1. INTRODUCERE.

GENERALITĂŢI
1.1. Obiectul cursului
Tribologia este ştiinţa care studiază fenomenele de frecare şi uzură ce însoţesc
mişcările mecanice. Denumirea provine de la:
(tribos = frecare) +(logos = ştiinţă).
Ca ştiinţă tribologia se desprinde în anii 1950-1960 din disciplina Organe de Maşini
în care este cuprinsă ca un capitol. A fost denumită Tribologie de TABOR în 1954 şi este
situată la interferenţa cu alte stiinţe, cum ar fi: fizica, chimia, ingineria materialelor, etc.
Importanţa ei rezultă din faptul că fenomenul de frecare afectează în mod deosebit
funcţionarea tuturor maşinilor şi utilajelor. Astfel statisticile arată că prezenţa frecărilor
determină anual un consum suplimentar de energie evaluat la 30-50% din energia produsă pe
glob. Rezultă că reducerea frecării determină ridicarea eficienţei utilajelor, creşterea
randamentului acestora şi, în acelaşi timp, o importantă economie energetică.
Un alt fenomen care apare, odată cu fenomenul de frecare, îl constituie fenomenul
de apariţie al uzării. Prin uzare înţelegem fenomenul de desprindere de microparticule de
material de pe suprafeţe cu frecare şi care, în timp, sunt eliminate în mediu sub formă de
particule de uzură. Acest fenomen determină modificarea dimensiunilor pieselor şi în final
conduce la scoaterea lor din uz. Înlocuirea acestor piese, deteriorate prin uzare, determină un
important consum de materiale.
Cunoaşterea acestor fenomene, a cauzelor ce le produc, precum şi acţionarea asupra
acestor cauze în sensul diminuării efectelor negative poate determina importante economii de
energie şi de materiale, precum şi creşterea performanţelor şi a fiabilităţii maşinilor şi
utilajelor. Rezultă că, din punct de vedere economic tribologia are o importanţă deosebită.
În prezent, toate ţările cu economie dezvoltată, au dezvoltat puternice laboratoare în
domeniul tribologic, specializate pe problematici din cadrul tribologiei şi care au rolul de a
cerceta fenomenele tribologice din cuplele mecanice. Există astfel laboratoare specializate în
studiul fenomenelor tribologice, cum ar fi studiul fenomenelor din lubrificaţia fluidă, studiul
fenomenelor din frecarea uscată, studiul fenomenului de uzare, precum şi laboratoare
specializate mult mai îngust cum ar fi studiul comportării lubrifianţilor, studiul lubrifierii la
presiuni înalte, studiul frecării şi ungerii în condiţii aerospaţiale, etc.

1.2. Obiectivele tribologiei

În exemplul din figura 1 sunt două tipuri principale de contacte de frecare, notate cu
A, respectiv cu B.

1
 Fig. 1.1
În cazul contactelor A se impune să avem o frecare cât mai mare, iar în cazul
contactului B să fie o frecare cât mai mică. Acest exemplu ilustrează, de o manieră sugestivă,
obiectivele tribologiei respectiv studierea fenomenului de frecare în scopul realizării de
condiţii optime pentru ca frecarea să devină maximă (atunci când este folosită pentru
transmiterea mişcării şi efortului), respectiv cât mai mică (atunci când ea contribuie la
consumul de energie, deci se opune mişcării).
Studiile privind frecarea arată că aceasta depinde de:
-cinematica relativă din contact;
-microgeometria suprafeţelor;
-natura materialeler ce formează cupla;
-prezenţa impurităţilor şi al unui al treilea material în cuplă;
-alte fenomene.

1.3. Istoric

1.4. Regimuri de frecare în cuplele mecanice

Între două corpuri în mişcare, solicitate de o forţă normală apare un fenomen de
frecare şi uzare, cu efecte negative asupra funcţionării şi randamentului cuplei. În scopul
diminuării acestor efecte negative, se recurge la interpunerea între cele două corpuri a unui al
treilea, concretizat prin lubrifiant, care poate fi fluid, solid sau gazos. Scopul acestuia este de a
diminua frecarea şi, pe cât posibil, de a elimina fenomenul de uzare, adică îndepărtarea de
material din piesele cuplei. Se doreşte astfel generarea în cuple a unui strat de lubrifiant de
grosime suficient de mare astfel încât microneregularităţile de pe suprafeţele corpurilor să nu
ajungă în contact reciproc.
Deosebim astfel două situaţii limită:
1. O situaţie în care stratul de lubrifiant este de ordinul câtorva diametre de
molecule, situaţie denumită frecare limită.
2. O situaţie în care stratul de lubrifiant este suficient de mare încât corpurile să fie
separate complet, situaţie denumită frecare fluidă.
Între aceste două situaţii limită se află regimul mixt, când sarcina este preluată prin
contact direct între asperităţi (regim limită) şi parţial prin intermediul filmului de lubrifiant
(efecte hidrodinamice, hidrostatice), ungere fluidă.

Creşterea acestui strat de lubrifiant implică crearea condiţiilor specifice de existenţă

în peliculă a unor presiuni comparabile cu cele ce trebuiesc transmise între elementele cuplei,
adică rezultanta acestei presiuni să fie echivalentă cu sarcina de transmis.
Crearea presiunii în film se poate realiza în mod obişnuit prin trei efecte:

2
 1. Efectul hidrodinamic, unde un rol important îl are configuraţia geometrică a
elementelor cuplei, combinată cu elementele cinematice;
2. Efectul elastohidrodinamic, unde pe lângă elementele din cazul hidrodinamic,
mai intervine caracterul deformabil elastic al corpurilor;
3. Efectul hidrostatic, situaţie în care presiunea în cuplă este realizată cu ajutorul
unei pompe de presiune, de la care lubrifiantul este adus printr-un sistem de
conducte, în circulaţie forţată în cuplă.
În funcţie de procentul de sarcină, preluată prin intermediul fluidului de ungere, se
stabileşte natura ungerii cuplei respective şi asigurarea eficacităţii ungerii. Acest lucru se face
prin intermediul parametrului adimensional al ungerii, λ, definit ca raport între grosimea
filmului de lubrifiant şi rugozitatea compusă. Aprecierea acestui parametru se face cu ajutorul
unei diagrame numită, în cazul rulmenţilor, diagramă SKF (după numele firmei care a
elaborat-o). Această diagramă este construită în coordonate Qf/Q (Qf – sarcina transmisă între
elementele cuplei prin intermediul filmului de fluid, Q-sarcina totală transmisă prin cuplă),
h/R (h-grosimea stratului de lubrifiant şi R-parametru ce caracterizează rugozitatea compusă a
celor două suprafeţe).
Pentru ca funcţionarea unei cuple să se facă în condiţii cât mai bune, este necesar
h
λ=
R
deci, ca parametrul adimensional al ungerii, să aibă valori cât mai ridicate, fapt ce
reduce numărul de micropuncte de contact direct diminuând procentajul suprafeţei cu ungere
limită în cadrul cuplei de frecare lubrifiate. Din diagramă se observă că, recomandat ar fi ca
parametrul λ să aibă valori mai mari ca 2. Pentru înţelegerea mai bună a acestui parametru,
este necesar să analizăm cauzele şi factorii de influenţă a mărimilor ce intervin în calcule,
respectiv grosimea h a filmului şi rugozitatea echivalentă a suprafeţelor R.
În raport cu acestă diagramă se consideră că avem regim de ungere limită atunci
când procentajul portant Qf/Q este de până la 5% şi un regim de ungere fluid când Qf/Q este
de peste 95%.

_f 100
Q
Qt

100

λ
1 2 3

Fig. 1.2

Între aceste două limite este situaţia regimului de ungere mixt. Referitor la
parametrul R, deosebim două moduri de calcul, în funcţie de tipul cuplei de frecare şi anume:
• în cazul suprafeţelor cu mişcare relativă de translaţie:

R=Rz1+Rz2,

• în cazul suprafeţelor cu mişcare relativă de rostogolire sau rostogolire cu

alunecare:

R = Ra21 + Ra22 R = Rq21 + Rq22

sau ,

3
 în care Rq este rugozitatea eficace.
Un alt regim de frecare întâlnit în cuple este regimul de frecare uscată. Acest regim
apare atunci când, între cele două suprafeţe nu se interpune un al treilea corp cu rol de
diminuare a frecării şi uzării, situaţie ce necesită o tratare particulară specială. Acest tip de
contact mai este denumit şi contact sec deoarece între suprafeţe nu se interpune nici un
material cu rol de lubrifiant, cum sunt situaţiile amintite anterior.

1.5. Generarea filmelor portante

Din cele mai vechi timpuri practica a arătat că o soluţie de diminuare a frecării
dintr-o cuplă o constituie introducerea între suprafeţele de contact a unei substanţe fluide,
vâscoase. Apare deci între suprafeţe o frecare între asperităţile elementelor, dar şi o frecare
între straturile de fluid în scopul reducerii frecării. Toate aceste materiale ce se introduc în
cuplă sunt denumite lubrifianţi şi pot fi substanţe solide, lichide sau gaze.
Cel mai frecvent sunt folosite substanţele lichide. În lubrificaţia fluidă modernă
există trei situaţii de frecare:

1.5.1. Ungerea hidrodinamică

Sub efectul deplasării patinei, fluidul are tendinţa să intre prin interstiţiul
convergent tinzând să îndepărteze cele două suprafeţe, apăsând asupra lor cu o distribuţie de
presiune dependentă de proprietăţile fluidului, de viteza şi poziţia înclinată a patinei.

Q
N

T
p G
v
α

Fig. 1.3
1.5.2. Ungerea elastohidrodinamică
În cazul hidrodinamic suprafeţele sunt considerate nedeformabile. În cazul real
suprafeţele se deformează, interstiţiul schimbându-şi geometria. De aceea atunci când forţele
sunt importante şi suprafeţele au o mare deformabilitate interstiţiul joacă un rol decisiv în
ungere şi fenomenul hidrodinamic capătă o serie de particularităţi specifice, fiind denumit
fenomenul EHD, pentru că apar şi deformaţii elastice. Este cazul contactelor concentrate la
care aria de contact este foarte mică şi, în consecinţă, solicitarea pe aria de contact este
importantă, ajungând în cazul suprafeţelor metalice în mod uzual la presiuni de ordinul 109
Pa.

disc rigid

disc deformabil

hmin Film EHD

Fig. 1.4

4
 Grosimea filmelor EHD este foarte mică de aceea ele sunt afectate de calitatea
suprafeţelor. Atunci când neuniformităţile suprafeţelor sunt foarte mici acest film, poate fi
suficient de mare încât să le separe complet. Acest fenomen apare şi la roţile autovehiculelor
care rulează pe o şosea umedă, având cauciucurile uzate. Atunci când asperităţile suprafeţelor
sunt mari, filmul de lubrifiant nu mai este în stare să le separe complet şi apare contact direct
între corpuri. În acest caz o parte din sarcina din contact se transmite de la un corp la altul prin
filmul de lubrifiant şi o parte prin contactul direct. Din punct de vedere mecanic este favorabil
ca procentul de sarcini transmis prin filmul de lubrifiant să fie cât mai mare, deoarece, în acest
mod se previne uzura suprafeţelor.

1.5.3. Ungerea hidrostatică

Acest mod de ungere al filmelor portante presupune existenţa unui echipament
auxiliar care să realizeze alimentarea contactului cu lubrifiant sub presiune şi care să asigure
circulaţia acestuia. Acest echipament trebuie să aibă o sursă independentă de energie pentru
instalaţia de alimentare cu lubrifiant, care să fie pornită înainte de pornirea maşinii şi oprită
după oprirea acesteia.

P
h

lubrifiant sub
presiune

Fig. 1.5

2. CINEMATICA RELATIVĂ ÎN CUPLELE MECANICE

Cinematica relativă este un aspect foarte important a fi cunoscut pentru că frecarea
întru-un punct depinde în mod esenţial de cinematica relativă efectivă.
La o analiză din acest punct de vedere se poate observa că, în numeroase cuple
mecanice, cinematica relativă diferă de la un punct la altul. Se disting astfel următoarele
situaţii diferite şi importante pentru tribologie:
1. Mişcarea de alunecare relativă.
2. Mişcarea de rostogolire.
3. Mişcarea de rostogolire cu alunecare.
4. Mişcarea de rostogolire cu alunecare şi alunecare laterală.

5
 5. Mişcarea de pivotare (spin).
6. Mişcarea de apropiere relativă (squeeze).
7. Mişcarea de pivotare.
8. Mişcarea de rostogolire cu alunecare, alunecare laterală şi spin

2.1. Mişcarea de alunecare

În acest caz toate punctele de contact din cuplă au o mişcare relativă cu aceeaşi
viteză (mişcare plan paralelă).
Din punct de vedere tribologic, mai există o situaţie care ar putea fi asimilată cu o
cuplă de alunecare respectiv cupla roată-sabot. Acest caz e asimilat cu primul pentru că, în
mod curent, studierea frecării se face, în cazul modelării, în formă desfăşurată a problemei,
esenţială pentru fenomenul de frecare fiind deplasarea relativă şi nu mişcarea de rotaţie.

v
2 roata

sabot
(S)

Fig. 2.1 Fig. 2.2

2.2. Mişcarea de rostogolire

Din punct de vedere mecanic prin rostogolire întelegem mişcarea unei piese
circulare pe o altă piesă astfel încât lungimea drumului parcurs OA este egală cu lungimea
arcului de cerc desfăşurat OA’.

OA = OA′
, rostogolire pură.

În practică cel mai frecvent avem:

OA < OA′
,

ceea ce corespunde mişcării de rostogolire cu alunecare. În acest caz punctul O de contact nu

mai este centru instantaneu de rotaţie.

6
 Fenomenul rostogolirii se întâlneşte şi la transmiterea mişcării prin frecare între
discuri. Egalitatea lungimilor arcelor parcurse conduce la:

ω1 R1 =ω2 R2
,

ω1 R1 >ω2 R2
,

R
1 A
O1
ω1

ω2
A

O2

R2 ω
.

O A

Fig. 2.3 Fig. 2.4

Viteza de alunecare
∆v =ω1 R1 −ω2 R 2 =v1 −v2
,
ω1 R1 + ω2 R2 v1 +v 2
u = =
2 2
Viteza medie de rostogolire:

2.3. Mişcarea de rostogolire cu alunecare

Presupunând discul 1 conducător şi discul 2 condus, având aplicat un cuplu de frânare,

între cele două viteze în punctul comun de tangenţă apare relaţia:

v1 < v 2
,
sau
ω1 R1 >ω2 R2
,

mişcarea fiind denumită mişcare de rostogolire cu alunecare.

Se defineşte astfel viteza de alunecare prin:

∆v =ω1 R1 −ω2 R2 =v1 −v2

,

şi viteza medie de rostogolire:

ω1 R1 + ω2 R2 v1 + v 2
u = =
2 2
.

7
2.4. Mişcarea de rostogolire cu alunecare laterală
Presupunem că între axele discurilor de la punctul precedent există un unghi de
valoare β.
Vitezele punctelor în contact vor forma şi ele acelaşi unghi β, ca în figură. Între cele
două viteze apare o alunecare ce poate fi calculată cu relaţia:

∆v =v1 −v 2
,

Această alunecare poate fi descompusă în două componente, respectiv una pe

direcţia utilă:
∆vu =v1 −v 2 cos β
,

şi una pe direcţie laterală:

∆vl =v2 sin β

.

Pentru β=0 se ajunge la cazul precedent şi ∆v l= 0. Acest caz de mişcare se

întâlneşte mai rar ca soluţie constructivă de transmitere a mişcării, dar ea apare adesea ca
urmare a impreciziilor de execuţie care duc la neparalelismul axelor elementelor cinematice.
Efectul alunecării laterale asupra cinematicii şi frecării din cuplele mecanice a fost
studiat şi la Suceava, fiind demonstrat că alunecarea laterală conduce la un consum energetic
suplimentar, la o scădere a randamentului, fiind o mişcare parazită. O abatere de câteva grade
între axe are deci efecte importante asupra funcţionării. De aceea este de dorit ca aceasta să fie
evitată.
∆v
∆vu

∆vl β
v1
v2
1

β ω1
2

ω2
-v2

Fig. 2.5

2.5. Mişcarea de pivotare (spin)

8
 ω R

v=ω .x

v =ω . R

x
max

R
Fig. 2.6

Este cazul unui capăt de arbore sprijinit pe suprafaţa frontală şi aflat în mişcare de
rotaţie faţă de o suprafaţă conjugată, fixă.
Viteza relativă a unui punct din contact este dependentă de raza de poziţie, r, a
punctului considerat.
Toate punctele situate la aceeaşi rază au viteze egale. Viteza maximă o au punctele
ce se găsesc pe circumferinţă, iar punctele de pe axă au viteza nulă.

2.6. Mişcarea de rostogolire cu pivotare

Fie cazul unui contact format între periferia unui disc cilindric ce se roteşte în
jurul axei proprii şi
faţa frontală a unui alt disc, ca R
ω
2

în figură. O R 1
vmaxspin
ω2 v2

v1 v1

ω2 v2max

v2min O
v2med

Fig. 2.7

Pe direcţia radială a discului cu contact frontal, vitezele punctelor din contact ale
acestuia cresc proporţional cu razele de poziţie în timp ce vitezele punctelor din contact de pe
discul conjugat, sunt egale fiind situate la aceeaşi distanţă de axa de rotaţie. Această diferenţă
între distribuţiile de viteze determină o tendinţă de rotire relativă după o axă normală la
contact denumită şi mişcare de pivotare sau spin.

9
 Această mişcare este, în acest caz, ca şi alunecarea laterală, o mişcare parazită şi
conduce la un consum suplimentar de lucru mecanic. Pentru a se putea face o evaluare
cantitativă a acestor mişcări se definesc o serie de parametrii cantitativi şi anume:
• viteza medie de rostogolire:
v1 + v 2
u=
2
;

• viteza de alunecare:
∆v =v1 −v 2
;
• raportul alunecare –rostogolire:
v1 − v2
ξ=
v1 + v2
2
;
• alunecarea adimensională:
v1 − v 2
S=
v1
;
• coeficientul adimensional al alunecării laterale:
∆vl
mβ =
u
;
• coeficientul adimensional al spinului:
v max .spin
m sp =
u
,
v max spin =v 2 max −v1
în care .

2.7. Mişcarea de apropiere

Pe lângă situaţiile de mişcare prezentate anterior, se mai întâlneşte, în special în

cadrul cuplei camă-tachet, o mişcare de apropiere între suprafeţe, cu efect în diminuarea
grosimii stratului de lubrifiant dintre corpuri, cu efecte negative asupra ungerii. Acest
fenomen se datoreşte caracterului variabil al forţei de apăsare dintre camă-tachet, care duce la
creşterea sarcinii, la o aşa-zisă stoarcere a uleiului din contact, fenomen cunoscut sub
denumirea de squeeze.

4. Microtopografia suprafeţei

4.1. Caracterizare generală şi mijloace de investigare

10
 Suprafeţele corpurilor mecanice se abat în realitate de la forma şi dimensiunile

suprafeţelor nominale, impuse de proiectant. Deosebim astfel două tipuri de abateri

respectiv macrogeometrice şi microgeometrice.

Abaterile microgeometrice sunt de trei feluri:

1. Abateri de ordinul I numite şi ondulaţii sunt abateri ale formei suprafeţei,

care prezintă amplitudini de ordinul sutimilor, al căror pas este de câteva sute
de ori mai mare.
2. Abateri de ordinul II numite şi rugozităţi, care sunt abateri a căror înălţime
este de ordinul micronilor iar pasul lor este până la câteva zeci de ori mai
mare.
3. Abateri de ordinul III numite şi rugozităţi moleculare, a căror amplitudine
este de ordinul Å (1 Amstrong=10-9 m) iar pasul lor este de ordinul zecilor de
Å.
Din punctul de vedere al cauzelor ce determină aceste abateri se menţionează

că ondulaţiile sunt determinate de erori de construcţie ale sculei şi erori de reglare a

maşinii, eventual vibraţii.; pentru rugozităţi un efect important îl au imperfecţiunile sculei

şi ale sistemului tehnologic, iar pentru abaterile de ordinul III, defectele moleculare.

Rugozitatea moleculară prezintă importanţă pentru regimul de ungere limită,

influenţând aderarea moleculelor polare din lubrifiant la suprafeţele metalice.
Ondulaţiile influenţează razele de curbură, respectiv forma geometrică locală a
suprafeţei, iar rugozitatea influenţează în mod direct ungerea în cazul regimului mixt.

4.2. Investigarea suprafeţelor reale

Este necesar deci să se cunoască forma reală a suprafeţelor corpurilor din cuplă,
lucru ce se poate realiza prin diverse procedee ca:
• procedeele interferometrice;
• procedeele cu fantă de lumină (optice);
• profilografe;
• procedeele cu fascicule de electroni;
• procedeele ce evaluează abaterile profilului prin estimarea scăpărilor de
gaz dintre un ajutaj şi suprafaţa de studiu.
Dintre aceste metode s-a folosit mai întâi metoda optică, care se bazează pe
proiectarea pe suprafaţă, sub un unghi înclinat, a unui fascicul lat de lumină, observând din
partea opusă, urma luminată lăsată pe piesă. Pe o suprafaţă perfect plană urma ar fi o linie
dreaptă, iar pe o suprafaşă reală ea urmăreşte conturul. Deşi oferă o informaţie relativ bună,
metoda are dezavantajul unui rol important al observatorului fără a permite ridicarea unei
curbe reale a profilului normal, profilul observat fiind după o secţiune înclinată iar obţinerea
profilului real aproximativ se poate face prin calcule.

11
4.2.1. Profilometria de contact
Metoda cea mai folosită industrial este cea cu ajutorul profilografelor, care sunt
formate dintr-un vârf palpator de diamant, cu raza la vârf foarte mică (2-4 µm pentru aparatele
de cercetare şi 6-10 µm pentru aparatele industriale), vârf care se deplasează pe suprafaţă,
căpătând deplasări pe verticală în funcţie de forma profilului suprafeţei.
vϖ
Palpatorul este deplasat cu ajutorul unui braţ, cu viteză constantă, , în lungul
profilului. Datorită microneregularităţilor de pe suprafaţă, acesta capătă o deplasare pe
verticală, deplasare care este preluată de un traductor de deplasare, şi amplificată cu ajutorul
amplificatorului A.

A F

p
v

Fig. 4.1. Schema de principu a unui profilograf.

Semnalul amplificat este trecut printr-un filtru, F, urmat de un sistem de redare al

curbei profilului (profilogramă), fie prin trasare pe hârtie etalonată, fie prin vizualizarea pe un
display, sau prin desenarea pe o imprimantă grafică. Pentru a asigura contactul permanent cu
profilul, palpatorul este apăsat în permaneţă cu o forţă f pe piesă. Deplasările palpatorului pe
verticală vor genera prin intermediul traductorului, tensiuni proporţionale cu mărimea
deplasării care variază ca sens cu sensul de deplasare verticală a palpatorului având tot atâtea
treceri prin zero ca şi profilul.
Combinată cu deplasarea pe orizontală, aceasta determină, datorită profilului, o

frecvenţă a semnalului direct proporţională cu viteza relativă de deplasare şi invers

proporţională cu pasul microneregularităţilor:

v
f=
p

Dacă se ţine seama de modul de definire al celor trei ordine de mărime pentru

neregularităţi ale suprafeţelor şi anume de faptul că pasul rugozităţilor moleculare este de

ordinul Ǻ, al rugozităţii de ordinul micronilor până la sutimi de milimetri, iar ondulaţiile

până la ordinul milimetrilor, putem conchide că profilometrul nu poate ajuta la studierea

12
rugozităţii moleculare, fapt determinat raza de curbură a palpatorului, care este mult mai

mare decât pasul acestor microneregularităţi. Dacă analizăm tensiunile obţinute în raport

cu frecvenţele, obţinem o curbă de forma:

Ue
Ui

Fig. 4.2. Curba semnalului electric furnizat de profilograf.

Această curbă constituie caracteristica reală de frecvenţă. Din relaţia

v
f=
p
,

se observă că la aceeaşi viteză relativă de deplasare, obţinem frecvenţe mai mari cu cât

pasul microneregularităţilor este mai mic. Rezultă că, pentru a selecta din informaţiile

venite de la traductor, numai pe cele referitoare la rugozitate, este necesar a se reţine numai

frecvenţele ridicate, deci folosirea unui filtru trece-sus (caracteristica punctată de pe

desen). După filtru se obţine, un semnal ce dă informaţii legate numai de starea şi forma

abaterilor de ordinul II.

13
 Pentru a se putea aprecia de pe profilogramă diverşi parametri importanţi ai

suprafeţei reale, este necesară pentru reprezentarea grafică o amplificare atât pe direcţia

normală, cât şi pe direcţia de deplasare. În mod obişnuit pentru a se putea face o analiză

vizuală globală se folosesc amplificări diferite pe cele două direcţii, amplificări de ordinul

104 pe direcţia normală şi de ordinul 102 pe direcţia de deplasare. Aceasta înseamnă că

panta profilului de pe profilogramă nu este identică cu cea reală deoarece între cele două

dimensiuni ale profilogramei este o diferenţă de ordin de mărire, de regulă, de o sută de ori

şi pantele aparente ale curbei trasate vor fi mult mai mari decât pantele profilului real.

4.2.2. Microscopia optică

Principiul metodei se bazează pe măsurarea intensităţii luminii reflectate de domeniul
de referinţă al elementului din suprafaţa de studiat, care este luminat de un fascicul
concentrat. Metoda este folosită în diferite moduri, dintre care cel mai precis este acela al
captării luminii reflectate cu ajutorul unui traductor şi analiza şi interpretarea semnalului şi
informaţii cu ajutorul calculatorului.
Prin această metodă se poate investiga foarte bine mictotopografia suprafeţelor cu
foarte mare reflectivitate obţinându-se rezultate de mare rezoluţie. Avantajul deosebit constă
în aceea că oferă informaţii despre profilul tridimensional al suprafeţelor.
O soluţie de măsurare este aceea a sistemului microfocus la care un sistem de
iluminare de la o sursă constituită dintr-o diodă laser şi un sistem de lentile şi oglinzi conduce
la asocierea la raza focalizată pe piesă a două raze reflectate şi focalizate pe două sisteme
fotodiode. Prezenţa unei denivelări pe suprafaţa piesei va determina pierderea focalizării pe
piesă şi corelat iluminarea diferenţiată a fotodiodelor. Această iluminare diferenţiată
generează un semnal electric care este corelat cu panta suprafeţei în punctul de focalizare al
luminii şi care este memorat şi analizat.

4.2.3. Microscopia electronică

Performanţele microscopiei optice sunt limitate de prezenţa fenomenelor de difracţie a
luminii.
Creşterea posibilităţilor de măsurare se poate face prin utilizarea unei surse de radiaţie
cu lungime de undă mult mai mare decât cea a luminii vizibile.
O creştere a rezoluţiei cu trei ordine de mărime comparativ cu microscopia optică se
poate obţine prin folosirea ca sursă de radiaţie a unui tun electronic.
Electronii emişi de sursă sunt acceleraţi şi focalizaţi prin intermediul unor lentile
magnetice într-un punct de pe suprafaţa probei, determinând o emisie secundară de electroni
care sunt colectaţi şi amplificaţi. Se obţine astfel un semnal electric care este folosit în
continuare pentru a modula intensitatea unui fascicul de electroni într-un tub catodic.
Intensitatea fasciculului din tubul catodic este deci în directă corelare cu intensitatea emisiei
secundare şi, la o scanare a probei se obţine pe ecran o imagine a acesteia. În mod uzual

14
această metodă este denumită microscopia electronică cu scanare şi a devenit în ultimii ani o
metodă de bază în examinarea suprafeţelor tribologice.

4.3. Aprecierea numerică a înălţimii rugozităţii

4.3.1. Profile în plan secţional
Pentru a se putea face o analiză comparativă a diferitelor suprafeţe, au fost definiţi o
serie de parametri care reflectă anumite trăsături ale profilelor.
Curba obţinută cu ajutorul profilografului reflectă la scară forma reală a profilului
suprafeţei şi se numeşte microtopogramă sau profilogramă. Dispunând de această curbă, se
pune problema interpretării ei respectiv de a aprecia dacă suprafaţa prezintă sau nu proprietăţi
tribologice. De obicei se trasează în coordonate (x, y), unde x este direcţia de deplasare a
palpatorului şi y este deplasarea normală, determinată de forma profilului, preluată şi filtrată.
La definirea acestora se folosesc o serie de noţiuni comune cum ar fi:
• Lungimea de referinţă, L, care reprezintă, pentru o secţiune prin profil, valoarea
deplasării relative a palpatorului pe direcţie paralelă la suprafaţa nominală, măsurată
pe direcţia vitezei de deplasare;
• Linia medie a profilului. Se presupune cunoscută legea matematică ce descrie profilul
y=f(x). Este necesar în continuare să se adopte o modalitate unică de raportare la un
sistem de referinţă. În acest sens s-a convenit să se considere drept axă x în lungul
profilului linia medie a acestuia.

y y=f(x)

y0

l x

Fig. 4.3. Stabilirea liniei medii a profilului.

Faţă de un sistem de referinţă oarecare, xOy, faţă de care se face o raportare

iniţială a profilogramei, poziţia liniei medii este dată de ordonata y0 obţinută din relaţia:

15
 ∫ ( y − y )dx = minim,
l
0
0

unde l reprezintă lungimea de referinţă, prestabilită, de deplasare lungitudinală

a vârfului palpatorului.

Condiţia ca această integrală să fie minimă se reduce la:

∫ ( y − y )dx = 0
l
0
.
0

y − y 0 = y1
Dacă se face o translare a sistemului de coordonate rezultă
l
∫ y dx = 0
0
1

ceea ce arată că suma ariilor de deasupra liniei de referinţă trebuie să fie egală cu suma

ariilor de sub linia de referinţă.

Dificultatea reală în acest sens constă însă în estimarea acestor arii, deoarece

curba profilului nu se cunoaste ca expresie matematică. O soluţie o constituie interpolarea

numerică, când se cunoaşte o eşantionare a semnalului, ceea ce implică luarea unui număr

cât mai mare de puncte pe curba profilului, calcularea ariilor şi stabilirea proziţiei liniei de

referinţă. Acest lucru ce implică dotarea profilografului cu sistem de calcul şi cu un volum

de memorare suficient de mare pentru reţinerea tuturor valorilor obţinute prin eşantionare

pe domeniul de referinţă. Prelucrarea acestora trebuie să se facă, datorită volumului mare,

cu un calculator puternic, nefiind o soluţie care să se poată aplica docamdată industrial.

y = f ( x)
În mod practic nu se stabileşte ecuaţia curbei , ci se preferă diverşi parametri ce

pot fi preluaţi direct de pe profilogramă.

Dintre aceştia menţionăm:

16
 • înălţimea pisc-vale, Ry egală cu suma înălţimii celui mai înalt vârf, hp, şi
adâncimea celei mai adânci văi, hv, măsurate faţă de linia de referinţă a profilului.
Acest parametru se calculează cu:
R y =h p +hv
.

• rugozitatea în zece puncte, Rz, sau înălţimea medie a rugozităţii:

1 5 1 5
Rz = ∑
5 1
hi − ∑vi
5 1
,

în care

hi înălţimile celor mai înalte 5 vârfuri;

vi adâncimile celor mai adânci 5 văi.

• abaterea medie aritmetică a profilului

1 l
l ∫0
Ra = ydx
,

parametru care, conform STAS, se înscrie pe desenele de execuţie.

• rugozitate eficace:
1 1 2
Rq = ∫ 0 y dx
l2
,

• abaterea medie pătratică a profilului:

1 l 2
l ∫0
Rq = y dx
.

Se pot concepe şi alte mărimi, cum este, de exemplu, abaterea standard pentru

oricare din aceste mărimi.

17
 Profilograma, prin modul ei de trasare, reprezintă de fapt, o secţiune prin profil, pe

o singură direcţie.

Pentru tribolog, este important însă a se cunoaşte rugozitatea, respectiv forma

tridimensională a microneregularităţilor pe suprafaţă nefiind suficientă caracterizarea

unidirecţională, prin parametrii arătaţi.

De exemplu, dacă avem două suprafeţe ca în figură:

Fig. 4.4.

pentru aceasta, înălţimea maximă a rugozităţii este aceeaşi, dar comportarea tribologică

este net diferită. Aceasta arată că o caracterizare a profilului printr-o profilogramă pe o

singură direcţie nu oferă suficiente informaţii tribologice, fiind necesară aprecierea

microtopografiei pe suprafaţă.

4.4. Parametri tribologici ai microtopografiei suprafeţelor

4.4.1. Curba procentajului portant (curba Abbot)
Din prezentarea făcută a mărimilor ce caracterizează rugozitatea reiese, în urma

exemplului prezentat, că numai dintr-o profilogramă nu putem trage o concluzie clară

asupra proprietăţilor tribologice ale suprafeţei reale de pe o singură profilogramă, ci este

18
necesar pentru aceasta să folosim informaţii referitoare la forma suprafeţelor reale pe

întinderea lor şi nu numai într-o secţiune, reliefată prin intermediul profilogramei.

Chiar şi informaţiile redate prin profilogramă trebuie interpretate şi prin prisma formei şi

pantei vârfurilor, precum şi a densităţii acestora pe unitatea de suprafaţă, ştiut fiind că

vârfurile sunt primele care participă la preluarea forţelor şi realizează contact cu suprafaţa

conjugată.

Considerăm o profilogramă ca în figură:

x 1 li
l

Fig. 4.5. Trasarea curbei procentajului portant.

Ducem deci o linie paralelă cu linia medie la o distanţă δ

de vârf. Vom găsi segmentele

l1, l2…, ln, respectiv l'1, l'2,..........., l'n. Dacă presupunem că suprafaţa vine în contact cu o

altă suprafaţă, perfect rigidă şi care nu se uzează, după un anumit timp, contactul relativ se

va face pe o suprafaţă corelată cu lunimile li. Se defineşte astfel lungimea portantă a

profilului prin suma tuturor acestor segmente de intersecţie:

l p = ∑li
.

19
 Acest parametru ne arată cu cât creşte suprafaţa reală de contact în urma unei uzuri
δ1 δ2
de valoare dată , respectiv . Astfel, o creştere rapidă a lungimii portante implică o
suprafaţă cu proprietăţi tribologice superioare, iar o suprafaţă cu o creştere lentă a lungimii
portante este o suprafaţă cu slabe proprietăţi tribologice.

4.4.2. Procentaj portant, curbura vârfurilor, panta medie

Pentru a permite compararea proprietăţilor tribologice ale suprafeţelor este necesară

definirea unui parametru relativ, numit procentaj portant.

Numim procentaj portant raportul:

l = ∑l 100( %)
i

l .

∑l = f (δ )
Valorile acestuia sunt diferite faţă de ,
i

δ
s=
σ
unde δ
este o dimensiune liniară care este adimensionalizată ca un parametru ,

unde σ
reprezintă abaterea medie pătratică a profilului. Dacă se reprezintă grafic

procentajul portant în funcţie de parametrul s rezultă:

20
 li
l

100%

h
a a
b

h
y
b h

Fig. 4.6. Curbe comparate de procentaj portant.

Aceste curbe reflectă viteza de creştere a lungimii portante cu creşterea lui δ

.

Curba (a) apare pentru suprafaţa de tipul (a), iar curba (b) suprafaţa de tipul (b). La

suprafaţa (a) lungimea portantă creşte relativ repede, astfel încât este necesară o rodare

(uzare) redusă până se obţine o lungime portantă mare iar in cazul (b), pentru a se obţine o

lungime portantă comparativă cu prima, este necesară o uzare de valoare mai mare. Deşi

după un timp de funcţionare îndelungat se ajunge la o suprafaţă reală comparativă, cazul 2

implică şi o creştere a jocurilor funcţionale, cu efect negativ în funcţionarea cuplei. Această

curbă poartă şi denumirea de curbă a procentajului portant sau curbă de portanţă.

4.4.3. Curbura vârfurilor, panta medie

Un alt parametru important din punct de vedere tribologic este raza de curbură

a vârfurilor, δ
dată de relaţia:

1 y ′′
=
ρ (1 + y ′ ) 3 ,

21
 y

Fig. 4.7.

y = y( x )
în care 1/ρ curbura funcţiei în punctul x, iar ρ este raza de curbură.

Deoarece ne interesează curbura în vârf, care este un punct de extrem al funcţiei şi în acest

1
= y′
y′ = 0 ρ
punct avem şi , ceea ce determină . Dificultatea constă în faptul că profilul se

cunoaşte îndeosebi sub formă de profilogramă. De aceea, este necesar un echipament

numeric care să interpreteze profilul şi să deducă o funcţie de interpolare care să descrie

profilul dat.

4.4.4. Panta media a profilului

Este un alt parametru important din punct de vedere tribologic, exprimat prin:

1 l
l ∫0
ym' = y ' dx
.

22
 Această mărime dă informaţii asupra pantei vârfurilor (porţiunilor înclinate de urcuş spre

vârf).

Pentru suprafeţele tribologice cele mai folosite (cum sunt cele rectificate), mărimea pantei

medii este de 30-50 (deşi pe profilogramă pantele flancurilor sunt mult mai abrupte, în

realitate ele sunt foarte line).

4.4.5. Numărul mediu de traversări prin zero a profilului

Un alt parametru important utilizat este numărul mediu de traversări prin zero a

profilului, care dă informaţii legate de frecvenţa şi pasul microneregularităţilor.

4.4.6. Densitatea de vârfuri

Densitatea de vârfuri, η, pe unitatea de suprafaţă notată, dă informaţii legate de
viteza de creştere a suprafeţei reale de contact la retezarea profilului.
Numărul de vârfuri poate fi separat în număr de vârfuri absolute şi număr de vârfuri
relative (vârfuri mai mici).
Toţi aceşti parametri pleacă de la cunoaşterea curbei ce descrie profilul, lucru care în

realitate nu este total disponibil, căutându-se şi alte soluţii pentru caracterizarea profilului.

4.5. Funcţia de autocorelare

Pentru înţelegerea funcţiei de autocorelaţie se prezintă mai întâi funcţia de corelaţie.

y1 ( x ) y2 ( x)
Fie două funcţii cunoscute şi . Se defineşte funcţia de corelare între
y1 y2
funcţia şi prin:
L
C( B ) = ∫ 2L y1 ( x ) y 2 ( x + β ) dx
−
2
.
β
în care este un parametru.

23
 Funcţia de corelare ne dă informaţii referitoare la repetitivitarea fenomenului ce se
(x +β)
produce pe funcţia y1 la abcisa x, cu fenomenul de pe funcţia y2 de la abcisa . Dacă
valoarea funcţiei de corelare este mare, fenomenul prezintă o bună repetitivitate. O dată ce
valoarea funcţiei de corelaţie scade, fenomenul din prima funcţie se regăseşte tot mai puţin în
(x +β) y1 ≡ y2
funcţia a doua la . Când funcţia devine o funcţie de autocorelare:
L
C a ( B ) = ∫ y1 ( x ) y1 ( x + β )dx
2
L
−
2
.
β
Observăm că, atunci când devine nul, funcţia de autocorelare devine:
L
Ca 0 = ∫ 2
L y 12 ( x)dx = Rq
−
2

Rq - rugozitate eficace.
Ca
Ca0
Autocorelarea relativă se defineşte ca raportul între .
Pentru a înţelege efectul funcţiei de autocorelare, fie o profilogramă de pe care luăm
numai un vârf. Considerăm originea în punctul de pe x corespunzător vârfului.

y(x)

y(x+β)

O C x
x x+β

Fig. 4.8.

β
Dacă x =0
rezultă pentru y valoarea maximă. Simultan cu creşterea lui , până în
y( x + β)
punctul C, de intersecţie cu abscisa, valoarea funcţiei scade, de asemenea şi valoarea
funcţiei de autocorelare scade şi se anulează pentru valoarea lui x corespunzătoare punctului
C.
După punctul C valoarea lui y devine negativă, nemaiputând pune problema
y( x + β)
repetitivităţii. Dacă corespunde unei valori pe un profil pozitiv, valoarea funcţiei de
(x +β)
autocorelare creşte din nou, deci fenomenul din punctul x se repetă în punctul .
Dacă se încearcă determinarea funcţiei de autocorelare pe o profilogramă, impedimentul

este similar cu cel din cazurile anterioare, deoarece nu se cunoaşte analitic expresia funcţiei

profilului.

24
4.5.1. Densitatea spectrală de putere
O cale de estimare a funcţiei de autocorelare o constituie analiza prin prisma densităţii

spectrale de putere, care se defineşte ca transformata Fourier a funcţiei de autocorelare:

∞
S ( ω) = ∫ C a ⋅ e −iωt dt
−∞

în care:
ω
- pulsaţia semnalului, ω
=2πf,
f - frecvenţa,
S=S( ), ω

v
f=
λ

în care, v este viteza de deplasare a traductorului pe suprafaţă, iar λ este lungimea de

undă a profilului (pasul microneregularităţilor).
Din expresia lui S se poate extrage funcţia de autocorelare care este, de fapt
S = S (ω)
transformata Fornier inversă a densităţii spectrale de putere. Se construieşte , relativ
simplu, deoarece semnalul dat de traductor este dependent de fecvenţă, de vizeză v şi de
lungimea de undă, iar în amplitudine, de mărimea deplasării y a traductorului.
Pentru trasarea funcţiei S este necesar ca semnalul să fie trecut printr-un filtru de
bandă îngustă, în jurul unei valori impuse. Variindu-se valoarea
ω
se obţin divese valori
ω

pentru densitatea spectrală, obţinându-se în final o curbă de forma:

Fig. 4.9.

Interpretarea rezultatelor prin prisma densităţii spectrale se face folosind funcţia de

Ca
Ca 0
autocorelare relativă, respectiv raportul . După cum s-a observat, fenomenul studiat nu se
mai repetă în momentul în care funcţia de autocorelare se anulează.

25
 Ca
= 0.1
Ca 0
În practică se consideră că fenomenul dispare atunci când . Valoarea lui
β β
corespunzătoare acestei situaţii se notează cu şi se numeşte lungimea de autocorelare.
Ca
Ca0 β
Dacă se trasează graficul ( ) se obţine o curbă a cărei aproximare foarte bună
se poate face printr-o funcţie exponenţială.

Ca −β 
= exp
 β* 

Ca 0  
.
−β 
0.1 = exp * 
 β  β
Din egalitatea , rezultă *

Ca
Ca0

0.1

Fig. 4.10.

Concluzii:
Utilizând densitatea spectrală de putere se poate determina funcţia de autocorelare,

lungimea de autocorelare şi rugozitatea eficace, parametri ce furnizează informaţii

importante asupra repetitivităţii profilului. Determinarea acestor parametrii de pe

profilogramă prezintă dificultăţi majore de calcul, de unde şi pericolul de a greşi.

O alternativă legată de statistica microneregularităţilor o constituie determinarea

distribuţiei relative a înălţimii vârfurilor, precum şi a curburii şi pantei profilului.

26
Totuşi, aceşti parametri se limitează la informaţiile furnizate de o singură profilogramă.

Din informaţiile furnizate de palpator, la trecerea peste o proeminenţă a suprafeţei, nu ne

putem da seama din profilogramă dacă vârful respectiv este un vârf absolut sau relativ,

adică palpatorul trece la o anumită distanţă de punctul cel mai înalt.

Fig. 4.11.

În cazul unui vârf putem avea două situaţii distincte:

1. vârful palpatorului trece peste profil pe deasupra vârfului maxim, sau

2. vârful palpatorului trece lateral la o distanţă d de vârf.
Acest lucru nu putem să-l intuim de pe profilogramă, singurul lucru pe care-l putem

aprecia de pe profilogramă îl constituie raportul dintre numărul maximelor (vârfurilor)

absolute şi cel al vârfurilor relative. De regulă, numărul vârfurilor absolute este ceva mai

mic decât numărul vârfurilor relative. Pentru a avea informaţii asupra profilului pe

întinderea sa, este necesară deci ridicarea de pe suprafaţa a două sau mai multe

profilograme, la distanţe apropiate una de alta şi interpretarea lor corelată, interpretare

făcută cu ajutorul tehnicii electronice de calcul, fiind necesare cel puţin două profilograme

şi analiza comparativă a corelării între cât mai mulţi parametri.

27
 O altă problemă de analizat o constituie încadrarea distribuţiei parametrilor profilului
într-o distribuţie statistică cunoscută, şi în special a numărului de vârfuri relative, definit ca
n( y ) / N
raportul între numărul de vârfuri de înălţime y şi numărul total de vârfuri .
Este importantă încadrarea statistică a acestor parametri deoarece primele care
intervin în procesul de transmitere a efortului în cuplă sunt vârfurile. De regulă, distribuţia
vărfurilor este de formă gaussiană, lucru ce nu este însă general valabil. De aceea trebuie
verificată funcţia de distribuţie şi încadrarea ei în limitele gaussiene, când, probabilitatea de
regăsire a unui anumit număr de vârfuri în funcţie de coordonata S, atunci când distribuirea
acestora este gaussiană, este o linie dreaptă.

n(y)
N %

s
y
y

Fig. 4.12. Fig. 4.13.

Influenţa procesului de prelucrare asupra caracteristicilor

microtopografiei
Din punct de vedere al generării suprafeţelor reale, procesele tehnologice sunt de

două tipuri:

• procese de prelucrare cumulativă,

• procese de prelucrare de extremă valoare.
Procesele cumulative sunt procesele în care o contribuţie directă asupra generării

suprafeţelor reale o are întreg procesul de prelucrare iar suprafeţele rezultă prin cumularea

efectelor individuale.

De exemplu, în cazul tehnologiei de împroşcare cu nisip sau alice, asperităţile în

jurul unui punct vor avea o formă dependentă de acţiunile tuturor particulelor ce lovesc

28
suprafaţa, în vecinătatea acestuia. Un alt caz îl constituie depunerile electrolitice, când

calitatea suprafeţei este determinată de întreaga cantitate de material depus.

Se demonstrează teoretic şi s-a verificat experimetal că procesele de prelucrare

cumulative duc la o distribuire gaussiană a înălţimii asperităţilor.

Procesele de extremă valoare sunt procesele la care un rol determinant asupra

suprafeţelor reale îl are ultima trecere.

Un astfel de exemplu, îl constituie strunjirea, unde în primele faze se realizează

degroşarea iar în final finisarea, cu scopul realizării unei suprafeţe cât mai netede.

Referitor la încadrarea în distribuţia gaussiană aceste suprafeţe prelucrate prin

strunjire, respectiv rectificare, s-au obţinut curbe care arată că pe întreaga gamă nu putem

considera procesele cu o distribuţie gaussiană a înalţimilor, dar acestea pot fi liniarizate pe

porţiuni (vezi curba punctată).

Este important de ştiut domeniul de valori S în care ne aflăm.

% %

s s

Fig. 4.14. Fig. 4.15.

29
13. LUBRIFICATIA FLUIDA

Asa cum s-a vazut, fenomenul de frecare este insotit de

fenomenul de uzura, cu implicatii in modificarea

dimensiunilor, impurificarea mediului, consum energetic,

modificarea ajustajelor, ducând in final la scoaterea din uz.

Este de dorit ca, in aplicatiile tehnice, sa avem valori ale

coeficientului de frecare cât mai mici, lucru ce se poate

obtine prin interpunerea intre suprafetele de frecare, a unor

materiale cu proprietati de reducere a frecarii si uzarii,

denumite lubrifianti.

Pe lânga materialele solide, prezentate anterior, lubrifiantii

mai pot fi si fluide sau gaze. Aducerea acestora in cuplele

de frecare mai trebuie completata de generarea unui efect de

sustentatie, care sa genereze o presiune in fluid care sa

separe complet suprafetele din cupla si astfel sa se elimine

frecarea.

Exista mai multe posibilitati de realizare a unui efect de

apasare al lubrifiantului:

- efecte hidrostatice care constau in crearea apasarii

asupra peretilor chiar in absenta miscarii din
cupla, prin aducerea fluidului (gaz sau lichid) in
contact, sub presiune, fiind vehiculat cu ajutorul
unor pompe de presiune. Functie de natura
lubrifiantului aceste instalatii de ungere mai sunt
denumite hidrostatice (la folosirea unui lubrifiant
lichid) sau aerostatice sau gazostatice (la folosirea
ca lubrifiant a aerului respectiv a unui gaz).

30
 - efecte dinamice care se bazeaza pe proprietati de
onctuozitate ale fluidului si tendinta de formare a
unui efect de sustinere la curgerea intr-un
interstitiu convergent. Este cazul lagarelor
hidrodinamice (HD) sau gazodinamice, unde,
pentru realizarea sustentatiei, este necesara, in
conditiile unui anumit lubrifiant, o anumita viteza
relativa.
In fazele de pornire si oprire, pelicula separatoare este

foarte subtire sau absenta, ceea ce face ca aceste faze sa fie

insotite de fenomenul de frecare si uzura.

In conditiile in care sarcinile ce trebuie preluate in cuple

sunt importante, elementele metalice din cupla sufera

deformari ce nu pot fi neglijate, efectele hidrodinamice

fiind insotite de efecte elastice, sustentatia fiind denumita si

sustentatie elastohidrodinamica (EHD).

Aceasta se intâlneste in cuplele din contracte hertziene. La

acestea, ca si la cuplele hidrodinamice, fazele de pornire,

respectiv oprire, sunt insotite de frecari si uzura. Prin

interpunerea peliculei de lubrifiant se evita contactul direct

metal-metal, deci uzura, iar frecarea se reduce numai la

frecarea fluida propusa prin forfecarea filmului de

lubrifiant.

Observatie

Spre deosebire de cuplele cu efect hidrodinamic, in cuplele

elastohidrodinamice grosimea peliculei de lubrifiant este

mult mai mica si deci calitatea suprafetelor trebuie sa fie

mult mai buna, pentru evitarea contactului

31
 microasperitatilor si ungerii mixte. De asemenea, conditiile

cinematice, care determina o pelicula separatoare suficient

de groasa, sunt mult mai severe.

13.1. Generarea efectului hidrodinamic (HD)

Geometria contactului hidrodinamic

Consideram doua corpuri de geometrie cunoscuta, a
caror suprafete sunt descrise de doua functii cunoscute z1 si z2.

z 1 = z 1 ( x,y )
z 2 = z 2 ( x,y )

Ecuatiile corpurilor sunt scrise in functie de doua

sisteme de referinta alese astfel incât, daca corpurile ar fi aduse
in contact, originile se suprapun in punctul de tangenta O1≡O2.
Datorita efectelor dinamice aceste corpuri se indeparteaza intre
ele cu distanta h0.

z1

O1
y1
ho

O2 y2
x1

x2

z2

Fig. 13.1

Cunoscând h0 si ecuatiile celor doua corpuri,

grosimea filmului intr-un punct oarecare (x,y) este data de
relatia:

h(x,y)=h0+z1(x,y)+z2(x,y).

32
 Aceasta relatie este scrisa in ipoteza ca deformatiile
corpurilor sunt neglijabile si ne sugereaza faptul ca putem
inlocui contactul real printr-un contact fictiv, echivalent,
format intre o suprafata plana si un corp de ecuatie:

ze=z1(x,y)+z2(x,y).

z
e

h
0

Fig. 13.2

Aceasta suprafata se numeste suprafata echivalenta a

celor doua corpuri. Pentru studierea miscarii mai este necesar
sa cunoastem parametrii cinematici ai fluidului la limita
contactului cu cele doua corpuri. Având in vedere ca fluidele
adera la suprafete datorita proprietatii de onctuozitate, putem
considera vitezele fluidului la limita, egale cu vitezele
punctelor de pe corpuri si considerând aceste viteze
descompuse dupa directiile celor trei axe si, pentru un punct
oarecare (xi, yi) vom avea componentele vitezei:

U1 =u1i +v1 j +w1k

(x1, y1)⇒u1, v1, w1, respectiv ,

U 2 =u 2i +v2 j +w2 k
(x2, y2)⇒u2, v2, w2 si .

Putem inlocui contactul intre doua corpuri curbe prin

contact cu un singur corp curb si unul marginit de o suprafata
plana. Vom avea:

z=ze(x,y)=z1(x,y)+ z2(x,y).

z1, z2 - suprafete initiale.

Grosimea filmului de lubrifiant va fi h=h0+z(x,y).

Pentru calculul de rezistenta al contactului este
important sa se stabileasca razele principale de curbura ale
corpului echivalent. Acestea sunt practic determinate de
cursurile curbelor de intersectie a corpului cu planele zOx,
respectiv zOy alese astfel incât sa coincida cu planele
principale de curbura. In planul zOx vom avea:

33
 d 2z
1 dx 2 0,0
= 3
Rx
  dz  2  2
1 +   
  dx 0  
,

d 2z
1 dy 2 0, 0
= 3
Ry
  dz  2  2
1 +   
  dy 0  
 
.

unde Rx - raza de curbura echivalenta in planul zOx,

Ry - raza de curbura echivalenta in planul zOy.

Inlocuim pe z cu z1+z2 si rezulta:

d 2 z1 d 2 z2
1 dx 2 0 dx 2
= 3
+ 0
3
Rx

  dz1  
2

2 
  dz2  
2 2

1
 +   1
 +  
 dx 0    dx 0  
     
.

Intrucât planul xOy este tangent la corpurile 1 si 2 in

origine, derivatele
dz1
dx 0,0

si
dz2
dx 0,0

sunt nule deoarece originea este si punct de extrem.

Rezulta:

d 2 z1
1 dx 2 d 2 z1
= 3
=
R1x dx 2
  dz1  2  2
1 +    1
=
d 2 z2
  dx  0  R2 x dy 2
, ,

si deci

34
 1 d 2 z1 d 2 z2
= +
Rx dx 2 0,0
dy 2 0, 0
,

sau, se poate scrie raza de curbura echivalenta dupa x

denumita si raza redusa de curbura:

1 1 1
=± ±
Rx R1x R2 x
,

in care semnul (+) se ia daca corpul z este marginit de

o suprafata convexa si (–) pentru o suprafata concava,
respectiv daca o dreapta intuitiva dusa de pe suprafata spre
centrul de curbura intra in material, curbura este pozitiva si
este negativa când se indeparteaza de material.
In mod similar se calculeaza:

1 1 1
=± ±
Ry R1 y R2 y
.

Se obtin astfel razele reduse de curbura Rx si Ry ale

contactului in planele zOx si zOy.
Deci, daca se respecta aceste conditii pentru raze,
contactul initial poate fi inlocuit prin contactul echivalent corp
marginit de suprafata curba pe plan.

13.2. Conditii initiale. Ecuatiile de echilibru

ale elementului de volum in tensiuni si viteze

Considerând contactul echivalent si presupunând ca in

puncte analoage se cunosc vitezelele celor doua corpuri, vom
nota pentru primul corp:


U1 = u1 i + v1 j + w1 k


U 2 = u2 i + v2 j + w2 k
,

v2 v1
unde , reprezinta vitezele absolute ale celor
doua suprafete care au pe directiile x si y vitezele (u1, u2), (v1,
v2), (w1, w2).
Aceste marimi se presupun cunoscute. Pelicula de
lubrifiant este marginita de cele doua corpuri 1 si 2 . Intr-un
punct oarecare se considera un element paralelipipedic de
lubrifiant care se izoleaza imaginar din material.

35
 w1
ze

v1
u1

h0

v2

u2
w2

Fig. 13.3

Se vor stabili in continuare conditiile de echilibru intr-

un regim stationar de ungere.
Pentru a simplifica ecuatia se va analiza numai
sistemul de incarcari ce apar pe directia paralela cu x. Astfel,
∂p
p+ dx
∂x
pe fata din stânga apare p, iar in dreapta .
Atunci când fluidul este forfecat, partea superioara si
cea inferioara au viteze diferite de deplasare. Pe directia x vor
aparea pe fata inferioara, respectiv superioara, tensiuni care se
vor opune deplasarii.
Forte masice nu apar intrucât s-a considerat regimul
stationar. (viteza constanta deci acceleratie nula). Caracterul
stationar al curgerii este considerat pe cele doua directii x
respectiv y continute in plan paralel cu fostul plan tangent
dintre corpuri.

z
x d
δτ z z
+ δ δτ
τ zx τ zy + δ zzy
x
δp d
+ δ x
p

δp
p+ dy
p δy
dz

τ τzx
zy

dx

dy

Fig. 13.4

Nu s-a pus nici o conditie de restrictie la curgerea pe

directia z.

36
 ∂p  ∂τ 
pdxdz − ( p + dy ) dxdz −τdxdy + τ + dz dxdy = 0
∂y  ∂z 

∂p ∂τ ∂p ∂τ
dxdydz + dxdydz = 0 ⇒ = ,
∂y ∂z ∂y ∂z
⇒ -

τ = τ zy
unde
Daca se scrie echilibrul pe directia x se obtine:

∂ τ ∂p
=
∂z ∂x τ = τ zx
, unde ,

rezulta ca echilibrul elementului de volum se poate

exprima prin:

 ∂p ∂ τ zy
 ∂ y = ∂z

 ∂p = ∂ τ zx
 ∂ x ∂z
.

Acestea sunt ecuatiile de echilibru in tensiuni pentru

elementul de volum intr-o curgere stationara pe directiile x si y.
Presupunem ca lubrifiantul este newtonian (are o
vâscozitate dependenta de presiune si temperatura dar
independenta de viteza de forfecare).

η=η(p,T)

Intre tensiunile de forfecare care apar pe o anumita

directie si viteza de forfecare in conditii de presiune si
temperatura constante apare o relatie de proportionalitate data
de legea lui Newton.

τ =ηγ
,

dU
γ =
γ dz
in care este viteza de forfecare, . Particularizat pe
directiile x si y se poate scrie:

 dv
τ zy = η dz ,

τ = η du .
 zx dz

37
 dv du
dz dz
in care si reprezinta gradientii de viteza
pentru curgerea pe directiile x si y, in raport cu directia
normala z.

τ xz τ xy
Derivând relatiile de mai sus si rezulta:

 ∂τ zy ∂η ∂v ∂ 2v
 ∂z = ⋅ + η ,
 ∂z ∂z ∂z 2

 ∂τzx = ∂y ⋅ ∂u + η ∂ u .
2

 ∂z
 ∂z ∂z ∂z 2
.

Pe directia z, vâscozitatea ar putea varia numai cu

presiunea si temperatura. De regula, grosimea totala h a
peliculei de lubrifiant este de peste 10.000 de ori mai mica
decât dimensiunea peliculei pe directiile x si y. Presiunea nu
poate varia pe o distanta asa de mica si nici temperatura nu
poate varia vizibil deoarece caldura produsa de lubrifiant se
transmite la corpuri prin suprafetele acestora. In consecinta se
poate considera ca presiunea si temperatura nu variaza pe z,
dη
=0
dz
intr-un punct dat, de coordonate (x, y), astfel incât ,
ceea ce conduce la:
 ∂τ zy ∂ 2v
 = η ,
 ∂z ∂z 2

 ∂τ zx = η ∂ u ,
2


 ∂z ∂z 2
care substituite in ecuatiile de echilibru in tensiuni
conduc la:

 ∂ 2u 1 ∂ p
 2=
 ∂z η ∂x
 2
 ∂ v = 1 ∂p
 ∂ z 2 η ∂ y

Aceste relatii reprezinta ecuatiile de echilibru,

exprimate in viteze, ale elementului de volum.

13.3. Distributia de viteze pe grosimea

peliculei

38
 Ecuatiile de echilibru in viteze, deduse mai sus,
furnizeaza derivatele vitezelor in functie de gradientii de
presiune pe directiile x, y.
Integrând de doua ori aceste ecuatii, se pot obtine
vitezele u si v pe grosimea filmului, exprimate in functie de z:

 ∂u 1 ∂p
 ∂z = η ∂x z + A( x, y ),
 ∂v 1 ∂p
 = z + C ( x, y ) .
 ∂z η ∂y

Integrând din nou, rezulta:

 1 dp 2
u = 2η dx z + A( x, y ) z + B ( x, y ),


v = 1 dp z 2 + C ( x, y ) z + D( x, y ).

 2η dy

in care A, B, C si D sunt constante in raport cu

vâscozitatea si presiunea fiind independente de z.
Pe o anumita verticala, la x si y dati, A, B, C, D sunt
constante, astfel incât rezulta pentru vitezele u si v o variatie
parabolica. Pentru determinarea expresiilor constantelor A, B,
C, si D, se impun conditiile initiale pentru contactul dat.
Alegând originea sistemului de coordonate global, pe suprafata
plana se impun conditiile la limita pe suprafete, de forma:

z = 0 ⇒ u = u 2 , v = v2

 z = h ⇒ u = u1 , v = v1
,

h0

Fig. 13.5
se obtine:

u = B ( x, y ) B ( x, y ) = u 2 ,
z =0⇒ 2
v 2 D( x, y ) D ( x, y ) = v 2 .
,

39
  1 ∂p 2
u1 = 2η ∂x h + A( x, y ) h + B( x, y )

z =h⇒
v = 1 ∂p h 2 + C ( x, y ) h + D( x, y )


1
2η ∂y
,

 u1 − u 2 h ∂p
 A( x, y ) = h − 2η ∂x

⇒
C ( x, y ) = v1 − v 2 − h ∂p

 h 2η ∂y

z 2 ∂p  u1 − u 2 h ∂p 
⇒u = +  − z + u2
2η ∂x  h 2η ∂x 
z 2 ∂p  v1 − v 2 h ∂p 
v= + − z + v2
2η ∂y  h 2η ∂y 

Acestea sunt expresiile vitezelor u si v pe grosimea

filmului.

13.4. Ecuatia generala Reynolds

13.4.1. Ecuatia de continuitate

Cunoscând distributiile de viteze de mai sus, se

∂p ∂p
,
∂x ∂y
observa ca in acestea intervin gradientii de presiune
din punctul curent de coordonate (x, y).
Din punct de vedere practic este important sa se
cunoasca distributia de presiune in contact care este utila in
scopul determinarii portantei contactului.
Pentru aceasta se utilizeaza ecuatia de continuitate a
fluidului, care, in cazul general are expresia:

∂ρ
+ div ( ρU ) = 0
∂t

in care:
ρ
este densitatea lubrifiantului in punctul considerat
din interiorul peliculei;
t este timpul;
este vectorul viteza in punctul considerat.
U

Primul termen apare in cazul proceselor nestationare,

când densitatea variaza in timp. Al doilea termen apare in toate
cazurile.

40
 Un regim nestationar, cu timpul, t, variabila, apare in
cazul fluidelor compresibile, atunci când componenta w a
vitezei pe directia z variaza in timp.

U =ui +vj +wk

,

∂ρ ∂
⇒ + ( ρu ) + ∂ ( ρv ) + ∂ ( ρw) = 0
∂t ∂x ∂y ∂z
.

Integrând relatiile de continuitate pe grosimea

peliculei, intre z=0 si z=h, rezulta:

∂ρ ∂( ρu ) d ( ρv ) d ( ρw)
h h h h

∫ ∂t dz + ∫
0 0
∂x
dz + ∫
0
∂ y
dz + ∫
0
∂z
dz = 0
.

Având in vedere ipotezele acceptate si prezentate

anterior, presiunea si temperatura se considera ca nu variaza pe
directia z, si, in consecinta, nici nu depinde de z si poate fi
ρ

scos in fata integralei. Fara indoilala, ramâne o functie de

ρ

(x, y) intrucât presinea si temperatura pot varia in plan dupa x,

respectiv y.

∂ρ ∂ρ ∂ρ
h h

∫0 ∂t dz = ∂t ∫0 dz = h ∂t
,

∂( ρw)
h

∫ dz = ρw 0 = ρw1 − ρw2 = ρ( w1 − w2 )
h

0
∂z
.

Pentru calcularea integralelor ramase, trebuie sa se

faca un artificiu, pentru a se scoate derivarea de sub integrala.
Se reaminteste formula de derivare, in raport cu un parametru,
sub semnul integralei:

b b
∂ ∂f ∂b ∂a
f ( x, y , z )dz = ∫ dz + f ( x, y , b ) − f ( x, , y , a )
∂x ∫
a a
∂x ∂x ∂x

In aceasta relatie prima integrala din membrul drept,

semana cu oricare din cele doua integrale anterioare.
O vom explicita:

b b
∂f ∂ ∂b ∂a
∫ ∂x dz = ∂x ∫ f ( x, y, z )dz − f ( x, y, b ) ∂x − f ( x, y, a ) ∂x
a a

41
 Aplicam aceasta formula, astfel dedusa, pentru
integrala mentionata:

∂( ρu )
h h
∂ ∂h
∫0 ∂x dz = ∂x ∫ ( ρu )dz − ρu
0
1
∂x
+ ρu 2 ⋅ 0

∂( ρv )
h h
∂
∫ ( ρv )dz − ρv1 ∂h + ρv2 ⋅ 0
∂y ∫
dz =
0
∂y 0
∂y

Mai tinem seama ca ρ

nu variaza cu z, astfel incât
rezulta:

 h ∂ ( ρu ) ∂
h
 ∂h
∫ dz = 
 ρ ∫ udz  − ρu1

0 ∂x ∂ x  0  ∂x
h
 ∂ ( ρv ) ∂  
h
∂h
∫ ∂y ∫
dz =  ρ vdz  − ρv1
∂y  ∂y
0  0 

Cu aceste precizari, ecuatia de continuitate capata

forma:

∂ρ ∂    h 
h
∂ ∂h ∂h
h + ρ( w1 − w2 ) +  ρ∫ udz  +
 
 ρ∫ vdz  − ρu1
  − ρv1 =0
∂t ∂x  0  ∂y  0  ∂x ∂x

13.4.2. Ecuatiile de continuitate in viteze

Ecuatia de continuitate dedusa mai sus, este o ecuatie

ce contine integrale in care intervin vitezele u si v. Aceste
viteze trebuie sa fie cele care s-au dedus deja prin integrarea
ecuatiei de echilibru. Astfel, s-a gasit:

z 2 ∂ρ  u1 − u2 h ∂ρ 
u= + − z + u2 ⇒
2η ∂x  h 2η ∂x 


z 2 ∂ρ  u1 − u 2 h ∂ρ 
h h h h

∫ udz = ∫ 2η ∂x dz + ∫ 
0 0 0
h
− 

2η ∂x 
zdz + ∫ u 2 dz
0

h3 ∂ρ u1 − u2 h3 ∂ρ
h

∫udz =
0
6η ∂x
+
2
h−
4η ∂x
+ u2 h

rezulta:

42
 h h3 ∂ρ u1 + u 2
∫ udz = − + h
0 12η ∂x 2
h
 vdz = − h
3
∂ρ v1 + v 2
∫ 12η ∂y
+
2
h
0

Se introduc in ecuatia de continuitate. Rezulta:

∂ρ ∂  u1 + u2 h 3 ∂p  ∂  v1 + v2 ρh3 ∂p 
h + ρ ( w1 − w2 ) + ρh − ρ + ρh − −
∂t ∂x  2 12η ∂x  ∂y  2 12η ∂y 
∂h ∂h
− ρu1 − ρv1 =0
∂x ∂y
Din parantezele patrate se separa presiunea, rezulta:

∂ρ ∂  u + u2  ∂  v1 + v2  1 ∂  h3 ∂p 
h + ρ ( w1 −w2 ) +  ρh 1  +  ρh − ρ −
∂t ∂x  2  ∂y  2  12 ∂x  η ∂x 
1 ∂  h3 ∂p  ∂   u1 + u2  ∂  v1 + v2  ∂ρ
−  ρ  =  ρh  +  ρh +h + ρ ( w1 − w2 ) −
12 ∂y  η ∂y  ∂x   2  ∂y  2  ∂t
∂h ∂h
− ρu1 − ρv1
∂x ∂y

Aceasta este o prima forma a ecuatiei Reynolds. In

general se mai pot face o serie de inlocuiri; astfel:

∂h ∂h ∂t
= ⋅
∂x ∂t ∂x

∂h
∂t
in care reprezinta viteza de variatie a grosimii
peliculei.

∂h
= w1 − w2
∂t

,
∂t 1 1
= =
∂x ∂ x u1
∂t h
,
∂h 1
ρu1 = ρu1 ( w1 − w2 ) = ρ( w1 − w2 )
∂x u1
,
similar,
∂h
ρv1 = ρ( w1 − w2 )
∂y
,

43
 rezulta forma generala a ecuatiei Reynolds in cazul in
care fluidul este compresibil, deci densitatea, , variaza cu
ρ

presiunea:

1 ∂  h 3 ∂p  1 ∂  h 3 ∂p  ∂  u1 +u 2  ∂  v + v2  ∂ρ
ρ   ρ η ∂y 
 +12 ∂y   = ∂x  ρh +  ρh 1  +h − ρ( w1 − w2 )
12 ∂x 
 η ∂x     2  ∂y  2  ∂t

In general, aceasta ecuatie se mai poate pune sub o

forma si mai simpla daca se introduc vitezele medii pe
directiile x, y si anume:

u1 + u2
u=
2
,
v1 + v2
v=
2
,
1 ∂  h 3 ∂p  1 ∂  h 3 ∂p 

 ρ 
 + 
 ρ 
 =
∂
( ρhu ) + ∂ ( ρhv ) + h ∂ρ − ρ( w1 − w2 )
12 ∂x  η ∂x  12 ∂y  η ∂y  ∂x ∂y ∂t

Aceasta ecuatie prezinta urmatoarele caracteristici:

-In cazul ungerii stationare densitatea nu variaza in

timp nici pe directia z,

∂ρ
=0
∂t
;

In cazul fluidului incompresibil nu este functie de

ρ

presiune, variatia cu temperatura este neglijabila, este scos

ρ

in fata derivatei;

In cazul miscarii de apropiere si departare alternativa

a corpurilor, acestea nu se deplaseaza pe x si y, ci pe z:

∂h
u1 = 0 u2 =0 w1 − w2 =
∂t

13.4.3. Cazuri particulare

Miscari stationare. Fluid incompresibil

ρ ∂  3 ∂p  ρ ∂  3 ∂p  ∂h ∂h
h + 
 h 
 =uρ +vρ − ρ( w1 − w2 )
12η ∂x  ∂x  12η ∂y  ∂y  ∂x ∂y

44
 In cazul când corpul nu se deplaseaza pe directia z ci
numai in planul x, y, rezulta,

w1=w2=0, rezulta

ρ ∂  3 ∂p  ρ ∂  3 ∂p  ∂h ∂h
h + h
12η ∂x  ∂x  12η ∂y  ∂y  = u ρ ∂x + v ρ ∂y

 
Ecuatia lui Reynolds pentru curgeri stationare la
fluide incompresibile de vâscozitate constanta cu presiunea.
Este cazul tipic al ecuatiei lui Reynolds pentru lubrificatia
hidrodinamica.
In cazul curgerii unidimensionale intre doi cilindri de
lungime infinita pe directia x, derivata in raport cu y este 0,
rezulta:

ρ ∂  3 ∂p  ∂h
h  = uρ
12η ∂x  ∂x  ∂x

∂  ρh 3 ∂p  ∂  ρh 3 ∂p  ∂ ∂

∂x  12η ∂x

 + ∂y   = ∂x ( ρhu ) + ∂y ( ρhv )
12η ∂y 
   

In cazul incompresibilitatii uleiului, densitatea este

constanta si se poate elimina din ecuatie:

∂  h 3 ∂p  ∂  h 3 ∂p  ∂ ∂

∂x  12η ∂x

 + ∂y   = ∂x ( hu ) + ∂y ( hv )
12η ∂y 
   

Aceasta reprezinta ecuatia Reynolds pentru curgere

bidimensionala intr-un punct oarecare din lubrifiant (exista
viteze atât pe directia Ox cât si Oy).

u A + uB
u=
2
,
vA + vB
v=
2
,
in care A, B indica cele doua corpuri.

In foarte multe situatii intereseaza curgerea

lubrifiantilor pe o singura directie, caz in care avem:

v A =v B =0 ⇒v =0 ⇒

∂  ρh 3 ∂p  ∂  ρh 3 ∂p  ∂
 
+  
= ( ρhu )
∂x  
12η ∂x  ∂y  12η ∂y  ∂x
,
sau

45
 ∂  h3 ∂p  ∂  h 3 ∂p  ∂
 +  = ( hu )
∂x    
12η ∂x  ∂y 12η ∂y  ∂x
.

Daca se pot neglija scurgerile laterale ale

lubrifiantului (pe directia y – de exemplu, in cazul unui contact
liniar intre doi cilindri) se poate neglija si termenul doi din
membrul intâi. Rezulta:

∂  h 3 ∂p  ∂
 = ( hu )
∂x  12η ∂x  ∂x
,
ρh ∂p
3
= ρhu + C
12η ∂x
.

Constanta C se determina din conditia:

∂p
= 0 ⇒0 = ρm hm u + C
∂x
,
∂p
=0
∂x
unde indicele m indica pozitia unde , deci pozitia
valorii maxime a presiunii. Rezulta:

ρh 3 ∂p ∂p ρh − ρm hm
C = −ρm hm u ⇒ = ρhu − ρm hm u ⇒ =12ηu
12η ∂x ∂x ρh 3
.

In cazul incopresibil se obtine:

∂p h − hm
= 12ηu
∂x h3
,

care este forma clasica a ecuatiei Reynolds pentru

lagare hidrodinamice lungi.

14. Aplicatii ale ungerii hidrodinamice

14.1. Patina hidrodinamica plana.

14.1.1. Generalitati. Distributia de presiune.

Prin curgerea fluidului intr-un interstitiu convergent la

contactul fluidului cu patina inclinata apare o distributie de presiune.
Consideram sistemul de referinta legat de patina astfel incât
prelungirea patinei sa treaca prin origine.

46
 In cazul conditiilor obisnuite de lucru, putem considera
ecuatia lui Reynolds unidimensionala.
Pe portiunea AM, h > hm, ceea ce face ca termenul din dreapta
sa fie pozitiv, deci gradientul de presiune pozitiv, presiunea creste.
Pe potiunea MB, h < hm, gradientul de presiune este negativ,
deci presiunea scade. Rezultanta acestei presiuni hidrodinamice ce
apasa asupra patinei genereaza o rezultanta N ce se descompune in
portanta Q si frecarea T. Aceasta ne arata ca patina poate sustine o
sarcina oarecare, depinzând de conditiile cinematice si geometrice, si
ca se poate asigura intre patina si suprafata conjugata a planului un
strat de lubrifiant suficient de gros incât suprafetele sa nu vina in
contact.
Daca patina ar fi inclinata in sens invers, gradietii de presiune
ar fi de semn invers decât in cazul de fata si deci, patina ar avea
tendinta sa cada. Rezulta ca nu se poate realiza o portanta
hidrodinamica decât prin existenta unui interstitiu convergent si a
unor conditii cinematice adecvate. Ecuatia Reynolds utilizata este
scrisa in ipoteza curgerii unidimensionale. Aceasta ar fi corecta in
situatia in care patina ar fi infinit lunga pe plan perpendicular figurii,
lucru ce nu se intâmpla in realitate. Lungimea finita a patinei face ca
la capetele acesteia sa apara scurgeri de lubrifiant, ceea ce determina
scaderi ale presiunii.

y
A
N Q

B
T

p
m x
x1
x
m
x
3

Fig. 14.1.

De aceea, in situatiile reale se foloseste o presiune medie

considerata constanta pe intreaga latime a patinei. Din ecuatia
Reynolds prin integrare se poate determina distributia de presiune.

pmax
p
med

p
0

x
B

47
 Fig. 14.2

dp h − hm
= 12ηu
dx h3
,
h
tgα = ⇒h = xtgα = xa ⇒
x

a( x − xm )
dp =12ηu dx
a 3 x3
,
12ηu x − xm
⇒p =
a2 ∫ x3
dx +C
,
x − xm dx dx x −2 +1 x −3 +1 x 1
∫ x 3
dx = ∫x 2
− xm ∫ x − 2 +1
3
= − xm = m − ⇒
−3 +1 2 x 2 x

12ηu  xm 1
p= 2  2 −  +C
a  2x x
.

In aceasta ecuatie avem doua necunoscute xm si C, pe care le

determinam din conditia pe contur:

 12ηu  x m 1
0 = 2  2 −  + C
x = x1   a  2 x1 x1 
p = 0 ⇒ 
x = x2   12ηu  x m 1 
 
0 = a 2  2 x 2 − x  + C
  2 2 
.
Rezulta:
xm x 1 1 x ( x − x1 )( x2 + x1 ) x1 − x2 
− m + − =0 ⇒ m  2 + =0 ⇒
2 x12 2 x22 x2 x1 2  x12 x22 x1 x2 

2 x1 x2
xm =
x1 + x2
,

12ηu  2 x1 x2 1 1 12ηu  x2 − x1 − x2  12ηu 1

C =− 2   −   =− 2  
 = a2 x + x ⇒
a  x1 + x2 2 x12
x1  a x1 
 x1 + x2  1 2

12ηu  2 x1 x2 1 1  12ηu 1
p= 
 −  + 2
a  x1 + x2 2 x
2 2
x a x1 + x2
,

care reprezinta valoarea presiunii intru-un punct pe abcisa x.

h h1 h2 h
x= x1 = x2 = = 2
tgα tgα tgα a
Daca inlocuim ,
putem exprima distribuirea de presiune in functie de grosimile
filmului pe latimea patinei. Valoarea presiunii pe suprafata patinei este
important de cunoscut pentru determinarea portantei, adica a valorii

48
sarcinii pe care patina o poate sustine. Cunoscând valoarea xm se poate
determina valoarea presiunii maxime pm, inlocuim x cu xm:

12ηu  x1 x2 ( x1 + x2 )  12ηu
2
x + x2 1
pm =  − 1 +
2 
a  x1 + x2 4 x1 x2
2 2
2 x1 x2  a 2
x1 + x2

,
12ηu  x1 + x2 x1 + x2  12ηu
pm =  − 
 + a2 ( x + x )
a2  2
 4 x1 x2 2 x1 x2  1 2
.

14.1.2. Aplicatii ale patinei plane in tehnica

Cea mai des intâlnita forma de patina este cea curbilinie, cum
este cazul lagarelor radiale si al contactelor hertziene (rulmenti roti
dintate, variatoare, etc.).
Totusi, patina plana se intâlneste intr-o situatie unde patina
curbilinie poate fi aplicata mai greu, si anume in cazul lagarelor
axiale. Capatul fusului este prevazut cu mai multe zone inclinate
executate pe sectoare radiale generând in prezenta miscarii relative, in
sensul crearii unui interstitiu convergent a unei distributii de presiune
care sa asigure sustinerea arborelui si contracararea fortei ce
actioneaza asupra acesteia si a greutatii proprii. Aceste sectoare
inclinate pot fi executate si pe elementul fix. Acest tip de lagar
prezinta doua dezavantaje:

A -A
A

Fig. 14.3

1. In fazele de pornire, oprire, conditiile hidrodinamice

nu asigura crearea unei pelicule suficient de groase de
lubrifiant;
2. Miscarea circulara are tendinta sa arunce datorita
fortei centrifuge, uleiul afara din contact, ceea ce
impune realizarea unei posibilitati de alimentare
continua cu ulei, lucru ce se face de obicei printr-un
orificiu central.

14.1.3. Portanta hidrodinamica a patinelor

49
 In ipoteza unei patine infinit lungi forta ce ar actiona asupra
patinei ar fi si ea infinita. De aceea se procedeaza la definirea
portantei pe un element de patina de grosime unitara.
Forta dN=pdA

dx
dA = l
cos α
,

unde l este lungimea patinei perpendiculara pe planul

desenului.

Pentru l=1
x
dx 2
dx
⇒ dn = p ⇒n = ∫ p ⇒
cos α x1
cos α

x2
12ηu  x1 x 2 1 1 1  12ηu  x1 x 2 x 2 − x1 x x − x1 
n=
a 2 cos α ∫  x
x1 1 + x 2 x 2
− +
x x1 + x
dx = 2
2  a cos α

 x1 + x 2 x1 x 2
− ln 2 + 2 =
x1 x1 + x 2 
12ηu  2( x 2 − x1 ) x 
=  − ln 2 
a cos α  x1 + x 2
2
x1 

De pe figura se observa ca portanta:

Q=Ncos sau α

q=ncos , rezulta:
α

12ηu  2( x2 − x1 ) x 
q=  − ln 2 
tg 2α  x1 + x2 x1 
.

Aceasta marime se exprima de regula in functie de un raport

h2 − h1 x1
K= = 1− K
h2 x2
sau ,
  x1  
 2 x2 1 −  
12ηu   x2  x1  12ηu  2 K 
⇒q = 2 + ln = 2  + ln (1 − K ) 
tg α   x1  x2  tg α  2 − K 
 x2  + 1 
  x2  
.
ηu
q0 =
tg 2α
Notând ,
q
⇒ = f (K)
q0
,

50
functie care ne da informatii despre variatia portantei in functie de
unghiul de inclinare al patinei, deoarece K este influentat direct de
inclinarea patinei putându-se exprima tg in functie de K. Prin α

reprezentarea grafica a acestei variatii obtinem curbele din figura.

q
q
0

Fig. 14.4.

l
b
Curba de sus este trasata pentru valori ale lui (l-lungimea
patinei, b- latimea patinei) tinzând spre infinit. Valoarea maxima a
q l
q0 b
raportului este =0,16 pentru →∞
.

Concluzii
1. Faptul ca aceste curbe prezinta un maxim arata ca exista o
valoare optima pentru inclinarea patinei, care asigura
portanta maxima. Aceasta valoare este importanta pentru
proiectare fiind recomandata a fi folosita.
( λ ≥ 2)
2. Din conditiile de asigurare a lubrificatiei fluide , se
determina valoarea minima a grosimii filmului, din ralatia
h min h1
λ= = ≥2
Rz1 + Rz2 Rz1 + Rz2
,
in care Rz1, Rz2 - rugozitatile suprafetelor ce formeaza cupla
patinei hidrodinamice. Cunoscând valorile lui h1 si valoarea optima a
lui K, se poate determina h2 si deci inclinarea optima a patinei.
Rezultanta fortei ce actioneaza asupra patinei este aplicata intr-un
punct ce reprezinta centrul de greutate al distributiei si este numit, in
mod obisnuit, centru de presiune. Pozitia acestui punct se determina
cu formulele din mecanica clasica:

x2 x2

∫ xp( x) dx
x1
∫ yp( x ) dx
x1
xc = x2
yc = x2

∫ p( x ) dx
x1
∫ p( x ) dx
x1
si similar .
Pozitia acestui punct este importanta in cazul in care, prin
conditiile constructive, patina are posibilitatea realizarii unui unghi
α
variabil, putându-se roti. In aceasta situatie, rotirea trebuie sa se
faca in jurul unui punct situat in dreptul centrului de presiune.

51
 Cealalta componenta (T) constituie rezistenta opusa de
patina la inaintare, la care se adauga in mod obisnuit si o alta
componenta determinata de frecarea hidrodinamica la contactul dintre
lubrifiant si patina.

14.1.4. Frecarea hidrodinamica la patina plana

Compontenta T este in fapt, rezistenta patinei la inaintare si

constituie o parte din frecare, cealalta parte fiind determinata de
frecarea din lubrifiant la contactul cu patina. Pe o arie elementara in
lubrifiant actioneaza un efort tangential:

t2

h1
p

x1 xm x2 x

Fig. 14.5.
dv
τ =η
dn
,
 dv 
τ = η  ⇒T2 = ∫τdA
 dn  y =h A
.

Limitându-ne numai la o portiune de patina, de latime unitara,

rezulta:

x2
t 2 = ∫ τdx
x1
.

Se stie ca:

dp dτ d  dv 
= = η 
⇒
dx dy dy  dy 

52
dp d 2v
=η 2 ⇒
dx dy

d 2v 1 dp
= ⇒
dy 2 η dx

dv 1 dp
= y +c
dy η dx
,

1 dp 2
⇒v = y + Cy + C
2η dx
,
pentru y=0 ⇒v=0 ⇒C1=0,
y=h ⇒v=u2 ⇒

1 dp 2
u2 = h + Ch ⇒
2η dx

u2 1 dp
C= − h⇒
h 2η dx

1 1 dp 2 u2 1 dp 
v= y + − h y
2η 2η dx  h 2η dx 

,

dv 1 dp  u2 1 dp 
= y +
 − h
dy η dx  h 2η dx 
,

53
  dv  1 dp u 1 dp

 dy 
 = h+ 2 − h
  y =h η dx h 2η dx
,

 dv  u 1 dp
  = 2 − h
dy
  y =0 h 2η dx
,

 dv  h dp u2η
τ = η  = + ⇒
  y =h 2 dx
dy h

h
tgα = ⇒
x

h =xtgα⇒

x2  xtgα Uη 
t2 = ∫  + 2  dx
x1  xtgα 
 2 
Integrând, rezulta valoarea fortei de frecare hidrodinamica
din fluid, forta de frecare unitara pe patina, forta care este orientata in
lungul patinei. Pentru a obtine forta de frecare hidrodinamica este
necesar sa proiectam aceasta forta pe directia orizontala.
t 2 x =t 2 cos α tt = t1 +t 2 x
iar forta totala este .

Concluzii:
Din calcul rezulta ca forta medie de frecare contine doua
componente una dependenta de vâscozitatea lubrifiantului si una
dependenta de geometria interstitiului convergent.
Coeficientul de frecare hidrodinamica in aceste conditii,
poate fi definit ca raport intre forta de frecare hidrodinamica si
portanta:

tt
µ=
p
.
14.1.5. Centrul de presiune al patinei

In multe situatii, este important de stiut pozitia punctului de

aplicatie al rezultantei fortelor ce actioneaza asupra patinei. Mai mult,

54
pentru patina, conditiile de functionare depind de valoarea unghiului
α
, existând o valoare optima, pentru care portanta este maxima. De
aceea in multe situatii practice, se construiesc patine oscilante, cu
autoasezare, astfel incât conditiile de lucru se autoregleaza.
Aceste patine oscilante este necesar sa fie articulate in
dreptul centrului de presiune. Determinarea pozitiei centrului de
presiune se face utilizând cunostintele de mecanica analitica:

x2 x2

xc =
∫
x1
xp( x )dx
=
∫x1
xp( x )dx
x2
N
∫
x1
p ( x) dx
,

in care N este normala.

Expresia lui p(x) a fost determinata anterior:

6ηu1  x1 x2 1 1 
p ( x) = − +
α  x ( x1 + x2 ) x x1 + x2 
2  2

,

α=tgα⇒

1 x2 6ηu1  x1 x2 x 
xc =
N ∫x1 2 
α ( x1 + x2 ) x
−1 + dx
x1 + x2 
.

Analog se calculeaza yc cu o formula similara.

Calculele efectuate pentru valorile uzuale ale lui x1 si x2
indica dispunerea centrului de presiune la (0,55-0,62) din latimea
patinei.

14.2. Patina infinit de scurta

Calculele efectuate au considerat patina infinita pe directia

perpendiculara pe planul desenului. In realitate, o astfel de patina nu
exista, patinele fiind finite ca lungime iar capetele implica o scurgere
de lubrifiant. Aceasta scurgere laterala influentiaza distributia de
presiune.

55
 y

y
x x

z z

y y

x x

a. b.
Fig. 14.6.

In figura a este prezentata o portiune dintr-o patina plana

infinita. Pe directia y, a lungimii infinite, nu apare o scadere de
presiune, in timp ce in cazul b, unde lungimea pe directia y este finita,
apare o scadere de presiune spre capete, unde presiunea ia valoare
nula. Efectul curgerilor laterale este dificil de apreciat si se poate face
numai prin modelarea numerica a situatiei, modelare a carei exactitate
depinde de rigurozitatea ipotezelor acceptate. Aprecierea analitica se
poate face, in cazul situat la polul opus al patinei infinit lungi, si
anume, considerând patina infinit scurta.
In acest caz, gradul de variatie al presiunii dupa lungimea y a
patinei, este mult mai mare decât cel dupa x, deoarece dimensiunea
dupa directia y este mult mai mica decât cea dupa directia x.
Considerând ecuatia Reynolds generalizata, de forma:

∂  ρh 3 ∂p  ∂  ρh 3 ∂p  ∂ ∂

 
 + 
 
 = ( ρhu ) + ( ρhv )
∂x 12η ∂x  ∂y 12η ∂y  ∂x ∂y
,

primul termen poate fi neglijat, iar ultimul este nul deoarece:

v1 + v2
v= =0⇒
2
∂  ρh 3 ∂p  ∂
 = ( ρhu )
∂y  12η ∂y  ∂x
.

Având in vedere ca in lagarele clasice hidrodinamice nu se

folosesc presiuni importante, lichidul lubrifiant poate fi considerat
incompresibil, relatia devine:

∂  3 ∂p  ∂h
h  = 12ηu
∂y  ∂y  ∂x
,
pentru patina infinit scurta, in care:

56
 u1 + u2 u2
u = = ⇒
2 2

∂  3 ∂p  ∂h
h  = 6ηu2
∂y  ∂y  ∂x
.

Aceasta relatie poate fi integrata in raport cu y:

∂h ∂p ∂p 6ηu2αy C
= tgα = α ⇒ h3 = 6ηu2αy + C ⇒ = + 3
∂x ∂y ∂y h3 h

,
h
tgα = ⇒= xtgα
x
.

Prin integrare se obtine:

6ηu2αy 2 Cy
p= + 3 + C1
2h 3 h
.

Cele doua constante de integrare se determina din conditiile

pe contur:

L
y =± ⇒ p =0
2

sau
 3ηu α L2 CL
0 = 3 23 + 3 3 + C1
 xα 4 2x α

0 = ηu2α
3 L2 CL
− 3 3 + C1

 x 3α 3 4 2x α
rezulta explicitarea marimilor necunoscute:

3 ηu2
C1 = −
2 x 3α 2

2 x 3α 3 3ηu2α L2 3ηu 
C= − 3 2 2 .
L   x 3
α 3
4 2 xα 

Inlocuim C si C1 in expresia presiunii si se obtine:

6ηu2αy 2 2 x 3α 3 3ηu2α L2 3ηu  y 3 ηu2

p= +  − 3 22  3 + −
2h 3
L  xα 4 3 3
2x α  h 2 x 3α 2
.

57
 Aceasta expresie reprezinta variatia presiunii dupa axa y. Din
expresie se observa ca variatia este de forma parabolica. Tot de forma
parabolica era si variatia dupa axa x. Concluzia ce se poate trage din
calculele efectuate este ca lungimea patinei influenteaza distributia de
presiune. Prezenta scurgerilor laterale duce la pierderi de presiune si
scaderea portantei lotale a lagarului. Deci, in zona centrala vom avea
o presiune aproximativ constanta pe lungimea patinei iar in portiunile
de capat o variatie aproximativ parabolica, cu anularea diferentelor de
presiune fata de cea atmosferica.

14.3. Patina Treapta

O preocupare a numerosi cercetatori a fost aceea de a gasi o

patina a carei geometrie sa fie optima din punct de vedere al portantei.
Rayleigh a gasit o solutie a acestei probleme prin patina care ii poarta
numele, patina formata dintr-un interstitiu convegent, la care variatia
interstitiului se face in trepte.

pm

y
b1 b2

1
h2
hm
h1

x
O

Fig. 14.7.

In ipoteza ca patina este infinit lunga, rezulta:

dp h − hm
= 6ηu
dx h3
.

Daca se particularizeaza relatia pentru portiunea de grosime

de film h1, rezulta:

dp h −h
= 6ηu 1 3 m < 0
dx h1
,
iar pentru portiunea de grosime de film h2:

58
 dp h −h
= 6ηu 2 3 m > 0
dx h2
.

O alta paticularitate o constituie conditiile la limita:

x=-b1 rezulta p=0,
x=b2 rezulta p=0.

Valoarea lui hm nu este cunoscuta intrucât aceasta valoare este

constanta ca si celelalte marimi ce intervin in membrul drept iar
integrarea se poate face direct. Rezulta pentru intervalele 1, respectiv
2 expresiile presiunii:

h1 − hm
p = 6ηu x + C1
h13

h2 − hm
p = 6ηu x + C2
h23

h1 − hm
C1 = +6ηu b1
h13

h2 − hm
C2 = −6ηu b2
h23

Variatiile de presiune sunt liniare.

Este evident ca in punctul de trecere de la h1 la h2, presiunea
nu poate avea un salt deci egalând valorile presiunii pentru acest
punct, obtinute din cele doua ecuatii, rezulta:

p1 (0) = p2 (0) ⇒

h1 − hm h −h
6ηu b1 = −6ηu 2 3 m b2 ⇒
h13 h2

h1b1h23 −hmb1h23 =−h2b2 h13 +hm b2 h13 ⇒

h1b1h23 + h2b2 h13 b h 2 + b2 h12

hm = = h1h2 1 23
b1h2 + b2 h1
3 3
b1h2 + b2 h13
.
Rezulta pentru prima regiune expresia presiunii:

6ηux  b1h22 + b2 h12  6ηu  b h 2 + b2 h12 

p( x) = 1 − h2 3 
+ 2 b1 1 − h2 1 23 
h12  b1h2 + b2 h1  h1
3
 b1h2 + b2 h13 
.

Analog pentru a doua regiune, rezulta:

59
 6ηux  b h 2 + b2 h12  6ηu  b h 2 + b2 h12 
p( x) = 1 − h1 1 23 3 
− 2 b1 1 − h1 1 23
2
h2  b1h2 + b2 h1  h2  b1h2 + b2 h13 
.

Debitul de lubrifiant se determina prin integrare:

Q = ∫ udA
, iar debitul elementar,
h
q = ∫ udy
, unde h este h1 pentru portiunea 1 si h2 pentru
0

portiunea 2.
dA=dydz.
Din conditii de continuitate, debitul trebuie sa aiba aceeasi
valoare atât pentru portiunea de inaltime h1 cât si pentru portiunea de
inaltime h2.
Patina Rayleigh creeaza o portanta superioara patinei
inclinate, mai mare cu cca (20÷25)%, dar prezenta scurgerilor laterale
determina, pentru portiunea de inaltime h2, scurgeri importante.
In sensul eliminarii acestui dezavantaj si cresterii eficientei
patinei, s-au propus diverse solutii, dintre care se remarca solutia cu
geometrie diferita a patinei dupa latime.
Portiunea 2 reprezinta portiunea cu inaltimea h2, iar portiunea
1 cea de inaltime h1.
Deci, treapta mai inalta este inconjurata pe trei parti de
treapta mai joasa, fapt ce face ca scurgerile sa fie mult mai reduse.

1 2

Fig. 14.8

14.4. Lagarul cu patine inclinate

α ≈800

Fig. 14.9

60
 Se folosesc mai multe suprafete plane inclinate creâdu-se atât
portanta cât si capacitate de preluare axiala. Acest tip de patina este
folosit si in cadrul lagarelor hidrodinamice radiale, suprafetele
inclinate fiind executate si pe suprafata cilindrica, având in cazul
acesta o forma elicoidala.

14.5. Lagarul radial cilindric

14.5.1. Generalitati

Acest tip de lagar este cel mai frecvent intâlnit in practica,

fiind primul care s-a folosit si cel mai simplu din punct de vedere
constructiv.
Principial, constructiv un astfel de lagar este format dintr-un
fus de arbore, montat cu joc mic intr-un alezaj, numit cuzinet, si care
in repaus, la forte verticale, se sprijina in partea de jos a alezajului. In
momentul in care fusul capata o miscare de rotatie, uleiul este antrenat
in interstitiul convergent si, in anumite conditii, separa complet cele
doua suprafete. Daca sarcina ar fi nula si viteza foarte mare, teoretic,
fusul ar trebui sa se aseze centric, formând un joc, δ , uniform in
orice directie radiala. In realitate fusul se dispune excentric, ca in
figura.

61
 hmax =δ +e =δ(1 +χ)
,
hmin =δ−e =δ(1 −χ)
. B

In care:

e
χ=
δ
;
e – extrencitatea;

Fusul se aseaza excentric fata de pozitia centrului

cuzinetului, la o distanta, e, dependenta de conditiile concrete de lucru
(sarcina, turatie, joc in lagar).

dp h − hm
= 6ηu
dx h3
.

Este necesar sa cunoastem variatia grosimii de film h,

unghiul de atitudine, , si sa transformam ecuatia lui Reynolds din
ϕ

coordonatele liniare x, y pentru care a fost scrisa, in coordonate polare

corespunzatoare unei patine circulare, cum este cazul lagarului
hidrodinamic.

d
dx = rdϕ = dϕ
2
,
h =AB =O2 B −O2 A
,
O2 B = R
O1 A = r
.

In triunghiul O2O1A scriem teorema sinusurilor:

e r OA
= =
sin A sin(π −ϕ) sin O1
,
sin A =
e ˆ = arcsin
sin ϕ ⇒ A
e 
 sin ϕ
r r 
,
O1 =π−(π−ϕ−A
ˆ ) =ϕ+A
ˆ
,
e
OA = sin(ϕ + Aˆ )
e
sin ϕ
r
,
e
h=R− sin(ϕ + Aˆ )
e
sin ϕ
r
.

62
 Aceasta expresie mai poate fi scrisa si sub forma
simplificata:

h =δ+e cos ϕ
.

Inlocuind expresia lui h in ecuatia lui Reynolds, se poate

scrie ecuatia sub forma integrala, putând determina distributia de
presiune, portanta si respectiv frecarea. Integrarea ecuatiei Reynolds,
pentru lagarele hidrodinamice, prezina, in general, dificultati majore,
deoarece intevin doua elemente necunoscute respectiv constanta de
integrare si grosimea filmului in dreptul presiunii maxime.
Pentru usurarea rezovarii se poate recurge la un artificiu, si
anume la descompunerea fortei care actioneaza asupra fusului intr-o
componenta pe directia liniei centrelor si o componenta pe directia
perpendiculara la aceasta. De asemenea, descompunând si distributia
de presiune pe cele doua directii in fiecare punct, se obtine distributia
de presiune reala, ca o suprapunere de doua efecte, separând practic
ecuatia integrala in doua ecuatii diferite cu necunoscute separate.

14.5.2. Distributia de presiune in lagarele

hidrodinamice

Se observa din desen ca distributia de presiune, semnificata

prin linia intrerupta, nu este distribuita pe toata circumferinta arborelui
ci numai in zona interstitiului convergent, depasind cu putin zona cu
grosime minima a filmului. Aceasta forma de distributie ne sugereaza
ca pozitia de dispunere a canalelor de ungere, cu ajutorul carora se
alimenteaza lagarul cu ulei trebuie , sa fie in zona neincarcata a
lagarului. Dispunerea acestora in zona cu distributie de presiune mai
mare decât cea atmosferica, ar duce la scurgeri suplimentare, pierderei
de presiune, deci scaderea portantie lagarului. Datorita faptului ca
lungimea lagarului este in general redusa, raporul l/D variind intre
(0,5-0,8) pâna la (1,5÷2), efectele de capat sunt prezente. Prin
similitudine cu patina infinit scurta, se poate afirma ca distributia de
presiune in zona de capat pe directia axiala sufera o scadere
parabolica pâna la presiunea atmosferica.
Aceasta implica o reducere a portantei si deci afectarea
performantei lagarului, lucru ce se ia in considerare, de regula, in
proictare printr-un coeficient de pierderi, dependent de raportul l/D.
In proiectare, din punct de vedere al durabilitatii lagarului, un
rol foarte important il are hmin, in acelasi timp, uleiul trebuie sa fie
suficient de gros intrucât sa separe neregularitatile celor doua
suprafete. Verificarea ungerii hidrodinamice se face cu ajutorul
ungerii hidrodinamice:

hmin
Ch = ≥ 2.
Rz 1 + Rz 2

63
 Cercetarile experimentale au demonstrat ca functionarea
lagarului are loc in conditii optime atunci când raportul intre hmax si
hmin este apropiat de valoarea 2.

14.5.3. Frecarea in lagarele hidrodinamice

In conditiile ungerii fluide, in lagar nu exista decât frecare

hidrodinamica. Daca, conditiile ungerii fluide nu sunt indeplinite,
apare, pe lânga frecarea hidrodinamica, si frecare columbiana. Un
calcul simplificat al frecarii hidrodinamice se poate face tinând cont
de faptul ca grosimea peliculei variaza foarte putin, si pe baza acestei
observatii, se aproximeaza pozitia fusului ca fiind perfect centrica.
Conform legii lui Newton, efortul tangential de forfecare din fluid
este:

dv u ωr ωd
τ =η ≈η =η =η
dn δ δ 2δ
,
dv
dn
in care reprezinta gradientul normal de viteza.

Forta totala de frecare:

ωd πωdl πωdl
F f = τAρ = η πdl = η =η
2δ δ 2ψ
2
d
,
in care ψ
este jocul relativ.

Momentul de frecare:

M f = Ff r
.

Se poate defini un coeficient de frecare global in lagar, ca

raport intre forta de frecare si forta radiala.

Ff
µ=
Fr
.

In realitate, fusul nu este centric fata de cuzinet, deci

grosimea filmului vaziaza, iar zona cu grosime mica va aduce o
contributie substantiala la frecare, astfel incât coeficientul de frecare
real este mai mare.
Literatura de specialitate da formule de calcul ale
coeficientului real de frecare:

64
 πηω
µ= + 0,55ψξ
pψ

1, 5
d
ξ = 
l
, pentru l <d
;
ξ =1
, pentru l >d
.

Cunoasterea frecarii din lagar mai este importanta si pentru

determinarea randamentului lagarului, si deci a puterii pierdute prin
frecare.

P = Fv =M f ω
.

15. Lagare hidrostatice

15.1. Generalitati

Lubrificatia hidrostatica constituie o categorie aparte in cadrul sustinerii pieselor in

cuple si se bazeaza pe aducerea lubrifiantului sub presiune, din exterior, in zona de sustentatie
a lagarului, prin intermediul unui sistem de conducte, pompe, fitinguri, drossere, etc., acesta
fiind inr-o permaneta circulatie. Uleiul fiind sub presiune, creeaza o apasare asupra piesei
sustinute (fus, ghidaj, palier, s.a.) scurgandu-se pe la limitele suprafetelor intr-o baie, de unde
este recirculata. Desi implica o instalatie relativ complexa, lagarele hidrostatice s-au impus,
prin aceea ca permit o separare sigura, frecare redusa si, spre deosebire de cele hidrodinamice,
sustinerea de piese in repaus. Se utilizeaza la masini foarte precise sau de importanta
deosebita, unde este imperios necesar ca regimul de ungere sa fie permanent si corect
controlat si frecarea cit mai mica, pretul de cost fiind relativ ridicat. Alte domenii de utilizare:
lagare axiale, lagare radiale cu buzunare, tubine hidraulice, ghidaje etc.

15.2. Patina hidrostatica de lungime infinita

Patina 1 si suprafata conjugata 2 sunt de lungime infinita in plan perpendicular pe

planul figurii, suprafata 1 fiind prevazuta cu un canal in zona de simetrie, prin care uleiul este
adus intre suprafete.

z z
1
p
x x

2
p

Figura 15.1.

65
 Datorita presiunii uleiului, suprafetele se distanteaza intre ele, uleiul scurgandu-se in
directia xx’, iesind dintre suprafete.
Scriind echilibrul pentru un element de arie, rezulta:

dp dτ
=
dx dz
,

dv
τ =η
dz
cu , se poate scrie

dp d 2v
=η 2 ⇒
dx dz

d 2 v 1 dp
=
dz 2 η dx
.
Prin integrare se obtine:
dv 1 dp
= z + C1 ⇒
dz η dx

1 dp 2
v= z + C1 z + C2
2η dx
.

Relatia a fost scrisa in ipoteza ca vascozitatea nu variaza cu presiunea, lucru valabil

pentru presiuni reduse de lucru.
Determinarea constantelor de integrare:

z =0 ⇒v =0 ⇒C2 =0
,
z =h ⇒v =0⇒

1 dp 2
0= h + C1h ⇒
2η dx

1 dp
C1 = − h
2η dx
,
1 dp 2
v= ( z − hz )
2η dx
.

Distributia de viteze are o forma parabolica, si maximul se atinge acolo unde

dv h
=0⇒ z=
dz 2
2z −h =0 ⇒
.

66
 Scriind ecuatia debitului, rezulta:

q = ∫ vdA
,

dA =dydz
,

pt dy =1⇒dA =dz ⇒

h
q1 = ∫ vdz
,
0

in care q1.este debitul pe unitatea de lungime a patinei.

h 1 dp 2 1 dp  h 3 h2 
q1 = ∫ ( z − h)dz =  − h 
⇒
0 2η dx 2η dx 
3 2 

1 dp 3
q1 = − h
2η dx
.

q
qm =
h
Pe baza acestei relatii se poate determina si o valoare medie a debitului .
Debitul de lubrifiant este important a fi cunoscut pentru proiectarea pompei ce
urmeaza sa alimenteze lagarul hidrostatic. O alta particularitate a debitului este aceea ca el
trebuie sa fie constant si independent de x.
In aceste conditii, rezulta:

1 dp 3
− h = ct = C ⇒
12η dx
.

− h3
dp = Cdx
12η
,

12η
p =− Cx + D
h3
.

Determinarea constantelor C si D se poate face prin particularizare:

x =0⇒p =P ⇒D =P
.

x =l ⇒p =0 ⇒

67
 12η
0 = − 3 Cl + P ⇒
h

Ph 3
C= ⇒
12ηl

12η Ph3
p =− x+P ⇒
h3 12ηl

 x
p = P1 − 
 l
,
in care P este presiunea de alimentare cu lubrifiant.
Aceasta arata ca variatia presiunii de la valoarea maxima in dreptul orificiului la
valoarea minima, la extremitatea patinei hidrostatice, este liniara.
Distributia de presiune la patina hidrostatica variaza liniar de la valoarea p0, in zona
canalului de alimentare cu ulei, la zero in punctul situat la distanta maxima. Din conditiile de
continuitate rezulta debitul de fluid necesar, care pentru unitatea de lungime de patina este:

h
q = ∫ vdz
.
0

Debitul real pentru patina infinit lunga este dublul acestui debit, deoarece scurgerile
lichidului se fac prin ambele parti, rezulta pentru o lungime L, debitul:

Q =2qL
.

Daca patina se deplaseaza lateral cu o viteza u1 in lungul axei Ox, debitul local de
scapari se modifica.
Astfel, in partea situata in directia deplasarii, deoarece viteza scade cu o cantitate, si
debitul scade, iar in partea opusa viteza creste, si deci si debitul de scapari creste. Modificarile
de viteza fiind egale rezulta ca si modificarile debitului de scapari vor fi egale, deci prezenta
miscarilor relative intre patina si corp nu modifica debitul global de scapari.

15.3. Portanta patinelor hidrostatice

po

b
po

Figura 15.2.

68
 Diagramele reprezinta distributia de presiune pe latimea patinei, portanta unitatii de
lungime w este data de aria diagramei de presiune:
bp0 bp
w =2 + p0 d ≈ 2 0
2 2
.

In acest mod se calculeaza portanta in toate situatiile lagarelor hidrostatice.

15.4. Patina hidrostatica in trepte

po

h
b L

po

Figura 15.3.

Pe portiunea cu treapta mai inalta, de grosimea H, uleiul nu intampina rezistenta la

trecere, aceasta aparand la prezenta treptei, respectiv la grosimea h.
Asa cum reiese din diagrama, prezenta acestui „buzunar” central imbunatateste
conditiile de portanta.

W
w = lp0 + p0b =
L
.

In concluzie, cu cat dimensiunea b este mai mica, cu atat portanta hidrostatica este
mai mare.

15.5. Patina hidrostatica circulara

Este un alt caz ce paticularizeaza patina infinita, este formata dintr-o piesa circulara.

69
 z

po

x
po

R1
R0

Figura 15.4.

Relatia vitezei de curgere a fluidului a fost dedusa anterior la patina infinit lunga si
este de forma unei parabole:

u=
1 dp 2
2η dx
(
z − hz )
.

Relatia ramane valabila cu conditia trecerii in coordonate radiale, devenind:

u (r ) =
2η dr
(
1 dp 2
z − hz )
.

Daca se considera o suprafata cilindrica situata la raza r, de inaltime dz, debitl de

scapari va fi:

dq =u ( r ) 2πrdz ⇒

πrdp h 2 πr dp  h3 h 3 
h
Q = ∫ dq = ∫
h 1 dp 2
2η dr
( )
z − hz 2πrdz =
ηdr ∫0
z − hz dz = (
η dr 
 )
− 
2 
⇒
0 0
3 

πrh 3 dp
Q=−
6η dr
.

Valoarea debitului din conditiile de continuitate trebuie sa fie constanta in orice

sectiune.

6η dr
dp = − Q ⇒
πh3 r

6η
p =− Q ln r +C
πh 3
.

70
 Introducem conditiile la limita:
 6η
p0 = − 3 Q ln R0 + C
r = R0 ⇒ p = p0  
 πh
⇒
r = R1 ⇒ p = 0   6η
0 = − 3 Q ln R1 + C

 πh

6η R
p0 = Q ln 1 ⇒
πh3 R0

πh3 p0 R1
Q= ln
6η R0

6η πh 3 p0 R R
C= ln R1 ln 1 + p0 ln R1 ln 1 ⇒
πh 3
6η R0 R0
.

R1
C = p0 ln R1 ln
R0

6η πh3 p0 R R
p =− ln r ln 1 + p0 ln R1 ln 1 ⇒
πh 3
6η R0 R0

R1 R R
p = p0 ln (ln R1 − ln r ) = p0 ln 1 ln 1
R0 R0 r
.

Deci, graficul prezinta o scadere logaritmica.

Elemente de proiectare a contactelor de portanta hidrostatica

Dupa cum s-a aratat, avantajul prezentei sustentatiei in absenta miscarilor relative
determina utilizarea relativ frecventa a lubrificatiei hidrostatice in constructia de lagare,
ghidaje, etc. Din modelele prezentate pentru sectoarele hidrostatice s-a vazut ca, un astfel de
lagar ar trebui sa contina unul sau mai multe astfel de sectoare care sa asigure o portanta
suficient de mare incat separarea suprafetelor sa fie completa. Sustentatia este necesara pentru
a permite de regula miscarea relativa intre suprafete, si poate fi realizata din sectoare de
diferite forme, cum ar fi: forma circulara, forma dreptunghiulara, etc. Constructia prezinta un
buzunar, un intersititiu de grosime dependent de presiune, si un canal de aductiune al uleiului,
efectuat de regula in piesa fixa si racordat la sistemul de pompare, filtrare si reglare a
debitului de lubrifiant.

71
 1 2

o o

o o

3 4

Figura 15.5.

In desen se prezinta o portiune dintr-un ghidaj hidrostatic cu buzunare si sectoare

dreptunghiulare. Dispunerea orificiului de alimentare se face central pentru fiecare sector.
Admisia se face prin orificiile O, care sunt atasate fiecare la cate un restructor.
O alta solutie este utilizarea sectoarelor hidrostatice pentru confectionarea lagarelor
radial-axiale.

p0 p0

p0

Figura 15.6.

Admisia se face prin cuzinet fiind dispuse pe circumferinte minim trei asemenea
sectoare, fie dreptunghiulare, fie circulare. Pentru calculul lagarelor hidrostatice se foloseste
metoda unor coeficienti adimensionali caracteristici:
- coeficientul adimensional de sarcina – definit ca raportul intre presiunea medie
din lagar si caderea de presiune pe sector, notat cu Cw., iar caderea de presiune pe
sector, atunci cand iesirea se face in atmosfera, este egala cu presiunea
lubrifiantului fata de presiunea atmosferica.
Presiunea medie se defineste ca raportul intre sarcina ce trebuie preluata de un sector,
raportata la aria sectorului.
- coeficientul de debit– CQ – reprezinta o marime constanta caracteristica fiecarui
sector si solutie constructiva, si corecteaza relatia de dependenta a debitului de
presiune medie, cubul inaltimii interstitiului h si invesul
vascozitatii.
- coeficientul de putere – se refera la puterea necesara pentru vehicularea
lubrifiantului prin sector, putere consumata de pompa care alimenteaza sectorul.
Dupa cum se stie, puterea necesara pentru vehicularea unui fluid este data de
produsul intre debit si caderea de presiune, care in cazul de fata devine egala cu presiunea de
aducere a lubrifiantului in sector. In aceste conditii, coeficientul de putere devine egal cu
raportul coeficientului de debit si sarcina.

72
15.6. Sectorul circular. Portanta sectorului circular

W =Wb +Wc
,

H
h

r
R0

Figura 15.7.

Portanta sectoarelor circulare data de cumulul portantei buzunarului si cel al

coroanei.
Pe intinderea buzunarului presiunea este constanta:

Wb =πR02 p0
.

Pentru coroana, variatia de presiune este logaritmica, presiunea scazand de la p0 la 0.

R
Wc = ∫ pdA
R0
,

dA =2π
rdr ⇒

R
Wc = 2π ∫ prdr
R0
,

R1 R1
p = p0 ln ln
R0 r
.

Prin integrare se obtine portanta coroanei care are un aport cu atat mai mic cu cat
latimea (R-R0) este mai mica.
Cresterea acestei latimi va fi in detrimentul portantei buzunarului, care este de
preferat.
Portanta totala mai poate fi scrisa si cu ajutorul coeficientului de portanta:

W =Cw As p0
.

73
 As este aria sectorului.
Inlocuim W cu valoarea calculata prin integrare si rezulta valoarea coeficientului de
portanta:

Wintegrare
Cw =
πR 2 p0
pentru sector circular.
Pentru valorile lui Cw se dau in mod obisnuit valori in tabelele de proiectare,
utilizandu-se relatia in mod invers, pentru determinarea celorlalte dimensiuni si marimi
caracteristice. Valoarea acestui coeficient trebuie sa fie cat mai mare, pentru a asigura portanta
maxima, valoarea lui fiind subunitara, si teoretic atinge unitatea, cand R si R0 sunt egale,
respectiv, cand presiuna din lagar ar fi constanta si egala cu p0 pe toata aria sectorului. Desi
duce la o portanta ridicata, reducerea grosimii R- R0 duce la scaderea rigiditatii lagarului si o
scadere accidentala de presiune ar putea duce la distrugerea sectorului, fapt ce implica in
proiecatare, determinarea raportului R/R0 din conditii de rigiditate. Metodica de calcul in
proiectare este urmatoarea:
- Cw se alege din nomograme sau tabele, in functie de raprotul R/ R0
- Portanta este impusa de necesitatile functionale ale masinii
- R se determina in functie de dimensiunile constructive iar apoi se determina R0 in
functie de raportul R/R0.
- Rezulta valoarea presiunii p0 de aducere a lubrifiantului care se compara cu
valorile ce pot fi realizate cu instalatiile disponibile. Prin tatonari se aduce lagarul
in parametrii necesari.
Restrictori. Sunt orificii prin care se introduce uleiul in lagarul hidrostatic. Ei asigura
un debit constant si adeseori reglabil. Deosebim:
- restrictori capilari – folositi cel mai mult si avand forma unui tub cu diametrul
interior mic si raportul L/D mai mare de 20.
Caderea de presiune ce se produce pe restrictor este inver proportionala cu diametrul
orificiului. In cazul folosirii acestui tip, se asigura numere Reynolds mai mici ca 2000
(numarul Reynolds delimiteaza prin valoarea sa regimul de curgere);
- restrictorul ventil de laminare – se prezinta sub forma unui ajustaj intre doua
piese conice, dintre care dopul conic se poate deplasa axial, modificand astfel
dimensiunea spatiului de trecere. Deoarece regimul de curgere este laminar,
debitul este proportional cu caderea de presiune.
- restrictorul poros – se utilizeaza in general in cazul lagarelor aerostatice, este
alcatuit dintr-o pastila poroasa montata intr-un perete de trecere si confectionata
dintr-un materical cu o anumita porozitate si cu coeficient de permiabilitate
cunoscut,
- restrictorul diafragma – este un orificiu foarte scurt si de diametru mic si se
utilizeaza unde debitul trebuie sa fie mic.

16. LUBRIFICATIA ELASTOHIDRODINAMICA

16.1. Generalitati
Lubrificatia elastohidrodinamica este un caz particular al lubrificatiei
hidrodinamice, cand sarcinile din contact determina deformatii importante ale suprafetei,
ipoteza rigiditatii absolute a acestora, pusa in cazul lubrificatiei hidrodinamice clasice

74
nemaifiind valabila. Asadar, suprafetele sunt deformabile, geometria modificata in corelare cu
incarcarea, cu apasarea lubrifiantului asupra suprafetelor.
Lubrificatia elastohidrodinamica se intalneste relativ frecvent in constructia
masinilor si utilajelor cum ar fi: lubrificatia rulmentilor, a rotilor dintate, a variatoarelor
elastohidrodinamice, lubrificatia contactului cama-tachet, etc. intalnindu-se si in alte situatii
mai deosebite, cum ar fi: contactul dintre benzile magnetice si capetele de citire de la
magnetofon, casetofon, etc., sau contactul intre anvelopele elastice ale vehiculelor si pista, in
prezenta unui fluid (apa).
Conditiile aparitiei lubrificatiei elastohidrodinamice sunt:
1. prezenta conditiilor specifce lubrificatiei hidrodinamice
(interstitiul convergent in care intra lubrifiantul, prezenta
miscarii relative).
2. deformarea elastica a suprafetei corpurilor in contact.
3. datorita faptului ca, presiunile din contactele cu geometria
corpurilor variabila sunt importante acestea determina si
modificari ale caracteristicilor lubrifiantului, cea mai importanta
dintre acestea fiind vascozitatea. Experimentele au aratat ca
aceasta variaza dupa o lege exponentiala cu presiunea.
Contactele in care apare lubrificatia elastohidrodinamica sunt de regula contactele
hertziene, la care, in absenta sarcinii, contactul ar fi teoretic dupa un punct sau dupa o linie.

16.2. Ecuatiile constitutive fundamentale ale lubrificatiei

elastohidrodinamice

16.2.1. Ecuatia lui Reynolds

– vezi cursurile anterioare;
16.2.2. Ecuatia geometriei interstitiului
h =h0 +hg +hw
,

in care:
primul termen din membrul drept este separatia corpurilor în origine.
hw este contributia la grosimea filmului a deformatiilor elastice ale corpurilor:

1 −ν12 2
P ( x, y )dA
hw1, 2 =
E1, 2 ∫∫
A
2
( x − x0 ) + ( y − y0 ) 2
.

Aceasta relatie este data de teoria contactului si presupune practic cunoasterea

distributiei de presiune din contact pentru calcularea grosimii hw. Indicii se refera la cele doua
corpuri in contact.
hg - contributia geometrica a formei celor doua corpuri, la grosimea filmului in
punctul (x,y), unde axele x si y au fost luate in planul tangent comun la cele doua corpuri, sau
paralele cu acesta. In general, suprafetele au forma:

f =z ( x , y )

75
 Prin dezvoltarea in serii in jurul originii ecuatiilor suprafetelor, se obtine:

x y x2 y2 xy
z ( x, y ) = z (0,0) + f x′ + f y′ + f x′′+ f y′′ + f xy′′
1! 1! 2! 2! 2!

∂z ( x. y ) ∂z
f x′ = f y′ = ...
∂x ∂y

Intrucat originea a fost luata in punctul de coordonate (0,0), punct in care se poate
duce un plan tangent comun, acesta nu este un punct singular, fiind in cazul de fata un punct
de extrem. Din geometria diferentiala se cunoaste formula curburii:

y′′ 1
K = = ⇒
(1 + y′2 ) 3 / 2 R

1
K = y′′ =
R

Presupunand ca alegerea sistemului de referinta s-a facut dupa directiile principale

de curbura (lucru perfect posibil) rezulta:

f ′′( x, y ) =0

∂ 2z 1 
f x′′ = = 
∂ x 2 Rx 

∂ 2z 1
f y′′ = 2 = 
∂y R y 
ecuatia suprafetei poate fi aproximata printr-o functie de forma:

x2 y2
z ( x, y ) = +
2 Rx 2 R y
.

Deci corpul real se aproximeaza in jurul originii printr-un paraboloid. Daca una
din razele de curbura este infinita, de exemplu:

R y →∞, avem

x2
z(x, y) → z(x) =
2R x
cilindru parabolic.

Cele doua suprafete:

x2 y2
z1 ( x, y ) = +
2 R1x 2 R1 y
,

76
 x2 y2
z 2 ( x, y ) = +
2 R2 x 2 R2 y
.

.A1

hg1
. B1
hg1

hg2
y
B2 A2.
hg2.

Linia intrerupta prezinta pozitiile corpurilor in repaus. Atunci, intr-un punct

oarecare vom avea hg1, respectiv hg2. iar in alt punct h’g1, h’g2.

A1, B1 respectiv A2, B2 sunt punctele de pe cele doua corpuri tangente in origine.

hg =hg 1 +hg 2

x2  1 1  y2  1 1 
hg = z1 + z 2 =    ⇒
2 R + R + 2  R + R 
 1x 2x   1y 2y 

x2 y2
hg = +
2 Rx 2 R y

x2
Ry → ∞ ⇒ hg =
2 Rx
Daca ,
Care reprezinta grosimea filmului dintre doi cilindri sau dintre un cilindru si un
plan.

Observatie.
Relatia lui hg constituie de fapt, ecuatia unui paraboloid cu varful in origine, hg
reprezinta tocmai inaltimea pe axa z, pana la suprafata, dusa din punctul (x, y,0). Aceasta
sugereaza posibilitatea inlocuirii contactului real (vezi ecuatia lui Reynolds) cu un contact
echivalent, format intre o suprafata plana rigida nedeformabila si un corp echivalent celor
doua corpuri, care este tocmai acest paraboloid.
h0 constituie grosimea peliculei de lubrifiant ce ar aparea intre cele doua corpuri,
in ipoteza pastrarii conditiilor cinematice, dar cu corpuri absolut rigide.
H – constituie cumularea tuturor acestor efecte.

77
 Observatie:
Grosimea h implica contributia a trei marimi, dintre care numai cea geometrica
poate fi evaluata direct, celelalte doua rezultand una dintr-o ecuatie integrala, si cealalta dinr-o
ecuatie diferentiala care nu pot fi evaluate altfel, decat cu ajutorul calculatorului.

16.2.3. Ecuatia de variatie a vascozitatii

Experimentul a demonstrat ca vascozitatea lubrifantilor clasici, supusi in conditii

statice la presiuni ridicate, variaza dupa o lege de forma:

η =η0 eαp
relatia lui Barrus,
in care:
η0
este vascozitatea in conditii normale,
p este diferenta de presiune fata de presiunea normala
este coeficient de piezovascozitate [1/Pa].
α

η
= eα p
η0
.
η
ln = αp
η0

_
y
hy
0

Practic, dimensiunile contactelor elastohidrodinamice sunt de ordinul zecimilor de

mm, vitezele in contact de ordinul m/s, ceea ce duce la timpi de tranzit ai uleiului prin contact
de ordinul µs, comparabili cu timpii de relaxare ai lubrifiantului, ceea ce face ca aceste
rezultate obtinute in conditii statice sa nu fie intotdeauna valabile. Literatura prezinta abateri
ale vascozitatii de la relatia lui Barrus.

16.2.4. Alte ecuatii

Pe langa aceste ecuatii fundamentale mai apar si altele, de importanta secundara,
ca:
- ecuatia bilantului energetic intre fluxurile de disipare vascoasa si a lucrului
mecanic de frecare si fluxurile de convectie si conductie.
- Ecuatia ce descrie modificarile volumului de ulei in contact, datorita
compresibilitatii acestuia (presiunile intalnite uzual in contactele
elastohidrodinamice in mecanica sunt foarte mari ceea ce face ca ipoteza
incompresibilitatii uleiului sa nu mai poata fi valabila, modificarile de volum
putand fi de valori importante, contribuind la modificarea grosimii peliculei de
lubrifiant. Literatura prezinta diverse relatii, deduse experimental. Actual, nu

78
 se cunoaste inca, avand in vedere volumul foarte mic de ulei solicitat, starea
lubrifiantului in contactul elastohidrodinamic.

16.3. Elemente specifice ale lubrificatiei elastohidrodinamice

16.3.1 Rezolvarea exacta a problemei elastohidrodinamice

Ecuatiile fundamentale ale lubrificatiei elastohidrodinamice implica trei necunoscute

generice:
1. Distributia de presiune pe domeniul contactului
2. distributia valorilor vascozitatii in contact
3. distributia grosimii peliculei de lubrifiant.
Acestea rezulta din rezolvarea sistemului format din ecuatiile fundamentale.
Dificultatea consta in aceea ca, aceste necunoscute nu se pot explicita direct, rezolvarea
impunand o tehnica de calcul relativ puternica. O rezolvare exacta a problemei
elastohidrodinamice a fost data de Hamrock si Dowson, care, cu ajutorul calculatorului,
rezolva sistemul format din cele trei ecuatii, plecand de la o distributie de presiune hertziana,
calculand o grosime preliminara a peliculei determinata de aceasta distributie, si o distributie
de vascozitate, dupa care se rezolva ecuatia lui Reynolds, prelucrata in prealabil prin diferente
finite, obtinand o noua distributie de presiune, pe care o utilizeaza in scopul determinarii unei
noi grosimi, ciclul repetandu-se pana cand este asigurata convergenta, adica diferentele intre
valorile presiunilor in acelasi punct in doi pasi succesivi diferiti, sa fie mai mica in modul
decat o valoare impusa, , pentru oricare punct al domeniului.
ε

Conditia de oprire a lucrului programului este:

∑P ∆ ∆ −Q <ε
.
ij x y

Pij – presiunea intr-un punct oarecare,

Δx, Δy- dimensiunile retelei in care a fost impartit domeniul de studiu, la utilizarea
diferentelor finite.
Q – forta normala ce solicita contactul (corpurile),
ε
- eroare maxima admisa.
Hamrock si Dowson calculeaza componentele hg si hw iar componenta data de
efecte hidrodinamice este luata ca o constanta arbitrara, ce se corecteaza succesiv pana la
indeplinirea conditiei date mai sus.
Observatia 1.
Metoda exacta se bazeaza pe ecuatia vascozitatii deduse experimental, ecuatia lui
Reynolds si ecuatia grosimii filmului, in care componenta elastica este evaluata in ipoteza
asimilarii corpurilor cu semiplane.
Observatia 2.
Rezolvarea implica timp mare de lucru, si nu se justifica determinarea
parametrilor lubrificatiei elastohidrodinamice in orice situatie prin aceasta metoda.
Practic, intereseaza doar doi parametri din punct de vedere al lubrificatiei:
grosimea centrala a filmului h0 si grosimea minima a peliculei de lubrifianti hmin, ce determina
direct, impreuna cu calitatea suprafetei, parametrul adimensional al regimului de ungere - λ .

79
 h
λ=
Ra + Ra22
2

.
1

Cu ajutorul acestui program de calcul, Hamrock si Dowson au dedus o relatie

generala de determinare a grosimii filmului de lubrifiant:
H =aU b G cW −d
(1 −me −nk
)

h
H=
Rx
grosimea adimensionala a filmului
Rx – raza de curbura echivalenta a corpurilor pe directia de rostogolire
H – grosimea filmului de lubrifiant (h0 sau hmin)
U – parametrul adimensional de viteza
G – parametrul adimensional de material
W – parametrul adimensional de sarcina
k – parametrul elipticitatii contactului
a, b, c, d, m, n – coeficienti ce capata valori distincte in cele doua situatii, respectiv
pentru h0 si hmin.
Bibliografie pentru valorile coeficientilor: N. Popinceanu – Probleme fundamentale
ale contactului cu rostogolire
Observatie.
Valoarea K=0 implica anularea exponentului si demonstreaza efectul deosebit de
puternic al elipticitatii contactului asupra grosimii filmului. Deci, rostogolirea s-ar produce, in
cazul unui contact liniar, in lungul liniei de contact, grosimea filmului fiind nula.
Alti parametrii implicati ce duc la cresterea grosimii peliculei sunt: vascozitatea,
viteza de rostogolire si respectiv elasticitatea corpurilor in contact.
Sarcina are un efect negativ foarte mic asupra grosimii peliculei.
2. Rezolvarea aproximativa a fost facuta de Grubin – pentru contactul liniar – si
de H.S. Cheng – pentru contactul punctual, prin generalizarea rezultatelor obtinute de
Grubin.
Ideea de baza a lui Grubin este urmatoarea: pentru contactul liniar, ecuatia lui
Reynolds devine:

dp h − h0
= 12ηu
dx h3
.

Vascozitatea nu mai este constanta, fiind de forma:

η =η0eαp
,

dp h − h0
⇒ =12η0 eαp u
dx h3
.

Separand variabilele, rezulta:

dp h − h0
= 12η0u dx
eαp h3
.

80
 El denumeste partea de ecuatie din membrul stang, drept diferentiala unei presiuni
reduse.
Termenul drept ramane cu vascozitate constanta, iar grosimea de pelicula din aceasta
relatie ar fi grosimea ce s-ar obtine daca vascozitatea ar fi constanta cu presiunea si egala cu
η0
iar presiunea ar fi egala cu presiunea redusa, ce se obtine prin integrare:

dp 1 − eαp
Π= P =∫ =
eαp α
.

1/α

p* p

El observa ca variatia presiunii reduse este cea din figura, aceasta variind
asimptotic spre valoarea 1/α, deci exista o valoare a presiunii –p*, de la care presiunea redusa
1
α
poate fi considerata aproximativ egala cu , deci
1
P≅
α
.
Bazandu-se pe aceasta observatie, el integreaza numeric ecuatia din membrul drept,
obtinand o relatie de forma:

8 1
h0  uη α 11  E ′R 11
= 1,19 0   
R  R   q 
relatia lui Grubin.

Aceasta relatie are la baza observatia ca presiunea este aproximata cu presiunea din
contactul hertzian clasic presupunand presiunea redusa egala cu 1/α chiar din apropierea
limitei din contactul hertzian, avandu-se in vedere gradientii foarte mari ai presiunii la limita
contactului.
Astfel, la x=0,95 b (b- semilatimea fasiei), presiunea pmax=0,5 p0, dar pmax are de
regula, valori in jurul a 2÷3 GPa, deci chiar 0,5 p0 este o valoare importanta. De asemenea,
Grubin mai considera contactul infinit lung, eliminand astfel scurgerile laterale existente la
contactul real. Totusi, rezultatele obtinute de Grubin sunt in buna concordanta cu masuratorile
experimentale, formula sa avand si avantajul unei operativitati deosebite, pretandu-se la
calcule expeditive.

16.3.2. Particularitati ale filmului de lubrifiant in lubrificatia

elastohidrodinamica.

81
 Din echilibrul unui element de volum de lubrifiant s-a aratat ca se poate scrie:

dp dτ
=
dx dz
,

pentru contactul dintre doi cilindri, cu axa x – in lungul interstitiului, axa z pe

directia grosimii interstitiului. Din aceasta expresie, prin integrare succesiva si aplicarea
conditiilor limita, concretizate in egalitatea vitezelor cu cele ale corpurilor in punctele de
contact (la z=0 si z=h), folosind si relatia:

du
τ =η (n ≡ z) ⇒
dn

1 dp 2 u1 − u 2
u= z + z + u1
2η dx h
,

u1, u2 – vitezele periferice ale celor doua corpuri,

dp
dx
gradientul de presiune,
h – grosimea stratului de lubrifiant.
Din analiza facuta de Grubin si din verificarea experimentala a acesteia se confirma
grosimea aproximativ constanta a filmului de lubrifiant pe cea mai mare parte a contactului
elstohidrodinamic.
Teoria lui Grubin presupune distributia de presiune ca fiind hertziana. Analizand
dp
dx
variatia gradientului de presiune dupa axa x, observam ca pentru distributia hertziana
capata valori foarte mari spre extremitatea zonei de contact, in zona centrala fiind de valori
reduse.

_
dx
dp

In zona de intrare, prezenta interstitiului convergent determina un efect hidrostatic

suplimentar, ceea ce face ca distributia de presiune din aceasta zona sa se abata de la
distributia hertziana, presiunea fiind mai mare decat cea atmosferica inca inainte de intrarea in
contact.
Comparativ, distributia de presiune elastohidrodinamica difera de distributia
hertziana prin urmatoarele particularitati:

82
 1. Interstitiu convergent determina prezenta presiunii inainte de intrarea in
contact (inainte de limita semilatimii benzii de contact).

Dupa intrarea in contact profilul distributiei presiunii elastohidrodinamice scade

sub cel al distributiei hertziene, compensandu-se presiunea ce apare inaintea intrarii in
contact. Urmeaza o portiune de apropiere relativ mare intre cele doua distributii si unde
grosimea filmului este constanta numita si grosimea centrala. Dupa punctul de maxim,
gradientul de presiune incepe sa scada determinand variatia in campul de viteze. Daca
grosimea filmului ar ramane in continuare constanta s-ar produce o discontinuitate, in campul
de viteze, datorita si iesirii lubrifiantului din intestitiul convergent. Cresterea vitezei de
deplasare a lubrifiantului determina in zona de iesire din contact aparitia unei constrictii
corelate cu un al doilea varf de presiune a carui marime este corelata cu prezenta si marimea
alunecarii din contact.
Dupa constrictie lubrifiantul iese din contact, presiunea variind foarte rapid, de la
valoarea celui de-al doilea varf la zero.
In anumite conditii, in aceasta zona se pot produce conditii de cavitatie, ceea ce
implica scaderea presiunii sub valoarea atmosferica, cu efect in eliberarea gazului dizolvat in
lubrifiant, in eliminarea acestuia si in solicitarea materialului corpurilor la tractiune. Forma
constrictiei pentru contactul, intre doi cilindri, este liniara in timp ce pentru contactul punctual
este sub forma unei potcoave.

16.3.3. Lubrificatia elastohidrodinamica in regim mixt

Obtinerea de conditii de lucru specifice pentru obtinerea unei grosimi de film,

suficient de mari, pentru separarea completa a microasperitatilor celor doua suprafete in
contact, nu este intotdeauna posibila, aceasta depinzand atat de modulul de elasticitate al
materialelor, de vascozitatea si coeficientul de piezovascozitate al lubrifiantului, de viteza de

83
lucru precum si de alti parametrii, cum ar fi temperatura, presiunea, elasticitatea contatului
etc.
In aceste conditii, transmiterea efortului intre suprafete se face atat prin pelicula, cat
si prin contact direct, acolo unde asperitatile strapung filmul de lubrifiant si vin in contact.
Daca, contactul este supus la tractiune (elementul condus este franat, pelicula fiind solicitata
la forfecare) se pot trasa diagrame de tractiune.

σ0 =ct
µ=T
N N =ct
µf

µa
∆u
ξ= u1

.
T=µ N

µ
- coeficientul de tractiune;
N – forta normala din contact;
σ0
- tensiunea hertziana maxima din contact;
T – forta transmisa din contact;
- alunecarea;
∆U

U1 – viteza periferica a corpului condus;

∆U
ξ=
U1
- alunecarea specifica.

T = µN

Observam ca, curba nu pleaca din origine, exista un coeficient de frecare intre
corpuri chiar la alunecare specific nula. Acesta este dictat de partea de efort ce se transmite
µa
prin contact direct intre corpuri, notat cu - coeficientul de tractiune prin asperitati.
µf
Cealalta componenta reflecta efortul transmis prin fluid. Un fenomen similar se
produce deci si cu transmiterea efortului pe directie normala intre corpuri, forta normala N
fiind formata din doua componente:

N = N a +N f

Na – transmisa prin asperitati

Nf – transmisa prin fluid.

84
 _f
N
N

λ
1 2 3

λ
- parametrul ungerii

h
λ=
Ra + Ra22
2
1

Curba este cunoscuta sub denumirea de curba SKF.

Din diagrama se observa ca portanta hidrodinamica (transmiterea prin intermediul
fluidului a sarcinii) nu are loc decat dupa trecerea parametrului λ de valoare 3, in unele
situatii chiar la valori mai mari. De remarcat este faptul ca aceasta curba se refera la regimul
stationar (viteza constanta) fara variatii ale parametrilor de lucru nefiind valabile penru oprire-
pornire, cand nu sunt asigurate conditiile realizarii grosimii minime de pelicula, deci
lubrificatia se va face si in regim mixt sau limita.

85