al muşchilor glotei. conduct aerian interpus între faringe şi trahee. palmipede cu penele foarte dese.LAMI OSIOPTES (lat. studiul laringelui şi bolilor sale. care parazitează în ţesutul conjunctiv subcutanat la găină. LA CEOLAT LA DSTEI ER (SISTEM) LA GERHA S (I SULE) LA UGO LAPAROSCOPIE LAPAROSTOMIE LAPAROTOMIE LAPI IZARE LARDACEU LARIFORME LARI GE LARI GECTOMIE LARI GITĂ LARI GOLOGIE LARI GOPLEGIE LARI GOSCOPIE LARI GOSPASM LARSE -JOHA SSO (BOALA) LARVĂ 294 . provoacă dispnee şi disfonie. metodă de adaptare a unui virus prin pasaj pe iepure. ordin de păsări acvatice. celioscopie. care acoperă capul fătului. tulburare de osificare a rotulei. sistemul grupelor sanguine eritrocitare. distribuite neregulat în ţesutul pancreatic şi bogat vascularizate. zone cenuşii sau gălbui.

sub discul germinativ. 2. (lat. manevră practicată de examinator. observată în leziuni ale labirintului urechii interne. înclinarea laterală a unui organ. dominanta funcţională a unei părţi a corpului uman asupra celeilalte. obţinut prin scurgere liberă. liber) termen utilizat pentru ţesuturi care prezintă multe spaţii şi mobilitate crescută.lepros) termen vechi. stare de inactivitate aparentă. lichid lăptos care circulă în corpul unor plante. abr. provocată de flexia coapsei pe bazin. în timp ce colul îşi păstrează poziţia normală. 1. care există fără să-şi manifeste prezenţa. uşurează tranzitul intestinal prin lubrifiere şi emulsionare. intoxicaţie cu plante din genul Lathyrus. cu lateropoziţie. după incizia tijei sau trunchiului. laxe – larg. care emite un fascicul îngust de raze luminoase. 1. spaţios. dificultate manifestată de parkinsonieni de a se menţine în echilibru după un pas executat lateral. particule de polistiren folosite pentru cercetarea factorului reumatoid în ser. care defineşte o instituţie de supraveghere a sănătăţii oamenilor. LATEBRĂ LATE T LATE ŢĂ LATERALITATE LATEROFLEXIA UTERULUI LATEROLATERAL LATERO-POZIŢIE LATEROPULSIU E LATEROVERSIE LATEX LATIRISM LAVAJ LAX LAXATIV LAZARET LĂUZĂ 295 . întâlnită la rumegătoare şi cabaline. devierea unuia sau mai multor dinţi înspre partea dreaptă sau stângă a arcadei dentare. spălare. amplificator de lumină. sin. deplasarea laterală a unui organ. cu gamba în extensie. 2. într-o direcţie bine definită. 1. femeie aflată în starea fiziologică normală imediat următoare naşterii. care transportă într-un timp foarte scurt o mare cantitate de energie. lăuzia are durata de 6 săptămâni după naştere. sin. pentru a opri introducerea bolilor infecţioase într-o ţară. aşa ca unele anomalii sau unele faze ale unei afecţiuni. (lat.. 2. lazarus . 1. prezent mai ales în poliartrita reumatoidă. tendinţă de deviere laterală în timpul mersului sau de aplecare într-o parte. din engleză (Light Amplification by Simulated Emision of Radiation). 2. substanţă care provoacă eliminarea unuia sau mai multor scaune moi.LARVICID LASEGUE (SEM UL) LASER substanţă care are propietatea de a distruge larvele. durere pe faţa posterioară a membrului inferior. vizibile sau infraroşii. creşte peristaltismul intestinal. zonă în centrul ovulei de pasăre. în dentistică. în carese depune numai vitelus alb. deviere a uterului în care corpul acestui organ basculează spre una din părţi. califică o anastomoză obţinută prin sutura deschiderilor practicate pe laturile a două conducte juxtapuse.

LEBER abr. lekithos – gălbenuş de ou) fosfolipide lipsite de sulf. a.D. clasa Mastigophora care parazitează la câine şi la om. lichid cefalorahidian. năut) sau furajere (lucernă. în absenţa unor factori modificatori. individul repetă cele mai importante modificări ale formei FU DAME TALĂ prin care au trecut strămoşii lui în cursul dezvoltării lor filogenetice lente şi îndelungate.). denumit de către Leishman (1865-1926). lupin etc. boală ereditară şi familială care debutează prin nevrită optică subacută şi ajunge la atrofie optică bilaterală. LEGEA WEI BERG HARDY. provoacă infecţii nozocomiale intraspitaliceşti. alimentare (mazăre. gen de protozoar. (gr. fenomene genetice cu caracter universal care acţionează în două momente cruciale ale ciclului vital al organismelor şi care constituie mecanismul de transmitere al caracterelor de la o generaţie la alta. legea lui Liebig – lege care stabileşte că în producţie este hotărâtoare substanţa nutritivă prezentă în cele mai mici cantităţi. unde produce boala denumită leishmanioză. Această lege se bazează pe următoarele elemente: frecvenţa tipurilor de gameţi produşi de indivizii unei generaţii sunt aceleaşi cu frecvenţa genelor respective în generaţia care produce gameţii. fasole. pneumonie atipică. ea LIMITATIVI este valabilă nu numai pentru funcţiunile chimice. soia. legea echilibrului populaţiilor – o populaţie este considerată ca fiind în echilibru atunci când. conform cu legile eredităţii şi adaptabilităţii. în cursul dezvoltării sale ontogenetice. înseamnă că o populaţie este în echilibru atunci când frecvenţa genotipului homozigot este egală cu pătratul frecvenţei genei respective. ubicuitar. abr. L. iar frecvenţa genotipului heterozigot este egală cu de două ori produsul între frecvenţele celor două gene. plex scleros episclerat în jurul limbului sclerocornean. mai ales în uter.L. b. conţinând azot (care le conferă un caracter amfoter). legea grupării independente a materialului genetic – acţionează atât în gametogeneză cât şi în fecundare. sparcetă. LEGILE EREDITĂŢII LEGIO ELLA P EUMOPHILA LEGUMI OASE LEIOMIOM LEISHMA IA 296 . trifoi. bacil gram negativ. poate apare în musculatura netedă. netratată. 1840-1917). atrofie optică Leber (Theodor von. determinată de frecvenţa genelor la un anumit locus. lactatdehidrogenază.H. îşi menţine în generaţii succesive aceeaşi frecvenţă a genelor şi aceeaşi structură genetică. familie botanică cuprinzând numeroase specii de plante spontane sau cultivate. legea segregării materialului genetic – acţionează numai în gametogeneză când se realizează trecerea de la spermatociţii sau ovociţii primari la spermatociţii sau ovociţii secundari. dar şi pentru majoritatea celor vitale. după care. boala are sfârşit letal. LECITI E LEGEA BIOGE ETICĂ lege formulată de E. tumoră benignă formată din ţesut muscular neted. ţinând seamă de distribuţia binominală a genotipurilor. necapsulat.R. aparţinând familiei Tripanosomidae. cu creştere dificilă în caz de încorporare aerogenă provoacă „boala legionarilor“. Haekel. legea minimului.sin. LEGEA FACTORILOR sin.C. frecvenţa noilor genotipuri în generaţia filială depinde numai de frecvenţa genelor în generaţia parentală şi nu de frecvenţa genotipurilor parentale. sin. linte.

aliment grosier. afecţiunea firelor de păr care prezintă la bază mici concreţiuni. boală produsă de leptospire care se întâlneşte la bovine. leptos + monas – unul. leptoten. boală infecţioasă cronică produsă de Mycobacterium leprae. sin. (gr. singur) parazit din familia Trypanosomatide. eritrocit de grosime redusă şi cu diametrul crescut. sitemul nervos periferic. leptos + soma . mic nev pigmentar. boala Hansen. dură. care este caracterizat prin corp alungit şi subţire. corespunzând zonei corneene optice. sistemul limfatic şi diverse viscere. căderea cristalinului înapoi sau hernia lui în camera anterioară. plan sau reliefat. tip de vaccin antipoliomielitic. proteză oculară de contact. sin. subordinul Logomorpha din care fac parte iepurii. varietate de fractură a primului metacarpian. (lat. foarte răspândite în natură. proteză oculară de contact. din care unele patogene pentru om. localizată îndeosebi pe piele. în formă de bob de linte. gen de bacterii mobile. 1. solz mic + thrix .corp) individ cu corpul mai subţire decât normal. cu valoare nutritivă scăzută. prezent în trunchiul cerebral.filament). dar necesar declanşării dinamicii gastrice. de formă helicoidală. (gr. ca un cordon. piesă din sticlă cu suprafaţă curbată care poate refracta razele luminose. (gr. bacil acidorezistent.inflamaţie) inflamaţia membranei piamater. care se referă la nucleul lenticular şi la corpul striat. volumul rămânând normal. lepis – coajă.5 mm. din polimetil metacrilat.păr). clasa Mastigophora care se găseşte la vertebrate. la porcine şi la câini.cădere). cristalinian. la cabaline. localizat pe faţă. gât sau mâini. cu diametrul de 8. dar reluându-şi forma iniţială când presiunea încetează. prima etapă a profazei meiotice în care cromozomii se individualizează sub forma unor filamente lungi şi subţiri. lens + ptosis . (gr. lazarus-lepros – cu pielea acoperită de cruste) sin. leptos + nema . familie în sistematica zoologică aparţinând rozătoarelor. (gr. subdivizate în multe grupe şi tipuri. tricorexie nodoasă. 2. sin. deformabilă sub apăsare. (gr.LEM ISC LE OIR (FRACTURA) LE TICULAR LE TICULOSTRIAT LE TIGO LE TILĂ LE TILĂ HIBRIDĂ LE TILĂ SUPLĂ LE TOPTOZĂ LEPI E (VACCI ) LEPORIDE LEPOTRIX LEPRĂ fascicul nervos. leptos + menigx – membrană + itis . LEPTOCIT LEPTOME I GITĂ LEPTOMO AS LEPTO EM LEPTOSOMATIC LEPTOSPIRA LEPTOSPIROZĂ LEPTOZOM LEST 297 .

alb + blastos . riscul pe care îl prezintă o boală de a fi mortală. se pune în evidenţă prin examenul sedimentului urinar.LETAL LETALITATE LETARGIE (lat. leukos + kytos + zoon . termen folosit pentru leucoză. eozinofile. LEUCEMIE ALEUCEMICĂ stadiu evolutiv precoce sau o formă particulară de leucemie în care nu se constată creşterea notabilă a leucocitelor sanguine. bazofile). hiperplazia măduvei osoase şi evoluţie rapidă spre moarte. mai mult sau mai puţin intensă a pielii. constituient normal al proteinelor. fatal. letum . globul alb.moarte) mortal. leukos. somn profund. indică prezenţa leucemiei.animal) hemosporide lipsite de pigmentul melanic. caracterizat în general prin creşterea insolită a numărului de elemente leucocitare mieloide sau limfoide. creşterea numărului de leucocite peste cifrele normale (6000-8000). hepatomegalie. termenul cuprinde elemente mieloide numite şi granulocite (neutrofile. mai ales când este urmarea unei boli de piele. predominante la nivelul substanţei albe din emisferele cerebrale. LEUCEMIE (gr. în legătură cu moartea. celulă nucleată din sângele periferic normal. nume dat uneori afecţiunilor caracterizate prin creşterea numărului de leucoblaşti în organele hematopoietice şi în sângele circulant. LEUCI Ă LEUCISM LEUCOBLASTEMIE aminoacid natural indispensabil. care parazitează la păsări în sânge şi organe. LETTERER-SIWE (BOALA) boală caracterizată prin proliferarea difuză a celulelor reticuloendoteliale care se supraîncarcă adesea cu colesterol. irisul şi copitele pigmentate. sin. prin febră. haima -sânge). prezenţa leucocitelor în urină în cantitate mare. (gr. leukos –alb. decolorarea. orice afecţiune cerebrală. chiar în număr mic.germen) celulă iniţială din care se formează globulele albe. citos -celulă). traducându-se clinic. însoţită de metaplazii ale organelor hematopoietice. prezenţa de leucoblaşti în sângele circulant. întâlnit şi în encefalita letargică ca o expresie a leziunilor diencefalice. caracterizată anatomic prin leziuni inflamatorii. proces proliferativ neoplazic al mezenchimului leucoblastic. stadiu intermediar între mieloblast şi promielocit. prelungit însoţit de diminuarea funcţiilor vitale. (gr. exceptând cazuri excepţionale. culoare albă a părului de acoperire şi protecţie întâlnită la animale. iar pielea. în psihiatrie: acces de somn amintind de somul hipnotic. elemente limfatice (limfocite). LEUCOBLAST LEUCOBLASTOZĂ LEUCOCIT LEUCOCITOZĂ LEUCOCITOZOO LEUCOCITURIE LEUCODERMIE LEUCOE CEFALITĂ 298 . la sugar. hemoragii cu adenopatii şi anemie. la noul născut. moarte aparentă. părul fiind total lipsit de pigment. dar cu modificări importante ale mielogramei şi o proliferare considerabilă a ţesutului hematopoetic. leucos –alb. prezenţa acestor celule. ca răspuns la un proces de apărare al organismului. (gr. sin.

leucocitopoieză. necesar dezvoltării lui Leuconostoc citrovorum. poligonală pe secţiune şi aşezată în cuiburi perivasculare între tubii seminiferi (glande interstiţiale). în afară de inimă. albicioasă. denumire atribuită oricărei scurgeri albe din vagin. factor de creştere înrudit cu acidul folic. tumoră malignă circumscrisă. ordinul Protoscales care se înmulţeşte prin înmugurire şi care produc fermentaţii. hipoleucocitoză. fructofuranoză. decolorarea parţială sau totală a unghiilor.cerc) care face ca lumina polarizată să se întoarcă spre stânga. sin. leukos + pedao – sar peste) migrarea leucocitelor prin spaţiile intercelulare ale endoteliului capilar. celulă din testicul. LEVOGIR LEVULOZĂ LEVURĂ LEYDIG LEZIU E L. 1. (lat. formare a diferite tipuri de globule albe. (lat. care interesează întreaga grosime a corneei. (lat. (gr. levo-are – a ridica) cu referire la muşchii care au funcţia de a ridica. (gr. dar prezintă malformaţii complexe. peptid format sub acţiunea proteinazelor eliberate de leucocite în cursul unui sindrom inflamator şi având proprietăţi vasodilatatoare. din clasa Ascomiceta. levo-are – a dospi) ciuperci unicelulare. parte a hemogramei care cuprinde numai numărătoarea leucocitelor şi formula leucocitară. sin. scăderea cifrei leucocitare în sângele periferic sub 4000 elemente/mm3. sin. pierderi albe. devierea spre stânga a globului ocular prin contracţia muşchiului oculomotor comun. care este normal situată. însoţită de leucopenie. gonadotrofina B. leukos + osis) proces morbid care evoluează în ţesutul leucopoietic (se cunosc: leucoza leucemică. în care toate organele interne au poziţia inversată. flur albus. noradrenalină. grup de substanţe care rezultă din metabolismul acidului arahidonic cu rol în inflamaţie. de obicei. splină. cetohexoză existentă în vegetale. amigdală. la care aderă câteodată irisul. sin.H. decolorarea congenitală a părului. plagă sau alt prejudiciu adus corpului de o forţă exterioară. anomalie congenitală rară. 2. având ca punct de plecare un ţesut sau organ leucopoietic. 1.LEUCOGRAMĂ LEUCOKI I Ă LEUCOM LEUCO ICHIE LEUCOPEDEZĂ LEUCOPE IE LEUCOPOIEZĂ LEUCOREE LEUCOSARCOM LEUCOTRICHIE LEUCOTRIE E LEUCOVORI LEUCOZĂ LEVARTERE OL LEVATOR LEVOCARDIE analiză de laborator. aleucemică şi eritroidă). sin. modificare patologică la nivelul ţesuturilor abr. ganglion. laeva – la stânga + gyros . 2. leziune cicatricială opacă. 299 . leucocitopenie.

Li. în special a celulozei lemnului. grupate în 250 de genuri şi 12 subfamilii. mai ales la nivel articular sau diverse organe sau părţi din corp. destinat înlocuirii valvelor mitrale. tumoare a ganglionilor limfatici afecţiune a ganglionilor caracterizată prin creşterea în volum a tuturor ganglionilor limfatici. LIGAME TE Î CRUCIŞATE LIGAME TOPEXIE LIGAME T FALCIFORM (LA FICAT) LIGATURĂ LIG IFICARE LIG I Ă LILLEHEI-KASTER (VALVA) LILIACEAE LIMAX LIMB LIMBĂ SABURALĂ LIMFADE ITĂ LIMFADE OPATIE LIMFADE OM LIMFADE OZĂ 300 . pentru a corecta retroflexia sau retroversia. variabil ca formă şi mărime. tumoretă în spaţiul dintre unghii la bovine. tonus biologic al instinctului şi nevoilor sexuale. pentru a se întrerupe continuitatea sau înainte de a-l secţiona. cordon sau pedicul. produs biologic cu structură coloidală. rezistent şi puţin extensibil. structură anatomică mărginind un organ şi având în general formă rotunjită sau inelară. familie de plante care fac parte din clasa Monocotyledonatae.melc) gen de melci din familia Limacidae. care leagă faţa superioară a ficatului cu diafragmul şi cu peretele abdominal anterior. sin. (gr. 2. foarte rar lemnoase. inflamaţia căilor şi ganglionilor limfatici. constituient al peretelui celulelor vegetale. repliu peritoneal în formă de coasă. sin. releasing factor. adenită – inflamaţia ganglionilor limfatici.000 de specii. proteză valvulară cu disc bascular şi liber. limax . proces de impregnare a unor celule cu lignină. LIBERI Ă LIBIDO LICHE LICHID CEFALORAHIDIA LICOREXIE LIE AL LIGAME T simbolul litiului. nylon etc în jurul unui vas. având ca leziuni elementare mici papule.legătură) fascicul fibros.poftă) apetit exagerat. sunt plante ierboase. limbă încărcată cu un depozit alb-galben. (lat. pentru a obţine hemostaza sau în jurul altui conduct. ordinul Liliales. lien . cele două ligamente interne ale genunchiului (anterior şi posterior). cuprinde circa 4. operaţie prin care se scurtează şi se fixează ligamentele rotunde ale uterului.splină) în legătură cu splina. reprezentând ceea ce rămâne după dizolvarea glucidelor. (lat. care leagă între ele două piese osoase. sin. inel. ligamentum . mătase. leichen . rezultat al secreţiei plexurilor coroide. având un areal foarte larg. lykos – lup + orexis . nod făcut cu un fir de catgut.pecingine) denumirea generică pentru o serie de afecţiuni de cauze multiple. (gr. 1. aortice sau tricuspidiene. (lat. apetit sexual.

diateză limfatică – stare caracterizată prin dezvoltarea exagerată a sistemului limfatic. limfocite care produc anticorpi. timus). constituind un adevărat suport predispozant pentru unele stări patologice. lympha – apă limpede + gr. tumoare cu arhitectură de ganglion limfatic. cu un nucleu intens colorat. sin. 1. construită din limfocite. kytos . rezultat din transsudarea plasmei sanguine la nivelul spaţiilor limfatice. 1. 1.celulă) celule formate în organele limfatice (ganglioni. creşterea proporţională a numărului de limfocite din sânge peste valorile normale peste valorile celor albe (fără ca numărul acestora din urmă să fie modificat). inflamaţia vaselor limfatice. care intervin în reglarea răspunsului imunitar şi în rejectarea grefelor. reprezentând 25-30% din leucocitele sângelui. limfopoieză. trecerea unui număr mare de limfocite în diferitele lichide din organism. (lat. scăderea numărului de limfocite. formarea limfocitelor în ţesuturile limfoide. asigură schimbul metabolic la nivelul ţesuturilor şi celulelor. lympha + agein – a mări. datorită reducerii schimburilor la nivel tisular. LIMFOKI E LIMFOM substanţe secretate de limfocite cu rol în imunitate. celulă considerată precursor a limfocitelor. 2. LIMFOMATOZĂ 301 . afecţiune caracterizată prin creşterea în volum a ganglionilor limfatici. infecţii cutanate. considerate stadiul terminal al seriei limfocitare. sursa de origine a plasmei interstiţiale. limfadenom. limfocitom. termen utilizat pentru definirea animalelor cu temperament atenuat şi constituţie grosolană. producerea de limfă. nume generic pentru toate tumefacţiile ganglionare de diferite cauze. produs biologic cu structură coloidală. una din cele două populaţii de limfocite. care se referă la limfă. LIMFA GITĂ LIMFA GIECTAZIE LIMFA GIOM LIMFA TISM LIMFATIC LIMFOBLAST LIMFOCIT LIMFOCITE B LIMFOCITE T LIMFOCITEMIE LIMFOCITOPE IE LIMFOCITOPOIEZĂ LIMFOCITOZĂ LIMFOGE EZĂ LIMFOGRA ULOMATOZĂ infecţie granulomatoasă a sistemului limfatic. creşterea numărului de limfocite din sânge faţă de numărul celorlalte feluri de leucocite. 2. sin. 2. splină. a zori) substanţe care măresc cantitatea de limfă. eczeme etc. maturarea lor se face prin pasajul lor în timus sub influenţa unui factor timic. dilatarea vaselor limfatice angiom al vaselor limfatice caracterizat prin îngroşarea şi dilatarea pereţilor vaselor limfatice.LIMFAGOG LIMFĂ (lat.

care este la limita pragului de eficacitate. scurgerea limfei în urma deschiderii accidentale a vaselor limfatice. lyo + phobos . de unde concluzia că numărul grupelor de înlănţuire este limitat. (ca abatere de la legile lui Mendel).LIMFOPE IE LIMFORAGIE LIMFOSARCOM LIMI AR LIM EE LI AMAROZID LI DA LI GUAL LI GUATULA sin. (lat. un anumit linkage grup corespunde unui anumit cromozom.frică) comportarea moleculelor sau particulelor dispersate de a nu absorbi la suprafaţa lor molecule ale mediului de dispersie în soluţiile coloidale. Linkage – înlănţuire) transmiterea înlănţuită a genelor din acelaşi cromozom. scăderea numărului de limfocite. prin îngheţare şi îndepărtarea apei îngheţate prin evaporarea în vid. cu alterarea arhitectonicii normale glandurale şi invazie capsulară. sin. format de cătreîmbinarea aponevrozelor muşchilor oblici şi transverşi ai abdomenului. (gr. legături care unesc mai multe molecule de ADN aşezate cap la cap în cromozom. linguatus – în formă de limbă) parazit din familia Linguatulidae. fiind la limita pragului de sensibilitate. lyo – eliberez. hexaclor ciclohexan. ordinul Pentastomida care parazitează în cavităţile şi sinusurile nazale şi frontale la câine. (eng. (lat. sin. (gr. grup de înlănţuire – grupul de gene care segregă împreună ca urmare a situării lor pe acelaşi cromozom. LI GULECTOMIE LI IE ALBĂ LI IME T LI ITĂ LI ITĂ PLASTICĂ LI KAGE LI KAGE GRUP LI KERI LIOFIL LIOFILIZARE LIOFOB 302 . tendon rigid ce se găseşte pe linia mediană a abdomenului. sin. de a absorbi la suprafaţa lor molecule ale mediului de dispersie. procedeu pentru conservarea unor preparate biologice. (gr. 1. tumoare malignă a ganglionului limfatic. ablaţia chirurgicală a lingulei plămânului stâng. glucozid cianogen din seminţele de in.iubire) comportarea moleculelor sau particulelor dispersate (faza dispersată) din soluţiile coloidale. inflamaţia peretelui stomacului formă de cancer gastric care infitrează cu ţesut scleros o bună parte a peretelui stomacului. limne – mlaştină. în sensul că este egal cu numărul cromozomilor dintr-un genom. v. linamarină. linio-ire – a unge) preparat farmaceutic lichid sau semisolid cu aspect limpede sau lăptos. desfac + phylia . producându-se segregarea neregulată. 2. criodesicare. care se referă la limbă. folosit pentru uz extern în fricţiuni sau aplicaţii locale. care este abia perceptibil. limfocitopenie. lac) melci acvatici din familia Lymnaeidae de obicei gazde intermediare a unor paraziţi.

granulat. datorată scăderii marcate a presiunii sanguine. infiltraţia cu grăsimi a celulelor organismului. a conştienţei. enzimă care determină lipoliza. excizie de ţesut adipos la un subiect obez. tumoare malignă a ţesutului gras substanţă solubilă în structurile lipidice. care activează degradarea gliceridelor în acizi graşi şi glicerol. desfac) hormon sau substanţe cu rol în metabolismul grăsimilor care previn depozitarea acestora în ficat. hernie) hernia formată din ţesut grăsos. lipos + kao – ard. descompunere chimică a lipidelor. depozitarea acestora în ţesutul adipos şi implicit îngrăşarea animalului. pierdere bruscă. proces morbid caracterizat prin existenţa de mai multe tumori grăsoase în organism proces de moarte locală a ţesutului gras într-o parte a organismului. (lat. cu relaxare parţială sau completă.LIPAZĂ LIPAZĂ PA CREATICĂ LIPAZEMIE LIPECTOMIE LIPEMIE LIPIDE LIPIDOZĂ LIPOATROFIE LIPOCAIC LIPOCEL LIPODISTROFIE LIPOFILIC LIPOFUSCI Ă LIPOGE EZĂ enzimă de tip esterazic. lipos + kele – umflătură. (gr. lipoidoză. substanţe organice. cu afinitate pentru ţesutul adipos. membranelor celulare. heteroproteide constituite dintr-o componentă proteică şi o componentă neproteică de natură lipidică. cu formarea grăsimilor de rezervă. LIPOLITIC LIPOLIZĂ LIPOM LIPOMATOZĂ LIPO ECROZĂ LIPOPEXIE LIPOPROTEIDE LIPOPROTEI LIPAZĂ LIPOSARCOM LIPOSOLUBIL LIPOTIMIE 303 . concentraţia serică de lipată.sânge) prezenţa lipidelor în sânge. sin. tecilor de mielină ale neuronilor. cu liză a grăsimilor şi eliberare de acizi graşi şi glicerină. cu efect de distrugere a ţesutului adipos. lipos – grăsime + haima . spirit) popular leşin. constituite din acizi graşi şi derivaţi ai acestora. de scută durată. mitocondriilor. distrofie a ţesutului conjunctivoadipos subcutanat. pigment brun. enzimă conţinută în sucul pancreatic. fixarea de grăsimi în organism. lipos + omos) tumoare benignă de ţesut adipos. leipein – a lipsi + thymos – suflet. lipsa ţesutului conjunctivoadipos subcutanat (gr. participă la structura celulelor. componente ale materiei vii. un regim bogat în glucide şi lipide favorizează lipogeneza. proces biochimic de biosinteză a lipidelor. catabolizează procesul de hidroliză a esterilor organici. aflat în interiorul celulelor epiteliale şi conjunctive senescente sau care au suferit alterări degenerative. (lat. (gr. reticulului endoplasmatic.

lithos – piatră + ektome . articulaţia tarso-metatarsiană. datorată ageneziei fasciculelor nervoase piramidale. scurţi. (1810-1894). dunga colorată care apare în jurul dinţilor. congenitală. 1. are importanţă în sinteza proteinelor corporale. lipos + tropein – a îndrepta spre. cu cili peritrichi. (fr. paralizie spastică. amestecat cu apă. distrucţie) dizolvarea unor celule sau bacterii de către lizine. pancreasului şi rinichilor.LIPOTROP 1. (gr. (gr. sin. strict indispensabil în alimentaţia animalelor. cuprinde bacili grampozitivi. mai ales pentru porci şi păsări. lysis .ablaţie) extragerea prin manopere chirurgicale a unor calculi. mărgineşte gingia. se obţine din amestecul a 40% formol. lisere – panglică îngustă ce mărgineşte o suprafaţă) linie evidentă ce mărgineşte o suprafaţă (ex. calculoză.dizolvare. specia Listeria monocitogenes este patogenă pentru om şi animale. a se întoarce) factor care previne acumularea de grăsimi în ficat. îmbracă forme de paraplegie. diminuarea treptată a temperaturii corpului în febră sau atenuarea gradată a unor simptome (sin.dizolvare) substanţe capabile să distrugă calculii din organism. cu miros înecăcios. lithos + lysis . lizereu gingival. (gr. termanul este utilizat cu predilecţie pentru concreţiunile tofice cu consistenţă mare care se formează în ţesutul adipos la gutoşi. care generează formarea de calculi. substanţă halucinogenă experimentată în psihiatrie ca psihodisleptic. (gr.lithos -piatră) partea solidă a scoarţei terestre. LIPURIE LISERGIC (ACID) LISFRA C (ARTICULAŢIA) sin. a fost retras din uz în 1966 din cauza marii sale toxicităţi. uşor gălbui. termoliză) . LISTERIA LITECTOMIE LITEMIE LITIAZĂ LITOGE E LITOLITIC LITOTRIPSIE LITOPEXIE LITTLE (BOALA) LITOSFERĂ LIZAT LIZĂ LIZEREU LIZI Ă LIZOFORM 304 . tetraplegie sau monoplegie. proprietatea unor substanţe chimice de a se fixa electiv pe ţesutul adipos. dă soluţii spumoase. observată în unele afecţiuni grave ale ficatului. eliminarea de substanţe grase prin urină. după Little William John. în intoxicaţiile cu metale grele). (gr. nivelul litiului în sânge. (gr. lichid transparent. care. formarea de calculi (concreţiuni) în diferite cavităţi sau canale anatomice. în funcţia de reproducţie şi în formarea ţesuturilor. aminoacid esenţial. 3. lyssa . litos + pexis . 40% săpun şi 20% alcool etilic şi se foloseşte în dezinfecţie în concentraţii de 1-5%. gen de bacterii aerobe din familia Corynebacteriaceae. (gr. 2. produs de distrugere (liză) a unor structuri biologice.fixare) fixarea de calculi într-un organ sau ţesut. sin. (gr.turbare) 2. displegie spastică infantilă. mobili. lithos + triptes – cel care sfarmă) metodă fizică sau chimică de mărunţire a unui calcul în organism.

locus . ansamblul mijloacelor destinate să corijeze defectele de pronunţie la copil. LIZOZIM LIZOZOM LOB LOBECTOMIE LOBITĂ LOBOTOMIE LOCOMOŢIE LOCUS . aflaţi în faza de surescitare. locheia. lichid omogen. musculară. conţine enzime. lob) porţiune sau subdiviziune macroscopică a unui organ compact.LOGIE LOGOPEDIE LOGOREE LOHII LOJĂ LOMBALGIE LOMBAR LOMBARTROZĂ LOMBOSCIATICĂ LOMBOTOMIE LO GEVITATE LO GILI 305 . nevoie irezistibilă de a vorbi.petec. parenchimatos.LIZOGE IE LIZOL capacitatea unor bacterii de a produce bacteriofagi în generaţii succesive. iar membrele lungi şi gracile. de origine vertebrală.. situată în zona lombară. ablaţia chirurgicală a unui lob de organ (ex. depăşind media de vârstă normală. 1. cu miros neplăcut şi persistent.ferment) substanţă bacteriolitică care se găseşte în unele umori şi secreţii din organism precum şi în albuşul din ou. vorbire inepuizabilă. gena are în mod natural două sau mai multe alele). ficat). îndeosebi hidrolitice. acţiune de deplasare a animalului de la un punct la altul. mic organit intramicroplasmic vizibil cu microscopul electronic în celule. inflamaţia unui lob. durere pe traiectul nervului sciatic. obţinut prin amestecul. observată la unii bolnavi mentali. logos . serosanguinolente. cu ajutorul membrelor. destinată a permite cale de acces la organele subjacente. 2.loc) localizare fizică a genei pe cromozomi. incizie a regiunii dorsale. pulmon. (lat. durata vieţii unui animal sau a unei plante. (gr. întâlnite în perioada lăuziei la femele. cavitate. (gr.naştere) scurgeri din uter. durere în regiunea lombară. artroza coloanei vertebrale. (lat. sanguinolente.vorbire) în cuvinte compuse are semnificaţia de: studiu. pe cromozomii omologi genele omoloage ocupă acelaşi locus.longus – lung. în părţi egale. mai mult sau mai puţin bine delimitată. reprezintă distanţa ocupată de genă în grupul ligatural (în acelaşi locus. (lat. care se mişcă simultan şi succesiv după felul mersului. lombus . vorbire despre. în care se găseşte un organ sau o altă structură anatomică.şale) regiunea din coloana vertebrală situată între regiunea spinării şi regiunea sacrală. se spune despre un individ care are corpul alungit şi foarte svelt. folosit ca tratament al unor tulburări psihice.vârstă) durată neobişnuit de mare a vieţii unui organism. ştiinţă.. secţiune chirurgicală a fibrelor nervoase care merg de la cortexul lobului frontal. lochos . sau seroase. lysis + zyme . brun-roşcat. (lat. aevum . lobus . care sunt eliberate în citoplasmă în cursul proceselor citolitice. de crezoli bruţi şi săpun de potasiu şi se foloseşte în dezinfecţie în concentraţii de 3-5%. (gr.

E.H. LU ULĂ LUPI LUPI I A LUPULUS LUPUS LURIA (MA EVRA) LUTEI Ă 306 . dezinfectant. cum ar fi vasele sanguine şi limfatice.epidemie) sin.spălare) spălarea unei porţiuni sau a corpului întreg. rapid şi succesiv. mediu de cultură foarte folosit pentru izolarea bacililor din genul Mycobacterium. progesteron. iodură de potasiu). proeminenţă mediană a marginii posterioare a vălului palatin. producând miaze. lues . observată uneori în osteomalacie şi alte osteite decalcifiate. bandă subţire.. cu manifestări cutanate (eritem în fluture) şi afectare renală. cu reflexe metalice verzui. din familia Calliphoridae. (lat. care se referă la luetă. albăstrui sau auriu. unitate de flux luminos egală cu fluxul luminos emis în unitate de unghi solid de o sursă punctiformă.LOOSER (LI IA) LORDOSCOLIOZĂ LOŢIU E LOVITURĂ Î LA CE LOVITURĂ Î SECURE LOWE STEI (MEDIUL) L. care se referă la joc. desuet pt. care se pune între două corpuri care se freacă. care depun ouă pe plăgi sau piele. luteus . (lat. 2. întâlnită la trecerea dintre gât şi grebăn. sin.T. vezi Humulus lupulus. lupus . 1. toxialcaloid din lupin (Lupinus). (lupus eritematos sistemic).S. hormon secretat de corpul galben. situată la suprafaţa unghiei. lordoză asociată cu scolioză. afecţiune articulară inflamatorie cronică. abr. sifilis. 2. clară. depresiune musculară întâlnită înaintea spetei.. umidificare. antimicotic. 1. pentru a depista eventualele leziuni ale circumvoluţiilor cerebrale frontale. depresiune musculară. zonă albicioasă în formă de semicerc. 2. inserarea unui lichid vâscos. L. utilizată ca reactiv. antihelmintic etc. hormon luteotrop. mialgie lombară. (lat.galben) sin. termen vechi folosit pentru toate bolile venerice la om. plantă anuală din familia Leguminoase. diptere colorate. transparentă. apoi cu pumnul. sin. 1. LUBRIFIERE LUCILLIA LUCITĂ LUDIC LUES LUETĂ LUETIC LUGOL LUMBAGO LUME în radiologia oaselor. persoană care suferă de sifilis. leziune cutanată produsă de lumina solară. ungere. procedeu ce constă din a cere bolnavului să atingă marginea patului cu palma apoi cu muchia mâinii.lup). spaţiul din interiorul unui organ sau formaţiune tubulară. (lat. lotio . omuşor. mai mult sau mai puţin pronunţată. metafizară sau diafizară. intestinul etc. de partea rădăcini sale. sindrom caracterizat prin dureri şi contractură în masele musculare lombare. lichidul cu care se face spălarea corpului. abr. soluţie iod-iodurată (iod.

transformarea foliculului dehiscent în corp galben etc. Roccus etc. simbol pentru lizină. una faţă de alta. lux – lumină) unitate de iluminat în sistemul metric. Mullus (mai rar). gonadotrofina B. sin. deplasarea anormală.). cu evoluţie cronică care apare la peştii marini cum sunt Pleuronectidele (frecvent). peştii bolnavi au excrescenţele granulate. a extremităţilor osoase în articulaţie. sindrom de piele opărită.. ca urmare a unei intoleranţe medicamentoase. uneori cu caracter hemoragic. verucoase pe corp. Fundulus. prin mecanism alergotoxic.LUTEI IZARE LUTEOSTIMULI Ă LUX LUXAŢIE LYELL (SI DROM) transformarea ovarului prin secreţia progesteronului (luteinizarea tecii interne. epidermoliză toxică cutanată. cap şi înotătoare. (lat. sin. LYMPOCYSTIS LYS 307 . viroză nespecifică produsă de un virus hexagonal. neuroliză ectodermică buloasă.

macies . simbol pentru metru. tumefiere. procedeul ce constă din a lăsa la rece un corp solid. simbol pentru miliamper. makros + blastos . în seria eritropoiezei. punct apendicular. Macao – nume comun pentru multe specii de papagali din America Centrală şi de Sud. palparea interliniei articulare. în anatomie. descompunerea ţesuturilor fătului mort în uter.. acantocefaloză produsă de Macranthorhipihus hirudinaceus.mare) prefix de origine greacă pentru mare. urmată de ramolisment. makros . din genul Ara şi alte genuri înrudite. au coada lungă. sin.celulă) celulă mare intermediară. indivizii sunt strălucitor coloraţi. 1. manoperă pentru diagnosticul clinic al unei leziuni de menisc al genunchiului. sin.. emaciat. pentru disocierea diverselor elemente anatomice. MACAW MACERAŢIE MACIAT Mc.BUR EY (PU CTUL) abr. punct sensibil la palpare. situat la mijlocul liniei care uneşte ombilicul cu creasta iliacă anterosuperioară dreaptă. slăbit. 4. maceratio – scoaterea prin înmuiere de suc dintr-o plantă) în farmacie. (gr. (lat. 2. probă funcţională hepatică pentru depistarea unei disproteinemii (tulburare întâlnită în hepatită şi ciroză).LAGE (TESTUL) Mc. (lat. procedeul prin care se lasă un fragment de ţesut să stea mai mult timp într-un lichid adecvat. pentru molalitate. 3. în apendicită. 1. a unei plăgi şi a ţesuturilor care o înconjoară. MACROBLAST 308 . un cioc întors şi o zonă golaşe în jurul ochilor. (soluţie) molară. (gr.MURRAY(TEH ICA) MACRA CA TORICOZA PORCULUI MACRO. pentru separarea elementelor solubile. atunci când pansamentul care le acoperă este prea ermetic şi nu este schimbat la timp.M M M (m) mA Mc. prezenţa unei floculări arată o creştere a gamaglobulinelor şi o scădere a albuminelor serice. la serul pacientului se adaugă un reactiv ce conţine timol şi se evaluează flocularea după 30 de minute. abr.slăbire) sin. într-un lichid. în timp ce se roteşte gamba flectată în afară şi înăuntru. 2. semn de afectare hepatică.

grupă de antibiotice antiparazitare extrase din tulpinile de Streptomyces avermitilis.buză) hipertrofia buzelor. globul roşu cu diametrul între 8-10 µm şi un volum de 100 µl. la ciliate se divide.MACROCEFALIE MACROCHEILIE MACROCIT creşterea patologică în volum a capului. hidrocefalia putând fi una din cauze. dezvoltarea exagerată a degetelor faţă de restul corpului. în cantităţi supranormale. MACROCITARĂ MACROCITOZĂ MACRODACTILIE MACROELEME T MACROERGIC MACROFAG MACROGAMET MACROGAMETOCIT MACROGLOBULI Ă MACROGLOBULI EMIE MACROGLOSIE MACROLIDE MACROMASTIE MACROMELIE MACRO UCLEU 309 . celulă sexuală femelă mare.limbă) dezvoltarea exagerată a limbii în raport cu restul corpului. aparent amitotic. clasificate în avermectine (abamectine) şi milbemicine cu mod de acţiune multifuncţional. nucleu mare implicat în procesele vegetative. care se referă la macrocite. makros + glossa . poate da naştere la micronuclei în orice organism. (gr.membru) dezvoltarea exagerată în lungime a membrelor în raport cu restul corpului. makros + gametes – soţ) celulă mare. reprezentând gametul femel.a mânca) celulă fixă sau liberă derivată din sistemul reticulohistiocitar (histocit. 1. fragmentarea materialului nuclear. 2. în special sub acţiunea radiaţiilor. apariţia de macrocite în sângele periferic denotă o tulburare a eritropoiezei (de ex. makros + phagein . în concentraţii foarte mici. ceea ce face să apară o deviere la stânga a curbei Price-Jones. prezenţa de macroglobuline în ser. tot la ciliate există şi nuclei mai mici care. makros + cheilos . elemente minerale prezente în cantităţi relativ mari în organismele sau ţesuturile vii. (gr. care ia naştere din merozoid şi care devine apoi macrogamet sau gametul femel. legate între ele prin oze dimetilate. cu structură caracteristică. dau naştere la pronuclei schimbaţi în conjugare. (gr.mamelă) dezvotarea exagerată a glandei mamare faţă de normal la femelele din specia şi rasa respectivă. (gr. makros + melos . cu o greutate moleculară extrem de mare (peste un milion) şi cu constanta de sedimentare la ultracentifugare de peste 15 unităţi Svedberg. (gr. întâlnit în mod normal la nou-născut. grupă de antibiotice cu moleculă mare extrase din tuplini de Streptomyces care cuprinde inele lactonice mari. se dezvoltă printr-un proces de maturare din macrospor (la plantele heterospore). în anemia pernicioasă). compus care prin desfacerea legăturilor sale furnizează energie organismului. element important în mecanismul de apărare al organismului având proprietatea de a îngloba elemente celulare sau diferite particule străine de dimensiuni variabile. monocit). (gr. în mod normal în ser. componentă a complexului proteinelor serice. prezenţa macrocitelor în sânge. makros + mastos . prin mitoză.

magma – terci. potasiu. intervine în permeabilitatea celulară. spre deosebire de medicamentele distribuite sub un nume comercial. makros + stoma . zonă ovală. medic) se spune despre o preparaţie medicamentoasă a cărei compoziţie este prescrisă de medic. (lat.pată) în dermatologie. makros + soma . esenţial. ce face comunicarea cu marea cisternă.). macula lutea este locul de pe retină unde se formează imaginile cele mai clare. bioelement localizat în proporţie mare în oase şi muşchi. 1. partea centrală a petei galbene. (lat. celulă spor de dimensiuni mari. special pentru un anume bolnav. carpocifoză. produsă de plante vasculare heterospore. azot etc. Rol biochimic: este activator al unor enzime.picior) dezvoltarea exagerată a picioarelor în comparaţie cu restul corpului. (gr. care dispare la apăsarea cu degetul. uşor scobită. sin. vezi prolactină. MACROSPOR MACROSPORA GIU MACROSTOMIE MACULARĂ MACULĂ MACULA LUTEA MACULOPAPULE MADELU G (A OMALIA) MAGE DIE (ORIFICIUL) MAGISTRAL MAGMĂ MAG EZIU 310 . (gr. (gr. orificiu median în acoperişul celui de-al patrulea ventricul. (gr. mici ridicături la suprafaţa pielii. material păstos. a privi). crescuţi în aceleaşi condiţii. sporangiu în care se formează macrosporii. magister – maestru. care este vizibil cu ochiul liber. leziune elementară caracterizată printr-o modificare de culoare a pielii având aspectul de pată roşie de diferite dimensiuni. din macrospor se formează sacul embrionar. se numeşte fovea centralis. la plantele cu flori este reprezentat de ovul. 2.corp) dezvoltarea exagerată în volum şi greutate a corpului la un individ în raport cu indivizii normali din aceeaşi specie. haploidă. care după dispariţie lasă urme/pete pe suprafaţa pielii. se referă la pătarea suprafeţei pielii. makros + skopein – a examina. de pe retina optică situată la polul posterior al axului vizual în ochiul unor vertebrate fiind bogată în celule vizuale cu con. (gr.gură) dezvoltarea exagerată a gurii faţă de restul corpului. pastă vâscoasă) reziduu obţinut după exprimarea părţii lichide dintr-o anumită substanţă. în cantităţi mari pentru creşterea plantelor şi animalelor (sodiu. vâscos rezultat din necroza unor ţesuturi sau după un proces purulent local. makros + podos .MACRO UTRIE T MACROPODIE MACROPROLACTI OM MACROSCOPIC MACROSOMIE element chimic. macula . are acţiune sinergică cu calciul în excitabilitatea musculară. leziuni dermatologice. de culoare gălbuie.

mai greu observat la africani. afecţiune provocată de leziuni datorate unui proces autoimun spontan. MALADIA MARBURG CU MALADIA LEGIO ARILOR sin. tuse. curând. apoi diaree apoasă şi.. MALADIA SOM ULUI MALADIA AUTOIMU Ă sin. precum şi un eritem. ca urmare a amestecului sângelui venos cu cel arterial. după o perioadă de incubaţie de 4-16 zile apar febră. însoţită de diaree apoasă. şi terminând cu consecinţele posibile. (lat. MALACIE MALACOLOGIE MALADIE MALADIA ALBASTRĂ MALADIA A ZILOR MALADIA CIOPLITORILOR DE PIATRĂ MALADIA EBOLA febră virală hemoragică produsă de virusul Ebola. proteinelor.MAG EZIEMIE MAISO EUVE (FRACTURA) MALABSORBŢIE concentraţia magneziului din sânge. cu spectru mare de acţiune şi toxicitate redusă pentru mamifere. sin. glucidelor şi vitaminelor (în special vitamina B12). ştiinţa care se ocupă cu studiul moluştelor. intermitente. datorită unor deficienţe morfofuncţionale (insuficienţă secretorie enzimatică. evoluţie etc. se manifestă prin friguri puternice. sin. rău de munte. care prin înţeparea pielii inoculează microbul. utilizat ca insecticid şi acaricid. sin. silicoză. pneumonia legionarilor. alterarea mucoaselor tractului digestiv etc. barbarism indicând un proces patologic privit în ansamblu. tripanosomiaza africană. boală infecţioasă. artralgii. (lat. provocată de tânţarul anofel. Malatox – ester al acidului ditiofosforic. se manifestă prin febră mare. diagnosticul se bazează pe decelarea de autoanticorpi şi prezenţa de limfocite sensibilizate. localizată pe trunchi şi faţa externă a braţelor. VIRUS febră hemoragică gravă. localizată la nivelul unghiurilor de flexiune antebrahio-carpo-metacarpian la animalele mari.morvă) extract obţinut din culturi de bacilul morvei şi utilizat pentru diagnostic. începând cu cauzele posibile. paludism. diminuarea sau pierderea consistenţei unui ţesut sau organ. către a 5-7-a zi apare erupţie caracteristică papulară. termen general grupând malformaţiile cardiovasculare congenitale cianogene. manifestări. manifestat în organism. crevasă eczematoasă. intens şi durabil. descrisă în 1967 în oraşul Marburg (Austria) şi produsă de virusul căreia i s-a dat acelaşi nume. MALA DRĂ MALARIE MALATIO MALEI Ă 311 . vectorii virusului fiind liliacul şi diverse rozătoare mici. a atrage) absorţia defectuoasă şi insuficienta folosire a grăsimilor. examenul sângelui arată trombocitopenie importantă.). fractura colului peroneului asociată cu diastazis tibioperonier inferior şi cu fractura de maleolă internă. sin. rapid confluentă. Carbofos. malum + absorbeo-ere – a absorbi. malleus . în Africa.

există maltază salivară şi intestinală.ciocan) apofiză osoasă. sin. dar se hrănesc cu pene. indică natura gravă a unui proces patologic. sin. păr şi descuamaţii ale pieli. care se găsesc în celula hepatică. nenorocire) termen pentru a denumi o boală. fondată de Th. parazitoză determinată de prezenţa pe corp a insectelor malofage. cu scopul de a depista animalele cu morvă ocultă.ablaţie) operaţie chirurgicală prin care se îndepărtează parţial sau integral glanda mamară. maleinare – administrarea subcutanată sau intradermopalpebral a maleinei şi analizarea modificărilor reactive prezentate de animalul maleinizat. formă de manifestare a pervertirii gustului (pica). ordin de insecte asemănătoare păduchilor. mamma – mamelă + ektome . corpii hialini. potrivit căreia populaţia creşte în progresie geometrică. în timp ce mijloacele de subzistenţă cresc în progrsie aritmetică. zahăr din malţ. în care însăşi viaţa este primejduită. ocluzie dentară defectuoasă sau neregulată. (lat.MALEI IZARE sin. teorie burgheză reacţionară. malleolus . către ischion şi articulaţia sacroiliacă. trăiesc pe corpul păsărilor şi al mamiferelor. care se referă la glanda mamară. abdomenul mare şi turtit dorsoventral. care acţionează mecanic şi iritativ. (lat. întâlnită la ovine şi constând din consumul lânii. se întrebuinţează pentru tumori. nutriţie deficitară. ansamblu constituit la mamifere din glanda mamară. provenind de la ramura anterioară a pubisului. incluziuni intracitoplasmatice cu formă neregulată. pielea care o acoperă şi stratul intermediar de ţesut adipos. (lat. fractură a bazinului. lipsa aripilor. are forma unui cap de ciocan anomalie congenitală. holozid format din două molecule de glucoză. mai ales în ciroza alcoolică. caracterizate prin talie mică. (gr. acid barbituric. acid care se găseşte în anumite fructe în stare liberă sau sub formă de săruri. nu sug sânge. glomerul renal. Malthnus. poziţie defectuoasă/greşită a unui organ sau a corpului. indică un caracter recidivant şi metastazant al acestora ducând la exitus. MALEOLĂ MALFORMAŢIE MALGAI E (FRACTURA) MALIC MALIG MALOFAGE MALOFAGIE MALOFAGOZĂ MALLORY (CORPI) MAL UTRIŢIE MALOCLUZIE MALO ILUREE MALPOZIŢIE MALPIGHI (CORPUSCUL) MALPIGHI (PIRAMIDELE) 8-10 mase conice conţinute în partea medulară a rinichiului şi constituite din tubi uriniferi drepţi. malum – boală. MALUM MAMAR MAMECTOMIE MAMELĂ 312 . mallos – suviţă + phagein – a mânca). sin. R. MALTAZĂ MALTOZĂ MALTHUSIA ISM enzimă ce catalizează hidroliza maltozei în două molecule de glucoză. se referă la orice organ al corpului.

mamelonul este înconjurat de o zonă inelară pigmentată. lingual. secretat de glandele mamare. mastită. fiind homeoterme. accelerarea ritmului ideativ până la fuga de idei şi hiperactivitate. manitol. hormon luteotrop. metal cenuşiu. ocupând partea centrală a glandei mamare. MAMELO AT MAMIFERE MAMITĂ MAMOGRAFIE MAMOTROFI Ă MA CI I (METODA) MA DIBULĂ MA DIBULAR ( ERV) MA DRE MA EJ MA GA MA IAC MA IAME T MA IE MA IPULARE MA ITĂ 313 . sin. oligolecite şi fără coajă. formează ouă mari. fapt care a permis adaptarea şi răspândirea lor în toate mediile de viaţă: sol. inflamaţia glandei mamare. filament din oţel inserat în acul de injecţie pentru a-l menţine permeabil. tijă metalică servind drept conductor pentru instalarea unui cateter. care serveşte pentru mişcarea. mamiferele au temperatura corpului constantă. formând ouă mici. depozit subcutanat de grăsime. 1. ieşind din craniu prin gaura ovală şi ramificată la rândul ei în: nervul masticator. telocite. care este acoperit de mici eminenţe rotunjite. unde se deschid canalele galactofore. 2.MAMELO proeminenţa cilindrică sau conică. sin. os care constituie scheletul maxilarului inferior. obsesie. furie. clasă (Mamalia) de animale vertebrate tetrapode. microscopice. reţinute în uter unde are loc dezvoltarea embrionului. filtrează glomerular şi nu se absoarbe tubular. provoacă diureză predominant de tip osmotic. tratament manual ce constă din mobilizarea progresivă şi cu măsură a uneia sau mai multor articulaţii. sin. tehnică de dozare a proteinelor. dar majoritatea lor sunt vivipare. apropiat de fier. apă. dresajul şi antrenamentul cailor. subsol. bucal (buccinator). care este afectat de manie. 2. puţine mamifere sunt ovipare (ornitorincul. mai ales a coloanei vertebrale. polialcool. asigurată prin sângele mamei primit prin placentă. pterigoidian. situate în mamelă. imunodifuzia radială. acoperite cu o coajă groasă. 1. nebunie. numită areolă. cu cea mai complexă organizare structurală. ramură a nervului trigemen. după singamie. alveolomandibular. corpul este acoperit cu păr şi îşi hrănesc puii cu lapte. care se referă la manie. echidna) şi. sin. loc acoperit sau deschis prevăzut cu nisip. stare psihică bolnăvicioasă caracterizată prin triada simptomatică: dispoziţie euforică. aer şi în toate zonele geografice. radiografia glandei mamare fără pregătire prealabilă (fără opacifiere cu un produs de contrast). pe care le elimină la exterior unde sunt clocite. derivat din manoză. servind la aprecierea stării de îngrăşare a animalelor. milohioidian şi temporal superficial. sin. precum şi pentru învăţarea călăriei. care este un oligoelement indispensabil vieţii. eventual proeminent.

limfomatoza neurală a găinilor. care este situat la marginea unui organ sau unei structuri.O. în care să execute unele mişcări. între manta şi peretele corpului se găseşte aşa-numita cavitate paleală sau a mantalei cu rol în respiraţie. fie întregul corp (la scoică). partea superioară a sternului. în psihologie. prin fixarea locală a unei substanţe radioactive. utilizat în analiza genetică şi în detectarea recombinărilor genice care au loc în vecinătatea sa. a unei cantităţi de tuberculină. segmentul cel mai distal al membrului superior. 1. format din porţiunea carpometacarpiană şi porţiunea digitală. mică tumoră cutaneo-mucoasă. preparat din frunzele şi florile uscate de canabis.MA ITOL MA OPERĂ alcool obţinut din manoză. mantaua îndeplineşte rol protector şi secretă cochilia. pata oarbă. probă de sensibilitate ce comportă injecţia intradermică cu un ac foarte fin. clinic se manifestă prin dismorfie facială ce evocă boala lui Hurler (gargoilism). controlat de o genă majoră. fenotip distinct. monoaminoxidază. este uşor identificabilă datorită proprietăţilor sale particulare şi care. ridată. maraino – a slăbi) formă gravă de denutriţie. procedeu folosit pentru a pune în evidenţă. pentru studiu. fie pentru a se pune în evidenţă un semn clinic. care se referă la mână. mână. 2. iar la copil cu întârziere în creştere. care se articulează cu cele două clavicule şi cu primele două cartilagii costale. sin. reprezentat de o răsfrângere a tegumentului care acoperă fie numai masa viscerală (la melc). circulaţia apei şi eliberarea gameţilor. care se găseşte în fructele de pădure şi în seminţe vegetale. în terapeutică se administrează intravenos pentru activarea diurezei şi prevenirea edemului cerebral. introdusă în organism sau într-un produs organic. ( lat. (gr. diverse celule (mai ales sanguine). procedeu ce constă în a face un bolnav să ia o atitudine particulară. MARASM MARCARE MAREK (BOALA) MARGI AL MARIHUA A MARKER MARKER GE ETIC MARIOTTE (PATA) MARISC 314 . de aceea.A. utilizat sub formă de ţigarete. abr. 2. pallium – manta) organ caracteristic moluştelor. reacţia este pozitivă când apare la locul injecţiei. care este la limita conştienţei sau semiconştient. fie în scop terapeutic. este utilizată în explorări precise funcţionale şi morfologice. 1. riguros dozată. care se face cu mâna. după a treia zi. nutriţie. oză cu 6 atomi de carbon. substanţă care. de consistenţă moale şi indoloră. una din principalele hexoze naturale. boală congenitală caracterizată prin deficit de alfa-D-manozidază. localizată la marginea anusului prin transformarea fibroasă a unui hemoroid. dar mult mai discretă şi prin întârziere psihomotorie netă. o zonă roşie indurată. cu slăbire extremă. MA OZĂ MA OZIDOZĂ MA TA MA TOUX (TESTUL) MA UAL MA UBRIU STER AL MA US M. timp particular în cursul unor intervenţii chirurgicale sau obstetricale.

în America) cu numeroşi reprezentanţi fosili în cretacicul superior. buzunar). exercitând manual presiuni ritmice direct pe cord. după care este născut în stare insuficientă de dezvoltare (ex. ciupituri. metodă de reanimare folosită în cazurile de stop cardiac sau de fibrilaţie ventriculară. derivat din celule reticulohistiocitare. aplacentare (ex. în general cutanată. marsupium – pungă. tumoră rară. acţiune combinată.. pungă tegumentară caracteristică mamiferelor marsupiale. în Australia. a mesteca. caracterizat prin marea cantitate de granulaţii bazofile. mecanică şi fizico-chimică în urma căreia alimentele introduse în gură sunt zdrobite şi supuse acţiunii secreţiei salivare înainte de deglutiţie (înghiţire). sin. durerea sânilor. sindrom caracterizat prin dureri mamare şi care survine la femeile prezentând angorjare discrinică mamară. lovituri. din care unele domesticite şi altele sălbatice. v. embrionul rămâne puţin timp în uter. care desemnează medicamente pe bază de fier cu activitate în anemii. după naştere. mamită. la cangur. susţinută de două oase marsupiale fixate de bazin şi în care sunt adăpostiţi şi purtaţi puii după naştere până la dezvoltarea deplină. tratament ce constă din supunerea unor ţesuturi la diverse manipulări: frecţie. gen în sistematica zoologică în care sunt cuprinse importante specii de animale carnivore cu blană valoroasă. Marte – zeul războiului) care se referă la fier. formată din mastocite celulare. care se poate face fie pe torace deschis. ramură motorie desprinsă din ramura mandibulară a trigemenului.MARMORIZAŢIE MARSUPIALE creşterea considerabilă a densităţii unui os. MARSUPIU MARTES MARŢIAL MASAJ MASAJ CARDIAC MASCULI IZARE MASETER MASETERI ( ERVUL) MASTALGIE MASTECTOMIE MASTICATOR MASTICAŢIE MASTITĂ MASTOCIT MASTOCITOM MASTODI IE 315 . subclasă de mamifere vivipare. labrocit. fără ochi şi membre). puiul are 2-3 cm. opossum. (lat. fie cel mai adesea prin peretele toracic. ablaţia glandei mamare. vibraţii. metacromatice în citoplasmă. element celular din măduva oaselor. apăsând pe stern puternic şi ritmic. de care rămâne ataşat până la dezvoltarea completă. afecţiune inflamatorie a glandei mamare. mama introduce puiul în marsupiu unde acesta se prinde de mamelon. atât cât are rezerve de hrană în vezicula vitelină. o formă de vierme. (lat. care serveşte la masticaţie. embrionul se dezvoltă în uterul mamei. muşchiul maseter. modificarea caracterelor secundare feminine în caractere secundare de tip masculin. dar din cauza placentei nedezvoltate. mastzelle. care devine compact şi cu duritatea marmurei. cangurul. situată în regiunea abdominală a femelelor (acolo unde se află şi mameloanele). sin.

care provine de extracromozomală. sunt sterile. care atârnă. în stadiul larvar. iclusiv cromozomii sexului XX. ştiinţa care studiază glanda mamară. molecula de ADN (sau ARN pentru unele virusuri) purtătoare a informaţiei genetice. în mod normal. deoarece. mastocit celule mari cu nucleul rotund sau ovoid cu granulaţii. ţesut care schiţează modelul viitorului ţesut matur. grefă de os spongios destinată să remedieze o pseudoartroză a scafoidului carpian. sunt femele (2n=30 cromozomi autozomi+XX). lanţ preexistent de acid dexoribonucleic (ADN) pe tiparul căruia se va sintetiza. 1. adult. se găsesc în ţesutul conjunctiv şi în mod excepţional în torentul circulator. onanie. au la bază o stare de hiperfoliculinie. deplasarea în jos a sânilor. ADN sau ARN.desfrâu). fie unei scăderi în greutate. denumire generică dată oricărei afecţiuni a mamelei. funcţia sa. sunet surd. (lat. partea ţesutului în care stau unele organe. obţinut prin percuţia organelor pline. inflamaţia mucoasei apofizei mastoide. chirurgie plastică practicată pe sân. fixarea chirurgicală de aponevroza muşchilor pectorali a sânilor căzuţi. care. MATRICE MATRICE U GHIALĂ MATTI-RUSSE (GREFA) 316 .celulă). caracterizate prin apariţia de chisturi cu conţinut seros sau mucos. consecutivă fie dezvoltării lor excesive. într-un lung proces enzimatic. mast – îngrăşare + zellen . 2. de obicei consecutivă unei otite medii. manus – mână + strupum . larvele sunt hrănite cu lăptişor de matcă în tot stadiul larvar. 3.MASTOIDĂ MASTOIDITĂ MASTOLOGIE MASTOPATIE MASTOPEXIE MASTOPLASTIE MASTOPTOZĂ MASTOZĂ partea postero-inferioară a osului temporal. anomaliile şi bolile sale. cu funcţie autocatalitică (matrice pentru propria replicare) şi heterocatalitică (matrice pentru transcripţia mesajului genetic pe molecule de ARNm şi pentru sinteza unei proteine specifice). sunt hrănite cu lăptişor de matcă doar primele 2-3 zile. genetic. (ger. modificări ale mamelelor. autoexcitaţie genezică provocată de mascul până la ejaculaţie. lipsit de aer sau gaze. se simt la palpare. unei slăbiri generale. înalt. scurt. după ieşirea din ou. la albine. zonă de creştere a unghiei formată din dermul în care se implantează rădăcina unghială. femela genetic şi funcţional-fertilă. sunt sonore la percuţie. diploidă. cu 2n=32 cromozomi. lucrătoarele. sin. deci 2n=30 autozomi+XX cromozomi. (fr. a revărsatelor sau infiltratelor patologice din organele care. situată în spatele conductului auditiv extern. sin. ereditate maternală sau ereditate MASTURBAŢIE MASTZELE MAT (MATITATE) MATCĂ MATERIAL GE ETIC MATER AL MATITATE sunet lipsit de rezonanţă. la mamă. mat – foarte compact) sunet perceput la percuţia unui organ sau regiuni.

cu semnificaţia Misce – amestecă. greu de delimitat. M.MATURARE 1. fiind excavat în interior de sinusul maxilar. 2. Signa. abr. care se referă la maxilare. volumul corpuscular mediu. în timpul meiozei. sin. abr. maturitas .H. beladonină). care continuă închietura mâinii şi se termină prin cele cinci degete. care asigură formarea gameţilor maturi la eucariote. fiecare din spaţiile cuprinse între cornetele nazale sau între un cornet şi peretele extern al fosei nazale. Greutate Corpusculară Medie de Hemoglobină. 1. µg.. concentraţia corpusculară medie în hemoglobină.B. microgram. poate servi la depozitarea unor materii nutritive de rezervă. care împreună cu encefalul alcătuiesc sistemul nervos cerebrospinal sau nevraxul. în fosele nazale. măduva osoasă se găseşte în canalul medular şi în alte cavităţi ale oaselor este alcătuită din ţesut conjunctiv reticulat. parte a sistemului nervos central.D. (lat. medulla . izoenzima MB. de la gaura occipitală şi până la a doua vertebră lombară. (Atropa belladona). M. stare de dezvoltare completă. MĂDUVĂ (lat. segment distal al membrului superior. os al craniului în care se găsesc implantaţi molarii superiori. 1. ansamblu de schimbări petrecute în celulele germinale.C. 2. 2. 1. metabolism bazal. de ex. M. obişnuit de consistenţă moale. incizia pereţilor unui meat îngustat sau obturat. 2. abr. măduva lemnului este alcătuită din ţesut parenchimatic şi se găseşte în cilindrul central al tulpinii şi rădăcinii. MĂDUVĂ OSOASĂ MĂDUVA SPI ĂRII MĂTRĂGU Ă MÂ Ă M. 1. conţinută în canalul rahidian. scopolamină. MEAT MEATOTOMIE 317 . plantă ierboasă care conţine o serie de alcaloizi toxici (hiosciamină. meatul urinar. ţesut de consistenţă moale. care umple partea entrală a oaselor lungi şi diferitele cavităţi şi areole ale oaselor spongioase. Da-detur– dă.S. maturatio – copt.V.C. abr. (lat. la animale. dezvoltare deplină la plante sau animale. perioadă de viaţă. cuprinsă între tinereţe şi bătrâneţe. Mcg M. abr. la animalele vertebrate.C. fiecare din oasele care formează maxilarele. a diferitelor organe. fiind bogată în vase sanguine şi în terminaţii nervoase.C.parte centrală).H. meatus – loc de trecere) orificiul unui canal. în canalul vertebral. cu care se termină redactarea unei reţete. 2. la plante.signetur– semnează. este situată măduva spinării. măduva osoasă poate avea rol în osteogeneză şi în hematopoieză. (lat. MATURITATE MAXILAR MAXILĂ MAY-GRU WALD-GIEMSA tehnică de colorare diferenţiată a celulelor sanguine cu ajutorul a doi coloranţi ce conţin eozină şi derivaţi de albastru de metilen aplicaţi succesiv.starea sau calitatea de a fi matur). iniţialele din limba latină. matur).

care se află la mijloc. intern. conferind în acelaşi timp sensibilitatea pielii de la corp în jos. compusă din grăsimi. care serveşte de intermediar în transmiterea influxului nervos de către organul receptor. folosirea în terapeutică a unuia sau mai multor produse medicamentoase. materie moale. tunica medie a arterelor. ex. linie verticală virtuală care trece prin mamelon şi partea mijlocie a claviculei. orice substanţă eliberată de o fibră nervoasă excitată. cu un scop bine determinat. regiune situată în porţiunea mediană a cavităţii toracice. între cei doi plămâni. orice substanţă sau amestec de substanţe folosite pentru tratarea sau prevenirea bolilor sau tulburărilor funcţionale. deschiderea chirurgicală a mediastinului. se elimină prin anus în cursul primelor zile după naştere. nerv voluminos detaşat din plexul brahial şi distribuit musculaturii membrului anterior. se sprijină în general pe tradiţii. care se efectuează indirect. mekonium – suc de mac). explorarea radiologică a mediastinului. conţinută în intestinul fătului şi care. care se referă la medicina inernă şi la chirurgie. mental sau social. care este situat(ă) între cele două rânduri de oase carpiene. acoperiţi de pleura respectivă. de culoare brunverzuie. după insuflare de gaz în spaţiul celular mediastinal. care se găseşte sau se referă la partea mediană a tarsului. situat la 50-60 cm înaintea valvulei ileocecale. (gr. care este situat la mijlocul spatelui sau la mijlocul părţii dorsale a unui organ.). în anatomie sin. MEDIA MEDIAL MEDIA MEDIA ( ERV) MEDIA Ă (ARTERĂ) MEDIASTI MEDIASTI OGRAFIE MEDIASTI OTOMIE MEDIAT MEDIATOR CHIMIC MEDICAME T MEDICAŢIE MEDICI Ă TRADIŢIO ALĂ MEDICI AL MEDICOCHIRURGICAL MEDIOCARPIA (Ă) MEDIOCLAVICULARĂ (LI IA) MEDIODORSAL MEDIOTARSIA 318 . continuare a arterei brahiale în regiunea antebraţului şi terminată în treimea distală prin două artere (radială şi ulnară. prin ceva intermediar. lobul median al tiroidei. oral sau în scris. ceea ce permite abordarea ţesutului celular şi a organelor pe care le conţine. experienţa trăită şi pe observaţie.MECKEL (DIVERTICUL) MECO IU diverticul al ultimului segment de ileon. la nou-născut. acestea fiind transmise din generaţie în generaţie. care are proprietăţile necesare pentru a fi utilizat în medicină. termenul se utilizează mai ales cu referire la unele substanţe: spirt medicinal etc. mucus şi bilă. păstosă. ansamblul cunoştinţelor empirice populare folosite pentru identificarea. prevenirea sau suprimarea unui dezechilibru fizic.. după ce a emis pe traiect ramuri musculare antebrahiale. articulare etc.

dilatarea (congenitală) a colonului. gramma -scris) sin. dilataţia bulbului duodenal. (lat. din care. însoţită de staza tranzitului intestinal. rău mirositor. element nuclear patologic din seria eritropoietică de dimensiuni mai mari decât eritroblastul. diferite structuri ale corpului. mielogramă. boală a sângelui caracterizată prin prezenţa în sânge a unor globule roşii cu nucleu de mari dimensiuni. se reproduce în general sexuat. mefitis . 2. cu miros de putrefacţie. megas .cap) dezvoltarea excesivă în volum a capului în raport cu restul corpului. prin contracţia umbrelei. astfel. reprezentând primul stadiu de diferenţiere către seria trombocitară. (gr. gr. prezentat în eprubete de sticlă. iau naştere meduzele. prin contrastul realizat.. de obicei cerebeloasă. produs nutritiv artificial. celulă prezentă în măduva osoasă. calice renal dilatat.putoare). care formează partea centrală a unui organ sau care se referă la aceasta. radiografia măduvei. substanţă toxică pentru măduva hematopoietică.MEDIU MEDIU DE CULTURĂ orice substanţă capabilă să facă vizibile. adesea foarte însemnată. lichid sau solid. în radiologie. (gr. dilataţia şi alungirea colonului. egală cu un therm sau cu 1000 kcal. celulă din măduva osoasă. MEGABAZI ET MEGABULB MEGACALICE MEGACALORIE MEGACARIOBLAST MEGACARIOCIT MEGACEFALIE MEGACOLO MEGADOLICOCOLO MEGAESOFAG MEGALOBLAST MEGALOBLASTOZĂ 319 . flacoane sau cutii transparente. care se referă la măduva (osoasă sau spinală). 2. prin înmulţire asexuată. din ou se dezvoltă o larvă care dă naştere unui polip. 2.. liber.mare) particulă care într-un cuvânt compus denotă o dimensiune mare. animal celenterat. intermediară între megacarioblast şi trombocit. 1. unitate de măsură pentru energia calorică. dilatarea bazinetului. de obicei congenitală. 1. (lat. are formă de umbrelă (clopot) şi înoată sacadat. constituită din celule mici rotunde sau uşor ovalare. prezentarea procentuală a diferitelor celule din măduva osoasă. 1. fără limite precise. al treilea deget al mâinii. sterilizat. caracteristic anemiei pernicioase. congenitală sau dobândită. dilataţie a esofagului. care reprezintă generaţia sexuată. marin. particulă care în completarea unităţilor de măsură indică o multiplicare cu 106 şi se notează cu M. care serveşte la însămânţarea microorganismelor cu scopul de a le cultiva. medulla – măduvă. megas + kephale . tumoră. de regulă de origine congenitală. MEDIUS MEDULAR MEDULOBLASTOM MEDULOGRAMĂ MEDULOTOXIC MEDUZĂ MEFITIC MEGA.

megalos + ophtalmos . sin. în unele tumori precum şi în urină. trei se dezvoltă. 2. megasporogeneza se desfăşoară astfel: din cele patru celule. folosindu-se ca antigen un extract de miocard de bou. (celulă mamă megaspor). urmată de diviziunea corpului celular. melanodermie. celulă clară a stratului bazal epidermic. de dezvoltare a sacului embrionar şi de producerea gameţilor la plantele cu flori. păr şi învelişurile ochiului. (gr. celulă diploidă din ovar. meion – puţin + prasso – a face) producţie scăzută. activitate slabă. abia perceptibil faţă de contracţiile cordului. unele regiuni din creier şi. durere a membrelor. care suferă de melancolie. prima etapă cuprinde reducerea la jumătate a numărului de cromozomi. MEGALOFTALMIE MEGALOMA IE MEGALOSPLAH IE MEGASIGMOID MEGASPOROCITĂ MEGASPOROGE EZĂ MEI ICKE (REACŢIA) MEIOPRAGIE MEIOSFIGMIE MEIOZĂ MELALGIE MELA COLIC MELA HIDROZĂ MELA I Ă MELA ISM MELA OBLAST 320 . culoare anormal de închisă a pielii sau blănii unui animal. 2. îndeosebi a celor inferioare. reacţia de floculare a serului pentru diagnosticul sifilisului. iar în a doua etapă survine fisurarea longitudinală a cromozomilor. în cursul formării celulelor sexuale. provenit din megaloblast. trei nuclei de la polul opus formează antipodele. în mod patologic. iar a patra se dezvoltă alcătuind sacul embrionar. rezistenţă scăzută.ochi) anomalie congenitală caracterizată prin volum mare a globului ocular. megalos + splaghnon .viscer) dezvoltarea exagerată a viscerelor. nucleul sacului embrionar trece apoi prin trei diviziuni mitotice succesive. în urma cărora rezultă opt nuclei.MEGALOCEFALIE MEGALOCIT dezvoltare exagerată a craniului. (gr. care se referă la melancolie. idee exagerată pe care şi-o fac unii oameni despre putere lor şi despre situaţia lor socială. în urma căreia rezultă patru megaspori haploizi. proces de formare a megasporilor. care se găseşte în măduva osoasă în cursul anemiilor prin carenţă de vitamină B12 şi care poate apare şi în sângele circulant în anemia pernicioasă. melas-idor – sudoare) transpiraţie de culoare închisă. eritrocit anormal de mare. (gr. ceilanţi doi formează sinergidele. pigment brun închis sau negru. (gr. prezent în mod normal în piele. care alcătuiesc tetrada de megaspori. unde are loc meioza. 1. (gr. rezultate din meioză. 1. care îndeplinesc următoarele funcţiuni: unul din cei trei nuclei situaţi lângă micropil devine oosferă.negru). meion + sphygmos . dilataţia şi alungirea ansei sigmoide a colonului. doi nuclei se unesc formând nucleul secundar sau de fuziune. diviziune în două etape succesive a unor celule. (gr. melas . astfel încât cele două celule care rezultă sunt de tip haploid. susceptibilă să producă melanină.puls) puls slab.

amestecat sau nu cu materii fecale. precum conchilia unui melc. tumoră melanică malignă. roiniţa. negricioasă. sarcomatoasă. sin. care se dezvoltă mai ales în globii oculari. plante ale căror flori produc din adundenţă nectar şi polen. prezenţa de depozite anormale de melanină în piele şi alte ţesuturi.purtător) purtător de pigment negru.MELA OBLASTOM MELA OCIT MELA ODERMIC MELA ODERMIE orice tumoră malignă constituită din proliferarea melanoblastelor. boală infecţioasă transmisibilă la om prin lapte sau direct de la capră. melas – închis la culoare + phoros . meli-melitos – miere + oyron . a unui parazitism cutanat prelungit. localizate sau generalizate. melas + omos – sălbatic. sunt melifere majoritatea speciilor de plante din familia leguminoaselor (salcâmul. apar din cauza unor infecţii cronice. are aspect de păcură. termen generic pentru formaţiuni tumorale provenite din celule formatoare de pigment melanic. de culoare brun-neagră. se transformă în melanină. conţine 50% zahăr şi 50% amide. mel-miere. (gr. trifoiul. (gr. expectoraţie abundentă. tumoare pigmentară. febra ondulată. ferre –a purta). precum şi salvia. produsă de Brucella melitensis sau B. respectiv diversele curci domestice cât şi sălbatice împreună cu bibilicile de diferite genuri. Malta – insula + kokkos . endocrine (boala Addison). denumire generică pentru hiperpigmentări cutanate difuze sau circumscrise. din care albinele prepară mierea. teiul. (gr. lucerna. MELA OFOR MELA OGE MELA OM MELA OPTIZIE MELA OSARCOM MELA OSTIMULI Ă MELA OZĂ MELA URIE MELASĂ MELCUL OSOS MELEAGRIDAE MELE Ă MELIFERE MELITOCOCIE MELITURIE 321 . cu aspect siropos. subprodus provenit de la fabricarea zahărului. simptom care constă în evacuarea prin anus de sânge negru (digerat). în contact cu aerul. prezenţa în urină de pigmenţi care. termen care se utilizează pentru a desemna păsări asemănătoare cu curca.). (lat.urină) eliminarea de glucoză în urină. pe care o prezintă câteodată persoanele cu antracoză. bobul sulfina etc. oaie. pornind de la melanoblastele din coroidă.grăunte). floarea-soarelui etc. crud) sin. parte a urechii interne. fiecare din hormonii secretaţi de lobul intermediar al hipofizei. (lat. care are pielea de culoare închisă. a unor tulburări metabolice. un precursor incolor al melaninei. se foloseşte în industria fermentativă şi în hrana animalelor ca nutreţ energetic cât şi pentru creşterea palatabilităţii. formată dintr-un canal lung helicoidal. vacă. care stimulează sinteza de melanină în celulele apte să o elaboreze. abortus. celulă care conţine un pigment brun închis sau negru.

naturalist austriac. învelişul subţire care înconjoară. emenagog. sin. sin. GREGOR (1822-1884). întemeietor al geneticii. legea independenţei caracterelor.MELOFAG (gr. ameţeli. cu ajutorul cărora se stabilesc nuanţele culorii mierii care urmează a fi comercializată. 2. în motilitate. este foarte subţire. torace sau abdomen. membrana celulară este responsabilă pentru menţinerea constantă a compoziţiei mediului intern prin controlul strict al circulaţiei substanţelor între mediul extra şi intracelular. care aderă la albuş şi membrană cochilieră externă care aderă la coajă. sunt două membrane: membrana cochiliară internă. dispus pereche şi servind la locomoţie ori la prehensiune. membrană alcătuită dintr-o ţesătură de fibre pe care se sprijină epiteliul unui ţesut conjunctiv. separândo de cavităţile adiacente. legile descoperite de către Mendel şi care determină transmiterea ereditară a caracterelor: 1. este întreţinută în stare umedă de către secreţiile glandulare. strat format la suprafaţa filtrelor lente prin absorţia suspensiilor fine de granule de nisip. a împinge). legat de trunchi. la exterior. de natura membranelor. la om şi la unele animale. MELOMELIE MELOSCOP MEMBRA Ă MEMBRA Ă BAZALĂ MEMBRA Ă BIOLOGICĂ MEMBRA Ă CELULARĂ MEMBRA Ă MUCOASĂ MEMBRA Ă VITELI Ă MEMBRA E COCHILIFERE MEMBRA OS MEMBRU ME AGOG ME DEL. ansamblul tulburărilor cauzate de o afectare a labirintului şi caracterizat prin triada Meniere: surditate. în care se acumulează vitelusul. formată din fosfolipide şi proteine. JOHA ME DEL (LEGILE) ME IERE (VERTIJ) 322 . transparentă şi permeabilă pentru trecerea substanţei nutritive şi a apei din afară spre interior. (gr. secretate de oviduct în istm şi care învelesc gălbenuşul împreună cu albuşul. sin. peliculă subţire care acoperă o formaţiune vegetală sau animală. aparat prevăzut cu mai multe placi de sticlă diferit colorate. monstruozitate constând din dublarea unui membru. care parazitează la oaie în regiunea submandibulară. vâjâieli în urechi. care este caracterizat prin prezenţa membranelor. membrane terţiare la oul de pasăre. elastică. 3. peliculă extrem de fină. tunică mucoasă – tip de membrană care căptuşeşte cavităţile şi canalele care au comunicare cu aerul. zona radiata – membrană a gălbenuşului formată prin diferenţierea ectoplasmei. cu evoluţie paroxistică. celulele sau organismele unicelulare. mela – turmă de oi + phagein – a mânca) parazit hematofag din familia Hippoboscidae clasa Hexapoda. care produce sau favorizează apariţia menstruaţiei. legea disjuncţiei. care acoperă suprafaţa tuturor celulelor. men – lună + agein – a grăbi. legea uniformităţii hibrizilor din prima generaţie. apendice mobil.

climacteriu feminin. mericarpii se formează la ridichiea sălbatică. stare fiziologică normală.rumegare) cu referire la rumegare. observată la tranzitul baritat. 2. bacteriemie şi septicemie cu meningococ. fixată la periferia capsulei articulare. de cauze diverse: infecţioase. pentru a umple spaţiul ce există între suprafeţele articulare şi pentru a le facilita alunecarea. agent cauzal al meningitei cerebrospinale epidemice la om. oprirea menstruaţiei prin scăderea fiziologică a funcţiei hormonale.ME I GE ME I GEAL ME I GIOM ME I GITĂ ME I GOCEL ME I GOCOC ME I GOCOCEMIE ME I GOE CEFALITĂ membranele care acoperă creierul şi măduva spinării. hernia meningelor printr-o breşă craniană. (gr. tulburare ce se dezvoltă din celulele meningelor. care durează mai mult de 7 zile.aprindere) inflamaţia concomitentă a măduvei spinării şi a învelitorilor sale. fructe parţiale rezultate din fragmentarea în bucăţi a fructelor articulate. toxice. menigx – membrană + myelos – măduvă+ itis . febră peteşială. (gr. levănţică. curgerea menstrelor. a cărei parte profundă se insinuează în interlinia articulară. alergice şi prin factori fizici şi chimici. inflamaţia meningelor. corespund frecvent unui fragment de carpelă. structură anatomică care înveleşte organele sistemului nervos central. care se referă la inteligenţă. ME OPAUZĂ ME ORAGIE ME OREE ME TAL ME TO IER ME TAGROPHYTES MERCUR MERICARPII MERICIC 323 . menigx + rhegnymi – a curge) hemoragie meningeană. ME I GOE CEFALOCEL protruzia unei porţiuni din creier şi a meningelor respective printr-o breşă a calotei craniene. care se referă la bărbie. meris-parte. (gr. 1. lamă fibrocartilaginoasă în formă de corn. diplococ gramnegativ. inflamaţia meningelor rahidiene şi a rădăcinilor nervoase ale nervilor rahidieni. metal care se află în stare pură sub formă de lichid argintiu. morcov. imagine radiologică al unui cancer ulcerat al stomacului. merykismos . apare la 45-48 ani. pulmonare etc. ME I GOMIELITĂ ME I GORADICULITĂ ME I GORAGIE ME ISC (gr. nu se întâlneşte la animale. sin. sin. pia mater şi arahnoidă. menstruaţie abundentă. inflamaţie a meningelui şi encefalului. karpos-fruct). nalbă etc. cu posibile localizări meningiene. specie de fungi. cutanate. alcătuite din dura mater.

mersul este dur. meros – parte + krinein – a elimina) glande care în timpul secreţiei elimină doar o parte din celulele lor. cele dinainte cuprinzând teren în urma impulsiei imprimate de membrele posterioare. şi care poate da naştere la gameţi masculi şi femeli urmând apoi o reproducţie sexuată. metamer. (la protozoare) individ specializat pentru singamie. razele osoase nu oscilează în planuri paralele cu planul median. primordiale sau promeristeme. după o succesiune de diviziuni ele formează conul meristematic al tulpinii şi rădăcinii. capului şi gâtului sunt prea evidente. producere) naşterea unui organism dintrun ou fecundat. segment al corpului. localizat în punctele de creştere a plantelor. care are dimensiuni mai mari. 1. (gr. MERS MERS DEFECTUOS MESAGER 324 . greoi şi nespornic etc. impulsia dată de bipedul posterior este de slabă intensitate. utilizat în abatoare pentru asomarea animalelor prin comoţie cerebrală. dar şi în cadrul unor ţesuturi definitive. meristemele sunt localizate în special în vârful tulpinilor şi rădăcinilor. (gr. cum se poate observa la sporozoare. meros + goneia – naştere. iar cel femel – hologamet. (gr. (gr. meros + systole – îngustare. articulaţiile nu se deschid şi închid complet. segmentarea parţială este caracteristică pentru ovulele mari.parte) o parte sau un segment din corpul animal. spre deosebire de hologamet. rezultat din unirea a două celule sexuale (gameţi). strângere) suflu cardiac care se aude numai într-o parte a sistolei. excitant chimic cu rol operativ elaborat în organism (ex. sin. mers ce se realizează atunci când ritmul mişcărilor este neuniform. din ţesuturi embrionare. în general. de forma unui ciocan cu coadă lungă. meros + soma . asociindu-le simultan sau succesiv. (gr. oscilaţiile trunchiului. hormon) MERISTEM APICAL MERLI Ă MEROBLASTICĂ MEROCRI MEROGAMET MEROGO IE MEROMER MEROSISTOLIC MEROZOIT MEROZOM Meq. membrele se ridică puţin sa exagerat de sol. modul de deplasare al animalului care îşi mişcă membrele într-un anumit fel.animal) individ rezultat din reproducţia asexuată. moleculă cu efect specific. acestea provin direct din ţesuturile embrionului şi sunt meristeme embrionare. care îndeplineşte rol de gamet. rezultă.corp). rezultat în urma unor diviziuni multiple şi care este mai mic decât organismul obişnuit. termen utilzat în genetică pentru a desemna o fracţiune de acid ribonucleic care transmite informaţia genetică de la ADN la o proteină care este pe cale de sintetizare. meros + zoon . în care are loc un proces continuu de diviziune. segmentarea oului sau zigotului animal şi formarea de blastomere numai în regiunea nucleului (la aşa numitul pol animal) şi nu şi a masei oului care formează sacul vitelin (gălbenuşul). instrument. celulele din vârful de creştere al radiculei şi tulpiniţei embrionare.MERISTEM ţesut format din celule cu o mare capacitate de diviziune. meros . bogate în vitelus şi în plachete viteline. 2. miliechivalent. în mod obişnuit gametul mascul este merogamet. schizogonie. (gr.

. respectivele oase fiind solidarizate prin: o capsulă articulară. sondă de pânză fină sau din ţesut rezorbabil.3 ortho şi para. elemente radioactive etc. substanţă care ia parte la desfăşurarea proceselor de metabolism. care. metabole – schimbare) suma proceselor de asimilaţie şi dezasimilaţie. derivaţii substituiţi în poziţiile 1. pentru a indica (ex.. particulă de compunere cu sensul: după. ansamblul celor cinci metacarpiene ce formează scheletul mâinii. articulaţia buletului – articulaţie complexă între metacarp. facilitând astfel scurgerea serozităţii şi puroiului sau pentru a opri o hemoragie în interiorul unei cavităţi. metamorfoza cuprinde două tipuri principale: metamorfoza hemimetabolă şi metamorfoza holometabolă. în chimia organică. în chimie. în seria benzoică). al apei etc. nitraţi. prima falangă şi marii sesamoizi. element de compunere în formarea denumirilor unor substanţe. al proteinei. are drept rezultat menţinerea vieţii. acidul metafosforic faţă de cel fosforic). 2.sin. CO2. care se referă la metacarp şi la falange. mezenter. metabolismul glucidelor. metaboliţii sunt reprezentaţi numai de substanţele anorganice: apă. META. (gr. fin). pentru corpurile mai puţin hidratate (ex. meta – între). sin. la temperatura camerei de circa 18°C. în chimia minerală. la rândul lor.MESARAIC MESCALI Ă MEŞĂ (gr. în timp ce la organismele heterotrofe metaboliţi sunt reprezentaţi atât de substanţe anorganice cât şi de substanţe organice diverse.. după intensitatea transformărilor. sunt condiţionate de procese de degradare cu eliberare a energiei necesare pentru biosinteză. sau indică o schimbare. care se desfăşoară într-un organism viu. 1. printre care vitamine. exprimat obişnuit în calorii. la om. două ligamente funiculare colaterale. care se introduce într-o plagă sau fistulă pentru a se împiedica închiderea printr-o cicatrizare prea rapidă.). categorie de cromozomi caracterizaţi prin poziţia în zona mediană a centromerului. mesos – jumătate + araios – subţire. repliu peritoneal care menţine intestinele la peretele abdominal. la organismele autotrofe. despre insectele cu metamorfoză. METABOLE METABOLISM METABOLISM BAZAL METABOLISM I TERMEDIAR METABOLISM PARŢIAL METABOLIT METACARP METACARPOFALA GIA METACARPOSESAMO FALA GIA Ă METACE TRIC 325 . alcaloid extras dintr-un cactus din Mexic care este dotat cu proprietăţi halucinogene. o transformare. fie pentru formarea denumirilor de polimeri ai unor substanţe.. aminoacizi etc. datorită acestei poziţii a centromerului. cromozomul pare alcătuit dintr-o cromatidă cu două braţe egale sau uşor inegale. totalitatea transformărilormetabolice ale unei substanţe (ex. valoarea standard a metabolismului bazal este dată de numărul de calorii produse pe oră la un metru pătrat din suprafaţa corporală. totalitatea proceselor metabolice care au loc în intimitatea celulelor din momentul asimilării substanţelor absorbite până la apariţia substanţelor proprii rezultate din procesele de resinteză. (gr. un ligament intersesamoidian şi o serie de ligamente sesamoidiene inferioare. lipidelor. metabolismul standard al unui organism în stare de repaus.

dar şi pentru expulzarea gameţilor.METACERCAR (gr.culoare). meta + meros – parte). alcool metilic. au totuşi unele proprietăţi ale acestora. cât şi spre cavitatea generală a corpului prin pavilioanele vibratile. cercar închistat. la insecte. fără să fie metale. faza unei mitoze sau a unei meioze care urmează profazei şi precede anafaza. meta + chroma . înainte de a ajunge la stadiul adult. rinichiul definitiv. Mg etc. formă evolutivă a paraziţilor trematozi. din locul în care se află la distanţă. meta + morphosis . pe cale orală sau prin injecţii subcutanate ori intramusculare. heteroproteide în care o componentă neproteică o constituie un metal (Fe. anormal prin localizarea sa. METACRITIC METACROMATISM METADIAFIZAR METADO Ă METAEPIFIZAR METAFAZĂ METAGE EZĂ METAFIZĂ METALOID METALPROTEIDE METAMIELOCIT METAMORFOZĂ META EFRIDIE META EPHROS META OL METAPLAZIE METASTAZĂ METATARS METATORACE 326 . care se referă la metafiza şi la diafiza unui os. transportul unor elemente celulare sau materiale organice ori anorganice. Co. Mn. care se referă la metafiza şi epifiza unui os. succedaneu al morfinei. 1. în legătură cu ce se produce după perioada critică a unei boli. schimbarea formei sau structurii suferite de unele organisme în cursul dezvoltării lor. de metatorace sunt ataşate o pereche de picioare şi o pereche de aripi. meta + krisis . (gr. folosit sub formă de clorhidrat. pierde coada.coada). 2. împărţirea corpului în segmente mai mult sau mai puţin identice. nume dat unor corpuri simple care. rezultă dintr-un cercar care iese din corpul melcului în mediul exterior. (gr. porţiunea unui os lung situată între epifiză şi diafiză. sin.criză). unde determină noi focare ale bolii de bază sau alte leziuni. Cu. la vertebratele amniote. pe cale sanguină sau limfatică. iar prin glandele cistogene se produce închistarea. modificarea culorii pielii sau a părului datorită unor boli sau vârstei. (gr. deschis atât spre exterior. ansamblul celor cinci metatarsiene care se articulează posterior cu oasele tarsului şi anterior cu primele falange ale degetelor piciorului. îndeosebi cea de a forma ioni simpli. reprezintă la anelide şi moluşte organe excretoare. prin pori excretori. meta + kerkos .formă). (gr. celulă din măduva osoasă. al treilea segment toracal. leziune. transformarea unui ţesut diferenţiat în alt ţesut. sin. intermediară între mielocit şi granulocit. care începe să funcţioneze spre sfârşitul stadiului embrionar şi la adult. organ tubular. meta – după + tarsos – picior).). (gr.

reacţiile excesive duc la tulburări neplăcute (meteorolabilitate) sau la declanşarea unor boli. prin invaginare. hemoragie uterină survenită în afara perioadei menstruale. situată deasupra punţii şi sub creierul intermediar. tioaminoacid monoaminomonocarboxilic cu rol crescut în metabolismul intermediar.METAXE IE METAXILEM METAZOARE influenţa fiziologică a gametului patern (polen) asupra ţesuturilor materne. se formează al treilea stadiu. prezenţa methemoglobinei în sânge. au celulele diferenţiate şi grupate în ţesuturi şi organe. segmentează. rezultatul încrucişării a două persoane de rase sau variante diferite. porţiune a encefalului. cuprinde pedunculii cerebrali. lemn primar produs (după protoxilem) în tulpină şi rădăcină de către procambiu. spre deosebire de protozoare care sunt unicelulare. provenind din uter. din care. durere localizată în uter. gastrula. METHEMOGLOBI Ă METHEMOGLOBI EMIE METHEMOGLOBI URIE METIL METIO I Ă produs de oxidare a hemoglobinei. sin. METIS METODA DOPPLER METRALGIE METRITĂ METROPERITO ITĂ METRORAGIE METROREE METROREXIE METROSALPI GITĂ MEZE CEFAL 327 . prezenţa methemoglobinei în urină. reprezentând al doilea stadiu. dând naştere la embrion. dar în cadrul aceleiaşi specii. din care se dezvoltă un fel de veziculă alcătuită dintr-un singur strat de celule. denumite ectoderm şi endoderm. METE CEFAL METEORISM METEOROSE SIBILITATE sensibilitate la schimbarea vremii. care rezultă din unirea unor gameţi. oul. ruptură uterină. în care fierul. care trece prin diferite stadii embrionare şi anume: iniţial apare un aglomerat de celule. distensia abdomenului prin acumulare de gaze fie în intestin în cursul unor afecţiuni digestive. blastula. inflamaţia uterului şi a trompelor. afecţiune inflamatorie a uterului. animale care au corpul constituit din mai multe celule. de care nu se delimitează precis. mucoasă sau purulentă. tuberculii cvadrigemeni şi pedunculii cerebeloşi. radical chimic monovalent. se divide. stadiul de morulă. care contribuie la echilibrul lipidic în ţesutul hepatic prin efectul lipotrop pe care îl manifestă. fenomen biologic general. porţiune a encefalului cuprinsă între bulbul rahidian (mielencefal) şi mezencefal (pedunculii cerebrali şi tuberculii patrugemeni corespunzând punţii cerebelului şi pedunculilor cerebeloşi mijlocii). fie în spaţiul peritoneal (pneumoperitoneu). care are două straturi de celule sau foiţe embrionare. produşi prin diviziune reducţională. metazoarele se înmulţesc atât sexuat cât şi asexuat. inflamaţia cronică a uterului şi peritoneului. a pierdut puterea de a fixa oxigen. velocimetrie ultrasonică. scurgere apoasă. trecut din starea feroasă în starea ferică.

corespunzând ligamentelor largi. parte a rinichiului. regiunea mijlocie a abdomenului situată între regiunea epigastrică şi cea hipogastrică în general corespunzând zonei grupate în jurul ombilicului. tumoră benignă sau malignă. distribuită colonului descendent şi rectului. formată din ţesut fibros şi din două sau mai multe elemente mezenchimatoase net identificabile. mesos – între. de metanephros. muşchilor. cută a peritoneului care leagă ovarul de peretele cavităţii abdominale. MEZODIASTOLIC MEZOFIL MEZOFITE MEZOGASTRU MEZOGLEA MEZOMETRU MEZO EPHROS MEZOOVAR MEZORECT MEZOSALPI X MEZOTELIOM 328 . foiţă embrionară situată între ectoderm şi endoderm. la organiusmul adult. având cerinţe medii faţă de aprovizionarea cu apă. prin camerele substomatice. (gr. care se produce sau care se referă la mijlocul diastolei. derma-piele). cu celule stelate. (gr. mitra-uter). care dă naştere diferitelor ţesuturi şi elementelor celulare sanguine. ambele sale feţe sunt acoperite de o foiţă peritoneală. ţesut median. care conţin puţine cloroplaste. cută peritoneală care leagă rectul de plafonul cavităţii abdominale. alcătuit din mai multe straturi de celule alungite. mesos – mijloc + enteron – intestin). intern. necelular. se spune despre faţa unui dinte care este cea mai apropiată de linia mediană. MEZE TERICĂ CAUDALĂ (artera) colaterală a aortei descendente. strat intermediar gelatinos. situat între epiderma superioară şi epiderma inferioară a limbului frunzei. la vertebratele amniote. sunt în legătură cu atmosfera înconjurătoare. este generatorul ţesutului conjunctiv. bogate în cloroplaste şi care asigură fotosinteza şi ţesut lacunos. de formă diversă. MEZE TERICA CRA IALĂ MEZE TERITĂ MEZIAL MEZOBLAST MEZODERM (artera) colaterală a arterei descendente distribuind prin diverse ramuri sânge intestinului subţire şi intestinului gros.MEZE CHIM MEZE CHIOM MEZE TER forma tânără de ţesut conjunctiv. organelor sexuale etc. mezoderm. format din câteva straturi de celule. situat între straturile celulare extern şi intern ale corpului spongierilor şi celenteratelor. care leagă jejuno-ileonul de peretele abdominal posterior. în stare funcţională la embrion şi substituită. cu spaţii mari de aer între ele şi care. plante adaptate climatului temperat. (gr. repliu peritoneal lung. este diferenţiat în ţesut asimilator palisadic. tumoră formată pe seama mezoteliului membranelor seroase. mezoul trompei uterine. sângelui. oaselor. mesos – între. sin. inflamaţia mezenterului. se inseră în partea sa superioară la ligamentul larg. cută peritoneală care leagă uterul de peretele abdominal.

în general cutanată. (gr. deficienţă sau lipsa tonusului muscular. fără semne de paralizie. mycos –ciupercă.Goldflam. boala Erb . eră geologică care începe în urmă cu circa 190. provocată de larvele muştii Sarcofaga magnifica sau de larvele altor diptere.000. fiind era reptilelor uriaşe. mucegaiuri. miodinie. al doilea segment toracal. durere musculară. sin. a apariţiei mamiferelor şi a plantelor cu flori. jurasic. boală. 2. miligram. sin. mg. mykes – ciupercă. M. ocardia. planta asigură glucidele. 1. Streptomyces. ciuperci din speciile Actinomyces. orice substanţă toxică produsă în cursul metabolismului unor specii banale de ciuperci microscopice. particulă în suspensie dintr-o soluţie coloidală. care tapisează suprafaţa internă a membranelor serose. logos -ştiinţă) – ramură a botanicii care studiază sistematica. totalitatea hifelor sau aparatul vegetativ al ciupercilor. sin. repliu peritoneal care leagă un viscer de peretele abdominal sau de alt organ.MEZOTELIU MEZOTORACE MEZOU MEZOZOIC ţesut format dintr-un unic strat de celule epiteliale. care se dezvoltă în resturi alimentare. Mangnezia – regiune din Grecia) simbolul magneziului. Mg.F. cretacic. altele obligatoriu micotrofe. parazitoză tropicală provocată de către prezenţa larvelor de insecte vii. iar ciuperca substanţele asimilabile cu azot. morfologia şi biologia ciupercilor în legătură cu daunele pe care le provoacă şi cu rolul lor ca producătoare de substanţe utile. metal bivalent. unele plante sunt facultativ micotrofe.000 de ani. fungistatic. se subîmparte în perioadele: triasic. care trăiesc parazite în corpul animalelor. termen general utilizat pentru definirea bolilor provocate de micoplasme. MICORIZĂ MICOPLASMOZĂ MICOSTATIC MICOTOXI Ă 329 . boală caracterizată prin epuizarea anormală şi rapidă a forţei musculare. factor mitogenic. fenomen care constă în asocierea simbiotică a unei ciuperci cu rădăcinile unei plante superioare pentru realizarea unei nutriţii micotrofe. (ex. la insecte.000. MIALGIE MIASTE IE MIATO IE MIAZĂ MICELĂ MICELIU MICETE MICOBACTERIOZĂ MICOLOGIE termen general utilizat pentru definirea oricărei boli provocate de Mycobacterium. abr. Madurella etc. dezvoltate într-o plagă sau într-o cavitate naturală. de mezotorace sunt ataşate o pereche de picioare şi o pereche de aripi. rhiza – rădăcină). abr.000 de ani şi durează peste 120. oligoelement esenţial pentru om şi animale. (gr.). (gr.

stare de infectare a unui adăpost de animale cu diferite specii de microbi. cu capul mic. micrometru. Ag. care rămâne cu dimensiuni mai mici decât normale. în cantităţii infime.001 mm) sau 10-4 cm. globul roşu. mijloc fizic sau chimic utilizat pentru distrugerea microbilor. chimici şi biologici ai aerului din locuinţe şi adăposturi. nume dat organismelor invizibile cu ochiul liber. afecţiune datorată unei ciuperci din genurile Candida. sin. bios – viaţă). caracterizată prin tendinţă de supuraţie şi fistulizare la perete. leucocit (granulocit neutrofil) deosebit de activ în fagocitarea celulelor degenerate şi a microbilor în inflamaţii. calcificare de dimensiuni foarte mici. necesar în cantităţiminime în nutriţia plantelor şi animalelor. de exemplu. 2. egală cu o milionime de amper. cea care se observă în ţesutul glandelor mamare. 1. gram pozitiv. complex de factori fizici. stare de infectare a unui organism cu microbi. dimensiune anormal de mică a craniului. MICROAMPER MICROA GIOPATIE MICROB MICROBIOLOGIE MICROBISM MICROBICID MICROCALCIFICARE MICROCEFALIE MICROCIT MICROCITOZĂ MICROCLIMAT MICROCOC MICRODRAJEURI MICROELEME T MICROE CEFAL MICROFAG MICROGAMET MICROGLOSIE MICROMELIE MICRO MICRO UTRIE T 330 . Mn. îndeosebi celor capabile să producă infecţii. anomalie congenitală produsă printr-o mutaţie recesivă şi caracterizată prin dezvoltarea incompletă a membrelor. (gr. cu diametrul sub 6 µ. dezvoltarea incompletă a limbii. Aspergillus. egală cu a mia parte dintr-un mm (0. ştiinţa care studiază organismele microscopice. medicamente de dimensiuni mici al căror înveliş este făcut din zahăr sau ciocolată. mikros –mic. chefali-cap).MICOZĂ (gr. mykes – ciupercă). Ni. (gr. Cd. care aparţine genului Micrococus. Cu. microorganism de formă sferică. element chimic care apare ca un constituient natural. mikros – mic. element mineral sau compus al acestora. micologia. prezenţa microcitelor în sângele circulant.Pb. unitate de intensitate pentru curentul electric. Blastomyces sau Actinomyces. bacteriologia. Zn. În funcţie de tipul microorganismelor. termen generic pentru îmbolnăvirea vaselor capilare. anomalie de dezvoltare a craniului şi encefalului. unitate de lungime pentru obiecte microscopice. din microbiologie s-au desprins o serie de ramuri: virologia. gamet mascul care are dimensiuni mici comparativ cu gametul femel. protozoologia. Coccidioides. în organismele vii.

boala Gruby. cu o mărire de peste 10 ori. interesează îndeosebi pielea păroasă a capului. care formează teaca medulară a unor fibre nervoase. (reacţie) v. foarte contagiosă la copii. instrument pentru tăierea unor secţiuni subţiri de ţesături sau organe. din fiecare microsporocită rezultă patru celule haploide.urinare). subclasă de rozătoare din familia Muridae. fracţiune subcelulară constituită din fragmente şi mici vezicule rezultate prin disrupţia reticulului endoplasmatic.a. inflamaţia măduvei osoase. Microsporon sabouraudites. gen de dermatofiţi caracterizaţi prin spori mici care parazitează abundent firul de păr. dimensiunile corporale rămânând subnormale. care permite examinarea obiectelor. puternic refractilă. organism microscopic. structura intimă a unui obiect. prin micropil are loc pătrunderea tubului polinic.deficienţă în creştere.MICROORGA ISM MICROPIL MICROSCOP MICROSCOPIE MICROSOMIE MICROSOMI sin. sin. microb. în urma celor două diviziuni meiotice. sporangiu în care are loc formarea microsporilor. care cuprinde lemingii şi şobolanii. 2. a polenului (a microsporilor. sin. mictio . la plantele heterospore. (stamină) frunzuliţă modificată care dă naştere microsporangiului. fosfolipide şi proteine. din care se dezvoltă grăunciorii de polen. rară la adult. organism sau material. sin. (gr. coexistând adesea cu procese inflamatorii ale osului (osteomielită). granule citoplasmatice. nanism . (Microtinae). substanţă lipoidică. tondandă microscopică. sau formaţiunilor foarte mici. act fiziologic de eliminare a urinei pe căile naturale. arareori independentă. un set important de enzime care participă la diverse reacţii biochimice sunt localizate în microsomi. inflamaţie acută. MICROSPOR MICROSPORA GIU MICROSPORIDIOZĂ MICROSPOROCIT MICROSPOROFILĂ MICROSPOROGE EZĂ MICROSPORUM MICROSTRUCTURĂ MICROROSPORIE MICROTI E MICROTOM MICROZOM MICŢIU E MIDDLEBROOK . myelos – măduvă). în microsporangiu. observată la microscop. se desfăşoară în antere. subacută sau cronică a măduvei spinării. din microsporangiu se dezvoltă grăuncioarele de polen. bogate în ARN. pentru examinare microscopică. invizibil cu ochiul liber. în microsporocite. dermatomicoză produsă de ciuperci din genul Microsporon. celulă mamă diploidă. dermatomicoză. care iau naştere în urma celor două diviziuni ale meiozei). (lat. instrument optic ce mai multe lentile. observarea şi studierea obiectelor şi fenomenelor cu ajutorul microscopului. hemaglutinare. (la plantele cu flori) deschidere (canal) în partea apicală a învelişului ovulului. procesul de formare a microsporilor la plantele cu flori. unul din cei patru spori formaţi în urma meiozei. datorită unei disfuncţiuni prehipofizare ş. 1.DUBAS MIELI Ă MIELITĂ 331 . de culoare albă.

însoţite de tulburări digestive (greţuri. sin. fapt ce va determina o schimbare a frecvenţei tipurilor de gameţi produşi în populaţia respectivă şi de aici apariţia unei alte structuri genetice la populaţia filială. vasomotorii (paloare sau roşeaţă) şi uneori de tulburări senzoriale (scotoame luminoase. pathos . exprimată prin procente. blastos -mugur).muşchi extrinsec al hioidului. de punere în evidenţă. metodă de investigaţie radiologică. 1. cu localizare sau predominanţă hemicraniană. care provin din aceasta. prin creşterea lor pot să distrugă osul. care apar în măduva oaselor şi care. hematogenă. zgomote auriculare).MIELOBLAST (gr. sindrom caracterizat prin crize paroxistice de cefalee. fără granulaţii şi nucleu sferic sau ovoid. de sistem. osteomieloscleroză. hipertrofie bilaterală. inflamaţia măduvei spinale şi a rădăcinilor nervilor rahidieni. tub lung de cauciuc. unitate de capacitate egală cu o miime de litru. stare patologică în care survine o proliferare excesivă a mieloblastelor. capabil de diviziune. inervând muşchiul milohioidian. myelos –măduvă. a canalului medular şi a conţinutului său. proces care se petrece la nivel populaţional şi care constă în introducerea de gene într-o populaţie. termen generic pentru viciile de dezvoltare ale măduvei spinării. boală malignă a măduvei osoase cu evoluţie lungă. ramură fină detaşată din nervul mandibular al trigemenului. ca urmare a acestui proces frecvenţa genelor din populaţia respectivă se va schimba. cu scăderea sau absenţa secreţiei lacrimale şi uscăciunea gurii. unul comunicând cu un balonaş care s poate umfla şi altul servind la aspirarea lichidului intestinal. din seria granulocitelor. participând la formarea podelei cavităţii bucale şi inserat pe de o parte pe un safeu median iar pe de altă parte pe linia mileană. deplasare în masă. osteomielofibroză. formarea măduvei osoase sau a celulelor din sânge. indoloră. unitate de măsură egală cu o miime de gram. gradat. lungime egală cu a mia parte dintr-un micron (0. vomismente).boală). de obicei multiple. MIELOBLASTOZĂ MIELODISPLAZIE MIELODEPRESIE MIELOFIBROZĂ MIELOGRAFIE MIELOGRAMĂ MIELOM MIELOPATIE MIELOPOIEZĂ MIELORADICULITĂ MIGRARE MIGRAŢIE GE ETICĂ MIGRE Ă MIKULICS (SI DROMUL) MILIAR MILIGRAM MILILITRU MILIMICRO MILLER-ABBOT (SO DA) MILOHIOIDIA 332 . cu două canale. dintr-o parte în alta. migraţie. depresia măduvei hematopoietice. proporţia diferitelor specii celulare prezente pe frotiurile din măduva osoasă. myelos-măduvă.000001 mm). (gr. posedă citoplasmă bazofilă. sin. având aspect membranos. denumire generică dată bolilor măduvei osoase şi măduvei spinării. termen generic pentru neoformaţii. a glandelor lacrimale şi salivare. cu ajutorul unei substanţe de contrast. care seamănă cu un bob de mei. celulă nediferenţiată din măduva osoasă. 2. deplasare.

constând din cercetarea gonadotrofinelor urinare. manevră pentru punerea în evidenţă a unei pareze uşoare de membru: după ridicarea paralelă a celor două membre. gros. hormoni suprarenali predominantă asupra metabolismului apei şi sărurilor. reprezentând o specializare pentru funcţia contractilităţii. (gr. Hymalaia. care posedă mijloace active de apărare. formarea munţilor Alpi. care constituie aproape totalitatea peretelui inimii.000 de ani. muşchi striat reticulat. prin injectare la broscoi. vezi „epiteliu“. cu aspect predominant degenerativ: apare fie în tulburările generale ale metabolismului. miocardopatie care apare în cadrul unor afecţini cu disproteinemie intensă (ciroze. iar în formele cronice de infecţii specifice sau apărând ca sechele. destinat imobilizării coloanei cervicale în extensie. cel aflat de partea afectată coboară sau cade. alcătuite din proteine contractile (actina şi miozina). metaplasmice. al cărei rol este de a fixa oxigenul.000. contracţie musculară involuntară.). începe în urmă cu circa 30. proprietate a unor specii de animale. micotice. mys – muşchi + kytos – celulă). (gr. afecţiune cardiacă neinflamatorie. diferenţieri filamentoase. în formele acute. În natură există numeroase cazuri de mimetism dar ele sunt mai frecvente printre insecte. sindroame nefrotice etc. cu acţiune MI ERALOCORTICOIZI MI ERVĂ MI GAZZI I (PROBA) aparat ortopedic. gipsat sau din material plastic. infecţioase. similară cu aceea produsă prin stimulare electrică. proteină musculară ce conţine fier. (gr. epocă în perioada terţiară a erei cenozoice. de a imita alte specii. de cauze alergice. Anzi. proteine musculare cu structură diferenţiată de cea a miozinei. bruscă. celulă musculară. vezi „distrofia“. miastenii etc.MILTO (TEST) MIMETISM test de diagnostic în gestaţie la vacă. caracteristice citoplasmei celulelor musculare. afecţiune inflamator-degenerativă a miocardului determinată. parazitare. comparabilă cu hemoglobina. halocarticoizi. halocortine. fibrile contractile specifice miocitului. În miocen a avut loc o deosebită dezvoltare a mamiferelor uriaşe.). prezenţa de mioglobină în sânge. sin. cu menţinerea capului în poziţie normală. lipsite de mijloace de protecţie. mys-muşchi + kardia – inimă). MIOCARD MIOCARDITĂ MIOCARDIOPATIE MIOCARDOZĂ MIOCE MIOCIT MIOCLO IE MIODISTROFIE MIOEPITELIU MIOFIBRILE MIOGE E MIOGLOBI Ă MIOGLOBI EMIE 333 . este dublat spre interior de endocard şi spre exterior de epicard şi pericard. mimesis – imitare). fie în cadrul unor boli difuze ale ţesutului conjunctiv (calagenoze) sau muscular (miopatii.

muşchiul uterin. are rol în prevenirea degenerării grase a ficatului şi depunerea colesterolului. denumire generică pentru orice boală musculară. cu ajutorul miografului. 1. ablaţia chirurgicală a unui miom. mai ales a miomului uterin. logos -ştiinţă). este sintetizat de organismul animal. MIOPLASTIE MIORAFIE MIORELAXA T MIOREXIE MIOSARCOM 334 . consecutivă unor procese degenerative. obţinut cu ajutorul unui aparat de înregistrare. (gr. complexul plexiform al fibrelor musculare netede care alcătuiesc pătura medie a uterului. refacerea chirurgicală a unui muşchi. ruptură musculară. traseul unei contracţii musculare. cu structură similară cu cea a muşchilor. care este afectat de miopie. sarcom constituit în cea mai mare parte din fibre musculare netede sau striate. mys –muşchi. mys –muşchi. acţioneză la nivelul căilor polisinaptice subcorticale şi spinale. sin. reducerea consistenţei muşchilor. cu ajutorul căreia se poate face aprecierea mărimii. DEPIGME TARĂ MIOPIE defect de vedere în care razele vizuale paralele. se unesc întrun focar înaintea retinei. poate fi primară (idiopatică) sau secundară (neuropatică). (gr. mys –muşchi. 2. substanţă hidrosolubilă cu acţiune vitaminică. a formei şi a duratei acesteia. de la infinit.MIOGLOBI URIE MIOGRAF prezenţa de mioglobină în urină. subiectul vede mai bine de aproape decât la distanţă. capitol al anatomiei care se ocupă cu studiul muşchilor. inflamaţia musculaturii uterine. MIOGRAFIE MIOGRAMĂ MIOID MIOI OZITOL MIOLOGIE MIOM MIOMALACIE MIOMECTOMIE MIOMETRITĂ MIOMETRU MIOP MIOPATIE MIOPATIE EXUDATIVĂ v. Se foloseşte terapeutic în spasmele reactive ale musculaturii striate şi în contracturile piramidale. (gr. substanţă care relaxează musculatura striată contractată patologic. unde blochează neuronii de asociaţie. graphein –a nota). fiind un constituient al tuturor ţesuturilor. aparat de înregistrare grafică a contracţiei musculare. tehnica de înscriere a curbelor de contracţie musculară. boala muşchilor albi. tumoare benignă a ţesutului muscular neted (leiomiom) sau a celui striat (rabdomiom). sutura unui muşchi rupt sau secţionat. operaţie în care se foloseşte un lambou de muşchi pentru a umple o pierdere de substanţă sau pentru a corija o diformitate. myometrium. malakia -înmuiere).

boală cu caracter eredofamilial. 2. operaţiune de examinare cu ajutorul ovoscopului a ouălelor supuse incubaţiei. tendinţă patologică. clasă (Myriapoda) de artropode formată din peste 9. adâncitură în substanţa incisivului sub formă de con turtit dinainte înapoi. sin. organit citoplasmatic prezent în toate celulele vegetale sau animale. refacerea chirurgicală a membranei timpanului. sin. formă tipică a insuficenţei tiroidiene avansate. diviziune nucleară indirectă desfăşurată de obicei în 4 stadii: profază. orice agent care favorizează mitoza. caracterizată printr-o decontracţie foarte dificilă a muşchilor la executarea primelor mişcări progresive. 2. care se referă la aparatul valvural mitral.cu aspect vermiform. termenul utilizat şi pentru definirea operaţiei de disecţie a muşchilor. fiecare fiind prevăzut cu o pereche sau două de picioare. este format din numeroase segmente. în general. 2. aversiune morbidă faţă de sexul masculin. la fabulaţie şi minciună. 1. aversiune sau dispreţ faţă de femei. care provoacă o contracţie a pupilei. caracterizată prin infiltraţia mucoidă a pielii şi mucoaselor. se referă îndeosebi la lichide. contracţie excesivă a pupilei. diviziune anormală. metafază.MIOTE OZITĂ MIOTIC MIOTOMIE MIOTO IE inflamaţia unui muşchi şi a tendonului său. 1. dar care se atenuază progresiv după repetarea mişcărilor. boala Gull. transversală. de obicei conştientă. care se poate amesteca cu alt corp. 1. 2. spasm tonic al unui muşchi. MIOZĂ MIOZI Ă MIOZITĂ MIRAJ MIRIAPODE MIRI GITĂ MIRI GOPLASTIE MISCIBIL MISDIVIZIU E MISOA DRIE MISOGI IE MIŞU Ă MITOCO DRIE MITOGE MITOMA IE MITOZĂ MITRAL MIXEDEM MIXOFICEE 335 . diviziune celulară indirectă. inflamaţie a unui muşchi striat. substanţă ce stimulează transformarea limfoblastică a limfocitelor. care comunică cu exteriorul prin mijlocul dintelui şi este căptuşit de smalţ. determină apariţia cromozomilor telocentrici şi a izocromozomilor. cu scopul de a urmări starea şi dezvoltarea embrionului. cariokineză. homonome. a centromerului. cu vârful în jos şi baza în sus. 2.000 de specii la care corpul. clasă de cianofite (alge albastre). care are formă de grăunţe. secţionarea unui muşchi. globulină care este constituienta principală a miofibrilelor. 1. inflamaţia membranei timpanului. care se referă la mioză. bastonş sau filament şi care poate fi pus în evidenţă prin tehnici speciale de fixare şi colorare. anafază şi telofază. 1.

datorită în general unor boli infecţioase. a activităţii electrice a creierului cu distrugerea progresivă a unităţilor sale tisulare şi celulare. 1. moarte consecutivă unei hipotermii sau unei refrigeraţii prelungite. a unor infecţii respiratorii la păsări sau mamifere etc. dând aspectul extern al morţii întâlnită. cuprinzând mai multe specii nepatogene şi mai ales patogene. cadru mediu sanitar cu atribuţii în asigurarea actelor necesare supravegherii naşterii şi a îngrijirilor postnatale ale mamei şi copilului. de obicei sub formă lichidă. de diverse culori este format dintr-o masă de protoplasmă cu numeroşi nuclei. faţă de societate şi. MIXOMICETE MIXOPLOID MIXTURĂ MIYAGAW ELLA MIZA TROPIE ml. 3. populaţie de celule al căror cariotip reprezintă grade diferite de ploidie. punerea în mişcare a unuia sau mai multor membre ori a uneia sau mai multor articulaţii. de exemplu la unii nou –născuţi. simbol pentru minimal sau minimum. grup de organisme cu o structură simplă. cu aspect gelatinos. ca agentul ornitozei. formată prin proliferarea celulelor conjunctive nediferenţiate. modificare fenotipică neereditară produsă de factori din mediul ambiant. la speciile multipare. termeni care desemnează intoxicatia morfinică. intoxicaţiilor. se atribuie unor caractere recesive. simbol chimic pentru mangan. 1. care se referă la molecula gram. 1. unii dintre zigoţi murind în prima perioadă a gestaţiei. mm. 2. Mn. distociilor. 2. moarte subită. eliberarea unui organ sau a unei structuri anatomice din aderenţe. mai ales. provocată de o hiperplazie a timusului. 1. fiecare din dinţii (3+3) din partea posterioară a arcadelor dentare superioare şi inferioare. 2. 2. având funcţia de măcinare. care se referă la molă. oprirea completă şi definitivă a funcţiilor vitale ale unui organism viu. impune reanimarea. talul mixomicetelor denumit plasmodiu sau simplast. materne sau fetale. stare de reducere extremă a funcţiilor vitale. simbol pentru milimetru. 3. moarte cu substrat genetic. de tip embrionar. transformarea în organism a substanţelor de rezervă în substanţe utilizabile. ura faţă de oameni. poate emite pseudopode care servesc la locomoţie şi la ingerarea hranei. simbol pentru mililitru. cu droguri în general. preparaţie farmaceutică constituită prin amestecul a două sau mai multe substanţe. moarte survenită în perioada fetală. faţă de genul uman.MIXOM tumoră moale. într-o substanţă fundamentală bogată în mucus. în general. gen de rickettsii din familia Chlamydiaceae. ulterior fiind absorbiţi. cu dispariţia coerenţei sale funcţionale şi. sunt saprofite. MOARTE MOARTE ALBĂ MOARTE APARE TĂ MOARTE EMBRIO ARĂ MOARTE FETALĂ MOARTE TIMICĂ MOAŞĂ MOBILIZARE MODIFICAŢIE MOLAR 336 . care posedă unele caracteristici comune atât plantelor cât şi animalelor. hipotoniei uterine.

ex. celulă haploidă uninucleată. MOLECULĂ MOLET MOLICUT MOLIE MOLUŞTE MO ADELF MO GOLIC MO ILIACEAE MO ILIAZĂ MO OAMI OOXIDAZĂ MO OARTRITĂ MO OBLAST MO OCARIO MO OCARP MO OCHAZIU MO OCIT 337 . derivând din monoblastul din măduva osoasă. încrengătură (Mollusca) polimorfă de animale nevertebrate. artrită localizată la o singură articulaţie. denumire dată unor grupuri de fluturi mici şi mijlocii din ordinul Lepidoptera. leucocit din sânge. la malvacee (bumbac. termen care indică plantele care înfloresc şi fructifică o singură dată în timpul vieţii. în 1942 (care l-au considerat un virus filtrabil). caracterizată prin transformarea vilozităţilor coriale în numeroase vezicule grupate în ciorchini. cu corpul moale şi vâscos. celulă din măduva osoasă din care provine monocitul. în 1898. care. care acoperă masa viscerală. care cuprinde circa 115. cea mai mică parte dintr-o substanţă chimică omogenă. duce la avort spontan în luna a patra. descoperirea şi izolarea acestei categorii de microorganisme a fost realizată de Nocard şi Roux. (lat.000 de specii. la care se adaugă mantaua sau pallium.D. compus din trei părţi principale: cap. (lat. majoritatea sunt acvatice cu corpul nesegmentat. colorat cenuşiualbastru în coloraţia Giemsa. maladie a placentei.N. produsă de Monilia albicans şi manifestată prin stomatită şi inflamaţia guşii. ale căror larve atacă diferite produse vegetale sau animale. apoi a fost izolat în pneumonia primară atipică la om de către Eaton şi colaboratorii. dându-i denumirea de Mycoplasma pneumoniae. nalbă). partea cărnoasă a feţei posterioare a gambei. grup de microorganisme unicelulare situat pe scara evoluţiei. prin filamentele lor. care încă posedă toate proprietăţile acestei substanţe şi care poate să existe în stare liberă. sunt specii parazite la animale şi plante saprofite care posedă un genom format din A. care aminteşte însuşirile rasei mongole. la graniţa dintre virusuri şi bacterii. masă viscerală şi picior. androceu la care toate staminele sunt unite. de talie mare. iar natura agentului a fost studiată de Chanock şi colaboratorii în 1963. şi un mecanism genetic şi enzimatic care asigură viaţa autonomă şi sinteza proteică. la stânjenel). întâlnită mai ales la tineret. prezentă în hifele sau miceliul unor ciuperci. cu nucleu nesegmentat. mollis cutis – piele moale). între spaţiul popliteu şi gleznă. vezi „candida“. într-o coloană. tip de inflorescenţă cimoasă (ex. enzima care degradează adrenalina şi noradrenalina.MOLARITATE MOLĂ concentraţia unei soluţii exprimate în moli la kilogramul de apă. afecţiune parazitară. care-l încadrează în grupa micoplasmelor. adeseori protejat de o cochilie sau scoică. mollis -moale). au studiat boala care producea pleuropneumonia la taurine.

celulă sau teritoriu citoplasmic cu un singur nucleu normal (cu un singur complement pe celulă). ca urmare. tip de plantă la care pe acelaşi individ se găsesc înserate. comparativ cu trunchiul principal. celulă sanguină cu un singur nucleu. calul. Graminales etc. comparativ cu cealaltă clasă a plantelor cu flori (Dicotyledoneae) sunt incluse mult mai puţine ordine. implicarea în hibridare a unei singure perechi de alele sau de caracteristici. cresc tot terminal. tulpină care creşte în înălţime prin mugurele terminal. nesegmentat. nuc) sau colorat (perigon ptaloid: lalea. gaster -stomac). (despre un grup taxonomic) care descinde dintr-o singură formă ancenstrală. insectă care atacă o singură specie sau un singur fel de plante. prin rădăcini fasciculate. spre deosebire de alte caracteristici. majoritatea erbacee. care are o singură culoare. Orchidales. flori cu un singur înveliş floral. ramurile care se dezvoltă din acest ax. crin etc). cu frunzele simple.MO OCITOZĂ MO OCROMATIC MO OCLAMIDEU MO OCOTILEDO ATE creşterea numărului de monocite din sânge. alungite şi cu nervuri paralele. MO ODACTILIE MO OE ERGIDĂ MO OFAG MO OFAGIE MO OFILETIC MO OFTALMIE MO OGASTRIC MO OGE IC MO OHIBRIDARE MO OIC MO OKI Ă MO O UCLEAR MO O UCLEOZĂ MO OPLEGIE MO OPLOID MO OPODIU MO OPSIE 338 . sunt poligenice. atât flori unisexuate femele cât şi flori unisexuate mascule. monos –singur. (gr. Cyperales. (despre o caracteristică ereditară) care este controlată de o singură genă. tip de nutriţie bazată pe un singur fel de hrană. care are un singur cotiledon. mediator solubil pentru interacţiunile celulare ale imunităţii. majoritatea păsărilor sunt digastrice sau bigastrice. clasă (Monocotyledoneae) de plante angiosperme. cabalinele sunt monogastrice. monocitele. la nivele diferite. printre care Liliales. cu fascicule libero-lemnoase din tulpină situate colateral. monos –unu. neramificate. denumit perigon care poate fi verzui (perigon sepaloid: fag. (gr. termen utilizat pentru definirea existenţei unei oftalmii la un singur ochi. cu un singur stomac. dar rămân mai scurte. animale ale căror picioare se termină cu un singur deget (ex. măgarul etc). prezenţa unui număr crescut de leucocite mononucleate în sânge. în care. daktilos-deget). organisme monofage se întâlnesc mai ales printre paraziţi. mai rar lemnoase. în realizarea cărora sunt implicate două sau mai multe gene şi. se caracterizează printr-un embrion.. secretat de macrofage şi de precursorii lor. anuale şi perene. paralizia limitată la un singur membru. celulă sau organism care posedă un singur set sau un singur număr de bază de cromozomi. monstruozitate caracterizată prin dezvoltarea unui singur ochi. cu florile alcătuite pe tipul 3.

MO ORHIDIE anomalie congenitală manifestată prin reţinerea unui testicul. gramnegative. caracterizate prin prezenţa cloacăi. cum sunt pentozele şi hexozele. iar puii ling laptele. organism cu abateri grave de la conformaţia caracteristică speciei. la femele actul montei are loc în perioada de călduri. pe de o parte. scurte. împreunarea a două animale de sex opus. pe care le cloceşte. proteză din vitalium. în cavitatea abdominală sau pe traiectul canalului ingvinal. organism la care lipseşte un membru dintr-o pereche de cromozomi. utilizând. rezultă din hidroliza glucidelor complexe. act sexual. organul reţinut suferă profunde modificări până la degenerarea epiteliului seminal. gen de bacterii aerobe din familia Brucellaceae. pe de altă parte. 1. ştiinţa care se ocupă cu studiul formelor şi structurilor unui organism (animal sau vegetal). pot fi patogene la animale cu sânge cald la care provoacă în special afecţiuni oculare. zaharuri simple. caracteristicile structurii materiale pe care se sprijină mecanismul eredităţii. care seamănă cu erupţia rujeolică. prezintă elemente mici. 2. a capului şi colului femural. (teoria monocromozomală a eredităţii). după excizia capului femural. este un narcotic şi un analgetic foarte puternic. MO OSOMIE MO OTREME MO OVALE T MO OZAHARIDE MO OZOMIC MO STRU MO TĂ MOORE (PROTEZĂ) MORBID MORBILIFORM MORFI Ă MORFI OMA IE MORFOGE EZĂ MORFOLOGIE MORGA ISM MORAXELLA 339 . în vederea reproducţia. are formula 2n-1. musculiţa de oţet. în timpul migraţiei testiculare. în urma cercetărilor s-a constatat că genele sunt particule materiale localiazate în cromozomi. dezvoltarea formelor şi structurilor unui organism. pentru artroplastia şoldului. Drosophila melanogaster. ordin (Monotermata) de mamifere primitive. care se referă la boală. alcaloid extras din opiu. toxicomanie la morfină. nu-l sug (ex. se spune despre un vaccin sau ser preparat dintr-o singură specie bacteriană şi care asigură protecţia numai faţă de infecţiile produse de această specie. denumire dată descoperirilor în domeniul eredităţii şi tezelor formulate de genetistul american Thomas Hunt Morgan (1866-1945) şi colaboratorilor săi. adică de la o anumită pereche de cromozomi omologi lipseşte unul. pentru cercetări. prin depunerea ouălor. care are o singură valenţă. tip de aneuploidie care constă din lipsa unui cromozom din complementul cromozomial diploid. dispuse în diplo. de formă bacilară. mecanismul genetic al variabilităţii la organismele vii şi. au analizat. ornitorincul şi echidna). imobile. ele sunt aranjate în ordine liniară de-a lungul cromozomilor ca mărgelele într-un sirag. Morgan şi colaboratorii.

denumire dată aglomerărilor de miceliu. cuprinse între corzile vocale superioare şi cele inferioare corespunzătoare. proporţia de animale moarte din numărul total de indivizi dintr-o specie sau categorie de animale. funcţia care asigură mişcările corpului. de schimb etc. MORTALITATE 1. fie mişcări reflexe sau automate. necroză – termen utilizat în special în chirurgie şi în patologia generală pentru definirea procesului de suprimare a proceselor vitale de nutriţie. acumulare de mucus în cavitatea uterină însoţită de deformarea acesteia. din masa unei porţiuni de organ sau dintr-un ţesut. fie că sunt mişcări voluntare. ordinul Zygomicetes ce se pot dezvolta pe substraturi de origine organică. ansamblul mişcărilor produse de un sistem sau de un organ. prezentă în mucus. enzimă din sucul intestinal. proporţia de morţi din cei bolnavi. mucopolizaharide –poliglucide cu structură eterogenă de origine animală. motus -mişcare). glicoproteină complexă. moştenite de la părinţi.. 1. proprietatea de a se mişca.). membrană de înveliş a cavităţilor naturale ale organismului. micoză determinată de ciuperci din genul Mucor. caracteristici alelomorfe. luând consistenţa de gumă. inoculabilă. grupă de glicoproteide care conţin un glucid combinat cu aminoacizi şi polipeptide. sin. gen de ciuperci din familia Mucoraceae. în sectoare diferite. primul stadiu de segmentare a oului fecundat care ia aspect de mură. fenomen care constă în transmiterea la descendenţi a caracterelor dobândite de ascendenţi sub influenţa factorilor mediului. sin. mucoaselor. formaţiune cu aspect de pungă chistică. care activează degradarea mucinelor. care secretă mucus. (lat. datorate aparatului neuromuscular. mucegaiul verde-albăstrui. 2. care apar ca un păienjeniş mătăsos produs de anumite ciuperci saprofite şi parazite (ex. lichidul sinovial şi în urină.MORGAG I (VE TRICUL) fiecare dintre cele două diverticule laterale ale laringelui. dintr-o anumită unitate sau zonă. Penicllium spp. având întotdeauna suprafaţa uşor umedă. 2. care îi dă proprietăţi adezive şi de întărire. mucegaiul alb. constituite dintr-o componentă glucidică cantitativ predominantă şi o componentă proteică în proporţie redusă. întâlnită în special la ecvine. datorată acumulării de mucus întro cavitate ce are orificiul obstruat. produsă de Malleomyces mallei. Mucor mucedo. boală contagioasă. substanţă vegetală care se umflă sub acţiunea apei. hibrid care manifestă concomitent. pulmonului etc. MORTIFCARE MORULĂ MORVĂ MOŞTE IREA CARACTERELOR DOBÂ DITE MOTILITATE MOTRICITATE MOZAIC GE ETIC MUCEGAI MUCILAGIU MUCI AZĂ MUCI Ă MUCIPAR MUCOASĂ MUCOCEL MUCOMETRU MUCOPOLIGLUCIDE MUCOPROTEI E MUCOR MUCORMICOZĂ 340 . manifestată clinic prin leziuni nodulare şi ulcerative ale pielii.

totalitatea muşchilor din corp. femelă care naşte mai mulţi pui odată. mutatio a schimba). constând dint-o serie de modificări insesizabile. procesulspontane bruşteaîn materialul ereditar indus urmare. MUGUR MULTIPARĂ MULTIVALE T MURIDE MURMUR VEZICULAR MURPHY (SEM UL) MUSCARI ICE MUSCULAR MUSCULATURĂ MUTA T MUSCULOTROP MUSEUX (PE SA) MUTAŢIE MUSTELIDE MUŞCHI STRIAŢI MUTAŢIO ISM MUTAGE MUTAGE EZĂ 341 . care reprezintă un lăstar. sau a unei părţi din corp. de Vries. cu absenţa totală a de un agent mutagen. din această cauză. statistic previzibil. dispuse în mănunchiuri sau fascicule de diferite grosimi. durere provocată în cursul unei inspiraţii profunde de apăsarea în profunzime. apar indivizi net diferiţi de părinţii lor. În pentru a defini schimbările concepţia mamifere carnivore de talie mică şi mijlocie. organism afectat de mutaţie. grup de substanţe care acţionează ca şi muscarina. care se referă la muşchi. indică variaţii ereditare în particule submicroscopice ale cromozomilor. descoperit la ascultaţia ariei pulmonare. muşchifundamentată de Hugo de şi denumirea de muşchi scheletici. precum şi recombinările cu excepţia Australiei. deosebite de lungă. ca urmare. variaţia diferite oase. de unde Vries (1848-1935). bruşte. care susţinea că striate. pensă a cărei– extremitate are patru utilzată de gheare. care picioarele numărul şi structura suplu. spre deosebire de Darwin. electiv. format mai ales din mucină şi din apă. în profaza I a meiozei. variaţii de schimbare materialului genetic şi. mai intens sau mai evident numai în timpul inspiraţiei. formarea multivalentă este caracteristică autopoliploizilor. mucusul are rol protector pentru mucoasele pe care le acoperă. săruri. organismele vii suferă în mod întâmplător. multus –mult. celule descuamate şi leucocite. în lucrarea Die îndeplinesc un rol contractil voluntar. concepţia lui de Vries. produs de secreţie al glandelor mucoase. ca sin. a veziculei biliare. sub rebordul costal drept. zgomot respirator normal. este consecinţa aerodinamicii respiratorii.MUCOVISCIDOZĂ MUCUS sin. familie de mamifere rozătoare. mari şi mici. noţiune sau şase Hugo utilizată în 1901. este caracteristică pentru colecistită. sunt foarte prolifice iar unele specii sunt purtătoare a unor agenţi patogeni. pentru a (lat. potrivit teoriei mutaţioniste. genă afectată de mutaţie. aspirativ. care cuprinde şoarecii. a mai mult de doi cromozomi omologi sau parţial omologi. care se variaţia este continuă. bruscă şi tranşantă. prinde şi trage colul uterin. la nivelul sinapselor parasimpatice periferice. cu afinitate pentru ţesutul muscular. neretractile. (lat. fibroză chistică de pancreas. trăiesc pe toate continentelegenelor. şobolanii. ale genotipului. formaţiune caracteristică tulpinii plantelor superioare. fenomenul schimbării substanţei ereditare a fost numit de el mutaţie. sunt alcătuiţi din fibre musculare Mutationstheorie (1901). la care meioza. boală congenitală ereditară transmisă recesiv autozom. este anormală şi. element caabil să realizeze o mutaţie. teorie legaţi de oase. cu deosebire în sectorul bronhiolo –alveolar. lemingii etc. cu coada de obicei acelea cu afectează scurte cu gheare cromozomilor. locus. cu corpul foarte familie de actuală. în continuă cu tendoanele inserate pe este discontinuă. manifestă un grad ridicat de sterilitate a gameţilor. parere -naştere). o frunzuliţă sau o floare embrionară. (în genetică) structură rezultată din împerecherea. dar inducţia mutaţiei.

şi formele mutante. MUTITATE MYCOBACTERIUM MYCOPLASMA MYSIDACEA 342 . fără revenirea gradată la forma originală. cu corpul alungit prevăzut cu o carapace care acoperă toracele însă este concrescută numai cu primele 2-3 segmente toracice.tranziţiei dintre indivizii normali. gen de microorganisme aparţinând familiei Mycoplasmataceae. incapacitatea de a vorbi în urma fie a unei leziuni a organelor fonaţiei. clasa Schyzomycetes crustacee pelagice sau bentonice salmastre. a unei părţi anatomice. dar odată apărută se transmite la urmaşi ca atare. MUTILARE ablaţia sau pierderea accidentală a unui membru şi. sin. gen de bacterii din familia Mycobacteriaceae. care formează majoritatea indivizilor. prin extensie. fie a centrilor nervoşi implicaţi în procesul fiziologic respectiv sau în urma unei surdităţi congenitale care împiedică pe cel afectat să înveţe a vorbi. micobacterii. mutaţia este în general rară în natură. marine şi dulcicole.

în limbaj curent. de comunicare cu exteriorul a cavităţilor nazale. numărul endospermic de cromozomi (3n). a. considerată de către Freud ca sursă primordială a energiei sexuale şi care se traduce prin căutarea la altul a reflectării sinelui.hipotrofie staturală şi ponderală. 2. narke -somn). naris -nas). n. dispozitiv comportând inele de diferite calibre. n. (gr. (lat. ABOTH aCl AEGELI AKAYAMA (APARAT) A ISM A OGRAM A OMETRU ARĂ ARCISISM ARCOLEPSIE ARCOMA IE ARCOTIC ARCOLEPTA ALGEZIE ARCOZĂ ARI Ă 343 . . însoţită sau nu de infantilism. formă particulară de leucemie acută. mici chisturi formate de glandele mucipare obstruate. orificiu care permite fosei nazale să comunice cu exteriorul. înaintea unei explorări instrumentale pentru a atenua sau chiar a suprima senzaţiile dezagreabile şi inconfortul produs.pitic). somatic sau zigotic de cromozomi (2n). rezultat din unirea nucleului de fuziune. simboluri care indică: numărul haploid sau gametic de cromozomi (n). popular: piticism. care produce narcoză. simbol: ng. (gr. 1. numărul diploid. din mucoasa colului uterin. pentru propriul corp. anestezie generală. dragostea unui individ pentru propria persoană. ameţit). manifestare morbidă care survine în crize repetate de durată variabilă caracterizate printr-o nevoie impetuoasă de somn. unitate de lungime egală cu o milionime de milimetru. nanos . unitate de măsură egală cu a milioana parte dintr-un miligram. ce servesc la anastomoza fără sutură a vaselor mici. administrarea pe cale intravenoasă a unui sedativ sau a unui somnifer uşor. (gr. simbol nm. sin. 2n. cu o spermatie. narcos –adormit. care se poate instala la toate vârstele. 3n simbolul chimic pentru sodiu.simbolul chimic pentru azot. atenţie excesivă acordată pentru sine. 2n. tendinţă irezistibilă de a-şi administra substanţe cu efect narcotic. în psihanaliză. nanosomie. termen utilizat pentru definirea deschiderii anterioare. formulă chimică pentru clorura de sodiu. microsomie.

cantitatea de aer ce trebuie introdusă în şi evacuată din adăpost. colaterală a arterei maxilare (interne) la nivelul hiatusului maxilar pătrunzând în cavitatea nazală. (gr. AŞTERE ATAL ATRIURIE ATREMIE AUPATIE AUPLIUS AVICULAR ĂPÂRLIRE ECESARUL DE AER ECESARUL DE SUBSTA ŢE UTRITIVE ECROBACILOZĂ ECROBACTERIUM ECROBIOZĂ 344 . termen definind orice boală provocată de Spherophorus necrophorus. sub control endocrin. care se vor transforma în antenule. regina nopţii. vitamine. mişcare. se poate calcula pe baza cantităţilor de bioxid de carbon. nesegmentat şi neîmpărţit în regiuni. specia mai importantă este ecrobacterium necrophorum. la păsări se schimbă total sau parţial penele vechi cu altele noi. păpădie. stadiu primitiv. care se referă la naştere. anaerobe. într-o ordine şi o durată caracteristice speciei. complicaţii ale plăgilor etc. zonă de necroză într-un ţesut. nastos . dar care este independentă de direcţia stimulului. dezechilibru vagotonic provocat de transportul animalelor cu vaporul. rezultat al unei degenerescenţe. iar lovirea sau scuturarea provoacă la Mimosa pudica aplecarea frunzelor. metageneză. eliminarea sodiului în urină. gen de bacterii polimorfe.apăsare). mişcările nastice sunt determinate de o anumită temperatură: deschiderea rapidă sau într-un anumit moment a florilor de lalea. antene şi mandibule. umiditate. individului precum şi condiţiilor de mediu. proteine digestibile. condiţionând slăbirea. ce determină panariţiu. căldură. concentraţia sodiului din sânge. dintre apendice are numai 3 perechi. trecând prin cele patru faze: anageneză. moartea celulelor într-un ţesut viu. săruri minerale etc). de detaşare a unei formaţiuni. la plante. 1. larvar. 2. catageneză. corpul acestei larve este oval. teleogeneză. în anatomie arată baza de pornire. omfalite. pentru a se distribui mucoasei de pe septumul nazal şi peretele lateral al cavităţii nazale. autovehiculele etc. de cădere şi înlocuire simultană a învelişului pilos la animale acoperite cu păr sau cu lână foarte groasă..ASAL ABORAL ( ERV) ASAL ABORALĂ (ARTERA) ASTIE ramură detaşată din nervul maxilar al trigemenului trecând prin gaura nazală a hiatusului pentru a se distribui pituitarei. termenul se foloseşte în biologie pentru a indica apariţia unui nou născut. termen general prin care se defineşte procesul fiziologic. 1. în formă de navă sau de nacelă. 2. caracteristic crustaceelor. normal: 320-340 mg% (136-142 meq/l). excitanţii din mediu provoacă şi schimbarea în cursul nopţii a poziţiei frunzelor la leguminoase. pe oră şi pe cap de animal. stadiu prenecrotic. rasei. în fiziologie indică apariţia unui corp organizat care n-a existat până atunci. cerinţele calitative şi cantitative ale diferitelor specii şi categorii de animale domestice pentru diferite grupe de substanţe nutritive (energie digestibilă. în prezenţa unei insecte la planta carnivoră Dionea are loc strângerea frunzelor în formă de capcană. din alta principală. gram negative. scăderea producţiei etc. provocată de un stimul din mediu.

vezi „depolarizant“. 2. pată superficială care nu este complet opacă. (gr. secretată de glandele (nectarii) situate în floarea angiospermelor. mărilor şi lacurilor. distrugerea unui teritoriu tisular. degenerescenţă hepatică difuză. alături de leziuni. nephros . în prezent este folosită numai referitor la nefropatiile interstiţiale. noţiune electrocardiografică. determinată de factorii de natură diferită.rinichi). se manifestă prin semne clinice incerte şi diferite. nu poate fi situat într-o categorie determinată. phagein –a mânca) –despre unele animale.ECROFAG ECROPATIE (gr. durere renală. larvele unor insecte. 1. mai ales în cazul celor slabe şi cu proeminenţele osoase evidente. boală produsă după obstrucţia vaselor splenice sau prin degenerare de altă natură. care se hrănesc cu cadavre (ex. iar celălalt capăt conduce la exterior excreţiile sau gameţii. ejacularea de spermatozoizi morţi. organe etc. sin. necropsia este valabilă (cercetarea cadavrului) la orice specie. pathos –boală. care este afectat de necroză. ce progresează rapid spre necroză şi coafectarea altor parenchime. ablaţie chirurgicală a rinichiului. nekros –moarte. anelide. acute sau cronice de natură inflamatorie sau degenerativă. din zona pelagică a oceanelor. referitoare la prezenţa unui infarct actual sau cicatrizat. organ excretor prezent la numeroase animale nevertebrate (platelminţi. în anatomia patologică. boala se manifestă şi prin semne generale grave. cadavru. rotifere. stare sau predispoziţie organică. are rolul de a atrage insectele polenizatoare. ECROPSIE ECROZAT ECROZA DIFUZĂ A FICATULUI ECROZA PIELII ECROZA SPLI EI ECROZĂ ECROZOOSPERMIE ECTAR ECTO EDEPOLARIZAT EDIFERE ŢIAT EFELIO EFRALGIE EFRECTOMIE EFRIDIE EFRITĂ 345 .). nekros –cadavru. se spune despre o celulă sau un ţesut care păstrează caractere embrionare. denumire utilizată în trecut pentru desemnarea unei afecţiuni renale bilaterale.. (gr. precum şi la amphioxus). din acest motiv. nu prezintă nici o tendinţă de diferenţiere şi care. antrenând necroza succesivă în diverse zone. afecţiune). animale înotătoare. care acţionează brutal. hienele etc. substanţă dulce. larva unor moluşte. situată pe cornee. cu autopsie. Termenul de autopsie este propriu doar pentru specia moartă. constă dintr-un tub de origine ecto-mezodermică care este închis proximal de celule cu flamură vibratilă (protonefridii) sau se deschide printr-o pâlnie (metanefridii) în cavitatea generală (celom). modificarea ţesuturilor pielii pe fondul unei rosături şi ca urmare a unei presiuni puternice provocate de harnaşament pe corpul animalelor.

ce survine aproape exclusiv la copil. ramură a medicinii care are ca obiect studiul rinchilor şi tratamentul bolilor renale. generic –boală ce afectează rinichiul.egri –corpusculii intracitoplasmatici oxifili. cauzată de relaxarea mijloacelor sale de susţinere. având posibilitate de a reface ţesutul renal. orice tehnică operatorie care urmăreşte să redea rinichiului. celule Bety din creier etc. abundenţi în celulele piramidale din cornul lui Amon. sin. în prezent termen secundar pentru a preciza caracterul degenerativ al unor nefropatii predominant glomerulare (glomerulonefroze).. tumoare mică. corpusculi Babeş. 2. repunerea şi fixarea în poziţie normală a unui rinichi ptozat. hemoragie renală. EFRO EFROPATIE EFROPEXIE EFROPLASTIE EFROPTOZĂ EFRORAGIE EFROSCLEROZĂ EFROTOMIE EFROZĂ EG EGATIV EGATOSCOP EGRI (CORPUSCULI) 346 . extracţia calculilor din bazinet şi calice după degajarea.4 ecran translucid. se manifestă prin insuficienţă renală. nedureroasă. forma sa compactă. care apare pe piele datorită unei hipertrofii a papilelor pielii. după opacifierea parenchimului renal prin urografie intravenoasă sau prin arteriografie renală. iar cele întunecate apar transparente. tumoră deosebit de malignă. după rezecţie parţială. de origine renală. adenosarcom renal cu celule de tip embrionar. termen practic părăsit. ce serveşte la examinarea prin transparenţă a clişeelor radiografice. condiţie patologică aparent benignă dar cu potenţial distructiv renal grav caracterizată prin formarea de calculi în aparatul urinar ca urmare a unor tulburări generale sau locale care modifică starea fizico-chimică a urinei. bulb olfactiv. afecţiune renală caracterizată prin precipitate de calciu difuze în parenchimul renal. motilitatea anormală şi coborârea rinichiului. rotundă. peliculă sau placă fotografică pe care porţiunile luminoase apar întunecate. unitate structurală şi funcţională a rinichiului la vertebrate. prevăzut cu un dispozitiv de luminat. incizia rinichiului. denumire utilizată în trecut pentru desemnarea bolilor renale. la animalele moarte de turbare. corelată cu hipertensiune arterială. înlocuit cu nefroangioscleroză.EFROA GIOSCLEROZĂ EFROBLASTOM EFROCALCI OZĂ EFROGE EFROGRAFIE EFROLITOTOMIE EFROLOGIE EFROLITIAZĂ scleroza arteriolelor renale. exteriorizarea şi incizia rinichiului. structuraţi. examen radiologic al rinichiului. alcătuită din două elemente: corpuscul Malpighi (care constă din capsulă Bowman şi glomerul) şi tub urinifer. 1.

perioada neonatală cuprinde primele 28 de zile după naştere. în radiologie.precum şi la plante. se spune câteodată.articulaţie). pe care le pot afecta direct sau indirect. despre structura unui os care prezintă plaje clare şi plaje întunecate. lângă care se află o mică deschizătură ovală. în neolitic omul a produs unelte şi arme din piatră şlefuită.000-10. articulaţie artificială creată chirurgical. în timpul creşterii larvele lor năpârlesc de mai multe ori.EISSERIA ELATO (SO DA) gen de bacterii aerobe sau anaerobe din familia cocoidă. 1. începe în urmă cu circa 15. clasă ( ematoda) din încrengătura viermilor nemathelminţi. nematodele pot fi paraziţi la animale şi om. dispuse în perechi gram negative. reacţie serologică specifică pentru diagnosticul sifilisului. termenul se foloseşte pentru tumorile maligne. 2. a cultivat plante. eisseriaceae. împotriva germenilor patogeni din gastroenterite sau local. proteză din material sintetic pentru cavitatea cotiloidă a osului iliac. lung. de dimensiuni microscopice până la zeci de centimetri. au sexe separate. ELSO (SEGME T) ELSO (TESTUL) EMATHELMI ŢI EMATODE EOARTROZĂ EOCOTIL EODARVI ISM EOFORMAŢIE EOLAMARCKISM EOLITIC EOMICI Ă EOMOGE EO ATAL EOPLASM EOPLASTIE EOPLAZIE 347 . a crescut animale domestice. cu un şanţ longitudinal. teorie sintetică axată pe darvinism şi pe cuceririle geneticii care explică evoluţia lumii organice pe baza mutaţiilor şi selecţiei naturale (eliminând ideea despre variaţia continuă şi despre ereditatea caracterelor dobândite). cu corpul filiform.000 de ani în Orientul Apropiat. teorie rezultată din exagerarea unor aspecte ale teoriei lui Lamarck. în limbaj clinic. a eredităţii caracterelor dobândite. folosit per os. având la un capăt o umflătură conică. în tratamentul plăgilor infectate. cu mobilitate normală păstrată într-un mediu de conservare. de formă sondă flexibilă. ca vectori ai unor boli virotice. segment apical al lobului pulmonar inferior. caracterizată prin invazia ţesuturilor învecinate. cilindric şi nesegmentat. antibiotic cu spectru larg. (gr. perioadă din istoria omenirii care urmează paleoliticului. din grupul streptomicinei. de cauciuc. în special a ideilor despre tendinţele interne. formaţie de ţesut nou într-unul deja diferenţiat. s-a dezvoltat meşteşugăritul casnic. care se înmulţesc sexuat. de mărime variată. a adaptării directe şi adecvate la condiţiile de mediu. arthros . care se referă la nou-născut. prevăzuţi cu un tub digestiv complet. formare de ţesuturi noi în sensul unei heteroplazii. bazată pe activitatea serului sau lichidului cefalorahidian specific de a imobiliza treponemele. neos – nou. se foloseşte pentru sondajul vezical. tumoare malignă (cancer). reconstituirea unui ţesut prin operaţii plastice. viermi din subîncrengătura emathelminthes. tumoră. după care s-a răspândit în restul Lumii Vechi.

care aparţine sistemului nervos. stare emotivă de iritabilitate. formarea chirurgicală a unei deschideri artificiale la nivelul unui organ. de tulburări funcţionale şi de dureri cu diferite localizări. celulă nervoasă embrionară din care se va dezvolta celula nervoasă. dezvoltată pornind de la celulele tecii lui Schwann. printre care şi diafragmul. trecând împreună într-una din cele două celule fiice rezultate din meioza primară. stomacul. este aşa de puternică încât cei doi cromozomi rămân lipiţi şi în fazele următoare. fascicul libero-lemnos situat în limbul frunzelor. plantă sau animal care trăieşte în zona mariană din apropierea ţărmurilor. tumoare formată din celule asemănătoare cu celulele embrionare nervoase (neuroblaste) şi având ca loc de elecţie sistemul nervos vegetativ şi substanţa medulară a suprarenalelor. în limbaj curent se zice despre un individ anormal de iritabil şi emotiv sau având manifestări ce traduc această stare. cu o adâncime de până la 200 de metri. nervul frenic inervează numeroase organe. sistemul nervos visceral accesoriu. nelinişte. rezecţia parţială a unui nerv. 2. a zecea pereche de nervi cranieni. îndeplineşte funcţii parasimpatice. 2. organism. lichid sau gaz care nu poate fi preluat de către vasele limfatice sau sanguine. fenomen genetic pus în evidenţă pentru prima oară în 1913 de Bridges. cordon cilindric şi albicios. este constituit din axonii neuronilor ce alcătuiesc fibre nervoase grupate în fascicule. apariţia caracteristicilor de adult la larvă. 2. care se realizează în zigonem. tensiune interioară. astfel ca să poată comunica în exterior cu un alt organ. inervând esofagul. inima. canal care brăzdează ectodermul embrionului. termen şi concept perimat. la mamifere. datorită faptului că sinapsa cromozomilor omologi. la vertebrate. la insecte. EOTE IE ERESORBABIL ERITIC ERV ERVOS ERVOZITATE ERVUL FRE IC ERVUL VAG ERVURĂ ESEGREGARE EURAL EURASTE IE EURECTOMIE EURI OM EUROBLAST EUROBLASTOM 348 . în limbaj curent. favorizată de surmenaj şi însoţită de tulburări psihice. care se referă la nervi. tumoră a nervilor. 1. 1. fenomenul de persistenţă a stadiului larvar şi de realizare a maturităţii sexuale şi a reproducerii în acest stadiu timpuriu de dezvoltare. dar încă folosit în limbaj curent.EOPTIL EOSTOMIE puf embrionar. 1. al unei cavităţi sau al unui canal. arătând o stare de mare oboseală. care leagă un centru nervos de un organ. din pereţii căruia ia naştere sistemul nervos. constă dintr-o distribuţie neregulată a cromozomilor omologi în meioza primară.

substanţă elaborată de celulele nervoase. distrugerea sau dizolvarea substanţei nervoase. în axon şi în dendrite. de talie variabilă. şi prelungiri protoplasmatice inconstante şi în număr variabil. unitate fundamentală. cu boala Recklinghausen. determinat. prezentă în număr mare în citoplasma celulei nervoase. ca un mediator chimic. 3. care exercită o acţiune distructivă asupra substanţei nervoase. neuroplegic.ştiinţă) ramură a anatomiei care studiază sistemul nervos. 1. este o celulă situată în centrii nervoşi. EUROLOGIE EUROMIOPATIE EURO 349 . specialitate medicală care se ocupă cu studiul şi patologia sistemului nervos. câteodată generalizată şi complicată cu leziuni eczematoase. sin. dendrite. cutanată. deversate în sânge. 1. prezintă o prelungire. EUROE DOCRI OLOGIE studiul interrelaţiilor structurale şi funcţionale dintre sistemul nervos şi cel endocrin. (gr. consecutivă unor tulburări nervoase: zona zoster. alopecia neurovegetativă. fie difuză – dacă se formează pornind de la ramurile foarte fine din piele. orice afecţiune care interesează în acelaşi timp sistemul nervos şi muşchii. fără acţiune narcotică. acţionând local sau la distanţă. de origine nervoasă. boală neinflamtorie. axonul. EUROFIBRILĂ EUROFIBROM EUROFIBROMATOZĂ EUROFIBROSARCOM EUROGE EUROHORMO EUROHIPOFIZĂ EUROLEPTIC EUROLITIC EUROLIZĂ fibrilă hialină fină. de formă sferică. care se prezintă sub formă de plăci îngroşate. tumoră a nervilor. fie încapsulată – dacă este situată pe un trunhi nervos. sin. 2. sau unul din produşii de secreţie ai neurohipofizei. porţiunea neurală sau lobul posterior al hipofizei. a ţesutului nervos. logos . ovoidă sau poliedrică. care se referă la efectele exercitate asupra organismului de sistemul nervos şi de glandele endocrine. forma malignă a neurofibromului. 2. neuron – nerv. medicament psihotrop cu efect sedativ. 2. acţionează ca hormoni. distrugerea unui nerv prin injecţii cu alcool în nervul respectiv. curent electric de mic voltaj generat de sistemul nervos. intervenţia chirurgicală pentru eliberarea unui nerv din aderenţele sale patologice periferice. întodeauna unică. dermografismul etc. 1. morfofuncţională. producerea de către celulele nervoase a unor substanţe care. generat de sistemul nervos. orice medicament care reduce sau inhibă unele funcţii ale sistemului nervos central.EUROCRA IU EUROCRI IE EURODEPRESOR EURODERMATOZĂ EURODERMITĂ EUROELECTRICITATE EUROE DOCRI partea craniului care adăposteşte creierul. afecţiune cutanată foarte pruriginoasă.

nici alcalin. mecanismele de termoreglare nu intervin. După tipul de acţiune există analeptice şi psihotonice. caracterizat prin diferenţierea tubului neural. referitor la sistemul nervos vegetativ. medicament care excită sistemul nervos central.EURO AL EURO I MOTORI sin. fiind folositoare pentru agricultură. 2. care exercită o acţiune toxică asupra sistemului nervos. neuromediator. operaţie plastică vizând restabilirea continuităţii unui nerv lezat. 3. care se hrănesc cu diferite insecte şi păienjeni mici etc. apt pentru a trăi în mediu nici acid. determinată de o temperatură externă optimă în condiţiile căreia. din care cauză sunt denumiţi şi neuroni efectori. tip de neuroni ai căror axoni se termină în organele efectoare. iar valoarea metabolismului este minimă. cu neuroleptic. cu nervaţiunea bogată. ramură a neurologiei care se ocupă cu studiul bolilor sistemului nervos. inflamaţie a nervului optic şi a retinei. neuronii motori intră în alcătuirea nervilor cranieni motori şi a rădăcinilor anterioare a nervilor spinali. neuronic. sin. în special un agent nociv. secţiunea unui nerv practicată în general în nevralgii rebele. 1. adăugarea unei substanţe acide la o substanţă bazică în soluţie sau invers. cu corpul moale. 1. germeni etc. 2. din care se va forma sistemul nervos central. sunt de dimensiuni mari şi multipolari şi conduc influxul nervos de la sistemul nervos central la organele efectoare. operaţie ce constă din zdrobirea unui nerv.. EUROPATIE EUROPATOLOGIE EUROPLASTIE EUROPLEGIC EUROPTERE EURORETI ITĂ EUROSTIMULA T EUROTOMIE EUROTOXIC EUROTRA SMIŢĂTOR EUROTRIPSIE EUROTROP EURULĂ EUROVEGETATIV EUTRALITATE TERMICĂ EUTRALIZARE EUTROFIL 350 . leucocit cu afinitate pentru coloranţii neutri. 2. termen generic pentru afecţiunile sistemului nervos. obţinându-se o substanţă neutră. termogeneza şi termoliza fiind echilibrate. anularea efectelor exercitate de un agent oarecare. cu afinitate pentru sistemul nervos. stadiu postglandular în dezvoltarea embrionară a animalelor cordate. 1. Se spune şi nevrotomie. în reţea. sin. valoare sau zona în care organismul se găseşte într-o stare de echilibru termic cu temperatura mediului înconjurător. caracterizate prin două perechi similare de aripi membranoase. inactivarea unui antigen prin anticorpii specifici. care se referă la neuroni. stare de confort termic a organismului animalelor homeoterme. se referă la toxine. ordin ( europtera) de insecte holometabole. sunt prădătoare şi răpitoare terestre.

malformaţie congenitală a pielii. produce o toxină neurotropă. ţesut de susţinere a sistemului nervos. axa cerebrospinală. porţiunea din sistemul nervos cuprinsă în interiorul cavităţi cranio-vertebrale. agent patogen pentru tetanos. nici pozitive. sub formă de pată sau tumoră. care se referă la nevroglie. sin. limfogranulomul venerian. frecventă la galinacee.EUTROFILIE EUTRO EUTROPE IE EUTRU 1. respectiv a cifrei absolute. concept şi termen perimat. gripa calului –boală respiratorie foarte contagioasă. în particular despre o substanţă fără sarcini. mielinizate sau nu. desemnând o stare de slăbiciune a sistemului nervos. există două tipuri: nev pigmentar şi nev vascular. cu diverse forme. neuralgie. de care bolnavul este conştient. denumire generică dată întregului grup de animale lipsite de coloană vertebrală şi de schelet osos intern. neurodinie. constituient oişnuit al nucleilor atomici. inclusiv ganglionii spinali. sin. care poate supravieţui mult timp în sol. cel mai des este congenital. se spune despre o substanţă chimică sau o soluţie care nu este nici acidă. răspunzătoare de manifestările bolii. ICOTI Ă principalul alcaloid din tutun. 1. 2. virotică. dar nu îl poate stăpâni. care este format de nevroglie. care se manifestă mai ales prin tulburări psihice. dată de doi viruşi pneumotropi care afectează caii de toate vârstele. creşterea numărului de granulocite neutrofile din sânge. nici bazică (cu un pH de 7). sistem nervos central. nici negative. bacil gram pozitiv. de granulocite neutrofile în circulaţia periferică sanguină. care suferă de nevroză. sin. pseudopesta aviară –boală infecţioasă. care se referă la un nevus. afinitatea unei celule sau ţesut pentru coloranţi neutri. boala Rankheit. inflamaţia nevraxului. putând fi întâlnită şi la palmipede. reducerea proporţiei. 351 . tumoră formată dintr-o masă de fibre nervoase cu structură mai mult sau mai puţin normală. se spune despre o substanţă în care nu intervine nici un fenomen electric sau magnetic. contagioasă şi inoculabilă. format din celule de talie mare. particulă elementară. sin. foarte toxic. ax neural. eceptând nucleul de hidrogen normal şi care are o sarcină electrică nulă. durere resimţită spontan sau la provocare pe traiectul unui nerv senzitiv sau al ramificaţiilor sale. tulburare psihică manifestată printr-un comportament anormal. 2. EVERTEBRATE EVIC EVRALGIE EVRAX EVRITĂ EVROGLIAL EVROGLIE EVROM EVROPAT EVROPATIE EVROZĂ EVUS EW-CASTLE (BOALA) EWMARKET (BOALA) ICOLAIER (BACILUL) ICOLAS FAVRE (BOALA) sin.

a fugi). prezentă în: drojdia de bere. 1. în mediul neutru sau alcalin. este incomplet dezvoltat: golaş. orb şi trebuie să rămână în cuib pentru a fi îngrijit de părinţi până la dezvoltarea completă. Sunt determinate de schimbarea temperaturii. în urma cărora printr-o nouă năpârlire se trece la stadiul de fluture. care modifică turgescenţa celulelor de la baza frunzelor. a intensităţii luminii. formă de delir în care subiectul neagă realitatea. a unei părţi sau în totalitate din ce îl înconjoară. în psihiatrie. sau succesiunea zi-noapte. tehnică chirurgicală pentru corectarea prin fundoplicatură a unei hernii hiatale prin alunecare. fixarea oului fecundat în mucoasa uterină.ICOTI AMIDĂ amidă a acidului nicotinic. mişcări involuntare ale globilor oculari sub formă de oscilaţii ritmice (secuse). cu succesiunea unei nopţi şi unei zile. substanţă cu acţiune bacteriostatică şi bactericidă. cel de-al treilea stadiu din dezvoltarea albinei. decât în plină lumină. utilizate în industria brânzeturilor cu durată lungă de fermentare în scopul preveniri apariţiei unor defecte de maturare. a florilor. fugere – a părăsi. despre puii unor specii de păsări care. după ieşirea din ou. sub acţiunea bacteriilor aerobe nitrificatoare. bacteriile din genul itrosomonas oxidează amoniacul în nitriţi. fenomenul se petrece în a 21-a zi a ciclului în care s-a produs fecundaţia. în cursul căruia au loc procese de histoliză şi de histogeneză. câteodată chiar propria sa existenţă. situat între ciocan în afară şi înainte. (lat. volumul urinei nocturne reprezentând mai mult de jumătate din volumul eliminat în decurs de 24 de ore. termen general prin care se defineşte stadiul din metamorfoza insectelor holometabole. teamă morbidă în timpul nopţii sau în obscuritate. proces complex de oxidare a amoniacului. nidus. bacteriile din genul itrobacter continuă oxidarea până la nitraţi care sunt asimilaţi de către plante. care are loc în sol. în ficat. 2. schimbarea poziţiei frunzelor plantelor la alternarea zilei cu noaptea. spaţiu de timp de 24 de ore. obţinută din cultura unor microorganisme. imagine radiologică asemănătoare unui mulaj opac al peretelui unui viscer cavitar. despre puii unor păsări. care. condiţie în care ritmul nictemeral de eliminare a urinei este inversat. carnea proaspătă. la nivelul unei ulceraţii. iar în etapa a două. (lat. urmat celui de larvă şi premergător celui de adult. ICOVALĂ ICTALOPIE ICTEMER ICTI ASTIE ICTOFOBIE ICTURIE IDAŢIE IDICOL IDIFUGI IHILISM IMFĂ IMFOZĂ ISSE (OPERAŢIA) ISI Ă ISTAGMUS IŞĂ ITRIFICARE 352 . germenii şi învelişul grăunţelor de cereale. şi săriţă spre înăuntru. rinichi. nidus. este acoperit cu puf şi suficient de dezvoltat ca să poată părăsi imediat cuibul. oscior din cutia timpanului. facultatea de a vedea noaptea sau de a distinge mai bine obiectele luminate slab. are rol în respiraţia celulară. durata stadiului de crisalidă. colere – a trăi). în prima etapă. după ieşirea din ou.

folosită la fabricarea colodiului. în cadrul proceselor de nitrificare a materiei organice cu azot. adică folosirea sistemului cu două denumiri. chimioterapic pulverulent gălbui. în cadrul proceselor de nitrificare a materiei organice cu azot. explozibil puternic şi violent. termen descriptiv radiologic pentru opacităţile pulmonare. amină simpaticomimetică având rol de mediator chimic al transmiterii nervoase simpatice. sin. O -DISJU CŢIE separarea neregulată a cromozomilor homologi (în meioză) sau a cromatidelor (în mitoză). focar tuberculos nodular. producând tulburări sau leziuni. trichomone etc. clasa Schyzomycetes. fapt care determină prezenţa în una dintre celulele-fiice a ambilor membri şi absenţa cromozomului respectiv în cealaltă celulă-fiică. a pielii sau ţesuturilor. el a demonstrat superioritatea denumirii binominale în lucrarea Species plantarum (1753) pentru plante şi în Systema aturae (în a zecea ediţie apărută în 1758) pentru animale.). gen de ciuperci din familia Actinomycetaceae. care este periculos pentru sănătate. apariţia de simptome neplăcute după administrarea unui medicament. derivat de glicerol. ITROCELULOZĂ ITROFURA ITROGLICERI Ă ITROSOMO AS OCARDIA OCARDIAZĂ OCEBO (EFECT) OCIV OCUITATE OD ODUL ODAL ODOZITATE ODULAR OME CLATURĂ BI ARĂ sistem ştiinţific de denumire a speciilor de plante şi animale. se datorează marelui biolog suedez Karl Linne (17071778).ITROBACTER gen de bacterii aerobe care transformă nitriţii în nitraţi. nondisjuncţia este principala cale a aneuploidiei. foarte inflamabilă. celuloză nitratată având aspect de vată rugoasă. ex. prima utilizare sistematică a nomenclaturii binare. structură anatomică formată dintr-o îngrămădire celulară ce exercită o funcţie particulară. este un vasoconstrictor mai puternic decât adrenalina. O E (REACŢIA) ORADRE ALI Ă 353 . lichid uleios. gen de bacterii aerobe care transformă amoniacul în nitiţi. nocardoză. ţesut care constituie nodulul Keith şi Flack şi nodulul Tawara. reacţie prin care se evidenţiază globulinele din lichidul cefalorahidian. însuşirea de a fi nociv. oosporoză. prescris pe cale bucală sau sublingual ca vasodilatator şi hipotensor în angina pectorală. activ contra numeroşi microbi şi a unor protozoare (coccidii. leziune granulomatoasă adeseori rotundă. dar care nu pot fi atribuite acţiunii proprii medicamentului. postganglionare. de obicei indurată a unui viscer. rotunjit şi indurat. 1. 2. proces patologic circumscris. în formă de nodul sau constituit din noduli. micoză datorată unei ciuperci din genul ocardia.

cânepă etc). ştiinţa clasificării sistematice a bolilor. 1. la vertebratele inferioare. de obicei monosperm. OSOLOGIE OOTROP OTOCORD OVOCAI Ă OXĂ UBIL(Ă) UCĂ UCELĂ UCLEAR UCLEAT UCLEAZĂ UCLEOL UCLEOLIZĂ UCLEOPLASMĂ UCLEOPROTEI Ă UCLEOTID UCLEOZID UCLEU 354 . (ex. prezent în număr variabil în nucleul celulei vii. care a devenit apt(ă) pentru mariaj. ţesut parenchimatic. endoparazitoză a albinelor adulte produsă de un parazit localizat în intestinul mediu. în jurul lui dezvoltându-se coloana vertebrală. tratamentul unei hernii de disc prin injectarea într-un spaţiu intervertebral a unei enzime proteolitice. în care se formează sacul embrionar. hematie matură. notocordul este prezent în stadiile iniţiale la toate cordatele. factor. situat în centrul ovulului. enzimă ce descompune acizii nucleici. substanţă etc. lignificat. heteroproteină constituită prin unirea unei proteine bazice cu un acid nucleic (ARN sau ADN). 2. ax de susţinere. hrişcă. cu pericarpul tare. adică nu numai este puber fiind capabil să procreeze sau să conceapă. dăunătoare sau nocive pentru organism. studiul însuşirilor care permit să se definească bolile. spinare. cu efecte nefavorabile. în deosebi). substanţă omogenă ce ocupă în totalitate spaţiile din jurul diverşilor constituienţi ai nucleului. agent. marcă depusă pentru procaină. nume de ansamblu pentru compuşi constituiţi dintr-un zahăr legat de acid fosforic sub formă de ester şi combinat cu o bază purinică sau o bază pirimidinică. fruct uscat. sub sistemul nervos central şi deasupra tubului digestiv. care împiedică digestia. separat de citoplasmă prin membrana nucleară. învelit de integumente.ORMOBLAST ORMOCIT OR ICOTI Ă OSEMOZA sin. substanţă care stimulează sistemul nervos central. chorde-coardă). la plante. noton – spate.. protozoarul osema apis. diareea infecţioasă a albinelor. învelit într-un manşon de ţesut conjunctiv. elastic. (gr. toxialcaloid din frunzele de tutun. kytos -celulă). norma –regulă. fără nucleu o celulă este incapabilă să se reproducă şi să sintetizeze materia vie. (lat. normală în cea ce priveşte forma. gr. la vertebratele superioare. papaina. produs de degradare parţială a unui nucleotid. corpuscul sferic omogen. bi sau policarpelar. este situat dorsal. care se referă la nucleul celulei. la nucleul atomic sau la un nucleu anatomic (nucleii cenuşii centrali. eritroblast normal. se spune despre o celulă care are nucleu. care are un rol esenţial în sinteza acizilor ribonucleici. indehiscent. care provoacă disoluţia unui nucleu pulpos. sin. conţinând cromozomii. constituit dintr-o pentoză şi o bază purinică sau pirimidinică. constituient esenţial al celulei. colorabilitatea şi volumul.

a discului intervertebral. număr de cromozomi ce provin din două genomuri. anexat formaţiilor şi căilor neocerebelului. care se referă la hrană. de forma unei monede. hrănitor. prin care se asigură: menţinerea vieţii. termen ce defineşte un organism aneuploid. metodă de apreciere a eficacităţii proceselor de autopurificare sau purificare artificialăa apelor de suprafaţă prin determinarea numărului total de bacterii /ml apă. curbarea sau mişcarea laterală şi în spirală a vârfului de creştere al unor organe ale plantelor (tulpini. numărul haploid de cromozomi al speciilor diploide strămoşeşti sau ancestrale. rădăcini. prezent în mod normal în celulele sexuale şi apărând în cursul meiozei. de consistenţă gelatinoasă. 2. a funcţiilor normale şi a energiei necesare. ansamblul proceselor de asimilaţie şi dezasimilaţie a alimentelor în organism. poliploid care posedă pentru o anumită caracteristică doar alelele recesive . 1. ULIGESTĂ ULIPARĂ ULIPLEX ULIZOMIC UMĂR DE BAZĂ UMĂR DIPLOD UMĂR HAPLOID UMĂR TOTAL DE GERME I UMULAR UTAŢIE UTRITIV UTRIŢIE 355 . partea centrală. simbolizat cu X. prezenţi în mod normal în celulele somatice şi apărând în cursul mitozei. 1. simbolizat 2n-2. pedunculi florali). are rolul de a amortiza hidraulic presiunile ce asigură mişcările platourilor vertebrale în toate sensurile. ştiinţa care tratează despre alimente şi alimentaţie sub toate aspectele.UCLEU DI ŢAT UCLEU GELATI OS nucleul cenuşiu central al cerebelului. se spune despre o femeie care nu a avut copii. rotunjită. la care lipsesc ambii membri ai unei perechi de cromozomi homologi. se spune despre o femeie care n-a fost niciodată însărcinată. 2. numărul de cromozomi ai genomului unei specii.

caracterizată prin constatarea simplă a faptelor şi înregistrarea lor. care acţionează pentru a (se) oblitera (şterge. în cercetarea ştiinţifică în general.A. care preocupă cu stăruinţă şi se impune în mod irezistibil atenţiei subiectului. stare patologică manifestată prin ameţeli. 2. gândire cu preocupare permanentă şi cu caracter chinuitor. mai mult sau mai puţin generalizată.D. lentilă sau sistem de lentile care.S. abr. în jos. starea organismului care devine treptat. abr.A. 2. O. care se referă la obstetrică. îngustează un vas de sânge.îngrăşare). 1. v. metodă de investigaţie în patologie şi zootehnie etc. obsesia este sursă de angoasă. poate fi de origine endogenă sau exogenă. care se impune spiritului subiectului în orice moment. OBEZ OBEZITATE simbol chimic pentru oxigen. este situat de partea obiectului de examinat. a unui vas de sânge. (lat. OBIECTIV OBIŞ UI ŢĂ OBLIC OBLITERA T OB UBILARE OBRAZ OBSEDA T OBSERVAŢIE OBSESIE OBSTETRICĂ OBSTETRICAL OBSTRUCŢIE 356 . astupare. regiunea laterală a feţei cuprinsă între orbită. gâtuire a unui canal. prin pierderea temporară a conştienţei. specialitate în medicină care se ocupă cu studiul proceselor patologice din organismul femel începând cu momentul fecundaţiei până la sfârşitul perioadei puerperale. în ciuda caracterului ei absurd. oprind sau împiedicând circulaţia normală a substanţelor din organism. persoană care prezintă obezitate.O O O. obişnuinţă la excitaţii multiple (acomodaţie). ceea ce duce la o creştere a greutăţii cu peste 25 % faţă de normal. mai puţin sensibil la un medicament. la o lupă sau un microscop. care astupă. se spune despre simptomele care pot fi percepute de un observator. altul decât bolnavul însuşi. muşchiul marele oblic şi muşchiul micul oblic al abdomenului. obesitas . dispare). incidenţă oblică anterioară dreaptă (în radiografia toracelui). în sus şi marginea inferioară a mandibulei.. incidenţă oblică anterioară stângă (în radiografia toracelui). de ţesut adipos. 1. acumulare excesivă.

fiind constituit din opt aminoacizi. determinând închiderea lor. indigestia ingluvială – este observată după consumul unor furaje de dimensiuni mari. orificiu sau ale unei fante naturale. ocelii sunt de două tipuri: oceli dorsali sau primari (în număr de până la 3) specifici adulţilor şi nimfelor. regiunea occipitală. care poate fi fiziologică şi trecătoare sau patologică. salivaţie abundentă. este situat în orbită şi legat de creier prin nervul optic. coprostază. impar şi median. care se referă sau ţine de occipital. 2. care serveşte la astuparea unei deschizături.. 1. OBSTRUCŢIE ESOFAGIA Ă OBSTRUCŢIE I TESTI ALĂ OBTURATOR OBTURATORIE (ARTERĂ) arteră parietală. ocellus – ochi mic). vomitări. la insecte. cu reducerea sau suspendarea tranzitului şi defecării. în anatomie. corpi străini etc. zgribulire. 2. senzaţie de obstacol la sondaj. şi oceli laterali. ocluzie faringiană –reducerea de diferite grade a lumenului faringian. are o structură polipeptidică ciclică. 1. a corpilor străini.. mărirea în volum a guşii etc. colici. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei. ieşind din bazin prin gaura obturată şi distribuind colaterale muşchilor coapsei. ex. sindrom caracterizat prin lipsa defecării. se manifestă prin abatere. 2. fecaloame. cu efect de stimulare a contracţiilor uterine. al ştiuleţilor de porumb etc. la larve. apropierea marginilor unui canal. după consumul furajelor rădăcinoase sau fructelor netocate. OBTURAŢIE OCCIPITAL acţiunea de a umple o carie dentară cu o materie solidă. se manifestă prin colici flase. organ al vederii constituit din globul ocular şi diversele medii pe care le conţine. ireversibilă. sin. deglutiţii în gol. meteorism etc. receptor elementar de lumină.OBSTRUCŢIA FARI GELUI OBSTRUCŢIA GUŞII sin. când cele două maxilare sunt apropiate. (lat. prin enteroliţi. blocarea din interior a lumenului intestinal. protuberanţă occipitală. meteorism ruminal. prezent la nevertebrate. situaţie de contact între dinţii superiori şi inferiori. care se referă la ocluzia dentară. sindrom de ocluzie intestinală. mai frecventă la taurine. 1. placă sau dispozitiv destinat să împiedice accesul printr-o deschizătură. membrană obturatoare. limfadenomegalii perifaringiene). guşă tare. în lipsa pietrişului etc. OCCIPITO-CERVICAL OCCIPUT OCEL OCHI OCITOCIC OCITOCI Ă OCLUZAL OCLUZIE 357 .. care se întâlnesc de regulă. atunci când pereţii se lipesc. situat în partea posterioară şi inferioară a craniului. os lat. prin corpi obturanţi sau prin ocluzie din exterior (faringită filamentoasă. sin. partea posterioară şi inferioară a craniului şi capului. care se referă la occiput şi regiunea cervicală.

de placentă. însoţită de durere. OCLUZOVESTIBULAR OCTOPLOIDIE OCULAR OCULOGIR OCULOMOTOR OCULOPALPEBRAL ODDI (SFI CTERUL) ODDIPATIE ODDITĂ ODI OFAGIE ODO ATE ODO TOBLASTE ODO TALGIE ODO TOGE Ă ODO TOLOGIE OEDIP (COMPLEXUL) OESTRADIOL OESTRIDE OESTROGE OESTRO Ă OESTROZĂ OESTRU 358 . la vertebrate se găsesc în pulpa dentară. care provine dintr-un dinte sau din ţesuturile care îl înconjoară. au două perechi de aripi membranoase. dificultatea deglutiţiei. cele de Oestrus în sinusuri la ovine. rotaţia lor. substanţă care facilitează sau provoacă apariţia oestrului la femelele castrate. formează dentina. sfincter care înconjoară ampula Vater (canalul comun coledocopancreatic) în grosimea carunculei mari a duodenului. a tranzitului intestinal. 2. ordin (Odonata) de insecte din care fac parte libelulele. distingându-se oestrogeni naturali şi de sinteză. cum sunt cele din genul Gastrophilus la cabaline. ochi foarte mari. de Hipoderma etc. prin modificări ale pereţilor esofagului sau prin acţiuni mecanice externe. prin extensie. (gr. oprirea mai mult sau mai puţin completă. cu larve parazite. care se referă la feţele ocluzale şi vestibulare ale unui premolar sau molar. care comandă mişcările de ansamblu ale globilor oculari şi. prin secreţia lor. blastos – mugure. (gr. bruscă sau progresivă. larvele sunt acvatice şi au metamorfoza incompletă. oistros – dorinţă. dihidrofoliculina naturală –produs de foliculul ovarian. care se referă la mişcările globilor oculari sau care le determină. formă de euploidie manifestată prin existenţa a opt seturi de cromozomi în nucleul celulei. medicina dentară. însoţit de rivalitatea ostilă pentru părintele de acelaşi sex. cortico-suprarenală şi placentă. inflamaţia sfincterului Oddi. sunt carnivore. partea sistemului optic al microscopului prin care se examinează preparatul. celule care. fiind bune zburătoare. sin. odous – dinte. familie de diptere. durere localizată la un organ dentar (dinte şi elementele lui de susţinere). transparente. care se referă la ochi. impuls) vezi estru. 1. boală parazitară provocată de oeştrii. cu aspect sticlos. ideea pe care un copil şi-o face despre poziţia pe care el o ocupă în triunghiul format din el însuşi şi cei doi părinţi ai săi şi care se traduce cel mai adesea printr-un ataşament excesiv faţă de părintele de sex opus. mai ales ca entitate anatomică. în mod special. germen). leziune care interesează sfincterul Oddi sau îi încetineşte funcţia.OCLUZIE ESOFAGIA Ă OCLUZIE I TESTI ALĂ jena sau surprinderea tranzitului esofagian. studiul dinţilor şi bolilor acestora şi. care se referă la ochi şi pleoape. poate fi de natură mecanică sau de natură funcţională. foliculină.

karinon . ramură a nervului trigemen. care se referă la miros. care este în relaţie cu ochiul. dar spre deosebire de asteride au braţele lungi. lacrimal şi nasociliar. simple sau ramificate. care conţine ulei sau ce seamănă cu acesta. în relaţie cu ochiul. în regiuni muntoase înalte. care este folosit în farmacie pentru prepararea diferitelor produse. ramură colaterală a arterei maxilare care pătrunde în teaca orbitară. ramură a ştiinţelor medicale care se ocupă cu bolile ochiului şi ale anexelor acestui organ. în general. ex. ophtalmos – ochi. (arteră). sin. care au formă de stea.ştiinţă).OFICI AL 1. situată în partea anterioară a feţeii. împreună cu apofiza coronoidă. nerv olfactiv. care face corp comun cu buza superioară la taurine. în care se găsesc numeroase glande serose care menţin botul în permanenţă umed. ulei. provocată de razele ultraviolete. clasă (Ophiuroidea) de echinoderme.. oglinda nasului. serpentiforme. mucoasă olfactivă. OFTALMO. sin. mică suprafaţă circumscrisă. intervenţie de chirurgie plastică asupra globului ocular şi anexelor sale. inflamaţia corneei şi conjunctivei. oleni – cot. apofiza posterioară şi verticală a extremităţii superioare a osului cubitus. care permite să se observe interiorul globului ocular.cap). se reproduc sexuat şi prin sciziparitate. pentru a se divide în interiorul tecii orbitare în trei nervi: frontal. se spune despre un medicament al cărui mod de preparare este indicat în Codex şi care. paralizia muşchilor oculari. prefix de origine greacă. formează marea cavitate sigmoidă ce se articulează cu trohleea humerusului. (gr... ieşind din craniu prin marea fisură sfenoidală. se găseşte gata preparat de farmacist. instrument de bază în oftalmologie. OFTALMIA ZĂPEZILOR OFTALMIC OFTALMIC ( ERV) OFTALMICA EXTER Ă OFTALMOLOGIE OFTAMIE SIMPATICĂ OFTAMODI AMOMETRIE măsurarea presiunilor intraoculare cu ajutorul unui aparat numit oftalmodinamometru. care. care se referă la ochi. (lat. pe ea se inseră tendonul muşchiului triceps brahial. bine delimitate de partea centrală a animalului. logos .. olfactus – a mirosi). inflamaţia ochiului sănătos. examenul fundului de ochi cu ajutorul oftalmoscopului. survenită după o rănire a celuilant ochi. OFTAMOMETRU OFTALMOPLASTIE OFTALMOPLEGIE OFTALMOSCOP OFTALMOSCOPIE OGLI DA BOTULUI aparat ce măsoară gradele de curbură ale corneei. OFIURIDE OFTALM.. pentru determinarea astigmatismului. care este ca un disc. (gr. 2. OLEAGI OS OLECRA OLEUM OLFACTIV 359 .

efectul lor se manifestă sub forma unei discontinuităţi. fiecare din cei doi nuclei cenuşii din bulbul cerebral. substanţă chimică zaharidică cu număr redus de oze.000. care strânse în mănunchiuri.OLFACTIVI ( ERVI) firişoare nervoase fine. în unele boli endocrine etc. (gr. în oligocen a avut loc dezvoltarea mamiferelor superioare. pentru a pătrunde în lobii olfactivi. despre o caracteristică ereditară. sin. gene situate în acelaşi locus asociate cu un efect fenotipic pronunţat. scădere a numărului de spermatozoizi din lichidul seminal.000. oligos – puţin. reducerea masei totale de sânge.000 ani. reducere a frecvenţei menstruaţiei.2%) în organismele vii. cât şi animalele ihtiofage. stare patologică a omului. element chimic (metal sau metaloid) care se găseşte în cantitate foarte mică (sub 0. diminuarea secreţiei urinare până la mai puţin de 500 ml/24 h.oligos –puţin. gene majore. cuprinde viermii inelaţi. tip de nutriţie bazat pe hrană aparţinând aceluiaşi tip biologic. clasă (Oligochaeta) de anelide dulcicole şi terestre lipsite de parapode şi cu puţini cheţi. OLIGOAM IOS OLIGOA URIE OLIGOASTE OSPERMIE OLIGOCE OLIGOCHETE OLIGOCITEMIE OLIGODE DROGLIE OLIGOELEME T OLIGOFAGIE OLIGOFRE IE OLIGOGE E OLIGOGE IC OLIGOHEMIE OLIGOME OREE OLIGOSPERMIE OLIGOZAHARID OLIGOZOMIC OLIGURIE OLIVA BULBARĂ 360 . ex râmele au corpul segmentat. scăderea numărului de eritrocite şi leucocite din sânge. clitellum. se pot înmulţi şi prin regenerare. nevroglie de tip special. prin fenotipuri net diferenţiate. cu origine la nivelul celulelor olfactorii din mucuoasa nazală. evident. epocă superioară a paleocenului situată în urmă cu circa 40. secretaţi de către o şa glandulară. (gr. în tegumentul cărora sunt înfipţi puţini cheţi (periţori chitinoşi). deficient pentru unul sau mai mulţi cromozomi.000 30. haima -sânge). phagein – a mânca). prezenţa a mai puţin de 200 ml lichid amniotic în cavitatea amniotică intactă. (gr. având o motilitate diminuată. având atât gonade femele cât şi mascule al căror conţinut este vărsat în capsule numite coconi.puţin). întâlnită înainte de menopauză. debilitate mintală. în conexiune cu căile vestibulare şi cerebeloase. cu ramificaţii multiple şi nodozităţi pe prelungirile celulare. caracterizată prin dezvoltarea incompletă şi întârziată a facultăţilor psihice. număr redus de spermatozoizi în spermă (sub 20 milioane /ml). sin. eliminare de urină în cantitate redusă sau chiar absentă. iar fecundarea se face reciproc între două râme prin schimb de spermatozoizi. oligos . insectivore etc. oligofagia este proprie atât paraziţilor care îşi schimbă gazda. în timpul ultimelor luni de sarcină. care este controlată de un număr mic de gene. sunt hermafrodite. organism aneuploid. străbat lama ciuruită a etmoidului.

2. care ar însemna şi mâncător de oameni. monstru dublu monoomfal. inflamaţia epiploonului. fiind caracterizat printr-o mare variabilitate. 1.OLIVAR OLLIER-THIERSCH (GREFA) . situat pe partea posterioară şi OMOPLAT superioară a toracelui. colaterală a arterei hipogastrice (taurine. grefă cutanată practicată cu bandelete dermoepidermice. fixarea chirurgicală a epiploonului. erau scunzi. vorare – a mânca. (Aconitum napellus) plantă perenă din familia Ranunculaceae – plantă toxică pentru animale. foios –compartiment prestomacal la mamiferele rumegătoare. OMOLOG 2. situată în mijlocul peretelui abdominal. sin. din perioada paleolitică. secţionarea cordonului ombilical.. prezentând un aspect sferoidal turtit şi mucoasa cu pliuri mari sistematizate în patru categorii în funcţiede dimensiunile lor. termenul corect este multivor. constituit din elemente de acelaşi fel sau repartizate OMOGE uniform. cicatrice formată după căderea cordonului ombilical. particulă greacă pentru tumoră: epiteliom. fibrom. sarcom. Termen incorect. la unii neanderthalezi lipsea osul bărbii. 361 . în mers.OM OMAG OMARTRITĂ OMASUM 1. incizie a părţii înalte a marelui epiploon. mai voluminoase decât grefonii epidermici. triunghiular. OMUL DE EA DERTHAL specie (din genul Homo) de om primitiv. conţine aconitină.. astfel. (lat. care se hrăneşte atât cu ţesuturi vegetale cât şi animale.000 de ani. situat pe traiectul digestiv între reţea şi cheag. inflamaţia ombilicului şi a cordonului ombilical. al cărui schelet fosil a fost găsit pentru prima data în anul 1856 în valea Neanderthal. cu structură uniformă. rezecţia parţială sau totală a marelui epiploon. de grosime redusă. care se referă la oliva bulbară. în Germania şi care a trăit acum circa 150. umbilicus). carcinom. arcadele supraorbitare proemninente şi o poziţie. boală a ombilicului sau a unora dintre componentele lui. OMBILICALĂ (ARTERA) OMBILIC OMBILICAT OME TECTOMIE OME TITĂ OME TOPEXIE OME TOTOMIE OMFALITĂ OMFALOPAG OMFALOPATIE OMFALOTOMIE OM IVOR (lat. în dreptul primelor şapte coaste. pentru a se căpăta acces la bursa omentală. se spune despre substanţe chimice asemănătoare. se spune despre doi cromozomi care formează o pereche. suine) detaşată aproape de originea hipogastricei. aveau cap mare. a devora). os lat. care prezintă o depresiune centrală ce aminteşte de ombilic. omnis – tot. cu formă de olivă. emiţând pe traiect o arteră uterină (la femelă) sau deferenţială (la mascul) şi terminându-se cu ramuri vezicale craniale (pentru vezica urinară). inflamaţia articulaţiei umărului (artrită scapulohumerală). aproape erectă.

. aceste etape reproduc în esenţă pe cele ale filogenezei. noţiune folosită pentru denumirea animalelor care în deplasare se sprijină pe vârful degetelor. porţiunea acoperită de cutia de corn a extremităţii distale a fiecărui deget.. gradios – a merge). orice afecţiune a unghiilor. specialistul se numeşte oncolog. existenţă. favorizează apariţia de tumori. O CHOCERCOZĂ prefixe greaceşti. ungula – unghie. stare delirantă subacută sau acută. rinichi. având dublu sens: de mare (tumoră. generaţie). obiceiul morbid de a-şi roade unghiile. noţiune folosită pentru denumirea animalelor care prezintă la extremitatea membrelor vârful degetelor învelite într-o cutie de corn. prin extensie. cu ulceraţie şi fungozităţi: forma tipică este unghia încarnată. masă) şi croşet. orice tulburare distrofică a unghiilor. ontos – fiinţă.. care se fisurează în lungime. având localizare diversă: tiroidă. sin.. (gr. decolarea unghiei din patul unghial. inflamaţia matricei unghiale. care se referă sau care se aseamănă cu visul. a cancerelor. genesis – descendenţă. fragiliate anormală a unghiilor. care opreşte evoluţia unei tumori. cancerigen. studiul tumorilor şi. caracterizată prin halucinaţii vizuale. de cauză traumatică sau patologică.. erupţie pruriginoasă şi leziuni oculare. inflamaţia patului unghial. sin. trecând prin dezvoltarea embrionară şi până la realizarea formei sale definitive. cel mai des cronică. observată în Africa şi America Centrală. începând cu perioada concepţiei. glande salivare. caracterizată prin mici noduli subcutanaţi conţinând parazitul. care se găseşte în epiteliul canalelor sau acinilor glandelor salivare. ale tiroidei şi paratiroidelor şi ale mai multor parenchimuri glandulare. bronhii. (lat. O CO. serie de transformări suferite de un organism animal sau vegetal. clivarea sau fisurarea unghiei. tumoră cu structură glandulară. decolarea. celulă voluminoasă. de obicei benignă. O COCIT O COCITOM O COGE O COLOGIE O COSTATIC O GLO O GULAT O GULIGARD O IHIE O IHOFAGIE O IHOLIZĂ O IHOMALACIE O IHOPATIE O IHOREXIS O IHOSCHIZIS O IHOZĂ O IRIC O IRISM O IXIS O TOGE EZĂ 362 . halucinaţii ale sensibilităţii generale sau ale simţurilor sau sensibilităţii musculare. on. ramolismentul unghiilor. la animalele artiodactile. copitat.O C. boală parazitară produsă de filaria Onchocerca volvulus. cu multă citoplasmă granuloasă.

care conţine câteva oosfere. 1. din a cărui transcripţie rezultă o singură moleculă de acid ribonucleic. 2. cu 2n cromozomi. calitatea unei substanţe sau a unui mediu de a rămâne inpenetrabil la trecerea luminii sau a altor radiaţii. pentru mecanismul genetic al reglării sintezei proteinelor. organul sexual femel de reproducere. prin interacţiunea cu un represor specific. segment de acid dezoxiribonucleic. 1. sporangiu. din unirea oosferei cu o spermatie rezultă zigotul. în anatomie.celulă). (zigot. pungă secretată de femelele unor insecte în care sunt închise ca într-un pachet ouăle. căpăcel care se găseşte în polul superior al ouălor paraziţilor din genul Fasciola. genă (segment de ADN dintr-un operon) care. la animale. celulă sexuală femelă.căsătorie). intervenţie chirurgicală practicată pe un organism viu. pentru a le face vizibile şi să le muleze contururile în cursul examenului radiologic. format în urma fecundării oosferei. diploidă. Jacob şi J. mic şi mobil. oon + gamos . 2. cu rol de mesager policistronic. cu ajutorul unor instrumente care permit o cale de acces în câmpul operator. 1.Monod. formarea. (gr. punte de substanţă nervoasă albă care acoperă sau uneşte unele circumvoluţiuni cerebrale. rezultă în urma meiozei şi este situată în sacul embrionar. spor de rezistenţă. dezvoltarea şi maturarea gametului femel sau ovulului. imagine a unui ţesut. în 1961. cu un gamet mascul. celule ale ovarului care suferă diviziuni mitotice frecvente şi din care se pot forma oocite. care nu lasă să treacă lumina sau razele X. la plante. care dă naştere prin traducere la mai multe proteine independente. în radilogie. kytos . ou). 2. gametul femel. în parazitologie. la unele talofite. în care are loc meioza pentru formarea ovulelor. mare şi imobil. 3. o asemenea reproducere sexuată este caracteristică pentru metazoare şi pentru unele plante. care se hrăneşte cu ouă. total sau parţial opac la raze X. structură animală destinată acoperirii unei deschizături şi având deseori formă de capac. orice leziune cicatriceală care modifică transparenţa normală a corneei sau a cristalinului.OOCIT OOFAG OOGAMIE (gr. OOGE EZĂ OOGO OOSFERĂ OOSPOR OOTECĂ OPAC OPACIFIERE OPACITATE OPERAŢIE OPERATOR OPERCUL OPERO 363 . injectarea unui produs de contrast într-un organ cavitar sau într-un conduct. la polul micropilar. 2. model propus de F. poate controla funcţionarea uneia sau câtorva gene structurale. la unele plante. oon – ou. 1. proces sexual în care are loc unirea unui gamet femel.

datată şi semnată de medic. cu deucerea capului pe spate. conţinând prescripţiile recomandate pentru tratamentul unui bolnav. care se referă la orbită şi la osul nasului sau la nas în general. opistnen – spre înapoi. în urma contractării tonice a extensorilor capului şi gâtului. este un stupefiant care produce toxicomanie. prezentate sub formă de tablou. miopie. literă. OPIU OPPE HEIM (MERSUL) OPRESIU E OPSIURIE OPTIC ( ERV) OPTICĂ OPTOMETRIE OPTOTIP ORAL ORB ORBICULAR ORBITĂ ORBITO AZAL ORBITOTEMPORAL ORDI ORDO A ŢĂ (MEDICALĂ) 364 . intoxicaţie cronică provocată de folosirea repetată a opiului. al pleoapelor. cavitate osoasă profundă. care se deplasează sub influenţa unor forţe centrale. reţetă. superior familiei şi inferior clasei. tonos . încurbarea dorsală a regiunii cervicale. 1. impresia sau senzaţia de jenă respiratorie. hipermetropie). care se referă la vedere. a fructului unei varietăţi de mac. sin. care este lipsit de vedere. sin. fascicul nervos-gros. ex. 2. (gr. trunchiul şi membrele. mai ales sub formă de inhalare din pipă. situată de fiecare parte a foselor nazale. ramură a fizicii care studiază legile luminii. ce conţine mai mulţi alcaloizi. în anumite cazuri de tetanos. pe cale bucală (gură). mod de administrare a medicamentelor. cu origine la nivelul retinei străbătând gaura optică de la nivelul hiatusului orbitar. care se referă la orbită şi la regiunea temporală.OPIACEU OPIOMA IE OPISTOTO US care conţine opium. 2. mai ales cu privire la viciile de refracţie (astigmatism. 1. 1. 2. datorită încetinirii resorbţiei intestinale. creasta orbitonazală. 2. caracter sau figură care serveşte la măsurarea acuităţii vizuale. unitate sistematică utilizată în clasificarea organismelor. se foloseşte ca sedativ şi analgezic. muşchiul orbicular al buzelor.tensiune). în serii succesive. întindere forţată a extremităţilor. tip de mers observat în scleroza în plăci. în formă de inel. de înălţimi diferite. caracterizat prin oscilaţii neregulate ce afectează capul. care are relaţii sau raporturi cu cavitatea bucală. 1. traiectorie în formă de curbă închisă. simptom descris în hipertensiunea arterială. în fizică. perechea I de nervi cranieni. parcursă de un corp mobil. în care se găseşte globul ocular şi anexele sale. din cauza contractării extensorilor. notă scrisă. ansamblul procedeelor subiective care permit măsurarea acuităţii vizuale. întârzierea emisiunii de urină după masă. nervul ochiului. înainte de maturare. v. suc gras obţinut prin incizia.

cea de a doua perioadă din paleozoic care începe în urmă cu circa 500. organele de simţ sunt pielea. OREIO ORGA ORGA DE SIMŢ ORGA E DE STRIDULAŢIE ORGA E FOTOFORE ORGA E RUDIME TARE ORGA E SUPRABRAHIALE ORGA IC ORGA ISM ORGA ISME MEZOSAPROBE ORGA ISME OLIGOSAPROBE ORGA ISME POLISAPROBE ORGA IT ORGA ITE CELULARE 365 . organ propiu animalelor. îndeplinind anumite funcţii în viaţa celulei. organisme care caracterizează apele în care procesele de autoepurare sunt mai active şi oxigenul se găseşte în cantităţi medii. din care rezultă (prin opoziţie cu mineral sau anorganic). se spune despre o substanţă chimică ce conţine carbon. organisme care caracterizează apele curate. fără substanţe organice în descompunere şi cu un conţinut normal de oxigeb. ochiul. care se referă la un organ. care se referă la perioada de mai sus sau la formaţiile din această perioadă. înzestrat cu capacitatea de a recepţiona anumiţi excitanţi fizici sau chimici adecvaţi. sunetele stimulează împerecherea. simplă sau complexă. organe pentru reproducerea sunetelor. şi care sub forma unor excitaţii sunt transmise la centrii nervoşi unde sunt transformate în senzaţii. organisme prezente în apele puternic impurificate cu substanţe organice şi cu o cantitate redusă de oxigen. papilele gustative. nasul. formaţii tegumentare la unii peşti marini abisali sau batipelagici. apar primii peşti primitivi nevertebraţi etc. sunt generate prin transformarea scheletului osos al primului arc brahial într-un ţesut spongios. capabilă să nască. formaţiuni constitutive permanente ale celulei animale sau vegetale. situate pe diferite părţi ale corpului. predominant în anotimpul rece. 1. cu excepţia nucleului: mitocondrii. 3. parte bine individulalizată a corpului. la unele artropode. structură şi compoziţie chimică determinate. entitate biologică animală sau vegetală. sunt alcătuite dintr-un grup de celule granulare care secretă substanţa luminoasă (luciferina). organe care şi-au pierdut valoarea funcţională în cursul procesului istoric de evoluţie a vieţuitoarelor. ele iau naştere în stadiul embrionar. alcătuit din ţesuturi caracteristice.000 de ani. urechea. din mediul extern sau intern. funcţia unui asemenea organ este simţul. servesc peştilor din grupa Anabantidae pentru a capta aer atmosferic în actul respiraţiei. dar nu se dezvoltă pe deplin la adult. să se dezvolte şi să se reproducă. componentă elementară diferenţiată din interiorul celulelor. apărând în epidemii restrânse. cu formă. parotidită epidemică. un canal excretor.000. destinată să îndeplinească o funcţie determinată sau mai multe. care este produs de un organ sau de un organism viu. 2. în mod deosebit la copii. sin. 2. boală infecţioasă relativ benignă provocată de virusul urlian din grupul mixovirusuri. centrozom. un strat de celule cu guanină şi la exterior un strat de celule cu melanină (melanofori). la animalele superioare şi la om.ORDOVICIA 1. este caracterizată prin nevertebrate marine.

aminoacid cu două grupări aminice. care reprezintă segmentul periferic al analizatorului acusticovestibular şi care conţine aparatele receptoare a două simţuri: simţul auzului şi simţul poziţiei în raport cu gravitatea şi acceleraţia. porţiunea medie. nu intră în structura proteinelor. răspândit în mezozoic care a conţinut doar specii erbivore. bucală. care face să comunice un organ. organon – organ. orhidectomie.ORGA IZATOR UCLEOLAR ORGA OGE EZĂ ORGA OLEPTIC ORGA UL AUDITIV regiune a unor cromozomi situată în constricţia secundară. scolioze. intervenţie ce constă în coborârea unui testicul ectopic în bursa scrotală şi şi fixarea lui. incizia testiculului pentru explorare sau pentru evacuarea unui abces. v. la nivelul uneia din glandele sebacee. sin. nerv etc. transmisibilă la om. un canal sau o cavitate cu exteriorul sau cu o altă structură anatomică. şir de mici oase care leagă vezica înotătoare cu urechea internă la peştii din grupa Cypriniformes. intervenţie de chirurgie plastică la nivelul testiculului. etc. inflamaţia testiculului şi a epididimului. organ de simţ pentru recepţionarea sunetelor. (lat. a unui membru sau segment de membru sau să corecteze o deficienţă a unei funcţii. aparate destinate să supleeze sau să corijeze alterarea morfologică a unui organ. inflamaţia acută supurativă. inflamaţia testiculului. locul din care provine o boală. formarea şi dezvoltarea diferitelor organe ale organismului. 1. este responsabil pentru formarea nucleolului şi a ARN-ului ribozomal. leptos . caracteristicile unor substanţă care pot fi sesizate direct. 2. inis – naştere. durere testiculară. (gr. loc de provenienţă). asigurat prin aparatul vestibular. aparatele de orteză sunt folosite în poliomielită. extirparea chirurgicală a testiculului. boală infecţioasă a păsărilor. capacitatea unui individ de a se situa în timp şi spaţiu. psitacoză. comunică prin istmul gâtului cu cavitatea bucală şi prezintă pe părţile laterale amigdalele palatine şi pilierii vălului palatin.surprins). produsă de Chlamydia. ordin fosil de reptile. de dimensiuni reduse. care se dezvoltă la marginea pleoapei. un grup de animale. ablaţia unuia sau ambelor testicule. deschizătură bine delimitată. hemiplegie. origo. la vertebrate (om) este îndeplinit de ureche. ORGA UL LUI WEBER ORHIALGIE ORHIDECTOMIE ORHIDOPEXIE ORHIDOPLASTIE ORHIDOTOMIE ORHIECTOMIE ORHIEPIDIDIMITĂ ORHITĂ ORIE TARE ORIFICIU ORIGI E ORJELET OR ITI Ă OR ITOZĂ OR ITHISCHIA OROFARI GE ORTEZĂ 366 . termen utilizat în anatome pentru a indica zona de detaşare a unui vas. care participă în ciclul de formare a ureei (urogeneză). altele decât papagalii. a faringelui. numi prin organele de simţ. delimitată în sus de vălul palatin.

fiecare din piesele de consistenţă dură şi de culoare alburie. la om. (despre un ovul) care este drept. (gr. o perioadă lungă de timp. component al sistemului neurovegetativ. în medicina veterinară defineşte aceea parte a chirurgiei care se ocupă cu corectarea viciilor de conformaţie a copitei şi în sens mai larg. ossis – os. 2. fitofage dăunătoare şi păgubitoare. definită. chalaza şi micropilul se află într-o linie verticală. adică funiculul. orthos – drept. 1. 1. prin reeducarea vederii binoculare. destinată să corijeze tulburările vederii binoculare şi motilităţii oculare. dispnee de decubit. tumoră a scrotului. în medicină. hilul. 2. (gr. ansamblul procedeelor de reeducare a ochilor. 1. naştere) în biologie. ontogeneză normală. ortostatică. care alcătuiesc scheletul. ordin (Orthoptera) de insecte cu aripile anterioare pergamentoase. inclus în tendoanele sau ligamentele muşchilor mamiferelor. evoluţie a speciilor animale ori vegetale într-o direcţie orientată. datorită acţiunii unor tendinţe inerente din materialul ereditar. fenomenul de menţinere a corpului în poziţie verticală. dificultate de a respira în poziţie culcată bolnavul fiind obligat să se ridice în picioare sau să stea în şezut. ORTOPEDIE ORTOP EE ORTOPTERE ORTOPTIC ORTOPTIST ORTOPTOSCOP ORTOTROP ORTOSIMPATIC ORTOSTATIC ORTOSTATISM OS OS SESAMOID OSCHEOCEL OSCHEOM OSCILAŢIE 367 . care se produce numai în poziţie verticală. cu studiul bolilor copitei în general. asemănător ca formă cu o sămânţă de susan. 1. hernie inghinoscrotală. orice tumoră sau tumefiere a burselor scrotale. paideia – educaţie. cele posterioare late şi membranoase şi cu picioarele posterioare lungi. oscior. 2. sin. identificat macroscopic în dublu lanţ ganglionar paravertebral de la nivelul căruia se detaşează fibre eferente pentru plexurile organice. mişcarea unui corp care trece în mod regulat prin aceleaşi poziţii cu aceleaşi viteze. creştere). care ajută la menţinerea poziţiei verticale (ortostatice). oris . genesis – origine.ORTODO ŢIE ORTOGE EZĂ parte a medicinii dentare consacrată prevenirii şi tratamentului poziţiilor defectuoase ale dinţilor. adică ortoptica. (lat.orthos – drept. os. adaptate pentru sărit. 2. aparat pentru corecţia strabismului. Sunt terestre.gură). specialist optician (nemedic) care practică metode de reeducaţie a ochiului. care se referă la vederea binoculară normală. în tendoanele mâinii şi piciorului. rectiliniu.

care a luat caracterele ţesutului osos. care constituie substanţa fundamentală a oaselor adulte. cu nucleu mare. plecând de la ţesutul conjunctiv. se vindecă spontan. proces de resorbţie osoasă prin intervenţia osteoclaştilor. după o fractură. articulate între ele. fie direct. osteocondral. 2. formarea normală a ţesutului osos. care traversează casa timpanului. 1. celulă mezenchimală cu aspect variabil. proteină a osului. este elaborată de osteoblaşti. care se referă la oase şi. s-a consolidat într-o poziţie vicioasă. endocardită bacteriană lentă. la schelet. constituit din os. de la timpan şi până la fereastra ovală. după unele clasificări ar fi formată din două subclase: Actinopterygii şi Choanichtyes. care poate apare în perioada de creştere. trecerea unui solvent printr-o membrană semipermeabilă care separă două soluţii de concentraţii diferite.OSCIOR OSEI Ă fiecare din cele trei oase mici. proteină de consistenţă dură. care este constituit din os şi din cartilagiu. osteodinie. subacut sau cronic... tumefiere dureroasă a tuberozităţii anterioare a tibiei. reprezintă aproximativ 30% din greutatea osului. unde secretă materia proteică specifică (oseina). cu punct de plecare în extremităţile osoase articulare sau în ţesuturile moi ale articulaţiei cu evoluţie ulterioară osoasă. sin. referitor la osmoză. rotund. celulă constitutivă a ţesutului osos matur. prefixe de origine greacă folosite în relaţie cu osul.. (gr. termen generic pentru inflamaţiile ţesutului osos. de natura osului. durere osoasă profundă. îndemn). metodă chirurgicală ce constă din fracturarea osului pentru a remedia unele diformităţi sau de a redresa un membru care.prezentă în concentraţie de 10 grame la kilogramul de schelet. situat periferic la nivelul ţesutului osos. fie prin intermediul unei ciorne cartilaginoase. având rol în resorbţia osului. clasă de peşti osoşi sau asteopterigieni. proces infecţios acut. sin.. are în componenţă molecule de acid glutamic carboxilate printrun sistem enzimatic cu vitamina K. OSTEICHTHYES OSTEITĂ OSTEOARTRITĂ OSTEOBLAST OSTEOCALCI Ă OSTEOCARTILAGI OS OSTEOCIT OSTEOCLAST OSTEOCLAZIE 368 . mare. OSGOOD-SCHLATTER (BOALA) OSIFICARE OSIFICAT OSLER (MALADIA) OSMOLARITATE OSMOTIC OSMOZĂ OSOS OSTEALGIE OSTE.osmos – impuls. celulă multinucleată. sau o soluţie din solventul pur.. în general. presiunea osmotică exprimată prin cantitatea de molecule-gram prezente într-un litru de soluţie. OSTEO. pe seama unei ciorne fibroase. sin.

leziune elementară radiologică osoasă exprimată prin zone întinse sau limitate de condensare sau transparenţă crescută. mai frecventă la bărbat. osteon –os. osteocondrită. osteocartilaginos. caracterizată prin modificarea structurii şi densităţii oaselor. rezorbţia ţesutului osos. diminuarea densităţii oaselor prin reducerea numărului de osteoblaşti. termen generic pentru afecţiuni osoase caracterizate prin modificarea formei. denumire generică pentru orice boală a sistemului osos. tumoră benignă formată din ţesut osos. unitate de structură a osului compact.OSTEOCO DRAL OSTEOCO DRITĂ OSTEOCO DRODISPLAZIE OSTEOCO DROM OSTEOCO DROMATOZĂ sin. fie sub formă de rarefiere. formată din lamele osoase concentrice în jurul unui canal Havers. în vecinătatea unei articulaţii afectate de leziuni inflamatorii sau. dezvoltată la suprafaţa unui os lung sau în vecinătatea cartilajului de conjugare. OSTEOCO DROZĂ OSTEODISPLAZIE OSTEODISTROFIE OSTEOFIT OSTEOFIBROZĂ OSTEOGE EZĂ OSTEOLIT OSTEOLIZĂ OSTEOLOGIE OSTEOM OSTEOMALACIE OSTEOMIELITĂ OSTEO OSTEO ECROZĂ OSTEOPATIE OSTEOPE IE 369 . datorată stafilococului auriu. din care se detaşează fragmente osteocartilaginoase ce devin corpi străini în cavitatea articulară. inflamaţie simultană a oaselor şi a măduvei lor. localizată de obicei la nivelul scheletului. de leziuni degenerative. dentare etc. os fosil. consistenţei sau creşterii osului. mărimii. sin. mai rar intramuscular. tulburarea de dezvoltare osoasă. parte a anatomiei care se ocupă cu studiul sistematic al scheletului şi oaselor componente. produsă de moartea celulară a ţesutului osos prin ischemie. fie dimpotrivă. sin. caracterizată printr-o îngroşare viloasă a sinovialei. dezvoltată pe seama periostului. boală articulară ce afectează mai ales cotul şi genunchiul. purulentă şi necrozantă. tulburări locomotorii. de condensare exprimate prin neregularităţi şi alte anomalii ale craniului şi coloanei vertebrale. osteita fibroasă deformantă. tumoră benignă osteocartilaginoasă. (gr. sin. studiu). logos –ştiinţă. procesul de formare şi dezvoltare a osului. nume generic pentru afecţiunile datorate unei anomalii de creştere sau de dezvoltare a oaselor şi cartilajelor. înmuiere a scheletului produsă de decalcifiere. panosteită. mai des. rareori celui alb. putând duce la distugeri mai mult sau mai puţin întinse a oaselor. excrescenţă osoasă de ţesut spongios. boala capului mare – boală a animalelor domestice şi sălbatice care se manifestă prin îngroşarea oaselor capului şi ale membrelor. orice afecţiune a cartilajului articular.

conţinută în endolimfa labirintului membranos şi a canalului cohlear. cu constituţie fină şi la cele cu stare de întreţinere şi sănătate necorespunzătoare. formaţiune inertă. la alge (conceptaclu). denumirea de ostiolă este dată şi spaţiului dintre cele două celule ale unei stomate. al urechii. por sau deschidere mică în corpii de fructificare la ciuperci (picnidii. la spongieri. 2.piatră). care se referă la osteoplastie. cu sediul fix pe maleola inferioară şi internă a tibiei. Operaţie chirurgicală prin care se fixează fragmentele osoase ale unei fracturi. sin. deschidere asemănătoare gurii. ostium – uşă). proces de resorbţie şi înmuiere a scheletului osos ca urmare a demineralizării osoase. fixare şi reunire a fragmentelor osoase ale unei fracturi. care se deschide la nivelul epidermei frunzelor şi tulpinilor verzi. alungirii. operaţie de amputare a urechilor. proces de resorbţie osoasă datorat unor cauze complexe şi care au ca urmare demineralizarea osoasă şi porozitate prin lărgirea cavităţilor medulare (canale Havers). tară dură. intervenţie chirurgicală constând din secţiunea unui os în scopul obţinerii axării. OSTEOSARCOM OSTEOSCLEROZĂ OSTEOSI TEZĂ OSTEOSPO GIOZĂ OSTEOTOMIE OSTIOLĂ OSTIUM OSUL AMAR OSUL CAPREI OSUL LAPTELUI OTECTOMIE OTIC OTITĂ OTOCIST OTOGE OTOLIT 370 . în antere.vezică). termen generic pentru afecţiunile inflamatorii ale urechii. scurtării sau sprijinului său. (lat. este produsă de traumatisme. cu strâmtarea cavităţilor medulare. ous + lithos . tumoră malignă a osului. derotării. denumire improprie a plăcii cornoase dispusă pe partea ventrală a bazioccipitalului la craniul ciprinidelor. îngroşarea osului spongios. exagerarea porozităţilor osului printr-un proces de rarefacţie osoasă. bogată în cristale calcare. 1. (gr. peritecii). o infecţie meningiană care survine ca o complicaţie a unei otite. care devine compact. otos – ureche. (gr. deschiderile (porii) în pereţii corpului. apofiză spinoasă a ultimei vertebre dorsale care apare mai proeminentă la vacile din tipul de lapte. întâlnită la cal. prin care sunt eliberaţi sporii sau polenul. pe unde intră în cavitatea gastrală apa cu alimentele şi oxigenul. osteogenic. surmanaj etc. serveşte împreună cu dinţii faringieni la mărunţirea hranei. kystis .OSTEOPERIOSTITĂ OSTEOPLASTIC OSTEOPOROMALACIE OSTEOPOROZĂ termen sub care se defineşte inflamaţia simultană a periostului şi a ţesutului osos din zona corespunzătoare. veziculă auditivă sau cu rol în echilibru la nevertebrate. ous.

produc ovule şi secretă o parte din hormonii sexuali feminini. fiecare din cele două glande genitale femele. termen care în mod curent se foloseşte pentru proteinele din albuş: ovalbumina. scurgerea de lichid purulent din ureche prin conductul auditiv extern. ovoconalbumina. unei mastoidite etc. peşti selacieni şi teleosteeni şi de moluşte cefalopode şi care se caracterizează prin vitelus nutritiv abundent. zigot – 2n). afecţiune auriculară caracterizată prin invazia casei timpanului cu ţesut cicatriceal care înglobează oscioarele (surditate progresivă). ouăle produse de păsări. ouăle produse de amfibieni. prezentă în albuşul de ou. faţă de pavilionul trompelor. ovogloulina. în spatele ligamentelor largi. separat de vitelusul formativ. OVARIOPATIE proces morbid. sin. sin. echinoderme.OTOLOGIE ramură a otorinolaringologiei (ORL). traumatică. constituie cauza frecventă a infertilităţii. care se referă la ovar. ovomucina şi ovomucoidina. scurgere de sânge din conductul auditiv extern. reptile. 1. ablaţia unuia sau ambelor ovare. mucos sau purulent. OVARIOPEXIE OVARIOTESTIS 371 . situate în bazin. cu anexele lor. cu ajutorul otoscopului. prin conductul auditiv extern. (lat. localizat la nivelul ovarului. examenul vizual al conductului auditiv extern. inflamaţie a tegumentului conductului auditiv extern şi a timpanului. în obstetrică. albumină cu mare valoare nutritivă. OTOMICOZĂ OTOREE OTOPLASTIE OTORAGIE OTOREE OTOSCLEROZĂ OTOSCOPIE OU OUĂ OLIGOLECITE OUĂ MEZOLECITE OUĂ TELOLECITE OVALBUMI Ă OVAR OVARECTOMIE OVARIA OVARIOHISTERECTOMIE ablaţia chirurgicală a ovarelor şi a uterului. ouăle produse de celenterate. procordate şi mamifere şi care se caracterizează prin vitelus nutritiv foarte puţin. zigot celulă ce rezultă din fecundarea unui gamet femel cu cel masculin. ovum. ansamblul produsului de concepţie: embrion sau făt. hormonii ovarieni sunt: estrogenii şi progesteronul. intervenţie chirurgicală destinată să corijeze defectele congenitale sau dobândite ale pavilionului urechii. scurgere de lichid seros. viermi anelizi şi multe grupe de animale şi care se caracterizează prin vitelus nutritiv mai puţin bogat şi neseparat de cel formativ. 2. datorită existenţei unei otite. cu etiologie variată: endocrină.ovotestis –formă de hermafroditism caracterizat prin existenţa unei gonade compuse în care se găseşte atât ţesut ovarian cât şi ţesut testicular. infecţioasă. fixarea ovarului la peretele pelvin. disciplină medicochirurgicală care studiază afecţiunile urechii în conexiune cu starea cavităţilor nazosinuzale şi bucofaringiene. produsă de paraziţi vegetali. carenţe alimentare şi vitaminominerale.

care funcţionează atât ca ovar cât şi ca testicul. 1. sin.ou). folosit în ovariectomie. amfibieni. se deschide în uter. celulă germinală femelă. păsări se deschide în cloacă. embriogeneza are loc pe seama organismului matern. dezvoltarea şi maturarea celulelor sexuale feminine în ovar. de care embrionul rămâne separat prin membranele oului. 2. inclusiv în corpul altor organisme. glicoproteidă existentă în albuşul de ou. inflamaţie acută sau cronică a ovarului. mai lung sau mai scurt. tot timpul necesar pentru dezvoltarea embrionului. mobilitatea gălbenuşului. denumit trompă uterină. starea şalazelor. aparat utilizat în avicultură pentru a determina mărimea şi forma camerei de aer a ouălor. gennan – a produce). (lat. (lat. iar la peşti. după fecundarea oosferei. organ extern. OVIGER OVIPAR OVIPOZITOR OVOCIT OVOGE EZĂ OVOGLOBULI Ă OVOGO IE OVOMUCOID OVOSCOP OVOTESTIS OVOTRA SFERI Ă OVOVITELI E OVOVIVIPAR OVUL OVUL 372 . fazele dezvoltării embrionare din ouăle supuse incubaţiei. special conceput. impropriu pentru ovariectomie. obişnuit în formă de tub. de origine tegumentară. de regulă. organ caracteristic unor animale hermafrodite. formarea. rezecţia parţială a unui ovar pt. la animale. ovum – ou. rezultând din transformaea unei ovogonii şi din care derivă ovulul. şi un nucleu haploid (n). ovum. (lat. îndepărtarea unui chist sau unei tumori. conţin peste 2% fosfor şi sunt. conţine diferiţi compuşi activi şi se administrează pe cale vaginală. ţesut sau zonă unde se formează ovulele. asociate cu lecitinele. 1. preparat farmaceutic de formă ovoidă sau sferică. care formează ouă ce rămân în oviducte. ovi –ou. la mamifere. situată în grosimea parenchimului ovarian. este localizată în albuşul de ou şi are rol în transportul fierului. ovogonia se transformă în ovocit. acarienilor etc. se dezvoltă în sămânţă. canal care serveşte la evacuarea ovulelor din ovar sau din celom spre exterior. care poate să fie înfipt în diferite substraturi şi prin lumenul căruia ouăle pot fi eliminate şi depuse în locuri inaccesibile. metalproteidă care conţine fier.OVARIOTOM OVARIOTOMIE OVARITĂ OVICID OVIDUCT instrument chirurgical. pornind de la celulele epiteliului germinativ ovarian. ovum . oviductul. tip de proteină care intră în structura albuşului de ou. 2. structură care. la insectele de sex femel. ovulul reprezintă gametul femel care se dezvoltă în ovar şi are o masă citoplasmatică bogată. la plante (gimnosperme şi angiosperme). prima celulă sexuală formată în cursul ovogenezei. vitelusul. caedere –a ucide) substanţă care are proprietatea de a distruge ouăle insectelor. fosfoproteide existente în gălbenuşul de ou. care depune ouă ce trebuie eclozionate pentru dezvoltarea embrionului.

Joacă un rol fiziologic esenţial în respiraţie şi în procesele metabolice ale tuturor organismelor animale şi vegetale. care este combinat cu oxidul de carbon. infecţii urinare. colibaciloze. care a fost tratat cu oxigen sau cu o substanţă capabilă să îl furnizeze. mai ales sub formă de săruri de calciu. pierderea hidrogenului de către o substanţă sau de electronii unui atom. uşor solubil în apă. eozinofil. concentraţia normală este de 2 mg la litrul de plasmă. 2. care a suferit o oxidare. folosind un sistem fotoelectric. inodor şi insipid. 3. are un caracter ciclic. ex. prezenţa în urină de acid oxalic. combinare cu oxigenul molecular etc. izolat din culturi de Streptomyces. transfer de hidrogen. reacţie în care se efectuează simultan. dehidrogenaze. oxidarea unei substanţe şi reducerea celeilalte în reacţie. prezenţa în sânge de acid oxalic sau oxalaţi. enzimă care catalizează oxidarea prin transferul hidrogenului din substrat direct pe oxigenul molecular. creşterea valenţei unui cation sau scăderea valenţei unui anion. datorită hemoglobinei din eritrocite care fixează oxigenul. prin schimb de electroni. în sens mai larg. pneumococice. fixarea oxigenului pe un corp organic. gaz incolor. stafilococice. metodă rapidă de determinare a saturaţiei sângelui cu oxigen. foarte răspândit în natură. care conţine oxigen sau îl poate degaja. nume de ansamblu pentru cetosteroizi şi hidroxisteroizi. infecţii cutanate. orice compus al oxigenului cu un corp simplu. combinaţia unei substanţe chimice cu oxigenul. fiind constituient al atmosferei. citocromoxidaza. al scoarţei terestre şi al organismelor animale şi vegetale. capacitatea sângelui de a transporta oxigenul către diferitele ţesuturi. clasă de enzime care catalizează reacţiile de oxidare şi reducere prin: ransfer de electroni.OVULAŢIE fenomen complex neuroendocrin prin care se înţelege dehiscenţa foliculului matur şi expulzarea ovocitului împreună cu celule foliculare din teaca internă şi lichid folicular. element chimic. 1. sin. o moleculă organică sau un radical. orice sare sau ester de acid oxalic. administrat pe cale orală sau locală în infecţii acute streptococice. bazată pe diferenţa absorţiei luminii roşii de către oxihemoglobină şi respectiv hemoglobina redusă şi realizat cu ajutorul oximetrului. OXALAT OXALEMIE OXALURIE OXICARBO AT OXID OXIDARE OXIDAT OXIDAZĂ OXIDOREDUCERE OXIDOREDUCTAZE OXIFIL OXIFORICĂ OXIGE OXIGE ARE OXIGE AT OXIHEMOGLOBI Ă OXIMETRIE OXISTEROID OXITETRACICLI Ă 373 . antibiotic cu spectru larg de acţiune. care este produs de oxidul de carbon.

iar după numărul atomilor de carbon în: trioze. filiform şi care parazitează intestinul omului. pentoze. mai ales la altitudine mare şi care poate fi produs prin descărcări electrice în oxigen sau prin acţiunea razelor ultraviolete asupra oxigenului. gaz albastru. sin.OZĂ OZE OZE Ă OZO OZO OTERAPIE 374 . cu miros caracteristic. mai frecvent în fosele nazale. monozaharide. injecţii. caracterizată prin atrofia mucoasei. duşuri. parazit al intestinului mamiferelor. după gruparea chimică funcţională se clasifică în: aldoze (-CHO) şi cetoze (>C=O). tetroze. care este un vierme alb. boală parazitară din cele mai frecvente determinată de oxiuri. supuraţie crustoasă şi fetidă. afecţiune inflamatorie cronică. folosirea terapeutică a unui amestec de oxigen şi ozon. glucide simple conţinând în moleculă un număr relativ mic de atomi de carbon şi care nu pot fi hidrolizate în alte componente mai simple cu caracter glucidic. mai ales Enterobius vermicularis.. prezent în cantitate mică în atmosferă. hexoze etc. sufix pentru boli neinflamatorii sau o stare sau condiţie. foarte mic. clisme. OXIURAZĂ .OXIUR vierme nematod. uneori cu ideea de exces. foarte oxidant şi toxic. sub formă de băi..

A. prefix grec cu sensul de îngroşare.F.. (gr. abr. acid paraaminohipuric. având aspectul unei mici plăci eczematoase. situate mai ales în zona sinusului longitudinal superior. din engl. cu vârsta devin mai voluminoase şi se calcifică. cu abdomen moale şi asimetric. mai rar a regiunii perineale. abr. simbol pentru generaţia parentală (P1 – părinţi. (gr. produşi de degradare ai fibrinogenului. acid paraaminobenzoic. în urma blefaritelor cronice. PACHIDERMIE PACHIME I GITĂ PACHIPLEURITĂ PACIE T PACKI G simbolul chimic al fosforului. grup de crustacee. afecţiune precanceroasă a mamelonului. îngroşare regională a pielii cu exagerarea pliurilor sale. pe care animalul le schimbă pe măsură ce creşte. pachis – gros. obstrucţie organică sau funcţională a venei atriale. P3 .pleoapă) îngroşarea pleoapelor. kefali . PAGET (SI DROMUL) PAGET (MALADIA) PAGURI P.P P P PAB. care apare de obicei la femeile peste 40 de ani. aplicată pentru evitarea inundării traheei în timpul unei intervenţii în cavitatea orală. cuvânt englez care înseamnă o compresă plasată în faringe în cursul unei anestezii generale prin inhalare.500 de specii. PARA PACCHIO I (CORPUSCULII) PACEMAKER PACHI. pot trăi în simbioză cu spongieri şi cu celenterate. cauzată de o malformaţie sau de stază limfatică. emiţător de stimuli. se adăpostesc în cochiliile goale de gasteropode. PAHIBLEFAROZĂ PAHICEFALIE PAHIDACTILIE 375 .A.H. stimulator cardiac.străbunici). la unele animale având caracter congenital. care poate complica o pleurezie cronică. inflamarea cu îngroşarea durei mater. îngroşarea celor două foiţe pleurale.cap) – îngroşarea oaselor craniului. care cuprinde circa 1. îngroşarea exagerată a acropodiului. zemuindă şi acoperită de cruste..pachis – gros.. mici escrescenţe viloase pe suprafaţa externă a arahnoidei encefalice. apărând de obicei la braţul mai activ al bărbaţilor tineri şi musculoşi şi ducând la o insuficienţă venoasă acută a membrului respectiv. P. P2 – bunici. persoană care va fi supusă unui examen medical sau unui tratament sau unei operaţii. blefarom . abr.

cea de a două eră în istoria Pământului. ramură a botanicii care se ocupă cu studiul plantelor fosile. plantele de apă şi de uscat şi au avut loc schimbări extreme în condiţiile climatice ce au determinat distrugerea a numeroase grupe de organisme. în paleozoic s-au dezvoltat peştii.000. bolta palatină. ansamblu funcţional constituit din elementele cerebelului care asigură comanda tonusului de postură a muşchilor scheletului.000. precede cu circa 5-10. paliativ.000-400. 2. sunet articulat a cărui emisie se face cu participarea palatului.000. perioadă din preistoria omenirii care începe odată cu apariţia omului şi este situată în epoca de piatră (între eolitic şi neolitic). al palatinului (al cerului gurii). situată între precambrian şi mezozoic. epocă din terţiar care. este constituit anterior dintr-o parte osoasă. prelungită în spate cu o parte musculomembranoasă. când omul primitiv a utilizat unelte din piatră.000 ani. 1. este denumită lemma. ştiinţa care studiază formele de viaţă preistorice şi din toate epocile geologice pe baza fosilelor plantelor şi animalelor.000 de ani şi durează circa 350. medicament care uşurează starea de boală fără a o vindeca. care ajută la atenuarea durerii sau a intensităţii simptomelor unei boli. însuşire organoleptică apreciată pe baza sezaţiei de gust. vălul palatin. miros şi aromă. care poate fi asociată cu buza de iepure.000. şi care începe în urmă cu circa 600. iar paleea superioară este inserată pe axul florii (bracteolă). obişnuită în pleuritele cronice. medicament stimulativ sau procedură ameliorativă. fisură congenitală a bolţii palatine. paleoliticul se situează în pleistocen şi începe ca şi această epocă geologică în urmă cu circa 1. paleea inferioară înserată pe axul spiculeţului şi similară unei bractei. sutura chirurgicală a unei fisuri a palatului. sin. petrolul şi numerose fosile. în alte clasificări este sinonimă cu eocenul. corecţie chirurgicală a unei fisuri congenitale sau a unei perforaţii accidentale a bolţii palatului. obţinute din masticarea şi degustarea produsului. contracarând efectele greutăţii. alcătuit din două frunzişoare situate în spiculeţ la baza fiecărei flori.PAHIPLEURITĂ PALAT îngroşarea pleurei prin reacţie conjunctivo-vasculară.000 ani eocenul. paralizie a vălului palatin. denumirea provine de la faptul că senzaţia este percepută la nivelul palatului şi vălului palatin. primii amfibieni. reptilele. înveliş floral la graminee.000. în unele clasificări. din care au rezultat cărbunele. PALATABILITATE PALATAL PALATI AL PALATOPLASTIE PALATOPLEGIE PALATORAFIE PALATOSCHIZIS PALEE PALEATIV PALEOBOTA ICĂ PALEOCE PALEOCEREBEL PALEOLITIC PALEO TOLOGIE PALEOZOIC 376 .000 de ani. perete care separă fosele nazale de cavitatea bucală.

(lat. glandă secundar retroperitoneală. palma – palmă. dezvoltarea parazitului se face mai întâi în organele interne şi apoi în eritrocite pe care le distruge. de o parte şi de alta. temperatură. la unele insecte există două perechi de papili pluriarticulaţi cu rol olfactiv şi în nutriţie. 1. a unei regiuni sau organ în scopul stabilirii variaţiilor de mărime. (la anelide – viermi policheţi) apendici senzoriali ai capului. ca urmare a înţepăturii femelei ţânţarului anofel. pe care sunt inserate tangenţial firişoare scurte şi mai subţiri. (lat. inflamaţia tuturor straturilor unei artere. (la crustacee) parte a apendicelui biramat. palma mâini) care aparţine palmei mâinii (feţei volare a autopodiului): aponevroză palmară etc. mixtă. care ajută la atenuarea durerii sau a intensităţii simptomelor unei boli. (la lamelibrahiate) palpi labilali.PALIATIV PALI URIDAE PALMAR PALMIPEDE 1. care se referă la pleoapă. grup de păsări acvatice cu picioarele relativ scurte. ambulatoare sau prehensile. metodă de examinare a animalului. situaţi câte doi de fiecare parte a orificiului bucal. sin. 2. sensibilitate. 5. este prinsă câte o lamă (vexillum). având suprafaţa acoperită cu cili. care evoluează la nivelul degetelor de la mână sau de la picior. maladie infecţioasă provocată de parazitarea sângelui de către paraziţii din genul Plasmodium. fiecare alcătuită. mişcare. cauzată de perceperea neobişnuită a bătăilor cardiace. 2. nume dat unor remedii presupus eficace în orice boală. senzaţia mai mult sau mai puţin neplăcută pentru subiect. incidenţa Towne. situată transversal peste peretele posterior al abdomenului. prin acţiune manuală digitală sau cu ajutorul pumnului închis. la care cele trei degete. care ajută la conducerea hranei. leucopenie şi trombocitopenie. consistenţă. tensiune. îndepărtate înainte. 3. (la chelicerate) a doua pereche de apendice (pedipalpi sau palpi maxilari). care servesc în general ca apendice senzoriale. cu rol în protecţia corpului şi la zbor. formă. scăderea cifrei globale a elementelor sanguine din sângele periferic realizând o asociere de anemie. produs al pielii la păsări. compusă. medicament care uşurează starea de boală fără a o vindeca. numite barbule. sunt unite printr-o membrană interdigitală ce le ajută la înot. a pipăi). 4. poziţie etc. din filamente aşezate oblic pe ax. PALPAŢIE PALPEBRAL PALPI PALPITAŢII PALUDISM PA Ă PA ACEU PA ARIŢIU PA ARTERITĂ PA CARDITĂ PA CITOPE IE PA COAST (I CIDE ŢA) PA CREAS 377 . derivat filogenetic din solzii reptilelor. denumite barbe. de-a lungul căruia. o pană este formată dintr-un ax (scapus). la rândul ei. familie de crustacei decapozi care cuprinde langustele şi homarii. infecţie microbiană sau micotică. cu rol în mişcare sau nutriţie. redus la un mic papil mandibular. palpare – a atinge. sunt mari (numiţi şi velum). inflamaţia globală a inimii.

liberă şi nediscriminatorie. sistem de împerechere întâmplătoare. leucopoeză. manifestată prin iridociclocoroidită supurativă. epidemie care se extinde aproape la toţi locuitorii unei aşezări şi care poate interesa o zonă geografică importantă. (lat. că probabilitatea de a se uni este aceiaşi pentru toţi indivizii şi că fecunditatea este aceeaşi pentru toate cuplurile. extract brut din mucoasa intestinală care stimulează secreţia sucului pancreatic. cât şi pe cea cenuşie a encefalului. trombopoeză) a măduvei osoase hematoformatoare. reacţia pozitivă indică un proces inflamator meningian. reducerea activităţii globale (eritropoieză. grup de encefalite în care procesul inflamator afectează atât substanţa albă. se spune despre un colorant care pune în evidenţă orice structură microscopică a unui preparat histologic prin coloraţii diferenţiale. pensum – îndatorire. iar viabilitatea descendenţilor este de asemeni aceiaşi pentru toţi. preocupare) operaţiuni destinate întreţinerii igienei corporale a animalelor. tip de inflorescenţă racemoasă. grup de encefalite în care procesul inflamator afectează atât substanţa albă. inflamaţie acută sau cronică a pancreasului. inflamaţia simultană a mai multor sinusuri ale feţei. (artera) artera colaterală a arterei hepatice şi terminată printr-o ramură duodenală pancreatică. prin absenţa oricărei selecţii. care este în raport cu ablaţia pancreasului sau cu suprimarea secreţiilor sale. aplicarea pe o plagă sau pe o leziune. ablaţia parţială sau totală a pancreasului. iar pe axele secundare se formează spiculeţe uniflore (ex. de comprese sterile impregnate sau nu cu substanţe medicamentoase care sunt menţinute printr-un bandaj sau cu ajutorul unui material adeziv. între indivizii unei populaţii (alogame). cât şi pe cea cenuşie a encefalului. la care axul principal se ramifică.PA CREATALGIE PA CREATECTOMIE PA CREATICODUODE ALĂ PA CREATI Ă PA CREATITĂ PA CREATOGRAFIE PA CREATOPRIV PA CREOZIMI Ă PA DEMIE PA DY (REACŢIA) PA E CEFALITE PA ICUL PA ICULITĂ PA HIPOPITUITARISM PA MIELOFTIZIE PA MIELOZA ACUTĂ durere localizată la pancreas. complicaţie oculară în boli infecţioase. reacţie de floculare pentru globulinele din lichidul cefalorahidian. plecându-se de la ipoteza că partenerii se întâlnesc din întâmplare. orezul). ovăzul. PA MIXIE PA OFTALMIA METASTATICĂ PA OPTIC PA SAME T PA SAJ PA SI UZITĂ 378 . amestec de enzime extrase din pancreas. radiografia pancreasului după injectarea unei substanţe opace în canalul Wirsung prin cateterism şi duodenostomie. inflamaţia ţesutului adipos subcutanat. acuplare liberă şi la întâmplare.

formaţiune anatomică situată la baza bulbului pilos a fibrelor de lână şi de păr cu rol nutritiv. este locul de penetrare al nervului optic şi al vaselor sanguine centrale care trec prin învelişurile globului ocular. PA ZOOTIE PAPAI Ă PAPA ICOLAU (TEST) PAPAVERI Ă PAPILA OPTICĂ PAPILA URETRALĂ PAPILĂ PAPILĂ DERMICĂ PAPILE DUODE ALE PAPILE FU GIFORME PAPILE LI GUALE PAPILE RE ALE PAPILECTOMIE PAPILIFORM PAPILITĂ PAPILOM PAPILOMATOZĂ 379 . poate fi pediculată sau simplă proeminenţă cu aspect mai dur. de obicei la nivelul unei mucoase. situată la 20 mm în spatele clitorisului şi imediat înaintea tuberculului vaginal. în vederea creşterii fibrelor. de formă mai mult sau mai puţin conică. de obicei de talie mică. alcaloid extras dintr-o specie de mac de grădină (Papaver rhoeas). hiperplazia şi inflamaţia pliului duodenal la nivelul căruia se varsă canalul coledoc. proeminenţă a orificiului inferior al uretrei feminine. mici proeminenţe de forme diferite. vizibil la examenul de fund de ochi. 1. mici proeminenţe în interiorul micilor calicii renale şi care corespund vârfului piramidelor malpighiene. pe cale orală. uşor escavat. bine delimitate. carunculi duodenali. panusul corneei: infiltraţia de natură inflamatorie a corneei cu vase neoformate. disc rotund alburiu. eminenţe conice. desfăcându-le în peptone şi aminoacizi.PA US 1. evidente pe mucoasa feţei interne a comisurilor buzelor. mică proeminenţă bine delimitată. enzimă proteolitică extrasă din planta tropicală Carica papaya. intens coloraţi. cu nuclei mari. 2. ţesut inflamator neoformat care provine din sinoviala unei articulaţii care formează o bandeletă aplicată peste cartilajul articular. este utilizată ca vermifug. amintind un mamelon. folosit ca spasmolitic al musculaturi netede. 2. inflamaţia porţiunii intraoculare a nervului optic. în anatomie. care se dezvoltă pe piele sau pe o mucoasă. boală cu extensiune exagerată. în proliferarea celulelor epiteliale ale bulbului pilos.5mm. mulţi surprinşi în mitoză. fac parte din grupa peptidazelor şi acţionează asupra proteinelor. 1. examenul microscopic al celulelor de descuamare prelevate de pe colul uterin şi fixate în frotiu pe lamă. caracterizată prin hipertrofia papilelor dermice. leziunea fiind caracteristică în trahom. excizia ampulei Vater împreună cu marea carunculă duodenală. cu aspect de papilă. care se găsesc pe mucoasa părţii dorsale a limbii şi care conţin muguri gustativi. stare caracterizată prin tendinţa de a forma papiloame multiple. răspândită pe tot globul şi la toate speciile. v. în sens precis. termen general utilizat pentru definirea unei boli. este un mijloc de depistare precoce a cancerului de col uterin care se caracterizează prin apariţia de celule atipice. tumoră benignă. afectând în acelaşi timp toate speciile dintr-o regiune dată. 2. rectală sau parenterală. cu diametrul de 1.

stare a formaţiunilor excitabile în care răspunsul este paradoxal. (gr. care este caracterizat prin papule şi scuame. constând dintr-o mică ridicătură la suprafaţa pielii. amestec de hidrocarburi constituind un reziduu din purificarea petrolului sau a diferite roci. boala Fauchard. para – lângă. para – lângă. inflamaţia paracondrului. leziune elementară dermatologică. ţesut conjunctiv din jurul unui cartilaj. circumscrisă. este o substanţă albă translucidă. la care contribuie o serie de factori predispozanţi generali de origine endogenă şi factori iritativi locali de origine exogenă. filament epidermal steril.centru). paradontium) ţesuturile în care sunt fixaţi dinţii. la Compositae) care serveşte la răspândirea fructelor. care este situat în vecinătatea imediată a unui dinte. proces patologic complex al parodonţiului marginal. strangularea glandului care poate complica o fimoză incompletă. caliciu persistent (ex. presiune arterială retiniană. consistentă. PARACE TEZĂ PARACE TRIC PARACO DRITĂ PARACO DRU PARACUZIE PARADE TAR PARADICLORBE ZE PARADO TOZĂ PARADO ŢIU PARAFA GO PARAFIMOZĂ PARAFI Ă PARAFIZĂ 380 . o fază de răspuns în excitaţia neuro-musculară insistentă. care se aseamănă cu hârtia. cu formă şi aspect diferit. mai ales datorită caracterului de subţirime. percepţie eronată a sunetului care poate interesa înălţimea. care se topeşte la căldură. 3. care este caracterizat prin prezenţa de papule şi eritem.A. alături + kentron .PAPILOTOMIE PAPIRACEU PAPPE HEIM PAPULĂ PAPULOERITEMATOS PAPULOPUSTULĂ PAPULOSCUAMOS PAPUS P. biosis – tip de viaţă) situaţia în care doi gemeni sunt legaţi între ei prin naştere. abr. la muşchi. (gr. localizarea sau intensitatea. legarea chirurgicală experimentală a doi indivizi. alături. papulă având în centru o pustulă. (ger. nămol de origine vulcanică utilizat în amestec cu parafină în aplicaţii locale contra durerilor reumatice. atunci când prepuţul este insuficient de larg pentru a descoperi o parte sau în totalitate glandul. despre o schimbare structurală intercromozomală care are loc într-un singur braţ al cromozomului şi nu afectează centromerul. întrebuinţat ca insecticid. coloraţie May Grunwald Giemsa. care creşte alături de organele sporogene. 1. derivat clorurat al benzenului. sin. PARABIOZĂ incizia papilei Vater pentru extracţia unui calcul. sin. 2. unele alge şi ciuperci.R. puncţia cu un ac sau incizie cu un bisturiu a unui organ cavitar sau a unei cavităţi pentru evacuarea lichidului acumulat.

orice variantă taxonomică intraspecifică. nu se poate face o descriere precisă şi completă. viroză paragripală. dar fără un raport direct cu acesta sau cu metastazele sale. pe segmentele corpului. pereche de apendice laterale. în general este cauzată de o leziune a măduvei spinării. pliuri laterale ale piciorului care servesc la înot. cu funcţii de glande endocrine. la viermii policheţi.PARAFRE IE PARAGA GLIO PARAIMU ITATE PARAI FECŢIOS PARAI FLUE ŢĂ PARAKERATOZĂ delir cronic care. două perechi de picioare. care este în raport cu o infecţie fără a fi legat direct de cauzele acesteia. prin neîncredere etc. cu tot caracterul adesea extravagant. la unele gasteropode. macroglobulinele anormale. partea inferioară a ligamentului larg al uterului. incoerent. produsă sub acţiunea altui microb. a grandorii. la unele artropode primitive. se spune despre un delir cronic nestructurat. care este situat sau care are loc în vecinătatea liniei mediane. în special. adesea asociată cu paralizie sfincteriană. denumire utilizată. aglomerare de celule nervoase de origine embrionară. proces de keratinizare incompletă a celulelor epiteliale cutanate. paranoia) sin. PARALDEHIDĂ PARALIZIE PARALIZIE GE ERALĂ PARALOCA PARAMECIUM PARAMEDIA PARAMETRITĂ PARAMETRU PARAMORF PARAMYXOVIRUSURI PARA EOPLAZIC PARA OIA PARA OID PARAPLEGIE PARAPODII PARAPROTEI Ă 381 . care în evoluţie afectează inteligenţa. factor reumatoid. animale microscopice. rămâne compatibil cu o adaptare apreciabilă socială şi profesională. care uneşte marginea sa laterală cu peretele pelvin lateral. în cazurile în care. rezistenţă faţă de un anumit microb. de apă dulce stagnată care se înmulţesc asexuat şi prin conjugare. ansamblu de manifestări diferite care evoluează simultan cu un cancer. egocentrism. prin mania persecuţiei. meningoencefalită luetică caracterizată prin diferite tulburări nervoase şi psihice. având ca rezultat un strat cornos nucleat. locomotoare. fiind atacat şi puietul căpăcit şi necăpăcit. cu acţiune hipnotică. terminate cu cârlige chitinoase şi situate de o parte şi de alta a gurii. termen utilizat adesea pentru a desemna globulinele anormale ale serului sanguin: crioglobuline. fără aderenţă între celule şi apariţia de scuame. produs de polimerizare a acetaldehidei. (fr. boală psihică manifestată prin idei delirante fixe. inflamaţie acută sau cronică a ligamentului larg al uterului. gen de protozoare ciliate (infuzori). boală cauzată de Streptococcus para-alvi. paralizia ambelor membre inferioare. din lipsa datelor. diminuarea sau dispariţia funcţiei motorii musculare. grupuri de virusuri aparţinând Myxovirus care se disting de virusurile gripale prin talia mai mare şi aptitudinea de a produce incluziuni citoplasmatice în celulele infectate. simptomele sunt asemănătoare celor două forme de loca.

injecţie cu destinaţie intravenoasă. sub influenţa unor stimuli externi. mijloc fizic sau chimic care omoară paraziţii. 2. sin. centrii săi fiind situaţi la cele două extremităţi. observată obişnuit doar în condiţii experimentale. grup de substanţe care împiedică efectele excitării nervilor parasimpatici şi ale substanţelor parasimpatomimetice prin acţiune blocantă la nivelul sinapselor neuroefectorii. paratifos. produsă de un bacil înrudit cu cel tific. caracterizat prin coexistenţa a două ritmuri cu frecvenţe apropiate. proces patologic cauzat de absenţa glandelor paratiroide. forma cea mai gravă de manifestare a carenţelor vitaminice. grup de substanţe care reproduc efectele excitării parasimpaticului. la plante. boală având manifestări similare cu cele ale tuberculozei. hormon secretat de glandele paratiroide şi care joacă un rol esenţial în echilibrul fosfocalcic. hormon paratireotrop. ale simpaticului. PARASIMPATIC (SISTEM) PARASIMPATICOLITICE PARASIMPATOMIMETIC PARASISTOLIE PARATHORMO PARATIFOIDĂ (FEBRA) PARATIREOPRIV PARATIREOSTIMULI Ă PARATIREOZĂ PARATIROIDĂ PARATIROIDECTOMIE PARATIROIDITĂ PARATO IE PARATUBERCULOZĂ PARAVE OASĂ PARAVITAMI OZĂ PARAZIT PARAZITICID 382 . însă cu altă etiologie. dedus după acţiunea pe care o au extractele antehipofizare asupra paratiroidelor. 1. de sus şi de jos. sin. însă cu altă etiologie. slăbire treptată până la cahexie şi enterită hiperplazică difuză. organism vegetal sau animal care în timpul unei părţi a existenţei sale sau în totalitatea timpului se hrăneşte. cu modificări ireversibile. bacterioză a taurinelor produsă de Mycobacterium paratuberculosis. făcută greşit în ţesutul care înconjoară vena. sistemul nervos vegetativ care se află alături de sistemul simpatic. caracterizată prin evoluţie cronică. tip de pararitmie. stimularea sau întârzierea unor mişcări. cu substanţe produse de o altă fiinţă pe care nu o distruge. 1. cel ectopic fiind mai lent. ablaţia chirurgicală a unei glande paratiroide sau a celor patru glande paratiroide în totalitate. boală cu simptome asemănătoare cu cele ale febrei tifoide. 2. fiecare din cele patru glande endocrine (două superioare şi două inferioare) situate pe faţa posterioară a lobilor laterali ai glandei tiroide. hormon hipofizar neizolat. bronşice şi vezicale. provocând contracţia musculaturii netede digestive. în permanenţă sau temporar. cu excepţia unor cazuri rare în care paraziţii s-au dezvoltat excesiv. afecţiune neinflamatorie a glandelor paratiroide.PARAPSORIAZIS nume dat unor dermatoze cronice caracterizate în general prin plăci roşietice scuamoase care amintesc de pielea din psoriazis dar fără caracteristicile esenţiale ale acestuia. cu diaree. inflamaţia glandelor paratiroide. sindrom similar celor produse de avitaminoze.

caracterizată prin: senzaţie de amorţeală. tulburare funcţională a sistemului nervos. bogat în vase sanguine. moale şi spongios. elaborând totodată măsuri de prevenire a infestării şi de combatere a paraziţilor. condiţie a unui organism care trăieşte ca parazit al unui alt organism. PARAZITOLOGIE PARAZITOZĂ PARDEE (U DA) PARE CHIM PARE TERAL PARESTEZIE PAREZĂ PARIETAL PARKI SO (BOALA) PARMA (I CIDE ŢA) PARODO T PARODO TITĂ PARODO TOLIZĂ PARODO TOZĂ PARO ICHIE PARORHIDIE PAROTIDĂ 383 . 1. ţesut vegetal. incidenţă în radiografie pentru articulaţia temporomaxilară. 1. desmodont. tumefacţie inflamatorie în jurul unghiei.PARAZITIFUG PARAZITISM substanţă care. formă de parodontoliză care debutează cu atrofia marginală a osului alveolar. cu evoluţie progresivă. care umple intervalele dintre părţile fibroase. fiecare dintre cele două glande salivare aşezate sub ureche. starea unui organism infestat cu paraziţi. simetrică şi ascuţită. 2. datorită mirosului ce-l emană. 2. alături de maxilarul inferior. inflamaţia parodontului care debutează la nivelul gingiei care devine dureroasă. compus din celule vii. incompletă. aparţinând la sau în relaţie cu osul parietal al cutiei craniene. os pereche care formeazã partea de mijloc a cutiei craniene boală degenerativă a sistemului nervos central apărând la vârste înaintate. cu concavitate inferioară şi o undă T negativă. pe altă cale decât prin tubul digestiv. ţesut moale cu aspect spongios. os alveolar şi gingie. disciplină biologică al cărui obiect îl constituie studiul organismelor parazite din punct de vedere morfologic şi biologic. îndepărtează ectoparaziţii. (fr. 2. afecţiune caracterizată prin atrofia progresivă a parodontului. paralizie parţială. anomalie a traseului electrocardiografic. denumire dată bolilor de origine parazitară. de tip variabil care nu atinge pragul dureros. 3. comportând un declaj superior al segmentului ST. prezenţa paraziţilor pe un individ sau în unele organe. 2. de arsură sau de rece. manifestată prin diminuarea forţei musculare. mod de administrare a medicamentelor. care interesează în special osul alveolar şi desmodontul. ţesut de susţinere a dintelui constituit din ciment. fără tendinţă la supuraţie. senzaţie subiectivă spontană. termen utilizat pentru indicarea oricărei deplasări a testiculelor în afara pungilor testiculare. anormală. caracteristică în insuficienţa coronariană. fără a-i omorî. 1. pariétal) formând un perete osos sau situat pe un perete. 1.

alcoolică etc sunt determinate de activitatea unor microorganisme specifice şi nu de procese pur chimice. 1. cocobacil aerob. fixare şi împiedicarea deplasării în ţesutul celular.descendenţă). formarea unui embrion şi dezvoltarea unui organism din gametul femel nefecundat. având aspect de bacili scurţi. boală infecţioasă. purulente. în special a celor care revin periodic. în general cu o masă mică sau cu mici dimensiuni. într-un lichid după care se răceşte brusc.virgin. PAROTIDECTOMIE PAROXISM PARSO ET (BUZU AR) PARTICULĂ PARTE OCARPIE PARTE OGE EZĂ PARTURIE TĂ PARTURIŢIE PASIV PASERIFORME PASTĂ PASTEUR (VACCI UL) PASTEUR LOUIS PASTEURELLA PASTEURELLA TULARE SIS PASTEURELOZĂ PASTEURIZARE 384 . fenomen sau proces care este rezultatul indirect al unei acţiuni. pt. când nu se poate desfăşura numai prin eforturile femelei şi trebuie să intervină omul pentru extragerea fătului. semne de septicemie hemoragică etc. se numeşte distocie. cantitate de materie.. metodă de a distruge agenţii animaţi prin încălzire la 70-75°C timp de 20 min. 2. pasteurizarea laptelui se face la 90°C timp de 30 de secunde. pungă destinată să găzduiască un stimulator cardiac (pacemaker) implantat în regiunea pectorală. dezvoltarea unor fructe fără seminţe. sin. perioadă de acutizare a simptomelor unei boli. femelă care naşte. acetică. inoculabilă. orice act care nu este consecinţa unei acţiuni voluntare. coloraţi bipolar. întâlnit la rozătoarele sălbatice. la începuturile activităţii sale s-a ocupat de cercetări în domeniul chimiei iar ulterior a cercetat procesele de fermentaţie. bacil tularemic. gangrenoase etc. naştere. metastaze de tip piosepticemic etc. care suportă fără a reacţiona. după Pasteur. întâlnită în majoritatea speciilor domestice produsă de diferite pasteurele şi caracterizată prin tulburări generale. gram negativ. vaccin antirabic. cel mai bogat ordin de păsări cuprinzând circa 65 de familii şi peste 5100 de specii. fătare – poate decurge normal. urmată de răcirea bruscă la 10°C. dovedind că fermentaţiile lactică. extirparea glandei parotide. intensitate maximă. care nu face probă de nici o iniţiativă. tip de unguent cu cantitate mai mare în substanţa activă (peste 20 %). resturile fosile indică prezenţa lor chiar din eocen. sin. după numele marelui chimist şi bacteriolog Louis Pasteur (1822-1895) v. gen de bacterii din familia Brucellaceae. clasa Schizomycetes. agentul etiologic al tularemiei la om şi animale.PAROTIDITĂ inflamaţia glandei parotide. parthenos . febră. 3. (1822-1895) chimist şi biolog francez. nefiind necesară i