Reality Bites Fan Fic by Lady Andreea

REALITY BITES BY LADY PENTESILEA (ANDREEA)
1
REALITY BITES
.BY
LADY PENTESYLEA
(ANDREEA)
2
Pentru mama,
Vreau sa le multumesc tuturor celor care m-au incurajat, fetelor de pe blog care m-au sprijinit si nu in
ultimul rand cititorilor mei. Fara ei nu as fi concretizat acest proiect.Vreau sa-i multumesc si Elenei
pentru coperta minunata pe care mi-a facut-o.
3
CUPRINS
PARTEA I ……………………………………………………..pg. 5
PARTEA II…………………………………………………….pg.13
PARTEA III…………………………………………………...pg.45
PARTEA IV…………………………………………………...pg.66
EPILOG…………………………………………………………pg.71
4
PARTEA I
In sfarsit suntem absolventi, Doamne nu credeam ca vom ajunge aici, spuse Evy in timp ce
ospatarita punea sucurile pe masa.Apropo Andy trebuie sa fac ceva sa ma revansez pentru toti anii
astia in care ai avut grija de mine.
- Esti draguta, dar nu merit atata consideratie, oricum eu aveam mult timp liber la dispozitie,
iar tu… m-am uitat la fosta mea colega de camera care arata pur si simplu incredibil de bine, inalta,
blonda cu parul usor ondulat , mereu perfect coafat, ochii verzi incadrati de gene lungi si negre,
tenul ei lipsit de imperfectiuni.Ce mai arata ca si cum ar fi venit de la filmarea unei reclame la
Revlon.
Era normal sa fie o femeie ocupata cu orice altceva mai putin cu lucrarile scrise despre istoria
artelor.
- Nu fi modesta acum , fara tine nu terminam colegiul nici in o mie de ani.
- Daca zici tu, am raspuns sec doar o fac sa renunte la discursul ei elogios despre abilitatile
mele de a-i face lucrarile scrise.
- Cred ca stiu ce pot face.Stii am cunoscut un tip de la Summit Entertainment si mi-a vandut un
pont ca fac angajari pentru absolventi.Cum pe mine nu prea ma intereseaza (munca, ar fi trebuit sa
mentioneze, dar a omis sa spuna asta), m-am gandit la tine.Ce zici? Nu-i o idee formidabila, spuse in
timp ce agita paiul nervos in cutia de Cola.
5
- Pai nu cred ca este pentru mine, eu ma gandeam sa ma intorc acasa in Kansas si sa-mi caut
ceva de lucru acolo.Hollywood-ul nu prea ma prinde, nu sunt nici blonda, nici actrita si nu ma dau in
vant dupa surfing.
- Stii eu credeam ca o sa fi entuziasmata de idee si cu vocea joasa adauga de fapt maine

dimineata ai interviul.
- Ce spui? Am zis inecandu-ma cu Cola.Iti bati joc de mine, nu?
- Scuze dar am vrut sa-ti fac o surpriza si i-am dat tipului Cv-ul tau si a ramas impresionat de
referintele tale, toate activitatile tale extra si i-am dat si eseul care-l aveai pregatit pentru
programul de scenaristica.Abia asteapta sa te vada si in plus merg eu cu tine.Ca si cum asta ar fi
salvat situatia.
- De ce nu i-ai dat si caietul de amintiri din scoala elementara, ca in rest i-ai aratat tot.Ia stai
putin dar o poza cu mine i-ai aratat.
- Nu , dar hai te rog, deja ma simt prost.Iar in plus nu esti urata doar ca nu iti pui in valoare
atuurile.Te rog, repeta iar pe vocea ei miorlaita cu care iesa la atac cand vroia ceva cu orice pret.
- O.K. vin, oricum plec peste doua zile din L.A. si nu ma mai intorc niciodata.Cate sanse sunt sa
ma mai intalnesc vreodata cu cineva de acolo.Pot sa ma fac cat vreau de ras.
II
6
Stateam in fata oglinzii imbracata inca in pantaloni de trening si maieu, cu parul prins intr-o coada
ciufulita si nu ma puteam hotari intre rochea bleumarin cu guler alb si costumul deux piece negru.
- Ce faci nu esti gata ? in oglinda se ivi cu mult deasupra capului meu cam jumatate din prietena
mea Evy.Ce faci cu hidoseniile alea?Trebuia sa ma fi miscat mai repede, spuse ea in timp ce arunca
pe pat cateva pungi de hartie cu haine noi am presupus eu. Hai in baie sa fac ceva cu parul si fata ta
pe urma te schimbi cu astea aratand spre pachetele de pe pat.
Nu exista femeie urata, ci doar neingrijita, imi spuse ea cliseul asta idiot cu un aer filozofic in timp
ce insuruba capacul unui tub de mascara.
- Mda, fie cum spui tu si m-am intors spre oglinda punandu-mi ochelarii pe nas curioasa sa vad
ce minuni pot face cosmeticele ei de sute de dolari.
- Ce faci! tipa Evy ca si cum as fi stricat o opera de arta.
- Pai imi pun ochelarii ca sa ma vad.
- De cate ori ti-am zis i-ati niste lentile de contact, ochelarii astia te fac sa arati ca o veverita
turbata.
- Nu pot sa suport lentilele de contact, imi irita ochii iar fara ochelari in loc de veverita turbata
as fi o cartita nauca.
- Fie spuse imbufnata.Hai sa te imbraci.
Pe pat ma astepta o rochie galbena din matase naturala foarte frumoasa, dar care nu avea nici o
legatura cu stilul meu vestimentar. Asta in situatia in care aveam vreunul.
- Hai mai repede ca intarziem si nu te mai holba atata la sandalele astea.
7
- Cam de cate ori m-ai vazut tu pe mine in ultimii trei ani incaltata cu pantofi cu toc de 10, 12,
15 cm sau cat or fi astia.
- Astia nu-s pantofi sunt sandale si au tocul de 10 cm iar in plus miscate o data ca nu ai sa mori.
- O luxatie sau un picior rupt…
- Hai sa mergem pana nu te razgandesti.
- Evelina Taylor ai sa mi-o platesti pe asta am spus in timp ce am prins-o ferm de brat si am
iesit sa luam taxiul care era deja in fata casei.
III
Mai repede decat m-as fi asteptat eram in fata cladirii impozante din sticla fumurie. Am inghitit in
sec si m-am uitat ca o caprioara ranita la Evy.Ea imi zambi dulce si-mi facu semn cu capul sa
mergem.
Am luat liftul pana la etajul 14 si cand am iesit in hol ma izbit un murmur de voci feminine.Parca ma
aflam in mijlocul unui card de gaste galagioase.
- Stai putin aici.
- Ce faci ma lasi singura in gura lupului sau mai bine a hienelor.
8
- Trebuie sa vorbesc cu cineva, vin imediat.
Si am ramas singura.
- Stii ca angajaza si asistent personal pentru Rob Patinsson, nimic oficial dar stiu asta din surse
sigure.
- Stiu pentru asta am si venit.
- Am auzit ca este foarte pretentios, isi schmba des asistentii.
- Pai ce mai conteza sunt multumita si daca il vad, daramite sa pun mana pe slujba asta.
- Mda spuse cealalta cu o grimasa. Si tu pentru ce ai venit zise intorcandu-se brusc spre mine.
- Cu mine vorbesti am spus uitandu-ma in jurul meu sa ma asigur ca vorbeste cu mine.
- Da tu spuse intepat.
- Pai…eu nu…eu am venit cu cineva, am mintit in speranta ca-si vor pierde interesul si nu m-am
inselat, s-au intors amandoua fara sa mai spuna ceva.
- Hai sa mergem spuse Evy aparuta de nicaieri.Ca o furtuna ma apuca de mana si isi facu loc
prin multimea galagioasa pana in fata usii atotpromitatoare.
O deschise spre uimirea celor care asteptau in fata si-mi facu vant inauntru. In stilul meu
caracteristic mi-am prins tocul in prag si am facut catva pasi in deriva spre masa din fata unde cinci
9
oameni plictisiti se uitau in niste hartii.Slava Domnului ca nu s-au uitat la mine pana nu am spus
timid si ragusit:
- Buna ziua!
- Cum va numiti?ma intreba un barbat de vreo 40 de ani in costum albastru.
- Andrea Jones.
- A, dumneata esti prietena Evelinei.
- Da, am raspuns scurt. Ma simteam ca la admitere, poate chiar mai rau.
- Atunci haideti sa discutam in birou, spuse in timp ce se ridica de pe scaun si ma lua de spate
sa ma indrume spre o usa din sticla.
In spatele meu am auzit un ras inabusit mascat cu o tuse iar o alta voce ironica:
- Veverita asta impiedicata o sa fie noua asistenta, pun pariu ca nici nu o accepta.
Usa de sticla s-a inchis in spatele meu si am fost bucuroasa sa nu mai aud si alte comentarii.
- Luati loc va rog, domnisoara Jones.
- Ma numesc David Garwood si sunt director de R. U. la acesta corporatie.
10
Suna persoana foarte importanta, oare cum de a ajuns Evy sa se cunoasca atat de bine cu domnul
acesta.Mai bine nu ma gandesc.
- Am citit C. V.-ul si eseul dumneavoastra si va gasesc foarte potrivita pentru jobul acesta.
Nu stiu de ce dar parca evita sa-mi spuna care este ala. Ca si cum urma sa-mi spuna ca am castigat o
suma importanta la loterie.
- Este vorba despre asistent personal, salariul nu este foarte mare , initial, dar reprezinta o
oportunitete pentru un proaspat absolvent de colegiu. Aveti aici un contract pe 3 luni spuse el in
timp ce-mi intindea un teanc gros de hartii cu scris marunt.
Va las sa-l cititi, revin mai tarziu pentru a va da mai multe detalii legate de post.
Am ramas singura si zapacita de cat si cum se miscau lucrurile in L.A. O prietena frumoasa care
“cunoaste”un tip influent si gata ai un job bun.
Am rasfoit contractul, pe langa salariul destul de bun presupunea sa fiu la dispozitia “vedetei” 24
din 24 pe toata perioada contractului ceea ce pentru mine era super, eu nu aveam viata
pesonala.Imi asigurau si o locuinta in apropierea starului.Daca il citeai cu alti ochi decat ai unui
absolvent sarac, fara experienta si fara casa in dou a zile suna ca si cum iti vindeai sufletul
diavolului. Dar eu l-am semnat era numai pentru trei luni.Timpul trece repede…
Am asteptat cuminte sa apara domnul cu costum albastru.
- Bun, spuse el ferm convins ca semnasem sau poate ca aveau camere de supraveghere sau
vreun geam ca acele de la politie si toata comisia se uitase la mine in tot acest timp.Am incercat sa-
mi alung toate prostiile astea din cap si sa ma concentrez pe ce spunea omul acesta.
- Aveti aici o lista cu atributiile dumneavoastra, aici una cu ce trebuie sa stiti despre actorul
nostru, agenda de activitati zilnice, telefonul mobil cu cele mai importante numere si aici o anexa a
11
contractului, este o clauza de confidentialitate va rog sa o semnati.Maine ve-ti primii si cheile de la

apartament, dar va trebui sa faceti multe deplasari asa ca ve-ti sta mult prin hoteluri.
A si sa nu uit adresa unde trebuie sa ajungeti maine dimeneata la ora 6.30.Angajatorul

dumnevoastra direct este vedeta noastra domnul Robert Pattinson. Va dati seama ca este o slujba
cu o mare responsabilitate avand in vedere isteria care s-a creat in jurul lui.Confidentialitatea si
discretia sunt indispensabile. Sper sa avem o colaborare fructuasa spuse el in timp ce-mi intindea
mana zambind amabil.
Am iesit nauca pe unde am intrat cu un tenc de hartii in brate si cu mobilul tinut strans in mana.
Incercam sa-mi fac loc prin multimea urlatoare care parca ma banuia ca le suflasem slujba mult
ravnita.Nu, nu cred ca ma suspectau altfel as fi fost deja linsata.
Afara ma uitam disperata dupa Evy care nu era nicaieri , trebuia sa-I povestesc tot…sau stai putin
nu puteam sa-i spun nimic, semnasem blestematul ala de contract cu clauza de
confidentialitate.Trebuia de urgenta sa ajung acasa si sa scap de hainele chinuitoare, in blugi si
bascheti gandesc mai clar si in plus trebuia sa memorez toate informatiile alea.
- Un taxi, va rog!
12
PARTEA II
IV
Cand am ajuns acasa telefonul meu mobil ma astepta cuminte pe birou acolo unde il uitasem de
dimineata.Aveam o multime de apeluri nepreluate si cateva mesaje.In mare parte erau de la mama.
In ultimele zile uitasem sa o mai sun, oricum ar fi trebuit sa ma intorc acasa in curand. Acum insa
lucrurile isi schimbasera cursul.Incepeam aventura vietii mele in lumea filmului. Am cazut intr-o
stare de melancolie gandindu-ma la existenta mea monotona si previzibila pe care o avusesem pana
in prezent.Asa ca ma cuprins o teama de necunoscut, frica ca nu voi putea face fata cerintelor.Mi-am
scuturat capul sa alung toate gandurile negre si mi-am facut curaj sa o sun pe prapastioasa mea
mama si sa-i dau vestea cea mare.
- Buna mama.
- Andy, de ca nu m-ai mai sunat zilele astea , mi-am facut o multime de griji.Cand vii acasa?
- Scuze mama dar a trebuit sa rezolv o gramada de lucruri cu absolvirea si in plus nu vin
acasa.Stii am gasit o slujba , temporara ce-i drept, dar este o.k.
- Zau?Unde?Despre ce-i vorba?Hai da-mi mai multe detalii.
- Mama nu-mi mai pune o suta de intrebari deodata.Este un job temporar de asistent personal
aici in Los Angeles.Numai trei luni, initial.Contractul poate fi prelungit sau poate nu…
- Atunci ce sa-ti spun…mult succes si astept stiri de la tine.Am simtit dezamagirea din tonul ei
dar m-am prefacut ca nu-mi dau seama .
13
- Te pup mama si sigur ca mai vorbim, imbratiseaza-l si pe tata din partea mea.
Am inchis multumita ca o linistisem pe mama cel putin pentru un timp si m-am uitat ca mai aveam
un mesaj, fireste de la Evy, tradatoarea.
“Am avut o urgenta.Scuze. Nu ma astepta, ajung tarziu.”
Mi-am turnat o cana de cafea rece din filtru si m-am asezat la masa din bucatarie cu tot mormanul
acela de hartii in fata.
O multime de nume, numere de telefon, restaurante, companii de transport aerian, make up ,

antrenori de fitness, maseor, producatori, John, Timmy, David, Roberta, Dr. Johannson…
Deci dimineata cafea, intotdeauna decofeinizata cu zahar si frisca.Prefera mancarea de la Mc

Donalds, intotdeauna sa aiba la indemana dulciuri, Pepsi, unt de arahide…Vai, are un orar pentru
mese si un program de activitati stabilit in detaliu pe trei saptamani.
Dumnezeule, deja il compatimesc pe baiatul asta.Mi-am creat imediat in minte imaginea canarului
inchis intr-o colivie aurita.
Nu stiam inainte foarte multe lucruri despre el, il vazusem in Twilight si vreo doua interviuri la
tv.Nu-mi bulversase existenta, pentru mine nu era decat inca un “frumusel “ de la Hollywood. Acum
stiam si cate perechi de sosete schimba pe saptamana. Eram tare hotarata sa-i descopar adevarata
fata, vroiam sa stiu daca aerul de baiat timid era doar o imagine cosmetizata. Inlauntrul meu eram
sigura ca voi da peste un tip fitos cu aer de “eu -sunt –cel- mai -talentat -si –frumos- tip- in- viata”.
M-a trezit o aroma de …mmm Allure, inconfundabilul parfum al lui Evy.
- Ce faci, ai adormit aici in bucatarie?
14
Nu era o ciudatenie, in timpul examenelor se intampla des, dar acum era vorba de cu totul altceva.
- Mda, a trebuit sa citesc astea, si am aratat spre toate hartiile imprastiate pe masa.
- Stii am obtinut slujba.I-am spus in timp ce incercam sa-mi strang lucrurile.
- – Sigur ca stiu,prostuto, doar eu am aranjat lucrurile.
- Totusi, nu pot sa te inteleg daca ai astfel de relatii de ce nu le folosesti pentru tine?
- Ei tu ma cunosti foarte bine, munca asta nu este pentru mine. Nu pot sa ma imaginez alergand
de dimineata jumatate de oras pentru a-i duce unui tip o cafea calda. Hai du-te si te odihneste sa fi
pregatita pentru ziua cea mare.
- Mda ai dreptate, am raspuns printre cascaturi si am plecat impleticindu-ma spre dormitor.
-Mm, ce bine miroase cafeaua asta.Sper sa ajung la timp, nu ar fi deloc bine sa intarzii in prima zi de
munca si ar trebuii sa ma gandesc serios sa fac rost de o masina, nu ma incanta ideea de a alerga
dupa taxiuri prin L.A. 6.25, iar cladirea aceea din fata cu trei nivele unde asteapta ziaristii aceia este
exact locul unde trebuie sa ajung.Am trecut de fotografi si reporteri destul de usor, nu prezantam
interes.Nu acelasi lucru am putut sa zic despre cei doi bodyguarzi din fata intrarii.
- Ei unde crezi ca te duci asa grabita, scumpo?
- Sunt noua asistenta a domnului Pattinson, ma asteapta.
- Legitimatia, te rog.
15
Parca aveam si asa ceva , mi-am zis si am inceput sa scotocesc prin poseta.Uf, bine ca am gasit-o.I-
am fluturat-o cu satisfactie prin fata colosului brunet cu ochelari de soare si am intrat in hol
indreptandu-ma spre lift.Nu am putut intelege utilitatea unui ascensor la o cladire cu trei nivele, dar
ce stiu eu despre arhitectura.M-am oprit in fata apartamentului multumita de faptul ca nu
intarziasem si nici cafeaua nu se racise in paharul de plastic. Nu am apucat sa sun a doua oara ca
usa se deschise si din cadrul ei imi zambi amabil un tanar inalt, slab dar nu astenic, cu parul ravasit
si ochii somnorosi. Am ramas pentru cateva clipe intepenita asteptand sa-mi vina in minte ceva
inteligent, iar el se uita mirat la mine si astepta sa zic ceva o data.Iar propozitia super-inteligenta pe
care am rostit-o a fost:
- Ti-am adus cafeaua, si-am intins hotarata paharul de plastic spre el. Dumnezeule chiar trebuia sa
par o cretina din primele 30 de secunde, mi-am zis.De felul meu sunt palida, dar de data asta ,
pentru prima data in viata cred ca am rosit.Bun moment mi-am ales sa ma pierd cu firea.
- Multumesc, trebuie sa fii!?…zapacit si-a trecut mana prin par ca si cum incerca sa-si lamureasca
niste lucruri.
- Asistenta cea noua, am zis.
- Da sigur, poftim intra. Imi cer scuze ca nu mi-am dat seama, dar doar ce m-am trezit din somn.
Imi facu semn sa intru in living. O camera mare decorata in stil minimalist, mult alb si wenge.Mi-am
dat seama din prima ca este un apartament inchiriat, prea inpersonal.
- Ia loc, te rog, vin imediat.
M-am asezat pe canapea si ca o secretara profesionista mi-am scos din geanta agenda si pixul
pregatindu-ma sa-i recit programul pe ziua respectiva imediat ce va intra in camera.
- Cu ce pot sa te servesc?i-am auzit vocea din alta incapere, probabil bucataria.
16
- Un pahar cu apa, daca se poate.I-as fi baut cafeaua, dar m-am gandit ca nu merge.S-a intors in
camera cu un pet de 0,5 litri in maini, il tinea ca si cum s-ar fi sprijinit de afurisita aia de sticluta de
plastic.Statea in usa usor adus de spate.
- Scuze, dar nu stiu unde sunt paharele, sper sa nu te deranjeza prea tare.
Wow, cat exces de politete.Daca mai continua sa-si ceara mult scuze am sa cred ca el este angajatul
meu.
M-am ridicat sa-i iau sticla din maini si din greseala i-am atins degetele – reci si tremurande- si-a
retras brusc mana ca si cum l-as fi curentat.
- Scuze, am balmajit eu.
- A nu, eu imi cer scuze, sunt cam stangaci.
Am pufnit oribil pe nas si am izbucnit intr-un ras prostesc.
- Cred ca o sa inarziem tot cerandu-ne reciproc scuze.
-Cred ca da, spuse zambind usor in coltul gurii.
M-am intors spre masuta joasa de sticla, am luat agenda si am inceput sa citesc: 7.30 proba
costume, 10.00 intalnire cu producatorii, 11.00 proba machiaj, 13.00 pranz, 14.30 conferinta de
presa…
-Opreste-te, doar nu ai de gand sa-l citesti pe tot.
17
M-am oprit cu gura cascata, complet zapacita pentru ca nu stiam ce vrea de la mine.
-Pai mergem impreuna peste tot, ai sa-mi spui atunci, pe rand.
-O.k. am inteles, am zis eu si am zambit tamp.
-Deci prima data proba de costume.
-Da.
- Anunta-i pe baieti sa pregateasca masina.
- Aa…adica sa-i sun.
-Da si s-a uitat mirat la mine indoindu-se evident de capacitatile mele intelectuale.Ma duc sa ma
schimb, vin imediat.
In mai putin de zece minute s-a intors in living chinuindu-se sa se incheie stramb la o camasa in
carouri.
-Sunt gata, spuse el cu capul plecat, profund implicat in “operatiunea nasture”.
-Pot sa te ajut.Si-am facut cu mana un semn spre problema lui.
-Merci, nu-mi iese niciodata treba asta cand ma grabesc, se scuza el.
-Pai pentru ce ai asistent personal, i-am zis mandra ca pot sa fac ceva util.
18
Am iesit din cladire pe usa din spate, fireste.Cel putin de data asta m-am prins la timp si nu m-am
mai facut de ras.Dar sirul umilintelor nu se terminase.
Din holul cladirii pana la masina erau cativa metrii pe care bodyguarzii ne obligara sa-i parcurgem
in pas alert.Mai intai a intrat Rob, apoi namila bruneta cu ochelari de soare imi dadu branci in
masina astfel incat aproape am cazut peste Rob.Bine ca am reusit cu putin ajutor din parte lui sa nu
ajung gramada pe covorasele limuzinei si nici cu capul pe picioarele lui. Oricare varianta era la fel
de umilitoare.
- Scuze am murmurat cu capul plecat pentru a-mi ascunde rusinea.
- Esti bine, sigur?Spuse tinandu-ma de maini si privindu-ma atent ca si cum incerca sa se convinga
de starea mea de sanatate.
- Da sunt bine, am zis scurt si restul zilei a trecut fara evenimente majore, incercand amandoi sa ne
rezumam la replici scurte strict profesionale.
VI
In seara aceea am plecat mai devreme, trebuia sa ma mut in noua mea locuinta.Inchiriasem o
dubita iar toate lucrurile mele erau deja ambalate in cutii mari de carton si etichetate; pregatisem
totul pentru plecarea acasa, asa ca nu mi-a luat mult timp sa ma instalez.
Apartamentul micut era situat la numai cateva strazi de Rob, deci pica ideea cu masina, nu aveam
suficienti bani sa-i risipesc pe un autoturism aproape inutil acum. Am inceptut sa desfac cutiile, in
mare parte erau carti, una cu diverse maruntisuri si doua geamantane cu haine. Cartile urma sa le
expediez acasa, in Kansas, nu aveam nevoie de ele. Am pastrat doar cateva sa am ce citi.
19
Incaperile micutie erau pe gustul meu.Perdelele din dantela crem si canapaua incarcata cu pernutie
multicolore mi-au amintit de casa bunicii.Cu siguranta proprietara era o batranica. Totul era vechi ,
dar iti crea un sentiment de siguranta, te facea sa te simti ca un copil in vacanta de vara la tara.
In timp ce-mi asezam hainele in sifonier fredonand o melodie pe care o auzisem in ziua aceea la
radio telefonul ma trezii din momentul meu de visare. Era Evy.
- Ce mai faci scumpo?
- Imi asez lucrurile in noua mea casa.Cand imi faci o vizita?
- Tocmai de asta te-am sunat sa-ti spun ca am sa plec la New York, am semnat un contract cu o
agentie de fotomodele.
- Felicitati!Vestea nu ma lua prin surprindere, era ceva firesc sa aleaga o astfel de cariera.
- De la New York plec la Milano, la ”Saptamana Modei”.
- O, bravo!Probabil ca nu am sa te vad prea curand, sa-mi spui in ce reviste apari, sa la cumpar.
- Pentru tine am sa ti le trimit gratis, spuse chicotind.
- Cata generozitate, am zis si am inceput sa rad.
- Hai te pup, mai vorbim.
Ma indoiam ca o va face prea curand. Perfect am scapat si de singura prietena pe care o aveam, mi-
am zis.
20
Prea trista si obosita sa mai dau piept si cu vocea mamei, am deschis laptopul si am inceput sa
tastez un mesaj scurt, telegrafic:
“ Buna mama,
Am inceput munca si totul a fost bine (am omis sa-i dau detalii) acum m-am mutat intr-un
apartament nou, foarte dragut, seamana cu casa bunicii Helen.
Sunt foarte obosita, iti mai scriu cand am noutati.
Va pup, cu drag, Andy.”
Send. Am inchis laptopul si m-am dus in baie sa-mi umplu cada cu apa si multa spuma. Dupa aceea
m-am bagat in pat cu Morcoveata si am butonat telecomanda televizorului pana am dat de o
emisiune concurs.Cred ca am adormit intre cel mai lung fluviu din lume si al cincilea presedinte
american.
***
Urmatoarele doua saptamani au trecut relativ repede. Acelasi program prestabilit, agitatie, replici
scurte strict profesionale, serile singura acasa cu unicul meu prieten supravietuitor din copilarie,
iepurele ( de plus) Morcoveata, multa inghetata de cacao si filme lacrimogene.
***
- Deci maine plecam la Vancouver?
- Da, baietii au aranjat deja traseul pana la aeroport, ar trebui sa nu fie nici o problema.
21
- Atunci ne vedem maine acolo.
- Da.(Vorba vine ca ne vedem. Personalul auxiliar merge cu clasa a doua, vedetele fireste la
clasa intai) Noapte buna!
- Noapte buna, Andy!
In ultimele doua saptamani ma straduisem din tot sufletul sa-mi creez o imagine de angajat
competent. Am trecut peste impulsul de a ramane cu gura cascata de cate ori il vedeam. Baiatul
acesta magnetiza toate femeile din jurul lui, iar el parea ca nici nu observa.In primele zile am crezut
ca se preface, dar apoi mi-am dat seama ca el chiar nu era atent la miscarile din jur. Nu se concentra
decat pe pe munca si scopul lui era perfectiunea.
Asa ca daca vroiam sa ma remarce trebuia sa fiu foarte buna in ceea ce faceam. Am inceput sa lucrez
din ce in ce mai mult, sa-i anticipez miscarile si sa-i vin in intampinare cu ceea ce dorea inainte sa fi
cerut.Astfel am devenit indispensabila.Dar toate astea nu m-au facut mai atragatoare in ochii lui, ci
doar i-am castigat increderea.
***
Zborul din L.A. pana in Vancouver a fost scurt, aproape ca nici nu mi-am dat seama cand am ajuns.
In prima zi a trebuit sa ne instalam la hotel, multa zapaceala, bagaje, oricum lejer fata de ce urma sa
ne astepte.
De a doua zi au inceput filmarile.Programul infernal de 12-16 ore pe zi de lucru, vremea umeda si

rece, filmarile de noapte, toate astea te aduceau la limita rezistentei. Week end-ul reprezenta oaza
de relaxare atat pentru actori cat si pentru echipa de din spatele camerelor. Evident vedetele nu
interactionau cu noi in afara orelor de munca. Exista o delimitare, ce-i drept invizibila dar ti-era
greu sa nu o simti. Chiar si dupa primele saptamani nu reusisem sa-mi fac prieteni. Marea
majoritate se cunosteau deja si nu era usor sa te integrezi. Asa ca putinul meu timp liber mi-l
petreceam citind in camera de hotel sau cel mult dand o raita prin magazinele din oras.Astfel dupa
aproape trei saptamani intr-o seara de sambata eu stateam in camera si citeam infrigurata un
roman de Agatha Christie.Taraitul telefonului ma facu sa tresar si sa scap cartea pe podea.
22
Cine poate sa sune la aproape 12 noaptea si pe telefonul de serviciu?
- Buna sweetie, sunt Amerigo si nu reusesc sa dau de Rob, nu raspunde la telefon.Nu stii unde
este?
- Nu, am raspuns buimaca. Cine o fi si Amerigo asta?
- Nu vrei tu sa verifici daca este in camera si sa-i spui sa ma sune ?
- La ora asta, nu se poate maine dimineata?am zis sec.
- Nu acum. O nome de Deus!daca cumva i s-a facut rau si este inconstient in camera? La asta nu
te gandesti?
Sincer nu mi-ar fi trecut prin cap asa ceva, dar pentru ca nu aveam incotro i-am zis:
- Bine am sa ma duc acum.
- Si spune-i sa ma sune urgent. Obrigado, bebe!
Probabil era la o intalnire obisnuita cu prietenii lui sau iesise in oras . Cu siguranta nu era in
camera, dar am promis ca ma duc sa verific.Mi-am pus un halat de prosop peste pijama si am
incaltat papucii mei preferati cu capete de catei. In hol nu se auzea nici o miscare, mi-am tarat incet
picioarele pana in celalalt capat al culoarului si am batut timid in usa, ferm convinsa ca facusem
drumul degeaba.
Dar surpriza, usa s-a deschis si am vazut ochii aceia a caror culoare nu stiam sa o spun precis
niciodata, dar care ma scoteau din minti de fiecare data cand ii intalneam.
23
VII
Pentru cateva clipa surpriza de a-l vedea acolo ma facu sa amutesc.Chiar daca zi de zi ne
intersectam privirile nu inceta niciodata sa ma ia prin surprindere.
- Nu credeam sa te gasesc, am spus timid.
- A da, cu ce pot sa te ajut?
Fireste era uimit sa ma vada la miezul noptii in fata usii lui. Astepta sa-i dau detalii.
- M-a sunat Amerigo. Te cauta si mi s-a parut ca este foarte ingrijorata.
- A, Amerigo. Sper ca nu te-a trezit din somn?
- Nu, nu dormeam. Citeam ceva, nu pot sa dorm.
- Nici eu, spuse zambind.Vrei sa-mi ti companie, si-mi facu semn sa intru.
Pentru numele lui Dumnezeu de ce-as rata o astfel de ocazie si am intrat.Evident camera lui era un
apartament de hotel spatios.
24
- Ce faceai cand am venit? Am intrebat din dorinta de a lega o conversatie.
- Citeam.
- A, da, eram pe terenul meu.Subiectul meu preferat, cartile.
Pe masuta de cafea de langa canapea se afla o carte deschisa si asezata astfel incat puteam vedea
titlul, langa carte cateva hartii si un creion.
- Versuri, ma inspira pentru compozitiile mele.
- Citesti Baudelaire, iti plac simbolistii?
Putin mirat raspunse:
- Te pricepi la poezie?
- Putin, dar il prefer pe Rimbaud mai mult. Vad ca mai ai si alte carti. Pe etajera din celalalt
capat al camerei erau asezate cateva volume.
- Da, nu prea pot sa dorm asa ca trebuie sa-mi petrec noaptea cu ceva.
- Serios, am crezut ca-ti place sa petreci.
- Te referi la cluburi, femei, bautura, poate chiar droguri…
25
- Probabil, am zis spasit.
- Toata lumea se asteapta sa fac lucruri decadente, se pare ca-i dezamagesc, zise zambind
amar.
- Nu te supara, dar stii lumea crede ca faima te zapaceste si ca toti isi pierd capul intr-o astfel
de situatie.
- Credeam ca tu m-ai citit mai bine decat restul.
Inima a inceput sa-mi bubuie in piept; ma considera speciala.
- Nu sunt foarte buna la citit oameni.
- Eu credeam ca esti avand in vedere ca in ultimul timp te-ai tinut departe de probleme.
Deci ma observa, nu-i eram indeferenta, a vazut ca nu vorbesc cu nimeni in mod special.
- Ei la ceea ce te referi tu eu i-as spune comportament antisocial, dar suna mai bine definitia ta.
Zambi putin si spuse:
- Vrei sa bei ceva?si se indrepta spre minibar.
- A, nu multumesc.Eram sigura ca se referea la ceva alcoolic.
- De ce nu, o conversatie are nevoie de un liant.
26
- O.k , alege tu ceva.
- Bine si scoase doua sticlute mici de brandy pe care le turna in paharele de pe tava.
- Noroc, pentru o viitoare amicitie!
Am inghitit in sec si am raspuns:
- Noroc!
- Deci iti place literatura?
- Da, am studiat putin la UCLA.
- Eu credeam ca este doar o pasiune.
- A fost o pasiune care s-a transformat intr-o obsesie si a devenit in cele din urma o slujba.
- Cum asa?
- Mi-am luat licenta in Dramaturgie si literatura britano-americana.Mai precis sunt sau ar

trebui sa fiu scriitoare.
- Deci avem o creatoare aici spuse cu un ton glumet dar si cu interes. Si ai scris ceva pana
acum?
27
- Da dar sunt in faza de proiect, nu am definitivat nimic.
- Daca nu te deranjaza sa-mi aduci sa citesc si eu ceva.
- Sigur ca da. Era destul de terifianta ideea de a-i da sa citeasca scrierile mele cu siguranta
stangace. Va rade de mine dar nu ma costa nimic sa promit.Pai si tu compui, am zis in speranta ca
voi reusii sa deviez cursul conversatiei.
- Da, cand am timp si inspiratie. Imi doresc sa scot un album la un moment dat.
- Foarte frumos.Poate pot sa te ascult si eu vreodata cand ai nevoie de o parere neavizata.
- Bineinteles dar sper sa nu te plictisesc. Muzica mea nu prea place publicului.
- Poate te inseli.
- Ce-ti place sa asculti?ma intreba el.
- In general ascult orice suna armonios, dar nu prefer ceva anume, totul variaza in functie de
starea mea de dispozitie.
- Evaziva, dar imi placi. Esti deschisa la experiente noi acustice, deci te pot tortura cu
compozitiile mele, spuse cu un are amuzat.
Am zambit si am luat o inghititura din pahar.Bautura aromata dar si puternica ma arse pe gat.
- Cum de ai ajuns sa lucrezi in domeniul acesta, pentru Summit?
28
- O prietena m-a pacalit, iar pe urma nevoia de bani. Dar sa nu crezi ca-mi pare rau. Sunt foarte
bucuroasa sa invat lucruri noi.
- Daca zici tu.
- Sigur ca da, mi-au placut mereu filmele si ideea de a participa activ la procesul acesta de
creatie atat de complicat este foarte interesant pentru mine.
- Te-ai gandit sa scrii si scenarii de film?
- Ma pregatisem pentru un master in domeniul acesta, dar pentru moment sunt aici.
- Aha, dar nu ai renuntat la idee?
- Nu, nicidecum.
- Foarte bine.
Nu-mi dadeam sema de ce tinea inadins sa scriu. Poate ca eram un autor execrabil, nu-mi citise nici
doua randuri, doar.
- Stii esti o persoana foarte interesanta, imi face placere sa port o conversatie cu tine.
Taraitul telefonului il intrerupse:
“Alo da, Amerigo.Nu aici eram, cred ca nu l-am auzit…Da.”
29
Acesta a fost momentul perfect sa ma ridic si sa plec inainte sa fiu nevoita sa-mi termin bautura si
cine stie ce nebunii sa mai zic.
- Ce faci, deja pleci?
- Este destul de tarziu.
- Bine atunci, dar sper sa mai vorbim, mi-a facut placere. A, ia stai putin maine seara ies cu niste
prieteni la un restaurant, nu vrei sa vii si tu?
- Pai nu stiu daca este o idee prea buna.
- De ce?… Dar in fine, poti sa te gandesti pana maine. Noapte buna!
- Noapte buna, am zis si am plecat cu o mie de ganduri zapacindu-mi minea pana la ivirea
zorilor.
VIII
- Ei bine te-ai hotarat, ma insotesti in seara asta?
Suna ca o intalnire desi nu cred ca el vedea la fel lucrurile.Nu eram decat o cunostinta interesanta
cu care putea sa schimbe cateva vorbe.Stiam ca acceptand ma voi simtii stinghera intre acei oameni
necunoscuti, dar dorinta de a ma afla in preajma lui era mult mai puternica.
- O.k vin, am zis.
30
- Perfect , stai linistita nu este nimic oficial, sunt numai cativa prieteni apropiati.Iesim la o pizza
iar pe urma ne intoarcem aici si ascultam muzica, vorbim…ai sa vezi ca o sa-ti placa. Nu mai fi asa
speriata.
Probabil ca incordarea mea era vizibila asa ca am incercat sa o maschez cu un zambet fortat.
Si avea dreptate, amicii lui erau foarte amabili.Toti aveau preocupari artistice. Era si Kristen cu ei.
Nu mai vorbisem niciodata cu ea si oarecum imi parea infricosatoare, dar ma inselasem, era o fata
foarte draguta. Am descoperit ca aveam gusturi comune in materie de muzica si lecturi.Nu cred ca
am fi putut fi bune prietene in sensul de confidente, dar ne intelegeam.
- Daca vrei sa scrii cum de lucrezi aici pentru Summit? Ma intreba ea.
- Slujba asta a fost prima oportunitate ivita si am luat-o ca pe o experienta de viata.
Ma privea ca si cum nu era sigura ca ar fi facut la fel in locul meu, aveam puncte diferite de a vedea
viata.
- Ei Kristy sa nu ma lasi fara asistenta in mijlocul filmarilor, este cea mai competenta pe care
am avut-o pana in prezent.La cat te stiu eu de convingatoare totul este posibil, zise Rob zambind.
- Nu am de gand sa plec, am raspuns eu.
- Dar daca ai alte posibilitati de ce sa-ti pierzi timpul cu o slujba sub nivelul pregatirii tale…Ei
nu stiu nu pot sa te inteleg…
- O. k. baieti hai sa bem o bere, spuse Jim, unul din amici probabil dorin sa schimbe subiectul
care se cam incinsese.
31
Nu puteam sa spun adevaratul motiv pentru care nu lasam slujba aceea obositoare si prost platita,
daca lucrurile ar fi stat altfel as fi renuntat de mult la tot, dar nu puteam…
In mare seara a fost placuta daca nu puneam la socoteala incidentul cu paparazzi de la iesirea din
restaurant.
- Vezi ca nu a durut, spuse Rob putin ametit de alcool in timp ce eu strangeam intr-un sac de
plastic resturile ramase in urma petrecerii.
- Da, toti au fost foarte amabili.
- Atunci sper sa ne mai onorezi cu prezenta.
- O.k, am zis. Acum este tarziu trebuie sa plec. Pe maine!
- Pe maine!
Aceasta fusese prima dintr-un sir mai lung de intalniri.
***
- Maine plec in L.A. , am cateva zile libere, zise el.
Stiam de “fereastra” aceea dintre filmari si ma speria ideea de a ramane singura zece zile.Ma
obisnuisem atat de mult cu el, mai ales de cand imi facuse loc in viata lui privata, de cand devenisem
amica lui.
- Ce zici, ma insotesti?
32
Wow, propunerea lui ma lua de-a dreptul prin surprindere.
- Puteam sa raman aici, dar totusi prefer soarele in locul ploii din Vancouver. Iar tu oricum ai sa
stai degeaba daca eu plec, cred ca ti-ar prinde bine si tie putina plaja, zise zambind.
- Sigur ca vin, vreau sa vad ce mai este prin apartament, am gasit eu scuza perfecta.
- Atunci suna sa-ti faci o rezervare pentru zborul de maine dimineata.
Ne-am intors in Los Angeles unde soarela fierbinte de dimineata tarzie ma facea sa uit tot frigul
indurat in ultimele saptamani in Canada.De multa vrema nu mai vazusem plaja insorita, oceanul,
zgomotul continuu al orasului.Ma obisnuisem cu toate astea, abia acum realizam cat imi lipseau.
Blitzurile fotografilor ma trezira din reverie.Fireste pentru o clipa uitasem de tot. Pentru mine
paparazzi nu reprezentau o problema, se aflase inca din primele zile ca sunt asistenta lui Robert
Pattinson asa ca nu era nici o curiozitate sa tot apar langa el. Probabil ca si aspectul acesta il facea
sa se simta relaxat cu mine. Stiam ca suferea mult pentru fiecare cunostinta care trebuia sa indure
insistentele presei de scandal. Lucrul acesta il transformase intr-un singuratic. Imi parea atat de rau
pentru el, pentru faptul ca nu se putea bucura de lucrurile marunte pe care un om obisnuit la poate
face.Il simteam chiar si acum crispat cum se grabea sa ajunga cat mai repede in limuzina cu geamuri
fumurii. Am grabit pasul pentr a-l scuti de calvarul acesta.In masina isi reveni la normal:
- I-am spus soferului sa te lase mai intai pe tine acasa, cred ca abia astepti sa ajungi.
- Sigur ca da, am mintit cat am putut de convingator.In realitate nu era decat un apartament
dragut in care se aflau lucrurile mele, dar casa mea, caminul meu era in Kansas. Acolo unde se aflau
parintii mei, toate amintirile mele… nu-i mai vazusem din vacanta de iarna.
- Ce zici te simti in stare sa iesi in oras in seara asta?
- Sigur ca da, am zis fericita ca nu am fost data uitarii.Unde anume?
33
- Ei bine este o surpriza, un loc care-mi place mie mult.
- Pai poti sa-mi dai totusi cateva detalii, macar sa stiu cum sa ma imbrac.
- Cum te simti tu mai bine. Mai mult nu-ti spun pentru ca nu ar mai fi surpriza.
- O.k.
Nu puream sa-mi imaginez inca de ce se purta atat de frumos cu mine. Nu se putea pune problema
unei posibile relatii, nu facuse nimic care sa ma duca cu gandul la aspectul acesta.Am dat la o parte
toate gandurile astea si m-am hotarat sa ma bucur de fiecare lucru pe care-l primeam de la el la
modul simplu si firesc.
IX
Ma imbracasem cu rochea mea inflorata si sandalele albe cu toc jos. Parul mi-l lasasem liber pe
spate, ma machiasem discret si chiar renuntasem la ochelari in favoarea unor lentile de contact
chinuitoare.In timp ce-mi ingramadeam in posetuta cateva maruntisuri strict necesare am auzit
claxonul masinii. O decapotabila cu doua locuri astepta pe aleea din fata casei. Aveam sa face
escapada aceasta incognito, Rob deghizat cu o sapca de baseball si ochelari de soare astepta in fata
fumand o tigara.Mi s-a parut ca este putin agitat asa ca m-am grabit sa ies.
- Sunt gata, am zis.
- O.k sa mergem.
Am ajuns intr-un cartier de la periferia orasului unde nu mai pusesem piciorul in viata mea.
Tensiunea imi crescuse si eram de-a dreptul moarta de curiozitate.
34
Am intrat intr-o cladire care nu-mi spunea mare lucru, dar mi-am dat seam imediat ca ne aflam intr-
un teatru. O sala micuta cu decoruri vechi. Nu era nimeni aici, inchiriase teatrul doar pentru noi.
- Ia loc, spuse cand am ajuns la primele scaune din fata. Asteapta putin; si a iesit pe o usa
laterala.
M-am asezat cuminte si am asteptat in intuneric sa se intample ceva. Explodam de nerabdare.
Brusc un reflector se aprinse si lumina scena, atunci am putut sa vad ca in mijloc se afla un pian
mare, negru si lucios. Rob se aseza pe scaun si incepu sa cante. Nu mai auzisem niciodata piesa
aceea, era o compozitie noua.
Imi venea sa plang, era cel mai emotionant si romantic gest pe care mi-l oferise cineva vreodata,
probabil si singurul din viata.
Barbatul acesta era perfect din toate punctele de vedere posibile si imposibile. Cand piesa s-a
terminat eu mai aveam putin si plangeam in hohote. Am incercat sa schitez un zambet si am
aplaudat in speranta de a-mi masca emotiile profunde.
- Ti-a placut? Ma intreba el
- Mai intrebi, mai frumos decat asta nu cred ca se putea.
- Multumesc, spuse in timp ce cobora de pe scena si venea catre mine.
- As dori sa te rog ceva, daca se poate si nu te deranjaza.
- Sigur, orice.
35
- Lucrul acesta nu are legatura cu munca, iti cer asta in calitate de prieten.
- O.k spune, ma faci curioasa.
- Ei bine Amerigo vine peste doua zile si piesa asta am scris-o pentru ea. Ma gandeam sa o aduc
aici. Crezi ca poti sa ma ajuti sa-mi imbunatatesc “scenariul”?
Am simtit ca pamantul se surpa sub mine, totul mi s-a intunecat in fata si o multime de sentimente
contradictorii ma inundara. Deci eu eram un “cobai”, cea mai frumoasa surpriza din lume pe care
mi-o facuse cineva era un film scris pentru alta. Eu trebuia sa asist la repetitie si sa aduc
imbunatatiri. Imi venea sa fug, sa plang si sa-i dau un pumn in nas. Toate astea in acelasi timp, dar
m-am stapanit si am zis.
- Sigur ca da, cu placere.
- Nu te deranjaza lucrul acesta?
- A nu, nicidecum.Mincinoasa perversa ce sunt.
- Stii eu am acceptat in contractul cu Summit ca pe toata perioada filmarilor la “Twilight – Saga”

nu ma voi afisa cu nici o relatie oficiala, iar lucrul acesta o deranjaza pe Amerigo. Asa ca vreau sa-i
fac o surpriza.
- Sa o impaci, am zis eu.
- Da ceva de genul acesta.
- Bine se face, te ajut.
36
- Multumesc mult, iti raman dator.
Am zambit ca sa nu plang si i-am zis sa ma duca acasa.
De cum am trantit usa apartamentului m-am aruncat imbracata in pat si am inceput sa plang cu
sughituri. Cred ca spre ziua am adormit pe un morman de haine si cearseafuri ude de lacrimi.
A doua zi am renuntat sa-mi mai fac sperante desarte, asa ca mi-am incatusat toate sentimentele
siropoase si le-am aruncat in cea mai adanca temnita a sufletului meu. Nimeni nu merita sa indure
atata, mi-am zis.In tot acest timp ma imbatasem cu apa rece, nu eram cu nimic mai diferita decat
gloata de fane isterice.
Ma hotarasem sa-mi dau demisia imediat ce voi avea ocazia sa-i vorbesc, dar acum nu puteam nici
sa plec fara sa-i dau un motiv real.Nici nu avea habar de sentimentele mele.Nu, m-am razgandit, mai
erau doar cateva saptamani de filmare si-mi expira si contractul. Nu o sa cada cerul pe mine daca
mai astept putin.
Ii promisesem sa-l ajut, asa ca m-am pus pe treaba. Cu cateva telefoane si ceva bani am rezolvat
toate aspectele. O limuzina urma sa o ia de la hotel si sa o duca la teatru. Acolo totul urma sa fie
aranjat, iar in plus comandasem si cateva decoratiuni florale. Bonus le facusem o rezervare la un
restaurant micut, cochet si complet necunoscut de ziaristi.
In definitiv era un sef bun si nu avea nici o vina pentru ce sentimente nutream eu fata de el. Asa ca
am pus mana pe telefon si l-am sunat:
- Buna Rob, am aranjat tot asa cum ti-ai dorit.
- Multumesc mult Andy, nu stiu ce m-as fi facut fara ajutorul tau.
37
- Ei te-ai fi descurcat tu, nu sunt de neinlocuit.
- Nu mai fi asa modesta, esti o mina de aur si ca angajat si ca prietena.
- Bine, bine cum zici tu. Stii vroiam sa-ti spun ca maine ma intorc in Vancouver,asa ca-ti urez
distractie placuta!
- Ce faci, pleci deja?
- Da am uitat ca mai aveam niste lucruri de rezolvat. Era o minciuna, fireste. De fapt nu vroiam
sa-i cunosc iubita. Aflasem de la Jim, amicul lui ca este un model brazilian, o mulatra deosebit de
atragatoare. Imi si imaginam o femeie asemanatoare cu Beyonce la bratul lui Rob. Cat de
masochista puteam sa fiu ca sa raman si sa-l vad sarutandu-se cu zeita aceea sud-americana.
- Atunci calatorie placuta si ne vedem peste cateva zile.
- O.k pa!
Am inchis telefonul usurata ca un mi-a cerut mai multe detalii despre lucrurile mele neterminate
din Canada. Mi-am facut bagajele si a doua zi am pecat inapoi in “tinutul ploilor eterne”.
***
Plictiseala, of cat pot sa mai stau degeaba.
De cand ma intorsesem nu aveam nimic de facut. Am stat inchisa in camera de hotel si am citit cam
tot ce-mi adusesem de acasa.Astazi urma sa se intoarca Rob. Mai erau doar trei saptamani si dupa
aceea ne desparteam pentru totdeauna. Fiecare isi va urma calea. Nu puteam sa nu ma gandesc la
discrepanta dintre destinele noastre; el un star de cinema cu o multime de contracte de onorat, o
iubita exotica si model una peste alta, iar eu… tot ce urma era sa ma intorc acasa si sa-mi caut ceva
38
de lucru , orice se putea gasi intr-un oras mic. Mai precis sa ma ingrop intr-o munca idioata si sa ma
inec intru-un ocean de vise si iluzii desarte.
Telefonul mobil traii in buzunarul pantalonilor de trening, el era.
- Buna, ce mai faci?
- Bine, asteptam sa te intorci astazi. Era foarte adevarat asta era tot ce asteptam eu.
- Pai nu-mi faci o vizita sa-mi povestesti de proiectele alea la care ai lucrat?
- Bine, vin. Speram sa nu se fi prins de minciuna mea. Si mai doream ceva foarte tare; sa nu-mi
povesteasca despre intalnirea lui.
Ei bine nu a facut-o. Ca un adevarat gentelman am purtat discutii despre cu totul alte subiecte.
Scurta vacanta ii priise, era mai odihnit, chiar si mai vesel. Cred ca era si firesc.
Din ziua urmatoare lucrurile revenira la normal. Munca multa din zori si pana’n seara. Toti trageam
din greu sa incheiem filmarea in timp util.
39
Era vineri seara si Robert era foarte entuziasmat. Amerigo ii promisese ca vine pentru week-end.
Deci pana la urma tot trebuia sa dau nas in nas cu femeia aceea. Asa mi-era scris, trebuia sa ma
resemnez. Singura mea scuza pe care puteam sa o folosesc era ca sunt racita si ca m-am bagat deja
in pat. Rol pe care mi l-am si luat in serios. Imi facusem o rezerva de filme romantice si vreo cinci
pungi de popcorn. Urma sa am o seara senzationala.
Cred ca era aproape unu noaptea cand afurisitul de telefon incepu sa sune.
Era Rob, oare ce vroia. Speram sa nu doreasca sa o cunosc. Ma batea gandul sa nu raspund, dar nu
mai facusem asta niciodata.Ei ce sa fac, raspund, nu aveam incotro:
- Ce faci, dormeai?
Vocea era de nerecunoscut, daca nu stiam numarul as fi zis ca cineva imi face o gluma proasta.
- Nu, am mintit eu.
- Hai vino sa vorbim si ia si o sticla de whisky.
Mi-am dat seama ca era baut.
- Vin imediat, dar nu ced ca-ti mai trebuie bautura.
- Daca nu vrei sa-mi aduci tu am sa comand la room service.
Mi-am tras repede o pereche de jeansi si mi-am pus o bluza de trening peste maieul cu care
dormeam si-am luat-o la fuga spre camera lui. Era foarte beat si in plus suparat. Ceva i se
intamplase, iar aste urma sa aflu chiar acum.
40
XI
- Ce s-a intamplat? Am zis.
- Nimic, ce nu am voie sa beau mai mult? Nu pot sa ma distrez? Crezi ca eu nu ma plictisesc sa

fiu o marioneta in mana celorlalti?Vreau sa fiu eu insumi, sa pot sa fac ce vreau, cum vreau, unde
vreau si mai ales cu cine vreau…
Lucru cert problema era grava, se intamplase ceva care-l facuse sa-si piarda cumpatul. De cand il
cunoscusem era un om ponderat, retinut chiar. Niciodata nu spunea mai mult decat era necesar. Isi
respecta cu strictete conditiile din contract, zi de zi, clipa de clipa. Cred ca si cand era singur nu avea
scapari de comportament. Il mai vazusem usor ametit de alcool, dar acum isi pierduse cumpatul.
- Hai Robert, stai jos si spune-mi ce s-a intamplat; am zis cu calm.
- Ai adus bautura?
- Nu, nu am adus-o, dar uite putem cere doua cafele si sa vorbim cu calm. Ai nevoie sa te
descarci. O.k sunt aici si te ascult. Daca vrei mai tarziu iesim sa luam si o gura de aer.
Trebuia sa-l fac sa se trezeasca inainte sa faca valuri prin hotel. Presa abia astepta sa afle ceva, orice
despre el. O astfel de iesire ar fi ocupat cu siguranta prima pagina a tuturor ziarelor de scandal din
lume. Deci trebuia sa-l scot din starea asta inainte sa iasa din camera.
- Uite putem sa bem cate o Cola si avem si cipsuri aici, am zis in timp ce scotoceam prin mini
bar in cautarea unei gustari. Obligatoriu trebuia sa manance ceva si mai ales sa bea ceva fara alcool,
de preferinta cu cofeina.
- Bine, spuse el in timp ce se lasa convins sa se aseze pe canapea.
41
Era atat de distrus, de vulnerabil. Imi doream sa-l pot consola, sa-l strang in brate, sa-i ating fata.
Stateam langa el cu mainile asezate pe genunchi si cu fata orientata spre el. Cand si daca vrei tu eu
te ascult. Sunt aici si nu am dea gand sa plec nicaieri.
- O.k multumesc. Este vorba despre Amerigo.
Ma gandeam eu ca femeia aia era sursa supararilor lui.
- Trebuia sa vina astazi dar nu a mai facut-o.
Oare doar pentru atata lucru suferea?
- Am vorbit la telefon si mi-a spus ca s-a plictisit sa se ascunda tot timpul, ca vrea o relatie la
vedere. I-am explicat ca prin contract nu pot, dar nu i-a pasat a zis ca poate avea orice barbat vrea ,
de ce si-ar pierde vremea ascunzandu-se prin camera de hotel cu mine.
- Pai daca a facut gestul acesta , cu parere de rau iti spun ca nu merita efortul sa suferi atata
dupa ea.
- Da, imi dau seama. Nu ma deranjeaza atat de tare ca m-a parasit.
- Dar atunci totusi… nu mai inteleg?
- Cel mai groaznic este ca indiferent cine ar fi femeia cu care as iesi va fi nevoita sa traiasca
aceeasi poveste. M-am saturat sa tot fac oamenii din jurul meu sa sufere. Mi se pare prea mare
pretul celebritatii.
42
- Nu trebuie sa vezi astfel lucrurile. Daca fata pe care o iubesti te intelege si tine la tine va
accepta conditiile. Pana la urma nu va dura toata viata contractual acesta, asa ca eu cred ca oricine
poate astepta. Nu mi se pare un sacrificiu atat de mare.
- Asa vezi tu lucrurile, insa nu toata lumea gandeste la fel.
- Poate, eu oricum sunt mai ciudata de fel, am zis zambind.
A schitat si el un zambet in coltul gurii si a spus:
- Nu tu este cea mai intelegatoare persoana pe care am intalnit-o vreodata.
In momentul acela am avut impresia ca pentru prima data ma pirveste altfel, ca acum ma vede cu
adevarat. Alti ochi ma priveau acum. Incet s-a apropiat de mine si mi-a cuprins obrazul in palma,
atat de cald, de aproape incat ii simteam aroma pielii. Cu grija mi-a dat jos ochelarii si i-a pus pe
masuta de cafea. Un semnal de alarma s-a pornit in mine, trebuia sa- l opresc. Dar era atat de placut,
nu mai traisem niciodata sentimente atat de intense. Dar ar fi trebuit sa-l opresc, omul era atat de
baut incat nu stiu ce-si va mai aduce aminte a doua zi.Ei bine nu imi mai pasa urma sa-mi pierd
capul si ce alta nu ar fi facut la fel?
Era atat de aproape de mine incat ii simteam rasuflarea pe buze. Am inchis ochii si m-am apropiat
mai mult pana le-am atins. Cand i-am simtit gura fierbinte si umeda mi-am pierdut complet mintile.
Cu siguranta si-a dat seama ca ma predam in bratele lui. Frenezia momentului ne cuprinse pe
amandoi. Mainile lui isi faceau loc sub bluza mea in cautarea pielii. Ar fi trebuit sa spun stop, dar
buzele mele erau prea ocupate sa le guste pe ale lui, mintea mea parca fusese anesteziata.
Nu stiu in ce moment m-a luat pe sus si am ajuns in dormitor. In rest amstec de cearsafuri, piele,
aroma lui si senzatii nemaintalnite…Ah cat am sa regret gestul acesta, sau poate ca nu…
43
M-am trezit intr-un tarziu, afara nu se luminase, nu se auzeau decat stropii de ploaie care se izbeau
de geam. Robert dormea langa mine, mai precis jumatate peste mine. Primul gand a fost sa ma dau
jos din pat, sa ma imbrac si sa fug. Dar nu stiam daca asta ar fi fost solutia salvatoare. Am incercat sa
cobor, dar mana lui se stranse si mai tare peste mijlocul meu. Era ca si cum nu ar fi vrut sa ma lase
sa-i scap. Inca dormea, nu facea lucrul acesta in mod constient. Cu alte cuvinte trebuia sa-l infrunt
in momentul in care se va trezi. Asa ca nu mi-a ramas decat sa stau pe loc, goala, vulnerabila si
intepenita asteptand sa se trezeasca.
Am inceput sa fac o multime de scenarii. Unele frumoase in care el imi spunea ca ma iubeste, dar si
altele infricosatoatre in care ma invinuia ca am profitat de starea lui.
Nu mai aveam alta scapare, trebuia sa astept dimineata. Atunci soarta mea avea sa mi se hotarasca
asemeni unui condamnat care isi asteapta sentinta.
44
PARTEA III
XII
Afara se luminase, prin hotel usile se deschideau ceea ce insemna ca in curand si Robert se va trezi.
Doamne se misca. Am simtit ca ma ia ameteala, vai o sa lesin. Corpul mi se racea incet, incet,
urechile imi tiuiau si vederea mi se incetosase. Ce rusine! Ei bine nu o sa lesin. Sunt o femeie
puternica si o sa suport orice consecinta.
Se trezise statea intr-un cot si ma privea destul de buimac, as spune. Nu parea suparat, inca. Cred ca
incerca sa-si aduca aminte ce se intamplase cu cateva ore in urma.
Ti-a mai spus cineva cat de frumoasa esti dimineata?
Nu.
Ma bucur am fost primul nu-i asa?
Ce? Si-a dat seama ca a fost primul barbat din viata mea? Credeam ca bautura il facuse sa nu mai fie
asa de atent. Dar oare cat de beat trebuie sa fie un barbat sa nu se prinda ca are o virgina in pat?
45
Da ,am raspuns anemic.
De ce te rusinezi? Pana la urma este un motiv de mandrie.
Poate, dar nu si cand ai 23 de ani.
Ei nu mai vorbi prostii, spuse in timp ce-mi lua fata in maini si ma saruta usor.
Am ametit din nou de placere de data asta. Ma speriasem degeaba, totul era perfect. Aproape nu-mi
venea sa cred, probabil ca visam. Sau nu…
Iti sunt dator cu niste scuze si cu o cina romantica.
De ce?
Pentru ca am fost un prost. In primul rand ca nu te-am remarcat mai devreme, in al doilea rand
pentru pentru ca aseara nu trebuia sa fiu atat de…”direct” si in ultimul rand pentru ca esti o femeie
exceptionala in toate sensurile posibile si meriti o prima/ a doua noapte speciala.
Zau, am zis buimaca.
Sigur, in seara asta am sa-mi iau revansa.
O.k, un serviciu te rog.
Ce este?
46
Poti sa-mi dai doua palme sa ma asigur ca nu visez.
A ras si a spus:
Stiu o metoda mai buna . S-a aplecat spre mine si m-a sarutat apasat, cu pasiune. Acum hai
domnisoara ca suntem asteptati la lucru.
Toata ziua ne-am aruncat priviri pe furis si ne-am atins in treacat mainile. Nu trebuia sa atragem
atentia asupra noastra. Nimeni nu trebuia sa afle de relatia noastra. Sincer pe mine nu ma deranja,
urma sa-l am in fiecare seara alaturi de mine. Pentru cat timp nu stiam, dar nu mai conta. Trebuia sa
ma bucur de clipa aceasta. Pana la terminarea filmarilor mai erau trei saptamani. Nu stiam ce se va
intampla dupa, asa ca ma hotarasem sa le traiesc ca si cand ar fi fost ultimele mele zile de viata;
intens si cu pasiuna. Imi doream sa gust pana la capat din paharul iubirii.
“Surpriza te astepta in camera mea.”
Mesajul imi facu obrajii sa ia foc. Am bagat telefonul in buzunar ca un hot si m-am uitat in toate
partile ca si cum ar fi putut cineva sa bage de seama schimbarea. Fireste ca nimeni cum era si
normal.
M-am scuzat si am plecat grabita spre hotel.Imi venea sa-mi tip iubirea in toate partile, sa la spun
tuturor ca iubesc si ca sunt iubita. Ca sunt fericita…
Am intrat in camera mea sa fac un dus si sa ma schimb. Pana si imaginea reflectata de oglinda in
timp ce-mi periam parul parea a altei femei, una frumoasa si fericita.
In camera ma astepta el, mai frumos ca niciodata, imi zambi si ma invita sa iau loc. Livingul era
acum modificat, in mijloc o masa de doua presoane pregatita pentru o cina. Vin de calitate,
mancare, lumanari, arome de liliac si iasomie, Nocturnele lui Chopin se auzeau in surdina. Eram
prea fericita si emotionata sa mai spun ceva, doar zambeam tamp in timp ce savuram fiecare clipa,
fiecare detaliu.
47
Iti place? Spuse Rob si el vizibil emotionat.
Mai intrebi, doar tu esti un maestru al surprizelor. Am zis gandindu-ma la povestea cu teatrul,si am
regretat imediat ce i-am vazut fata.
Ai dreptate, spuse devenind deodata trist. Probabil ca i-au venit in minte aceleasi imagini. Cred ca
am dat-o in bara rau, atunci…
Cam da, dar a trecut.Ia spune-mi cine te-a ajutat sa aranjezi totul asa pe ascuns?
Pai m-a ajutat James.Spuse putin incurcat de situatie.
Cine Vampirul?
Nu, soferul. Pe vampir l-am omorat in Twilight-prima parte. Ce ai uitat? Zise cu un are amuzat.
Nu, nu am uitat, am spus bucuroasa ca-l facusem sa scape de stanjeneala cu o glumita usoara.
In dormitor erau multe lumanari, cearsafurile erau acum din matase alba si se simtea aceeasi
aroma de liliac si iasomie.
De data aceasta am luat lucrurile incet si am savurat fiecare moment al intimitatii.
Nu credeam ca un om poate simti astfel de sentimente in viata. Atat de multa fericire, greu de
imaginat.
Pentru mine Rob era un inger, nu un barbat obisnuit. Fusese omul care-mi schimbase viata, ma
facuse sa ma simt frumoasa si increzatoare in mine. El era perfect si acum era al meu. Farama mea
de paradis pe care trebuia sa o savurez pana la capat.
48
Astfel am adormit zambind in bratele lui protectoare. Nu aveam sa ma gandesc la ce va fi, acum
traiam clipa.
XIII
Zilele petrecute impreuna in Canada se scursesera atat de repede, ca un vis. Iubirea noastra secreta
nu parea ca se va sfarsi. Acum Robert se pregatea sa plece pentru alte filmari in New York,
contractual meu cu Summit se incheiase si oricum fara el nu vroiam sa mai lucrez acolo.
Imi cautam ceva de munca in Los Angeles, ceva potrivit cu pregatira mea. Robert ma rugase sa-l
insotesc, dar nu puteam sa o fac. Nu aveam cum, era imposibil. Acum nu mai eram asistenta lui,
prezenta mea nu era justificata alaturi de el in N.Y.Nu se putea sa traiesc ca un nomad, sa-l urmez
peste tot shimband joburi si case in nestire.
Pentru moment imi pastrasem apartamentul inchiriat in L.A., dar aveam nevoie urgenta de o slujba.
In dimineata aceea stateam in living cu o cana mare de cafea si cu un teanc de ziare cu anunturi de
angajare. Incercuiam cu markerul anunturile mai interesante. Telefonul mobil incepu sa vibreze de
sub hartii. Trebuia sa fie Rob. Sigur si astazi in ultima zi dinaintea plecarii vroia sa ma convinga sa
renunt la planul meu. Ei bine nu o sa ma predau.
- Alo, am raspuns. Nu cunosteam numarul, oare era ce credeam eu…
- Buna dimineata! Domnisoara Andrea Jones?
- Da eu sunt.
- Ati trimis un c.v. la publicatia noastra, va asteptam astazi la sediul nostru pentru interviu.
Adresa este…
- O.k am sa vin, ora 14 ati spus…
49
Ei bine aveam un interviu la un ziar local pentru un post de reporter. Nu era o publicatie de scandal,
ei se ocupau mai mult cu anchete sociale, ceea ce ma facea sa nu ma simt prost fata de Robert.
Am pus mana pe telefon sa-i dau vestea.
- Buna iubitule, ce faci?
- Ma plictisesc fara tine. Cand ne vedem?
- O sa vin dupa amiaza tarziu, pentru ca la 14 am un interviu.
- Nu mai spune, ai reusit pana la urma, zise usor dezamagit.
- Da , vezi ca pot.
- Sigur ca da iubito. Nici nu ma indoiam, dar eu te vroiam langa mine.
- Ei bine stii doar ca nu se poate, trebuie sa-mi urmez si eu cursul vietii. Nu pot sa fiu doar
umbra ta.
- Da scumpo, te inteleg, dar totusi eu tot un egoist raman.
- O sa ne vedem in weekend-uri.
- Si eu voi veni de fiecare data cand se poate.
50
- Vezi nu o sa fie asa de rau.
- O.k. atunci ne vedem si astazi mai taziu, da?
- Sigur.
- Succes atunci.
- Sa fie. Multumesc.
Ziarul era unul obscur dar imi oferea posibilitatea sa-mi pun pe hartie ideile si sa la vad publicate,
ceea ce era visul meu din totdeauna. Obtinusem slujba foarte usor. Erau incantati sa aiba un
absolvent cu atatea referinte de la cei mai buni proferori de la UCLA.
Acum ma duceam la intalnirea cu Robert, ultima pentru o perioada de timp nedeterminata. Stiam
ca se va rupe ceva in mine cand il voi stii plecat. Dar totusi nu puteam sa ma ancorez de el ca o
femeie disperata. Eram iubita lui, nu sotia si in plus nu eram o lipitoare , nu imi statea in fire sa ma
lipesc ca marca de scrisoare de barbati.
De cand se terminasera filmarile ne intalneam in cele mai neobisnuite locuri pentru a nu atrage
atentia asupra noastra si ne reusise pana acum.
Azi urma sa ne vedem la un cinematrograf. Era o adevarata nebunie. Pe nicaieri nu stateam mai
mult de 20 – 30 de minute. Schimbam cate trei – patru locatii in fiecare seara. Traiam o adevarata
aventura, zi de zi. Acum urma sa-mi lipseasca nebunia asta si mai ales el.
Stateam déjà pe scaun si ma uitam absenta la filmul care rula pe ecran.
- Frumoasa domnisoara este singura?
51
- De unde stiti ca sunt frumoasa in bezna asta?
- Pentru mine radiati ca un soare de amiaza.
M-a bufnit rasul si l-am tras in jos langa mine sa-l sarut.
- Lasa-ma sa ma bucur de tine in seara asta, sa-mi incarc bateriile pentru zilele care vor urma,
i-am spus.
Am continuat sa ne sarutam pana cand am ramas fara aer.
- Mergem sa cinam? Intreba el.
- Nu, vreau acasa, cu tine. Luam o pizza ceva daca iti este foame. Vreau sa ma bucur de tine in
fiecare clipa, pana maine.
Asa a fost. Ne-am iubit ca doi oameni disperati pana in zori. Aveam senzatia ca si el vroia sa-si
imprime in suflet noaptea aceea. Nu stiu de ce dar parca ar fi fost ultima noastra noapte de amor. Ca
si cum am fi fost doi condamnati la moarte care trebuiau executati la ziua si isi traiau cu patima
ultimele clipe.
Cand m-am trezit plecase. Stia ca nu se putea sa-l conduc la aeroport, paparazzi erau peste tot acolo.
Pe perna lui am gasit un plic si o cutiuta de bijuterii din catifea alba.
Am deschis-o, era un lant cu un pandantiv in forma de ingeras din aur alb. In plic pe un carton lucios
cateva cuvinte scrise de el:
“Te iubesc!”
52
Rob
Si eu, am spus gatuita de emotie. O lacrima mi se prelinse pe obraz.
XIV
Viata fara Rob nu mai era la fel, imi ramasese un gol in piept. Nu mai eram aceeasi fara el langa
mine. Oare povestea aceea despre “sufletele pereche” era adevarata?Nu crezusem in asa ceva dar
acum nu mai stiam ce sa spun, orice era posibil.
Incercam sa-mi fac un program infernal de munca pentru a nu mai avea timp sa-mi plang de mila.
Lucram la mai multe proiecte in acelasi timp si nu neglijam nici un detaliu. Mari realizari nu aveam,
dar imi placea ceea ce faceam si puneam toata pasiunea in munca.
In fiecare seara vorbeam la telefon, dar nu era acelasi lucru. Trecusera déjà doua sptamani si nu
reusisem sa ne intalnim. Toate planurile noastre pentru weekend – ul impreuna se naruisera.
De ciuda acceptasem sa lucrez si in sambata aceea. Nu vroia sa faca nimeni articolul acela despre
gastile de adolescenti de la periferia Los Angeles-ului.
- Este periculos, imi spusese Anna colega mea de redactie. Nimeni nu se baga.
- Bine, atunci o sa-l scriu eu, totusi nu sunt decat niste copii.
- Hm, copiii aceea traiesc mult mai periculos decat o vom face noi vreodata.
53
Mi-am luat geanta si reportofonul apoi am plecat sa ma intalnesc cu Daniel, un baiat de 16 ani care
acceptase sa ne vorbeasca despre asa-zisa lor “fratie”. Urma sa ne intalnim intr-o pizzerie dintr-un
cartier vecin cu al lui. Facusem o conventie; nu era nici pe teritoriul lui, nici pe al nostru, ci undeva
la mijloc.
Am ajuns inaintea lui, asa ca m-am asezat la masa, mi-am scos reportofonul si mi l-am pus in fata,
apoi am comandat o Cola.
- Sa vezi ca pustiul mi-a tras teapa. Tocmai cand ma uitam pentru a zacea oara la ceas si ma
pregateam sa plec usa localului se deschise si un baiat de culoare intra. Purta haine asemanatoare
cantaretilor de hip- hop; hanorac, jeansi si adidasi gheata.Felul in care se misca, dagajat, dezinvolt il
facea sa para mai mare ca varsta.
- Tu esti reporterita aia, nu?
- Da eu sunt.
- Ai face bine sa-ti iei catrafusele si s-o stergi repede de-aici. Cineva m-a turnat la “fratii” mei si
acum e de rau.
- Adica ce vrei sa spui cu asta?
- Adica daca ti la fundu’ tau alb, stergi putina inainte sa te gaseasca si sa-ti faca o gaura in cap.
Am ramas intepenita, ce mama naibii cautam eu aici, in ce ma bagasem .
Am platit sucul si mi-am strans in graba lucrurile de pe masa.
54
Am iesit in strada si ma tot uitam dupa un taxi, care nu mai aparea. Pustiul iesise si el si se afla
undeva in spatele meu. Nu stiu de ce dar ma spariasem destul de tare si nu stiam cum sa plec cat
mai repede de acolo.
O masina neagra rula incet pe strada, din interiorul ei se auzeau acorduri de muzica. Am vazut in
jurul meu cum lumea fuge si nu puteam sa inteleg nimic. Nu am apucat sa vad mai mult, doar ca
unul din geamurile fumurii ale masinii se lasa si un pusti de vreo 17-18 ani a indreptat un pistol
spre mine.
Imi priveam moartea in fata, deci asta a fost tot, urma sa mor intr-un mod stupid. Cineva din spate
m-a impins cu putere in jos, am auzit ca s-au tras cateva focuri de arma, apoi un scartait de roti si
tipete disperate din toate partile.
O greutate ma apasa in spate, simteam pe palme ceva lipicios, oare era sange, sangele meu? Nu
puteam sa ma misc, o amorteala se transforma incet in durere, zgomotul din jur se estompa, ia uite
s-a facut intuneric si liniste.
Undeva departe se auzeau niste sirene, poate o salvare, politie…dar m-a cuprins somnul.
XV
DPDV ROB
- Rob filmarea incepe peste 10 minute, esti gata?
- Da sunt, vin imediat.
De doua saptamani eram in N.Y. si nimic din ceea ce-I promisesem Andreei nu se adeverise. Nu
reusisem sa ma intorc in L.A.pentru weekend si nici in viitorul apropiat nu se vedea o astfel de
posibilitate. Vorbeam zilnic la telefon, dar nu era suficient. O iubeam si imi doream sa o am langa
mine tot timpul. Obtinuse slujba aceea la ziar si se hotarase sa ramana. Sincer nu cred ca ar fi venit
55
cu mine doar sa-mi tina companie, nu era genul acela de fata.Atat de incapatanata, hotarata, dar
tocmai lucrurile astea o faceu si mai atragatoare. Imi era atat de dor, as fi luat primul avion si as fi
plecat la ea, dar din pacate nu puteam. Ma pregateam pentru filmarea asta, cand telefonul mobil
incepu sa vibreze in buzunar. Era Andy, nu ma asteptam sa sune la ora aceea, de obicei vorbeam
seara tarziu.
- Buna scumpo, ce mai faci?
- Aa nu sunt Andy, sunt Anna, o colega de la redactie.
- O.k atunci inseamna ca s-a intamplat ceva cu Andy, te rog spune-mi?
- A avut loc un incident si a fost ranita. Au internat-o la California Hospital, cred ca ar trebuii sa
stii ca este grav.
- Cat de grav, te rog spune-mi.
- Nu mi-au dat prea multe detalii, dar am aflat ca a fost impuscata si glontul i-a atins coloana
vertebrala. Problema cea mai grava este ca a intrat in coma… iar o asistenta mi-a spus ca a pierdut
si sarcina. Era prea mica, patru saptamani si din cauza socului…
Am crezut ca scap telefonul din mana. Doamne ce ma fac, nu pot sa ma pierd cu firea doar sunt
barbat.
- Eu sunt in N.Y. si trebuie sa lamuresc cateva lucruri pana ajung acolo, dar voi trimite pe
cineva care sa se ocupe de toate detaliile pana vin eu. Il cheama Adam Rodham, poti sa-i dai lui
toate informatiile.
- O.k atunci astept aici. Eu sunt inca in spital.
56
- Multumesc mult Anna.
Am format repede numarul lui Adam, el era agentul meu si-mi puneam toata baza pe sprijinul lui.
Niciodata nu ma dezamagise, dor nu urma sa o faca acum.
- Adam.
- Buna Rob, ce este ?
- Am o problema grava si vreau sa ma ajuti.
- O.k despre ce este vorba?
- Am pe cineva foarte important internat in California Hospital si te rog sa ma ajuti.
- Si cam ce vrei sa fac? Sa platesc facturi, chestii din astea?
- Da si asta, dar vreau sa ai grija de ea ca si cum ar fi sotia ta, o.k.? Asta pana ajung eu in cateva
ore.
- Poftim? Tu nu esti la filmari in N.Y.?
- Ba da dar vin acolo cat mai urgent.
- Si nu vrei sa-mi spui si mie pentru cine iti risti tu contractul asta?
57
- Pentru femeia visurilor mele.Acum esti multumit?
- Rob, pentru nici o starleta blonda de la Hollywood nu merita sa-ti distrugi viitorul.
- Nu este starleta si nu este blonda, iar viitorul meu nu are sens fara ea. Dar nu mai stau sa-ti
dau explicatii. Ma ajuti sau apelez la altcineva?
- Bine, bine nu ma bag, dar sa nu spui ca nu te-am avertizat; presa, paparazzi, avocatii si fanii or
sa-ti sara in cap.
- O.k. am inteles idea. Nu-mi pasa.
- Treaba ta, California Hospital ai spus?
- Da.
- Cum o cheama?
- Andrea Jones.
- Fosta asistenta?
- Da, nu vreau sa-mi ceri detalii.
- Bine, bine…
58
Cu cateva telefoane am reusit sa pun pe jar intreaga echipa de productie, dar daca tot eram vedeta
puteam sa fac ce vreau. O.k aveam de suportat consecintele, dar mai tarziu. Acum Andy era
prioritatea. Am reusit sa fac rost de un avion particular, iar cateva ore mai tarziu eram in Los
Angeles.
CALIFORNIA HOSPITAL MEDICAL CENTER
In fata spitalului o multime de ziaristi si fotografi. Oare cand si de unde aflasera déjà . In momentul
acela imi doream sa fiu un barbat simplu, nu un star de cinema. Vroiam sa-mi vad iubita, sa o pot
strange de mana, nu sa ma strecor ca un hot pe usa din spate. Singurul avantaj erau banii si
influenta pe care o exercitam asupra tuturor.
O asistenta amabila ma indruma spre sectia de Urgente, acolo era internata Andy. In capatul
culoarului Adam si o femeie inalta, blonda, probabil colega iubitei mele, femeia cu care vorbisem la
telefon.
- Buna ziua!
- Buna Rob!
- Buna ziua… Robert Pattinson? Zise femeia vizibil uimita. Nu stiam ca sunteti iubitul lui Andy.
- Mda, eu sunt. Of inca o femeie uluita de prezenta mea, dar de altfel la ce ma puteam astepta.
Cum se simte? Ce noutati aveti?
- Asteptam sa vina doctorul. Au spus ca este in stare critica dar ca au stabilizat-o.
- A iesit din coma?
59
- Da.
- Asta este un lucru bun.
- Uite ca vine doctorul.
- Buna ziua, sunt Dr. Harvey Brown. Sunteti rudele pacientei Jones?
- Eu sunt iubitul ei, parintii nu au reusit inca sa ajunga.
- O.k atunci haideti in cabinet sa vorbim.
Am luat loc pe scaun si am asteptat sa inceapa.
- Dupa cum ati aflat déjà Miss Jones a suferit un traumatism cranio-cerebral, o plaga
impuscata in zona lombara si un avort spontan darorat socului. Insa cel mal mai grav lucru este ca
glontul a atins coloana vertebrala. Trebuie operata de urgenta, dar sunt riscuri.
- La ce anume va referiti?
- Exista riscul sa ramana paralizata. Astfel de operatii au un procent de 70% sanse de reusita.
- Iar daca nu se opereaza, ce se va intampla?
- Atunci are 10% sanse de supravietuire. Pentru operatie avem nevoie de acordul pacientului
sau a unei rude.
60
- Atunci o operati, nu-i asa?
- Da, am primit acordul domnisoarei Jones, dar vroiam sa informam si familia in privinta
deciziei.
- Da sigur, operati-o. Pot sa o vad acum?
- Da, dar nu stati mult. Este foarte slabita si nu are voie sa faca efort.
Am iesit din cabinetul doctorului si m-am grabit sa o vad cat mai repede cu putinta, nimic nu mai
conta decat fata ei draga, obrazul ei fierbinte si neted, privirea ei zambitoare…
XVI
- Buna iubito, cum te simti?
- Buna, ca si cum m-a calcat un tren, am zis incercand sa schitez un zambet. Insa si acesta imi
crea o durere in tot corpul.
- Ce pot sa fac pentru tine?
- Daca as fi intr-o stare mai buna as stii ce sa-ti cer, dar asa… nu cred ca am voie sa fac efort.
- Okay, tu stai nemiscata si eu te sarut printre tuburile si cablurile astea.
- Ha, buna gluma, de parca as putea sa ma misc, am spus si am zambit amar.
61
- Am inteles ca ai acceptat operatia si ca sunt mari sanse de recupreare.
- Da asa a spus doctorul.Maine dimineata sunt programata.
- Imi pare asa de rau iubito, dar cum s-a intamplat totul?
- Faceam un reportaj, ma rog ceva cam periculos, dar nu am banuit cat. Am nimerit prost si
cineva si-a varsat nervii pe mine. Mai era un baiat cu mine, pustiul caruia ii luam interviul. Nu stii
daca a scapat? Era acolo cu mine…atunci.
- Nu stiu, imi pare rau, dar pot sa ma interesez.
- Okay merci! Dar tu cum de ai ajuns atat de repede, nu trebuia sa fii la N.Y. pentru filmare?
- Ei nu trebuie sa te gandesti la toate astea, cel mai important era sa fiu langa tine acum. Mai
tarziu rezolv eu si problemele acelea. Tu trebiue sa te odihnesti.
Tocmai in momentul acela in salon a intrat o asistenta sa veifice multimea de aparate la care eram
conectata.
- Cred ca trebuie sa lasati pacienta sa se odihneasca, maine dimineata intra in operatie.
- Bine, bine am inteles. Te iubesc Andy, nu-mi face surprise neplacute.
- Si eu te iubesc.
CATEVA LUNI MAI TARZIU
62
Operatia fusese un succes si de ceva timp incepusem recuperarea cu un fiziokinetoterapeut.

Trebuia sa invat sa merg din nou. Munceam mult si mie mi se parea ca in zadar. Exercitiile erau atat
de dureroase, progresam greu, dar trebuia sa fiu din nou normala. Parintii mei si mai ales scumpul
meu Rob aveau nevoie de mine, nu se putea sa-i dezamagesc.
Facusem o intelegere cu el; isi reluase filmarile, iar eu in schimb acceptasem sa plec in Hawai la
sanatoriul acela privat pe care mi-l alesese. Mama si tata se aliasera cu el, asa ca acum eram atat de
departe izolata intr-un cadru paradisiac.
Imi spusese ca trebuie sa ma concentrez pe recuperarea mea si sa nu devin o prada pentru ziaristi
si paparazzi. Prin cine stie ce miracol reusise sa ma tina departe de tot ce aparuse in presa.Nu
aveam acces la tv, internet, iar in ceea ce privea ziarele nici atat. Parca traiam pe sub pamant,
singura legatura cu civilizatia era telefonul mobil; o retea sigura (cum spunea el).
Tocmai ce imi savuram pe terasa micul dejun cand Julie, fizioterapeuta mea isi facu aparitia.
- Buna dimineata.
- Buna Julie.
- Esti gata pentru tratament?
- Da, doar ce am terminat masa.
- Okay dar mai intai ai o vizita.
- Da, cine? Nu primeam vizite neanuntate aici.
- Cineva de la fostul tau loc de munca.
63
- A, trebuia sa fie Anna. Sigur, sa intre.
- Okay ii spun.
Peste cateva minute o femeie inalta, roscata cu parul prins intr-o coada severa, imbracat intr-un
costum de in crem isi facu aparitia.
- Buna ziua, Laura Mann, se prezenta ea.
Nu aveam habar cine este.
- Buna ziua, am zis. Luati loc.
- Multumesc. Reprezint revista “Gossip Star’s” si as dori sa va iau un interviu.
- Imi pare rau, dar nu se poate, am zis incercand sa-mi iau carjele si sa plec cat mai repede.
- De ce nu, nu dureaza mult, sunt doar cateva intrebari banale. Cum va simtiti dupa accident?
Urmeaza o nunta in ciuda faptului cu nu veti mai putea avea copii naturali?Ce parere avei de faptul
ca Robert Pattinson a renuntat la numeroase contracte pentru a fi in preajma dumneavoastra?
Ce? Simteam ca-mi plesneste capul.Copil? Ce imi ascunsese, de ce mai izolase aici? Cate lucruri nu
stiam? Trebuia sa gasesc de urgent un PC cu conexiune la internet si sa port apoi o discutie serioasa
cu Rob.
- Nu doamna, nu fac nici un comentariu. La revedere, am zis si cu greu am reusit sa ma ridic si

sa plec.
64
Internetul era plin de stiri legate de el, de mine si de relatia noastra. Multe din ele erau incredibile,
insa unele meritau atentia.
Am sunat-o pe mama si a fost nevoita sa-mi confirme faptul ca pierduse copilul lui Rob si ca
niciodata nu mai puteam avea altul. Nici macar nu avusesem habar ca purtasem in pantece un copil.
Acum ma simteam pustiita, seaca, stearpa…
Dupa ce ca eram urata, infirma acum mai eram si stearpa… Robert renuntase la contracte, avea
probleme cu producatorii, procese pe care era posibil sa le piarda.Isi riscase cariera, pentru cine,
pentru ce…
Trebiua sa ies din viata lui inainte sa i-o ruinez. Nu aveam curaj sa-i spun in fata Nu aveam atata
putere, asa ca i-am scris o scrisoare, l-am sunat pe Adam si l-am rugat sa i-o dea personal. Apoi am
inceput sa-mi strang lucrurile si sa pleca acasa. Pentru totdeauna. Urma sa-mi caut un terapeut
acolo si sa-mi continui tratamentul, dar trebuia sa-l eliberez pe Rob. Nu era corect sa-l tin legat de
mine, merita mult mai mult de la viata…
PARTEA IV
65
XVII
DPDV ROB
Stateam cu scrisoarea in mana si nu-mi venea sa cred. Andy a mea please pentru totdeauna, o
pierdusem . Dadusem cu piciorul fericirii. Am luat-o de la capat, pentru a cincea oara am recitit
scrisoarea:
Dragul meu,
Imi pare rau ca nu pot sa-ti spun toate astea in fata, dar nu am curajul, nu am taria sa o fac. Te iubesc
prea mult si cred ca as da inapoi. Trebuie sa te las sa-ti urmezi visul, ai o cariera promitatoare in fata,
nu te poti lega de o invalida, iar acum stiu ca nici macar nu iti pot da satisfactia de a fi tata. Poate ca
ar fi trebuit sa fiu suparata pe tine pentru ca mi-ai ascuns aceste lucruri, dar nu sunt. Stiu ca ai vrut sa
ma protejezi, din pacate nu ai avut cum sa schimbi aspectul acesta.
Suntem doi oameni maturi si trebuie sa ne asumam responsabilitatea faptelor noastre. Eu am ales sa
fac articolul acela blestemat, deci trebuie sa ma resemnez si sa-mi traiesc viata asa cum este ea. Tu
insa trebuie sa te bucuri de a ta, esti o vedeta “pe val”.Profita de asta. Meriti mult mai mult decat iti
pot eu da.
Ai fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in viata. Nu te voi uita niciodata.
Cu drag, a ta Andy care te va iubii mereu.
Am luat-o de la capat pentru a sasea oara.
- Hei Rob, termina. Viata merge mai departe, zise Adam. Nu ai ce face uit-o. Ai contracte de
onorat, esti pe culme omule, poti avea orice femeie vrei. Ce Dumnezeu!
- Adam, nu pricepi, fata asta este cel mai bun lucru din viata mea. Pentru prima oara am iubit cu
adevarat…o iubesc inca…
- Frate, fata a ales sa plece. Dorothy s-a intors in Kansas cu Toto cu tot. Te-a lasat…end of
story…mergi mai departe…
- Nu pot omule. M-a schimbat complet. Mi-a modificat sensul vietii, prioritatile.
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Nu mai semnez alte contracte, le onorez pe astea si gata…plec…
66
- Unde pleci?
- Inapoi in U.K., ma las de film si ma apuc de muzica.
- Ce? Ai luat-o razna complet.
- E viata mea si vreau sa o traiesc cum imi place. Nu stii cand se termina. Andy putea sa moara
dintr-o prostie. Oricine poate trece printr-o astfel de experienta.
- Ai inebunit, pe bune.
- Nu, doar ca mi-am schimbat viziunea. Mereu am preferat muzica, de ce sa o las pe planul doi
daca asta imi place sa fac.
- Bine dar stii ca va iesi un scandal in media.
- Da,imi asum responsabilitatea asta. “M-am saturat de S.U.A. si de ciudatenile ei, ma intorc
acasa”, am zis in gand.
XVIII DPDV ANDY
M-am intors acasa, acolo unde timpul nu schimbase nimic, orasul meu drag. Trebuia sa o iau de la
capat ca si cum Rob nu ar fi existat niciodata.Usor de zis dar atat de greu de facut.Mi-am canalizat
toate fortele pe recuperarea mea, astfel in cateva luni mergeam aproape normal, dar eram un mort
viu. Ii vedeam ingrijorati pentru mine, dar nimeni nu pomenea nimic.Nu aveau curajul sa abordeze
subiectul. Intr-o zi am vazut o revista intr-un stand de ziare, Rob renuntase la film si plecase in
Anglia.I-am vazut chipul pe coperta revistei si mi-a rascolit toate amintirile. Am venit acasa si am
inceput sa plang, cred ca am facut un fel de criza de isterie pentru ca mama a chemat doctorul.Astfel
pana de Craciun am fost o leguma, ma indopau cu tot felul de pastile.Pana cand am zarit-o pe mama
in bucatarie plangand. Mi-am dat seama ca le faceam rau, ca in dorinta mea de a indrepta unele
lucruri ii raneam pe altii. Nu meritau asta.
- Imi pare rau mama.
- Andy, aici erai?
- Da, m-am horarat sa ies din starea asta.
- Ma bucur.
- Unde ai pus laptopul?
- La tine in birou, de ce ma intrebi?
67
- Vreau sa scriu, trebuie.
A zambit stia ca imi revenisem intr-un fel.Mereu scriam cand vroiam sa ma descarc de o problema,
o depresie.Am intrat in camera mea si am pus muzica, Alicia Keys, cd-ul meu preferat.Am inceput sa
scriu povestea mea, povestea noastra, am schimbat numele si finalul, l-am imaginat eu, fericit
fireste asa cum nu era al nostru. Reality Bites, primul meu roman.
Dupa luni de munca era in sfarsit gata. Cu greu am gasit o editura care sa-l publice. Eram atat de
emotionata, abia asteptam sa-l am in mana.
L-am primit intr-o dimineata de primavara. Cronicile erau favorabile;…debut promitator…primul

roman al tinerei scriitoare Andrea Jones…A urmat si o lansarea intr-o librarie din New York.
- Felicitari Andy se pare ca ai dat lovitura, primul roman.
- Da, multumesc.
- Vestea buna este ca il vor si britanicii, ce zici il lansam si acolo?
- Stiu si eu.
- Sigur, sigur deja am inceput demersurile. Mergem la Londra pentru lansarea europeana.
- Da. Mi-a venit imediat in minte chipul lui…Londra. Oare urma sa-l intalnesc acolo? Putin
probabil, nu mai stiam nimic despre el, de altfel nici nu citeam presa. Poate nici nu se afla acolo.
- Felicitari, asteptam urmatorul roman.Sper ca mai urmeaza unul, nu pari a fi scriitorul unui
singur roman.
- Sper, multumesc mult.
- Receptia luase sfarsit asa ca ma intorceam acasa cu gandul la Londra, la Robert, la iubirea
noastra…
XIX
Londra, pentru prima data in Europa, un vis devenit realitate. Imi doream sa vad atatea lucruri dar
cu siguranta nu aveam timp pentru plimbari.Programul era atat de incarcat incat abia aveam timp
pentru a lua masa, ce sa mai vorbesc de o iesira prin oras.
Hotelul luxos, camera spatioasa incarcata de flori, limuzina, totul era un vis. Devenisem celebra
peste noapte. Cartea mea avusese un succes neasteptat. Agenta mea negocia cu o casa de productie
ecranizarea volumului.
68
Nu imi dorisem sa ajung aici, dar asa fusese scris, sa cunosc si eu faima.
Telefonul incepu sa sune:
- Andy te astept jos, la receptie, zise Lisa, impresara mea.Fara ajutorul ei nimic nu s-ar fi
realizat. Ca un spiridus facuse toata „magia”asta.
- Urma sa am o sesiune de autografe la o librarie foarte cunoscuta din centru Londrei.
- Bine, acum vin. Mi-am luat poseta si pardesiul, in treacat m-am uitat in oglinda; parul meu
saten-roscat era bine prins in agrafe, fata mea era discret machiata, ochii caprui-inchis nu imi mai
aminteau de fosta Andy. Nu mai purtam ochelari, facusem operatia aceea de care ma temusem ani
de zile. Acum vedeam foarte bine.Costumul deux pieces de culoarea visinelor ma maturiza mult,
dar asa cerea eticheta. Am tras profund aer in piept si am iesit.
Afisul mare de pe geamul librariei, volumele mele asazate pe multe rafturl, oamenii care asteptau
cuminti sa primeasca autografe…de la mine…de necrezut.
- Hei ce faci te pierzi cu firea acum? Ai mai trecut prin astea, zise Lisa.
- O.K. hai sa o facem si pe asta, am spus. Asa ca mi-am luat stiloul si am inceput sa impart
semnaturi.
- Pentru cine?
- Pentru Emily…
- Pentru fiica mea, Daisy…
- Pentru…
- Pentru…Robert…
Am ridicat brusc capul pentru ca vocea imi era atat de cunoscuta. Cu toate ca parul era mult mai
lung si-i cadea peste obraz, desi avea un pic de barba, era el…Ochii aceia care ma hipnotizau erau ai
lui.
- Pot sa obtin un autograf?Intreba el.
Putea sa obtina orice de la mine, nu numai un autograf.
- Da sigur, am raspuns zapacita. Poti sa mai ramai putin, termin imediat. Sa nu dispari, vreau sa
vorbim.
69
- Nu aveam de gand sa dispar.
Am inceput sa dau autografe automat, nu ma mai puteam gandi la altceva. Aveam sa ne spunem
multe lucruri, dar o teama imi sageta inima; daca era cu altcineva? Daca nu ma mai vroia?Trebuia sa
aflu, totusi…
***
Am plecat sa facem o plimbare pe strazile aglomerate ale orasului.
- Vad ca te-ai recupreat in urma accidentului.
- Da, asta datorita si tie.
- Multumesc, dar nu am facut prea multe lucruri bune pentru tine.
- Sa nu spui asta niciodata, nu este adevarat.
Un moment de tacere se lasa intre noi, erau atatea de spus si amandoi taceam. Nu vroiam sa-l mai
pierd asa ca am luat initiativa.
- Te vreau inapoi, am zis in timp ce i-am prins mana.
Si-a intors brusc capul spre mine, am avut impresia ca o lacrima ii sclipea in ochi.
- Esti sigura? Nu mai sunt faimos, sunt doar un simplu muzician. Acum tu poti avea tot ce iti
doresti…
- Dar eu te vreu pe tine pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce realizezi, nu pentru glorie si bani.
Chiar nu ti-ai dat seama niciodata de asta?Nu ma intelegi, am facut prostia sa plec, sa te las. Am
regretat decizia asta zi de zi, clipa de clipa…
- Te iubesc atat de mult Andy, viata mea si-a pierdut sensul fara tine.
L-am sarutat acolo, in mijlocul orasului, nu mai conta nimic. Tot universul meu era el, din nou si de
data asta insa pentru totdeauna.
- Mereu impreuna, am zis.
- Fireste, mereu impreuna pana la capatul lumii si inapoi.
Astfel cu un sarut am pecetluit promisiunea noastra.
70
Epilog
Nu-mi vine sa cred ca au trecut deja cinci ani de cand ne-am reintalnit la Londra.
Reality Bites a fost ecranizata in acelasi an si a fost un real succes, asa ca am continuat sa scriu.
De curand ne-am mutat intr-o vilisoara in sudul Frantei, acesta fusese visul lui Rob sa ne luam o
casuta linistita unde sa ne continuam nestingheriti povestea de iubire. De patru ani suntem
casatoriti si in tot acest timp nu am reusit sa ne certam nici macar o singura data.
Albumul lui s-a vandut atat de bine incat l-am convins sa continue cu muzica.A devenit astfel mult
mai increzator in talentul lui.
Acum stau pe terasa si privesc marea, rasaritul se vede atat de bine de aici, iar buchetelele de
lavanda de pe masuta imi imbata simturile.
Ma intorc in dormitorul nostru, Rob doarme inca. Il privesc si nu-mi vine sa cred inca ca este sotul
meu. Ii mangai usor obrazul si el imi zambeste in somn.Este atat de dulce…
- Te iubesc atat de mult Robert, am soptit.Mai mult in fiecare zi…
- Si eu, zise in timp ce bratul lui ma cuprinse de talie si ma trase mai aproape de el.
Ii simteam caldura trupului si aroma pielii.Doamne cum reuseste sa ma inebuneasca de fiecare

data. Ma aplec sa-i sarut buzele si el imi raspunde, astfel ne pierdem intr-un sarut ametitor.
Continuam sa facem dragoste pana cand soarele puternic de vara ne mangaie pielea.
- Sunt atat de fericita iubitule.
- Si eu printesa mea.
- Sper sa ne iubim la fel pana la batranete.
- Nici nu ma gandeam altfel, zise el.Dar stii imi este cam foame si daca nu luam mai repede
micul dejun nu o sa mai apuc batranetea.
Am inceput sa rad si am plecat repede spre bucatarie sa pregatesc masa.
Asa avea sa continue viata noastra simpla pana la apusul ei…
71
Sfarsit
72

Reality Bites Fan Fic by Lady Andreea

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Reality Bites Fan Fic by Lady Andreea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REALITY BITES BY LADY PENTESILEA (ANDREEA)

- Nu fi modesta acum , fara tine nu terminam colegiul nici in o mie de ani.

- Stii eu credeam ca o sa fi entuziasmata de idee si cu vocea joasa adauga de fapt maine

- Ce spui? Am zis inecandu-ma cu Cola.Iti bati joc de mine, nu?

- Ce faci! tipa Evy ca si cum as fi stricat o opera de arta.

- Pai imi pun ochelarii ca sa ma vad.

- Fie spuse imbufnata.Hai sa te imbraci.

- Hai mai repede ca intarziem si nu te mai holba atata la sandalele astea.

- O luxatie sau un picior rupt…

- Hai sa mergem pana nu te razgandesti.

- Stai putin aici.

- Ce faci ma lasi singura in gura lupului sau mai bine a hienelor.

- Trebuie sa vorbesc cu cineva, vin imediat.

- Stiu pentru asta am si venit.

- Am auzit ca este foarte pretentios, isi schmba des asistentii.

- Cu mine vorbesti am spus uitandu-ma in jurul meu sa ma asigur ca vorbeste cu mine.

- Cum va numiti?ma intreba un barbat de vreo 40 de ani in costum albastru.

- A, dumneata esti prietena Evelinei.

- Da, am raspuns scurt. Ma simteam ca la admitere, poate chiar mai rau.

- Luati loc va rog, domnisoara Jones.

- Ma numesc David Garwood si sunt director de R. U. la acesta corporatie.

Am asteptat cuminte sa apara domnul cu costum albastru.

contractului, este o clauza de confidentialitate va rog sa o semnati.Maine ve-ti primii si cheile de la

A si sa nu uit adresa unde trebuie sa ajungeti maine dimeneata la ora 6.30.Angajatorul

- Zau?Unde?Despre ce-i vorba?Hai da-mi mai multe detalii.

“Am avut o urgenta.Scuze. Nu ma astepta, ajung tarziu.”

O multime de nume, numere de telefon, restaurante, companii de transport aerian, make up ,

Deci dimineata cafea, intotdeauna decofeinizata cu zahar si frisca.Prefera mancarea de la Mc

M-a trezit o aroma de …mmm Allure, inconfundabilul parfum al lui Evy.

- Ce faci, ai adormit aici in bucatarie?

- Stii am obtinut slujba.I-am spus in timp ce incercam sa-mi strang lucrurile.

- – Sigur ca stiu,prostuto, doar eu am aranjat lucrurile.

- Totusi, nu pot sa te inteleg daca ai astfel de relatii de ce nu le folosesti pentru tine?

- Mda ai dreptate, am raspuns printre cascaturi si am plecat impleticindu-ma spre dormitor.

- Ei unde crezi ca te duci asa grabita, scumpo?

- Sunt noua asistenta a domnului Pattinson, ma asteapta.

- Asistenta cea noua, am zis.

- Ia loc, te rog, vin imediat.

- Cu ce pot sa te servesc?i-am auzit vocea din alta incapere, probabil bucataria.

- Scuze, am balmajit eu.

- A nu, eu imi cer scuze, sunt cam stangaci.

Am pufnit oribil pe nas si am izbucnit intr-un ras prostesc.

- Cred ca o sa inarziem tot cerandu-ne reciproc scuze.

-Cred ca da, spuse zambind usor in coltul gurii.

-Opreste-te, doar nu ai de gand sa-l citesti pe tot.

-Pai mergem impreuna peste tot, ai sa-mi spui atunci, pe rand.

-O.k. am inteles, am zis eu si am zambit tamp.

-Deci prima data proba de costume.

- Anunta-i pe baieti sa pregateasca masina.

- Aa…adica sa-i sun.

-Sunt gata, spuse el cu capul plecat, profund implicat in “operatiunea nasture”.

-Pot sa te ajut.Si-am facut cu mana un semn spre problema lui.

- Scuze am murmurat cu capul plecat pentru a-mi ascunde rusinea.

- Ce mai faci scumpo?

- Imi asez lucrurile in noua mea casa.Cand imi faci o vizita?

- De la New York plec la Milano, la ”Saptamana Modei”.

- O, bravo!Probabil ca nu am sa te vad prea curand, sa-mi spui in ce reviste apari, sa la cumpar.

- Pentru tine am sa ti le trimit gratis, spuse chicotind.

- Cata generozitate, am zis si am inceput sa rad.

- Hai te pup, mai vorbim.

Sunt foarte obosita, iti mai scriu cand am noutati.

Va pup, cu drag, Andy.”

- Deci maine plecam la Vancouver?

- Atunci ne vedem maine acolo.