INTRODUCERE

Poluarea reprezint contaminarea mediului cu materiale care duneaz sntii, calitii vieii sau funcionrii naturale a ecosistemelor. Cu toate c o parte din poluarea mediului este un rezultat al aciunii naturii, cum ar fi erupiile vulcanice, cea mai mare parte este cauzat de activitatea omului. In cadrul interrelaiilor intre om i mediul su ambiant, acesta din urm exercit asupra omului influene multiple, dintre care una din cele mai importante este aciunea asupra sntii. Din acest punct de vedere se tie c mediul conine factori care au o aciune favorabil asupra sntii, cunoscui sub numele de factori sanogeni. acesteia, denumii factori patogeni. Aciunea mediului poluant asupra organismului este foarte variat si complex. Ea poate merge de la simple incomoditi in activitatea omului, aa-zisul disconfort, pn la perturbri puternice ale strii de sntate. Efectele acute au fost primele asupra crora s-au fcut observaii i cercetri privind influena polurii mediului asupra sntii populaiei. Ele se datoresc unor concentraii deosebit de mari ale poluanilor din mediu care au repercursiuni puternice si brutale asupra organismului uman: marile epidemii de la Hamburg i Petersburg, de la sfritul secoluluil trecut, datorate polurii apei cu vibrionul holerei, iar mai recent, Londra, 1952, cnd, datorit polurii cu pulberi i dioxid de sulf s-au inregistrat peste 4000 decese. Dei rare, aceste episoade acute au avut meritul de a fi atras atentia specialistilor asupra sntii populaiei expuse, declannd primele cercetri sistematice in domeniul relaiei sntate poluare. Efectele cronice reprezinta formele de manifestare cele mai frecvente ale actiunii poluarii mediului asupra sanatatii umane. In mod obisnuit, diversii poluanti existenti in mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenta lor continua, chiar in concentratii mai scazute nu este lipsita de efecte O definiie atotcuprinztoare a poluarii nu putem afirma c exist nc, dei n decursul timpului, s-au mai dat multe, cea mai complet dintre toate fiind considerat cea formulat de CONFERINA MONDIAL a O.N.U. asupra mediului i anume: mod. componenilor naturali sau prezena unor componente strine, ca urmare a aciunii omului i care n lumina cunotinelor noastre actuale provoac prin natura lor , prin concentraia n care se gsesc i Mediul conine ins i factori care au o aciune nefavorabil asupra sntii, determinnd inrutirea sau pierderea

prin timpul ct acioneaz, efecte nocive asupra sntii , creeaz disconfort sau impieteaz asupra diferitelor utilizri ale mediului la care acesta putea servi n forma sa anterioar (STOCKHOLM-1972). Din cuprinsul definiiei se poate constata, deci, c cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poart omul , poluarea fiind consecina activitii fiziologice dar mai ales social-economice a acestuia. Nu se poate neglija totui faptul c n mediul nconjurtor are loc i o auto-poluare, datorit prezenei unor elemente naturale, care l degradeaz ca, de exemplu ridicarea n atmosfer a prafului de sol sau distrugerea n mas a unor plante acvatice, care urmeaz unei perioade propice de dezvoltare, aa-numita nflorire a apelor. Exemple de acest gen mai pot fi date, dar ele sunt relativ puine fa de frecvena celor care rezult n urma activitii omului .

NOTIUNI GENERALE DESPRE DIOXINE

Una dintre cele mai toxice substante chimice eliberate in mediu atat din activitatile naturale cat si cele antropice in cea mai mare parte este dioxina, care a ridicat mari probleme in toate tarile si in multe domenii de activitate. Dioxinele fac parte din "Dirty Dozen" grup de substane chimice periculoase cunoscut sub numele de poluani organici persisteni, si sunt de ngrijorare din cauza potenialului lor toxic ridicat. Termenul de dioxine se refera la un grup de cateva sute de substante cu structura chimica si proprietati biologice asemanatoare. Toate aceste substante au potential toxic si cancerigen. Cea mai toxica si cea mai studiata este 2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD). O singura substanta din grup poate fi sintetizata artificial, difenil policlorinat (PCBs). Din cauza riscului toxic si cancerigen mare pe care-l presupune manipularea sa, in prezent aceasta substanta nu mai este produsa industrial. Majoritatea dioxinelor sunt obtinute prin procese naturale, in cele mai multe cazuri aparand ca o consecinta a activitatilor umane obisnuite. Aceste substante rezulta din procese de combustie, cum ar fi arderea deseurilor menajere sau a combustibililor (lemn, carbune, petrol), ca si din incendierea naturala a padurilor. Fumul de tigara contine si el dioxine. Toxicul poate rezulta si din procesul de innalbire prin clorinare a hartiei simple sau a celei de ziar, ca si din alte procese industriale. Cercetarile realizate pana acum arata ca dioxina provenita din surse antropologice o depaseste mult cantitativ pe cea din surse naturale. Dioxina, formula chimica C4H4O2, este o molecula organica cu zece atomi, in forma de hexagon: 2 atomi de carbon, unul de oxigen, inca 2 de carbon inca 1 de oxigen completeaza

hexagonul, iar fiecare din cei 4 atomi de carbon mai are cite 1 atom de hidrogen in afara hexagonului. Acest compus are 2 izomeri: 1,2-dioxina i 1,4-dioxina.

1,2-Dioxina sau orto-dioxina este instabil datorit caracterului de peroxid

Numele de dioxina este adesea folosit pentru o familie de structuri chimice legate de dibenzo-p-dioxine (PCDD) i dibenzofurani policlorurai (PCDF). Compusii bifenili policlorurai (PCB), cu proprieti similare toxice sunt, de asemenea, incluse n termenul de "dioxine". S-a identificat un numar de 419 compui cu dioxin, dar numai 30 dintre ei au toxicitate semnificativ, cel mai toxic fiind TCDD. Dioxina este un lichid transparent extrem de toxic si carcinogenic. Dioxinele sunt prezente n mediul din jurul lumii i se acumuleaz n lanul alimentar, n special n esuturile grase ale animalelor. Peste 90% din expunerea uman la dioxine este prin alimente, n primul rnd prin produse din carne i lactate, pete i crustacee. Multe ri au programe s pun n aplicare monitorizarea aprovizionrii cu produse alimentare. Dioxinele

sunt extrem de toxice si pot provoca probleme n domeniul sntii reproductive i de dezvoltare a leziunilor n sistemul imunitar, tulburri hormonale i cancer. Datorit faptului c dioxinele sunt prezente peste tot, toate persoanele sunt expuse la expunerea de fond, care este considerata a nu avea nici un efect asupra sntii umane. Dioxinele sunt puin solubile n ap, fiind foarte stabile i persistente n mediul nconjurtor. Aceti compui au fost detectai n sol dup 10-12 ani de la prima expunere. Proprietile fizice (solubilitatea slab n ap, stabilitate ridicat i semivolatilitate) favorizeaz transportul acestora pe distane lungi, aceti compui fiind detectai n organismele din Arctica. Datorita potentialului toxic ridicat din aceast clas de compui, ar trebui depuse eforturi pentru a reduce nivelul actual de expunere la fundal. Odat ajunsa n organismul uman, dioxina persist ntr-o lung perioad de timp, din cauza stabilitii lor chimice i capacitatea de a fi absorbit de esutul adipos iar perioada lor de njumtire n organism este estimata la 7-11 ani. EFECTELE DIOXINEI ASUPRA MEDIULUI Rezultatele diverselor studii au evidentiat efectele adverse ale dozelor mari de dioxina asupra sanatatii omului. Toate fiintele de pe planeta, inclusiv omul, sunt expuse la dioxina, deoarece aceasta, prin activitatile specific umane, este larg raspandita in mediul inconjurator. De aceea efectele nocive asupra organismului depind de mai multi factori, printre care nivelul expunerii, adica doza de toxic, durata si frecventa contactelor organismului cu substanta. Efectul caracteristic este cloracneea. In afara acesteia, dioxinele mai pot produce asupra pielii - rush (inrosirea pielii pe zone limitate), decolorare zonal si cresterea excesiv a prului in special pe fa i in partea superioar a corpului. Un alt organ afectat de aceste substante este ficatul, dar intensitatea reactiilor la acest nivel este moderata. Principalul pericol al expunerii la acest toxic il reprezinta riscul cancerigen la adulti.Studiile au aratat ca expunerea la doze mari de dioxina sau la doze mici, dar pe perioade indelungate creste considerabil riscul de cancer. De asemenea, cercetarile efectuate pe animale de laborator au evidentiat efecte nedorite pe crestere si dezvoltare.

Un raport fcut public n 1994, realizat de Agenia de Protecie a Mediului a Statelor Unite descrie dioxina ca fiind o ameninare serioas pentru sntatea public. Conform acestui raport, nu pare s existe un nivel nacceptabil de expunere la dioxina, o doz foarte sczut cauznd probleme de sntate. n 1997, o agenie a Organizaiei Mondiale a Sntii a anunat faptul c dioxinele i furanii sunt considerate carcinogene de clasa I, ceea ce nseamn carcinogen uman recunoscut, iar un studiu din 2002 arat faptul c dioxinele sunt direct legate de creterea incidenei cancerului la sn. n afar de cancer, expunerea la dioxine poate determina probleme grave ale sistemului de reproducere i deficite n dezvoltarea ftului. Dioxina este recunoscut pentru efectele sale negative asupra sistemului imunitar si perturbarea sistemelor hormonale. A fost demonstrat o legtur direct ntre expunerea la dioxin i malformaii ale ftului, fertilitate sczut, reducerea numrului de spermatozoizi, endometrioz, diabet, dificulti de nvare, afeciuni ale plmnului i ale pielii, sindromul oboselii cronice, afectiuni hematologice, perturbari ale sistemului nervos i altele. Cele mai importante studii asupra efectului dioxinei asupra organismului uman au fost facute pe participantii la razboiul din Vietnam, unde substantele defoliatoare ale copacilor utilizate de armata americana contineau si doxina, si cu ocazia intoxicatiei cu dioxina produsa in urma accidentului chimic al fabricii de la Soveso din Italia in anul 1976. Nu toate aceste efecte secundare sunt la fel de frecvente. Urmarirea de-a lungul anilor a populatiei intoxicate din zona Soveso, a aratat o crestere a numarului de cancere cu cca. 10%, dar celelalte efecte posibile nu au fost confirmate in totalitate. Tabel: prezentare succinta a afectiunilor produse de dioxina asupra corpului uman in urma intoxicatiei cronice Piele Endocrine Reproducere Aparat digestiv Nervoase Imunologice Metabolice Hiperpigmentare, cloracnee Diabet zaharat tip II, hipotiroidie Endometrioza, scaderea fertilitatii, avorturi spontane, atrofia testiculelor, hipospermie, scaderea nivelului de testesteron Dureri abdominale, greata, varsaturi, scadere in greutate, modificarea testelor hepatice, afectarea splinei Funicaturi la nivelul membrelor Depresia apararii immune cu cresterea riscului de infectie Cresterea concentratiei lipidelor sanguine, ateroscleroza

Copii Teratogene Carcinogene Generale

Intarziere in crestere, dificultati la invatatura, probleme de adaptare, dezvoltare deficitara a dintilor Diferite malformatii ale nou-nascutilor Diferite tipuri de cancere san, uter, testicul, prostata, piele Atrofierea muschilor, oboseala cronica

Cercetari efectuate pe animale au comfirmat efectele dure pe care aceasta substanta ,la care suntem expusi zilnic, le are asupra tuturor vietuitoarelor. Un studiu facut de unul din cercetatorii care a studiat imunologia la Universitatea de medicina din Tampa, Florida, Sherry Rier , si care ea insasi a suferit de o boala numita endometrioza, ca si maimutele care au fost supuse cercetarilor. Colonia de maimute a fost dusa intr-un laborator al Universitatii din Wisconsin. In 1977 s-a format un grup de 20 de femele pe care s-au studiat efectele dioxinei, (poluantul care a provocat dezastre ecologice in Lova Canal, New York, Missouri) asupra ciclurilor reproductive si asupra puilor. Animalele au fost capturate din salabaticie si in alimentatia lor s-a introdus dioxina, timp de patru ani, incepand din perioada pubertatii. Dar cum nu au mai existat fonduri, studiul a fost abandonat, puii vanduti, iar colonia initiala a fost uitata, pana cand, 10 ani mai tarziu, chiar cand trebuiau sa fie vandute si ele, maimutele au inceput sa moara intr-un mod ciudat: endometrioza la plamani si intestine. S-a descoperit ca 70% din maimute sufereau de endometrioza. Cu cat le fusese introdusa mai multa dioxina in alimentatie, cu atat mai grava era boala. Cercetatorii au fost uimiti sa descopere unul din factorii cauzatori ai endometriozei dioxina. Raportul lui Rier, despre maimutele bolnave, publicat in 1993, a atras atentia specialistilor din intreaga lume. In urmatorii 10 ani, ei au ajuns la concluzia ca exista o legatura stransa intre dioxina si endometrioza, spune dr. Linda Birnbaum, care lucreaza pentru agentia Americana pentru protectia mediului si este expert in probleme legate de dioxina. Dr. Birnbaum si colegii ei au descoperit ca tesuturile endometriale implantate in abdomenul soarecilor de laborator isi mareau dimensiunile daca animalele primeau doze de dioxina. Diverse studii au aratat ca femeile care sufereau de endometrioza au niveluri crescute de dioxina in sange. Cel mai cunoscut caz de otravire cu dioxin este cel al presedintelui Ucrainei, Viktor Iuscenko, pe vremea cnd era numai candidat al opoziiei, n septembrie 2004. Atunci, el a fost transportat de urgen la Clinica Rudolphinerhaus, din capitala Austriac, Viena, unde a fost diagnosticat cu pancreatit acut, nsoit de modificri edematoase interstiiale, din cauza unei infecii virale serioase i a unei substane chimice care nu se gsete n mod normal n produse

alimentare. Otrvirea cu dioxina, (cel mai probabil administrat oral), a fost confirmat de toate analizele fcute ulterior, Iuscenko prezentnd i cel mai vizibil dintre efectele cunoscute ale unei astfel de intoxicaii, respectiv cloracneea - chisturi sebacee i erupii veziculare faciale, nsoite de hiperpigmentarea feei.

In prezent sunt identificate foarte multe substante chimice cu efect cancerigen, la care suntem expusi zi de zi. Cancerogeneza chimica se defineste ca fiind modificarea chimica la nivelul genomului celular sau la nivel epigenetic, avand drept consecinta multiplicarea celulara permanenta si anarchica a celulelor, proces ce este puternic influentat de prezenta substantelor chimice toxice. Astfel s-a facut o clasificare a substantelor cancerigene la om dupa International Agentcy for Researche of Cancer ( I.A.R.C. ): Grupa 1 . substante sigur carcinogene (sunt suficiente dateexperimentale, dar si epidemiologice, privind efectul la om).Ex. Arsen, aflatoxine, benzen, estrogeni, clorura de vinil s.a. Grupa 2.A . Substante probabil carcinogene (date suficienteexperimentale, dar limitate la om),Ex. Benz-antracen, dietil-nitrozamine, bifenil-policlorati (PCB). Grupa 2.B . Compusi posibil carcinogeni (date limitate atatexperimentale, cat si privind efectul la om)Ex. Dioxina (T.C.D.D.), uretan. Grupa 3 . Substante care nu sunt clasificabile la carcinogeni in momentulde fata.

Grupa 4 . Substante care probabil nu sunt carcinogene. S-au cercetat si implementat numeroase teste de identificare si monitorizare a substantelor toxice atat din organism cat si din organismele vii. Unul din biomarkerii de identificare a dioxinei este enzima CYP1A1 care se gaseste in multe tesuturi si mai ales in limfocite Aceast enzim este implicat n activarea metabolic de hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) ,expresia CYP1A1 fiind reglementat prin intermediul receptorului de hidrocarburi aril (AHR). Mai multi poluanti din mediu cum ar fi HAP sau policloruratii pot si aonisti AHR si pot afecta astfel expresia de CYP1A1. Substaniale diferene de susceptibilitate fa de expunerea la dioxin exist, la nivel de specii, tulpina i chiar organ. Oamenii sunt considerati a fi relativ insensibili fa de dioxin. Expresia CYP1A1 poate fi uor determinat n limfocitele din sngele periferic (PBLs), ceea ce l face un potenial candidat pentru utilizare ca biomarker a expunerii la compuii de mediu cu proprieti asemntoare cu dioxina. Dupa mai multe studii s-a determinat faptul ca expunerea la TCDD a limfocitelor murinelor i limfocitelor umane au artat o cretere dependent de timp a expresiei CYP1A1. n limfocite murine, expresia CYP1A1 a fost cea mai mare dup o or de expunere 2-10 nM TCDD cu o inducie de 30 de ori peste control. n limfocite umane pe de alt parte, inducerea de CYP1A1 exprimata a fost observat pn la 100 de ori, acesta valoare maxim nu a fost atins pn la 48-72 de ore de expunere la TCDD. Un alt studiu efectuat asupra contaminarii cu dioxina, pentru monitorizare,s-a facut in Fiordurile Grenland, sudul Norvegiei, care au fost puternic contaminate de dibenzoparadioxine i dibenzofurani (dioxine) de mai multe decenii, prin infiltrari de la o topitorie de magneziu. . n ciuda faptului ca au scazut infiltrarile din 1990, exist n continuare niveluri ridicate de dioxin n ambele componente biotice i abiotice ale fiordurilor. Scopul studiului a fost de a stabili dac rspunsurile biomarkerilor "n trei specii de peti, Atlantic cod (Gadus morhua L.), pstrv de mare (pstrv anadrome maro, Salmo trutta L.) i cambul (Platichthys flesus L.), ar putea fi folositi pentru a discerne efectele contaminarii n ecosistemele mai poluate cum ar fi Frierfjord, in comparatie cu ecosisteme mai putin afectate -Eidangerfjord. Rspunsurile biomarkerilor au indicat clar faptul c cele trei specii de peti au fost afectate de expunerea la dioxin. Rspunsurile din Etapa I n cod i pstrv ar putea fi folosite pentru a diferenia expunerea diferita la poluant a celor doua ecosisteme,faza II-raspunsul (glutation S-transferaza) din cod i pstrv a indicat n mod similar o expunere la dioxin mai mare a ecosistemului din Frierfjord. Rezultatele pentru glutation S-transferaza i glutation reductazei au indicat diferite

niveluri de expunere n cele dou fiorduri, dar au artat, de asemenea, variabilitatea sezonier, iar rezultatele au subliniat nevoia de date de baz pentru acesti doi biomarkeri. Cu abordri similare, markeri de efect biologic pot fi dezvoltati i aplicati n studii epidemiologice pentru a monitoriza, i a prezice, efectele adverse ale substantelor toxice la oameni. n literatura de specialitate sunt tratate diverse probleme care apar ca urmare a efectelor nocive pe care le au dioxinele i furanii asupra mediului i sntii umane. Aceste probleme vizeaz, de exemplu, schimbri ale metabolismului de steroizi n ficatul de obolan, n urma administrrii de 2,3,7,8-tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD), efecte toxice ale dioxinei 2,3,7,8-tetraclorodibenzo-p-dioxin, modificri genotoxice si citogenetice la iepuri, pisici, oareci, obolani i cellule umane expuse experimental la dioxine, distribuia I embriotoxicitatea diferit a dioxinelor i furanilor studiate pe oareci i maimue , intoxicaia cu dioxine i influena lor asupra perpeturii speciei. Multe studii fac cunoscut faptul c dioxinele au consecine clinice asupra sntii umane n urma expunerii n timpul tratamentelor stomatologice exacerbeaz multe probleme. Dioxina nu este un produs ca atare, ci este un contaminant n urme, n ali produi de sintez. Cel mai important din aceti produi n care ntlnim dioxina, ca poluant, care apare ca produs secundar de reacie n urme, este acidul 2,4,5 triclorofenoxiacetic. Acesta este un erbicid folosit ca defoliant n SUA i deasemenea un component al agentului orange. Pentru diminuarea i ndeprtarea acestor poluani organici persisteni de tip dibenzodioxine policlorurate I dibenzofurani policlorurai (PCDD i PCDF) s-au fcut experimente pe diverse probe contaminate, determinndu-se nivelul de dioxin, furani i compui policloruraiai bifenililor (PCB) n sngele i laptele uman,nregistrndu-se diferene semnificative, n funcie de sex i vrst n Grecia . n unele cazuri s-au utilizat, ca marker biologic, broate mascul pentru contaminarea cu 2,3,7,8-tetraclorodibenzop-dioxina a mediului. S-au studiat, de asemenea, posibiliti privind eliminarea dioxinei 2,3,7,8-tetrachlorodibenzo-p-dioxina din laptele de capr . Un aspect foarte important l constituie identificarea I cuantificarea dioxinei n factorii de mediu. Pentru realizarea acestui aspect sunt utilizate diverse metode i tehnici care constau n studiul dispersiei particulelor de gaz nainte I dup purificarea fluxului de gaz (provenit de la incinerarea deeurilor) printr-un filtru de crbune activ .S-a studiat de asemenea sau utilizrii substanelor chimice aa cum a fost agentul orange utilizat de armata american n rzboiul din Vietnam. Dioxina, prin natura sa,

dehalogenarea produilor de piroliz , s-au realizat sinteze de dioxin i analizat proprietile lor electrochimice , precum i mecanisme de formare i distrugere a PCDD/PCDF. Se mai pot meniona reacii unimoleculare a dioxinelor clorurate i a compuilor derivai , formarea tetraclorodibenzo-pdioxinelor n producia de cloranil .

SURSE DE POLUARE CU DIOXINA

Dioxina se poate gasi in mediul inconjurator oriunde, cea mai mare concentratie fiind in sol, si mai putin in aer, apa sau plante. Raspandirea sa larga se datoreaza atat poluarii cronice, cat si stabilitatii sale deosebite in mediu, degradarea sa biologica sau la agentii fizicochimici (caldura, frig, lumina, etc) este extrem de lenta, stabilitatea sa chimica fiind deosebita. Sursele de dioxina pot fi naturale (eruptii vulcanice, incendii forestiere) sau pot proveni din activitatea umana : arderi in prezenta clorului, utilizarea clorului pentru albirea hartiei, arderile din incineratoare sau cele casnice, industria productiei de mase plastice tip policlorura de vinil (PVC), ierbicide, pesticide, etc. Odata ajunsa in organismul animalelor sau al pestilor, se depune in tesutul adipos (pentru care are afinitate deosebita) si in ficat. La contactul indelungat al animalelor cu dioxina, acumularea sa in tesutul adipos creste progresiv, cu atat mai mult cu cat eliminarea sa este foarte lenta. Se considera ca intoxicatia la om apare in peste 95% din cazuri pe cale alimentara, prin consumul de carne cu dioxina, dar mai ales de grasime animala, dar si oua, lapte sau alte alimente uzuale. S-a constatat o relatie directa intre cantitatea de dioxina din organismul oamenilor dintr-o comunitate, si nivelul de contaminare al alimentelor si mediului in care traiesc. In SUA, se considera ca dioxina se gaseste in concentratiile cele mai mari in carnea de vita, apoi lapte, carnea de pui, porc, peste, oua, inhalare, sol si in cea mai mica concentratie in apa. La persoanele vegetariene, continutul de dioxina din corp este mult mai mic decat la restul populatiei, dar nici la acestea cantitatea de dioxina din organism nu este zero. In afara de alimente, contaminarea umana se poate face prin apa, sol, inhalare de praf contaminat, fumul de tigara, sau chiar absorbtie prin piele, iar la sugar prin intermediul laptelui de mama. Dioxina este cea mai periculoasa substanta organica creata de om, a doua ca toxicitate dupa deseurile radioactive. Ea face parte dintr-o categorie de substante, cunoscute ca perturbatori ai sistemului endocrin, care afecteaza in proportie mare hormonii umani, blocand sau mimand functiile hormonilor si perturband totul de la tiroida, la sistemul reproducator. Dioxina este un produs secundar in cadrul fabricarii si arderii de materiale plastice si

materiale organice care contin clorina. Poate aparea si in continutul unor ierbicide. Astazi, cele mai mari surse de dioxina sunt arderile necontrolate de deseuri, anumite procedee de obtinere a metalelor si sedimentele contaminate cu dioxina din rauri si rezervoare, care sunt aduse la suprafata. n general, dioxinele nu exist n materiale nainte ca acestea s fie incinerate, ci sunt produse n timpul arderii. Atunci cnd deeurile sunt arse n butoi se produc cantiti mult mai mari de dioxin dect n cazul n care ele sunt arse ntr-un incinerator. Arderea are loc la temperaturi destul de sczute din cauza cantitii mici de oxigen, genernd nu numai dioxin, ci i mult fum i ali factori poluatori. n Romnia, sursele de poluare cu dioxina sunt extrem de numeroase. Potrivit reprezentantilor Agentiei Nationale Sanitar-Veterinare (ANSV), Institutul de Igiena si Sanatate Publica Veterinara si sectiile zonale de control reziduuri (Iasi, Galati, Timis, Dolj, Suceava, Constanta) efectueaza analize pentru determinarea dioxinelor din alimente si furaje. Exista un ordin privind normele minime si maxime, nsa oficialii ANSV nu au oferit date concrete privind depasirea nivelului de dioxine din mediu. Tinnd cont de numeroasele surse de poluare, directorul Institutului de Cercetari Alimentare din Bucuresti, dr. Gheorghe Mencinicopschi, afirma ca nivelul de dioxina este, n foarte multe zone din tara cu probleme grave de poluare, peste Expertii normele OMS admise recomanda de ca Organizatia doza zilnica Mondiala tolerabila a pentru Sanatatii organism (OMS). 10 pg

(picograme)/kilocorp/zi, ceea ce nseamna ca, la o persoana de 70 kg, doza tolerabila este de 700 pg/zi. De curnd nsa, pentru cea mai periculoasa dioxina din mediu (2,3,7,8 TCDD), doza a fost reevaluata, din cauza toxicitatii, si s-a ajuns de la 10 la 1-4 picograme /kilocorp/zi. . "Dioxinele pot proveni din procese chimice, de la combinate chimice, de la procesele de combustie - crematorii, incineratoare, din arderea cauciucurilor uzate sau a maselor plastice mai ales n mediul rural, unde snt folosite pentru ncalzire. Fumul de tigara si statiile energetice care folosesc combustibil fosil (carbune, petrol) sau derivati (motorina), dar si gazele de esapament ale masinilor snt alte surse de contaminare pentru mediu", mai declara directorul Institutului de Cercetari Alimentare din Bucuresti, Gheorghe Mencinicopschi. Surse de dioxine snt si fabricile de hrtie. Romnia este printre ultimele tari europene care nu are un sistem public de reciclare a deseurilor. Se folosesc metode clasice de distrugere a gunoaielor (cu foarte putine exceptii, n toata tara snt doar cteva gropi ecologice). Cantitati mari de deseuri, care produc emisii de dioxine, continua sa fie arse si ngropate. Substantele toxice ,dioxinele, se depun n sol si polueaza apa si plantele, dupa care

intra n lantul alimentar. Plantele devin furaje pentru animalele domestice si salbatice. Cum dioxina este solubila n grasime, se gaseste mai ales n carne si produse lactate. Potrivit US Enviromental Protection Agency, cea mai mare cantitate de dioxine o ntlnim n carnea de vaca. Urmeaza laptele si derivatele sale (iaurt, smntna, unt etc.), carnea de pui, porc, peste, ouale. Cu ct animalul traieste mai mult, cu att acumuleaza mai multe dioxine (este cazul carnii de vaca). Recent, autoritile maghiare au semnalat prezena dioxinelor n aditivul E-412 (gum-guan), importat de o firm elveian din India. Acest aditiv se folosete n numeroase alimente, de exemplu, n lactate, iaurt, chefir i n smntn, pentru ngroarea compoziiei, precum i la ngheate, n panificaie, n industria crnii, la sosuri i dressing-uri pentru salate etc. Autoritile din Germania i din Frana au retras din comer iaurturile i brnzeturile n producerea crora a fost folosit guma-guan. Este posibil ca i produsele romneti s conin aditivul E-412 din aceeai provenien. Un alt produs in care aceasta toxina se regaseste este vascoza. Vascoza este o fibra sintetica fabricata din pulpa de lemn. La fabricarea vascozei apare un sub-produs numit dioxina. Cantitati mici de dioxina se gasesc in fibrele de vascoza. Prea multe solutii sa scapam de dioxine nu avem, cu exceptia eliminarii surselor poluante. Nici macar cu o dieta vegetariana nu scapati de riscul de a va intoxica cu periculoasele substante, fiindca acestea ajung si n vegetale. Ca o solutie,nu tocmai eficienta 100%, dar care poate da rezultate bune la multe din cazuri, este Chlorella o microalg ce se gsete de cumprat la orice comerciant de produse bio. Mucopolisaharida aflat n membrana celulei de Chlorella are o proprietate ciudat: se leag de toxinele i de substanele de balast ajunse n organismul i n sistemul nostru sanguin, i le poate elimina. Cercettorii japonezi studiaz aceast proprietate ciudat a chlorellei i au obinut chiar rezultate revoluionare n urma experimentrilor pe animale. Ei consider c n cazul oamenilor, cu ajutorul acestei microalge s-ar putea elimina nu numai dioxina, dar i multe alte toxine ca, de exemplu se poate scdea semnificativ cantitatea de metale grele din corp. Cea mai buna aparare impotriva intoxicatiei cu dioxina, si nu numai, este inlaturarea in cea mai mare parte a surselor de poluare prezentate, aceasta fiind si o masura pe termen lung si de protectie a generatiilor viitoare.

CONCLUZII

Avand in vedere efectele marcante ale acestor substante asupra sanatatii noastre , omenirea ar trebui sa privesca mai serios spre viitorul urat care ne este prezentat si pe care cu forte proprii l-am putea schimba. Cu putin efort si multa constiinta, am putea respecta parerile oamenilor de stiinta, in special cei care se ecupa cu ecotoxicologia, si care au atat de multe metode pentru inlaturarea acestor efecte nocive ale toxinelor din mediu. Ecotoxicologia este o disciplina stiintifica al carei domeniu de studiu a fost impus de amploarea evolutiei impactului poluantilor asupra tuturor sistemelor biologice, precum si de necesitatea elaborarii si aplicarii unei metodologii eficiente de testare si evaluare a ecotoxicitatii acestor agenti poluanti. Rolul ecotoxicologiei, in aceasta directie, este acela de a analiza, prin metode stiintifice, atat efectele, cat, mai ales, cauzele care determina, cu o frecventa alarmata, fenomenele de poluare ambientala, care induc o stare permanenta de dezechilibru ecologic, cu consecinte imprevizibile asupra evolutiei vietii pe aceasta planeta. Aici intervine,intr-o mare masura , constiinta de mediu, un concept care are la baza atat o educatie cat si o mentalitate ce cu adevarat ar trebui sa-si aiba locul intr-o democratie curata. .Este un fenomen social ce ar trebui sa existe la nivelul fiecarei persoane pentru a putea porni intr-un razboi impotriva poluarii ,intr-o batalie cu propriile noastre necesitati pentru a putea schimba pozitiv influentarea mediului inconjurator .Este usor sa traim si sa exploatam tot ce ne iese in cale pentru a ne fi noua bine si chiar foarte bine din anumite puncte de vedere , este foarte usor sa taiem padurile pentru a face bani , este foarte usor sa poluam apele , care sunt principalul factor al vietii , doar din comoditate si din interese, la fel ,sociale , economice , este foarte usor sa aruncam in atmosfera tot felul de substante nocive doar din motive pur cotidiene , este foarte usor sa aruncam hartii , gunoaie pe strada fara a avea o constiinta umana , o constiinta de mediu .. Noi putem schimba ceva , dar pentru asta avem nevoie de o atitudine de mediu si de o constiinta de mediu si nu in ultimul rand de unitate .