Modurile de expunere Naratiunea

Este modul de expunere prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala, fapte si intamplari. Se bazeaza pe actiune si pe verbe.Naratiunea presupune un narator, actiune, personaje. Naratorul este ipostaza literala a autorului real, care povesteste evenimentele, descrie locurile si explica cele intamplate.Naratiunea este modul de expunere specific operelor epice, cu toate ca poate aparea si in operele dramatice, atunci cand un personaj povesteste ce s-a intamplat in afara scenei. Mai poate fi intalnit si in poeziile lirice, in asa-numitele poezii lirice narative.

Descrierea
Este modul de expunere prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul descrierii intr-un text este de a situa actiunea si personajele, de a exprima in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoara intamplarile si ajuta pe cititor sa-si imagineze cum arata locurile si oamenii.Ea se bazeaza pe substantive, adjective si adverbe. Descrierea mod de expunere care sta la baza operelor lirice, dar poate fi intalnita si in operele epice, unde se impleteste cu naratiunea si dialogul.

Dialogul
Este modul de expunere care reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea dialogului, povestitorul isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.Dialogul sta la baza operelor dramatice, dar poate fi intalnit si in operele epice, mai ales in schite, si chiar in operele lirice, in asa-numitele poezii lirice dialogate.Se poate vorbi si de un dialog interior, de replici pe care un personaj le schimba cu el insusi.

Monologul
Este vorbirea unui singur personaj.Este specific operelor lirice, in care ia forma confesiunii (in poezia intima si de idei) sau a descrierii (in poezia descriptiva pastel).Putem vorbi si de un monolog interior, cand un personaj vorbeste in gand si de un monolog teatral, cand un personaj vorbeste singur, pe scena, in fata spectatorilor.

DESCRIEREA LITERARA
Este opera literara in versuri sau in proza, in care se prezinta in mod sugestiv si plastic trasaturile caracteristice ale unui colt din natura, ale unui obiect, ale unei fiinte, ale unui fenomen, asa cum sunt vazute ele de autor, care isi exprima atitudinea fata de acestea. Sunt infatisate doar acele trasaturi care lau impresionat pe observator, oferind o viziune personala asupra realitatii. In aceste opere se urmareste sa se trezeasca sentimente si emotii in sufletul cititorului.In operele literare in care predomina, ca mod de expunere, descrierea, imaginea reala este transfigurata prin folosirea unor procedee artistice (imagini vizuale, auditive, olfactive, tactile), a figurilor de stil (epitete, comparatii, inversiuni, metafore) sau a cuvintelor cu sensuri noi, figurate, predominand substantivele si adjectivele.Autorul participa afectiv la cele descrise.

Semnele de punctuatie 1.Punctul

-marcheaza pauza care se face in vorbire intre propozitiisau fraze independente ca inteles. El se pune de asemenea la sfarsitul unor fraze si propozitii independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivaleaza cu propozitii independente si dupa care vorbirea nu mai continua. Se foloseste in urmatoarele situatii: Dupa propazitii enuntiative; a)independente (Era liniste imparateasca.)b)dupa fraze alcatuite din propozitii enuntiative care se gasesc in raport de coordonareLa sfarsitul unei propozitii optative sau la sfarsitul unei fraze alcatuite din propozitii dependente de o optativa, cand tonul nu este exclamativ:Jelui-m-as si n-am cui.La sfarsitul propozitiei imperative sau al unei fraze dependente de o imperativa, cand acestea sunt rostite pe un ton neutru: Urcati in varfuri pe catargSi puneti steagul de plecare.La sfarsitul unei propozitii interogative

indirecte: Tata a intrebat cate exemplare vom trage.In abreviri de cuvinte-Nu se pune punct dupa -titlurile de carti, de opere literare,muzicale-formulele de adresare(din scrisori,cuvantari) 2.Semnul intrebarii -este foloseit in scriere pentru a marca intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative.-se pune dupa cuvinte, grupuri de cuvinte, propozitii si fraze care au un caracter interogativ si care sunt intrebari directe.-titlurile care au caracter interogativ (Ce-I de facut?) 3.Semnul exclamarii -Marcheaza grafic intonatia frazelor si a propozitiilor exclamative sau imperative -se pune de asemenea dupa interjectiile si vocativele care exprima stari afective si sunt considerate cuvinte(sau parti de fraza) independente-cand interjectia are in acelasi timp sens exclamativ si interogativ,semnul exclamarii este insotit de semnul intrebarii -se foloseste dupa un substantiv in cazul vocativ 4.Virgula -delimiteaza grafic unele propozitii in cadrul unei fraze si unele parti de propozitie in cadrul propozitiei. Virgula arata felul in care fraza si propozitia se despart in elementele lor constructive, pe baza raporturilor sintactice dintre ele(functia gramatica)modurile de folosire a virgulei in limbi diferite nu exista deosebiri esentiale-virgula marcheaza grafic anumite pauze scurte facute in cursul rostirii unei propozitii sau fraze.Astfel, ea, alaturi de alte semne de punctuatie, serveste la redarea grafica a ritmului vorbirii si a intonatiei-totodata,ea realizeaza rapoarte de coordonare si subordonare prin juxtapune in interiorul unei fraze 5.Punctul si virgula este semnul de punctuatie care marcheaza o pauza mai mare decat cea redata prin virgula si mai mica decat cea redata prin punct-o astfel de pauza este adesea necesara pt. A desparti propozitii sau grupuri de propozitii care formeaza unitati relativ independente in cadrul unei fraze.Astfel, fraza castiga in claritate si se evita legarea gresita a unei subordonate dinaintea pauzei marcate prin punct si virgula de propozitia imediat urmatoare, Alteori, punctul si virgula corespunde unei pauze pe care vorbitorul o face pentru a arata ca partea de fraza care urmeaza e o intregire, o explicatie sau o concluzie a celor afirmate anterior 6.Doua puncte -anunta vorbirea directa sau o enumerare, o explicatie, o concluzie si marcheaza totodata o pauza, in genere mai mica decat pauza indicata de punct. Ele se pun atat la sfarsitul unei fraze, cat si in interiorul ei 7.Semnele citarii(ghilimelele) -sunt semne grafice care se intrebuinteaza atunci cand reproducem intocmai un text spus sau scris de altcineva,ele se pun si la inceput si la sfarsitul unei citari, inchizand vorbirea directa 8.Linia de dialog si de pauza :acelasi semn de punctuatie ( - )are doua funciuni cu totul diferite:a)linia de dialog indica inceputul vorbirii fiecarei persoanecare ia parte la o convorbire b)linia de pauza marcheaza, ca si alte semne de punctuatie, pauza dintre diferite parti ale propozitiei, dintre propozitii sau fraze 9.Panatezele-parantezele rotunde ( ) sau drepte [ ] arata un adaos in interiorul unei propozitii sau al unei fraze-parantezele rotunde cuprind o explicatie, o precizare ori un amanunt, care imbogatesc intelesul propozitiei sau al frazei de care lunt legate. In acest sens, parantezele au aceeasi functiune ca linia de pauza sau virgula, cand acestea cuprind comunicari care explica sau intregesc propozitia sau fraza in interiorul careia se afla-in peisele de teatru se dau intre paranteze rotunde se dau indicatiile scenice-parantezele drepte se folosesc cu scopul de a inchide un adaos facut de noi intr-un text citat. Deci, ele ajuta la separarea spuselor noastre de ale altuia, ori de cate ori este nevoie sa intervenim cu o lamurire 10.Puctele de suspensie

-arata o pauza mare in cursul vorbirii.Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marcheaza sfarsitul unei propozitii sau al unei fraze, ci indica, in general, o intrerupere a sirului vorbiriicomunicarea care e asezata inaintea pauzelor redate in scris prin pc. De suspensie are intotdeauna o intonatie caracteristica: cand pauza este neintentionata, intonatia este descendenta, iar cand pauza este intentionata, intonatia comunicarii este ascendenta 11.Cratima(liniuta de unire sau de despartire) -ca semn de punctuatie, cratima se foloseste :In repetitii, cand cuvantul separat formeaza o unitateIn interiorul unor expresii formate din doua substantive , un substantiv si un adverb, din doua adverbe sau doua interjectii(calea-valea, caine-caineste, ici-colo)Intre 2 numerale, pentru a arata ca indicatia numerica e aproximativaIntre cuvinte care arata limitele unei distante, ale unui interval de timp Cratima-marcheaza rostirea impreuna a 2 sau mai multe cuvinte, fie ca lipsesc sunete, in care caz inlocuieste apostroful din vechea ortografie, fie ca nu lipsesc-se foloseste si la scrierea unor cuvinte compuse-se intrebuinteaza la despartirea cuvintelor in silabe-se foloseste intre doua numerale Apostroful-marcheaza absenta accidentala in rostirea unor sunete FABULA Definiie: Fabula este specia epic, redactat de obicei n versuri, care prezint moravuri i defecte omeneti prin intermediul unor animale, plante, obiecte. ntregul text are caracterul unei alegorii constituite dintr-o suit de personificri. Are o structura specific, textul compunndu-se din 1.un text narativ scurt 2. o moral, formulat de obicei n finalul fabulei care se deduce din text Demonstraie fabul -planI. Date generale despre autor i oper 1. cele mai importante creaii ale autorului i tematica acestora 2. tema operei analizate II. Definiia fabulei III. Prezentarea coninutului textului analizat 1.rezumatul 2. prezentarea personajelortrsturile personajelor,tipurile umane pe care le reprezint personajele 3. interpretarea moralei(daca este formulat),nvtura care se desprinde din text(dac morala nu este exprimat de autor) IV. Concluzii 1. mbinarea naraiunii cu dialogul, rolul dialogului n dinamizarea aciunii i n evidenierea trsturilor personajelor 2. rolul personificrii 3. prezentarea elementelor de prozodie 4. mesajul fabulei, caracterul educativ al acesteia Fabula este opera epica, in versuri sau in proza avaind ca personaje animale, plante, lucruri puse in situatii omenesti, din care se despride o morala. Caracteristici: Este o naratiune de dimensiuni reduse, care se poate transforma intr-o mica piesa. Are personaje putine, precis zugravite, caracterizate prin fapte si prin vorbe. Critica faptele omenesti, atitudini, urmarind scopuri educative, moralizatoare. Ne invata ca in viata trebuie sa-i cunoastem pe oameni nu dupa vorbe ci dupa faptele lor. In structura unei fabulre distingem:-O povestire propri-zisa -O morala

Schita Schita este o opera literara in proza de mica intindere, cu actiune simpla, infatisand un moment semnificativ din viata unuia sau a mai multor personaje. Caracteristici: Actiunea este simpla, concentrata, redusa la un singur episod care cuprinde punctul culminant si deznodamantul:Apar personaje putine, care sunt sumar caracterizate Modurile de expunere folosite sunt: Naratiunea (principal);Dialogul (secundar); Cuprinde mici scene din viata cotidiana;Surprinde gesturi, atitudini, fapte, stari sufletesti, situatii caracteristice; Trsturi genul liric - gndurile, impresiile, emoiile, strile sufleteti sunt exprimate direct - eul liric este identificat n text dup mrci lexico-gramaticale specifice - impresiile i emoiile autorului sunt redate prin imagini artistice - textul este alctuit prin valorificarea muzicalitii limbajului - eul liric red coninutul ntr-un limbaj artistic care sugereaz impresii i emoii prin figuri de stil - modul de expunere predominant este descrierea; alte moduri de expunere : confesiunea liric, meditaia, monologul, liric sau dialogul imaginar Trsturi genul epic - autorul transmite propriile gnduri, idei, preri n mod indirect printr-un narator - naratorul relateaz fapte i ntmplri pe care le plaseaz ntr-un timp i spaiu - aciunea se alctuiete din faptele i ntmplrile povestite i urmeaz un ritm gradat, corespunztor momentelor subiectului - la aciune sunt implicate personaje de diferite tipuri - personajele sunt portretizate prin diferite procedee - modurile de expunere sunt naraiunea, descrierea, dialogul sau monologul personajelor Basmul Basmul cult este o specie narativ ampl, cu numeroase personaje purttoare ale unor valori simbolice, cu aciune implicnd supranaturalul i supus unor aciuni convenionale, care nfieaz parcurgerea drumului maturizrii de ctre erou. Conflictul dintre bine i ru se ncheie prin victorie forelor binelui. Personajele ndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcii: antagonist, ajutoare, donatori. Reperele temporale i spaiale sunt vagi, nedeterminate. Spre deosebire de basmul popular, unde predomin naraiunea, basmul cult presupune mbinarea naraiunii cu dialogul i cu descrierea. Naraiunea este dramatizat prin dialoguri, are ritm rapid, realizat prin reducerea descrierilor. Dialogul are o dubl funcie, ca n teatru: susine evoluia aciunii i caracterizarea personajelor. Prezena dialogului susine realizarea scenic a secvenelor narative, spectatori ai maturizrii feciorului de crai fiind att celelalte personaje, ct i cititorii.Tema basmului este triumful binelui asupra rului. Nuvela Nuvela este o opera epica de intindere relativ redusa cu un numar relativ redus de personaje in care este redata o intamplare din viata unuia sau a mai multor personaje. - Este o opera epica pentru ca autorul isi esxprima indirect gandurile, sentimentele, ideile, conceptiile prin intermediul personajelor si al actiunii.Intalnim narator, personaje, actiune.Modul de expunere predominant este naratiunea.Naratiunea se desfasoara liniar cronologic, prin inlantuirea secventelor narative. Se observa tendinta de obiectivizare naratorul se detaseaza de personajele sale. Intamplarile relatate sunt obiective. - Actiune mai dezvoltata ca a schitei.Actiunea savarsita de personaje ale caror caracteristici se desprind dintr-un puternic conflict.Timpul si spatiul sunt clar delimitate conferind verosimilitate textului.Se acorda importanta deosebita caracterizarii personajului, caracterizat in raport cu actiunea.Are o constructie epica riguroasa. - Mai mare decat schita, mai mica decat romanul si in functie de temele tratate, nuvelele sunt:

- Istorice, psihologice, fantastice, sociale.Nuvela istorica este inspirata din trecutul istoric, dar se face apel la fictiune si la viziunea autorului.Tema: evocarea unei perioade din istoria nationala locul si timpul bine delimitate.Subiectul prezinta intamplari consumate in istorie.Personajele au numele si trasaturile unor personalitati istorice realizate prin transfigurare artistica, conform cu viziunea autorului.Reconstituirea epocii se realizeaza prin culoarea locala (obiceiuri, traditii, limbaj, vestimentatie) redate prin naratiune si descriere. PASTELUL: aparine genului liric;modul de expunere folosit este descrierea ; aparine liricii peisagistice n versuri ; descrierea se opreste asupra unor aspecte pitoreti din natur ; sentimentele autorului , sterea sa afectiv se exprim direct prin aspectul i paleta coloristic a peisajului ; autorul folosete imagini vizuale, auditive, orfactive i tactile ; epitetul este figura de stil cel mai mult folosit, mai ales cel cu variant cromatic : alb, galben, rou ; poetul utilizeaz i alte figuri de stil : comparaie, metafor, personificare, hiperbol, repetiie,inversiune. FABULA: specia genului epic dei este de obicei n versuri; este de scurt ntindere; are drept scop corijarea unor defecte omeneti; de obicei conine n final o moral;este o naraiune alegoric;procesul esenial de scriere a unei fabule este personificarea, ce conduce spre alegorie;ironia i umorul se mpletesc; prezena dialogului de naraiune face posibil dramatizare fabulei. BASMUL: aparine genului epic, de obicei n proz; o naraiune de larg ntindere; se confrunt dou fore: binele i rul ; binele nvinge ntotdeauna ; procesul artistic este antiteza; conine formule iniiale, mediane, finale specifice; aciunea urmeaz momentele subiectului; personajele au puterea de a se metamorfoza i de a reveni la starea lor iniial; personajele au puteri supranaturale i inele dintre ele sunt fantastice /imaginare; ntlnim cifra cu ncrctur magic 3,9,12,etc. ; basmele surprind preocuparea omului pentru triumful binelui;elementele reale sunt punctul de plecare pentru inventarea fantasticului. SCHIA: aparine genului epic; de scurt ntindere ; urmrete un singur moment al unui personaj/a mai multor personaje; intriga este simpl i derularea evenimentelor este rapid ; se poate identifica momentele subiectului; portretul fizic i moral al personajelor este prezentat sumar; accentul cade asupra uneia dintre trsturile fundamentale ale personajului; textul este srac de figuri de stil; modurile de exprimare se mbin dominnd naraiunea i dialogul; ntlnim foarte rar secvene descriptive. NUVELA: specia genului epic; ntindere medie;

conflictul este mai complex dect n schi, mai simplu dect n roman; accentul cade pe personaj; faptele sunt prezentate n ordine cronologic; naratorul nu este prezent, aciunea are un singur fir narativ. PASTELUL : Pastelul este opera liric n versuri care pune n eviden ideile i sentimentele autorului prin intermediul unor imagini din natur. Demonstraie pastel -planI. Prezentarea general a autorului i a creaiei sale 1.Date generale despre operele autorului i tematica acestora 2. Tema operei analizateII. Definiia pastelului III. Prezentarea coninutului textului 1. Succesiunea imaginilor artistice; perspectiva din care sunt descrise a) planul apropiat/ planul ndeprtat b) planul orizontal/planul vertical 2. Natura elementelor din care se constituie imaginile artistice a) elemente vizuale b) elemente auditive c) elemente olfactive 3. Evidenierea modalitilor de expresivitate artistic i rolul acestora IV. Concluzii-elemente specifice pastelului 1. Caracterul descriptiv al textului se evideniaz prin: a) mbinarea elementelor vizuale, auditive i olfactive b) coloritul tablourilor descrise c) prile de vorbire folosite frecvent d) frecvena termenilor cu sens figurat 2. Rolul elementelor de prozodie a) msura versurilor b) rima versurilor c) ritmul poeziei 3. Ideile i sentimentele care se desprind din oper