Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Previous Page
Next Page
Bine ai venit pe blogul meu! Daca esti prima oara aici, iti recomand sa te abonezi prin email sau
RSS, pentru a ramane la curent cu ceea ce scriu. Mersi pentru vizita!
Recent am avut primul meu curs open la care toti participantii au fost femei. Asta m-a facut sami dau seama ca in general, clientii mei care nu sunt trimisi de catre companiile pentru care
lucreaza si care isi platesc singuri, sunt de cel putin 2/3 femei.
Experienta mea nu pare sa fie o exceptie. Alti coachi, traineri, oameni ce fac consiliere in cariera
imi spun ca au experiente similare. Ca regula generala, se pare ca femeile investesc vizibil mai
mult in dezvoltarea personala decat barbatii: training, coaching, carti si practica.
Acum, eu nu pot sa nu ma intreb: de ce se intampla asta? Oare femeile au nevoie de mai multa
dezvoltare personala decat barbatii? Oare barbatii au abilitatile sociale, abilitati de cariera,
atitudinile mai bune care justifica sa nu caute la fel de multa dezvoltare personala?
Asa cum probabil ai ghicit, raspunsul este categoric nu. Barbatii au nevoie de dezvoltare
personala la fel de mult ca si femeile. Ei doar nu investesc in ea la fel de mult. Vorbind cu
oamenii despre opiniile lor privind competente si succes, am ajuns sa cred ca sunt cateva cauze:
Barbatii sunt mai putin dispusi sa-si vada defectele si potentialul lor de imbunatatire;
Barbatii sunt mai putin dispusi sa accepte faptul ca altcineva ar putea fi suficient de
competent pentru a-i ajuta sa se dezvolte;
Apropo: am fost vinovat de toate acestea la un moment sau altul. Ultima ar putea fi bun sau rau,
in functie de context si de persoana. Dar primele trei sunt cu siguranta o problema. Simplu spus,
barbatii in general isi saboteaza dezvoltarea personala si isi imbunatatesc abilitatile lor soft la o
rata mai scazuta decat femeile.
La asta, adauga faptul ca prin natura noastra, noi barbatii suntem probabil cu un pas in urma
femeilor privind potrivirea noastra pentru aceasta lume moderna. Femeile sunt in mod natural
mai empatice, intuitive, bune la a citi limbajul corpului si au o gama larga de abilitati sociale mai
bune; barbati sunt in mod natural mai agresivi si buni la a ridica chestii grele. Grozav!
Proiecteaza acest fenomen 25 de ani in viitor si, daca lucrurile evolueaza in acelasi mod, vom trai
intr-o lume unde femeia tipica alearga cercuri in jurul barbatului tipic. Este mai inteligenta, mai
sigura pe ea, mai eficienta, are mai mult succes si abilitati sociale mult mai bune decat omologul
sau masculin.
Barbatul tipic va roti din cap si nu va intelege ce naiba se intampla cu viata si cariera sa, in timp
ce o femeie va trage pe fata sau subtil hamurile. Acum ca ma gandesc, o multime din asta vad
deja intamplandu-se in jurul meu. Poate doar am nevoie sa cunosc barbati de calitate mai buna si
femei de calitate mai proasta. Hmm
Oricum, vestea buna este ca in acest viitor ipotetic, putinii barbati care vor putea sa trateze de la
egal la egal cu femeile vor fi un lucru foarte apreciat si interesant de avut in jur. Deci, atata timp
cat esti unul dintre ei, viitorul arata bine.
Citeste articolul in engleza pe People Skills Decoded.
Coaching-ul este de asemenea o afacere si ai nevoie sa-l gestionezi ca una. Asta inseamna ca iti
pasa de oameni, ii ajuti, poate chiar ii ajuti neconditionat sau sa dai mai mult decat e nevoie, dar
la sfarsitul zilei, te asiguri ca este profitabil financiar pentru tine ca si coach.
Am intalnit persoane in coaching care credeau ca daca dau tot, le pasa de toti si nu cer nimic, vor
avea succes in coaching. Acum lucreaza in recrutare, PR, oriunde numai nu in coaching.
Deoarece nu au reusit sa faca coaching-ul sustenabil pentru ele.
Mitul 2: Totul este sa pui intrebari.
A pune intrebari este un mijloc excelent de a facilita solutii si un instrument important in
coaching. Insa nu e tot ce conteaza.
Exista 2 tipuri de coaching: directiv si non-directiv. Coaching-ul non-directiv se bazeaza foarte
mult pe intrebari, dar nu se opreste aici. El implica si ascultare eficienta, parafraza, inspirare si
stimulare a clientului. Coaching-ul directiv implica prezentarea de principii si tehnici, punctarea
unor aspecte pe care clientul nu le vede, oferirea de feedback specific sau sfaturi.
Unii coachi au o abordare non-directiva, unii au o abordare directiva, iar unii au o abordare
mixta. Eu sunt in aceasta ultima categorie: Folosesc ceea ce functioneaza cu un client anume,
pentru a genera un rezultat anume. Daca vrei rezultate de top ca si coach, va trebui sa ai un set
destul de mare de instrumente pentru coaching, pe care le utilizezi cu maiestrie.
Mitul 3: A deveni un coach este usor.
Daca vorbim despre a-ti lua pe eticheta de coach, nimic nu este mai usor. Dar daca vorbim
despre a avea abilitatile necesare pentru a face coaching profesional, acesta este un teritoriu
foarte diferit.
Unii oameni si unele companii doresc sa crezi ca a fi coach este cum spun englezii, the next big
thing. Tot ce trebuie este sa-ti pese de ceilalti (ceea ce aproape oricine crede ca este valabil
pentru sine), a obtine niste instruire si certificare formala (pe care de obicei o ofera), si esti gata
sa faci bani, ajuti oamenii si salvezi lumea, toate acestea cu un program flexibil si din confortul
propriei case.
Din pacate, nu este asa de usor. A deveni un coach bun implica folosirea instrumentelor corecte,
multa practica si capacitatea de a te imbunatati in mod consistent de la o sesiune de coaching la
alta.
Cel mai important, a fi un coach foarte bun depinde de intelegerea pe care o ai privind
combinatia ta unica de punctele forte si dezvoltarea unui stil unic de coaching care le valorifica,
producand in acelasi timp rezultate de top. Am uitat sa mentionez cumva, sa te si distrezi cu
procesul?
Citeste articolul in engleza pe Improve: People Skills Decoded.
De ce abilitatile soft au nevoie de o abordare semnificativ diferita de cele hard si care este
specificul lor;
De ce a face training nu este o solutie completa si care sunt celelalte parti ale solutiei;
Care sunt cele mai comune capcane in selectare unui training de abilitati soft si cum sa le
eviti;
4. Abandonarea cliseelor. Strans legat de punctul anterior, discursul pe care-l vom auzi foarte
des in Romania este unul in care se spun lucruri de dragul de a se spune, pe care toata lumea le
spune. Ori asta nu da roade. Este nevoie de diferentiere si de substanta pentru a avea impact prin
vorbitul in public.
Eu unul am increderea ca in materie de comunicare si discurs public, viitoarea clasa politica
romaneasca va fi un pas inainte fata de cea actuala. Un pas inapoi e cam greu sa fie.
In al treilea rand, interactiunea periodica pentru o durata de timp dintre client si coach il ajuta pe
client sa ramana focalizat si motivat in procesul de dezvoltare personala, sa practice consistent si
sa genereze imbunatatirile dorite intr-o masura mult mai mare decat prin training.
Poveste Reala
De-a lungul timpului, am desfasurat sedinte de coaching in care clientii respectivi au avut
revelatii, salturi psihologice extraordinare, ce i-au tinut treji noaptea sau i-au determinat sa faca
schimbari majore in viata lor. Sunt niste efecte care prin training se obtin mult mai rar.
Un client recent a constientizat in urma unei sedinte de coaching o serie de elemente pasivagresive in stilul sau de comunicare, care afectau serios calitatea relatiilor sale profesionale. La
sfarsitul sedintei mi-a spus: De ani de zile si eu si compania investim in dezvoltarea mea. Merg
la tot felul de cursuri, training-uri, conferinte. Insa niciodata nu am vazut lacuna asta care ma
saboteaza. Aceasta poate fi puterea coaching-ului.
Cand vorbesc despre alternativa coaching-ului, primesc deseori o obiectie intemeiata intr-o
masura, legata de costul ridicat. Vestea buna este c pe masura ce coaching-ul devine mai
popular, el devine si din ce in ce mai accesibil financiar. Nu mai este un instrument de dezvoltare
costisitor financiar, destinat doar executivilor de top, ci o solutie viabila pentru orice angajat
valoros.
De asemenea, te invit sa vizitezi Ideas With A Kick, blogul meu in limba engleza, pe care in
ultimele saptamani am scris cateva articole de care sunt foarte mandru pe teme legate de
increderea in sine, abilitati sociale si dezvoltare personala.
1)
Scepticii extremi, care nu cred ca nimeni si nimic ii poate ajuta, nici macar ei insisi. Pe
acestia i-ai pierdut ca si clienti pur si simplu pentru ca le promiti rezultate, iar ei pur si simplu nu
cred in asa ceva.
2)
Credulii extremi, care cred ca exista o solutie magica pentru toate probleme lor, iar cand o
vor gasi, viata lor va fi bestiala. Pe acestia ii castigi ca si clienti cu cat le promiti mai mult, mai
bine si mai repede.
Din fericire, se formeaza incet-incet si o a treia tabara. Cea a optimistilor realisti, care stiu ca
pot avea o viata prospera, o cariera implinita, stiu ca exista metode care-i pot ajuta in acest sens,
fie ca vorbim de training, coaching, consiliere in cariera, citit o carte sau altceva, si stiu ca
rezultatele necesita insa timp, efort, persistenta si preferata mea, dezvoltare personala.
Una din concluziile studiului a fost aceea ca angajatii romani au un grad ridicat de
conventionalism: Adica, o tendinta puternica de a respecta si invoca regulile, procedurile, chiar
atunci cand ele nu mai au sens si nu mai sunt de folos. Dupa cum spunea un manager citat de
studiu: Iata o idee foarte buna, pacat ca avem o regula care o interzice. Ouch!
De ce se intampla acest lucru? In primul rand, cred ca multi oameni pur si simplu nu au invatat si
nu au interiorizat ideea ca regulile sunt facute sa ne serveasca, nu sa fie servite. Cand o lege nu
mai indeplineste acest rol, devine OK in unele circumstante sa o incalcam si sa ne asumam
responsabilitatea pentru asta, in altele sa actionam pentru a determina schimbarea regulii, iar in
restul sa le facem pe ambele.
In al doilea rand, cred ca este frica de asumare a riscurilor. De ce sa ies din zona mea de confort,
sa sfidez autoritatea incalcand o regula, sa ma lupt pentru o schimbare, cand pot sa stau frumos
in banca mea si sa invoc vesnicul: Nu se poate, asa e regulamentul/legea? Iar in al treilea rand,
sa nu uitam de lene.
Cred ca e timpul sa invatam sa privim regulile intr-un alt fel, si sa privim responsabilitatile
noastre intr-un alt fel. Sa nu mai punem ca valoare de frunte respectarea regulilor si sa ne
mandrim cu faptul ca suntem constiinciosi ca principala calitate. In schimb, sa punem clientul si
rezultatele ca valori principale, si sa ne mandrim cu logica actiunilor noastre.
Daca este sa vorbim de echitate, este normal ca daca criza afecteaza o companie, sacrificiile sa
fie facute in masuri egale in toate zonele companiei respective. Daca de pilda, angajatilor li se
taie 20% din salariu, sa se intample la fel si pentru management, sa aiba si actionariatul o cadere
de 20% a profitului.
Unele companii, chiar practica aceasta echitate. Altele, pe timp ce criza, cauta sa taie din
costurile cu angajatii pentru a pastra acelasi profit. Altele, nici macar nu sunt afectate grav de
criza si totusi se folosesc de ea sa taie din costurile cu angajatii, marindu-si profitul. In toate cele
3 categorii intra tot felul de companii, de la multinationale recunoscute, la firme mici cu patronat
romanesc.
A folosi criza ca o scuza pentru a determina angajatii sa faca compromisuri nejustificate nu este
un fenomen care are loc doar in Romania. Insa cred ca aici se manifesta cu o intensitate acuta, si
este in mare parte vina angajatilor romani. Pentru ca multi dintre angajatii romani au 2 mari
probleme.
1. Sunt dezinformati. Habar n-au cat de afectata de criza este in mod real compania unde
lucreaza, cat de afectata este industria in care aceasta opereaza, ce se intampla cu
adevarat. Se bazeaza pe zvonuri, pe stiri dramatizate si pe firmituri de informatie.
1. Sunt speriosi. Cum aud de criza, de probleme financiare, de oameni dati afara, nu mai tin
cont de nimic si intra in panica. Nu mai tin cont de diferentele care exista intre companii,
industrii, oameni, nu mai sunt constienti de propria valoare profesionala si de toate
variabilele ce merita puse in ecuatie.
Iti recomand cu caldura sa te gandesti la compromisurile pe care le-ai facut sau care ti cere sa le
faci pe motiv de vremuri grele, criza economica, si sa cauti sa intelegi in mod realist necesitatea
lor. Ai putea descoperi ceva surprinzator.
Citesc din cand in cand pe cate un blog romanesc o pagina Despre mine care incepe cu:
Intotdeauna imi este greu sa vorbesc despre mine. Incep sa-mi invat unii clienti sa se vanda
eficient in procesul de angajare si imi spun: Nu sunt confortabil sa vorbesc despre mine, nu-mi
place sa ma laud.
Ce se intampla aici? Este a vorbi despre sine un lucru atat de periculos? Nu chiar. Mai degraba,
increderea in sine scazuta legata de a vorbi despre propria persoana este legata de convingerilor
limitative pe care in timp, societatea in care traim, educatia pe care am primit-o au avut grija
(deseori cu intentii pozitive) sa ni le sedimenteze in minte.
Drept urmare, nu vorbesc despre mine si in schimb port conversatii despre vreme, despre
drumurile in reparatii, lucruri din astea foarte fascinante. Pentru ca asta e metoda sigura si asta e
metoda civilizata de a relationa cu ceilalti.
Practic, a vorbi despre sine este o conditie esentiala pentru a te face cunoscut, a-ti dezvolta un
brand personal, a construi relatii de calitate cu ceilalti. Este o abilitate sociala de baza intr-o lume
bazata pe conectare si pe diferentiere. Sigur, faptele sunt importante; dar vorbele pregatesc
teritoriul pentru acestea.
Daca a nu vorbi despre sine, desi te tine intr-o zona de siguranta, nu iti aduce cariera, banii,
relatiile si viata pe care le doresti, este momentul sa iti stimulezi increderea in sine pe aria
aceasta si sa inveti sa vorbesti despre tine.
Primul pas, este sa inveti sa vorbesti despre tine, punct. Nu conteaza ce spui, cum spui, cum este
interpretat. Pur si simplu foloseste zecile de mii de cuvinte pe care le cunosti pentru a te arata
lumii. De abia dupa ce devii confortabil cu asta, poti trece la pasul al doilea: sa inveti si cum sa
vorbesti despre tine astfel incat sa creezi impactul pe care-l doresti, sa poti folosi arta de a te
dezvalui pe tine cat mai eficient, pentru a amplifica beneficiile.
A fi confortabil cu a vorbi despre tine si a face asta intr-un mod carismatic, reprezinta unele
dintre cele mai utile si placute forme prin care increderea in sine si abilitatile sociale se pot
manifesta. Merita fructificate.