Lucrari speciale de fundatii - pereti

difragma (pereti mulati, pereti

ingropati)
Arhitectura constructii

Lucrari speciale de fundatii - pereti difragma (pereti mulati, pereti ingropati)

Cuprins
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Scop
Bibliografie
Terminologie
Informatii necesare pentru executarea lucrarilor
Investigatii de teren
Materiale
Proiectarea lucrarilor
Executia lucrarilor

1. Scop
Normativul de fata cuprinde etapele necesare a fi parcurse in cazul realizarii peretilor
diafragma (sau peretilor mulati) precum si aspectele practice necesare a fi luate in
considerare in faza de proiectare a lucrarilor. Peretii mulati sau peretii diafragma pot fi
structuri de sprijin permanente sau structuri de sprijin temporare. In categoria peretilor
mulati se inscriu urmatoarele structuri:
a) ziduri de sprijin - pereti de sprijin sau sustinere: de obicei astfel de structuri sunt
realizate in scopul sustinerii pamantului in cazul realizarii excavatiilor adanci.
Acesti pereti de sustinere pot fi de urmatoarele tipuri:
-

pereti de sustinere din beton armat monolit,

pereti de sustinere din panouri din beton armat (panouri prefabricate),

pereti de sustinere din noroi autointaritor, pereti d 929c27j e sustinere armati.

b) pereti de impermeabilizare (cut-off diaphragm walls): utilizati cu scopul

impermeabilizarii anumitor zone (impermeabilizarea terenului de fundare) ca de exemplu
zona excavatiilor adanci sau terenului de fundare in cazul constructiilor hidrotehnice,
etc.; aceste structuri au ca scop eliminarea fenomenului de migrare a apei subterane,

naturala sau de alta natura - poluant, sau al oricarui al fluid prezent in pamant. Aceste
structuri pot fi de urmatoarele tipuri:
-

pereti din noroi autointaritor cu/fara geomembrane sau palplanse metalice,

pereti din beton plastic (gel beton sau beton autointaritor).

2. Bibliografie - referinte
Prezentul material (ghid de proiectare si executie a peretilor mulati) are la baza
consultarea altor materiale care se refera la domeniul tipul de structura geotehnica
analizata. Referintele sunt puse in evidenta in text iar lista normelor, standardelor si a
altor materiale care au constituit bibliografia aferenta acestui studiu este prezentata in
continuare.
Instructiuni Tehnice pentru Proiectarea si Executarea Baretelor pentru Fundarea
Constructiilor - Indicativ P106-85, aprobat de ICCPDC cu Decizia nr. 5/14 Februarie
1985
EN 1538 - Execution of Special Geotechnical Works - Diaphragm Walls
ENV 197, Cimenturi - Compozitie, specificatii si criterii de conformitate
ENV 206:1990, Betoane - Caracteristici, retete, punere in opera si criterii de conformitate
(criterii de indeplinit)
ENV 1991, Eurocode 1: Bazele proiectarii si calculul incarcarilor pentru structuri
ENV 1992, Eurocode 2: Proiectarea structurilor din beton
ENV 1994, Eurocode 4: Proiectarea structurilor compozite - metal si beton
ENV 1997, Eurocode 7: Proiectarea geotehnica
ENV 1998, Eurocode 8: Proiectarea antiseismica a structurilor
ISO 9690, Beton - clase de rezistenta si conditii de calitate: factori de mediu care
influenteaza structurile realizate din beton si metal
3. Terminologie
3.1 pereti de sustinere din beton armat monolit - perete realizat din beton sau beton armat,
perete realizat intr-o transee excavata in teren. Betonul este introdus in transee cu ajutorul
tuburilor de betonare. Procesul de betonare poate avea loc in prezenta fluidului de foraj
care are rolul sustinerii peretilor transeei, in aceasta situatie betonul inlocuieste fluidul
din transee, sau betonarea poate avea loc in uscat.

3.2 pereti de sustinere din panouri din beton armat (panouri prefabricate) - perete realizat
din panouri din beton armat (elemente prefabricate) care sunt lansate in transeea realizata
cu sau fara protectie de noroi de foraj.
3.3 pereti de sustinere din noroi autointaritor, pereti d 929c27j e sustinere armati - pereti
realizati in teren cu ajutorul noroiului autointaritor introdus in transee, fluid de lucru ce
are rol dublu - de sustinere si de rezistenta; armatura unor astfel de structuri poate fi
reprezentata de carcase de armatura - structuri rigide.
3.4 pereti din noroi autointaritor - pentru realizarea unei structuri ingropate impermeabile
in cele mai multe cazuri in perete sunt introduse elemente de tipul geomembranelor sau
palplanselor metalice.
3.5 pereti din beton plastic - realizati in excavatii (transee); betonul este introdus in
transee cu ajutorul tubulaturilor de betonare si acesta dislocuie lichidul de foraj in cazul
in care excavatia s-a realizat sub protectia acestuia; betonarea poate avea loc si in uscat.
3.6 panou - sectiune din peretele mulat (sau peretele diafragma) care se betoneaza intr-o
singura repriza - element singular. Un panou de perete mulat poate fi liniar, in forma de T
sau L.
3.7 grinzi de ghidaj - ziduri de sprijin (pereti) de dimensiuni reduse (in comparatie c
dimensiunile panourilor) care au rolul de a ghida instalatia de excavat (sapa) si de
asemenea de a asigura stabilitatea peretilor transeei in zona in care nivelul fluidului de
foraj variaza (fluctueaza).
3.8 tubulatura de betonare - tubulatura utilizata in cazul betonarii sub nivelul fluidului de
foraj (sau sub apa); are rolul de a elimina posibilitatea contaminarii si segregarii
betonului (fenomen care poate avea loc la contactul cu fluidul de foraj).
3.9 fluid de foraj - fluid utilizat la realizarea excavatiilor adanci de tipul transeelor;
fluidul de foraj este constituit dintr-o suspensie de bentonita, o suspensie polimerica sau
un noroi autointaritor.
3.10 noroi autointaritor - noroi care are proprietatea de a se intarii in timp. Noroiul folosit
la realizarea transeelor adanci reprezinta o suspensie care contine ciment si alte produse
aditionale cum ar fi argila (bentonita), cenusa de furnal, cenusa, filer si aditivi.
3.11 beton plastic (gel beton) - beton cu plasticitate mare, de rezistenta scazuta; in acest
caz notiunea de "plasticitate mare" reprezinta proprietatea betonului de a suporta
deformatii mari in comparatie cu betonul uzual. Betonul plastic este realizat cu un
continut redus de ciment si are in compozitie bentonita si/sau alt material argilos. Betonul
plastic poate sa aiba in compozitie si cenusa si aditivi.

4. Informatii necesare pentru executarea lucrarilor

Pentru proiectarea si executia peretilor mulati sunt necesare a fi cunoscute urmatoarele
date:
-

ridicarea topografica a amplasamentului,

istoricul amplasamentului,

date geotehnice,

date cu privire la structurile invecinate amplasamentului cu accent pe cunoasterea

sistemelor de fundare si a masurilor necesare a fi luate pentru asigurarea
stabilitatii acestora,

pozitionarea lucrarilor edilitare (reteaua de gaz metan, electricitate, alimentare cu

apa, canalizare, telefonie, etc.),

prezenta structurilor ingropate,

prezenta site-urilor arheologice,

posibila infestare a terenului (poluarea apei subterane sau agenti poluanti),

restrictii cu privire la vibratii, zgomot, spatiu de lucru, etc.,

toate informatiile necesare a fi luate in considerare in faza de proiectarea,

orice conditii necesare a fi indeplinite de structura (perete mulat) cu accent pe

cele care se refera la tolerante in executie, calitatea materialelor, grad de
impermeabilitate si respectiv tipul imbinarilor,

conditii de mediu,

experienta anterioara in cazul realizarii unor astfel de lucrari pe amplasamente

adiacente sau care au fost realizate in conditii similare.

In cazul structurilor ingropate in teren, structuri de tipul peretilor mulati, proprietatile

care se refera la rezistenta, deformabilitate si grad de impermeabilitate impreuna cu
metodele de determinare a acestora trebuie sa fie specificate.
5. Investigatii de teren
5.1 Generalitati

Investigatiile de teren necesare proiectarii si executiei peretilor mulati trebuiesc realizate

in conformitate cu regulile generale din ENV 1997.
5.2 Aspecte specifice
In cazul realizarii peretilor mulati trebuiesc avute in vedere urmatoarele aspecte ce sunt
importante mai ales in faza de executie a structurii:
-

nivelele piezometrice si permeabilitatea materialelor,

prezenta pamanturilor de fundare slabe (proaste), a materialelor foarte permeabile

sau a cavitatilor (goluri - naturale sau artificiale), situatii care conduc la pierderea
fluidului de foraj si ca urmare la pierderea stabilitatii transeei in timpul realizarii
excavatiei,

prezenta blocurilor sau a oricaror alte obstructii ce pot conduce la dificultati sau
chiar la intreruperea procesului de excavare a transeei; trebuie mentionata
marimea si frecventa de aparitie a obstructiilor,

prezenta, pozitia, rezistenta si duritatea materialelor ce pot cauza dificultati in

procesul de excavare a transeei si necesita folosirea de instrumente de sapat
speciale,

compozitia chimica a apelor subterane, a pamanturilor precum temperatura apei

acolo unde acest lucru este necesar a cunoscut (ISO 9690),

Nivelele piezometrice ale apelor subterane (panzelor de apa subterana) trebuiesc

monitorizate separat, de-a lungul unei perioade de timp suficient de mari pentru a se
putea estima nivelele piezometrice cele mai ridicate ce pot sa apara in timpul executiei
peretilor mulati. O atentie deosebita trebuie acordata apelor subterane ce functioneaza in
regim artezian.
Parametrii de rezistenta ai pamanturilor (si rocilor) trebuiesc determinati prin incercari de
laborator sau de teren pe probe caracteristice prelevate de-a lungul intregii fise a peretelui
si sub nivelul inferior al acestuia pe o adancime care depinde de natura terenului precum
si de functia care urmeaza a fi indeplinita de structura.
6. Materiale
6.1 Generalitati
Materialele folosite vor fi in conformitate cu standardele europene in cazul in care nu se
specifica aceasta chiar in standardul european.
6.2 Constituenti

Bentonita este folosita in noroiul de foraj fie ca suspensie de bentonita fie ca adaos la
diversi polimeri. Este de asemenea folosita ca si constituent al noroiurilor autointaritoare.
Bentonita este o argila continand in principal montmorilonit sau alte minerale similare.
Trebuie facuta o distinctie clara intre bentonita calcica, bentonita naturala de sodiu si
bentonita activata care este o bentonita sodica produsa din bentonita calcica prin schimb
ionic.
Bentonita folosita in noroaiele de foraj nu va contine constituenti daunatori betoanelor
sau armaturilor.
Va fi mentionata chimia si mineralogia bentonitei.
Tipul de ciment folosit va lua in considerare agresivitatea pamanturilor si apelor
subterane. Cimentul pentru beton va fi in conformitate cu prescriptiile din ENV 206.
6.3 Noroiul de foraj
Acest subcapitol acopera numai suspensiile de bentonita, solutiile de polimeri si noroaiele
autointaritoare.
6.3.1 Suspensiile de bentonita
Fluidele de foraj utilizate la executia baretelor se obtin pe baza de suspensii de bentonita
activata in apa, care indeplinesc conditiile tehnice prevazute in STAS 9305-81 "Bentonita
activata pentru fluide de foraj".
Suspensia de bentonita va fi preparata fie cu bentonita sodica naturala fie cu cea activata.
In anumite cazuri cum ar fi cel in care densitatea suspensiei trebuie marita vor fi adaugate
numai materiale inerte.
Un noroi autointaritor poate fi preparat atat cu bentonita calcica cat si cu bentonita sodica
naturala sau activata.
La punerea in opera a suspensiei de bentonita activata se efectueaza in laboratorul de
santier determinari conform STAS 9305-81 si STAS 9484/21-74, pentru a stabili daca
suspensia indeplineste conditiile de calitate necesare. In conditii normale suspensia de
bentonita va fi conforma conditiilor specificate in tabelul 1.
Valorile din tabelul 1 pot fi modificate in situatii exceptionale cum ar fi:
-

pamanturi sau roci cu permeabilitate mare sau goluri in care poate sa apara
pierderea de fluid de foraj,

nivel piezometric ridicat (regim artezian),

pamanturi moi,

apa salina,

Tabelul 1 - Caracteristicile suspensiei bentonitice

Proprietatea

Etapa
Proaspat
Densitate (g/cm3)
<1.10
Valoare Marsh (sec) 3250
Pierderea de fluid <30
(ml)
pH
711
Continut de nisip (%)

Recirculat
<1.25
3260
<50

Inaintea betonarii
<1.15
3250
-

712
-

<3

Stabilitatea suspensiei, reprezentand volumul sedimentului in cm la 100cm de suspensie

lasata in repaus 24 ore, va fi de 99 cm;
Filtratul si capacitatea optima de colmatare se determina cu presfiltru? tip baroid?.
Conditia admisa este pentru filtrat de 15-20 cm si 2-3 mm pentru turta;
In etapa "Inaintea betonarii" poate fi folosita o valoare limita intre 4% si 6% pentru
continutul de nisip in cazuri speciale (de exemplu pereti neportanti sau pereti nearmati).
Pentru a mentine in suspensie particulele de nisip si a reduce infiltrarea suspensiei in
pamant trebuie ca vascozitatea gelului bentonitic sa fie suficient de mare. Daca este
necesar viscozitatea gelului poate fi verificata folosind viscozimetre rotationale sau alte
echipamente de masura.
Durata incercarii pierderii de fluid poate fi redusa la 7,5 minute pentru verificarile de
rutina. In aceste cazuri valorile obtinute vor fi doar orientative. Pierderea de fluid in
incercarea de 7,5 minute va fi considerata aproximativ jumatate din valoarea obtinuta in
cazul in care durata testului este de 30 minute.
Continutul de nisip reprezinta exprimarea procentuala in termeni de volum si nu de masa
a particulelor cu dimensiunea mai mare de 50m care constitue limita inferioara a
domeniului granulometric corespunzator fractiunii nisip.
6.3.2 Solutiile de polimeri
Solutiile de polimeri care pot avea adaos de bentonita, pot fi folosite ca noroaie de foraj
pe baza unei experiente anterioare in conditii geotehnice similare sau dupa o incercare la
scara reala. In cazul folosirii solutiilor de polimeri in baza experientei anterioare este
necesara o etapa de incercari in laborator.

In vederea inscrierii suspensiei de bentonita in conditiile de calitate mentionate, se

recomanda utilizarea de poliacrilamida hidrolizata sau carboximentil-celuloza. Acesti
aditivi chimici se vor introduce in amestec, astfel:
- poliacrilamida: 24 kg/m de suspensie,
- carboximetilceluloza: 12,5 kg/m de suspensie,
dozajul fiind stabilit, de la caz la caz, in functie de valoarea impusa filtratului.
In cazul in care din analizele de laborator rezulta o valoare a pH-ului suspensiei diferita
de cea admisibila, se va proceda la tratarea suspensiei cu soda calcinata. Valoarea medie
adaosului de soda calcinata este de 3%, cantitatile optime fiind stabilite prin incercari
pentru fiecare caz in parte.
Prepararea suspensiei de bentonita in apa se va face in malaxoare mecanice sau in
agitatoare cu amestec fortat.
Durata de malaxare va fi de minimum 5 minute, malaxarea mentinandu-se pana la
realizarea unui amestec omogen.
Timpul de hidratare a bentonitei activate va fi stabilit de laboratorul de santier si va fi de
minimum 24 ore.
Dozajul de bentonita se stabileste astfel incat sa se obtina densitatea corespunzatoare
asigurarii stabilitatii peretilor, tinand seama de natura terenului si de cota panzei freatice.
Pentru stabilirea dozajului optim in conditiile de teren date se recomanda o serie de
incercari ce vor fi efectuate in laboratorul de santier. Dozajul optim se fixeaza
corespunzator limitei inferioare a densitatii suspensiei care sa asigure stabilitatea peretilor
transeei precum si o buna punere in opera a betonului, avand in vedere, in acelasi timp,
pastrarea celorlalte caracteristici ale suspensiei in limite admisibile.
Suspensia de bentonita va fi depozitata pe santier in cutii metalice (habe) in vederea
realizarii unui flux continuu al operatiei de excavare, cantitatea de suspensie preparata si
cea de bentonita stocata pe santier va fi cu cel putin 50% peste necesarul zilnic, tinand
cont de numarul mijloacelor de sapat de pe santier si de productivitatea lor.
Bentonita se transporta si se pastreaza in saci de 3550 kg, sau in vrac si se depoziteaza
in magazii special amenajate, ferindu-se de umezeala.
La punctele de lucru de pe santier se vor amenaja depozite mai mici, separate de cele de
ciment, inaltate de la suprafata terenului si acoperite, in care se va pastra o rezerva de
bentonita necesara pe o perioada de cel putin 510 zile.
6.4 Noroaiele autointaritoare

Noroaiele autointaritoare sunt utilizate in general in cazul tehnologiilor de pereti mulati

prefabricati, pentru peretii mulati din noroi autointaritor armat. Ele servesc ca noroi de
foraj in timpul excavarii si impreuna cu partile fine din terenul natural formeaza in cele
din urma un material intarit.
Caracteristicile noroiului pot fi suficiente pentru a asigura o performanta satisfacatoare in
timpul executiei. Aditivii pot fi folositi pentru a imbunatatii lucrabilitatea in timpul
excavarii si a insertiei de elemente ca si a timpului de priza luand in considerare efectele
posibile ale temperaturii si elementelor chimice din pamant si apele subterane.
Caracteristicile materialului intarit necesare anumitor aplicatii (de exemplu
permeabilitate, rezistenta si deformabilitate) impreuna cu metodele de incercare trebuie
specificate pentru satisfacerea cerintelor functionale ale peretelui.
6.5 Betonul
6.5.1 Generalitati
Beton folosit la peretii ingropati turnati in situ sau prefabricati va fi in conformitate cu
prescriptiile din ENV 206. Urmatoarele subcapitole ale acestei sectiuni se aplica in cazul
betoanelor turnate in situ si trateaza numai proprietatile necesare unei executii corecte.
Reteta betonului va fi stabilita astfel incat sa se evite segregarea in timpul turnarii, sa fie
suficient de fluid pentru a putea umple toate golurile iar dupa priza sa formeze o masa
densa si impermeabila. Proprietatile betonului intarit cu privire la rezistenta si durabilitate
vor fi compatibile cu cerintele de lucrabilitate.
Controlul calitatii betonului proaspat se va face prin prelevarea de probe atat la statia de
betonare cat si la locul de punere in opera, asupra carora se determina consistenta
betonului prin metoda tasarii conului (STAS 1759-80).
Pentru determinarea rezistentelor mecanice ale betonului pus in opera se vor preleva serii
de cate 3 cuburi cu latura de 14 cm, pentru incercarea la compresiune la varsta de 7 si 28
zile, conform STAS 1799-81.
Probele necesare determinarii consistentei si confectionarii cuburilor se vor recolta la
fiecare lot de 3035m3 de beton pus in opera sau cel putin pentru fiecare bareta, atunci
cand volumul acesteia este sub 30 m3. In cazul in care in cuprinsul lotului de 3035 m3 se
constata la punere in opera o modificare a compozitiei betonului proaspat, se vor face
determinari suplimentare ale consistentei pentru a se putea aduce corectiile necesare.
In perioada de lucru pe timp friguros se va tine seama la prepararea betoanelor de
prevederile cuprinse in "Normativ privind executarea lucrarilor de beton si beton armat",
indicativ C 140-79 cu mentiunea ca temperatura betonului la punerea in opera sa fie mai
mare de +50C.

6.5.2 Agregatele
Pentru a evita segregarea agregatele vor avea o granulatie uniforma, dimensiunea maxima
a particulei nu va depasi minimum dintre 32mm si un sfert din lumina dintre barele
longitudinale de armatura.
Agregatele utilizate se vor incadra, din punct de vedere al granulozitatii, in urmatoarele
limite:
0,2
mm
Minim % 3
Maxim% 5

1
17
23

3
25
35

7
30
60

16
70
80

31
90
100

Se mentioneaza ca aceste doua procente variaza cu dozajul de ciment al betonului

preparat.
La calculul retetelor pentru curbele granulometrice, se va tine seama de urmatoarele
recomandari:
- agregatele utilizate vor avea granulele de maximum 31mm si vor fi aranjate in sorturile:
0,27; 716; 1631mm,
- sorturile de agregate trebuie sa fie caracterizate printr-o granulozitate continua, iar curba
de granulozitate sa nu depaseasca limitele indicate cu mai mult de doua procente,
- continutul de material fin (sub 0,2mm) trebuie sa fie de 50100kg/m, iar in cazul in
care acesta lipseste (fiind inlaturat prin spalare), se va adauga un material inert.
Agregatele necesare prepararii betoanelor vor corespunde prevederilor din STAS 166777 in ceea ce priveste continutul de impuritati.
In cazul in care dimensiunea maxima a agregatelor este de 32mm betonul va avea
urmatoarele caracteristici:
-

continut de nisip >40% din masa totala a agregatelor,

particulele incadrate in fractiunea granulometrica praf (inclusiv cimentul si alte

materiale fine) trebuie sa reprezinte intre 400 si 550kg/m3 de beton.

6.5.3 Cimentul
Continutul minim de ciment va fi stabilit in functie de dimensiunea maxima a agregatelor
in conformitate cu tabelul 2.
O parte din ciment poate fi inlocuita prin aditivi cum ar fi cenusa si zgurile de furnal.

Tabelul 2 - Continut minim de ciment

Dimensiunea maxima a particulei (mm)

Continut minim de ciment (kg/m3)

32
25
20
16

350
370
385
400

Tipurile de ciment utilizate la prepararea betoanelor si mortarelor se vor stabili in functie

de conditiile terenului de fundare, in conformitate cu "Instructiunile tehnice privind
folosirea cimenturilor in constructii"(indicativ C.19-79).
Se recomanda folosirea cimenturilor Pa 35,H 35 si M 30
Cimentul utilizat la prepararea betonului va fi verificat pentru fiecare lot livrat,
urmarindu-se prin incercarile de laborator timpul de priza, constanta de volum si
rezistente mecanice potrivit prevederilor STAS 8133-83 "Cimenturi. Reguli si metode
pentru verificarea calitatii". Temperatura cimentului la prepararea amestecului nu trebuie
sa depaseasca +40C.
6.5.4 Raportul apa - ciment
Raportul apa ciment nu va depasi 0.6.
Aceasta valoare poate fi modificata in cazul folosirii de aditivi.
6.5.5 Aditivi
Aditivii pot fi folositi in urmatoarele scopuri:
-

reducerea cantitatii de apa si plasticizare betonului pentru evitarea separarii

laptelui de ciment si a segregarii;

intarzietori de priza utilizati pentru marirea domeniului de lucrabilitate (folositi in

situatia in care procesul de betonare dureaza timp mai indelungat sau exista
intreruperi in procesul tehnologic);

Ca plastifiant si intarzietor de priza se recomanda aditivul "REPLAST", care trebuie sa

corespunda conditiilor tehnice prevazute in anexa V4.a., din "Normativul pentru
executarea lucrarilor din beton si beton armat", indicativ C.140-79.
La stabilirea compozitiei betonului se va tine seama de urmatoarele recomandari:
- la stabilirea compozitiei betonului si a dozajului de aditiv in intarzietor de priza se va
tine seama de volumul de beton necesar pentru o bareta astfel incat timpul de turnare sa
nu depaseasca 6-7 ore,

- dozajul de aditiv intarzietor de priza va fi de 12litri la 100kg de ciment.

6.6 Betonul plastic sau mortarul plastic
Betoanele si mortarele plastice sunt utilizate in cazul peretilor mulati unde pe langa
permeabilitatea scazuta este necesara asigurarea unei capacitati mari de deformatie.
Partile constituente sunt urmatoarele:
-

argila sau bentonita;

ciment sau alt liant;

agregate cu granulatie uniforma;

aditivi;

apa.

Denumirea de "mortar plastic" se foloseste atunci cand dimensiunea agregatelor este

limitata la cea corespunzatoare fractiunii nisip. Mortarul proaspat trebuie sa fie astfel
realizat incat sa indeplineasca criteriile de deformabilitate si permeabilitate asigurand in
acelasi timp o lucrabilitate si o rezistenta corespunzatoare.
6.7 Armatura
Armatura utilizata in cazul peretilor mulati trebuie sa corespunda prescriptiilor din EN
10080. Tinandu-se seama de toate precautiile necesare, elementele metalice de tipul
tuburilor, placilor, etc. nu trebuie sa fie realizate din otel galvanizat sau alte metale sau
alte metale care pot produce efecte electrostatice avand ca efect segregarea noroiului de
foraj sau coroziunea electrochimica a armaturii.
7. Consideratii privind proiectarea
7.1 Generalitati
Terminologia utilizata pentru definirea dimensiunilor si detaliilor peretilor ingropati este
prezentata in figurile 1 si 2.

Figura 1: Geometria peretilor

Figura 2: Exemple constructive de panouri si rosturi de pereti ingropati

Proiectarea va tine cont de tolerantele specificate in paragraful 8.2.
Dimensiunile panourilor de perete trebuie sa tina cont de dimensiunile echipamentului de
excavare disponibil, metoda si secventa de excavare, stabilitatea panoului in timpul
excavarii, aprovizionarea cu beton proaspat ca si celelalte informatii prezentate in
paragraful 4.
Valoarea proiectata a grosimii zidului trebuie sa fie egala cu latimea instalatiei de
excavare. O grosime mai mare poate fi considerata numai in cazuri justificate de
realitatile din teren,
Panourile vor fi proiectate ca elemente verticale cu sectiune transversala constanta cu
adancimea. In unele cazuri se accepta o reducere a sectiunii transversale sub o anumita
adancime din motive tehnologice.
Proiectarea peretelui va tine seama de discontinuitatea armaturii la rosturile dintre
panouri si dintre carcasele de armatura alaturate in acelasi panou. va trebui prevazut un
spatiu suficient intre carcasele de armatura ale unor panouri alaturate pentru a lasa spatiu
executarii rosturilor tinand seama de tolerantele de constructie.
In mod normal trebuie prevazuta la partea superioara a peretelui o grinda de beton armat
cu rol de distribuire a incarcarilor catre perete si de minimizare a deplasarilor diferentiate
intre panouri.
7.2.Stabilitatea panourilor in timpul excavatiei

Lungimea panourilor trebuie prevazuta astfel incat sa asigure stabilitatea transeei in

timpul excavatiei.
Stabilitatea transeei in timpul excavatiei include doua aspecte:
- stabilitatea particulelor de pamant din peretele transeei;
- stabilitatea generala a excavatiei.
Transeea ramane stabila ca urmare a actiunii fortelor stabilizatoare din noroiul de foraj
asupra peretilor. In cazul suspensiilor bentonitice efectul de sustinere in pamanturile cu
particule fine se datoreaza formarii unei turte de filtrare. In pamanturile cu particule
grosiere acest efect este datorat stagnarii suspensiei bentonitice dupa o penetrare pe o
anumita adancime in porii pamantului. In cazul solutiilor de polimeri.
Factorii de care depinde stabilitatea transeei si care pot fi controlati in timpul executiei:
- proprietatile fluidului de foraj;
- nivelul lichidului in excavatie;
- geometria panoului excavat;
- perioada de timp in care noroiul de foraj se afla in contact cu peretele transeei.
Procedeul de excavare influenteaza stabilitatea transeei.
Stabilitatea peretilor excavatiei se poate determina pe baza experientei, calculelor de
stabilitate sau excavari de proba pe amplasamentul analizat. Experienta se refera la
existenta unor lucrari executate in conditii de teren si utilizand tehnologii de excavare
similare cu cele pentru amplasamentul analizat. Experienta se bazeaza pe cunoasterea
urmatoarelor date:
-

natura terenului de fundare,

conditiile hidrogeologice,

existenta constructiilor adiacente lucrarii si a celor subterane,

metoda de excavare.

Aceasta experienta va fi bine documentata si fundamentata.

Calculele de stabilitate vor tine cont de urmatorii factori:
-

presiunea data de fluidul de foraj,

conditiile hidrogeologice,

impingerea pamantului incluzand tridimensionalitatea geometrica a problemei,

parametrii rezistentei la forfecare ai pamantului,

efectul incarcarilor adiacente transeei,

Rezultatele (datele) obtinute in cazul utilizarii metodei cu excavarea de proba vor fi

amendate cu un factor de siguranta atunci cand se prevad valorile de proiectare.
Nivelul fluidului de foraj va fi ales astfel incat sa fie cu cel putin 1m deasupra celui mai
inalt nivel piezometric ce poate fi inregistrat.
In cazul pamanturilor de consistenta redusa poate fi necesara ridicarea nivelului fluidului
de foraj si/sau marirea densitatii acestuia in timpul excavarii concomitent cu minimizarea
timpului in care transeea este lasata deschisa.
In cazul pamanturilor foarte permeabile, pamanturilor de granulatie foarte mare sau in
cazurile in care exista pori de dimensiuni mari in pamant, poate sa apara o pierdere
masiva de fluid de foraj necesitand masuri cum ar fi:
- marirea densitatii fluidului de foraj,
- adaugare de filer la noroiul de foraj,
- in cazul in care exista cavitati(caverne)in teren, inainte de excavare acestea vor fi
umplute cu beton,
- injectarea terenului inainte de excavarea transeei.

7.3.Incastrarea in roca de baza

in situatia in care peretii mulati se considera a fi incastrati in roca de baza in faza de
proiectare trebuiesc luate in considerare urmatoarele date:
-

functia necesara a fi indeplinita de perete,

proprietatile rocii de baza(rezistenta, structura, umiditatea, permeabilitatea)'

pozitia si inclinarea planelor de clivaj,

rezistenta rocii.

La proiectare sunt de luat in calcul urmatoarele variante:

-

adancimi de excavare diferite in cadrul aceluiasi panou sau intre panouri,

realizarea conlucrarii intre panou si roca de baza prin utilizarea de bare de

armatura, tuburi sau grinzi metalice,

injectarea bazei panoului.

7.4.Carcase de armatura. Generalitati

Armarea in cadrul unui panou se poate realiza printr-una sau mai multe carcase de
armatura.
Proiectarea carcaselor de armatura trebuie realizata in conformitate cu prescriptiile din
ENV 1992. In faza de proiectare, carcasa de armatura trebuie sa fie dimensionata astfel in
cit sa corespunda conditiilor de exploatare(de serviciu) are peretelui ingropat dar si
conditiilor de transport si respectiv celor care apar in faza de betonare. geometria carcasei
de armatura trebuie sa fie astfel stabilita astfel incat sa se asigure o conlucrare cit mai
bine cu betonul.
Lungimea carcasei de armatura trebuie astfel stabilita astfel incat intre baza acesteia si
talpa excavatiei sa existe cel putin 20 cm.
Carcasa de armatura se compune din:
-

armatura longitudinala,

armatura transversala,

armatura necesara pentru manevrarea si ghidajul carcasei in excavatie,

si in cazuri speciale:
-

armatura speciala necesara ancorajelor, filatelor sau oricaror altor elemente

structurale conectate la perete,

armatura(piese metalice) necesare traversarii peretelui de catre utilitati,

orice tubulatura necesara operatiilor de injectare, incastrare in roca de baza si

respectiv incercarii in situ(monitorizare).

Carcasa va fi prevazuta la partea superioara cu bare de agatare rigide si suficient de

rezistente pentru a sustine intreaga carcasa la manevrare, la introducerea in transee si la
suspendarea ei pe marginea grinzilor de ghidaj, fara pericol de accidente.
Imbinarea armaturilor trebuie realizata numai cu ajutorul sudurii electrice.
7.4.2 Armatura longitudinala
Diametrul minim in cazul barelor longitudinale este de 12 mm. pentru un metru liniar de
carcasa numarul minim de armatura longitudinala este de trei, pe ambele fete.
Distanta minima intre barele de armatura este de 10 cm. Aceasta poate fi redusa la 8 cm
in cazul suprapunerii barelor(imbinare prin suprapunere) sau in cazul panourilor supraarmate asigurandu-se in aceasta situatie maxima a agregatelor de 20 mm.
Atunci cand inaltimea panoului este mare, carcasa de armatura se realizeaza din mai
multe elemente longitudinale de armatura. conlucrarea intre armaturi se poate realiza prin
suprapunere sau prin cuple. In situatia in care se realizeaza suprapunerea in timpul
operatiilor de transport si manevrare a carcasei poate sa apara alunecarea.
Pentru a preveni aceasta situatie imbinarea prin suprapunere se completeaza prin sudura
in puncte.
7.4.3.Armatura transversala
Armatura transversala are rolul sa rigidizeze carcasa de armatura.
Distanta intre barele de armatura transversale trebuie sa fie de 20 cm. Aceasta distanta se
poate reduce la 15 cm asigurand in aceasta situatie o dimensiune maxima a agregatului de
20 mm.
7.4.4.Carcase multiple si imbinarea acestora
distanta minima intre doua carcase de armatura aferente aceluiasi panou este de 20 cm.

Distanta minima intre carcase si tubul de rost este de 10 cm cu luarea in calcul a

eventualelor abateri ale tubulaturii fata de verticala.
7.5. Prinderi si traversari
Traversarile pentru prinderi si tuburi vor fi prinse fix de carcasa de armatura pentru
prevenirea eventualelor deplasari in timpul operatiilor de betonare.
Traversarile necesare tubulaturilor ancorajelor nu trebuie sa depaseasca 300 mm in
diametru pentru a asigura o buna conlucrare intre elementul metalic si beton.
7.6.Acoperirea cu beton
Acoperirea cu beton se defineste ca distanta dintre carcasa de armatura si peretele
excavatiei.
In conformitate cu prescriptiile ENV 1992 acoperirea de beton trebuie sa fie de minim 75
mm.
In cazul pamanturilor de consistenta redusa acoperirea cu beton poate sa fie de cel putin
60 mm pentru pamanturi si pereti provizorii(structuri).
Distantiere care se prevad la exteriorul carcasei de armatura au rolul asigurarii acoperirii
minime cu beton a acesteia.
Distantierele se pot constitui din tuburi verticale, placute sau role. Dimensiunea
distantierelor trebuie adoptata in functie de conditiile de teren.
Pentru structurile permanente distantierele trebuie realizate din materiale echivalente cu
betonul in ceea ce priveste rezistenta. Nu trebuiesc folosite distantiere metalice.

8.Executie
8.1.Generalitati
Etapele de executie sunt stabilite in functie de natura peretelui (tipul acestuia) si fluidul
de foraj utilizat. In cazul general (cu utilizarea unui fluid de foraj) etapele de realizare a
peretelui sunt urmatoarele:
-

pentru pereti turnati pe loc:

1) excavarea cu utilizarea unei suspensii bentonitice,

2) curatirea transeei,
3) introducerea carcasei de armatura in transee,
4) betonarea
5) indepartarea betonului contaminat de la partea superioara a betonului
- pentru peretii prefabricati:
1) excavarea sub protectia unui noroi autointaritor,
2) curatirea transeei; la baza excavatiei pentru panourile prefabricate se realizeaza
un suport rigid prin intermediul unui strat de beton de egalizare,
3) introducerea in excavatie a panourilor prefabricate,
-

pereti din noroi autointaritor,

1) excavarea sub protectia noroiului autointaritor,

2)

in functie de situatie peretele din noroi autointaritor poate fi instrumentat cu

geomembrane, carcase de armatura sau palplanse

3) indepartarea betonului contaminat de la partea superioara a betonului.

-

pereti din beton plastic(gel beton):

1) excavarea prin utilizarea unei suspensii bentonitice,

2) curatirea transeei
3) betonarea

4) indepartarea betonului contaminat de la partea superioara a betonului.

8.2.Tolerante
8.2.1.Panouri
Geometria excavatiei necesara realizarii peretelui mulat trebuie sa fie conforma cu cea
proiectata (in ceea ce priveste inaltimea si adancimea).
Pentru structurile de sprijin, deplasarea pe directie orizontala a fetei libere a panoului, la
nivelul superior al grinzii de ghidaj va fi mai mica de 20 mm catre excavatie sau 50mm in
directie opusa excavatiei pentru panourile monolit si mai mica de 10 mm in orice directie
pentru panourile prefabricate.
Pentru structurile de sprijin verticalitatea panourilor (incluzand capetele) se va inscrie
intr-un domeniu de unu la suta atat pe directie transversala cat si pe directie longitudinala.
Acolo unde in terenul natural sunt prezenti bolovani sau alte obstructii, aceasta toleranta
poate fi marita.
Cand rostul intre panouri este format prin excavarea in materialul intarit al unui panou
adiacent turnat anterior se va verifica daca materialul intarit este excavat pe o distanta
orizontala adecvata. Distanta minima pe directie orizontala depinde de tipul pamantului,
de adancime, de tipul materialului turnat si de tehnologia de excavare.
Protuberantele pe fata expusa a panourilor monolit nu trebuie sa depaseasca 100mm de la
planul de toleranta. Sunt acceptate valori mai mari de 100mm in cazul in care
dimensiunea maxima a particulelor din terenul natural depaseste 100mm sau in cazul in
care pamantul este de consistenta redusa sau este afanat.
Alinierea intre doua panouri adiacente la rost nu trebuie sa depaseasca limita pentru care
se pot produce efecte negative asupra comportari peretelui.
8.2.2 Carcasa de armatura
Toleranta latimii totale a carcasei de armatura trebuie sa fie in domeniul 10mm.
Toleranta inaltimilor traversarilor dupa operatia de betonare va fi de 70mm.
Toleranta cotei superioare a carcasei dupa betonare va fi 50mm.
Toleranta pozitiei carcasei in plan orizontal de-a lungul axei peretelui dupa betonare va fi
de 70mm.
8.3 Lucrari pregatitoare

8.3.1 Platforma de lucru

Platforma de lucru va fi stabila, situata deasupra nivelului apei subterane, orizontala si
dimensionata pentru un trafic de echipamente si camioane grele. Zona adiacenta liniei
peretelui va fi eliberata de obstacole.
In cazul in care se lucreaza in localitati ,se va face si o degajare aeriana a
amplasamentului lucrarii de liniile electrice de curent, telefon etc. Totodata este necesara
si degajarea subterana de conductele de apa, canalizare, gaze, electrice etc. si orice alte
constructii si instalatii subterane, utilizate pe amplasamentul baretelor.
La degajarea aeriana si subterana fata de liniile de curent se va tine seama si de normele
de tehnica a securitatii muncii in vigoare.
Platforma de lucru va fi situata cu cel putin 1.5m deasupra celei mai inalte panze de apa
subterana anticipata a fi intalnita in timpul realizarii excavatiei, incluzandu-se si posibile
fluctuatii ale acesteia.
In cazul constructiei pe o panta platforma va fi orizontala.
Materialul folosit pentru constructia platformei sau ca material de umplutura va avea o
calitate corespunzatoare si va fi compactat sau stabilizat.
La executarea sapaturii si amenajarea platformei de lucru se va urmari asigurarea unei
bune deplasari a utilajelor in timpul lucrului (macarale, autobetoniere, basculante pentru
transportul pamantului rezultat din excavare), precum si a spatiilor de depozitare necesare
in procesul tehnologic de executie a panourilor. In acest sens platforma de lucru va fi
prevazuta cu drumuri de acces pentru mijloacele de transport, degajate permanent ,astfel
incat circulatia sa se desfasoare in bune conditii, fara stagnari sau pericole de accidente.
Pierderile din drenuri sau conducte adiacente lucrarii care pot afecta constructia peretelui
ingropat vor fi oprite sau deviate. Pentru scurgerea apelor si, eventual, al noroiului de pe
suprafata platformei de lucru, se vor amenaja pante de scurgere de 1%-2%. Se vor
amenaja santuri sau rigole la marginea platformei de lucru, pentru colectarea si
indepartarea apei sau a noroiului de pe platforma.
8.3.2 Grinzile de ghidaj
Scopul grinzilor de ghidaj este acela de a asigura aliniamentul peretelui mulat, de a servi
ca elemente de ghidaj pentru instalatia de excavare, de a securiza marginile transeei
impotriva cedarii acesteia in vecinatatea unui nivel de fluid de foraj fluctuant si de a servi
ca suport pentru carcasa de armatura sau panourile prefabricate sau orice alt element
introdus in excavatie pana la intarirea betonului sau a gelului beton.
Grinzile de ghidaj trebuie sa fie capabile sa preia reactiuni pentru cazul in care este
necesara extragerea carcasei de armatura.

Grinzile de ghidaj sunt realizate in general din beton armat, turnate in situ, pe
amplasament la o adancime variind intre 0.7m si 1.5m depinzand de conditiile de teren.
Grinzile de ghidaj vor fi proiectate si construite sa preia incarcarile la care vor fi supuse,
inclusiv traficul echipamentelor si structurilor adiacente fara a prezenta deformatii sau
deplasari si de a permite pozitionarea in toleranta a elementelor panourilor.
Interdistanta dintre grinzile de ghidaj trebuie mentinuta constanta prin spraituri pana la
inceperea excavatiei.
Distanta dintre grinzile de ghidaj trebuie sa fie cu 2050mm mai mare decat latimea
proiectata a peretelui ingropat. In cazul unor pereti poligonali sau cu forma neregulata
poate fi necesara marirea distantei intre grinzile de ghidaj.
Suprafata superioara a grinzilor de ghidaj trebuie sa fie orizontala si sa aiba aceiasi cota
la ambele capete ale transeei. In mod normal fata interioara a uneia dintre grinzile de
ghidaj este utilizata ca referential pentru stabilirea pozitiei peretelui ingropat.
8.4 Excavarea
8.4.1 Sustinerea peretilor excavatiei
Pentru sustinerea peretilor excavatiei se foloseste in cele mai multe cazuri noroiul de
foraj. In unele situatii este posibila folosirea apei ca fluid de foraj sau forarea in conditii
uscate.
Excavarea in uscat poate fi utilizata in unele pamanturi coezive sau in roci daca rezistenta
acestora este suficient de mare incat sa asigure stabilitatea peretilor transeei.
In timpul fazei de excavare nivelul fluidului de foraj poate fluctua dar acesta nu va trebui
sa scada sub nivelul necesar asigurarii stabilitatii excavatiei. Nivelul fluidului de foraj va
ramane deasupra nivelului bazei grinzilor de ghidaj cu exceptia cazurilor cand nu exista
riscul surparii pamantului de sub acestea.
Transportul fluidului de foraj se realizeaza prin pompare in conducte rigide din metal sau
material plastic rezistent la actiuni mecanice, prelungite cu furtunuri din cauciuc armat,
de diametru 810cm.
Pomparea si recircularea noroiului se va face folosind pompe submersibile.
In timpul operatiilor de betonare a transeei excavate se va asigura reglarea debitului
pompei submersibile in functie de ritmul de betonare.
Se recomanda reutilizarea fluidului de foraj numai dupa verificarea calitatii acestuia,
pentru a corespunde conditiilor de calitate indicate in cele ce urmeaza.

Controlul calitatii fluidului de foraj se va efectua in mod obligatoriu la fiecare panou atat
in timpul excavatiei cat si in inainte de betonare, prin incercari in laboratorul de santier pe
probe prelevate din noroiul din transee. Asupra fiecarei probe se vor face urmatoarele
determinari: densitatea, viscozitatea aparenta, filtratul, turta, continutul de nisip liber, pHul. Rezultatele se vor inscrie in buletinele de analiza.
In cazul in care fluidul de foraj recuperat dupa excavare nu indeplineste conditiile de
calitate, se va proceda la inlocuirea lui, partiala sau totala, prin recirculare cu amestecuri
noi, modificandu-se treptat dozajul de bentonita activata pentru corectarea proprietatilor
fizico-chimice.
Fluidul de foraj contaminat cu cimentul din beton, de la partea superioara a transeei, va fi
in mod obligatoriu indepartat din lucrare.
8.4.2 Secventa de excavare
Excavarea poate fi realizata continuu sau in panouri. Secventa excavarii, lungimea
panourilor si distanta dintre panourile in curs de excavare depinde de conditiile de teren,
tipul de perete si tipul echipamentelor de excavare.
Excavarea panourilor nu trebuie inceputa inainte ca betonul sau noroiul autointaritor din
panourile adiacente sa nu fi ajuns la o rezistenta suficient de mare.
8.4.3 Pierderea fluidului de foraj
Atunci cand apare o pierdere brusca si semnificativa de fluid de foraj in timpul operatiei
de excavare se va proceda la o reumplere imediata a transeei recomandabil cu fluid
continand materiale cu proprietati izolatoare. Daca procedura este imposibila sau
insuficienta, excavatia va fi reumpluta cat de repede posibil cu gel beton sau cu orice alt
material care poate fi usor excavat ulterior.
In situatiile in care pot sa apara pierderi semnificative de noroi de foraj (pamanturi foarte
permeabile, caverne, etc.) o cantitate suficienta de noroi de foraj si materiale izolatoare va
fi va fi tinuta la dispozitie.
8.5 Curatarea excavatiei
Curatarea este necesara cand noroiul de foraj trebuie inlocuit de beton sau alte material.
Fundul excavatiei si suprafata rosturilor va fi curatata si daca este necesar noroiul de foraj
va fi deznisipat sau inlocuit. Cand trebuie introduse elemente de tipul carcaselor de
armatura sau tuburilor de rost curatarea trebuie realizata inaintea instalarii. Procedura de
curatare ca si timpul dintre operatii va fi stabilit de la primele panouri.

8.6 Realizarea rosturilor

Rosturile sunt in general realizate fie prin tuburi de rost de beton sau metal sau prin
excavarea in betonul sau gelul beton intarit al unui panou turnat anterior. In unele cazuri
in rosturi pot fi incorporate solutii de hidroizolare.
Tuburile de rost vor avea rezistenta corespunzatoare si vor fi corect aliniate pe toata
lungimea lor.
In cazul in care tuburile de rost sunt extrase vertical, extractia se va face gradual in timpul
prizei betonului sau al gelului beton.
In cazul in care extragerea tuburilor de rost se face lateral extractia va fi realizata la
finalizarea excavatiei panoului adiacent.
8.7 Introducerea armaturilor si a altor elemente
Carcasele de armatura, panourile prefabricate de beton sau alte elemente (cum ar fi
palplansele sau membranele) nu se vor sprijini pe fundul excavatiei i for fi suspendate de
grinzile de ghidaj.
Carcasa de armatura se introduce in transee cu ajutorul unei macarale, cu sageata si
putere la carlig corespunzatoare pentru o manevrare usoara.
Inainte de introducerea carcasei de armatura in transee ,se va face verificarea executarii
corecte a sudurilor.
Carcasa de armatura va fi bine centrata intre grinzile de ghidare, respective intre peretii
santului excavat, pentru a nu provoca surparea acestora sau agatarea si desprinderea
distantierelor.
Coborarea carcasei intre grinzile de ghidare se face lent, fara smucituri sau opriri bruste
care ar putea produce deformarea ei sau lovirea si surparea peretilor.
In cazul in care carcasa de armatura nu ajunge la cota din proiect, blocandu-se in timpul
introducerii se va extrage imediat din transee, se va verifica starea ei si se va curata de
pamantul depus, inainte de a se reintroduce in transee.
8.8 Betonarea si decaparea
La punerea in opera a betonului se vor respecta cu strictete urmatoarele conditii speciale:
- controlul calitatii noroiului, inainte si in timpul turnarii betonului si controlul calitatii
betonului proaspat,

- mentinerea permanenta a nivelului noroiului in sant,

- pozitia coloanelor de betonare in masa de beton,
- masurarea volumului de beton turnat concomitent cu verificarea nivelului betonului in
transee,
- luarea de probe necesare in timpul turnarii, pentru a fi incercate dupa intarire.
Turnarea betonului trebuie sa inceapa dupa cel mult o ora de la terminarea curatarii talpii
transeei, timp in care se apreciaza ca se poate introduce in transee carcasa de armatura si
se realizeaza toate lucrarile pregatitoare in vederea betonarii.
Inainte de turnarea betonului, se va verifica centrarea carcasei de armatura suspendata pe
grinzile de ghidaj. De asemenea, in transee se instaleaza pompa submersibila prevazuta
cu furtun pentru evacuarea noroiului impins de jos in sus de betonul turnat.
La excavatiile in uscat betonarea se va realiza in asa fel incat sa se evite segregarea. La
excavatiile in uscat este permisa pomparea directa a betonului in transee. Vibrarea
betonului nu este permisa atunci cand pot sa apara protuberante mai mari de 100mm.
In excavatiile unde a fost folosit noroiul de foraj betonarea se va face de jos in sus prin
intermediul uneia sau mai multor tubulaturi de betonare.
Tubulatura de betonare trebuie sa fie curata si impermeabila. Diametrul interior va fi cel
putin 0.15m si cel putin de 6 ori mai mare decat dimensiunea maxima a agregatelor.
Diametrul exterior va fi ales in asa fel incat sa poata trece liber prin carcasa de armatura.
Numarul de tubulaturi de betonare va fi ales pentru un panou astfel incat sa se limiteze
distanta orizontala pe care betonul trebuie sa o parcurga de la capatul tubulaturii. In
conditii normale se recomanda ca aceasta distanta orizontala sa fie mai mica de 2.5m. Se
recomanda ca cel putin o tubulatura de betonare sa fie folosita la fiecare carcasa de
armatura in cazul in care sunt prevazute mai multe carcase intr-un panou.
Cand sunt folosite mai multe tuburi de betonare acestea vor fi aranjate si alimentate cu
beton astfel incat sa fie asigurat un flux uniform de beton, pe directie verticala orientat de
jos in sus.
Dupa ce betonarea a inceput tubulatura de betonare va fi intotdeauna pastrata sub nivelul
betonului proaspat. Se recomanda ca tubulatura sa fie scufundata in beton pe o adancime
de minimum 3m dar aceasta poate fi redusa la 2m daca nivelul betonului este cunoscut cu
exactitate. Adancimea, masurata fata de nivelul betonului, la care se gaseste capatul
tubulaturii de betonare poate fi redusa pe masura apropierii de nivelul terenului pentru a
facilita curgerea betonului.

Viteza de crestere a nivelului betonului pe inaltime in panou nu trebuie sa fie mai mica de
3m pe ora. Cand sunt anticipate intarzieri care pot afecta calitatea betonului (de exemplu
datorita conditiilor de trafic) betonului proaspat trebuie sa i se adauge o cantitate
corespunzatoare de intarzietori de priza inca de la preparare.
Transportul betonului de la statia de preparare la locul de punere in opera se va efectua in
mod obligatoriu cu autoagitatoare.
Pe timp de iarna se vor lua masuri necesare la prepararea si transportul betonului pentru
executarea lucrarilor pe timp friguros, astfel incat la punerea in opera temperatura
betonului sa fie de minim +5C.
Inainte de betonarea panoului se verifica daca statia de preparare a betonului poate
asigura continuu beton pentru intreaga transee excavata si daca sunt asigurate mijloacele
necesare pentru transportul betonului de la statie la santier.
Pentru a se asigura executia reusita a baretelor, trebuie create toate conditiile ca betonarea
sa se desfasoare intr-un ritm continuu, fara intreruperi in aprovizionare si transport si intro cadenta de circa 810 m3/ora.
Pentru a da posibilitatea betonului turnat la ultimele sarje sa impinga in sus betonul turnat
anterior si pentru a evita intepenirea coloanei in beton, durata de turnare a betonului intrun panou va fi de cel mult 67 ore.
In timpul betonarii se executa periodic miscari lente de ridicare si coborare a coloanei de
betonare, pana la terminarea operatiei de betonare, avand totodata grija ca evacuarea
noroiului din transee - prin pompare - sa se faca astfel incat acesta sa nu ajunga sa
deverseze peste grinzile de ghidaj.
Decaparea betonului de la nivelul prevazut va fi realizata folosind un echipament care sa
nu distruga restul betonului turnat, armatura sau orice alta instrumentare instalata in
panou. Decaparea finala va fi realizata numai dupa ce betonul are o rezistenta suficient de
mare pentru a se evita distrugerea. Daca este posibil pot fi realizate decapaje deasupra
nivelului final inainte ca betonul sa faca priza.