Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Globafilia
• Susţinătorii acestui curent practică un optimism nesustenabil;
• Are o puternică susţinere în cadrul FMI, BIRD, OMC şi în ţările dezvoltate;
• Se concentrează pe creşterea exporturilor, liberalizarea importurilor şi sporirea
coeficientului de integrare la nivelul economiei mondiale;
• Se consideră că toate fluxurile comerciale sunt un lucru pozitiv, iar barierele
comerciale sunt un “rău necesar”;
• Principala provocare este transformarea comerţului internaţional în generator de
bunăstare prin schimbarea instituţiilor, a normelor de conduită şi a comportamentului
actorilor economici.
Firma globală:
– integrează cele trei obiective ale firmei multinationale;
– are o viziune globală asupra pieţei şi a concurenţei;
– trebuie să-şi cunoască foarte bine principalii rivali (poate concura sau se poate asocia
cu aceştia);
– se comportă ca un jucător global;
– tehnologiile au un rol tot mai important în coordonarea filialelor;
– cultivă un lanţ de tipul localizare, delocalizare, relocalizare;
– se înscrie în triunghiul –global networking, global switching, global focusing.
Comerţul internaţional
a) Este asociat cu:
– imaginea unor mari companii;
– rivalitatea între diferiţi actori economici;
– practicile comerciale neloiale;
– negocierile, de multe ori confidenţiale care se derulează în cadrul unor forumuri
regionale sau multilaterale.
Comerţul cu servicii
Accepţiuni, forţe determinante, Principii
Tipologia serviciilor:
• Servicii de afaceri;
• Servicii de comunicare;
• Servicii de construcţii şi de engineering;
• Servicii de distribuţie;
• Servicii educaţionale;
• Servicii financiare, bancare şi de asigurare;
• Servicii de sănătate;
• Servicii turistice;
• Servicii culturale, sportive şi de agrement;
• Servicii educaţionale;
• Servicii de transport;
• Alte tipuri de servicii.
Căi de liberalizare
• Armonizarea legislaţiilor naţionale (integrarea profundă);
• Înlăturarea barierelor din calea fluxurilor de servicii (integrarea parţială).
A. Teorii clasice
Mercantilismul;
Teoria avantajelor absolute (A. Smith);
Teoria costurilor comparative de producţie (D. Ricardo);
Teoria dotării naţiunilor cu factori de producţie (Modelul Hecksher-
Ohlin)
Mercantilismul
A fost filozofia economică a secolului al XVI-lea;
Exprima convingerea că avuţia unei naţiuni se exprimă prin cantitatea de
metale preţioase de care dispune o ţară;
Principalul deziderat al autorităţilor era sporirea rezervelor de aur şi argint;
Calea de atingere a acestui deziderat era creşterea excedentului balanţei
comerciale prin impulsionarea exporturilor şi restricţionarea importurilor;
CI era considerat un joc cu sumă nulă
Din punct de vedere politic Mercantilismul a fost agreat de cercurile
guvernamentale, de grupurile industriale şi chiar de lucrători;
Numeroase grupuri de interese au înregistrat efecte negative sub formă de
impozite mai mari, preţuri ridicate, menţinerea ineficienţei în economie,
întârzierea restructurării pe baze sănătoase.
Putem vorbi despre perenitatea filozofiei M.
Concluzii
Dacă se specializează ambele ţări vor avea de câştigat
Considera CI un “joc cu sumă pozitivă”
Nu răspunde la întrebarea ce se întâmplă cu ţările care au avantaj absolut
la toate
produsele sau nu au avantaj absolut la niciun produs
Tema 5
Fundamente
Natura concurenţei şi a surselor de competitivitate diferă de la o ţară la alta şi de la un sector la
altul;
Locul optim pentru activităţile unei companii depinde de :strategia adoptată, gama de
produse sau servicii, evoluţiile tehnologice internalizate şi DPI pe care le posedă;
Natura concurenţei în economie nu se centrează pe starea de echilibru ci pe o permanentă
transformare;
Este un truism faptul că economiile de scară, avansul tehnologic şi diferenţierea produselor
sunt baza schimburilor economice.
Determinanţii factoriali
resurse umane - privite ca număr, calificare şi costuri;
resurse naturale - definite prin abundenţă, calitate, accesibilitate şi costuri de exploatare;
resursele de cunoştinţe - în sensul de stoc al cunoştinţelor tehnice, ştiinţifice şi comerciale,
resursele de capital - ca volum, disponibilitate şi formă;
infrastructura;
clima.
Determinanţii cererii
Cererea, oferind bazele economiei de scară, influenţează eficienţa proceselor productive şi
determină dinamica inovării;
Cererea operează pe trei axe:
– compoziţia;
– dimensiunea şi deteminanţii creşterii acesteia;
– mecanismele prin întermediul cărora preferinţele cumpărătorilor dintr-o ţară se transmit în alte ţări.
Fundamentele ierarhiei
12 piloni ai competitivităţii
– Instituţii
– Infrastructură
– Stabilitate macroeconomică
– Sănătate şi educaţie primară
– Educaţie la nivel secundar şi terţiar şi formare continuă
– Eficienţa pieţei bunurilor
– Eficienţa pieţei muncii
– Nivelul de complexitate al pieţei financiare
– Nivelul dezvoltării tehnologice
– Dimensiunea pieţei interne
– Nivelul de complexitate al mediului de afaceri
- Inovaţia tehnologică
Funcţiile S.C.I.
• Forum de gestionare a derulării schimburilor comerciale internaţionale;
• Obţinerea unui coeficient sporit de liberalizare la scară multilaterală a comerţului
internaţional;
• Creator de coduri de conduită plurilaterale şi multilaterale în planul politicilor
comerciale;
• Conturarea unui nou parteneriat internaţional;
Principiile S.C.I.
• Nediscriminarea;
• Reciprocitatea;
• Consolidarea angajamentelor;
• Transparenţa;
• Salvgardarea.
b) Reciprocitatea
• Reflectă dorinţa de a limita înclinaţia spre unilateralism;
• Se prezintă sub multe forme( poate fi difuză şi specifică);
• Apare şi în procesul de aderare de noi membri întrucât aceştia dobândesc pe cale
multilaterală toate facilităţile negociate deja;
• cale de înţelegere a rolului reciprocităţii este să se pornească de la premisa că
sectoarele concurate de importuri au o serie de avantaje competitive specifice ;
• Pentru ca reciprocitatea să funcţioneze este important ca grupurile de interese
favorabile liberalizării să nu aibă alte mijloace de a obţine acest deziderat;
c) Consolidarea angajamentelor
• Monitorizarea procesului de punere în aplicare a angajamentelor asumate
presupune un flux constant şi nedistorsionat de informaţii;
• La Geneva funcţionează şi au reuniuni numeroase comitete specializate, grupuri
de lucru şi consilii care primesc rapoarte, elaborează studii, publică culegeri cuprinzând
practicile comerciale;
• Ţările participante sunt obligate să notifice reglementările legale, modificările în
arhitecturile instituţionale, intenţiile de a pune în aplicare noi instrumente de politică
comercială, modul în care soluţionează problemele specifice.
d) Transparenţa
• Trebuie realizată în dublu sens;
• Reduce presiunile asupra mecanismului de soluţionare a diferendelor, întrucât
anumite
• măsuri se pot discuta la nivelul cel mai adecvat;
• Este vitală pentru credibilitatea sistemului,
• Poate conduce la diminuarea incertitudinilor derivate din aplicarea diferitelor
instrumente de politică comercială;
e) Salvgardarea
• a fost o preocupare constantă şi se bazează pe trei tipuri de prevederi
• Prevederi care permit folosirea instrumentelor comerciale pentru a obţine obiective
macroeconomice(protejarea sănătăţii şi securităţii, evitarea prejudicierii semnificative a
• unor sectoare economice);
• Prevederi menite să asigure o concurenţă loială;
• Prevederi care permit intervenţia din raţiuni economice;
Principiile negocierilor
• Fiecare PC decide dacă participă sau nu la negocieri;
• Nici unei părţi contractante nu i se poate pretinde să ofere concesii unilaterale,
concesiile trebuind să fie de egală valoare;
• Concesiile acordate în cadrul multilateral nu pot fi retrase în mod unilateral; în
situaţii determinate retragerea unilaterală se poate face cu oferirea de concesii
echivalente;
• De rezultatele negocierilor beneficiază toate ţările P.C.
Tehnicile de negociere
• Bimultilateralismul;
• Formula reducerii liniare a taxelor vamale;
• Tehnica armonizării disparităţilor tarifare;
• Tehnica negocierilor zero pentru zero;
• Abordarea sectorială.
Caracteristicile negocierilor
• Negocierile sunt schimburi multivalente de concesii;
• Negocierile sunt jocuri concurenţiale desfăşurate în mai multe etape;
• Negocierile sunt procese care implică mai mulţi actori;
• Negocierile necesită timp şi au caracter repetitiv;
• Guvernele participante nu sunt structuri monolitice;
• Numărul de alternative poate fi mic şi depinde de provocările cu care se confruntă
negociatorii;
• Negociatorii pot căuta să ajungă la aranjamente simbolice;
• Echitatea este de multe ori mai importantă decât eficacitatea.
Etapele negocierii
• Orice ţară sau teritoriu vamal autonom înaintează Directorului general al OMC o
cerere de aderare;
• Uneori se solicită şi se obţine statutul de observator;
• Consiliul General desemnează un grup de lucru, compus din reprezentanţii ţărilor
interesate care examinează candidatura;
• Guvernul ţării candidate înaintează acestui grup de lucru un Memorandum detaliat
cu privire la regimul său comercial;
• În baza Memorandumului, membrii grupului de negociere discută cu ţara
candidată funcţionarea regimului comercial, stabileşte compatibilitatea acestuia cu
conduita multilaterală;
• De regulă se poartă negocieri bilaterale cu unele ţări interesate şi se stabilesc
calendare cuprinzând obligaţiile asumate de candidat în fiecare domeniu al negocierilor;
• Grupul de negociere elaborează un Raport privind schimbul de concesii şi
progresele candidatului pe care îl înaintează Consiliului General împreună cu un proiect
de Decizie şi cu Protocolul de aderare;
• Decizia de aderare se adoptă cu majoritate de 2/3 din numărul total de
membri;
Funcţii
• Crearea condiţiilor necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor acordurilor
comerciale Administrarea mecanismului de soluţionare a diferendelor dintre membrii
• Gestionarea mecanismului de examinare periodică a politicilor comerciale naţionale
• Forum de organizare şi desfăşurare a noi runde de negocieri comerciale multilaterale
• Cooperare cu alte organisme internaţionale pentru obţinerea unui nivel sporit de coerenţă în
ceea ce priveşte procesul decizional global
Adoptarea deciziilor
• Unanimitate – amendare principiilor de bază ale funcţionării sistemului
• Majoritatea de ¾ - interpretarea unor prevederi ale OMC şi acordarea unor derogări de la
principiile fundamentale
• Majoritatea de 2/3 – amendarea prevederilor OMC referitoare la alte aspecte decât
principiile generale şi aderarea de noi membri
• Consensul – acolo unde nu se aplică altă procedură. Fiecare ţară dispune de un singur vot,
iar majoritatea se raportează la numărul tptal al membrilor OMC şi nu la numărul celor prezenţi.
Principalele motive pentru care aderarea la OMC este mai dificilă decât era la GATT
• Sfera de cuprindere a OMC este incomparabil mai extinsă
• Modificare semnificativă a atitudinii principalelor puteri comerciale, cu precădere după
colapsul comunismului, când promovarea interesului naţional a devenit o prioritate
• Marii actori comerciali percep tot mai evident procesul de aderare la OMC ca pe o etapă
esenţială pentru integrarea economiilor lor în economia mondială şi ca o cale de a ccepta valenţele
economiei de piaţă
• Procesul de negociere a aderării este asimetric, ţara candidată având o forţă de negociere
net inferioară
Soluţionarea diferendelor
Etapele procesului de soluţionare:
– Consultări şi mediere – încercarea rezolvării pe cale bilaterală - 60 de zile
– Cererea de constituire a unui panel de experţi
– Activitatea propriu-zisă a panelului: examinarea cazului şi argumentelor, reuniuni de lucru cu
cei implicaţi sau cu terţe părţi, revizuirea interimară, elaborarea concluziilor şi recomandărilor,
înainterea raportului către părţi şi Organismul de Soluţionare a Diferendelor (OSD)
– Adoptarea deciziei şi apelul . Panelul elaborează un raport în 60 de zile. Procedura apelului nu
poate depăşi 60 de zile şi trebuie finalizată în 90 de zile. Raportul Organismului de Apel este final
şi va fi adoptat de OSD
– Implementarea – se poate face imediat sau după acordarea unei perioade rezonabile - În caz de
nerespectare a soluţiilor stabilite se pot solicita compensaţii echivalente sau chiar măsuri de
retorsiune
Tema 7
RUNDA URUGUAY
Obiectivele Rundei
• Extinderea liberalizării comerţului în avantajul tuturor ţărilor membre, prin reducerea
obstacolelor comerciale, din calea schimburilor reciproce
• Îmbunătăţirea funcţionării SCI prin supurea unei cat mai mari părţi din CI unor reguli
eficiente, convenite pe cale multilaterală
• Sporirea capacităţii SCI de a se adapta la noile provocări apărute la nivelul economiei
mondiale, punându-se accent pe ajustările structurale şi pe întărirea cooperării dintre GATT şi alte
organisme internaţionale
• Creşterea interdependenţei dintre politicile comerciale şi celelalte politici economice, cu
scopul obţinerii unor rezultate mai bune d.p.d.v. economic, la nivel multilateral
Principiile negocierii RU
• Transparenţa negocierilor
• Echilibrul concesiilor
• Lansarea negocierilor, derularea acestora şi finalizarea rundei vor fi privite ca şi
componente ale unei singure acţiuni
• Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil, acordat ţărilor în curs de dezvoltare
• Angajamentul unic, conform căruia rezultatele rundei nu puteau fi asumate decât în
integralitatea lor
• În cadrul negocierilor, nu puteau fi solicitate şi nici oferite din partea ţărilor în dezvoltare,
concesii
• incompatibile cu nivelul lor de dezvoltare
Clauza STAND-STILL
• Pe parcursul negocierilor, ţările nu vor adopta masuri comerciale care să distorsioneze
schimburile comerciale reciproce
• Nu vor fi adoptate măsuri comerciale cu scopul îmbunătăţirii poziţiei de negociere
• În situaţii determinate, când se impune totuşi adoptarea unor masuri comerciale
incompatibile conduitei comerciale multilaterale, acestea nu vor depăşi nivelul necesar remedierii
situaţiei respective
Domenii de negociere
• Taxe vamale
• Bariere netarifare
• Comerţul cu produse tropicale
• Comerţul cu produse provenite din resurse naturale
• Comerţul cu textile şi confecţii
• Comerţul cu produse agricole
• Revizuirea prevederilor GATT
• Salvgardarea
• Completarea şi actualizarea acordurilor încheiate la rundele anterioare
• Reglementarea diferendelor dintre părţile contractante
• Subvenţiile si taxele compensatorii
• Aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală
• Aspecte comerciale ale masurilor investitionale
• Comerţul cu servcii
• Funcţionarea SCI
Codul antidumping
Un preţ se consideră a fi preţ de dumping dacă este mai mic decât:
– Costurile de producţie + o marjă rezonabilă de profit
– Preţul practicat de exportator pe propria piaţă
– Preţul practicat de exportator pe o piaţă terţă reprezentativă
S-a stabilit cu ocazia acestei runde că orice investigatie antidumping trebuie să înceteze
dacă marja de dumping este minimă (sub 2%) sau dacă volumul importurilor este neglijabilă (sub
3% din totalul exporturilor straine pe acea piaţa, la produsul respectiv)
Totodată s-a stabilit că măsurile antidumping pot fi impuse pt perioadă de maxim 5 ani şi
pot fi prelungite cu înca 5 ani.
Acordul TRIPS
Principalele aspecte urmărite sunt:
– Modul în care trebuie aplicate principiile SCI şi ale acordurilor referitoare la respectarea
proprietăţii intelectuale
– Modul în care poate fi acordată o pretecţie eficientă acestei categorii de drepturi
– Modul în care trebuie să fie pusă în aplicare legislaţia privind DPI, de către ţările membre
– Stabileşte perioadele tranzitorii şi derogările acceptate de la prevederile acordurilor
– Stabileşte modul de soluţionare a diferendelor apărute în acest domeniu
Conferinta de la Doha
A însemnat lansarea unei noi runde de negocieri comerciale multilaterale
Pe agenda Conferinţei s-au aflat următoarele probleme (domenii de negociere):
– Agricultura
– Serviciile
– Accesul la pieţe pentru produsele ne-agricole
– Aspecte comerciale DPI
– Relaţia comerţ-concurenţă
– Transparenţa achiziţiilor publice
– Facilitarea comerţului
– Regulile OMC
– Reglementarea diferendelor
– Comerţ şi mediu
– Comerţ electronic
– Problema economiile mici
– Comerţ, finanţe şi problema datoriei externe
– Comerţul şi transferul de tehnologie
– Cooperarea tehnica
– Problema ţărilor cel mai puţin dezvoltate
– Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil acordat t.c.d.
Conferinta de la Cancun
Obiectivul principal a fost evaluarea stadiului in care se află negocierile Rundei Doha şi
definirea direcţiilor şi modalităţilor de negociere pentru perioada următoare, în vederea finalizării
până la 1 ianuarie 2005 a acestor.
Conferinta a debutat sub auspiciile unor puternice divergenţe de opinii ale membrilor
referitor la principalele puncte de pe agenda Conferinţei, iar întrunirea nu a dterminat o
armonizare semnificativă a poziţiilor acestora
Insatisfacţia ţ.c.d. Şi a ţ.s.d. faţă de repartizarea inegală a beneficiilor obţinute în urma
aplicării rezultatelor Rundei Uruguay, le-a determinat pe acestea să adopte o poziţie radicală faţă
de propunerile ţărilor dezvoltate.
In dom. agriculturii:
– Grupul ţ.c.d. al căror lider este Brazilia, alături de India şi China s-a opus categoric modalităţilor
de negociere propuse de UE şi SUA, considerând că acestea favorizează continuarea
subvenţionării agriculturii şi nu oferă un acces sporit la pieţe ţ.c.d.
– O nouă propunere denegociere a fost prezentată d ţările ACP şi alte ţări splab dezvoltate şi se
bazează pe trei piloni : accesul la pieţe, măsurile de sprijin intern şi subvenţiile de export.
Propunerea nu s-a bucurad de sprijinul unanim al ţ.c.d. şi nicidecum de cel al ŢD
In dom. com. cu prod. Industriale:
- Nu s-a putut realiza consensul pentru cel puţin 2 aspecte esenţiale: definirea formulei de
reducere a taxelor vamale (lineară sau nelineară) şi abordarea voluntară sau obligatorie a
eliminării taxelor vamale sectoriale.
Pentru domeniile de la Singapore (investiţii, concurenţa, transparenţă în achiziţiile publice
şi facilitarea comerţului) au persistat divergenţele privind negocierea unui cadrul multilateral de
reguli. Propunerea de lansare a neg com doar pt domeniile ce pot întruni consensul (trasp in
achiziţii publice şifacilitarea comerţului) nu a fost acceptată de susţinătorii celorlalte două grupe d
probleme. Obţinerea consensului nu a fost posibilă nici pentru alte aspecte precum: iniţiativa
bumbacului (ţcd au solicitat TD elim subvenţiilor acordate productiei de bumbac şi oferirea de
plăţi compensatorii pentru pierderile economice cauzate de subvenţiile acordate); extinderea
protecţiei indicaţiilor geografice la alte produse decât vinuri şi băuturi spirtoase, reguli privind
eco-etichetarea, extinderea termenelor pentru ofertele circulare iniţiate in dom com cu servicii