Manole este personajul principal al baladei populare "Monastirea Argesului", un personaj mitic, intruct simbolizeaza artistul de geniu, creatorul

capabil sa realizeze o opera perfecta si unica prin frumusetea si maretia ei. De aceea el ilustreaza mitul estetic in literatura populara, fiind un erou exceptional, inzestrat cu trasaturi iesite din comun, ca orice erou de balada, intrat in legendele neamului romanesc. Manole simbolizeaza ideea c o creatie unica prin frumusete si trainicie este totdeauna rodul sacrificiului de sine, al jertfirii propriilor valori spirituale, in cazul sau, iubirea. Manole este mesterul cel mai priceput, singurul capabil de o zidire mareata, "cum n-a mai fost alta", fiind de la inceput caracterizat direct de catre autorul anonim, prin detasarea de ceilalti mesteri: "Noua mesteri mari/ Calfe si zidari/ si Manoli, zece,/ Care-i si intrece". Inteligent si stapanit de patima creatiei, Manole sufera cumplit atunci cand zidurile se prabusesc, dar, fiind un om superior, nu poate munci in zadar: "Iar Manoli sta,/ Nici ca mai lucra". Ales de destin sa-si implineasca menirea de a construi pentru Negru-Voda un lcas unic prin frumusete si trainicie, Manole comunic prin vis cu Dumnezeu, autorul anonim inzestrandu-1 cu puteri fantastice, fapt ce reiese in mod direct din propria marturie, atunci cand le povesteste celorlalti sfatul primit aievea: "O soapta de sus/ Aievea mi-a spus". Statutul de geniu este sugerat in mod indirect, de capacitatea lui de om superior de a-si asuma destinul, intregul lui comportament, gandurile si faptele subordonandu-se nelinistii interioare de creator: "Pan-om hotari/ In zid de-a zidi/ Cea-ntai sotioara,/ Cea-ntai sorioara/ Care s-a ivi/ Mani in zori de zi/ Aducand bucate/ La sot ori la frate". Trasaturile morale care-l definesc reies tot in mod indirect, din vorbele si faptele sale si demonstreaza cinste, corectitudine si respectarea cuvantului dat. Manole le propune celorlalti mesteri sa faca un juramant prin care fiecare sa se angajeze c respect taina creatiei: "Noi sa ne-apucam/ Cu toti sa giuram/ Si sa ne legam/ Taina s-o pastram;". Atitudinea eului poetic este subliniat prin verbele la persoana I plural. Desi patimas pentru creatie, slabiciunea umana il cuprinde numai din dragoste profund pentru Ana, atunci cand invoc divinitatea s dezlantuie stihiile naturii ca s-o opreasca din drum. Pasiunea creatiei il face drz si tenace si, desi este tulburat sufleteste si doborat de durere, el isi zideste sotia, hotrt sa-si implineasca

menirea artistica. Atitudinea agitata a lui Manole este ilustrata de verbe sugestive: "turba", "saruta", "ofta", "tacea", "zidea". El isi asum sacrificiul de sine, isi jertfeste iubirea, zidind-o in peretii manastirii, deoarece intelege ca acesta este pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru a desavarsi o creatie care sa dainuiasca in eternitate, el insusi intrand in nemurire prin opera sa unica si prin iubirea profunda pentru Ana, cu care se uneste pentru totdeauna prin moarte. Fntana din finalul baladei este un simbol al eternizrii artistului prin jertfa de sine, care este sfsietoare, stare sugerata, indirect, de apa srat a lacrimilor. Cea mai mare parte a trsaturilor lui Manole sunt dezvluite prin caracterizare indirecta, din propriile ganduri si fapte, sau prin dialogul cu profunde semnificatii in conturarea personalitatii exceptionale a artistului, atunci cand acesta comunica prin vorbe cu mesterii, cu Negru-Voda, cu Ana sau cu Divinitatea. O alta modalitate de caracterizare o constituie antiteza, Manole fiind in opozitie subtila cu ceilaiti mesteri, de care se diferentiaza prin maiestrie - "care-i si intrece" si in contradictie cu Negru-Voda, fa de care meterul are o superioritate moral i spiritual - "noi stim/ Oricand sa zidim/ Alta monastire,/ Pentru pomenire,/ Mult mai luminoasa/ Si mult mai frumoasa!". Pentru trsaturile sale exceptional, Manole se bucur de simpatia i admiraia autorului anonim, sentimente ce reies mai ales din portretizarea direct realizat in finalul baladei: "Manea se perdea,/ Ochii-i se-nvelea/ [...] Mort bietul cadea!". PortretuI fizic lipseste, deoarece Manole este un simbol mitic, ilustrnd credina c orice creaie desavrsita, care s dainuie peste timp este rodul sacrificiului de sine, pe care artistul il face din patima mistuitoare care-l stapaneste si careia nu i se poate impotrivi. Caracterizarea indirecta a eroului popular se realizeaza si prin manifestarile fa de alte personaje: cu Ana este iubitor si tandru, meterilor le impune respect si ascultare, prin priceperea si implicarea pn la sacrificiu in construirea mnstirii. In antitez cu Negru-Voda, care intruchipeaza orgoliul nemsurat si cruzimea conductorului infumurat, Manole se comport cu sinceritate si demnitate, mrturisindu-i c oricnd poate construi o alt mnastire "mult mai luminoas" si "mult mai frumoasa". Pentru a evidentia trasaturile personajului, autorul imbin armonios cele trei moduri de expunere: naratiunea, care scoate in evidenta calitatile morale ale eroului, descrierea, care pune in lumin

comuniunea cu natura si dialogul, care evidentiaza starile sufletesti si gandurile eroului, precum si relatia lui cu ceilalti.