CARABUSUL DE MAI

Dintre toate vietatile care traiesc pe pamant, cele mai numeroase sunt insectele .Ele sunt
adaptate la cele mai diverse conditii de mediu .

Carabusul de mai
Este cel mai frecvent si mai cunoscut dintre coleoptere, fiind prezent in diferite tari din Europa
occidentala si meridionala. La noi in tara este raspandit in judetele Tulcea, Constanta si Calarasi (rar in
celelalte zone geografice). Carabusul are o medie de viata de trei ani.

Corpul carabusului este format din trei parti: cap, torace si abdomen. Capul, mic, are doua
antene, alcatuite fiecare din mai multe articole terminate cu un evantai de lame.
Corpul lui este invelit cu chitina, care apara partile moi din interior. Servind si la fixarea muschilor,
este un schelet extern.
Desi sunt ochi compusi, vederea carabusului este slaba, deoarece zboara, de obicei seara, cand
se orienteaza mai mult dupa miros.
Pe fata ventrala a capului se afla gura, inconjurata de 6 piese, care formeaza impreuna aparatul
bucal. Dupa buza superioara, aceste piese sunt mandibulele, o pereche de falci chitinoase, dintate si
taioase, asezate sub buza superioara; mai inapoi se gasesc alte doua falci, numite maxile, si buza
inferioara. Cu aparatul bucal taie si mesteca frunzele.

Toracele este alcatuit din 3 segmente strans legate intre ele. Pe partea dorsala al doilea segment
poarta o pereche de aripi tari, groase, chitinoase, numite elitre; in timpul zborului, stau ridicate si
nemiscate, servind la mentinerea echilibrului, iar in repaus acopera si apara toracele si o buna parte a
abdomenului. Al treilea segment poarta o pereche de aripi subtiri, transparente, numite aripi
membranoase. Ele sunt strabatute de numeroase nervuri tubulare. Cu aceste aripi, carabusul zboara. In
repaus, aripile membranoase se cuteaza sub elitre.

Pe partea ventrala a fiecarui segment toracic sunt prinse cate o pereche de picioare.

Abdomenul este format din 8 segmente.

Locomotia. Pentru a zbura, carabusul mai intai ridica elitrele, iar aripile membranoase se
intind. Zborul este greoi si nesigur, aripile membranoase neputand singure sa mentina si sa deplaseze
corpul in aer pe distante mari. Pentru mersul pe ramurile copacilor, carabusul se foloseste de picioare.

Hranirea. Ziua sta ascuns pe sub frunzele copacilor si numai seara zboara, mancand cu
lacomie frunze si muguri.
Respiratia. De o parte si de alta a fiecarui segment al abdomenului se gaseste cate un orificiu
respirator, numit stigma. Prin stigme, aerul intra si iese din niste tubusoare, numite trahee, care se
ramifica in tot corpul carabusului. Ele duc la celule oxigenul necesar. Traheele sunt organele de respiratie.
Cand muschii abdomenului se contracta, apasa traheele si aerul iese prin stigme; cand muschii revin in
repaus, traheele revin la calibrul normal, iar aerul patrunde in ele
Inmultirea. Carabusul adult traieste numai cateva saptamani, primavara. Femelele depun
ouale in pamant. Dupa 5 saptamani, din oua ies larvele; ele au capul cafeniu si corpul inelat, prevazut cu
3 perechi de picioare. Cu piesele bucale puternice, larvele rod radacinile plantelor, cauzand mari pagube
culturilor. Odata cu venirea iernii, se afunda mai adanc in pamant si amortesc, iar primavara urmatoare vin
iarasi mai aproape de suprafata, continuand sa produca pagube. Ele raman astfel in pamant 3 - 4 ani. In
acest timp, larvele cresc, naparlind de cateva ori.
Catre toamna celui de-al treilea an, larvele inceteaza de a se mai hrani, se afunda in pamant si
raman nemiscate, transformandu-se in nimfe (pupe). Prin luna octombrie, dupa ce sufera mai multe
transformari, nimfa devine adult. Carabusul ramane insa in amortire toata iarna, sub ivelisul nimfei, si nu
iese decat in luna mai cand copacii infrunzesc. Carabusul isi intinde aripile pentru prima data, zboara, apoi
se asaza pe un arbore si incepe sa manance.
Din cele aratate mai sus, se constata ca din ou nu iese direct un carabus, ci o larva, apoi o
nimfa si in cele din urma, carabusul. Aceste transformari prin care trece carabusul, de la larva la adult,
constituie metamorfoza completa, si are 3 faze: larva (mobila), nimfa (imobila) si adult.
Pagubele aduse de carabus sunt mari. Adultii se hranesc cu frunzele copacilor, iar larvele rod
radacinile plantelor. Fiind de doua ori daunatori, carabusii trebuie distrusi. Putem impiedica depunerea
oualor de carabusi, presarand pe pamant paie, var, naftalina. Carabusii pot fi distrusi cu insecticide
(substante chimice otravitoare pentru insecte).
Carabusii au multi dusmani: pasarile si liliecii ii vaneaza fara crutare, cartitele distrug un mare
numar de larve si nimfe.

Insecte inrudite cu carabusul

Foarte multe insecte au, ca si carabusul, elitre. Aceste insecte se numesc gandaci. Numarul lor

este foarte mare, dar cel mai des intalniti sunt: radasca, nasicornul, croitorul, buhaiul de balta, scarabeul,
buburuza.