Dar, nainte de a povesti pe rnd cele ce mi-am propus, mi se pare c trebuie s nfiez starea de lucruri la Roma, credina otilor,

atitudinea provinciilor, ce era sntos i ce era putred pe ntreg rotocolul pmntului, pentru a se putea cunoate nu numai evenimentele i urmrile lor, care de cele mai multe ori sunt ntmpltoare, ci i raiunea i cauzele lor.1 n ce privete cauzalitatea istoric, relevant este fragmentul din Historiae (I, 4) prezentat n traducere mai sus. Sintagmele, ca uniti semantico-sintactice stabile, redau, n succesiunea impus de Tacitus, importana pe care acesta o acord analizei cauzale, explicrii raionale a cauzelor - ratio causaeque noscantur. i propune, nainte de orice (antequam), cu riscul de a (se) repeta (repetendum), s porneasc n analiza sa de la ntrebri pertinente, care s-i serveasc n argumentri: -qualis status urbis? situaia / poziia / starea statului; -quae mens exercituum? raiunea / firea / curajul / opinia / intenia armatei / legiunilor; -quis habitus provinciarum? forma, aspectul / poziia / starea / dispoziia provinciilor; -quid in toto terrarum orbe validum? ce este puternic / sntos / acceptabil pe ntreg cuprinsul pmntului; -quid aegrum fuerit? ce ar fi fost bolnav / suferind / chinuit / dureros / apstor / de neacceptat? Istoria lui Tiberius, Caligula, Claudius i Nero a fost falsificat din team ct timp domnia acestora a fost nfloritoare, iar dup ce au murit, din ur nc proaspt. De aici a purces i hotrrea mea de a povesti cteva lucruri despre Augustus i anume pe cele din urm, iar dup acestea, domnia lui Tiberius i a celorlali2

1 2

Idem, Hist., I, 4. Ibidem, I, 1.